ADORDARE GENERALĂ PRIVIND PROTECȚIA ÎN MUNCĂ ȘI PROTECȚIA SOCIALĂ A

ANGAJAȚILORSTUDIU DE CAZ: GRUPUL ȘCOLAR

“TOMȘA VODĂ” SOLCA

CUPRINS

INTRODUCERE.............................................................................................5

I. NOȚIUNI INTRODUCTIVE DE PROTECȚIE A MUNCII ȘI PROTECȚIA SOCIALĂ..............................................................................6

I.1.Protecția muncii: noțiuni generale.........................................................................6I.2. Protecția socială: abordare generale.....................................................................6I.3.Norme de protecție și igiena muncii.......................................................................7I.4. Accidentul de muncă și bolile profesionale...........................................................9

I.4.1.Abordare conceptuală privind accidentul de muncă..........................................9I.4.2. Clasificarea accidentelor de muncă...................................................................9I.4.3.Efectele accidentelor de muncă.........................................................................10I.4.4.Bolile profesionale............................................................................................12I.4.5.Declararea, cercetarea, evidența și înregistrarea accidentelor de muncă și bolilor profesionale....................................................................................................13

II. PROTECȚIA SOCIALĂ ȘI SECURITATEA SOCIALĂ.................15II.1.Asistența socială și asigurările sociale................................................................15II.2. Securitatea socială și igiena în muncă................................................................16II.3.Relațiile de protecție și securitate socială...........................................................17

II.3.1.Considerații generale.......................................................................................17II.3.2.Prestațiile de protecție socială în muncă ........................................................18

III. ORGANIZAREA PROTECȚIEI MUNCII.......................................23III.1. Comitetul de securitate și sănătate în muncă..................................................23III.2. Autorizarea funcționării persoanelor juridice și fizice din perspectivele protecției muncii..........................................................................................................25III.3. Obligațiile angajatorului în domeniul protecției muncii................................26III.4.Obligațiile angajaților în domeniul protecției muncii.....................................28III.5.Răspunderea juridică în domeniul protecției muncii......................................28

IV. PROCEDURI PRIVIND PROTECŢIA MUNCII ŞI PROTECŢIA SOCIALĂ LA GRUPUL ŞCOLAR “TOMŞA VODĂ” SOLCA...........31

IV.1. Istoricul școlii......................................................................................................31IV.2. Obiect/domeniu de activitate.............................................................................31IV.3. Structura organizatorică...................................................................................32IV.4.Protecția muncii la Școala ”Tomșa Vodă” Solca..............................................33

IV.4.1. Atribuţiile şi răspunderile angajaților și angajatorului ce revin în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă…………………………………………………………...33IV.4.2.Reguli pentru realizarea în deplină securitate a activității de serviciula Scoala ”Tomșa Vodă” Solca.....................................................................................34IV.4.3.Reguli pentru accesul în instituție...................................................................34IV.4.4.Atribuţiile comitetului de securitate şi sănătate în muncă..............................37IV.4.5.Instrirea personalului în domeniul protectiei muncii la Școala „Tomșa Vodă” Solca..........................................................................................................................38

2

IV.4.6.Sancţiunile disciplinare care pot fi aplicate, corespunzător Codului Muncii 39IV.4.7.Măsuri de protecţie a muncii in cadrul laboratoarelor la Scoala ”Tomșa Vodă” Solca...............................................................................................................40

IV.5. Protecția socială..................................................................................................46

CONCLUZII................................................................................................47

BIBLIOGRAFIE.........................................................................................48

ANEXE.........................................................................................................49

3

INTRODUCERE

Sistemul economic, fondat pe piaţa liberă, nu e capabil prin el însuşi să asigure un venit satisfăcător pentru toată populaţia, având în vedere toate riscurile care apar sau pot să apară în ciclul vieţii. Eşecul pieţei libere de a asigura resurse economice corespunzătoare pentru întreaga colectivitate a făcut necesar ca în toate ţările dezvoltate să apară un sistem de protecţie socială care să asigure sprijinul şi ocrotirea indivizilor în toate situaţiile în care ei nu mai dispun de resurse materiale şi nu mai sunt capabili să-şi obţină prin eforturi proprii mijloacele necesare unui trai decent, normal. Aceste situaţii pot fi foarte diferite. Ele se referă la bătrîneţe, boală, accident, handicap, şomaj, moartea membrilor activi economici din familie etc. Pentru a asigura o protecţie socială în toate aceste situaţii de risc pentru persoane sau grupuri în nevoie, sunt utilizate în principal două tipuri (modalităţi) de sprijin:

sistemul asigurărilor sociale sistemul asistenţei sociale.

Fondurile asigurărilor sociale se obţin prin contribuţii sistematice ale populaţiei active care se întorc apoi la cei care au contribuit, dar acum sunt în nevoie, în funcţie de contribuţia lor, sub formă de pensii, ajutor de şomaj, ajutor de boală şi îngrijire medicală etc. În cazul asigurărilor sociale, prestaţia este în funcţie de contribuţie.

Din fonduri bugetare de stat sau din fonduri obţinute voluntar de la indivizi sau de la comunitate sunt sprijinite acele persoane, grupuri în dificultate, defavorizate, vulnerabile în funcţie de necesităţile lor. În acest caz, prestaţia se face în funcţie de nevoie, nu de vreo contribuţie personală anterioară, bazându-se pe principiul solidarităţii. În cadrul acestui sistem de asistenţă socială cei în nevoie sunt ajutaţi să aibă un mod de viaţă decent, să se încadreze social, să-şi recupereze capacitatea de funcţionare normală în urma unui ajutor financiar, material, social. Ajutorul aici are în vedere o perioadă limitată de timp pînă cînd persoanele cu nevoi speciale îşi găsesc resurse materiale, psihologice, sociale de a putea să-şi desfăşoare o viaţă normală. Sfera sistemului protecţiei sociale este mai largă decît cea a asistenţei sociale.

În accepția cea mai generală, protecția muncii are ca obiectiv cunoasterea și înlăturarea tuturor perturbațiilor ce pot apărea în procesul de muncă, susceptibile să provoace accidente și îmbolnăviri profesionale. Prin urmare, ea se integrează în ansamblul activităților prin care în orice stat se asigură protecție socială, ca o componentă esențială pentru garantarea unui anumit nivel al calității vieții.

Pentru a-și putea atinge scopul, securitatea omului în procesul de muncă, protecția muncii implică existența și funcționarea unui sistem, multidisciplinar fundamentat, de concepte teoretice, acte legislative, măsuri și mijloace tehnice, social economic, organizatorice, de igienă și medicina muncii.

Primul capitol al lucrării, Noțiuni introductive de protecția muncii și protecția socială rezumă unele aspecte privind protecția muncii, protecția socială, normele de protecție a muncii, accidentul de muncă și bolile profesionale.

Al doilea capitol denumit Protecția socială și securitatea socială cuprinde aspecte privind asistența socială, asigurările sociale, securitatea socială și prestațiile de protecție socială.

Ultimul capitol, Organizarea protecției muncii analizează rolul comitetului de securitate și sănătate în muncă, obținerea autorizației funcționării în cadrul protecției muncii, obligațiile angajatorilor și a angajaților și răspunderea juridică pentru încălcarea dispozițiilor legale referitoare la protecția muncii.

4

I. NOȚIUNI INTRODUCTIVE DE PROTECȚIE A MUNCII ȘI PROTECȚIA SOCIALĂ

I.1.Protecția muncii: noțiuni generale

Protecția muncii este ansamblul măsurilor tehnice, sanitare, organizatorice și juridice, care au ca scop ocrotirea vieții și sănătății angajaților, prin asigurarea celor mai bune condiții de muncă, prevenirea îmbolnăvirilor profesionale și a accidentelor de muncă, reducerea efortului fizic și psihic, precum și prin asigurarea unor condiții speciale pentru cei care efectuează muncii grele sau vătămătoare, precum munca femeilor și a tinerilor.1

Scopul protecției muncii este de a reduce la minimum, probabilitatea afectării sau îmbolnăvirii angajatorului cu crearea concomitentă a condițiilor confortabile de muncă la o productivitate maximă a acesteia.

În protecția muncii se includ toate măsurile și acțiunile ce se întreprind de la nivelul macroeconomic până la nivelul fiecărui loc de muncă, pentru asigurarea integrității anatomofuncționale și a sănătății participanților la procesele de muncă din toate sectoarele vieții economice și sociale. La baza activității de protecție a muncii se află norme juridice, cât și măsuri și mijloace tehnico-organizatorice, de igienă și medicină a muncii, menite să mențină sănătatea angajaților. Totodată, trebuie subliniat că protecția muncii se încadrează organic în activitatea productivă, fiind o parte componentă a acesteia.

Protecția muncii face parte din procesul muncii și constă dintr-un ansamblu de măsuri cu caracter tehnic, organizatoric, medical, juridic menit să asigure desfășurarea activității de producție în condiții normale, adică să prevină și să excludă pericolul de accidente și îmbolnăviri profesionale. Merită să fie subliniate două aspecte care țin de esența protecției muncii. În primul rând, protecția muncii face parte chiar din procesul de muncă, adică munca se desfățoară în anumite condiții obligatorii care au ca finalitate apărarea vieții și sănătății muncitorului, iar în al doilea rând, și legat de primul aspect, protecția muncii are prin excelență un caracter preventiv. 2

Trăsăturile caracteristice ale protecției muncii: constituie o expresie a implicări statului chiar în condițiile economiei de piață în

asigurarea protecției salariaților și a celorlalți participanți la procesul de muncă; se integrează în mod organic proceselor de muncă înca înainte de începerea

activităților de producție ori de servicii, sau măsurile se iau în faza dotării tehnologice;

se referă la o sferă extinsă a celor obligați să ia măsuri de protecția muncii și a subiecților ocrotiți prin măsurile respective.3

I.2. Protecția socială: abordare generale

Politica socială reprezintă un ansamblu de scopuri şi instrumente de analiză prin care puterea publică realizează afectarea normativă a resurselor publice şi a distribuirii veniturilor în perspectiva umanistă a dreptăţii sociale.

Politica socială urmăreşte rezolvarea marilor probleme sociale legate de sănătate, educaţie, locuinţe şi se realizează prin intervenţia statului asupra următoarelor categorii

1 Robert L. Mathis. Managementul resurselor umane Ed. Economică 1997 pg. 3022 Ovidiu Ținca. Normele juridice de protecție a muncii. Ed. Lumina Lex București 2002 pg. 53 Ion Traian Ștefănescu. Dreptul muncii Ed. Lumina Lex București 2002 pg. 522

5

de beneficiari: familii cu mulţi copii fără susţinere materială, copii orfani, persoane aflate în incapacitate de muncă definitiv sau temporar, persoane vârstnice etc. În general, nu se poate elabora “o listă universală” de componente ale politicii sociale asupra cărora statul doreşte şi poate să acţioneze prin intermediul politicii sociale deoarece aceasta cuprinde o arie mai largă sau mai restrânsă de obiective sociale determinată de organizarea societăţii, în general şi în funcţie de politica promovată de partidul de guvernământ şi mecanismele politice specifice acestuia.

Protecţia socială a devenit la ora actuală o temă majoră pentru întreprinderi, stat, salariaţi şi toţi ceilalţi factori implicaţi în acţiuni sociale reprezentând nu doar un element fundamental al politicii sociale (ca instrument) cât mai cu seamă obiectivul său central.În general, abordarea conceptului de protecţie socială se face din două unghiuri de vedere: al ofertantului şi al beneficiarului. Ca în orice raport cerere-ofertă, preţul (respectiv, al protecţiei sociale) se va forma, în condiţiile unei pieţe libere a serviciilor sociale, dar şi ţinând cont de caracterul colectiv al acestui tip de servicii, la intersecţia nevoilor cu resursele. Preţul protecţiei sociale se exprimă prin costurile ocazionate de producerea serviciilor sociale a căror efect este siguranţa sau securitatea socială.

Un gen special de protecţie este cerut de condiţiile cauzate de tranziţie. În această situaţie protecţia este solicitată pentru a putea asigura omului traversarea unei perioade mai scurte sau mai lungi de timp. De aceea se apreciază că politica socială a perioadei de tranziţie se caracterizează în primul rând prin asigurarea protecţiei sociale în faţa fenomenelor inerente acestei etape (şomaj, inflaţie, accentuarea sărăciei, marginalizarea socială etc).

I.3.Norme de protecție și igiena muncii

Ca ansamblu de activități instituționalizate, protecția muncii conține norme obligatorii constituite într-un sistem unitar de reguli de ordin tehnic, organizatoric, de funcționare a utilajelor având ca scop o asemenea organizare a procesului de muncă, asigurarea unor astfel de condiții de muncă și a unei asemenea discipline a muncii care să nu pericliteze viața, sănătatea și integritatea fizică a tuturor participanților la procesul muncii.

Există următoarele categorii de norme de protecția muncii:1. Normele generale de protecție a muncii. Acestea cuprind reguli și măsuri

aplicabile în întreaga economie națională și se referă la principalele reglementări tehnice aplicabile pe domenii de activitate pentru prevenirea accidentelor de muncă și a boliilor profesionale, eliminarea sau reducerea factorilor de risc.

Domeniile în care se elaborează norme generale sunt:a) organizarea protecției muncii la nivelul persoanei juridice;b) sarcinile de muncă;c) clădiri și alte construcții;d) echipamente tehnice;e) mediul de muncă.

2. Normele specifice de securitate a muncii. Acestea au ca obiect stabilirea unor reguli pentru executanți în vederea evitării accidentării sau îmbolnăvirii în procesul muncii. Ele se aplică în mod cumulativ cu normele generale.

Sunt stabilite 13 activități din economia națională pentru care se elaborează norme specifice:

a) agricultura;b) silvicultura;c) piscicultura și pescuitul;

6

d) industria extractivă;e) industria prelucrătoare;f) energia electrică și termică, gaze și apă;g) construnții;h) comerț cu ridicata și cu amănuntul, repararea și

întreținerea autovehiculelor;i) hoteluri și restaurante;j) transport, depozitare și comunicații;k) sănătate și asistență socială;l) alte activități de servicii sociale colective și

personale;m) alte activității.

3. Instrucțiuni proprii de securitate a muncii. Acestea sunt norme emise de fiecare dintre persoanele juridice sau fizice care desfășoară activității și sunt obligatorii numai pentru emitent. Ele sunt specifice activității și locurilor de muncă organizate de către emitent.

4. Normativul-Cadru de acordare și utilizare a echipamentului individual de protecție. Acesta stabilește criteriile generale de acordare și utilizare a echipamentului individual de protecție în funcție defactori de risc de accidentare și îmbolnăvire profesională existenți la fiecare loc de muncă.

Pe baza Normativului-Cadru, fiecare persoană juridică are obligația să-și elaboreze propriul normativ.

5. Norme metodologice de protecția muncii. În vederea asigurării aplicării unitare a Legii privind protecția muncii și acelorlalte acte normative în materie, Ministerul Muncii și Solidarității Sociale a fost abilitat prin lege să elaboreze Norme metodologice obligatorii la nivel național referitoare la:

a) autorizarea funcționării persoanelor juridice din punct de vedere al protecției muncii;

b) certificarea calității de protecție a prototipurilor sortimentelor de echipament individual de protecție și de lucru și avizarea introducerii lor în fabricație;

c) certifiarea calității, din punct de vedere al securității muncii, a echipamentelor tehnice;

d) avizarea documentațiilor cu caracter tehnic de informare și de instruire în domeniul protecției muncii;

e) clasificarea minelor din punct de vedere al emanațiilor de gaze;f) comunicarea, cercetarea, înregistrarea, raportarea, evidența accidentelor de

muncă și declararea, confirmarea, înregistrarea, raportarea, evidența bolilor profesionale, precum și a celorlalți indicatori care definesc morbidtatea profesională;

g) finanțarea cheltuielilor pentru realizarea măsurilor de protecție a muncii;h) locul de muncă cu pericol deosebit și pericol iminent de accidentare.

6. Normele de igienă a muncii. Acestea se definesc prin însăși denumirea lor și vizează ocrotirea sănătății participanților la procesul muncii, având un caracter general obligatoriu. Ele se emit de către Ministerul Sănătății și Familiei în domeniile pentru care se elaborează și Normele generale de protecție a muncii.

Printre norme de igienă putem exemplifica pe cele referitoare la: acordarea alimentației de protecție și a materialelor igienico-sanitare, dotările social-sanitare, necesarul de apă potabilă etc.

Pe lăngă Normele de igienă a muncii, Ministerul Sănătății și Familiei a aprobat, în baza aceleiași legi privind protecția muncii, Norme de medicină a muncii pentru toate

7

unitățile din sistemul public și privat, precum și pentru întreaga populație care se referă, printre altele la: spațiile de lucru, dotările social-sanitare, microclimatul la locul de muncă, iluminat, zgomot, vibrații, noxe chimice, bolile profesionale etc.

De reținut obligația tuturor emițătorilor de norme generale, norme speciale, instrucțiuni de a actualiza periodic conținutul acestora pentru a le adecva modificărilor legislative sau tehnice intervenite.

În afara normelor de protecție la care ne-am referit, precizăm că potrivit legii atăt in contractele individuale de muncă dar mai ales în cele colective se stipulează în mod obligatoriu clauze referitoare la protecția muncii.

I.4. Accidentul de muncă și bolile profesionale

I.4.1.Abordare conceptuală privind accidentul de muncă

Prin accident de muncă se înțelege vătămarea violentă a organismului uman, precum și intoxicația acută profesională, care au loc în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, indiferent de natura juridică a contractului în baza căruia se desfășoară activitatea, și care provoacă incapacitate temporară de muncă de cel puțin trei zile, invaliditate sau deces.4

Accidentul, pentru a putea fi calificat ca accident de muncă, trebuie deci să se producă într-un moment și într-un loc în care activitatea persoanei încadrate în muncă să se înscrie printre raporturile ce se stabilesc în exercitarea atribuțiilor prevăzute în contractul de muncă. Cu alte cuvinte, este esențial ca persoana în cauză să execute o sarcină de muncă.5

Se consideră accidente de muncă cele produse în următoarele împrejurări:- accidentul suferit de elevi, studenți și ucenici în timpul efectuării practici

profesionale;- accidentul suferit de cei care îndeplinesc sarcini de stat sau de interes public,

inclusiv în cadrul unor activității cultural-sportiv, în timpul și din cauza îndeplinirii acestor sarcini;

- accidentul suferit de orice persoană, ca urmare a unei acțiuni întreprinse din proprie inițiativă, pentru prevenirea ori înlăturarea unui pericol ce amenință avutul public sau pentru salvarea de vieți omenești;6

- accidentul suferit de către persoanele încadrate în muncă în timpul și pe traseul normal deplasării de la locul de muncă la domiciliu și invers;

- accidentul cauzat de acivități ce nu au legătură cu procesul muncii, dacă se produce la sediul persoanei juridice sau în orice alt loc de muncă organizat de acesta, în timpul programului de lucru și nu este rezultatul culpei exclusive a persoanei accidentate. 7

I.4.2. Clasificarea accidentelor de muncă

Accidentele de muncă pot fi clasificate după numărul persoanelor vătămătoare, după urmările produse și după momentul în care își produc efecte.8

Accidentele de muncă se clasifică astfel:După numărul persoanelor afectate, accidentele pot fi:

individuale, când este afectată o singură persoană;4 Robert L. Mathis. Managementul resurselor umane Ed. Economică 1997 pg. 3035 Alexandru Darabont, Ștefan Pece, Protecția Muncii Ed. Didactică și Pedagogică, București pg. 176 Valer Dorneanu, Gheorghe Bădică Dreptul muncii Ed. Lumina Lex București 2002 pg. 6847 Ion Traian Ștefănescu. Dreptul muncii Ed. Lumina Lex București 2002 pg. 5328 Ovidiu Ținca. Normele juridice de protecție a muncii. Ed. Lumina Lex București 2002 pg. 72

8

colective, cănd sunt afectate cel puțin trei persoane;După urmările (efectele) asupra victimelor, accidentelor pot fi:

accidente care produc incapacitate temporară de muncă; accidente care produc invaliditate; accidente mortale.9

După natura cauzelor directe care provoacă vătămarea existentă: accidente mecanice; accidente electrice; accidente chimice; accidente termice; accidente prin iradiere; accidente complexe (datorate unor cauze directe combinate).10

După natura leziunilor provocate asupra organismului, accidentele de muncă se împart în :

contuzii, plăgi; înțepături; tăieturi; striviri; arsuri; entorse; fracturi; amputări; leziuni ale organelor interne; intoxicații acute; asfixii; electrocutări; insolații; leziuni multiple.

După locul leziuni, există accidente: la cap; la trunchi; la membrele superioare; la membrele inferioare; cu localizări multiple; cu alte localizări (ca urmare a intoxicației, electrocutării, asfixiei etc.).

După momentul în care se resimt efectele, accidentele de muncă se împart în: accidente cu efect imediat; accidente cu efect ulterior.11

I.4.3.Efectele accidentelor de muncă

Accidentul de muncă poate provoca victimei incapacitate temporară de muncă, invaliditate sau deces. Acestea pot surveni imediat după eveniment sau la un anumit interval de timp.

Elementul pe baza căruia se face încadrarea într-una din primele două categorii de efecte este gradul de reversebilitate al pierderii capacității de muncă.

9 Valer Dorneanu, Gheorghe Bădică Dreptul muncii Ed. Lumina Lex București 2002 pg . 68810 Robert L. Mathis. Managementul resurselor umane Ed. Economică 1997 pg. 30411 Alexandru Darabont, Ștefan Pece, Protecția Muncii Ed. Didactică și Pedagogică, București pg. 21

9

Incapacitatea temporară de muncă. Consecința cea mai puțin gravă a unui accident de muncă o constituie imposibilitatea temporară a victimei de a-și desfășura activitatea ca urmare a tulburării unei stării funcționale.

Aprecierea incapacității o face medicul și trebuie atestată printr-un certificat. Incapacitatea are caracter reversibil; prin aplicarea unui tratament adecvat ea dispare. Totuși, în funcție de gravitatea și durata ei, se pot distinge mai multe catogorii. Acestea au fost stabilite pe baza criteriilor medicale de diagnostic clinic, funcțional și de evaluare a capacității de muncă, elaborate de Ministerul Sănătății și Ministerul Muncii și Protecției Sociale.

În consecință, se evidențiază: accidente cu consecințe mici, în care sunt incluse accidente de muncă ale

căror efecte sunt reversibile; durata incapacității de muncă este de 3-45 zile și victima necesită tratament medical;

accidente cu consecințe medii, în cazul când efectele sunt reversibile; durata incapacității este de 45-180 zile, iar victima necesită tratament medical și spitalizare.

Invaliditate. Prin accident cu urmări de invaliditate se înțelege accidentul care are ca urmare pierderea unui simț, a unui organ, încetarea funcțiunii acestuia sau o infirmitate permanentă, fizică sau psihică, dacă acestea au dus la pierderea totală sau parțială a capacității de muncă.

De remarcat că nu constituie invaliditate pierderea unui organ sau încetarea funcțiunii acestuia, dacă prin aceasta este efectat doar aspectul estetic, capacitatea de muncă rămânând intactă.

În funcție de gradul de afectare a capacității de muncă, există următoarele grade de invaliditate:

gradul I, când persoana afectată și-a pierdut total capacitatea de muncă și nu are posibilitatea autoservirii;

gradul II, când persoana afectată și-a pierdut total capacitatea de muncă, dar se poate autoservi;

gradul III, când persoana afectată și-a pierdut parțial capacitatea de muncă, dar își poate continua activitatea la același loc de muncă, însă în condițiile unui program redus.Conform criteriilor de clasificare menționate la incapacitatea temporară de muncă,

accidentele de muncă urmate de invaliditate se apreciază ca având consecințe mari (gradul III), grave (gradul II) și foarte grave (gradul I).12

Decesul reprezintă efectul cel mai grav al accidentului de muncă și el trebuie constatat în baza unui act medical. Este necesar să se stabilească raportul de cauzalitate între decesul salariatului și activitatea depusă în timpul producerii accidentului, încetarea din viață a angajatului trebuie să fie urmarea directă a activității respective. De pildă, nu va fi considerat accident de muncă mortal decesul angajatului datorită unei crize cardiace care nu are legătură directă cu activitatea desfășurată de acesta în timpul evenimentului. Important este ca decesul să survină ca urmare a accidentului de muncă, indiferent dacă acesta a survenit la locul de muncă, la spital sau în alt loc, sau dacă s-a produs imediat, ori după o anumită perioadă de timp.

Datorită unor condiții deosebite de producere a accidentului de muncă, precum și particularităților persoanei vătămate (vârstă, stare de sănătate, etc.) efectul accidentului de muncă poate să evalueze în timp, agravăndu-se. Au fost cazuri când, datorită unor asemenea condiții, incapacității de muncă temporare au evoluat, după o anumită perioadă

12 Alexandru Darabont, Ștefan Pece, Protecția Muncii Ed. Didactică și Pedagogică, București pg. 20

10

și sub influența unor anumiți factori, în invalidității permanente sau chiar au determinat decese.13

I.4.4.Bolile profesionale

Bolile profesionale sunt afecțiuni care se produc ca urmare a exercitării unei meserii sau a unei profesiuni, cauzate de factori nocivi, fizici, chimici, sau biologici, caracteristici locului de muncă, precum și de suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului în procesul de muncă.14

Boala profesională presupune existența a cel puțin trei condiții:- exercitarea unei meserii sau profesii de către un salariat, elev, student sau

ucenic pe o anumită perioadă de timp;- existența la locul de muncă a unor factori mocivi fizici, chimici sau biologici,

caracteristici locului de muncă respectiv, care acționează asupra organismului celor care prestează munca;

- producerea unei afecțiuni asupra organismului sau suprasolicitarea acestuia ca urmare a acțiuni nocive ori periculoase a factorilor prezentați în cele de mai sus.15

În funcție de natura factorilor de risc care le-a generat, bolile profesionale se pot clasifica în următoarele grupe:

- intoxicații, provocate de inhalare, integrare sau contactul epidermei cu substanțe toxice;

- pneumoconioze, provocate de inhalarea pulberilor netoxice;- boli prin expunere la energie radiantă;- boli prin expunere la temperaturi înalte sau scăzute;- boli prin expunere la zgomot și vibrații;- boli prin expunere la presiune atmosferică ridicată sau scăzută;- alergii profesionale;- dermatoze profesionale;- cancerul profesional;- boli infecțioase și parazitare;- boli prin suprasolicitare;- alte boli (care nu intră în categoriile anterioare).16

După timpul de expunere la acțiunea factorilor de risc, există:- boli cronice, provocate, de regulă, de doze relativ mici, dar care acționează

timp îndelungat asupra organismului;- boli acute, generate de o expunere de scurtă durată la acțiunea factorului de

risc, dar la doze mari.După modul de acțiune a factorului de risc asupra organismului există:- boli cu acțiune generală, care afectează întregul organism;- boli cu acțiune locală, care afectează o parte a organismului, un aparat sau un

organ.17

I.4.5.Declararea, cercetarea, evidența și înregistrarea accidentelor de muncă și bolilor profesionale13 Ovidiu Ținca. Normele juridice de protecție a muncii. Ed. Lumina Lex București 2002 pg. 17114Ovidiu Ținca. Normele juridice de protecție a muncii. Ed. Lumina Lex București 2002 pg. 187 15 Valer Dorneanu, Gheorghe Bădică Dreptul muncii Ed. Lumina Lex București 2002 pg. 68916 Robert L. Mathis. Managementul resurselor umane Ed. Economică 1997 pg. 30017 Alexandru Darabont, Ștefan Pece, Protecția Muncii Ed. Didactică și Pedagogică, București pg. 24

11

Declararea accidentelor de muncă. Producerea oricărui accident de muncă se comunică imediat conducerii unității de către conducătorul locului de muncă.

Accidentul de muncă urmat de incapacitate temporară de muncă, invaliditate sau deces, precum și accidentul colectiv trebuie comunicate imediat de către conducerea unității inspectorului teritorial de muncă și, după caz, organelor de urmărire penală în situația săvârșirii unor infracțiuni.

Accidentul mortal, cel colectiv și cel considerat periculos se comunică și Ministerului Muncii și Solidarității Sociale de către inspecția teritorială de muncă.

Accidentul de muncă se comunică în cel mult 48 de ore de la producerea lui.Declararea bolilor profesionale se face pe baza următoarelor documente, care

vor fi păstrate într-un dosar, la Autoritatea de sănătate publică:- istoricul de expunere profesională;- istoricul stării de sănătate la locul de muncă- document medical care precizează diagnosticul de boală profesională- procesul verbal de cercetare a cazului de boală profesională;- copie după fișa de semnalare BP1 (vezi anexa nr. 1).Declararea bolilor profesionale se face de către Autoritatea de sănătate publică

prin completarea Fișei de declarare BP2 (vezi anexa nr. 2) care reprezintă formularul final de raportare a bolii profesionale nou-declarate.18

Cercetarea accidentelor de muncă se efectuează de către:- persoana juridică, în cazul accidentului care a produs incapacitate temporară

de muncă;- inspectoratele teritoriale de muncă, în cazul accidentelor care au produs

invaliditate, deces, al accidentelor colective precum și în cazul accidentelor de muncă ce au produs incapacitate temporară de muncă salariaților angajați la persoane fizice;

- ministerul Muncii și Solidarității Sociale (Inspecția Muncii), în cazul accidentelor colective de muncă, generate de evenimente deosebite, precum avariile și exploziile.19

Comunicarea accidentului trebuie să se refere obligatoriu la următoarele date:- denumirea persoanei juridice sau fizice la care s-a produs accidentul;- adresa și numerele de telefon;- locul în care s-a produs accidentul;- data și ora producerii accidentului, iar în caz de accident mortal, ora decesului;- datele personale ale victimei;- împrejurările producerii accidentului și cauzele prezumtive;- consecințele accidentului;- datele personale și funcția persoanei care face comunicarea;- data exactă a comunicării.20

Cercetarea bolilor profesionale. După primirea fișei de semnalizare BP1, medicul specialist de medicina muncii din cadrul Autorității de sănătate publică teritoriale sau a municipiului București cercetează, conform rutei profesionale, cauzele îmbolnăvirii profesionale.

Cercetarea se face în prezența angajatorului sau a reprezentantului acestuia, sau, după caz, a persoanelor fizice autorizate în cazul profesiilor liberale, precum și a inspectorului din cadrul inspecției teritoriale de muncă, la solicitarea autorității de sănătate publică teritoriale sau a municipiului București.

18 Florin Pașa. Securitatea și sănătatea în muncă Ed.Tribuna Economică București 2007 pg. 30719 Ovidiu Ținca. Normele juridice de protecție a muncii. Ed. Lumina Lex București 2002 pg. 17620 Valer Dorneanu, Gheorghe Bădică Ed. Lumina Lex București 2002 pg. 691

12

Cercetarea are drept scop confirmarea sau infirmarea caracterului profesional al îmbolnăvirii respective, și se finalizează cu redactarea și semnarea procesului-verbal de cercetare.

Procesul verbal de cercetare este semnat de toți cei care au luat parte la cercetare, conform competențelor, menționându-se în mod special cauzele îmbolnavirii, responsabilitatea conducătorilor procesului de producție respectiv și măsurile tehnice și organizatorice necesare pentru prevenirea unor boli profesionale similare.

Procesul verbal de cercetare se înmânează angajatorului medicului care a semnalat îmbolnăvirea pentru evidența îmbolnăvirilor profesionale și pentru a urmării realizarea măsurilor prescrise, precum și medicului de medicină a muncii din Autoritatea de sănătate publică.

Pe baza confirmării caracterului profesional al îmbolnăvirii, medicul de medicină a muncii care a efectuat cercetarea, declară cazul de îmbolnăvire profesională, completând fișa de declarare (BP2).

Evidența accidentelor de muncă, se ține de persoana juridică și persoana fizică, care este obligată să întocmească trei registre:

a) registrul de evidență a accidentaților în muncă;b) registrul de evidență a incidentelor periculoase;c) registrul de evidență a accidentelor ușoare.

În baza formularelor de înregistrare a accidentelor de muncă și a proceselor verbale de cercetare a incidentelor periculoase, Inspectoratul teritorial de muncă are obligația, de a înregistra și de a ține evidența tuturor accidentelor de muncă și a incidentelor periculoase petrecute pe raza de competență.

Înregistrarea accidentului de muncă și a bolilor profesionaleÎnregistrarea accidentului de muncă se face, în baza procesului verbal de

cercetare, de către persoana juridică, sau, după caz, de către persoana fizică la care s-a produs accidentul respectiv. La aceleași persoane (juridică sau fizică) se înregistrează și accidentul survenit în timpul și pe traseul normal al deplasării de la locul de muncă la domiciliu și invers.

Înregistrarea bolilor profesionale se face, în baza procesului verbal de cercetare, de către persoana juridică și de persoana fizică la care s-a produs îmbolnăvirea. După înregistrare, persoana juridică și persoana fizică raportează boala profesională la inspectoratul sanitar județean de stat sau al municipiului București.21

II. PROTECȚIA SOCIALĂ ȘI SECURITATEA SOCIALĂ

21 Ion Traian Ștefănescu. Dreptul muncii Ed. Lumina Lex București 2002 pg. 356

13

II.1.Asistența socială și asigurările sociale

Asigurările sociale reprezintă un sistem complex de mecanisme financiare, juridice și administrative care acoperă cele mai multe dintre riscuri sociale.

În țara noastră sistemul este reglementat de Legea nr. 273/2009 privind pensiile și alte drepturi de asigurări sociale.

Din punct de vedere juridic, raportul de asigurări sociale cuprinde trei subiecte:- asigurantul, beneficiarul dreptului în cazul în care se produce riscul pentru

care a fost asigurat, dar și contribuabil, participant la susținerea financiară a sistemului;

- asiguratorul, administratorul sistemului, anume Casa Națională de Asigurări Sociale;

- o terță persoană, angajatorul care contribuie esențial la constituirea fondurilor necesare.

În sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale sunt contribuabili, următorii:

a) asigurații care datorează contribuții individuale de asigurări sociale;b) angajatorii;c) persoanele juridice la care își desfășoară activitatea persoanele încadrate în funcții

elective sau sunt numite în cadrul autorității executive, legislative sau judecătorești, pe durata mandatului, precum și organizațiile cooperației meșteșugărești;

d) Agenția Națională de Ocupare și Formare Profesională, care administrează bugetul fondului pentru plata ajutorului de șomaj;

e) aersoanele care încheie individual contracte de asigurare cu casele teritoriale de pensii.Asiguranții pot fi cetățeni români, cetățeni ai altor state sau apatrizi, pe perioada

în care au, conform legii, domiciliul sau reședința în România.Persoanele juridice sau fizice, care au calitatea de angajatori, la care își desfășoară

activitatea persoane încadrate cu contractul de muncă, persoanele încadrate în funcții elective sau numite în cadrul autorității executive, legislative sau judecătorești, pe durata mandatului, organizațiile cooperației meșteșugărești, precum și instituțiile care efectuează plata drepturilor de șomaj sunt obligate să depună în fiecare lună, declarația privind evidența nominală a asiguranților și a obligațiilor de plată către bugetul asigurărilor sociale de stat. Declarația se depune la casa teritorială de pensii, respectiv a municipiului București, în raza căreia se află sediul angajatorului.

Asistența socială este un ansamblu de instituții, programe, măsuri, activității profesionalizate de protejare a unor persoane, grupuri, comunități cu probleme sociale aflate temporar în dificultate, în criză și deci vulnerabile.

Desigur că, în ce ne privește, ne vom referi la componenta juridică a acestei activității, la acele norme care au ca destinație susținerea prin diferite modalități a persoanelor defavorizate.

Actualul sistem de asistență socială cuprinde o diversitate de prestații și servicii din care menționăm:

a) alocația de stat pentru copii reglementată prin Legea nr. 174/2008;Această prestație constă într-o sumă de bani acordată familiilor cu copii.

b) alocația suplimentară a familiilor cu copii, reglementată prin Legea nr. 277/2010, care este o prestație constând într-o sumă de bani acordată din bugetul de stat, familiilor cu doi sau mai mulți copii;

c) ajutoarele acordate soților persoanelor care satisfac serviciul militar;d) indemnizațiile de naștere, acordate mamelor care au născut mai mult de un copil;

14

e) ajutorul social acordat persoanelor singure sau familiilor fără venituri sau cu venituri mici;

f) drepturile speciale acordate persoanelor cu handicap;g) alte ajutoare, cum ar fi cele legate de plata încălzirii pe timpul iernii, scutiri la

plata transportului local și interurban, etc.22

II.2. Securitatea socială și igiena în muncă

Securitatea socială, constituită din legislația europeană și națională, conferă beneficiarilor o poziție definită în afara oricărei aprecieri individuale discreționare a nevoilor ori a situațiilor personale.

Obiectivul primordial privește ameliorarea securității și igienei profesionale, prevenirea lezării sănătății și accidentelor rezultate din muncă, legate de muncă sau survenite în cursul muncii, precum și reducerea la minimum a riscurilor inerente mediului de muncă.

Statele membre ale U.E. se obligă să emită regulamente de securitate și igienă în muncă, să ia măsura de control a aplicării regulamentelor și să promoveze instituirea progresivă a serviciilor de sănătate în muncă pentru toți lucrătorii.

Pentru a apăra lucrătorul de acțiunile dăunătoare sănătății și pentru a-l pune la adăpost de orice pericol, angajatorul este obligat să respecte principiile generale de prevenire a riscurilor profesionale constând în:

- evitarea oricărui risc în procesul de muncă iar în cazul în care nu poate fi evitat, evaluarea cât mai corectă și imediată;

- atenuarea efectelor dăunătoare sănătății lucrătorului prin organizarea corespunzătoare a locurilor de muncă, asigurarea echipamentului de protecție pe timpul lucrului, reducerea sau desființarea locurilor de muncă în cadență;

- înlocuirea muncilor și tehnologiilor periculoase cu altele mai puțin periculoase;

- asigurarea unor condiții prielnice de organizarea și desfășurarea muncii precum și aplicarea măsurilor de protecție individuală;

- aducerea la cunoștința salariaților a măsurilor care vizează promovarea îmbunătățirii securității lucrătorilor în muncă.

Angajatorul răspunde de elaborarea măsurilor și de organizarea activității de securitate și sănătate în muncă.

Prin instituirea regulii responsabilității angajatorului pentru prevenirea accidentelor de muncă, bolilor profesionale și îmbolnăvirilor pe timpul activităților prestate se stabilesc următoarele obligații:

- măsuri generale de protecție a muncii pentru prevenirea accidentelor de muncă și a bolilor profesionale, aplicabile tuturor lucrătorilor;

- măsuri de protecție a muncii specifice pentru anumite profesii sau anumite activității;23

- măsuri de protecție specifice, aplicabile anumitor categorii de personal;- dispoziții referitoare la organizarea și funcționarea unor organisme speciale de

asigurare a securității și sănătății în muncă.Angajatorul trebuie să organizeze locurile de muncă și controlul permanent al

stării materialelor, utilajelor și substanțelor folosite în procesul muncii, în scopul asigurării sănătății și securității salariaților.

22 Valer Dorneanu, Gheorghe Bădică. Dreptul muncii Ed. Lumina Lex București 2002 pg. 65923 Valerică Nistor. Dreptul social european. Ed. Lumina Lex București 2004 pg. 176

15

Cel ce angajează răspunde pentru asigurarea condițiilor de acordare a primului ajutor în caz de accidente de muncă, pentru crearea condițiilor de preîntâmpinare a incendiilor, precum și pentru evacuarea salariaților în situații speciale și în caz de pericol iminent.

Lucrătorii au următoarele obligații:- să îngrijească potrivit propriilor posibilități de propria securitate și sănătate;- să prevină punerea în pericol a altor persoane, prin actele sau omisiunile în

muncă;- să utilizeze corect echipamentul individual de protecție pus la dispoziție;- să utilizeze corect mașinile, aparatele, instrumentele, substanțele periculoase,

echipamentele de transport și celelalte mijloace;- să nu oprească din funcționare, să nu schimbe sau să nu deplaseze în mod

arbitrar dispozitive de securitate aferente mașinilor, aparatelor, instrumentelor, instalațiilor și clădirilor și să utilizeze corect astfel de dispozitive de securitate;

- să semnaleze imediat orice situație de muncă ce prezintă pericol deosebit și iminent pentru securitate și sănătate precum și orice defecțiuni constatate în sistemele de protecție;

- să conlucreze cu patronul și/sau lucrătorii care au funcții specifice în materie de protecție a securității, sănătății și a mediului la locul de muncă.

În vederea asigurării securității și sănătății în muncă instituții abilitate prin lege pot dispune limitarea sau interzicerea fabricării, comercializării, importului ori utilizării cu orice titlu a substanțelor și preparatelor periculoase pentru salariați.

În scopul aplicării măsurilor de prevenire a riscurilor în muncă se constituie la nivelul angajaților organisme competente care să coordoneze activitățiile de securitate și sănătate în toate sectoarele cu colective de lucrători.

II.3.Relațiile de protecție și securitate socială

II.3.1.Considerații generale

Reglementările europene elaborate până în prezent, care privesc egalitatea de tratament în materie de securitate și protecție socială între naționali și străini și menținerea drepturilor câștigate sunt aplicabile tuturor conaționalilor statelor membre, refugiaților și apatrizilor care își au rezidența pe teritoriul acestor state, ca și membrilor familiilor lor și urmașilor acestora privind următoarele prestații și drepturi:

a) prestațiile de protecție socială în cazurile: boală, maternitate, invaliditate, accidente de muncă, bătrânețe, prestații de urmaș, boli profesionale, alocații (prestații) de deces, prestații de șomaj, prestații familiale;

b) securitatea și igiena profesională;c) securitatea socială, juridică și economică;d) asistență socială și medicală;e) protecția contra riscurilor de boli profesionale, protecția lucrătorilor contra

pericolelor deosebite și iminente, protecția tinerilor și femeilor în procesul muncii;

f) protecția salariaților în caz de transfer al întreprinderilor, concedieri colective și individuale, participare la grevă;

g) protecția și asistența lucrătorilor imigranți și a familiilor lor;h) protecția socială a copiilor și a adolescenților;i) protecția socială a persoanelor cu handicap.

16

II.3.2.Prestațiile de protecție socială în muncăReglementările europene și îndeosebi Codul European de Securitate Socială

(CESS) și Protocolul la CESS, Regulamentul 1408/71/14.06.1971, modificat, prevăd prestațiile de protecție socială, prestații care sunt stabilite liber de fiecare stat membru UE, la nivelul prevăzut de legislația națională, cu condiția ca acest nivel să nu implice nici o discriminare bazată pe cetățenia persoanei.

O prestație este de protecție socială în măsura în care este acordată, în afara oricărei aprecieri individuale și discreționare a nevoilor personale beneficiarilor pe baza unei situații definite în mod legal și când se referă la unul din riscurile enumerate în mod expres la reglemetările europene.

Prestațiile în bani pentru invaliditate, bătrânețe sau moștenitori, rentele pentru accident de muncă sau boală profesională și alocațiile de deces, acordate pe baza legislației dintr-unul sau mai multe state membre, nu pot fi reduse, modificate, suspendate, suprimate sau confiscate pentru că beneficiarul locuiește pe teritoriul altui stat membru decât cel în care se află instituția debitoare este înlăturată clauza de domiciliu și în situația în care soțul supraviețuitor se recăsătorește și are dreptul la o pensie de pe urma fostului soț decedat.

Potrivit prev. Art.13 part.1 al Regulamentului 1408/71 beneficiul (folosul) din prestațiile de protecție socială nu este supus decât legislației unui singur membru, caz în care și lucrătorul nu poate fi obligat să verse două cotizații pentru același risc, în două state membre ale comunității.

Aplicarea cumulului de legi este permis doar între un regim de protecție socială obligatoriu stabilit de normele dreptului social european și un regim voluntar sau facultativ al altui stat membru.

Potrivit art.2 lit.a. din partea a I-a a CESS orice parte contractantă va aplica dispozițiile generale din Cod, privitoare la înțelesul expresiilor și termenilor care se referă la autoritățile europene (Comitet de Miniștri, C.E. etc.), la familie (soție, văduvă, copil) și la îndeplinirea și garantarea acordării de prestații persoanelor protejate.

a) Prestațiile pentru boală și maternitatePotrivit Titlului I din Protocolul la Codul European de Securitate Socială, art.10, paragraful 1 din CESS, prestațiile în cazul stărilor de boală trebuie să includă cel puțin:

- îngrijirile acordate de medici generaliști, inclusiv vizitele la domiciliul și îngrijirile acordate de specialiști în condiții prescrise;

- îngrijirile acordate în spitale, inclusiv întreținerea în cadrul spitalelor, îngrijirile acordate de medici generaliști sau de specialiști, în funcție de necesități, îngrijirile acordate de infirmiere și toate îngrijirile auxiliare necesare;

- furnizarea tuturor produselor farmaceutice necesare și a tuturor preparatelor considerate esențiale.

Potrivit aceluiași articol prestațiile în cazul sarcinii, nașterii și urmările acestora constau în:

- îngrijirile prenatale, îngrijirile în timpul nașterii și îngrijirile postnatale, acordate fie de un medic, fie de o moașă calificată;

- spitalizarea, atunci când este necesară;- produsele farmaceutice.Prestațiile menționate urmează să fie atribuite pe toată durata riscului asigurat, cu

rezerva că spitalizarea poate fi limitată la 52 săptămâni pentru fiecare caz de tratament sau la 78 de săptămâni în cursul unei perioade de trei ani consecutivi.

17

Prestațiile în cazul stărilor de boală furnizate în conformitate cu art.10 din Protocol vor fi acordate în vederea menținerii, refacerii sau îmbunătățirii sănătății persoanei protejate, precum și a capacității sale de a munci și de a face față nevoilor personale.

Persoanele protejate trebuie să includă:- fie caterorii prescrise de salariați, reprezentând în total cel puțin 80 din

ansamblul salariaților;- fie categorii prescrise de populație activă, reprezentând în total cel puțin 30%

din ansamblul rezidenților.Îngrijirile medicale acordate pe timpul sarcinii, nașterii și urmărilor acestora,

trebuie să contribuie la menținerea, refacerea sau îmbunătățirea sănătății femeii protejate, precum și a capacității sale de a muncii și de a face față nevoilor personale.

Cuantumul prestațiilor va fi determinat la 50% din salariu în caz de boală pentru bărbat cu soție și doi copii și 50% în caz de maternitate, pentru femei.24

Dreptul lucrătorului salariat sau nesalariat, în cazul în care domiciliază pe teritoriul altui stat membru decât cel competent, dacă îndeplinește condițiile cerute de legislația statului competent:

- dreptul la prestații în natură furnizate în contul instituției competente prin intermediul instituției locului de domiciliu, conform reglementărilor pe care aceasta din urmă le aplică;

- dreptul la prestații în bani furnizate de instituția competentă potrivit legislației pe care o aplică.

b) Prestațiile de protecție socială în caz de invaliditateInvaliditatea constă în incapacitatea lucrătorului de a exercita o activitate

profesională cu un grad prescris, atunci când este posibil ca această incapacitate să fie permanentă sau atunci când persistă după încetarea acordării indemnizației de boală.

Prestațiile pentru invaliditate, se acodă lucrătorului salariat care a beneficiat succesiv sau alternativ de legislațiile a două sau mai multe state membre și care a îndeplinit perioade de asigurare exclusiv în conformitate cu legislația potrivit căreia suma totală a prestației de invaliditate este independentă de perioada de asigurare. De asemenea prestația de invaliditate se acordă, și în situația în care lucrătorul salariat sau nesalariat a beneficiat numai de legislațiile conform cărora suma totală a prestației de invaliditate depinde de durata perioadelor de asigurare sau la locul de domiciliu. Prestația de invaliditate poate fi transformată în pensia pentru limită de vârstă în condițiile prevăzute de legislația conform căreia a fost acordată.

Prestația de invaliditate este o plată periodică ce se calculează după cum urmează:- 50% din plățile periodice la care se aplică cuantumul prestației, majorat cu

cuantumul alocațiilor familiale acordate pe durata riscului;- 50% din câștigurile anterioare ale beneficiarului sau al susținătorului său de

familie.

c) Prestațiile în caz de accidente de muncă și boli profesionale

Sunt acordate lucrătorului salariat sau nesalariat care are domiciliu pe teritoriul unui stat membru, altul decât cel competent, și care a fost victima unui accident de muncă sau unei boli profesionale, de către primul stat sub forma:

- prestațiilor în natură furnizate în contul instituției competente, de instituția locului de domiciliu conform legislației pe care o aplică;

- prestațiile în bani furnizate de instituția competentă conform legislației pe care aceasta o aplică.

24 Valerică Nistor. Dreptul social european. Ed. Lumina Lex București 2004 pg. 169

18

Prestațiile în caz de accidente de muncă și boli profesionale includ următoarele riscuri asigurate:

- starea de boală și incapacitatea de muncă ce rezultă dintr-o stare de boală și care antrenează suspendarea câștigurilor;

- pierderea totală a capacității a realiza venituri sau pierderea parțială a capacității de a realiza venituri, peste un grad prescris, atunci când este probabil ca această pierdere totală sau parțială să fie permanentă sau să diminueze corespunzător integritatea fizică;

- pierderea mijloacelor de existență de către văduvă sau de către copii ca urmare a decesului susținătorului familiei.

În situația în care persoana protejată este în incapacitatea de muncă, cu pierderea totală a capacității de a realiza venituri, sau cu diminuarea integrității fizice, se stabilesc plăți periodice către beneficiarii tip calculate astfel:

- 50% pentru pierderea totală a capacității de a realiza venituri în general;- 66% până la 2/3 din prestația prescrisă atunci când invalidul are nevoie de

sprijin permanent.În caz de pierdere parțială a capacității de a realiza venituri. Atunci când este

probabil ca această pierdere să fie permanentă, sau în situația diminuării corespunzătoare a integrării fizice, prestația, când este datorată, va fi o plată periodică stabilită într-o propoziție convenabilă din cea prevăzută în caz de pierdere totală a capacității de a realiza venituri sau de diminuare corespunzătoare a integrității fizice.

Cuantumul plăților periodice poate fi convertit într-o sumă forfetară atunci când gradul de incapacitate este minim sau când autorităților competente le va fi oferită garanția unei utilizări judicioase.

Victimelor accidentelor de muncă sau a bolilor profesionale li se asigură recalificarea profesională.

Prestațiile pentru îngrijiri medicale și în cazul incapacității de muncă pentru pierderea totală sau parțială a capacității de a realiza venituri se acordă pe toată durata riscului. Prin excepție, pe timpul incapacității de muncă, prestația va putea să nu fie acordată în primele trei zile în fiecare caz de suspendare a câștigurilor.

d) Prestațiile de bătrânețeReglementările europene, prevăd obligatoriu statelor membre ale UE de a garanta

persoanelor protejate acordarea prestațiilor de bătrânețe care constau într-o plată periodică ce se calculează după cum urmează:

- 45% pentru bărbat cu soție de vărsta pensionării;- cuantumul prestației trebuie să fie determinat pe baza unui barem prescris ori

stabilit de autoritățile publice competente și nu poate să fie redus decât în măsura în care celelalte resurse ale familiei beneficiarului depășesc cuantumurile substanțiale stabilite;

- totalul prestației de bătrânețe și a celorlalte resurse trebuie să fie suficient pentru a asigura familiei beneficiarului condiții de viață sănătoase și decente și nu trebuie să fie mai mic de 45%.

Prestațiile de bătrânețe se garantează:- unei persoane protejate care a realizat, înainte de risc, conform unor reguli

prescrise, un stagiu care poate să fie de 30 de ani de cotizare sau angajare ori de 20 de ani de domiciliu iar în cazul unei prestații reduse, un stagiu de 15 ani de cotizare sau angajare;

- unei persoane active protejate care a realizat un stagiu prescris de cotizare și în numele căreia au fost plătite, în cursul perioadei active a vieții sale, cotizații al căror număr mediu anual atinge o cifră prescrisă;

19

- cel puțin 50% din prestația menționată de 45% în cazul când acordarea prestației este condiționată de o perioadă de 10 ani de domiciliu și când partea contractantă nu se prevalează beneficiarului tip al prestației i se garantează cuantumul conform unor reguli prescrise pentru 10 ani de cotizare sau angajare ori 5 ani de domiciliu.

e) Prestațiile de urmașPrestațiile de urmaș sunt garantate persoanelor protejate, respectiv văduvelor sau

copiilor acestora care ca urmare a decesului susținătorului familiei și-au pierdut mijloacele de existență. Dreptul la prestația de urmaș a văduvelor poate fi condiționat, în conformitate cu legislația națională, de prezumția potrivit căreia ea nu este capabilă să facă față propriilor nevoi.

Prestația de urmaș va putea fi suspendată de un stat membru al UE dacă persoana care ar fi avut dreptul la aceasta exercită anumite activități salariate prescrise sau vor putea fi reduse prestațiile contributive atunci când câștigul beneficiarului depășește o sumă prescrisă, precum și prestațiile necontributive atunci când câștigul beneficiarului ori celelalte resurse ale sale sau ambele depășesc o sumă prescrisă.

Prestația de urmaș va fi o plată periodică:- 45% din câștigul anterior al beneficiarului, în caz de accident de muncă și boli

profesionale pentru văduvă cu doi copii;- 45% când sunt protejate soțiile și copii susținătorilor de familie care nu sunt în

măsură să facă față propriilor nevoi.Potrivit prev. Art.63 din CESS și ale Protocolului la CESS prestația de urmaș

trebuie să fie garantată cel puțin unei persoane protejate al cărei susținător de familie a realizat, stagiu de 15 ani de cotizare sau angajare sau de 10 ani domiciliu ori pentru o persoană al cărei susținător de familie a realizat un stagiu de 5 ani de cotizare sau angajare.

Trebuie să fie garantată o pensie de urmaș și pentru soțiile și copii tuturor persoanelor active ale căror susținători de familie au realizat un stagiu de cotizare de trei ani, cu cotizația să fi fost plătită, în numele acestui susținător de familie, în cursul perioadei active a vieții sale, cotizații al căror număr mediu anual atinge o cifră prescrisă ori jumătate din numărul mediu anual prescris de cotizații.

Pentru ca o văduvă fără copii, căreia i se aplică prezumția potrivit căreia nu este capabilă să facă față propriilor nevoi, să aibă dreptul la prestația de urmaș, poate fi prescrisă o durată minimă a căsătoriei.

Prestațiile de urmaș se acordă pe toată durata riscului.f) Alocațiile de decesSe acordă de instituția competentă a unui stat membru, a cărui legislație

condiționează acest drept de îndeplinirea unei perioade de asigurare sau de stabilire a domiciliului în acel stat, ținând cont, în măsura necesară, de perioadele de asigurare sau de domiciliu îndeplinite conform legislației oricărui alt stat membru.

Când lucrătorul salariat sau nesalariat, un titular sau o persoană înscrisă la primirea pensiei sau a unei rente, sau un membru al familiei acestuia, decedează pe teritoriul altui stat membru decât cel competent, decesul este considerat că a survenit pe teritoriul statului competent. Instituția competentă este ținută să acorde alocație de deces conform legislației pe care o aplică, chiar dacă beneficiarul domiciliază pe teritoriul altui stat membru.

g) Prestațiile de șomajȚările membre ale UE garantează persoanelor protejate acordarea de prestații de

șomaj care constau într-o plată periodică de 50% pe timpul suspendării câștigurilor, cauzată de imposibilitatea obținerii unui loc de muncă convenabil. Pentru a primi un

20

ajutor de șomaj persoana protejată trebuie să fie aptă să muncească și disponibilă pentru muncă.

Prestația de șomaj trebuie să fie garantată cel puțin persoanelor protejate care au realizat un stagiu ce poate fi considerat necesar pentru evitarea abuzurilor și să fie acordată pe toată durata riscului.

Durata prestației poate să fie limitată:- atunci când sunt protejate categorii de salariați, durata prestației de șomaj

poate fi limitată la 21 de săptămâni în cursul unei perioade de 12 luni sau la 21 săptămâni în fiecare caz de suspendare a câștigului;

- atunci când sunt protejați toți rezidenți ale căror resurse nu depășesc, pe durata riscului, limitele prescrise, prestația pe 26 de săptămâni în cursul unei perioade de 12 luni, se acordă pe toată perioada riscului.

Când lucrătorul salariat sau nesalariat aflat în șomaj complet se deplasează în celelalte state membre pentru a-și căuta un loc de muncă, el își păstrează dreptul la prestațiile de șomaj în următoarele condiții:

- înainte de a pleca, șomerul trebuie să se înscrie ca solicitator al unui loc de muncă și să fie la dispoziția serviciului de stat pentru ocuparea locurilor de muncă o perioadă de cel puțin 4 săptămâni din momentul intrării în șomaj;

- șomerul trebuie să se înscrie ca solicitator al unui loc de muncă la serviciile din statele membre în care se deplasează și să se supună controlului acestora;

- dreptul la prestațiile de șomaj se menține o perioadă de 3 luni, începând de la data la care cel interesat a încetat să fie la dispoziția serviciului pentru ocuparea locurilor de muncă din statul membru pe care l-a părăsit, fără ca durata totală a prestațiilor să poată depăși perioada în care are drept la prestațiile de șomaj.25

h) Prestațiile familiale includ:- fie o plată periodică acordată oricărei persoane protejate care a realizat stagiul

prescris;- fie furnizarea către copii sau pentru copii a hranei, îmbrăcămintei, locuinței,

vacanțelor sau asistenței în gospodărie;- fie o combinație a prestațiilor de plată periodică, cu prestațiile de furnizare a

hranei, îmbrăcămintei, locuinței, vacanțelor sau asistenței în gospodărie.Valoarea totală a prestațiilor familiale acordate va trebui să fie astfel încât să

reprezinte 2% din salariul unui muncitor adult necalificat de sex masculin, determinat în conformitate cu regulile prevăzute de reglementările europene.

În cazul în care prestațiile familiale canstau într-o plată periodică, acestea trebuie să fie acordate pe toată durata riscului.26

III. ORGANIZAREA PROTECȚIEI MUNCII

III.1. Comitetul de securitate și sănătate în muncă

În conformitate cu prevederile Legii nr.319/2006 și ale Normelor metodologice de aplicare a legii, comitetul de securitate și sănaăate în muncă se constituie în unitățile care au un număr de cel puțin 50 de lucrători, inclusiv cu capital străin, care desfășoară activități pe teritoriul României. În cazul în care condițiile de muncă sunt deosebite,

25 Ovidiu Ținca. Drept social comunitar. Ed.Lumina Lex București 2002 pg. 30126 Valerică Nistor. Dreptul social european. Ed. Lumina Lex București 2004 pg. 168

21

inspectorul de protecție a muncii poate cere înfințarea comitetului și la unitățile care au un număr mai mic de 50 de salariați.

Comitetul de securitate și sănătate în muncă este constituit din: conducătorul unității sau reprezentantului acestuia, conducătorul compartimentului de protecție a muncii și al compartimentului medical și reprezentanții angajaților. Numărul reprezentanților angajaților se stabilește în raport de numărul total al acestora, în unitatea sau subunitatea în care se constituie comitetul.27

Atribuțiile Comitetului de securitate și sănătate sunt următoarele:a) să aprobe programul anual de securitate și sănătate în muncă;b) să urmărească modul în care se aplică reglementările legislative privind protecția

muncii;c) să analizeze factorii de risc de accidentare și îmbolnăvire profesională la locurile

de muncă;d) să promoveze inițiative proprii sau ale celorlalți angajați vizând prevenirea

accidentelor de muncă și a îmbolnăvirilor profesionale, ca și îmbunătățirea condițiilor de muncă;

e) să efectueze cercetări proprii în cazul producerii unor accidente de muncă sau al apariției de îmbolnăviri profesionale;

f) să afectueze inspecții proprii la locurile de muncă în scopul prevenirii accidentelor de muncă și îmbolnăvirilor profesionale;

g) să sesizeze inspectoratele teritoriale de muncă pe raza cărora își desfășoară activitatea, atunci când constată încălcarea normelor legale de protecție a muncii sau când între conducătorul unității și ceilalți membri ai comitetului există divergențe privind modul în care se asigură securitatea și sănătatea lucrătorilor;

h) să realizeze cadrul de participare a salariaților la luarea unor hotărâri care vizează schimbări ale procesului de produnție (organizatorice, tehnologice, privind materiile prime utilizate etc.) cu implicații în domeniul protecției muncii.28

Reprezentanții lucrătorilor în comitetul de securitate și sănătate în muncă se aleg pe o perioadă de 2 ani. În cazul în care unul sau mai mulți reprezentanți ai lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securității și sănătății angajaților se retrag din comitetul de securitate și sănătate în muncă, aceștia vor fi înlocuiți imediat cu alți reprezentanți aleși.

Modalitatea de desemnare a reprezentanților lucrătorilor în comitetele de securitate și sănătate în muncă se stabilește prin contractul colectiv de muncă, regulamentul intern sau regulamentul de organizare și funcționare.

Reprezentanții lucrătorilor în comitetele de securitate și sănătate în muncă sunt desemnați de către angajați dintre reprezentanții cu răspunderi specifice în domeniul securității și sănătății lucrătorilor, după cum urmează:

- de la 50 la 100 de lucrători – 2 reprezentanții;- de la 101 la 500 de lucrători-3 reprezentanții- de la 501 la 1000 de lucrători-4 reprezentanții- de la 1001 la 2000 de lucrători-5 reprezentanții- de la 2001 la 3000 de lucrători-6 reprezentanții- de la 3001 la 4000 de lucrătorii-7 reprezentanții- peste 4000 de lucrători-8 reprezentanțiiAngajatorul are obligația să acorde fiecărui reprezentant al lucrătorilor în

comitetele de securitate și sănătate în muncă timpul necesar exercitării atribuțiilor

27 Ovidiu Ținca. Normele juridice de protecție a muncii. Ed. Lumina Lex București 2002 pg. 6128Dreptul muncii. Valer Dorneanu, Gheorghe Bădică, Ed.Lumina Lex București 2002 pg. 673

22

specifice. Timpul alocat acestei activității este considerat timp de muncă și va fi de cel puțin:

- 2 ore pe lună în unitățile având un efectiv de până la 99 de lucrători;- 5 ore pe lună în unitățile având un efectiv între 100 și 299 de lucrători;- 10 ore pe lună în unitățile având un efectiv între 300 și 499 de lucrătorii;- 15 ore pe lună în unitățile având un efectiv între 500 și 1499 de lucrători;- 20 de ore pe lună în unitățile având un efectiv de 1500 de lucrători și pește.Instruirea necesară exercitării rolului de membru în comitetul de securitate și

sănătate în muncă trebuie să se realizeze în timpul programului de lucru și pe cheltuiala unității.

Angajatorul sau reprezentantul său legal este președintele comitetului de securitate și sănătate în muncă, iar membrii se nominalizează prin decizie scrisă a președintelui acestuia și componența comitetului se aduce la cunoștința tuturor angajaților.

La întrunirile comitetului de securitate și sănătate în muncă vor fi convocați să participe lucrătorii desemnați, reprezentanții serviciului intern de prevenire și protecție și, în cazul în care angajatorul a contactat unul sau mai multe servicii externe de prevenire și protecție, reprezentanții acestora. De asemenea, pot fi invitați să participe inspectorii de muncă.29

Comitetul de securitate și sănătate în muncă funcționează în baza regulamentului de funcționare propriu.

Angajatorul are obligația să asigure întrunirea comitetului de securitate și sănătate în muncă cel puțin o dată pe trimestru și ori de câte ori este necesar.

Ordinea de zi a fiecărei întruniri este stabilită de către președinte și secretar, cu consultarea reprezentanților angajaților, și este transmisă membrilor comitetului de securitate și sănătate în muncă, inspectoratului teritorial de muncă și, dacă este cazul, serviciului extern de protecție și prevenire, cu cel puțin 5 zile înaintea datei stabilite pentru întrunirea comitetului.

Secretarul comitetului de securitate și sănătate în muncă convocă în scris membrii comitetului cu cel puțin 5 zile înainte de data întrunirii, indicând locul, data și ora stabilite.

La fiecare întrunire secretarul comitetului de securitate și sănătate în muncă încheie un proces-verbal care va fi semnat de către toți membrii comitetului.

Comitetul de securitate și sănătate în muncă este legal întrunit dacă sunt prezenți cel puțin jumătate plus unu din numărul membrilor săi și convine cu votul a cel puțin două treimi din numărul membrilor prezenți.

Secretarul comitetului de securitate și sănătate în muncă va afișa la loc vizibil copii ale procesului-verbal încheiat și îl va transmite, în copie, inspectoratului teritorial de muncă, în termen de 10 zile de la data întrunirii.30

III.2. Autorizarea funcționării persoanelor juridice și fizice din perspectivele protecției muncii

Pentru obținerea autorizației de funcționare, persoana juridică și fizică înaintează Inspectoratul teritorial de muncă în raza căruia își are sediul un dosar care cuprinde:

1. Cerere de acordare a autorizației, semnată de conducătorul persoanei juridice sau persoana fizică, însoțită de fișa tip de identificare.

29 Alexandru Țiclea. Codul muncii Ed.Universul Juridic București 2010 pg. 11530 Florin Pașa. Securitatea și sănătatea în muncă Ed.Tribuna Economică București 2007 pg. 43

23

2. Certificat de înmatriculare de la Registrul Comerțului și statutul de funcționare al persoanei juridice înregistrat la Camera de Comerț și Industrie sau, în cazul unor instituții, actele normative de înființare.

3. Memoriu tehnic care cuprinde:- denumirea proiectului, numărul și data elaborării proiectului pentru construcții,

tehnologii și activității conexe. În cazul în care persoana juridică nu dispune de proiectele menționate anterior va prezenta un raport de expertiză întocmit de organisme sau de persoane autorizate;

- descrierea activităților cu riscurile de accidentare sau îmbolnăvire profesională posibile, generate de mijloacele de producție, de procesul de muncă și de mediul de lucru, precum și măsurile de prevenire a acestora;

- specificarea conformității echipamentelor tehnice din dotare cu normele și standardele de protecție a muncii, care se face prin completarea fișei tip privind cerințele minime de securitate. Pentru echipamentele tehnice care lucrează în atmosfere potențial explozive este necesar un certificat corespunzător;

- lista dotărilor existente la locul de muncă, pentru intervenții în caz de avarie în instalații, de acordare a primului ajutor în caz de accident sau intoxicații, conform baremurilor prevăzute de normele specifice;

- lista substanțelor toxice, explozive și inflamabile care se utilizează sau degajă în procesul de producție și nivelul concentrațiilor acestora în mediul de lucru, prevăzut în proiect și inferior maximelor prevăzute de legislația în vigoare. Se atașează fișele tip de securitate;

- organizarea activității de protecția muncii;- menționarea existenței instrucțiunilor proprii de securitate a muncii,

corespunzătoare condițiilor în care se desfășoară activitatea la locul de muncă;- lista utilajelor și a instalațiilor care intră sub incidența I.S.C.I.R., menționând

numărul autorizației și data scadentă de verificare.31

4. Copii după contractele, autorizațiile și/sau avizele obținute în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare, după caz, de la:

- Inspectoratul de Poliție Sanitară și Medicină Preventivă;- Inspectoratul Sanitar Veterinar de Stat (pentru sectorul de producere, prelucrare,

conservare, depozitare și desfacere a produselor alimentare de natură animală);- Grupul de Pompieri Militari, acolo unde este cazul;- Comisia Națională pentru Activități Nucleare pentru persoanele juridice a căror

activitate este supusă unor regimuri speciale conform legii;- Comisia Națională pentru Avizare în Construcții, Lucrării Publice și Amenajarea

Teritoriului; - autorizația de utilizare sau producere a substanțelor toxice sau de desfășurare a

oricărei alte activității privind circulația produselor și substanțelor toxice;- autorizația privind utilizarea, prepararea, experimentarea, deținerea, tranzitarea pe

teritoriul țării, transmiterea sub orice formă, transportul, depozitarea, manipularea, precum și privind orice operație de import-export de materii explozive;

- procesul verbal de punere în funcțiune definitivă, încheiat cu furnizorul de energie electrică;

- procesul verbal de punere în funcțiune (deschidere) a instalaților de gaze naturale, încheiat cu furnizorul de gaze naturale;

- acordul și/sau autorizația de mediu, în funcție de specificul activtății.5. Pentru unitățile în care tehnologia creează sau se desfășoară în zone cu pericol de

explozie, solicitantul autorizației de funcționare va prezenta:

31 Valer Dorneanu, Gheorghe Bădică Dreptul muncii Ed. Lumina Lex București 2002 pg. 681

24

- copie după certificatele de conformitate ale echipamentelor tehnice folosite în zonele cu pericol de explozie, emise de către INSEMEX S.A. Petroșani sau de către persoanele juridice sau fizice abilitate de acesta;

- tabel cu personalul specializat și atestat de INSEMEX S.A. Petroșani pentru executarea reviziilor și reparațiilor, precum și controlul calității echipamentelor tehnice cu protecție anticorozivă sau copie după contractul de prestări servicii încheiat cu o unitate de specialitate abilitată de INSEMEX.

6. Buletinele de verificare a prizelor și legăturilor la centura de împământare, emise de o unitate autorizată sau de formații proprii autorizate.32

Emiterea autorizației de funcționare va fi condiționată de procesul verbal de recepție a punerii în funcțiune a capacităților de producție.

După înregistrarea cererii și a documentației pentru obținerea autorizației de funcționare, inspectoratul de stat teritorial pentru protecția muncii analizează întregul dosar în termen de 30 de zile și verifică la fața locului existența măsurilor minime de prevenire a accidentelor de muncă și a îmbolnăvirilor profesionale.

Inspectoratul de stat teritorial pentru protecția muncii poate solicita după caz, unor organisme abilitate, efectuarea de studii, analize, expertize tehnice, măsurători și determinări etc., în vederea corectei emiteri a autorizației de funcționare pentru o persoană juridică sau fizică.

Cererea de autorizare de funcționare poate fi respinsă de către inspectoratul de stat teritorial pentru protecția muncii, cu o temeinică justificare, situație în care solicitantul poate contesta această decizie în termen de 30 de zile de la data înștiințării, la Ministerul Muncii și Protecției Sociale.

Persoanele juridice sau fizice, pot solicita aceasta în termen de 30 zile de la data intrării în vigoare a legii.33

III.3. Obligațiile angajatorului în domeniul protecției muncii

Potrivit prevederilor Hotărârii Guvernului nr.1146 din 30 august 2006, angajatorul este obligat să ia măsurile necesare pentru ca echipamentul de muncă pus la dispoziția lucrătorilor din întreprindere și/sau unități să corespundă lucrului prestat ori să fie adaptat acestui scop și să poată fi utilizat de către lucrători, fără a pune în pericol securitatea sau sănătatea acestora.

Angajatorul este obligat să ia măsurile necesare pentru ca, pe toată durata utilizării lor, echipamentele de muncă să fie menținute, printr-o întreținere adecvată și să fie supuse unei verificări inițiale, după instalare și înainte de prima punere în funcțiune și unei verificări după fiecare montare într-un loc de muncă nou sau pe un nou amplasament, efectuate de persoane competente, în scopul asigurării unei instalării corecte și a bunei funcționări a acestor echipamente de muncă.34

Angajatorilor le revin următoarele obligații:a) să adopte, din faza de cercetare, proiectare și execuție a construcțiilor, a

echipamentelor tehnice precum și la eleborarea tehnicilor de fabricație, soluții conform normelor de protecție a muncii, prin a căror aplicare să fie eliminate riscurile de accidentare și de îmbolnăvire profesională a angajaților și a altor persoane participante la procesul de muncă;

32 Ovidiu Ținca. Normele juridice de protecție a muncii. Ed. Lumina Lex București 2002 pg. 6533 Alexandru Țiclea, Constantin Tufan Protecția muncii în România Ed. Lumina Lex pg. 4534 Florin Pașa. Securitatea și sănătatea în muncă Ed.Tribuna Economică București 2007 pg. 240

25

b) să solicite inspectoratului de stat teritorial pentru protecția muncii autorizarea funcționării unității din punct de vedere al protecției muncii, să mențină condițiile de lucru pentru care s-a obținut autorizația și să ceară revizuirea acesteia în cazul modificării condițiilor inițiale în care a fost emisă;

c) să stabilească măsurile tehnice, sanitare și organizatorice de protecție a muncii, corespunzător condițiilor de muncă și factorilor de mediu specifici unității;

d) să stabilească pentru salariați și pentru ceilalți participanți la procesul de muncă atribuțiile și răspunderea ce le revin în domeniul protecției muncii, corespunzător funcțiilor exercitate;35

e) să eleboreze reguli proprii pentru aplicarea normelor de protecție a muncii, corespunzător condițiilor în care se desfășoară activitatea la locurile de muncă;

f) să asigure și să controleze, prin compartimente specializate sau prin personalul propriu, cunoașterea și aplicarea, de către toți salariații și participanții la procesul de muncă, a măsurilor tehnice, sanitare și organizatorice stabilite, precum și a prevederilor legale în domeniul protecției muncii;

g) să ia măsuri pentru asigurarea de materiale necesare informării și educării salariaților și participanților la procesul de muncă: afișe, pliante, filme și altele asemenea cu privire la protecția muncii;

h) să asigure informarea fiecărei persoane, anterior angajării în muncă, asupra riscurilor la care aceasta este expusă la locul de muncă, precum și asupra măsurilor de prevenire necesare;

i) să asigure, pe cheltuiala unității, instruirea, testarea și perfecționarea profesională a persoanelor cu atribuții în domeniul protecției muncii;

j) să ia măsuri pentru autorizarea exercitării meseriilor și a profesiilor prevăzute în normele de protecție a muncii;

k) să angajeze numai persoane care, în urma controlului medical și a verificării aptitudinilor psihoprofesionale, corespund sarcinii de muncă pe care urmează să o execute;

l) să țină evidența locurilor de muncă cu condiții deosebite: vătămătoare, grele, periculoase, precum și a accidentelor de muncă, bolilor profesionale, accidentelor tehnice și avariilor;36

m) să asigure funcționarea permanentă și corectă a sistemelor și dispozitivelor de protecție, a aparaturii de măsură și control, precum și a instalațiilor de captare, reținere și neutralizare a substanțelor nocive degajate în desfășurarea proceselor tehnologice;

n) să prezinte documentele și să dea relațiile solicitate de inspectorii de protecție a muncii în timpul controlului sau al efectuării cercetării accidentelor de muncă;

o) să asigure realizarea măsurilor stabilite de inspectorii de protecție a muncii, cu prilejul controalelor și al cercetării accidentelor de muncă;

p) să desemneze, la solicitarea inspectorului de protecție a muncii, pe salariații care să participe la efectuarea controlului sau la cercetarea accidentelor de muncă;

q) să nu modifice starea de fapt rezultată din producerea unui accident mortal sau colectiv, în afară de cazurile în care menținerea acestei stări ar genera alte accidente ori ar periclita viața accidentaților și a altor persoane participante la procesul de muncă.37

35 Valer Dorneanu, Gheorghe Bădică Dreptul muncii Ed. Lumina Lex București 2002 pg. 66936 Ovidiu Ținca. Normele juridice de protecție a muncii. Ed. Lumina Lex București 2002 pg. 5537 Alexandru Țiclea. Codul muncii Ed.Universul Juridic București 2010 pg. 24

26

III.4.Obligațiile angajaților în domeniul protecției muncii

Pentru ca măsurile de protecție a muncii să aibă eficiență, este necesar ca ele să fie respectate de persoanele care prestează munca. Toate persoanele încadrate în urmă au obligația, indiferent de funcția pe care o ocupă, să respecte măsurile de protecție a muncii.

Unitățile au obligația să realizeze măsurile de protecție a muncii necesare, în funcție de specificul procesului de muncă, dar în același timp și salariații sunt obligați să respecte măsurile luate, adică au obligația ca în procesul muncii să nu încalce măsurile care le apără viața sau sănătatea.38

Obligațiile salariaților sunt următoarele:a) să-și însușească și să respecte normele de protecție a muncii și măsurile de

aplicare a acestora;b) să desfășoare activitatea în așa fel, încât să nu expună la pericol de accidentare

sau îmbolnăvire profesională atât persoana proprie, cât și pe celelalte persoane participante la procesul de muncă;

c) să aducă la cunoștință conducătorului locului de muncă orice defecțiune tehnică sau altă situație care constituie un pericol de accidentare sau îmbolnăvire profesională;39

d) să aducă la cunoștința conducătorului locului de muncă accidentele de muncă suferite de persoana proprie și de alte persoane participante la procesul de muncă;

e) să oprească lucrul la apariția unui pericol iminent de producere a unui accident și să informeze de îndată pe conducătorul locului de muncă;

f) să utilizeze echipamentul individual de protecție din dotare corespunzător scopului pentru care a fost acordat;

g) să dea relațiile solicitate de organele de control și de cercetare în domeniul protecției muncii.40

III.5.Răspunderea juridică în domeniul protecției muncii

Încălcarea dispozițiilor legale privitoare la protecția muncii de către oricare participant la procesul muncii atrage răspunderea juridică a celui vinovat, răspundere care poate fi: disciplinară, contravențională, penală și patrimonială, după caz.

Subiectul răspunderii juridice poate fi, așadar, persoana care are obligația de a lua măsuri tehnico-organizatorice pentru prevenirea accidentelor de muncă sau a îmbolnăvirilor profesionale, precum și persoana care încalcă normele de protecție a muncii stabilite prin lege sau de către angajator.

În vederea angajării răspunderii juridice pentru încălcarea Normelor de protecție a muncii este necesar să fie întrunite următoarele condiții:

- existența unei fapte ilicite (acțiune ori inacțiune);- producerea unui rezultat dăunător;- existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și rezultatul dăunător;- vinovăția.Câteva precizări se impun a fi făcute în legătură cu unele din aceste condiții.Cât privește rezultatul dăunător acesta poate fi, în primul rând, producerea unui

accident de muncă ori boală profesională sau a unor pagube materiale.Specific răspunderii în domeniul protecției muncii este însă faptul să rezultatul

dăunător poate fi și crearea unei stări de pericol. Din acest punct de vedere este de

38 Ovidiu Ținca. Normele juridice de protecție a muncii. Ed. Lumina Lex București 2002 pg. 7139 Valer Dorneanu, Gheorghe Bădică Dreptul muncii Ed. Lumina Lex București 2002 pg. 67440 Alexandru Țiclea, Constantin Tufan Protecția muncii în România Ed. Lumina Lex pg. 51

27

remarcat că, răspunderea pentru crearea unei stări de pericol poate interveni și atunci când o persoană se expune pe ea însăși printr-o acțiune sau inacțiune ilicită.

Raportul de cauzalitate se stabilește după principiile enunțate la răspunderea juridică generală în domeniul dreptului muncii dar în domeniul protecției muncii se impune și stabilirea unei cauzalități fizico-chimice și biologice.41

Răspunderea contravențională este angajată împotriva persoanelor fizice sau a persoanelor juridice care săvârșesc vreuna dintre fapte, în astfel de condiții încât să nu fie considerate infracțiuni.

Contravențiile se constată de către inspectorii de muncă din cadrul Inspecției muncii, inspectorii de poliție sanitară și medicină preventivă, care sunt abilități să aplice și amenzile corespunzătoare.

Răspunderea patrimonială a unității pentru prejudiciile cauzate personalului prin accidente de muncă și boli profesionale.

Victima unui accident de muncă sau unei boli profesionale este îndreptățită în primul rând la drepturile de asigurări sociale pe care le-am analizat într-un capitol anterior.

În măsura în care daunele suferite de victimă nu sunt acoperite întegral prin prestațiile de asigurări sociale de stat, angajatorii poartă o răspundere subsidiară, urmând a răspunde, potrivit legii civile, pentru acoperirea integrală a prejudiciilor cauzate acestora.

Această răspundere își are temeiul și în prevederile din Codul muncii potrivit cărora ”unitatea este obligată, în condițiile legii, să despăgubească persoana încadrată în muncă, în situația în care aceasta a suferit, din culpa unității, un prejudiciu în timpul îndeplinirii îndatoririlor de muncă sau în legătură cu serviciul”.

Menționăm că beneficiarii acestei modalități de despăgubire pot fi, în primul rând, victimele accidentelor de muncă sau îmbolnăvirilor profesionale dar și moștenitorii acestora în cazul decesului primilor.

Răspunderea disciplinară Obligația de a respecta disciplina muncii, având caracter de sinteză, încorporează

și îndatorirea privind însușirea și respectarea normelor de protecție a muncii. Ca urmare, încălcarea cu vinovăție a obligațiilor privind respectarea normelor de protecție a muncii constituie abatere disciplinară și poate fi sancționată disciplinar cu una dintre sancțiunile prevăzute în Codul muncii.

Răspunderea materială În mod logic, răspunderea materială poate interveni în cazurile în care, prin

încălcarea unor norme de protecție a muncii, s-a produs concomitent și un prejudiciu angajatorului.

Răspunderea penalăInfracțiunile speciale la normele de protecție a muncii se pot grupa, în funcție de

subiectul lor, astfel:- infracțiuni care se pot săvârși de către persoanele care au îndatorirea, de a lua

măsurile de protecție a muncii;- infracțiuni care se pot savârși numai de către conducerea persoanei juridice și

de către persoana fizică;- infracțiuni care se pot savârși de către orice persoană.

41 Dreptul muncii. Valer Dorneanu, Gheorghe Bădică, Ed.Lumina Lex București 2002 pg. 697

28

Din examinarea elementelor constitutive ale acestor infracțiuni rezultă că răspunderea penală se aplică, pe de o parte conducătorilor locurilor de muncă și oricăror alte persoane cu atribuții în domeniul protecției muncii, iar pe de altă parte, salariaților, persoanelor angajate cu convenții civile și altor participanți care încalcă normele de protecție a muncii.42

IV. PROCEDURI PRIVIND PROTECŢIA MUNCII ŞI PROTECŢIA SOCIALĂ LA GRUPUL ŞCOLAR “TOMŞA VODĂ” SOLCA

IV.1. Istoricul școlii

Istoricul școlii din Solca, una dintre cele mai vechi școli din județul Suceava, își află începuturile în primele decenii ale secolului al XIX-lea. Deși școala a traversat o perioadă destul de zbuciumată din istoria neamului nostru, în care uneori edificiul ei a fost distrus din temelii, s-au păstrat totuși unele mărturisiri destul de lacunare despre

42 Ion Traian Ștefănescu. Dreptul muncii Ed. Lumina Lex București 2002 pg. 541

29

activitatea ei vreme de circa un secol și mai numeroase în ultima parte a existenței ei. Astfel un paroh nota în mai 1901 în condica cronicală a parohiei ca ''Școala e în Solca chiar de cinci clase și ea e activată în anul 1820''. Dar nu același număr de clase au existat de la bun început, ci doar o singură clasă, pentru ca mult mai târziu să crească numărul lor.

Astfel aceeași mărturie menționează faptul că abia ''La anul 1896 s-au lărgit școala din Solca de la o clasa la patru clase.'' Scurgerea unei perioade atât de îndelungate de la înființarea ei și până la construirea unor noi clase, nu este altceva decât o expresie a lipsei de interes a monarhiei austriece de a dezvolta învatamântul și de a ridica astfel gradul de cultură a populației de o altă origine etnică și de pe un teritoriu pe care îl voia al ei pentru totdeauna. În același timp populația autohtonă se zbătea în tot felul de nevoi neavând mijloacele necesare pentru a urma cursurile școlii, cum spune același izvor: ''din cauza sărăciei lor celei mari''.

Aceasta explică dezamăgirea parohului precum ''că la cursul repetitor nu e nici un copil de ai noștrii''. Tocmai această situație a determinat ca în 1906 ''în scopul sprijinirii copiilor sărmani de la școala din localitate se aranjează un concert vocal'' și ''un concert instrumental'' pentru a se cumpara ''din venitul curat haine și încălțăminte'' pentru acești copii. Totodată statul austro-ungar urmărind să-și permanentizeze stapânirea într-un teritoriu, cu majoritate zdrobitoare românească, răpit din trupul Moldovei în 1775, a căutat ca și prin intermediul școlii să-și înfăptuiască politica sa de germanizare, lucru observat și în cazul școlii din Solca. Căci așa cum remarca izvorul menționat mai sus ''Caracterul școali e însă germanoromâno- occidental'' și ''li se preda mai mult în limba germana și astfel nici nu pot ei propasi corespunzator cerinței timpului''. Cu toate aceste opreliști însă, dorința de cultură a populației românești a crescut tot mai mult așa încât un alt paroh, specifica pe la 1907 că atunci ''când am venit la Solca, am aflat o scoala mixtă de șase clase dintre care, clasele cele patru de jos cu paralele, majoritatea copiilor era români și anume cam 316''.

IV.2. Obiect/domeniu de activitate

Învăţământul are ca obiectiv fundamental educarea, instruirea şi formarea profesională a fiecărui membru al societăţii.

Ţinând cont de specificul instituţiei ca unitate de învăţământ preuniversitar de stat, obiectul de activitate al acesteia îl reprezintă prestarea de servicii educaţionale către beneficiarii reprezentaţi de elevii din învăţământul gimnazial şi liceal.

30

Obiectul de activitate al Şcolii „Tomșa Vodă” Solca presupune:- oferirea unei culturi generale orientate spre domenii de activitate precise;- formarea elevului şi asigurarea accesului la o gamă largă de informaţii;- asigurarea calităţii şi finalităţii procesului educativ;- respectarea caracteristicilor de vârstă, a intereselor şi motivaţiilor elevilor;- urmărirea caracterului aplicativ al cunoaşterii şi al activităţilor de învăţare.

În vederea satisfacerii nevoii publice, corespunzător obiectului său de activitate, fiecare instituţie publică necesită o bază materială adecvată specificului activităţii desfăşurate.

IV.3. Structura organizatorică

Școala desfășoară două tipuri de activități: în primul rând activitatea de bază, reprezentată de activitatea educațională conform obiectului de activitate al instituției, și în al doilea rând sunt activitatea auxiliară, complementară celei dintâi, menită să asigure desfășurarea procesului educațional în condiții adecvate.

În desfășurarea activității auxiliare se gestionează fonduri expres alocate din bugetul instituției, pentru asigurarea bazei materiale, ținerea evidențelor și a rapoartelor precum și pentru asigurarea condițiilor de igienă și securitate în desfășurarea activității educaționale.

Figura.1. Organigrama Școlii ”Tomșa Vodă” Solca

Funcționarea liceului este asigurată de următoarele organe de conducere: director, directorii adjuncți, Consiliul de administrație, Consiliul Profesoral.

Directorul unității exercită conducerea executivă a liceului conform atribuțiilor prevăzute de fișa postului, fiind numit prin ordin al Ministerului Învatamantului. Directorul are drept de îndrumare și control asupra activității întregului personal salariat al unității de învatamant, este directorul compartimentului financiar contabil și în același timp este președintele Consiliului de Administrație și a Consiliului Profesoral.Directorul liceului, în calitate de conducător al unei instituții publice, are competente și își asuma răspunderile ce revin ordonatorului terțiar de credite.

Directorul adjunct îndeplinește atribuțiile delegate de către director pe perioade determinate și atribuții prevăzute în regulamentul de ordine interioră a liceului. Acesta este subordonat directorului, care îi elaborează fișa postului, îi evaluează activitatea și îi acordă calificativul anual.

Consiliul Profesoral are atribuții bine definite în cadrul liceului printre care dezbate și aprobă rapoartele de activitate și programele semestrale, precum și planul

DIRECTOR

DIRECTOR ADJUNCT - ZI

DIRECTOR ADJUNCT SERAL, FARA FRECVENTA

SECRETAR SEF

CADRE DIDACTICEPERSONAL DIDACTIC

AUXILIAR

CONTABIL SEF

PERSONAL NEDIDACTIC

Administrator financiar

31

anual de activitate, stabilește sancțiuni, recompense pentru personalul propriu cât și pentru elevi.

Consiliul de Administrație este organul de decizie al activității școlare în domeniul administrativ, de devoltare, politici salariale, financiară etc. Printre răspunderile sale enumerăm: asigura respectarea legii învățământului, a legii privind statutul personalului didactic, a actelor normative emise de Ministerul Educației și cercetării, a deciziilor Inspectoratului Școlar Județean și General.

IV.4.Protecția muncii la Școala ”Tomșa Vodă” Solca

IV.4.1. Atribuţiile şi răspunderile angajaților și angajatorului ce revin în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă

În domeniul securității și sănătății în muncă angajatorul are urmatoarele atribuții:a) să asigure evaluarea riscurilor de accidentare și îmbolnăvire profesională;b) să stabilească măsurile tehnice și organizatorice de protecție a muncii;c) să stabilească în fișa postului atribuțiile și răspunderea angajaților și a celorlalți

participanți la procesul de muncă în domeniul protecției muncii;d) să elaboreze instrucțiuni proprii de securitate a muncii;e) să asigure resursele necesare pentru instruirea, testarea, formarea și perfecționarea

personalului cu atribuții în domeniul protecției muncii;f) să angajeze numai persoane care, în urma controlului medical și a verificării

aptitudinilor psihoprofesionale, corespund sarcinilor de muncă pe care urmează să le execute;

g) să anunțe imediat producerea unor avarii tehnice, evenimente, accidente de muncă sau îmbolnăviri profesionale la inspectoratul teritorial de muncă;

h) să asigure întocmirea fișei de expunere la riscuri profesionale pentru fiecare angajat expus și completarea acesteia de fiecare dată când se produc schimbări ale procesului de producție.Fiecare lucrător trebuie să-şi desfăşoare activitatea, în conformitate cu pregătirea

şi instruirea sa, precum şi cu instrucţiunile primite din partea angajatorului, astfel încât să nu expună la pericol de accidentare sau îmbolnăvire profesională atât propria persoană, cât şi alte persoane care pot fi afectate de acţiunile sau omisiunile sale în timpul procesului de muncă.

În acest scop lucrătorul are următoarele obligaţii:a) să utilizeze corect echipamentele de muncă şi echipamentele de transport;b) să îşi însuşească şi să respecte prevederile legislaţiei din domeniul securităţii şi

sănătăţii în muncă şi măsurile de aplicare a acestora;c) să aducă la cunoştinţa conducătorului locului de muncă şi/sau angajatorului

accidentele suferite de propria persoană;d) să respecte prevederile stipulate în Regulamentul Intern şi/sau Contractul de

Muncă;

e) să comunice imediat angajatorului şi/sau lucrătorilor desemnaţi orice situaţie de muncă despre care au motive întemeiate să o considere un pericol pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor, precum şi orice deficienţă a sistemelor de protecţie;

f) să dea relaţiile solicitate de către inspectorii de muncă şi inspectorii sanitari;g) să nu procedeze la scoaterea din funcţiune, modificarea, schimbarea sau

înlăturarea arbitrară a dispozitivelor de securitate proprii a aparaturii (videoterminale, aparate de tăiat hârtia, xerox, fax etc.);

32

h) să coopereze, atât timp cât este necesar, cu angajatorul şi/sau lucrătorii desemnaţi, pentru a permite angajatorului să se asigure că mediul de muncă şi condiţiile de lucru sunt sigure şi fără riscuri pentru securitate şi sănătate, în domeniul său de activitate;

i) să cunoască măsurile de prim ajutor care trebuie luate în caz de accidentări sau îmbolnăviri profesionale.

IV.4.2.Reguli pentru realizarea în deplină securitate a activității de serviciu la Școala ”Tomșa Vodă” Solca

1. Să se prezinte la serviciu apt mental şi fizic pentru îndeplinirea sarcinilor de serviciu;

2. Să respecte traseul de deplasare înscris în fişa individuală de protecţie a muncii;3. Să respecte atribuţiile din fişa postului;4. Să poarte echipamentul de protecţie pe care l-a primit;5. Să fie instruit de către şeful locului de muncă în vederea utilizării corecte a

echipamentului individual de protecţie;6. În birou să-şi desfăşoare activitatea în aşa fel încât, să nu expună la pericol de

accidentare atât persoana proprie, cât şi celelalte persoane participante la procesul de muncă;

7. La plecarea din sediu să fie atent la coborârea scărilor, la deplasarea pe culoare, să nu execute alte operaţii ce îi distrag atenţia în timp ce se deplasează;

8. La deplasarea pe drumurile publice să respecte regulile de circulaţie din Codul Rutier;

9. Să nu alerge după mijloacele de transport în comun;10. Să nu urce şi să nu coboare din mijlocul de transport în timpul mersului;11. Să aştepte venirea mijlocului de transport în spaţiile special amenajate; 12. Să se prezinte la controlul medical periodic;13. Să nu introducă în priză cordoane electrice fără ştecher sau cu ştecherul defect; 14. Să nu încarce instalaţiile electrice peste sarcina admisă;15. Să nu repare aparatură electrică, nefiind autorizat pentru aceasta;

IV.4.3.Reguli pentru accesul în instituție

Accesul cadrelor didactice în școalăAccesul cadrelor didactice, al cadrelor didactice auxiliare și al personalului

tehnico-administrativ este permis în baza legitimației cu fotografie, vizată de conducerea școlii pentru anul școlar în curs, care va fi prezentată, la cerere, la punctul de control, în momentul intrării.

Accesul elevilor în școală Accesul elevilor în Corpul A este permis doar pe la intrarea elevilor, pe baza

ecusonului școlar care va fi prezentat la punctul de control în momentul intrării și a uniformei școlare specifice ce va fi purtată pe tot parcursul programului școlar.

Elevii aflați în situații speciale pot fi derogați de la purtarea ecusonului sau uniformei școlare pe o perioadă determinată, pe baza acordului scris al conducătorului unității școlare. Elevii ciclului liceal vor avea în această situație asupra lor și cartea de identitate.

Uniforma școlară constă în sacou de culoare vișinie. Componența și culoarea uniformei școlare poate fi modificată în cadrul Consiliului Profesoral al clasei, cu acordul conducerii școlii.

33

Accesul elevilor ciclului primar este permis doar pe la intrarea elevilor, pe baza ecusonului școlar care va fi prezentat învățătorului de serviciu pe școală la punctul de control în momentul intrării.

Accesul elevilor în Corpul B sau C este permis doar pe baza ecusonului școlar și a uniformei școlare specifice ce va fi purtată pe tot parcursul programului școlar.

Accesul elevilor în sala de sport și în laboratoare este permis numai în prezența profesorului de specialitate (maistrului instructor) și numai purtând echipament adecvat.

Se interzice accesul elevilor în spațiile școlare în afara programului școlar corespunzător orarului și în afara întrunirilor cu caracter educativ prevăzute a se desfășura în incinta școlii.

Elevii pot intra în unitatea școlară sau ieși din unitatea școlară numai în timpul pauzelor. În caz de pericol este permisă intrarea/ieșirea elevilor și în timpul orelor de curs.

Accesul elevilor din învățământul seral și cu frecvență redusă este permis doar pe baza ecusonului școlar.

Programul serviciului pe școală realizat de către elevi este următorul:Dimineața: 7.45 – 14.00; După-amiază: 13.50 – 20.00

Atribuțiile elevului de serviciu pe școală sunt următoarele:- la începerea programului primeşte ecusonul şi cheia de la intrarea elevilor de

la profesorul de serviciu;- la încheierea programului predă ecusonul şi cheia de la intrarea elevilor

profesorului de serviciu;- sună de intrare şi ieşire conform programului de funcţionare;- la 5 minute după ce sună de intrare închide uşa de la intrarea elevilor;- deschide uşa de la intrarea elevilor după ce sună de ieşire;- salută politicos persoanele care intră în şcoală, le legitimează, completează

registrul de evidenţă a persoanelor externe şi nu permite accesul acestora în şcoală decât cu acordul profesorului de serviciu sau a conducerii şcolii; Elevul de serviciu are obligația de a ține o evidență riguroasă a persoanelor străine unității de învățământ, care intră în perimetrul școlii și de a consemna în registrul corespunzător datele de identificare și scopul vizitei.

- apelează profesorul de serviciu în cazuri mai dificile;- urmăreşte comportamentul elevilor în pauzele şcolare;- permite accesul elevilor pe la intrarea profesorilor numai în situaţii speciale,

completând în acest caz registrul de evidenţă a elevilor; - nu permite elevilor să rămână pe holuri sau în grupurile sanitare după ce se

sună de intrare;- asigură liniştea pe holuri în timpul orelor;- asigură necesarul de cretă pentru fiecare clasă;- aprinde sau stinge lumina de pe holuri, după nevoie. Verifică dacă la băi este

deschis robinetul pentru apă din cadrul instalațiilor sanitare, închizându-l.- răspunde oricărei solicitări din partea profesorului de serviciu sau a conducerii

şcolii;- nu părăseşte serviciul decât cu acordul profesorului de serviciu;- anunţă profesorul de serviciu dacă observă:

persoane străine în şcoală; comportamente negative ale elevilor; deteriorarea unor bunuri materiale ale şcolii; nefuncţionarea instalaţiilor sanitare sau electrice.

34

- elevii din programul de dimineaţă nu părăsesc serviciul decât după venirea elevului din programul de după-amiază (în caz că programul școlar este organizat în două schimburi).

- elevul de serviciu nu va deschide uşa de la intrarea elevilor în timpul orelor de curs decât în caz de pericol. Elevii care ies sau intră pe la intrarea profesorilor vor fi consemnaţi în registrul de evidenţă, precizând ora, clasa şi motivul explicit.

Nerespectarea atribuţiilor de către elevul de serviciu duce la scăderea notei la purtare a acestuia.

Daca din motive obiective, elevul planificat pentru serviciul pe şcoala absentează, acesta are obligaţia de a anunţa dirigintele cu o zi înainte, pentru a putea fi înlocuit.

Accesul vizitatorilor în școalăAccesul persoanelor și al autovehiculelor în incinta unității școlare se face numai

prin locurile special destinate acestui scop, pentru a permite o supraveghere a acestora la intrarea și ieșirea din perimetrul școlii. Este permis numai accesul autovehiculelor care aparțin salvării, pompierilor, poliției, salubrizării, jandarmeriei, precum și a celor care asigură intervenția operativă pentru remedierea unor defecțiuni ale rețelelor interioare (electrice, apă, telefonie, internet etc.) sau a celor care aprovizionează unitatea cu materialele contractate.

Accesul vizitatorilor este permis în baza verificării identității acestora la punctul de control, unde se va afla și registrul în care se vor nota: numele și prenumele.

Accesul vizitatorilor este permis numai la serviciul secretariat, în restul unității vizitatorii putând intra numai după obținerea aprobării conducerii unității de învățământ, pe baza ecusonului care atestă calitatea de invitat/vizitator, după efectuarea procedurilor de identificare, înregistrare și control. Ecusoanele vor fi purtate la vedere și se restituie la plecare.

Părinții participanți la orele de consiliere cu părinții pot intra în unitatea școlară fără avizul conducerii școlii, fiind însoțite în permanență, începând de la intrare, de către dirigintele clasei în care au copii.

În situația organizării ședințelor cu părinții sau a altor întruniri cu caracter comemorativ, educativ, cultural, sportiv etc., prevăzute a se desfășura în incinta școlii, conducerea unității și profesorii implicați vor supraveghea intrarea în școală a persoanelor invitate să participe la aceste manifestări. Persoanele chemate pe bază de invitație scrisă la diversele manifestări din cadrul școlii vor fi conduse în locurile destinate acestor manifestări de către elevul de serviciu / profesorul de serviciu / cadrele organizatoare, fără a fi legitimate. Cadrele didactice organizatoare vor anunța, în scris, conducerea școlii, cu minim 24 de ore înainte de desfășurarea evenimentului.

Este interzis accesul în instituţie a persoanelor aflate sub influenţa băuturilor alcoolice sau a celor turbulenți, precum şi a celor care au intenţia vădită de a deranja ordinea şi liniştea publică. De asemenea, se interzice intrarea persoanelor însoţite de animale, precum şi a celor care deţin arme, obiecte contondente, substanţe toxice, exploziv-pirotehnice, iritante-lacrimogene sau uşor inflamabile. În cazul în care animalele, obiectele sau substanțele enumerate mai sus sunt folosite ca materiale didactice în cadrul orelor de curs sau în cadrul activităților extracurriculare este necesar acordul scris al conducerii școlii. Este interzisă introducerea publicaţiilor cu caracter obscen sau agitator, a stupefiantelor, a băuturilor alcoolice, a ţigărilor sau a substanțelor etnobotanice. Se interzice comercializarea acestor produse în perimetrul şcolii sau în imediata apropiere a acesteia.

35

Cadrele didactice au obligația să supravegheze comportamentul vizitatorilor și să verifice sălile în care aceștia sunt invitați, pentru, pentru a nu fi lăsate sau abandonate obiecte care prin conținutul lor pot produce evenimente deosebite.

Programul școlii, precum și programul de audiențe la nivelul diferitelor departamente se stabilește semestrial de către conducerea unității de învățământ și se afișează la intrarea principală.

După terminarea orelor de curs și în timpul nopții, clădirea școlii va fi închisă și verificată de către personalul de pază din tură, verificându-se în același timp dacă au fost respectate măsurile împotriva incendiilor și siguranței imobilului.

Personalul de pază este obligat să cunoască și să respecte îndatoririle ce îi revin, conform fișei postului, fiind direct răspunzător pentru paza și integritatea obiectivului, a bunurilor și a valorilor încredințate, precum și pentru asigurarea ordinii în perimetrul școlii.

IV.4.4.Atribuţiile comitetului de securitate şi sănătate în muncă

analizează şi face propuneri privind politica de securitate şi sănătate în muncă şi planul de prevenire şi protecţie, conform regulamentului intern sau regulamentului de organizare şi funcţionare;

urmăreşte realizarea planului de prevenire şi protecţie, inclusiv alocarea mijloacelor necesare realizării prevederilor lui şi eficienţa acestora din punct de vedere al îmbunătăţirii condiţiilor de muncă;

analizează introducerea de noi tehnologii, alegerea echipamentelor, luând în considerare consecinţele asupra securităţii şi sănătăţii, lucrătorilor, şi face propuneri în situaţia constatării anumitor deficienţe;

analizează alegerea, cumpărarea, întreţinerea şi utilizarea echipamentelor de muncă, a echipamentelor de protecţie colectivă şi individuală;

analizează modul de îndeplinire a atribuţiilor ce revin serviciului extern de prevenire şi protecţie, precum şi menţinerea sau, dacă este cazul, înlocuirea acestuia;

propune măsuri de amenajare a locurilor de muncă, ţinând seama de prezenţa grupurilor sensibile la riscuri specifice;

analizează cererile formulate de lucrători privind condiţiile de muncă şi modul în care îşi îndeplinesc atribuţiile persoanele desemnate şi/sau serviciul extern;

urmăreşte modul în care se aplică şi se respectă reglementările legale privind securitatea şi sănătatea în muncă, măsurile dispuse de inspectorul de muncă şi inspectorii sanitari;

analizează propunerile lucrătorilor privind prevenirea accidentelor de muncă şi a îmbolnăvirilor profesionale, precum şi pentru îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi propune introducerea acestora în planul de prevenire şi protecţie;

analizează cauzele producerii accidentelor de muncă, îmbolnăvirilor profesionale şi evenimentelor produse şi poate propune măsuri tehnice în completarea măsurilor dispuse în urma cercetării;

efectuează verificări proprii privind aplicarea instrucţiunilor proprii şi a celor de lucru şi face un raport scris privind constatările făcute;

dezbate raportul scris, prezentat comitetului de securitate şi sănătate în muncă de către conducătorul unităţii cel puţin o dată pe an, cu privire la situaţia securităţii şi sănătăţii în muncă, la acţiunile care au fost întreprinse şi la eficienţa acestora în anul încheiat, precum şi propunerile pentru planul de prevenire şi protecţie ce se va realiza în anul următor.

36

IV.4.5.Instrirea personalului în domeniul protectiei muncii la Școala „Tomșa Vodă” Solca

În scopul aplicării și respectării în cadrul Școlii Tomșa Vodă Solca a regulilor privind protecția, igiena și securitatea în muncă corespunzătoare condițiilor în care se desfășoară activitatea, unitatea asigură instruirea tuturor persoanelor încadrate în muncă, prin angajații proprii cu atribuții și în domeniul protecției muncii. Instruirea personalului constă în : a) Instructajul introductiv general care se face de către șeful compartimentului de protecție a muncii următoarelor persoane:

- noilor angajați în muncă, angajați cu contracte de muncă indiferent de forma acestora;

- celor transferați în unitate de la altă unitate; - celor veniți în unitate ca detașați; - elevilor pentru practica profesională; - persoanelor aflate în unitate în perioada de probă în vederea angajării; - persoanelor angajate ca angajați sezonieri, temporari sau zilieri; - persoanele delegate în interesul serviciului; - persoanelor care vizitează sectoarele productive. Instructajul introductiv general are durata de cel puţin 8 ore şi vizează dobândirea

de cunoştinţe cu privire la:- conţinutul actelor normative care reglementează managementul situaţiilor de

urgenţă şi activitatea de apărare împotriva incendiilor, precum şi actele normative specifice profilului operatorului economic sau instituţiei;

- managementul situaţiilor de urgenţă şi modul de organizare a activităţii de apărare împotriva incendiilor la nivelul operatorului economic sau al instituţiei;

- mijloacele tehnice de prevenire şi stingere a incendiilor cu care sunt echipate construcţiile, instalaţiile, amenajările şi modul de utilizare a acestora, precum şi mijloacele tehnice existente şi planificarea resurselor pentru realizarea măsurilor de protecţie civilă;

- formele şi metodele specifice de prevenire şi stingere a incendiilor;- modul de acţiune în cazul producerii unei situaţii de urgenţă şi în cazul

observării şi anunţării unui incendiu;- acţiunile ce trebuie întreprinse pentru limitarea şi înlăturarea urmărilor

situaţiilor de urgenţă.b) Instructajul la locul de muncă se face după instructajul introductiv general, de

către conducătorul direct al locului de muncă și are ca scop prezentarea riscurilor și măsurilor de prevenire specifice locului de muncă pentru categorile de personal enunțate anterior precum și pentru personalul transferal de la un loc de muncă la altul în cadrul unității.

La efectuarea instructajului specific locului de muncă are durata de cel puţin 8 ore şi urmăreşte să se asigure participanţilor cunoştinţe referitoare la:

- caracteristicile fizico-chimice ale substanţelor, materialelor şi produselor utilizate la locul de muncă;

- condiţiile care determină ori favorizează producerea accidentelor şi avariilor tehnologice şi cauzele potenţiale de incendiu şi/sau de explozie specifice locului de muncă, măsurile de prevenire a acestora;

- descrierea, funcţionarea, monitorizarea şi modul de intervenţie la instalaţiile şi sistemele de siguranţă ale maşinilor şi utilajelor de la locurile de muncă, inclusiv cele de prevenire a avariilor tehnologice;

37

- descrierea, funcţionarea, amplasarea şi modul de acţionare a instalaţiilor, utilajelor, aparatelor, dispozitivelor şi mijloacelor de protecţie împotriva incendiilor;

- concepţia de intervenţie în cazul producerii unei situaţii de urgenţă şi conţinutul documentelor operative de răspuns;

- sarcini specifice pentru prevenirea situaţiilor de urgenţă, cauzelor potenţiale de incendiu şi realizarea măsurilor specifice de protecţie civilă.

c) Instructajul periodic se face de către conducătorul locului de muncă respectiv. Intervalul dintre două instructaje periodice pentru angajați va fi stabilit prin instrucțiuni proprii în funcție de condițiile locului de muncă dar nu va fi mai mare de 6 luni. Pentru personalul tehnico - administrativ intervalul dintre două instructaje periodice va fi de cel mult 12 luni. Acest instructaj se va face suplimentar celui programat în urmatoarele cazuri:

- când un angajat a lipsit peste 30 zile lucrătoare; - când s-a modificat procesul tehnologic, s-au schimbat echipamentele ori s-au

adus modificări la echipamentele existente; - când au apărut modificări ale normelor de protecție a muncii sau ale

instrucțiunilor proprii de securitate a muncii; - la reluarea activității după accident de muncă; - la executarea unor lucrări speciale.În cazul persoanelor cu funcţii de conducere instructajul periodic va fi făcut o dată

la 12 luni, timp de 2 ore de către lucrătorul desemnat pentru a se ocupa de activitaţile de prevenire si protecţie.

Instruirea personalului se va face pe baza tematicilor întocmite de lucrătorul desemnat şi aprobate de angajator.

IV.4.6.Sancţiunile disciplinare care pot fi aplicate, corespunzător Codului Muncii, sunt:

- observaţie; - avertisment scris; - diminuarea salariului de bază cu 5-10%, cumulat când este cazul cu

indemnizaţia de conducere, pe o perioadă de 1 – 3 luni; - suspendarea contractului de muncă pe o perioadă ce nu poate fi mai mare de

10 zile lucrătoare; - destituirea din funcţie; - desfacerea disciplinară a contractului de muncă.

Avertismentui scris constă într-o prevenire în scris a salariatului prin care i se pune în vedere faptul că în cazul săvârșirii de noi abateri va fi aplicată altă sancțiune mai gravă. Sancțiunea se aplică salariatului care a săvârșit cu intenție sau din culpă o faptă care nu a produs prejudicii grave sau ar fi putut aduce prejudicii unității.

Diminuarea salariului de bază cu 5-10% pe o perioadă de 1-3 luni se aplică de către unitate pentru săvârșirea de către un salariat a unor abateri grave, repetarea abaterilor pentru care a mai fost sancționat cu retrogradarea sau producerea de prejudicii materiale.

Suspendarea contractului de muncă pe o perioadă ce nu poate depăși 10 zile lucrătoare este sancțiunea aplicată salariatului în cazul repetării acțiunilor cu intenție, care au fost anterior sancționate cu avertisment scris.

Contractul de muncă este suspendat din inițiativa unității iar pe această perioadă salariatul nu beneficiază de nici un drept conferit de această calitate (cea de salariat).

38

Fiind plasată la pragul sancțiunii maxime de desfacere disciplinară a contractului de muncă, aplicarea acesteia se face cu considerarea faptului că este posibilă încă îndreptarea atitudinii persoanei care a fost sancționată.

Restituirea din funcție reprezintă sancțiunea aplicată de către unitatea salariatului care nefiind la prima abatere săvârsită cu intenție o faptă ce prejudiciază ordinea și activitatea unității având grad ridicat de pericol.

Desfacerea disciplinară a contractului de muncă reprezintă sancțiunea maximă ce poate fi aplicată de către unitate atât pentru săvârșirea unei singure abateri deosebit de grave cât și pentru încălcarea repetată a obligațiilor salariatului de a perturba grav ordinea și activitatea unității.

La constatarea abaterii grave sau a abaterilor repetate de la regulile de disciplină a muncii ori de la cele stabilite prin contractul de muncă sau regulamentui de ordine interioara, unitatea dispune concedierea salariatului pentru motive care țin de persoana salariatului, în condițiile legii.

Pentru cercetarea abaterii care urmează a fi sancţionată, directorul unităţii numeşte, în termen de cel mult 3 zile de la propunerea de sancţionare, o Comisie de cercetare formată din 3 – 5 membri, dintre care unul reprezintă sindicatul din care face parte persoana cercetată, iar ceilalţi sunt cadre didactice care au funcţia didactică cel puţin egală cu cea celui cercetat sau personal didactic auxiliar în cazul în care cel cercetat aparţine acestei categorii de personal..

Cercetarea abaterii, incluzând audierea celui cercetat, trebuie să stabilească faptele reale şi urmările acestora, împrejurările în care au fost comise, precum şi vinovăţia sau nevinovăţia celui cercetat. Cercetarea propunerii de sancţionare şi comunicarea deciziei se fac în cel mult 30 de zile data constatării abaterii. Decizia de sancţionare se comunică celui în cauză în cel mult 5 zile de la data emiterii şi produce efecte de la data comunicării. Persoanele sancţionate pot contesta decizia în termen de 30 zile.

Sancţiunea se stabileşte pe baza raportului comisiei de cercetare, iar ulterior, se comunică celui în cauză, printr-o decizie scrisă şi semnată de către directorul instituției., care trebuie să cuprindă elementele prevăzute la art.268 din Codul Muncii.

În cazul în care cel sancţionat nu a mai săvârşit abateri în cursul unui an de la aplicarea sancţiunii, îmbunătăţindu-şi activitatea şi comportamentul, Consiliul profesoral la solicitarea celui în cauză sau la propunerea directorului centrului şcolar sau a 1 / 3 din membrii săi, poate pune în discuţie şi hotărî ridicarea şi radierea sancţiunii.

IV.4.7.Măsuri de protecţie a muncii in cadrul laboratoarelor la Scoala ”Tomșa Vodă” Solca

Pentru prevenirea accidentelor de muncă şi îmbolnăvirilor profesionale în laboratoarele şcolare se pot lua următoarele măsuri:

a) Înainte de începerea experienţelor- experienţele la care se utilizează curent electric, la tensiuni ce pot fi

periculoase, vor fi efectuate numai de către profesorul de specialitate, ajutat eventual de un laborant, cunoscător al lucrărilor de laborator şi al normelor de protecţie a muncii;

- planul de desfăşurare a experienţelor va fi dinainte stabilit iar personalul va fi instruit în prealabil;

- de pe locul unde se desfăşoară experienţele se vor îndepărta toate obiectele care nu sunt necesare;

- pardoseala din jurul locului unde se desfăşoară experienţele trebuie să fie uscată sau acoperită cu un covor izolant;

39

- masa de lucru trebuie să fie suficient de mare pentru a permite plasarea în bune condiţii a întregului aparataj;

- alimentarea de la reţea se va face de la un tablou cu siguranţe fuzibile calibrate sau întrerupătoare automate; în cazul când se foloseşte o priză, aceasta va fi în prealabil verificată şi asigurată prin siguranţe fuzibile;

- părţile metalice ale aparatelor care ar putea intra accidental sub tensiune vor fi legate la pământ;

- racordurile dintre părţile componente ale montajului se vor face, în mod obligatoriu, prin cordoane în bună stare, perfect izolate şi corespunzătoare tensiunilor folosite în experienţa respectivă;

- uneltele de lucru (şurubelniţă, cleşte etc.) vor fi prevăzute cu mânere izolante, rezistente la tensiunile care se află în instalaţie;

- pentru controlul tensiunii şi intensităţii, se vor introduce în circuite aparate de măsurat;

- realizarea montajului sau a oricărei modificări a montajului existent precum şi introducerea sau scoaterea instrumentelor de măsurat din circuit se va face cu întregul aparataj scos de sub tensiune;

- înainte de conectarea instalaţiei la sursa de curent electric, se va face o ultimă verificare generală a aparatelor, legăturilor, izolaţiei etc.;

- pentru alimentarea cu energie electrică se va utiliza de preferinţă un întrerupător special al montajului, plasat pe masa de lucru; scoaterea montajului de sub tensiune trebuie să poată fi efectuată cu uşurinţă printr-o singură manevră;

- dacă se lucrează cu tensiuni periculoase, se va aşeza pe masa de lucru, la loc vizibil, o placă avertizoare a pericolului de electrocutare, iar elevii vor fi opriţi să se apropie.

b) În timpul desfăşurării experienţelor:- în timpul experienţelor, pe masa de lucru nu se va găsi, în afara părţilor

componente ale montajului, nici un obiect care ar putea, accidental, antrena legăturile montajului sau ar putea stabili contactul cu părţile aflate sub tensiune;

- cei care efectuează experienţele vor avea o îmbrăcăminte adecvată (strânsă pe corp, mâneci bine încheiate), de preferinţă halate de laborator;

- este interzisă părăsirea sau lăsarea fără supraveghere a montajului de tensiune;- se recomandă ca, la instalaţia aflată sub tensiune, toate manevrele să se facă

cu o singură mână;- în timpul funcţionării montajului, este interzisă atingerea parţilor neizolate

(schimbarea legăturilor, atingerea becurilor, intercalarea aparatelor de măsură);

- pentru prevenirea accidentelor după terminarea experienţelor, montajul va fi scos obligatoriu de sub tensiune; orice intervenţie asupra instalaţiei electrice trebuie să fie făcută de un electrician autorizat iar lucrarea să aibă caracter definitiv.

c) La lucrările de laborator unde se folosesc substanţe chimice:- lucrările de laborator şi aplicaţiile practice se efectuează cu cantităţile de

substanţă, cu concentraţiile, cu vasele şi aparatele indicate în proceduri, în manuale şi în instrucţiunile de folosire a materialelor respective, după ce în prealabil profesorul sau maistrul-instructor a verificat exactitatea datelor;

- efectuarea experienţelor este permisă numai după verificarea prealabilă a aparaturii respective;

40

- efectuarea experienţelor în vase murdare este interzisă; imediat după terminarea experienţei, vasele utilizate trebuie să fie spălate;

- vasele de laborator se spală cu amestecuri oxidante sau detergenţi şi apă distilată fără a se utiliza nisipul, care provoacă fisuri şi la încălzire sticla se va sparge uşor;

- vasele care conţin substanţe toxice vor purta etichete avertizoare şi vor fi păstrate la locuri sigure, sub cheie. Nu este permisă depozitarea alăturată a vaselor cu substanţe care produc reacţii violente prin contact; nu este permisă păstrarea substanţelor în vase neetichetate;

- la identificarea substanţelor pentru experienţe, se citeşte cu atenţie eticheta; dacă există cea mai mică îndoială asupra conţinutului unui vas, acesta se va trimite laboratorului de analize chimice, pentru identificare;

- trebuie să existe la îndemână un set de Fişe tehnice de securitate pentru toate substanţele şi preparatele chimice periculoase folosite astfel încât proprietăţile fizico-chimice şi toxicologice, efectele asupra sănătăţii, măsurile de protecţie necesare la manipularea lor şi procedurile în caz de urgenţă să fie cunoscute;

- elevilor le este interzis să guste sau să miroasă substanţele, să se aplece asupra vaselor fără avizul profesorului de specialitate, deoarece acţiunea multor substanţe este puternic toxică, chiar dacă aceasta nu se manifestă imediat;

- toate substanţele chimice se păstrează în dulapuri încuiate; nu este permisă înstrăinarea substanţelor din laborator;

- purtarea ochelarilor de protecţie este obligatorie la toate experienţele cu substanţe chimice agresive.

- eprubeta în care se încălzeşte un lichid se ţine înclinată (nu spre cel care lucrează, sau spre vecin); de asemenea, eprubeta nu trebuie încălzită numai la partea de jos, ci pe toata lungimea ocupată de substanţă; susţinerea eprubetei se va face cu un suport special construit, nu improvizat;

- rămăşiţele substanţelor periculoase (metale alcaline, fosfor, baze, substanţe caustice) nu trebuie aruncate la întâmplare, ci separat în vase destinate acestui scop, pentru a fi apoi cât mai repede neutralizate (făcute inofensive prin metode corespunzătoare);

- în cazul efectuării unor experienţe cu aparate în care se pot iniţia substanţe gazoase, se va face, în prealabil, verificarea tuburilor de legătură (etanşeitate, îndoire sau lipire), pentru a nu se produce vreo scăpare de gaze din cauza unor suprapresiuni.

d) La mânuirea substanţelor chimice- experienţele în care se produc substanţe gazoase sau vapori trebuie făcute sub

nişă;- fărâmiţarea alcaliilor, a calcei sodate, a iodului, a sărurilor acidului cromic, ca

şi a altor substanţe care dau o pulbere toxică, se va face de asemenea, sub nişă. Totodată, după caz, este obligatorie şi folosirea ochelarilor de protecţie.

e) La depozitarea substanţelor chimice- depozitarea se face într-o încăpere separată şi nu în laborator; depozitul

trebuie semnalizat cu semne grafice de avertizare;- magazia trebuie să fie bine ventilată;- depozitul trebuie să fie dotat cu mijloace adecvate şi suficiente de stingere a

incendiilor;- substanţele/ produsele chimice periculoase trebuie să fie etichetate şi ambalate

în recipiente corespunzătoare;- la depozitare se va ţine cont de incompatibilităţile la depozitare;

41

- toate chimicalele împrăştiate accidental trebuie să fie curăţate imediat; trebuie să existe la îndemână mijloace de neutralizare, curăţare şi EIP adecvat;

- instrucţiunile de securitate şi sănătate în muncă trebuie să fie afişate în loc vizibil pentru a avertiza personalul didactic şi elevii cu privire la măsurile de securitate necesare.

e) La mânuirea recipientelor cu acizi concentraţi sau amoniac: - vasele mari trebuie ţinute în ambalaje integre, etanşe şi din materiale

rezistente la conţinut;- turnarea lichidelor se face numai prin pâlnie;- acidul clorhidric concentrat, acidul azotic, soluţiile concentrate amoniac etc.

trebuie turnate sub nişă;- la diluarea acidului sulfuric concentrat, se toarnă încet acidul, apoi apa;- dacă într-un laborator sau într-o sală de clasă se produce, dintr-o cauză

oarecare, o cantitate de substanţe gazoase sau de vapori toxici (ex. spargerea unui vas cu brom, a unei butelii de acid azotic concentrat sau defectarea robinetului la un balon cu clor etc.), concomitent cu evacuarea celor prezenţi din încăpere (fără panică), se deschid ferestrele pentru aerisirea completă a încăperii, se închid uşile pentru a preveni împrăştierea gazelor şi se întrerup eventualele surse de căldură;

- la începutul şi sfârşitul oricărei experienţe, mâinile se spală cu apă şi săpun.f) La folosirea gazelor şi a vaporilor inflamabili:- hidrogenul (ca şi gazele sau vaporii inflamabili) nu se aprinde direct la

aparatul care îl produce;- mai întâi se umple o eprubetă cu gaz şi numai dacă acesta este pur şi se

aprinde liniştit, fără explozie, se aşază eprubeta la robinetul de ieşire din aparat pentru aprinderea gazului produs;

- reţeaua de gaze combustibile a laboratorului trebuie să aibă un robinet central, care să permită oprirea simultană a alimentării cu gaze a tuturor sălilor iar locul robinetului va a fi cunoscut de toţi cei care lucrează în laborator;

- verificarea şi repararea conductelor, robinetelor şi becurilor de gaz trebuie să fie făcută cel puţin o dată pe lună, de personal calificat.

g) La manevrarea aparatelor de încălzire (sursele de căldură)- la plecarea din laborator, chiar şi pentru scurt timp, este interzis să se lase

aprinse becuri de gaz, lămpi cu spirt sau alte aparate de încălzire;- în cazul în care se descoperă pierderi de gaze combustibile (cu miros specific)

sau vapori de benzină, se procedează astfel: se sting toate becurile de gaz de la ventilul principal precum şi celelalte surse de încălzire; concomitent cu evacuarea persoanelor din cameră, se deschid ferestrele sau gurile de ventilaţie şi apoi se închid uşile; se aeriseşte încăperea pâna la dispariţia completa a mirosului de gaz; nu se aprinde şi nici nu se stinge lumina electrică; se caută sursele de scurgere a gazului sau vaporilor (garnituri defecte, robinete deschise, tuburi de cauciuc sau conducte perforate etc.) şi se iau măsurile necesare pentru îndepărtarea defectelor; la întrebuinţarea becurilor de gaz se urmăreşte ca aprinderea să se facă treptat şi flacăra să nu pătrundă în interiorul becului; dacă flacăra totuşi pătrunde, se închide robinetul, se lasă becul să se răcească complet şi numai după aceea se aprinde din nou, micşorând în prealabil curentul de aer.

42

h) La întrebuinţarea lămpilor sau becurilor în care combustibilul lichid vine sub presiune (bec de spirt, lampa de benzină etc.):

- să nu se întrebuinţeze benzina pentru aparatele care funcţionează cu alcool sau petrol lampant;

- să se menţină aparatul de încălzit în ordine şi curăţenie; înainte de fiecare aprindere, duzele (orificiile) pentru trecerea vaporilor inflamabili vor fi curăţate, controlându-se dacă aparatul conţine o cantitate suficientă de combustibil;

- să nu facă arderea completă a combustibilului, deoarece dacă întreaga cantitate de lichid este epuizată, din duze iese un amestec explozibil, format din vaporii combustibilului cu aer care provoacă o explozie periculoasă;

- să se observe dacă ventilul (supapa) de siguranţă funcţionează astfel încât presiunea din rezervorul aparatului să nu se ridice peste cea normală şi totodată să se controleze ca rezervorul sa nu fie prea încălzit.

i) La experienţele care pot provoca explozii, stropiri sau împrăştieri violente de substanţe:

- în cazul experienţelor cu vase în care se pot dezvolta presiuni periculoase, trebuie luate măsuri de protecţie speciale contra împrăştierii cioburilor în caz de spargere, prin îngrădirea cu plase metalice sau cu paravane de sticlă armată;

- la pregătirea amestecurilor oxidante se fărâmiţează oxidanţii în stare pură, frecându-se cu precauţie doze mici într-un mojar absolut curat; amestecarea oxidanţilor cu alte substanţe fărâmiţate nu se face niciodată prin frecare în mojar, ci prin agitare într-un balon sau prin amestecare cu o spatulă sau o linguriţă de os pe o foaie de hârtie velină cretată;

- la experienţele executate în vid (distilare) se vor folosi ochelari de protecţie; de asemenea, se vor utiliza numai baloane mici cu fund rotund, din sticlă rezistentă la flacără;

- buteliile (baloanele, tuburile, recipientele) cu gaze lichefiate sau comprimate trebuie ferite de surse de încălzire; în laborator nu este permis să se afle mai mult de o butelie încărcată cu acelaşi gaz; buteliile trebuie ferite de căderi şi lovituri; robinetele buteliilor de oxigen vor fi păstrate curate (nu vor fi unse cu grăsimi) iar în timpul transportului şi depozitării, buteliile vor fi prevăzute cu capac de protecţie; este obligatorie dotarea buteliilor cu manometre, prevăzute cu plombă de verificare metrologică şi având marcată cu culoare roşie diviziunea de pe scală care indică presiunea maximă de folosire a buteliei; consumarea gazelor lichefiate sau comprimate se va face exclusiv prin reduc-toare de presiune; robinetele trebuie deschise şi închise încet, fără a fi bruscate, chiar dacă ele funcţionează greu.

j) La folosirea sticlăriei de laborator:- introducerea unui dop de plută sau de cauciuc într-un tub de sticlă se face

ţinându-se tubul cu mâna cât mai aproape de capătul de introdus (mâna înfăşurată într-o batistă şi fără a se forţa tubul);

- atunci când se introduce un dop într-un vas cu pereţi subţiri, vasul nu se ţine pe masă, ci de gât şi cât mai aproape de locul de introducere a dopului;

- încălzirea substanţelor în vase de laborator cu pereţi subţiri se face pe o sită sub agitare continuă;

- baloanele, paharele şi celelalte vase în care se află lichid fierbinte nu se pun direct pe masă, ci pe o placă din material termoizolant;

43

- paharele mari cu lichid se ridică numai cu ambele mâini şi se ţin în aşa fel, ca marginile răsfrânte ale paharului să se sprijine pe degetele mari şi pe degetele arătătoare;

- prinderea în stative a baloanelor de distilare, a biuretelor şi a refrigerentelor se efectuează cu ajutorul clemelor prevăzute cu apărători de plută sau cauciuc.

k) La desfăşurarea lucrărilor de disecţii şi de conservare a materialului biologic este necesar ca :

- instrumentarul trusei de disecţie şi microscopie să fie folosit corect, sub directa îndrumare şi supraveghere a profesorului;

- animalele de disecţie (ex. broaşte) să fie ţinute cu mâna acoperită cu o mănuşă de protecţie sau cu o bucată de pânză;

- după terminarea lucrărilor elevii să se spele pe mâini şi să se dezinfecteze cu alcool;

- instrumentele de disecţie să se sterilizeze, după care vor fi uscate pe o bucată de tifon, reaşezarea în cutia trusei făcându-se numai după o uscare completă;

- lucrările de conservare a materialului biologic şi de folosire a substanţelor chimice se vor desfăşura sub directa îndrumare a profesorului.

l) În laborator trebuie să se găsească, la loc vizibil, mijloacele de prim ajutorÎn caz de accidente (răniri, arsuri, otrăviri etc.) se vor lua următoarele măsuri:

- accidentele de natură mecanică pot avea ca efect tăieturi, zgârieturi, înţepături, zdrobiri şi striviri; în cazul leziunilor grave este necesară chemarea medicului, iar când rănile sunt uşoare, se spală cu apă curată, se dezinfectează cu apă oxigenată şi se bandajează cu tifon sterilizat; când se produc hemoragii, se procedează de urgenţă la oprirea sângelui, dezinfectarea şi bandajarea rănii şi transportarea accidentatului la spital;

- accidentele termice (arsuri, opăriri) se tratează după gravitatea lor; arsurile profunde şi pe suprafeţe mari (de gradul II şi III) necesită internarea de urgenţă în spital;

- accidentele chimice (arsuri chimice, intoxicaţii şi sufocări) pot avea loc la orice lucrare de laborator, dacă nu se respectă măsurile de protecţie; este totuşi necesar ca în timpul experienţelor să fie la îndemână o cantitate suficientă de soluţii de carbonat de sodiu, amoniac, acid acetic, acid boric etc. pentru neutralizarea acizilor sau bazelor care ar putea ajunge pe corp sau pe haine;

- manipularea substanţelor chimice agresive se va face folosind echipamentul de protecţie corespunzător (şorţuri de protecţie, mănuşi, ochelari etc.);

- în fiecare laborator trebuie să existe o trusă sanitară cu următoarele materiale: apă oxigenată, alcool sanitar, tinctură de iod, jecolan, acid boric, fiole de cofeină, pense, foarfecă, vată, tifon, leucoplast, o soluţie neutralizantă pentru cazul stropirii cu substanţe; medicamentele care au termen de valabilitate vor fi înlocuite periodic;

- dacă vreun reactiv ajunge pe corp, acesta trebuie spălat în primul rând cu o mare cantitate de apă şi apoi se şterge locul respectiv sau se aplică substanţe neutralizante;

- când o picătură de reactiv pătrunde în ochi, este foarte important ca ochii să fie spălaţi imediat cu jet de apă şi apoi supuşi unui examen medical;

- în cazul intoxicaţiilor acute sau al sufocărilor cu substanţe gazoase sau cu vapori toxici, până la sosirea medicului, cel în cauză va fi scos din atmosfera toxică şi va fi dus într-un loc bine aerisit, i se va desface haina la gât şi i se va face respiraţie artificială.

44

IV.5. Protecția socială

Elemente ale protecţiei sociale a salariaţilor în cadrul Școlii ”Tomșa Vodă” Solca sunt :

- decontarea cheltuielilor de transport ;- diurna de deplasare ;- alte ajutoare acordate salariaţilor cu ar fi:

o salarii compensatorii : în cazul decesului, în cazul mamei pentru naşterea unui copil ;

o zile libere plătite de unitate: căsătoria salariatului - 5 zile; căsătoria unui copil - 2 zile; naşterea unui copil - 5 zile; decesul soţului sau a rudelor de gradul I - 3 zile, etc.

Ajutoarele acordate de unitate salariaţilor sunt sume de bani care se calculează în funcţie de tipul ajutorului şi este acordat în conformitate cu reglementările prevăzute în Contractul de muncă.

Zilele libere acordate de unitate salariaţilor, pentru evenimente deosebite sunt plătite de către unitate şi nu sunt scăzute din zilele de concediu ale salariaţilor.

Decontarea cheltuielilor de transport şi acordarea diurnei de deplasare se acordă salariaţilor care se deplasează în altă localitate, în interes de serviciu. Diurna se acordă în momentul plăţii salariatului, iar cheltuielile cu transportul se decontează imediat după întoarcerea din delegaţie.

CONCLUZII

Activitatea umană, indiferent de scopul ei, fiind în esență un proces dinamic, cu consum de energie, implică pe lângă rezultatele pozitive, și un impact negativ asupra executantului, ceea ce se traduce prin uzura fizică și psihică a acestuia. În particular, munca are drept conotație obligatorie consumul forței de muncă a omului. În amunite condiții, ritmul sau calitatea consumului pot depăși limitele normale de autoregenerare și echilibrul somatopsihic, fapt ce se manifestă prin fenomenul de accidentare sau îmbolnăvire.

În cazul muncii individuale, având ca scop satisfacerea unor necesități personale, pe care fiecare executant și-o organizează, conduce și desfășoară singur, acesta va fi

45

răspunzător și va suporta consecințele producerii accidentului sau îmbolnăvirii datorate activității sale. De menționat că, în cursul unui asemenea proces, elementele externe, care pot interveni în sens negativ, favorizând sau provocând agresiunea, sunt în general reduse.

Socializarea producției a generat o nouă situație: beneficiarul, conducătorul, organizatorul și executantul muncii sunt distincți. În consecință, primii vor constitui o sursă suplimentară directă sau indirectă de pericol potențial, devenind în mare măsură răspunzători de depășirea limitelor nomale de consum al forței de muncă a executantului. La aceasta se adaugă capacitatea proprie a mijloacelor cu care se efectuează munca, a mediului în care are loc procesul, precum și a executantului propriu-zis, de perturba depășirea normală a activității.

Unul din pericolele majore constituindu-l procesele de muncă, s-au conturat treptat diverse direcții de activitate care în timp au condus la formarea de noi discipline și ramuri ștințifice: medicina muncii, psihologia și ergonomia muncii, protecția muncii, protecția socială. Unele studiază posibilitățile de prevenire a fenomenelor negative generate de activitatea productivă asupra lucrătorilor, altele se ocupă de dimensionarea efectelor suportate de aceștia și de recuperarea indivizilor afectați. Indiferent de obiectivul propus, toate disciplinele, pot fi grupate sub denumirea generică de mijloace de prezervare a vieții și sănătății populației.

Printre relativ nou apărutele domenii de activitate se înscrie și protecția muncii, înțeleasă ca ansamblul de acțiuni și măsuri întreprinse în scopul asigurării integrității anatomo funcționale și sănătății oamenilor în procesul muncii. Dezvoltarea sa sub aspect concret aplicativ, precum și problemele complexe generate de noile tehnologii, au creat cu timpul necesitatea obiectivă și dialectică de teoretizare și conceptualizare a experienței practice.

BIBLIOGRAFIE

1. Alexandru Darabont, Ștefan Pece, Protecția Muncii Ed. Didactică și Pedagogică, București

2. Alexandru Țiclea. Codul muncii Ed.Universul Juridic București 20103. Alexandru Țiclea, Constantin Tufan. Protecția muncii în România Ed. Lumina

Lex4. Armstrong Michael. Managementul resurselor umane Ed.Codecs București 20095. Cole G.A. Managementul personalului Ed.Codecs București 2000

46

6. Florin Pașa. Securitatea și sănătatea în muncă Ed.Tribuna Economică București 2007

7. Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecția Muncii. Normele Generale de Protecție a Muncii București 2000

8. Ion Traian Ștefănescu. Dreptul muncii Ed. Lumina Lex București 20029. Isac Claudia. Protecția și asigurările sociale Ed.Focus 200310. Ivănescu Fulger. Salarizarea și protecția socială Ed.Forum București 199611. Ovidiu Ținca. Drept social comunitar. Ed.Lumina Lex București 200212. Ovidiu Ținca. Normele juridice de protecție a muncii. Ed. Lumina Lex București

200213. Radu Roxana Cristina. Dreptul muncii Ed.C.H.Beck București 200814. Robert L. Mathis. Managementul resurselor umane Ed. Economică 1997 15. Ștefănescu Ion Traian. Dreptul Muncii Ed.Lumina Lex București 200016. Tănăsescu Paul. Asigurări și protecție socială în România Ed.C.H.Beck București

200917. Tinca Ovidiu. Dreptul muncii Ed.Lumina Lex București 200418. Ticlea Alexandru. Dreptul muncii Ed.Lumina Lex București 200419. Ticlea Alexandru. Dreptul securității sociale Ed.Universul Juridic București 200920. Uță Lucia. Dreptul muncii Ed.Hamangin București 200921. Valer Dorneanu, Gheorghe Bădică Dreptul muncii Ed. Lumina Lex București

200222. Vasile Popa. Dreptul muncii Ed.All Beck București 200423. Valerică Nistor. Dreptul social european. Ed. Lumina Lex București 200424. Vasile Popa, Ondina Pană. Dreptul muncii comparat Ed.Lumina Lex București

2003*** Legea nr. 319 din 14 iulie 2006 privind securitatea și sănătatatea în muncăwww.mmuncii.rowww.inspectmun.rowww.inpm.rowww.incsmps.rowww.cnpas.org

ANEXE

Anexa nr. 1

47

Anexa nr. 2

48

49

50