raport de cercetare -...

Facultatea de Sociologie şi Asistenţă socială

Universitatea Bucureşti 2011

Raport de cercetare

Metodologia cercetării sociologice & Explicaţia sociologică

Expunerea sărăciei şi a bogăţiei în presa on-line

Coord. de: Bogdana Humă

Raluca Popescu

Cosima Rughiniş

Realizat de Mitra, Ileana

Sociologie, Seria 2, Gr. I



INTRODUCERE

Întrebările de cercetare sunt următoarele: Cum sunt expuse bogăţia şi sărăcia în

articolele din presa scrisă, publicate on-line? Care sunt atitudinile autorilor articolelor pe aceste

teme? Ce deosebiri sau asemănări constatăm între variantele de expuneri legate de bogăţie,

respectiv sărăcie ?

Un studiu citat de mediafax şi publicat în toamna anului acesta de către Departamentul

social al ziarului Gândul arată că 90% din populaţia studiată consideră că majoritatea oamenilor

s-au îmbogăţit necinstit şi, de asemenea, există mari îngrijorări legate de prăpastia dintre bogaţi

şi săraci, de sistemul de pensii, de şomaj, corupţie şi de starea materială precară. Studiul a fost

realizat, la nivel naţional, de către Institutul Român pentru Evaluare şi Strategie . ,, Ancheta a

fost realizată telefonic, pe un eşantion reprezentativ la nivel naţional de 1.383 de indivizi de

peste 18 ani, marja de eroare fiind de plus/minus 2,7%” ( Departamentul social-Gândul,

octombrie 2011). Peste 81% dintre respondenţi percep o situaţie economică a ţării proastă sau

foarte proastă. În ultimul an, doar 13% dintre români au considerat că au avut tot ce le-a trebuit.

Astfel, motivaţia alegerii temei de cercetare este dată de această mică schiţă a modului în care

românii percep ,,starea naţiunii”, dar şi de un dialog avut cu un diletant în domeniul ziaristic,

unul dintre subiecţii care au fost intervievaţi ulterior.

Spre a găsi un răspuns la întrebările de cercetare, obiectivul cercetării constă în

analizarea unei serii de articole apărute în presa scrisă românească, urmărind aspecte ce ţin de

perspectivele asupra celor două stări socio-economice menţionate anterior în conţinutul scrierii -

prin text şi imagini, titluri sau subtitluri. Pentru a stabili variabilele măsurabile sau observabile,

vor fi studiate pattern-urile expunerilor despre sărăcie( care sunt în număr mai mare) , respectiv

bogăţia pe plan naţional ( şi comparaţii cu planul internaţional).

Dată fiind natura lor, majoritatea materialele analizate nu sunt anonime exceptând unele

cazuri cu sursa Ziare.com (care face întotdeauna trimiteri- la sfârşitul expunerii- la celelalte

articole sub aceeaşi temă ⁄ pe acelaşi subiect şi notează de câte ori a fost citit respectivul articol-

în medie de peste 1000 de ori fiecare) , având numele autorilor înscris la începutul sau la

sfârşitul textelor de presă destinate, evident, informării, de orice fel, cititorilor ziarelor on-line

ce aparţin unor diverse categorii demografice.



Unul dintre obiectivele ziarelor este şi constituirea de comunităţi, grupate pe bază de

atitudini, preferinţe, coduri, prejudecăţi şi puncte de vedere. Atitudinea socială poate fi asociată

şi cu un ansamblu de opinii verbale. Valorile sunt şi ele expresia unor credințe colective,

principii generale şi orientări sociale.

BAZA TEORETICĂ (asociată cu elemente de analiză de conţinut)

Relativitatea realităţii şi cunoaşterii generează interesul sociologilor pentru studiul

acestora. Nedumeririle precum ,,ce este realitatea? care este raportul dintre ea şi cunoaştere” au

condus către două perspective divergente în sociologie. Prima este perspectiva realistă, care

susţine că avem acces la informaţiile existente în mediul nostru, ceea ce duce la o corespondenţă

directă între cunoaştere şi realitate, perspectivă îmbrăţişată de către majoritatea jurnaliştilor

deoarece le justifică obiectivitatea. În cartea Mesajul subliminal în comunicarea actuală ( 2005),

tendinţa ,,câinilor de pază ai democraţiei” către absolutizări şi generalizări este atribuită de Doina

Ruşti atitudinii formate cultural.

Cealaltă perspectivă de interes este constructivismul, conform căruia nu receptăm

realitatea aşa cum este, ci o construim, conştient sau nu. Aceasta îi poate contura nenumărate

îndoieli publicului, referitoare la însăşi procesul prin care se construieşte realitatea: cine sunt cei

care o clădesc, care sunt competenţele şi interesele acestora, ş.a. Constructivismul social este o

teorie sociologică care pune accentul pe importanța culturii şi a contextului pentru înțelegerea a

ceea ce se întamplă în societate şi în construirea cunoştiințelor despre aceasta (Derry, 1999, Mc

Mahon, 1997). Contextul reprezintă un sistem de credințe, norme şi obiceiuri care constituie

anturajul social, cultural, ideologic în care evoluează individul şi care se transmit prin educație şi

limbaj. Contextul furnizează cadre referențiale, imagini de marcă, chei de descifrare a mesajelor

culturale, modele comportamentale, tipare de interpretare şi practici cotidiene ( Neculau, 2003).

Schema narativă a scrierii jurnalistice transmite progresiv dorinţele şi nemulţumirile

ziaristului care speculează sensibilitatea receptorului şi doreşte să-l ,,seducă’’, să-l convingă să

se implice sau reacţioneze într-un fel. El expune o situaţie considerată esenţială şi încearcă să o

clarifice. Ziariştii pot fi conştienţi de faptul că orice cuvânt pătrunde pe nesimţite în conştiinţa

celorlalţi transmiţându-le mesaje. În acelaşi timp, articolele sugerează tonul publicaţiei.

Fiecare scriitor încearcă să impună o realitate. Procesul de atribuire este influenţat de

factorul cultural şi de norme sociale care determină diferite tipuri de atribuire care facilitează



mecanismul de construire a reprezentărilor sociale. În procesul atribuirii, intervine asepectul

intenţional asociat cu sfera ideologică de care aparţine jurnalistul. Acesta nu este un receptor

pasiv al fenomenelor din jurul său, ci dimpotrivă este un actor activ care construieşte explicaţii.

Ziaristul interpretează şi încearcă să dea sens lumii, cu riscul distorsionării acesteia. Eroarea de

atribuire are loc când ziaristul supraestimează sau subestimează acţiunea factorilor cauzali

existenţi în realitate. În acest mecanism de prelucrare a informaţiei, intervin, de asemenea,

factorii motivaţionali, implicit subiectivi. Formatorul de opinie este şi el vulnerabil la aspectele

superficiale ale vreunei informaţii, dovedindu-se dependent de propria subiectivitate. ( Neculau,

2003)

Majoritatea publicaţiilor pe această temă insuflă ideea că sistemul politic şi socio-

economic este determinant pentru situaţiile actuale - nu agenţia umană.

Rolul îndeplinit de a organiza informaţiile pentru societate şi de a orienta percepţia

asupra diverselor fenomene sociale îi conferă presei o putere enormă, motiv pentru care este

considerată cea de-a patra putere în stat.

,, Stilul publicistic este prin natura lui funcţională expresia realităţii şi a dinamicii vieţii

societăţii în toate manifestările ei, dar în mod obişnuit acordă prioritate vieţii social-politice.

Libertatea de exprimare se situează aici în interiorul raportului jurnalist- publicaţie şi diverşi

factori politici, economici, etc. “(Rad, 2007, p.287)

Lectura titlului poate fi atractivă sau neutră, elementară, în funcţie de statutul socio-

profesional al receptorului, dar şi de apartenenţa acestuia la o anumită categorie de vârstă.

Semnificaţia anumitor termeni, obţinută prin conversiune, precum şi aşezarea acestora, într-un

mod strategic, în cadrul titlului şi în contexte negative, marchează, subtil, distanţarea ziaristului

faţă de faptele relatate. Prelucrarea inconştientă de informaţie este un fenomen cunoscut si

studiat de specialişti. Conform lui Alfred Binet, ,,gândirea este o activitate inconştientă a

spiritului” ( apud David, 2004). În plus, acest punct de vedere nonempatic este transmis

receptorului. Procedeul ce constă în substantivizarea adjectivului şi a participiului favorizează o

modificare semantică într-un sens depreciativ, insinuant ironic. Termenii şi expresiile argotice

sau colocviale, precum şi interferenţa registrelor stilistice exteriorizează atitudinea emotivă (sau

chiar patetică) a jurnalistului, transferată asupra receptorului, căruia i se induce o stare de spirit.

Conform lui DeFleur şi Ball-Rokeach, memoria umană determină dezvoltarea cunoaşterii

care există sub forma structurilor de semnificaţii – conceptelor construite de indivizi. Convenţiile



lingvistice convenite şi simbolurile utilizate modelează percepţia, atitudinea şi interpretarea lumii

de către membrii societăţii. Presa ce funcţionează într-o societate capitalistă ( sau socialistă)

poate fi modelată de factori politici, distorsionând imaginile furnizate cititorilor.

Formularea titlurilor ( marcată sau nu stilistic, respectiv neutră sau provocatoare)

activează mecanisme diverse pentru că acestea reprezintă o ,,formă explicită sau temporar

ambiguă şi imprecisă de ancoraj tematic şi […] o promisiune tematică, expresie directă a

pactului de lectură dintre ziarist şi cititor. Componenta lexico- semantică este decisivă pentru

retorică, dar şi pentru eficienţa pragmatică a titlului jurnalistic. Titlul pregăteşte intrarea în

universul discursiv, […] pune în evidenţă, în varianta conotativă sau denotativă, tema centrală

sau secundară a textului, desconspiră sau sugerează atitudinea autorului faţă de conţinutul

textului. Operaţia de titrare a devenit o manieră discursivă de bază, oscilând între artă şi

tehnică.”(Rad, 2007). De asemenea, diminuarea preciziei comunicative a unei secvenţe într-un

articol de presă este însoţită de amplificarea eficienţei în crearea zonei expresive/emotive.

Termenii şi expresiile argotice sau colocviale, precum şi interferenţa registrelor stilistice

exteriorizează atitudinea emotivă (sau chiar patetică) a jurnalistului, transferată asupra

receptorului, căruia i se induce o stare de spirit. Scopul titlului jurnalistic, cu rol esenţial în

dirijarea lecturii, este acela de a informa de a sensibiliza de a atrage, a încânta şi a câştiga

cititorul .

În anii 1920 Walter Lippmann a identificat funcţia presei de construire a semnificaţiilor.

Lucrarea sa Opinia publică studia şi interpretările presei referitoare la evenimentele, aspectele

politico-sociale ce pot schimba în mod radical interpretările publicului despre situaţia reală,

obţinută din expunerile din presă, cu corespondenţe limitate cu realitatea. Lippmann notează că

presa, cu putere de influenţă asupra judecăţilor publicului, creează iluzii pentru cititori în

cunoaşterea realităţii.

,,Subiectul uman este supus contaminării psihologice înţeleasă ca o influenţă asupra

cogniţiilor şi comportamentului, determinată de anumite prelucrări informaţionale inconştiente

şi, în consecinţă, necontrolabile de către subiect.” ( Kunda, 1990; Wilson şi Brekke, 1994, apud

David, 2004, p.187)

Deşi scriitorii care colectează, editează şi transmit informaţii nu au o strategie

premeditată de a crea imagini în mintea cititorilor indivizii acordă atenţie în mod selectiv

conţinutul mass-media, preiau cunoştinţele din conţinutul expus şi le folosesc în momentul



reacţiilor la mediul lor social şi fizic. Există surse concurente de informaţie care doresc să

modeleze, să monitorizeze sau să modifice semnificaţiile legate de evenimentele publice

cotidiene. Ceea ce este conceput în mod subiectiv despre ordinea socială determină ,, definiţii ale

situaţiei”. Există o contribuţie complexă a comunicărilor de masă la sistemul nostru de

semnificaţii deoarece ,,funcţiile de comunicare de masă în modificarea comportamentului

publicului au o rază lungă de acţiune şi sunt subtile şi cumulative” (DeFleur şi Ball-Rokeach,

1999, p.268), dar efectele mass-media sunt greu de examinat şi aproape imposibil de izolat.

Există o veche preocupare pentru problema cunoaşterii şi de sursele deciziilor

individuale în contextul în care conduita umană, dar şi ordinea socială, poate fi controlată.

Știinţele sociale specializate cercetează de mult timp înţelegerea şi construirea sensului în

limbă, cultură, interacţiune simbolică şi memorie, unul dintre obiectele de studiu fiind

reprezentat de modurile în care realitatea mediată oferă o bază pentru constituirea semnificaţiilor,

pentru reacţiile faţă de aspectele etichetate.

,, Mentalitatea «ăla a furat miliarde şi e bine mersi, eu să fiu fraier şi să nu înhăţ câteva

milioane prăpădite […]?»- o atare mentalitate face ravagii.” ( Pruteanu, apud Rad, 2007, p.349)

Intenţionalitatea este o ,,atitudine a producătorului enunţului faţă de setul de ocurenţe ce

constituie un text coeziv şi coerent, care-şi propune să transmită cunoştinţe”, fiind reprezentată

de tonalitatea articoluluui, formulele lingvistice care marchează contactul cu cititorul, opinia

exprimată, informaţiile transmise, activarea ,, argumentativităţii limbii” cu scopul de a semnala

receptorului prezenţa sau absenţa unei semnificaţii anume. ,, Ca fenomen inerent limbajului,

argumentativitatea acţionează(...) prin jocul inferenţelor, presupoziţiilor şi subînţelesurilor (...)

afectează caracterul informativ al textelor, producând chiar modificări în structura

intenţionalităţii. (Roşca, 2006 , p.59)”

Conform lui L. Roşca ( 2006), argumentaţia presupune o strategie persuasivă alcătuită din

tehnici ( argumente) ierarhizate pentru a susţine o teză propusă unui auditoriu şi organizate în

conformitate cu o anumită situaţie spre obţinerea creşterii adeziunii la public, influenţat afectiv,

dată fiind o eventuală recompunere a lumii la nivel discursiv prin recunoaşterea unui sistem de

gândire şi organizare. Un ziarist se cuvine a fi capabil să perceapă fenomenele pentru a le

structura, comentându-le cu ajutorul limbajului, pentru a le conferi un sens.

Mass-media, un sistem simbolic de reprezentări, decupează realitatea şi îşi educă

publicul, aşteptările şi obiectivele acestora, iar în procesele de receptare ale căror instanţe



interacţionează cu cele de producţie, ,, ţintele cognitive se întrepătrund cu cele emoţionale”,

acţionând reciproc, formându-se opinia publică. Aceasta este reprezentată de un conglomerat de

opinii şi argumente care circulă la nivelul comunităţilor umane , în cazul unor mari probleme ale

societăţii sau chestiuni de interes naţional ori internaţional. Totul depinde şi de un sistem de

cunoştinţe şi credinţe adaptat unui sistem sociopolitic, timpului istoric şi geografiei. ,, Există o

relaţie strânsă între operaţia de construcţie a sensului şi ideologia carcateristică unui sistem de

gândire, asumată de o comunitate, de un organ de presă sau specifică unui sistem social”( Roşca,

2006, p. 117). Dualismul obiectiv/ subiectiv este, şi în acest caz, pus sub semnul întrebării. În

manualele de etică jurnalistică se notează faptul că se cuvine ca opiniile personale să nu intervină

în transmiterea de informaţie.

În ,, Public opinion”, Walter Lippmann spunea: ,, Adevărul despre problemele complexe

şi pe care le cunoaştem direct nu este evident prin sine” şi ,,Știrile şi adevărul nu sunt acelaşi

lucru [...] nu reprezintă o oglindă a situaţiilor sociale.” (Lippmann apud Dobrescu, 2003). Lumea

este privită prin lentile subiective.

Fiecare ziarist încearcă să impună una dintre nenumăratele feţe ale realităţii. Conţinutul

mesajelor presupune un mecanism de selecţie şi valorizare prin intermediul cărora presa

contribuie la prelucrarea sau construirea unei realităţi expuse publicului definit de anumite

reprezentări şi cunoştinţe despre lume. Aceasta este o ,,realitate mediatică, un product, un

construct simbolic proiectat, gândit şi ambalat într-un laborator numit «redacţie»; ,,pretextul de

obiectivitate ascunde în el interesul celui ce vrea să ofere iluzia realităţii «aşa cum e ea» şi cu

rezerva că [...]o viziune neutră şi imparţială nu este posibilă oricum în cazul unui produs cultural

aşa cum este presa.’’(Stan, 2004, pp. 40-42) Imaginile ajută şi ele la expresivitatea articolului,

adresându-se emoţiei, cu efect direct, imediat. Textele sunt ilustrate cu fotografii care au funcţia

de verificare a informaţiei redată cât mai realist pentru obţinerea credibilităţii (,,vorbesc de la

sine’’).

Sub aparenţa de obiectivitate şi neutralitate sunt ascunse, prin intermediul manierei de

redactare a unui articol de presă, aprecieri ale ziaristului sau ale instituţiei media pentru care

lucrează. După cum precizeză Cristina Stan (2004), există mai multe modalităţi studiate de

strecurare a opiniei jurnalistului în informaţia prezentată. Gradul de utilizarea unui ton ironic sau

peiorativ conduce către perceperea unui fapt ca fiind pozitiv sau negativ. De asemenea, folosirea

ghilimelelor fără scopul citării reprezintă o tehnică subtilă de discreditare a unui fapt şi de



inducere a îndoielii. Uneori, este utilizat un limbaj tehnic, specializat cu scopul realizării

impresiei de obiectivitate (dat fiind caracterul indiscutabil al datelor ştiinţifice). Riscul asumat

este ca cititorii să nu înţeleagă în întregime sensul real al informaţiei primite.

După cum consideră şi filozoful John Searle, în scrierea sa ,, Realitatea ca proiect

social”(1995), orice examinare se face dintr-un anumit punct de vedere determinat de un

ansamblu de factori contextuali socio-culturali. Convingerile şi afirmațiile se transformă, prin

rostirea sau abordarea lor în prezentări ale realității. Ca şi atitudinea, mentalitatea există la nivel

latent, ca ansamblu de stări care se exprimă prin construcții intelectuale, opinii, reprezentări

specifice şi credințe.

Totul depinde de perspectiva în care se încadrează analiştii convinşi, perseverenți în

apologia şablonului respectat şi capabili să-şi susțină cu argumente solide punctul de vedere

construit pe care îl şi propagă prin răspândirea unei viziuni bine organizate asupra lumii în

general sau asupra unei credințe.

În momentul în care individul experimentează lumea prin gândire, analiză, precedate de

percepție, intervin schemele conceptuale programate de acesta prin rutina determinată de

cotidian, în cadrul cărora se manifestă mecanismele de prelucrare a informației. Subiectului îi

este greu să observe, din exterior, ca un spectator rece şi critic, totul depinzând de setul propriu

de credințe şi reprezentări. Judecățile subiective sunt acelea pentru care nu poate fi stabilit

obiectiv adevărul sau falsitatea, dat fiind faptul că acestea nu sunt absolute, ci depind de

atitudinile şi perspectivele celor care le emit. Există mai multe teorii referitoare la un singur

fenomen social constatat, ai cărui parametri variază în funcție de grilele de percepere a realității

de către subiecți , fiind determinați de observația acestora, care este totodată proces şi rezultat.



Analiză calitativă pe zone particulare în conţinutul unităţilor de înregistrare,

regăsită si printre argumentele teoretice prezentate anterior (tabelele

ilustrative⁄relevante, se găsesc completate în anexa ataşată) :

În încercarea de a rezuma materialele ce urmează a fi analizate, putem constata faptul că

materialele redau, inclusiv cu argumente- fondate sau nu, imagini variate ale situaţiei socio-

economice româneşti, dar şi percepţiile personale ale cetăţenilor, în interesul cărora par că se

preocupă sau îngrijorează autorii presei.

Ziariştii insistă pe ideea gradului extrem de scăzut al bunăstării în România, punând în

lumină poziţionarea nesatisfăcătoare a ţării noastre în ierarhia situaţiilor socio-economice ale

statelor europene.

Articolul din Jurnalul Naţional ( Timuc, 2011) abordează critic percepţia asupra bogăţiei

asociată cu aspiraţiile indivizilor şi propune o perspectivă optimistă în contrast cu cea atribuită

contemporanilor. Expunerea este construită ca o reacţie la lamentare, la atitudinea debusolată a

acestora faţă de „bogăţia existenţială”.

Autoarea nu foloseşte niciun argument ştiinţific, ci sintagme cu iz poetic, metaforic (

„natura dansează pretutindeni”, „ cântă”, ş.a.) ce tind să sensibilizeze cititorul, pe care îl implică

prin folosirea pronumelui personal la persoana I plural „ noi”. De asemenea, Maria Timuc face

apel la argumente religioase şi filozofice („ Dumnezeu n-a făcut lipsa, n-a făcut sărăcia, n-a făcut

singurătatea...”„ bogăţia este însăşi existenţa ei”, ş.a.) care să o apropie de eventualul actor

manipulat. În acelaşi timp, pentru a capta atenţia şi empatia acestuia, formulează întrebări

retorice cu tendinţe de maieutică.

Pentru a-şi susţine comentariile, fiecare frază constă în transmiterea de informaţii sau idei

sub forma unor încurajări şi îndemnuri asociate perspectivei subiective.

Spre deosebire de expunerea din ziarul Jurnalul Naţional, cel din Adevărul ( Păun, 2011)

este un complex de recomandări tehnice/ profesionale, specifice ramurii economice dat fiind şi

faptul că autorul Cristian Păun este conferenţiar universitar în cadrul Academiei de Studii

Economice din Bucureşti.

Aprecierile sunt vizibil subiective, deşi sunt notate prin intermediul unor construcţii

logice. Susţinut de motivaţii/ aspiraţii politice personale, autorul face analiza motivaţiei

nostalgiei sărăciei pe care o apreciază negativ. Acesta explică cum într-o societate în care actorii

renunţă sau se detaşează de un sistem, numărul de nostalgici creşte direct proporţinal cu numărul



îmbogăţiţilor. Vechiul sistem socio-politic şi economic a creat un model economic

compensatoriu iluzoriu, ineficient în funcţionarea mecanismelor socio-economice actuale.

Distincţia dintre sintagmele „ bogaţii buni” („cei creați de piața liberă”, „care dau de

muncă” ) - „bogaţii răi” denotă polaritate în abordarea care critică „ socialistul” şi atenţionează

cititorul pe care îl implică prin utilizarea verbului la persoana I, plural, cum ar fi „ uităm(!)”, „

am fi”. Articolul se înfăţişează ca un text argumentativ, conţinând şi imperative (relevanţi sunt şi

termenii precum „fatală”, „ definitiv”) condiţii necesare pentru beneficiu, constatate subiectiv,

precum cea impusă de construcţia „ atât timp cât”.

Tonul majorităţii publicaţiilor transmite pesimism asociat cu compasiune, eventual prin

procente şi studii doveditoare, în ceea ce priveşte prezentul şi viitorul situaţiei economice

româneşti şi al celor afectaţi, fiind notate critici personale (niciodată autocritică)- presupuse voci

ale opiniei publice- la adresa celor care nu se încadrează în categoria prejudiciaţilor, ci în cea a

profitorilor bogăţiei comune. Titluri subliniază, deseori cu autoironie naţională, sensul negativ al

evoluţiei sau progresului românesc, fiind accentuată şi contrastul cu celelalte state ale lumii.

Unele articole construiesc şi sfaturi pentru a înlătura obstacole de natură psihologică şi social-

economică în calea succesului sau bunăstării, şi implicit a fericirii cetăţenilor.

Fotografiile ataşate publicaţiilor abundă în portrete ale unor copii cu priviri care aşteaptă

şi cer, îmbrăcaţi sărăcăcios, trişti şi sceptici, precum şi oameni vârstnici fără speranţă, ambele

tipare aşezate într-un peisaj specific lumii a treia.

Atitudinea aparent neutră este trădată de termenii utilizaţi, dar mai ales de însăşi

publicarea unor tablouri pesimiste, întâlnite în cele mai multe articole.

Într-un articol cu tentă teologică, publicat de Goreţchi D.B., sunt puse în lumină şi

judecate lăcomia şi egoismul bogaţilor care ignoră suferinţele săracilor virtuoşi, tablou considerat

ca fiind des întâlnit şi în zilele noastre. Invocând motive biblice, inclusiv prin prezenţa icoane

ortodoxe (Bogatul nemilostiv şi săracul Lazăr), construieşte îndemnări către o atitudine

contrarie, susţinută de argumente religioase sub forma unei povestiri despre sfinţi trataţi ca

modele de urmat. Deseori - nu numai în această unitate de înregistrare – sunt criticate deciziile şi

acţiunile celor avuţi.

În scrierea sa, G. Stanciu utilizează un limbaj psiho-sociologic, schematizând zece motive

(pentru care găseştec contraargumente) invocate răspunzătoare de dorinţa de îmbogăţire,

remarcând de asemenea că populaţiile cele mai bogate sunt caracterizate de cei mai mulţi indivizi



depresivi, anihilând astfel motivaţiile atribuite subiecţilor. Ajutându-se de comentariile unor

specialişti, autoarea reliefează ideea lipsei bogăţiei spirituale în cazul celor ce s-au canalizat pe

nevoia de resurse materiale responsabile pentru întărirea orgoliului şi confortului.

Bazându-se pe invocare unui studiu despre dependenţa viitorului copiilor de bogăţia

materială a familiei, ziarista Diana Marcu susţine că acţiunile părinţilor, diferite în funcţie de

posibilităţile finainciare, sunt cele mai importante, în detrimentul efortului şi activităţilor

întreprinse de copilul în cauză. Astfel, sunt subliniate avantaje ale banilor şi este apreciat pozitiv

mediul familial specific celor bogaţi deoarece indivizii crescuţi în familii cu statut financiar

ridicat sunt avantajaţi de mediul în care s-au născut, deci au mai multe şanse de reuşită. Citim, în

acest mod, faptul că nu există oportunităţi egale pentru toate categoriile sociale. „ Nivelul

financiar precar” este pus în lumină ca fiind o cauză pentru nereuşită, pentru imposibilitatea

apropierii copiilor de potenţialul mental util pentru a evolua pozitiv. Compoziţia scrisă este

ajutată de o imagine, plasată în introducere, cu figura unui copil care inspiră dezamăgire sau

scepticism.

Articolele de tipul celui compus de Parvu, E. şi Simionescu S. în ziarul Adevărul sau a

celor cu sursa Ziare.com utilizează - alături de fotografii cu chipuri ale unor copii cerşind sau a

unui bătrân care priveşte în gol, fără speranţă – cifre, procente şi rate provenite din studii sau

date obiective pentru a expune gradul extrem de sărăcie în România, conducerea statului fiind, de

cele mai multe ori, acuzată. Toate acestea sunt plasate în secţiunea Actualitate-social/economic a

publicaţiilor.



În urma analizei cantitative , am constatat că, deşi aparent cu tematici foarte

diversificate, articolele jurnalistice care vorbesc despre starea socio – economică a ţării pun în

lumină doar sărăcia în România şi se intersectează în aceleaşi tendinţe de identificare şi

investigare a unor probleme, dar şi de argumentare. (fig. 1 & fig.2)

70%

85% 80%

55%

40%

19%

60%

50% 55%

70%

25%

45%

20%

0

0,1

0,2

0,3

0,4

0,5

0,6

0,7

0,8

0,9



Prin organizarea informaţiilor selectate într-o formă de prezentare care exercită infleunţă

asupra opiniei publice, sunt organizate percepţiile despre anumite fenomene sociale, spre

exemplu.

Se construiesc diferite îndoieli pentru public, referitoare la procesul prin care se clădeşte

realitatea: cine sunt cei care o clădesc, care sunt competenţele şi interesele acestora, ş.a.

În mai mult de jumătate din publicaţiile examinate, există remarci care dezaprobă pe cei

bogaţi şi îi compătimeşte pe cei săraci cu pesimism. În 85 % dintre unităţile de înregistrare,

săracii sunt prezentaţi şi descrişi ca fiind victime ale sistemului politic şi social- economic, dar şi

al celor bogaţi care acţionează prin furt şi prin puterea de control şi cea materială, instalându-se

un cerc vicios.(fig. 3)

Deşi au inserate secvenţe de argumentare bazată pe studii ştiinţifice sau analize socio-

politice şi economice ( aproximativ 50% dintre unităţile de înregistrare), cei mai mulţi ziarişti

nici nu afişează o atitudine neutră, nici nu pretind că au o abordare obiectivă ( în 81% din

cazuri). ( fig. 4)

0 0,2 0,4 0,6 0,8

sunt dezaprobati bogatii, manifestandu-se pesimism in ceea ce-i priveste pe

este apreciata bogatia, fara critica negativa

este discutata problema snobismului, extravagantei si cheltuielilor nejustificate …

este sugerata lacomia

este expus un stil de viata opulent al celor bogati

se mentioneaza ca se comit infractiuni pentru imbogatire

se noteaza ca bogatia se cladeste pe furtul de la cei saraci si prin coercitie

autoritatile statale sunt responsabile pentru avutia unor indivizi

se detaliaza si se exemplifica metode de imbogatire

sunt aduse argumente religioase

sunt expuse argumente justificate prin studii stiintifice

autorii pretind ca au o atitudine neutra, fiind obiectivi

53%

35%

47%

41%

29%

24%

41%

71%

65%

18%

53%

18%

Chart Title



fig. 3

fig. 4

În ceea ce priveşte subtemele alese de scriitori, cele mai întâlnite printre problemele

comentate sunt: salariul mic ( în 80% din cazuri), şomajul ( în 55% din expuneri), lipsa educaţiei

ca obstacol în evoluţia pozitivă a societăţii (în 60% din articole), problema celor fără adăpost ( în

40% din cazuri), dar şi cheltuielile extravagante şi snobismul (în 47% din scrierile analizate)

celor catalogaţi ca fiind bogaţi, fiind criticată lăcomia (41%) care dăunează bunăstării cetăţenilor,

dar mai ales celor ce sunt prezentaţi săraci, fără putere materială sau de control.

Există şi articole care susţin puncte de vedere prin intermediul unor argumente religioase,

într-un procent de luat în seama deoarece depăşeşte cu puţin 20 %. De asemenea, 65% dintre

articolele care prezintă contextul bogăţiei alcătuiesc descrieri ale unor actuale sau posibile

metode de îmbogăţire; am putea explica acest procent prin prisma faptului ca ziariştii urmăresc

DA 85%

nu 15%

Critica saraciei din sistem si compatimirea saracilor

Da 19%

Nu 81%

Atitudine neutra



să capteze atenţia cititorului, interesat, în cea mai mare măsură, de instrumente şi modalităţi de

înavuţire, mai ales în această eră capitalistă.

Aşa cum ilustrează figura 5, principalii responsabili ai stării de fapt din punct de vedere

socio-economic, dar şi a bogaţiei unora şi a sărăciei multora, sunt conducătorii statului, agenţii

ministerelor, cei care deţin puterea şi sistemul creat de aceştia.

fig. 5

Expunerile pe această temă tind să pună în evidenţă faptul că nu individul, ca forţă

subiectivă singulară este determinant pentru situaţiile dezolante în care trăieşte, ci structura

socială constrângătoare construită prin mecanismele societăţii ce nu pot fi controlate.

Articolele studiate subliniază imaginea degradantă ce caracterizează sistemul socio-

politic şi economic românesc, însă fiecare pune în lumină doar anumite feţe ale realităţii sociale,

dat fiind faptul că intenţia unui jurnalist este aceea de a modela, într-un mod specific,

semnificaţiile asociate cu fenomene sau evenimente publice cotidiene. În acelaşi timp, se

transmite, astfel, tonul publicaţiei, fiind speculată sensibilitatea cititorului.

Astfel, ziariştii reuşesc să accentueaze contrastele dintre diferitele clase sociale, dintre

două extreme – bogăţia şi sărăcia, precum şi ideea gradului extrem de scăzut al bunăstării în

România, implicit poziţionarea nesatisfăcătoare a ţării în ierarhia situaţiilor socio-economice ale

statelor în gruparea europeană, în care se integrează cu dificultate.

(doar) conducerea

statului 70%

(doar) bogatii ce fura/ actiunile saracilor

30%

Cauzele expuse ale bogatiei/ saraciei (calcul prin disjunctie

exclusiva)



***

Întrebarea de cercetare (generală) care sta la baza interviurilor realizate cu

ziarişti cu experienţă în domeniu diferită: Care sunt perspectivele expuse de ziariştii intervievaţi

referitoare la demersul de publicare jurnalistic, dar şi despre situaţia socio-economică (bogăţie

vs. sărăcie) a statului român şi a cetăţenilor?

Ghid de interviu - Metodologia Cercetării Sociologice

Întrebări ( puncte ⁄ trasee de discuţie urmărite):

De ce aţi ales să fiţi ziarist? (vocaţie vs. interes material; Prin forţa împrejurărilor sau

a fost alegerea dvs. ? ⁄ alte motivaţii)

Care ar fi scopul sau obiectivele în cariera de jurnalist ?

Dacă nu aţi fi jurnalist, ce v-aţi dori să fiţi?

Ce încercaţi sau aţi vrea să îi transmiteţi cititorului? Ce îi expuneţi în scris pentru asta⁄

despre asta? Ce credeţi că este cel mai important să ajungă la cititor? Ce fel de

evenimente trebuie comentate în ziar?

Ce aspecte ale unor fenomente sau evenimente întâmplate vă determină să scrieţi un

articol?

Puteţi descrie în câteva cuvinte societatea ideală?

Care este părerea dvs. sau cum vedeţi situaţia socio-economică a României?

Aţi putea vorbi (şi eventual enumerare, descriere, explicaţii, argumente) despre

principalele probleme ale României?

Dacă aţi avea ocazia, aţi pleca în afara ţării pentru o perioadă mai lungă? ( nu doar din

perspectiva unui turist).

Aţi încuraja investiţiile în România?

Credeţi într-o lume împărţită între bogaţi şi săraci? Justificaţi.

Ce înseamnă bogăţia pentru dvs.?

Vă consideraţi un om bogat?

Ce presupune sărăcia, din perspectiva dvs.?



Sunteţi înconjurat de sărăcie sau de bogăţie? Sunteţi înconjurat de oameni săraci sau

de oameni bogaţi?

Cine credeţi că sunt principalii responsabili pentru aceste stări de fapt?

Unii ziarişti spun că sunt independenţi de atitudini politice. Un ziarist nu poate să

aparţină niciunei grupări politice? (Ce ar putea schimba acest fapt ?)

Cum ar putea fi afectată obiectivitatea expunerilor mass-media?

Cele trei interviuri vor ajuta la construirea unor concluzii ale cercetării. Subiecţii

intervievaţi au fost selecţionaţi astfel încât să aibă diferite grade de experinţă în domeniul de

activitate jurnalistică. Unul dintre ei este un diletant, confuz, care publică doar de 2 ani de zile,

este pesimist ( vorbeşte despre un modelul românesc ,,… a nu merge”, de ,, locuri de muncă

distruse”, precum şi de alte situaţii care definesc degradarea „sistemului”), se foloseşte de

stereotipuri consensuale - asociază conducătorii de origine germană sau chineză ca fiind cei mai

pricepuţi pentru susţinerea unei naţiuni - susţinând vehement că guvernanţii sistemului şi ceea ce

au creat şi creează aceştia sunt factorii responsabili de dezechilibrul sistemului social -

economic; altul, la polul opus, deţine aproximativ 30 de ani de experienţă ca ziarist, are un

discurs nuanţat, ferm, privind realitatea extrem de optimist; celălalt, cu har, pubilcă de

aproximativ 20 de ani, are un discurs convingător. Aceştia trei au fost aleşi dintr-o serie de agenţi

mass-media care scriu în secţiunea publicaţiilor ce cuprinde perspective despre sectorul social şi

economic.



***

Concluzii:

În încercarea de a da răspuns întrebărilor de cercetare, au fost relevate puncte de

informaţie comune sau de intersecţie – care sunt în corespondenţă cu teoria - descoperite prin

cele trei tehnici de cercetare, şi anume analiza de conţinut calitativă, analiza de conţinut

cantitativă şi interviul.

După analiza desfăşurării interviurilor, se pot extrage perspective diferite, chiar în

contrast sau divergente, însă există trasee comune ale răspunsurilor intervievaţilor. Printre

acestea, se poate observa că există un tablou al unei lumi dintotdeauna alcătuite din alte două

sublumi şi anume cea a celor bogaţi şi cea a celor care se consideră săraci. Este făcută, de

asemenea, o trimitere, la basm, compoziţie narativă în care se atinge echilibrul dorit la care ar

aspira cetăţenii ce cred într-o societate ideală.

Perspectivele schiţate de subiecţi pot cuprinde, alături de opinii, şi manifestări atitudinale,

considerând faptul că atitudinea reprezintă ,, starea mentală de pregătire a răspunsului, organizată

prin experienţă de către subiect, exercitând o influenţă asupra răspunsului său faţă de toate

obiectele şi situaţiile la care se raportează.”( Allport, apud Neculau, 2003), iar opinia reprezintă „

un fapt de conştiinţă, de gândire” asociat cu „ judecata asupra unui obiect”( Neculau, 2003, p.

126), persoană sau situaţie, exprimată verbal. Atitudinea ajută la exteriorizarea acestora,

permiţând individului să se distingă şi să-şi favorizeze stima de sine.

Niciunul dintre intervievaţi nu confirmă ideea existenţei unei independenţe a agenţilor

mass-media, dimpotrivă: aduc argumente care susţin faptul că orice jurnalist sau ziarist este

nevoit să aparţină unei grupări cu ale cărei atitudini să se identifice. Unul dintre subiecţii

intervievaţi chiar susţine că un ziarist se poate aprecia ca fiind independent s-a integrat într-un

grup ale cărei idei le împărtăşeşte întru-totul. Există un acord în privinţa prezenţei unor forţe de

influenţă care influenţează şi obiectivitatea conţinutului jurnalistic. Ziaristul intervievat care nu

are un discurs experimentat rosteşte sintagme precum ,,ce ar trebui să scriem”, ,,diverse tematici

impuse”, ,,nu pot să scriu la ziar liber”. Toţi sunt încrezători în obiectivele informării („impresia

că pot schimba lumea”, „orice jurnalist are clar o linie definită”, „scoatem câte un articol să-l

înţeleagă oamenii…sau cel puţin o parte”). O altă viziune propusă de cel mai experimentat ziarist

intervievat este aceea că mass-media îşi poate afecta obiectivitatea prin însăşi natura sa.



Agenţii mass-media intervievaţi confirmă că fenomenele sau evenimentele ieşite din

comun atrag cel mai mult cititorii pentru că aceştia sunt captivaţi de senzaţional; în acest sens,

unul dintre răspunsuri completează astfel: ,,Oricum ar fi destul de multe lucruri senzaţionale

chiar dacă nu le inventăm”. Pentru a-şi atinge obiectivele, este necesar - aşa cum susţine baza

teoretică şi datele analizate anterior - ca ,,informaţia să fie îmbrăcată într-o haină

frumoasă(...)pentru că, uneori, şi nişte verbe mai tari, care-l zgâlţâie pe cititor îi pot trezi

conştiinţa (...)iar presa (...) în care jurnalistul dă anumite interpretări personale, cu acest curaj de

a le afirma- cred că şi acelea trebuie luate în considerare.” O declaraţie care susţine aceeaşi

atitudine este următoarea: ,,Fiecare ar vrea să fie un mic Dumnezeu care creează o nouă lume!”

Pe de altă parte, spre deosebire de datele obţinute prin analizele de conţinut, doi dintre

subiecţi nu împărtaşesc ideea conform căreia responsabili pentru sistemul românesc creat nu este

doar conducerea sau structura în sine, ci, mai degrabă, agentul individual: ,, puterea în fapt

înfluenţează (...) dar (...) nu putem da vina numai pe putere (...)Trebuie să mai privim şi spre noi

înşine” şi ,, „Responsabil pentru starea bogăţiei sau pentru starea sărăciei..cred că fiecare: sărăcia

nu-i un rezultat, este o cauză! Devenim săraci...din cauză că ne complacem într-o stare de lene

existenţială. Am teoria clară că nimeni nu se naşte sărac! Noi devenim săraci!”

Similar cu articolele analizate, confirmând datele din sfera teoretică prezentată în acest

raport de crecetare, , în răspunsurile intervievaţilor, sărăcia este asociată, de cele mai multe ori,

cu lipsa materială şi cu nemulţumirea . Bogăţia este considerată, în mare parte, un exces material.

Între cei cu bani şi cei ce nu muncesc este pus, deseori, semnul echivalenţei. De asemenea, după

cum am notat anterior, cele mai multe articole ale ziariştilor expun perspective de bipolaritate,

lumea fiind împărţită în personaje negative şi personaje pozitive. În niciuna dintre părţile

analizate, nu sunt confirmate, sub nicio formă, aspecte ideale în societatea românească, ci

configurări ale unor confruntări.

Dată fiind prezenţa nu numai a factorilor socio – culturali, dar şi a celor motivaţionali,

convingerile subiective ale ziariştilor se transformă în expuneri coerente ale realităţii, oferindu-se

opiniei publice modele de descifrare şi interpretare a unor mesaje.

Aşadar, prin modelarea semnificaţiilor acordate unor fenomene contemporane, există un

demers jurnalistic, vulnerabil în sine, de construire a tendinţelor de reacţie publică sau a

sensurilor pentru o anumită ordine socială.



Bibliografie:

David, Daniel.(2004). Prelucrări inconştiente de informaţie. Bucureşti/ Cluj: Editura

Tritonic

DeFleur, M. L. şi Ball-Rokeach S. ( 1999). Teorii ale comunicării de masă. Iaşi: Editura

Polirom

Derry, S. J. (1999), McMahon, M. (1997). În Kim, B. (2001). Social Constructivism. În

M. Orey. Emerging perspectives on learning, teaching, and technology.

Din http://projects.coe.uga.edu/epltt/- Accesat la data de 3.11.2011

Dobrescu, P. ( 2003). Mass media şi societatea. Bucureşti: Editura Comunicare

Neculau, Adrian( coord.). ( 2003). Manual de Psihologie Socială. Iaşi: Editura Polirom

Rad, Ilie. ( 2007). Stil şi mass-media din România. Bucureşti: Editura Polirom

Roşca, L. (2006). Mecanisme ale propagandei în discursul de informare. Iaşi: Polirom

Ruşti, Doina. 2005. Mesajul subliminal în comunicarea actuală. Bucureşti: Editura

Tritonic

Searle, R. John. [1995] (2000). Realitatea ca proiect social. Iaşi: Editura Polirom

Stan, S. C. (2004). Manipularea prin presă. Bucureşti: Editura Humanitas

http://projects.coe.uga.edu/epltt/

raport de cercetare -...

Documents