iar la coronament 20-30cm (fig.16.3). Platforma terasei are o lăţime de 70-80cm Banchetele se dispun liniar pe curba de nivel la o distanţă ax-ax de 2,5-4,0 m. Dau rezultate bune pe versanÅ£ii cu înclinare de 15 o - 35 ocu piatră curgătoare. Se execută acolo undra se găseÅŸte la locul de execuÅ£ie, sau la distanţă mai mică de 20-50m 16.2.5 .Terase curijin (fig.16.4.). Terasele cu zid de sprijin oferă o stabilitate mare a terenului, se pot aplica pe pante mari ÅŸi oferă posibilitatea de a se creea platforme cu lăţimi mai ri, decât celelalte tipuri de consolidare. Dezavantajul acestora constă în faptul sunt lucrări foarte costisitoare. Zidurile sprijin pot fi din: - zidărie de piatră uscată; - zidÄe piatră uscată cu mortar de ciment; - beton simplu, beton armat, prefabricate din beton.

Terenul pe care se amplasează aceste ziduri trebuie să fie stabil la nivelul fundaţiei şi bă o permeabilitate ridicată. Zidăria uscată are avntajul că nu împiedică circulaţia nrul solului şinu trebuie prevăzute barbacane şi drenuri din piată spartă în spatele zidusiunile zidului de sprijin rezuItă din calcule de dimensionare cunoscute (metode analiticesau grafice). Execuţia acestor ziduri implică respectarea tehnologiilor de execuţie specifice materialelor de construcţie folosit. Având în vedere costurile acestor tipu de lucrări , folosirea lor este mai restrânsă, în sensul că sunt utilizate pentru anumittaţii pe terase. Acestea se folosesc mai mult pentru plantaţiile viticole. 16.5. LUCRĂRI REŢINERE A APEI PE VERSANTI. 16.3.1.Şanţuri cu val. 1. Tipuri de şanţuri. Se folosesc cu ienţă riidicată pe terenuri cu înclinare mai mică de 25o . Prin reţinerea apei pe versanicşorare importantă a debitului scurs în4

canalul ravenelor, cât şi la stăvilirea eroziunii pe versanţi şi implicit la cea din reţgrafică. Prin înmagazinarea apei reţinute contribuie la dezvoltarea în bune conditiuni a cturilor din zonă

ÅžanÅ£urile cu val dau rezultate bune numai pe terenurile stabile care nu sunt supuse alunecărilor, sau proceselor de eroziune în adâncime. ÅžanÅ£urile cu val pot fi : ÅŸanÅ£uri c (fig.16.6.a) cu rezultabune pe terenuri cu înclinarea de 25o cu scurgeri mari de suprafaţă ÅŸanÅ£uri cu val întrerupt, dispuse decalat (fig.16.6.b) care dau rezultate bune Ãmici până la 10 ha,cu teren stabil, panta până la 30o , numai cu condiÅ£ia ca în zonele dri plantaÅ£iile să se facă în gropi cu farfurii.

-

După mărimea şanţurilor şi valurilor pot fi: - şanţuri cu val cu profil mare pentru terai mari de 10 ha, panta terenului până la 15 o, zona dintre valuri înierbată, cu dimensiune (fig.16.5): a-1,10 m,5

b=0,35 m, h=0,75m, a1=1,50 m, b1=0,35m,.h1=0,50 m, h0(înălţimea eficientă)= 0,25-0,35 m îrt cu natura şi panta terenului; - şanţuri cu val cu profil mic, pe terenuri cu panta la 25 o ,cu dimensiunile: a=0 ,90 m, b=0,30m, h=0,50m, a1=1,20m, b1=0,30m,.h1=0,40 m, h0= 0,20-0,30 m în raport cu natura terenului şi panta acestuia. La ambele tipuri de profil, între şanţ şi val se lasă o bermă de c=40-50 cm (fig.16.5). Capetele valului sză spre amonte sub un unghi de 110 o -120 o. Lungimea capetelor de val este dată de relaţia : L 0= h0/tgα1 unde: h0 este înălţimea eficientă o tgα1 este panta din spatele vată h este înălţimea până la care se poate ridica apa în spatele valului la o ploaie torunt redate valorile lui h0 stabilite experimentalNr. Crt. 1 Specificaţie Şanţuri cu val continuu pe soluri: - lutonisipoase cu schelet mult - lutoargiloase şi lutoase - argiloase şi argiIo-lutoase Şanţuri cu val întrerupt pe so- lutoargiloase şi lutoase - argiloase şi argiIo-lutoase Tabelul 28 Profil mic 0,20m 0,25m 0,30m 0,20m 0,25m

(16.1)

mare 0,25m 0,30m 0,35m -

2

Când valurile continue depăşesc lungimea de 120 m, este bine să se execute valuri pinteni u valuri de compartimentare având acelaÅŸ profil ca ÅŸi valul principal, amplasate normal pe direcÅ£ia valului principal cu care fac corp comun. • 2. Dimensionarea ÅŸanÅ£ului cu val (ghiriade). Volumul de apă reÅ£inut de un de 1m ÅŸanÅ£ cu val este dat de relaÅ£ia : q=q1 + q2+b)h+h02/2tgα unde: • q1 este volumul de apă reÅ£inut de 1m de ÅŸanÅ£ ; q2 este volumul de de val ; Lungimea totală aÅŸanÅ£ului cu val : L=Q/q unde: L(m) este lungimea totală a ÅŸanÅal ; Q(m3) este volumul de apă care urmează a fi reÅ£inut de pe suprafaÅ£a proiectată a fi (m3/s) este volumul de apă reÅ£inut de 1m de ÅŸanÅ£ cu val. DistanÅ£a dintre ÅŸanÅ£urile cu vnde: q’ este volumul apei care se scurge ]n timpul unei ploi toren’iale pe o suprafaţă d; ÃŽn cazul valurilor între rupte se aplică relaÅ£ia : (16.3) (16.2)

•

6

l=2. Mult mai folositor este să semănăm trifoi alb în jurul pomilor, sau prin preajma lor. Se pun cam 100 g de sămân�ă, sunt suficiente pentru un pom/arbust.

3. Este cunoscut că insecta este un bandit nocturn. Activitatea sa începe la lăsarea serii. Aşa că îi vom pregăti una sau mai multe curse:

� în preajma pomilor/arbuştilor, din loc în loc, dacă livada este mare, montăm surse de lumină (becuri de 40 W sau făclii). Sub acestea, câte un recipient cu apă sărată, în care am picurat nişte gaz lampant (cam 10 picături). Cărăbuşii vor dăn�ui o vreme pe lângă sursa de lumină ea, răpuşi de osteneală, în recipientul cu lichid. Apoi nu ne rămâne decât să-i culegem și să-rugem.

� bunicii noştri întindeau cearceafuri albe, în spatele cărora montau surse de lumină. Pe suprafa�a luminată, se strâng mai ales exemplarele de masculi. Se culeg, şi se distrug. Fără ei femelele nu mai au cum depună ouăle. – o altă capcană, de astă dată întinsă insectelor femelste aceea de a plasa din loc în loc grămezi de bălegar sau de compost. Femelele se vor grăbi să depună ouăle în aceste grămezi. Ce ne rămâne nouă de făcut este ca toamna să împrăştganic și să culegem larvele dolofane cu care vom hrăni pasările cerului sau pe cele din ogradă. Unde mai pui că putem împuşca doi iepuri, pardon, dăunători, dintr-un foc, pentru că școropişni�elor le place mult să se cuibărească în astfel de grămezi. Dar cel mai potrivit lucru este acela de a îmbia pe prietenii-sanitari înaripa�i în livezile și grădinile noastre, construindu-le căsu�e de tot felul. În cazul momelilor, eficien�a folosirii lor este în strânsă legătură cu re�eta și momentul ales. Astfel, când vorbim despre fluturele (viermele) merilor (sămân�oaselor), femela, care apare cam pe la începutul verii, va trebui să ştim că ea alege noaptea ca moment prielnic de ac�iune. Aşadar, ne vom înarma cu cutii și recipiente umplute cu licori fermentate, plăcut aromitoare și tare ademenitoare, pe care le vom atârna de crengile pomilor sau le vom instala pe la poalele arbuştilor fructiferi. Recipientele se instalează doar pe timpul nop�ii. În zori de zi le vom îndepărta, ca în ele să nu cadă insectele binefăcătoare. Apoi, până seara, le punem într-un loc răcoros. Recipientele pot fi doze de la bere, găletuşe de la diverse produse alimentare, cărora le confec�ionăm un mâner, în caz că nu au. Apoi, turnăm în ele, cam pe trei sferturi, licoarea pregătită în ace scop. Dintre re�etele foarte eficiente vă amintesc câteva pe care, cu succes, le folosesc și eu și prietenii mei.

Re�eta 1 – împotriva fluturelui mărului (Carpocapsa/Laspeyresia pomonella), viermele care este răspunzător de sfredelirea ramurilor, lăstarilor pomilor și arbuştilor fructiferi. Pregătim din 500 g de căzătură de mere (mere căzute, stricate, lovite) sau din dulcea�a veche de mere, acrită sau mucegăită și 2 l de apă un fel de fiertură (30 minute) în care, după răc adăugăm 0,5 l zer, 250 ml o�et de mere (sau borş), 20 g de drojdie de bere și 200 g zahăr. Toate acestea se pun la dospit, la loc căldu�. În momentul în care s-a pornit fermenta�ia, minunea este gata de atac. O por�ionăm în mai multe recipiente, pe care le agă�ăm din loc în loc. Pentru peri, pruni, gutui, caişi etc., „braga” se pregăteşte la fel, cu singura deosebire că locul merelor va fi luat de fructul pomului/arbustului în cauză.

O altă procedură simplă: culegem fructele stricate, care, oricum trebuie îndepărtate de la pomul/arbustul fructifer în cauză și facem grămezi din loc în loc, departe de pomii din care provin (în felul acesta, putem face o adunătură de prune sub măr, de mere sub cais, etc.). Bâzdâganiile se vor repezi la mormanul cu interes culinar lăsând în pace fructele curate. Cel ce mi-a destăinuit această şmecherie, m-a asigurat că în 3, maximum 4 sezoane scăpăm de liota hămesită. Cum o fi vă voi spune peste 1-2 ani.

Momeala universală, potrivită pentru majoritatea lepidopterelor nocturne, este folosită doar, fireşte, după ce s-a înserat, pentru că ar fi păcat să se prindă în capcană popula�iade a gângăniilor. Braga, asemănătoare cu cea deja descrisă mai sus, dar, cu o mică diferen�ă:r-un borcan de 3-5 l se pun 200-300 pâine de secară, 3-5 linguri�e de zahăr + 20 g, drojdie de bere, apă căldu�ă. Se lasă la dospit 1-2 zile, se strecoară, iar ce rămâne se refoloseşentru o altă serie. În locul zahărului se poate folosi melasă sau glucoză alimentară (0,5 l la 1,5 l apă + 3 g drojdie de bere.) Dar cea mai bună momeală rămâne mierea fermentată: 0,5 l bere + 1-2 linguri miere, puse la loc căldu�, lăsate la fermentat două-trei zile și mome

ala-i gata! Şi, pentru că sunt cazuri în care nu putem renun�a la zeama bordeleză, vă spun secretul preparării corecte a acestei arhicunoscute solu�ii, pe care mi-a destăinuit-o un bătrân în�elept. Îmi spuse cam aşa: „Domni�ă, pui mata 100 g de sulfat de cupru (piatră vânr-un borcan, ca să se dizolve. Apoi borcanul se umple până la buză. Separat, într-alt vas, dar nu din metal, stingi cu 5 l de apă cam 100-150 g de var. Laptele de var îl strecori cu mare grijă să nu rămână resturi solide, că alea ard. Apoi, amestecând, cu multă băgareseamă, torni solu�ia de piatră vânătă în laptele de var. Nu invers! Solu�ia corect preparată tie să aibă o culoare azurie, ca albastrul de Vorone� şi să n-aibă solzi. Reac�ia musai să fie utră (nici acidă, dar nici alcalină). Pentru asta, iei mata o plăcu�ă de metal şi o bagi în soe. Dacă plăcu�a iese curată, e bine. Dacă pe bucata de metal sunt depuneri de cupru, reac�ia este acidă, iar dacă bucata de metal devine albastră, înseamnă că solu�ia este alcalină. Aşa ci bine să pui exact cantită�ile pe care �i le-am zis. Dar, cel mai sănătos, să ştii de la min este să încorporezi la rădăcina măriilor lor, că-s pomi sau tufe, an de an, cenuşă de tulpinie floarea soarelui. Sau de lemn, dacă n-ai. Cenuşa asta, pentru că este plină de potasiu, iar potasiul, în cantitate însemnată (mai ales cea din tulpini de floarea soarelui) hrăneşte pe măriile lor, dar este mortală pentru dăunători de tot felul. Pe lângă toate astea,e dă putere, le creşte imunitatea, şi atunci dăunătorii nu mai au la ce poposi, pentru că gângiile astea rele nu vin la pomu’ sănătos. Şi să-�i mai zic ceva de care trebuie să �ii seamă. Cropeşti, chiar şi cu solu�ii din plante, nu uita să-�i protejezi ochii, fa�a, mâinile. Pentru că, îmi răspunse el la mirarea şi nedumerirea din ochi, şi plantele, la rândul lor, con�in substan�e mai mult sau mai pu�in toxice. Gândeşte-te la toxicitatea aconitului, crizantemelor, beladonei, dege�elului, daturei. Şi nu uita, domni�ă, tratamentele se fac, cel mai bine, pe înserat sau pe zi noroasă, dar fără ploaie şi vânt. Ca aderen�a să fie cât mai sigură,un sau amidon, iar ultima stropire se va face neapărat cu cel pu�in 2 săptămâni înainte de a culege recolta.” Aceasta e esen�a în�elepciunii veacurilor de trudă. Succes!

( 6-26) în care Frmi este fondul de rezervă mobil constituit până în anul i, iar Vaj estevolumul produselor accidentale I ce au apărut în anii scurşi de la intrarea învigoare a amenajamentului.

Fondul de rezervă mobil constituit până în anul “i” este dat de relaţia (6-28): m

i��1 1m

−a i

( 6�27) în care si reprezintă suprafaţa clasei de vârstă “i”, cri este creşterea curentă lahectar a clasei de vârstă “i”, iar ai se calculează potrivit relaţiei (6-15).

Dacă probabilităţile pi,i+1 din relaţia (6-14) sunt egale cu 1 – deci procesuleste complet determinist, toate arboretele trec sigur în următoarea clasă de vâr-stă – atunci elementele vectorului A au aceeaşi valoare, respectiv 1/m. În conse-cinţă, potrivit relaţiei (6-27) fondul de rezervă va fi zero, iar potrivit relaţiei (6-26) orice produs accidental va putea fi precomptat din posibilitate, deoarecevariabila Vnpi va avea valori negative. Cu cât probabilităţile de trecere în urmă-

toarea clasă de vârstă sunt mai mici, cu atât elementele ai ale vectorului A sedepărtează de valoarea 1/m, iar fondul de rezervă creşte.

Având în vedere progresele recente în ceea ce priveşte cartarea pe gradede vulnerabilitate a molidişurilor (Popa, 2001), datele de intrare necesare, res-pectiv probabilităţile de producere a doborâturilor de vânt, în funcţie de carac-teristicile arboretelor şi condiţiile staţionale, pot fi mai uşor estimate.

Pentru unitatea de gospodărire cu arborete tratate în codru grădinărit se stabileşte o posibilitate unică, globală.

Posibilitatea, ca mărime, este o parte din fondul de producţie, care urmează să fie recoltată permanent – fără epuizarea fondului – având rolul de a se apropia ca structură şmărime de starea care asigură o producţie maximă, continuuă şi permanentă.

În raport cu modul de exprimare se deosebeşte:▪ posibilitate pe suprafaţă;▪ posibilitate pe volum;▪ posibilitate pe număr de arbori.Ca rezultat al calculelor efectuate, posibilitatea are un caracter abstr

act, de indicator. Ea devine realitate concretă odată cu aplicarea amenajamentului, când:

▪ posibilitatea pe volum (anuală) devine recoltă (anuală);▪ posibilitatea anuală pe suprafaţă se concretizează în parchet anual;▪ posibilitatea periodică pe suprafaţă – în suprafaţă periodică.Pentru determinarea posibilităţii se utilizează diverse procedee specifice concepţiei organizatorice şi tipului de structură al arboretelor incluse într-o unitate de gospodărire.10 Posibilitatea pe suprafaţă (P) rezultă, ca mărime de control, din relaţia: