,qwurvshf lrqlvpxovúlduhruljlqhdvq b …...c. analizatorul. c 27. 7rqdolwdwhddihfwlydvh q]d...

1.

Introspecţionismul îşi are originea în:

a. Italia;

b. Germania;

c. Franţa.

B

2.

Introspecţioniştii situează în centrul psihologiei studiul :

a. fenomenelor inconştiente;

b. fenomenelor conştiente;

c. fenomenelor subconştiente.

B

3.

În concepţia lui S. Freud, inconştientul acţionează după:

a. principiul plăcerii;

b. principiul realităţii.

A

4.

Reprimarea poate fi definită ca:

a. operaţie psihică ce tinde să elimine din conştiinţă un conţinut neplăcut;

b. actualizarea unor dorinţe inconştiente asupra unor persoane sau obiecte;

c. anxietate faţă de un pericol extern.

A

5.

Curentul behaviorist se naşte în:

a. Germania;

b. Franţa;

c. S.U.A.

C

6.

Behaviorismul acordă un rol important în formarea naturii umane:

a. mediului înconjurător;

b. trăsăturilor ereditare.

A

7.

Acţiunile autoplastice sunt acţiuni care:

a. modifică organismul;

b. modifică anturajul.

A

8.

„Părintele” psihanalizei este considerat:

a. S. Freud;

b. W. Wundt;

c. J. Piaget.

A

9.

În centrul psihologiei umaniste se află:

a. omul preprogramat al lui Lorenz, încorsetat în propriile sale instincte;

b. omul proactiv, care se construieşte şi se autoactualizează;

c. omul divizat al lui Freud, care se zbate între principiul plăcerii şi cel al realităţii.

B

10.

În simptomatica stabilă sunt incluse:

a. conduita verbală;

b. conduita mnezică;

c. culoarea ochilor.

C

11. În cadrul unui experiment, factorul manipulat / controlat de către experimentator se numeşte:

a. variabilă dependentă;

b. variabilă independentă.

B

12.

Experimentul în care cercetătorul reconstruieşte mintal ceea ce a provocat natura se numeşte:

a. experiment proiectat;

b. experiment activ;

c. experiment ex post facto.

C

13.

Scoaterea subiectului din ambianţa obişnuită de viaţă şi activitate şi introducerea într-o ambianţă artificială

se numeşte:

a. experiment natural;

b. experiment artificial;

c. experiment de laborator.

C

14.

Convorbirea care presupune reformularea întrebărilor şi adresarea unor întrebări suplimentare se numeşte:

a. convorbire liberă;

b. convorbire standardizată;

c. convorbire semistandardizată

C

15.

Reamintirea, descrierea şi datarea de către subiect a acelor episoade din viaţa sa care i-au provocat trăiri

emoţionale puternice constituie:

a. metodica „impresii”;

b. metodica „evenimente”.

A

16.

În România, profesia de psiholog este reglementată prin:

a. Legea nr. 11/2002;

b. Legea nr. 213/2004;

c. Legea nr. 180/2006.

B

17.

Cea mai simplă formă de influenţare o constituie:

a. persuasiunea;

b. manipularea;

c. imitaţia.

C

18.

Urmărirea sistematică şi intenţionată, înregistrarea exactă a manifestărilor comportamentale ale individului

şi ale contextului situaţional al comportamentului poartă denumirea de:

a. observaţie;

b. experiment.

A

19.

Senzaţia este primul nivel de procesare al informaţiilor – nivelul bazal. În ce plan se face elaborarea

imaginii subiective asupra stimulilor?

a. optic;

b. acustic;

c. cortical.

C

20.

Definirea senzaţiei prin opoziţie cu percepţia se realizează prin evidenţierea superiorităţii percepţiei în

raport cu:

a. reprezentarea;

b. senzaţia;

c. excitaţia.

B

21.

Conceptul de prag vizează particularităţile fizice ale:

a. intensităţii stimulului;

b. calităţii stimulului;

c. valorii stimulului.

A

22.

Legea pragurilor absolute afirmă că între valoarea pragului şi nivelul sensibilităţii există un raport:

a. direct proporţional;

b. invers proporţional;

c. direcţional.

B

23.

Procesul care poartă denumirea de sinestezie, reprezintă creșterea sensibilităţii unui:

a. analizator;

b. stimul;

c. receptor.

A

24.

Legea depresiei constă în scăderea sensibilităţii:

a. legăturilor funcţionale intra şi inter-analizatori;

b. legăturilor funcţionale structurale;

c. legăturilor funcţionale dintre stimuli.

A

25. Durata este un atribut de ordin calitativ al:

a. imaginii perceptive;

b. imaginii senzoriale;

c. imaginii reprezentărilor.

B

26. Aparatul morfo-funcţional care contribuie la realizarea senzaţiei este:

a. receptorul;

b. stimulul;

c. analizatorul.

C

27. Tonalitatea afectivă a senzaţiilor exprimă:

a. diminuarea treptată a senzaţiilor;

b. ecoul afectiv al senzaţiei;

B

c. dispariţia cvasitotală a senzaţiilor.

28. Percepţia se defineşte ca proces psihic activ de prelucrare şi interpretare a informaţiei senzoriale sub

forma:

a. unei imagini cu sens pentru subiect;

b. unei imagini fără sens pentru subiect;

c. unei imagini senzoriale.

A

29. Cărui tip de imagine îi sunt specifice următoarele atribute: integrată, unitară, obiectuală, semnificativă?

a. imaginii globale;

b. imaginii virtuale;

c. imaginii perceptive.

C

30. Legea structuralităţii perceptive arată că însuşirile obiectului creează efecte de percepţie numai:

a. împreună, organizate şi ierarhizate;

b. separate şi neorganizate;

c. disparate, dar ierarhizate.

A

31. Orientarea senzorială nemijlocită a omului cu mediul înconjurător este asigurată de percepţii, împreună cu:

a. reprezentările;

b. senzaţiile;

c. imaginaţia.

B

32. Momentul în care obiectul este perceput, conştientizat, integrat verbal şi comportamental se numeşte:

a. pragul minim cognoscibil;

b. pragul maxim cognoscibil;

c. pragul minim separabil.

A

33. Spre deosebire de percepţie, reprezentarea are drept conţinut informaţional:

a. o caracteristică mai dinamică a obiectului;

b. o caracteristică mai reprezentativă a obiectului;

c. o caracteristică mai puţin importantă a obiectului.

B

34. Mecanismul esenţial care asigură declanşarea şi formarea reprezentărilor este:

a. durata;

b. acţiunea;

c. cuvântul.

C

35. Reprezentarea este un “simbol” generalizat pentru că:

a. redă un obiect tipic pentru o grupă de obiecte;

b. redă numai unele caracteristici ale obiectului;

c. redă o grupă tipică pentru un obiect.

A

36. Care sunt cele mai frecvente reprezentări în experienţa unei persoane, dintre cele enumerate mai jos?

a. vizuale;

b. gustative;

c. auditive.

A

37. Reprezentarea are drept conţinut informaţional:

a. o caracteristică concretă a obiectului;

b. o caracteristică cognitiv-logică;

o caracteristică a mecanismelor psihofiziologice.

A

38. Conform criteriului conţinutului informaţional, reprezentările pot fi:

a. reprezentări individuale, generale şi reproductive;

b. reprezentări vizuale, auditive şi kinestezice;

c. reprezentări selective, specifice şi unitare.

B

39. În conformitate cu criteriul nivelului operativităţii intelectuale, reprezentările reproductive pot fi:

a. statice, cinetice şi de transformare;

b. statice, operaţionale şi reglatorii;

c. statice.

A

40. Imaginea din reprezentare este:

a. bogată în conţinut, prezentând însuşiri detaliate;

b. săracă în conţinut, prezentând însuşiri relevante;

B

c. schematică în conţinut, prezentând însuşiri detaliate.

41. Reprezentarea este:

a. procesul mental de cunoaștere activ implicat în adaptarea curentă, prin care se reflectă obiecte,

fenomene, etc. în totalitatea însușirilor lor;

b. procesul psihic ce face trecerea spre procesele cognitiv-logice, reflectând obiectele și fenomenele

în absența lor ;

c. procesul psihic prin intermediul căruia se reflectă însușirile simple și separate ale lucrurilor, în

timpul acțiunii acestora asupra organelor de simț.

B

42. Construcţia imaginii perceptive se realizează prin operarea pe elemente:

a. de contur şi structură;

b. de fond şi superficiale;

c. de durată şi intensitate.

A

43. Modelul integral al gândirii este:

a. tridimensional;

b. cvadridimensional.

B

44. Analiza şi sinteza în gândire reprezintă operaţii:

a. corelative;

b. independente.

A

45. Problemele slab structurate necesită cu preponderenţă utilizarea unor proceduri de tip:

a. algoritmic;

b. euristic.

B

46. Exemplarul cel mai familiar al unui concept se numeşte:

a. noţiune;

b. prototip;

c. cuvânt.

B

47. Procesarea cognitivă care porneşte de la general spre concret, particular se numeşte:

a. proces deductiv;

b. proces inductiv.

A

48. Care din următoarele concepte reprezintă un concept de bază:

a. vehicul;

b. maşini;

c. autobuz.

B

49. În procesul de luare a deciziilor modul de formulare a problemei cu mesaj emoţional:

a. afectează luarea deciziei;

b. nu afectează luarea deciziei.

A

50. Cele trei procese de bază ale memoriei sunt:

a. encodarea, stocarea, reactualizarea;

b. encodarea, uitarea, reactualizarea.

A

51. Alegeţi caracteristicile care individualizează memoria umană în raport cu alte tipuri sau forme de

memorie:

a. caracter mijlocit, inteligibil, selectiv;

b. caracter direct şi nemijlocit.

A

52. Fidelitatea stocării depinde de:

a. capacitatea de reactualizare a subiectului;

b. calitatea encodării.

B

53. Este adevărată fraza: “În general, un material cu sens este reţinut un timp mai scurt decât unul fără sens”?

a. da;

b. nu.

B

54. Care enunţ este fals?

a. memoria este o capacitate psihică indispensabilă;

b. memoria asigură continuitate vieţii psihice;

c. memoria este cel mai important mecanism de prelucrare primară a informaţiilor;

d. memoria interacţionează cu toate celelalte mecanisme psihice.

C

55. Memoria biologică sau senzorio-motorie comună pentru om şi animal constă în:

a. capacitatea de a reţine şi a reactualiza senzaţiile şi mişcările;

b. reprezentări colective.

A

56. O altă denumire a memoriei implicite este:

a. memorie conştientă;

b. memorie non-declarativă.

B

57. Memoria senzorială a stimulilor vizuali se numeşte:

a. memorie iconică;

b. memorie ecoică.

A

58. Care din următoarele repetiții pentru fixarea unui material sunt mai eficiente?

a. repetiția încărcată cu sens;

b. repetiția mecanică.

A

59. În care din următoarele situații se manifestă memoria autistică?

a. în starea de veghe;

b. în somn sau în alte maladii sub forma visului sau a delirului;

B

60. Una din următoarele afirmații specifice MLD (memoria de lungă durată) este corectă:

a. MLD are durata nelimitată;

b. MLD are durata de maxim 15-20 secunde.

A

61. Memoria senzorio-motorie sau biologică, având capacitatea de a reține și reactualiza senzații și mișcări

este specifică:

a. atât pentru om, cât și pentru animal;

b. doar oamenilor.

A

62. În perioada preșcolară (3-6/7 ani) memoria suferă modificări importante, însă predomină:

a. memoria intuitiv-plastică;

b. memorarea logică;

c. memoria involuntară.

A

63. În care dintre perioadele cronologice următoare volumul memoriei crește foarte mult?

a. în perioada pubertății (10/11-14/15 ani);

b. în școlaritatea mare (adolescenţă: 14/15-18/19 ani);

c. la vârsta adultă.

B

64. Care memorie este semnificativ afectată la vârsta a III-a?

a. memoria de scurtă durată(MSD);

b. memoria de lungă durată(MLD).

A

65. Imaginaţia operează cu:

a. percepţii;

b. senzaţii;

c. imagini mintale.

C

66. Imaginaţia este definită ca:

a. actul elementar al reprezentării;

b. reproducerea experienţei anterioare;

c. evocarea unor trăiri sub forma imaginilor;

d. proces şi produs al restructurării experienţei.

D

67. Imaginaţia este sinonimă cu:

a. visul;

b. reveria;

c. fantezia.

C

68. Imaginaţia corelează cu:

a. temperamentul;

b. caracterul;

c. personalitatea.

C

69. Procesul imaginativ implică gândirea pentru a:

a. corecta erori de raţionament;

b. suplini dinamica percepţiilor;

A

c. compensa lipsa unui real concret.

70. Funcţia principală a imaginaţiei este de a:

a. rememora trecutul;

b. evoca prezentul;

c. prefigura viitorul.

C

71. Imaginaţia creativă are la bază:

a. emoţii;

b. sentimente;

c. afectivitatea.

C

72. Cea mai ilustrativă formă de imaginar o constituie:

a. simbolul;

b. planul ecoic.

A

73. Persoanele imaginative operează preponderent cu:

a. idei;

b. imagini;

c. intuiţii.

B

74. Atunci când luarea unei decizii are o parte pozitivă şi una negativă, aflate în dispută, dând naştere unei

dileme în legătură cu luarea deciziei, conflictul este de tip:

a. apropiere-evitare;

b. evitare-evitare;

c. apropiere-apropiere.

A

75. Trebuinţele materiale se încadrează în categoria trebuinţelor:

a. primare;

b. secundare.

B

76. Creatorul „piramidei trebuinţelor” a fost:

a. H. Bessel;

b. J. Nuttin;

c. A. Maslow.

C

77. Păstrarea condiţiilor interne ale organismului la un nivel constant constituie esenţa teoriei:

a. reducerii impulsului;

b. homeostazice.

B

78. Mecanismul de apărare conform căruia în lupta împotriva unui impuls inacceptabil subiectul activează

opusul acestuia, poartă denumirea de:

a. raţionalizare;

b. simbolizare;

c. formaţiune reacţională.

C

79. Termenul „stres” a fost conceput de:

a. K. Lewin;

b. H. Selye.

B

80. Trebuinţele spirituale sunt considerate:

a. trebuinţe primare;

b. trebuinţe secundare.

B

81. Capacitatea proceselor afective de a se exterioriza poartă denumirea de:

a. mobilitate;

b. expresivitate.

B

82. Intensitatea proceselor afective indică:

a. persistenţa în timp a acestora;

b. forţa, tăria de care dispune trăirea afectivă;

c. trecerea de la o stare afectivă la alta.

B

83. În cadrul proceselor afective, pe prim plan se află:

a. obiectul;

B

b. relaţia dintre persoană şi obiect.

84. Gelozia se încadrează în rândul pasiunilor:

a. nobile;

b. „oarbe”.

B

85. 23

5

Zâmbetul realizat de muşchiul orbicular care se contractă doar în partea lui externă, poartă denumirea de:

a. „zâmbetul lui Duchenne”;

b. „zâmbetul fals”.

A

86. 23

8

Alegeţi afirmaţia corectă:

a. depresia este o componentă a tristeţii;

b. tristeţea este o componentă a depresiei.

B

87. 24

4

Comunicarea verbală este o comunicare:

a. sintetică;

b. simbolică;

c. sincretică.

B

88. 25

6

Salutul se încadrează în categoria de gesturi de tip:

a. emblemă;

b. ilustratori;

c. expresii faciale;

d. reglatori.

A

89. 26

1

Studiul privirii în comunicarea nonverbală se numeşte:

a. oftalmologie;

b. atenţie vizuală;

c. oculezica;

d. okinetica.

C

90. Principala caracteristică a vorbirii este caracterul:

a. intuitiv;

b. situativ;

c. emoţional.

B

91. Sensibilitatea organismului în raport cu stimulii, în contextul atenţiei, poartă denumirea de:

a. vigilenţă;

b. orientare.

B

92. Starea generală de alertă a organismului, pe fondul căreia sunt receptaţi cu prioritate stimulii esenţiali

pentru organism la un moment dat, se numeşte:

a. orientare;

b. vigilenţă.

B

93. Orientarea spre anumiţi stimuli şi diminuarea importanţei sau chiar ignorarea altora poartă denumirea de:

a. selecţie;

b. focalizare;

c. orientare.

A

94. Dacă atenţia voluntară este exersată frecvent, în timp va apărea o automatizare a acesteia, numită:

a. atenţie involuntară;

b. atenţie voluntară;

c. atenţie postvoluntară.

C

95. Volumul mediu al atenţiei este de:

a. 3-5 elemente simultan;

b. 5-7 elemente simultan;

c. 7-9 elemente simultan.

B

96. Evaluaţi enunţul: „Atenţia involuntară este o formă simplă a atenţiei întâlnită şi la animale.”

a. adevărat;

b. fals.

A

97. Principala formaţiune implicată în realizarea atenţiei este:

a. zona occipitală;

b. sistemul reticulat.

B

98. Persoanele care manifestă Sindromul deficitului de atenţie şi hiperactivitate (ADHD) se caracterizează

prin:

a. finalizarea sarcinilor;

b. dificultăţi în menţinerea atenţiei;

c. concentrarea pe detalii.

B

99. Studiul simptomaticii stabile se referă la evaluarea:

a) Comportamentului verbal

b) Circumferinței toracice

c) Modificărilor vegetative

B

100 Tipologia lui Kretschmer descrie tipul:

a) Histrionic

b) Anemic

c) Astenic

C

101 Studiul conduitei expresive se referă la evaluarea:

a) Structura scheletului

b) Mimicii

c) Diametrului cranian

B

102 Din punctul de vedere al semnificației psihologice mersul lent, nehotărât și timid pare să fie specific

temperamentului:

a) Flegmatic

b) Coleric

c) Sangvinic

d) Melancolic

D

103 Gesturile rapide și imprecise sunt caracteristica temperamentului:

a) Sangvinic

b) Melancolic

c) Flegmatic

d) Coleric

D

104 Gesturile moi, de mică amplitudine, pot sugera:

a) Atitudine defensivă, teamă, temperament melancolic

b) Stări afective stenice, înflăcărare temperament

A

105 Din perspectiva gradului de deschidere a ochilor, atitudinea de neacceptare, de rezistență față de

informațiile primite sau de suspiciune este sugerată de:

a) Ochii întredeschiși

b) Ochii larg deschiși

A

106 Privirea orientată în sus peste capul interlocutorului poate sugera:

a) Atitudine de umilință

b) Sentiment de vinovăție

c) Lipsă de respect

d) Atitudine critică, provocatoare

C

107 Mimica excesiv de mobilă însoțită de o gestică amplă și rapidă indică un temperament:

a) Melancolic

b) Flegmatic

c) Sangvinic

d) Coleric

D

108 Vorbirea fluentă, continuă, exprimată prin ușurință în utilizarea cuvintelor sugerează:

a) Dificultăți de conceptualizare

b) Un tonus neuropsihic scăzut

c) Rapiditate în desfășurarea activității cognitive

C

109 Din perspectiva conduitei verbale, o intonație bogată în inflexiuni este determinată de: B

a) Un fond afectiv sărac

b) Dorința de a impresiona interlocutorii

c) Dificultăți sau inhibiții în comportamentul social

110 Ideile generale pe care se bazează construcția experimentului se numesc:

a) Constructe ipotetice

b) Idei primare

A

111 Ipotezele operaționale aprofundează relațiile stabilite în:

a) Ipoteza statistică

b) Ipoteza generală

c) Ipoteza de nul

B

112 Pentru a fi considerate științifice, ipotezele trebuie să îndeplinească următoarele criterii:

a) Să fie testabile

b) Să nu fie falsificabile

c) Să fie cât mai complexe

A

113 Într-o ipoteză descriptivă identificăm:

a) Modul de asociere a variabilelor

b) Cauzele unui comportament

A

114 Eșantionarea aleatorie sistematică se referă la:

a) Selectarea subiecților într-o manieră neinfluențabilă dintr-o populație

b) Selectarea dintr-o listă a populației pe fiecare al N-lea subiect

c) Selectarea subiecților ce se oferă voluntar

B

115 Grupurile independente de subiecți sunt construite în baza:

a) Legilor hazardului

b) Structurării după un factor comun

c) Preferințelor experimentatorului

A

116 În cercetarea de tipul ex-post-facto cercetătorul evaluează comportamentul subiecților:

a) Înainte de producerea evenimentului

b) După producerea evenimentului

c) În timpul derulării evenimentului

B

117 Planul experimental cu un singur subiect este utilizat:

a) În evaluarea efectului tratamentului

b) Studierea efectului aşteptării asupra timpului de reacție

A

118 Planurile factoriale trebuie să conțină în mod obligatoriu două sau mai multe variabile:

a) Dependente

b) Independente

c) Subiect

B

119 Din punct de vedere cronologic experimentul-pilot este derulat:

a) În același timp cu experimentul propriu-zis

b) Înaintea experimentului propriu-zis

c) După experimentul propriu-zis

B

120 Denumirea de ”true experiment” din literatura anglo-saxonă se referă la:

a) Experimentul de confirmare

b) Experimentul de laborator

c) Experimentul natural

A

121 Expresia ”ce s-ar întâmpla dacă” este caracteristica experimentului:

a) Psihopedagogic

b) Invocat

c) Explorator

C

122 Experimentul este o organizare metodică (rațională şi practică) de tip special în care cercetătorul:

a) provoacă faptele

b) constată faptele

A

123 O manipulare a mediului controlată de experimentator este reprezentată de:

a) Variabila independentă

A

b) Variabila dependentă

c) Variabila intermediară

124 Relația dintre variabila independentă și cea dependentă este una de:

a) Interdependență

b) Cauză-efect

c) Bidirecțională

B

125 Variabila dependentă este reprezentată de:

a) Răspunsul subiectului

b) Factorii de mediu

c) Stimul

A

126 Variabilele manipulate de experimentator sunt:

a) Variabile subiect

b) Variabile dependente

c) Variabile independente

C

127 Variabilele care nu sunt limitate la un număr precis de valori sunt denumite:

a) Variabile continue

b) Variabile calitative

c) Variabile discrete

A

128 Eșecul unei variabile independente de a controla experimentul se numește:

a) Rezultat neașteptat

b) Rezultat nul

c) Rezultat indirect

B

129 Posibilitatea de generalizare a rezultatelor experimentului la alți subiecți și la alte situații este asigurată de:

a) Validitatea externă

b) Validitatea de construct

c) Validitatea de conținut

A

130 Gradul în care o procedură permite deducții corecte în privința unei variabile ce prezintă interes pentru

cercetare este exprimată de:

a) Validitatea externă

b) Validitatea de construct

c) Validitatea de conținut

C

131 Valoarea ridicată a erorii de variație:

a) Nu modifică capacitatea de predicție a variabilei independente

b) Crește puterea de predicție a variabilei independente

c) Reduce puterea de predicție a variabilei independente

C

132 Fenomenul conform căruia subiecții dintr-o situație experimentală cunosc tratamentul dat în alte situații

similare se numește:

a) Înregistrarea tratamentului

b) Difuzarea tratamentului

c) Distorsiunea variabilei subiect

B

133 Cea mai mare amenințare directă la adresa validității variabilei dependente este:

a) Reactivitatea și dezirabilitatea socială a subiecților

b) Vârsta subiecților

c) Nivelul de educație al subiecților

A

134 Cea mai bună modalitate de control al variabilei dependente și de creștere a fidelității este:

a) Reactivitatea și dezirabilitatea socială a subiecților

b) Repetarea probelor

c) Vârsta subiecților

B

135 Dezavantajul major al observării subiecților pe parcursul mai multor probe repetate este reprezentat de:

a) Efectul de contrast

b) Efectul de halo

c) Efectul de ordine

C

136 Influența voluntariatului subiecților asupra validității externe a experimentului este una: B

a) Pozitivă

b) Negativă

c) Neutră

137 Ritmul beta EEG exprimă o activitate bioelectrică particulară regiunii:

a) Frontale

b) Occipitale

c) Temporale

A

138 Reacțiile de furie determină bufeuri de unde EEG:

a) Beta

b) Teta

c) Delta

B

139 În sugestia hipnotică dacă subiecților le este sugerată starea de somn profund, rezistența electrică cutanată:

a) Crește

b) Scade

A

140 Cea mai cunoscută aplicație a metodei lui Donders (metoda factorilor cumulativi), a fost propusă de:

a) Wundt

b) Piaget

c) Sternberg

C

141 Timpul de reacție simplu presupune:

a) Doi stimuli și o reacție unică

b) Un stimul unic și două reacții

c) Un stimul unic și o reacție unică

C

142 Între viteza și precizia execuției unei operații există o corelație:

a) Pozitivă

b) Negativă

c) Nulă

B

143 ”Ecuația viteză precizie” are implicații importante pentru studiile care măsoară timpul de reacție ca

variabilă:

a) Dependentă

b) Independentă

c) Subiect

A

144 Timpul de reacție simplu:

a) Nu este influențat de creșterea intervalului pregătitor

b) Crește odată cu creșterea intervalului pregătitor

c) Descrește odată cu creșterea intervalului pregătitor

C

145 Timpul de reacție se măsoară de obicei în:

a) Minute

b) Secunde

c) Milisecunde

C

146 Timpul de reacție de discriminare apare atunci când:

a) Subiectul răspunde doar la ce stimul dorește

b) Subiectul trebuie să răspundă la un stimul și să-i ignore pe ceilalți

c) Subiectul refuză să răspundă la stimulare

B

147 În cazul timpului de reacție electrofiziologic se folosește sintagma:

a) ”Latență a răspunsului”

b) ”Timp de reacție”

c) ”Timp de răspuns”

A

148 In cazul efectuării unui studiu, cercetătorul are obligația de a:

a) Respecta măsurile impuse in vederea protejării drepturilor omului

b) Avea în vedere derogările de la respectarea valorilor științifice

c) Implementa noi principii de protecție a ființei umane

A

149 Obligația de a trata participanții corespunzător normelor etice, revine:

a) Cercetătorului

A

b) Presei

150 Procedurile de investigare care conțin un risc de vătămare:

a) Nu sunt permise spre a fi folosite

b) Pot fi utilizate în cazul în care nefolosirea lor ar expune subiectul la un risc şi mai mare

B

151 Conceptul de măsurare în psihologie reprezintă:

a. O operație prin care se atribuie numere datelor ce urmează să fie evaluate

b. O apreciere subiectivă

c. O apreciere personală

A

152 Scalele de măsurare în psihologie pot fi:

a) Ordinale

b) Richter

A

153 Scala nominală mai este cunoscută ca și:

a) Scală categorială

b) Scală de rang

A

154 Scala nominală se utilizează:

a. Pentru a repartiza datele pe categorii disjuncte

b. Pentru a ordona ierarhic datele

c. Pentru a atribui o valoare numerică datelor

A

155 În cazul utilizării metodei observației sau a anchetei psihologice utilizăm o scală:

a. Ordinală

b. Nominală

c. Hiperordinală

B

156 Cea mai adecvată formă de reprezentare grafică pentru datele unei scale nominale este diagrama:

a. Cu bare verticale

b. De tip ”pie”

B

157 Condensarea și diversificarea datelor sunt caracteristici ale scalelor:

a. Ordinale

b. Nominale

B

158 Indicii statistici suportați de scalele nominale sunt:

a. Modul

b. Media

A

159 Scala ordinală mai este cunoscută ca și:

a) Scală calitativă

b) Scală de rang

B

160 Stabilirea unor relații ierarhice între lucruri (date) este specifică:

a. Scalei nominale

b. Scalei de raport

c. Scalei ordinale

C

161 În cazul scalei ordinale probele sau criteriile de care ne servim conduc la elaborarea:

a) Scărilor de capacitate

b) Claselor de echivalență

A

162 Forma asimetrică a distribuției este determinată de gruparea datelor preponderent:

a) Spre stânga

b) Spre centru

A

163 O unitate de măsură comună și constantă este specifică scalei:

a) De interval

b) Ordinale

c) Hiperordinale

A

164 Caracteristicile referitoare la vârstă, greutate, înălțime, timp de reacție sunt măsurate pe o scară:

a) Ordinală

b) De interval

c) De raport

B

165 În domeniul psihofiziologiei senzoriale, datele obținute sunt organizate după o scală:

a) Nominală

b) Ordinale

c) De interval

C

166 Scala de raport se distinge de scala de interval:

a) Prin modalităţile variabilelor

b) Prin folosirea valorii nule, care indică absența totală a fenomenului măsurat

c) Prin tipul variabilelor măsurate

B

167 Atunci când valorile efectivelor situate de o parte și de alta a clasei cu frecvența cea mai ridicată sunt egale

sau diferă foarte puțin între ele, distribuția este:

a) Simetrică

b) Asimetrică

c) Anormală

A

168 În cazul înregistrării timpului de reacție simplu al unui subiect, distribuția va avea forma:

a) Simetrică

b) Asimetrică

c) Bimodală

B

169 Curba erorilor în seria exercițiilor de formare a deprinderilor determină o distribuție:

a) Simetrică

b) Bimodală

c) În formă de ”i”

C

170 Ipoteza existenței a doi factori diferiți sau grupe diferite ne este sugerată de o distribuție:

a) Normală

b) Bimodală


B

171 „Valoarea centrală” se referă la:

a) Tendința valorilor de a gravita în jurul unei anumite valori

b) Cea mai mare valoare din distribuție

c) Suma valorilor existente în distribuție

A

172 Tendința valorii centrale se determină prin:

a) Dispersie

b) Mediană

c) Varianță

B

173 Prin intermediul formulei /x N se calculează valoarea:

a) Modului

b) Medianei

c) Mediei

C

174 Mediana se calculează mai ales atunci când forma distribuției este una:

a) Simetrică

b) Asimetrică


B

175 Locul sau rangul medianei se află cu ajutorul formulei:

a) 1 / 2N

b)

2S

i

NF

l if

c)

22 T

xN

A

176 Modul este:

a) Valoarea care se repeta cel mai rar

b) Valoarea care prezintă cea mai mare frecvență

B

177 Variația datelor în jurul mediei se poate măsura prin intermediul:

a) Medianei

b) Abaterii standard

c) Indicelui „t”

B

178 Dispersia se notează cu:

a) ”σ2” sau ”s2”

b) ”σ” sau ”s”

c) ”ɖ” sau ”d”

A

179 Dacă se calculează dispersia pentru înălțimi exprimate în cm, atunci dispersia se exprimă în:

a) cm

b) cm2

c) cm3

B

180 Dispersia unei constante este egală cu:

a) 1

b) 0

c)

B

181 Formula abaterii standard este:

a)

2

1

x m

N

b)

22 T

xN

c)

2

C

182 Abaterea standard este:

a) Rădăcină pătrată din mediană

b) Rădăcină pătrată din medie

c) Distanța la care se află o cotă oarecare în raport cu m

C

183 În cazul distribuțiilor în formă de ”i” determinăm:

a) Valoarea dispersiei

b) Valoarea modului

c) Valoarea abaterii standard

B

184 Inferența statistică reprezintă o procedură:

a) De extindere a concluziilor de la eșantion la populație

b) De transfer a concluziilor de la populație la eșantion

c) De transfer a datelor dintr-un program informatic în altul

A

185 Procedura inferențială se bazează pe un demers logic:

a) Deductiv

b) Inductiv

c) Deductiv și inductiv

B

186 Noțiunea de ”populație” în statistică reprezintă:

a) Mulțimea de entități care satisfac un criteriu prestabilit, propriu unei cercetări

b) Totalitatea locuitorilor globului pământesc

c) Totalitatea locuitorilor unei țări

A

187 Într-o populație dintr-o întreprindere pot fi cuprinse:

a) Toate persoanele angajate într-o întreprindere

b) O parte din inginerii angajați

A

188 Datele măsurate la nivelul populației sunt descrise prin intermediul:

a) Indicatorilor statistici

b) Parametrului statistic

B

189 Eșantionul dintr-o cercetare statistică reprezintă:

a) O submulțime a populației statistice

b) Toate unitățile de sondaj

c) Un număr infint de indivizi dintr-o populație

A

190 După criteriul mărimii într-un eșantion mic se acceptă un minim de:

a) 100 de persoane

b) 50 de persoane

c) 30 de persoane

C

191 În cazul în care selectarea unui element într-un eșantion nu depinde de elementele celuilalt eșantion, atunci

eșantioanele sunt:

a) independente

b) dependente

c) incerte

A

192 Eșantioanele formate din aceeași indivizi se numesc:

a) Eșantioane independente

b) Eșantioane întâmplătoare

c) Eșantioane perechi

C

193 În cercetările psihosociologice, panelul reprezintă:

a) Un instrument de blocaj a influenței informației false asupra comportamentului

b) Același eșantion pe care se prelevează succesiv mai multe măsurători

c) O platformă software

B

194 Sondajul probabilistic se realizează prin:

a) Selecția subiecților prin trepte

b) O tragere la sorți care se efectuează pe criterii succesive

c) O extragere întâmplătoare a unui număr definit de indivizi

C

195 Studiul fenomenului de sugestibilitate prin reclamă necesită un tip de eșantionare:

a) Prin tragere la sorți secvențială

b) Grupată

c) Stratificată

A

196 În cazul unei cercetări științifice, dacă probabilitatea obținerii diferenței date, în baza ipotezei nule, este

mai mică decât 0,01, atunci:

a) Respingem ipoteza hazardului

b) Arătăm toată încrederea ipotezei specifice

c) Acceptăm ipoteza hazardului

B

197 Ultimul prag la care mai avem semnificație statistică este cel de:

a) 0,20

b) 0,10

c) 0,05

C

198 În cazul unor eșantioane independente cu volumul mai mare decât 30 (N>30), se utilizează criteriul:

a) ”t”

b) ”z”

c) ”u”

B

199 În cazul unor eșantioane independente cu volumul mai mic decât 30 (N<30), se utilizează criteriul:

a) ”t”

b) ”z”

c) ”u”

A

200 Noțiunea de corelația exprimă: C

a) Modul de împrăștiere a datelor

b) Relația de cauzalitate dintre variabile

c) Covarianța a două sau mai multe variabile

201 Într-un studiu de corelație:

a) Variabilele sunt date și nu manipulate

b) Variabilele sunt manipulate

c) Variabilele sunt modificate

A

202 Într-o diagramă de corelație forma liniară și ascendentă a norului de puncte determină o valoare:

a) Negativă a indicelui de corelație

b) Pozitivă a indicelui de corelație

c) O valoare nulă a indicelui de corelație

B

203 Coeficientul de corelație Bravais-Pearson este notat cu:

a) „ r”

b) „p”

c) „ m”

d) „∑”

A

204 Coeficientul de corelație este:

a) O valoare a variabilei

b) O valoare numerică ce indică relația cauză-efect dintre două variabile

c) Un indice numeric care precizează puterea și direcția unei relații dintre două variabile

C

205 Coeficientul de corelație „Pearson” presupune:

a) O relație de cauzalitate între două variabile

b) O relație în linie dreaptă între două variabile

c) Absența oricărei relații dintre variabile

B

206 Valorile aberante sunt:

a) Scoruri extreme care distorsionează mărimea coeficientului de corelație

b) Valori care modifică tipul de relație dintre două variabile

c) Scoruri care schimbă direcția relației dintre două variabile

A

207 Corelația pozitivă indică faptul că:

a) Atunci când valorile unei variabile scad, valorile celeilalte variabile cresc

b) Atunci când scorurile unei variabile sunt ridicate, scorurile celeilalte variabile sunt scăzute

c) Atunci când scorurile unei variabile scad, scorurile celeilalte variabile scad de asemenea

C

208 Corelația negativă indică faptul că:

a) Atunci când valorile unei variabile scad, valorile celeilalte variabile cresc

b) Atunci când scorurile unei variabile scad, scorurile celeilalte variabile scad de asemenea

c) Atunci când valorile unei variabile cresc, valorile celeilalte variabile cresc de asemenea

A

209 Corelația de 1,00 indică :

a) Asocierea perfectă între cele două variabile

b) Toate punctele din diagrama de dispersie sunt poziționate aleatoriu

c) Toate punctele din diagrama de dispersie se potrivesc perfect pe o linie dreaptă

A

210 Corelația de 0,00 indică faptul că:

a) Toate punctele din diagrama de dispersie sunt poziționate aleatoriu

b) Există o relație moderat negativă între cele două variabile

c) Există o corelație pozitivă

A

211 Valorile coeficientului de corelație pot fi situate între:

a) -1 și +1

b) 0 și 100

c) -0,01 și +0,01

d) -0,05 și +0,05

A

212 În cazul în care este vorba de o variabilă continuă pusă în paralel cu o variabilă discontinuă (dihotomică),

vom utiliza:

a) Coeficientul de concordanță Kendall

b) Coeficientul de corelație biserial

B

c) Coeficientul eneahoric

213 Coeficientul de corelație a rangurilor (Spearman) se utilizează atunci când observațiile cuprind valori ale

unei variabile:

a) nominale

b) de interval

c) ordinale

C

214 Atunci când pornim de la două serii de date conținând fiecare o clasificare a unei aceleași serii de

observații și dorim să obținem o imagine asupra apropierii dintre cele două clasificări, vom utiliza:

a) Coeficientul de concordanță Kendall

b) Coeficientul gama

c) Coeficientul eneahoric

A

214 Termenul ”test” a fost introdus în psihologie de către:

a) Lee Cronbach

b) James McKeen Cattell

c) Andre Rey

B

215 Testele care măsoară nivelul cunoștințelor acumulate de subiecți și servesc ca modalitate de examinare și

notare se numesc:

a) Teste de aptitudini și capacități

b) Teste de personalitate

c) Teste docimologice

C

216 Principalele avantaje ale adaptării computerizate a testelor formulate de Green (1983) sunt:

a) Fiecare subiect este stimulat diferit pentru testare

b) Eliminarea dezavantajelor utilizării foilor de răspuns

B

217 Corelația dintre testele paralele este o modalitate de determinare a:

a) Fidelității

b) Validității

A

218 Posibilitatea de a obține aceleași rezultate de la aceiași subiecți, în aceleași condiții, dar în ocazii diferite,

cu teste care măsoară aceeași trăsătură se numește:

a) Scorare

b) Fidelitate

c) Validitate

B

219 Psihologia socială studiază:

a. regulile sociale şi procesele care leagă şi separă oamenii, nu numai ca indivizi, dar şi ca membri ai

asociaţiilor, grupurilor şi instituţiilor;

b. modul în care gândurile, sentimentele şi comportamentele oamenilor sunt influenţate de prezenţa

reală, imaginară sau implicită a altora;

c. aspecte legate de genetică, fiziologia, biochimia diferitelor grupuri de oameni, cât şi cultura,

religia, societatea şi istoria acestora.

B

220 Nivelele de studiu ale Psihologiei sociale sunt:

a. grupurile mici, grupurile mari, societatea;

b. persoana, relatiile interetnice, grupurile mari;

c. persoana, relatiile interpersonale, grupurile mici, grupurile mari;

d. persoana, relaţiile interpersonale, grupurile de muncă.

C

221 Gustav Le Bon este autorul cărții:

a. Psihologia mulțimilor;

a. Legile imitației;

b. Psihologia socială experimentală.

A

222 Teoria bifactorială a emoției subliniază faptul că:

a. atunci când oamenii nu sunt siguri de capacităţile şi de opiniile lor (pentru că informaţiile

obiective nu le sunt la îndemână), ei se autoevaluează prin comparaţie cu alţi indivizi asemănători;

b. atunci când oamenii nu sunt siguri de natura stărilor lor emoţionale, se orientează către comparaţia

cu ceilalţi, fiind influenţaţi de stările lor afective;

c. oamenii își evaluează emoțiile mai presus decât ale celor din jur şi mai nefavorabil decât sunt

B

descrise de către ceilalţi.

223 În cadrul amintirilor autobiografice, tendința egocentrică se manifestă prin:

a. tendinţa noastră ca odată ce un eveniment se produce să ne supraestimăm abilităţile noastre în a fi

prevăzut rezultatele;

b. amintirile unei persoane suferă deformări de natură să îmbunătăţească imaginea persoanei

respective, eliminând sau estompând defectele şi amplificând sau inventând meritele sale;

c. rolul celui care îşi aminteşte se amplifică, sporindu-şi importanţa (este vorba despre acea privire

subiectivă, în care lucrurile şi situaţiile apar deformate de perspectiva subiectului, astfel încât ele să se

prezinte într-o lumina convenabilă şi confortabilă acestuia).

C

224 În cadrul amintirilor autobiografice, tendința inflaționistă se manifestă prin:

a. tendinţa noastră ca odată ce un eveniment se produce să ne supraestimăm abilităţile noastre în a fi

prevăzut rezultatele;

b. amintirile unei persoane suferă deformări de natură să îmbunătăţească imaginea persoanei

respective, eliminând sau estompând defectele şi amplificând sau inventând meritele sale;

c. rolul celui care îşi aminteşte se amplifică, sporindu-şi importanţa (este vorba despre acea privire

subiectivă, în care lucrurile şi situaţiile apar deformate de perspectiva subiectului, astfel încât ele să se

prezinte într-o lumina convenabilă şi confortabilă acestuia).

B

225 Exteriorizarea strategică se referă la:

a. încercarea de a-i face pe ceilalţi să ne vadă aşa cum ne percepem noi înşine;

b. tendinţa de reglare a propriului comportament astfel încât să fie satisfăcute solicitările situaţiilor

sociale;

c. a crea celor din jur o anumită impresie favorabilă, spre a dobândi influenţă, putere, simpatie sau

aprobare.

C

226 Mecanismele de supradimensionare ale sinelui sunt:

a. percepţiile de sine convenabile;

b. autohandicaparea;

c. gloria vicariantă;

d. comparaţia socială cu indivizi inferiori;

e. toate patru.

E

227 Gloria vicariantă este o metodă de protejare a sinelui care se referă la:

a. creşterea respectului de sine prin asociere cu alţi oameni care se bucură de succes;

b. tendinţa defensivă a unor oameni de a se compara cu alţii care au greşit mai tare ca ei;

c. adoparea de către indivizi a unor comportamente care să le saboteze reuşita propriilor acţiuni cu

scopul de a oferi o scuză eventuală a eşecului anticipat;

d. valorizarea succeselor, calităţilor individuale; o formă de autoglorificare.

A

228 Autohandicaparea este o metodă de protejare a sinelui care se referă la:






C

229 Percepția de sine convenabilă este o metodă de protejare a sinelui care se referă la:






D

230 Verificarea sinelui se referă la:

a. dorinţa de a-i face pe ceilalţi să ne vadă aşa cum ne percepem noi înşine;

b. eforturile indivizilor de a crea celor din jur o anumită impresie favorabilă;

c. tendinţa ființei umane de a-și schimba comportamentul ca urmare a autoprezentării în

conformitate cu situaţiile sociale diferite.

A

231 Automonitorizarea se referă la: C

a. dorinţa de a-i face pe ceilalţi să ne vadă aşa cum ne percepem noi înşine;

b. eforturile indivizilor de a crea celor din jur o anumită impresie favorabilă;

c. tendinţa ființei umane de a-și schimba comportamentul ca urmare a autoprezentării în

conformitate cu situaţiile sociale diferite.

232 Prin experimentele sale legate de formarea impresiilor cu privire la o persoană, Solomon Asch a subliniat:

a. rolul pe care îl are cunoașterea interpersonală în formarea unor impresii acurate despre ceilalți;

b. rolul primelor informaţii și statutul special al anumitor trăsături în formare impresiilor cu privire

la o persoană necunoscută;

c. rolul pe care-l are imaginea fizică în formarea impresiilor cu privire la o persoană.

B

233 Atribuirea poate fi definită ca:

a. un proces prin care oamenii ajung să cunoască și să-i înțeleagă ceilalți;

b. un proces de inferenţă cauzală care constă în înţelegerea sensului acţiunii unei alte persoane prin

cercetarea elementelor stabile, a invariaţiilor ce permit explicarea elementelor particulare, modificabile şi

perceptibile în mod direct;

c. formă de cunoaştere elaborată şi împărtăşită social, având un scop practic şi concurând la

construirea unei realităţi comune unui ansamblu social.

B

234 În înțelegerea fenomenului atribuirii, inferenţa corespondentă se produce atunci când:

a. încercăm să determinăm care dintre cele două cauze - interne sau externe - stau de fapt la baza

comportamentului;

b. când oamenii au mai multe surse de informaţii cu privire la comportamentul unei persoane pot

face atribuiri prin evaluarea relaţiei dintre comportament şi contextul în care acesta se produce (dacă un

factor determină comportamentul, el este prezent ori de câte ori comportamentul se produce şi este absent

când nu se produce);

c. verificăm în ce măsură comportamentul şi intenţia care-l însufleţeşte pe autorul ei corespund unei

calităţi stabile, unei dispoziţii permanente a acestuia din urmă.

C

235 Teoria covariației explică procesul de realizare a unei atribuiri, astfel:

a. încercăm să determinăm care dintre cele două cauze - interne sau externe - stau de fapt la baza

comportamentului;

b. când oamenii au mai multe surse de informaţii cu privire la comportamentul unei persoane pot

face atribuiri prin evaluarea relaţiei dintre comportament şi contextul în care acesta se produce (dacă un

factor determină comportamentul, el este prezent ori de câte ori comportamentul se produce şi este absent

când nu se produce);

c. verificăm în ce măsură comportamentul şi intenţia care-l însufleţeşte pe autorul ei corespund unei

calităţi stabile, unei dispoziţii permanente a acestuia din urmă.

B

236 Numim eroare fundamentală de atribuire:

a. tendința de a-i judeca pe toți cei cu care venim în contact;

b. tendința de a atribui cauzele succesului în interior și pe cele ale eșecului în exterior;

c. tendința de a supraestima, în explicarea comportamentului unei personae, factorii interni,

dispoziționali, în defavoarea celor externi, situaționali;

d. tendința de a atribui propriul comportament unor cauze externe.

C

237 Stereotipurile sociale pot fi:

a. pozitive;

b. negative;

c. neutre;

d. atât pozitive cât și negative.

D

238 Procesul prin care oamenii se grupează unii pe alţii în grupuri bazate pe gen, rasă, vârstă şi atribuţii

comune caracterizează:

a. fenomenul de categorizare socială;

b. atitudinea omogenizării out-grupuri.

A

239 Funcția de cauzalitate socială a stereotipurilor constă în:

a. încercarea de-a înţelege evenimentele sociale sau nesociale prin identificarea unui grup perceput

ca responsabil;

b. stabilirea unei identităţi sociale pozitive. Ea constă într-o accentuare şi o clasificare a diferenţelor

A

dintre persoane sau grupurile sociale, urmărind să se stabilească o distincţie pozitivă;

c. elaborarea unui stereotip specific unui grup sau persoane pentru a justifica acţiunile întreprinse sau

proiectate referitoare la el.

240 Funcția de justificare socială a stereotipurilor constă în:

a. încercarea de-a înţelege evenimentele sociale sau nesociale prin identificarea unui grup perceput

ca responsabil;

b. stabilirea unei identităţi sociale pozitive. Ea constă într-o accentuare şi o clasificare a diferenţelor

dintre persoane sau grupurile sociale, urmărind să se stabilească o distincţie pozitivă;

c. elaborarea unui stereotip specific unui grup sau persoane pentru a justifica acţiunile întreprinse sau

proiectate referitoare la el.

C

241 Care dintre următoarele afirmații o considerați adevărată?

a. prejudecata implică respingerea celuilalt, considerat ca membru al unui grup faţă de care se

manifestă sentimente negative;

b. prejudecata este o idee preoncepută, un clișeu, ce poate fi atât pozitiv cât și negativ;

c. prejudecăţile funcţionează ca norme de grup ce creează un ansamblu de atitudini favorabile sau

nefavorabile faţă de exterior.

A

242 Prejudecata poate fi definită ca:

a. modalitatea de supunere a cetățenilor de o anumită rasă la tratamente deosebite, persecuții și

discriminare;

b. judecată de valoare despre un grup de persoane ce încearcă să rezume caracteristicile acelui grup

într-o sumă de comportamente, obiceiuri, tradiţii;

c. atitudine negativă sau o predispoziţie de-a adopta un comportament negativ faţă de un grup sau

membrii acestuia, bazată pe o generalizare eronată şi rigidă.

C

243 Efectul Pygmalion în explicarea prejudecăților sociale se referă la:

a. a crea altora aşteptări care sunt, de fapt, rezultatul unei perceperi mai mult sau mai puţin clare pe

care noi o avem faţă de ei;

b. devalorizarea imaginii de sine ca efect al discriminării;

c. determinarea conflictelor intergrupuri în formarea prejudecăţilor.

A

244 Funcția de justificare socială a prejudecăților pune în evidență mai multe caracteristici ale acestora,

prezentate mai jos. Între ele se află o caracteristică ce nu este specifică acestei funcții, pe care vă rog să o

identificați:

a. prejudecăţile funcţionează ca norme de grup şi creează un ansamblu de atitudini nefavorabile faţă

de exterior; ca urmare, sunt sancţionaţi toţi membri ce manifestă o atitudine favorabilă faţă de cei din alt

grup;

b. dezvoltarea prejudecăţilor este însoţită de un sentiment de superioritate şi de valorizare a sinelui:

mai multă încredere în sine, sentimente de coeziune şi de putere care permit fiecăruia să-şi atribuie calităţi

pe care le descoperă la alţi membrii din grup;

c. sentimentul de superioritate exagerată care-i face să se considere cei mai buni în toate domeniile;

d. devalorizarea imaginii de sine ca efect al discriminării.

D

245 Prin funcţia lor de cunoaştere reprezentării sociale:

a. permit justificarea a posteriori a poziţiei adoptate şi a comportamentului;

b. permit interpretarea şi înţelegerea realităţii; ele permit dobândirea de cunoştinţe şi integrarea lor

într-un cadru inteligibil, în concordanţă cu funcţionarea cognitivă a subiectului şi cu sistemul său de

valori;

c. ghidează comportamente şi practice sociale; ele intervin în definirea finalităţii situaţiei,

determinând a priori tipul de relaţii pertinente şi tipul de demers cognitiv în rezolvarea unei sarcini

cognitive;

d. definesc identitatea şi permit apărarea specificităţii grupului; reprezentarea socială situează

individul şi grupul în câmpul social; permit elaborarea unei identităţi sociale şi personale; permit controlul

social de către comunitate asupra membrilor săi.

B

246 Prin funcţia lor de orientare reprezentării sociale:



C


valori;



cognitive;

d. definesc identitatea şi permit apărarea specificităţii grupului; reprezentarea socială situează

individul şi grupul în câmpul social; permit elaborarea unei identităţi sociale şi personale; permit controlul

social de către comunitate asupra membrilor săi.

247 Prin funcţia lor identitară reprezentării sociale:




valori;



cognitive;

d. permit apărarea specificităţii grupului; reprezentarea socială situează individul şi grupul în câmpul

social; permit elaborarea unei identităţi sociale şi personale; permit controlul social de către comunitate

asupra membrilor săi.

D

248 Ancorarea, ca și caracteristică a reprezentărilor sociale, se referă la:

a. procesul de concretizare a ceea ce este abstract, de transformare a unui concept într-o imagine;

b. procesul prin care se integrează un obiect sau fenomen nefamiliar într-o reţea de categorii

cunoscute;

c. un ansamblu organizat de cogniţii relative la un obiect, împărtăşite de membrii unei populaţii

omogene în raport cu acest obiect.

B

249 Obiectivarea, ca și caracteristică a reprezentărilor sociale, se referă la:

a. procesul de concretizare a ceea ce este abstract, de transformare a unui concept într-o imagine;

b. procesul prin care se integrează un obiect sau fenomen nefamiliar într-o reţea de categorii

cunoscute;

c. un ansamblu organizat de cogniţii relative la un obiect, împărtăşite de membrii unei populaţii

omogene în raport cu acest obiect.

A

250 Sub raport psihogenetic, prezenţa atitudinilor este atestată pe la vârsta de:

a. 2- 3 ani;

b. 6-7 ani;

c. 14-15 ani.

A

251 Testele de măsurare a distanței sociale au vizat în mod special:

a. studiul atitudinii față de tradiție și progres;

b. studiul prejudecăților etnice și rasiale;

c. studiul atitudinilor subiecților față de valori, însușiri umane;

d. studiul efectelor distantei fizice asupra relației de cluplu.

B

252 Există disonanță cognitivă atunci când:

a. doi indivizi sunt în conflict cu privire la același obiect;

b. doi indivizi sunt în conflict cu privire la aceeași idee;

c. există două sentimente ale noastre aflate în conflict;

d. două cogniții se află în conflict.

D

253 Persuasiunea se referă la:

a. încercarea intenționată a unei persoane sau instituții de a schimba atitudinea cuiva prin mijloace

specifice;

b. intuirea realității prin identificare afectivă;

c. influențarea opiniei publice prin mass-media.

A

254 Calitatea mesajului persuasiv depinde de:

a. credibilitatea, farmecul personal al celui ce transmite mesajul;

b. calitatea informaţiei pe care o cuprinde, tăria argumentelor, implicarea auditoriului, efectul de

B

întâietate;

c. canalul de comunicare;

d. mediul fizic și cel psihosocial în care este transmis mesajul.

255 Grupurile primare sunt:

a. grupuri mici, în care nu numai că oamenii au relaţii faţă în faţă, se cunosc deci nemijlocit, dar

aceste relaţii sunt emoţional - afective, de intimitate, căldură şi solidaritate;

b. grupuri mijlocii şi mari, în care raporturile afectiv-emoţionale apar mai palide, iar spontaneitatea

şi intimitatea sunt mai reduse.

A

256 Grupul oferă numeroase satisfacţii membrilor săi, fapt care reiese şi din funcţiile pe care le îndeplineşte. În

acest context, prin funcția de socializare se face referire la următoarele roluri ale grupului:

a. grupul asigură, pe de o parte, suportul iniţiativelor membrilor săi, iar pe de altă parte, exercită un

evident rol de securitate;

b. apartenenţa la grup generează un mod de viaţă, diferit de existenţa solitară, care generează

acceptarea cerinţelor altora, respectarea şi promovarea lor, aprobarea sau dezaprobarea mutuală prin

prisma unor norme de grup;

c. prin intermediul relaţiilor interpersonale, fiecare membru al grupului îşi construieşte o imagine a

altora despre el însuşi, iar dacă între imaginea despre sine şi imaginea altora despre el nu are loc o

suprapunere (relativă), este foarte important ca el să-şi regleze imaginea despre sine şi să-şi controleze

reacţiile faţă de alţii;

d. convieţuirea în grup oferă evidente satisfacţii sociale explicate prin nevoia tuturor membrilor de a

participa la activităţile comune ale grupului; individul simte nevoia să fie admis şi acceptat între ceilalţi.

D

257 Sociometria este legată de numele lui:

a. M. Zlate;

b. G. Zapan;

c. S. Chelcea;

d. J.L. Moreno.

D

258 Indicele statutului sociometric este dat de:

a. numărul alegerilor și respingerilor primite;

b. numărul alegerilor emise și respingerilor primite;

c. numărul alegerilor și respingerilor emise;

d. numărul alegerilor și respingerilor primate și de numărul alegerilor și respingerilor emise.

A

259 Autobiografia grupurilor este o metodă de cunoaștere a grupurilor care presupune:

a. efectuarea unor observaţii provocate datorate unor modificări introduse în cadrul funcționării

grupului, modificări care dezvăluie posibilitatea efectuării unor aprecieri asupra evoluţiei grupului şi

asupra capacităţii de acţiune a acestuia în anumite situaţii concrete;

b. măsurarea comportamentului social al membrilor unui grup şi anume: cooperarea, preţuirea

reciprocă, agresivitatea;

c. reprezentarea grafică a gradului în care un grup posedă anumite proprietăţi considerate definitorii

pentru grupul mic; pentru realizarea unui asemenea profil trebuie să stabilim, mai întâi, acele

particularităţi ale grupurilor pe care vrem să le măsurăm şi să le vizualizăm sub forma profilului

psihosocial;

d. construirea de către membri grupului, aşa cum cred ei de cuviinţă, a unei analize a propriului

grup, pornind doar de la nişte indicaţii generale, reliefând atât „punctele tari” cât şi pe „cele slabe”

existente în grup.

D

260 Profilul psihosocial grupurilor este o metodă de cunoaștere a grupurilor care presupune:

a. efectuarea unor observaţii provocate datorate unor modificări introduse în cadrul funcționării

grupului, modificări care dezvăluie posibilitatea efectuării unor aprecieri asupra evoluţiei grupului şi

asupra capacităţii de acţiune a acestuia în anumite situaţii concrete;

b. măsurarea comportamentului social al membrilor unui grup şi anume: cooperarea, preţuirea

reciprocă, agresivitatea;

c. reprezentarea grafică a gradului în care un grup posedă anumite proprietăţi considerate definitorii

pentru grupul mic; pentru realizarea unui asemenea profil trebuie să stabilim, mai întâi, acele

particularităţi ale grupurilor pe care vrem să le măsurăm şi să le vizualizăm sub forma profilului

C

psihosocial;

d. construirea de către membri grupului, aşa cum cred ei de cuviinţă, a unei analize a propriului

grup, pornind doar de la nişte indicaţii generale, reliefând atât „punctele tari” cât şi pe „cele slabe”

existente în grup.

261 Care din următoarele definiții date grupului social aparține lui A. Neculau?

a. „un grup există atunci când două sau mai multe persoane se definesc ele însele ca membri ai

acestui grup şi când existenţa lui este recunoscută de o a treia persoană";

b. realitate socială caracterizată printr-un „număr limitat de persoane (3 până la 20-25), animate de

un scop comun şi de un sentiment de interdependenţă, posedând un ansamblu de roluri legate între ele,

promovând norme specifice şi relaţii afective de simpatie şi/sau antipatie”;

c. reunirea voluntară a unor persoane care au aceleaşi interese, preferinţe sau au scopul de a fi

împreună.

B

262 „Efectul Ringelmann” se referă la:

a. reducerea efortului individual ca urmare a creşterii numerice a grupului;

b. ameliorarea performanţei subiectului atunci când ceilalţi sunt de faţă în raport cu situaţia în care

subiectul este singur.

A

263 „Efectul Ringelmann” se referă la fenomenul de:

a. facilitare socială;

b. obediență;

c. manipulare;

d. lene socială.

D

264 Printre explicațiile posibile privind Efectul Ringelmann se numără:

a. lipsa de coordonare și pierderea motivației;

b. lipsa unui feed-back;

c. legătura distragere-conflict

A

265 Care dintre următorii situații conduc la creșterea performanței individului în realizarea unei sarcini atunci

când se află în prezența altora?

a. când sarcinile sunt simple;

b. când sarcinile sunt complexe;

c. când persoana nu se simte evaluată;

d. când subiectul nu este distras de către cei din jur.

A

266 Situațiile de obediență sunt acele situații în care schimbarea de comportament a țintei survine datorită:

a. unui ordin venit din partea unei surse de influenţă înzestrată cu autoritate;

b. dorinței individului de a obține un beneficiu material sau social;

c. nevoii de supraviețuire a ființei umane prin confomare la norme și reguli sociale.

A

267 Conformismul se explică printr-un dublu conflict:

a. cognitiv şi motivaţional;

b. informaţional și normativ;

c. de grup și individual.

A

268 Tehnica de influență socială ”Piciorul în ușă cu cerere explicită” constă în:

a. solicitarea unui comportament mult prea costisitor pentru a fi acceptat, înainte de a formula

cererea care vizează comportamentul aşteptat, deci o cerere de mică importanţă dar care nu avea mari

şanse de a fi onorată. Altfel spus, pentru a spori şansele de a obţine o favoare de la cineva, începem prin a

cere foarte mult, ştiind că vom fi refuzaţi. După aceea venim cu solicitarea reală. Este necesar ca ambele

cereri să fie formulate de aceeaşi persoană şi ca cererea iniţială să fie excesivă comparativ cu cea

următoare, reală.

b. printr-o primă cerere explicită se obţine de la subiect un comportament nonproblematic şi puţin

costisitor, într-un cadru de liberă alegere şi care facilitează angajamentul. Urmează a doua cerere adresată

subiectului, invitându-l să emită o nouă conduită, mai costisitoare şi pe care n-ar fi realizat-o spontan. Ca

efect al perseverării în decizia iniţială, subiectul acceptă mai uşor o cerere ulterioară, mai costisitoare.

c. un partener ascunde sau deformează o informaţie cheie sau un inconvenient până ce celălalt ia

decizia aşteptată, după care celui manipulat i se prezintă „cu onestitate” informaţia lipsă, fără teama că

acela va mai da înapoi; el tocmai se decisese într-un fel şi nu se mai întoarce din drum când va cunoaşte

B

inconvenientele reale.

269 Tehnica de influență socială ”Trântitul ușii în nas” constă în:






următoare, reală.






decizia aşteptată, după care celui manipulat i se prezintă „cu onestitate” informaţia lipsă, fără teama că va

mai da înapoi; el tocmai se decisese într-un fel şi nu se mai întoarce din drum când va cunoaşte

inconvenientele reale. Manipulatorul evocă, deci, nişte avantaje fictive care vor fi recunoscute ca iluzorii

numai în final.

A

270 Tehnica de influență socială ”Low ball” (tehnica amorsării) constă în:






următoare, reală.






decizia aşteptată, după care celui manipulat i se prezintă „cu onestitate” informaţia lipsă, fără teama că va

mai da înapoi; el tocmai se decisese într-un fel şi nu se mai întoarce din drum când va cunoaşte

inconvenientele reale. Manipulatorul evocă, deci, nişte avantaje fictive care vor fi recunoscute ca iluzorii

numai în final.

C

271 Paralimbajul se referă la:

a. elemente vocale şi prozodice ce însoţesc cuvântul, având rolul de a personaliza actul de

comunicare;

b. expresie utilizată pentru a desemna milioane de mesaje ce sunt transmise inconştient, dincolo de

corp şi de cuvinte;

c. folosirea cuvântului în transmiterea mesajului comunicaţional, fiind cea mai avansată formă de

comunicare umană, depinzând de o similaritate de limbaj între emiţător şi receptor.

A

272 Comunicarea empatică se caracterizează prin:

a. asemănarea sentimentelor între interlocutori, adică e un sentiment de aprobare sau concordanţă cu

interlocutorul;

b. lipsa emoţiilor sau interesului, lipsa de preocupare sau indiferenţa în comunicare;

c. recunoaşterea şi categorizarea gândurilor şi sentimentelor interlocutorului.

C

273 Printre cauzele comunicării ineficiente se numără și:

a. alegerea inspirată a locului și a momentului;

b. feed-back-ul pozitiv;

c. absența feed-back-ului și/sau falsul feed-back.

C

274 Comunicarea defensivă presupune:

a. abilitate de a evita conflictul sau de a se acomoda dorinţelor sau nevoilor celeilalte persoane, prin

utilizarea acţiunilor verbale sau non-verbale care se potrivesc nevoilor celuilalt, astfel încât interesul

pentru propriile nevoi, drepturi sau obiective va scădea;

E

b. a ne impune dorinţa faţă de o altă persoană, prin utilizarea actelor verbale sau non-verbale într-un

mod prin care sunt violate standardele sociale, cu intenţia de a produce injurii, suferinţă sau durere altor

persoane;

c. a nu urmări deschis, direct atingerea obiectivelor, ci pe ascuns, făcând uz de mijloace ascunse: a

spiona, a şantaja, a împrăştia zvonuri false, a dezvălui anumite secrete ascunse, a încuraja atacuri ale

persoanelor din afara grupului;

d. abilitatea de a vorbi şi de a susţine deschis scopurile pentru atingerea propriilor interese sau

satisfacerea nevoilor, fără ca alte persoane să aibă de suferit.

e. reacţia evidenţiată de un individ în comunicarea sa, când receptează că este ameninţat sau atacat.

275 Comunicarea non-asertivă presupune:






persoane;





satisfacerea nevoilor, fără ca alte persoane să aibă de suferit;


A

276 Comunicarea asertivă presupune:






persoane;







D

277 Comunicarea pasiv-agresivă presupune:






persoane;







C

278 Relațiile simpatetice se mai numesc și:

a. socio – profesionale

b. funcționale

c. comunicaționale

d. preferențiale

D

e. cognitive

279 Dragostea companională presupune:

a. grija şi dăruirea necondiţionată faţă de partener; înseamnă a oferi, a înţelege şi ierta fără gândul

ascuns de-a primi înapoi ceva de la fiinţa iubită;

b. căutarea partenerului în funcţie de cât de bine crezi că vor funcţiona relaţiile cu cel ales, în ce

măsură se satisfac reciproc nevoile bazale, cum se vor putea realiza cei doi mai bine şi mai repede în viaţă;

c. relaţie aşezată, raţională, practică, bazată pe încredere, grijă şi susţinere reciprocă, pe înţelegerea

şi tolerarea eventualelor ciudăţenii şi idiosincrasii.

C

280 Efectul familiarității, prin care se explică unul din factorii care conduc la atracția interpersonalăm se mai

numește și:

a. al simplei expuneri

b. al similarității

c. al complementarității

A

281 Comportamentul prosocial este:

a. comportamentul orientat către cei de aceeași etnie cu subiectul;

b. comportamentul de ajutorare orientat numai către cei vârstnici;

c. comportamentul orientat către valorile sociale.

C

282 În comportamentul prosocial sunt implicate două norme:

a. norma morală și norma socială;

b. norma de reciprocitate și norma de ajutorare socială;

c. renunțarea la propriile nevoi și deschiderea față de alții.

B

283 Efectul de trecător în explicarea fenomenului de ajutorarea socială se referă la următoarea situație:

a. este mult mai puţin probabil ca indivizii să acorde ajutor într-o situaţie de urgenţă atunci când se

află împreună cu alţii decât atunci când sunt singuri;

b. este mult mai probabil ca indivizii să acorde ajutor într-o situaţie de urgenţă atunci când se află

împreună cu alţii decât atunci când sunt singuri.

A

284 Prezenţa celorlalţi oferă individului posibilitatea de a transfera responsabilitatea de a acţiona sau de a nu

acţiona explică fenomenul de:

a. inhibare produsă de public;

b. difuziunea responsabilității;

c. influență socială.

B

285 Teoriile instinctuale ale agresivității susțin că:

a. agresivitatea este generată în mod spontan de organism, îndeplinind o funcţie de apărare şi de

afirmare în raport cu ceilalţi;

b. agresivitatea are la origine frustrarea;

c. agresivitatea este dobândită prin învățare instrumentală, observație și imitație.

A

286 Teoriile reactive asupra comportamentului agresiv susțin că:

a. agresivitatea este generată în mod spontan de organism, îndeplinind o funcţie de apărare şi de

afirmare în raport cu ceilalţi;


c. agresivitatea este dobândită prin învățare instrumentală, observație și imitație;

d. decizia de a acţiona agresiv este funcţie de raportul dintre costurile şi beneficiile prezumate.

B

287 Abordarea etologică a comportamentului agresiv susține că:

a. agresivitatea este generată de nevoia de reglare internă a individului;


c. decizia de a acţiona agresiv este funcţie de raportul dintre costurile şi beneficiile prezumate;

d. agresivitatea are funcţia de a asigura viaţa socială şi evoluţia speciei.

D

288 Cercetările care se desfăşoară pe loturi de aceeaşi vârstă se numesc:

a. longitudinale;

b. transversale.

B

289 Capacitatea testului de a diferenţia satisfăcător subiecţii investigaţi reprezintă:

a. fidelitatea testului;

b. validitatea testului;

C

c. sensibilitatea testului.

290 „Efectul de convenienţă” reprezintă:

a. încercarea subiectului de a se prezenta într-o lumină favorabilă;

b. răspunsurile ce ar trebui să existe la o personalitate model din categoria testată.

B

291 Testul Matrici Progresive Raven este un test:

a. verbal;

b. nonverbal.

B

292 Indicatorul „Neordonarea celor 9 figuri” este corelat cu:

a. instabilitatea motrică;

b. atenţia deficitară;

c. incapacitatea de organizare a materialului.

C

293 Testul Bender A se aplică la vârsta de:

a. 4-6 ani;

b. 6-8 ani;

c. 8-10 ani.

A

294 Matricile Progresive Raven Standard conţin:

a. 30 itemi;

b. 36 itemi;

c. 60 itemi.

C

295 În secţiunea “Rezultatele obţinute la testele psihologice” din Raportul psihologic intră:

a. informaţii despre istoria personală a cazului;

b. cotele brute obţinute de subiect la teste;

c. sumarizarea informaţiilor;

d. prezentarea semnificaţiilor rezultatelor.

B

296 Întrebarea de referinţă pentru care se face evaluarea psihologică este:

a. secţiune scurtă, exprimată în 1-2 fraze;

b. o secţiune mai vastă, care cuprinde antecedentele personale ale subiectului.

A

297 Grupele contrastante mai sunt denumite şi:

a. grupe extreme;

b. grupe identice;

c. grupe omogene.

A

298 Matricile Progresive Raven Standard conţin:

a. 30 itemi;

b. 36 itemi;

c. 60 itemi.

C

299 28. Dacă un chestionar de personalitate explorează componentele unei singure variabile, se numeşte:

a. chestionar unifazic;

b. chestionar multifazic.

A

300 Testele adaptative fac parte din categoria:

a. testelor cu conţinut fix;

b. testelor cu conţinut variabil.

B

301 Valoarea calculată în cadrul metodei formelor paralele se numeşte:

a. coeficient de diferenţiere;

b. coeficient de echivalenţă.

B

302 Se acceptă niveluri scăzute de fidelitate atunci când testele se utilizează pentru a lua decizii:

a. preliminare;

b. finale.

A

303 Dacă un test este folosit pentru compararea persoanelor, una cu alta, coeficientul său de fidelitate trebuie

să fie:

a. mai mare decât 0.85;

b. mai mic decât 0.85.

A

304 Validitatea relativă la criteriu este legată de: B

a. funcţia de măsurare a testelor;

b. funcţia de decizie şi cea de predicţie.

305 Alegeţi afirmaţia corectă:

a. validarea convergentă a unui test este necesară, dar nu şi suficientă pentru a dovedi că testul

măsoară ceea ce se doreşte;

b. validarea convergentă a unui test este necesară şi suficientă pentru a dovedi că testul măsoară ceea

ce se doreşte.

A

306 Validarea predictivă se aplică atunci când:

a. scorurile testului sunt folosite pentru a prezice valorile pe care o anumită variabilă le va avea în

viitor;

b. se măsoară cunoştinţele sau deprinderile persoanelor.

A

307 Orice test psihologic care este pus în circulaţie trebuie însoţit de:

a. manualul tehnic;

b. manualul de utilizare.

B

308 Printre metodele de selectare a itemilor pentru construirea unui test psihologic se numără:

a. metoda consistenţei interne;

b. metoda practică.

A

309 Rezultatele unui examen psihologic sunt comunicate:

a. sub forma lor brută;

b. numai după ce sunt prelucrate şi interpretate.

B

310 Proba Bender A este compusă din:

a. 5 figuri geometrice;

b. 7 figuri geometrice;

c. 9 figuri geometrice.

C

311 Indicatorul „Îngroşarea liniilor” în varianta M. Koppitz este corelat cu:

a. agresivitatea şi impulsivitatea;

b. anxietatea şi retragerea.

A

312 Subtestul din cadrul probei Frostig, care examinează recunoaşterea poziţiei formelor prezentate serial, se

numeşte:

a. constanţa formei;

b. relaţii spaţiale;

c. poziţia spaţială.

C

313 Valoarea QI = 85, conform clasificării intelectuale a lui Kulcsar, semnifică:

a. inteligenţă sub medie;

b. intelect de limită.

A

314 Testul Frostig este un instrument care evaluează:

a. sfera inteligenţei;

b. sfera perceptiv-motrică;

c. sfera mnezică.

B

315 Un set de itemi care se referă la acelaşi aspect formează:

a. un eşantion;

b. scală;

c. un scor.

B

316 Valorile numerice acordate răspunsurilor subiectului, conform unor reguli fixate, sunt denumite:

a. scoruri;

b. scale.

A

317 Informaţiile furnizate de testele psihologice sunt:

a. publice, putând fi comunicate altora fără consimţământul subiectului;

b. confidenţiale, neputând fi comunicate altora fără consimţământul subiectului.

B

318 Examenul psihologic se va desfăşura:

a. săli cu mobilier adecvat;

b. săli improvizate.

A

319 Trăsătura este definită ca:

a. reacţie trecătoare la o situaţie;

b. o caracteristică relativ stabilă a personalităţii.

B

320 Testele proiective constau în:

a. prezentarea unor stimuli structuraţi, compleţi;

b. prezentarea unor stimuli nestructuraţi, ambigui.

B

321 Alegeţi varianta corectă de redactare a secţiunii „Date de identificare ale subiectului” din cadrul

Raportului psihologic:

a. D.R., în vârstă de 38 ani este economist, cu studii superioare. Este căsătorită şi are doi copii;

b. Numele: D.R.;

c. vârsta: 38;

d. ocupaţie: economist;

e. status marital: căsătorită, 2 copii.

A

322 Testul Bender Gestalt a fost elaborat de L. Bender în anul:

a. 1970;

b. 1938.

B

323 Testul Frostig conţine:

a. 5 subteste;

b. 7 subteste;

c. 9 subteste.

A

324 Factorul „s” al lui Spearman este:

a. omogen;

b. legat de varietatea activităţilor.

B

325 Raportul psihologic conţine:

a. 5 secţiuni;

b. 7 secţiuni;

c. 9 secţiuni.

C

326 Testul Matrici Progresive Raven Standard este un test care se aplică:

a. cu timp nelimitat;

b. cu limită de timp.

A

327 Iv semnifică:

a. coeficient de inteligenţă;

b. indicele vectorial;

c. indicele de variabilitate.

C

328 Performanţa subiecţilor testaţi poate fi influenţată de:

a. oboseală;

b. gradul de cunoaştere al persoanei examinatorului.

A

329 Aplicaţiile psihodiagnostice şcolare vizează:

a. depistarea cauzelor psihologice ale inadaptării şcolare;

b. prevenirea accidentelor de muncă.

A

330 Regulile de utilizare ale unui test psihologic se referă la:

a. conţinutul testului;

b. modul de interpretare de către subiecţi a rezultatelor.

A

331 Proprietăţile constructului psihologic sunt:

a. este o abstractizare a unor regularităţi din natură;

b. este observabil direct.

A

332 Pentru a face posibilă aprecierea corectă a calităţilor testului cercetat, criteriul trebuie să îndeplinească o

serie de condiţii:

a. să fie fidel;

b. să fie exprimat în unităţi diferite pentru fiecare persoană.

A

333 Printre indicatorii prezentaţi de M. Koppitz se numără:

a. construcţia pe armătură;

b. expansiunea.

B

334 În componenţa Testului Frostig se regăseşte subtestul:

a. delimitarea obiectului de fondul său perceptiv;

b. reproducere din memorie.

A

335 Indicele de variabilitate se calculează luând în considerare:

a. scorul aşteptat;

b. vârsta subiectului

A

336 Materialele necesare aplicării testului Frostig sunt:

a. radieră;

b. creioane colorate.

B

337 Inteligenţa fluidă este:

a. relativ independentă de cultură;

b. dependentă de cultură.

A

338 După timpul de execuţie a sarcinii impuse, testele de aptitudini şi cele de cunoştinţe pot fi:

a. teste de viteză;

b. teste de inteligenţă.

A

339 În funcţie de modul de stabilire a cotei la test, se poate vorbi despre teste:

a. fără limită de timp;

b. subiective.

B

340 Itemii utilizaţi în testele psihologice pot fi:

a. itemi cu răspunsuri deschise;

b. itemi cu răspunsuri standard.

A

341 Calculul scorului unei persoane la un test presupune:

a. calculul punctajului pentru fiecare item al testului;

b. adunarea scorului fiecărui item cu câte o pondere.

A

342 Se consideră că un coeficient este convenabil pentru estimarea fidelităţii unui test psihologic dacă:

a. este cuprins în intervalul [0, 1], la fel ca şi coeficientul de fidelitate;

b. are o valoare diferită de cea a coeficientului de fidelitate.

A

343 Printre aplicaţiile psihodiagnostice de tip clinic se numără:

a. evaluarea randamentului şcolar;

b. explorarea funcţiilor intelectuale ale bolnavului neuropsihic.

B

344 Inteligenţa cristalizată este:

a. independentă de mediul cultural;

b. dependentă de mediul cultural.

B

345 Psihologul are dreptul:

a. să nu îi explice subiectului motivul examenului psihologic;

b. să obţină acordul subiectului de a se supune la test.

B

346 Alegeţi caracteristicile trăsăturilor:

a. permit predicţia viitorului pe baza trecutului;

b. sunt temporare;

c. sunt inconsistente de la o situaţie la alta.

A

347 Teoriile referitoare la personalitate au analizat variabilele comportamentelor sub aspectul:

a. consistenţei;

b. instabilităţii temporare.

A

348 În cazul itemilor cu conţinut dihotomic, subiectul are:

a. două alegeri plauzibile;

b. mai mult de două alegeri plauzibile.

A

349 Un item cu alegere forţată conţine:

a. o singură caracteristică care are legătură cu ceea ce măsoară testul;

b. două sau mai multe caracteristici care au legătură cu ceea ce măsoară testul.

B

350 Itemii eseu pretind:

a. răspunsuri scurte;

b. răspunsuri a căror lungime depăşeşte o pagină.

B

351 Chestionarele care explorează componentele unei singure variabile se numesc:

a. unifazice;

b. multifazice.

A

352 Comparativ cu modelele cu o singură trăsătură, modelele cu mai multe trăsături operează la un nivel de

abstractizare:

a. mai redus;

b. mai înalt.

B

353 Reacţia trecătoare la o situaţie se numeşte:

a. stare;

b. trăsătură.

A


a. un test este obiectiv dacă rezultatele sunt dependente de nivelul de pregătire al subiectului;

b. un test este obiectiv dacă scorul obţinut de subiect este influenţat de personalitatea examinatorului;

c. un test este obiectiv dacă permite măsurarea fără ambiguitate a capacităţilor unei persoane.

C


a. modelul cu o singură trăsătură nu face nici o distincţie între stări şi trăsături;

b. modelul cu o singură trăsătură face distincţie între stări şi trăsături.

A

356 Conceptul de „vârstă mintală” a fost introdus în 1908 în cadrul:

a. bateriei Wechsler;

b. Matricilor Progresive Raven;

c. scalelor Binet-Simon.

C

357 Psihologia educației își propune abordarea și cercetarea fenomenului educațional pornind de la

următoarele coordonate ale abordărilor:

a. gestaltistă, piagetiană, fenomenologică

b. constructivă, corectivă, prospective

c. cognitivistă, psihanalitică, experențială

B

358 Psihologia educaţiei își propune abordarea și cercetarea fenomenului educațional pornind de la câteva

coordonate ale unor abordări. Printre acestea este și abordarea constructivă care include:

a. pornind de la educaţie, de la studierea, cunoașterea, orientarea și reorientarea lui sistematică, se

poate preconiza evoluția probabilă a capacităților sale psihice, evoluția sa în educație;

b. elaborarea de măsuri, de propuneri și sugestii, de metode și procedee de acțiune pentru corectarea,

fie a unor metode și procedee folosite greșit, fie a unor atitudini care influențează negativ performanțele

școlare ale elevilor;

c. verificarea și controlul metodelor de învățare, descoperirea unor metode noi pentru optimizarea

rezultatelor și reducerea eforturilor din partea elevilor, respectarea cerințelor legilor învățării.

C


coordonate ale unor abordări. Printre acestea este şi abordarea corectivăcare include:

a. pornind de la educat, de la studierea, cunoașterea, orientarea și reorientarea lui sistematică, se







B


coordonate ale unor abordări. Printre acestea este şi abordarea prospectivă care include:

a. pornind de la educat, de la studierea, cunoașterea, orientarea și reorientarea lui sistematică, se







A

361 Prin caracterul pluridimensional al dezvoltării se înțelege:

a. dezvoltarea unui organ, a unei funcții sau a unui proces sub toate dimensiunile și sub toate

aspectele posibile, în așa măsură încât să rămână și să persiste un echilibru și o armonie între toate

aspectele și componentele existente;

b. unitatea elementelor ce o definesc, originalitatea îmbinării diferitelor componente și deschiderea

în raport cu mediul, educația și autoeducația;

c. dezvoltarea trebuie să fie în armonie cu datele și influențele celor trei categorii de factori ce

determină sau influențează dezvoltarea psihică: ereditatea, mediul și educația.

A

362 Personalitatea este un sistem de structuri, procese, însușiri bio-psiho-sociale și culturale ce se exprimă în

conduita unei persoane în raport cu altele, fapt ce-i asigură adaptarea la mediu. În această accepțiune, ceea

ce caracterizează personalitatea ar fi:

a. organizarea mediului cultural care îngăduie omului să se dezvolte armonios din punct de vedere

cognitiv, afectiv si volitiv;

b. unitatea elementelor ce o alcătuiesc; originalitatea îmbinării diferitelor componente și deschiderea

în raport cu mediul, educația și autoeducația;

c. maturizarea anatomo-fiziologică lentă a ființei umane, preponderența conduitelor inteligente

asupra celor instinctive.

B

363 Care dintre următorii factori au cea mai mare influență asupra devenirii ființei umane?

a. ereditatea;

b. mediul;

c. educația;

d. toți trei la un loc.

D

364 Stadialitatea psihogenetică se referă la:

a. abordarea longitudinală a vieții psihice;

b. abordarea transversală a vieții psihice; unitatea diverselor aspecte psihice într-o anumită etapă de

vârstă.

A

365 Stadialitatea psihodinamică se referă la:

a. abordarea longitudinală a vieții psihice;

b. abordarea transversală a vieții psihice; unitatea diverselor aspecte psihice într-o anumită etapă de

vârstă.

B

366 Stadiul operațiilor concrete potrivit lui J. Piaget este specific următoarei perioade de vârstă:

a. 0 – 2 ani

b. 2 – 7 ani

c. 7 – 11 ani

d. 11 – 17 ani

C

367 În teoria lui J. Piaget, conservarea volumului devine activă în jurul vârstei de:

a. 10 – 11 ani

b. 8 – 9 ani

c. 7 – 8 ani

d. 11 – 12 ani

A

368 Principalele niveluri ale dezvoltării morale, potrivit stadialității după L. Kohlberg, sunt:

a. nivelul moralității hedoniste, nivelul moralității legii și ordinii și nivelul moralității principiilor de

conduită;

b. nivelul premoral, nivelul moralității convenționale și nivelul autonomiei morale;

c. nivelul moralității ascultării, nivelul moralității bunelor relații și nivelul moralității contractuale.

B

369 Nivelul moralității convenționale (L. Kohlberg) cuprinde următoarea perioadă de vârste:

a. 4 – 10 ani;

b. 10 – 13 ani;

c. 13 - 18 ani;

B

370 Stadiul moralității hedoniste se caracterizează prin:

a. copilul se conformează la normă pentru a obține un beneficiu (îndeplinește cerințele pentru a fi

recompensat);

b. copilul ascultă pentru a nu fi pedepsit;

A

c. copilul caută aprobarea socială generală și se conformează moralei altora pentru a o dobândi;

371 Nivelul autonomiei morale sau nivelul interiorizării și acceptării personale a cerințelor morale, portivit

stadialității morale după L. Kohlberg, include stadiile:

a. stadiul moralității ascultării și stadiul moralității hedoniste;

b. stadiul moralității bunelor relații și stadiul moralității legii și ordinii;

c. stadiul moralității contractuale și al acceptării democratice a legilor și stadiul moralității

principiilor individuale de conduită.

C

372 Nivelul premoral, portivit stadialității morale după L. Kohlberg, include stadiile:





A

373 Nivelul moralității convenționale, portivit stadialității morale după L. Kohlberg, include stadiile:





B

374 Învățarea sistematică se referă la:

a. învățarea care are loc în familie, în grupurile de joacă, în timpul exercitării profesiunii etc.

(denumită şi învăţare socială);

b. învățarea realizată în şcoli ori în cadrul diferitelor stagii de instruire, de calificare (aceasta fiind o

formă de activitate instructiv-educativă planificată).

B

375 După conținut se disting următoarele forme de învățare:

a. învățare prin discriminare, învățare prin generalizarea răspunsului;

b. învățare directă, învățare prin înlănțuire, învățare social-instrumentală, învățare prin discriminare

multiplă, învățare prin identificare și participare la acțiunile altora.;

c. învățare perceptivă, învățare motrică, învățare verbală, învățare asociativă, învățare repetitive.

C

376 Legea efectului susţine că:

a. tăria legăturii dintre o stimulare (situaţie) şi un răspuns creşte odată cu repetarea asocierii acestora;

b. o acţiune urmată de consecinţă dezirabilă sporeşte probabilitatea ca acţiunea respectivă să fie

repetată.

B

377 J.S. Bruner, reprezentant al teoriei genetic-cognitivă a învățării, prezintă posibilitatea cunoașterii lumii în

trei modalități aflate în relație reciprocă:

a. modalitate kinestezică, vizuală și auditivă;

b. modalitate activă și modalitate pasivă;

c. modalitatea activă, iconică și simbolică.

C

378 Un nivel ridicat al dezvoltării intelectuale la elev reprezintă:

a. o garanție a succesului său profesional;

b. o garanție a unor rezultate școlare superioare;

c. o condiție necesară, dar nu și suficientă în obținerea de performanțe ridicate.

C

379 În centrul preocupărilor formative din școală ar trebui să stea cultivarea, la elevi, a:

a. gândirii critice și autoreflexive;

b. memoriei reproductive;

c. capacității de a acumula un volum mare de informații;

d. capacității de a se conforma la normele școlare.

A

380 Engramarea se referă la:

a. conservarea în memorie a conţinuturilor memorate;

b. procesul prin care informaţiile, cunoştinţele sau conţinuturile educaţionale sunt întipărite în

structurile memoriei;

c. readucerea în actualitate a cunoștințelor memorate.

B

381 Caracterul predominant teoretic al conţinuturilor educaţiei conduce la:

a. antrenarea gândirii logice, critice şi autoreflexive;

b. aplicarea cât mai eficientă a cunoștințelor învățate;

C

c. o mare solicitare a memoriei, la o teoretizare prea accentuată şi la ruperea legăturii cu implicaţiile

şi aplicaţiile practice a cunoştinţelor.

382 Supramotivarea conduce la:

a. scăderea performanței școlare;

b. creșterea performanței școlare;

c. oscilații în ceea ce privește nivelul de preformanță școlară;

d. menținerea aceluiași nivel de performanță.

A

383 Comportamentul de predare al profesorului este obiectivat în ceea ce specialiștii numesc:

a. didactogenie;

b. stil didactic;

c. stil sintactic.

B

384 Stilul de predare reprezintă:

a. modul în care profesorul consideră copilul drept obiect sau subiect al instruirii;

b. o modificare sistematică, relativ permanentă în conduita, în modul de a răspunde la o situație,

motivația fiind un rezultat al practicii, al îndeplinirii acelorași sarcini;

c. modul personal, maniera de conducere a procesului de predare, felul propriu în care profesorul

privește, concepe şi abordează problemele predării și ale instruirii în general.

C

385 Stilul de predare are un caracter:

a. personal, fiind oarecum unic pentru fiecare cadru didactic;

b. autoritar;

c. general, fiind același la toți profesorii.

A

386 Stilul didactic al profesorului este:

a. un mod de vedea elevul drept obiect sau subiect al educației;

b. o formă de exprimare a originalității cadrului didactic și în același timp o sursă generatoare de

noi practici didactice;

c. o formă de negare a originalității cadrului didactic și, în acelasi timp, o sursă generatoare de

noi practici punitive.

B

387 După poziția partenerilor în instruire se poate vorbi de următoarele stiluri de predare:

a. stil centrat pe profesor, stil centrat pe elev, stil centrat pe interacțiunea profesor - elev;

b. stil apropiat – stil distant; stil metodic – stil neorganizat; stil stimulativ – stil rutinar;

c. stil creativ; stil rutinier.

A

388 După gradul de implicare al profesorului, distingem următoarele stiluri de predare:




B

389 După atitudinea față de nou distingem următoarele stiluri de predare:




C

390 Stilul pedagogic autoritar este caracterizat astfel: B

a. valorifică pe deplin resursele comunicării și corelației dintre profesor și elev, respectându-se

autoritatea finalităților asumate ca și libertatea de intervenție metodologică, reglabilă și

perfectibilă prin circuitele interne și externe de conexiune inversă;

b. controlul total al activității de către profesor, care își impune punctul de vedere în tot ceea ce

face, mentinând elevii ca executanți, fără initiativă, fără puncte de vedere; profesorul îsi

asumă o responsabilitate totală si în ce predă si cum predă, în ceea ce să se învete, de ce să se

învete si cum să se învete;

c. dezechilibrează corelația dintre subiectul și obiectul educației în defavoarea educatului,

blocând canalele de conexiune inversă internă, necesare pentru perfectionarea activității

elevilor.

391 Stilul pedagogic democratic este caracterizat astfel:





face, mentinând elevii ca executanți, fără initiativă, fără puncte de vedere; profesorul îsi

asumă o responsabilitate totală si în ce predă si cum predă, în ceea ce să se învete, de ce să se

învete si cum să se învete;


blocând canalele de conexiune inversă internă, necesare pentru perfecţionarea activității

elevilor.

A

392 Stilul pedagogic permisiv (laissez-faire) este caracterizat astfel:





face, menţinând elevii ca executanți, fără initiativă, fără puncte de vedere; profesorul îsi

asumă o responsabilitate totală şi în ce predă şi cum predă, în ceea ce să se înveţe, de ce să se

înveţe si cum să se înveţe;


blocând canalele de conexiune inversă internă, necesare pentru perfectionarea activității

elevilor.

C

393 Stilul didactic are anumite consecințe în ceea ce privește:

a. desfășurarea procesului instructiv-educativ, formarea unor comportamente la elevi, atmosfera

(contextul) în care se desfășoară procesul didactic;

b. sistemul de structuri, procese, însușiri biopsihosociale și etnice;

c. originalitatea îmbinării diferitelor componente ale proceselor perceptive; deschiderea în raport

cu mediul.

A

394 Printre frazele care incurajează comunicarea și care ar fi extrem de utile și benefice în

comunicarea didactică se regăseste și urmatoarea:

a. „Era bine, dar ai stricat la sfârşit, ca de obicei!”

b. „Hai să vedem dacă putem termina împreună!”

c. „Aşa n-o să-ţi meargă niciodată!”

B

395 Printre frazele care descurajează comunicarea didactică se numără și următoarea: A

a. „Tu de obicei greşeşti!”

b. „Hai să vedem dacă putem termina împreună!”

c. „Ai făcut grozav acest lucru!”

396 Pentru ca procesul instructiv-educativ cu adulții să se realize în condiții optime, trebuie avute în

vedere câteva aspecte, printre care amintim:

a. ceea ce învață să înțeleagă, să aibă efect imediat asupra lui, să fie angajat/antrenat permanent,

să se simtă integrat unui grup;

b. elevului adult să i se dea totul de-a gata, să fie simplu receptor, să nu fie activizat foarte mult,

să i se dicteze cât mai multe informații.

A

397 Creativitatea expresivă se manifestă atunci când:

a. are loc o liberă şi spontană exprimare a elevului, fără preocupări de utilitate sau valoare a

produsului cretiv;

b. persoana şi-a însuşit priceperi şi deprinderi care-i permit să producă lucruri utile.

A

398 Sunteți de acord cu afirmația ”Notele obținute la școală nu sunt garanția unei activități creatoare

ulterioare”?

a. da;

b. nu.

A

399 Pedagogia diferențiată este:

a. practica de instruire ce ține cont de diferențele dintre indivizi și care propune pentru formare,

activități diferite;

b. practica de instruire ce vizează predarea uniformă în care toți elevii trebuie să învețe în același

ritm, în același timp, urmând același traseu;

c. practica de instruire ce vizează lucrul frontal la clasă.

A

400 Paradigma instruirii diferențiate arată că instruirea este un răspuns al profesorului la nevoile celor

care învață printr-o:

a. gamă de strategii manageriale și educaționale;

b. gamă de elemente punitive și represive;

c. gamă de strategii de manipulare și coordonare.

A

401 Pentru ca o lecție să fie organizată în mod real ca o activitate de învățare prin cooperare este

necesară îndeplinirea unor condiții fundamentale printre care și:

a. asigurarea condițiilor pentru ca între elevi să se stabilească o comunicare indirectă;

b. crearea unei interdependențe pozitive între membrii grupului;

c. dispunerea băncilor în șir (una în spatele celeilalte).

B

402 O condiție fundamentală pentru ca o lecție să fie organizată în mod real ca o activitate de învățare

prin cooperare este crearea unei interdependențe pozitive între membrii grupului. Aceasta

înseamnă ca:

a. elevii trebuie să conștientizeze faptul ca nu sunt legați unul de celălalt, în așa fel încât oricine

poate să nu îndeplinească sarcina data;

b. elevii trebuie să conștientizeze faptul că sunt legați unul de celălalt, în ața fel încât nici unul nu

își poate îndeplini sarcina dacă oricare alt membru al grupului nu si-o îndeplineste pe a sa;

c. elevii trebuie să conștientizeze faptul că profesorul a definit cu claritate fiecare

B

responsabilitate.

403 Educația interculturală, ca strategie de gestionare a diversității specifice grupurilor școlare,

presupune:

a. dezvoltarea unei educații noi care pune accent pe culturi specifice diveritelor etnii;

b. dezvoltarea unei educații noi pentru toți, în spiritul recunoașterii, respectării și

valorificării diferențelor ce există în interiorul aceluiași grup

c. dezvoltarea unei educații noi care pentru toți care va pune accent pe superioritatea

culturii unei categorii sociale majoritate.

B

404 Prevenția primară a comportamentului violent în școală:

a. acțiunea pe care o poate întreprinde fiecare profesor prin dezvoltarea unei atitudini pozitive

asupra fiecărui elev, prin exprimarea încrederii în capaccitatea lui de a reuși, de a-și valoriza

potențialul de care dispune;

b. identificarea de către profesor a efectelor unor acte de violență la care a fost supus elevul în

afara mediului școlar și semnalare cazului unor specialiști;

c. sprijinul direct acordat elevilor care manifestă comportamente violente.

A

405 Factorii implicați în consilierea si orientarea profesională pot fi grupați în două categorii:

a. factori familiari și factori sociali;

b. factori psihosociali și factori individuali;

c. factori ce țin de piața forței de muncă și factori educaționali.

B

406 Printre factorii psihosociali implicați în consilierea și orientarea profesională regăsim:

a. nivelul aptitudinal; aspectul fizic;

b. trăsăturile dominante de personalitate; rezultatele școlare;

c. familia (părinți, rude); grupul de prieteni; "moda profesiunilor" și prejudecăţile legate de unele

profesiuni.

C

407 Printre factorii individuali implicați în consilierea și orientarea profesională regăsim:

a. nivelul intelectual;

b. "moda profesiunilor" și prejudecăţile legate de unele profesiuni;

c. familia (părinți, rude); grupul de prieteni.

A

408 Autocunoașterea reprezintă o componentă esențială în procesul de planificare a carierei și

constituie de cele mai multe ori:

a. ultimul pas în acest proces;

b. primul pas în acest proces;

c. pasul intermediar în acest proces.

B

409 Cele mai relevante informații despre sine pentru planificarea carierei sunt:

a. atenția, percepția, imaginația, memoria;

b. reprezentările, limbajul, creativitatea, caracterul;

c. interesele, valorile, aptitudinile și personalitatea.

C

410 Problemele psihologice abordate în cadrul terapiilor cognitiv-comportamentale sunt

în mare parte:

a. comportamente învăţate;

B

b. comportamente învăţate şi inadaptate;

c. comportamente adaptate şi dezirabile.

411 Comportamentul de evitare în situaţiile de viaţă care produc frică:

a. amplifică disconfortul persoanei;

b. menţine disconfortul persoanei;

c. reduce disconfortul persoanei.

A

412 Diferenţa dintre psihologia clinică şi psihanaliză este:

a. Prima nu include neapărat procedee terapeutice;

b. A doua nu include în mod explicit modalităţi de investigaţie psihică;

c. Metoda de abordare a pacientului este complet diferită.

A

413 Testul Rorschach permite explorarea:

a. strategiilor de rezolvare a problemelor;

b. personalităţii în sensul psihanalitic al termenului;

c. obţinerea unui profil al aptitudinilor intelectuale şi o valoare a Q.I.-ului.

B

414 Relaţia psihoterapeutică este caracterizată ca fiind:

a. alianţă de lucru;

b. legătură profesională;

c. o atitudine interpersonală.

A

415 Securizarea pacientului reprezintă în psihoterapie:

a. etapa prealabilă de lucru;

b. investigaţie;

c. o metodă de comunicare.

A

416 Psihoterapia redă persoanei:

a. înţelegerea sensului actelor sale;

b. încrederea;

c. curajul.

A

417 Comportamentul patologic este predominant influenţat de:

a. educaţie;

b. familie;

c. credinţe şi convingeri individuale;

d. credinţe şi convingeri individuale şi colective.

D

418 Psihoterapia permite spre finalul ei:

a. autonomizarea conştiinţei;

b. autonomizarea conduitei;

c. reconstrucţia personalităţii.

A

419 In cadrul comunicării terapeutice este necesară:

a. rezonanţă emoţională;

b. înţelegerea reflexivă;

c. reprezentarea conduitei.

A

420 Catharsis-ul în psihoterapie reprezintă:

a. o descărcare predominant emoţională;

b. atitudine reflexivă;

c. situaţie ludică.

A

421 Confidenţialitatea în psihoterapie reprezintă:

a. încrederea acordată pacientului;

b. încrederea acordată terapeutului;

c. protejarea identităţii pacientului.

C

422 În psihoterapie, accentul este pus pe:

a. teorie;

b. metodă;

c. relaţie.

C

423 Schimbarea în psihoterapie reprezintă:

a. finalul tratamentului;

b. legătura dintre emoţii şi cogniţii;

c. conştientizarea emoţiilor.

A

424 Studiul de caz este:

a. un monolog;

b. un dialog;

c. o construcţie cu sens personal.

C

425 Clinicianul reconstruieşte cazul prin:

a. acumularea de informaţii originale;

b. descrierea unor trăsături comune;

c. diagnosticare.

A

426 Elementele notate pentru elaborarea studiului de caz:

a.se conformează unor norme teoretice;

b.se raportează la contextul de viaţă al subiectului;

c.se referă la simptome.

B

427 Testele sunt:

a. instrumente de măsurare a fenomenelor psihice;

b. instrumente standardizate de măsurare a fenomenelor psihice;

c. tehnici de evaluare a aptitudinilor subiectului.

B

428 Scalele clinice comparativ cu testele proiective sunt:

a. obiective;

b. subiective;

c. standardizate.

C

429 Observaţia clinică se desfăşoară:

a. spontan;

b. aleatoriu;

c. după un plan.

C

430 Observaţia clinică descrie:

a. numai fapte concrete;

b. sensul unor informaţii culese;

c. simptome manifeste.

B

431 Normalitatea este echivalentă cu:

a. sănătatea;

b. sănătatea mintală;

A

c. absenţa bolii.

432 Normalitatea este:

a. un proces;

b. funcţie;

c. o normă.

A

433 Normalitatea se defineşte pe:

a. baze ştiinţifice standardizate;

b. criterii cuantificabile;

c. analiza procesuală.

C

434 Psihologia clinică studiază:

a. comportamente normale;

b. comportamente deviante;

c. comportamente raportate la situaţii de mediu.

C

435 Modelele psihopatologice descriu:

a. fenomene psihopatologice stabile;

b. fenomene psihopatologice instabile;

c. fenomene psiho-sociale.

A

436 Procesul de identificare este o etapă în dezvoltarea subiectului:

a. obligatorie privind interiorizarea modelelor parentale;

b. necesară prin imitarea modelelor sociale;

c. predominant educaţională.

A

437 Factorii psihologici care afectează starea de sănătate sunt definiţi de:

a. medicina psihosomatică;

b. psihologia medicală;

c. psihiatrie.

A

438 Emoţiile sunt însoţite de:

a. modificări fiziologice;

b. modificări psihologice;

c. modificări cognitive.

A

439 Conflictele inconştiente generează:

a. suferinţe somatice specifice;

b. emoţii negative;

c. stresul.

A

440 Apreciaţi care din următoarele enunţuri este adevărat:

a. temperamentul influenţează conflictul inconştient;

b. trăsăturile de caracter generează suferinţe psihosomatice;

c. tipul de personalitate influenţează suferinţa psihosomatică.

C

441 Psihologul clinician răspunde unei:

a. cereri;

b. dorinţe;

c. întrebări.

A

442 Psihologul clinician poate elabora pe baza interviului clinic:

a. un diagnostic descriptiv;

b. un diagnostic psihodinamic;

C

c. un plan de evaluare psihologică.

443 Planul în 7 puncte elaborată de Alec Roger, în anii „50 este cel mai popular model folosit în

Marea Britanie pentru redactarea specificaţiilor de personal.

a. adevărat;

b. fals.

A

444 Rezultatele analizei muncii sunt redate într-o formă scrisă numită:

a. chestionar de analiză a poziţiei;

b. fişa postului;

c. organigrama;

d. scrisoare de intenţie.

B

445 Metoda incidentelor critice este o metodă:

a. de recrutare;

b. de analiza muncii;

c. de selecţie profesională.

B

446 Nivelul rezultatelor activităţii al modelul general al analizei muncii propus de Leplat şi Cunny se referă

la:

a. activitatea operatorului;

b. caracteristici ale operatorului, obiective, condiţii de execuţie.

c. consecinţe asupra operatorului şi performanţa;

C

447 Componentele analizei de post sunt descrierea postului şi specificaţia de personal.

a. adevărat;

b. fals.

A

448 Chestionarul de analiză a poziţiei postului este o metodă utilizată în:

a. analiza carierei;

b. analiza postului;

c. descrierea postului;

d. specificarea rolului.

B

449 Metoda KSAO este folosită pentru a obţine informaţii privind:

a. descrierea postului;

b. job specification;

c. instruirea profesională.

B

450 Fişa postului este rezultatul procesului de:

a. selecţie profesională;

b. analiza postului;

c. analiza carierei;

d. evaluarea postului.

B

451 Descrierea postului oferă informaţii asupra localizării postului, obiectivelor acestuia, sarcinilor şi

condiţiilor de muncă şi a relaţiilor organizatorice.

a. adevărat;

b. fals.

A

452 Care dintre afirmaţiile următoare corespunde job specification:

a. se referă la cerinţele umane ale postului sau calităţile care trebuie îndeplinite de o persoană

care deţine sau urmează să ocupe un anumit post;

b. se referă la obiectivele, sarcinile, îndatoririle şi responsabilităţile postului.

A

453

Care dintre următoarele tehnici sunt folosite în analiza muncii:

a. interviu de selecţie;

b. scale grafice;

c. tehnica explicitării provocate.

C

454 Fişa postului cuprinde:

a. atribuţiile postului;

b. organigrama;

c. pontajul colectiv de muncă.

A

455 Job specification(analiza muncii orientată pe deţinătorul postului de muncă):

a. este o activitate bazată pe studierea tuturor aspectelor importante ale postului;

b. se referă la analiza şi consemnarea particularităţilor individuale ale deţinătorului postului;

c. se referă la informaţii cu privire la natura obiectivelor, sarcinilor şi responsabilităţilor care

trebuie îndeplinite pe un post.

B

456 Fişa postului:

a. se dă angajatului la promovarea sa;

b. se transmite oral;

c. reprezintă rezultatele analizei muncii.

C

457 Job description:

a. se referă la analiza muncii centrată pe deţinătorul postului;

b. se referă la analiza muncii orientată pe postul de muncă;

c. constă în consemnarea particularităţilor individuale ale deţinătorului postului.

B

458 Care dintre următoarele afirmaţii corespund analizei de post:

a. alegerea personalului compatibil cu cerinţele postului;

b. este o metodă de obţinere a informaţiilor, întâlnitǎ şi în alte ramuri ale psihologiei;

c. descrie aspectele importante ale unei activităţi de muncă, elementele sale discrete.

C

459 Care dintre următoarele tehnici sunt folosite în analiza muncii:

a. Studiul documentelor;

b. CV şi scrisoare de intenţie;

c. Scale cu ancore comportamentale.

A

460 Selecţia de personal este o activitate a managementului resurselor umane care are rolul de a căuta

şi de a identifica acei candidaţi care au caracteristicile psiho-fiziologice solicitate de posturile

vacante ale instituţiei, şi de atragere a acestora în cadrul instituţiei.

a. adevărat;

b. fals.

B

461 Recrutarea internă reprezintă procesul de acomodare a noilor angajaţi cu condiţiile specifice ale

activităţii instituţiei şi locului de muncă.

a. adevărat;

b. fals.

B

462 Procesul planificat de identificare şi atragere a persoanelor care deţin capacităţile solicitate de

posturile vacante sau nou create în condiţiile unor costuri minime defineşte:

a. formarea resurselor umane;

b. selecţia profesională;

c. recrutarea de personal;

C

d. managementul carierei.

463 În selecţia personalului, când importantă este cunoaşterea amănunţită a candidatului este indicată

utilizarea:

a. modelului criteriului compozit;

b. modelului criteriului general;

c. modelului criteriilor multidimensionale.

C

464 Selecţia profesională este:

a. procesul prin care o persoană necalificată este transformată într-una eficientă din punct de

vedere profesional;

b. alegerea dintr-o populaţie a celor mai potriviţi indivizi pentru specificul unei profesii;

c. procedura prin care sunt stabilite sarcinile înglobate în cadrul fiecărui post şi caracteristicile

individuale necesare angajaţilor pentru a îndeplini aceste sarcini;

d. atragerea şi identificarea persoanelor cu vocaţie pentru un anumit post.

B

465 Reţeaua de cunoştinţe este o tehnică utilizată în:

a. recrutare;

b. analiza muncii;

c. selecţie;

d. managementul carierei.

A

466 O singură metodă de analiza muncii nu va putea oferi informaţiile necesare alcătuirii unei fişe de

post.

a. adevărat;

b. fals.

A

467 Gruparea tuturor dimensiunilor profesionale şi reducerea la o cotă unică ce-l reprezintă se

numeşte:

a. modelul criteriilor multidimensionale;

b. modelul criteriului compozit;

c. modelul criteriului general.

B

468 Interviul de selecţie structurat:

a. foloseşte o secvenţă de întrebări adaptată fiecărei situaţii;

b. foloseşte doar întrebări închise;

c. are întrebări identice pentru toţi candidaţii;

d. are avantajul flexibilităţii şi este adaptat fiecărei situaţii.

C

469 Criteriul de selecţie este:

a. instrumentul psihologic prin intermediul căruia se poate prevedea performanţa subiectului

cu o anumită probabilitate;

b. un standard sau etalon prin care putem evalua un fenomen;

c. rezultatele analizei muncii.

B

470 Recrutarea internă prezintă o serie de avantaje care se regăsesc printre următoarele elemente:

a. permite identificarea şi atragerea unui număr mai mare de candidaţi potenţiali;

b. încurajează un nou mod de gândire în cadrul organizaţiilor;

c. adaptarea candidaţilor este mult mai uşoară şi mai rapidă.

C

471 Predictorul de selecţie:

a. este orice variabilă care prezice un criteriu;

b. nu este variabil;

c. nu este cuantificabil.

A

472 O etapă a selecţiei de personal este:

a. recrutarea profesională;

b. adaptarea în muncă;

c. instruirea profesională.

A

473 Recrutarea externă prezintă o serie de avantaje care se regăsesc printre elementele de mai jos:

a. recrutarea personalului este mult mai rapidă şi mai puţin costisitoare;

b. încurajează un nou mod de gândire în cadrul organizaţiei;

c. motivarea personalului creşte, iar ambianţa morală se îmbunătăţeşte.

B

474 Recrutarea profesională indică:

a. prognoza ofertei de resurse umane;

b. modul de organizarea interviului de selecţie;

c. acomodarea cu locul de muncă.

A

475 Care dintre următoarele metode este utilizată în recrutarea externă?

a. observaţia;

b. analiza produselor activităţii;

c. anunţurile publicitare.

C

476 Selecţia personalului:

a. este o investigaţie curentă şi sistematică de culegere de informaţii pertinente în legătură cu

postul respectiv şi caracteristicile deţinătorului postului;

b. este o activitate de alegere şi reţinere dintre mai multe persoane a celor mai bune în funcţie

de cerinţele unei anumite profesiuni;

c. acţiunile întreprinse de organizaţie în vederea localizării, identificării şi atragerii în

organizaţie a oamenilor capabili de a îndeplini cerinţele posturilor şi de asigura eficacitatea

şi competivitatea organizaţiei.

B

477 Care din afirmaţiile de jos este adevărată:

a. selecţia profesională este procesul prin care o persoană necalificată devine calificată;

b. predictorul este orice variabilă utilizată cu scopul de a prezice un criteriu;

c. reţeaua de cunoştinţe este o metodă de selecţie profesională.

B

478 Care dintre elementele prezentate reprezintă dezavantajul recrutării interne:

a. timpul necesar orientării, adaptării şi integrării pe posturi a noilor angajaţi este mult mai

mare, ceea ce atrage costuri suplimentare;

b. lipsa de idei noi.

B

479 Pentru a creşte eficienţa sistemului selecţiei personalului este necesar să se ţină cont de

următoarele cerinţe:

a. validarea repetată la anumite intervale;

b. promovarea în muncă şi dezvoltarea carierei profesionale;

c. conceperea programelor de motivare profesională.

A

480 Metoda ştiinţifică de selecţie a resurselor umane are la bază criterii riguroase, metode şi tehnici

specifice de evaluare a personalului, dintre care amintim:

a. proba practică;

b. flerul celui care face selecţia;

c. fişa de post.

A

481 Interviul de selecţie structurat:

a. foloseşte doar întrebări cu răspunsuri impuse;

b. are avantajul flexibilităţii şi este adaptat fiecărei persoane intervievate;

C

c. are avantajul unei relative standardizări.

482 Care afirmaţie este adevărată:

a. selecţia profesională este concluzia logică a următorilor factori: fiecare profesie presupune

o anumită configuraţie aptitudinală, aptitudinile variază de la individ la individ şi

aptitudinile fiecărui individ pot fi măsurate;

b. selecţia profesională este concluzia logică a analizei muncii centrată pe post – job

description şi a analizei muncii centrate pe deţinătorul postului – job specification.

A

483 Care dintre elementele de mai jos reprezintă dezavantajele recrutării interne:

a. costul recrutării personalului este mult mai ridicat;

b. împiedică infuzia de “suflu proaspăt” şi nu favorizează promovarea unor

“ idei noi”;

c. este nevoie de o perioadă de acomodare cu noul loc de muncă.

B

484 Avantajul recrutării externe este:

a. permite identificarea şi atragerea potenţialilor candidaţi în timp scurt;

b. adaptare rapidă pe post;

c. promovarea ideilor noi, un nou mod de gândire.

C

485 Ce înseamnă comunicarea intrapersonală?

a. doi participanţi îşi transmit o serie de mesaje;

b. emiţătorul şi receptorul reprezintă aceeaşi persoană;

c. schimburile comunicaţionale se realizează în interiorul organizaţiei.

B

486 Zona ascunsă definită de Fereastra Johari se referă la ceea:

a. ce alţii cunosc lucruri despre mine, de care eu nu am idee;

b. ce ştiu despre mine şi este ştiut şi de alţii;

c. ce ştiu despre mine dar ascund anumite lucruri despre mine celorlalţi;

d. ce nu ştiu despre mine şi nu ştiu nici alţii despre mine.

C

487 Comunicarea ierarhică se utilizează pentru formarea, informarea şi dirijarea personalului.

a. adevărat;

b. fals.

A

488 Care sunt elementele procesului de comunicare?

a. emiţătorul şi mesajul;

b. canalul şi receptorul;

c. emiţătorul, mesajul, canalul şi receptorul.

C

489 Când două persoane comunică eficient folosesc:

a. zona ascunsă - zona deschisă;

b. zona deschisă - zona oarbă;

c. zona ascunsă - zona ascunsă;

d. zona deschisă - zona deschisă.

D

490 Comunicarea orală are următoarele avantaje:

a. rapiditate şi reacţie imediată;

b. rămâne ca dovadă;

c. se pot pune întrebări.

A

491 Comunicarea informală, spre deosebire de cea formală, este caracterizată prin următoarele

aspecte:

a. este precizată riguros;

B

b. se stabileşte spontan, neoficial;

c. se desfăşoară prin intermediul unor reglementări sau acte normative.

492 Etapa care încheie procesul de comunicare este:

a. filtrarea;

b. transmiterea mesajului;

c. feed-back-ul;

d. decodificarea.

C

493 Tehnica Fereastra Johari:

a. are la bază conceptul de self-disclosure ;

b. este o metodă de analiza muncii;

c. se foloseşte în selecţie profesională.

A

494 Factorii externi care pot perturba comunicarea sunt:

a. implicarea afectivă;

b. timpul şi circumstanţele nepotrivite;

c. boala;

d. propriile convingeri, sisteme de valori.

B

495 Comunicarea descendentă:

a. se realizează între departamente pe acelaşi nivel ierarhic;

b. transmite informaţii spre departamentele superioare;

c. este specifică stilului de conducere autoritar.

C

496 Aspectele paralingvistice se referă la:

a. locul comunicării;

b. tonalitatea mesajului verbal;

c. înregistrarea notelor comunicate.

B

497 Factorii interni care pot perturba comunicarea sunt:

a. distanţa prea mare / prea mică dintre interlocutori;

b. timpul şi circumstanţele nepotrivite;

c. deficienţe verbale, auditive.

C

498 Specific comunicării orizontale este:

a. comunicarea la acelaşi nivel ierarhic;

b. comunicarea de la subordonat la şef;

c. comunicarea intrapersonală;

d. comunicarea de la şef la subordonat.

A

499 Tehnicile de ameliorare a comunicării organizaţionale sunt:

a. selecţia corespunzătoare a personalului;

b. cutia pentru sugestii;

c. feedback-ul la 180 de grade.

B

500 Barierele de comunicare pot fi determinate de:

a. lipsa programelor de instruire profesionale;

b. selecţie defectuoasă a angajaţilor;

c. prejudecăţile receptorului.

C

501 În cadrul comunicării ascendente:

a. părţile aflate în comunicare deţin acelaşi statut;

b. părţile aflate în comunicare deţin statute diferite;

B

c. transmiterea informaţiilor se face spre nivelurile ierarhice inferioare.

502 În funcţie de sensul sau direcţia comunicării, se întâlnesc următoarele tipuri de comunicare:

a. comunicarea formală / informală;

b. comunicarea ascendentă / descendentă;

c. comunicarea scrisă / orală.

B

503 Tehnica Fereastra Johari:

a. este o tehnică de îmbunătăţire a comunicării;

b. este o metodă de analiza muncii;

c. o tehnică de reducere a stresului organizaţional.

A

504 Comunicarea descendentă, în comparaţie cu comunicarea ascendentă:

a. este specifică stilului de conducere democratic;

b. are o frecvenţă mai redusă;

c. este specifică stilului de conducere autoritar.

C

505 Dezavantajul comunicării scrise este:

a. necesită mult timp pentru reacţie;

b. pierderea înregistrării informaţiilor în timp;

c. număr mic de receptori.

A

506 Într-o accepţiune generală, stilul de management reflectă modul în care un manager gândeşte şi

acţionează, stilul său reprezentând modalităţi de comportament în procesul conducerii.

a. adevărat;

b. fals.

A

507 Cărui fel de lider aparţine stilului autoritar?

a. nu intervine în sarcinile de grup care acţionează după bunul plac, fără a fi supravegheat;

b. împarte dictatorial sarcinile de lucru, nu discută obiectivele comune şi nu ţine cont de

opiniile membrilor grupurilor;

c. discută sarcinile cu membrii grupului, lasă loc autoadministrării sarcinilor individuale.

B

508 Stilul de conducere este:

a. un proces prin care o persoană reuşeşte să-i instruiască pe ceilalţi de-a lungul unei perioade de

timp şi într-un context particular organizaţional;

b. ansamblul, caracteristicile principale referitoare la cunoştinţele, calităţile şi aptitudinile

proprii unei categorii de manageri;

c. maniera de operaţionalizare a cunoştinţelor, calităţilor şi aptitudinilor managerilor.

C

509 Managerul conciliator este:

a. interesat de relaţiile umane, dar nu de producţie;

b. face concesii şi rezolvă de situaţiile conflictuale;

c. pune accent pe derularea procesului de muncă în condiţii eficiente.

B

510 Managerul de tip anemic:

a. este detaşat de probleme, nu are strategii realiste;

b. promovează amiciţia şi relaţiile de prietenie trec pe prim plan, înaintea producţiei;

c. are un stil consultativ.

A

511 Stilul de conducere include:

a. tipul de organizaţie;

b. trăsăturile de personalitate ale liderului;

c. particularităţile muncii.

B

512 Managerul ideal:

a. se mai numeşte manager populist;

b. foloseşte un management participativ;

c. este detaşat de probleme.

B

513 Carisma este abilitatea de a obţine o loialitate puternică şi devotament de la subordonaţi, aceştia

ajung să se identifice cu liderul şi să internalizeze valorile şi obiectivele acestuia.

a. adevărat;

b. fals.

A

514 Efectele practicării stilului de conducere democratic sunt:

a. îngrădirea activităţii subordonaţilor şi a spontaneităţii lor;

b. impulsionarea tendinţei subordonaţilor de a face sugestii;

c. generarea apatiei subordonaţilor.

B

515 Carisma este o calitate importantă a:

a. managerului transformaţional;

b. managerului de tip anemic;

c. managerului cu stil de conducere autoritar.

A

516 În stilul autoritar de conducere:

a. climatul de muncă favorabil, motivare pozitivă;

b. comunicare este descendentă;

c. managerul ia deciziile în funcţie de opiniile grupului.

B

517 În selecţia managerilor se foloseşte ca test de personalitate:

a. testul Domino 70;

b. testul BarOn – EQ;

c. testul MBTI.

C

518 EQ se referă:

a. cuantificarea emoţiilor organizaţionale;

b. coeficientul de inteligenţă emoţională;

c. expresia coeficientului managerial.

B

519 În selecţia managerilor se foloseşte:

a. organigrama;

b. prelegerea;

c. testarea psihologică.

C

520 EQ redusă la esenţă este:

a. înţelegerea şi luarea în considerarea a emoţiilor celorlalţi;

b. capacitatea de a rezolva într-un timp cât mai scurt cât mai multe sarcini;

c. tendinţa de a exprima emoţii negative.

A

521 Stresul ocupaţional este concordanţa dintre posibilităţile fizice şi psihice ale unui individ şi

cerinţele îndeplinirii unei sarcini de muncă şi concordanţa dintre nevoile individului şi cele care

pot fi satisfăcute de mediul de muncă.

a. adevărat;

b. fals.

B

522 Teoria şi metoda Myers Briggs prezintă un model al personalităţii bazat pe:

a. pe 3 dimensiuni;

B

b. pe 4 dimensiuni;

c. pe 5 dimensiuni.

523 Hiperstresul este:

a. un tip de activitate trofică cu efect pozitiv;

b. suprastimularea ce depăşeşte limitele adaptabilităţii ducând la suprasolocitare, până la

epuizare;

c. un nivel ce duce la plictiseală, imobilitate fizică, deprivare senzorială;

d. partea negativă a stresului.

B

524 Efectele negative ale stresului managerial la nivel somatic sunt:

a. comportament agresiv;

b. boli cardiovasculare, dureri de cap;

c. dificultăţi în luarea deciziilor.

B

525 Factorii legaţi de rolul în organizaţie care pot da naştere stresului sunt:

a. condiţii de muncă improprii;

b. orarul inconvenabil;

c. conflictul de rol.

C

526 Burnout-ul este:

a. un sindrom de epuizare emoţională, depersonalizare şi scădere a satisfacţiei profesionale;

b. apare la indivizii care desfăşoară activităţi profesionale ce impun munca pe calculator;

c. un răspuns la factorii motivatori.

A

527 Eustresul reprezintă o reacţie negativă a organismului aflat în imposibilitatea de a face faţă

situaţiei

a. adevărat;

b. fals.

B

528 Recrutarea profesională:

a. este “omul potrivit la locul potrivit”;

b. este o investigaţie curentă şi sistematică de culegere de informaţii pertinente în legătură cu

postul respectiv şi caracteristicile deţinătorul postului;

c. permite identificarea şi atragerea unui număr mai mare de candidaţi potenţiali.

B

,qwurvshf lrqlvpxovúlduhruljlqhdvq b …...c. analizatorul. c 27. 7rqdolwdwhddihfwlydvh q]d...

Documents