raport de cercetare armonizat cu sistemul informatic ......

1

MINISTERUL AGRICULTURII SI DEZVOLTARII RURALE

INSTITUTUL NAŢIONAL DE CERCETARE-DEZVOLTARE PENTRU PEDOLOGIE,

AGROCHIMIE ŞI PROTECŢIA MEDIULUI – ICPA, BUCUREŞTI

Raport de cercetare

ADER 12.2.1. Sistem informatic geografic al resurselor de sol

armonizat cu sistemul informatic geografic al utilizării terenurilor

(FAO-LCCS) şi sistemul informatic geografic al blocurilor fizice.

Etapa 1 „ Evaluarea surselor de date privind solul şi utilizarea

terenurilor şi a compatibilităţii dintre straturile de informaţii”

Încheiat între

Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale,

în calitate de ordonator de credite şi

Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Pedologie, Agrochimie si Protecţia Mediului,

Bucureşti

în calitate de executant

Contractul 12.2.1/2015

Faza 1

15 decembrie 2015

PROIECT ADER 12.2.1/2015

2


Etapa I „Evaluarea surselor de date privind solul şi utilizarea terenurilor şi a

compatibilităţii dintre straturile de informaţii”

În această fază, au fost derulate 3 activităţi, conform planului de realizare:

Activitatea I.1 Inventarierea informaţiilor existente de sol (pe suport electronic sau

letric). Analiza compatibilităţii dintre date;

Activitatea I.2 Inventarierea informaţiilor existente privind acoperirea terenurilor (suport

electronic sau letric). Analiza compatibilităţii dintre date;

Activitatea I.3 Elaborarea metodologiei privind agregarea informaţiilor geo-referenţiate

de sol din SIGSTAR 200 cu informaţiile Sistemului Informatic Geografic (SIG) al

resurselor privind acoperirea terenului (FAO-LCCS).

Obiectivele acestei etapei sunt:

inventarierea informaţiilor existente de sol precum și cele privind acoperirea terenurilor

(pe suport electronic sau letric);

elaborarea metodologiei de agregare a informaţiilor geo-referenţiate de sol cu informaţii

din alte surse.

Introducere

Una din cele mai actuale probleme ridicate societăţii contemporane este dată de protecţia

durabilă a resurselor naturale, astfel încât să poată fi realizat progresul în continuare, dar

protejând totodată mediul. Solul constituie o resursă naturală extrem de importantă, atât din

punct de vedere economic cât şi din punct de vedere social. Multe din activităţile umane, nu doar

agricultura, se sprijină pe sol, care îndeplineşte mai multe funcţii vitale omenirii. Ca urmare,

starea solului este o problemă cheie pentru mediu, ca şi pentru majoritatea acţiunilor umane. Fără

o utilizare durabilă a solului, vor creşte riscurile şi insecuritatea economică, o parte din

oportunităţile economice putându-se restrânge.

Ameninţările la adresa acestei resurse naturale importante au fost descrise în

Comunicarea UE ”Towards a Thematic Strategy for Soil Protection” (COM [2002] 179 final) în

care se subliniază că importanţa protecţiei, precum şi a unei utilizări durabile a solurilor, este o

problemă recunoscută atât la nivel European, cât şi la nivelul naţional al Statelor Membre, iar

scopul final îl constituie realizarea unei economii viabile, cu protejarea solului. În acest scop,

cercetarea ştiinţifică trebuie să creeze suportul pentru a dezvolta politici agrare noi pe baze

ştiinţifice, pentru a sprijini implementarea acestor politici europene la nivel naţional, păstrând


3

competitivitatea ramurilor agricole respective. Astfel, protecţia mediului se poate realiza în mod

inteligent mai ales prin intermediul managementului durabil al solului.

Studiile şi cercetările realizate pe plan naţional şi internaţional au arătat că există relaţii

strânse între condiţiile naturale ale terenurilor agricole (sol, relief, climă) şi calitatea acestora

(exprimată prin note sau clase de bonitare), pretabilitatea lor pentru diferite folosinţe şi culturi,

natura, intensitatea, extinderea şi prognoza proceselor de degradare a solului şi de deşertificare,

factorii limitativi ai producţiei, necesarul şi pretabilitatea pentru lucrări de îmbunătăţiri funciare

şi pentru alte lucrări ameliorative ca şi pentru sistemele tehnologice agricole de cultivare a

plantelor, utilizarea sistemelor suport de decizie etc. Dacă aceste relaţii nu sunt luate în

considerare, se poate ajunge la reducerea producţiilor şi eficienţei economice, dar şi la procese

de degradare a solului, la lipsa, în acest fel, a condiţiilor esenţiale unei agriculturi durabile.

În România, actuala stare de practici cu privire la disponibilitatea și accesibilitatea la

informații geo-referențiate, cât și integrarea lor în sisteme informatice de tipul GIS este destul de

eterogenă, existând decalaje mari comparativ cu alte țări occidentale (unele având deja baze de

date armonizate și accesibile pe diferite portaluri, în timp ce în țara noastră aceste sisteme și

servicii informatice sunt încă în stadii incipiente de dezvoltare). Prin obiectivele propuse a fi

atinse în cadrul acestui proiect de cercetare este dorită generarea de rezultate care să constituie

un salt înainte în crearea unui sistem informatic integrat în vederea gestionării și utilizării de geo-

date în domeniul resurselor naturale de sol – teren.

Activitatea I.1 Inventarierea informaţiilor existente de sol (pe suport electronic sau

letric). Analiza compatibilităţii dintre date.

Obiectivul acestei lucrări a fost de a dezvolta baze de date de soluri şi terenuri, care să fie

utilizate ca suport în managementul integrat al resurselor de soluri şi terenuri la diferite scări. În

acest scop, au fost realizate aplicaţii la nivel naţional, continental, regional şi, respectiv, local.

În lucrare au fost utilizate o serie de hărţi, atât în format analogic (pe hârtie), cât şi în

format digital. Au fost utilizate pe de o parte mai multe hărţi existente, unele fiind adaptate

scopului studiului de caz respectiv, iar pe de altă parte, au fost realizate hărți noi. Cele realizate

în cadrul diferitelor studii de caz descrise în lucrare au fost fie digitizate cu tabela digitizoare, fie

au fost scanate hărţile analoage şi ulterior digitizate on-screen, fie, după scanare, au fost

vectorizate folosind funcţii specifice ale programelor GRASS şi ARC/INFO. O parte din hărţile

existente au fost modificate, atât din punct de vedere grafic, cât şi la nivel de atribute. În plus, au

mai fost utilizate şi baze de date existente în ICPA.


4

I.1.1 Inventarierea informaţiilor existente de sol (pe suport electronic sau letric).

Demersurile în inventarierea informaţiilor existente de sol (pe suport electronic sau letric)

au arătat faptul că România dispune de o serie de hărţi pedologice, la diferite scări, care au fost

elaborate succesiv, pe măsura acumulării de noi informaţii de teren şi laborator, începând cu

1911, când Gh. Munteanu Murgoci, P. Enculescu şi Em. Protopopescu Pache au publicat o astfel

de hartă, la scara 1:2 500 000 (Murgoci-Munteanu, 1911), care a fost ulterior extinsă pentru noile

graniţe, în 1927, dar la altă scară, 1:1 500 000. Dintre hărţile ulterioare, trebuie menţionate cele

publicate de N. Cernescu şi colab. între 1964 şi 1970 (scara 1:1 000 000), precum şi harta la

scara 1:1 000 000 din 1978 de către Florea şi colab. Aceste hărţi nu cuprind în legenda lor decât

unităţile taxonomice de sol (tipuri, iar în unele cazuri, subtipuri), şi, uneori, informaţii privind

rocile parentale (Munteanu şi colab., 2005).

Alte hărţi de soluri generalizate recente sunt cele publicate de Florea şi Parichi în 1978

(scara 1:2 500 000) şi de Geanana şi Florea în 1986 (scara 1:1 750 000). Legenda primeia dintre

aceste hărţi cuprinde 42 de unităţi taxonomice de sol, la care se adaugă 8 semne suplimentare

pentru situaţii specifice (soluri cu profil scurt, stâncărie, procese de supraumezire, alunecări,

sărăturare). Cea de a doua hartă descrie în legendă 31 de unităţi taxonomice de sol şi 3 semne

suplimentare (profil scurt, pseudogleizare, aport freatic), (Canarache şi colab., 2003). De

asemenea, la scara 1:1 000 000 a fost realizată şi Harta Solurilor României care a fost inclusă în

Harta Solurilor Europei (Munteanu şi colab., 2005).

Harta solurilor la scara 1:500 000 (6 foi) publicată de N. Florea şi colab. în 1971 are o

legendă mai cuprinzătoare, incluzând şi elemente privind alcătuirea granulometrică a solurilor

prezentate, şi fiind însoţită de o hartă pedologică generalizată şi de cartograme la scara 1:3 000

000 privind raionarea pedogeografică şi unităţile pedoameliorative de teren.

In decurs de trei decenii, între 1964 şi 1994, a fost elaborată şi publicată harta de soluri a

României la scara 1:200 000, sub coordonarea, iniţial, a lui N. Cernescu şi ulterior a lui N. Florea

(Fig.1). Fiecare dintre cele 50 de foi ale acestei hărţi cuprinde o cartogramă geomorfologică -

litologică, o cartogramă geobotanică, date climatologice pentru unele staţii meteorologice din

zona respectivă, precum şi unele profile pedo-morfografice referitoare la secţiuni reprezentative

din zonă. Legenda hărţii în ansamblul ei include 470 unităţi taxonomice de sol, câteva semne

suplimentare şi 22 unităţi de textură a orizontului superior al solului. Legenda celor două

cartograme cuprinde elemente corespunzătoare privind unităţile şi formele de relief, rocile de

suprafaţă şi asociaţiile vegetale, specifice diferitelor foi. Harta 1:200 000 este în prezent

digitizată şi stocată pe calculator (Munteanu şi colab., 2005).


5

Figura 1. Distribuţia foilor de hartă pentru harta de soluri 1:200 000

De asemenea, în arhiva ICPA există şi hărţi de sol şi teren pentru zona agricolă, la scară

mult mai mare, 1:50 000, elaborate de ICPA şi Oficiile Judeţene de Studii Pedologice şi

Agrochimice pe baza unei metodologii unitare (ICPA, 1987).

I.1.1.1 Harta solurilor la scara 1:200 000

Sistemul informatic geografic al resurselor de sol “SIGSTAR-200” a fost realizat pe baza

informaţiilor conţinute în cele 50 de foi de hartă care alcătuiesc „Harta Solurilor României la

scara 1:200 000”, foi publicate între anii 1964 şi 1994, ale căror informaţii au fost actualizate

conform unei legende unice (Florea şi colab., 1994).

SIGSTAR-200 a fost realizat la Institutul de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie în

scopul de a dispune de un instrument care să ajute la implementarea strategiei de utilizare

durabilă a resurselor naturale, adresându-se atât decidenţilor de la nivel ministerial şi judeţean,

cât şi cercetătorilor. Această strategie constă în dezvoltarea unei agriculturi şi a unei industrii

viabile, atât economic, cât şi din perspectiva protecţiei mediului, precum şi în sensul realizării

unei infrastructuri stabile ecologic, cu păstrarea biodiversităţii şi promovarea diferenţelor

naturale locale. Utilizarea durabilă a resurselor naturale se încadrează în concepţia globală de

dezvoltare durabilă a societăţii, care urmăreşte „satisfacerea cerinţelor prezente, fără a se

compromite capacitatea generaţiilor viitoare de a-şi satisface propriile cerinţe” (Raportul

Brundtland, citat de CEC, 1993). SIGSTAR-200 este conceput astfel încât la orice moment să se


6

poată lua decizii pe baza unor date şi modele neperimate, fiind un instrument de bază în cadrul

sistemelor de suport al deciziilor - SSD.

Primul pas în realizarea SIGSTAR-200 a fost trecerea foilor de hartă mai vechi (28 din

50), realizate conform unei legende care nu se mai foloseşte, în noua legendă publicată în anul

1994. Deoarece nu a existat o corespondenţă „unu-la-unu” între cele două legende – veche şi

nouă – această operaţiune a condus nu numai la schimbarea denumirii unităţilor cartografice de

sol, ci uneori şi a limitelor unor unităţi teritoriale de sol. Prin urmare, pentru foile de hartă mai

vechi, în SIGSTAR-200 s-a introdus varianta actualizată conform noii legende, şi nu varianta

tipărită (Vintilă şi colab., 2004).

Datele cartografice s-au introdus în SIG prin două metode: (1) scanare-subţiere-

vectorizare, pentru foile de hartă elaborate în noua legendă şi la care au existat originalele de

editare ale hărţilor tipărite; (2) digitizare după un mylar (calc) elaborat special, pentru foile care

au necesitat actualizare conform noii legende, sau pentru care nu a fost disponibil originalul de

editare. După introducere şi construirea topologiei, datele cartografice au fost transformate în

coordonate Gauss-Krüger şi stereo `70, pe elipsoid Krasovsky 1940, datum Pulkovo 1942

(Vintila şi colab., 2004).

Ca date descriptive, pentru fiecare unitate teritorială de sol s-au introdus cele trei

caracteristici existente pe harta tipărită: unitatea cartografică (tipul sau subtipul de sol), textura

orizontului de suprafaţă şi scheletul.

Din punct de vedere informatic, SIGSTAR-200 a fost realizat cu pachetele de programe

Arc/Info (ESRI, 1995) şi GRASS (1999). În prezent, baza de date este menţinută atât în format

vectorial de SIG Arc/Info, cât şi într-un format de schimb standard (denumit „e00”) în scopul

compatibilizării acestor date cu alte tipuri de SIG. Configuraţia hardware pe care s-a dezvoltat

SIGSTAR-200 a cuprins o reţea de calculatoare performante şi diverse echipamente periferice:

digitizor, scanner, plotter şi imprimantă. La aceasta configuraţie s-au adăugat, începând din anul

2000, dispozitive GPS performante, cu care actualmente este obligatorie poziţionarea în teren în

cadrul studiilor de cartare.

În principiu, Sistemul Informatic Geografic SIGSTAR-200 este constituit din foile care

alcătuiesc împreuna harta de soluri 1:200 000, împreună cu baza de date atribut corespunzătoare

(principalii parametri care caracterizează poligonul de sol fiind unitatea cartografică de sol,

textura în orizontul de suprafaţă, precum şi intensitatea principalelor procese de degradare a

solului: eroziune, salinizare, alcalizare, excesul de apă). Caracteristica principală care descrie

unitatea cartografică de sol UCS SIGSTAR-200 este unitatea genetică de sol, codată în câmpul

(field-ul) cod_u_gen (Fig. 2), împreună cu descrierea fiecărui tip de unitate genetică.


7

Figura 2. Harta solurilor României la scara 1:200 000.

În februarie 2010, a fost realizată versiunea 2 a SIGSTAR-200, în care baza de date a fost

normalizată, iar aplicaţiile dezvoltate anterior au fost adaptate pentru această versiune.

I.1.1.2. Harta de soluri FAO 1:1 000 000

Harta de soluri 1:1 000 000 utilizată în această lucrare a fost realizată de către un colectiv

din ICPA, sub conducerea Dr. Ioan Munteanu, între 1994-1998, în cadrul unui proiect

internaţional care a condus la crearea Bazei de date Europene de Soluri (1998). La baza ei a stat

harta de soluri 1:200 000, care a fost generalizată (Munteanu şi colab., 2005). Baza de date de

atribute conţine mai mulţi parametri pedologici, incluşi în Baza de Date Georeferenţiate de Sol a

Europei. Unităţile cartografice ale acestei hărţi sunt asociaţii de sol, dar tipurile de sol sunt

codate după Legenda FAO 1974, astfel încât să fie unitare pentru toate statele (JRC, 2010).

În lucrare, s-a utilizat Harta Solurilor României la scara 1:1 000 000, care este alcătuită

din BD Grafică şi BD Atribute, care conţine mai mulţi parametri: tip de sol (în sistem WRB,

FAO90 şi SRCS), clasa texturală la suprafaţă şi sub suprafaţă, clasa de pantă, limitări agricole,

materialul parental, altitudinea minimă şi maximă, utilizarea terenului, adâncimea schimbării

texturale, adâncimea la care rădăcinile întâlnesc un obstacol, prezenţa unui strat impermeabil,

clasa regimului hidric mediu, date privind sistemul de lucrări ale solului. O parte din aceşti


8

parametri au fost utilizaţi în elaborarea lucrării de faţă, ţinând cont de toate caracteristicile

problemei vizate. Solurile României în sistem FAO sunt prezentate în Fig.3.

Figura 3. Harta solurilor României la scara 1:1 000 000.

Această hartă face parte din Sistemul Informatic de Soluri European. Încă din anii 70,

informaţiile despre soluri au devenit tot mai necesare la nivel european, una din cauze fiind

utilitatea lor în planificarea utilizării durabile a terenului, care devine o problemă tot mai

presantă. Utilizările potenţiale se diversifică de la domeniile tradiţionale de culturi agricole şi

conservarea a solului spre sectoarele de utilităţi (apă, gaz şi electricitate), financiar şi de mediu,

ceea ce conduce la creşterea importanţei pentru accesibilitatea datelor de sol, făcând astfel încât

bazele de date de sol să devină o sursă valoroasă de venit.

Sistemul Informatic de Soluri European – The European Soil Information System

(EUSIS) cunoscută mai bine sub titulatura Baza Europeană de Date de Sol

(http://eusoils.jrc.ec.europa.eu) cuprinde:

A. Baza Europeană de Date Geografice de Sol (Hărţi) - European Soil Map Geographical

Database – BDGE (Lambert şi colab., 2003), la scara 1:1 000 000, care are două

componente: Baza de date grafice, şi cea de atribute (numită şi de legendă extinsă). Prima

versiune a fost digitizată de Platou şi colab. (1989) în cadrul proiectului CORINE (Co-

ordination of Information on the Environment), îmbunătăţită în 1990-1991 în cadul

proiectului MARS, şi apoi actualizată şi extinsă în mod sistematic.

B. Baza de date georeferenţiată de soluri pentru Europa la scara 1: 250 000 – Georeferenced

Soil Database for Europe at scale 1:250K (Dudal şi colab., 1993). A fost dezvoltată după

http://eusoils.jrc.ec.europa.eu/


9

iniţierea unui studiu privind necesitatea realizării unui inventar de soluri al Europei la scara

1:250 000 (Dudal şi colab., 1993). Biroul European de Soluri a primit sarcina să elaboreze un

manual de Proceduri (ESBN, 1998) cu structura de bază şi procedurile acestui inventar de

soluri, şi au fost implementate studii pilot detaliate, în 5 locaţii.

C. Baza Europeană de date de Profile de Sol – Soil Profile Analytical Database, care are de

asemenea 2 componente (Dudal şi colab., 1993): baza de date analitică şi cea morfologică, a

fost dezvoltată între 1993-1994, sub numele SPADE1, ca o BD cu caracteristicile fizice şi

chimice ale profilului de sol (Madsen and Jones, 1995). Scopul iniţial era de a compila date

pentru unitatea de sol dominant din fiecare unitate cartografică de sol, din profilele

reprezentative de sol trimise de fiecare stat. S-au definit profile măsurate (probe ridicate de

pe teren şi analizate în laborator) şi/sau estimate (care nu erau georeferenţiate, ci descrise în

sistem expert, pe baza observaţiilor).

D. Baza de Reguli de Pedotransfer – Pedotransfer rules, care este o bază de date de funcţii de

pedotransfer (PTF). Van Ranst şi colaboratorii (1995) au definit mai multe reguli de

pedotransfer, sub forma IF <condiţie> AND <condiţie> ... THEN <valoare calculată>. Deşi

regulile sunt aplicate pe obiecte spaţiale (unităţi de sol), nu sunt luate în considerare relaţiile

spaţiale, topologice, dintre obiecte. Este un instrument fundamental pentru a deriva

informaţii utile din bazele de date existente.

I.1.1.3. Hărțile de soluri scara 1:10 000 și 1:5000

Harta de soluri a comunei Adamclisi, judetul Constanţa (fig. 4), a fost realizată în cadrul

unui proiect naţional, de către Laboratorul de Geneza Solului din Institutul Naţional de Cercetări

pentru Pedologie şi Agrochimie ICPA. Scopul întocmirii acestuit tip de hărți a fost de a realiza o

bază de date la diferite scări legată de procesele de degradare a solului, una din aplicaţii constând

în compararea hărţii de soluri cu cea cadastrală pentru trei comune din zone geografice diferite,

una din comunele studiate fiind comuna Adamclisi.

Baza de date aferentă hărţii de sol conţine următorii parametri: tipul şi subtipul de sol, Si,

Ru, unitatea fizico-geografică, Us, suprafaţa afectată de eroziune, intensitatea eroziunii, Al, S,

Dg, Dgs, inundabilitatea, If, Ut, Ve, Rad, Et, Pl, Afr, Ts, Ta, St, materialul parental, salinizarea,

Ac, Sq, notele de bonitare pentru diferite culturi (fig. 5). Harta a fost utilizată la evaluarea

proceselor de eroziune la scară mare (1:10 000).

De asemenea în cadrul Institutului sunt dezvoltate în SIG noi hărți de sol de pe formatul

analogic (letric) la nivelul U.A.T. cu precădere penttru folosința agricolă, mai jos fiind

exemplificată harta de sol pentru teritoriul comunal (TC) Homoroade, județul Satu Mare (fig. 6a,

6b).


10

Figura 4. Harta solurilor comunei Adamclisi-CT scara 1:10 000.

Figura 5. Harta folosinţelor comunei Adamclisi-CT scara 1:10 000.


11

Figura .6a. Harta de sol a comunei Homoroade-SM scara 1:5000 ; Figura 6b. Harta folosinței terenurilor a comunei Homoroade-SM (sursa LPIS)


12

I.1.1.4. Hărţi de soluri şi terenuri

În cadrul Institutului de Cercetări pentru Pedologie și Agrochimie, au fost dezvoltate

Harta de Soluri şi Terenuri după metodologia SOTER la două scări: la scară continentală 1:2 500

000 şi la scară naţională 1:1 000 000.

I.1.1.4.1 Harta SOTER 2,5MIL

Realizarea metodologiei unitare SOTER (World Soil and Terrain Digital Database) a fost

necesară ca efect al procesului de globalizare din ce în ce mai avansat, care obligă comunitatea

ştiinţifică europeană şi mondială la integrarea şi coordonarea eforturilor naţionale şi

internaţionale pentru rezolvarea problemelor privind conservarea şi protecţia resurselor naturale.

Acest proces complex, care constă în investigarea, colectarea, stocarea, prelucrarea şi redarea

informaţiei, conduce inevitabil la uniformizarea metodologiei, ca o condiţie “sine qua non” a

oricărui transfer de date şi tehnologii sau de implementare a unor proiecte regionale sau globale.

În acest sens, s-a urmărit standardizarea metodologiei pentru inventarierea integrată a resurselor

de sol şi teren prin realizarea manualului SOTER (Global and National Digital Soils and Terrain

Database) elaborat de van Engelen şi Wen (1995) sub egida UNEP, IUSS, ISRIC şi FAO.

Proiectul SOTER a fost iniţiat de Societatea Internaţională de Ştiinţa Solului –

International Society of Soil Science (ISSS) în 1986 (Dobos şi colab., 2005). Intenţia originală a

fost de a realiza un strat global la scara 1:1 000 000 (Batjes, 1990; ISRIC, 1993), dar care s-a

transformat ulterior în strat de degradări la scara 1:5 000 000 din cauza neadaptării statelor

participante la proiect. Baza de date poate furniza informaţii pentru un domeniu larg de aplicaţii

cum ar fi "pretabilitatea la o cultură, degradarea solului, productivitatea forestieră, schimbarea

globală a solului, pretabilitatea la irigaţii, zonarea agro-ecologică, şi riscul la secetă” (ISRIC–

FAO, 2000).

Prin urmare, SOTER este un sistem informatic al resurselor de terenuri bazat pe

conceptul că însuşirile unui teritoriu, precum şi cele ale componentelor sale, terenul şi solul, sunt

rezultatul interacţiunii proceselor fizice, chimice, biologice şi sociale care au acţionat asupra

scoarţei terestre de-a lungul timpului (Batjes şi Von Engelen, 1997). În unele aspecte,

metodologia SOTER este similară cu cartarea pedologică folosită de metodologia ICPA (ICPA,

1987), principala diferenţă fiind dată de accentul pus pe relaţiile teren – sol.

Baza de date SOTER constă din două componente principale (Fig. 7):

- baza de date geometrice care cuprinde informaţia privind localizarea, extinderea şi

topologia fiecărei unităţi SOTER

- baza de date de atribute care cuprinde parametrii nespaţiali ai componentelor unităţii

respective. Rezultatul este o informaţie tabelară completă privind atributele unităţilor de

teren, componentelor de teren şi componentelor de sol ale fiecărei unităţi SOTER.


13

Figura 7. Componentele grafice şi atribut ale unităţii cartografice SOTER

(Van Engelen şi Wen, 1995)

O unitate SOTER poate fi definită ca orice element de suprafaţă cartografiabilă (de fapt o

suprafaţă, nu neapărat continuă) din baza de date SOTER, respectând convenţiile din manualul

SOTER privind extinderea unui poligon de pe hartă.

Fiecărei unităţi SOTER îi este atribuit un cod de identificare (ID) unic în baza de date

SOTER (Fig. 8). Acest ID este în general un număr secvenţial, care începe cu o valoare arbitrară.

Pentru a asigura un cod de identificare global unic la nivel naţional, este adăugat un atribut

conţinând un cod ISO de ţară, ceea ce duce la nevoia de a corela datele pentru unităţile de graniţă

din ţări vecine, care transced frontiera dintre cele două state, pentru a elimina nepotrivirile.

Figura 8. Reprezentarea unităţilor SOTER şi structura conceptuală a unei unităţi cartografice

SOTER (Batjes şi colab., 2007)


14

Formulele şi conţinutul parametrilor de caracterizare a unităţilor din legenda hărţii

unităţilor SOTER identificate pe teritoriul României la sc. 1:2 500 000 sunt redate în Fig. 9.

Figura 9. Unitaţile cartografice SOTER pentru România, la scara 1: 2 500 000

I.1.1.4.2 Harta de soluri şi terenuri ROMSOTER1M

Ulterior aplicării metodologiei SOTER la scara 1:2 500 000 în urma participării la

proiectul internaţional SOTER-SOVEUR (Munteanu şi colab., 1998, 1999, 2000a), metodologia

respectivă a fost adaptată pentru elaborarea unei baze de date de soluri şi terenuri a României la

sc. 1.000.000. Faţă de alte baze de date ale României la scară mică (1:500.000 - 1:1.000.000)

existente (microzonele geo-pedoclimatice, ecoregiuni, agroecosisteme, ş.a.) baza de date de

soluri şi terenuri întocmită prin adaptarea metodologiei SOTER prezintă avantajul utilizării unor

criterii predominanat cantitative, standardizate şi internaţional recunoscute, fapt ce uşurează

considerabil atât racordarea cu ţările vecine cât şi corelarea în plan mondial în acest domeniu.

Baza metodologică o constituie versiunea modificată a procedurii SOTER, adaptată

pentru proiectul SOVEUR (Batjes şi van Engelen, 1997), la care s-au operat unele schimbări: s-a

renunţat la subdivizarea unităţii de teren în componentele de teren, deoarece reţeaua de

poligoane separate la scara 1:1.000.000 a fost suficient de densă pentru a nu mai fi necesare

detalieri şi s-au introdus câteva noi atribute topografice, fiziografice sau pedologice ca: lungimea

versanţilor, litologia după SRTS, vârsta geologică, sol SRCS, SRTS, WRB, textura pe profil,

adâncimea schimbării texturale şi a stratului impermeabil, excesul de apă şi regimul de apă al

solului.


15

Harta unităţilor de teren (Fig. 10) cuprinde cca. 728 delineaţii (poligoane). În mod practic

au fost identificate şi delimitate toate categoriile de terenuri cu extensie semnificativă atât la

nivel local cât şi la nivel naţional.

Figura 10. Modul de codificare a unitaţilor SOTER pentru România, la scara 1: 1 000 000

I.1.1.4.3 Harta de microzone pedogeoclimatice SIG-MZP

Studiile şi cercetările realizate pe plan naţional şi internaţional au arătat că există relaţii

strânse între condiţiile naturale ale terenurilor agricole (sol, relief, climă) şi calitatea acestora

(exprimată prin note sau clase de bonitare), pretabilitatea lor pentru diferite folosinţe şi culturi,

natura, intensitatea, extinderea şi prognoza proceselor de degradare a solului şi de deşertificare,

factorii limitativi ai producţiei, necesarul şi pretabilitatea pentru lucrări de îmbunătăţiri funciare

şi pentru alte lucrări ameliorative ca şi pentru sistemele tehnologice agricole de cultivare a

plantelor, utilizarea sistemelor suport de decizie etc. Dacă aceste relaţii nu sunt luate în

considerare, se poate ajunge la reducerea producţiilor şi eficienţei economice, dar şi la procese

de degradare a solului, la lipsa în acest fel a condiţiilor esenţiale ale unei agriculturi durabile. De

aceea, o direcţie de cercetare a constituit-o dezvoltarea, începând cu sfârşitul sec. 19, a studiilor

de caracterizare pedologică, geomorfologică şi agroclimatică a terenurilor agricole, la diferite

scări. Pentru introducerea în aceste hărţi (studii), pe lângă informaţiile despre sol, şi a celor

privind relieful şi factorii climatici, s-a recurs la elaborarea de studii de microzonare,

regionalizare sau raionare, existente printre altele în fosta URSS, în Statele Unite ale Americii, în

Republica Moldova şi de asemenea în România.


16

Microzonarea teritoriului României (fig. 11) a fost realizată în două ediţii succesive

(Florea şi colab., 1989; 1999). In ambele cazuri, separarea microzonelor ca unităţi cartografice

distincte s-a făcut pe baza a 3 caracteristici: clima, relieful şi solul.

Pentru a caracteriza condiţiile climatice, s-a folosit definiţiile celor 3 zone climatice din

studiul lui Berbecel şi colab. (1984), (climat călduros - secetos, moderat călduros - semiumed şi

răcoros - umed), nu şi cele 16 subzone (cu excepţia subzonei cu climat litoral). În plus, a fost

adăugată o a patra zonă, cu climat rece - foarte umed, corespunzătoare celei montane

(neagricole), deoarece zonarea climatică originală se referea numai la teritoriul agricol al ţării. In

a doua ediţie a lucrării de microzonare s-a adăugat o a cincea zonă (climat foarte rece - foarte

umed), corespunzătoare celei alpine. Zonele climatice sunt definite prin temperatura medie

anuală, radiaţia solară, precipitaţiile anuale, deficitul de evapotranspiraţie în perioada de

vegetaţie şi alţi indici.

Pentru condiţiile de relief, s-au separat 6 categorii principale, aceleaşi în ambele ediţii ale

lucrării de microzonare: luncă, tabular (şes), ondulat, slab accidentat, moderat accidentat şi

puternic accidentat. Categoriile de relief sunt caracterizate prin pantă, densitate de fragmentare şi

energia de relief. Trebuie menţionat că aceste caracteristici se referă la condiţiile predominante

în microzonele respective, nefiind luate în considerare variaţiile în cadrul acestora, deşi uneori

acestea sunt importante. În cea de a doua ediţie s-a adăugat în legenda de definire a diferitelor

microzone o menţiune privind unităţile de relief, separându-se 42 de unităţi. In cazurile, destul de

frecvente, în care o aceeaşi microzonă/areal este situată în mai multe unităţi de relief, ea este

subdivizată în subareale diferite.

In ceea ce priveşte condiţiile de sol, au fost luate în consideraţie în prima ediţie 27 de

unităţi taxonomice, iar în cea de a doua 28 de unităţi taxonomice, care sunt în principal tipuri de

sol. Nu toate tipurile de sol din clasificarea română se regăsesc în harta finală, deoarece unele

dintre ele sunt relativ puţin răspândite. Există cazuri în care sunt separate şi subdiviziuni

taxonomice ale tipurilor de sol. Solurile menţionate în descrierea microzonei, precum şi în

formula sa de caracterizare, sunt cele predominante în microzonele respective.

Pe baza celor 3 caracteristici menţionate, în prima ediţie a lucrării de microzonare au fost

delimitate 93 de microzone, multe dintre acestea fiind reprezentate prin mai multe areale,

separate geografic, dar care au aceeaşi caracterizare (climatică, de relief şi de sol). Numărul total

de areale separate în această primă ediţie este de 376. In cea de doua ediţie a hărţii de

microzonare au fost separate 100 de microzone, cuprinzând 405 areale. Un detaliu este prezentat

în fig. 11.


17

I.1.1.5 Baze de date punctuale

Un alt tip de date utilizate în lucrarea de faţă sunt Bazele de date punctuale, care conţin

date de descriere morfologică, analize chimice, fizice, micormorfologice, despre o serie de

profile de sol. Au fost utilizate în lucrarea de faţă date aflate în arhiva ICPA, în cadrul Bazei de

date PROFISOL, ca şi date care fac parte din reţeaua de monitoring a calităţii solului,

administrată de ICPA şi Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.

I.1.1.5.1 Baza de date PROFISOL

Baza de date PROFISOL (Canarache şi colab., 1998; Vlad şi colab., 1997) a fost realizată

în cadrul programului de cercetare-dezvoltare al ICPA în mai multe etape, în perioada 1986 -

1996 (Vlad şi colab., 1997) şi a avut ca scop asigurarea de facilităţi de stocare, regăsire şi

prelucrare a datelor despre principalele profile de sol existente, sau care se vor realiza în cadrul

studiilor şi cercetărilor pedologice din România. Realizarea acestei baze de date a urmat şi este o

dezvoltare a unei aplicaţii informatice anterioare de stocare şi prelucrare a datelor fizice privind

profilele de sol realizate pe calculatorul Felix C-256 (Canarache ş.a., 1981; Mielcescu ş.a.,

1977). Ea se referă la cca. 6000 de profile de sol din întreaga ţară, şi anume la toate profilele a

căror descriere este publicată în ghidurile diferitelor conferinţe naţionale şi internaţionale

desfăşurate în ţară, precum şi la numeroase profile studiate în cadrul ICPA şi aflate în arhiva

acestuia. Pentru fiecare profil de sol sunt prevăzute 8 fişe de culegere: 4 fişe pentru date de

amplasament (96 date) şi morfologice (24 date pentru ansamblul profilului şi câte13 alte date

pentru fiecare orizont de sol), 2 fişe pentru date fizice (câte 40 de date pentru fiecare orizont) şi 2

fişe pentru date chimice (câte 34 de date pentru fiecare orizont şi 13 alte date pentru chimismul

apei freatice). La acestea se adaugă 105 date privind metodologia de determinare utilizată. Baza

de date a profilelor de sol a suferit în timp modificări succesive în acord cu apariţia de noi tipuri

Figura 11. Harta microzonelor la scara 1: 1 000 000 –

detaliu.


18

de calculatoare şi de pachete de programe, fiind stocată pe PC-Pentium şi prelucrată în program

ACCES. Baza de date permite validarea datelor introduse, calculul prin funcţii de pedotransfer al

unor proprietăţi ale solului iniţial nedeterminate, transformarea unităţilor de măsură, calculul de

valori medii pe diferite straturi de sol, selectarea unor grupe de profile după diferite criterii şi

calcule statistice referitoare la aceste grupe, precum şi, desigur, listarea a diferite tipuri de

rapoarte.

Profilele introduse în baza de date sunt identificate printr-un cod numeric cronologic care

se acordă în momentul stocării în calculator. Alături de acest cod se stochează numărul de ordine

cronologic al profilului în comună şi numărul de identificare a profilului în lucrarea respectivă de

cartare (Vlad şi colab., 1997).

O serie de date noi (neprevăzute în fişa de culegere) derivate din date primare

corespunzătoare, dacă acestea există, se determină conform unor formule clasice sau algoritmi de

definire: 4 date generale pe profil; 12 date morfologice pe ansamblul profilului, necesare pentru

obţinerea formulei unităţii cartografice de teren; 20 date fizice pe (sub)orizonturi; 8 date chimice

pe (sub)orizonturi. De asemenea, se pot calcula 40 date fizice pe adâncimi tip ale profilului de

sol, există 4 seturi diferite predefinite de adâncimi tip (10, 20, 50, sau 100 cm) şi se pot preciza

de utilizator şi alte seturi de câte maximum 9 adâncimi tip dorite. La acestea, se adaugă calculul

unor date primare lipsă: 18 date fizice pe (sub)orizonturi şi 3 date chimice pe (sub)orizonturi.

În plus, BD PROFISOL permite estimarea indirectă a unor date primare lipsă, prin

implementarea unor algoritmi (funcţii de pedotransfer) dezvoltaţi în ICPA (Canarache, 1986,

1987), care asigură calculul a 9 însuşiri fizice pe (sub)orizonturi atunci când nu există valori

determinate pentru acestea, dar există introduse datele primare corespunzătoare.

În lucrarea de faţă, s-au folosit doar o serie de profile care au fost georeferenţiate şi

verificate, din punct de vedere al poziţiei geografice (Fig. 12).

I.1.1.5.2 Baza de date MONITORING

Începând din 1992 s-au efectuat lucrări de teren şi laborator în cadrul “Sistemului de

monitoring al solurilor agricole şi forestiere”, sistem care a fost finanţat în prima etapă de

Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului (1992 - 2000), când s-au efectuat cercetări în

reţeaua naţională de monitoring de nivel I (16x16 km), acoperindu-se astfel întregul teritoriu al

ţării (670 situri agricole şi 274 situri forestiere) (Dumitru şi colab., 2000). În a doua etapă, între

2000 şi 2002, s-a efectuat a doua determinare a parametrilor de monitoring în 197 situri agricole

de nivel I în cadrul Programului Relansin. Începând din 2003 s-au continuat cea de a doua

determinare în cadrul reţelei agricole de nivel I. Astfel au fost parcurse în total, cu a doua

determinare prin lucrări de teren şi de laborator, cele 670 situri agricole. În acelaşi timp s-au


19

efectuat studii la nivel II privind diferite procese de poluare şi degradare a solurilor. S-a relansat

activitatea de monitorizare a solurilor la nivel local, prin studii pedologice pe teritorii

administrative.

Figura 12. Amplasarea profilelor de sol georeferentiate si baza de date ataşată.

Determinările efectuate de Institutul de Cercetari pentru Pedologie şi Agrochimie, în cadrul

reţelei de nivel I (16x16 km), au permis realizarea unei dinamici a principalilor parametri de

monitoring al solurilor din România. Lucrările de teren au fost executate, în cea mai mare parte,

de Oficiile de Studii Pedologice şi Agrochimice, iar analizele de laborator, centralizarea şi

prelucrarea datelor a fost realizată de Institutul de Cercetari pentru Pedologie şi Agrochimie.

Indicatorii urmăriţi au fost caracteristicile fizice, chimice şi încărcarea cu elemente şi substanţe

potenţial poluante a solurilor din reţeaua 16x16 km. Monitorizarea la nivel II a zonelor afectate

de diferite procese de poluare a fost efectuată prin realizarea unor studii privind procesele de

pantă (eroziune şi alunecări de teren) în diferite zone ale ţării (judeţele Botoşani, Bacău, Iaşi,

Neamţ, Suceava Vaslui etc.), precum şi procesele de poluare cu metale grele şi oxizi ai sulfului

(zonele Baia Mare, Copşa Mică, Zlatna). În urma studiilor privind eroziunea solului, de-a lungul

diferitelor etape, s-au constatat pierderi importante de sol, produse datorită proceselor de pantă şi

s-au prezentat modalităţile de reducere a acestora, prin măsuri adecvate (restructurarea

folosinţelor, aplicarea amendamentelor şi fertilizanţilor organici şi minerali etc.) (MM, ANMP,

2009).

CODPR 6365

JUD OT

SIRUTA 126905

COMUNA Fagetelu

MICROZ 50

AREAL 2

MICROZONA 53,0300

UFZGEO GE

SBCFOL 31

TIPSOL BD

SBTIP1 VS

SBTIP2 PZ

SBTIP3

AFMOM 1501

AFMED 0


20

Profilele de sol din BD Monitoring au fost georeferenţiate (Fig. 13), iar baza de date atribut

conţine date despre o serie de proprietăţi morfologice, fizice şi chimice referitoare la profilele

respective.

Figura 13. Amplasarea profilelor de sol din reţeaua de monitoring a calităţii solului .

Din anul 2011, odată cu aprobarea OM nr. 278, Sistemul național de monitoring al

solurilor agricole şi forestiere este prevăzut a se realiza cu o rețea mult mai densă de profile de

sol (8x8 km).

I.1.1.5.3 Baza de date de sol –teren - BDUST

Aceasta este constituită ca fiind baza de date națională și județeană a caracteristicilor

unităţilor de sol-teren agricol la scară mare (1:10.000), fiind componentă în cadrul Sistemului

Naţional de Monitorizare Sol-Teren pentru Agricultură.

BDUST a fost realizată conform Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 382002,

aprobată prin Legea nr. 4442002, precum şi celor prevăzute în Ordinul MAAP nr. 2232002 şi

Ordinul MADR nr. 278/2011, prin care oficiile de studii pedologice şi agrochimice teritoriale

(OSPA) realizează şi reactualizează periodic sistemele judeţene de monitorizare sol-teren pentru

agricultură, precum şi bazele de date aferente acestora (BDUST judeţene), iar ICPA integrează și

gestionează această bază de date naţională cunoscută ca BDUST.

Prin obiectivele propuse BDUST înglobează o serie de cerinţe privind acuratețea datelor

introduse, astfel că se pot enumera:


21

Cerinţe actuale ale Ministerului Agriculturii (Ordinul nr. 278/2011);

Aplicarea metodologiilor existente:

Metodologia de Elaborare a Studiilor Pedologice (MESP) (ICPA, 1987);

Sistemul Român de Taxonomie a Solurilor (versiunile SRTS-2003, SRTS-2012 şi SRTS-

2012+), (ICPA, 2003, 2012, 2014);

Ghidul de teren pentru descrierea profilelor de sol şi a condiţiilor de mediu (ICPA, 2009);

Cerinţe ale Ministerului Mediului şi Institutului Naţional de Statistică;

Cerinţe UE.

Alte cerinţe prezente sau prevăzute pentru viitor;

Structura datelor din carul BDUST – Date de Detaliu este constituită din două secţiuni:

BDUSTD: date de Detaliu (caracteristici ale unităţilor de sol-teren);

BDUSTS: date de Sinteză la nivel de unităţi administrativ-teritoriale (UAT)

Structuri de date BDUSTD

Lucrarea de cartare pedologică....................................................................... 23 date

Date Climatice ACO (Areal Climatic Omogen) ............................................ 26 date

Date US (Unitate de Sol) ............................................................................... 73 date

Date de teren la nivel de TEO (Teritoriu Ecologic Omogen) / UDT ............ 67 date

Date privind Profilul de sol ............................................................................ 10 date

Structura US-urilor Complexe (USC) ........................................................... 13 date

Structura TEO-urilor Complexe (TEOC/UDTC) .......................................... 23 date

Date la nivel de Comună ................................................................................ 67 date

Definirea şi codificarea datelor (indicatorilor) sunt cele din MESP (Metodologia

Elaborării Studiilor Pedologice, ICPA, 1987) modificate acolo unde este cazul de SRTS-

2003/2012/2012+ (Sistemul Român de Taxonomie a Solurilor - versiunile 2003, 2012 şi 2012+)

şi de Metodologia de realizare-interpretare a BDUST.

Datele corespunzătoare studiilor pedologice efectuate de către oficiile teritoriale/judeţene

de studii pedologice şi agrochimice (OSPA) în perioada 2002 – 2015 (30 noiembrie), care au fost

predate la ICPA de către OSPA, au fost integrate în baza de date BDUST-D naţională, aceasta

conţinând în prezent în total datele de detaliu provenind din 1096 studii pedologice la nivel de

unitate administrativ teritorială (UAT). Aceste studii pedologice cuprind o suprafaţă totală

cartată la scară mare (1:10.000 – 1:5.000) de 5.370.721 ha, din care 5.322.974 ha teren agricol

(36,4 % din suprafaţa agricolă a ţării) şi se referă la 1120 UAT-uri din împărţirea administrativ-

teritorială actuală. (Din cele 1096 studii pedologice 24 de studii se referă la câte două UAT-uri

din organizarea administrativă actuală, acestea făcând parte anterior din aceeaşi UAT).


22

În Tabelul 1 se prezintă Suprafaţele de teren la nivel de judeţ pentru care s-au realizat şi

înregistrat în BDUSTD în perioada 2003 - 2015 studii pedologice la nivel de UAT.

Nr.

crt. Judet

Suprafaţa Agricolă

conf. ASR-2014

(la 31.12.2013)

Suprafaţa Agricolă

conf. APIA

(la 29.10.2015)

Suprafaţa totală

cartată, din

care:

Suprafaţa

Agricolă

Număr

UAT-uri

cartate

Total Romania 14611883 13537903 5370721 5322974 1096

1 Alba 323131 307210 76899 72015 20

2 Arad 497524 448581 94071 94071 18

3 Argeş 338755 301833 86477 86477 35

4 Bacău 319983 291135 86114 82350 24

5 Bihor 487072 425111 127923 126533 21

6 Bistriţa-Năsăud 293146 264214 60532 60532 11

7 Botoşani 392762 384584 181486 178485 36

8 Brăila 387750 389384 191049 191033 24

9 Braşov 278519 248694 63674 62680 14

10 Bucureşti 3052 2605 0 0 0

11 Buzău 402851 373968 129686 127817 28

12 Călăraşi 424883 425682 114602 114593 14

13 Caraş-Severin 396915 290130 87387 87387 13

14 Cluj 426176 377754 86696 86695 21

15 Constanţa 558153 571378 311530 309194 34

16 Covasna 185939 154612 33075 33008 10

17 Dâmboviţa 247681 231024 87778 87719 22

18 Dolj 585135 580279 283042 283042 55

19 Galaţi 358209 351800 184259 180749 31

20 Giurgiu 275611 273675 119820 119820 24

21 Gorj 238662 210576 55712 53980 16

22 Harghita 395493 278642 138716 134991 19

23 Hunedoara 280685 212849 60136 55978 13

24 Ialomiţa 374495 373756 240792 240723 43

25 Iaşi 380080 381664 157204 153281 40

26 Ilfov 102027 96563 59934 59934 21

27 Maramureş 305528 248568 97219 97219 26

28 Mehedinţi 293338 270189 99971 99891 23

29 Mureş 411687 361398 101387 99536 25

30 Neamţ 280849 260437 94820 92287 28

31 Olt 435943 431539 244801 244801 61

32 Prahova 270651 235876 90168 90168 33

33 Sălaj 238913 217385 88730 87174 24

34 Satu Mare 316210 308138 180509 178813 17

35 Sibiu 304659 262383 53559 53187 9

36 Suceava 346762 336609 157159 154223 53

37 Teleorman 498636 495344 277320 276800 55

38 Timiş 691299 659239 141766 141766 16

38 Tulcea 363941 374328 266026 265691 38

40 Vâlcea 242856 198649 23996 23996 9

41 Vaslui 400721 394276 171816 171806 37

42 Vrancea 255201 235839 163310 162959 35

Sintetic situația la nivel national privind gradul de realizare a studiilor pedologice în

cadrul Sistemului Naţional de Monitorizare Sol-Teren pentru Agricultură este prezentată și în

figura 14.

.


23

Figura 14. Harta privind situația la nivel national privind gradul de realizare a studiilor pedologice


24

I.1.2 Analiza compatibilității dintre date.

Datele cartografice (hărțile) inițiale au fost introduse în SIG în vederea agregării și

compatibilizării dintre ele prin trei metode: (1) scanare–subţiere-vectorizare, pentru foile de hartă

elaborate în noua legendă şi la care au existat originalele de editare ale hărţilor tipărite; (2)

digitizare; (3) suprapunere – overlay în cazul stratelor tematice în format electronic. După

introducere şi construirea topologiei, datele cartografice au fost transformate în coordonate

stereo `70, pe elipsoid Krasovsky 1940, datum Pulkovo 1942. În cazul celor care sunt în format

electronic definirea proiectiei este asemănătoare pentru compatibilizarea informațiilor.

Ca date descriptive, pentru fiecare unitate teritorială de sol s-au introdus cele trei

caracteristici existente pe harta tipărită: unitatea cartografică (tipul sau subtipul de sol), textura

orizontului de suprafaţă şi scheletul, fiecare sursă de informație, bază de date utilizată in acest

proiect având aceste câmpuri (field) de lucru.

In cele ce urmează este prezentată succint, ca model de compatibilizare, agregarea bazei

de date SIGSTAR-200 cu baza de date de sol PROFISOL. În acest sens fost realizate aplicaţii

informatice care să facă legătura între baza de date a profilelor de sol PROFISOL din arhiva

ICPA cu poligoanele de sol din Sistemul Informatic Geografic al Resurselor de Sol

SIGSTAR/200.

Profilele de sol au fost studiate ca distribuţie spaţială, precum şi ca distribuţie pe tipuri de

sol şi a fost stabilită reprezentativitatea acestora. Din cele 1555 profile georeferenţiate, iniţial

doar 1058 de poligoane, la care s-au adăugat ulterior alte 270 profile sunt compatibile cu

poligoanele cărora le aparţin sau cu poligoane alăturate.

Pe de altă parte au fost stabilite arealelele de sol care sunt descrise printr-un profil din

baza de date a profilelor de sol (au un profil care este localizat în interiorul poligonului). Astfel

722 poligoane au cel puţin un profil de sol din baza de date PROFISOL care să le caracterizeze.

O serie dintre ele au mai mult de un profil localizat în interiorul lor, deci va fi o problemă la

stabilirea celui mai adecvat profil ales, sau se va lucra cu o medie între profilele stabilite (fig. 15,

fig. 16).


25

Figura. 15. Distribuţia poligoanelor de sol (UCS SIGSTAR-200) care sunt acoperite de cel

puţin un profil de sol din BD PROFISOL

Figura 16. Distribuţia poligoanelor de sol (UCS SIGSTAR-200) care sunt acoperite de cel

puţin un profil de sol din BD PROFISOL – detaliu


26


electronic sau letric). Analiza compatibilităţii dintre date.

În cadrul proiectului sunt utilizate baze de date și hărţi legate de acoperirea terenului cu

vegetaţie, sau hărţi privind utilizarea terenului. Acoperirea terenurilor este acoperirea biofizică

observată a suprafeţei Pământului.

Informaţia care descrie acoperirea actuală a terenurilor este importantă pentru activităţile

de planificare şi modelare, iar de calitatea informaţiei sale depinde calitatea rezultatelor acestor

activităţi. Există o cerere mare de seturi de date avansate privind informaţia despre acoperirea

terenurilor, din cauza necesităţilor crescânde de a face o descriere şi clasificare precisă a

acoperirii terenurilor în vederea dezvoltării sistemelor durabile de utilizare a terenurilor. Pentru

realizarea acestor seturi de date, este nevoie de standardizarea şi compatibilizarea seturilor de

date, precum şi posibilitatea de a cartografia, evalua şi monitoriza regiuni vaste.

I.2.1 Inventarierea informaţiilor existente privind acoperirea terenurilor (suport

electronic sau letric).

Pe plan internaţional, preocupările experţilor în domeniu au permis crearea a două serii

de date pe baza unor concepte diferite, respectiv Corine Land Cover (CLC) şi FAO-LCCS. În

România, există harta geobotanică a României la scara 1:500 000, formată din 4 foi de hartă și

care a fost trecută în format digital.

I.2.1.1 Harta LCCS – Land Cover Classification System

Sistemul de clasificare a acoperirii terenurilor – Land Cover Classification System

(LCCS), a fost dezvoltat de către FAO şi UNEP şi permite comparaţii ale claselor de acoperire a

terenului fără a ţine cont de scară, tipul de folosinţă, metoda de colectare a datelor sau localizarea

geografică. Este un sistem flexibil, aplicabil pe toate zonele climatice şi pe toate condiţiile de

mediu, fiind compatibil cu alte sisteme de clasificare (Di Gregorio şi Jansen, 2005).

Baza de date FAO-LCCS a fost dezvoltată iniţial cu finanţare FAO, şi a fost susţinută şi

prin programul AEROSPAŢIAL, rezultând două baze de date corespunzătoare cuverturilor de

imagini satelitare Landsat TM din anii 2000 şi 2003. Parteneriatul constituit pentru realizarea

proiectului (Institutul de Geografie al Academiei Române, în colaborare cu CRUTA şi Institutul

Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Pedologie, Agrochimie şi Protecţia Mediului, ICPA) a

permis studiul dinamicii peisajului agricol şi forestier într-un mod complementar CLC.

Obligativitatea actualizării CLC pentru toate statele membre UE, cât şi concluziile analizei duale

CLC/LCCS 2000, impun continuarea în paralel a activităţilor LCCS (ROSA, 2007).

Clasele de acoperire a terenurilor sunt definite de o combinaţie a unui set de criterii de

diagnoză independente (clasificatori), ierarhizaţi pentru a asigura un grad înalt de precizie


27

geografică. Din cauza eterogeneităţii acoperirii terenurilor, nu se poate folosi acelaşi set de

clasificatori pentru a defini toate tipurile de acoperire, structura ierarhică a acestora putând diferi.

De aceea, clasificarea LCCS are două faze principale: o fază iniţială dihotomică, în care se

disting 8 tipuri majore de folosinţe şi o alta ulterioară, modular-ierarhică, care adaptează setul de

clasificatori la tipurile majore de folosinţă (Di Gregorio şi Jansen, 2005).

Faza iniţială numără opt tipuri majore de vegetaţie (Fig. 17):

Zone cultivate şi administrative

Vegetaţie naturală şi semi-naturală

Zone cultivate acvatice sau inundabile în mod regulat

Vegetaţie naturală şi semi-naturală acvatică sau zone inundabile în mod regulat

Suprafeţe artificiale şi asociate

Suprafeţe fără vegetaţie

Corpuri de apă naturale

Corpuri de apă artificial

Figura 17. Harta LCCS pentru România.

I.2.1.2 Harta CORINE Land Cover

Corine Land Cover 2000 (CLC2000) este setul de date europen de referinţă pentru modul

de acoperire al terenului, şi a fost realizat pe baza experinţei acumulate în primul proiect CLC, la


28

începutul anilor '90. Proiectul a fost finanţat de Uniunea Europeană şi realizat în parteneriat cu

mai multe instituţii europene (http://www.eea.europa.eu). În România, CLC2000 a demarat în

Martie 2002 şi a fost finalizat în Septembrie 2004 (Crăciunescu, 2008), fiind gestionat de

Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile (http://www.mmediu.ro) prin Institutul Naţional de

Cercetare-Dezvoltare "Delta Dunarii" (http://www.indd.tim.ro).

CLC2000 (Fig. 18) furnizează un inventar standardizat al amenajării teritoriului Europei

la nivelul anului 2000 ca şi al schimbărilor ce au intervenit în cei zece ani de la primul CLC

inventar. Este un instrument flexibil ce face posibilă măsurarea relaţiei dinamice dintre

numeroasele utilizări ale teritoriului şi impactul acestora, precum şi a conflictelor care rezultă ca

urmare a aplicării diferitelor politici sectoriale în agricultură, politică regională şi transporturi.

Figura 18. Harta CLC pentru România.

http://www.indd.tim.ro/


29

EEA a produs CLC2000 cu ajutorul IMAGE2000, un program de imagini satelitare

realizat împreună cu Centrul de Cercetare Comuna (JRC) al Comisiei Europene. Au fost de

asemenea utilizate imagini aeriene şi fotografii la nivelul solului (Nunes de Lima, 2005). Pe baza

rezultatelor componentei IMAGE2000, experţii din întreaga Europă au produs hărţi detaliate ce

înfăţişează 44 de tipuri diferite de acoperire a teritoriului (precum “reţeaua urbană continuă”,

“păşuni” şi “terenuri arabile neirigate”).

Sistemul de clasificare CLC2000 cuprinde 44 de clase distincte grupate pe 3 nivele

ierarhice. Baza de date satelitară care a stat la baza realizării CLC2000, cunoscută sub denumirea

de IMAGE2000, a fost compusă din imagini de tip LANDSAT ETM+.

În domeniul agriculturii, de exemplu, CLC2000 poate arăta locul în care au loc schimbări

structurale majore, precum, şi dacă acestea sunt continue sau se intensifică, cum ar fi de exemplu

transformarea păşunilor în teren arabil (sau invers), extinderea sau reducerea terenurilor

desţelenite şi a terenurilor scoase din producţie ("neutilizat temporar") sau abandonarea

completă.

I.2.1.3 Sistemul Integrat de Administraţie şi Control (IACS)

Ca ţară membră UE, începând cu anul 2007, România pentru a putea absorbi fondurile

pentru plăţile directe, statul român a trebuit să dezvolte şi să întreţină un sistem care să asigure

administrarea şi controlul riguros al cererilor de plată ale fermierilor. Acesta este Sistemul

Integrat de Administrare si Control (IACS), iar crearea, implementarea şi gestionarea lui a intrat

în atribuţiile Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA).

Prin sistemul IACS sunt gestionate mai multe scheme de plată pe suprafaţă: SAPS (schema de

plată unică pe suprafaţă), CNDP (plăţi naţionale directe complementare), LFA (plăţi pentru zone

defavorizate), măsuri de agromediu, schema pentru culturi energetice şi, începând cu 2008, plăţi

tranzitorii pentru tomate etc.

Acest sistem a fost reglementat de R. 1782/2003 cu completările ulterioare, care defineşte IACS

ca fiind format din următoarele componente:

Un sistem de identificare unica a fermelor

Un sistem de identificare a parcelelor agricole (LPIS)

Un sistem de controale (administrative, incrucisate, pe teren si prin teledetectie)

Un sistem de drepturi de plata

Un sistem de identificare si inregistrare a animalelor


30

Un important rol în cadrul IACS îl deţine sistemul de identificare a parcelelor agricole

(LPIS), deoarece suma plăţilor directe acordate unui fermier depinde în mod direct de suprafaţa

de teren utilizată de acesta.

Încă înainte de momentul aderării la Uniunea Europeană, APIA a realizat o serie de

activităţi pentru crearea LPIS, pe bază de ortofotoplanuri pe care sunt identificate blocurile

fizice. S-a creat un sistem de blocuri fizice unic identificate la nivel naţional. Aceste două tipuri

de date (ortofoto şi blocuri fizice) s-au reunit într-un sistem de informaţii geografice (GIS). În

plus, a fost realizată şi pre-identificarea parcelelor agricole, fermierii înregistraţi în Registrul

Fermelor primind materiale grafice (ortofotoplanuri pe care sunt unic identificate blocurile

fizice) pe care şi-au localizat parcelele declarate în Registrul fermelor pe acest material.

Datele declarate de fermieri în cererea de plată sunt introduse în baza de date IACS a

cererilor. Suprafaţa agricolă a fiecărui bloc fizic este cunoscută după încheierea procesului de

digitizare, iar suma suprafeţelor parcelelor declarate de fermieri în cadrul unui bloc fizic este

comparată cu suprafaţa de referinţă a blocului fizic.

LPIS în România se bazează pe ortofotoplanuri şi Blocuri Fizice. Se estimează că

numărul de blocuri fizice necesar în România este 2-3 milioane, numărul mediu estimat de

Blocuri fizice pe fiecare comună este 821, iar suprafaţa medie estimată pe Bloc Fizic este 6 ha.

I.2.1.3 Harta Geobotanica a Romaniei scara 1: 500 000

Reprezentarea cartografică a vegetaţiei României a constituit preocuparea celor mai de

seamă geobotanişti ai ţării noastre. Prima hartă în care vegetaţia României este reprezentată în

cadrul zonelor bioclimatice, a fost realizată de Enculescu (1923). De remarcat este de asemenea

Harta Geobotanică a României, scara 1:500.00 realizată de un colectiv de silvicultori

(Şerbănescu I, Leandru V., Puşcaru-Soroceanu Evdochia) în anul 1960, în care unităţile de

vegetaţie sunt corelate cu zonele şi etajele bioclimatice, precum şi cu principalele regiuni

floristice din ţara noastră.

Elaborarea hărţii geobotanice a ţării la scara 1:500.000 în corelare cu factorii de mediu (în

special cu cei edafici) s-a efectuat în perioada 1975-1989, fiind compusă din patru foi. Spre

deosebire de conţinutul hărţilor anterioare, în această hartă, unităţile de vegetaţie din legendă au

corespondent în unităţile de sol cu care acestea se corelează..

Începând cu 1990 informaţia existentă a fost transpusă în format digital, atât în scopul

valorificării cât şi al reactualizării hărţii pe măsură ce situaţia a impus-o. Au putut fi aduse astfel

o serie de modificări în timp util care se refereau în special la schimbări de folosinţe (defrişări,

desecări), sau la înlocuirea unor asociaţii forestiere naturale cu plantaţii de salcâm.


31

Harta are la bază principiul zonalităţii şi ecologiei asociaţiilor vegetale, evidenţiind relaţiile

de cauzalitate între vegetaţie şi factorii de mediu:

clima (temperatura, precipitaţiile, vânturile extreme)

relief (mega-, mezo- şi microrelieful)

sol (condiţiile edafice)


32

I.2.2 Analiza compatibilităţii dintre date.

Compatibilizarea datelor referitoare la acoperirea terenurilor au în principal aceeași pași

de urmat în cazul materialelor cartografice în format analog asemenea analizei compatibilității

informațiilor privind datele de sol.

In ceea ce privește agregarea informațiilor din bazele de date de tipul Sistemului de

identificare a parcelelor LPIS (Land Parcels Identification System), Corine Land Cover (CLC

2000), Sistemul de clasificare privind acoperirea terenurilor – Land Cover Classification System

(LCCS) există diferențe structurale de concepere a acestor. Pentru exemplificare se va detalia

modul de agregare si compatibilizare dintre Sistemul de identificare a parcelelor LPIS (Land

Parcels Identification System) și Corine Land Cover (CLC 2000) în ceea ce privește gradul de

acoperie cu vegetație prin agregarea acestor două baze de date.

LPIS se bazează pe utilizarea imaginilor ortofoto şi a altor date cartografice ca suport de

cartografiere digitală şi este parte integrantă a IACS (Sistemul Integrat de Administrare şi

Control). Pentru o identificare uşoară a parcelelor fermierilor, terenurile eligibile sunt constituite

în blocuri fizice (www.apia.ro)

Blocurile fizice agricole pot fi constituite din una din categoriile de folosinţă generale:

teren arabil – codificat TA, păşuni permanente – codificate PP, vii – codificate VI, culturi

permanente (livezi, hamei, pepiniere de pomi fructiferi, etc) – codificate CP, culturi mixte –

codificate MX.

CLC2000 furnizează un inventar standardizat al amenajării teritoriului Europei la nivelul

anului 2000 ca şi al schimbărilor ce au intervenit în cei zece ani de la primul CLC inventar. Este

un instrument flexibil ce face posibilă măsurarea relaţiei dinamice dintre numeroasele utilizări

ale teritoriului şi impactul acestora, precum şi a conflictelor care rezultă ca urmare a aplicării

diferitelor politici sectoriale în agricultură, politică regională şi transporturi.

În domeniul agriculturii, de exemplu, CLC 2000 poate arăta locul în care au loc

schimbări structurale majore, precum, şi dacă acestea sunt continue sau se intensifică, cum ar fi

de exemplu transformarea păşunilor în teren arabil (sau invers), extinderea sau reducerea

terenurilor desţelenite şi a terenurilor scoase din producţie ("neutilizat temporar") sau

abandonarea completă.

Din stratul LPIS au fost selectate blocurile fizice cu utilizarea primară a terenului Pajişti

permanente - PP şi Culturi mixte – MX.

Stratul CLC 2000 a fost suprapus peste stratul LPIS, astfel pregătit. Evidenţa din tabelul 2 arată

că pajiştile permanete se regăsesc parţial în unităţile CLC 2000.


33

Din analiza informaţiilor oferite de cele două strate analizate, rezultă că există o serie de

neconcordanţe între cele două strate şi că la momentul actual nu există o evidenţă cartografică

clară a tuturor suprafeţelor ocupate de pajişti.

Suprafeţele declarate ˮPăşuni secundareˮ şi ˮPajişti naturaleˮ în CLC 2000 se regăsesc

parţial în blocurile fizice cu utilizare pajişti permanente – PP (Fig. 19). Blocurile fizice cu

utilizare Pajişti permanente-PP se găsesc în suprafeţe variabile în aproape toate unităţile CLC

2000.

De asemenea, pe harta georeferenţiată LPIS există atribut pentru blocurile fizice cu

utilizare TA (teren arabil), fără a fi date subdiviziunile legate de existenţa pajiştilor temporare,

culturilor multianuale de furaje, benzilor înierbate. Absenţa acestor informaţii ar putea justifica

suprafaţa mai mică de pajişti identificată la nivel naţional, faţă de suprafeţele declarate în

statisticicile oficiale.

Pentru reprezentarea pe hartă a pajiştilor, din stratul CLC 2000 au fost selectate, pe lângă

unităţile de pajişti naturale şi pajişti secundare şi unităţile care mai pot conţine pajişti (păşuni şi

fâneţe) respective suprafeţele care se regăsesc şi în LPIS (Fig. 20, Fig. 21).


34

Figura. 19.Harta blocurilor fizice cu utilizare primară pajişti permanente şi culturi mixte(LPIS)


35

Figura.20 . Harta acoperirii terenurilor CLC predominant pajisti (CLC 2000)


36

Fig. 21. Harta acoperirii terenurilor CLC predominant pajiști(CLC 2000)


37

Tabelul nr. 2.

Distribuţia suprafeţelor ocupate de pajişti în Corine Land Cover şi LPIS (CLC 2000 îmbunătățit de ANAR și APIA)

Unităţi Corine Land Cover CLC Păşuni APIA

(PP)

Culturi mixte

APIA (MX)

Acoperire

APIA în

CLC

Nr polig

APIA

Nr polig

CLC Proc_PP

(ha) (ha) (ha) (%) (%)

Paşuni secundare 2581343,00 1568685,00 7,00 60,77 15 60369 44,04

Terenuri arabile neirigate 8485871,00 426841,00 7,00 5,03 29 58249 11,98

Terenuri predominant agricole în amestec

cu vegetaţie naturală 1093239,00 367023,00 0,00 33,57 31 46427 10,3

Zone de culturi complexe 782030,00 216026,00 47,00 27,62 37 56721 6,06

Pajişti naturale 320104,00 210793,00 1,00 65,85 14 3901 5,92

Paduri de foioase 4883636,00 202512,00 4,00 4,15 12 44138 5,69

Zone de tranziţie cu arbuşti (în general

defrişate) 581130,00 151735,00 0,00 26,11 39 19297 4,26

Spaţiu urban discontinuu şi spaţiu rural 1169432,00 99633,00 0,00 8,52 26 314541 2,8

Livezi 353420,00 96415,00 61,00 27,28 7 12449 2,71

Vii 370979,00 49034,00 4,00 13,22 35 9011 1,38

Mlaştini 335960,00 31787,00 0,00 9,46 9 5960 0,89

Păduri de conifere 1073020,00 30572,00 0,00 2,85 11 9256 0,86

Vegetatie subalpina 71166,00 27805,00 0,00 39,07 34 622 0,78

Paduri mixte 1126734,00 25948,00 0,00 2,30 13 9802 0,73

Cursuri de apa 340680,00 15833,00 0,00 4,65 4 19636 0,44

Unitati industriale sau comerciale 141867,00 12624,00 0,00 8,90 33 9067 0,35

Acumulari de apa 210116,00 8277,00 0,00 3,94 0 2784 0,23

Areale cu vegetatie rara 14610,00 4312,00 0,00 29,52 3 298 0,12


38

Mlastini sarate 5515,00 3506,00 0,00 63,58 10 10 0,1

Zone de extractie a minereurilor 25117,00 3480,00 0,00 13,86 38 665 0,1

Plaje, dune, renii 15865,00 2485,00 0,00 15,66 16 982 0,07

Stancarii 4822,00 932,00 0,00 19,34 27 112 0,03

Gropi de gunoi 7403,00 1061,00 0,00 14,33 5 236 0,03

Retea de drumuri - STR&A 64364,00 1216,00 0,00 1,89 18 235720 0,03

Zone de agrement 6981,00 707,00 0,00 10,13 36 433 0,02

Turbarii 829,00 434,00 0,00 52,38 32 8 0,01

Zone în construcție 969,00 192,00 0,00 19,85 40 48 0,01

Aeroporturi 4144,00 374,00 0,00 9,01 2 35 0,01

Retea de cai de comunicatie și terenuri

asociate acestora 5376,00 378,00 0,00 7,04 17 305 0,01

Zone portuare 3527,00 226,00 0,00 6,41 41 49 0,01

Zone urbane verzi 5668,00 189,00 0,00 3,33 42 316 0,01

Retea drumuri - DC 14497,00 294,00 0,00 2,03 20 5356 0,01

Teren la marginea localitatilor 1782,00 172,00 0,00 9,65 28 1843 0

Terenuri cultivate cu orez 7312,00 61,00 0,00 0,83 30 33 0

Retea drumuri - DJ 23408,00 175,00 0,00 0,75 22 861 0

Acumulari de apa - PISCIC 6906,00 31,00 0,00 0,45 1 142 0

Retea drumuri - DN 8074,00 19,00 0,00 0,24 23 86 0

Retea drumuri - DE 5991,00 9,00 0,00 0,15 21 1 0

Lagune 70436,00 92,00 0,00 0,13 6 8 0

Retea drumuri - A 931,00 1,00 0,00 0,08 19 5 0

Mari 578456,00 17,00 0,00 0,00 8 3 0

TOTAL 3561903,00 131,00


39

Activitatea I.3 Elaborarea metodologiei privind agregarea informaţiilor geo-referenţiate de

sol din SIGSTAR 200 cu informaţiile Sistemului Informatic Geografic (SIG) al resurselor

privind acoperirea terenului (FAO-LCCS).

Scopul acestei activități aferente primei faze de desfășurarea a proiectului ADER 12.2.1

l-a constituit elaborarea unei metodologii de corelare și agregare a informațiilor din baza de date

georeferenţiate a solurilor SIGSTAR200, care utilizează harta la scara 1:200 000, cu informaţiile

privind acoperirea terenurilor furnizate de baza de date FAO-LCCS, la care s-au adăugat

informațiile furnizate prin sistemul de identificare a parcelelor agricole (LPIS).

A fost realizată de asemenea o corelare a informaţiilor referitoare la acoperirea terenului

cuprinse în stratul SIGSTAR 200 şi a celor din harta georeferenţiată privind utilizarea terenului,

realizată dupa metodologia FAO-LCCS de consorţiul format de CRUTA, ICPA şi Institutul de

Geografie al Academiei Romane.

I.3.1 Materiale şi metodă

Materialele utilizate pentru atingerea obiectivului în vederea realizării metodologiei propuse au

fost următoarele:

harta de soluri 1:200 000 din SIGSTAR200;

harta unităţilor administrative la nivel de comună, oraş, municipiu – NUTS5;

modelul digital al terenului SRTM90;

harta blocurilor fizice în sistemul IACS;

harta folosinţei terenului FAO-LCCS.

Metodologia utilizată a urmărit în primul rând o descriere complexă şi unitară a resurselor de sol

pentru fiecare areal. Pentru a realiza acest lucru, s-au urmat paşii descrişi în continuare:

s-a realizat o bază de date centralizată cu toate hărţile necesare;

s-a decupat conturul fiecărei comune analizate din harta administrativă a ţării;

cu ajutorul unei funcţii ArcView (funcţia crop), s-a decupat teritoriul aferent fiecărei

comune în parte de pe hărţile (temele) luate în considerare: harta de sol, harta privind

acoperirea terenului (FAO-LCCS). şi harta blocurilor fizice în sistemul IACS;

în urma suprapunerii stratelor georeferenţiate, fiecărui bloc fizic i-a fost atribuit unul sau

mai multe tipuri de sol. Atribuirea a fost facută, cu excepţia cazurilor în care un tip de sol

se suprapunea integral peste limitele blocului fizic, prin raţionamente de tip expert, prin

care se atribuie blocului fizic un sol luând în considerare utilizarea terenului, tipurile de

sol dominante din blocul fizic şi din zonele vecine, precum şi modelul digital al terenului

din zona.


40

În cazul în care unui bloc fizic nu i s-a putut atribui un singur tip de sol, unităţii

cartografice respective i-au fost atribuite mai multe tipuri de sol în funcţie de procentul

pe care acestea îl ocupă în cadrul blocului fizic.

Sunt comparate distribuţia utilizării terenului evaluată prin metodologia FAO-LCCS şi

atributele privind folosinţa primară a terenurilor din blocurile fizice IACS, care se referă

la acelaşi parametru – acoperirea terenului.

S-au corelat cele două baze de date georeferenţiate şi s-au asociat unul sau mai multe

tipuri (asociaţii) de sol fiecărui bloc fizic.

I.3.2 Rezultate şi discuţii

Metodologia propusă poate fi aplicată mai multor comune situate în condiţii de relief

diferite (munte, deal, câmpie). În această etapă simulare sunt prezentate rezultatele pentru o

comună Sălătrucu – judeţul Argeş din zona de munte.

După realizarea suprapunerii şi a decupării comunei respective, au fost comparate

distribuţia utilizării terenului evaluată prin metodologia FAO-LCCS (bazată pe interpretarea

imaginilor satelitare – data zborurilor 2000) şi atributele privind folosinţa primară a terenurilor

din blocurile fizice IACS.

În continuare, sunt prezentate rezultatele din cadrul simulării pentru comuna Sălătrucu,

județul Argeş (fig. 22 - 24);

Se constată că cele două metodologii conduc la rezultate similare, cele mai mari diferenţe

fiind pentru terenurile cu folosinţă neagricolă (păduri, stâncării). În acest mod, informaţiile

privind utilizarea terenurilor conform metodologiei FAO-LCCS al căror regim de utilizare nu

este restrictiv pot fi folosite în studiile la nivel naţional şi regional.


41

Figura. 22. Comparaţie între distribuţia utilizării terenului conform metodologiei FAO-LCCS

şi cea atribuită blocurilor fizice IACS. Comuna Sălătrucu – judeţul Argeş (zona de munte)

Figura 23. Comparaţie între distribuţia utilizării terenului conform metodologiei FAO-LCCS

şi cea atribuită blocurilor fizice IACS. Comuna Sălătrucu – detaliu


42

Figura 24. Comparaţie între distribuţia utilizării terenului conform metodologiei FAO-LCCS

şi cea atribuită blocurilor fizice IACS. Comuna Sălătrucu – detaliu

Pentru zona de munte, unde limitele blocurilor fizice sunt reprezentate în cea mai mare

parte de frontiere naturale, corelarea celor doua baze de date georeferenţiate permite detalierea

hărţii de sol prin luarea în considerare a folosinţei terenurilor (ex. atribuirea de soluri specifice

pădurilor, păşunilor permanente, stâncăriilor). Se constată, de asemenea, detalierea hărţii de sol

în unităţile cartografice aflate la limita dintre folosinţe (pădure/pajişte, pajişte/teren arabil, etc.).

În aceasta zonă, unui bloc fizic îi corespunde o singură unitate de sol din harta solurilor 1:200

000. Figurile 25-30 prezintă comparaţia dintre harta iniţială a solurilor 1:200 000 şi corelarea

acestei hărţi cu informaţiile georeferenţiate corespunzătoare blocurilor fizice pentru localităţile

situate în zona de munte.


43

Figura25. Harta solurilor comunei SĂLĂTRUCU (jud. Argeş), conform hărţii de sol 1:200

000


44

Figura 26. Harta solurilor comunei SĂLĂTRUCU (jud. Argeş), conform cuplării hărţii de sol

1:200 000 cu informaţia privind folosinţa primară a terenurilor din blocurile fizice IACS


45

Figura 27. Harta solurilor comunei SĂLĂTRUCU (jud. Argeş), conform hărţii de sol 1:200

000 – hartă de detaliu


46


1:200 000 cu informaţia privind folosinţa primară a terenurilor din blocurile fizice IACS –

hartă de detaliu


47

Figura. 29. Harta solurilor comunei SĂLĂTRUCU (jud. Argeş), conform hărţii de sol 1:200

000 – hartă de detaliu 2


48


1:200 000 cu informaţia privind folosinţa primară a terenurilor din blocurile fizice IACS –

hartă de detaliu 2


49

I.3.3 Concluzii

Metodologia propusă poate fi utilă mai multor comune situate în condiţii de relief diferite

(munte, deal, câmpie). În această simulare, au fost prezentate rezultatele pentru o singură

comună din zona de munte, comuna Sălătrucu – judeţul Argeş.

Realizarea acestui obiectiv a fost posibilă utilizând instrumente SIG, care au permis

suprapunerea informaţiilor despre fiecare comună în parte, informaţii provenind din surse

diferite (harta de soluri, de teren, de utilizare a terenului, modelul digital al terenului).

După realizarea suprapunerii şi a decupării comunei respective, au fost comparate

distribuţia utilizării terenului evaluată prin metodologia FAO-LCCS şi atributele privind

folosinţa primară a terenurilor din blocurile fizice IACS.

Se constată că cele două metodologii conduc la rezultate similare, cele mai mari diferenţe

fiind pentru terenurile cu folosinţă neagricolă (păduri, stâncării). În acest mod, informaţiile

privind utilizarea terenurilor conform metodologiei FAO-LCCS al căror regim de utilizare nu

este restrictiv pot fi folosite în studiile la nivel naţional şi regional.

Există diferenţe între cele două comune studiate, diferenţe care se datorează zonei

geografice diferite din care fac parte.

În zona de munte, limitele blocurilor fizice sunt reprezentate în cea mai mare parte de

frontiere naturale, ceea ce conduce la detalierea hărţii de sol prin luarea în considerare a

folosinţei terenurilor (ex. atribuirea de soluri specifice pădurilor, păşunilor permanente,

stâncăriilor) în urma corelării celor doua baze de date georeferenţiate. Se constată, de asemenea,

detalierea hărţii de sol în unităţile cartografice aflate la limita dintre folosinţe (pădure/pajişte,

pajişte/teren arabil, etc.). În aceasta zonă, unui bloc fizic îi corespunde o singură unitate de sol

din harta solurilor 1:200 000.

Metodologia utilizată a permis detalierea informaţiilor din harta de soluri, luând în

considerare caracteristicile naturale ale zonei.

Bibliografie

1. Batjes N.H., 2008. Mapping soil carbon stocks of Central Africa using SOTER. Geoderma, 146:

58-65.

2. Batjes N.H., Al-Adamat R., Bhattacharyya T., Bernoux M., Cerri C.E.P., Gicheru P., Kamoni P.,

Milne E., Pal D.K., Rawajfih Y., 2007. Preparation of consistent soil data sets for modelling

purposes: Secondary SOTER data for four case study areas. Agriculture, Ecosystems and

Environment 122: 26–34.


50

3. Batjes H.N., van Engelen V.W.P., 1997. Guidelines for the compilation of a 1:2.500.000 SOTER

database (SOVEUR project) Report 9706 International Soil Reference and Information Centre

Wageningen, The Netherlands, 27 pp.

4. World Congress of Soil Science, Vol.6a, Commission V: Symposia, Acapulco: 644-661.

5. Bliss N.B., Waltman S.W., Petersen G.W., 1995. Preparing a soil carbon inventory for the United

States using GISs. In Lal R., Kimble J., Levine E., Stewart B.A. (eds): Soil and Global Changes,

6. Bober M.L., Wood D., McBride R.A., 1996. Use of Digital Image Analysis and GIs to Assess

Regional Soil Compaction Risk. Photogrammetric Engineering & Remote Sensing Vol. 62, No. 12:

1397-1404.

7. Booltink H.W.G., Verhagen J., 1997. Integration of remote systems to optimize barley

management on spatially variable soil. In M.J. Kropff et al. (ed.) Applications of systems

approaches at the field level. Systems Approaches for Sustainable Agricultural Development 6.

Kluwer Academic Publ.: 219–233.

8. Burrough P.A., McDonnell Rachel A., 2006. Principles of Geographical Information Systems.

Oxford University Pres, Oxford, 333 pp.

9. Campling P., Garbielsen P., Petersen J.-E., 2003. IRENA Interim Report: Indicator Reporting on

the Integration of Environmental Concerns into Agriculture Policy, European Environment

Agency, Copenhagen, 52 pp.

10. Canarache A., Dumitru Sorina, 2002. Microzonarea pe teritoriul agricol al României a claselor de

bonitare şi a proceselor de degradare a solului şi de deşertificare. Raport de etapa, Contract de

Cercetare AGRAL 116/2002, Arhiva ICPA, 52 pp.

11. Canarache A., Dumitru Sorina, Dumitru E., Enache R., 2003. Estimarea zonării unor indicatori

aplicativi de fizica solului. Public. SNRSS, vol. 34A: 167 -175.

12. Canarache A., Dumitru Sorina, Mihăilescu I. Fl., Vasile Cr., 2004. Raport de cercetare în cadrul

proiectului „Microzonarea pe teritoriul agricol al României a claselor de bonitare şi a proceselor de

degradare a solului şi de deşertificare”, Program AGRAL.

13. Canarache A., Vlad V., Munteanu I., Florea N., Râşnoveanu A., Popa D., 1998. The Romanian

PROFISOL Database. In “Land Information Systems” Ispra, Italy; 329 - 334.

14. Cernescu N., Florea N. şi colab., 1964 - 1994. Harta solurilor României scara 1:200.000. IG -

ICPA, Bucureşti, 50 foi.

15. Chendeş V., Dumitru Sorina, Simota C., 2009. Analyzing the landforms - agricultural land-use

types relationship using a DTM-based indicator, Scientific Papers, U.S.A.M.V. Bucharest, Series

A, Agronomy, Vol. LII, 2009, ISSN 1222-5339: 135-140.

16. Chendeş V., Dumitru Sorina, Trocea I., Câmpeanu S.M., Creangă I., Nicolaescu Mărioara,

Cojocaru G., 2008. Developing Agro-Environmental Indicators using Digital Terrain Model,

Programul de cercetare de excelenţă 2005 – 2008 UCP AMTRANS, Simpozion - Contribuţii

ştiinţifice 2008: 134-139.

17. Codd E.F., 1970. A relational Model of Data for Large Shared Data Banks, in Comm ACM, Vol.

13, No 6: 377-387.

18. Commission of the European Communities, 1985. Soil map of the European Communities

1:1000000 Directorate-General for Agriculture Coordination of Agricultural Research EEC,

Luxembourg.

19. Coteţ Valentina, Dumitru Sorina, Mocanu Victoria, Eftene M., Anton Iulia, 2010. Updating SIG-

MZP Database for Braila Plain. Research Journal of Agricultural Science, vol. , Agroprint

Editorial, Timişoara (ISSN: 2066-1843), sub tipar.


51

20. Coteţ Valentina, Victoria Mocanu, Dumitru Sorina, 2009c. Geographical distribution of soils from

Braila Plain (Northern Baragan) their use and management problems, Research Journal of

Agricultural Science, vol. 41 (1), Agroprint Editorial, Timişoara (ISSN: 2066-1843): 403 – 408

21. Crăciunescu V., 2008. Datele Corine Land Cover 2000 reproiectate în Stereo70,

http://earth.unibuc.ro/download/datele-corine-landcover-reproiectate-in-stereo70.

22. Di Gregorio A., Jansen Louisa J.M., 2005. Land Cover Classification System Classification

concepts and user manual. Software version 2. FAO, ISBN: 92-5-105327-8, 212 pp.

23. DiBiase D., 2010. Chapter 9: Integrating Geographic Data, in Nature of Geographic Information.

An Open Geospatial Textbook, with contributions by Sloan J. L., Fletcher King Beth, Stroh W.,

and many students. https://www.e-education.psu.edu/natureofgeoinfo/node/1672.

24. Dobos E., Daroussin J., Montanarella L., 2005. An SRTM-based procedure to delineate SOTER

Terrain Units on 1:1 and 1:5 million scales. EUR 21571 EN, Office for Official Publications of the

European Communities, Luxembourg, 55 pp.

25. Doran J.W., Coleman D.C., Bezdicek D.F., Stewart B.A. (eds.), 1994. Defining soil quality for a

sustainable environment. SSSA Special Publication number 35. Soil Science Society of America,

Madison, WI, 244 pp.

26. Dumitru M., Ciobanu C., Motelica D. M., Dumitru Elisabeta, Cojocaru G., Enache Roxana,

Gamenţ Eugenia, Plaxienco Doina, Radnea Cristina, Cârstea St., Manea Alexandra, Vrânceanu

Nicoleta, Calciu I., Mashali A.M., 2000. Monitoringul stării de calitate a solurilor din România –

Atlas. Editura GNP, Bucureşti, , ISBN 973-0-02137-6, 53 pp + 24 planşe.

27. Dumitru M., Simota C., Dorneanu Emilia, Geambaşu N., Stanciu P., Ţigănaş Letiţia, Iliescu H.,

Ţogoe I., Munteanu I., Dumitru Elisabeta, Mitroi A., 2003. Cod de bune practici agricole. Editura

Expert, Bucureşti, ISBN 973-618-001-8, vol. 1 – Protecţia apelor împotriva poluării cu fertilizanţi

proveniţi din agricultură şi prevenirea fenomenelor de degradare a solului provocate de practici

agricole, 160 pp. vol. 2 – Protecţia apelor împotriva poluării cu pesticide şi alţi poluanţi proveniţi

din agricultură (60 pp).

28. EEA web site http://www.eea.europa.eu

Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile: http://www.mmediu.ro

29. EEA, 2003. Assessment and reporting on soil erosion. Background and workshop report.Technical

report nr. 94/2003. European Environment Agency, 131 pp.

30. FAO, 2000. The European Soil Information System. Proceedings of a Technical Consultation

Rome, Italy, 2-3 September 1999, Sponsored by FAO and the European Commission. ISSN 0532-

0488, 163 pp.

31. Florea N., Bălăceanu V., Munteanu I. şi colab., 1994. Legenda generală a Hărţii Solurilor României

la scara 1:200 000 (ed. de Institutul de Geodezie, Fotogrammetrie, Cartografie şi Organizarea

Teritoriului).

32. Florea N., Untaru G., Vespremeanu R., 1999. Microzonarea pedo-geoclimatică actualizată a

teritoriului României. St. Solului, vol. 33, nr.1: 86 – 104.

33. Frank A. U., Mark D. M., 1991. Language Issues for Geographical Information Systems. In

MacGuire D., Goodchild M.F., Rhind D. (editors), Geographical Information Systems: Principles

and Applications, Wiley, New York: 147–163.

34. Haidu I., Haidu C., 1998. SIG. Analiză spaţială. Ed. H. Cr. A Bucureşti, 318 pp.

35. Heard K., 2009. GIS Related Articles. http://gis.binghamton.edu/Bibliography.htm

http://earth.unibuc.ro/index.php?s=autori&autor=Vasile%20Cr%C4%83ciunescu

http://earth.unibuc.ro/download/datele-corine-landcover-reproiectate-in-stereo70

http://www.e-education.psu.edu/about/people/dibiase

https://www.e-education.psu.edu/about/people/king

https://www.e-education.psu.edu/about/people/stroh

https://www.e-education.psu.edu/natureofgeoinfo/node/1672

mailto:[email protected]


52

36. Heineke H.J., Eckelmann W., Thomasson A.J., Jones R.J.A., Montanarella L., Buckley B. (eds.),

1998. Land Information Systems: Developments for planning the sustainable use of land resources.

European Soil Bureau Research Report No.4, EUR 17729 EN, 546 pp.

37. Jones R. J. A., Hiederer, R., Rusco E., Montanarella L., 2005.Estimating organic carbon in the soils

of Europe for policy support. European Journal of Soil Science. Volume 56, Issue 5: 655 - 671

38. JRC, 2010. JRC European Soil Comission. European Soil Bureau (ESBN). Soil Information

System. http://eusoils.jrc.ec.europa.eu/esbn/EUSIS.html.

39. Kemp K.K., 1993. Environmental modeling and GIS: dealing with spatial continuity. HydroGIS:

Application of Geographic Information Systems in Hzdrology and Water Resources. IAHS Publ.,

no. 211: 107-116.

40. Kern J.S., 1994. Spatial patterns of soil organic carbon in the contiguous United States. Soil Sci

Soc Am J 58: 439-455.

41. Kern J.S., 1995. Geographic patterns of soil water holding capacity in the contiguous United States.

Soil Science Society of America Journal 59: 1126-1133.

42. King D., Burrill A., Daroussin J., Le Bas C., Tavernier R., Van Ranst E., 1995. The EU Soil

Geographic Database. In: D. King, R.J.A. Jones, and A.J. Thomasson (eds.). European Land

Information Systems for Agro-environmental Monitoring. EUR 16232 EN. Office for Official

Publications of the European Communities, Luxembourg: 43-60.

43. King D., Jones R.J.A., Thomasson A.J., 1995. European Land Information Systems for Agro-

environmental Monitoring. Office for Official Publications of the European Communities,

Luxembourg, EUR 16232 EN, 285 pp.

44. Kirkby M.J., Jones R.J.A., Irvine B., Gobin A, Govers G., Cerdan O., Van Rompaey A.J.J., Le

Bissonnais Y., Daroussin J., King D., Montanarella L., Grimm M., Vieillefont V., Puigdefabregas

J., Boer M., Kosmas C., Yassoglou N., Tsara M., Mantel S., Van Lynden G.J., Huting J., 2004.

Pan-European Soil Erosion Risk Assessment: The PESERA Map, Version 1 October 2003.

Explanation of Special Publication Ispra 2004 No.73 (S.P.I.04.73). European Soil Bureau Research

Report No.16, EUR 21176, 18pp.

45. Kleiner A., Brassel K.E., 1986. Hierarchical grid structure for static geographic data bases. În M.

Blakemore (ed.). Proc. Autocarto London, Imperial College, London, vol 1: 485-496.

46. Knippers R., 2009. Geometric Aspects of Mapping. International Institute for Geo-Information

Science and Earth Observation (ITC), Enschede. http://www.kartografie.nl/geometrics/

47. Korporal K. D., Hillary N. M., 1993. The Statistics Canada Crop Condition Assessment Program,

Ottawa, Statistics Canada, http://www26.statcan.ca/ccap-peec/start-debut-eng.jsp

48. Kristensen P., 2004. The DPSIR Framework, Workshop on a comprehensive / detailed assessment

of the vulnerability of water resurse to environmental change in Africa using river basin approach.

27-29 September 2004 UNEP Headquarters, Nairobi, Kenya,

http://www.google.ro/#hl=ro&source=hp&q=Kristensen+P.%2C+2004.+The+DPSIR+Framework

&aq=f&aqi=&aql=&oq=&gs_rfai=&fp=c0f6f262e20f5569, 10 pp.

49. Maguire D.J., 1991. An overview and definition of GIS, in geographical information systems.

Volume 1: Principles (Maguire, D.J. et al.). Longman, London, UK: 9 – 20.

50. Maguire D. J., Goodchild M. F., Rhind D., 1991. Geographical Information Systems: Principles

and Applications, Longman, 2 vol., 640 pp

51. Mark D. M., Chrisman N., Frank A.U., McHaffie P. H., Pickles J., 1997. The GIS History Project,

http://www.ncgia.buffalo.edu/gishist/bar_harbor.html

http://www3.interscience.wiley.com/journal/118000649/home

http://www3.interscience.wiley.com/journal/118710378/issue

http://eusoils.jrc.ec.europa.eu/esbn/EUSIS.html

http://www.kartografie.nl/geometrics/

http://www.google.ro/#hl=ro&source=hp&q=Kristensen+P.%2C+2004.+The+DPSIR+Framework&aq=f&aqi=&aql=&oq=&gs_rfai=&fp=c0f6f262e20f5569

http://www.google.ro/#hl=ro&source=hp&q=Kristensen+P.%2C+2004.+The+DPSIR+Framework&aq=f&aqi=&aql=&oq=&gs_rfai=&fp=c0f6f262e20f5569

http://www.ncgia.buffalo.edu/gishist/bar_harbor.html


53

52. Masch F.D., Denny K.J., 1966. Grain size distribution and its effect on the permeability of

unconsolidated sands. Water Resources Research 2: 665-677.

53. Masser I., 1988. The development of geographic information systems in Britain: the Chorley

Report in perspective, Environment and Planning B: Planning and Design 15(4): 489 – 494

54. , in geo-spatial.org: An elegant place for sharing geoKnowledge & geoData,

http://earth.unibuc.ro/articole/deformatii-liniare-in-sistemele-proiectie, 14 pp.

55. Munteanu I., Dumitru M., Florea N., Canarache A., Lacatusu R., Vlad V., Simota C., Ciobanu C.,

Roşu C., 2005. Status of Soil Mapping, Monitoring, and Database Compilation in Romania at the

beginning of the 21st Century. în Soil Resources of Europe, second edition. R.J.A. Jones, B.

Houšková, P. Bullock and L. Montanarella (eds). European Soil Bureau Research Report No.9,

EUR 20559: 281-296.

56. Munteanu I., Dumitru M., Florea N., Canarache A., Lăcătuşu R., Vlad V., Simota C., Ciobanu C.,

Roşu C., 2004. State of Art of the Soil Mapping Soil Monitoring and Soil Database in Romania at

the beginning of the 21st century in European Soil Bureau Research Report no. 9, ISPRA-Italy:

251-266.

57. Munteanu I., Dumitru S., Mocanu V., Moise I., 2000a. Tipurile de terenuri din Romania dupa

metodologia SOTER si utilizarea lor pentru fundamentarea strategiei de conservare si protectie a

fondului funciar. Terrain types of Romania using SOTER methodology and their use for the

strategy of land resources protection and conservation. ‘Protectia mediului in Agricultura’ Helicon

Timisoara: 102-121.

58. Munteanu I., Dumitru S., Mocanu Victoria, Moise Irina, 1998. Technical Raport SOVEUR project

Romania. Contract no. 97842, Arhiva ICPA - ISRIC Wageningen.

59. Munteanu I., Dumitru Sorina, 2001. Harta digitală de soluri şi terenuri a României la scara

1:1.000.000 (după metodologia SOTER). Lucrările celei de-a XVI-a Conferinţe Naţionale pentru

Ştiinţa Solului, Ed. Univ. „Al. I. Cuza”, Iaşi, nr. 30B, vol. 2: 189-201.

60. Munteanu I., Dumitru Sorina, Mocanu Victoria, Moise Irina, 1998. Technical Report SOVEUR -

project, Romania, Contract No. 97842. Arhiva ICPA, Bucureşti, 1998.

61. Munteanu I., Untaru Georgeta, Parichi M., Curelariu Gh., Stanilă Luiza, Dumitru Sorina, Mocanu

Victoria, Moise Irina, 1998. Harta terenurilor României la scara 1:1000000 privind riscul şi gradul

de manifestare a proceselor de eroziune, alunecari/prabusiri şi inundatii, Lucrările Simpozionului

"Protecţia mediului în agricultură", 29 septembrie 1998: 43-55.

62. ROSA, 2007. Metoda hibrid de actualizare a inventarierii tematice privind utilizarea terenurilor

prin tehnologii de teledetectie/GIS, suport pentru implementarea Programelor Europene

Agricultura – Mediu. Contract de finantare Nr.81- 058/ septembrie 2007; PNCDI II-Programul 4:

Parteneriate in domeniile prioritare; Direcţia de cercetare: Spaţiu şi Securitate,

http://lccs07.rosa.ro/index.htm

63. Russo Anita, Shepard E., 1997. A Methodology Analysis for Creating Polygons from Line Vector

Data http://proceedings.esri.com/library/userconf/proc97/proc97/to300/pap296/p296.htm

64. Sammons G., 2004. A Lesson on Creating a Soil Erosion Map in Arc/Info Workstation, Draft 7-13-

04, http://www.docstoc.com/docs/3752528/A-Lesson-on-Creating-a-Soil-Erosion-Map-in-ArcInfo,

10 pp.

65. Săvulescu C., Bugnariu T., Sârghiuţă R., Turcu L., Abdulamit A., Barbu C., 2000. Fundamente

GIS. Ed. *H*G*A*, Bucureşti, 166 pp.

http://earth.unibuc.ro/articole/deformatii-liniare-in-sistemele-proiectie

http://lccs07.rosa.ro/index.htm

http://proceedings.esri.com/library/userconf/proc97/proc97/to300/pap296/p296.htm

http://www.docstoc.com/docs/3752528/A-Lesson-on-Creating-a-Soil-Erosion-Map-in-ArcInfo


54

66. Smeets, E., Weterings, R., 1999. Environmental Indicators: Typology and Overview. European

Environment Agency, Copenhagen. Report No. 25, 19 pp.

67. Star J., Estes J., 1990. Geographic Information Systems: An Introduction (Englewood Cliffs, NJ:

Prentice-Hall: 2-3.

68. Steyaert L.T., Loveland T.R., Brown J.F., Reed B.C., 1994. Integration of Environmental

Simulation Models with Satellite Remote Sensing and Geographic Information Systems

Technologies: Case Studies, in Proceedings: Pecora 12 Symposium on Land Information from

Space-Based Systems, American Society of Photogrammetry and Remote Sensing, Bethesda, MD:

407 - 417.

69. Taină Şt., Munteanu I., Dumitru Sorina, 1998. Utilizarea sistemului informatic geografic în

geobotanică, în Buletinul AGIR anul III, nr. 4: 59-65.

70. Tempel P., 2002. SOTER Global and National Soils and Terrain Digital Databases. Database

Structure v3, ISRIC, Working paper No. 02/01, 88 pp.

71. Tobler W., 1976. Analytical Cartography. The American Cartographer, 3: 21-31. Translated,

reprinted, in Kartografiya (Moscow), 2 (1983): 82-91.

72. Tomlin C. D., 1990. Geographic Information Systems and Cartographic Modeling, Englewood

Cliffs, NJ: Prentice-Hall, 249 pp.

73. Van Engelen V.W.P., Wen T.T., 1995. Global and National soils and terrain digital databases

(SOTER). Procedures manual (revised edition). ISRIC – World Soil Information, Wageningen.

ISBN 906672059X, 125 pp.

74. Vintilă R., Munteanu I., Cojocaru G., Radnea C., Turnea D., Curelariu G., Nilca I., Jalbă M., Piciu

I., Râşnoveanu I., Sileţchi C., Trandafir M., Untaru G., Vespremeanu R., 2004. Sistem Informatic

Geografic al resurselor de sol ale României “SIGSTAR-200”: metodologie de realizare şi

principalele tipuri de aplicaţii. Publicaţiile S.N.R.S.S., 34A, vol 1: 439-451.

75. Vlad V., Târhoacă E., Popa D., Albu V., Iancu R., Băluţă M., Tăpălagă M., Canarache A.,

Munteanu I., Florea N., Râşnoveanu A., Vlad L., Nache M., 1997. Baza de date a profilelor de sol

(PROFISOL), structură şi funcţiuni. St. Solului, vol. 32, nr. 2: 93 - 118.

76. Wade G., Muelller R., Cook P., Doraiswamy P., 1994. AVHRR map products for crop condition

assessment: A geographic information system approach. Photogrammetric Engineering &Remote

Sensing, 60, (9): 1145-1150.

77. ***, 2008. IDRISI, An integrated feature-rich GIS and Image Processing software system for the

analysis and display of spatial data. http://www.gitech.sk/eng/introduction.htm.

http://www.gitech.sk/eng/introduction.htm


55

CUPRINS

Raport de cercetare ........................................................................ Error! Bookmark not defined.

Etapa I „Evaluarea surselor de date privind solul şi utilizarea terenurilor şi a compatibilităţii

dintre straturile de informaţii” ......................................................................................................... 2

Activitatea I.1 Inventarierea informaţiilor existente de sol (pe suport electronic sau letric).

Analiza compatibilităţii dintre date. ................................................................................................ 3

I.1.1 Inventarierea informaţiilor existente de sol (pe suport electronic sau letric). ..................... 4

I.1.1.1 Harta solurilor la scara 1:200 000 ................................................................................ 5

I.1.1.2. Harta de soluri FAO 1:1 000 000 ................................................................................ 7

I.1.1.3. Hărțile de soluri scara 1:10 000 și 1:5000 .................................................................. 9

I.1.1.4. Hărţi de soluri şi terenuri .......................................................................................... 12

I.1.1.4.1 Harta SOTER 2,5MIL ......................................................................................... 12

I.1.1.4.2 Harta de soluri şi terenuri ROMSOTER1M ....................................................... 14

I.1.1.4.3 Harta de microzone pedogeoclimatice SIG-MZP ............................................... 15

I.1.1.5 Baze de date punctuale ............................................................................................... 17

I.1.1.5.1 Baza de date PROFISOL .................................................................................... 17

I.1.1.5.2 Baza de date MONITORING ............................................................................. 18

I.1.1.5.3 Baza de date de sol –teren - BDUST .................................................................. 20

I.1.2 Analiza compatibilității dintre date. .................................................................................. 24


electronic sau letric). Analiza compatibilităţii dintre date. ........................................................... 26

I.2.1 Inventarierea informaţiilor existente privind acoperirea terenurilor (suport electronic sau

letric). ........................................................................................................................................ 26

I.2.1.1 Harta LCCS – Land Cover Classification System ..................................................... 26

I.2.1.2 Harta CORINE Land Cover ....................................................................................... 27

I.2.1.3 Sistemul Integrat de Administraţie şi Control (IACS) ............................................... 29

I.2.1.3 Harta Geobotanica a Romaniei scara 1: 500 000 ....................................................... 30

I.2.2 Analiza compatibilităţii dintre date. .................................................................................. 32

Activitatea I.3 Elaborarea metodologiei privind agregarea informaţiilor geo-referenţiate de sol

din SIGSTAR 200 cu informaţiile Sistemului Informatic Geografic (SIG) al resurselor privind

acoperirea terenului (FAO-LCCS). ............................................................................................... 39

I.3.1 Materiale şi metodă ........................................................................................................... 39

I.3.2 Rezultate şi discuţii ........................................................................................................... 40

I.3.3 Concluzii ........................................................................................................................... 49

Bibliografie ................................................................................................................................ 49

raport de cercetare armonizat cu sistemul informatic ......

Documents