R A P O R T

cu privire la evaluarea demografică a populaţiei în republică (după vârstă, gender, mediu, tendinţele pentru următorii 10

ani) şi analiza morbidităţii în Republica Moldova, ţările învecinate şi Uniunea Europeană, tendinţele şi schimbările

în ultimii 7 ani

Elaborat de Oleg Galbur, consultant local în cadrul asistenţei în elaborarea Strategiei resurselor umane şi a Planului de acţiuni pentru implementarea acesteia

Chisinau 2010

2

C U P R I N S

1. Introducere....................................................................................................3

2. Informaţii generale despre populaţie.........................................................4

3. Numărul populaţiei stabile..........................................................................4

4. Structura pe sexe a populaţiei.....................................................................4

5. Corelaţia procentuală între femei şi bărbaţi..............................................5

6. Structura populaţiei pe vîrste......................................................................6

7. Repartizarea populaţiei pe medii................................................................7

8. Vârsta medie a populaţiei............................................................................8

9. Coeficientul îmbatranirii populatiei.........................................................9

10. Indicii sarcinii demografice şi îmbătrînirii populaţiei…......................10

11. Principalii indicatori demografici............................................................11

12. Speranţa de viaţă la naştere....................................................................11

13. Ratele natalităţii şi mortalităţii...............................................................12

14. Sporul natural...........................................................................................13

15. Contingentul de elevi................................................................................14

16. Prognoza evoluţiei numărului populaţiei...............................................15

17. Morbiditatea populaţiei si cauzele principale........................................17

18. Morbiditatea generală..............................................................................17

19. Incidenţa....................................................................................................18

20. Prevalenţa...................................................................................................19

21. Mortalitatea si principalele cauze de deces.............................................22

22. Mortalitatea populaţiei.............................................................................22

23. Structura mortalităţii pe cauze de deces.................................................22

24. Mortalitatea maternă................................................................................24

25. Mortalitatea infantilă................................................................................25

26. Principalele cauzeale mortalităţii infantile.............................................26

27. Concluzii................................................................................................28

3

Introducere

Raportul cu privire la evaluarea demografică a populaţiei în republică (după

vârstă, gender, mediu, tendinţele pentru următorii 10 ani) şi analiza morbidităţii în

Republica Moldova, ţările învecinate şi Uniunea Europeană, tendinţele şi

schimbările în ultimii 7 ani a fost elaborat în perioada noiembrie-decembrie 2010,

în baza următoarelor surse de informare disponibile:

- datele statistice disponibile pe site-ul Biroului Naţional de Statistică

(http://www.statistica.md)

- Cartea Verde a Populaţiei Republicii Moldova, 2009

(http://www.unfpa.md/)

- Moldova în cifre, Breviar statistic, Chisinu, 2010

(http://www.statistica.md)

- Anuarele Statistice ale Republicii Moldova (2003-2009)

(http://www.statistica.md)

- Populaţia şi procesele demografice în Republica Moldova, Culegere statistic

http://www.statistica.md)

- Populaţia Republicii Moldova pe vîrste şi sexe, în profil teritorial la 1

ianuarie (http://www.statistica.md)

- Populaţia şi procesele demografice în Republica Moldova Chisinau, 2009

(http://www.statistica.md)

- datele statistice publicate de Centrul Naţional de Management în Sănătate

(http://www.cnms.md/)

Femei şi bărbaţi în Republica Moldova, Culegerea statistic, 2008

(http://www.statistica.md)

- European health for all databese (January 2010) (http://www.euro.who.int)

- Analiza starii de sanatate a populatiei Republicii Moldova prin prisma

indicatorilor statistici (pentru perioada anilor 2005-2009), Chisinau, 2010.

4

Informaţii generale despre populaţie

Numărul populaţiei stabile (persoanele care la data evaluării/înregistrării

locuiesc permanent în localitatea respectivă cu domiciliu stabil) a Republicii

Moldova, la 01 ianuarie 2009, conform datelor oficiale ale Biroului Naţional de

Statistică, a constituit 3565,604 mii persoane, fiind în scădere cu 47,3 mii faţă de

anul 2003 şi cu 80,4 mii persoane în ultimii 10 ani, ceea ce confirmă o tendinţă

clară de degradare demografică (Diagrama nr. 1).

Un alt indicator relevant în această ordine de idei este numărul populaţiei

prezente (populaţie prezentă în localitatea respectivă la data evaluării/înregistrării),

care se caracterizează printr-o evoluţie instabilă. Până în anul 2004 această

categorie a populaţiei a predominat uşor asupra populaţiei stabile, însă după anul

2005, populaţia prezentă a scăzut semnificativ (cu cca 210 mii) dovadă a

intensificării proceselor migratorii şi orientării fluxului prioritar spre exterior.

Diagrama nr. 1 Dinamica numărului total populaţiei în perioada (2003-2009 stabile si prezente)

Structura pe sexe a populaţiei este destul de inertă, de aceea transformările

demografice în aşa perioadă scurtă sunt nesemnificative. Se menţine tendinţa de

micşorare a dezechilibrului pe sexe în cadrul populaţiei, in spaţiul urban

dezechilibrul pe sexe fiind mai mic (Diagrama nr. 2) .

Astfel, din numărul total al populaţiei, 51,9% sunt femei, iar în perioada de

referinţă acest raport s-a redus neesenţial (cu cca 0,2), respectiv raportul procentual

al bărbaţilor a crescut uşor. În cifre absolute, numărul femeilor s-a redus cu cca 32

5

mii, iar al bărbaţilor cu cca 18 mii, tendinţe cu şanse sporite de menţinere şi în

următorul deceniu.

Diagrama nr. 2 Dinamica numărului populaţiei pe sexe în perioada 2003-2009

În acelaşi timp, din numărul total de 12783 medici, care activau la 01

ianuarie 2010 în sistemul public al sănătăţii, 58% erau femei şi respectiv cca 42%

erau bărbaţi. În instituţiile medico-sanitare raionale activează în mediu cca 56,7%

femei, pe când în instituţiile medico-saniatare din municipiile Chişinău şi Bălţi în

mediu activează doar 60,5% femei, ceaea ce denotă că în spaţiul urban în sistemul

sănătăţii activează mai multe femei comparativ cu spaţiul rural.

Corelaţia procentuală între femei şi bărbaţi (numărul de femei la 100

bărbaţi) s-a redus de la 108,8 în anul 2003 pînă la 108,0 în anul 2009, fenomen

caracterizat ca unul nefavorabil din punct de vedere al perspectivele demografice

(Diagrama nr. 3).

Diagrama nr. 3 Corelatia femei bărbaţi (%) în perioada 2003-2009

6

Structura populaţiei pe vîrste poartă amprenta caracteristică a unui proces

de îmbătrînire demografică, adică creşterea ponderii femeilor şi bărbaţilor vîrstnici

şi reducerea ponderii persoanelor în vîrstă de 0-14 ani. În ultimii opt ani s-a

înregistrat reducerea ponderii acestei grupe de vîrstă de la 22,8% la 17,1% şi

creşterea ponderii populaţiei vîrstnice (de 65 ani şi peste), de la 9,5% la 10,2%.

Datorită nivelului înalt al mortalităţii bărbaţilor în vîrsta aptă de muncă procesul

îmbătrînirii populaţiei în mai mare măsură este characteristic pentru femei

(Diagrama nr. 4).

Diagrama nr. 4 Populatia pe grupe de varste în perioada 2003-2009

Actualmente în structura populaţiei în vîrstă de 65 ani şi peste femeile

constituie mai mult de 60%. Desi în perioada de referintă numărul populaţiei apte

de muncă (16-56/61 ani) s-a majorat, prognozele arată că începând cu anul 2012

acest indicator se va reduce continuu.

În evoluţia structurii pe vârste a populaţiei în profil teriotrial transformările

s-au manifestat la fel prin micşorarea numarului populatiei tinere si creşterea

ponderii populaţiei vârstnice, ca urmare a ritmurilor înalte de scadere a natalitatii

(Diagrama nr. 5).

Astfel, repartizarea populaţiei pe vârste în profil teritorial diferă neesenţial,

cu excepţia mun. Chisinău, unde se constată o rata mai mare a populaţiei apte de

muncă, care poarte fi explicată prin fluxul intens al persoanelor de vârstă tânără

pentru studii sau in cautarea unul loc de munca în capitala tării.

7

Diagrama nr. 5 Populaţia pe grupe de vîrstă, în profil teritorial, la 1 ianuarie 2009

Datelor statistice confirm, că populaţia de sex masculin în mediul urban în

ultimii ani se caracterizează ca o populaţie relativ tânără (grupele de vârstă de peste

60 ani constituie doar cca 10%), iar în mediul rural a depăşit pragul de îmbătrânire,

constituind 12%. Populaţia feminină urbană în vârstă de peste 60 ani este de

13,5%, iar în mediul rural se caracterizează printr-un grad înalt de îmbătrânire

(17,8%), ceea ce denotă că fenomenul îmbătrânirii populaţiei este determinat, în

primul rând, de îmbătrânirea populaţiei feminine din spaţiul rural.

Variaţiile repartizării populaţiei pe medii sunt neesenţiale, în anul 2009

raportul populaţiei urbane constituind 41,2%, nivel considerat ca cel mai redus din

Europa şi care denotă subdezvoltarea economică a ţării (Diagrama nr. 6).

În valori absolute se observa că în perioada vizată populaţia urbană s-a redus

mai mult comparativ cu cea rurală, ceea ce determină un proces relativ de

ruralizare a populaţiei, contrar tendintelor globale, dar care este deasemenea un

indicator cu caracter nefavorabil .

Repartizarea teritorială a populaţiei scoate în evidenţă următoarele probleme:

- concentrarea populaţiei în zona de centru (50% din populaţie la 34% din

suprafaţă);

- concentrarea mare a populaţiei în mun. Chişinău, cea mai importantă zonă

economică din ţară (22% din populaţia totală şi 53% din totalul populaţiei urbane).

8

Diagrama nr. 6 Populaţia in funcţie de mediu de trai în perioada 2003-2009

Vârsta medie a populaţiei în perioada de referinţă a crescut de la 34,4 în

anul 2003 până la 36,0 în anul 2009, iar conform prognozelor această tendinţă se

va menţine şi în viitor. Deşi tendinţa de creştere a vârstei medii este caracteristică

ambelor sexe, totuşi acest indicator prevalează la femei, astfel că la 01 ianuarie

2010 la femei a fost 37,8, iar la bîrbaţi 34,6, ceea ce denotă despre faptul că

procesul de îmbătrânire decurge mai intens la femei (Diagrama nr. 7).

Diagrama nr. 7 Vârsta medie a populatiei după sex în perioada 2003-2009

Vârsta medie a populaţiei diferă în funcţie de mediul de trai, astfel că

populaţia urbană are o vârstă medie mai avansată comparativ cu cea rurală, ceea ce

poate fi explicat prin durată vieţii mai mare a populaţie din localităţile urbane,

consecinţă a condiţiilor de trai mai favorabile în mediul urban şi ervicii de sănătate

mai accesibile (Diagrama nr. 8) .

9

Procesul de îmbătrânire a populaţiei este o consecinţă a creşterii proporţiilor

de adulţi şi vârstnici, în timp ce proporţiile de copii şi adolescenţi scad şi, ca

urmare, creşte vârsta medie a populaţiei.

Diagrama nr. 8 Vârsta medie a populatiei după sex în perioada 2003-2009

Evoluţia procesului de îmbătrânire se caracterizează prin următoarele

particularităţi:

- decurge mai intens la femei decât la bărbaţi, datorită speranţei de viaţă mai

mari a populaţiei feminine,

- decurge mai intens în mediu rural comparativ cu cel urban, datorită

speranţei de viaţă mai mare în localităţilşe urbane.

Aşadar, procesul îmbătrînirii populaţiei în mare măsură este caracteristic

pentru femei, datorită nivelului înalt al mortalităţii bărbaţilor în vîrsta aptă de

muncă, actualmente în structura populaţiei în vîrstă de 65 ani şi peste femeile

constituind mai mult de 60%.

Coeficientul îmbatranirii populatiei (numărul persoanelor în vîrstă de 60

ani şi peste la 100 locuitori), în perioada de referinţă a avut o evolutie instabilă, cu

o tendinţă de micşorare până în anul 2006 şi cu o tendinţă de creştere în ultimii ani,

ajungând în anul 2009 până la valoarea de 14,0 (valoarea acestui indicator de 12,0

şi mai mult clasifică populaţia drept una îmbătrînită) (Diagrama nr. 9).

Această tendinţă va răsfrânge inevitabil şi aupra tructurii pe vârste a

resurselor umane din sistemul sănătăţii, astfel că în continuare va creşte vârsta

medie a personalului medical şi e va najora rata lucrătorilor medicali de vârstă

pensionară.

10

Diagrama nr. 9 Coeficientul imbatranirii populatiei în perioada 2003-2009

Indicii sarcinii demografice şi îmbătrînirii populaţiei în anul 2009 în profil

teritorial confirmă tendinţele de îmbătrânire a populaţiei la nivel naţional, ceea ce

în viitor va avea implicaţii economice (reducerea numărului populaţiei în vârstă

aptă de muncă, limitarea şi îmbătrânirea resurselor umane disponibile), sociale

(micşorarea contingentului de copii pentru instituţiile de învăţământ, necesitatea

adaptării sistemului de sănătate şi de pensionare sub influenţa procesului de

îmbătrânire) şi demografice (reducerea ratei natalităţii, creşterea ratei mortalităţii,

determinată de procesul de îmbătrânire a populaţiei; micşorarea ratei de

nupţialitate şi creşterea ratei de divorţialitate etc.) (Diagrama nr. 10).

Diagrama nr. 10 Indicii sarcinii demografice şi îmbătrînirii populaţiei în anul 2009

11

Principalii indicatori demografici

Speranţa de viaţă la naştere a crescut de la 68,13 ani în 2003 până la 69,31

ani în 2009, inclusiv 65,31 la bărbaţi şi 73,37 la femei, ceea ce presupune că în

mediu pentru ambele sexe timp de 7 ani s-a majorat cu cca 1 an (Diagrama nr. 11).

Creşterea speranţei de viaţă, pe fundalul reducerii ratei de fertilitate

determină îmbătrânirea populaţiei, iar această tendinţă de creştere a speranţei de

viaţă la naştere se va menţine şi în viitor, fiind un proces caracteristic ţărilor

europene.

Diagrama nr. 11 Speranţa de viaţă la naştere a populaţiei în perioada 2003-2009

În anul 2008 trecut a avut loc o anumită scădere a speranţei de viaţă a

bărbaţilor ce locuiesc în mediul rural. Femeile trăiesc mai mult decît bărbaţii cu 8,1

ani. Acest decalaj se datorează nivelului mai înalt al mortalităţii premature a

bărbaţilor. Datorită nivelului diferenţiat al mortalităţii, durata medie a vieţii a

locuitorilor din mediul urban a fost mai mare decît a celor din mediul rural,

respectiv cu 3,5 ani la bărbaţi şi cu 3,2 ani la femei. Speranţa de viaţă la naştere în 2006-2009

Anii Total Mediul urban Mediul rural Ambele sexe Bărbaţi Femei Ambele

sexe Bărbaţi Femei Ambele sexe Bărbaţi Femei

2006 68,40 64,57 72,23 70,39 66,53 74,11 67,18 63,34 71,10 2007 68,79 65,04 72,56 70,44 66,40 74,32 67,76 64,20 71,48 2008 69,36 65,55 73,17 71,22 67,12 75,10 68,22 64,59 72,00 2009 69,31 65,31 73,37 71,51 67,48 75,33 67,95 63,98 72,18

12

Componenta principală a evoluţiei structurii demografice a populaţiei este

mişcarea naturală (natalitatea, mortalitatea, sporul natural), iar din aceste fenomene

natalitatea ocupă locul decisiv. Republica Moldova se încadrează, cu unele

excepţii, în limitele medii europene ale ratei natalităţii (10,6‰) şi ratei mortalităţii

(12‰) şi nu face excepţie de la evoluţia fenomenelor demografice înregistrate pe

plan european.

Astfel, în anul 2009 rata natalităţii a fost de 11,4, iar rata mortalităţii a fost

de 11,8 (respectiv 10,1 şi 11,9 în anul 2003), însă în prezent indicatorul sumar al

natalităţii rămîne cu 40% mai scăzut decît nivelul necesar pentru simpla

reproducere demografică prin succesiunea generaţiilor (Diagrama nr. 12).

Diagrama nr. 12 Evoluţiei structurii demografice a populaţiei în perioada 2013-1009

Creşterea ratei natalităţii în anii 2007 -2009 a născuţilor, s-a datorat în

general, numărului temporar mare al femeilor de vîrsta fertilă. Ce mai cea mai

înaltă valoare a acestui indicator s-a înregistrat în raioanele: Făleşti, Glodeni,

Sîngerei, Şoldăneşti (1,7- 1,8 copii născuţi de o femeie pe parcursul vieţii sale

fertile), iar cea mai mică în municipiile Chişinău şi Bălţi (respectiv 0,96 şi 1,05).

Numărul născuţilor-vii în anul 2009 a fost de 40803, majorîndu-se cu 1785

(4,6%) faţă de anul 2008, rata natalităţii constituind 11,4 născuţi-vii la 1000

locuitori. Nivelul natalităţii în localităţile rurale se menţine mai înalt decît în

localităţile urbane, fiind respectiv 12,4‰ şi 10,1‰.

13

În 2009 mai mult de jumătate (51,7%) din numărul copiilor născuţi-vii au

fost băieţi, raportul de masculinitate fiind de 107 băieţi la 100 fete. Majoritatea

copiilor (99,5%) s-au născut în unităţile sanitare cu asistenţă medicală, iar

distribuţia născuţilor-vii după vîrstă mamei, evocă concentrarea acestora pînă la

vîrsta de 30 ani. Totodată trebuie de menţionat, că în 2009 s-a păstrat tendinţa de

scădere a ponderii naşterilor la femeile în vîrstă de pînă la 20 ani – 9,9% din

numărul total al născuţilor-vii, faţă de 10,5% în 2008 (11,3 % - în 2007 şi 16,9 % -

în 2000). Vîrsta medie a mamei la prima naştere a fost de 23,3 ani. Mamele din

mediul rural nasc la o vîrstă mai mică decît mamele din mediul urban, respectiv la

22,4 şi 24,6 ani.

Din punct de vedere al situaţiei juridice, în anul 2009 numărul copiilor

născuţi în afara căsătoriei a fost de 9351 (22,9% din numărul total al născuţilor-

vii), cu 7,5% mai mult decît în 2008. Creşterea nivelului natalităţii extraconjugale

s-a înregistrat atît în mediul urban cît şi în rural.

Rata natalităţii prezintă diferenţieri în profil teritorial. Cele mai mici rate ale

natalităţii s-au înregistrat în raioanele: Basarabeasca, Cimişlia, Ocniţa (cîte 9,4‰)

şi Donduşeni (9,6‰), iar cele mai înalte rate s-au înregistrat în UTA Găgăuzia

(14,0‰), şi raioanele: Criuleni (13,8‰), Ialoveni (13,7‰), Străşeni (13,3‰),

Şoldăneşti şi Ungheni (cîte 13,0‰).

Prin urmare, în ultimii ani se constată o ameliorare a sporului natural deşi

se menţine în continuare la valori negative (Diagrama nr. 13).

Diagrama nr. 13 Evoluţiei sporului natural al populaţiei după medii în perioada 2003-2009

14

Structura populaţiei pe vârste are implicaţii multilaterale asupra dezvoltării

sistemului educaţional, iar numărul populaţiei în vârstă de până la 25 ani are

influenţă directă asupra contingentului copiilor de vârstă preşcolară, şcolară,

gimnazială, liceală şi universitară, dat fiind faptul că în toate etapele sistemului de

învăţământ este antrenată populaţia în limitel e de vârstă de 3-23 ani, iar în

domeniul medical chiar până la cca 30 ani.

Astfel, evoluţia structurii demografice a populaţiei din ultimul deceniu s-a

răsfrânt direct şi asupra contingentului de elevi. În anii 1997-1998 contingentul de

copii pentru clasa I alcătuia 75-76 mii copii, iar în anii 2008-2009 efectivul

copiilor pentru clasa I constituia doar 36-37 mii, diminuându-se de 2 ori. Acestea

sunt generaţiile cu cel mai mic număr de copii înregistrate în Republica Moldova.

În perspectivă schimbările menţionate în structura pe vârste se vor reflecta direct

asupra contingentului elevilor din clasele gimnaziale, apoi liceale şi universitare

(Diagrama nr. 14).

Diagrama nr. 14 Numărul de elevi în ciclul primar, gimnazial, liceal (mii)

Astfel, doar în perioada anilor 2003-2009 numărul absolvenţilor

învăţământului general s-a redus de la 41155 până la 36644 sau cu 4511(11%), iar

în următorii ani această tendinţă se va menţine în continuare, iar ceea ce va

contribui direct la reducera numărului de candidaţi potenţiali pentru înmatriculare

în instituţiile de învăţământ superior, inclusiv medical, afectînd din punct de vedere

calitativ procesul de formare profesională a viitotilor lucrători medicali.

15

3. Prognoza evoluţiei numărului populaţiei

Prognozele demografice, anticiparea implicaţiilor evoluţiei demografice

asupra dezvoltării în perspectivă a societăţii în ansamblul, sunt elementele de bază

de la care urmează a fi lansate obiectivele pentru viitor în sistemul de sănătate,

planificarea resurselor, în special a celor umane. Planificarea resurselor umane din

sănătate în baza unor estimări credibile cel puţin pentru următorul deceniu, permite

luarea unor decizii argumentate, asigurându-se eficienţa şi randamentul maxim.

Estimările schimbărilor viitoare ale numărului populaţiei, luând în

considerare tendinţele ratelor de fertilitate si mortalitate, prevăd o reducere

considerabilă a numărului poplaţiei Republicii Moldova în iurmătoprii 20 ani,

astfel conform prognozelor moderat-pesimiste, către anul 2020 numărul populaţiei

va fi cca 3502945 sau cu cca 62659 mii mai puţin comparativ cu ani 2009 (nu se

iau in calcul miscarile migratorii) (Diagrama nr. 15).

Diagrama nr. 15 Valorile proiectate ale numărului populaţiei în perioada 2008-2020

Rezultatele modelării demonstrează că în perioada de proiecţie numărul

populaţiei Republicii Moldova va fi în scădere continuă, iar procesul de

îmbătrânire demografi că va atinge proporţii extreme de mari. După anul 2012 va

începe reducerea semnificativă a natalităţii determinată de intrarea în vârsta

reproductivă a generaţiilor feminine puţin numeroase născute la sfîrşitul secolului

trecut. În perioada următoare în vârsta reproductivă vor întra generaţiile puţin

16

numeroase născute după anul 1990, ceea ce va influenţa decisiv evoluţia numărului

populaţiei în prima jumătate a acestui secol. Aceste generaţii vor determina

efectivul populaţiei feminine de vârstă fertilă şi, implicit, numărul de copii născuţi

în următoarele decenii.

Astfel, conform prognozei demografice pînă în anul 2050 a Academiei de

Ştiinţe a Moldovei, valul de îmbătrînire considerabilă se va produce începînd cu

anul 2015, cînd în structura populaţiei se va egala ponderea persoanelor cu vîrsta

de 0-14 ani cu ponderea persoanelor cu vîrsta de 60 ani şi peste, iar după anul 2015

prima variabilă va avea descreştere constantă, iar a doua va creştere continuu pe

toată perioada prognozată (Diagrama nr. 16).

Diagrama nr. 16 Evoluţia proiectată a populaţiei pe grupe mari de vârstă în perioada 2008-2020

În ceea ce priveşte efectivul, structura pe vârste şi sexe a populaţiei în vârstă

aptă de muncă, potenţialele schimbări ale natalităţii nu pot afecta aceşti parametri

în următorii 20 de ani, influenţând numai ponderea populaţiei în vârstă aptă de

muncă în ansamblul populaţiei şi raportul de dependenţă economică.

Prin urmare, îmbătrânirea populaţiei ridică probleme extrem de complexe

pentru sistemul sănătăţii, având implicaţii importante asupra evoluţiei raportului de

dependenţă economic, iar în cadrul elaborării politicilor în domeniul resurselor

umane din sănătate acest fenomen urmeaza a fi luat neapărat în calcul.

17

Morbiditatea populaţiei si cauzele principale

Morbiditatea (proporţie a îmbolnăvirilor în cadrul unei populaţii într-o

anumită perioadă) exprimă frecvenţa maladiilor, traumatismelor şi dizabilităţilor

într-o populaţie, fiind un indicator important al starii de sanatate, care reflect

numarul de imbolnaviri nou aparute în cadrul unui anumit grup de populatie

(intreprindere, scoala etc), pe un anumit teritoriu administrativ (localitate, regiune)

sau pe intreaga tara, raportat la numarul locuitorilor.

Studiul morbiditatii este unul deosebit de complex şi include morbiditatea

generala (toate imbolnavirile nou aparute la 1000 de locuitori), morbiditatea pe

boli sau grupe de boli, morbiditatea cu incapacitate temporara de munca, incidenţa

(numărul persoanelor care contractează o boală la 100000 persoane ce prezintă

riscul de a contracta boală un anul de referinţă) şi prevalenţa (numărul persoanelor

care suferă de o anumită boală la un anumit moment dat, la 100000 locuitori) etc.

Astfel, morbiditatea generală a populatiei Republicii Moldova se

caracterizeaza printr-o crestere continua, în special, rata prevalentei este in

ascensiune începând cu anul 2006, iar conform prognozelor în urmatorii cinci ani

aceasta tendinta se va mentine (Diagrama nr. 17).

Diagrama nr. 17 Evoluţia morbidităţii populaţiei în perioada 2003-2009

Incidenţa generală în perioada de referinţă avut o evoluţie instabilă, astfel că

în anul 2009 acest indicator a fost la un nivel identic cu cel din 2003, dovadă a

incapacităţii sistemului de sănătate de a menţine situaţia respectivă sub control.

18

La nivel raional incidenţa generală în ultimii cinci ani s-a redus cu cca 10%,

ceea ce la prima vedere ar putea fi apreciat ca o dinamică pozitivă, însă analiza mai

profundă a acestu fenomen denotă că în raioanele unde nu sunt medici specialişti

incidenţa maladiilor respective este mai mică şi invers în raioanele asigurate cu

anumite categorii de medici specialişti au un nivel mai sporit al incidenţei

maladiilor respective.

Analiza în comparaţie a incidenţei diferitor maladii în anul 2009 conturează

un tablou în care predomină detaşat maladiile aparatului respirator, care avanseaza

de cel puţin trei ori alte maladii (Diagrama nr. 18).

Diagrama nr. 18 Incidenţa diferitor maladii a populaţiei în perioada 2003-2009

Astfel, clasamentul incidenţei principalelor maladii care determină nivelul

morbidităţii generale este următorul (număr cazuri la 1000 populaţie): bolile

aparatului respirator (133,9), leziuni traumatice (44,4), complicatii ale sarcinii,

nasterii si lauziei (43,5), bolile infecţioase si parazitare (30,1) şi bolile sistemului

nervos (22,0).

Incidenţa înaltă prin boli ale aparatului respirator se datorează în special

nivelului înalt al acestui indicator în mun. Chişinău, în mare parte urmare a

epidemiilor de gripă sezonieră, care se răspândesc mai intens în mediul urban,

comparativ cu cel rural. În opinia speciliştilor în sănătate publică, un alt factor în

menţinerea incidenţei maladiilor aparatului respirator la nivel înalt este fumatul,

fenomen înregistrat la toate categoriile de vârstă şi care are tendinţă de „intinerire”.

19

În prevalenţa generală a populaţiei în anul 2009 au predominat maladiile

apartului respirator (la 1000 populaţie), urmate de maladiile aparatului circulator

(123,4), maladiile sistemului digestiv (88,0), maladiile sistemului nervos (49,2) şi

ale sistemului uro-genital (48,3) (Diagrama nr. 19).

Diagrama nr. 19 Prevalenţa diferitor maladii a populaţiei în perioada 2003-2009

Rezultatele unor studii publicate demonstrează că în Republica Moldova

prevalenţa bolilor cronice este destul de înaltă, practic fiecare a treia persoană din

ţară suferind de o boală cronică (33,9%), iar cele mai frecvente boli cronice sunt

ale sistemelor circulator şi digestiv, bolile osteo-articulare şi ale sistemului nervos.

Analiză comparativă a evoluţiei unor nozologii, în perioada 2003-2008, în

Republica Moldova, ţările învecinate şi ţările Uniunii Europene (aderate în 2004 şi

2007) demonstrează că sistemul autohton de sănătate se confruntă cu dificultăţi în

reducere morbidităţii populaţiei.

Astfel, o evoluţie ascendentă se constată în incidenţa diabetului zaharat, care

pe parcursul ultimilor şapte ani s-a mărit cu cca 50% (Diagrama nr. 20).

În acelaşi timp, nivelul asigurării instituţiilor medico-anitare cu medici

endocrinologi este unul critic şi din acesate motive putem presupune că acest

tablou al incidenţei diabetului zaharat parţial corespunde realităţii, iar situaţia reală

la acest capitol este şi mai gravă. În plus este în creştere continuă incidenţa prin

patologii ale glandei endocrine şi tulburărilor de metabolism.

20

Diagrama nr. 20 Dinamica prevalenţei prin diabet zaharat în perioada 2003-2008

Din anul 2004, Republica Moldova este lider în regiune după incidenţa prin

tuberculoză activă (141 cazuri la 100 mii populaţie), astfel că în anul 2007 în ţările

Uniunii Europene (membre din 2004 şi după), nivelul acestui indicator era de cinci

ori mai redus (19,42) (Diagrama nr. 21).

Diagrama nr. 21 Dinamica incidenţei prin tuberculoză activă în perioada 2003-2007 Deşi incidenţa prin tumori maligne are o tendinţă de creştere şi în ţările de

referinţă, totuşi în Republica Moldova acest indicator a crescut doar în perioada

2003-2008 cu cca 20%, iar dacă ţinem cont că majoritatea cazurilor diagnosticate

sunt într-o stare avansată de dezvoltare a tumorilor, concluzia referitor la calitatea

serviciilor medicale prestate populaţiei este absolut nefavorabilă (Diagrama nr. 22).

21

Diagrama nr. 22 Dinamica incidenţei prin tumori maligne în perioada 2003-2008

Incidenţa prin alcoolism este în continua crestere, astfel ca in ultimii 7 ani

incidenta psihozelor alcoolice s-a majorat de cca trei ori, ceea ce confirmă starea

deplorabilă a calităţii şi volumului serviciilor medicale specializate prestate de

către specialiştii în domeniu (Diagrama nr. 23).

Diagrama nr. 23 Dinamica incidenţei prin psihoză alcoolică în perioada 2003-2008

În contextul datelor expuse, se conturează o corelaţie clară între nivelul

morbidităţii populaţiei şi accesul populaţiei la servicii medicale, care pot fi prestate

eficient doar în cazul cînd sistemul sănătăţii dispune de resurse umane suficiente,

bine pregătite şi uniform repartizate din punct de vedere geografic.

22

Mortalitatea si principalele cauze de deces

Mortalitatea populaţiei este al doilea fenomen demografic care se răsfrânge

direct sau indirect asupra procesului demografic. Variaţia ratelor de mortalitate, în

mare măsură, determină nivelul natalităţii, sporului natural, speranţei de viaţă,

naşterii, nupţialităţii. La rândul ei, mortalitatea este influenţată de factori socio-

economici şi biologici (mediul ambiant, stilul de viaţă), precum si de nivelul

serviciilor de sănătate.

În procesul de evaluare au fost conturate următoarele particularitati specifice

ale mortalităţii:

a) mortalitatea are о tendinţă desc endentă, deşi valoarea ei rămâne relativ

înaltă în comparaţie cu ţările dezvoltate;

b) se înregistrează mari diferenţe ale mortalităţii în mediile urban şi rural;

c) rata mortalităţii masculine este superioară celei feminine cu 1-2%.

Astfel, în anul 2009 au decedat cu 191 persoane (0,5%) mai mult comparativ

cu anul 2008, iar rata mortalităţii generale a constituit 11,8 decedaţi la 1000

locuitori rămînînd la nivelul anului 2008.

Se menţin în continuare diferenţe între ratele mortalităţii generale pe medii,

astfel că în mediul urban au fost înregistraţi 9,0 decedaţi la 1000 locuitori, în cel

rural 13,8, iar diferenţa semnificativă între ratele mortalităţii generale pe medii se

explică prin procesul mai accentuat de îmbătrînire demografică a populaţiei din

mediul rural.

Cele mai scăzute rate ale mortalităţii au fost înregistrate în mun. Chişinău

(8,1‰), mun. Bălţi (9,9‰), raioanele Ialoveni (11,2 ‰) şi Cahul (11,3 ‰), iar cele

mai înalte – în raioanele Donduşeni, Şoldăneşti, Rîşcani, Briceni, Edineţ, Glodeni,

Floreşti, (15,0-17, 3 ‰).

Structura mortalităţii pe cauze de deces practic nu s-a schimbat în perioada

de referintă, astfel că cele mai multe decese (56,1%) au drept cauză bolile

aparatului circulator, urmate de tumori (13,6%), bolile aparatului digestiv (9,8%),

accidentele, intoxicaţiile şi traumele (8,2%), bolile aparatului respirator (5,5%)

(Diagrama nr. 24).

23

Diagrama nr. 24 Structura mortalităţii pe cauze de deces

Rezultatele evaluărilor demonstrează despre existenţa unor particularităţi în

mortalitatea populaţiei pe regiuni de dezvoltare şi clase ale cauzelor de deces. Cea

mai gravă situaţie se creează în zona de nord, unde mortalitatea este mai înaltă

practic la toate cauzele principale de deces. În zona centrală mortalitatea cauzată de

boli ale aparatului digestiv depăşeşte nivelul mediu al acestui indicator de 1,3 ori.

Astfel, decesele cauzate de boli ale aparatului circulator au fost mai

pronunţate în raioanele Donduşeni, Edineţ, Briceni şi Şoldăneşti; de tumori în

Drochia, Rîşcani, Edineţ şi Glodeni; de boli ale aparatului digestiv în Anenii Noi,

Nisporeni, Orhei, Rezina şi Străşeni.

Cel mai înalt nivel al mortalităţii provocat de cauzele externe s-a înregistrat

în raioanele Cimişlia, Hînceşti, Leova, Floreşti şi Edineţ; de boli ale aparatului

respirator în Donduşeni, Drochia, Briceni, Rîşcani şi Ocniţa.

Structura mortalităţii pe sexe după cauzele de deces nu diferă substanţial de

structura mortalităţii generale, predominând detaşat maladiile sistemului circulator

atât la femei, cât şi la bărbaţi, deşi femeile decedează totuşi mai frecvent din cauza

acestor maladii (de 1,3 ori). Mortalitatea femenină mai predomina uşor şi în cazul

maladiilor tractului digestiv, iar mortalitatea masculină este mai mare de 3,1 ori în

cazul accidentelor, intoxicaţiilor şi traumelor, de 2,7 ori în cazul bolilor infecţioase

şi parazitare, de 1,8 ori în cazul bolilor aparatului respirator şi de 1,2 ori în cazul

tumorilor (Diagrama nr. 25).

24

Diagrama nr. 25 Structura decedaţilor pe principalele clase ale cauzelor de deces în anul 2008

Mortalitatea maternă reprezintă un fenomen demografic cu implicaţii

majore medicale, fiind un indicator al tării de sănătate a populaţiei şi a gradului de

dezvoltare a ţării. Deşi evoluţia ratei mortalităţii materne în perioada de referinţă a

fost favorabilă, înregistrând o scădere de la 27,9 decese în anul 2003 la 15,8 în

2007, pe parcursul anului 2008, însă, a crescut până la 38,4 decese, ceea ce

constituie în total 15 cazuri de decese materne. Din totalitatea cazurilor mortalităţii

materne, 47% s-au produs din cauza problemelor de ordin social, inclusiv modul

de viaţă migrator în 13% din cazuri, munca femeilor peste hotare în 27%,

neapelarea la ajutor medical în 7% (Diagrama nr. 26).

Diagrama nr. 26 Evoluţia mortalităţii materne în Republica Moldova în perioada 2003-2009

În funcţie de mediul de trai, mortalitatea maternă predomină, de regulă, în

localităţile rurale, deşi în anii 2006-2007 în mediul urban acest indicator a fost mai

înalt în mediu urban, ceea ce denotă că probleme majore la acest calitol există în

ambele cazuri.

25

Analiza evoluţiei acestui indicator comparativ cu ţările învecinate şi ţările

Uniunii Europene (aderate după 2004), reflectă pedeplin gavitatea problemei în

cauză, dat fiind faptul că după anul 2004 în Republica Moldova se înregistrează

cea mai înaltă rată a mortalităţii materne, iar în anul 2008 acest indicator este de

cinci ori mai mare decât în ţările UE (aderate după 2004) (Diagrama nr. 27).

Diagrama nr. 27 Evoluţia mortalităţii materne în perioada 2003-2008

Mortalitatea infantilă (copii decedaţi în vîrsta sub un an la 1000 născuţi vii)

se caracterizeaza pintr-o evolutie instabila, desi in perioada de referinta s-a

conturat o tendinta de micsorare, acest indicator ramane in continuare la nivel

nesatisfacator.

Numărul de copii decedaţi în vîrsta sub un an în anul 2009 a fost de 493

cazuri, comparativ cu 681 în anul 2000, rata mortalităţii infantile reprezintă 12,1

decese, faţă de 18,3 decese în anul 2000 (Diagrama nr. 28).

Diagrama nr. 28 Evoluţia mortalităţii infantile în Republica Moldova în perioada 2003-2009

Cele mai scăzute rate ale mortalităţii infantile au fost înregistrate în

raioanele: Şoldăneşti (5,3‰), Drochia (5,4‰), Căuşeni (7,4‰) şi Ocniţa (7,6‰),

26

iar cele mai înalte - în raioanele Basarabeasca (21,5‰), Glodeni (21,0‰), Călăraşi

(18,0‰), Cahul, Leova Hînceşti şi Floreşti (aproximativ cîte 17- 16 ‰).

Evaluarea în dinamică a acestui indicator comparativ cu ţările învecinate şi

unele ţările, care au aderat la Uniunea Europenă după anul 2004, denotă că situaţia

la capitolul respectiv în Republica Moldova rămâne în continuare una extrem de

complicată, iar evoluţia are tendinţe nefavorabile, deşi pe parcursul ultimilor şapte

ani nivelul mortalităţii infantile s-a redus de la 14,4 la 12,1.

În acelaşi timp, în anul 2009 mortalitatea infantilă era de cca două ori mai

mare decât în ţările respective ale Uniunii Europene, în România nivelul acestui

indicator doar în perioada 2004- 2008 reducându-se cu cca 1/3 (dela 16,69 la

10,97) în anul, iar în Ucraina mortalitatea infantilă în perioada vizată a fost mult

sub nivelul înregistrat în republica Moldova (Diagrama nr. 29).

Diagrama nr. 29 Evoluţia mortalităţii infantile în perioada 2003-2008

Principalele cauze ale mortalităţii infantile au rămas stările ce apar în

perioada perinatală, care constituie 40,8% din totalul copiilor decedaţi în vîrstă sub

1 an, malformaţiile congenitale, deformaţiile şi anomaliile cromozomiale 27,0%,

bolile aparatului respirator 13,2%, accidentele, intoxicaţiile şi traumele 7,1%.

Nivelul înalt de morbiditate şi mortalitate infantilă este determinat prioritar de

starea sănătăţii femeii, iar datele statistice denotă că cca 62% din femeile gravide

atestă afecţiuni extragenitale, cca 42,4% din gravide suferă de anemie. În plus,

alimentaţia incorectă, fumatul, drogurile, sporesc riscurile pentru viaţa copiilor

născuţi (Diagrama nr. 30).

27

Diagrama nr. 30 Ratele mortalităţii infantile pe principalele cauze de deces în perioada 2005-2008

Studiile în domeniu denotă, că cel mai înalt nivel al mortalităţii infantile se

înregistrează în raioanele din Sud, iar cea mai mic în mun. Chişinău, ceea ce

demonstrează diferenţele existente între populaţia rurală şi cea urbană la capitolul

studii, bunăstare, condiţii de trai, educaţie pentru sănătate şi modul sănătos de

viaţă, accesul la servicii medicale etc., acesta fiind un indicator atât al stării de

sănătate, cât şi al nivelului de dezvoltare socio-economică a ţării şi societăţii.

Evaluarea cauzelor mortalităţii infantile pe sexe, atestă o predominare în

principalele cauze de deces a băieţeilor asupra fetiţelor, iar diferenţele de la caz la

caz sunt destul de variate (Diagrama nr. 31).

Diagrama nr. 31 Decedaţi în vîrstă sub 1 an, pe principalele cauze de deces, pe sexe în 2008 (%)

Astfel, traumele sunt cauză de deces cu 6,1% mai frecvent la băieţei decât la

fetiţe, patologiile congenitale cu 3,2%, maladiile aparatului respirator cu 1,0%, iar

fetiţele decedează mai frecvent, în special, din cauza complicaţiilor perinatale cu

7,9% şi din cauza altor maladii.

28

Concluzii: 1. Republica Moldova în prezent este la etapa tranziţiei demografice a

populaţiei, confirmată de datele statistice oficiale, prin procesele de reformare

structurală şi evoluţia principalelor variabile ale mişcării naturale a populaţiei.

Astfel, evoluţia demografică a ţării se manifestă ca fenomen de „declin

demografic”, cu numărul populaţiei în scădere continuă, evolutie nefavorabilă a

natalităţii şi mortalităţii, spor natural şi migraţional negativ, dezechilibru în

structura pe vîrste şi intensificarea procesului de îmbătrînire demografică.

Prin urmare, în procesul elaborării politicilor în domeniul resurselor umane

din sanatate urmeaza a se tine cont de principalele probleme demografice ale ţării,

care sunt abea la etapa iniţială si care se vor aprofunda în continuare:

- reducerea natalităţii şi fertilităţii

- creşterea mortalităţii

- scăderea sporului natural si numărului populaţiei

- imbătrânirea populatiei şi depopularea spatiului geografic

- intensificarea procesului de migraţie.

2. Evoluţia fenomenelor demografice în regiunile tarii, în linii mari,

păstrează aceleaşi tendinţe ca şi în ansamblu pe ţară, insa se atesta unele diferenţe,

cum ar fi:

a) în mediul urban

- natalitate si mortalitate mai scăzută

- speranţa de viaţă mai mare

- structura pe vârste mai favorabilă

b) în mediul rural

- sporul natural mai redus

- structura pe sexe mai echilibrată

- dependenţă demografică mai mare

c) în raioanele de Nord, comparativ cu cele de Centru si Sud:

- natalitate mai scăzută

- mortalitate mai mare

29

- depopulare mai intensă

- structura pe sexe mai dezechilibrată

- spor natural mai redus

- raportul persoanelor vârstnice mai mare.

Repartizarea teritorială a populaţiei scoate în evidenţă următoarele aspecte,

care urmează a fi luate in consideratie la etapa planificarii resurselor umane din

sanatate:

- concentrarea populaţiei în zona centrală, unde in prezent locuiesc 50% din

totalul populaţiei (34% din suprafaţă);

- concentrarea mare a populaţiei în mun. Chişinău, unde locuiesc 22% din

numărul populaţiei şi 53% din totalul populaţiei urbane,

- cea mai mică pondere a populaţiei urbane (41,3%) din Europa,

- diferenţele mari ale mortalităţii în mediile urban şi rural denota inechitati in

consumul serviciilor de sanatate, fiind mai accesibile in mediul urban.

3. Rezultatele modelării evolutiei proceselor demografice în următoarele

decenii demonstrează că numărul populaţiei va fi în scădere continuă, procesul de

îmbătrânire demografică va atinge proporţii extrem de mari, iar conform

scenariului pesimist, efectivul populaţiei ţării poate să se micşoreze cu circa un

milion de locuitori in urmatoarele decenii.

Astfel, schimbările în structura pe vârste a populaţiei, exprimate prin

reducerea continuă a numărului de copii, tineri şi persoane apte de muncă, pe

fundalul miscărilor migratorii in ascensiune, vor contribui la diminuarea numărului

de potentiali candidati pentru instruire in domeniul medical, limitarea resurselor

umane disponibile din sistemul sănătăţii şi majorarea numarului de lucratori

medicali de varsta pensionara.

Prin urmare, politicile in domeniul resurselor umane din sanatate urmeaza a

fi orientate prioritar spre mentinerea, din punct de vedere cantitativ, a nivelului

actual de formare profesionala, redistribuirea fluxului spre zonele deficitare prin

parghii motivationale, crearea conditiilor mai flexibile de recalificare profesională

30

a medicilor angajati, diversificarea instruirii profesionale (de ex. reactualizarea

rolului medicului internist si implementarea unor specializari aditionale,

complementare, pentru competente etc.), care sa permită largirea spectrului de

abiltati si competente pentru acordarea asistentei medicale specializate de catre

medici, instruirea prin rezidenţiat la toate specializările, admiterea la studii de

rezidentiat pe functii vacante, integrarea instruirii postiniversitare de rezidentiat cu

activitatea institutiilor medico-sanitare raionale si implicarea mai larga a medicilor

rezidenti in activitate la nivel raional etc.

4. Evaluarea comparativa a morbiditatii si principalelor cauze de deces a

populatiei cu nivelului asigurarii populatiei cu diverse categorii de medici, reflecta

o corelatie directa intre aceste procese, conturandu-se locurile cele mai vulnerabile

ale sanatăţii populatiei si anume:

a) bolile aparatului circulator

- patologiile cardio-vasculare sunt cauza a mai mult de jumătate din totalul

mortalităţii (în ţările econiomic dezvoltate 30-40%)

- 9 raioane nu dispun de medic cardiolog, 14 raioane dispun doar de cate un

singur medic cardiolog, respectiv in 2/3 din raioane populaţia nu beneficiază

pedeplin de asistenţă medicală specializată în domeniu;

- toţi medicii cardiologi formati dupa anul 2005 activează în mun. Chişinău,

prioritar în Institutul de Cardiologie.

b) bolile aparatului respirator

- bolile aparatului respirator detasat sunt principala cauza a morbiditatii

populatiei atat dupa incidenta, cat si dupa prevalenta, iar creşterea numărului

deceselor de tuberculoză este extrem de îngrijorătoare.

- din 53 de medici ftiziopneumologi formaţi în perioada 2003-2009, doar 12

activeaza în instituţii medico-sanitare;

- atractivitatea redusă a profesiei medic ftiziopneumolog, asociata deseori cu

nocivităţi, riscuri sporite, contactarea persoanelor socialmente vulnerabile etc.

c) bolile sistemului digestiv

31

- sunt printre principalele cauze ale morbiditatii populatiei, a crescut rata

mortalităţii din cauza cirozei, consecinţă a creşterii morbidităţii prin hepatite virală,

- în total 26 raioane nu au medic gastroenterolog, iar în restul raioanelor

activează doar câte un singur specialist,

- în ultimii şapte ani au fost pregătiţi doar 21 medici gastroenterologi sau în

mediu câte trei medici anual, ceea ce este mult sub nivelul necesităţilor reale ale

sistemului de sănătate, din care doar 3 medici activau în sistemul public al sănătăţii

si toţi trei in mun. Chişinău.

d) boli oncologice

- a crecut considerabil incidenta maladiilor oncologice, iar diagnosticarea

primara deseori se efectueaza in stadii avansate de dezvoltare, respectiv a crescut

mortalitatea din cauza tumorilor, în special din cauza cancerului glandei mamare,

fiind a doua cauză principala de deces

- in 16 raioane (cca 50%) nu sunt medici oncologi,

- din numărul total de 51 medici oncologi formaţi în ultimii şapte ani doar

trei activează în instituţii medico-sanitare raionale.

e) complicatii ale sarcinii, nasterii si lauziei

- printre cauzele principale ale morbiditatii, nivel inalt al mortalitatii materne

(de 3-4 ori mai înaltă decât în ţările economic-dezvoltate), principala cauza a

mortalitatii infantile,

- din numărul total de medici obstetricieni ginecologi formaţi în ultimii şapte

ani în sistemul public al sănătăţii activeaza doar cca 1/3 , majoritatea în mun.

Chişinău (cca 2/3 din cei angajaţi), iar în instituţii medico-sanitare raionale pe

parcursul ultimilor şapte ani s-au angajat doar 9 medici obstetricieni ginecologi

tineri specialişti în doar cinci raioane,

- numărul medicilor obstetricieni ginecologi din sistemul sănătăţii, inclusiv

sectorul departamental, s-a redus cu 38 in ultimii cinci ani,

- în 7 raioane activeaza doar câte un medic pediatru, iar un raion nu dispune

de medic pediatru, 10 raioane nu dispun de medici neonatologi,

32

- din 127 medici pediatri formati in ultimii şapte ani doar 37 medici pediatri

activau în sistemul public de sănătate, inclusiv 9 in mun. Chisinau şi doar 28 in

raioane (cca 20%).

f) boli ale sistemului endocrin

- morbiditatea populatiei prin diabet zaharat în ultimii şapte ani a crescut cu

1/3, este in continua crestere incidenta şi prevalenta patologiilor glandei tiroide si

altor maladii endocrine si de metabolism,

- 14 raioane nu dispun de medic endocrinolog, serviciile medicale respective

fiind prestate prin cumulare de către alte categorii de medici, iar în 15 raioane

activeaza doar câte un singur medic endocrinolog,

- în ultimii şapte ani au fost formati doar 13 medici endocrinologi, din care

şase activeaza in sistemul public de sănătate în municipiul Chişinău, iar instituţiile

medico-sanitare raionale, practic nu au beneficiat de medici endocrinologi în

ultimii şapte ani.

g) maformatii congenitale

- una din principalele cauze ale mortalitatii infantile

- in Republica Moldova nu exista un sistem de pregatire a medicilor

geneticieni,

- in institutiile medico-sanitare din tara practic nu activeaza medici

geneticieni, cu exceptia unei institutii specializate.

h) alcoolism si narcomanie

- incidenta prin alcoolism si psihoze alcoolice a crescut cu 50% in ultimii

şapte ani, incidenta prin narcomanie si toxicomanie se mentine in continuare

constant la un nivel inalt,

- în instituţiile medico-sanitare raionale activeaza în total doar 43 de medici

psihiatri, iar gradul de asigurare a populaţiei cu medicii vizaţi este de 0,2/10 mii

locuitori, fiind mult sub nivelul mediu pe ţară (0,6), trei raioane nu dispun de

medici psihiatri, iar 11 raioane nu dispun de medici narcologi,

- din 51 medici psihiatri formati in ultimii şapte ani, doar 20 activeaza în

instituţii medico-sanitare din sistemul public al sănătăţii, inclusiv 11 activeaza în

mun. Chişinău, respectiv doar 9 medici psihiatri activeaza in raioane (1/5).

33

5. În contextul îmbatranirii demografice a populatiei si cresterii ratei

persoanelor varstnice este necesar a implementa neintarziat si dezvolta in

continuare un sistem bine conturat de formare profesionala a medicilor geriatri si a

personalului medical mediu specializat în domeniul ingrijirilor medicale atat la

domiciliu, cat si in institutii specializate, dat fiind faptul ca serviciile medicale şi

sociale pentru populaţia vârstnică şi grupele social vulnerabile inevitabil vor avea

in urmatorii ani o dezvoltare vertiginoasa.

6. In conditiile reducerii continue a populaţiei din mediul rural, se impune

necesitatea identificarii localitatilor rurale cu perspectiva clara de dezvoltare in

viitor din punct de vedere al fenomenelor demografice, spre care urmeaza a fi

orientate prioritar investitiile materiale (renovarea si dotarea Centrelor de Sanatate)

si umane (asigurarea cu medici de familie si asistenti medicali), economic

argumentate si justificate, iar structura sistemelor de sanatate raionale urmeaza a fi

ajustata si optimizata permanent, in functie de miscarile naturale ale populatiei,

inclusiv prin largirea ariilor de deservire medicala a populatiei, ţinand cont de

fenomenul tot mai intens de depopulare a mediului rural.

Cu certitudine, ajustarea continua a structurii sistemelor de sanatate raionale,

perfectionarea si modernizarea managementului resurselor umane sunt

mecanismele reale de optimizare a utilizarii resurselor financiare disponibile, de

majorare a remunerarii muncii lucratorilor medicali si atragere a medicilor pentru

activitate in mediul rural.