MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI TINERETULUI ALREPUBLICII MOLDOVA

COLEGIUL POLITEHNIC BĂLŢI

RAPORT DE AUTOEVALUAREpentru conferirea gradului didactic II (doi)

Lilia Jacot,profesoară de desen tehnic

1

- 2008 -„Învăţătura e o bogăţie, aplicarea ei în viaţă e desăvîrşire. Nu e satisfacţie mai mare decît a studia, nu e activitate mai importantă decît să-ţi instruieşti copii.”

(zicătoare chineză)

CUPRINS

1. DESCRIERE A EXPERIENŢEI PROFESIONALE.....................................................................................3

2. PREZENTAREA TEMEI DE CERCETARE PROFESIONALĂ................................................................5

3. DESCRIEREA DOMENIILOR DE INIŢIATIVĂ PROFESIONALĂ........................................................7

4. REZULTATELE ELEVILOR ÎN REUŞITĂ................................................................................................. 8

5. DEZVOLTAREA PROFESIONALĂ PRIN CURSURI, STAGII, SEMINARE......................................10

6. Păreri, atitudini personale în raport cu noile orientări în educaţie........................................................10

2

1. Descriere a experienţei profesionale

În anul 1998 am absolvit Liceul teoretic „A. Agapie”, din s. Pepeni, r-nul Sîngerei. Tot în

acelaşi an mi-am depus actele la Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă” la facultatea

Arte Plastice, specialitatea – Pedagogia Artelor Plastice şi Tehnologia Prelucrării Artistice a

Materialelor. Fiind studentă în anul IV m-am angajat ca profesor la Liceul teoretic român

„Toader Bubuioc” din s. Bubueci, mun. Chişinău. În anul 2003 am absolvit facultatea. În

legătură cu schimbarea locului de trei din a. 2006 activez în Colegiul Politehnic Bălţi în calitate

de profesor de desen tehnic.

Pe parcursul anilor de activitate m-am străduit să-i înţeleg pe elevi, să le câştig bunăvoinţa şi

încrederea prin diferite metode. Am încercat totdeauna să le dau nu numai cunoştinţe, dar şi să le

dezvolt aptitudini individuale de a se orienta în viaţă, am încercat să contribui prin activitate a

mea la formarea viitoarelor personalităţi, care să poată să aleagă, să analizeze ce-i mai important,

să nu fie indiferenţi de tot ce are în jurul lor.

Am depus efort nu numai de a preda cursurile respective la nivel înalt, dar şi pentru ca elevii

să înţeleagă ce înseamnă pentru ei însuşirea specialităţii alese, ce înseamnă o viaţă valoroasă şi

împlinită. Ţinînd cont de acestea, mi-am propus trei scopuri fundamentale ale vieţii drept cadru

pentru educaţia morală şi spirituală a elevilor:

1. dezvoltarea unei atitudini mature;

2. stabilirea relaţiilor de dragoste şi a familiei;

3. contribuţia pozitivă şi creativă.

Consider că îmbinarea diferitor forme de activitate poate fi destul de afectivă, adăugîndu-se

obiectiv, laturi importante al activităţilor de diferite forme în vederea însuşirii cît mai eficiente a

materiei şi a performanţei personalităţii.

Ca profesoară consider că pentru optimizarea activităţii didactice am depus toate eforturile

pentru a folosi la cursurile teoretice metodologii modeme de predare/învăţare prin care am căutat

să transmit elevilor cât mai multe cunoştinţe şi cît mai calitative cu scopul de a le îmbogăţi

vocabularul de cunoştinţe.

La toate orele pe care le promovezi, accentuezi momentele ce se referă la dezvoltarea

personalităţii, deoarece numai în aşa mod, elevii vor înţelege să respecte şi să aprecieze

aproapele, oamenii în general, care au realizat prezentul. Aplicînd diverse forme de comunicare,

elevii învaţă a tolera punctele de vedere ale colegilor. O perioadă de timp mai îndelungată

impune atenuarea elevilor de a-şi stăpîni emoţiile şi sentimentele lor. Dezvoltîndu-le iscusinţa şi

capacitatea de comunicare, observ că discipolii mei îşi pot expune părerea, opinia, comparîndu-le

3

cu cele ale colegilor, apărîndu-şi punctele de vedere. Rolul meu este de ai face pe elevi să

conştientizeze faptul, că fiecare persoană simte nevoia apartenenţei la o comunitate şi dorinţa de

a fi cît mai utilă. Pentru aceasta selectez, aplic şi combin metodele cele mai practice, utile. Este

nevoie de mult timp şi răbdare pentru a da elevilor timp suficient să se manifeste. În baza acestor

concepte şi obiective generale îmi construiesc activitatea zilnică. Autocritica în urma

activităţilor, comunicarea cu colegii de serviciu, autoaprecierea lucrului, muncii efectuate, îmi

ajută să merg sigur pe calea trasată.

În aşa mod toate eforturile psihopedagogice ţin de îndrumarea elevilor în exploatarea lumii

înconjurătoare, în stimularea a tot ce aceştia efectuează, pentru ai ajuta să înţeleagă

complexitatea şi importanţa lucrurilor. Astfel, învăţarea este apreciată şi facilitată, elevii fiind

încadraţi într-un cîmp de probleme în grup, în pereche, dialogare.

Îi conving pe elevi să activeze cu dăruire de sine pentru găsirea soluţiilor la problemele date

sau create.

Intensificarea procesului de învăţămînt la pregătirea specialiştilor a fost şi rămîne una din

cele mai principale probleme practice şi ştiinţifice. Progresul tehnico-ştiinţific eliberînd omul de

lucrul greu şi puţin intelectual, îi impune concomitent alte cerinţe, destul de înalte, faţă de

activitatea lui. Şi, deci, ca urmare, este foarte necesar să orientăm atenţia spre pregătirea tinerilor

specialişti în scopul activităţii lor în condiţiile actuale de dezvoltare a societăţii. Pentru nimeni nu

prezintă o noutate faptul că, deseori, nivelul pregătirii profesionale în diverse domenii lasă mult

de dorit. Cauzele sunt atît obiective, cît şi subiective şi ca urmare nu toţi absolvenţii, după

terminarea studiilor se pot încadra în activitatea creatoare a economiei naţionale. Destul de mult

contribuie la aceasta şi starea social-economică a societăţii la momentul actual.

Lecţiile de lucrări practice le-am realizat în conformitate cu cerinţele de abordare sistemică a

cunoştinţelor teoretice, a capacităţilor şi competenţelor necesare formării abilităţii şi

deprinderilor de aplicare în practică a cunoştinţelor teoretice.

De asemenea, am pus accent pe o densitate pedagogică optimă a lecţiei, pe o predare variată,

utilizînd mijloace de instruire atractivă şi un spectru larg de aplicare şi generalizare în

perspectiva profesională a viitorilor specialişti.

Procedeele de exersare pe care le-am folosit (lucrul pe grupe diferenţiate, exersarea

individuală) au asigurat de cele mai multe ori un proces de învăţare eficient.

O preocupare permanentă este cea a asigurării şi ameliorării condiţiilor materiale prin care

elevii să beneficieze de condiţii optime de punere în practică a suportului teoretico-metodic

transmis prin actul didactic.

4

Din evaluîrile anuale ale elevilor, în sinteză, pot concluziona, că activitatea mea profesională

poate fi apreciată ca fiind pozitivă.

2. Prezentarea temei de cercetare profesională

Pe parcursul activităţii mele ca profesoară în cadrul catedrei Inginerie şi Management în

Construcţii de Maşini am decis de acerceta următoarea temă „Aplicarea noilor tehnologii

pedagogice în procesul educaţional”.

Plecând de la sensul etimologic metoda este calea spre cunoaştere, acţiune, este actul mintal,

teoretic şi practic de a acţiona, este instrumentul de lucru ca rezultat al operaţiilor prin care se

acţionează. În continuare voi prezenta doar principalele metode. Una din metodele mai frecvente

utilizate este metoda:

Brainstorming (Asaltul de idei) prin care se stimulează creativitatea, înaintarea ideilor noi,

rezolvarea problemelor şi luarea deciziilor în cadrul unor discuţii pe teme variate, prin dezbateri.

Metoda presupune în comun a 4-8 cel mult "experţi" într-o anumită problemă. Asaltul de idei se

face în două etape. La prima etapă fiecare expert propune o ideie privind problema discutată. La

a doua etapă se analizează ideile propuse şi se exclud ideile perelevante. Lăsînuse una sau două

care pot servi drept soluţie la problema propusă.

Problematizarea - metoda de învăţământ formativ folosită cu scopul de a declanşa activitatea

independentă a elevului, gândirea şi efortul personal. Datorită valenţelor sale educaţionale,

problematizarea este considerată una dintre cele mai valoroase metode ale psihopedagogiei.

Esenţa problematizării constă în punerea şi rezolvarea problemelor, elaborarea problemelor,

crearea situaţiilor de problemă prin evidenţierea contradicţiilor. Problematizarea declanşează un

demers cognitiv de investigare, de construire a ideilor, de elaborare a răspunsurilor, de soluţie a

situaţiilor de problemă. Creând o situaţie problemă, oferim elevilor posibilitatea să caute, prin

efortul propriu, soluţia. În acest caz, învăţarea nu mai constituie o 'activitate pasivă, ci un proces

cognitiv activ. Căutând să soluţioneze situaţia problemă, elevii vor aplica toate forţele

intelectuale, ingeniozitatea şi capacitatea de muncă independentă.

Metoda euristică - această metodă, în esenţă, este metoda dialogului, frecvent utilizată în

practica educaţională prin valenţele sale formative. Se aplică, în primul rând, cu scopuri de

antrenare şi dezvoltare a capacităţilor intelectuale (productive şi creative). Abordarea euristică

constă în faptul că, folosindu-se de o succesiune de întrebări, profesorul îi invită pe elevi să

descopere, prin propriul efort tipurile de cunoştinţe. Aplicarea acestei metode necesită o

pregătire înaltă a cadrelor didactice şi o deosebită măiestrie pedagogică.

Studiul de caz - analizarea şi dezbaterea unei situaţii particulare problematice. Studiul de caz

permite elevilor o confruntare directă cu situaţii reale. Această metodă are un pronunţat caracter 5

formativ. Solicitând o intensă activitate individuală sau de echipă, studiul de caz contribuie la

dezvoltarea capacităţilor intelectuale ale elevilor puşi în situaţia de a analiza, de a rezolva

probleme şi de a lua decizii eficiente şi originale.

Discuţia - se desfăşoară în grupuri de 2-6 elevi care discută o problemă de studiu.

Discuţia încurajează elevii reticenţi. Prelegerea - este un monolog al profesorului dar care se

deosebeşte de povestire prin volumul mare de inforamţie şi complexitatea ei. Logica expunerii

profesorului în cazul prelegerii este de obicei deductivă şi consecutivă.

Conversaţia - constă dintr-o serie de întrebări, pe o anumită temă, adresate de profesor

elevilor şi răspunsurile lor. Prin conversaţie se verifică nivelul de înţelegere şi se încurajează

reflectarea informaţiei din mai multe puncte de vedere.

Proiectul în grup - în grup constă dintr-un şir de exerciţii şi activităţi de strângere de

informaţie, îndeplinirea unei sarcini didactice majore sau producerea de materiale (machete,

scheme, diagrame, tabele ş.a.). Proiectul în grup se foloseşte pentru a consolida şi a extinde

învăţarea, pentru încurajarea elevilor mai slabi, pentru încurajarea creativităţii elevilor.

Jocul de rol - este o metodă în care elevii joacă roluri adevărate sau fictive, de unul

singur sau în grup, simbolic sau dramatic. Prin jocul de rol se face consolidarea aptitudinilor,

exersarea în situaţii de epocă, autocunoaşterea, creativitatea, schimbarea.

Activităţi în grup - elevii sunt împărţiţi în grupuri mici care trebuie să rezolve probleme,

sarcini didactice similare sau diferite. Rezultatele sunt prezentate ca viziuni ale grupului. Lucrul

în grup ajută la rezolvarea diferitor probleme: la luarea deciziilor în grup, capacităţile liderilor,

la schimbări în comportament, la perspective pentru elevii slabi să-şi expună părerea. Pentru

aplicarea acestor varietăţi de tehnici în practică am efectuat un şir de activităţi şi lecţii

demonstrative şi obişnuite în care au fost încadraţi majoritatea elevilor pe care îi instruiesc.

Metode de structurare a informaţiei - dintre acestea fac parte:

metoda păiangen - este o metodă de prezentare grafică a informaţiei, elevul fiind pus într-o situaţie problematizată.

metoda Clustering - oferă posibilitatea de organizare şi sistematizare grafică a informaţiei.

diagrama Wenn - oferă evidenţierea asemănărilor şi deosebirilor între 2 subiecte studiate.

3. Descrierea domeniilor de iniţiativă profesională

Proiectarea lecţiei se începe cu căutarea răspunsurilor la următoatele întrebări:

1. Ce voi face? (formularea obiectivelor lecţiei).

2. Cum voi face? (alegerea strategiilor şi metodelor).

3. Cu ce (cine) voi face? (analiza resurselor).6

4. Cum voi afla dacă am făcut bine? (proiectarea evaluării).

La formularea obiectivelor lecţei nu se vor folosi aşa numitele verbe intelectualiste de tipul a

şti (a cunoaşte, a conştientiza). Se recomandă la formularea obiectivelor lecţiei de folosit aşa

numitele verbe de acţiune, elevul va formula, va enumera, va citi, va scrie etc.

Din metodele cel mai des utilizate este şi convorbirea euristică care nu este altceva decît un

dialog, dar anume datorită folosirii ei se nasc şi alte metode, cum ar fi problematizarea. Se spune

că problematizarea trece ca un fir roşu în metodica predării. Folosind această metodă,

concomItent se folosesc şi alte metode, ca instructajul acesta este un monolog scurt făcut într-o

manieră specială.

Lucrul în grup dezvoltă la elevi capacităţi de colaborare şi comunicare, oferă elevilor

posibilitatea să-şi exploteze propriile gînduri şi sentimente. Activitatea optimă a grupurilor mici

se realizeză respectînd următoarele reguli: se împarte clasa în grupuri mici, 6 elevi; fiecare grup

trebuie să aibă un lider cu calităţi bune.

Lucrul pe echipe îl folosesc atît la actualizarea cunoştinţelor cît şi la predarea temei noi. Spre

exemplu: atunci cînd doresc să evaluez un volum mai mare din materialul studiat propun

grupelor de elevi să adreseze cîte o întrebare scrisă pe poster colegilor săi, schimbă posterele şi

răspund la ele, schimbîndu-Ie din nou prin rotaţie liderii afişează posterele pe tablă şi

comentează răspunsul.

Ilustrarea este de fapt un aspect al modelării: noi arătăm elevilor un model a ceea "ce nu se

vede" la calculator. Ca de exemplu: pentru a crea la elevi o imagine despre memoria operativă a

calculatorului profesorul o poate compara cu tabla de scris şi creta.

Prin demostrare profesorul de cele mai multa ori arată elevilor exemple de operaţii sau

activităţi, lucrul cu manualul.

Algoritmizarea reprezintă o metodă de predare/învăţare în care acţiunile profesorului sau ale

elevului sunt ghidate de o secvenţă de indicaţii precise cu privire la operaţiile mentale sau

motorice care trebuie efectuate pentru a realiza sarcina propusă.

La predarea temei noi practic foarte des folosec lucrul în grup, primind postere şi fişe de

lucru pentru fiecare echipă sau cîte două grupuri au aceleaşi însărcinări. Deseori practic în acest

scop lucrul cu manualul.

Tot ca lucrul în grup folosesc aşa tehnici de lucru cum ar fi: "diagrama Wenn", pe care o

folosesc foarte des în scopul scoaterii în evidenţă a asemănărilor şi deosebirilor a două procese

sau părţi de structură.

O altă tehnică de lucru este metoda "Păiangenului", pe care o folosesc la verificarea rapidă a

cunoştinţelor.

7

Un deosebit interes prezintă jocurile de rol şi nu mai puţin interesante sunt jocurile

intelectuale (rebusuri, criptograme, cuvinte încrucişate).

Metoda "Brainsformingul-ui"este una dintre cele mai cunoscute şi practicate metode de

evaluare a creativităţii în grupuri mari (15-30 persoane) şi constă în recoltarea unui număr cît

mai mare de idei şi opinii, în legătură cu o anumită temă propusă pentru elaborarea soluţiilor.

1. Profesorul propune problema.

2. Elevii propun soluţii de rezolvare.

3. Elevii împreună cu profesorul selectează ideiile de soluţionare a problemei.

Elaborarea lucrărilor de sinteză - reprezintă un produs creativ important al procesului de

predare/învăţare, care îmbină capacitatea persoanelor şi modul de prezentare.

4. Rezultatele elevilor în reuşită

Aprecierea rezultatelor şcolare (produsele învăţării) trebuie Îacută din perspectiva variaţiei

obiectivelor educaţionale. În acest sens se poate vorbi despre două categorii de obiective:

a) obiective educaţionale ordonate ierarhic în clase comportamentale în funcţie de procesele

cognitive pe care le implică şi de gradul de complexitate.

b) Obiectivele educationale, corelate cu structura personalităţii umane (cognitive afective,

psihomotore).

Această delimitare impune evaluarea rezultatelor fie după natura lor, fie după complexitatea

compartimentului.

În cazul obiectivelor cognitive clasele compartimentale se grupează în:

obiective care presupun stocarea şi capacitatea de redare a informaţiei;

obiective care privesc capacităţi de a opera cu informaţia dobîndită.

Din determinarea de mai sus rezultă existenţa a patru tipuri de rezultate:

1. Cunoştinţe acumulate (date, fapte, concepte, definiţii, formule, teoreme etc.).

2. Capacităţi de aplicare a cunoştinţelor în realizarea unor acţiuni practice, a unor demersuri

teoretice, concretizată în priceperi, deprinderi, stăpînirea unor moduri de lucru (tehnici).

3. Capacităţi intelectuale exprimate în elaborarea de raţionamente, puterea de argumentare şi

de interpretare, independentă în gîndire, capacitatea de a efectua operaţii logice, creativitatea etc.

4. Trăsături de personalitate, atitudini, conduite formate.

Toate tipurile de performanţă enumerate se pot prezenta la diferite niveluri de realizare.

8

Mai jos este prezentată o tabelă cu rezultatele semestriale ale elevilor pe parcursul anilor mei

de activitate:

Grupa

Obiectele

Desenul tehnic

Sem. I Sem. II Sem. III

C116

C116B

MS116

MS126

M116

Rezultatele sunt diferite în dependenţă de potenţialul grupei, dar totuşi se observă şi o

ridicare a balului mediu pe grupă.

Rezultatele se identifică cu schimbările pe care activitate a de instrui re/învăţare o produce în

personalitatea elevului. Rezulatele sînt efectele ale acestei activităti.

Performanta semnifică nivelul rezultatelor obtinute ale schimbărilor produse. Performanţa

exprimă cota atinsă în procesul realizării unui obiectiv.

Competenţa se identifică pînă la un punct cu priceperea de a face ceva, dar ea presupune şi

rezultatul activităţii, nu numai cunoaşterea, ci şi capacitatea de a efectua ceva bine, corect.

Actual sunt diriginte în grupa MS226 formată din 11 elevi. Este un colectiv de copii

interesanţi, încadraţi în diferite activităţi ce au loc în Colegiu. Anul trecut împreună cu alţi

profesori am organizat o excursie de studiere a plaiului natal, făcînd o vizită la mînăstirile

Ţîpova şi Saharna. Organizez adunări părinteşti cu diferite tematici la care părinţii îşi expun

părerile şi problemele legate de copii. Încercăm să rezolvăm, să propunem literatură şi să căutăm

căile de soluţionare.

5. Dezvoltarea profesională prin cursuri, stagii, seminare

Dezvoltarea personală profesională ocupă un loc important în activitatea pedagogică.

Principalele forme de dezvoltare profesională sunt seminarele, conferinţele şi cursurile de

perfecţionare organizate în domeniul de interes. Personal conlucrez cu profesori din alte instituţii

9

de învăţămînt, foşti colegi de grupă. Facem schimb de experienţă şi metodologii noi de predare.

Conlucrăm în cadrul întrunirilor de catedră, unde profesorii cu experienţă mai mare vin în ajutor.

În decembrie 2007 am participat la cursuri de perfecţionare la Universitatea Tehnică din

Moldova unde am valorificat următoarele module:

Bazele geometriei discriptive, Proiecţii axonometrice, Desen industial, Lucrare grafică de curs.

În incinta Colegiului de asemenea am participat la organizarea şi desfăşurarea activităţilor

metodice, activităţi deschise, decada catedrei etc.

Pentru a continua perfecţionarea aplic mereu un autocontrol în scopul de a scoate în evidenţă

ceea ce nu cunosc şi ceea ce mai trebuie completat.

6. Păreri, atitudini personale în raport cu noile orientări în educaţie

Pe parcursul activităţii mele de profesoară dintre stilurile existente prefer stilul netraditional,

neformal care este democratic. Ader la o individualizare a procesului de învăţare care să respecte

capacităţile intelectuale şi eforturile proprii ale fiecărui elev. Împărtăşind acest punct de vedere,

mă străduiesc să menţin elevul în centrul procesului de învăţare în rol de subiect.

Rolul meu este cel de ghid în explorarea lumii înconjurătoare, în stimularea a tot ceea ce face

elevul, pentru a-l ajuta să înţeleagă complexitatea lucrurilor, învăţarea este, astfel, apreciată şi

facilitată, dat fiind faptul că ei sînt încadraţi într-un cîmp de explorare, investigare, soluţionare de

probleme în grup, dialogare eficientă. Îi ajut pe elevi să muncească cu dăruire de sine pentru

găsirea soluţiilor la problemele date sau create.

Consider că stilul neformal de predare/învăţare are avantaje faţă de cel tradiţional, formal. Se

imprimă mai accentuat autonomia, iniţiativa elevilor, aceştia fiind factori stimulativi în procesul

de stabilire a conexiunii între idei şi experienţe. Colaborarea intensă îi face mai decomplexaţi,

mai liberi în acţiuni şi în luarea deciziilor. Acest stil promovează o cale de evaluare care combină

o varietate de tehnici şi permite profesorului să împărtăşească progresul elevilor cu părinţii şi cu

alte persoane într-un mod care este extrem de semnificativ.

Totdeauna am considerat că pentru îndeplinirea la un nivel de performanţă şi eficienţă a

activităţii sale profesorul trebuie să-şi formeze şi să manifeste o gamă variată de calităţi

(competenţe) ale personalităţii sale care să-l definească ca specialist. Cele esenţiale fiind:

pregătirea temeinică de specialitate capacitatea de creaţie ştiinţifică orizontul cultural larg tactul

şi măiestria pedagogică preocuparea şi capacitatea de perfecţiune profesională continuă. La lecţii

10

mă străduiesc să folosesc diferit material intuitiv, didactic. Lecţiile mă străduiesc să fie variate,

cu un conţinut bogat şi actualizat. Am utilizat mai multe forme de evaluare:

evaluarea iniţială - prezintă strategia de măsurare/apreciere, decizie , realizată la începutul

unei secvenţe a procesului de învăţămînt, semestru, capitol, subcapitol, grup de lecţii, lecţie.

evaluarea dinamică - prezintă strategia de măsurare/apreciere, decizie realizată pe parcursul

unor secvenţe mai mici ale procesului de învăţămînt şi priveşte rezultatele activităţii în diverse

momente ale desfăţurării el.

evaluarea periodică - (intermediară) care are ca obiect de a stabili gradul de restructurare la

un moment dat.

evaluarea finală - prezintă strategia de măsurare/apreciere, decizie realizată la sfirşitul unor

secvenţe mai mari ale procesului de învăţămînt.

La orele de clasă am lucrat asupra problemelor care erau programate în cadrul colegiului şi

al clasei. Pe parcursul activităţii am lucrat în strînsă colaborare cu părinţii, atît pe tărîmul

educaţional cît şi pe cel instructiv. Am petrecut un şir de teste pentru a stabili raportul de

cunoaştere a relaţiilor elevpărinţi, părinte-elev, ajutorul didactic la pregătirea temelor de acasă, la

lichidarea unor vicii ale elevilor.

11