RAPORT ANUAL

2014

ANNUAL REPORT

Cuprins

1. 1994-2014 : 20 de ani de emoţie şi muncă, presiune şi nelinişte, satisfacţie şi confirmare

2. Experiența ASIS - o poveste trăită

3. Programele si activitățile noastre în 2014

A. Asistenţa stradală

B. Ajutor de urgență

C. Centrul pentru Familie

D. Apartament social – Servicii de formare a deprinderilor de viaţă independentă

E. Consiliere psihologică

4. Povestea unui caz de success

5. Mulţumirile noastre către...........

6. 2014 in cifre

Table of contents

1. 1994-2014: 20 years of emotion and work, pressure and unrest, satisfaction and confirmation

2. ASIS experience – a lived story

3. Programmes services in 2014

A. Street social work

B. Emergency support

C. Family Center

D. Life skills services – social flat

E. Psychological counseling

4. A success case story

5. Our thanks to……..

6. 2014 in figures

1. 1994-2014: 20 de ani de emoţie şi muncă, presiune şi nelinişte,

satisfacţie şi confirmare

La începutul anului 1994 eram responsabila programului „copiii străzii” în cadrul unei mari

organizații umanitare franceze. Conducătorul unității ne-a anunțat că organizația își pregătește

retragerea din România.. Am pus și mi-am pus atunci, și mie însămi, întrebarea: ce le voi spune

adolescenților și tinerilor cu care lucram deja de un an de zile, oameni care mi-au încredințat

povestea vieții lor, având încredere în mine că le voi fi alături și că voi încerca să-i ajut să scape de

viața mizeră pe care o duceau pe străzi și în canalele Capitalei??

Pe 19 iulie 1994 asociația româneasca , numită Asociația“Sprijinirea Integrării Sociale” (ASIS) a

fost înregistrată la instanțele judecătorești .

ASIS a pornit la drum cu doi angajati, un Citroen vechi , 40 de clienți fete și băieți considerați

“durii străzii” din cauza consumului de alcool și droguri (în general substanțe volatile), a

comportamentului agresiv și a vieții lor subterane (din canale). De asemenea, atunci, la începuturi,

am avut alături de noi mai mulți susținători inimoși, printre care 2 irlandezi și un englez, persoane

care au rămas fidele cauzei noastre pe întreg parcursul celor două decenii de existență, fiind astăzi

la fel de dornice să ajute ca-n urmă cu 20 de ani.

In 1995, într-una din vizitele sale in Romania, Kate J. m-a intrebat: „dacă ar fi să ai un vis în

legătură cu ceea ce faci azi, care ar fi acel vis?”

„O casă pentru tinerii defavorizați” a fost răspunsul meu.

Înainte de Crăciun am cumpărat o casă!

1996 a fost anul în care după o iarnă grea și foarte lungă , la 1 aprilie (deodată cu ultima ninsoare!)

au început lucrările de renovare a imobilului achiziționat și, odată cu ele, și multă alergătură,,

birocratie, stres și o „presiune tacită “din partea colegilor pentru a deschide mai repede casa.

ASIS a fost invitată la Amsterdam – Street children Worldwide Conference – în calitate de

reprezentantă a organizațiilor din București și model de intervenție in favoarea copiilor străzii.

Pe 10 martie 1997 casa din vis şi-a deschis porţile şi i-a găzduit pe primii 4 tineri devenind Centrul

rezidenţial ASIS - „Loc temporar de viaţă”

1999 - Nevoia unei structuri care sa impună un plus de responsabilitate dar și de independență

pentru unii dintre absolvenții programului din Centru ne-a determinat ca la 1 februarie 1999 să

deschidem Apartamentul social (AS) - etapă intermediară spre autonomie a tinerilor defavorizați.

Odată cu deschiderea acestui nou serviciu ASIS a realizat în România primul micro-sistem de

servicii de asistență socială destinat formării deprinderilor de viață independentă și integrării

sociale complete și stabile a tinerilor defavorizați (tineri din stradă și cei care părăseau la 18 ani

instituțiile de protecție a statului).

De-a lungul anilor 1999-2006, micro-sistemul ASIS a fost apreciat, prezentat și premiat în diverse

ocazii ca model de bună practică:

- Premiu oferit de Banca Mondială (1999)

- Conferința Internațională organizată de Universitatea din Stockholm (1999)

- Conferința internațională “Take a grip” – Helsinki - Finlanda – (2000)

- Placheta și diploma din partea Guvernului României (2000)

- “Learning Exchange Program” - București - (2002)

- USAID –ChildNet program - (2004)

- Cel mai bun program ONG - United Way Romania – (2006).

În 2002 modelul serviciului de formare de deprinderi de viață pentru băieți este preluat și aplicat și

pentru fete; astfel a fost deschis primul Apartament social pentru tinere (fete ) - programul FAPS

1- urmat apoi în 2003 de FAPS2 - al doilea apartament pentru tinere defavorizate.

Incepând cu anul 2003 micro-sistemul de servicii de asistență socială consta într-un aranjament de 5

tipuri de servicii dispuse într-o succesiune cronologică din punct de vedere al parcursului tinerilor

spre autonomie: asistență stradală - formare de deprinderi de viață independentă în 4 centre de

plasament din București – 1 centru rezidențial – 3 apartamente sociale – 1 serviciu de monitorizare

a integrării sociale a tinerilor.

In perioada 2003-2007 acest sistem asigura lunar intervenții integrate personalizate unui număr

mediu de 95 de tineri, fete și băieți.

Din 2007 solicitările tinerilor pentru serviciul de formare de deprinderi de viață erau în scădere, în

timp ce tot mai multe cereri de sprijin veneau din partea unor familii sărace/sărăcite. În această

conjunctură, după o perioadă de 10 ani de funcționare, Centrul rezidențial „Loc Temporar de

Viață” a fost transformat în „Centru pentru Familie ”, un serviciu care oferă părinților și copiilor

din familiile defavorizate consiliere juridică, psihologică și socială, informare, orientare școlară și

profesională, instruire, suport educațional și material.

Anul 2014 este cel care marchează primele două decenii de viață ale asociației.

In cei douăzeci de ani de funcționare, ASIS, având o echipă de profesioniști tânără, dinamică,

dornică de a se perfecționa în continuu, dar mai ales cu o mare dragoste pentru oameni - copii și

adulți în dificultate - a reușit să transforme sute de povești triste de viață în tot atâtea succese!

Dincolo de număr și mult mai important decât el este bucuria, satisfacția pe care o resimțim atunci

când absolvenții programelor noastre ne vorbesc cu mândrie despre succesele și realizărilor lor în

viață. Atunci avem certitudinea că efortul depus în cei 20 de ani a fost pe deplin răsplătit, iar pentru

asta le mulțumim lor, beneficiarilor noștri, pentru că au crezut în valorile ASIS-ului, au crezut în noi

şi, în primul rând, au crezut în ei şi în puterea lor de a-şi îndeplini visele.

2014 este de asemenea anul unui nou început, al unor noi proiecte de consolidare, dezvoltare și

extindere a serviciilor noastre. Le muțtumim tuturor celor care ne-au fost alături pe acest drum, le

mulțumim pentru întregul lor sprijin fără de care ASIS nu ar fi reușit să crească și nu ar fi putut să

fie cu fiecare zi mai performantă, mai eficientă și mai folositoare acelora care au cel mai mult

nevoie de înțelegerea și suportul semenilor lor.

Privim cu curaj și încredere spre viitor, cu convingerea că ne aşteaptă alte poveşti de succes, alte

vise transformate în realitate şi cu dorinţa vie de a face bine în jurul nostru, de a întinde o mână

semenilor noştri şi de a creşte, în continuare, împreună cu ei.

Rodica Gregorian

Director

1. 1994-2014 : 20 years of emotion and work, pressure and unrest,

satisfaction and confirmation

Early 1994 – I was in charge with the “street children” programme for a major French charity. The

manager of the unit informed us that the organization is going to leave Romania. I asked, and I

asked myself then: what could I tell the teenagers and young people I was already working with for a

year, people who confided the story of their life, trusting that I would be close and try to help them

leave behind the misery of streets and capital's canals?

On 19 July 1994, the Romanian association, named “Support for Social Integration” Association

(ASIS) was registered in court. ASIS started with two staff members, an old Citroen, 40 beneficiaries,

girls and boys, seen as “the tough ones” of the streets because of their use of alchohol and drugs

(mainly volatile substances), aggressive behaviour and underground life (in canals). At the same

time, we had close to us several enthusiast supporters, among which two Irishmen and an

Englishman, people who stayed loyal to our cause for the two decades of life, being as willing to help

as 20 years ago.

1995 - In one of her visits to Romania, Kate J. Asked 'if you had one dream about what you were

doing today, what would that dream be?'

'A home for young deprived people,' I answered.

Before Christmas, we bought a house!

1996 – it was the year when, after a very long and hard winter, on 1st April (along with the last

snow), we started the renovation of the building and had a lot of running, bureaucracy, stress and a

'tacit pressure' on behalf of colleagues to open the house faster.

ASIS, invited to Amsterdam – Street Children Worldwide Conference – as a representative of

Bucharest organizations and a model intervention for street children.

On 10 March 1997 the house in our dream opened its gates and hosted the first 4 young people,

becoming the ASIS Residential Centre – “Temporary life place”

1999 the need for a structure to impose a higher responsibility, but also independence for some of

the graduates of our Centre programme made us to open the Social Flat (SF) on 1 February 1999 , a

temporary stage to independence for deprived young people.

At the same time with the opening of this new service, ASIS completed in Romania the first micro-

system of social assistance services meant to build independent life skills and full and stable social

integration for deprived young people (coming from the street and those leaving state protection

units when they were 18).

1999-2006 – ASIS micro-system was appreciated and presented on various occasions as a best

practice model – World Bank Award (1999)

- International Conference University of Stockholm (1999)

- “Take a grip” Conference – Helsinki-Finland (2000)

- Romanian Government Plaque and Certificate (2000)

- “Learning Exchange Program” - Bucharest (2002)

- USAID – ChildNet program (2004)

- Best NGO Program – United Way Romania (2006).

In 2002 the model of life skills training service for boys is taken over and applied to girls as well;

thus, the first Social Flat for young women, and FAPS 1 was then followed by FAPS2 in 2003, the

second flat for young deprived girls.

Starting with 2003, the micro-system of social assistance services consisted of a number of 5 types of

services placed in a chronological succession from the point of view of young people’s route to

autonomy: street assistance – training independent life skills in 4 placement centres in Bucharst – 1

residential centre – 3 social flats – 1 monitoring service for the social integration of young people.

Between 2003-2007, this system covers monthly integrated personalized interventions for an average

of 95 young people, boys and girls.

From 2007, the requests of young people for the life skills training service were decreasing while

more and more requests of support were coming from poor/impoverished families. Given this

background, after 10 years of operation, the “Temporary Life Place” was turned into a “Family

Centre”, a service providing parents and children in deprived families legal, psychological and

social counselling, information, school and vocational guidance, training, educational and material

support.

The year 2014 is that marking the first two decades of our association life.

In its twenty years of work, ASIS, having a young, dynamic team of professionals, willing to continue

training, and most especially with a great love for people – children and adults in difficulty –

managed to change hundreds of sad life stories in equally many successes!

Beyond the number, and more important than it, is our joy and satisfaction we feel when the

graduates of our programmes talk proudly about their successes and achievements in life. We then

have the certainty that the effort made in these 20 years was fully repaid, and we thank them for this,

our beneficiaries, for believing in the values of ASIS, believing in us and believing in themselves first

of all, and their own power to fulfill their dreams.

2014 is also the time of a new start, new consolidation projects, development and expansion of our

services. We thank all those who stood by us on this road, we thank them for their full support,

without which ASIS would have never managed to grow and be, every day, more performing, more

effective and more useful to those are mostly need their fellows’ understanding and support.

We look at the future with courage and trust, with the conviction that other success stories wait for

us, other dreams turned in reality, with the intense wish to make well around us, to give a hand to

our fellows and to grow, further on, with them.

Rodica Gregorian

Director

2. Experiența ASIS - o poveste trăită…

Povestea mea la ASIS începe înainte de nașterea oficială a acestuia, când am fost invitată să

particip la întemeierea unui ONG românesc. In 1994 am privit ușor uimită la înfiintarea ASIS-ului,

nu eram convinsă că un ONG făcut de câtiva români o să reziste și o să se dezvolte.

In septembrie 1995 m-am hotărat să mă implic mai mult în activitatea micului ASIS și m-am

alaturat echipei de lucrători stradali. Primul și cel mai longeviv program derulat de ASIS –

Asistența socială stradală, este programul în care toți asistenții sociali ai ASIS-ului au lucrat.

In 1997 a apărut un nou program, așteptat de noi cu nerăbdare dar și cu emoții – Loc

Temporar de Viață (LTV). Primul centru rezidențial din Romania care se adresa tinerilor

defavorizați (tineri din stradă și tineri din Centrele de Plasament). Am fost mândră de faptul că am

fost aleasă să coordonez activitatea centrului. Pentru că toți cei care am lucrat la LTV

l-am iubit, am reuțit să-l facem un program „model de bună practică”. În cei 10 ani de funcționare,

LTV a reușit să redea societății un număr impresionant de tineri.

Firesc, a urmat deschiderea apartamentelor sociale – 1998, 1999, 2001, 2002.

Anul 2000 a adus o schimbare in activitatea mea la ASIS. Mi s-a propus și am acceptat să

coordonez programele sociale derulate de ASIS.

In 2002, ASIS-ul era un ONG recunoscut și apreciat pentru rezultatele deosebite in lucrul cu

tinerii și din acest motiv am fost implicați în derularea unor activități de Deprinderi de viață

independentă în mai multe Centre de Plasament din București.

Scăderea numărului beneficiarilor din grupul nostru țintă, ne-a făcut să ne gândim la o

schimbare a activității ASIS. A fost extrem de dificil să renunț la cel mai drag program al ASIS, la

LTV. Și pentru mine pauza (2007-2009) pe care am luat-o în vederea creșterii propriului meu copil a

fost binevenită..

In septembrie 2009, când am revenit la ASIS, m-am simțit ca un intrus. Mi-a fost greu să mă

acomodez noului ASIS, erau programe noi, erau oameni noi și eu rămăsesem „fidelă” vechilor

programe.

Nu știu când am început să iubesc noul nostru program (are aproape 6 ani), poate după ce

am încetat să fac comparație cu LTV, sau poate după ce i-am cunoscut beneficiarii și le-am ascultat

problemele, sau poate când am văzut primul „caz rezolvat”. Sigur este că mi-a intrat sub piele și

m-a făcut să fiu mândră că lucrez într-un ONG dedicat oamenilor aflați în dificultate.

In încheiere doresc să transmit, de acum adultului ASIS „La Mulți Ani!” și să aibă

întotdeauna puterea de a se reinventa astfel încât să vină în întâmpinarea nevoilor oamenilor.

Alexandra Avram

Manager program

2. ASIS experience – a lived story

My story at ASIS starts before its official birth, when I was invited to participate in the setting

up of a Romanian NGO. In 1994 I looked a bit surprised at ASIS being set up, I was not sure that an

NGO made by a few Romaniaans would last and develop.

In September 1995 I decided to get more involved in the activity of small ASIS and I joined

the team of street workers. The first and longest programme carried out by ASIS – the Street social

assistance – is the progrramme where all social assistants worked.

In 1997 a new programme emerged, expected by us with impatience and emotions – a

Temporary Life Place (TLP). The first residential place in Romania targetting deprived young

people (from the street and young people from Placement Centres). I was proud that I was selected

to manage the centre. Because all those working in TLP 1 – we loved it, managed to turn into into a

'best practice model'. In almost 10 years of operation, TLP suceeded in rendering society an

impressive number of youngsters.

The opening of the social flats follwed naturally – 1998, 1999, 2001, 2002.

2000 brought a change in my work in ASIS. I was proposed and accepted to coordinate all

social programmes carried out then by ASIS.

In 2002, ASIS was a acknowledged and valued NGO for special results in the work with

young people and for that reason we got involved in carrying out trainings for independent life skills

in several placement centres in Bucharest.

The decrease of the number of beneficiaries in our target group made us think about a

change in the life of ASIS. It was highly difficult to give up the deareast programme of ASIS, TLP.

And the break (2007-2009) I took to raise my child was welcome.

In September 2009 when I returned to ASIS I felt as an intruder. It was hard to adjust to the

new ASIS, there were new programmes, and new people and I was “loyal” to the old programmes.

I don't know when I started to love our new programme (almost 8 years now), perhaps after I

stopped comparing with TLP or perhaps after I met the beneficiaries and listened to their problems

or perhaps when I saw the first case 'sorted out'. It is certain that it ingratiated with myself and made

me be proud of working in an NGO dedicated to people in difficulty.

At the end, I would like to send to the now adult ASIS a “Happy Anniversary!” and to keep

the strength to reinvent itself and come to meet people's needs.

Alexandra Avram

Project manager

În anul 2004, viața mea profesională se schimbase radical: trecusem din zona de afaceri, în care

lucrasem, sub o formă sau alta, de la absolvirea facultății, în sectorul „non-profit”! Cunoscusem

timp de mulți ani fața atractivă și provocatoare a afacerilor, dar și reversul: cursa dupa profit,

principiile de etică existente mai mult în teorie și aplicate mai puțin în practică, duritatea

concurenței … Mi-am dorit să fiu mai aproape de oameni, de mintea și sufletul lor, să pot face ceva

mai concret pentru ei. Așa că, în 2004, am ales să lucrez pentru un ONG ai cărui beneficiari erau

adolescenți dotați, din licee de elită. Dar parcă tot nu era destul…

Vara anului 2007 nu începuse prea promițător pentru mine. Biroul din București al acestui ONG se

închisese, mai aveam patru ani până la pensionare și știam că persoanele de vârsta mea, indiferent

de capacitatea și experiența profesională, nu sunt foarte căutate. Trebuia să iau o nouă decizie în

privința drumului meu profesional.

Și, grație sorții sau datorită unui sprijin venit din alte dimensiuni, s-a întâmplat ceea ce aplicasem

de multe ori înainte, in activitatea mea de marketing: cererea s-a întâlnit cu oferta! Am citit un anunț

în ziar, mi-am trimis CV-ul și … am fost angajată de A.S.I.S. ca să identific surse de finanțare, să

scriu proiecte și să atrag fonduri pentru a susține activitatea asociației.

Și aici am cunoscut o echipă de oameni minunați, gata oricând să-și pună în joc cunoștințele

profesionale, răbdarea, sănătatea, timpul acordat familiei, capacitatea de înțelegere și empatizare,

în folosul celor foarte săraci, care s-au rătăcit pe drumul vieții, pe care societatea îi acceptă cu greu

sau îi marginalizează. Și toate acestea, în ciuda salariilor modeste și a condițiilor dificile și riscante

de muncă, suplinite prin dragoste de oameni, implicare și devotament profesional, pentru a contribui

la îndeplinirea misiunii asociației: reducerea numărului persoanelor defavorizate, prin asistență

socială și consiliere adaptate fiecărui beneficiar, până la reintegrarea completă și stabilă în

societate a acestora.

De la colegii mei din echipa A.S.I.S. am avut privilegiul să învăț, în pragul vârstei a treia și la sfârșit

de activitate profesională, atâtea lucruri de o valoare inestimabilă despre sacrificiul de sine pentru

a-i ajuta pe cei aflați la periferia societății, înțelegerea problemelor și nevoilor acestora, găsirea și

folosirea celor mai eficiente metode pentru a le schimba în bine mentalitatea și percepția despre ei

înșiși și despre societate, pentru a-i face mai încrezători în forțele proprii și în șansa unui viitor mai

bun.

Pentru toate acestea le mulțumesc tuturor acum, la aniversarea a 20 de ani de activitate,

longevitatea organizației demonstrând prin ea însăși devotamentul și calitatea activității celor care

au condus și au lucrat la A.S.I.S. de-a lungul timpului. Și mă simt mai împlinită știind că am putut

contribui cât de puțin la reușita eforturilor acestor OAMENI și PROFESIONIȘTI!

LA MULȚI ANI, A.S.I.S.!

Marina Haidaev

In 2004, my professional life changed radically: I passed from the business area, where I had

worked, one way or the other, since my graduation, in the ‘non-profit’ sector! I had known the

attractive and challenging side of business for many years, but not the reverse: the race after profit,

the ethics rather present in theory and less applied in practice, the hardship of competition… I

wished to be closer to people, their mind and soul, to be able to make something more real for them.

So, in 2004, I chose to work for an NGO whose beneficiaries were gifted teenagers from top high

schools. But since it did not seem enough…

The summer of 2007 had not started too promissing for me. The Bucharest office of this NGO had

been closed, I still had four years until my retirement and I knew that people of my age, no matter

their capacity and professional experience, are not really demanded. I had to take a new decision

about my professional route.

And, given fate or perhaps because a support coming from other dimensions, what I had applied

many times in my marketing work before happened: the demand met the offer! I read a newspaper

ad, sent my CV and… got employed by A.S.I.S. to identify financing sources, to write projects and to

attract funding to support the activity of the association.

And here I met a team of wonderful people, ready anytime to make use of their professional

knowledge, patience, health, time spent with family, the ability to understand and show empathy for

the very poor ones, losing the path of life, whom society hardly accepts or even isolates. And all

these despite modest salaries and difficult and risking work conditions, compensated by the love for

people, involvement and professional dedication, to contribute to the fulfillment of the mission of the

Association: reducing the number of deprived people through social assistance and counselling

adapted to each beneficiary, up to their full and stable reintegration in society.

From my colleagues in A.S.I.S. team I had the priviledge to learn, close to the third age and the end

of my professional activity, so many invaluable things, about the self-sacrifice to help those at the

edge of society, understanding their problemms and needs, finding and using the most effective

methods to change their thinking for the better and their self-perception and about the society, to

make them more trustful in their own forces and the chance of a better future.

For all these, I thank them now, at the celebration of 20 years of work, the longevity of the

organization showing by itself the dedication and the work quality of those leading and working

A.S.I.S. throughout time. And I feel myself more accomplished knowing that I could contribute, even

little, to the success of the efforts made by these PEOPLE and PROFESSIONALS!

HAPPY ANNIVERSARY, A.S.I.S.!

Marina Haidaev

Pentru ASIS, cu dragoste… o poveste de dragoste

Pentru că ne emoţionează, ne schimbă, ne ajută să vrem mai mult, totdeauna mai mult de la noi şi de

la oamenii dragi de lângă noi

ASIS e o frumoasă poveste de dragoste. O poveste fără sfârşit. Mă întorc la ea de fiecare dată când

ajung într-un colectiv nou, când încep o nouă activitate, când îmi evaluez un succes sau un eşec.

ASIS e un barometru profesional şi uman. Are principii, are valori, are coloană vertebrală, are

lacrimi, are zâmbete, are relaţii interumane reale, are respect pentru fiinţa umană. Aici am găsit de

toate: colegi, prieteni, teorie, practică, principii si valori de viaţă. Aici am învăţat că teoria în

afara pasiunii pentru muncă nu are nicio valoare şi că practica în afară respectului faţă de

semenul tău nu are rezultate durabile.

Am lucrat la ASIS între 1998-2001 cu normă întreagă şi ulterior, până în anul 2005, cu contract

de colaborare pe perioade delimitate în timp. ASIS nu a fost primul şi, evident, nici ultimul meu

loc de muncă. Nu a implicat responsabilitatea cea mai mare. Nu a avut cel mai mare colectiv şi nici

cel mai mare număr de beneficiari cu care am lucrat. Aparent, a fost unul din locurile de muncă…

dar cel mai drag. Pentru că ASIS are o inimă care bate în ritmul inimii tale. Are viaţă. Este

populat de oameni aparte, face lucrurile cu dragoste şi cu respect faţă de oamenii ei. Am învăţat aici

despre durere, sacrificiu şi luptă cât n-am învăţat toată viaţa.

Îi salut cu drag pe toţi beneficiarii ASIS-ului şi pe toţi colegii mei. Mă întorc la voi de câte ori am

nevoie de un dram de curaj, de încredere, de onoare şi demnitate umană.

Elena Tudor

For ASIS, with love… a love story

Because it excites us, it changes us, it helps us to want more, always more from ourselves and from

those dear close to us.

ASIS is a beautiful love story. An endless one. I go back to it, each time I reach a new team, I start a

new activity, I assess a success or a failure. ASIS is a professional and human barometer. It has

principles, values, a spine, it has tears, smiles, it has real interhuman relationships, it has respect for

the human being. Here I found everything: colleagues, friends, theory, practice, principles and life

values. I learned here that the theory outside the passion for work has no value and that the practice

outside the respect for one’s fellow has no durable results.

I worked for ASIS full-time between 1998-2001 and then, until 2005, on a part-time contract for

clearly decided slots. ASIS was not the first, and obviously, not my last work place. It did not imply

the greatest responsibility. It did not have the largest team or the biggest number of beneficiaries I

worked with. Apparently it was one of my jobs… but the one most dear to me. Because ASIS has a

heart beating in the rhythm of your own heart. It is occupied by special people, makes things with

love and respect for its people. I learned here about sacrifice and fight, as much as I did not in the

rest of my life.

I salute affectionately all ASIS beneficiaries, and all my colleagues. I go back to you whenever I need

a drop of courage, of trust, of honour and human dignity.

Elena Tudor

3.Programele și activitățile noastre în 2014

A. Asistența stradală

Activitatea noastră în folosul persoanelor fără adăpost a împlinit 20 de ani, tot atâția câti asociația

însăși. In decursul celor doua decenii de asistență socială stradală am fost martorii evoluției

fenomenului persoanelor fără adăpost, adaptându-ne mereu intervenția, realităților momentului.

In anii ᷾90 lucram cu „copiii străzii”, copii și adolescenți veniți din diferite părți ale țării, dar și din

cartierele periferice ale Capitalei. Ei populau intersecțiile mari ale orașului și zonele din vecinătatea

piețelor agroalimentare și a gărilor (în special Gara de Nord). Cei mai mulți se aventurau prin

rețeaua subterană de canalizare unde în cele din urmă își făceau adăpost. Erau foarte puțini cei pe

care nu-i interesa „aurolacul” – o soluție conținând solvenți cu efecte halucinogene.

Fenomenul „aurolacilor”era extrem de vizibil și prezent în viața Bucureștiului.

În anii urmatori „copiii străzii” erau deja adulți, unii deveniseră părinți și purtau în brațele lor a doua

generație de copiii ai străzii.

Cei mai mulți trăiau în canale, iar consumul și comercializarea drogurilor deveniseră pentru o bună

parte dintre ei activități obișnuite. O parte dintre acești adulți ai străzii au început să părăsească

canalele și să se instaleze in imobilele părasite situate în partea centrală a Capitalei.

Prin anii 2008/2009 echipa noastră de stradă a întâlnit un tip nou de persoane fără adăpost: familii

care înainte de criza economică funcționau normal, dar care, pierzându-și locurile de muncă și

ulterior și casele, au ajuns să trăiască pe străzi.

În 2013 grupul nostru țintă a fost completat de o nouă categorie de beneficiari - adulți și copii -

familii de rromi sosite din alte județe ale țării care trăiesc la marginea București-ului, în adăposturi

improvizate ce le pune viața în pericol.

Intervenția noastră pe parcursul anului 2014 s-a împărțit între grupurile de persoane fără adăpost din

zona „urbană” și comunitatea familiilor de rromi din zona limitrofă a orașului.

Obiectivele noastre au fost :

a) menținerea contactului cu clientii din zonele „traditionale” si sprijinirea acestora cu serviciile

specifice ( acompanierea pentru obtinerea actelor de identitate, demersuri medicale și consiliere

sociala );

b) facilitarea accesului beneficiarilor noștri în adăposturile de urgență deschise pe timpul iernii de

către autorități ;

c) sprijinirea prin activități specifice a clienților din micro-comunitatea rromilor adăpostită la

marginea orașului.

În anul 2014 echipa de stradă a lucrat cu 103 de persoane fără adăpost, dintre care 24

contacte în zona de la marginea capitalei și făcând parte din comunitatea de rromi, iar restul de 79

fiind persoane contactate în anii precedenți în diferite zone din București. Pentru acești clienți și

împreună cu ei au fost obținute 19 acte de identitate; 47 de beneficiari au urmat un tratament

medical, 11 au fost îndrumați către programul Centru pentru Familie al ASIS, iar 5 au fost interesați

și acceptați pe timpul iernii în adăposturile de urgență ale primăriilor de sector.

3. Our programs and activities in 2014

A. Street work

Our work for homeless people reached 20 years, as many as our own association. During these

two decades of street social assistance, we we witnessed the progress of the homeless people

phenomenon, adapting our intervention constantly to the realities of the moment.

In the ‘90s we were working with ‘street children,’ children and teenagers coming from various

parts of the country, but also the marginal neighbourhoods of the capital. They used to appear in

major crossroads of the city, but also areas close to food markets and railway stations (especially

North Station). Most would adventure through the undergrown sewerage network where they

would eventually make a shelter. There were very few not interested in intoxicative inhalants

known as ‘aurolac’ – a solution containing solvents with halucinogene effects.

The ‘aurolacs’ phenomenon was extremely visible and present in the life of Bucharest.

In the coming years, ‘street children’ were already adults, some had become parents and were

carrying in their arms the second generation of street children. Most of them used to live in canals,

and the consumption and sale of drugs had become for a great number routine activities. Some of

these street adults started to leave canals and inhabit abandoned buildings in the main area of the

capital.

Between 2008/2009, our street team met a new type of homeless people: families who before the

economic crisis would live normally, but who, losing jobs and later homes, were forced to live on

streets.

In 2013, our target troup was completed by a new kind of beneficiaries – adults and children –

Roma families coming from other counties of the country, living at the edge of Bucharest, in

improvised shelters placing their life in danger.

Our intervention during 2014 was divided between homeless people from the ‘urban’ area and the

community of Roma families in the marginal area of the city.

Our objectives were :

a) keeping the contact with clients from ‘traditional’ areas and supporting them with specific

services (accompanying them to get ID papers, medical and social counselling activities) ;

b) facilitating the access of our beneficiaries in emergency shelters opened during winter by

authorities ;

c) supporting clients from the Roma micro-community having shelters at the edge of the city.

In 2014, the street team worked with 103 homeless people, among which 24 contacts in the

marginal area of the capital and being part of the Roma community, and the other 79 being

persons contacted in the preivous years, from various areas in Bucharest. For these clients and

together we them, we got 19 ID documents ; 47 beneficiaries followed a medical treatment, 11

were referred to ASIS Family Centre, and 5 were interested in and accepted during winter by the

emergency shelters of sector town halls.

B. Ajutor de urgență

Programul a fost inițiat în noiembrie 2014 cu o

durată intenționată de 4 luni, respectiv pe

perioada anotimpului rece. El s-a adresat

persoanelor fără adăpost din București și celor

care trăiesc fie în locuințe inadecvate (cu

acoperișuri deteriorate sau inexistente, cu

geamuri sparte și/sau înlocuite cu folie de

plastic, spații în care lipsesc apa potabilă, surse

de căldură, ventilația și/sau electricitatea etc.),

fie în locuințe provizorii (corturi, construcții

realizate din cartoane, table etc.) sau incerte

(spații ocupate abuziv în clădiri vechi aflate în

stare avansată de degradare) .

În perioada scursă până la sfârșitul anului, pentru

beneficiarii noștri s-au realizat următoarele:

- 12 familii au primit lemne pentru foc;

- a fost finalizată constructia unei

locuintei ( o incapere ) și dotată cu o sursă de

incălzire ;

- a fost asigurat tratamentul medical

pentru 21 de persoane;

- 27 de copii au primit încălțăminte și îmbrăcăminte de iarnă;

- 11 familii au primit cu regularitate pachete cu alimente.

B. Emergency support

The programme was initiated in November 2014 for a proposed duration of 4 months, respectively

the time of the cold season. It targetted homeless people in Bucharest and those living either in

inadequate houses (damaged or absent roofs, broken windows and/or replaced by plastic foil,

spaced without potable water, heating sources, ventilation and/or power etc.), or in temporary

housings (tents, constructions made by cardboard, iron sheets etc.) or uncertain ones (spaces

occupied abusively in old buildings under an advanced deterioration).

In the time passed up to the end of the year, we accomplished the following for our beneficiaries:

- 12 families got wood for fire;

- The construction of one house (one room) equiped with heating;

- Medical treatment for 21 people;

- 27 children got winter footware and clothes;

- 11 families got food packages regularly.

C. Centrul pentru Familie

„Toate familiile fericite sunt la fel; fiecare familie nefericita este nefericita in propriul fel.”

„Centru pentru

familie” s-a adresat și

in 2014 acelor familii

care nu reuşeau să se

bucure de viaţă, să fie

fericite. Pe parcursul

anului echipa a lucrat

cu 142 de astfel de

familii. Poveştile

acestor familii sunt

diferite si de aceea

tratăm aceste familii

individual. Sărăcia este

elementul comun, iar

celealte probleme sunt

accesorii și sunt

diferite.

Cele mai

frecvente cauze

accesorii care au

împiedicat familiile să funcționeze normal au fost: dezinteresul față de copii, divorțul, boala,

neînțelegerile dintre părinți, decesul unuia dintre părinți, abandonarea copiilor în grija bunicilor

sau a fraților mai mari, lipsa de educație și a unor valori „sănătoase”. În toate aceste situații cei

mai afectați au fost copiii.

A stabili gradul de funcționare al unei familii este o sarcină destul de dificilă. Cât de mult

îți poti mentine obiectivitatea? Cât de ușor este să păstrezi opiniile și valorile personale pentru tine

și să nu le impui sau transferi, voluntar sau involuntar familiei pe care o evaluezi?

Am incercat în toate situațiile să extragem problemele una câte una, să le oferim variante,

să-i facem pe adulți să privească dintr-o altă perspectivă viața familiei lor, să îi ajutăm să

ierarhizeze și să prioritizeze problemele și nevoile. Am observat cât de greu se desprind de

problema principală, respectiv de sărăcie și nu pot sau nu știu sa privească dincolo de ea. E

propria lor închisoare.

Programul nostru a venit în întâmpinarea problemelor clienților nostri, reușind să-i smulgă

pe aceștia din cercul lor închis.

Astfel, in 2014 programul „Centrului pentru Familie” a luat forma unui dialog purtat cu

beneficiarii lui:

- „nu l-am dat la scoala anul asta pentru că nu am avut bani să-i cumpar haine și rechizite”

Programul nostru a asigurat necesarul de haine și rechizite pentru 63 de copii

- „nu se descurcă la școală pentru că noi nu știm carte, suntem depășiți”

Zilnic 30 de copii sunt sprijiniți la efectuarea temelor școlare. Am menținut o legătură

constantă cu 18 cadre didactice din 6 școli.

- ”nu mă descurc cu el, nu ma ascultă și face tot timpul probleme – îl dau la Casa de copii”

43 de familii au beneficiat de consiliere psihologică

- „e tot timpul bolnav pentru că nu am căldură”

Am achiziționat 7 sobe de teracotă și am cumpărat necesarul de lemne pentru 16 familii

- „nu pot să-i gătesc pentru că nu am aragaz ”

Am cumpărat 2 mașini de gătit

- „nu am ce să-i pun în farfurie, abia de pot cumpara necesarul zilnic de pâine și cartofi”

Am asigurat în mod regulat alimente de bază unui număr de 25 de familii.

Am asigurat zilnic o gustare de prânz pentru minim 35 de copii.

- „nu avem acte de identitate pentru că nu avem proprietate”

Am facilitat obținerea buletinelor de identitate și a certificatelor de naștere pentru 32 de

persoane.

- „nu ne descurcăm cu depunerea dosarelor la primărie sau la școli”

Am ajutat 26 de familii în întocmirea dosarelor pentru obținerea unor drepturi. În acest

sens am plătit 64 de declaratii notariale.

- „e tot timpul bolnav pentru că nu am bani de doctori si de medicamente”

Am plătit 243 rețete medicale prescrise de medici atât pentru copii, cât și pentru părinți.

Am intermediat înscrierea la medic de familie pentru 12 familii.

Am plătit consultații la diverși specialiști pentru 4 copii.

Am achiziționat echipamente medicale pentru 6 copii (aparat aerosoli, ochelari pentru

corectarea vederii, proteze auditive, ghete ortopedice și orteze).

-„nu ma angajeaza nimeni pentru că nu am școală”

27 persoane au absolvit cursuri de calificare

27 de persoane au fost consiliate în vederea căutarii și obținerii unui loc de muncă,

4 adulti au fost înscriși la școală.

Nu avem pretenția să spunem că am facut 142 de familii fericite, dar putem spune cu

convingere că cei 437 de membri ai acestor familii privesc cu mai multă încredere spre viitor

ştiind că există o şansă şi pentru familiile lor de a se bucura de viaţă.

Alexandra Avram

Responsabil Centru pentru Familie

C. Family Centre

”All happy families are alike; each unhappy family is unhappy in their own way.”

Our ˮFamily Centre” continued to target in 2014 those families unable to enjoy life, and be

happy. During the year, the team worked with 142 such families. The stories of these families are

different and that’s why we treat these families individually. Poverty is the shared element while

other issues are accessories and vary.

Most frequent accessory causes obstructing families to function normally were: the lack of

interest to hildren, divorce, illness, misunderstandings between parents, the death of one parent,

children’s abandon in the care of

grandparents or elder brothers, the

lack of education and of ˮhealthy”

values. In all these cases, children

were most affected.

To set the level of working

for one family is quite a difficult

task. How much ca none stay

objective? How easy is to keep

personal opinions and values and do

not impose to transfer, voluntarily or

involuntarily to the family under

assessment?

We tried in all cases to

extract issues one after the other,

to propose alternatives, to make

adults look in a different

perspective the life of their

family, to help them order and

prioritize their issues and needs.

We noticed how difficult is to

get away from the main issue,

respectively poversty, and that they cannot or do not know to look beyond it. It

is their own prison.

Our programme went to meet the issues of our clients, managing to pull them from their

closed circle. Thus, in 2014, the Centre for Family Programme turned into a dialogue carried with

its beneficiaries:

”I did not take him to school this year because I had no money to buy clothes and school

stationery”

Our programme covered the amount of clothes and school stationery for 63 children.

ˮI do not manage with him, he never listens and makes trouble all the time – I’ll take him to the

orphanage”

43 families had psychological counselling.

ˮhe’s ill all the time because I had no heat”

We got 7 tiled stoves and bought the amount of wood for 16 families.

ˮI cannot cook because I have no cooking stove”

We got 2 cooking stoves.

ˮI have nothing to put on the plate, I can hardly buy daily bread and potatoes”.

We covered one lunch snack for at least 50 children.

ˮWe have no ID papers because we have no property”.

We facilitated ID papers and birth certificates for 32 persons.

ˮWe cannot manage to submit official papers for town hall or school”

We helped 26 families to make their papers to get their rights.

To this end, we paid 64 notarial statements.

ˮHe’s ill all the time because I have no money for doctors and medicines.”

We paid 543 prescriptions written by doctors, both for children, as well as parents.

We facilitated the registration to a family doctor for 12 families.

We paid for visits to various specialists for 14 children.

We bought medical devices for children (nebulizers, glasses, aid hearings, orthopaedic

boots and ortheses)

ˮNobody employs me because I have no studies.”

27 peopple completed qualification courses.

27 people were counselled to look for and get a job.

4 adults were registered to school.

We do not claim that we made 142 families happy, but we can certainly stay that the members of

these families look with higher confidence to the future, knowing that there is a chance for their

families to enjoy life.

Alexandra Avram

Family Centre Coordinator

D. Apartamentele sociale – Servicii de formare a deprinderilor de viaţă

independentă

În 2014 am încheiat activitatea în ultimul apartament social al ASIS.

Programul a fost închis ca urmare a lipsei solicitărilor din partea tinerilor, astfel cu ultimii 3

absolvenți, considerând misiunea programului ca fiind încheiată.

În cei 15 ani de funcţionare, apartamentele sociale au servit unui număr de 397 de tineri, din care

273 băieţi şi 124 de fete.

Programul le-a oferit tinerilor şansa de a-şi forma deprinderi şi de a exersa viaţa independentă.

Privind lista lungă a beneficiarilor care au trecut prin cele 3 apartamente sociale am rememorat

poveştile acestor tineri şi am fost mândri de performanţele lor.

Ne-am adus aminte cum pentru mulți dintre acesti tineri lucrurile simple erau adevărate provocări.

Le era greu să creadă că vor ajunge vreodată să traiască independent, că se vor autogospodări sau

că vor fi acceptaţi şi respectaţi într-un loc de muncă. Au reușit!

Ne mândrim cu 397 de tineri – adulţi care fac lucrurile acestea din automatism – merg la serviciu,

au grijă de propria locuinţă, au grijă de propria lor familie - sunt adulţi obişnuiţi pentru care

sarcinile zilnice fac parte din viaţa lor.

Chiar dacă aveau toate informaţiile şă deprinderi necesare unui trai independent, foarte puţini

dintre tinerii noştri au plecat din program încrezători şi dornici să încerce viaţa autonomă. Le era

frică şi încercau să amâne cât mai mult despărţirea de siguranţa apartamentului social. Era

întodeauna emoţionant să-i vezi plecând cu mica lor avere înghesuită în nişte genţi, având în ochi

sentimente pe care ne era greu să le identificăm: disperare, teamă, supărare, neîncredere sau

abandon.

Acum, unii dintre ei se mândresc cu copiii lor, alţii cu performanţele profesionale, dar toţi au

grijile traiului zilnic şi recunoaștem în obiceiurile lor învăţămintele programului nostru.

Din cei 397 de tineri absolvenţi ai programului «Apartament Social», niciunul nu a ajuns în stradă

sau într-o situaţie extrem de grea, fără ieşire.

Pentru noi, lucrătorii sociali, acest lucru este dovada faptului că ne-am făcut datoria.

Florina Dulgheru

Manager program

D. Social flat – Life skills service

In 2014 we closed the activity of the last social flat of ASIS. The programme was closed

following the lack of demand from young people, which made us think that the mission of the

programme was completed.

In the 15 years of work, social flats served 397 young people, out of which 273 young men and

124 girls.

The programme offered young people the opportunity to learn skills and practice independent life.

Looking at the long list of beneficiaries passing through the 3 social flats, we remembered the

stories of these young people and were proud of

their performances.

We remembered how for many of these young

people, simple things were genuine challenges.

They could not think that they would ever be

able to live independently, that they will

manage themselves and that they would be

accepted and respected in a job. They made it!

We are proud with the 397 young people –

adults who do these things automatically – go to

work, take care of their own house, take care of

their own family – ordinary adults for whole

daily tasks are part of their lives.

Even if they had all information and needed

skills for an independent life, very few of our

young people left the programme having trust

and willing to practice life on their own. They

were afraid and try to postpone as much as

possible the separation from the safety of the

social flat. It was always emotional to see them

leaving with their small fortune squeezed in bags, having in their eyes feelings difficult to spot:

despair, fear, anger, mistrust or abandon.

Now, some of them are proud of their children, others of their professional performance, but all

have the issues of daily life and we identify in their habits the lessons from our programme.

Out of the 397 young graduates of the “Social Flat” programme, none reached the street or in an

extremely difficult condition, a standstill.

For us, social workers, this thing is the proof that we did our duty.

Florina Dulgheru

Project manager

E. Consiliere psihologică

În 2014, activitatea de consiliere psihologică a avut următoarele obiective:

a) Finalizarea procesului de consiliere psihologică în cazul clienților nostri aflați în

evidențele serviciului de probațiune.

Rezultatele obținute pe parcursul intervenției au avut un rol esențial în dezvoltarea imaginii de

sine a fiecărui client în parte. Clienții noștri și-au atins obiectivele propuse; pentru unii dintre

ei obiectivul l-a constituit activarea și utilizarea resurselor interne și/sau schimbarea mediului

de influență, pentru alții reluarea legăturii cu medicul psihiatru, continuarea tratamentului

întrerupt, participarea la sesiunile de psihoterapie recomandate, în timp ce pentru alții țelul era

acela de dezvoltare a unor relații sociale și profesionale noi.

b) Stimularea interesului părinților (clienți ai programului din Centru) față de evoluția

generala (școlară, comportamentală, socială) a propriilor copii.

Acest obiectiv a constituit un prim pas în atingerea scopului pe care programul nostru și l-a

propus în legătură cu familiile defavorizate de care ne ocupăm și anume acela de a-i determina pe

părinți să-și asume responsabilitățile care revin în mod firesc unui părinte față de propriul copil.

Am pornit în demersul nostru considerând a priori că părinții vor fi interesați să cunoască

profilul emoțional și comportamental al copiilor lor, un profil realizat cu rigoarea științifică a

specialistului (psiholog). Un prim rezultat al demersului nostru l-a reprezentat interesul manifestat

de părinți față de evaluarea psihologică. Reprezentanții celor 10 familii evaluate susțin că sunt

foarte mulțumiți de faptul că pot comunica mai eficient cu proprii copii, iar acest lucru se

răsfrânge asupra climatului afectiv din familie.

În anul 2014, am realizat: 103 sedinte de consilere psihologică pentru un număr de 48

beneficiari, dupa cum urmează:

- 60 ședințe de consiliere psihologică individuală, cu un număr de 17 beneficiari, de la serviciul de

Probațiune de pe lângă Tribunalul București si Tribunalul Ilfov.

- 43 ședințe de consilere psihologică individuală cu 31 beneficiari din cadrul Centrului pentru

Familie – ASIS.

Adrian Mirea

Psiholog

E. Psychological counselling

In 2014, psychological counselling aimed at:

a) Concluding the psychological counselling process for those clients under probation

service.

The results during the intervention had an essential role in developing each one’s self-

perception. Our clients reached proposed aims, for some of them the objective was to activate

and use internal resources and/or to change their influence background, for others it was to

reconnect with the psychiatrist, the continuation of an interrupted treatment, participating to

recommended psychotherapy, while for others the goal was to develop new social and

professional relationships.

b) Stimulating the interest of parents (clients of the programme in the Centre) for the

general progress (school, behaviour, social) of their own children.

This objective represented a first step in reaching the goal proposed by our programme about

deprived families we deal with, namely to determine parents to assume responsibilities naturally

held by a parent to his/her own child.

We started our actions, considering a priori that parents will be interested to know the emotional

and behaviour profile of their children, a profile made with the scientific rigour of the specialist

(psychologist). A first result of our effort was represented by the interest showed by parents for

the psychological assessment. The representatives of the 10 assessed families state that they are

very satisfied by the fact that they can communicate more effectively with their own children,

and this is reflected on the emotional climate in the family.

In 2014, we achieved: 90 psychological counselling sessions for 48 beneficiaries, as

follows:

- 60 sessions of individual psychological counselling, for 17 beneficiaries from the

Probation Service attached to the Bucharest Court and Ilfov Court

- 40 individual psychological sessions for 31 beneficiaries in the Family Centre – ASIS.

Adrian Mirea

Psychologist

4. Povestea unui caz de succes

Cand lucrezi cu oamenii, lucrurile nu evoluează întotdeauna așa cum speri. De multe ori,

lucrurile se complică în momentul în care spui că ai terminat. În unele cazuri apar probleme care

pot întoarce o situație care dupa multa muncă părea ca se îndreaptă spre un final bun.

În aceasta situatie se afla familia C., formata din: CA, 48 ani - tatăl, BN, 38 ani - mama,

CM, 9 ani - fiul și DM, 18 ani - fiica.

În urma evaluarii cazului au fost identificate urmatoarele probleme: DM se afla în situația

de abandon școlar – clasa a VIII-a, CM nu este înscris la grădiniță, are probleme cu comunicarea –

spune puține cuvinte și relaționează greu cu cei din jurul lui, CA a rămas fără loc de muncă în

urma unor probleme medicale, singurul venit îl reprezinta salariul mamei BN, care nu acopera

însă cheltuielile famililei.

Dupa evaluarea problemelor, impreuna cu BN am stabilit prioritățile: pentru DM

continuarea studiilor - examen capacitate, înscriere liceu, susținere materială; pentru CM înscriere

la grădiniță, consult de specialitate – ORL, logopedie; pentru CA control medical și susținere

materială în achiziționarea medicamentelor.

După un an de muncă obiectivele au fost atinse. DM a intrat la liceu, CM a fost înscris la

grădiniță și a urmat un program săptămânal de corectarea vorbirii; CA a mers la medic și a urmat

tratamentul prescris, a reușit să depășească perioada critica și s-a refăcut. A reușit să se angajeze.

Familia a intrat în perioada de monitorizare și a fost supravegheată îndeaproape.

Totul părea ca merge conform direcției care i-a fost imprimată.

Dar, după o serie de investigații medicale, CM a fost diagnosticat cu hipoacuzie, are

nevoie de protezare auditivă și multe alte nevoi derivate din acest handicap. Cazul a fost reactivat.

Astfel, a început un alt lung șir de demersuri. În primul rând, a primit diagnosticul și certificatul

medical care să ateste boala. A urmat apoi depunerea actelor pentru stabilirea gradului de

handicap și a indemnizațiilor ce derivă.

După demersuri lungi și numeroase care s-au finalizat cu obtinerea gradului de handicap,

au început cele pentru obținerea protezelor auditive (subvenționate).

După ce au fost obținute și protezele au început demersurile pentru un transfer scolar,

deoarece CM nu poate urma cursurile unei școli normale. Apoi, orientarea școlară si ulterior

transferul. În prezent, CM este elev al școlii speciale pentru copiii hipoacuzici, integrându-se

repede în noul mediu. Datorită profilului școlii si a personalului specializat, CM a recuperat

materia și și-a îndreptat considerabil notele. Rezultatele lui sunt foarte bune, având în vedere

faptul că, până în clasa III-a a nu a reușit să înțeleagă prea multe informații primite la școală.

Sora lui CM, DM este elevă in clasa a XII-a și se pregătește serios pentru examenul de

bacalaureat. În paralel, tânăra urmează cursurile de coafor organizate de Patronatul Național

Român și speră că la absolvire va reuși să se angajeze.

În acest moment pot spune că toate obiectivele propuse împreuna cu BN au fost atinse,

familia a depășit situația de risc în care se afla, iar membrii ei privesc acum cu curaj și încredere

spre viitor.

Daniela Dinu

Asistent social

4. A success case story

When we work with people, things do not always go as we hope. Things often get

complicated when you say that you’re done. In some cases, issues come out, turning a case which,

after a lot of work, seemed to go to a good end.

This is the case of the Cs, including: CA, father, 48 years old, BN, mother, 38 years old,

CM the son, 9 years, and DM, 19 years, their daughter.

After an assessment of the case, the following issues were spotted: DM faces school

dropout, being in the 8th grade, CM is not registered at kindergarten, and has communication

difficulties – says few words and has a difficult relationship with those around him, CA has no job

after some medical problems, the only income is that of mother’s wages, BN, which does not

cover the family expenditures though.

After the assessment, we set the priorities together with BN: for DM, the continuation of

her studies – and 8th grade entrance exam to high school, high school registration, and material

support ; for CM, registration to kindergarten, specialist’s visit – ENT, logopedist ; for CA

medical check and material support to buy medicines.

After one year, the objectives were reached: DM was accepted to high school, CM was

registered to kindergarten and attended a weekly schedule for speech improvement, CA went to

the doctor and followed the prescribed treatment, got over the difficult time and feels better. He

managed to get a job. The family is now under monitoring and was closely supervised.

All seemed to go in the direction which was decided.

But, after a long series of medical investigations, CM was diagnosed with hearing

impairment, needs a hearing aid and has many other needs derived from this impairment. The case

was reactivated. Thus, another long series of actions were initiated. First, he got and diagnosis and

the medical certificate confirming his affection. Then, the submission of documents for his level

of handicapped be decided, and the allowances deriving from this.

After long and many efforts going to getting his certification of this impairment, those to

get the hearing aid started (covered by the state).

After the hearing aid were received, we started the efforts for a school transfer, because

CM cannot attend an ordinary school. Then, school guidance and later the transfer. CM is

currently a school of a special school for hearing impaired kids, being quickly integrated in his

new environment. Because of the school profile and the specialized staff, CM covered the

curriculum and improved his grades considerably. His results are very good, considering the fact

that until the 3rd grade he could not manage to understand too much from what was done in

schoo. CM’s sister, DM, is now a 12th grade student and works seriously for her baccalaureate

exam. In parallel, the young girl attends the hair styling courses provided by the Romanian

National Employers Union and hopes to get a job after completion.

At this moment I can say that all objectives proposed together with BN were reached, the

family got over the risk they were in, and its members now look with courage and trust to the

future.

Daniela Dinu

Social Care Worker

5. Mulţumirile noastre către ..............stimaţii donatori, sponsori si voluntari al

căror sprijin a făcut posibile programele şi succesele noastre în 2014

5. Our thanks to .............our valued donors, sponsors and volunteers whose

support made our programmes and success possible in 2014

The American Fund for Charities , U.S.A.

Child Care Romania , U.K.

B.A.S.I.S. , U.K.

S.C. Farming Oana S.R.L.

S.C. Pro Editura si Tipografia

Farming Metering SRL

Raiffeisen Bank Romania

Infineon Technologies

SC Imtech Technology SA

United Way Romania

Clinica NewDental

S.C.Virtual Eagle S.R.L.

Stoica Victoria

Dabaca Miruna

Ilhan Ilkay

Popescu Ion

Dumitrescu Alin

Croitoru Elisabeta

Radler Dana

Iordache Petre

Neagoe Mircea

Tănăsescu Eleonora

Ștefănescu Marina

Plăcintă Ioana

Smarandache Constantin

2014 în cifre / 2014 in figures

(Euro)

I. TOTAL VENITURI • I. TOTAL REVENUES 120211

Venituri din contribuţii • Income from contribution

124

Venituri din sponsorizări • Income from sponsorship

1209

Ajutoare şi împrumuturi nerambursabile • Non-reimbursable loans and grants

107515

Venituri din dobanzi • Accrued interest income 46

Venituri din diferente de curs valutar • Foreign exchange gain

11317

TOTAL CHELTUIELI • II. TOTAL EXPENSES

120211

Cheltuieli pe programe

Asistență stradală/Street work

Ajutor de urgență/Emergency support

Centru pentru Familie/ Family Centre

Apartament social/ Life skills service Birou / Office Alte servicii / Other sevices

Cheltuieli din diferente de curs valutar /

Foreign exchange loss

5325 14062 68099

1991 25240 1795

2212

Amortizare / Depreciation

1487

Sediul lucrativ: Working Office:

Bd. Corneliu Coposu nr. 4, bl.105A, sc.4, ap.94 4, Corneliu Coposu Blvd., bl.105A,

sc.4,

Sector 3, București, România ap.94, Sector 3 , Bucharest , Romania

Tel./fax: (+4021) 323 38 55 Tel./fax : (+4021) 323 38 55

E-mail: asis.ong@gmail.com E-mail: asis.ong@gmail.com

Director: Rodica Gregorian Director: Rodica Gregorian

Centrul pentru Familie: Family Centre:

Str. Vicina nr. 27 A, Sector 5 27A, Vicina Str., Sector 5,

București, România Bucharest, Romania

Tel./fax: (+4021) 42 32 131 Tel./fax: (+4021) 42 32 131