Psihologie Juridica

Universitatea Titu Maiorescu

Facultatea de drept

Psihologie juridic(Suport de curs)Autor

Lector univ. dr. Gheorghe Florian

Bucureti

2007 Sintezele care urmeaz sunt doar o introducere n problematica actual a psihologiei juridice. Ca urmare, n cele 14 teme supuse ateniei, sunt punctate doar cteva aspecte considerate eseniale, cu sperana c studenii vor citi mai mult din bibliografia recomandat, astfel nct, atunci cnd vor ntlni asemenea probleme n practica profesional, s le abordeze constructiv. Am adugat la sfrit dou studii recente privind motivaia infracional i penitenciarele supraaglomerate, considernd util cunoaterea modului n care psihologii ptrund n profunzimea lumii criminalitii i a justiiei contemporane. Lucrnd n prezent, juritii i psihologii, lucreaz de fapt pentru generaiile viitoare...1 - Cauzele i costurile criminalitii

1 Factori favorizani ai criminalitii n concepia O.N.U.

2 Indicatori de patologie social care pot determina creterea criminalitii 3 Structura costurilor criminalitii1. - Factori favorizanti ai delicventei stabiliti in 1990 la al VIII-lea Congres ONU privind criminalitatea:

1. saracia, somajul, analfabetismul, absenta locuintelor bune si ieftine, sistem de invatamant si formare inadaptat.

2. nr.crescand de cetateni fara perspectiva de insertie sociala si agravarea inegalitatilor sociale

3. disocierea legaturilor sociale si familiale agravata printr-o educatie parentala inadacvata, educatie ce face deseori conditiile de viata dificile

4. conditiile dificile pe care le cunosc oamenii ce migreaza spre oras sau alte tari

5. distrugerea identitatii culturale de origine, rasismul si discriminarea ce pot crea dezavantaje in plan social al sanatatii si al angajarii in munca

6. degradarea mediului urban mai ales insuficienta echipamentelor colective in anumite cartiere favorizand delicventa

7. dificultatile create de societatea moderna de a se insera corect in comunitate, in familie, in mediul de munca si in scoala si a se identifica cu o cultura

8. abuzul de alcool, droguri si a altor substante a caror dezvoltare e favorizata de factorii mentionati mai sus

9. multiplicarea activitatilor legate de crima organizata mai ales de tradic de droguri si tainuirea obiectelor furate

10. provocarea mai ales prin mass-media a ideilor si atitudinilor ce sunt surse ale violentei, inegalitatii si tolerantei.

2. - Indicatorii de patalogie social care

pot influena rata criminalitiiI Indicatori biologici si medicali

1. discriminarea natalitii

2. cresterea alterrilor psihosomatice

3. reducerea discriminarii caracteristicilor sexuale

4. reducerea mediei de vrsta n grupul afectat

II Indicatori economici si industriali

1. cresterea instabilitii profesionale2. cresterea absenteismului la locul de munca

3. reducerea productivitii individuale

4. cresterea somajului forat

5. cresterea numrului de greve

III Indicatori criminologici

1. cresterea delicventei juvenile

2. cresterea numrului de sinucideri

3. cresterea gradului de indiferenta fata de delicte

4. cresterea gradului de perversitate si gravitate a delictelor

IV Indicatorii politici

1. fragmentare social si politic

2. consolidarea nationalismelor regionale

3. apariia liderilor subversivi

4. emigrarea masiv

V Indicatori culturali

1. interes pentru primitiv, anormal, exotic, probleme sexuale

2. intensificarea intelectualismului si a planificarii obsesionale

3. declinul credintei religioase, pierderea semnificatiei sensului vietii si al destinului cosmic

4. intensificarea activitatilor de derivatie (jocuri, distractii indecente, jocuri riscante)

3. - Costurile criminalitii

Exist patru tipuri de costuri:

1. costurile represiunii: costurile funcionrii instituiilor cu atribuii n domeniul combaterii criminalitii poliia, jandarmeria, parchetele, tribunalele, penitenciarele, probaiunea, specializarea personalului acestor instituii;

2. costurile proteciei: firmele de paz, asigurrile, serviciile paz din magazine, sistemele de alarma si protectie, case de bani, blindaje, transportul valorilor, costul avocatilor

3. costurile prevenirii: gardienii publici, protectia martorilor, protectia victimelor, protectia copiilor, iluminatul public, specializarea personalului de prevenire din politie, jandermerie, probatiune;

4. costuri asociate criminalitii: decesul victimei (pierderi productive viitoare, prejudiciu moral, cheltuieli de nmormntare), vatamarile corporale, expertizele, accidentele rutiere, incendiile provocate, furturile din magazine, furturile de autoturisme, agresiunile cu mna armat, revoltele i tulburarile ordinii publice, emiterea cecurilor fara acoperire, fraude economice si financiare (eludarea impozitelor, nedeclararea veniturilor), infractiunile in constructia de locuinte, falsificarea de moneda, fraudele vamale (eludarea taxelor, exportul illicit si pierderile se substanta pentru economie), profitul din proxenetismul stradamal si hotelier, profitul din traficul de droguri si alcool.

Nu pot fi cuantificai urmtorii factori: vietile distruse, reactiile de razbunare, neincrederea ce survine in relatiile sociale, schimbarea obijnuintelor, izolarea autoimpusa, frica, pierderile turistice si culturale.

2 - Delicvena juvenilS. Glueck (1934): Cauza delicvenei minorilor e reprezentat de acele elemente care, luate separat, nu pot explica delincvena juvenil.Axiome ale educaiei

1. binele se nva doar de la cel care te iubete

2. copilul ia ca model n via pe printele fericit

3. copilul ia ca model n via pe printele care progreseazTeoria integrativ privind etiologia delincventei juvenile ( Caplan Le Blanc, 1993)Delicvena juvenil are la baz 4 factori explicativi:

1 - legturile sociale

investitia copilului in activitati sociale (timpul acordat)

angajamentul fata de institutii (religie, familie, sport)

2 - allocentrismul (orientarea ctre ceilalti, capacitatea de a te interesa de altii pentru ei insisi) cu cat educatia in familie este mai pro-sociala, cu atat ea protejeaza mai mult impotriva delicventei juvenile

3 constrngerile

informale (provin din partea persoanelor intime)

formale (provin din partea institutiilor)

externe (din anturaj)

interne (normele morale asimilate si interiorizate)

4 - expunerile la influente si oportuniti antisociale

Mecanismele devenirii infractionale

I. coeficient de inteligen slabstim de sine scazuttulburri de conduit nespecificeinfractiune

II. tulburri de conduiteec scolarsubestimare de sinecautare compensatorie a identitatiiinfractiune

Stadiile dezvoltrii activitii delicvenei la minori

1. Stadiul de apariie (8-10 ani) - infractiuni omogene si benigne (sunt luate ca o copilarie dar atrage atentia frecventa)

2. Stadiul de explorare (10-12 ani) - infractiunile se diversifica si se agraveaza.

3. Explozia (in jurul varstei de 13 ani) - predomina furtul prin efractie.

4. Conflagratia (in jurul varstei de 15 ani) - furturi si spargeri de automobile, comert cu droguri, atacul asupra unor persoane.

5. Debordarea (17-18 ani) apar forme subtile si violente.

Aceste stadii coexista cu inadaptarea scolara, revolta familiala, consum de droguri si alcool, promiscuitate sexuala.

Tipologia delicvenei juvenile

a. Ocazionala: 80% din adolescenti trec prin asa ceva; exprima deficiente in relatiile cu parintii, dificultati scolare, asocieri cu delicventi. Prevenirea se face prin actiuni asupra familiei, protectie asupra bunurilor, atragerea in activitati comunitare.

b. De tranzitie: la 10% din adolescenti; apare intr-o perioada in care abunda dificultatile pentru minorul respectiv. Este o delicventa exploziva i pe un fond de dezangajare interpersonal.c. Delicventa stabilizat: la 1% din adolescenti; este o activitate persistent care se poate transforma intr-un mod de via.

3 - VICTIMOLOGIE

Definitie

Victimologia - ramur a criminologiei care studiaz personalitatea victimei, interactiunea dintre agresor i victima i evoluia sociodinamic a situaiei.

Noiuni frecvent utilizate:- impresionabilitate victimal: victimele infractorilor cu guler alb ( sunt imbracati frumos, suscita increderea)

- cmp victimal - are trei componente: fptaul, victima i catalizatorul actiunii (cel care declaneaz mecanismul mativational)

- infractorul victim: copilul maltratat ce devine agresor

- victimta latent: atractia pe care unele personae o exercita asupra infractorului (personae singure, vrstnice, naive, cu fatalism afiat)

- infractiune fr victim: incestul consimit ntre majori, consum de droguri

- victim nespecific: publicul larg, comunitatea

- victima intmpltoare - din eroarea infractorului

- factor victimogen = anumite pericole profesionale, stil de via dezordonat, conditia fizica (persoanele slabe din punct de vedere fizic )

Istoric:

Hans von Hentig a scris un articol despre rolul victimei n infractiune ntr-un ziar din Koln (14 septembrie 1934). In 1940 el public lucrarea Criminalul i victima sa , inspirat de o nuvel austriac n care un personaj spunea: eu asasinul i el victima suntem amndoi vinovai dar el mai mult dect mine .

Prima tipologie a victimelor elaborat de Hans von Hentig:

1) victima izolat2) victima apropierii socio-topografice devine victim din cauza relatiilor care se stabilesc ntre cei ce impart un spatiu restrins

3) victimele unei mari neliniti vitale se expun n momentele de sinceritate

4) victime agresive, nechibzuite, supuse unor capricii nestpnite

5) victime lipsite de rezisten n faa unei voine mai tari de care dau dovad infractorii ( adolescenii, persoanele foarte n vrst )A doua tipologie descris de Hans Von Hentig:

1) tinerii pentru c nu au experienta de viata

2) femeile - din cauza atractiei sexuale sau a averii pe care o poseda

3) vrstnicii - din cauza slabiciunii fizice si a faptului c sunt bnuii c au bani albi pentru zile negre4) consumatorii de alcool sau de droguri

5) emigrantii deoarece nu cunosc limba, sunt creduli

6) indivizii aparinnd minoritatilor etnice

7) indivizi normali dar cu inteligen redus

8) indivizi temporar deprimati devin apatici, supusi, neglijenti

9) indivizii achizitivi, avizi de ctig, indiferant de situatia lor materiala

10) indivizi desfnai si destrblai pentru c dispretuiesc legile11) indivizi singuratici i cu inima zbrobit din cauza singuratii

12) chinuitorii ex: tatl alcoolic i violent ucis de proprii copii

13) indivizi blocai persoane ncurcate in datorii ce devin victime ale unor binevoitori care le ofera solutii

Stephan Schafer clasific victimele descriind cine este responsabil si in ce masur s-a implicat in relatia ce a dus la infractiune:

1) victima care anterior infractiunii nu a avut nici o legatura cu faptasul functionarul de banc

2) victima provocatoare din cauza arogantei, nu-si tine promisiunea sau e prins cu iubita infractorului

3) victima ce precipita declanarea actiunii ex: o femeie singur noapteasau persoana neglijent care nu inchide usa la masina

4) victima slab sub aspect biologic ex: surorile de caritate 5) victimele auto-victimizate sinucigaul, cartoforul, consumatorul de droguri, dezertorul din armat6) victimele politice din cauza convingerilor pe care le au

Tipologia lui Wolf Middendorf:

1) victima generoas care sare in ajutorul oricui

2) victima bunelor ocazii fac cumprturi ocazionale de la necunoscuti

3) victima devoiunii i afectiunii religiosi fanatici ce doneaza bunuri pentru a fi mantuiti, femei n vrst ce vor s se cstoreasc

4) victima lacomiei si dorinei de mari ctiguri ilicite: cumprtorii de aciuni, juctorii la cazino 4 - CRIMINALITATEA I CURSUL VIEII

Vrsta este o caracteristic demografic dar i un atribut social care implic:

- un anumit stil de via

- un mod distinct de a percepe lumea i a o gndi

- un set particular de atitudini, mentaliti, opinii, valori i norme culturale

- schimb rolurile sociale i ateptrile culturale fa de individ;Vrsta cronologic - durata vieii individului de la naterea sa;

- permite clasificarea indivizilor pentru anumite roluri sociale ( dreptul de vot, responsabilitatea civil, pensionarea);

Vrsta funcional se bazeaz pe calitile i capacitile biologice i psihice ale indivizilor n raport cu care acetia sunt clasif. ntr-o anumita categorie de vrst - copilrie, adolescen, btrnee

ex.: - un sportiv este btrn la 30 de ani !!

- exista un fundament diferit intre schimbarea comportamentului aparuta din maturizare i cea aparuta din experienta ;Cursul vieii ruta vieii unui individ de-a lungul unei succesiuni de tranziii create de societate i difereniate n funcie de vrst

- succesiunea rolurilor i poziiilor sociale dobndite de un individ de la natere i pn la moarte

- diferentele dintre grupele de vrst reflect schimbrile n dezvoltare i cele dintre epocile istorice, acestea avnd 3 efecte :

1 - efecte de vrsta : determinate de ciclurile vietii, indiferent de timp si spatiu

2 - efecte de perioad : determinate de perioada istorica, afectnd toti indivizii indiferent de vrst ;

3 - efecte de cohort : afecteaz toti indivizii care mpartaesc o experien

comun.

- Evenimente care influenteaza cursul dezvoltarii comportamentului antisocial :

tranzitiile si momentele decisive din cursul vietii, de exemplu, trecerea de la influenta parentala la influenta colegilor sau cand persoanele trec de la scoala la serviciu.

momentul si durata evenimentelor din viata (ex., conflict parental).

inrolarea in armata , schimbarea domiciliului casatoria, divortul , o condamnare efectele asupra dezvoltarii individuale ale contextului national si ale macro evenimentelor, ca recesiuni saurazboaie,

- socializarea este echivalent cu asimilarea creativitii, particularizat la diferite vrste

A - socializarea n copilrie - dobndirea capacitaii de comunicare i interaciune competena de exercitare a rolurilor, contiina datoriilor i responsabilitilor cu privire la viaa social;

B - socializarea n adolescen - are un rol anticipativ pregtind tinerii pentru viitoarele roluri de adult;

C - socializarea in perioada de maturitate presupune:

- sinteza vechiului material dect dobndirea unuia nou

- trecerea de la un idealism la realism

- are la baz nvarea capacitii de confruntare cu cerine conflictuale

- dezvolt competene pentru exercitarea unor roluri specifice;

D - socializarea la btrnee - presupune dezangajarea fa de rolurile sociale active i familiarizarea cu alte roluri participative n familie, etc.

(socializare pentru moarte)

O problem metodologic:

- informatiile despre factorii de risc se bazeaza pe variaii ntre indivizi,

- n timp ce prevenirea presupune abordarea variatiilor (schimbarilor) n indivizi.

- nu e clar daca faptele descoperite n indivizi sunt aceleasi cu descoperirile facutentre indivizi ( exemplu: omajul este un factor de risc al infractiuniintre indivizi, deoarece este mai probabil ca somerii sa fie infractoari decat persoanele angajate. Totusi, somajul este un factor de risc al infractiunii n indivizi deoarece este mai probabil ca oamenii sa comita infractiuni in perioadele lor de somaj decat in perioadele de angajare. Descoperirea in-individ are o implicatie mai clara pentru prevenire, anume ca o reducere a somajului ar trebui sa duca la o reducere a criminalitatii ).

FACTORI INDIVIDUALI DE RISCFactorii de risc amplifica riscul realizarii, frecvenei, persistenei sau duratei delincvenei. Sunt necesare date longitudinale pentru clasificarea factorilor de risc si a trasaturilor carierei criminale.

Este dificil de stabilit daca orice factor de risc este un indicator (simptom) sau o cauza posibila a delicventei. De exemplu:

consumul excesiv de alcool, absenteismul, somajul si divortul sunt simptome ale unei personalitati antisociale sau ii fac pe oameni sa devina mai antisociali?

desi delincventa este o activitate de grup iar delincventii au, de obicei, prieteni delincventi , acest lucru nu arata, in mod necesar, ca prietenii delincventi provoaca delincventa.

este important sa nu includem variabile dependente (ex., prieteni delicventi) drept variabila independenta in analizele cauzale pentru ca acest lucru ar conduce la concluzii false (tautologice) si la o supraestimare a puterii explicatorii sau predictive.

anumiti factori pot fi atat indicatori cat si cauze ( consumul excesiv de alcool poate fi vazut ca un declansator situational mai degraba decat ca o cauza pe termen lung).

TEMPERAMENTUL

Cele mai importante rezultate despre legatura dintre temperamentul din copilarie si delincventa ulterioara au fost obtinute in urma studiului din Noua Zeeland, care a urmarit 1000 de copii de la varsta de 3 ani pana la 22 de ani. Temperamentul la varsta de 3 ani era notat prin observarea comportamentului in timpul unei sedinte de testare. Cea mai importanta dimensiune a temperamentului era lipsa controlului (nelinistit, impulsiv, cu atentie scazuta), care prezicea agresiune, delicventa auto-raportata si condamnari la varste de la 18 la 21 de ani.

EMPATIA

Empatia scazuta este o trasatura de personalitate legata de delincventa, pe baza presupunerii ca este mai putin probabil ca persoanele care pot aprecia si/sau simti trairile victimei se agreseze pe cineva. Aceasta parere sta la baza programelor de pregatire a abilitatilor cognitiv-comportamentale al caror scop este cresterea empatiei. TEORIA COGNITIV Aceast teorie, a alegerii rationale, a inspirat metode situationale de prevenire a criminalitatii. Individul este privit ca un: procesor de informatii al carui comportament depinde de procesele cognitive

- de istoria recompenselor si pedepselor primite in trecut.

delicventii tind sa fie impulsivi, egocentrici, concreti mai degraba decat abstracti in gandire si slabi in rezolvarea interpersonala de probleme

deoarece nu reusesc sa inteleaga cum gandesc si simt alte persoane.

Delincventa este deci: un raspuns la oportunitati specifice,

cand beneficiile percepute subiectiv depesc costurile (ex., pedeapsa legala, dezaprobarea parintilor).

comportamentul agresiv depinde de repertoriile comportamentale detinute de individ (scenarii cognitive)

Alegerea scenariilor care prescriu comportament agresiv, depinde de trecutul recompenselor si pedepselor si de masura in care copiii sunt influentati de satisfactia imediata, in opozitie cu consecintele pe termen lung.

agresivitatea persistenta este o colectie de scenarii agresive invatate si care rezista la schimbare. IMPULSIVITATEA este inabilitatea de a planifica i cedarea in faa satisfactiei imediate

este cea mai importanta dimensiune a personalitatii care prezice delicventa. include: hiperactivitatea, nelinistea, neindemanarea, neluarea in calcul a consecintelor inainte de a actiona,

slaba abilitate de a planifica viitorul,

perspectiva pe termen scurt, autocontrol scazut, cautarea senzatiilor tari, asumarea de riscuri slaba capacitate de a intarzia satisfacerea.

TEORII ALE IMPULSIVITATII

Impulsivitatea reflecta deficite in functiile executive ale creierului, localizate in lobii frontali. Persoanele cu astfel de deficite vor tinde sa comita delicte deoarece:

- au un control scazut asupra comportamentului lor,

- o proasta abilitate sa ia in considerare consecintele actiunilor lor

- tendinta de a se concentra pe satisfactie imediata.

- hiperactivitate si neatentie la scoala duc la esec scolar.

Excitarea slaba corticala produce comportamente impulsive si de cautare a senzatiilor, delicventii avand:

- un nivel scazut de excitatie conform undelor alfa scazute pe EEG

- reactivitate autonoma scazuta ( rata btilor inimii, tensiunea sau conductibilitatea pielii)

- un puls scazut (semnificativ corelat cu condamnari pentru violenta, violenta auto-raportata si violenta raportata de profesori, independent de alte variabile explicatorii)

- pulsul scazut este un predictor si un corelat important al delicventei.

Alte teorii au evidentiat importanta constiintei drept inhibitor intern al delincventei si au sugerat ca aceasta s-a format intr-un proces social de invatare in conformitate cu intarirea, respectiv pedepsirea, de catre parinti, a greselilor din copilarie .

Oamenii difer in tendintele criminale de baz; acestea apar precoce si ramn stabile o lung perioad a vietii. Factorul individual cheie de diferentiere a fost denumit autocontrol sczut, i se referea la masura in care indivizii sunt vulnerabili la tentatiile momentului. Persoanele cu autocontrol scazut sunt:

impulsive, risc frecvent - au aptitudini cognitive si academice reduse

- egocentrici,

- empatie scazuta

- au planuri pe termen scurt

- le e greu sa amne satisfactia

- deciziile de a comite infractiuni nu sunt influentate de consecintele dureroase ale delincventei.

Rolul familiei in geneza delincventei

Exist 4 paradigme privind influena familiei :

1 - neglijarea : are dou aspecte - lipsa de supraveghere si lipsa de

implicare (consecinte serioase) ;

2 - conflictul : disciplinare nepotrivit si respingere reciproc a printilor si

copiilor;

3 - comportament deviant si valori inadecvate: printii sunt infractori sau au

atitudini ce duc la infractiune;

4 - destrmarea : prini desprii, absena sau boala unuia .

- J.Piaget consider c nici un copil nu-i poate dezvolta o moralitate matur pn nu va trece printr-o moral a constrngerii.

- frecvent, delincventul e o victim a educatorilor si!Factori de risc familiali predictori pentru delicventa:

supraveghere parentala slaba ( e cel mai important)

tehnici educative srccioase

delincventa parintilor si fratilor, inteligenta si legatura cu coala scazute

separarea de un printe. respingerea copiilor de ctre printi,

familie numeroasa, conflicte ntre prini.

Factorii familiali care conduc la delincven sunt grupati in cinci categorii:

1. printi antisociali;

2. familie numeroas

3. tehnici inadecvate de educare a copiilor

4. abuz (fizic sau sexual) sau neglijenta;

5. conflict parental si familii destramate.

FAMILIA NUMEROASUn numar mare de copii in familie este un predictor relativ puternic al delincventei . Exista mai multe motive posibile:

cu cat numarul de copii intr-o familie creste, cu atat cantitatea de atentie a parintilor care poate fi acordata fiecarui copil descreste.

pe masura ce numarul de copii creste, caminul tinde sa devina supraaglomerat, ducand la cresteri ale frustrarii, iritarii si conflictului.

- fratii mai mari tind sa incurajeze delincventa unui baiat, in timp ce surorile tind sa o elimine.

- ordinea nasterii: familiile mari au mai multi copii nascuti mai trziu, ( expunerea la frati delincventi).

Teorii mai recente ale nvrii sociale sustin ca comportamentul copiilor depinde de recompensele si pedepsele acordate de catre parinti si de modelele de comportament pe care le reprezinta parintii. Copiii vor tinde sa devina delicventi daca parintii nu raspund consistent si conform comportamentului lor antisocial si daca, inii printii se comporta intr-un mod antisocial. Aceste teorii au inspirat folosirea metodelor de pregatire a parintilor pentru a preveni delincventa .

ABUZUL SI NEGLIJAREA COPILULUI

Copiii abuzati fizic sau neglijati tind sa devina, mai tarziu, delincventi in viata :

- s-au identificat 900 de copii abuzati sau neglijati inainte de 11 ani si au fost comparati cu un grup de control potrivit ca varsta, rasa, sex, clasa din scoala primara si locul resedintei.

- o monitorizare de 20 de ani a aratat ca a fost mai probabil ca cei abuzati sau neglijati, sa fie arestati pentru violenta juvenila;

- abuzul sexual si fizic al copilului si neglijarea prezic arestarile adultilor pentru crime sexuale .

- jumatate din baietii abuzati sau neglijati au fost condamnati pentru delicte grave, au devenit alcoolici, bolnavi psihic sau au murit inainte de 35 de ani.

- o ancheta longitudinala pe 1000 de copii cu varsta de 12-14 ani a aratat ca abuzul inregistrat asupra copiilor sub 12ani (abuz fizic, sexual, emotional sau neglijenta) prezicea delicventa auto-raportata si oficiala ulterioara. Mai mult, aceste rezultate au rezistat dupa controlul sexului, rasei, statutului socio-economic si structurii familiei.

Teoria invatarii sociale sugereaza ca, prin imitare, modelare si intarire, copiii adopta modelele comportamentului abuziv al parintilor.

Teoria atasamentului sau legaturii sociale propune ca abuzul copilului se concretizeaza in atasament scazut pentru parinti si, prin urmare, in autocontrol redus.

Teoria ncordrii postuleaz c tratamentul negativ primit de la altii genereaz emotii negative ( furie si frustrare), care, la randul lor, conduc la o dorinta de razbunare si agresivitate crescuta.

CONFLICTUL PARENTAL SI FAMILII DESTRAMATE

Familiile destramate cauzeaza delicventa:

e esential ca un copil sa aiba o relatie calda, afectuoasa si continua cu o figura materna.

daca un copil sufera o perioada mai lung de privarea materna in primii 5 ani din viata, acest lucru are efecte negative ireversibile, incluzand si faptul de a deveni un caracter rece, lipsit de afectiune si, ca urmare, un delicvent.

baietii care treceau prin divortul sau separarea parintilor in primii 5 ani din viata, au un risc dublu de a fi condamnati pn la 32 de ani.

Explicatii ale relatiei dintre familiile destramate i delincven se impart in trei mari clase.

Teoriile traumei sustin ca pierderea unui parinte are un efect daunator asupra copilului din cauza efectului atasamentului pentru parintele pierdut.

Teoriile despre cursul vietii se centreaza pe separare ca experien stresant : conflictul parental, pierderea parentala, posibiliti economice reduse, schimbari in figurile parentale si tehnici inadecvate de educare a copilului.

Teoriile seleciei sustin ca familiile destrmate produc copii delincventi din cauza pre-existentei diferenelor fa de alte familii in ceea ce priveste factorii de risc ( conflictul parental, parinti antisociali, venit familial scazut, pedepse excesive la care este supus copilul.5 - TEORIA PERSONALITII CRIMINALE

-Originile teoriei : trecerea la act si starea periculoas au impus clarificari privind:

- pragul delincvential

- zona tolerantei la frustrare

- dinamica trasaturilor psihologice care sustin conduita infractionala.

Directiile teoriei: 1 metodologica: definirea operationala a termenilor (egocentrism, agresivitate)

2 istorica: dependenta definitiilor utilizate de contextual istoric;

3 clinica: cautarea tipurilor de criminali si a structurii personalitatii lor;

4 etiologic: relevarea originii trasaturilor personalitii criminale ;

5 fenomenologica: analizeaza trasaturile interioare ale delincventilor,

raporteaza trasaturile psihologice la etapele trecerii la act.

Deschiderea teoriei : teoria personalitatii criminale este o ipoteza de lucru pentru interpretarea

clinica, avnd o dubla deschidere:

a) clinica: impune clarificari privind sanatatea mintala, starile de constiinta,

adaptare-inadaptare, stare morala, etc.

b) stiintifica: trasaturile personalitatii criminale se exprima prin manifestri

fiziologice si patologice ce pot fi analizate stiintific (personalitatea criminal e un rezultat nu un dat).

Teoria clasic reine patru mari trsturi psihologice privind personalitatea criminal: egocentrismul, agresivitatea, labilitatea i indiferena afectiv. Acestea constituie nucleul central al personalitii criminale

EGOCENTRISMUL Este tendinta de a raporta totul la sine: se considera centrul universului, reactioneaza la frustrare prin gelozie, invidie, manios cand e ofensat, banuitor, mascheaza autoritarismul sau devine despotic, dominator;

-Atitudinea fata de sine: nu vede decat punctul sau de vedere, devalorizeaza legea si oamenii, demonstreaza ca ipocrizia este universala, isi legitimeaza actul (face patul pentru recidiva)ceea ce in ochii lui este o adaptare reusita;

- Atitudinea fata de altii: este critic, acuzator pentru ca nu intelege mediul, cauta mediul care-i convine, sentiment de injustitie suportata (gelos, vindicativ).

LABILITATEA

Este capacitatea sa de a nu fi inhibat de amenintarea penala; individul se lasa antrenat de necesitatea satisfacerii anumitor nevoi, fara sa tina cont de gravele inconveniente atasate acesteia;

Lombroso:In postura de criminali, copiii sunt lipsiti total de prevedere; un viitor care nu este imediat sau nu pare astfel, nu are nici un fel de influenta asupra imaginatiei lor; ca urmare, delincventii nu sunt nelinistiti de viitorul lor;

Consecintele imprevizibilitatii : ajung sa vorbeasca despre infractiunile lor, revin la locuinta lor dupa o evadare, se apara scotind la iveala mici detalii, cred in previziuni si magie, nu stiu sa-si conserve pana la capat siretenia si sunt ametiti de ideea de impunitate.

Kate Friedlander, referindu-se la opera lui Lombroso: exista o similitudine intre anumite aspecte ale mentalitatii criminalului-innascut si copil, de exemplu, lipsa inhibitiilor, grija dominanta pentru momentul prezent, faptul ca mobilurile actuale sparg sau paralizeaza orice experienta trecuta sau orice previziune La delincventi, intensitatea ideii criminale ocupa tot cmpul spiritual, nu se folosesc de experienta anterioar.

- in conduita delincventului predomin labilitatea: schimba opiniile, profesiunea, incapabil sa reziste la solicitari (cauta satisfactii imediate);

- tendinta marcata de instabilitate afectiva determina o organizare dinamica saraca a eului si o vointa rau integrata.

Elementele labilitatii: fluctuatii, capricii, sugestibilitate (prima impresie); lipsa inhibitiilor (defect de vointa); lipsa da consistenta, de mobilitate (nu se tine de cuvnt, cameleonic, influentat de ambian si hazard, nu suscit incredere); se consoleaza repede, cauta noi prieteni, noi impresii, este usor de convins, placerea lucrurilor materiale, sexualitate dereglata, incapabil de respect, minte usor; nevoie excesiva de miscare, deficit de atentie, puerilism etichetat ca superficialitate.

AGRESIVITATEA Conceptii privind agresivitatea:a) constitutionala: este un instinct universalb) genetica(psihanaliza): consecinta a frustrarii (dar pot exista si adaptari reuite la frustrare mec. de aparare)

c) sociologica: rolul culturii (forme camuflate de agresivitate)

Mecanismele agresivitii:

I de ordin psihofiziologic: reactiile psihofiziologice de mnie au sediul in hipotalamus, la care se adauga hormonii tiroidieni si adrenalina;

II de ordin psihosocial: grupul defineste situaiile de frustrare si asigura protectia;

INDIFERENTA AFECTIVA semnificatie: lipsa de altruism si simpatie, rceal, egoism, fara rezistente interioare de ordin afectiv, orb si surd in privinta comportamentelor odioase.

este componenta structural a personalitatii criminale

Teorii si ipoteze de baza

Indiferenta afectiva expresie a unui deficit constitutional

DUPRE Les perversions instinctives, Archives dantropologie criminelle, 1912, p. 502-530; placerea morbida de a face pe altul sa sufere; un deficit al instinctului de simpatie. Prin pervertiri instinctive trebuie sa intelegem anumite anomalii constitutionale ale tendintelor individului care apar in activitatea sa morala si sociala. Aceste tendinte sunt instinctive pentru ca ele sunt, ca si instinctele, primitive, spontane, anterioare aparitiei constiintei si inteligentei, ele exprimand prin natura, gradul si forma lor, insasi fondul personalitatii. Priviti sub activitatea lor morala, indivizii manifesta, independendent de situatia si interesele lor, tendinte foarte diferite. Pentru a nu cita decat cazuri extreme, fara a vorbi de nenumarate grade intermediare, unii se arata calmi, docili, binevoitori, generosi, devotati, altruisti; altii sunt, din contra, excitabili, dificili, ostili, rai, invidiosi, egoisti. Primii, desigur, mai rari, au o tendinta naturala de a face bine in jurul lor, ceilalti, din contra, sunt pusi doar pe facut rau. A face bine, inseamna a realiza cu intentie conservarea si cresterea celuilalt; a face rau, inseamna a diminua sau a suprima voluntar conditiile de bunastare, a crea ocazii de suferinta, a comite acte distructive. Or, daca vom cobora in evolutia psihologica a individului, la originea acestei reactii, vom constata, in fiecare din aceste tipuri extreme, caracterul constant si primitiv al acestor tendinte. Invers, daca vom urca in dezvoltarea individului, de la nasterea sa pana la a fi adult, vom observa permanenta si complexitatea crescanda a acestor tendinte congenitale.Indiferena afectiv expresie a carenei afective

- este vorba de contextele formative care au dus la eclipsarea capacitatii emotive si a inclinatiilor altruiste sau simpatetice .

Pasiunea distructiva ii motiveaza infraciunea .

Egocentrismul influenteaza judecata morala iar indiferenta afectiva impiedica trairea actului odios.

6 - FACTORII CRIMEI

Factorii criminogeni:

1 dup cmpul de aciune

a - cu aciune global

b - cu aciune la nivelul individului

2 - dup locul n geneza infraciunii

a - predispoziii - dispoziii instinctive, intelectuale, afective i alterrile lor

b - pregtitori alcoolul, TBC, lues, encefalit, boli endocrine c - declanatori (ocazionali): factori din ambian

3 dup semnificaia infraciunii n viaa autorului: istorici i genetici

4 dup mecanismele care au generat infraciunea: dinamici i imediai (situaionali i reacionali)

Factorii situaionali 1 - de mediu general economici, omaj, provocarea, alcoolul 2 victima

- raportul criminal-victim

a - n sit. specifice (periculoase): victima atrage criminalul

(paricid, gelozie, ur);

b - n sit. non-specifice: ocazia e cutat (creat) de criminal

(antaj);

c - n sit. intermediar: ex. criminalul a fost mai nti antajat.

- factori care infl. raporturile criminalului cu victima: vrsta, sexul, starea psihopatologic.

- mecanisme care intervin n raporturile criminal-victim

a - moral i juridic: victima colaboreaz/ nu colaboreaz/ comite delictul (n legitim aprare sau cea care simuleaz);

b psiho-social: victima a crei conduit duce la delict (adulter); victima n cadrul unui consens (suicid n doi); victima ntr-o situaie vital exploatat de criminal (disperat, tulburat).

- mec. reacionale rezultate din relaia criminal victim:

a - relaia nevrotic: n paricid exist o fixaie asupra mamei i o dependen de tatl autoritar i urt;

b - relaia psiho-biologic: atracie reciproc ntre 2 soi alcoolici sau ntre prostituat i susintor.

c - relaie geno-biologic: descendenii unor vagabonzi i hoi

sunt atrai unii de alii, indif. de nivelul lor de via sau de avere.

Factori reacionali (privesc personalit. delincv. n momentul crimei) A.- factori care susin motivaia crimei - distincie: - motiv: raiune intelectual clar

- mobil: de ordin intim, se confund cu tendina sau pasiunea a.- contient: sentimente ce nu pot fi mrturisite

b.- incontient: nevoi incontiente

- motivaia primar a delincvenei (M.y Lopez):

a.- nevoia de conservare a vieii

- tendinele posesive(achizitive)

- tendinele defensive sau distructive det. de team sau mnie.

b.- nevoia de conservare a vieii speciei - delictele sexuale

c.- nevoi sublimate care se interpun ntre sentiment i aciune

furt: escrocherie, plagiat

omor: insult, calomnie, critic, ironie

viol: seducie, flirt, atentat verbal la pudoare

neglijena, lipsa de cooperare

exist o continuitate ntre motivele delictuale i cele sociale, criminologia

putnd fi considerat ca o patologie moral

- originile motivaiei primare a delincvenei permite distingerea celor exogene

(generate/influienate de opinia public, ideologie, concepia despre onoare) de cele endogene (exces pasional, egoism)

B.- Factori care susin mecanismele crimei 1. Factori ataai sit. specifice (periculoase) i care genereaz tensiuni

psihologice care duc la delict: agresivitate det. de frustrare, regresiune

(individ frustrat cu comport. primitiv cand e sub infl. alcoolului), conduite de evadare (vagabondaj la un copil nedorit n familie), autism (crim pasional urmat de suicid), sublimarea (devierea dorinei spre noi obiecte fr raporturi aparente cu ea, ex. adolescentul fur pt. a se afirma), identificarea (tensiunile se lib. asimilnd nevoile i aspiraiile altui individ sau grup (model criminal), raionalizare (elab. de argumente justificative).

2. Factori ataai sit. non-specifice (amorfe): depind de gradul maturizarii

infracionale (proiecia, identificarea, raionalizarea)3. Factori ataai situaiilor mixte (ocazia trebuie cutat dar apare i un

stimul specific personal sau interpersonal):

a) inadaptarea (tensiune ntre individ i mediu): dac nu are sprijin, individul va cuta un mediu specific unde reaciile sale vor fi admise i n armonie cu stilul su de via.

b) rel. interpersonale specifice: crima n doi, asociaia criminal (ef, organizare, ierarhie, roluri, auxiliari).

c) epidemia criminal: activitate spontan a unei bande, motivat prin

dorin de rzbunare; proiecia agresiunii ( rzbunare la ntmplare

tinerii atac un magazin pentru c nu au fost primii la cinematograful

de alturi), nevoia de a afirma omnipotena colectiv ca un mijloc de a compensa frustrrile individuale ( patota).

d) situaia de deinut: se nva tehnici criminale, posibiliti de antaj, homosexualitate (prin contagiune, imitaie, identificare).7 TRECEREA LA ACTClasicii au descris trei modeleale trecerii la act:

1) modelul criminogenezei (Etienne de Greeff)

2) modelul drift ( David Matza)

3) modelul antideterminist (A. Cohen)

Modelul criminogenezei infraciunea este o reactie la injustitia suportata. Exist dou tipuri de delicveni:

a) cei care vin permanent in contact cu justitia iar maturizarea criminal le-a influentat formarea personalitatii (recidivisti).

b) cei care au reactii paroxistice, accidentale de injustitie suportata (crimele pasionale).

Atitudinea criminogen poate fi o trstur permanent sau pasager n viaa individului care, chiar dac nu trece la fapte, este caracterizat de un mod gndire pro-infractional.

Etapele treceri la act in crima pasional:- atribuirea celuilalt a infidelitatii i desconsiderarea sa profund

-asentimentul formulat: actul pare justificat si indispensabil ( faptuitorul are de ales intre sinucidere si omor)- etapa de criza individul e sclavul propriilor justificari, trece printr-un proces de dezangajare afectiva si realizeaza actul pentru salvarea propriului eu.

Trecerea la act n infraciunea de furt:

1) autorul justifica furtul prin injustitia lumii (este convins ca lumea e populat de hoi).

2) autorul e influentat de atitudinea generala a colectivitatii fata de furt si hoti.

Modelul drift - crima este produsul unei alegeri libere la captul unui proces deabandon n deriv ctre delincven. Este cazul tinerilor care nu devin delincveni de la nceput: ei oscileaz un timp ntre conduite corecte i conduite infracionale. Dac influenele pro-infracionale vor fi mai puternice, tnrul va deveni delincvent.Coninutul noiuni de drift:

a) subcultura neaga culpabilitatea, respondabilitatea, intreste sentimentul de injustitie.

b) utilizarea de catre delincventi a justificarilor legale privind alienarea mentala, forta majora, alcoolul.

c) principiile traditionale ale delincventilor privind onoarea, loialitatea, vitalitatea.

Modelul antideterminist - delictul se dezvolt n timp i etapizat prin tatonri ce pot fi modificate in functie de autor i de situaia precriminal.

Actiunea infracional nu apare brusc ci are o istorie iar etapele nu sunt strict ordonate. Componentele situationale au rol de feed-back. Atitudinile delincventului dup trecerea la act sunt revelatoare pentru personalitatea autorului: aceste atitudini permit diagnosticul perticulozitatii sale.8 - TIPOLOGIA CRIMELOR

Crimele primitive (fr controlul personalitatii)

E. Seelig distinge: a reactiile explozive (acumulari afective care duc la reactii disproportionate;

b actiuni de scurt-circuit (nemotivate): subiectul e incapabil sa adopte o conduita corecta (feed-back pozitiv= efectorul si receptorul se stimuleaza reciproc): la debilii mintal piromani, furturi din magazine;

1 criminali prin agresivitate: sunt in atare cronica de excitare

(tensiune) si explodeaza la cea mai mica ocazie; frecvent

consuma alcool;

- 2 criminali prin reactii primitive: se razbuna sub imperiul furiei

sau urii acumulate (asasinat, incendiere, infanticid)

Individul cu caracter epileptic: greoi, tenace, lent, lipicios (aderent, perseverent), cu idei fixe, insistent, repeta acelasi lucru, ranchiunos, nu intelege nuantele, intelege greu esenta problemei, vorbeste lent, monoton; are accese de furie si distructivitate, dezvolta stari paranoice, inclinati spre alcool pentru ca sunt disforici.

Debilul mintal cu reactii antisociale:

a violente: din cauza exasperarii produse de excesul de critica, prin

Inmagazinarea ranchiunei si complex de inferioritate(incendiere)

b achizitive (furturi simple sau complice): prin sugestibilitate;

c sexuale: precoce, atentat la pudoare, incest.

Crima utilitar subiectul e intr-o situatie specifica sau periculoasa din care nu poate scapa decat recurgand la delict (ocazia e deci prezenta);

situatiile pot fi periculoase obiectiv sau subiectiv, fapt det. de structura bio-psihologica a persoanei;

caracterul periculos rezulta din complexul personalitate situatie.

infractiunea este unica si indreptata contra unei singure persoane (grup);

delincventul trece printr-o criza

tipuri principale:

a omor pentru o motenire sau o nou cstorie;

- avertizari anterioare;

- faze: consimtire atenuat, asentiment formulat, criza.

- b furt casierul, minorul care fur bani, excrocul care fraudeaz firma la

care lucreaz.

Crima pseudo-justitiar

par dezinteresate, autorul crede ca va instaura justitia in relatiile publice sau private;

exista intotdeauna un sentiment de razbunare (altruism, ratiuni ideologice, procese de compensare);

tipuri: - 1 omorul pasional: rezulta dintr-un conflict sexual); faze:

I procesul de reducere: amantul ranit revalorizeaza anumite

lucruri (eul, reputatia, banii cheltuiti); apar revendicari sub

eticheta de dreptate sau chiar razbunare explicita;

II dezangajare (un fel de suicid): ruptura retragere, dezinteres pentru viitor si viata sa; rol important al tertilor si al unei insulte siplimentare (picatura.); poate fi urmata de de suicid sau de predare la politie;

2 - omorul ideologic: privit ca o datorie; e rar in perid. calme social.

3 - delictul profilactic: autorul stie ca face ceva ilegal dar e convins ca astfel un rau mai mare si chiar face bine: eutanasia, agresiunea preventive care descarca potentialul agresiv, santajul inversat (victima santajeaza autorul).

4 - delictul simbolic: cel care sufera consecintele nu e legat direct de delincvent ( elevul fura creioanele profesorului care seamana cu tatal pe care il ura, iaristii publica istorii simbolice pentru a ataca regimul, critici asupra unor persoane neinsemnatte si nu asupra celor intr-adevar urte).

5 delictul revendicativ: autorul se erijeaza in aparatorul intr-o afaceri in care nu e direct implicat (din datorie, din generozitate in timpul razb. civile).

6 delictul liberator/de aventura: se naste din insatisfactia fata de viata

cotidiana, plictiseala, monotonie, angoasa. Sunt comise in banda, noaptea si e complica cu betie, scandal sau viol.

7 delictul auto-punitivsau prin sentiment de culpabilitate (Freud: act justitiar contra sinelui): masochism, a se pune in valoare prin astfel de conduite (detinut daca nu m-am remarcat in bine, atunci sa ma remarc in rau)Crima organizat

ocazia e cautata ( pregatiri, complici)

scop achizitiv;

forme: - in lumea criminalilor: spargeri, falsuri, exploatarea viciilor, escroci;

in afara lumii criminalilor (gulerele albe): fraude fiscale, coruptie.

Clasificarea crimelor dupa numrul de participani

a crime comise izolat (ideea, pregatirea, executia)

b crime comise in asociere (cu complicitate in aval sau in amonte instigator) varietati: crime in doi (sot-sotie), bande de adolescenti, bande de adulti efemere/permanente.

c crime ale multimilor (spontane sau conduse de un lider)

trasaturi: rolul sefului, natura fenomenelor care genereaza crimele

9 PERICULOZITATEA DELINCVENILORSpecificitatea motivaei infracionale

Intelegerea motivatiei trebuie sa ia in calcul noiunile de utilitate i cost a actului infractional. Din aceast perspectiv se disting:

a) infraciunile coerente (90%) - sunt caracterizate de inegalitatea utilitii i a costului (utilitatea e considerara superioar).

b) infraciunile incoerente, n care costurile sunt mult mai mari dect beneficiile realizatec) infraciuni aleatorii (10%) - ele au motivatia dincolo de balana utilitii i costurilor. Pot fi de dou feluri: comportamente ntmpltoare sau decizii brute, fundamentale, de mare risc ale individului ( ca n crima pasional).

Costul general (G) al unei infraciuni include urmtoarele componente:

costuri financiare - F costuri temporale - T

costuri energetic - E costul psihologic - PG=a1F+a2T+a3E+a4P (unde a este un coeficientul de ponderare)Periculozitatea delincvenilorRafaele Garofalo (1851-1934), profesor de drept penal la Universitatea din Neapole, este primul care consider cauza initial a crimei ca fiind o predispozitie organica a individului. El o numete temibilitate, nelegnd prin aceasta probabilitatea unui individ de a comite un delict sau capacitatea sa de a comite un act delict de alt gravitate.

Elemente constitutive ale periculozitii

a) capacitatea criminala (perversitatea constanta si activa a persoanei si capacitatea de rau pe cere o putem astepta din partea sa).

b) adaptareala mediu.

Combinand capacitatea criminala cu adaptarea la mediu vom avea patru situaii:

1) capacitate criminal mare, adaptare la mediu mare (ex. escrocul, pedofilul, criminalul in serie).

2) capacitate criminal mic, adaptare la mediu mare (ex. criminalul pasionalal)

3) capacitate criminal mare, adaptare la mediu mic (ex. tlharul, recidivistul)

4) capacitate criminal mic, adaptare la mediu mic (ex. micii ginari, ceretorii)

Evaluarea strii de periculozitate:

a) indicii legali: se refer la natura si nrumrul infractiunilor.

b) indicii bio-psiho-sociali: sunt relevati prin anchete n mediul de formare, teste proiective, electroencefalograma, etc.Motodede evaluare:

a) clinice interviul, anamneza, teste, chestionareb) statistice scalele de predictie

Dificulti pentru expert n a formula concluzia de periculozitate:

a) bazele psihosociale pe care se bazeaza diagnosticul sunt nc incerte si el va ezita sa traga o concluzie pe baza unei impresii subiective;

b) ezitari asupra prognosticului de recidiv: declararea starii de periculozitate are ceva pesimist, static, care exclude evolutia n bine a individului.

Critici ale teoriei privind periculozitatea:

1) periculozitatea este un concept normativ si relativ ce depinde de legislatia fiecarei ri si de momentul istoric traversat;2) se poate confunda periculozitatea unui comportament dat cu periculozitatea individului

3) atunci cnd definirea periculozitatii este incredinat psihiatrilor se creaz o asociere intre maladia mintala si periculozitate, desi bolnavii mintali nu comit mai multe delicte ca alte persoane.

10 PROBLEMATICA PSIHOSOCIAL A VIOLENEIn anul 2000 pe ntreaga planet s-au nregistrat: 520.000 mori violente, 815.000 sinicideri , 310.000 persoane decedate n rzboaie. Din totalul de 1.700.000 de astfel de decese, 1.500.000 s-au nregistrat n rile srace, iar restul n rile bogate.

Omorurile i sinuciderile pe grupe de vrst:

Omucideri: 19% brbai, 15 29 ani. Omorurile cele mai multe n s-au

18% brbai, 30 44 ani. nregistrat n Africa i America.

14% brbai, 45 59 ani.

Sinucideri: 45% - peste 60 de ani Cele mai frecvente sinucideri sunt n

28% - ntre 45 59 ani Pacificul Oriental, Mediterana Oriental

21% - ntre 30 44 ani, Europa i Asia.

(Surs Organizaia Mondial a Sntii)

Discursul contemporan despre violen este catastrofic: se vorbete despre contagiunea rului, pericolul concentrrilor umane, imposibilitatea de a scpa, infiltrarea violenei n toate sferele sociale.

Cauzele psihologice i psihosociale ale comportamentelor violente: eecul dialogului, anturajul care admite fora, conferirea de legitimitate, gelozia (eecul alegerii partenerului deseori se transform n eecul vieii). Efectele violenei individuale primele succese seduc dar stigmatizeaz pe cel care o folosete, determin ur i repulsie, dezumanizeaz, violena cheam violen ceea ce duce la o explozie de brutalitate.

CLASIFICRI ALE VIOLENEI

I. VIOLENA PRIVAT

CriminalNoncriminal

MortalCorporalSexualSuicidAccidente

OmorAsasinatExecuie capitalLovituriRniri voluntareViolul

II. VIOLENA COLECTIV

Violena cetenilor contra puteriiViolena puterii contra cetenilor

TerorismGreveRevoluiiTerorism de statViolen n domeniul industriei

III. VIOLENA PAROXISTIC

Rzboiul

(Surs: Jean Claude Chesnais Istoria violenei, Paris, 1981

Efectele violenei televizate:

1. Copii vor considera comportamentul agresiv ca un lucru obinuit i un mijloc potrivit pentru rezolvarea conflictelor.

2. Procentul celor care consider violena ca o soluie potrivit, crete cu vrsta.

3. Numrul celor care intervin ntre dou persoane agresive scade.

4. Crete justificarea folosirii forei de ctre autoriti.

5. Credinele morale devin mai slabe pentru c mediul social nu prezint reacii prosociale.

Aspecte psihosociale n conflictele interpersonale

Este form de socializare pentru c:

a) instituie identitatea partenerilor;

b) contientizeaz partenerul neprevilegiat.

Dreptul de a ne rzvrti mpotriva tiraniei, arbitrarului, toanelor, lipsei de tact, etc., face viaa suportabil alturi de persoane insuportabile.

Sentimentul de opresiune crete dac este suferit n tcere, pe cnd protestul deschis ofer satisfacie interioar, eliberare, bun dispoziie.

Supape de siguran: bancurile politice, vrjitoria, duelul (pe vremuri), serialele TV (pentru c ofer ansa de a plnge). Aceste supape de siguran sunt necesare n structurile sociale rigide pentru indivizii nevrotici i n situaia cnd se acumuleaz frustrri n familie, reale sau ireale.

Absena conflictului ntr-o relaie nu poate servi ca indicator pentru stabilitatea acesteia.

n relaiile n care participanii sunt profund implicai (cu ntreaga lor pesonalitate), vor aprea att sentimente de dragoste ct i de ur, att de atracie ct i de ostilitate.

Cu ct relaia este mai apropiat, cu att mai crescut este investiia afectiv i cu att mai mare tendina de a suprima i de a exprima sentimentele ostile.

n relaiile secundare (ex..: de afaceri), ostilitatea poate fi exprimat liber, dar n relaiile primare exist pericolul destrmrii relaiei pentru c sentimentele ostile se acumuleaz i se intensific.

Conflictele care intereseaz baza unei relaii sunt mai intense dect cele care privesc problemele periferice.

Cooperarea produce dependen, fapt ce ofer fiecrei pri un mijloc de coerciie i opoziie mpotriva celeilalte.

11 UCIGAII N SERIE Distincie necesar:

Ucigai n mas omoar mai multe persoane intr-un singur act sau prin acte repetate la intervale scurte (prototip: atacul cu bomba)

Ucigai n serie svrsesc de la trei omoruri consecutive n sus.Criterii tipologice:

aparen fizic fara particulariti distincte.

integrarea socio-profesionala bine integrati in profesie si familie, angajati in activitati de binevolat (ingrijitori la spitale, ingrijitori pentru persoane in vrsta, membri ai echipelor electorale), rareori sunt omeri, marginali sau solitari, in general se camufleaza bine in reteaua sociala.

sexul majoritatea sunt barbati singuri, rareori actioneaza in grup.

situatia familiala si copilaria copilarie dificila, deseori maltratati de parinti in exces, au avut parini alcoolici sau membri ai unor grupari satanice.

antecedente psihiatrice in copilarie au alarmat adultiiprintr-o agresivitate nemasurata, daca au beneficiat de ingrijire (medicala, psihalogica) la primul act au intrerupt ingrijirea.

starea psihica responsabil si lucid in timpul actelor, nu are remuscari, este rece si nu este empatic (criminal rus 52 victime printre care 10 copii declara ca nu regreta nimic, criminal francez 63 victime declara ca a savarsit crimele in spirit sportiv), absenta culpabilitatii si a rezonantei afective nu a permis reorganizarea personalitatii.

reificarea victimei tratarea victimei ca un lucru, nu considera oameni ca persoane ci ca obiecte ce pot fi supuse actelor lor permisive.

Tipuri de criminali in serie:

1) organizat buna integrare sociala sau cu o situatie ce impune compasiune, inspira incredere in faza de apropriere de victima, intelege consecintele actelor sale, lucid, cu sange rece, capabil sa-si domine victima.

2) neorganizat incapabil sa-si stapaneasca pulsiunile, inteligenta mediocr, actiuni incoerente.

3) borderline actioneaza dezordonat, perversiune moral si sexual.

Tipuri de motivaiimai frecvente la ucigaii n serie:1) cutarea senzatiilor extreme determinate de fantasme cu caracter pervers, aspira la mai mult decat e posibil sau permis; cauta senzatii intense care considere ca-i sunt rezervate numai lui, cauta un complex da senzatii nu numai juisare sexuala.

2) negarea aplicabilitati legilor n cazul lor individul este constient ca transgreseaza legilor dar considera c acestea au doar o aplicare teoretica, narcisismul patologic i sustine sentimentul de absoluta suprematie iar suferintele victimei il amuz.

3) cauta senzatii extreme de dominare, manipulare si control, aspir s aib o putere din ce in ce mai mare, sa aib drept de viata sau de moarte asupra victimei.

4) revitalizarea prin vampirism sau antropofagie pentru a-si ameliora sanatatea sau a se regenera.

5) cutarea celebritii mediatice

6) orgoliu patologic: se admir pentru propriile calitati supraevaluate, se consider un artist al crimei; comunic presei sau autoritilor mesaje magalomanice.

Fazele modului de operare:

1) pregatiri organizate sistematic are un adevrat arsenal operational (arme, peruci, documente, etc.)

2) pnda intr-un loc frecventat, alegerea victimei dupa criterii personale.

3) abordarea este o adevarata opera de seductie ce inspira simpatie si incredere ( face o invitatie politicoas, un cadou, cere ajutor pentru a cauta o strada, un animal, poate fi imbracat n uniforma unui politist, poate simula un handicap).

4) tortura trateaza victima ca pe un obiect, inventeaza mijloace de tortura complexe, personalizate, se simt frustrati daca victima moare prea repede, lasa victimele intr-o stare ce inspira oroare.

5) uciderea e rituala si deseori filmat

6) prelevarea trofeelor si a prtilor de corp pentru a retri senzatiile perverse sau pentru a face colectie

7) organizarea scenei crimei de obicei ca o ncpere funerar sau pentru a asigura anonimatul sau consacrarea mediatica (iau toate actele victimei, spal urmele, introduc diverse obiecte in orificiile organismului).

8) comportamentul n timpul anchetei se intereseaza de mersul anchetei pentru a cauta senzati perverse, participa la reconstituiri pe care le consider adevrate ritualuri.

Not:

1) modul de operare rmne neschimbat in timp.

2) unii se consider misionari cu puteri mistice sau intrumente supuse unor forte superioare, desemnate pentru a lupta contra unui flagel social .

3) n societatea spectacolului, mass-media a devenit un mijloc incitativ al treceri la act prin activarea sentimentelor de omnipoten; civilizatia imaginii privilegiaz efemerul, cultul eficacitii si modifica procesul de constructie al identitatii personale.12 ASPECTE PSIHOLOGICE PRIVIND GRUPURILE INFRACIONALE Banda este o grupare de indivizi care au ca scop comiterea de infractiuni. Are un sef recunoscut (cel mai inteligent, experimentat si abil). La inceput banda are mici dimensiuni dar cu timpul structura sa creste. Importana efului se modifica pe masura ce succesele se acumuleaz. El nu mai ia parte la actiune in mod direct dar controleaza din umbra toata operatiunea.

Grupurile infracionale au o ierarhizare interioara si o specializare a rolurilor. Modul de intrare in banda este foarte dificil. Se rupe contactul intre sefi si indivizi, sporesc masurile de securitate si sanctiunile pentru membrii grupului care actioneaza pe cont propriu sau nu respecta procedurile.

Killer-ii au aparut initial pentru a pedepsi membrii infideli ( la nceput au fost grzi de corp ale efilor).

Bandele se structureaz de obicei pe trei niveluri:

sefi

membrii activi

auxiliari (tinuitori, complici)

Dup o anumit perioad, din cauza succeselor, apar tensiuni in interiorul grupului ce pot fi determinate de trei tipuri de motive:

insatisfactia in legatura cu modul in care sunt conduse operatiunile

diferentierea in gradul de distribuire a sarcinilor periculoase

modul cum se mparte prada

In momentul in care apar tensiuni, ncep s se remarce indivizii cei mai cruzi, lucru care amplific si mai mult procesul de distrugere a grupului din din interior. Odata instalata violenta in interiorul grupului, aceasta tensiune se transmite in lan si la grupurile vecine cu care colaboreaz. Aceste tensiuni sunt nefaste pentru viitorul grupului infracional.13 - VIOLENA N SPORT

Kant: sportul este o datoriea omului fa de sine, care i fortific i perfecioneaz calitile corporale;

Coubertin: sportul este o coal a moralitii care cultiv curajul de a lupta, efortul, solidaritatea i dezinteresul;Astzi

sportul de mas este dominat de (ego-bilding narcisic):

- cutarea plcerii

- cutarea experienei de sine

- cutarea evaziunii

- cutarea emoiei corporale

- sportul a devenit: - un instrument de apropiere ntre oameni i ntre grupurile sociale;

- prin reguli i tradiii, canalizeaz agresivitatea spre efort, scopuri de atins i concuren sntoas;

- cultura suporterilor e un cadru de referin care le influeneaz comportamentul; unele popoare dezvolt o cultur pozitiv transformnd suporterii n ambasadori ai toleranei i spiritului sportiv (Scoia);

- exalt reuita social i meritocraia

- amplific mecanismele clasice ale spectacolului: incertitudinea i identificarea

- Tipuri de sport: - 1 disciplinar i moralist (arte mariale)

- 2 divertisment(dansuri moderne, volei pe plaj)

- 3 sntate (aerobic, gimnastic medical)

- 4 sfidare (automobilism)

- Semnificaia fotbalului

1 un limbaj neles de toi (esperanto sportive i cultural);

2 exprim echilibrul dintre sublimarea violenei prin competiie i socializarea ludic;

3 dramatizeaz identitile locale, naionale i individuale;

4 exprim problemele sociale ale momentului (afirmarea european, competiia cu alt stat)

5 devine un cmp infracional cnd scap din cercul dreptului i al legilor

(mai ales n rile autoritare sau foarte ierarhizate, unde predomin opresiunea politic i economic, unde exist revendicri sociale sau ale grupurilor etnice, n zonele cu slab mobilitate social)

6 - devine un cmp de securitate cnd se dispun elemente pentru a salva pacea sportiv, pacea social i ordinea public.

Aspecte negative n sport

rivalitatea cluburilor i naiunilor

nu mai domnete justiia

spectacolul vedetelor (poate fi o form de alienare)

fascinaia - performanei excepionale

- dramatizrii

- voinei de putere

a crescut distana ntre cluburi i public:

spectatorul e vzut doar ntr-o perspectiv comercial, ca un obiect de consum sau ca un consumator pasiv al spectacolului i al produselor sale anexe;

acest lucru a determinat o deresponsabilizare a spectatorilor de instituia sportiv care e perceput ca o entitate abstract glorific produsele fr defect: eroii stadioanelor aparin culturii calitii tehnice totale (Roky IV); poate transforma atleii n maini aflate sub perfuziePopulaia marilor stadioane o societate anonim, cu durat limitat au o cultur sportiv variabil

structur: -1 participanii la spectacol (juctori, tehnicieni, manageri) - 2 spectatorii

- 3 cei care ndrum (plasatorii)

- 4 cei care supravegheaz

- 5 cei care nregistreaz/comenteaz evenimentul (jurnaliti)

suporterismul este o micare activ de implicare a individului i puternic ncrcat afectiv;

Tipuri de suporteri- dup obiect:

1 ai echipei naionale: mai vrst, mai feminizat, selecionat economic, autocontrol sporit, nu au spirit colectiv (sunt doar spectatori);

2 ai cluburilor: se deplaseaz n mas n teritoriu

- dup comportament:

a panici

b cu risc de violen punctual

c huligani specializai n violen (nucleul dur)

- dup gradul de implicare:

1 suporterul activ (pasionat)

2 spectatorii pasivi: - atitudinile lor nu sunt determinate de spectacol

- venirea lor nu e motivat de pasiuni partizane ci de interese profesionale, simbolice, oportuniti de ntlnire - vin cu familia, cu prietenii, cu vecinii.

Cauzele violenei suporterilora) concurena grupurilor stimulat de liderib) activarea rzbunrii (prin atribuire)c) memoria disputelor i a rezultatelor acestorad) forele de ordine (din stadion i din afara luie) - mercantilismul unor conductori sportivi (Malatesta, Jaccoud, 2002)

Tipuri de violen n sportA dup combatani:- ntre suporteri - ntre suporteri i juctori

- ntre suporteri i forele de ordine (nu sunt incluse aciunile beivilor)

B dup caracteristicile violenelor

1 violene spontane (punctuale): potenial, majoritatea spectatorilor pot bascula n acest tip de violen, funcie de circumstane i de conjugarea unor factori de risc asociai cu reacii emotive; 2 violene permanente, organizate (huliganismul):

- organizate de nucleul dur al suporterilor unui club care ncearc sistematic s nfrunte nucleul dur al clubului rival; - sunt o competiie paralel cu ntrecerea sportiv;

- ei se consider o elit a suporterilor i fac din apartenena lor la un grup de huligani un mod de via care aduce o plus-valoare identitii lor sociale;

- caracterul planificat al violenelor e dovedit de incidentele derulate nainte de meci i de coordonarea aciunilor prin noile tehnologii de comunicare (GSM, internet);

3 catastrofele (prbuirea tribunelor, mori): sunt determinate de infrastructura defectuoas, organizare slab (puine case de bilete), lipsa serviciilor de securitate, bilete pe piaa neagr;

Situaia actual privind huliganismul:

este fundat pe tradiia susinerii (sprijinului)

este deriva extrem a suporterismului reactiveaz mitul clasei periculoase se constat o deplasare a violenei din interiorul stadioanelor spre exterior, n cartiere i orae;

rolul de suporteri tinde s fie acaparat de tinerii din cartierele sensibile, fapt care determin o conexiune ntre huliganism i violenele urbane.

Huliganii: extrag o valoare simbolic din actele violente i din participarea lor la nucleul dur;

prefer o identitate negativ conferit de apartenena lor la un grup care dezvolt incidente mediatizate;

caut vizibilitatea i reputaia cnd evenimentul se deruleaz pe teritoriul lor; deplaseaz vizibilitatea spre tribune;

componen: - liderii i cei prezeni la toate meciurile (nucleul superactiv);Formele violenei pe stadioane

I - a face s pari violent: - 1 jocul de-a opoziia

- 2 provocri i intimidri

II trecerea la act: - 1 - participare la afirmarea identitar

- 2 - violena pentru violen

III violena ca resurs n dinamica grupului

- 1 - violena organizat

- 2 - contestarea

- 3 - liderii violeni

Analiza psihosocial a violenelor forme: - a cauzal: accent pe etiologia violenei - b comprehensiv: - violena e un proces, o construcie

- teme: organizare ritualuri, raporturi, voina de a fi diferit, etichetare, atribuirea responsabilitii, modul cum viaa social genereaz deviana.

- genez: - vechimea suporterilor, experiene partizane trecute, context actual;

- grupurile de suporteri: anticipeaz aciunile forelor de ordine

- forele de ordine: tip, numr, repartizare n spaiuSoluii la huliganism

1 condiia uman trebuie s fie sub semnul auto-controlului;

2 socializarea implic n mod necesar represiunea;

3 transgresarea normelor este un construct social format n timp (ex. poliia nu intervine sau nu reine pe nimeni iar magistraii nu aplic legea)

4 neaplicarea normelor este un vector al violenei3 blndeea conductorilor de club creeaz: - o zon de pmnt al nimnui

- o complicitate la fenomenele violente (sub pretextul liberrii controlate a emoiilor )

- consecin: efectul probabil este c aceast micare de docilizare s incite o parte a populaiei s gseasc violena agreabil !

Aciuni preventive n sportPrincipii: - 1 - aciuni direcionate spre suporteri

- 2 - aciuni direcionate spre ambiana cluburilor

- 3 - implicarea colectivitilor locale

- 4 - structuri permanente de gestionare a fenomenului

Consiliul naional contra violenei n sport Anglia, Spania

Comisia naional mixt de securitate pe stadioane Frana

Comitetul naional pentru sport i securitate Germania

- 5 - aciuni pe termen lung

- 6 securitatea spectatorilor are prioritate

- 7 echilibru ntre exigenele de securitate (cum s se rspund factorilor reali de risc) i necesitatea meninerii caracterului festiv i convivial al manifestrii (raporturi pozitive ntre oameni n societate)

- 8 a lsa la nivel local autonomia necesar pentru msuri adecvate.

Msuri de prevenire: ale poliiei, infrastructur, controlul spectatorilor prin camere de supraveghere, organizarea caselor de bilete, legislaie, msuri educative i sociale.

Modaliti de prevenire: nsoirea suporterilor o politic a ospitalitii: structuri de primire specializate, transport, cazare, competiia nu trebuie s genereze un sentiment de excluziune ( n cartierele defavorizate sau la tinerii cu probleme) aciuni poliieneti

aciuni nainte de meci (ore, zile): ambian plcut, asupra populaiei locale

ameliorarea relaiilor club suporteri a ntri rolul clubului n mediul social promovarea dialogului cu cluburile rivale antrenarea vedetelor (au rol major)

Relaiile clubului cu suporterii i cu mediul social1 Carta suporterilor

- partenariat privind drepturile i obligaiile fiecrei pri

- etape: contact dialog, schimb de idei evaluarea nevoilor i ateptrilor formalizarea contactelor conceperea cartei care va defini clar drepturile i obligaiile;

2 Responsabilul cu relaiile cu suporterii i asociaiile de fani - clubul trebuie s valorizeze asociaiile oficiale de suporteri, s stimuleze crearea lor i s le ofere un loc n sfera gestionrii clubului;

- aciuni: - mese rotunde trimestriale

- rol consultativ pentru suporteri

- numirea unui responsabil cu securitatea din partea suporterilor

- ofer informaii despre bilete, programe

- promoveaz sportul n comunitile defavorizate

3 Rolul clubului n mediul social

- valorizarea eticii n sport, susine politicile sociale, favorizeaz educaia i integrarea tinerilor, promoveaz respectul altor culturi i lupt contra rasismului;

- Leeds United: parteneriat cu Ministerul nvmntului, atragerea la coal a copiilor cu dificulti (aceti elevi sunt adui la coal cu autobuzul clubului iar rezultatele lor la nvtur s-au ameliorat); Lille Metropole: turnee colare de fotbal cu participarea juctorilor profesioniti; Cehia: dezvoltarea unei noi generaii de suporteri prin crearea de cluburi de suporteri-juniori (8-12 ani), loisir la club; Frana: n 28 de departamente exist ofierul de prevenire a violenei n sport.14 NOIUNI DE PSIHOLOGIE PENITENCIARIntroducere

1. sfirsitul iluziei ca o societate poate sa aiba conditii bune, sa nu aiba delicventa si ca urmare sa nu existe inchisori.

2. noul model social trebuie sa i-a in calcul si criminalitatea care decurge din acest lucru.

3. criminalitatea este o problema globala iar solutiile sunt partiale.

4. planeta traverseaza o perioada contradictorie: marea toleranta fata de comportamentul uman, neincrederea si critica fata de institutiile de control social.

5. inchisorile actuale si-au pierdut specificitatea

6. securitatea inchisorii e asigurata de un anumit tip de relatii interpersonale intre personal si detinuti

Coordonatele institutiei penitentiare:

- spatiu inchis

- spatiu dihotomic si ierarhic

- spatiu penal - detinutii sunt adusi impotriva vointei lor, disciplina este importanta,

- spatiu al experientelor limita (omul este condamnat la libertate)

- spatiu al autoritatii interactiuni sunt asimetrice.

- un camp de forte tehnici de dominare din partea gardienilor si tehnici de rezistenta din partea detinutilor, descarcari bruste de tensiuni,

- prima sarcina a unui director de penitenciar - siguranta personalului si a fiecarui detinut de ceilalti detinuti.

Ce e mai ru n penitenciar?

1. contagiunea morala,

2. saracia rolurilor sociale,

3. functia hoteliera a penitenciarului te priveaza de responsabilitati,

4. creste capacitatea de a risca,

5. conditia infraumana se invata, a fi nimeni nu mai deranjeaza,

6. nu exista singuratate morala,

7. inactivitate prelungita

Prima pedeapsa

1. distinctia necesara

- pedepsele scurte nu sunt o adevarata excludere

- pedepsele lungi sunt asemanatoare cu condamnarea la moarte pentru ca ies din constiinta lumii iar sederea in penitenciar se transforma intr-un anumit stil de viata.

Valoarea timpului trait e diferita la un matur, tanar sau copil.

2. impune adaptarea la valori si norme informale, o problema de evolutie sau involutie a personalitatii

3. ocul depunerii:

- anularea intimitatii (nu exista refugiu)

- somatizari multiple

- supraaglomerarea

-deposedarea de bunuri personale - afecteaza capacitatea de supravietuire

Evoluia psihologiei penitenciareCapacitatea de progres a unei insitutii este determinata de numrul specialitilor pe care ii are. Expertul are o viziune de ansamblu, comparativ, istoric. Specialistul este centrat mai ales pe o anumita problematica.Evolutia institutionala nu este posibila fr experti si specialisti.

1909 este angajat primul psiholog in penitenciarul din Chicago in Clinica pentru tinerii delicventi din Chicago (psihiatru pentru a testa inteligenta)

1913 In New York la Reformatorul pentru femei este angajat un psiholog pentru a identifica detinutele care puteau sa profite de programul de scolarizare si se puteau intoarce in societate fara riscuri.

Intre cele doua razboaie mondiale, sarcina psihologului in inchisorile americane era de a depista deficientele de inteligenta si de a da un prognostic pentru eliberare.

1945 existau in SUA 80 - 100 de psihologi proveniti din armata, raportul fata de detinuti fiind de 1 psiholog la 2000 de deinui.

Gluck: mediul penitenciar nu este atractiv pentru psihologi din cauza conditiilor rigide si inflexibile din aceste institutii care devin obstacole pentru dezvoltarea personala si profesionala.

1938 in Canada o comisie parlamentara face o ancheta in penitenciare si considera ca obiectivul nr. 1 este reinsertia sociala si abia apoi custodia. Comisia parlamentara recomanda angajarea de psihologi. Primul psiholog angajat in Canada a fost in 1955. In 1960 aveau 7 psihologi iar in 1970 50 de psihologi.

In 1973 se hotaraste ca raportul psiholgi detinuti sa fie de 1 la 150 si de 1 la 40 in penitenciarele spital.

Tot in 1973 se analizeaza dificultatile de adaptare a psihologilor la conditiile de penitenciar:

atmosfera de tip militar

psihologii aveau ca superiori persoane fara pregatire profesionala deosebita

lipsa de autonomie pentru specialist

dificultati de comunicare cu persoanele de nivel inferior

dificultati de a ajunge in posturi superioare psihologilor

1934 in SUA se considera ca psihologii desfasurau cinci activitati principale:

1. administrarea testelor

2. evaluarea si clasificarea detinutilor

3. aplicarea masurilor coercitive

4. cercetare

5. evaluare in vederea eliberarii conditionate

1952 Corsini si Miller identifica 14 activitati ale psihologilor din mediul carceral:

1. masurarea inteligentei

2. evaluarea personalitatii

3. redactarea rapoartelor

4. reuniuni cu personalul

5. consiliere individuala

6. evaluare aptitudinala

7. cercetare

8. sarcini administrative

9. terapie de grup

10. evaluare pedagogica

11. activitati cu personalul

12. formarea personalului

13. formarea detinutilor

14. prezentarea unor expuneri in exteriorul penitenciarelor

1956 Bodemar: n inchisoare exista o relatie tripartida care opune detinutii, administratia si psihologii. Psihologul are rolul de intermediere intre detinuti si administratie, ajutandu-i pe detinuti sa se adapteze matur si eficace la stresul din inchisoare.

1971 Rahn propune inlocuirea modelului medical cu modelul psihologiei industriale, considerandu-i pe detinuti persoane normale.

1970 Norton, analizand activitatea psihologilor o clasific astfel: 48% din timp le ia administrarea testelor, evaluarea si redactarea rapoartelor; 30% din timp activitate corectiva (consiliere;terapie); 13% din timp le ia formarea personalului, conferinte; 8% anchete si cercetari.

1980 Asociatia Americana a Psihologilor Corectionali (AAPC) adopta standardele pentru serviciile de psihologie din inchisorile pentru adulti unde sunt definite cele 5 functii specifice rolului de psiholog: formare, consiliere, evaluare, tratament, cercetare (inclusiv elaborare de teorii)

Anexa 1 MOTIVAIA INFRACIONAL LA PERSOANELE ADULTE CARE EXECUT PEDEPSE PRIVATIVE DE LIBERTATE Dr. Gheorghe Florian

Cunoaterea modului cum diversele categorii de deinui aduli i motiveaz infraciunile, este deosebit de important pentru nelegerea factorilor premergtori i a mecanismelor de justificare utilizate de acetia Avem n vedere acele infraciuni care au cea mai mare pondere n totalul celor existente n prezent n penitenciare: omor, lovituri cauzatoare de moarte,vtmare corporal grav, viol, furt, tlhrie, ultraj, nelciune, luare de mit, trafic de influen, trafic de stupefiante, proxenetism, abandon de familie, violare de domiciliu, infraciuni privind circulaia pe drumurile publice. Realiznd aceast investigaie mai muli ani la rnd, vom putea releva tipologia motivaiilor la delincvenii romni, corespondena acestora cu situaia lor social, mutaiile aprute n timp, atitudinea lor fa de pedepsele primite, modul cum concep reintegrarea lor social dup liberarea din penitenciar . De asemenea, pe aceast baz, se vor putea stabili modaliti eficace de intervenie pentru prevenirea viitoare a acestor conduite antisociale. Acest studiu este realizat pentru prima dat n ara noastr i are deocamdat doar o valoare exploratorie: el a urmrit s determine dimensiunile problematicii studiate, adecvarea instrumentelor utilizate la obiectivele urmrite, deschiderea la dialog a persoanelor deinute, diferenele calitative dintre diferitele surse de date, caracteristicile fenomenului de atribuire a cauzalitii n cazul deinuilor romni. Acest studiu a fost realizat n anul 2005 n colaborare cu specialiti n probleme umane din 14 uniti de detenie subordonate Administraiei Naionale a Penitenciarelor: Aiud, Brila, Bucureti-Jilava, Bucureti-Rahova, Focani, Gherla, Iai, Mrgineni, Oradea, Poarta Alb, Satu Mare, Timioara, Trgu Mure, Tulcea .

METODOLOGIE

n cele 14 uniti de detenie au fost aplicate chestionare special concepute la deinui aduli care au comis infraciunile amintite. Au fost consemnate aspecte calitative privind motivaia infracional reieite din analiza rechizitoriului precum i din relatrile personalului care lucreaz nemijlocit cu deinuii cuprini n eantion. Fiecare tip de chestionar a fost aplicat la deinui recidiviti i nerecidiviti, din mediul urban i rural, avnd nivel cultural ridicat i sczut. Prin deinui cu nivel de cultur ridicat s-a neles, n condiiile acestui studiu, deinuii care au absolvit liceul, o coal postliceal sau o facultate.

Toate rspunsurile oferite de deinui la chestionarele administrate au fost trecute pe o foaie de rspuns iar atunci cnd relatrile lor au fost mai nuanate dect variantele propuse de noi, au fost notate n detaliu, astfel nct s putem nelege justificrile infracionale pentru fiecare subiect investigat. De aceea, rubricile privind motivaia infracional reieit din rechizitoriu i cea apreciat de personalul care lucreaz nemijlocit cu cel n cauz - psiholog, educator, ef de secie, supraveghetor -, au avut o importan special.INVESTIGAIA DE TEREN

Au fost investigai 947 de deinui a cror repartizare pe infraciuni a fost urmtoarea: 119 omor, 105 furt, 98 tlhrie, 91 viol, 87 nelciune, 59 vtmare corporal grav, 56 infraciuni la legea circulaiei, 54 ultraj, 54 trafic de stupefiante, 50 violare de domiciliu, 49 lovituri cauzatoare de moarte, 44 abandon de familie, 38 proxenetism, 25 trafic de influen i 18 luare de mit. Diferenele de reprezentare a deinuilor de la o infraciune la alta sunt datorate faptului ca n unele uniti nu au fost gsii deinui care s ndeplineasc exigenele prevzute sau nu au fost de acord s participe la acest studiu (lotul iniial prevzut a fost de 1.680 de subieci).

Chestionarele realizate pentru fiecare infraciune s-au bazat pe experiena celor care au lucrat nemijlocit cu aceasta categorie de persoane. S-a inut cont de faptul c deseori deinuii prezint incomplet situaia lor juridic, mprejurrile i motivaia faptelor comise, modul n care ei i reprezint victima i contribuia ei la comiterea infraciunii, convingerile lor infracionale.

CONCLUZII GENERALE

1. Eforturile de prevenire i control a criminalitii nu pot ignora motivele pro-infracionale specifice unui delincvent sau unei categorii de delincveni. Chiar dac aspectele generale sunt, n mare, cunoscute de cei care se ocup de controlul i reducerea acestui fenomen social, nelegerea proceselor mentale ale delincventului i contextul su de via, care duc la decizia de a comite o infraciune, sunt de o importan practic aparte. Doar plecnd de la aceste mecanisme generatoare de criminalitate, se vor putea lua msurile adecvate pentru a corecta condiiile de via sau modalitile de neutralizare utilizate de delincveni pentru a-i justifica modul de via.

2. Instituia penitenciar este un loc de perspectiv social care permite o viziune profund asupra unor procese i dificulti aflate la nivelul indivizilor, a familiilor acestora sau a comunitilor din care fac parte. Ca urmare, plecnd de la cunoaterea acestora, se vor putea nelege i proiecta modaliti de intervenie adecvate care, n final, vor limita dezvoltarea fenomenului infracional.

3. Situaia de deinut influeneaz rspunsurile date de cei cuprini n cadrul unei investigaii privind motivaia infracional. Ei analizeaz instrumentele utilizate i ofer/aleg rspunsurile care, din punctul lor de vedere, le asigur imaginea cea mai avantajoas: de victime, de oameni urmrii de ghinion, de indivizi de care s-a profitat, de persoane care doar au ripostat la o provocare, de oameni cu lipsuri materiale majore care s-au sacrificat pentru familia lor, etc.

n lumea condamnailor, noii venii gsesc justificri infracionale gata fabricate, uor de neles i interiorizat, care le diminueaz culpabilitatea i le reface echilibrul sufletesc. n cazul recidivitilor, elaborarea justificrilor infracionale este un amplu proces de creare a structurilor de auto-legitimare a stilului lor de via.

4. n dosarele de penitenciar ale deinuilor investigai, am gsit un procent nsemnat de rechizitorii care nu conineau referiri clare la motivaia infracional. Acest fapt devine preocupant la cel puin 3 nivele:

a - pentru instan i pentru publicul larg este important ca motivaia actelor comise de cel judecat s fie prezentat integral pentru a arta baza pe care s-a construit sentina i, indirect, s fie generat adeziunea publicului la aceasta;

b - de asemenea, identificarea adevratei motivaii, orict de laborios ar fi acest lucru, permite luarea unor msuri corecte i eficace att n cazul unui delincvent ct i al unei categorii omogene de infraciuni; acest lucru va contribui semnificativ la o practic unitar a tuturor instanelor de judecat;

c - documentele din dosarul penitenciar, sunt foarte importante pentru cei care se ocup de executarea pedepsei i de programele de recuperare social a deinuilor: totul ncepe cu studierea piesei principale a dosarului - rechizitoriul, n care trebuie s se gseasc o imagine de ansamblu a personalitii delincventului, a contextului n care s-a dezvoltat i care a fcut posibil infraciunea. 5. Cunoaterea motivaiei infracionale permite nelegerea criminalitii din punctul de vedere al celor n cauz : modul cum au perceput lumea n care triesc, importana dat nevoilor personale i ale familiilor lor, contiina faptului c exist sau nu mijloace legale de a le atinge, modul cum au evaluat reacia comunitii fa de o infraciune sau alta, teama sau nu de etichetare, atribuirea vinei pentru crima comis sau pentru devenirea lor infracional, sentimentul c pedeapsa primit e echivalent cu fapta etc. Toate acestea favorizeaz o cunoatere de profunzime a lumii delincvenilor i a contextelor de via n care s-au format.

6. Studiul realizat de noi arat c trebuie abandonate unele enunuri (prejudeci) despre particularitile delincvenilor care nu mai au susinere n realitile ntlnite pe teren: avem n vedere faptul c ei provin n procente mari din familii organizate i nu din cele dezmembrate; c au avut o copilrie lipsit de griji i nu dominat de lipsuri i rele tratamente; c situaia lor material era destul de bun la data comiterii infraciunii; c nivelul lor de colarizare este deseori ridicat. Un lucru demn de remarcat este faptul c muli din deinuii chestionai au copii, aceasta situaie contrazicnd ceea ce s-a considerat o lung perioad, i anume, c familia i copiii sunt un factor moderator al criminalitii.

7. Majoritatea deinuilor investigai au vrsta cuprins ntre 26 i 35 de ani, sunt absolveni de liceu, sunt necstorii, nerecidiviti dar cu antecedente penale; provin din mediul urban, din familii organizate, sunt sntoi fizic, nu sunt dependeni de alcool i nici de droguri; n familie s-au neles bine cu mama i afirm c au fost rareori btui n copilrie ; dei majoritatea sunt muncitori calificai, la data arestrii muli din ei nu aveau o ocupaie.