Clasificarea ariilor periculoase

3.1. Clasificarea ariilor periculoase are ca obiect analizarea si clasificarea locurilor in care, prin natura procesului tehnologic, se produc, se prelucreaza sau manipuleaza substante care, impreuna cu aerul, pot forma amestecuri explozive, in scopul alegerii corecte a echipamentului elect 747f58h ric ce urmeaza a fi instalat in aceste arii.

3.2. Ariile periculoase se clasifica functie de proprietatile vaporilor si gazelor inflamabile care pot fi prezente precum si de probabilitatea aparitiei unei atmosfere explozive.

3.3. Evaluarea probabilitatii aparitiei unei atmosfere explozive necesita examinarea fiecarui utilaj tehnologic care contine materiale inflamabile ce ar putea constitui o sursa de degajare.

Nu trebuie luate in calcul la aceasta evaluare avariile imprevizibile legate de operatii gresite, nerespectarea tehnologiei, materiale necorespunzatoare calitativ (de ex. spargerea unui rezervor, ruperea unei conducte, etc.)

Atunci cand exista dubii sau elemente greu de evaluat, trebuie sa se ia in consideratie probabilitatea cea mai mare privind aparitia unei atmosfere explozive.

3.4. Planurile de clasificare a ariilor periculoase (planuri de zonare) trebuie reexaminate si reactualizate de fiecare data cand se produc modificari la utilaje, instalatii sau la procedurile de exploatare a acestora.

3.5 Procedura de clasificare a ariilor periculoase cu vapori si gaze inflamabile trebuie sa determine.

a)     sursa de degajare si gradul acesteia

Fiecare utilaj sau element de instalatie ( pompa, vana, flansa, conducta, rezervor, etc.) trebuie considerat ca o sursa potentiala de degajare a materialelor inflamabile, daca exista posibilitatea ca acestea sa fie eliberate in atmosfera.

Conductele sudate, fara flanse, vane sau alte fitinguri nu se considera surse de degajare.

Gradul de degajare ( continuu, primar sau secundar, conform definitiilor din SR EN 60079-10) se determina luand in considerare frecventa si durata probabila a degajarii.

b)     tipul zonei – functie de gradul de degajare si de ventilare

O degajare de grad continuu conduce, in mod normal la o zona 0, o degajare de grad primar la o zona 1 si o degajare de grad secundar la o zona 2.

c) intinderea zonei depinde atat de proprietatile substantelor inflamabile cat si de caracteristicile procesului de productie.

In principal trebuie sa se ia in considerare:

- debitul de degajare a gazelor;

- limita inferioara de explozie a acestora (LEL);

- ventilarea;

- densitatea relativa a gazelor sau vaporilor in raport cu aerul;

- conditiile locale ( topografie, conditii climatice, etc.).

Intinderea zonei poate fi limitata, functie de amplasarea sursei de degajare, prin:

- bariere materiale (pereti);

- mentinerea unei presiuni in incaperile adiacente;

- purjarea in incaperile adiacente a unui debit de aer corespunzator pentru

a asigura evacuarea gazelor si vaporilor inflamabili.

Indicatii pentru ordinul de marime al zonelor sunt date in Anexa C a SR EN 60079-10.

Pentru utilizarea practica a exemplelor date in acest standard trebuie luate in considerare particularitatile fiecarui caz in parte.

3.6. Exemple de surse de degajare

a)     surse de grad continuu:

- suprafata unui lichid inflamabil dintr-un rezervor cu capac fix, cu ventilare

permanenta spre atmosfera;

- suprafata unui lichid inflamabil deschis permanent in atmosfera.

b) surse de grad primar:

- garnituri de pompe, compresoare sau supape, daca in timpul functionarii

normale este probabila o degajare de gaz sau lichid inflamabil;

- puncte de prelevare a probelor de unde in timpul functionarii normale se

poate degaja material inflamabil;

- supape de descarcare, guri de ventilare etc. de la care se poate degaja

material inflamabil in functionare normala.

b) surse de grad secundar:

- garnituri de pompe, compresoare sau supape, unde nu se poate degaja

material inflamabil in functionare normala;

- flanse, garnituri de etansare si racorduri de tevi unde nu sunt de asteptat

degajari in functionare normala;

- puncte de prelevare a probelor de unde, in timpul functionarii normale, nu

sunt de asteptat degajari.

Deschiderile dintre arii trebuie considerate, de asemenea, surse de degajare al caror grad depinde de tipul zonei adiacente, de durata si frecventa deschiderilor, de eficienta etansarii, etc.

3.7. Exemple de definire a zonelor

Zona 0 cuprinde, in esenta, interiorul rezervoarelor sau aparatelor (evaporatoare, vase de reactie, etc.)

Drept zona 1 se pot clasifica:

- aria adiacenta zonei 0;

- imprejurul gurilor de alimentare;

- locurile unde se transfera lichide volatile dintr-un rezervor in altul;

- incaperi de pompe/compresoare ventilate inadecvat;

- imprejurul punctelor de preluare a probelor;

- imprejurul unor garnituri de pompe, compresoare sau supape insuficient etanse;

- vecinatatea operatiilor de vopsitorie, unde se folosesc solventi volatili inflamabili;

- imprejurul supapelor de descarcare sau gurilor de ventilare.

Zona 2 cuprinde:

- fluide inflamabile transportate in sisteme inchise din care nu pot scapa decat

accidental sau in cazul unor operari gresite;

- ariile in care, in mod normal, este evitata formarea unor concentratii explozive

de vapori sau gaze prin ventilare mecanica; dar care pot deveni periculoase datorita intreruperii acesteia;

- ariile adiacente zonei 1, in care gaze sau vapori inflamabili pot scapa ocazional

cu exceptia cazului in care patrunderea e oprita de o ventilare mecanica corespunzatoare, ce asigura o suprapresiune de aer curat si sunt luate masuri pentru a se evita oprirea acesteia.

CONCEPTE FUNDAMENTELE PENTRU PREVENIREA EXPLOZIILOR SI PROTECTIA IMPOTRIVA EXPLOZIILOR IN MEDII CU ATMOSFERE POTENTIAL EXPLOZIVE

1. INTRODUCERE

Prevenirea exploziilor si protectia impotriva exploziilor prezinta o importanta majora pentru securitatea si sanatatea lucratorilor deoarece exploziile pun in primejdie viata si sanatatea oamenilor ca un rezultat al efectelor necontrolate ale flacarilor si presiunii (radiatii firbinti ,flacari, unde de presiune, particule proiectate – sfaramaturi zburate), prezentei produselor de reactie toxice si consumului de oxigen din aerul pe care trebuie sa-l inspite acestia. In plus , daunele materiale in cazul unei explozii pot fi deosebit de mari.

Pericolul de explozii poate sa apara in toate intreprinderile care lucreaza cu substante inflamabile. Acestea includ multe materiale de intrare , produse intermediare, produse finale precum si degajari (scurgeri) in procesele de lucru de rutina, asa cum se poate vedea in fig 1.

Fig. 1 - Degajare de substante inflamabile in procese de rutina

O explozie apare daca o substanta inflamabila este prezenta in amestec cu aerul (cu suficient oxigen) in limitele de explozie, impreuna cu o sursa de initiere - fig. 2

Fig. 2 - Triunghiul aprinderii

Definitii:Explozie Reactie brusca de oxidare sau descompunere care produce o crestere de

temperatura, presiune sau ambele simultan.[ISO 8421-1, 1987-03-01, 1.13]

Necesitatea coincidentei unei atmosfere explozive si sursei de aprindere eficiente si efectele anticipate ale unei explozii duc imediat la cele trei principii de baza ale prevenirii exploziei si protectiei contra exploziei.

a) prevenirea:

- evitarea atmosferelor explozive. Acest obiectiv poate fi atins in principal modificand fie concentratia substantei inflamabile la o valoare care sa se afle in afara domeniului de explozie sau a concentratiei de oxigen la o valoare sub concentratia limita de oxigen (LOC);

- evitarea tuturor surselor de aprindere efective eventuale;

b) protectia:

limitarea efectelor exploziilor la o limita acceptabila prin masuri de protectie constructive. Spre deosebire de cele doua masuri descrise mai sus, aici se ia in considerare producerea unei explozii.

Definitii:Atmosfera exploziva

Amestec de substante inflamabile sub forma de gaze, vapori, ceata sau praf cu aerul, in conditii atmosferice in care, dupa ce s-a produs aprinderea, combustia se raspandeste in intregul amestec nears. (Pct. 3.17 din SREN 1127-1; Directiva 94/9/CE, Capitolul I, articolul 1).

Atmosfera exploziva

periculoasa

Atmosfera exploziva care, daca explodeaza cauzeaza deteriorari.

Atmosfera potential exploziva

Atmosfera care poate deveni exploziva din cauza conditiilor locale si de functionare. [Directiva 94/9/CE, Capitolul I, articolul 1]

Domeniu de explozie

Domeniu de concentratie al unei substante inflamabile in aer in care se poate produce o explozie. (Pct. 3.13 din SREN 1127-1).

Limitele exploziei Limitele domeniului de explozie(SR EN 1127-1).Limita inferioara de explozie (LEL-

lower explosive limit)

Limita inferioara a domeniului de explozie (SR EN 1127-1).Concentratie in aer de gaze inflamabile sau vapori inflamabili, sub care atmosfera gazoasa nu este exploziva [ VEI426-02-09, modificat ].

Limita superioara de explozie (UEL- upper

explosive limit)

Limita superioara a domeniului de explozie(SR EN 1127-1).

Concentratie in aer de gaze inflamabile sau vapori inflamabili, peste care atmosfera gazoasa nu este exploziva [ VEI426-02-10,modificat ].

Concentratie limita de oxigen

(LOC)

Concentratie maxima de oxigen dintr-un amestec de o substanta inflamabila, aer si un gaz inert, in care nu se produce o explozie in conditii de incercare specificate.

Eliminarea sau reducerea riscului poate fi realizata prin aplicarea numai unuia din principiile de prevenire si de protectie de mai sus sau se poate aplica o combinatie intre aceste principii.

Intotdeauna prima optiune ar fi evitarea unei atmosfere explozive. Cu cat este mai mare probabilitatea producerii unei atmosfere explozive, cu atat mai mare trebuie sa fie extinderea masurilor contra surselor de aprindere efective si invers.

Pentru a permite selectarea masurilor adecvate, trebuie sa se dezvolte un concept de securitate contra exploziei pentru fiecare caz in parte.

Pentru aplicarea masurilor de prevenire a exploziilor si de protectie impotriva acestora, este nevoie de cunoasterea temeinica a faptelor si de suficienta e 515d32f xperienta. De aceea, este recomandabil sa se apeleze la indrumarea expertilor.

IDENTIFICAREA SI EVALUAREA RISCULUI DE EXPLOZIE

Ori de cate ori este posibil trebuie sa se previna aparitia atmosferei explozive. Astfel, primul pas in evaluarea riscului de explozie este sa se determine daca un risc de atmosfera exploziva poate sa apara si in ce circumstante. Apoi trebuie sa se stabileasca daca aceasta poate fi initiata.

Acest proces de evaluare trebuie intotdeauna asociat cu un caz individual si nu poate fi generalizat. Considerentele specifice sunt porobabilitatea si durata aparitiei atmosferei explozive periculoase, probabilitatea ca sursele de initiere sa fie prezente si sa devina active si efective, instalatiile, substantele utilizate, procesele, interactiunile lor posibile si scara efectelor anticipate.

Evaluarea trebuie sa ia in considerare urmatoarele situatii operationale:

- conditiile de operare normale, inclusiv mentenanta,

- punerea si scoaterea din functiune,

- defectiunile, conditiile previzibile de defect,

- intrebuintarea gresita care poate fi rezonabil prevazuta.

Factorii importanti sunt:

- echipamentul de lucru utilizat,

- constructia instalatiilor si configuratia,

- substantele utilizate,

- conditiile si procesele de lucru, si

- posibilitatile lor de interactiune unele cu altele si cu mediul de lucru.

Trebuie luate in considerare locurile care sunt sau pot fi conectate prin deschideri spre locurile in care o atmosfera exploziva poate sa apara (numite in continuare arii periculoase).

Criterii de evaluare

Trebuie satisfacute simultan 4 conditii pentru ca exploziile cu efecte periculoase sa apara:

-          un grad mare de dispersie a substantelor inflamambile;

-          concentratia substantelor inflamabile in aer in limitele lor de explozie;

-          cantitatea periculoasa a unei atmosfere explozive;

-          o sursa efectiva de initiere.

Pentru a verifica daca aceste conditii sunt intrunite, riscul de explozie poate fi evaluat cu ajutorul schemei logice din fig.3.

Figura 3 – Diagrama de evaluare pentru recunoasterea si prevenirea pericolelor de explozie

MASURI DE PROTECTIE LA EXPLOZIE

Daca este posibil sa se formeze o atmosfera exploziva periculoasa, sunt necesare masuri de protectie la explozie. In primul rand trebuie sa se incercerce evitarea aparitiei atmosferei explozive prin aplicarea de masuri tehnice, care trebuie luate in considerare impreuna cu masurile organizatorice .

MASURI TEHNICE DE PROTECTIE LA EXPLOZIE

'Masuri de protectie la explozie' reprezinta toate masurile care

previn formarea atmosferelor explozive periculoase, evita aprinderea atmosferelor explozive periculoase sau

micsoreaza efectele exploziilor pentru a asigura sanatatea si securitatea lucratorilor.

Prevenirea atmosferelor explozive periculoase

Conform articolului 3 din directiva 1999/92/EC 'Prevenirea si protectia impotriva exploziilor', intotdeauna trebuie sa aiba prioritate prevenirea atmosferelor explozive periculoase care se poate face prin:

- Utilizarea de inlocuitori ai substantelor inflamabile

- Limitarea concentratiilor

- Inertizarea

- Prevenirea sau limitarea formarii de atmosfere explozive in vecinatatea instalatiei

Formarea de atmosfere explozive periculoase in jurul instalatieilor inchise care trebuie protejate la scurgeri prin efectuarea unui service regulat.

Daca emisia de substante inflamabile nu poate fi prevenita, deseori formarea de atmosfere explozive periculoase poate fi prevenita prin ventilatie. Trebuie luate in considerare urmatoarele :

trebuie sa se estimeze cantitatea maxima de gaze, vapori si ceturi care pot fi emise (intensitatea sursei), sa se cunoasca locatia sursei si conditiile de dispersie.

Instalatii de alarmare

Concentratiile din vecinatatea instalatiilor pot fi monitorizate de exemplu cu ajutorul unei alarme de gaze. Alarmele de gaze pentru utilizare in arii periculoase trebuie aprobate si marcate corespunzator ca echipoament electric de securitate, urmand directiva 94/9/EC.

Evitarea surselor de aprindere

Daca nu este posibil sa se previna formarea de atmosfere explozive periculoase, trebuie sa se evite aprinderea. Acest lucru poate fi obtinut prin masuri de protectie care evita sau reduc probabilitatea surselor de aprindere. Pentru a stabili masurile preventive eficiente, trebuie sa se

cunoasca diversele tipuri de surse de aprindere si modul in care ele functioneaza. Se estimeaza probabilitatea ca o atmosfera exploziva periculoasa si o sursa de aprindere sa fie prezente in acelasi timp si in acelasi loc si extinderea masurilor necesare va fi determinata corespunzator. Acest lucru se face pe baza sistemului de zone descris mai jos, din care deriva masurile preventive necesare.

Zonarea ariilor periculoase

O arie periculoasa este un loc in care o atmosfera exploziva poate aparea in astfel de cantitati incat necesita precautii pentru a proteja lucratorii impotriva pericolelor de explozie. Aceasta cantitate este considerata o atmosfera exploziva periculoasa. Ca baza in determinarea extinderea masurilor de protectie, toate ariile periculoase care mai raman trebuie clasificate in termeni de zone conform probabilitatii de aparitie a acestor atmosfere.

Extinderea masurilor de protectie

Extinderea masurilor de protectie depinde de probabilitatea aparitiei atmosferelor explozive (zonare) si de aceea trebuie determinata in conformitate cu tabelul 1 de mai jos.

Tabelul 1 - Extinderea masurilor de protectie in diferite zone

Zonare Surse de aprindere ce trebuie evitate in mod

fiabil:

0 sau 20          in functionare normala (fara functionari

defectuoase)

         in cazuri previzibile de functionare

defectuoasa si

         in eventualitatea unor rare functionari

defectuoase

1 sau 21          in functionare normala (fara functionari

defectuoase) si

         in cazuri previzibile de functionare

defectuoasa

2 sau 22          in functionare normala (fara functionari

defectuoase)

Tipuri de surse de aprindere

Standardul EN 1127-1 distinge treisprezece tipuri de surse de aprindere:

         suprafete fierbinti

         flacari si gaze fierbinti

         scantei generate mecanic

         cureti electrici vagabonzi, protectie catodica la coroziune

         electricitate statica

         trasnete

         campuri electromagnetice in domeniul frecventelor intre 9 kHz si 300 GHz

         radiatie electromagnetica in domeniul frecventelor intre 300 GHz si 3´106 GHz sau lungimi de unda de la 1000 µm pana la 0,1 µm (spectrul optic)

         radiatie de ionizare

         ultrasunete

         compresiune adiabatica, unde de soc, curgeri de gaze

         reactii chimice

Figura 4 - Exemple de surse potentiale de aprindere obisnuite

Reducerea efectelor exploziilor

In multe cazuri nu este posibila evitarea atmosferelor explozive sau a surselor de aprindere la un nivel suficient de securitate. In aceste cazuri trebuie luate masuri de limitare a efectelor exploziilor la un nivel acceptabil. Astfel de masuri sunt, de exemplu: conceptie rezistenta la explozie; eliberarea exploziei; suprimarea exploziei sau prevenirea propagarii flacarii sau exploziei. Aceste masuri pot fi realizate prin utilizarea sistemelor protectoare conform directivei 94/9/EC.

Masuri organizatorice de protectie la explozie. Documentul de protectie la explozie

Daca exista un risc potential de explozie la locul de munca, acest lucru implica si faptul ca organizarea muncii trebuie sa se conformeze anumitor cerinte. Prin masuri organizatorice se stabilesc procedurile de lucru astfel incat lucratorii sa nu poata fi afectati de o explozie. Trebuie stipulate masuri pentru inspectii, reparatii si service incat sa se asigure ca masurile tehnice raman operationale. Masurile organizatorice trebuie sa tina seama de asemenea de posibila interactiune dintre masurile de protectie la explozie si procedurile de lucru. Aceste masuri de protectie la explozie combinate trebuie sa asigure ca lucratorii pot executa munca repartizata lor fara a pune in pericol sanatatea sau securitatea lor sau a altor persoane.

Figura .- Exemple de masuri organizatorice pentru protectia la explozie

Trebuie realizate urmatoarele masuri organizatorice:

- redactarea instructiunilor de operare, atunci cand acest lucru este cerut prin documentul de protectie la explozie;

- instruirea participantilor la procesul de munca in ceea ce priveste protectia la explozie;

- asigurarea faptului ca participantii la procesul de munca au competenta necesara;

- aplicarea unui sistem autorizat de lucru pentru situatii periculoase, atunci cand acest lucru este cerut prin documentul de protectie la explozie;

- efectuarea intretinerii;

- efectuarea inspectiei si supravegherii;

- marcarea (identificarea) locurilor periculoase atunci cand este necesar.

Masurile organizatorice luate trebuie sa fie inregistrate in documentul de protectie la explozie .

Angajatorul trebuie sa intocmeasca si sa mentina o documentatie, denumita document de protectie la explozie. Aceasta documentati cuprinde, de exemplu: riscurile de explozie care au fost determinate si evaluate; masuri de securitate corespunzatoare; ariile periculoase clasificate in zone; locul de munca si echipamentul de lucru, inclusiv dispozitivele de avertizare care sunt concepute, actionate si mentinute acordandu-se atentia cuvenita securitatii. Documentul de protectie la explozie trebuie intocmit inainte de inceperea activitatii si trebuie revizuit atunci cand locul de munca, echipamentul de lucru sau organizarea muncii sunt supuse la schimbari semnificative, extinderi sau transformari.

Marcarea locurilor periculoase

Directiva 1999/92/EEC stipuleaza faptul ca punctele de intrare in locurile unde atmosferele explozive periculoase pot sa apara in astfel de cantitati incat sa afecteze securitatea si sanatatea participantilor la procesul de munca, trebuie unde este necesar sa fie marcate de catre angajator cu urmatorul semn de avertizare:

Figura 17 - Semn de avertizare pentru locurile in care pot aparea atmosfere explozive periculoase

Trasaturi distinctive:

- forma triunghiulara,

- litere negre pe un fond galben cu margine neagra (partea de culoare galbena ocupa o portiune de cel putin 50 % din suprafata semnului).

Astfel de marcaj este cerut de exemplu pentru camere sau arii in care atmosferele explozive periculoase pot sa apara (cum ar fi camere sau capsulari ingradite unde substante inflamabile lichide sunt depozitate). Pe de alta parte acolo nu este punct in marcaj unde o parte a instalatiei este protejata in totaliate de mijloace de atenuare. Daca locul (aria) periculoasa nu este o deschidere libera ingrijoratoare, numai o parte a acesteia trebuie sa fie marcata cu dungi in diagonala galbene/negre, de exemplu pe o pardoseala. Alte detalii (amanunte) pot fi

adaugate la semnul de avertizare, indicand de exemplu natura si frecventa aparitiilor atmosferelor explozive periculoase (substante si zone). Poate fi dezirabil asezarea altor semne de avertizare in conformitate cu 92/58/EEC, de exemplu interzicerea fumatului, etc. Atentionarea participantilor la procesul de munca trebuie sa fie dedusa din simbol si este inteleasa in cursul instruirii acestora.

1. RELATIA DINTRE DIRECTIVA 94/9/EC SI DIRECTIVA 1999/92/EC

1. Hotararea de Guvern nr. 115 din 05 februarie 2004 privind stabilirea cerintelor esentiale de securitate ale echipamentelor individuale de protectie si a conditiilor pentru introducerea lor pe piata, publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 166 din 26.02.2004 Hotararea nr. 809 din 14 iulie 2005 pentru modificarea Hotararii Guvernului nr. 115/2004 privind stabilirea cerintelor esentiale de securitate ale echipamentelor individuale de protectie si a conditiilor pentru introducerea lor pe piata (Directiva Consiliului 89/686/CEE din 21 decembrie 1989 privind armonizarea legislatiei statelor Membre referitoare la echipamentul individual de protectie, amendata prin Directivele 93/68/CEE, 93/95/CEE si 96/58/EC.)

2. Hotararea de Guvern nr. 752 din 14 mai 2004 privind stabilirea conditiilor pentru introducerea pe piata a echipamentelor si sistemelor protectoare destinate utilizarii in atmosfere potential explozive+HG 461/2006

Hotarare nr. 461 din 05.04.2006 pentru modificarea Hotararii Guvernului nr. 752/2004 privind stabilirea conditiilor pentru introducerea pe piata a echipamentelor si sistemelor protectoare destinate utilizarii in atmosfere potential explozive (Directiva 94/9/EC a Parlamentului European si Consiliului din 23 martie 1994)

3. Hotararea nr. 1058 din 9 august 2006 privind cerintele minime pentru imbunatatirea securitatii si protectia sanatatii lucratorilor care pot fi expusi unui potential risc datorat atmosferelor explosive

4. Non-binding Guide of Good Practice for implementing of the European Parliament and Council Directive 1999/92/EC on minimum requirements for improving the safety and health protection of workers potentially at risk from explosive atmospheres -OJ L 23, 28.1.2003.

5. Guidelines on the application of Council Directive 94/9/EC of 23 march 1994 on the approximation of the laws of the member states concerning equipment and protective systems intended for use in potentially explosive atmospheres - July 2005

Informatii generale

Obiectivul Directivei 94/9/EC il constituie armonizarea cerintelor pentru proiectarea si constructia (fabricarea) echipamentelor, componentelor si sistemelor protectoare destinate utilizarii in atmosfere potential explosive.

Aceasta cerinta reglementeaza procedurile de evaluare a conformitatii pentru aceste produse inainte ca ele sa fie puse pe piata. Aceasta cuprinde cerintele esentiale de securitate si sanatate pentru aceste produse.

O alta directiva elaborata pentru domeniul protectiei la explozie este Directiva 1999/92/EC care se refea la responsabilitatile utilizatorului. Aceasta directiva stabileste cerintele minime pentru imbunatatirea securitatii si protectia sanatatii lucratorilor care pot fi expusi unui potential risc datorat atmosferelor explosive. De aceea aceasta nu este o directiva a Noii Abordari care asigura armonizarea deplina a legislatiei.

Pentru ambele directive Comisia Europeana a publicat Ghiduri, unul pentru aplicarea Directivei 94/9/EC in scopul prevenirii interpretarii arbitrare a directivei [5] si altul pentru Directiva 1999/92/EC care sa fie un support practice pentru angajator-utilizatorul echipamentelor, in special pentru intreprinderile mici si mijlocii [4].

In aceste doua directive, aplicate acum in Europa, se reflecta sarcinile diferite pentru producatorii de echipament cu protectie la explozie si utilizatorii acestor echipamente (angajatorii) asa cum sunt prezentate in tabelul 2 de mai jos.

Tabelul 2 - Sarcinile producatorilor de echipamente cu protectie la explozie si ale utilizatorilor acestor echipamente (angajatorii)

Cerinte pentru echipamente si sisteme protectoare

Directiva 94/9/EC

(HG 752/2004 , HG 461/2006)

Imbunatatirea securitatii si protectia sanatatii lucratorilor

Directiva 1999/92/EC

(HG 1058/2006)Cerinte pentru producator:

-Proceduri de evaluarea conformitatii (ex. rolul Organismului Notificat)

- Cerinte pentru diferite nivele de securitate (categorii)

Toate cerintele sunt identice in toate statele membere

Cerinte pentru utilizator/angajator privind masurile in arii periculoase

-          Document de protectie la explozie

-          Clasificarea ariilor periculoase in zone

-          Corelarea dintre zone si categorii

Statele membre pot merge dincolo de aceste cerinte cu legislatia lor nationala

Ambele directive sunt limitate la atmosfere explozive

2 EVALUAREA DE RISC. UTILIZARE DESTINATA.

In conformitate cu preceptele directivelor Noii Abordari, notiunea de utilizare in conformitate cu scopul propus este de importanta majora.

SR EN 1127-1 defineste termenul de utilizare prevazuta (utilizare destinata) astfel: Folosirea echipamentelor, sistemelor protectoare si dispozitivelor in conformitate cu grupa si categoria de echipamente asa cum se specifica in Directiva 94/9/CE, Anexa I si tinandu-se cont de toate informatiile furnizate de producator care sunt necesare pentru functionarea sigura a echipamentelor, sistemelor protectoare si dispozitivelor. (Vezi de asemenea Directiva 94/9/CE, Capitolul I, articolul 1).    

In conformitate cu Anexa II 1.0.1 din Directiva 94/9/CE, producatorii au obligatia sa proiecteze echipamentele si sistemele de protectie din punct de vedere al securitatii integrate la explozie. Securitatea integrata la explozie are ca scop atat prevenirea formarii de atmosfere explozive cat si a surselor de aprindere, si chiar si daca se produce o explozie oprirea ei imediata si/sau limitarea efectelor sale negative. In acest sens producatorul trebuie sa ia toate masurile in ceea ce privesc riscurile de explozie. Suplimentar, asa cum cere in Anexa II, 1.0.2 din directiva, echipamentele si sistemele de protectie trebuie proiectate si produse dupa ce au fost efectuate analizele unor posibile defecte de functionare pentru a putea prevenii pe cat posibil unele situatii periculoase. Pentru a indeplinii cerintele din Directiva 94/9/CE este absolut necesara efectuarea unei evaluari de risc.

Tinand seama de angajamentele ce rezulta din cerintele relevante din Directiva 94/9/CE, o metodologie de evaluare a riscului nu trebuie sa contina doar aspecte legate de proiectare si de constructie ci trebuie sa ofere si un format sau un limbaj comun intre proiectanti si utilizatori. Un ghid pentru acest scop poate fi considerat standardul european EN 1127-1. Acest standard a fost elaborat in scopul de a furniza potrivit cerintelor din Directivele 94/9/CE si 99/92/CE indrumari atat pentru metodologia de evaluare a riscului la lucrul cu substante care pot genera o atmosfera exploziva cat si pentru alegerea echipamentelor si stabilirea masurilor de protectie adecvate functie de probabilitatea aparitiei atmosferei explozive. In acest sens a aparut ca o necesitate clasificarea ariilor periculoase in ZONE pe baza frecventei si duratei de aparitie a unei atmosfere explozive periculoase. Ca regula generala, cand prezenta unei atmosfere explozive este foarte probabila, se va recurge la utilizarea unor echipamente cu o probabilitate scazuta de a genera o sursa de aprindere. Dimpotriva, daca probabilitatea prezentei unei atmosfere este scazuta, se vor putea utiliza echipamente construite dupa specificatii mai putin riguroase.

Luand in considerare aceste principii, producatorii de echipamente destinate utilizarii in atmosfere potential explozive trebuie sa ofere toate detaliile legate de grupe si categorii pentru a se putea decide zona in care pot fi utilizate produsele lor. Clasificarea ariilor periculoase in zone este in sarcina utilizatorului, a carui facilitati/activitati pot contine sau crea astfel de pericole.

Standardele de referinta pentru clasificarea locurilor periculoase sunt:

o SR EN 60079-10 APARATURA ELECTRICA PENTRU ATMOSFERE EXPLOZIVE GAZOASE Partea 10: Clasificarea ariilor periculoase

o SR CEI 61241–3 APARATURA ELECTRICA DESTINATA UTILIZARII IN PREZENTA PRAFULUI COMBUSTIBIL Partea 3 : Clasificarea ariilor in care este sau poate fi prezent praf combustibil

94/9/CE

Relatia dintre categorii si zone

Directiva1999/92/EC face legatura intre categorii si zone.

Din punctul de vedere al producatorului de echipamente, sisteme protectoare si componente, sistemul de categorii poate fi vizualizat asa cum se vede in tabelul 3.

Tabelul 3 - Relatia dintre categorii si zoneCategoria Proiectat pentru tipul de

atmosfera explozivaProiectat pentru zona Se aplica de

asemenea in zona1 amestec gaz/aer resp.

amestec vapori/aer resp.

amestec ceata/aer

0 1 si 2

1 amestec praf/aer 20 21 si 222 amestec gaz/aer resp.

amestec vapori/aer resp.

amestec ceata/aer

1 2

2 amestec praf/aer 21 223 amestec gaz/aer resp. 2 _

amestec vapori/aer resp.

amestec ceata/aer3 amestec praf/aer 22 _

Din punctul de vedere al utilizatorului, echipamentele de diferite categorii se pot aplica asa cum se vede in tabelul 4.

Tabelul 4 - Echipamente aplicabile in diferite zoneIn zona Categoria care se aplica Daca este proiectat

pentru0 1 G amestec gaz/aer resp.

amestec vapori/aer resp.

amestec ceata/aer1 1 G sau 2 G amestec gaz/aer resp.

amestec vapori/aer resp.

amestec ceata/aer2 1 G sau 2 G sau 3 G amestec gaz/aer resp.

amestec vapori/aer resp.

amestec ceata/aer20 1 D amestec praf/aer21 1 D sau 2 D amestec praf/aer22 1 D sau 2 D sau 3 D amestec praf/aer

3. CERTIFICAREA ECHIPAMENTELOR SI SISTEMELOR PROTECTOARE (ESP) SI A ECHIPAMENTELOR INDIVIDUALE DE PROTECTIE (EIP) DESTINATE UTILIZARII IN

ATMOSFERE POTENTIAL EXPLOZIVE

Tara noastra in calitate de membra a Uniunii Europene a adoptat in legislatia nationala directivele europene din cadrul Noii Abordari. Obiectivul directivelor Noii Abordari este de a asigura circulatia libera a bunurilor in Comunitatea Europeana. Aceasta poate fi realizata prin combinarea urmatoarelor elemente de baza:

         circulatia libera a produselor care intrunesc cerintele esentiale ale directivelor si au fost supuse procedurilor relevante de evaluare a conformitatii

         elaborarea standardelor armonizate – un instrument de ajutor pentru a demonstra conformitatea cu cerintele esentiale

         marcajul de conformitate CE – o cale de a arata fizic ca produsele sunt in conformitate cu cerintele directivelor relevante

         produsele purtand marcajul CE trebuie sa fie insotite de declaratia de conformitate emisa de producator

         aplicarea corecta a procedurilor este observata de autoritatile de supraveghere a pietei

LEGISLATIA IN DOMENIUL CERTIFICARII SI SUPRAVEGHERII PIETEI PENTRU INTRODUCEREA PE PIATA A ECHIPAMENTELOR SI SISTEMELOR PROTECTOARE (ESP)

SI A ECHIPAMENTELOR INDIVIDUALE DE PROTECTIE (EIP) DESTINATE UTILIZARII IN ATMOSFERE POTENTIAL EXPLOZIVE

Principalele reglementari legislative referitoare la ESP si EIP destinate utilizarii in atmosfere potential explozive in tara noastra sunt:

o                    Hotararea de Guvern nr. 115 din 05 februarie 2004 privind stabilirea cerintelor esentiale de securitate ale echipamentelor individuale de protectie si a conditiilor pentru introducerea lor pe piata, publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 166 din 26.02.2004

HOTARARE nr. 809 din 14 iulie 2005 pentru modificarea Hotararii Guvernului nr. 115/2004 privind stabilirea cerintelor esentiale de securitate ale echipamentelor individuale de protectie si a conditiilor pentru introducerea lor pe piata (Directiva Consiliului 89/686/CEE din 21 decembrie 1989 privind armonizarea legislatiei statelor Membre referitoare la echipamentul individual de protectie, amendata prin Directivele 93/68/CEE, 93/95/CEE si 96/58/EC.)

o                    Hotararea de Guvern nr. 752 din 14 mai 2004 privind stabilirea conditiilor pentru introducerea pe piata a echipamentelor si sistemelor protectoare destinate utilizarii in atmosfere potential explozive+HG 461/2006

o                    Hotarare nr. 461 din 05.04.2006 pentru modificarea Hotararii Guvernului nr. 752/2004 privind stabilirea conditiilor pentru introducerea pe piata a echipamentelor si sistemelor protectoare destinate utilizarii in atmosfere potential explozive (Directiva 94/9/EC a Parlamentului European si Consiliului din 23 martie 1994)

o                    HOTARARE nr. 1058 din 9 august 2006 privind cerintele minime pentru imbunatatirea securitatii si protectia sanatatii lucratorilor care pot fi expusi unui potential risc datorat atmosferelor explosive

o                    HG 115/2004 transpune Directiva Consiliului 89/686/CEE din 21 decembrie 1989 privind armonizarea legislatiei statelor Membre referitoare la echipamentul individual de protectie, amendata prin Directivele 93/68/CEE, 93/95/CEE si 96/58/EC.

o                    HG 752/2004 +HG 461/2006 transpune Directiva 94/9/CE (cunoscuta ca Directiva ATEX 100A) privind alinierea legislatiilor statelor membre privind echipamentele si sistemele protectoare destinate utilizarii in atmosfere potential explozive, publicata in Jurnalul Oficial al Comunitatilor Europene (JOCE) nr. L 100 din 19 aprilie 1994.'

In cazul in care un echipament este realizat in conformitate cu prevederile directivei europene specifice si producatorul sau reprezentantul sau autorizat stabilit intr-un stat membru al UE a supus modelul procedurilor de certificare corespunzatoare la un organism notificat, a aplicat marcajul CE si a emis declaratia de conformitate, produsul poate circula liber pe piata din Romania.

DEFINITII. CLASIFICAREA ECHIPAMENTELOR SI SISTEMELOR PROTECTOARE SI EIP DESTINATE UTILIZARII IN ATMOSFERE POTENTIAL EXPLOZIVE

In sensul HG 752 /2004+461/2006(Directiva 94/9/CE termenul ESP se defineste dupa cum urmeaza:

Echipamente si sisteme protectoare destinate utilizarii in atmosfere potential explozive:

   a) echipamente - masini, aparatura, dispozitive fixe sau mobile, componente de control si instrumentatia din acestea si sisteme de detectare sau prevenire care, separat sau impreuna, sunt destinate generarii, transferului, stocarii, masurarii, controlului si transformarii energiei si/sau prelucrarii materialelor si care pot cauza o explozie prin propriile lor surse potentiale de aprindere;

   b) sisteme protectoare - dispozitive, altele decat componentele echipamentului definit mai sus, care sunt destinate opririi imediate a exploziilor incipiente si/sau limitarii domeniului efectiv al unei explozii si care sunt introduse pe piata separat pentru utilizare ca sisteme autonome;

   c) componente - orice piesa esentiala pentru functionarea in conditii de securitate a echipamentelor si sistemelor protectoare, dar care nu are o functie autonoma;

Prin Echipamente Individuale de Protectie se inteleg dispozitivele sau articolele destinate a fi purtate ori tinute cu mana de catre o persoana pentru a asigura protectie impotriva unuia sau mai multor riscuri pentru sanatate si securitate.

CLASIFICAREA EIP DESTINATE UTILIZARII IN ATMOSFERE POTENTIAL EXPLOZIVE  

Conform Directivei PPE 89/686/EEC/ HG 115/2004+809/2005, se definesc trei categorii de EIP:o                    EIP de conceptie simplao                    EIP de conceptie complexao                    EIP care nu sunt nici de conceptie simpla, nici de conceptie complexa

EIP de conceptie simpla cuprind in exclusivitate EIP destinate protejarii utilizatorului impotriva:

a) actiunilor mecanice cu efecte superficiale: manusi pentru gradinarit, degetare sau alte sortimente care asigura acelasi tip de protectie;

b) produselor de curatare cu actiune slaba si cu efecte usor reversibile: manusi de protectie impotriva solutiilor diluate de detergenti sau alte sortimente care asigura acelasi tip de protectie;

c) riscurilor care decurg din manipularea produselor fierbinti care nu expun utilizatorul la o temperatura mai mare de 50°C sau la socuri mecanice periculoase: manusi, sorturi de uz profesional sau alte sortimente care asigura acelasi tip de protectie;

d) agentilor atmosferici care nu sunt nici exceptionali si nici extremi: articole pentru protectia capului, imbracaminte de sezon, incaltaminte sau alte sortimente care asigura acelasi tip de protectie;

e) socurilor mecanice si vibratiilor minore care nu afecteaza zonele vitale ale corpului si ale caror efecte nu pot provoca leziuni ireversibile: casti de protectie de tip usor impotriva scalparii, manusi, incaltaminte usoara sau alte sortimente care asigura acelasi tip de protectie; f) luminii solare: ochelari de soare sau alte sortimente care asigura acelasi tip de protectie.

EIP de conceptie complexa cuprind in exclusivitate:

a) aparatele de protectie respiratorie filtrante, destinate protectiei impotriva aerosolilor solizi si lichizi sau impotriva gazelor iritante, periculoase, toxice ori radiotoxice;

b) aparatele de protectie respiratorie care asigura izolare completa fata de atmosfera, inclusiv cele utilizate pentru scufundare;

c) EIP care asigura numai o protectie limitata in timp impotriva actiunilor chimice sau impotriva radiatiilor ionizante; d) echipamentele de interventie in medii cu temperaturi inalte, ale caror efecte sunt comparabile cu cele ale unei temperaturi a aerului egale sau mai mari de 100°C si care pot fi sau nu caracterizate de prezenta radiatiilor infrarosii, flacarilor sau a proiectiilor de mari cantitati de metal topit;

e) echipamentele de interventie in medii cu temperaturi scazute, ale caror efecte sunt comparabile cu cele ale unei temperaturi a aerului egale sau mai mici de -50°C;

f) EIP pentru protectie impotriva caderilor de la inaltime; g) EIP pentru protectie impotriva riscurilor electrice si tensiunilor periculoase sau cele utilizate ca izolante pentru lucru la tensiune inalta.

EIP se supun unor proceduri diferite de certificare, functie de clasificarea tipului protectiei asigurate, ceea ce determina incadrarea in asa numitele “categorii de certificare” (a se vedea Ghidul privind clasificarea pe categorii de certificare a EIP):

-          categoria I- EIP de conceptie simpla;

-          categoria II- EIP care nu sunt nici de conceptie simpla, nici de conceptie complexa.

-          categoria III- EIP de conceptie complexa,

CLASIFICAREA ECHIPAMENTELOR SI SISTEMELOR PROTECTOARE DESTINATE UTILIZARII IN ATMOSFERE POTENTIAL EXPLOZIVE

Echipamentele destinate utilizarii in atmosfere potential explozive se clasifica, conform Directivei 94/9/CE / HG 752/2004+461/2006, in 2 grupe: Grupa I cu categoriile M1, M2 si Grupa II cu categoriile 1,2 si 3.

Echipamente grupa I se refera la echipamente destinate folosirii in minele subterane si la acele parti ale instalatiilor de suprafata ale unor astfel de mine care pot fi expuse la grizu si /sau praf combustibil.

Echipamente grupa II se refera la echipamente destinate sa fie folosite in alte locuri care pot fi expuse la atmosfere explozive .

Echipamente grupa I

Categoria M1 cuprinde echipamente proiectate si, daca e necesar, echipate cu mijloace de protectie speciale suplimentare pentru a fi capabile sa functioneze in conformitate cu parametri de functionare stabiliti de producator si care sa asigure un nivel foarte inalt de protectie.

Echipamentele din aceasta categorie sunt destinate sa fie folosite in partile subterane ale minelor ca si in acele parti ale instalatiilor de suprafata ale acestor mine periclitate de grizu si/sau praf combustibil.

Echipamentele din aceasta categorie trebuie sa ramana functionale, chiar si in eventualitatea unor rare incidente care se refera la echipamente, cu o atmosfera exploziva prezenta si sunt caracterizate prin mijloace de protectie astfel incat:

- in cazul defectarii unui mijloc de protectie, cel putin un al doilea mijloc independent asigura nivelul de protectie cerut, sau

- nivelul de protectie cerut este asigurat in cazul a doua defecte care apar independent unul de altul.

Echipamentele din aceasta categorie trebuie sa se conformeze cerintelor suplimentare mentionate in Anexa II, 2.0.1. a Directivei

Categoria M2 cuprinde echipamente proiectate sa fie capabile sa functioneze in conformitate cu parametrii functionali stabiliti de producator si asigurand un nivel inalt de protectie .

Echipamentele din aceasta categorie sunt destinate sa fie folosite in partile subterane ale minelor ca si in acele parti ale instalatiilor de suprafata ale acestor mine la care este probabila periclitarea prin grizu si/sau praf combustibil .

Aceste echipamente sunt destinate sa fie de-energizate in cazul unei atmosfere explozive .

Mijloacele de protectie referitoare la echipamente din aceasta categorie asigura nivelul necesar de protectie pe durata functionarii normale si de asemenea in cazul conditiilor mai

severe de functionare, in special acele rezultate de la manipularea brutala si conditii schimbatoare de mediu ambiant.

Echipamentele din aceasta categorie trebuie sa se conformeze cerintelor suplimentare mentionate in Anexa II, 2 .0.2. a Directivei

Echipamente grupa II

Categoria 1 cuprinde echipamente proiectate sa fie capabile sa functioneze in conformitate cu parametri functionali stabiliti de producator si sa asigure un nivel foarte inalt de protectie .

Echipamentele din aceasta categorie sunt destinate pentru folosire in ariile in care atmosferele explozive cauzate de amestecuri de aer si gaze vapori sau ceturi sau amestecuri aer/praf sunt prezente continuu, pentru perioade lungi sau in mod frecvent .

Echipamentele din aceasta categorie trebuie sa asigure nivelul de protectie prevazut, chiar si in cazul unor incidente rare referitoare la echipamente si sunt caracterizate prin asemenea mijloace de protectie incat:

- in cazul defectarii unui mijloc de protectie, cel putin un al doilea mijloc independent asigura nivelul de protectie prevazut , sau

- nivelul de protectie prevazut este asigurat in cazul producerii a doua defecte independente unul de altul.

Echipamentele din aceasta categorie trebuie sa se conformeze cerintelor suplimentare mentionate in Anexa II , 2.1 a Directivei

Categoria 2 cuprinde echipamente proiectate pentru a fi capabile sa functioneze in conformitate cu parametri functionali stabiliti de producator si sa asigure un nivel de protectie inalt .

Echipamentele din aceasta categorie sunt destinate sa fie folosite in arii in care sunt probabile sa apara atmosfere explozive cauzate de gaze, vapori, ceturi sau amestecuri de aer/praf .

Mijloacele de protectie referitoare la echipamente din aceasta categorie asigura nivelul prevazut de protectie, chiar si in cazul deranjamentelor care apar frecvent sau defecte la echipamente care trebuie luate in considerare in mod normal. Echipamentele din aceasta categorie trebuie sa se conformeze cerintelor suplimentare mentionate in Anexa II , 2.2 a Directivei

Categoria 3 cuprinde echipamente proiectate astfel incat sa fie capabile sa functioneze in conformitate cu parametrii de functionare stabiliti de producator si sa asigure un nivel normal de protectie .Echipamentele din aceasta categorie sunt destinate sa fie folosite in arii in care sunt improbabile sa apara atmosfere explozive, cauzate de gaze, vapori, ceturi sau amestecuri de aer/praf sau, daca acestea apar, sunt probabile sa apara rar si numai pe o perioada scurta.

Echipamentele din aceasta categorie asigura nivelul prevazut de protectie pe durata functionarii normale.

Echipamentele din aceasta categorie trebuie sa se conformeze cerintelor suplimentare mentionate in Anexa II, 2.3 a Directivei

PROCEDURI DE CERTIFICARE

Certificarea conformitatii echipamentelor, ca actiune a unei terte parti, dovedeste existenta increderii adecvate ca un produs, corespunzator identificat, este in conformitate cu un anumit standard sau cu un alt document normativ. Procedurile de certificare a echipamentelor si sistemelor protectoare pentru atmosfere potential explozive sunt date in anexele 3-9 din HG 752/2004 si ele se aplica in functie de categoria de echipamente, astfel:

Figura 7 - Proceduri de certificare pentru echipamentele tehnice

Functie de complexitatea EIP se aplica urmatoarele proceduri de certificare:

Figura 8 - Proceduri de certificare pentru echipamentele individuale de protectie

4. ROLUL STANDARDELOR IN EVALUAREA CONFORMITATII ECHIPAMENTELOR SI SISTEMELOR PROTECTOARE

DESTINATE UTILIZARII IN ATMOSFERE POTENTIAL EXPLOZIVE

In conformitate cu principiile de baza ale Noii Abordari, produsele fabricate in conformitate cu standarde europene armonizate beneficiaza de prezumtia de conformitate cu cerintele esentiale corespunzatoare (a se vedea Anexa 1)

Standardele armonizate furnizeaza specificatii detaliate in termenii obiectivelor cu privire la indeplinirea practica a cerintelor esentiale. Standardele armonizate au ca scop important sa ajute producatorii pentru asigurarea prezumtiei de conformitate cu cerintele esentiale. Standardele armonizate au o aplicabilitate voluntara. Prin publicarea in Jurnalul official (www.europa.eu.int/eur-lex/en/oj), Comisia Europeana confirma ca standardul este armonizat si furnizeaza solutii adecvate pentru conformitate cu cerintele esentiale corespunzatoare formulate in o directiva data.

In prezent sunt disponibile un numar mare de standarde armonizate in domeniul protectiei la explozie. Pentru echipamente electrice, aceste standarde sunt publicate de CENELEC. Pentru echipamente neelectrice si sistemele protectoare cu protectie impotriva explozilor aceste standarde sunt elaborate de CEN/TC 305. Anumite standarde din alte comitete tehnice, deasemenea, sunt armonizate sub Directiva 94/9/CE , in cazul cand ele acopera elemente importante de protectie la explozie (cum sunt de ex, distribuitoarele de combustibili auto in CEN/TC 221)

Procesul de integrare a tarii noastre in UE a determinat structurile institutionale nationale sa reglementeze preluarea standardelor europene elaborate prin CEN si respectiv CENELEC sub forma de Standarde Romane - European Norm = SR EN . Procesul de preluare si adoptare a standardelor SR EN s-a desfasurat prin Comitetele de standardizare ASRO , pe doua directii :

-          prin traducere standardului

-          prin andorsare , respectiv prin publicare de catre ASRO intr-o limba de redactare europeana simbolul SR EN ……….

Standardele pot fi de doua categorii : standarde tehnice si standarde de calitate. Asfel , daca pentru evaluarea conformitatii produsului prin „Examen de tip” (Anexa 3) se folosesc standarde tehnice ca standarde de referinta, pentru modulele pentru asigurarea calitatii productiei (Anexa 4) si asigurarea calitatii de produs (Anexa 7) trebuie aplicate standardele de asigurarea calitatii.

Se precizeaza ca pentru domeniul Ex, cerintele prevazute in binecunoscutul standard SR EN ISO 9001:2001 Sisteme de management al calitatii. Cerinte, trebuie completat cu Sr EN 13980:2003 Atmosfere potential explozive – Aplicarea sistemelor calitatii. Acest standard stabileste cerinte specifice si informatii cu privire la introducerea si mentinerea unui sistem de management al calitatii care corespunde cerintelor anexelor 4 si 7 ale HG 752/2004 (Directiva 94/9/EC).

BIBLIOGRAFIE

[1] Legea nr. 319 din 14 iulie 2006 Legea securitatii si sanatatii in munca

[2] Directive 1999/92/EC of the European Parliament and of the Council of 16 December 1999 on minimum requirements for improving the safety and health protection of workers potentially at risk from explosive atmospheres. Official Journal No. L 023, 2000-01-28, 57-64,

[3] Directive 94/9/EC of the European Parliament and the Council of 23 March 1994 on the approximation of the laws of the Member States concerning equipment and protective systems intended for use in potentially explosive atmospheres. Official Journal No. L 100, 1994-04-19,

[4] Non-binding Guide of Good Practice for implementing of the European Parliament and Council Directive 1999/92/EC on minimum requirements for improving the safety and health protection of workers potentially at risk from explosive atmospheres, European Commission, DG Employment and Social Affairs, Brussels, April 2003

[5] ATEX-Guidelines: Guidelines on the Application of Council Directive 94/9/EC of 23 March 1994 on the approximation of the laws of the Member States concerning equipment and protective systems intended for use in potentially explosive atmospheres. European Commission, 1st Edition, 2000

[6] Council Decision 93/465/EEC of 22 July 1993 concerning the modules for the various phases of the conformity assessment procedures and the rules for the affixing and use of the CE conformity marking, which are intended to be used in the technical harmonization directives. Official Journal No. L 220 , 1993-08-30, 23-39

[7] Guide to the Implementation of the Directives Based on the New Approach and the Global Approach, European Commission, Luxembourg, 2000

[8] Directiva Consiliului 89/686/CEE din 21 decembrie 1989 privind armonizarea legislatiei statelor Membre referitoare la echipamentul individual de protectie, amendata prin Directivele 93/68/CEE, 93/95/CEE si 96/58/EC.

[9] Hotararea de Guvern nr. 115 din 05 februarie 2004 privind stabilirea cerintelor esentiale de securitate ale echipamentelor individuale de protectie si a conditiilor pentru introducerea lor pe piata, publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 166 din 26.02.2004

[10] Hotararea nr. 809 din 14 iulie 2005 pentru modificarea Hotararii Guvernului nr. 115/2004 privind stabilirea cerintelor esentiale de securitate ale echipamentelor individuale de protectie si a conditiilor pentru introducerea lor pe piata

[11] Hotararea de Guvern nr. 752 din 14 mai 2004 privind stabilirea conditiilor pentru introducerea pe piata a echipamentelor si sistemelor protectoare destinate utilizarii in atmosfere potential explozive

[12] Hotararea nr. 461 din 05.04.2006 pentru modificarea Hotararii Guvernului nr.752/2004 privind stabilirea conditiilor pentru introducerea pe piata a echipamentelor si sistemelor protectoare destinate utilizarii in atmosfere potential explozive

[13] Hotararea de Guvern nr. 1058 din 9 august 2006 privind cerintele minime pentru imbunatatirea securitatii si protectia sanatatii lucratorilor care pot fi expusi unui potential risc datorat atmosferelor explozive

[14] Hotararea de Guvern nr. 891 din 3 iunie 2004 privind stabilirea unor masuri de supraveghere a pietei produselor din domeniile reglementate prevazute de Legea nr. 608/2001 privind evaluarea conformitatii produselor, publicata in Monitorul Oficial nr. 620 din 8 iulie 2004.

[15] Heino Bothe ATEx 94/9/EC - Identification and treatment of non-electrical ignition hazard in standards

[16] Beyer Michael European New Approach Directive Structure and ATEx Directive 94/9/EC

[17] Heino Bothe, European Explosion Protection Directives, Physikalisch-Technische Bundesanstalt (PTB), Braunschweig, Germany

Clasificarea ariilor periculoase cu praf combustibil

16.1. O clasificare comuna a ariilor periculoase pentru gaze si prafuri nu este posibila intrucat, in cazul prafurilor nu pot fi distinse situatii corespunzand conditiilor normale sau

anormale de lucru.

Astfel, ventilarea nu are ca efect eliminarea prafului, ci, din contra, poate crea conditii mai periculoase, prin 919i88j formarea norilor.

Avand in vedere sedimentarea prafului si eventuala formare a unei atmosfere explozive prin dispersia straturilor de praf, s-au definit serii diferite de zone pentru praf fata de cele pentru

gaze si vapori.

In acest sens sunt necesare alte masuri pentru evitarea surselor efective de aprindere pentru prafurile combustibile in comparatie cu gazele sau vaporii inflamabili.

16.2. Daca o atmosfera exploziva contine atat prafuri combustibile cat si gaze sau vapori inflamabili, clasificarea ariilor periculoase trebuie facuta luand in consideratie cel mai

mare pericol posibil.

16.3. Procedura de clasificare a ariilor periculoase cu praf combustibil trebuie sa determine:

a) caracteristicile prafului (marimea particulei, umiditatea, temperatura de aprindere in nor si strat, rezistivitatea, etc.);

b) sursa de degajare a prafului si gradul acesteia (continuu, primar sau secundar);

c) probabilitatea formarii de amestecuri explozive de praf-aer;

d) probabilitatea formarii straturilor de praf potential periculoase;

e) intinderea zonei.

16.4. Exemple de surse de degajare

a) grad continuu:

- formarea continua a unui nor de praf ;

- interiorul echipamentelor tehnologice (silozuri, malaxoare, concasoare).

b) grad primar:

- interiorul anumitor instalatii de extractie sau vecinatatea unui punct deschis de incarcare.

c) grad secundar:

- guri de vizitare care trebuie deschise pe perioade scurte;

- incaperi de manevrare a produselor pulverulente unde sunt prezente

depuneri de praf

16.5. Exemple de definire a zonelor

a) Locuri care pot genera o zona 20 in interiorul unui spatiu limitat pentru praf:

- buncare, silozuri, cicloane, filtre;

- sisteme de transport a produselor pulverulente;

- exteriorul unui spatiu limitat pentru praf in care se pot forma straturi de grosimi mari datorita neintretinerii curateniei.

b) Locuri care pot genera o zona 21:

- arii in imediata apropiere a punctelor de incarcare si golire;

- punctele de prelevare a probelor;

- rampe de descarcare auto;

- puncte de deversare a benzilor;

- arii in exteriorul spatiului limitat pentru praf, unde praful se acumuleaza si este posibil ca stratul de praf sa fie perturbat, formand amestecuri explozive praf-aer;

- arii in jurul iesirilor din cicloane si filtre cu saci;

- arii in care, datorita conditiilor anormale, inlaturarea acumularilor de praf sau a straturilor nu poate fi asigurata.

c) Locuri care pot genera o zona 22:

- locuri aflate in vecinatatea echipamentelor care trebuie deschise intermitent sau din care praful poate scapa prin neetanseitati si poate forma depuneri de praf

(de exemplu, sectii de macinare, sali de concasare, etc.);

- iesiri de la filtrele cu saci;

- arii in care se formeaza straturi de praf, dar este putin probabil ca acesta sa genereze amestecuri explozive de praf-aer;

- arii din jurul zonelor 21 nelimitate de structuri mecanice.

16.6. Intinderea zonelor trebuie determinata prin evaluarea in raport cu mediul, a surselor de degajare care pot genera amestecuri explozive de praf-aer sau straturi periculoase

de praf.

Intinderea zonelor depinde de cantitatea de praf, debitul, marimea particulelor, umiditatea produsului, etc.

Pentru intocmirea documentatiei de clasificare a ariilor periculoase cu praf si determinarea intinderii zonelor se pot folosi exemplele practice prezentate in SR CEI 61241-3-

Anexa A.

Aparatura electrica pentru arii periculoase

4.1. Pericole de aprindere a amestecurilor explozive provenind de la aparatura electrica

4.1.1. Scanteia electrica.

Riscul principal de aprindere a amestecurilor explozive se datoreaza scanteilor ce apar la deschiderea unui circuit inductiv (toate circuitele continand bobine sau infasurari – motoare

electrice, intreruptoare, contactoare, relee, etc. ). Energia acestora este importanta chiar la tensiuni reduse si este, in general suficienta pentru a aprinde un amestec exploziv.

In cazul scurtcircuitelor, energia arcului electric are o intensitate si o durata mult mai mari decat energia scanteilor datorate comutatiei.

Este necesar sa fie folosite fie echipamente care nu produc scantei electrice, fie echipamente ale caror scantei nu au efecte asupra atmosferei potential explozive.

4.1.2. Incalzirea suprafetei aparaturii

Pierderile de energie prin efect Joule conduc la incalzirea conductoarelor electrice active si, prin conductie termica, la incalzirea carcasei externe si a bornelor de conexiune.

Acest efect este amplificat in cazul suprasarcinilor si scurtcircuitelor.

Trebuie ca temperatura atinsa de carcasa sa ramana in limite admisibile, tinand seama de substantele inflamabile din zona in care este amplasata aparatura.

4.2. Clasificarea aparaturii electrice in executie antiexploziva

4.2.1. Conform SR EN 50014, exista doua grupe de aparatura, functie de destinatia lor:

- Grupa I – Aparatura pentru mine grizutoase;

- Grupa II – Aparatura pentru alte locuri decat minele grizutoase.

Aparatura din grupa II se imparte, functie de caracteristicile atmosferei explozive pentru care este destinata, in trei subgrupe de explozie : IIA, IIB, IIC.

Importanta riscului de explozie creste de la subgrupa IIA la IIC. Aceasta inseamna ca aparatura din subgrupa IIB poate fi folosita in aplicatii ce necesita aparatura IIA, respectiv aparatura din

subgrupa IIC poate fi folosita in aplicatii ce necesita aparatura din subgrupele IIB sau IIA.

In Anexa 4 se prezinta clasificarea in grupe de explozie a celor mai uzuale gaze inflamabile.

4.2.2. Gazele si vaporii se impart in clase de temperatura dupa temperatura lor de aprindere. De aici rezulta o clasificare a aparaturii in sase clase de temperatura (T1…T6), dupa

temperaturile maxime de suprafata atinse in functionare.

Temperatura maxima de suprafata este temperatura cea mai ridicata atinsa in serviciu in conditiile cele mai defavorabile (dar in limitele tolerantelor recunoscute) pe oricare parte sau

suprafata a unei aparaturi electrice susceptibile de a provoca o aprindere a atmosferei explozive inconjuratoare.

Temperatura maxima de suprafata a aparaturii trebuie sa fie inferioara temperaturii minime de autoaprindere a amestecului exploziv considerat.

Aceasta clasificare permite folosirea mai economica a aparaturii protejate antiex.

Temperatura ambianta de referinta este cuprinsa intre –200C si +400C.

Poate fi admisa o temperatura ambianta diferita, daca aceasta este specificata de constructor si marcata suplimentar.

Tabelul 4.1 Relatia dintre clasa de temperatura si temperatura de aprindere

Temperatura deaprindere a gazelor sau

vaporilor

Clasa de temperatura a aparaturii electrice

T1(4508C)

T2(300°C)

T3(200°C)

T4(135°C)

T5(100°C)

T6(85°C)

>450°C

>300°C

>200°C

>135°C>100°C

>85°C

Aparatura ce poate fi folosita Aparatura ce nu poate fi folosita

Tabelul 4.2 Relatia dintre grupa de explozie a gazelor si subgrupa de aparatura

Grupa de explozie a gazelor sau

vaporilor

Grupa de aparatura ce poate fi folosita

Antideflagranta “d”

Securitate marita

”e”

Securitate intrinseca

“i”

A IIA-IIB-IIC II IIA-IIB-IIC

B IIB-IIC II IIB-IIC

C IIC II IIC

Aparatura antiex trebuie marcata corespunzator pentru a se putea constata ca este conceputa pentru functionare in zone Ex. Marcarea trebuie sa contina:

- numele constructorului;

- tipul;

- simbolul Ex;

- sigla modului de protectie (d, e, p, q, ia sau ib, o, m);

- simbolul subgrupei aparaturii (IIA, IIB sau IIC);

- clasa de temperatura;

- denumirea laboratorului de incercare si referinta de certificat;

- alte date suplimentare, daca este cazul.

4.3. Tipuri de protectie antiexploziva

4.3.1. Protectia antideflagranta “d”

Capsularea antideflagranta este un tip de protectie a aparaturii in care partile care pot aprinde atmosfera exploziva sunt situate intr-o capsulare ce poate suporta presiunea dezvoltata pe durata exploziei interioare a unui amestec exploziv si care previne transmiterea exploziei la

atmosfera exploziva ce inconjoara capsularea.

Capsularile antideflagrante se clasifica pe baza interstitiului experimental maxim de securitate (MESG), care este interstitiul maxim al unei imbinari de 25 mm prin care se impiedica

aprinderea amestecului gazos exterior prin propagarea exploziei.

MESG este definit in functie de fiecare tip de gaz.

Cele trei subgrupe de explozie corespund unor valori descrescatoare ale MESG.

Conceptia antideflagranta nu este prin ea insasi un criteriu de etanseitate, de aceea este necesar a se verifica daca gradul de protectie al capsularii este corespunzator, pentru a se

evita intrarea lichidelor sau prafului.

In acest scop se folosesc garnituri de etansare din material compresibil sau elastic care, insa, trebuie utilizate suplimentar si nu incluse in imbinarea antideflagranta.

Modul de protectie “d’ este foarte eficace si se aplica la toata aparatura electrica: echipamente statice, aparatura de comutatie si de comanda, masini electrice rotative, tablouri

de distributie, corpuri de iluminat si alte echipamente sau aparate care produc scantei in functionare.

4.3.2. Protectia tip securitate marita “e”

Securitatea marita este un tip de protectie care consta in aplicarea unor masuri suplimentare pentru a evita, cu un grad de siguranta ridicat, producerea de scantei, arcuri

electrice sau temperaturi excesive in interiorul sau pe partile exterioare ale aparaturii electrice, capabile sa aprinda o atmosfera exploziva.

In consecinta, acest tip de protectie este corespunzator pentru toate grupele de gaze IIA, IIB, IIC; aceste grupe nu apar pe eticheta echipamentului.

Principiile de constructie pentru modul de protectie “e” sunt:

- folosirea unor materiale izolante de calitate superioara;

- dimensionarea speciala a distantelor de strapungere si de conturnare;

- conexiuni electrice care nu se pot slabi.

Modul de protectie “e” nu este aplicabil urmatoarelor echipamente:

- motoare asincrone cu rotor bobinat si colector;

- motoare sincrone cu infasurari de excitatie;

- motoare de curent continuu;

- reostate in aer;

- aparate electrice de comutatie (prize, contactoare, intreruptoare, etc.).

Anumite parti ale unor echipamente poarta indicatia ”de”. Aceasta inseamna ca sunt protejate prin doua moduri diferite:

1)                  partea in care se produce arcul electric este inchisa intr-o capsulare in protectie antideflagranta “d”;

2)                  partea continand bornele este in protectie cu securitate marita “e” si nu produce arcuri sau scantei in functionare normala;

3)                  ansamblul este montat intr-o capsulare cu securitate marita “e” si are certificat de conformitate cu standardul SR EN 50014.

Protectia “e” se aplica la:

- motoare electrice cu rotorul in scurtcircuit;

- rezistente de pornire fara contacte glisante;

- electromagneti;

- cutii de conexiuni;

- corpuri de iluminat incandescente si corpuri de iluminat fluorescente cu starter

electronic;

- transformatoare de masura si aparate de masura.

Pentru aceste echipamente trebuie adaugat la marcarea generala unele date suplimentare ca:

- raportul Ip/In (raportul dintre curentul de pornire si curentul nominal) si timpul tE

pentru masini electrice rotative si electromagneti;

- curentul limita termic Ith si curentul limita dinamic Idin pentru transformatoare de masura si aparate de masura.

4.3.3. Protectia tip capsulare presurizata ”p”

Capsularea presurizata este un tip de protectie constand in mentinerea in interiorul capsularii a unui gaz de protectie la o suprapresiune, in scopul prevenirii formarii unei atmosfere

explozive in interiorul capsularii.

Acest lucru se poate face fie prin circulatia continua a gazului de protectie, fie prin compensarea pierderilor.

Capsularea trebuie sa aiba gradul de protectie minim IP 40 si sa previna iesirea scanteilor prin bariere de scantei.

Clasa de temperatura a capsularii presurizate, conform clasificarii din SR EN 50014 trebuie stabilita ca fiind cea mai mare temperatura dintre:

- temperatura maxima a suprafetei exterioare;

- temperatura maxima a suprafetei partilor protejate prin unul din tipurile de protectie conform SR EN 50014 si care raman sub tensiune chiar si dupa intreruperea

alimentarii cu gaz de protectie (de exemplu, incalzitoare electrice).

Inaintea punerii sub tensiune, capsularea presurizata trebuie purjata cu o cantitate de gaz de protectie cel putin egala cu de cinci ori volumul intern al capsularii si conductelor.

Tipul de protectie “p” se foloseste pentru echipamente statice, masini electrice rotative (in general de puteri mari) sau pentru dulapuri electrice.

Marcarea aparaturii presurizate trebuie sa contina, in afara datelor specificate la 4.1:

- volumul intern liber;

- natura gazului de protectie;

- cantitatea minima de gaz necesar pentru purjare.

4.3.4. Protectia tip securitate intrinseca “i”

In circuitele cu securitate intrinseca nici o scanteie sau efect termic, produse in conditii normale de functionare sau in conditii de defect nu sunt capabile sa produca aprinderea unei atmosfere explozive date.

In acest tip de protectie este introdusa notiunea de aparatura asociata, care este aparatura ce contine in acelasi timp circuite cu securitate intrinseca si circuite fara securitate

intrinseca si este astfel construita incat circuitele fara securitate intrinseca sa nu afecteze circuitele cu securitate intrinseca.

In practica se folosesc circuite cu curenti foarte mici pentru a transmite semnale analogice (masuratori de presiune, temperatura, etc.) sau digitale prin intermediul unor aparaturi

care nu sunt cu securitate intrinseca si sunt separate de circuitele cu securitate intrinseca prin

bariere de securitate intrinseca. Acestea, situate in zone neclasificate, constituie interfata ce permite alimentarea fara pericol a aparaturii electrice situate in zona periculoasa.

Aparatura cu securitate intrinseca se clasifica in subgrupele IIA, IIB, IIC pe baza curentului minim de aprindere (MIC), respectiv in clasele de temperatura T1…T6.

Curentul minim de aprindere este curentul minim capabil sa aprinda un amestec exploziv in aparatura de incercare, in conditii specificate.

Din punctul de vedere al gradului de siguranta aparatura cu protectie “i” se imparte in:

- categoria “ia”, care nu trebuie sa produca aprinderea nici in functionare normala, nici in cazul unui singur defect si nici in cazul a doua defecte care conduc la conditiile

cele mai nefavorabile.

Coeficientii de siguranta ce trebuie aplicati tensiunii, curentului sau unei combinatii a

acestora sunt 1,5 in functionare normala si cu un singur defect si 1 la functionare cu doua

defecte.

- categoria “ib”, care nu trebuie sa produca aprinderea in functionare normala nici in cazul unui singur defect.

Coeficientii de siguranta sunt 1,5 la functionare normala si cu un singur defect si 1 la functionare cu doua defecte.

Marcarea aparaturii cu siguranta intrinseca se face conform SR EN 50014 (vezi 4.2). In plus, marcarea barierelor de siguranta trebuie sa contina:

- tensiunea maxima ce se poate aplica la bornele fara siguranta intrinseca (Um);

- tensiunea maxima de iesire (U0).

4.3.5. Protectia prin imersiune in ulei ”o”

Protectia consta in imersarea in ulei a partilor active ale aparaturii in asa fel ca atmosfera exploziva ce se gaseste deasupra nivelului uleiului sau in exteriorul capsularii sa nu

poata fi aprinsa.

Acest mod de protectie se aplica aparaturii de comutatie precum si reostatelor, rezistentelor, transformatoarelor, sigurantelor fuzibile, etc.

Modul de protectie “o” este foarte rar folosit, atat in tara, cat si pe plan mondial.

4.3.6. Protectia prin inglobare in nisip “q”

Si acest tip de protectie se foloseste foarte rar si se aplica numai echipamentelor care nu au piese in miscare.

Protectia consta in a umple toate spatiile libere din jurul unor componente electrice cu un material de o granulatie foarte fina (cuart foarte fin) astfel incat, in conditii de functionare, nici

un arc produs in interiorul capsularii nu poate aprinde atmosfera exploziva din exterior.

Aprinderea atmosferei exterioare nu poate fi cauzata nici de scantei si nici de temperatura excesiva a suprafetei capsularii.

4.3.7. Protectia tip incapsulare “m”

Este un tip de protectie in care partile care pot aprinde o atmosfera exploziva fie prin scantei, fie prin incalziri sunt incluse intr-un compound - in general, o rasina suficient de

rezistenta la influentele exterioare - astfel incat atmosfera exploziva nu poate fi aprinsa nici de scantei si nici de incalzirile care pot avea loc in interiorul capsularii.

Aceasta protectie se aplica, in general, componentelor electronice ca:

- rezistoare cu pelicula sau rezistoare bobinate intr-un singur strat;

- condensatoare cu hartie si ceramice;

- optocuploare pentru separarea diferitelor circuite

dar si transformatoarelor, bobinelor si infasurarilor motoarelor cu tip de protectie “e” precum si transformatoarelor care corespund prescriptiilor SR EN 50020 - securitate intrinseca.

4.3.8. Protectia speciala tip “n”

Aparatura protejata prin tipul de protectie “n” nu poate aprinde o atmosfera exploziva inconjuratoare in conditii normale si nici in anumite conditii anormale de functionare.

Pe langa aceasta, se face distinctia intre aparatura care, in mod normal, nu produce arcuri sau scantei si/sau suprafete fierbinti si aparatura care produce arcuri, scantei si/sau

suprafete fierbinti. Metoda de protectie rezultata de aici deriva, in parte din tipurile de protectie

pentru zona 2/categoria 3 de aparatura, de un nivel mai scazut. (a se vedea si 4.4.1).

Aparatura cu tipul de protectie “n” se clasifica in:

1)                 aparatura care nu produce scantei “nA”, la care riscul aparitiei de scantei, arcuri electrice sau suprafete fierbinti in functionare normala este redus prin masuri constructive;

2)                  aparatura in care arcuri, scantei sau suprafete fierbinti in functionare normala, pentru care se aplica diverse masuri de protectie precum:

- aparate cu contacte protejate “nC”, incluzand tablouri electrice, componente neincendiare inchise ermetic, aparate capsulate;

- aparate cu respiratie limitata “nR”; in care posibilitatea penetrarii unei atmosfere

explozive gazoase este redusa la un nivel foarte scazut;

- aparatura cu presurizare simplificata “nP”;

- aparatura cu energie limitata “nL”.

Marcarea aparaturii trebuie sa cuprinda, pe langa elementele de la 4.2, unul din simbolurile de mai sus.

Exemplu: Ex nC IIT3.

Daca exista conditii speciale de instalare, se adauga simbolul “X”.

4.4. Clasificarea si marcarea aparaturii Ex conform directivei 94/9CE

4.4.1. Directiva 94/9CE (ATEX 100a) pentru armonizarea prevederilor privind aparatele si sistemele protectoare folosite in arii periculoase, adoptata de Parlamentul European la

23.04.94, va inlocui, incepand cu 1.07.03, toate reglementarile existente la nivel european in domeniu.

Aceasta directiva a fost preluata si in Romania prin Legea Protectiei Muncii din 1996-Normele metodologice (Sectiunea B).

Conform directivei de mai sus, aparatura de grupa II, folosita in arii periculoase cu gaze si vapori inflamabili sau cu praf combustibil, se clasifica in trei categorii, dupa nivelul de

siguranta al aparaturii , functie de zona in care este folosita.

Aparatura folosita in zone periculoase cu gaze si vapori este codificata cu litera “G”, iar aparatura folosita in zone periculoase cu praf combustibil este codificata cu “D”.

Zona Categoria aparaturii Marcarea

0 sau 20 1 II1Gsau II1D

1 sau 21 2 II2G sau II2D

2 sau 22 3 II3G sau II3D

4.4.2. Noua directiva introduce simbolul la marcarea specifica a protectiei EEx conform EN 50014 (preluat si ca standard roman).

In tara noastra, procedurile de asigurare a conformitatii prevad conformitatea cu cerintele esentiale de securitate si cu standardele romane si europene preluate ca standarde

romane, marcarea aparaturii facandu-se conform Legii nr 90/1996 si Normelor metodologice de aplicare.

Exemplu de marcare completa a unei aparaturi Ex pentru arii periculoase cu gaze inflamabile conform directivei 94/9CE(ATEX 100a)

ABC Company Ltd

Serie No D456789 20002 I II2G 1105

N.B. 55 ATEX 1234*) 110 - 230V, 50 Hz

EEx ed IIC T4 110 - 230V DC

*) N.B. 55 ATEX 1234 reprezinta laboratorul autorizat de incercari (organismul notificat) si numarul certificatului de conformitate emis de acesta.

Numarul de langa simbolul (specific numai pentru ATEX) inlocuieste organismul notificat implicat in sistemul de calitate al productiei.

4.4.3. In conformitate cu noua directiva, aparatura si sistemele protectoare trebuie insotite de urmatoarele documente:

- o declaratie de conformitate CE si avand marcajul

- un certificat de examen de tip CE emis de un laborator de incercari autorizat (numit acum “organism notificat”), purtand marcarea de certificare

Aparatura electrica trebuie insotita de un certificat de conformitate cu referire la standardul EN 50014 sau un certificat de control emis pentru aparatura electrica purtand

marcarea CENELEC EEx si avand acelasi nivel de protectie.

4.4.4. In tara noastra, conform Legii nr. 90/1996 si a Normelor metodologice de aplicare, inainte de punerea in functiune a instalatiilor electrice din arii periculoase trebuie obtinut un certificat de conformitate a echipamentelor tehnice si sistemelor protectoare, eliberat de un

organism notificat (INSEMEX Petrosani), pe baza unei documentatii intocmite in conformitate cu prevederile legii de mai sus.

Aparatura electrica pentru arii periculoase cu praf combustibil

17.1. Conditii tehnice pentru aparatura

17.1.1. Aparitia unei zone 20 (amestec exploziv de praf/aer prezent continuu in exteriorul spatiului limitat pentru praf) este, din punct de vedere practic de neacceptat si trebuie prevenita

printr-o intretinere corespunzatoare a curateniei.

17.1.2. Pentru a evita riscurile de aprindere a prafului combustibil este necesar ca:

- temperatura suprafetei aparaturii pe care se depune praf sau care poate fi in contact cu norul de praf sa fie sub limitele specificate la 17.2;

- toate partile electrice care produc scantei sau au o temperatura mai mare decat cea de aprindere a prafului sa fie inchise intr-o capsulare care impiedica patrunderea

prafului sau

- sa aiba circuite cu energie limitata pentru a evita aprinderea prafului combustibil.

17.1.3. Pentru capsulari s-au adoptat doua niveluri de eficienta a etanseitatii la prafuri:

- capsulari protejate impotriva prafurilor; 242h73c

- capsulari total protejate impotriva prafurilor.

Conditiile tehnice pe care trebuie sa le indeplineasca aceste capsulari se definesc in conformitate cu doua practici denumite A si B si descrise in SR CEI 61241-1-1 si SR CEI 61241-

1-2 .Cele doua practici conduc la un nivel de protectie echivalent.

17.2. Temperatura maxima de suprafata a capsularii

17.2.1. Temperatura maxima de suprafata admisa pentru aparatura amplasata in arii periculoase cu praf combustibil se determina prin reducerea cu o marja de securitate a

temperaturii maxime de aprindere a norilor si straturilor de praf respectiv care nu depasesc 5 mm sau 12,5 mm , cand este incercata conform metodelor specificate in SR CEI 61241-1-1.

Temperatura maxima de suprafata a aparaturii de folosit va fi cea mai mica dintre valorile de la 17.2.2 si 17.2.3 pentru practica A si 17.2.2 si 17.2.4 pentru practica B.

17.2.2. In prezenta norilor de praf, temperatura maxima de suprafata a aparaturii nu trebuie sa depaseasca doua treimi din temperatura de aprindere a norului de praf:

Tmax=2/3.Tnor praf

17.2.3. Aparatura conform practicii A, pentru straturi de praf care nu depasesc 5 mm grosime, trebuie sa aiba o temperatura maxima de suprafata inferioara cu 758K temperaturii

minime de aprindere a stratului de praf respectiv:

Tmax=T5mm-750K

17.2.4. Aparatura conform practicii B, pentru straturi de praf care nu depasesc 12,5 mm grosime, trebuie sa aiba o temperatura maxima de suprafata inferioara cu 250 K temperaturii

minime de aprindere a stratului de praf respectiv:

Tmax=T12,5mm-250K

17.2.5. Marcarea aparaturii ce poate fi folosita in arii periculoase cu praf combustibil trebuie sa cuprinda urmatoarele elemente:

- numele constructorului;

- tipul;

- seria;

- accesorii, conexiuni;

- marcarea normala, prevazuta prin normele de constructie ale aparaturii electrice;

- marcarea suplimentara, conform practicilor A si B dupa care a fost incercata

aparatura.

Simbolurile folosite sunt:

- DIP pentru protectia impotriva aprinderii prafurilor;

- A sau B pentru practica A sau B;

-21 sau 22 pentru indicarea zonei in care poate fi utilizata aparatura;

- TA pentru temperatura maxima de suprafata.

Exemplu de marcare completa pentru practica A (pentru practica B marcarea este similara).

Motor electric pentru zona 21

Firma ABC-S.A Tip M2BA 315 S

Seria Nr. 45678

DIP O.N. 75/5461*)

DIP A21 TA200°C (sau TA.T3)

IP 65

V Hz kW rot/min A cosj IP/In

tE/s

380D 50 132 1487 163 0,86 6,9 15

*) O.N. reprezinta laboratorul de incercari autorizat (organism notificat) care a emis certificatul de conformitate

Motor electric pentru zona 22

 

Firma ABC-S.A Tip M2BB 315 S

Seria Nr. 12345

DIP A22TA200°C (sau TA.T3)

IP 54

V Hz kW rot/min A cosj IP/In

tE/s

380D 50 132 1487 163 0,86 6,9 15

17.3. Alegerea aparaturii

17.3.1. In zona 0 este permis a se instala numai aparatura cu modul de protectie “i”-securitate intrinseca, de categoria ia, grupa II, conform SR EN 50020, avand contactele

electrice din zona cu praf protejate in capsulari cu gradul de protectie IP 65.

17.3.2. In zona 21 este permis a se instala aparatura cu urmatoarele tipuri de protectie.

a) aparatura protejata impotriva aprinderii prafurilor tip DIP A 21 (IP6X) sau

DIP B 21;

b) echipamente si circuite cu modul de protectie “i”-securitate intrinseca, in conformitate cu conditiile de la 17.3.1;

c) aparatura presurizata “p”, conform SR EN 50016;

d) alt tip de aparatura omologata special pentru utilizare in zona 21.

17.3.3. In zona 22 este permis a se instala:

a) aparatura pentru zona 21;

b) aparatura protejata impotriva aprinderii prafurilor tip DIP A 22 (IP5X) sau

DIP B 22 (numai pentru zona 22 cu praf neconductiv);

Temperatura de suprafata a capsularilor instalate atat in zona 21 cat si in zona 22 trebuie sa aiba valoarea cea mai mica rezultata conform 17.2.

17.3.4. Aparatura electrica pentru arii periculoase cu gaze si vapori inflamabili nu este, in mod necesar corespunzatoare pentru utilizarea in arii periculoase cu praf combustibil.

Aceasta trebuie sa prezinte un grad de protectie mecanica IP5X sau IP6X, dupa caz, pentru a impiedica patrunderea prafului si sa fie conforme cu standardul corespunzator de

aparatura.

Aparatura cu tipul de protectie “m”-incapsulare este corespunzatoare pentru folosirea in arii periculoase cu praf, deoarece elementele care ar putea aprinde atmosfera exploziva sunt

inchise intr-un compound etans la praf.

17.3.4. Pentru protectia electrica a echipamentelor si protectia la scanteile periculoase se aplica prevederile de la cap 6 si respectiv 12.

17.4. Canalizatii electrice

17.4.1. In arii periculoase cu praf combustibil se pot utiliza:

a)     cabluri de cupru si aluminiu etanse la praf, ca, de exemplu:

- cabluri cu izolatie termoplastica sau elastomerica, armate sau nearmate, cu invelis din PVC, neopren sau alt material similar;

- cabluri in manta de aluminiu cu sau fara armatura;

- cabluri cu izolatie minerala cu invelis metalic.

Pentru cablurile cu conductoare de cupru sectiunea minima trebuie sa fie 1,5 mm2, iar pentru cabluri cu conductoare de aluminiu de 16 mm2.

b) conductoare din cupru protejate in conducte metalice sau din material plastic, etanse la praf.

Sistemul de conducte trebuie verificat la o presiune de 0,5 bari.

17.4.2. Etansarea intrarilor de cablu trebuie sa fie asigurata prin unul din urmatoarele mijloace:

- inel de etansare din material elastomeric;

- inel de etansare metalic (pentru cabluri cu manta metalica);

- presgarnituri adecvate;

- un compound.

17.4.3. Intrarea conductei de protectie in capsulare se poate face prin infiletare in gauri cu filet sau prin blocare in gauri simple.

17.4.4. Intrarile de cablu sau conducte de protectie trebuie astfel alese si montate incat sa nu modifice caracteristicile tipului de protectie al aparaturii.

Toate intrarile de cablu neutilizate trebuie obturate printr-un sistem de etansare corespunzator tipului de protectie al aparaturii.

17.4.5. Cutiile de derivatie si fitingurile trebuie sa aiba gradul de protectie mecanica minimum IP6X pentru zonele 20 si 21 si IP5X pentru zona 22.

In zonele cu praf conductiv acestea trebuie sa fie de tipul “protejat contra aprinderii prafului”, cu un grad de protectie mecanica IP6X.

17.4.6. Traseele de cabluri trebuie astfel alese incat sa previna depunerea prafului pe acestea, sa asigure o circulatie corespunzatoare a aerului si posibilitatea curatirii lor de praf.

17.4.7. La instalarea cablurilor si conductelor de protectie trebuie respectate si prevederile corespunzatoare de la 8.4 si 8.6.

17.4.8. Pentru verificarea, repararea, intretinerea si exploatarea instalatiilor electrice din arii periculoase cu praf se vor respecta prevederile corespunzatoare de la cap 13, 14 si 15.

Deconectarea in caz de urgenta si separarea electrica

7.1. Este necesar sa se prevada posibilitatea ca instalatiile electrice dintr-o arie periculoasa sa fie deconectate manual in caz de urgenta ( 737j94h incendiu, explozie, avarie

tehnologica, etc.) conform SR EN 418 si SR CEI 60364-4-46.

Punctul de deconectare trebuie amplasat in afara ariei periculoase.

Dispozitivul de deconectare trebuie sa fie usor de recunoscut, amplasat intr-o zona de acces.

Intreruptorul comandat de butonul de avarie trebuie sa intrerupa toate conductoarele active, inclusiv conductorul neutru.

7.2. Trebuie prevazuta posibilitatea ca fiecare circuit sau grup de circuite sa fie separate de restul instalatiei electrice, pentru a se asigura securitatea personalului care intervine pentru

intretinere sau reparatii.

Un aparat folosit pentru functia de separare trebuie sa indeplineasca urmatoarele cerinte:

- intreruperea sa se faca pe toate conductoarele active, inclusiv conductorul neutru;

- sa poata fi blocat sau zavorat in pozitia “deschis”, in scopul evitarii unei inchideri

neintentionate.

Verificarea deschiderii contactelor poate fi:

- vizuala, pentru aparatele cu separare vizibila;

- mecanica, pentru aparatele cu separare aparenta, avand un indicator ce indica pozitia contactelor.

Verificarea instalatiilor electrice din arii periculoase

13.1. Prin verificare se intelege actiunea care cuprinde examinarea minutioasa a unui obiect, efectuata prin demontarea sau fara demontarea acestuia, pentru a ajunge la o concluzie

sigura privind starea obiectului.

Verificarea instalatiilor electrice in atmosfere potential explozive are ca scop sa stabileasca:

- daca instalatiile corespund prevederilor din normativele de instalatii electrice;

- daca instalatiile electrice sunt corespunzatoare din punct de vedere al protectiei

antiexplozive, conform prezentului normativ.

13.2. Pentru efectuarea verificarilor sunt necesare urmatoarele documente, aduse la zi:

- clasificarea ariilor periculoase, conform SR EN 60079-10;

- grupa de explozie si clasa de temperatura ale echipamentelor;

- documentatia necesara pentru a permite echipamentului antiex sa fie mentinut in

conformitate cu tipul sau de protectie (de exemplu: listele de echipamente,

amplasarea acestora, lista pieselor de schimb si informatiile tehnice);

- traseele de cabluri subterane.

13.3. Verificarea si intretinerea echipamentelor si instalatiilor trebuie efectuate numai de personal experimentat si autorizat, a carui pregatire a cuprins o instruire asupra diferitelor

moduri de protectie si practica instalarii, asupra tuturor regulilor si reglementarilor respective, precum si a principiilor generale de clasificare a ariilor periculoase.

Cunostintele personalului trebuie mentinute la zi prin instruiri periodice.

13.4. Gradele de verificare sunt, conform, SR CEI 60079-17:

- verificare vizuala – actiune prin care sunt depistate acele defecte care pot fi identificate vizual (de exemplu, suruburi lipsa), fara echipament auxiliar si scule;

- verificare riguroasa – actiune prin care sunt depistate acele defecte care pot fi identificate numai prin folosire de echipamente de acces si scule (de exemplu, slabirea unor

suruburi). Verificarea riguroasa cuprinde si aspectele acoperite de verificarea vizuala.

- verificare detaliata – actiune prin care sunt depistate acele defecte care pot fi identificate numai prin deschiderea capsularii si/sau folosirea de echipamente de incercare.

Verificarea detaliata cuprinde si aspectele acoperite de verificarea riguroasa.

13.5. Tipuri de verificari

a) verificari initiale - verificari ale tuturor echipamentelor si instalatiilor electrice

inainte de punerea lor in functiune, pentru a constata daca tipurile de protectie alese si

instalarea lor sunt corespunzatoare.

b) verificari periodice - verificari ale tuturor echipamentelor si instalatiilor efectuate intr-un mod sistematic. Gradul de detaliere a verificarii si intervalele intre verificarile

periodice tehnice trebuie determinate tinand seama de tipul echipamentului, de indicatiile furnizorului, de zona de utilizare si de rezultatele verificarilor precedente.

c) verificari prin sondaj - verificari ale unei fractiuni din numarul de echipamente instalate. Ele pot fi vizuale, restranse sau detaliate. Verificarile prin sondaj trebuie sa fie utilizate pentru controlul efectelor conditiilor de mediu, ale vibratiilor, erorilor inerente de

conceptie, etc.

d) verificari specifice echipamentelor mobile. Echipamentele electrice mobile (de mana, portabile sau transportabile) sunt in mod particular predispuse defectarii sau utilizarii gresite, de aceea se recomanda ca intervalele intre verificarile detaliate sa fie reduse

(sa nu depaseasca 12 luni).

Rezultatele tuturor verificarilor de la punctele a), b), c) si d) trebuie sa fie inregistrate.

13.6. In cadrul programelor de verificare trebuie urmarite, in principal, urmatoarele elemente:

a) Echipamentul este corespunzator clasificarii zonei.

b) Grupa de explozie si clasa de temperatura ale echipamentului sunt corespunzatoare.

c) Temperatura maxima a echipamentului de protectie este corecta.

d) Identificarea circuitului echipamentului, in vederea separarii lui corecte de sursa de energie.

e) Tipul cablului este corespunzator.

f) Obturarile conductelor si cablurilor sunt satisfacatoare.

g) Dispozitivele de protectie la suprasarcina ale motoarelor sunt corect reglate.

Recomandari suplimentare pentru programele de verificare, specifice fiecarui tip de protectie antiexploziva, se gasesc in standardul SR CEI 60079-17.

Verificarile din punct de vedere al respectarii standardelor si normativelor pentru instalatii electrice se vor face la fel ca pentru instalatiile electrice din zonele neclasificate.

Receptionarea instalatiilor electrice se va face numai dupa executarea tuturor verificarilor, probelor si prezentarea dosarului cu buletine de proba.

13.7. O instalatie electrica noua trebuie supusa inainte de punere in functiune unei inspectii initiale. In acest caz, gradul de verificare este detaliat.

13.8. Dupa punerea in functiune instalatia trebuie verificata periodic pentru a se asigura ca este intretinuta in stare satisfacatoare pentru a putea fi folosita in continuare intr-o zona

periculoasa.

In intervalul de timp dintre verificarile periodice trebuie sa se efectueze verificari prin sondaj in vederea confirmarii sau infirmarii intervalului de timp propus pentru verificarile

periodice. In cazul infirmarii, trebuie redusa intervalul de inspectie periodica. In cazuri justificate, factorii de decizie pot mari durata acestui interval.

Rezultatele verificarilor trebuie analizate sistematic pentru a se justifica intervalele de inspectie periodica.

13.9. In urma unei modificari a ariei periculoase sau in urma mutarii unor aparate dintr-un loc in altul trebuie facuta o verificare.

13.10. In cazul in care o instalatie include mai multe aparate similare (de exemplu, corpuri de iluminat), aflate in conditii similare, se poate admite efectuarea inspectiilor periodice

prin sondaj. Este totusi imperios necesar ca absolut toate aparatele sa fie supuse, cel putin, unei inspectii vizuale.

13.11. Daca instalatia sau aparatura este demontata pe durata verificarii, trebuie ca la remontare sa fie luate precautiuni ca integritatea tipului de protectie este asigurata.

13.12. Programul de verificari pentru instalatii si aparatura este prezentat in tabelul 13.1.

Program de inspectii pentru instalatii si aparatura

Tabelul 13.1

Nr. crt

Se verifica daca

Ex I Ex d Ex e Ex n Ex pGradul de inspectie

D R V D R V D R V D R V D R V0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 1

011

12

13

14

15

16

A Aparatura1 Documentatia

pentru circuit si/sau

aparatura este corespunzatoar

e cu clasificarea

zonei

x x x

2 Aparatura corespunde cu

clasificarea ariei

x x x x x x x x x x x x

3 Aparatura instalata este

cea specificata in

documentatie(Numai pentru

aparatura fixata)

x x

4 Grupa aparaturii este

corecta

x x x x x x x x

5 Categoria circuitului

si/sau aparaturii sunt

corecte.

x x

6 Clasa de temperatura a aparaturii este

corecta

x x x x x x x x x x

7 Instalatia este etichetata in

mod clar

x x

8 Identificarea circuitelor

aparaturii este corecta

x x x x

9 Identificarea circuitelor este

disponibila

x x x x x x x x x x x x

10 Capsularea, geamurile

x x x x x x x x x x x x

vizoarelor si garniturile

si/sau materialele de

etansare a geamurilor pe

metal sunt corespunzatoar

e11 Nu exista

modificari neautorizate

x x x x x

12 Nu exista modificari

vizibile neautorizate.

x x x x x x x x x x

13 Suruburile, intrarile de

cablu (directe si indirecte) si elementele de obturare sunt

de tipuri corecte si sunt

complete si stranse

-          verificare

fizica;

-          verificare vizuala.

x x x x x x x x x

14 Suprafetele flanselor (de

imbinare) sunt curate si

nedegradate si garniturile,

daca exista, sunt

satisfacatoare.

x

15 Dimensiunile interstitiului

antideflagrant dintre flanse

sunt in limitele admise.

x x

16 Caracteristicile nominale, tipul

si pozitia lampilor sunt

corecte.

x x x x

17 Conexiunile x x x

electrice sunt stranse.

18 Starea garniturilor

carcasei este satisfacatoare.

x x

19 Dispozitivele de rupere

capsulate si cele etansate

ermetic nu sunt deteriorate.

x

20 Capsularea cu rasuflare

restrictionata este

satisfacatoare.

x

21 Ventilatoarele motoarelor sunt

suficient de distantate fata

de carcase si/sau

aparatori.

x x x

22 Unitatile de bariere de siguranta,

releele si alte dispozitive de

limitare a energiei sunt

de tipul aprobat,

instalate in conformitate cu prescriptiile de

certificare si legate la

pamant in mod sigur daca este

cerut.

x x x

23 Placile de circuite

imprimate sunt curate si

nedeteriorate.

x

Nr. crt

Se verifica dacaEx I Ex d Ex e Ex n Ex p

Gradul de inspectieD R V D R V D R V D R V D R V

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

11

12

13

14

15

16

B Instalatii1 Cablurile sunt

instalate in conformitate cu

x

documentatia.2 Tipul de cablu

este corespunzator.

x x x x

3 Ecranele cablurilor sunt

legate la pamant in

conformitate cu documentatia.

x

4 Nu exista stricaciuni evidente la

cablu.

x x x x x x x x x x x x x x x

5 Etansarea coloanelor,

tuburilor, tevilor si/sau

conductelor este

corespunzatoare.

x x x x x x x x x x x x

6 Cutiile de stopare si cutiile

terminale de cablu sunt

umplute in mod corect.

x

7 Integritatea sistemului de conducte si interfata cu

sistemul asociat este mentinuta.

x x x

8 Conexiunile de legare la pamant,

incluzand toate conexiunile

suplimentare de masa pentru

legare la pamant, sunt satisfacatoare (de exemplu

conexiunile sunt stranse si

conductoarele sunt e sectiune

suficienta).

-          verificare fizica;

-          verificare

x x x x x x x x x x x x

vizuala.9 Conexiunile,

punct cu punct, sunt toate corecte.

x

10 Continuitatea legarii la

pamant este corecta (de

exemplu conexiunile sunt

stranse si conductoarele

sunt de sectiune suficienta).

x

11 Impedanta buclei de defect (in sisteme N) sau rezistenta de legare la pamant (in

sisteme T) este satisfacatoare.

x x x x

12 Rezistenta de izolatie este

satisfacatoare.

x x x

13 Dispozitivele automate de

protectie electrica

functioneaza in limitele permise.

x x x x

14 Dispozitivele automate de

protectie electrica sunt

fixate corect (nu este posibila rearmarea

automata in zona 1).

x x x

15 Dispozitivele automate de

protectie electrica sunt fixate corect.

x

16 Conditiile speciale de

folosire (daca sunt aplicabile) sunt respectate.

x x x x

17 Conexiunile de legare la

pamant mentin integritatea

x x x

tipului de protectie.

18 Circuitele cu siguranta

intrinseca sunt izolate fata de pamant sau

sunt legate la pamant numai intr-un punct (referire la

documentatie).

x

19 Separatia este mentinuta intre

circuitele cu siguranta

intrinseca si cele fara siguranta

intrinseca in cutii comune de distributie sau in casete de relee.

x

20 Daca este aplicabila, protectia la

scurtcircuit a sursei de

alimentare este in conformitate

cu documentatia.

x

21 Temperatura de intrare a gazului protector este

sub limita maxima

specificata.

x

22 Tuburile, tevile si capsularile sunt in stare

buna

x x x

23 Gazul protector este liber in

mod substantial de contaminanti

x x x

24 Presiunea gazului

protector si/sau debitul este adecvat(a)

x x x

25 Indicatoarele de presiune si/sau debit, alarmele si interblocarile

x

functioneaza corect

26 Perioada de purjare inaintea

punerii sub tensiune este

adecvata

x

27 Conditiile speciale de

folosire (daca sunt aplicabile) sunt conformate

x

Nr. crt

Se verifica daca

Ex I Ex d Ex e Ex n Ex pGradul de inspectie

D R V D R V D R V D R V D R V0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16C Mediu

ambiant1 Aparatura

este protejata

adecvat la coroziune, intemperii,

vibratii si alti factori

daunatori

x x x x x x x x x x x x x x x

2 Nici o acumulare

anormala de praf sau murdarie

x x x x x x x x x x x x x x x

3 Izolatia electrica este

curata si uscata

x x

TRAPE DE SCENA, DE DECORURI SI INSTALATII DE CORTINE PENTRU INCENDIU

 

Montarea trapelor de scena, de decoruri si instalatii de cortine pentru incendiu

Trapele de scena, trapele de decoruri si instalatiile de cortine trebuie sa fie montate numai de agenti economici autorizati ISCIR-INSPECT. Montarea trebuie sa se efectueze pe baza unor proiecte.

La lucrarile de montare se vor respecta Normele Tehnice de protectia muncii specifice si Normele Tehnice pentru prevenirea si stingerea incendiilor valabile pe teritoriul Romaniei.

Pentru fiecare instalatie montata, agentul economic care efectueaza lucrarile de montare (montatorul), va completa si preda beneficiarului imediat dupa terminarea lucrarilor ,,Cartea trapei (cortinei) - partea de montaj”, care va cuprinde urmatoarele:

a)      documentul din care sa rezulte ca lucrarile de montare s-au executat in conformitate cu documentatia tehnica si instructiunile de montare;

b)      certificatul de calitate privind executia constructiei putului pentru trape;

c)      certificatele de calitate ale mecanismelor care se asambleaza la locul de montare;

d)      certificatele masurarilor izolatiei si verificarii si reglarii instalatiei de protectie impotriva tensiunilor de atingere;

e)      desenele cuprinzand dimensiunile de gabarit si spatiile de siguranta, cu indicarea acceselor la instalatie;

f)       fisa de masurari dimensionale, cu abateri efective dupa terminarea montarii;

g)      proces-verbal de receptie interna.

Montatorul pregateste si prezinta instalatia de trapa sau cortina pentru incendiu, pen 313b19d tru verificarea tehnica oficiala efectuata de ISCIR-INSPECT IT sau de responsabilul cu supravegherea si verificarea tehnica a instalatiilor (RSVTI), autorizat de ISCIR-INSPECT IT al detinatorului.

Montatorul efectueaza reglarea si verificarea intregii instalatii in functie de caracteristicile tehnice constructive si functionale specifice instalatiei respective.

Verificarea si reglarea instalatiei se va face numai dupa ce in prealabil s-a efectuat masurarea si s-a prezentat buletinul de masurare al legarii instalatiei la priza de pamant.

Punerea in miscare a instalatiei in vederea reglarii si verificarii, cu ajutorul motorului electric de actionare, se face numai dupa ce au fost indeplinite urmatoarele conditii:

a)      toate lucrarile de montare au fost terminate;

b)      constructia putu1ui, camera troliului si spatiul rolelor de conducere au fost finisate;

c)      s-a asigurat ungerea tuturor elementelor componente ale instalatiei supuse frecarii;

d)      s-a executat reglarea si verificarea functionarii sub tensiune, a aparatajului de comanda si al tuturor componentelor de securitate.

Incercarile functionale, se efectueaza tinandu-se seama de caracteristicile tehnice constructive si functionale specifice instalatiei respective.

Aceste operatii se executa in conditii normale de functionare, cu ajutorul motorului electric, urmarindu-se reglarea tuturor aparatelor si componentelor de securitate pentru a functiona in bune conditii si pentru a corespunde documentatiei si prescriptiei tehnice.

In acest scop se efectueaza toate incercarile verificandu-se in special urmatoarele:

a)      frana trapei sau a cortinei pentru incendiu si contactoarele inversoare electromagnetice, astfel ca oprirea sa se faca fara socuri;

b)      rezistenta la pornire a motorului electric astfel ca pornirea lui sa nu fie brusca, iar curentul de pornire sa fie in limitele admise;

c)      functionarea limitatorului de viteza, astfel ca acesta sa actioneze in limitele prevazute;

d)      functionarea automatului de protectie care sa deconecteze automat:

       la intreruperea unei faze;

       la scurtcircuite;

       la suprasarcini;

       la intrarea in functiune a intreruptorului de cursa.

e)      functionarea tuturor dispozitivelor de zavorare de la usile de acces ale putu1ui;

f)       functionarea tuturor contactelor electrice;

g)      functionarea limitatoarelor si intreruptoarelor de cursa;

h)      existenta sigurantelor fuzibile calibrate corespunzator;

i)        functionarea semnalizarii optice si acustice;

j)        efectuarea incercarilor de sarcina.

Inainte de prezentarea trapei sau cortinei pentru incendiu la verificarea tehnica oficiala, montatorul trebuie sa efectueze o receptie interna, verificandu-se calitatea executiei si functionarea corecta a instalatiei, iar rezultatele se consemneaza intr-un proces-verbal.

In cazul obtinerii unor rezultate corespunzatoare, montatorul anexeaza doua exemplare din procesul-verbal la documentatia tehnica a instalatiei, pe baza careia aceasta va putea sa fie prezentata la verificarea tehnica oficiala in vederea autorizarii de functionare de catre ISCIR-INSPECT IT.

 

Repararea trapelor de scena, de decoruri si instalatii de cortine pentru incendiu

Repararea, modificarea sau modernizarea trapelor si a cortinelor pentru incendiu trebuie sa fie efectuata de agenti economici autorizati de ISCIR-INSPECT IT. Repararea componentelor de securitate se va face numai de catre producatorul acestora.

Reparatorul raspunde de alegerea corecta a procedeelor tehnologice de executie si de calitatea executiei si a materialelor folosite, in conformitate cu prevederile documentatiei tehnice pentru reparare si cu instructiunile de reparare a trapelor si cortinelor.

La lucrarile de reparare, reparatorul va respecta Normele Tehnice de protectia muncii si Normele Tehnice pentru prevenirea si stingerea incendiilor valabile pe teritoriul Romaniei.

Lucrarile de reparare sunt:

a)      lucrari din care rezulta modificarea parametrilor functionali existenti (sarcina, viteza, cursa);

b)      inlocuirea sau reconditionarea troliului sau a partilor componente (melc, roata melcata, ax, tambur, roata de frictiune etc.);

c)      transformarea de principiu a mecanismului de actionare (trecerea de la actionarea manuala la actionarea mecanica, de la tambur la roata de frictiune etc.);

d)      modificarea principiului de functionare a principalelor elemente de constructie; inlocuirea completa a franei troliului;

e)      inlocuirea componentelor de securitate cu alte tipodimensiuni;

f)       inlocuirea platformei sau a cortinei pentru incendiu;

g)      modificarea de principiu a schemei electrice;

h)      reconditionarea totala a instalatiei electrice;

i)        modificarea partiala a instalatiei trapei sau a cortinei pentru incendiu (mutarea troliului, schimbarea constructiei, schimbarea dimensiunilor putului trapelor sau al camerei troliului, inlocuirea motorului electric etc.).

In vederea autorizarii functionarii dupa reparatie a trapelor si instalatiilor de cortine pentru incendiu, detinatorul trebuie sa solicite in scris la ISCIR – INSPECT IT efectuarea verificarii propunand si data in acest scop (de acord cu reparatorul).

Daca in cadrul reparatiilor (planificate sau neplanificate) nu s-au executat lucrarile definite mai sus, verificarea tehnica a reparatiei se va efectua de catre personalul tehnic de specialitate al reparatorului si al detinatorului.

In vederea efectuarii verificarii tehnice a repararii, modificarii sau modernizarii trapelor sau cortinelor pentru incendiu, reparatorul va intocmi o documentatie minima care va cuprinde:

a)      autorizatia de reparare eliberata de ISCIR-INSPECT IT ( copie);

b)      proiectul de reparatie si lista lucrarilor efectuate;

c)      descrierea instalatiei si caracteristicile tehnice;

d)      descrierea lucrarilor si reparatiilor efectuate;

e)      desenul tip de ansamblu al instalatiei cu precizarea in tabelele de elemente si suduri de rezistenta ale constructiei metalice, numai a partilor inlocuite sau reparate;

f)       schema electrica de principiu, daca s-a modificat;

g)      certificatul de calitate al cablului sau a altor subansambluri sau piese importante (roata melcata, tambur etc.) in caz de inlocuire;

h)      numele si numarul de autorizatie al sudorului daca au fost executate lucrari de suduri la structura de rezistenta;

i)        procesul verbal de receptie prin care se atesta calitatea reparatiei, instalatia putand fi prezentata verificarii oficiale.

Documentatia tehnica de reparatie va fi depusa si inregistrata la ISCIR-INSPECT IT cu cel putin 7 zile inainte de data propusa pentru verificare.

ISCIR – INSPECT IT va stabili cu detinatorul sau reparatorul:

a)      fie data la care urmeaza sa se efectueze verificarea de catre ISCIR-INSPECT IT (care nu va depasi 30 de zile de la data solicitarii);

b)      fie incredintarea efectuarii verificarii si eliberarii autorizatiei de functionare dupa reparatie responsabilului cu supravegherea si verificarea tehnica a instalatiilor (RSVTI) al detinatorului.

In acest caz, ISCIR – INSPECT IT va face cunoscut detinatorului, cu cel putin 48 ore inainte de data propusa pentru verificare, obligatia efectuarii verificarii si eliberarii autorizatiei de functionare dupa reparatie, restituind documentatia primita.

In cazul in care verificarea tehnica dupa reparatie se va efectua de catre responsabilul cu supravegherea si verificarea tehnica a instalatiilor (RSVTI), acesta va inainta un exemplar al procesului-verbal de verificare la ISCIR-INSPECT IT.

Documentatia tehnica de reparatie incompleta va fi inapoiata detinatorului sau reparatorului, dupa caz, pentru a fi completata iar data verificarii va fi stabilita in conditiile

aratate anterior dupa completarea acesteia. Documentatia tehnica de reparatie completata va fi inaintata la ISCIR-INSPECT cu o noua adresa de insotire. Din documentatie poate lipsi

procesul-verbal al incercarilor de casa, care va fi predat organului de verificare la fata locului inainte de inceperea verificarii. Nepredarea procesului-verbal sau constatarea in acesta a unor lipsuri sau deficiente atrage dupa sine neefectuarea verificarii, trapa sau instalatia de cortina

pentru incendiu considerandu-se nepregatite.

La data stabilita pentru verificare detinatorul si reparatorul trebuie sa pregateasca trapa sau instalatia de cortina pentru incendiu, avand echipamentul si sarcinile pentru incercari pregatite. De asemenea, se va asigura personalul de manevrare si deservire necesar. La verificare vor participa reprezentantii detinatorului, dintre care nu trebuie sa lipseasca responsabilul cu supravegherea si verificarea tehnica a instalatiilor (RSVTI) si reprezentantii reparatorului.

Trapele si instalatiile de cortine pentru incendiu la care s-au efectuat reparatii supuse verificarii, pot fi date in exploatare numai dupa verificarea lor care consta din urmatoarele operatii:

a)      verificarea documentatiei tehnice de reparatie;

b)      examinarea reparatiei, modificarii sau modernizarii si corespondenta lucrarilor efectuate cu documentatia tehnica;

c)      incercarile in gol si sub sarcina,

Efectuarea lucrarilor de reparatii se va inscrie de catre responsabilul cu supravegherea si verificarea tehnica a instalatiilor (RSVTI) in registrul de supraveghere si in cartea trapei (cortinei) la rubrica evidenta exploatarii.

Autorizarea functionarii in continuare a trapelor si instalatiilor de cortine pentru incendiu cu ocazia verificarii tehnice dupa reparare, prin responsabilul cu supravegherea verificarea tehnica a instalatiilor (RSVTI), trebuie sa se faca in aceleasi conditii ca si autorizarea de functionare efectuata prin inspectorii de specialitate ai ISCIR-INSPECT IT.

Documentatia tehnica de reparatie se va anexa la cartea trapei (cortinei).

In cazul cand inspectorul de specialitate al ISCIR-INSPECT IT nu s-a putut prezenta la data stabilita sau cel mult dupa 48 ore de la data stabilita, verificarea tehnica dupa reparatie se va efectua de catre responsabilul cu supravegherea si verificarea tehnica a instalatiilor (RSVTI) fara alta comunicare. Daca dupa aceasta perioada de timp (48 de ore) nu s-a efectuat verificarea tehnica periodica sau dupa reparatie, intretinatorul este obligat sa opreasca trapa sau instalatia de cortina din functiune.

Reparatorii autorizati de ISCIR-INSPECT IT sa efectueze reparatii la trape sau instalatii de cortine vor tine la zi evidenta lucrarilor executate care se verifica de catre ISCIR-INSPECT IT intr-un registru numerotat si intocmit conform modelului din anexa S din prescriptia tehnica R18-

2003.

Intretinere si revizia trapelor de scena, de decoruri si instalatii de cortine pentru incendiu

Intretinerea si revizia trapelor si a cortinelor pentru incendiu trebuie sa fie efectuata de agenti economici autorizati.

Periodicitatea efectuarii lucrarilor de intretinere a instalatiei se urmareste de responsabilul tehnic cu supravegherea. In registrul de supraveghere se indica lucrarile de intretinere efectuate, sub semnatura persoanei care a executat lucrarea.

La lucrarile periodice de intretinere trebuie sa se execute cel putin urmatoarele:

a)      curatirea troliului, camerei troliului, camerei rolelor de conducere, trapei si putului;

b)      completarea cu ulei a baii troliului si a tuturor lagarelor;

c)      verificarea starii de uzura a lagarelor si a bunei functionari a sistemului de ungere;

d)      umplerea cu unsoare consistenta a ungatoarelor si verificarea gresarii;

e)      verificarea imbinarilor cu suruburi;

f)       stabilirea gradului de uzura a captuselii sabotilor franei, verificarea functionarii franei si reglarea ei;

g)      verificarea si reglarea strangerii rulmentului axial al troliului;

h)      stabilirea gradului de uzura a organelor de tractiune si suspendare de la trape sau cortine pentru incendiu si de la contragreutati; verificarile periodice ale acestor elemente se fac la fiecare sase luni si se consemneaza in cartea instalatiei;

i)        ungerea pieselor supuse frecarii (ghidaje, balamale etc.);

j)        curatirea si reglarea tuturor contactelor aparatajului electric de comanda ; verificarea functionarii normale a sistemului electric de comanda si semnalizare;

k)      verificarea functionarii si reglarea automatului de protectie;

l)        verificarea functionarii limitatoarelor si intreruptoarelor de cursa;

m)    verificarea uniformitatii intinderii cablurilor de tractiune si egalizarea lor;

n)      verificarea uzurii ghidajelor platformei, cortinei pentru incendiu si ale contragreutatii;

o)      ungerea glisierelor platformei, cortinei pentru incendiu si ale contragreutatii; spalarea glisierelor minim o data la 3 luni;

p)      verificarea dispozitivelor de zavorare si a contactelor electrice de la usile de acces ale putului trapei, reglarea si ungerea blocajelor mecanice;

q)      verificarea sistemului de semnalizare optica si acustica;

r)       verificarea functionarii normale a instalatiei dupa efectuarea intretinerii;

s)       verificarea existentei instructiunilor de exploatare si a placilor indicatoare de sarcina;

t)        inscrierea tuturor defectiunilor constatate in registrul de supraveghere al instalatiei.

Cu aceeasi ocazie, se vor mai face inlocuirea pieselor de uzura.

Daca la lucrarile periodice de intretinere se constata unele defecte la cablurile de tractiune (ruperi de sarme, semne de uzura etc.), atunci intretinerea periodica se face la termene mai scurte, specificandu-se de fiecare data rezultatele constatarilor in registrul de supraveghere, pana la oprirea instalatiei pentru inlocuirea cablurilor.

Personalul insarcinat cu intretinerea va inscrie in registrul de supraveghere al instalatiei constatarile si remedierile efectuate cu ocazia intretinerii.

In cazul cand securitatea functionarii instalatiei este periclitata, RSVTI, autorizat de ISCIR-INSPECT IT este obligat sa opreasca instalatia, facand mentiunea in registrul de supraveghere si sa anunte imediat ISCIR-INSPECT IT.

Daca o instalatie a fost oprita din functiune mai mult de 15 zile, repunerea ei in functiune se face numai dupa o verificare (inclusiv curatirea si ungerea) efectuata de personalul care executa intretinerea.

In timpul efectuarii intretinerilor periodice, personalul de intretinere trebuie sa afiseze pe toate usile de acces la putul trapei, tablite inscriptionate cu ,,TRAPE IN REVIZIE”.

Pe langa intretinerea periodica, la fiecare instalatie se face o revizie generala, la un interval de 12 luni.

Revizia generala se executa intotdeauna inaintea efectuarii verificarii tehnice periodice, cu o durata stabilita astfel incat sa existe timp suficient pentru executarea unei reparatii care s-ar constata necesara, pana la efectuarea verificarii tehnice periodice.

Neexecutarea unei revizii generale anuale conduce la oprirea din functiune a instalatiei; RSVTI va inscrie oprirea din functiune in registrul de supraveghere, iar repunerea in functiune se va face numai dupa efectuarea reviziei generale si eventual a verificarii tehnice efectuata de catre ISCIR-INSPECT IT, daca instalatia este scadenta pentru aceasta verificare.

Revizia generala consta din examinarea generala a instalatiei si din remedierea deficientelor constatate; cu aceasta ocazie se vor efectua pe langa operatiile de la lucrarile periodice si urmatoarele:

a)      demontarea partii superioare a carcasei reductorului si verificarea starii de uzura a melcului, rotii melcate, lagarelor si a rulmentului axial;

b)      spalarea lagarelor motorului electric si inlocuirea uleiului;

c)      spalarea si montarea la loc a carcasei troliului, umplerea cu ulei proaspat;

d)      verificarea instalatiei electrice din camera troliului, din put si de pe platforma;

e)      demontarea rolelor de conducere, spalarea, ungerea axelor si lagarelor.

Se recomanda ca reviziile generale sa se faca in perioada de pauza dintre stagiuni.

La instalatiile de cortine pentru incendiu, data inceperii reviziilor generale precum si durata acestora se va anunta atat formatiei de pompieri a detinatoru1ui, cat si a subunitatii de pompieri din sector pentru a se lua masuri operative de organizare a interventiei in caz de incendiu, in functie de aceasta situatie sau de cate ori instalatia nu poate fi folosita (oprirea accidentala).

SISTEME PROTECTOARE

Sisteme protectoare sunt dispozitive, altele decat componentele echipamentului care sunt destinate opririi imediate a exploziilor incipiente si/sau limitarii domeniului efectiv al unei explozii si care se intr 747g64h oduc pe piata separat pentru utilizare ca sisteme autonome;

Instalatiile care lucreaza cu gaze, vapori, lichide sau pulberi combustibile, trebuie sa fie prevazute dupa caz, cu:

- aparate si procedee care previn producerea, micsoreaza sau anuleaza intensitatea exploziilor ;

- aparate si procedee care limiteaza urmarile sau extinderea exploziilor

Din prima categorie fac parte procedeele de inhibare, de inertizare, de subpresurizare, stingatoarele rapide, iar din a doua categorie fac parte clapetele de explozie, opritoarele de flacara si de explozie.

Termeni si definitii

2.1 Opritor de flacara - un dispozitiv montat la orificiul unei carcase sau la conducta de legatura a unui sistem de carcase si a carui functie este de a permite curgerea dar previne transmiterea flacarii.2.2 Elementul opritorului de flacara - acea parte a opritorului de flacara a carui principala functie este de a preveni transmiterea flacarii.2.3 Capsularea opritorului de flacara - acea parte a opritorului de flacara a carui principala functie este de a asigura o carcasare adecvata elementului opritorului de flacara si de a permite conexiunile mecanice la alte sisteme.2.4 Ardere stabilizata - ardere constanta a unei flacari, stabilizata la sau in apropierea elementului opritorului de flacara.2.5 Ardere de scurta durata - ardere stabilizata pe o perioada de timp specificata.2.6 Ardere de durata - ardere stabilizata pe o perioada de timp nespecificata.2.7 Explozie - oxidare brusca sau reactie de descompunere ce produce o crestere de temperatura, presiune sau ambele in acelasi timp 2.8 Deflagratie - explozie ce se propaga la o viteza subsonica 2.9 Detonatie - explozie ce se propaga la viteza supersonica si se caracterizeaza printr-o unda de soc 2.10 Detonatie stabila - o detonatie este stabila atunci cand se desfasoara intr-un sistem inchis fara o variatie semnificativa a caracteristicilor de viteza si presiune.2.11 Detonatie instabila - o detonare este instabila in timpul tranzitiei unui proces de combustie din stadiul de deflagratie catre stadiul stabil de detonatie. Tranzitia are loc intr-un areal spatial limitat unde viteza undei de combustie nu este constanta si unde presiunea de explozie este semnificativ mai mare decat la o detonatie stabila. 2.12 Temperatura de aprindere - cea mai scazuta temperatura a unui perete incalzit in conformitate cu determinarile efectuate in conditiile de incercare specificate la care va avea loc aprinderea substantei combustibile sub forma unui amestec de gaz sau vapori cu aerul 2.13 Interstitiu de siguranta experimental maxim (MESG) - interstitiu maxim al unei imbinari dintre doua parti ale camerei interioare ale unui aparat de incercare care, atunci cand amestecul de gaz din interior este aprins si in conditii specificate, previne aprinderea amestecului de gaz din exterior pe o lungime de 25 mm de imbinare, pentru toate concentratiile de gaz sau vapori incercate in aer MESG este o proprietate a amestecului de gaze respectiv.2.14 Opritor de flacara bidirectional - un opritor de flacara ce previne transmiterea flacarii din ambele parti.2.15 Opritor de flacara de deflagratie - un opritor de flacara proiectat pentru a preveni transmiterea unei deflagratii. Poate fi de capat de linie sau in linie

2.16 Opritor de flacara de detonatie - un opritor de flacara proiectat pentru a preveni transmiterea unei detonatii. Poate fi de capat de linie sau in linie2.17 Opritor de flacara pentru ardere de durata - un opritor de flacara care previne transmiterea unei flacari in timpul si dupa o ardere de durata.2.18 Opritor de flacara static - un opritor de flacara proiectat pentru a preveni transmiterea flacarii prin interstitii de racire.2.19 Tip masurabil (opritor de flacara static) - un opritor de flacara unde interstitiile de racire ale elementului opritorului de flacara pot fi desenate, masurate si controlate din punct de vedere tehnic.2.20 Tip nemasurabil (opritor de flacara static) - un opritor de flacara unde interstitiile de racire ale elementului opritorului de flacara nu pot fi desenate, masurate sau controlate din punct de vedere tehnic (de exemplu structuri neregulate cum ar fi ochiuri impletite, metal sinterizat si paturile de pietris).2.21 Supapa de aerisire de mare viteza - supapa de eliberare a presiunii proiectata pentru a lucra cu variatii de debit nominale ce depasesc viteza flacarii amestecului inflamabil, prevenind astfel transmiterea flacarii.2.22 Orificiu de debit - orificiu proiectat pentru a fi utilizat la debite ce depasesc viteza flacarii amestecului inflamabil, prevenindu-se astfel transmiterea flacarii.2.23 Opritor de flacara antidetonatie cu produs lichid (baraje lichide), opritor de flacara la care produsul lichid este utilizat pentru a forma un baraj de natura lichida, ca agent al opritorului de flacara, pentru a preveni transmiterea flacarii unei detonatiei. Exista doua tipuri de opritoare de flacara antidetonante cu produs lichid pentru utilizare in liniile cu produs lichid.

a.- inchizator hidraulic;b.- supapa de admisie.

2.24 Inchizator hidraulic - opritor de flacara proiectat pentru a utiliza produsul lichid pentru formarea barierei la transmiterea flacarii.2.25 Supapa de admisie - opritor de flacara proiectat pentru a utiliza produsul lichid in combinatie cu o clapeta de retinere, pentru a forma o bariera la transmiterea flacarilor.2.26 Opritor de flacara hidraulic - opritor de flacara proiectat pentru a transforma debitul de amestec inflamabil in bule discontinue intr-o coloana de apa, prevenindu-se astfel transmiterea flacarii.2.27 Opritor de flacara de capat de linie - un opritor de flacara montat doar la un racord.2.28 Opritor de flacara in linie - opritor de flacara montat pe doua racorduri, pe fiecare parte a elementului opritorului de flacara.2.29 Senzor de temperatura integrat - senzor de temperatura pentru a indica o flacara stabilizata si integrata in opritorul de flacara de catre producator.2.30 Rezistent la explozieProprietatea vaselor si echipamentelor destinate sa fie rezistente la presiunea exploziei, sau rezistente la soc de presiune de explozie.2.31 Rezistent la presiunea de explozieProprietatea vaselor si echipamentelor destinate sa reziste la presiunea de explozie anticipata fara sa ramana cu o deformatie permanenta.2.32 Rezistent la soc de presiune de explozieProprietatea vaselor si echipamentelor destinate sa reziste la presiunea de explozie anticipata fara sa se fractureze, permitandu-se o deformatie permanenta.

3. Cerinte referitoare la sistemele protectoare :

- Sistemele protectoare sunt dimensionate incat sa reduca efectele unei explozii la un nivel suficient de securitate;

- Sistemele protectoare trebuie astfel proiectate incat sa fie capabile sa impiedice ca exploziile sa se raspandeasca prin reactii in lant sau conturnari periculoase;

- Sistemele protectoare trebuie sa-si mentina capacitatea de a functiona pe o perioada suficienta pentru a se evita o situatie periculoasa.

- Sistemele de protectie nu trebuie sa se defecteze in urma unei interferente din exterior.

- Sistemele protectoare sunt proiectate astfel incat sa reziste la unda de soc produsa fara pierderea integritatii sistemului.

4. Prezentarea sistemelor protectoare

In multe cazuri nu este posibil sa se evite acumularea atmosferelor explozive si sursele de aprindere. Atunci trebuie sa se adopte masuri de limitare a efectelor unei explozii pana la o extindere acceptabila.

Astfel de masuri sunt:

- conceptie rezistenta la presiune;

- eliberarea presiunii;

- suprimarea exploziei;

- decuplarea la explozie ;

- prevenirea propagarii flacarii si exploziei.

4.1 Echipament rezistent la explozie

Elementele instalatiei, cum sunt containerele, vasele si retelele de conducte, sunt construite astfel incat ele pot rezista unei explozii interne fara a se rupe. Presiunea initiala din elementul instalatiei trebuie luata in considerare daca ea difera de presiunea atmosferica normala.

4.2 Sisteme de descarcare a presiunii

Descarcarea exploziei este un principiu de protectie care utilizeaza descarcarea amestecului ars si nears si a gazelor de combustie pentru reducerea presiunii exploziei.

Acesta se realizeaza prin asigurarea unor orificii suficiente pentru a preveni distrugerea echipamentelor, sistemelor protectoare si componentelor.

Ca dispozitive de descarcare se pot utiliza de exemplu placi de siguranta, panouri rasuflatoare sau usi de explozie.

Aria de descarcare necesara a unui astfel de sistem depinde in principal de:

- rezistenta vasului;

- gravitatea exploziei (caracterizata de obicei cu referire la rata maxima a cresterii presiunii si presiunea maxima de explozie);

- presiunea de actionare a dispozitivului de descarcare;

- tipul si masa dispozitivului de descarcare;

- volumul si geometria vasului;

- dimensiunile canalelor de descarcare (daca se utilizeaza);

- turbulenta initiala si cea indusa in vas.

Ori de cate ori este posibil, descarcarea presiunii se recomanda sa urmeze un traseu scurt, drept. Se recomanda sa se ia in considerare de asemenea forta de reactie care apare ca rezultat al descarcarii presiunii.

Sistemele de descarcare a presiunii trebuie astfel instalate incat sa se evite sa se produca leziuni personalului prin procesul de descarcare. Din acest motiv, presiunea trebuie ventilata catre o zona de securitate. Nu se admite descarcarea exploziei in incaperi de lucru decat daca exista dovezi ca persoanele nu pot fi periclitate (de exemplu de flacari, resturile proiectate sau undele de presiune). Trebuie sa se ia in considerare efectele descarcarii asupra mediului ambiant.

   

4.3 Sisteme de suprimare a exploziei

Sistemele de suprimare trebuie astfel concepute si proiectate incat sa reactioneze la o explozie incipienta in cea mai timpurie etapa posibila a unui incident si contraactiunea lor trebuie sa fie cu cel mai bun efect, tinand cont de rata maxima a cresterii presiunii si de presiunea maxima a exploziei.

Sistemele de suprimare a exploziei previn atingerea de catre o explozie a presiunii ei maxime de explozie prin injectarea rapida a unor agenti de stingere in echipamente, sisteme protectoare si componente in cazul unei explozii. Aceasta inseamna ca echipamentele, sistemele protectoare si componentele protejate intr-o asemenea maniera pot fi proiectate astfel incat sa reziste la o presiune de explozie redusa.

Atunci cand este utilizata suprimarea exploziei, efectele unei explozii sunt in general limitate la interiorul echipamentelor, sistemelor protectoare si componentelor.

Sistemele de suprimare a exploziei constau in esenta dintr-un sisteme de detectie care detecteaza explozia incipienta si din stingatoare presurizate ale caror iesiri sunt declansate de sistemul de detectie. Continutul stingatoarelor se injecteaza rapid in echipamentele, sistemele protectoare si componentele care trebuie protejate si se distribuie cat se poate de uniform. Aceasta are efectul stingerii flacarilor exploziei si reducerii presiunii exploziei pentru a proteja structura echipamentelor, sistemelor protectoare si componentelor.

4.4 Sisteme de decuplare la explozie

Sistemele de decuplare destinate deconectarii echipamentelor cat se poate de repede in cazul exploziilor incipiente prin intermediul unor dispozitive adecvate, astfel concepute si proiectate incat sa ramana protejate impotriva transmiterii aprinderii interne si sa-si pastreze rezistenta mecanica in conditii de functionare.

In echipamentele, sistemele protectoare, componentele, portiunile de conducte sau vasele alungite conectate este posibil ca o explozie sa se propage prin intregul sistem cu acceleratia frontului flacarii. In acesta situatie elementele sau obstacolele incluse care maresc turbulenta (de exemplu deflectoarele) pot accelera de asemenea frontul flacarii. In functie de geometria sistemului, o asemenea acceleratie poate conduce la o tranzitie de la deflagratie la detonatie la care se produc impulsuri de presiune ridicate.

O explozie care apare intr-o parte a instalatiei se poate propaga in partile din aval si din amonte. Efectele exploziei pot fi intensificate de accelerarea provocata de fitingurile instalatiei sau de propagarea prin conducte. Presiunile de explozie astfel dezvoltate pot fi mult mai ridicate decat presiunea maxima de explozie din conditii normale si poate distruge elemente ale instalatiei chiar daca acestea sunt de conceptie rezistenta la explozie sau rezistenta la socul de explozie. De aceea este important sa se limiteze posibilele explozii la parti singulare ale instalatiei. Acest lucru se obtine prin decuplarea exploziei.

Decuplarea exploziei poate fi efectuata de exemplu cu ajutorul urmatoarelor:

- izolarea mecanica cu actiune rapida ;

- stingerea flacarilor in spatii inguste sau prin injectarea de agent de stingere ;

- opritoare de flacari.

4.4.1 Opritoare de flacari pentru gaze, vapori si ceturi

Opritoarele de flacari pot fi folosite pentru a preveni transmiterea flacarii in prezenta atmosferelor explozive, de exemplu prin conducte, orificii de respirare si linii de umplere si golire care nu sunt pline cu lichid permanent.

Daca nu poate fi evitata formarea unei atmosfere explozive periculoase, de exemplu intr-un rezervor de lichide inflamabile neprotejat la explozie, trebuie luate masuri pentru oprirea transmiterea flacarii la deschiderile permanente care comunica cu locurile in care pot sa apara surse de aprindere si care pot transmite explozia la rezervor.

Functionarea opritoarelor de flacari depinde in mod esential de unul sau mai multe din mecanismele urmatoare:

- stingerea flacarii in interstitii mici si canale (de exemplu opritoare tip banda ondulata si material sinterizat);

- oprirea frontului flacarii prin descarcarea de amestecuri nearse la o viteza corespunzatoare (supape de mare viteza);

- oprirea frontului flacarii printr-o etansare cu lichid

4.5 Sistem de prevenire a propagarii exploziei si a flacarii

4.5.1 Bariere de stingere

Pentru a preveni propagarea exploziei prin conducte si tuburi, explozia poate fi oprita prin injectia unor agenti de stingere. Injectia este activata prin detectoare adecvate. Cu toate acestea, propagarea undei de presiune care isi are originea in amestecul deja ars pana la

bariera nu este afectata si trebuie luata in considerare. Agentul de stingere trebuie sa fie adecvat functie de substanta inflamabila.

4.5.2 Supape si clapete cu actionare rapida

Pentru prevenirea transmiterii flacarii si presiunii in conducte si tuburi, se pot utiliza robinete si clapete cu actionare rapida care sa se inchida intr-un timp suficient de scurt. Inchiderea poate fi efectuata printr-un mecanism de actionare initiat de detectoare sau prin insasi unda presiunii de explozie.

5. PROCEDURI DE EVALUARE A CONFORMITATII SISTEMELOR PROTECTOARE

Evaluarea conformitatii sistemelor protectoare se realizeaza conform schemei de mai jos, avand in vedere Directiva 94/9/EC preluata in legislatia nationala prin HG 752/2004.

6. Exemple de sisteme protectoare intalnite in industrie

Fig. 1 Exemplu de sistem protector /dispozitive paraflacara la pompa de recuperare a vaporilor din distribuitoarele de carburanti auto.

Fig. 2 Exemplu de sistem protector (dispozitiv paraflacara) montat intr-un sistem de conducte

Fig. 3 Ventilator centrifugal echipat cu supape de izolare cu actionare rapida

1-     Carcasa ventilatorului

2-     Cot de intrare in ventilator (optional)

3-     Conducta de intrare in ventilator

4-     Conducta de iesire din ventilator

5-     Senzor de explozie

6-     Unitate de control electronic

7-     Supapa de izolare a descarcarii (iesirii) ventilatorului cu actionare rapida

8-     Supapa de izolare a intrarii in ventilator cu actionare rapida

9-     Lungimea necesara a conductei de intrare luandu-se in considerare viteza frontului flacarii, durata de reactie mecanica si electronica a supapei pentru a se asigura o izolare eficienta in sistemul de conectare

10- Lungimea necesara a conductei de descarcare (iesire) luandu-se in considerare viteza frontului flacarii, durata de reactie mecanica si electronica a supapei pentru a se asigura o izolare eficienta de sistemul de conectare

Fig. 4 Ventilator centrifugal echipat cu opritoare de flacari montate la orificiile de intrarare si de iesire

1-     Carcasa ventilatorului

2-     Cot de intrare in ventilator (optional)

3-     Opritor de flacara la intrarea in ventilator

4-     Opritor de flacara la iesirea din ventilator

Bibliografie

       Directive 94/9/EC of the European Parliament and the Council of 23 March 1994 on the approximation of the laws of the Member States concerning equipment and protective systems intended for use in potentially explosive atmospheres. Official Journal No. L 100, 1994-04-19,

       Non-binding Guide of Good Practice for implementing of the European Parliament and Council Directive 1999/92/EC on minimum requirements for improving the safety and health protection of workers potentially at risk from explosive

       Heino Bothe ATEx 94/9/EC - Identification and treatment of non-electrical ignition hazard in standards

       Beyer Michael European New Approach Directive Structure and ATEx Directive 94/9/EC, Physikalisch-Technische Bundesanstalt (PTB), Braunschweig, Germany

       Heino Bothe Explosion Protection Directives, Department 3.4 Fundamentals of Explosion Protection, Physikalisch -Technische Bundesanstalt (PTB), Germany , NIS Egypt 2004, European

       Heino Bothe, European Explosion Protection Directives, Physikalisch-Technische Bundesanstalt (PTB), Braunschweig, Germany

       Hotararea de Guvern nr. 752 din 14 mai 2004 privind stabilirea conditiilor pentru introducerea pe piata a echipamentelor si sistemelor protectoare destinate utilizarii in atmosfere potential explozive

       Hotararea nr. 461 din 05.04.2006 pentru modificarea Hotararii Guvernului nr.752/2004 privind stabilirea conditiilor pentru introducerea pe piata a echipamentelor si sistemelor protectoare destinate utilizarii in atmosfere potential explozive

       SR EN 14373 Sisteme de suprimare a exploziei (Explosion suppression systems)

       SR EN 14460 Echipament rezistent la explozie (Explosion resistant equipment)

       SR EN 14491 Sisteme de protectie prin ventilatie impotriva exploziei de praf combustibil (Dust explosion venting protective systems)

       pr EN 14994 Gas explosion venting protective systems

       SR EN 12874 Opritoare de flacara - cerinte de performanta, metode de incercareare si limite de utilizare

       TC 305/WG 2/SG1 WI Doc N 78-2 Design of fans working in potentially explosive atmospheres

       SR EN 1127-1:1998 Atmosfere explozive - prevenirea exploziilor si protectia contra exploziilor. Partea 1. Concepte de baza si metodologie

       Heino Bothe European Explosion Protection Directives, Department 3.4 Fundamentals of Explosion Protection , Physikalisch -Technische Bundesanstalt (PTB), Germany NIS Egypt 2004

      SR EN 13617-1 Statii de combustibil. Partea 1 : Cerinte de securitate referitoaare la constructia si functionarea pompelor dozatoare , distribuitoarelor si unitatilor de pompare de la distnta (Petrol filling stations – Part 1: Safety requirements for construction and performance of metering pumps, dispensers and remote pumping units)

Contributii privind realizarea unui opritor de flacari tip fagure de constructie speciala

Generalitati

Opritoarele de flacari sunt echipamente stationare folosite pentru a impiedica propagarea unor flacari sau patrunderea unor scantei intr-o incinta tehnologica de tip conducta, rezervor, gazometru, cisterna etc. Principiul lor de functionare are la baza mecanismul stingerii

flacarilor la patrunderea in canalele inguste, de stingere (de laminare).

In principal, eficacitatea tehnologica a opritoarelor de flacari depinde de diametrul asa-ziselor canale de stingere, fiind mai putin influentata de lungimea canalelor respective. Totusi, in

cazul opritoarelor de flacari prin care trebuie sa treaca o cantitate mai mare de produse de ardere, lungimea canalelor de stingere poate avea o semnificatie determinata.

Opritoarele de flacari pot fi clasificate dupa urmatoarele criterii:

a)      dupa natura stratului opritor de flacara: uscate si umede;

b)      dupa locul de amplasare in cadrul incintei tehnologice: de descarcare (instalate pe racordurile sau tubulaturile de evacuare a gazelor inflamabile in atmosfera sau la facla), de

blocare (instalate in amonte de arzatoare) si de comunicatie (instalate pe tubulaturile si conductele dintre aparatele tehnologice conjugate sau dintre instalatiile ori sectiile

tehnologice interconectate in amonte de arzatoare);

c)      din punct de vedere constructiv: cu umplutura (asigurata din materiale granulate sub forma de bile de portelan, sticla, metalice, pietris, granule de cuart), cu benzi casetate, cu placi

casetate, cu site metalice si metaloceramice;

d)      dupa conditiile specifice in care se face asa-zisa laminare a flacarii: rezistente la explozii, rezistente la foc, rezistente la socuri de presiune si rezistente la socuri termice.

Prezentarea actualelor opritoare de flacari

Pentru protectia rezervoarelor cilindrice verticale utilizate la depozitarea atmosferica a produselor petroliere, la U.P.G. Ploiesti au fost asimilate, proiectate si omologate [1]:

        opritoare de flacari de tip usor, tipodimensiunile Dn 50,Dn 80,Dn 100,Dn 150;

        opritoare de flacari de tip greu, Dn 200, Dn 250, Dn 300, Dn 350.

Indiferent de tipul constructiv, in principal, un opritor de flacari este alcatuit din una, trei sau patru casete cu grile (functie de tipodimensiune) in interiorul carora se gasesc elementele

cu sicane pentru divizarea, laminarea, racirea flacarii.

Asa-zisa caseta este o baterie de elemente din aluminiu, cupru, otel inoxidabil, executata sub forma infasurarii pe o inima (bucsa centrala) a unor benzi plate si profilate (ondulate) care au rolul de laminare a flacarii si de stingere a acesteia. Aceste benzi se executa din materiale bune conducatoare de caldura si rezistente la coroziunea mediului in care ele lucreaza, avand

grosimea de 0,3 … 0,5 mm si cu distanta dintre ele de aproximativ 1,0 mm.

Principiul de functionare al opritoarelor de flacari, fabricate la U.P.G., ce sunt de tip uscat, se bazeaza pe aceea ca viteza de propagare a flacarii printre elementele casetei este mai mica decat viteza de vehiculare a curentului de gaze/vapori care circula prin opritoare. In plus, intr-un asemenea opritor, flacara este obligata sa strabata o retea de canale cu sectiunea transversala

redusa, divizandu-se, laminandu-se si orientandu-se in mai multe directii.

Drept urmare, suprafata contactului cu elementele de racire-stingere se extinde, schimbul de caldura cu peretii canalelor se intensifica si evident flacara se stinge.

Schita organologica a unui opritor de flacari de tip usor este reprezentata in (fig.1).

Fig. 1. Opritor de flacari de tip usor: 1 – racordurile opritorului; 2 – corp portcaseta; 3 – garnitura de etansare; 4 – semicaseta superioara; 5 – element distantier; 6 – semicaseta

inferioara; 7 – grilele casetei; 8 si 9 – surubul si piulita de fixare a casetei; 10 – manerul corpului portcaseta; 11 si 12 – suruburi si piulite de montaj; 13 – flansa semicorpului inferior; 14 –

balama de pivotare.

Structura casetei , precum si partile componente sunt date in (fig. 2):

Fig. 2. Caseta opritorului de flacari: 1 – inelul superior al casetei; 2 – grila superioara; 3 – grila inferioara; 4 – inelul inferior al casetei; 5 – element distantier; 6 – piulita; 7 –

prezon.

Calculul tehnologic si de proiectare al unui nou tip de opritor de flacari tip fagure de constructie speciala

Conceperea si proiectarea noului tip de opritor de flacari tip fagure de constructie speciala montat pe conducta de facla s-a realizat considerand:

        datele tehnologice furnizate de I.P.I.P. S.A. Ploiesti;

        utilizarea pentru reperele cu rol functional a rezolvarilor existente si verificarea lor practica;

        realizarea regimului de viteze prin opritor identice opritoarelor standard;

        acomodarea debitului de descarcare maxim al conductei de facla la debitele creditate pentru grilele standard folosite (grilele de la opritoarele Dn 200);

        pentru montarea si exploatarea acestor opritoare de flacari tip fagure se vor respecta indicatiile din caietul de sarcini pentru opritoarele tip U.P.G. Ploiesti.

Datele necesare realizarii calculului de dimensionare tehnologic sunt:

        debitul de gaze prin conducta de facla QT = 60000 m3/h;

        diametrul grilei de la opritorul de flacari standard Dn 200 este DIG = 0,254 m;

        viteza medie de trecere a gazelor prin grila, conform [3], wm = 14,0 m/s;

        conducta de facla are diametrul nominal Dn 400.

Aria unitara a grilei de la opritorul de flacari standard se determina conform relatiei:

(1)

Debitul de gaze prin opritorul de flacari va fi:

(2)

Aria ocupata de toate grilele ce se vor monta pe opritorul de flacari, va fi:

(3)

Numarul necesar de grile standard pe opritor, va fi:

(4)

Numarul de grile ce se vor monta pe un rand:

(5)

unde:

nR = 4,0, este numarul ales de randuri.

Lungimea circumferintei corpului port grile:

(6)

unde:

ss – este distanta dintre doua cordoane de sudura.

Se alege ss = 0,04 m (7)

Diametrul necesar al corpului port grile, va fi:

(8)

Corpul port grile se va executa din teava standardizata conform SR ISO 4200, care are diametrul exterior De = 610 mm, grosimea s = 6,35 si diametrul interior Di = 597,30 mm.

Diametrul interior al corpului opritorului de flacari se determina cu relatia:

(9)

Corpul opritorului de flacari se va executa din teava standardizata conform SR ISO

4200, care are diametrul exterior standardizat , grosimea si

diametrul interior .

Restul dimensiunilor se aleg constructiv.

Conceperea unui nou tip de opritor de flacari tip fagure de constructie speciala

Avand in vedere conditiile in care gazele trec prin conducta cu diametrul nominal Dn 400 ce duce la facla, se propune o solutie constructiva de opritor de flacari tip fagure special ce se

va monta pe aceasta conducta.

Noul tip de opritor (fig. 3) se compune din corpul opritorului (1) ce are flansa (2) si capacul (3). Sustinerea grilelor este realizata de corpul port grile (4) avand fundul (5) si flansa de sustinere (6) ce asigura etanseitatea prin garnitura (7). Pentru fixarea corpului port grile (4) la corpul opritorului (1) sunt folosite suruburile M12 (8) si piulitele M12 (9). Reductiile Dn 600 la Dn 400 (10) si flansele Pn 6, Dn 400 (11) asigura posibilitatea montarii opritorului de flacari pe conducta de facla. Sustinerea opritorului pe structura de sustinere (stalp) este asigurata de creasta (12), saua (13), crestele suport (14), cornierele talpa (15), suruburile de prindere (16) si piulitele (17). Scurgerea condensului rezultat se face prin mufa de 1” (18), teava de 1” (19) si ventilul (20) de scurgere protejat de lantul de siguranta (21) cu lacatul (22). Gazele spre facla trec prin casetele (23), (fig. 2), ce sunt in numar de 24 asezate pe patru randuri (fig. 3). Acestea sunt grilele standard utilizate la opritoarele de flacari Dn 200 tip U.P.G. Ploiesti.

Noul tip de opritor de flacari (fig. 3), se realizeaza in constructie sudata utilizand urmatoarele materiale:

        pentru casete, grilele se vor executa din banda de otel inoxidabil h x s = 10 x 0,2 mm

        semicorpurile casetelor din aluminiu turnat;

        pentru elementele tubulare, tevi din otel carbon standardizate conform SR ISO 4200;

        pentru restul reperelor, table si profile standardizate;

        pentru racorduri, flanse plate din otel Pn 6, Dn 400;

        pentru protectia anticoroziva la interiorul si exteriorul orpitorului de flacari se va folosi vopsea speciala recomandata de “Intreprinderea Anticoroziva” Bucuresti

Fig. 3. Opritor de flacari tip fagure

Concluzii

Pe baza lucrarii intocmite se pot evidentia si sublinia urmatoarele aspecte semnificative:

        noul tip de opritor de flacari tip fagure de constructie speciala este relativ simplu de realizat intr-un atelier mecanic si de prelucrari prin aschiere pe masini unelte normale;

        pentru realizarea noului tip de opritor de flacari se vor utiliza reperele cu rol functional (casetele) de la opritoarele de flacari Dn 200, tip U.P.G. Ploiesti;

        pentru realizarea noului tip de opritor de flacari tip fagure de constructie speciala pot fi utilizate in mare parte elemente tipizate si standardizate.

Protectia impotriva scanteilor incendiare

12.1. Protectia impotriva curentilor de punere la pamant

12.1.1. Intr-o arie periculoasa, reteaua TN, in care neutrul este legat direct la pamant, trebuie sa fie de tipul TN-S (conductorul neutru N si conductorul de protectie PE trebuie sa fie

separate).

Este interzisa reconectarea conductoarelor N si PE dupa separare. In punctul de separare, situat in aria nepericuloasa, conductorul de protectie trebuie legat la sistemul de

echipotentializare al zonei.

Este necesar controlul curentilor reziduali intre conductoarele N si PE.

Sensibilitatea dispozitivelor de protectie la curenti reziduali trebuie sa fie mai mica de 500 mA.

12.1.2. Intr-o retea TT, in care neutrul este legat direct la pamant, iar priza de pamant a retelei este diferita de priza de pamant pentru mase si elemente conductive este necesara protectia la curenti reziduali cu dispozitive tip RCD a receptoarelor electrice. Dispozitivul de protectie la curenti reziduali poate fi amplasat pe intrarea tabloului de distributie si/sau pe

fiecare plecare, pentru ameliorarea selectivitatii.

12.1.3. In reteaua de tip IT de joasa tensiune, in care neutrul este izolat sau legat la pamant printr-o impedanta, iar priza de pamant pentru mase este conectata cu priza de pamant

a retelei, trebuie prevazut un dispozitiv de control permanent al izolatiei, pentru a semnaliza primul defect de izolatie; semnalizarea trebuie urmata imediat de masuri de depistare si izolare

a defectului. Durata maxima de functionare cu o punere simpla la pamant se reglementeaza prin documentatia tehnica de executie, functie de natura si importanta consumatorilor.

Daca priza de pamant pentru mase este diferita de priza de pamant a retelei este necesar, in plus, un dispozitiv de protectie la curenti reziduali, amplasat pe intrarea tabloului de

distributie.

In reteaua de tip IT de medie tensiune, in care neutrul este izolat sau legat la pamant printr-o bobina de stingere, sunt necesare urmatoarele masuri:

- controlul permanent al rezistentei de izolatie si semnalizarea optica si eventual si acust 252h74c ica a primei puneri la pamant;

- deconectarea netemporizata a receptoarelor electrice situate in zona 1 si deconectarea temporizata a celor situate in zona 2, la prima punere la pamant.

Se admite deconectarea temporizata a receptoarelor de importanta vitala in procesul tehnologic sau chiar mentinerea lor in functiune, chiar daca sunt situate in zona 1, daca deconectarea lor ar introduce un risc mai mare decat cel de aprindere, cu conditia ca

functionarea sistemului de alarmare sa fie urmata imediat de masurile de depistare si izolare a defectului monofazat.

Daca neutrul retelei IT de medie tensiune este legat la pamant printr-o rezistenta, primul defect de punere la pamant trebuie sa conduca la deconectarea netemporizata a receptoarelor

electrice.

12.1.4. In schemele TN-S, TT si IT cu neutrul distribuit este necesara deconectarea conductorului neutru. Acesta trebuie sa fie deconectat dupa conductoarele de faza, iar

conectarea lui sa se faca simultan sau inaintea conectarii conductoarelor de faza.

Trebuie, de asemenea, prevazuta protectia la suprasarcina a conductorului neutru, daca sectiunea acestuia este mai mica decat cea a conductoarelor de faza.

Se admite sa nu se prevada protectia conductorului neutru, chiar daca sectiunea lui este mai mica decat cea a conductoarelor de faza, daca dispozitivul de protectie al fazelor

asigura si protectia neutrului, iar curentul maxim probabil prin acesta in functionare normala este mai mic decat curentul maxim admisibil in conductor.

12.2. Electricitatea statica

12.2.1. Electricitatea statica poate provoca incendiu sau explozie in cazul indeplinirii simultane a urmatoarelor conditii:

- existenta materialului combustibil sau a atmosferei explozive;

- deplasarea sarcinilor cu aparitia descarcarilor disruptive;

- energia eliberata prin descarcare sa fie mai mare decat energia minima pentru aprinderea materialului combustibil sau a atmosferei explozive.

Aparitia sarcinilor electrice in procesele industriale se poate datora in principal fenomenelor de frecare a doua corpuri, potentialelor de contact si unor fenomene de polarizare.

Pericolul de explozie poate sa apara la manipularea substantelor combustibile sau oxidabile, atunci cand concentratia acestora in amestec cu aerul este cuprinsa intre limitele

inferioara si superioara de explozie.

12.2.2. Sunt considerate periculoase, din punct de vedere al producerii electricitatii statice, substantele care au o rezistivitate mai mare de 105 Wcm.

Substantele cele mai raspandite cu rezistivitate mare sunt: cauciucul natural si sintetic, rasinile sintetice, masele plastice, fibrele artificiale, gazele lichefiate, hidrocarburile lichide si

gazoase (eter dietilic, butirol de etil, etc.)

Pericolul de explozie sau de incendiu depinde de viteza si de modul de manipulare a lichidelor prin conducte sau instalatii pe timpul desfasurarii operatiilor de alimentare, golire,

transport si distributie (cele mai periculoase potentiale se formeaza la transportul lichidelor pe conducte cu viteze mai mari de 0,7 m/s).

Stratul de praf combustibil se comporta diferit la descarcarile electrostatice, in functie de natura produsului de aprindere.

12.2.3. Principalele procese, operatii, activitati, fenomene etc., pe parcursul carora pot sa apara incarcari electrostatice sunt:

incarcarea si/sau descarcarea lichidelor combustibile aflate la presiune atmosferica in/din rezervoare (cisterne);

vehicularea lichidelor combustibile sau a solventilor, cu viteze relativ mari, prin elemente sau portiuni de conducte;

pulverizarea unor produse combustibile (lichide, pulberi etc.) prin utilizarea principiului lui Bernoulli;

amestecarea, prin centrifugare cu viteze relativ mari, in vase, recipiente etc., a unor produse combustibile lichide;

procese de producere a pulberilor (prafurilor) combustibile;

transportul pneumatic prin conducte, a produselor pulverulente;

procese tehnologice pentru cauciucat tesaturi;

utilizarea indicatoarelor de nivel, de tip plutitor, pentru masurarea nivelului produselor lichide combustibile si/sau inflamabile, daca acestea nu sunt legate la pamant;

spalarea cu jet pulverizat de apa si/sau abur supraincalzit a cazanelor, rezervoarelor, cisternelor sau a altor recipiente, care au continut produse volatile si care mai pot contine vapori

ai acestor produse ;

operatii de omogenizare in rezervoare a produselor combustibile prin agitare cu aer, diverse alte gaze sau prin utilizarea de dispozitive mecanice;

pulverizarea electrostatica utilizand vopseluri, pulberi etc.;

procese de fabricatie a firelor si fibrelor in industria textila;

filtrarea aerului sau a altor gaze, impurificate cu pulberi metalice, pulberi (prafuri) agricole etc.;

procese locale si generale de ventilare, aerisire, desprafuire etc.;

12.2.4. Masurile de protectie contra electricitatii statice trebuie sa tina seama de caracteristicile proceselor tehnologice si de capacitatea de reactie a operatorilor. Solutiile cele

mai eficiente sunt:

- indepartarea sarcinilor electrice prin legarea la pamant a utilajelor, conductelor si rezervoarelor la care pot sa apara incarcari cu electricitate statica;

- umidificarea atmosferei (se recomanda acolo unde procesul tehnologic permite acest lucru). Pentru a impiedica formarea formarii sarcinilor electrostatice se recomanda

ca umiditatea relativa a aerului sa fie de peste 70%;

- cresterea conductivitatii suprafetei materialelor;

- purificarea gazelor de particulele lichide si solide suspensie;

- purificarea lichidelor care contin particule coloidale;

- ionizarea aerului si a mediului, in special in interiorul utilajelor, rezervoarelor, mijloacelor inchise de transport, etc. pentru cresterea conductivitatii acestuia;

- folosirea de pardoseli cu conductivitate electrica marita;

- interzicerea incarcarii unui produs cu temperatura de inflamabilitate ridicata, cum ar fi petrolul lampant, pana cand nu s-au scurs resturile de lichide din autocisterna.

12.2.5. In toate cazurile in care legarea la pamant este un mijloc de protectie suficient contra electricitatii statice se recomanda folosirea acesteia, deoarece este mijlocul cel mai

simplu si eficace.

Eficienta combaterii electricitatii statice prin legare la pamant trebuie verificata intotdeauna prin masuratori.

12.2.6. Utilajele, masinile si dispozitivele pentru substante si procese periculoase in ceea ce priveste incarcarea electrostatica trebuie executate din materiale conductive.

12.2.7. Pentru utilajele cu suprafete emailate si pentru utilajele metalice la care pe peretii inferiori se formeaza sedimente de substante neconductive (gudroane, pelicule de masa plastica, etc.) legarea la pamant nu reprezinta un mijloc de protectie eficient. In aceste cazuri

trebuie sa se ia si alte masuri de protectie.

12.2.8. Filtrele cu saci din panza se recomanda sa fie cusute cu sarma metalica si apoi legate la pamant. Aceste sarme se vor verifica in mod sistematic pentru a se vedea daca nu s-

au produs ruperi, in care caz se vor repara imediat.

12.2.9. Conductele care intra in limitele teritoriului unei instalatii, acelea care fac legatura intre utilajele din limitele unei instalatii, precum si conductele aferente instalatiilor din

afara platformei acestora trebuie sa formeze pe toata lungimea lor un circuit electric neintrerupt.

12.2.10. Atunci cand continuitatea tubulaturii metalice este intrerupta prin burdufuri de materiale textile sau plastice se prevad sisteme de echipotentializare intre tronsoanele bune

conducatoare de electricitate.

Legaturi echipotentiale se prevad la racordurile si flansele cu garnituri izolatoare de pe traseele de conducte, tuburi si furtunuri pentru vehicularea fluidelor generatoare de electricitate statica si, dupa caz, la dispozitivele (capetele) de pulverizare, refulare sau debitare a acestora.

12.2.11. Imbinarile cu flanse metalice ale conductelor si utilajelor formeaza, de regula, legaturi satisfacatoare din punct de vedere al continuitatii electrice, nefiind necesare punti speciale de suntare cu conditia ca cel putin doua suruburi sa fie bine curatate in locurile de

contact (sub cap si piulita).

Se recomanda asezarea unor saibe cositorite sub capetele si piulitele suruburilor, precum si curatirea locurilor de contact.

Rezistenta de contact intre flanse nu trebuie sa depaseasca 0,03 W, valoare care, de regula, se obtine cand suruburile flansei se strang normal, fara montarea dispozitivelor de

suntare. In caz contrar se va face o legatura sigura de suntare.

12.2.12. In instalatiile industriale si in statiile de pompare, deoarece conductele au lungimi mici si exista cai multiple de scurgere la pamant a electricitatii statice, nu sunt necesare suntarile suplimentare ale flanselor. Acestea sunt necesare pe traseele exterioare (estacade,

parcuri de rezervoare).

12.2.13. Conductele montate pe estacade trebuie sa fie legate la instalatia de legare la pamant la capetele estacadei si, de asemenea, la fiecare 200 - 300 m. Rezistenta prizei de

legare la pamant, cand este folosita numai pentru descarcarea electricitatii statice, trebuie sa fie de maxim 100 W.

12.2.14. Pentru estacade cu produse inflamabile, in afara de locurile de legare la pamant indicate la 12.2.13, trebuie sa se tina seama de urmatoarele:

- pentru legarea la pamant a estacadelor se vor prevedea prize speciale sau se vor folosi prizele de protectie ale instalatiilor electrice;

- nu se admite utilizarea conductelor care contin lichide si gaze inflamabile ca prize de legare la pamant. Fac exceptie coloanele sondelor, care pot fi folosite ca prize de

pamant;

- nu se admite legarea conductelor care trec pe poduri amplasate in apropierea cailor ferate electrificate de constructia metalica a podurilor pentru a se preintampina astfel

patrunderea pe conducte a curentilor vagabonzi.

12.2.15. Pentru a crea circuite inchise si pentru a se preintampina producerea de scantei trebuie sa se prevada punti de conexiune pentru toate conductele montate in paralel

amplasate in sectii, pe estacade sau in canale, la distanta de pana la 10 cm una de alta. Puntile de conexiune trebuie montate la intervale de 20 m.

Conductele care se intersecteaza si se apropie pana la distanta de 10 cm, indiferent de apartenenta sau destinatie, trebuie de asemenea sa fie legate intre ele cu punti de conexiune in punctele de intersectie si de apropiere. Cand conductele trec la o distanta de pana la 10 cm de scari metalice, platforme si constructii, trebuie sa fie legate si de acestea cu punti de conexiune.

Pentru conductele montate la sol, existenta unui suport metalic comun este considerata suficienta, nemaifiind necesara montarea de punti de conexiune suplimentare.

12.2.16. Mantalele rezervoarelor metalice trebuie legate la pamant conform normativului I 20. In afara de aceasta, rezervoarele trebuie legate pe drumul cel mai scurt intre ele si cu

partile metalice de pe sol sau subterane, cu conductele metalice sau cu instalatiile de paratrasnet ale constructiilor vecine care se afla in jurul rezervorului pe o distanta de 30 m.

12.2.17. Rezervoarele cu capac fix sustinut pe stalpi trebuie sa aiba stalpii legati electric de capac si mantaua legata la pamant.

La rezervoarele cu manta si capac metalic, este necesara sudarea sau nituirea stalpului la fundul rezervorului. Daca mantaua rezervorului este din metal, dar capacul este din material slab conducator, de exemplu beton, legatura de la fundul rezervorului este suficienta. Daca atat

mantaua cat si capacul sunt din material slab conducator, se va efectua o legatura la fundul rezervorului intre stalpi si fund, si se va face o legatura prin peretele rezervorului la pamant, in

exterior.

12.2.18. La rezervoarele metalice care au capac metalic plutitor, capacul, daca nu este in contact metalic cu mantaua (prin sistemul glisant de etansare) trebuie sa aiba legatura

electrica speciala cu mantaua prin conductoare flexibile.

12.2.19. Capacul metalic plutitor al rezervoarelor care au mantaua construita din material slab conducator va fi legat la pamant prin exteriorul rezervorului

12.2.20. La umplerea rezervoarelor lichidele trebuie dirijate pe fundul acestora si, acolo unde este posibil, la un punct legat la pamant. Se va prevedea un deflector la conducta de umplere care sa elimine stropirea si pulverizarea lichidului. Daca se intrebuinteaza o palnie

metalica, atunci ea va fi legata la pamant in acelasi loc ca si rezervorul sau recipientul respectiv (umplute sau golite). In cazul in care palnia este confectionata din material izolant, atunci prin

ea trebuie introdusa, pana la partea inferioara a rezervorului, o lita legata la pamant (acest procedeu trebuie aplicat inainte de a se incepe operatia de umplere).

12.2.21. Nu se admit dispozitive si obiecte plutitoare pe suprafata lichidelor inflamabile din rezervoare daca nu sunt luate masuri eficace pentru descarcarea sarcinilor electrostatice. Se recomanda ca indicatoarele de nivel pentru astfel de lichide sa fie alese, pe cat posibil, de

tipul celor fara flotor.

In cazul cand este necesara folosirea indicatoarelor de nivel cu flotor, flotorul va avea ghidaj metalic: tipul folosit trebuie sa excluda posibilitatea desprinderii flotoarelor de pe ghidaj in timpul deplasarii si al apropierii lor de peretele rezervorului (pana la o distanta la care s-ar putea

produce descarcarea prin scantei a electricitatii statice acumulate pe flotor).

Se vor exclude de pe suprafata flotorului sau a dispozitivelor similare colturile ascutite, muchiile si bavurile.

Ecranele plutitoare din masa plastica vor avea un sistem adecvat de scurgere a electricitatii statice la masa rezervorului.

12.2.22. La debarcader, toate conductele de pe tarm pentru transportul lichidelor la, sau de la tancurile sau ambarcatiunile petroliere, vor fi legate impreuna si conectate la un

sistem eficace de legare la pamant. Se va executa o conexiune electrica intre acest sistem de legare la pamant, sau aceste conducte, si conexiunile de incarcare de pe tanc sau

ambarcatiune, inainte ca furtunul sau furtunurile sa fie conectate: aceasta legatura nu se va desface pana ce furtunurile respective nu au fost deconectate.

Pe tanc sau ambarcatiune trebuie sa existe o borna speciala de legare la pamant, iar sculele de manevre trebuie sa fie din bronz.

12.2.23. Daca furtunurile au o armatura electrica continua este necesar ca aceasta sa fie legata la masa conductelor.

12.2.24. La rampele de incarcare sau descarcare a cisternelor de cale ferata, la un punct din rampa langa intrare si la punctul de descarcare, sinele de cale ferata trebuie legate

electric intre ele iar aceasta legatura trebuie conectata la conductele de expeditie a produselor si la sistemul de legare la pamant. Legarea sinelor de cale ferata in alte puncte, de-a lungul

rampei nu este obligatorie.

12.2.25. Furtunurile de cauciuc cu capat metalic utilizate pentru umplerea cisternelor de cale ferata, cisternelor auto, butoaielor, etc., care nu au asigurata prin constructie o legatura

electrica intre cele doua capete, trebuie sa fie legate la pamant cu sarma de cupru (infasurata pe furtun pe partea exterioara sau introdusa inauntru), avand un capat lipit de piesele metalice

ale conductei cu produs, iar celalalt capat lipit la capatul furtunului.

12.2.26. La rampele pentru cisternele auto trebuie sa se prevada la fiecare punct de umplere sau descarcare o legatura flexibila conectata la sistemul de legare la pamant si care trebuie sa aiba la capatul liber o clema de tip cleste. Cisterna auto va fi legata la pamant prin

aceasta clema inainte de a se incepe manevrarea furtunurilor de incarcare (descarcare) si va fi deconectata numai dupa indepartarea furtunurilor.

12.2.27. Vasele metalice portabile, butoaiele, canistrele metalice etc., care urmeaza a fi incarcate cu produse petroliere lichide, vor fi asezate in timpul incarcarii lor pe o placa metalica

legata la pamant si vor fi conectate, prin intermediul unei legaturi electrice, la recipientul sau racordul din care se face incarcarea si care trebuie sa fie conectate la priza de pamant.

Se recomanda realizarea unui sistem de interblocare care sa nu permita incarcarea inainte de realizarea legaturii la pamant, cuplat cu un sistem de semnalizare.

12.2.28. In locurile cu pericol de explozie nu se admite folosirea transmisiilor cu curele plane. Benzile transportoare din materiale obisnuite cu conductibilitate electrica redusa sunt

admise numai daca sunt in executie antistatica omologata.

12.2.29. Se admite utilizarea curelelor trapezoidale in locurile cu pericol de explozie numai cu conditia ca acestea sa fie in executie antistatica omologata.

12.2.30. Vasele tehnologice care contin lichide, gaze inflamabile sau praf combustibil sau exploziv vor fi prevazute cu una sau mai multe legaturi la pamant, functie de dimensiunile

acestora (a se vedea 12.3).

12.2.31. Toate masinile de actionare care nu sunt amplasate pe o placa comuna cu unitatile lor de actionare trebuie legate la pamant.

12.2.32. Toate instalatiile producatoare de abur si masinile de actionare cu abur, cum sunt turbinele si masinile cu abur, trebuie legate la pamant.

12.2.33. Utilajele actionate electric montate pe o placa metalica comuna cu motorul electric, care este legat la pamant, nu necesita o legatura separata la pamant.

12.2.34. Pentru limitarea si controlul riscurilor de incendiu sau de explozie la incarcarea cu carburant a aeronavelor, trebuie adoptate urmatoarele masuri:

a) daca este specificata obligativitatea legarii la pamant a aeronavei, se iau, succesiv, urmatoarele masuri:

- legarea la priza de pamant a autoalimentatorului;

- legarea la priza de pamant a aeronavei;

- realizarea unei legaturi electrice intre aeronava si autoalimentator;

- realizarea unei legaturi electrice intre aeronava si capatul furtunului flexibil

pentru carburant, in cazul alimentarii prin extradosul aripilor;

- la terminarea operatiei de alimentare, toate legaturile electrice trebuie deconectate in ordinea inversa celei specificate mai sus;

b) daca nu este specificata obligatia legarii la pamant a aeronavei, se vor lua urmatoarele masuri pentru inlaturarea sarcinilor electrice care ar putea sa apara pe durata

alimentarii cu carburant:

- realizarea unei legaturi electrice intre aeronava si alimentator;

- realizarea unei legaturi electrice intre aeronava si capatul furtunului flexibil

pentru carburant, in cazul alimentarii prin extradosul aripilor;

- daca alimentarea cu carburant se face de la o statie (sistem de pompare

fix), conectarea la priza de pamant nu trebuie sa se faca in zona statiei (pompei fixe), deoarece in momentul conectarii pot sa apara descarcari electrice datorate diferentelor de potential; de

asemenea, nu este recomandata conectarea sistemului de legare la pamant la cel al unui grup

de pista utilizat la alimentarea aeronavei, deoarece ar putea rezulta deteriorarea legaturii la pamant in cazul unui scurtcircuit in grupul respectiv;

- toate aeronavele aflate pe pista, precum si autoalimentatoarele existente pe platformele aferente pistelor de decolare/aterizare si cladirilor, vor fi legate la pamant pe toata durata de stationare.

12.3 Protectia impotriva trasnetului

12.3.1. Constructiile si instalatiile tehnologice exterioare in care se utilizeaza, prelucreaza sau depoziteaza substante care pot forma impreuna cu aerul amestecuri explozive

trebuie prevazute cu o instalatie de protectie impotriva trasnetului (IPT) avand nivelul de protectie intarit I. Proiectarea acesteia se face conform prevederilor normativului I 20 si

standardelor corespunzatoare din Anexa 1.

12.3.2. Se considera autoprotejate impotriva loviturilor de trasnet:

a) Constructiile supraterane cu structura complet metalica daca legaturile intre diferitele elemente ale structurii sunt realizate prin mijloace care asigura continuitatea electrica

in mod durabil.

Un strat superficial de vopsea protectoare sau de 0,5 mm bitum sau 1 mm PVC, care protejeaza acoperisul, nu este considerat ca izolant.

b) Rezervoarele metalice cu capac metalic fix, izolate sau neizolate, semiingropate sau supraterane, care indeplinesc simultan urmatoarele conditii:

-            sunt complet etanse sau sunt prevazute cu supape de respiratie pentru presiuni si vid si cu dispozitive opritoare de flacara;

-            grosimea tablei corpului si a capacului rezervorului este de min. 5 mm OL (in cazul rezervoarelor pentru gaze petroliere lichefiate GPL aceasta trebuie sa fie min.

6 mm OL);

-            continuitatea electrica intre diferitele parti este realizata in mod durabil (de exemplu intre capac si corpul rezervorului);

-            toate conductele racordate la rezervor sunt legate electric la acesta in punctul de intrare;

c) Rezervoarele metalice cu capac plutitor, prevazute cu sistem de etansare de tip

mecanic cu elemente metalice (rezervoare cu sistem de etansare cu spatii de vapori), care indeplinesc simultan urmatoarele conditii:

-            continuitatea electrica intre diferitele parti este realizata in mod durabil (toate elementele bune conducatoare electric de pe capac si din interiorul rezervorului

sunt legate la pamant prin corpul rezervorului, caile conducatoare electric intrerupte prin piesele izolatoare ale mecanismului pantograf sau ale articulatiei mecanismului sunt suntate, sunt

prevazute intre capacul plutitor si inelul de etansare care gliseaza pe peretele rezervorului cu o suntare sigura printr-un sistem de benzi metalice flexibile, fixate la intervale de max. 3 m pe

circumferinta rezervorului);

-          grosimea tablei corpului si a capacului rezervorului este de min. 5 mm.

d) Rezervoarele metalice cu capac plutitor metalic prevazute cu sistem de etansare de tip elastic cu elemente metalice (rezervoare cu sistem de etansare fara spatiu de vapori inflamabili), care au grosimea tablei corpului si a capacului de min. 5 mm iar elementele

conductive de pe capac si din interiorul rezervorului sunt legate la pamant prin corpul rezervorului;

e) Conductele metalice pentru transportul fluidelor combustibile care au grosimea peretilor de min. 5 mm OL si sunt instalate la inaltimi mai mari de 4 m de la sol.

Ele se leaga la pamant la fiecare 25-30 m lungime de conducta prin prize de pamant proprii separate, de max. 20 W. Daca nu pot fi realizate prize separate, toate prizele pentru

conducte trebuie legate intre ele.

In cazul in care astfel de conducte sunt instalate la inaltimi mai mici de 4 m fata de sol, ele se leaga la prize de pamant de max. 30 W la fiecare 200-300 m lungime conducta (pentru

protectia impotriva efectelor secundare ale trasnetului).

12.3.3. Toate rezervoarele, cu exceptia celor subterane care au asigurata o buna legatura la pamant prin ele insele sau prin conductele lor metalice, se leaga sigur la pamant.

Numarul legaturilor la pamant se stabileste in functie de diametrul rezervorului sau de lungimea acestuia si este dat in tabelul 12.1

Tabel 12.1

Diametrul rezervorului

d (m)d<2 2 £ d < 10 10 £ d <20 20 £ d < 40

Numarul de legaturi la priza de pamant

1 2 la 1800*) 3 la 1200 4 la 900

*) Unghiul format de doua legaturi consecutive este o recomandare.

Rezervoarele cu capac nemetalic sau partial metalic precum si rezervoarele care nu indeplinesc conditiile de care permit sa fie considerate autoprotejate se prevad cu o IPT.

12.3.4. Gazometrele prevazute cu tevi de aerisire se protejeaza impotriva trasnetului prin IPT independente care, in afara de conditiile prevazute in I 20, cap. 2, trebuie sa

indeplineasca suplimentar si urmatoarele conditii:

- suporturile dispozitivului de captare trebuie sa fie amplasate la cel putin 5 m distanta fata de zonele incadrate in categoria de pericol de explozie 0 si 1 si la cel putin 3,5 m

fata de mantaua gazometrului;

- varfurile elementelor de captare trebuie sa depaseasca cu min. 3 m capatul superior al tevii de aerisire (zona de incadrare 1 de pericol de explozie).

12.3.5. Elementele conductoare, cum sunt rezervoarele din otel, conductele metalice, sinele montate pe sau in jurul unui acoperis pot fi utilizate drept dispozitive de captare naturale

daca grosimea lor este de minimum 5 mm.

12.3.6. Priza de pamant a instalatiei de paratrasnet se proiecteaza conform prevederilor I.20. Valoarea rezistentei de dispersie a prizei de pamant artificiale care este folosita exclusiv pentru instalatia de paratrasnet trebuie sa fie de maximum 5 W pentru instalatiile montate pe

constructie si de maximum 10 W pentru instalatiile de paratrasnet independente.

In cazul prizelor de pamant naturale, valorile de mai sus trebuie sa fie de doua ori mai mici.

12.4. Sistemul de legare la pamant

12.4.1. Sistemul de legare la pamant cuprinde:

- priza de pamant (in contact cu solul);

- reteaua de echipotentializare (care nu e in contact cu solul).

12.4.2. Legarea la pamant este o masura de protectie impotriva:

-tensiunilor de atingere periculoase;

- aparitiei de scantei, arc electric sau punct cu o temperatura foarte ridicata create

de o defectiune electrica sau de curenti vagabonzi;

- aparitiei de scantei provocate de descarcarea sarcinii electrostatice;

- aparitiei de scantei sau arc din cauza loviturii directe de trasnet sau al efectului

secundar al trasnetului;

- aparitiei tensiunii electrice la constructiile metalice exterioare (in raport cu masa

generala a pamantului) asociate cu un echipament electric.

12.4.3. Protectia impotriva tensiunilor de atingere periculoase se realizeaza conform

STAS 12604 si prevederilor de la 12.1.

12.4.4. Din punct de vedere al protectiei impotriva trasnetului se recomanda realizarea unei prize de pamant unice comuna pentru IPT, instalatia electrica, instalatia de telecomunicatii si inglobarea ei in structura constructiei. Rezistenta prizei de legare la pamant daca este folosita

in comun poate fi cel mult egala cu 1 W.

Priza de pamant trebuie conectata pentru echipotentializare conform CEI 61024-1.

Legatura de echipotentializare trebuie realizata:

-     la subsol sau aproximativ la nivelul solului. Conductoarele de echipotentializare trebuie legate la o bara de echipotentializare construita si dispusa astfel incat

sa permita un acces facil pentru verificari. In cazul structurilor mari pot fi instalate mai multe bare de echipotentializare care trebuie interconectate intre ele;

-   deasupra solului la intervale pe verticala care sa nu depaseasca 20 m pentru structuri cu inaltimea mai mare de 20 m. Barele de echipotentializare trebuie legate la centura

orizontala care racordeaza conductoarele de coborare intre ele;

-          la amplasamentele unde conditiile de proximitate nu sunt realizate.

12.4.5. Legatura de echipotentializare constituie o masura foarte importanta de reducere a riscurilor de incendii si explozii precum si a riscurilor de electrocutare in interiorul

spatiului de protejat.

Rolul principal al retelei de echipotentializare este de a elimina posibilitatea aparitiei unor diferente de potential periculoase intre echipamentele din interiorul unei structuri si de pe

aceasta si cel de a reduce campul magnetic in interiorul structurii.

Echipotentializarea trebuie prevazuta si instalata intre elementele conductoare interioare, elementele conductoare exterioare si instalatiile de alimentare cu energie electrica si de comunicatii (de exemplu calculatoare si instalatii de securitate), prin legaturi scurte si, daca

este necesar, prin dispozitive de protectie la supratensiuni si supracurenti (DPS).

Sectiunea minima a unui conductor sau a unei conexiuni de echipotentializare, exterioare structurii, si care pot fi folosite si drept dispozitive de captare, trebuie sa fie de 35 mm2 pentru

conductoare de Cu sau de 100 mm2 pentru conductoare din otel.

Sectiunea minima a unui conductor sau a unei conexiuni de echipotentializare, prin care se scurge o parte substantiala din curentul de trasnet, care pot fi folosite si drept dispozitive de

coborare este de 16 mm2 pentru conductoare de Cu sau de 50 mm2 pentru conductoare din otel.

Conductoarele de echipotentializare care conecteaza instalatii metalice interioare structurii, si prin care se scurge o parte nesemnificativa a curentului de trasnet, pot avea

sectiunile de 6 mm2 pentru cupru Cu sau 16 mm2 pentru otel.

12.4.6. Cablurile care trec dintr-o structura in alta trebuie montate in tuburi de protectie metalice, pe suporturi sau armaturi de beton in forma de grila, care trebuie sa aiba continuitate

electrica si sa fie legate la barele de echipotentializare ale structurilor separate. Ecranele cablurilor trebuie legate la aceste bare. In cazul in care ecranele cablurilor suporta curentii de

trasnet preconizat se poate renunta la montarea cablurilor in tuburi metalice de protectie.

12.5 Protectia catodica

12.5.1. Utilizarea protectiei catodice pentru protectia anticoroziva a rezervoarelor, conductelor, tancurilor de transport, debarcaderelor, etc., situate in zone cu pericol de explozie,

prezinta anumite riscuri datorita scanteilor electrice care pot aparea:

- la deconectarea si conectarea voita sau accidentala a circuitelor electrice ale instalatiilor de protectie catodica;

- la scurtcircuitarea voita sau accidentala a circuitelor electrice ale instalatiei.

12.5.2. Este interzisa utilizarea statiilor de protectie catodica cu redresor pentru protectia anticoroziva a suprafetei interioare a rezervoarelor, fiind admisa numai protectia

catodica cu anozi reactivi metalici.

12.5.3. Partile metalice cu protectie catodica amplasate in arii periculoase sunt parti conductive exterioare sub tensiune care trebuie considerate potential periculoase, in special

daca fac parte dintr-un sistem de protectie cu injectie de curent.

12.5.4. In zona 0 se interzice folosirea protectiei catodice, cu exceptia cazurilor in care anumite elemente metalice sunt in mod special proiectate pentru acest tip de aplicatie.

12.5.5. Se recomanda ca imbinarile electroizolante necesare pentru protectia catodica sa fie amplasate in afara ariei periculoase.

In cazul in care acest lucru nu este posibil, ele trebuie izolate cu izolatie din benzi adezive cu aplicare la rece, cu rezistenta ridicata la imbatranirea la radiatii luminoase.

Izolatia se aplica pe intreaga suprafata a imbinarii si pe cel putin 1 m lungime de conducta, de o parte si de alta a imbinarii.

Imbinarile electroizolante trebuie sa aiba o rezistenta minima de 2 MW.

12.5.6. Fiecare circuit electric care intra intr-o arie periculoasa trebuie prevazut cu un intreruptor bipolar si lampa de semnalizare.

12.5.7. Fiecare zona tehnologica trebuie sa aiba un punct de intrerupere unic pentru instalatia de protectie catodica.

12.5.8. Este necesar sa se ia masuri pentru evitarea interferentei intre sistemul protectiei catodice si sistemul de legare la pamant.

12.5.9. Inainte de inceperea lucrarilor de intretinere sau reparatii (la rezervoare sau conducte) se va deconecta sursa de curent a instalatiei de protectie catodica, dat fiind faptul ca

inductanta sistemului poate cauza o scanteie incendiara.

12.5.10. Inaintea oricarei intreruperi a continuitatii electrice la o constructie metalica, conducta, instalatie sau pe un echipament asociat, protejate catodic, se va face o scurtcircuitare

electrica cu un cablu de cupru cu sectiunea minima de 50 mm2 legat de ambele parti ale intreruperii si care trebuie sa ramana conectat pana la terminarea reparatiei si restabilirea

continuitatii electrice.

Pentru intreruperile de scurta durata se va folosi un intrerupator mobil in executie antiexploziva.

12.6. Protectia impotriva radiatiilor electromagnetice si ultrasunetelor

12.6.1. Radiatiile din domeniul spectrului optic pot deveni-in special prin focalizare-surse de aprindere in atmosfere explozive de gaze inflamabile sau prafuri combustibile.

Exemple de surse care pot initia aprinderi in anumite conditii:

- radiatia solara concentrata de oglinzi concave;

- radiatia surselor de blitzuri;

- radiatiile laser (semnalizare, telemetrie, relee, detectoare, etc.).

Trebuie avut in vedere ca si aparatura care produce radiatii (de exemplu, lampile, laserii, arcurile electrice, etc.) poate fi sursa de aprindere a atmosferelor explozive.

12.6.2. Pentru ariile periculoase cu gaze si vapori inflamabili nu exista standarde internationale si nici norme nationale privind conditiile pentru aparatura si nivelurile de radiatie

maxim admise in conditii de securitate.

In situatiile in care se apreciaza ca exista pericolul aprinderii atmosferei inflamabile de gaze si vapori de la aparatura care emite radiatii trebuie initiate proceduri specifice de evaluare

a acestui pericol, care sa tina seama de conditiile cele mai defavorabile.

In Indreptarul departamental de zonare a mediilor cu pericol de explozii si masuri de prevenire a acestora - MIP-1987 (3.2.3.9-3.2.3.11) se recomanda pentru aceste arii aceleasi niveluri maxim admise ca si pentru ariile periculoase cu praf combustibil, atat pentru radiatiile

electromagnetice cat si pentru ultrasunete (vezi 12.6.3-12.6.5).

12.6.3. Pentru aparatura care emite radiatii, instalata in arii periculoase cu praf combustibil, se vor respecta urmatoarele prevederi, in concordanta cu standardul SR CEI

61241-1-2:

a)        In zona 21 aparatura trebuie sa fie incercata si autorizata pentru aceasta zona, iar puterea de radiatie sa nu depaseasca 5 mW/mm2 pentru laser continuu si surse de lumina continue si 0,1 mJ/mm2 pentru laser cu impuls si surse de luminoase cu impulsuri cu

interval intre impulsuri de cel putin 5 sec.

b)                 In zona 22 poate fi utilizata aparatura emitatoare de radiatii la care puterea de radiatie sa nu depaseasca 10 mW/mm2 in regim continuu si 0,5 mJ/mm2 in regim

pulsatoriu.

12.6.4. La folosirea aparaturii cu ultrasunete, cantitati importante de energie emise de transformatorul electroacustic sunt absorbite de substante solide si lichide, in care se poate

produce o incalzire periculoasa ca urmare a frecarilor interioare.

La adoptarea masurilor de protectie trebuie luat in consideratie faptul ca in cazul pieselor ceramice piezo folosite drept captatori in aparatura cu ultrasunete sarcinile electrice

trebuie eliminate in mod sigur prin elemente de circuit adaptate.

12.6.5. Pentru ariile periculoase cu praf combustibil standardul SR CEI 61241-1-2 stabileste pentru aparatura utilizata urmatoarele densitati maxime de putere sonora:

a)                 in zona 21 0,1 W/cm2 si o frecventa de 10 MHz, cu conditia ca metoda de

lucru sa fie recunoscuta ca perfect adaptata pentru utilizare intr-o astfel de

zona;

b)     in zona 22, aceleasi valori ca mai sus, fara nici o alta masura speciala de securitate impotriva pericolului de aprindere provocat de ultrasunete.

Terminologie INSTALATII ELECTRICE IN ZONE CU PERICOL DE EXPLOZIE

 

In cadrul normativului se folosesc urmatorii termeni, cu definitiile corespunzatoare, in acord cu standardul SR CEI 50 (426) sau cu standardele conexe normativului :

2.1. Aparatura electrica pentru atmosfere explozive

Aparatura electrica protejata la explozie.

Echipamente pentru locuri periculoase.

Aparatura electrica executata in asa fel incat sa nu produca, in conditiile specificate, aprinderea atmosferei explozive inconjuratoare.

Publicatia SR CEI 60079 standardizeaza aceasta aparatura pentru atmosfere explozive gazoase.

2.2. Aparatura simpla

Componenta electrica sau combinatie de componente cu constructie simpla si cu parametri electrici bine definiti, care este compatibila cu securitatea intrinseca a circuitului in

care este utilizata. Se considera aparatura simpla urmatoarele aparaturi:

a)                            componente pasive, de exemplu conductoare, cutii de jonctiune, rezistoare si dispozitive semiconductoare simple;

b)                            componente de inmagazinare a energiei, cu parametri bine definiti, de exemplu condensatoare sau bobine de inductanta, ale caror valori sunt luate in considerare atunci cand se determina securitatea intregului sistem;

c)                             surse generatoare de energie, de exemplu termocuple si celule fotoelectrice, care nu genereaza mai mult de 1,5 V, 100mA si 25mW. Toate inductantele sau capacitatile prezente in acestre componente generatoare

de enegie sunt luate in considerare conform punctului b).

2.3. Aparatura electrica asociata

Aparatura electrica in care circuitele sau parti de circuite nu sunt obligatoriu cu securitate intrinseca, dar contin circuite care pot afecta securitatea circuitelor ce securitate

intrinseca asociate.

2.4. Tip de protectie (al unei aparaturi electrice pentru atmosfere explozive)

Masuri specifice aplicate aparaturii electrice pentru a evita aprinderea unei atmosfere explozive inconjuratoare de catre o astfel de aparatura.

2.5. Grupa (a unei aparaturi electrice pentru atmosfere explozive)

Clasificarea a aparaturii electrice in functie de atmosfera exploziva pentru care este prevazuta sa fie utilizata.

Seria de standarde CEI 60079 defineste doua grupe:

Grupa I – aparatura electrica destinata pentru mine grizutoase

Grupa II – care poate fi divizata in subgrupe, cuprinzand aparatura electrica destinata pentru toate locurile cu o alta atmosfera decat minele grizutoase.

2.6. Clasa de temperatura (a unei aparaturi electrice pentru atmosfere explozive)

Clasificarea a aparaturii electrice pentru atmosfere explozive din punctul de vedere al temperaturii sale maxime de suprafata.

2.7. Temperatura maxima de suprafata

Temperatura cea mai inalta atinsa in serviciu, in cele mai defavorabile conditii de functionare, in cadrul conditiilor normale ale aparaturii electrice, de orice parte sau orice

suprafata a aparaturii care poate produce aprinderea atmosferei explozive inconjuratoare. Conditiile de functionare cele mai defavorabile includ suprasarcini recunoscute si orice conditie

de defect recunoscuta in standardul specific pentru tipul de protectie implicat.

2.8. Temperatura de aprindere a unei atmosfere explozive gazoase

Temperatura cea mai scazuta a unei suprafete incalzite la care, in conditiile specificate, apare aprinderea unei substante inflamabile sub forma de amestec de gaz sau vapori in aer.

Publicatia CEI 60079-4 standardizeaza o metoda pentru determinarea acestei temperaturi.

2.9. Temperatura de aprindere a unui strat de praf

Temperatura minima a unei suprafete calde la care aprinderea se produce intr-un strat de praf, de grosime data, depus pe aceasta suprafata calda.

2.10. Temperatura de aprindere a unui nor de praf

Temperatura minima a peretelui interior cald al unui cuptor in care se produce aprinderea in aer a unui nor de praf.

2.11. Functionare normala

Functionarea aparaturii din punct de vedere electric si mecanic conform prescriptiilor de proiectare si utilizare, in limitele specificate de producator.

Limitele specificate de producator pot include conditii de functionare de durata, cum ar fi rotoare blocate, lampi arse si suprasarcini.

2.12. Explozie (a unei atmosfere explozive)

Cresterea brusca a presiunii si temperaturii, datorata oxidarii sau altei reactii exoterme.

2.13. Atmosfera exploziva gazoasa

Amestec cu aerul, in conditii atmosferice normale, a substantelor inflamabile sub forma de gaz, vapori sau ceata in care, dupa aprindere, combustia se propaga in ansamblul

amestecului neconsumat.

2.14. Atmosfera exploziva cu praf

Amestec cu aerul, in conditii atmosferice normale, a substantelor inflamabile sub forma de praf sau fibre in care, dupa aprindere, combustia se propaga in ansamblul amestecului

neconsumat.

2.15. Arie periculoasa (datorata atmosferelor explozive gazoase)

Arie in care exista sau ar putea sa fie prezenta o atmosfera exploziva gazoasa in asemenea cantitati incat sa necesite precautii speciale pentru constructia, instalarea si utilizarea

aparaturii electrice.

2.16. Arie periculoasa (de praf)

Arie in care praful combustibil sub forma de nor sau de strat este, sau poate fi anticipat sa fie prezent in asemenea cantitati incat sa necesite masuri speciale pentru constructia si

utilizarea aparaturii electrice, pentru a preveni aprinderea unui amestec exploziv de praf/aer sau a unui strat de praf combustibil.

2.17. Arie nepericuloasa (datorata atmosferelor explozive gazoase)

Arie in care nu poate fi prezenta o atmosfera exploziva gazoasa sau cu praf combustibil in asemenea cantitati incat sa necesite precautii speciale pentru constructia, instalarea si

utilizarea aparaturii electrice.

2.18. Arie nepericuloasa (de praf)

Arie in care praful combustibil nu este prezent in cantitate suficienta pentru a permite formarea unor amestecuri explozive semnificative de praf/aer si/sau a unor straturi de praf

combustibil.

2.19. Zona 0

Arie in care este prezenta in permanenta, sau pe perioade lungi de timp, o atmosfera exploziva gazoasa.

2.20. Zona 1

Arie in care este probabila aparitia unei atmosfere explozive gazoase in timpul functionarii normale.

2.21. Zona 2

Arie in care nu este probabila aparitia unei atmosfere explozive gazoase la functionarea normala si, daca totusi apare, este probabil ca aceasta sa se intample numai rareori si doar

pentru o perioada scurta de timp.

Se pot obtine indicatii privind frecventa de aparitie si durata din codurile proprii anumitor industrii sau aplicatii.

2.22. Zona 20

Arie in care praful combustibil, sub forma de nor, este prezent in permanenta sau in mod frecvent in cantitate suficienta pentru a produce o concentratie exploziva de praf

combustibil in amestec cu aerul, si/sau in care stratul de praf se poate forma cu o grosime excesiva si necontrolata in timpul functionarii normale.

Aceasta se poate intampla in interiorul unui spatiu limitat pentru praf in care praful poate forma amestecuri explozive, in mod frecvent sau perioade lungi. Aceasta apare tipic in

interiorul echipamentului.

2.23. Zona 21

Arie neclasificata ca zona 20, in care, in timpul functionarii normale, praf combustibil sub forma de nor este probabil sa apara in cantitate suficienta pentru a fi capabil sa produca o

concentratie exploziva in amestec cu aerul.

Aceasta zona poate cuprinde, intre altele, imediata vecinatate a punctelor de alimentare sau de evacuare a produselor pulverulente si arii in care se formeaza straturi de praf si este

probabil ca in timpul functionarii normale sa genereze o concentratie exploziva de praf combustibil in amestec cu aerul.

2.24. Zona 22

Arie neclasificata ca zona 21, in care nori de praf se pot produce rar si se mentin perioade scurte sau in care acumularile sau straturile de praf combustibil pot fi prezente in conditii anormale si pot genera amestecuri explozive de praf in aer. Atunci cand inlaturarea

acumularilor sau straturilor de praf nu poate fi asigurata, datorita conditiilor anormale, aceasta arie se clasifica zona 21.

Aceasta zona poate cuprinde, intre altele, arii din apropierea unui echipament care contine praf ce poate scapa prin scurgeri si poate forma depozite (sali de concasare, de

exemplu, in care praful poate scapa de la concasare si se poate depune).

2.25. Sursa de degajare

Punct sau loc de la care este probabil sa se degaje in atmosfera un gaz inflamabil, vapori inflamabili sau lichid inflamabil, astfel incat sa se poata forma o atmosfera exploziva

gazoasa.

2.26. Sursa de degajare a prafului

Punct sau loc de la care praful combustibil poate fi eliberat sau se poate involbura, astfel incat sa se poata forma un amestec exploziv de praf/aer. In functie de circumstante, nu

toate sursele de degajare produc neaparat un amestec exploziv de praf/aer. Trebuie totusi sa se tina seama de faptul ca o sursa de degajare permanenta mica sau diluata poate sa produca in

timp un strat de praf potential periculos.

2.27. Limita inferioara de explozie LEL (abreviere)

Concentratie de gaz, vapori sau ceturi inflamabile, in aer pana la care nu se formeaza o atmosfera exploziva gazoasa.

2.28. Limita superioara de explozie UEL (abreviere)

Concentratie de gaz, vapori sau ceturi inflamabile, in aer deasupra careia nu se formeaza o atmosfera exploziva gazoasa.

2.29. Durata tE (pentru aparaturi electrice cu securitate marita)

Timpul considerat pentru infasurari de curent alternativ, supuse la curent de pornire IA, care se incalzesc de la temperatura atinsa in serviciu nominal, la temperatura ambianta

maxima, pana la temperatura limita.

2.30. Inel de etansare

Inel folosit intr-un dispozitiv de intrare al unui cablu sau unei conducte pentru a asigura etanseitatea dintre dispozitivul de intrare si cablu sau conducta.

2.31. Gaz protector

Gaz utilizat pentru mentinerea presurizarii sau pentru diluarea gazuluisau vaporilor inflamabili la o concentratie mult sub limita cea mai scazuta de explozie.

Gazul protector poate fi aer, azot sau orice alt gaz neinflamabil sau un amestec de asemenea gaze.

2.32. Purjare

Operatia de trecere a unei cantitati de gaz protector printr-o camera si conductele asociate pentru a reduce orice concentratie de gaze sau vapori inflamabili la un nivel de

securitate.

2.33. Tensiune alternativa sau continua efectiva maxima (Um)

Tensiune maxima care se poate aplica la echipamentele de racordare fara securitate intrinseca ale aparaturii asociate fara a invalida securitatea intrinseca.

2.34. Tensiune de intrare maxima (Ui)

Tensiunea maxima (de virf, alternativa sau continua) care se poate aplica la elementele de racordare pentru circuitele cu securitzate intrinseca, fara a invalida securitatea intrinseca.

2.35. Tensiune de iesire maxima (Uo)

Tensiune de iesire maxima (de varf, alternativa sau continua) dintr-un circuit cu securitate intrinseca ce poate sa apara in conditiile de circuit deschis la elementele de

conexiune ale aparaturii, indiferent de tensiunea aplicata, pana la tensiunea maxima, inclusiv Um

si Ui.

In cazul in care exista mai multe tensiuni aplicate, tensiunea de iesire maxima este determinata de cea mai defavorabila combinatie a tensiunilor aplicate.

2.36. Curent de intrare maxim (Ii)

Curentul maxim (de varf, alternativ sau continuu) care se poate aplica la elementele de racordare pentru circuite cu securitate intrinseca, fara a invalida securitatea intrinseca.

2.37. Curent de iesire maxim (I0)

Curentul maxim (de varf, alternativ sau continuu) intr-un circuit cu securitate intrinseca, ce se poate obtine la nivelul elementelor de racordare ale aparaturii.

2.38. Putere de intrare maxima (Pi)

Puterea de intrare maxima intr-un circuit cu securitate intrinseca ce poate fi disipata intr-o aparatura, daca acesta este conectata la o sursa externa, fara a invalida securitatea

intrinseca.

2.39. Putere de iesire maxima (P0)

Puterea electrica maxima ce se poate obtine intr-un circuit cu securitate intrinseca al aparaturii.

2.40. Capacitatea interna maxima (Ci)

Capacitatea interna echivalenta totala a aparaturii care se considera ca apare la nivelul elementelor de racordare ale aparaturii.

2.41. Capacitate externa maxima (C0)

Capacitatea maxima intr-un circuit cu securitate intrinseca ce se poate conecta la elementele de racordare ale aparaturii, fara a invalida securitatea intrinseca.

2.42. Inductanta interna maxima (Li)

Inductanta interna echivalenta totala a aparaturii care se considera ca apare la nivelul elementelor de conexiune ale aparaturii.

2.43. Inductanta externa maxima (L0)

Valoarea maxima a inductantei intr-un circuit cu securitate intrinseca ce se poate conecta la elementele de racordare ale aparaturii, fara a invalida securitatea intrinseca.

2.44. Raport intre inductanta interna maxima si rezistenta (Li/Ri)

Raportul dintre inductanta (Li) si rezistenta (Ri) care se considera ca apar la elementele de racordare externe ale aparaturii electrice.

2.45. Raport intre inductanta externa maxima si rezistenta (L0/R0)

Raportul dintre inductanta (L0) si rezistenta (R0) ale circuitelor externe conectate la elementele de racordare ale aparaturii electrice, fara a invalida securitatea intrinseca.

2.46. Praf conductor

Praf cu rezistivitatea electrica egala sau mai mica de 103 Wm

Exploatarea instalatilor electrice din arii periculoase

15.1. La exploatarea instalatiilor electrice din arii periculoase trebuie respectate Normele generale de protectia muncii(inclusiv normele specifice pentru locuri de munca din arii periculoase), Normele generale de prevenire si 717e44h stingere a incendiilor, Normele pentru

exploatarea instalatiilor electrice din medii normale-I7/2-01 si Instructiunile tehnice de exploatare elaborate de catre producatori.

15.2. Exploatarea echipamentelor electrice trebuie facuta numai de catre personal calificat, autorizat si instruit a lucra cu respectivele echipamente. (NGPM-art.383/pag. 114).

15.3. In ariile periculoase angajatorul este obligat sa ia urmatoarele masuri organizatorice:

- sa asigure celor care lucreaza in locuri unde pot aparea atmosfere explozive o instruire corespunzatoare si suficienta cu privire la protectia le explozie;

- sa asigure, acolo unde este cerut de documentul privind protectia la explozie;

- elaborarea de instructiuni scrise, activitatea in locuri periculoase trebuind sa se efectueze cu respectarea acestora;

- aplicarea unui sistem de permise de lucru pentru a indeplini si activitatile periculoase si pe cele care pot interactiona cu alt gen de activitate, generand pericole.

Permisele de lucru trebuie emise anterior inceperii lucrului de catre o persoana cu responsabilitate in acest domeniu. (NGPM-anexa 19, art1.1 si 1.2/pag. 335).

15.4. Inainte ca un loc de munca unde pot aparea atmosfere explozive sa fie folosit pentru prima oara, trebuie verificata securitatea sa globala la explozie. Trebuie intretinute toate

conditiile necesare pentru asigurarea protectiei la explozie.

Aceste verificari trebuie sa fie efectuate de persoane competente in domeniul protectiei la explozie.

15.5. Exploatarea sistemelor, instalatiilor, dispozitivelor, echipamentelor, aparatelor, masinilor si utilajelor, de orice categorie, cu defectiuni, improvizatii sau fara protectia

corespunzatoare fata de materialele sau substantele combustibile din spatiul in care sunt utilizate este interzisa.

La utilizarea mijloacelor de mai sus este obligatorie respectarea instructiunilor de functionare, folosire si intretinere, precum si a normelor si masurilor specifice de prevenire si

stingere a incendiilor, emise si aprobate potrivit legii. (Ordinul 775, art. 37/pag. 17)

15.6. In spatiile cu pericol (risc) ridicat de incendiu sau de explozie se interzice accesul salariatilor si al altor persoane fara echipament de protectie adecvat conditiilor de lucru.

Folosirea dispozitivelor, aparatelor, uneltelor si sculelor neprotejate corespunzator sau care pot produce scantei prin functionare, lovire sau frecare in spatii sau in locuri cu foc de

explozie este interzisa.

15.7. Deseurile si reziduurile, scurgerile si depunerile de praf sau de pulberi combustibile se indeparteaza ritmic prin metode si mijloace adecvate.

PREVENIREA SI PROTECTIA LA EXPLOZII LA INSTALATII, CABLURI SI RETELE ELECTRICE DIN ARIILE PERICULOASE Ex

Proiectarea si construirea masurilor de prevenire si protectie la explozie necesita existenta unor date relevante despre substantele inflamabile si atmosferele explozive in ceea ce priveste securitatea. In acestl curs se prezinta conceptele de baza si metodologia prevenirii si protectiei la explozie.

Exploziile se pot produce de la :

- materialele prelucrate sau utilizate de echipamente, sisteme protectoare si componente;

- materialele degajate de echipamente, sisteme protectoare si componente;

- materialele aflate in vecinatatea echipamentelor, sistemelor protectoare si componentelor;

- materialele de constructie ale echipamentelor, sistemelor protectoare si componentelor.

Informatii detaliate privind echipamentele specifice, sistemele protectoare si componentele sunt cuprinse in cursurile referitoare la protectiile antiexplozive specifice echipamentelor electrice sau neelectrice.

Deoarece securitatea depinde nu numai de echipamente, sisteme protectoare si componente ci si de manipularea si utilizarea materialului, prezentul curs cuprinde aspecte referitoare la utilizarea prevazuta, adica producatorul ar trebui sa ia in considerare felul in care trebuie folosite echipamentele, sistemele protectoare si componentele si sa tina seama de acesta la proiectarea si constructia lor. Doar astfel se pot reduce pericolele asociate din echipamente, sisteme protectoare si componente.

Identificarea si evaluarea situatiilor periculoase care conduc la explozii si masurile de concepere si elaborare adecvate pentru securitatea ceruta se realizeaza prin:

- identificarea pericolului;

- aprecierea riscului;

- eliminarea sau reducerea la minimum a riscului;

- informatii pentru utilizare.

Securitatea echipamentelor, sistemelor protectoare si a componentelor se poate realiza, prin eliminarea pericolelor si/sau limitarea riscului, adica:

a) prin masuri de proiectare fara utilizarea mijloacelor de protectie;

b) prin mijloace de protectie;

c) prin mijloace de comunicare, daca este necesar, pentru a transmite informatiile catre utilizator;

d) prin orice alte masuri.

Masurile de prevenire si protectie stabilite in prezentul curs nu vor asigura nivelul cerut de securitate decat daca echipamentele, sistemele protectoare si componentele functioneaza in limitele destinatiei lor prevazute si daca ele sunt instalate si intretinute conform codurilor de practica sau cerintelor relevante.

Prezentul curs se refera numai la acele echipamente din grupa II care sunt destinate folosirii in alte locuri decat partile subterane ale minelor si acele parti ale instalatiilor de suprafata ale acestor mine care sunt periclitate de grizu si/sau praf combustibil.

Generalitati privind identificarea pericolului de explozie

Pericolul de explozie este asociat cu materialele si substantele prelucrate sau degajate de echipamente, sisteme protectoare si componente si cu materialele utilizate pentru constructia echipamentelor, sistemelor protectoare si componentelor. O parte din aceste materiale si substante pot fi supuse unor procese de combustie in aer. Aceste procese sunt adesea insotite de degajarea unor cantitati considerabile de caldura si pot fi asociate cu o acumulare a presiunii si degajarea materialelor periculoase. Spre deosebire de arderea care are loc in foc, o explozie este in esenta o propagare cu autosustinere a zonei de reactie (flacarii) prin atmosfera exploziva.

Substantele inflamabile si / sau combustibile trebuie sa fie considerate ca materiale care pot forma o atmosfera exploziva in afara de cazul in care investigarea proprietatilor lor a aratat ca in amestecurile cu aer ele sunt incapabile de propagarea unei explozii autosustinute.

Acest pericol potential asociat cu atmosfera exploziva apare la aprindere cu o sursa de aprindere eficienta.

Datele de securitate prezentate de proprietatile combustiei, cerintele de aprindere si comportamentul la explozie descriu proprietatile substantelor relevante din punctul de vedere al securitatii. Ele se pot obtine prin experimente de laborator si, in unele cazuri prin metode de calcul. Datele de securitate obtinute sunt utilizate pentru identificarea pericolului.

Este necesar sa se aiba in vedere ca asemenea date de securitate nu sunt constante fizice, ci depind, de exemplu, de tehnicile folosite pentru masurarea lor. De asemenea, pentru prafuri, datele de securitate din tabel sunt doar un ghid, deoarece valorile depind de dimensiunea si de forma particulelor, continutul de umiditate si prezenta aditivilor, chiar si in concentratii infime. La o aplicatie specifica, trebuie incercate probe din praful care este prezent in echipamente, iar datele obtinute sa fie folosite la identificarea pericolului.

Proprietatile combustiei

Deoarece in acest context nu materialul in sine este cel care reprezinta pericolul potential, in contactul acestuia cu aerul sau amestecul lui cu aerul, trebuie determinate proprietatile amestecului substantei inflamabile cu aerul. Aceste proprietati dau informatii despre comportamentul la arderea unei substante si despre potentialul acesteia de a da nastere sau nu la un foc sau o explozie. Datele relevante sunt:

- punctul de inflamabilitate;

- limitele de explozie (LEL, UEL);

- concentratia limita de oxigen (LOC).

Cerintele de aprindere

Trebuie sa se determine proprietatile de aprindere ale unei atmosfere explozive. Datele relevante sunt, de exemplu:

- energia minima de aprindere a unei atmosfere explozive;

- temperatura minima de aprindere a unui strat de praf.

Comportamentul la explozie

Comportamentul unei atmosfere explozive dupa aprindere trebuie sa fie caracterizat de date, cum ar fi: - presiunea maxima de explozie (pmax);

- viteza maxima de crestere a presiunii de explozie (dp/dtmax );

- interstitiul maxim experimental de securitate (MESG).

Elementele evaluarii riscului / Generalitati

Evaluarea riscului trebuie efectuata intotdeauna pentru fiecare situatie individuala in conformitate cu EN 1050. Evaluarea riscului include urmatoarele elemente pentru care standardul prezinta indrumari:

a) identificarea pericolului. Datele de securitate contribuie la identificarea pericolelor demonstrand daca substantele sunt inflamabile sau nu si indica usurinta cu care se aprind;

b) determinarea eventualitatii producerii unei atmosfere explozive si cantitatile implicate ;

c) determinarea prezentei si probabilitatii prezentei unor surse de aprindere care sa fie capabile sa aprinda atmosfera exploziva;

d) determinarea efectelor posibile ale unei explozii;

e) aprecierea riscului;

f) luarea in considerare a unor masuri pentru reducerea la minim a riscurilor

Trebuie sa recurga la o abordare cuprinzatoare, in special la echipamente complexe, sisteme protectoare si componente complicate, la instalatii care cuprind unitati individuale si, mai presus de toate, la instalatii extinse. Aceasta evaluare a riscului trebuie sa ia in considerare pericolul de aprindere si explozie generat de:

- echipamentele, sistemele protectoare si componentele p 151c28b ropriu-zise;

- interactiunea dintre echipamente, sisteme protectoare si componente si substantele manipulate;

- procesul industrial care are loc in echipamente, sisteme protectoare si componente;

- interactiunea dintre diferite procese in diferitele parti ale echipamentelor, sistemelor protectoare si componentelor;

- mediul inconjurator al echipamentelor, sistemelor protectoare si componentelor si posibila interactiune dintre acesta si procesele invecinate.

Determinarea volumului unei atmosfere explozive si a probabilitatii aparitiei acesteia

Aparitia unei atmosfere explozive depinde de urmatoarele:

- prezenta unei substante inflamabile;

- gradul de dispersie a substantei inflamabile (de exemplu: gaze, vapori, ceata, praf);

- concentratia substantei inflamabile in aer in domeniul exploziv;

- cantitatea de atmosfera exploziva suficienta pentru a cauza raniri sau daune prin aprinderea ei.

La evaluarea probabilitatii aparitiei unei atmosfere explozive periculoase, trebuie sa se ia in considerare eventuala formare a atmosferei explozive prin reactii chimice, piroliza si procese biologice din materialele prezente.

Daca este imposibila aprecierea probabilitatii aparitiei unei atmosfere explozive periculoase, se pleaca de la ipoteza ca o asemenea atmosfera este intotdeauna prezenta, exceptie facand situatia in care exista un dispozitiv fiabil de monitorizare a concentratiei substantei inflamabile.

Gradul de dispersie al substantelor inflamabile

Prin insasi natura lor, gazele si vaporii au un grad de dispersie suficient de mare pentru a produce o atmosfera exploziva. La ceata si prafuri se poate atinge un grad de dispersie suficient pentru a produce o atmosfera exploziva daca picatura sau dimensiunea particulei scade sub 1 mm.

NOTA: Numeroase tipuri de ceata, aerosoli si praf care apar uzual au dimensiunile particulelor intre 0,001 mm si 0,1 mm.

Concentratia substantelor inflamabile

O explozie este posibila atunci cand concentratia substantei inflamabile dispersate in aer atinge o valoare minima (limita inferioara de explozie). Nu se poate produce o explozie atunci cand concentratia depaseste o valoare maxima (limita superioara de explozie).

NOTA: Unele substante instabile din punct de vedere chimic, de exemplu: acetilena si oxidul de etilena, pot intra in reactii exotermice chiar si in absenta oxigenului si au o limita superioara de explozie de 100 %.

Limitele de explozie variaza cu presiunea si temperatura. De regula, domeniul de concentratie dintre limitele de explozie creste cu cresterea presiunii si temperaturii. In cazul amestecurilor cu oxigen, limitele superioare de explozie sunt mult mai mari decat la amestecurile cu aer.

Daca temperatura de suprafata a unui lichid combustibil depaseste punctul de explozie inferior, se poate forma o atmosfera exploziva . Aerosolii si ceata de lichide inflamabile pot forma o atmosfera exploziva la temperaturi sub punctul inferior de explozie.

Limitele de explozie pentru prafuri nu au aceeasi semnificatie ca cele pentru gaze si vapori. Norii de praf de obicei nu sunt omogeni. Concentratia de praf poate fluctua in mare masura din cauza depozitarii prafului si dispersiei acestuia in atmosfera. Trebuie intotdeauna sa se ia in considerare eventuala formare a atmosferelor explozive atunci cand exista praf combustibil.

Generalitati privind determinarea prezentei surselor de aprindere eficiente /

Capacitatea de explozie a sursei de aprindere trebuie comparata cu proprietatile de aprindere ale substantei inflamabile .

Trebuie evaluata probabilitatea aparitiei surselor de aprindere eficiente, tinandu-se seama de cele care pot fi introduse, de exemplu prin intretinere si curatare.

NOTA: Se pot folosi masuri de protectie pentru a face ca sursa de aprindere sa nu fie eficienta

Daca nu se poate evalua probabilitatea aparitiei unei surse de aprindere eficiente, se pleaca de la ipoteza ca sursa de aprindere este prezenta tot timpul.

Sursele de aprindere trebuie clasificate dupa probabilitatea aparitiei lor astfel:

a) surse de aprindere care pot sa apara continuu sau frecvent;

b) surse de aprindere care pot sa apara in situatii rare;

c) surse de aprindere care pot sa apara in situatii foarte rare.

In ceea ce priveste echipamentele, sistemele protectoare si componentele utilizate, aceasta clasificare se poate considera ca fiind echivalenta cu:

a) surse de aprindere care pot sa apara in timpul functionarii normale;

b) surse de aprindere care pot sa apara numai ca urmare a unor disfunctionari;

c) surse de aprindere care pot sa apara numai ca urmare a unor disfunctionari rare.

Aparatura electrica

In cazul aparaturii electrice pot aparea scantei electrice si suprafete fierbinti ca surse de aprindere. Scanteile electrice pot fi generate, de exemplu: la deschiderea si inchiderea circuitelor electrice; de conexiuni insuficient stranse (slabite); de curenti vagabonzi

Se precizeaza ca o tensiune( de exemplu sub 50 V) este prevazuta pentru protectia persoanelor impotriva electrocutarii si nu ca o masura destinata sa protejeze impotriva exploziilor. Totusi tensiunile chiar mai mici decat aceasta valoare pot produce energie suficienta pentru a aprinde o atmosfera exploziva.

Prin proiectarea corespunzatoare a instalatiilor electrice, este posibil adesea sa se amplaseze cea mai mare parte a aparaturii electrice in arii mai putin periculoase sau fara pericol.

Se considera ca este practic sa se clasifice ariile periculoase in zone dupa probabilitatea ca o atmosfera exploziva gazoasa sa fie prezenta aici (a se vedea SR EN 60079-10). O asemenea clasificare permite ca pentru fiecare zona sa se specifice tipuri adecvate de protectie.

Prescriptii generale pentru instalatiile electrice din atmosfere potential explozive

cu gaze, vapori, ceturi sau lichide inflamabile

Instalatiile electrice in ariile periculoase trebuie sa satisfaca si prescriptiile pentru instalatiile din ariile nepericuloase.

Pentru a facilita selectarea aparaturii electrice adecvate si proiectarea instalatiilor electrice adecvate, ariile periculoase, conform SR EN 60079-10 sunt impartite in zonele 0, 1 si 2.

Aparatura electrica trebuie, in masura in care este posibil, sa fie amplasata in arii nepericuloase. Daca acest lucru nu este posibil, este necesar sa fie amplasata in aria cea mai putin periculoasa.

Intreaga aparatura electrica si toate cablurile electrice din ariile periculoase trebuie sa fie selectate si instalate in conformitate cu SR EN 60079-14 si cu prescriptiile suplimentare pentru tipul/tipurile de protectie adoptate. De asemenea, aparatura trebuie instalata in conformitate cu documentatia tehnica. Pentru elementele interschimbabile, cum sunt lampile, trebuie sa se asigure tipul si caracteristicile tehnice. La terminarea montarii, trebuie efectuata o inspectie initiala a aparaturii si instalatiei conform SR EN 60079-17.

NOTA - Daca se folosesc corpuri de iluminat cu tuburi fluorescente, atunci trebuie sa se asigure ca aria sa nu contina gaze/vapori din grupa II C sau se iau masuri adecvate de securitate pentru a preveni spargerea tuburilor. Se recomanda sa nu se foloseasca lampi de sodiu de joasa presiune intr-o arie periculoasa, din cauza riscului de aprindere pe care il poate prezenta sodiul care poate scapa dintr-o lampa sparta.

Documentatie

Pentru a instala sau extinde in mod corect o instalatie existenta, sunt necesare, dupa caz, urmatoarele informatii:

- documente de clasificare a ariilor (a se vedea SR EN 60079-10);

- instructiuni de montaj si racordare ;

- documente pentru aparatura electrica cu conditii speciale(de exemplu aparatura cu numere de certificat care au sufixul „X” sau alt sufix;

- documente descriptive pentru sistemul cu securitate intrinseca ( a se vedea SR EN 60079-14)

- declaratia producatorului / unei persoane calificate;

- informatii necesare pentru a se asigura instalarea corecta a aparaturii furnizate;

- informatii necesare pentru inspectii;

- detalii referitoare la calculele relevante;

- informatii necesare pentru repararea aparaturii electrice ( SR EN 60079-19)

Selectarea aparaturii electrice (cu exceptia cablurilor si conductelor)

Informatii specifice

Pentru a selecta aparatura electrica adecvata pentru ariile periculoase, sunt necesare urmatoarele informatii :

- clasificarea ariei periculoase ;

- clasa de temperatura sau temperatura de aprindere a gazelor sau vaporilor implicati;

- acolo unde este cazul, clasificarea gazelor si vaporilor in raport cu grupa sau subgrupa aparaturii electrice.

Nota - Dintre tipurile de protectie enumerate in SR EN 50014; subgrupa aparaturii este necesara numai pentru tipurile de protectie „d ” (capsulare antideflagranta) si „ i ” (securitate intrinseca). Subgrupa aparaturii este necesara de asemenea si la aparatura cu tip de protectie „n” si „o”).

- influente externe si temperatura ambianta.

Selectarea in functie de zone a aparaturii electrice si a echipamentelor neelectrice

Aparatura electrica destinata pentru utilizare in zona 0

Aparatura si circuitele electrice pot fi utilizate in zona 0 daca sunt in conformitate cu SR EN 60079-11(respectiv SR EN 50020 ) (categoria „ ia ” securitate intrinseca) si aparatura de categoria 1G certificata in conformitate cu SR EN 60079-26 (respectiv SR EN 50284 ).

Aparatura electrica destinata pentru utilizare in zona 1

Aparatura electrica poate fi utilizata in zona 1 daca este construita in conformitate cu prescriptiile pentru zona 0 sau cu prescriptiile pentru unul sau mai multe din urmatoarele tipuri de protectie

Capsulare antideflagranta „ d ” conform SR EN 60079 -1 sau SR EN 50018 Aparatura presurizata „ p ” conform SR EN 60079 - 2 sau SR EN 50016

Inglobare in nisip „ q ” conform SR EN 60079 - 5 sau SR EN 50017Imersiune in ulei „ o ” conform SR EN 60079 - 6 sau SR EN 50015Securitate marita „ e ” conform SR EN 60079 - 7 sau SR EN 50019Securitate intrinseca „ i ” conform SR EN 60079 - 11 sau SR EN

50020Incapsulare „ m ” conform SR EN 60079 - 18 sau SR EN

50028

Aparatura electrica destinata pentru utilizare in zona 2

Urmatoarea aparatura electrica poate fi instalata in zona 2 :

a) aparatura electrica pentru zona 0 sau zona 1, sau

b) aparatura electrica proiectata special pentru zona 2 (de exemplu tipul de protectie „n” conform SR EN 60079-15 sau SR EN 50021), sau

c) aparatura electrica care satisface prescriptiile unui standard recunoscut pentru aparatura electrica industriala care, la functionare normala, nu are suprafete calde care ar putea provoca o aprindere si

1) in functionare normala nu produce arcuri sau scantei, sau

2) in functionare normala produce arcuri sau scantei, dar valorile parametrilor electrici (U, I, L si C) din circuit (inclusiv cablurile), la functionare normala, nu depasesc valorile specificate in SR EN 60079-11 cu un factor de securitate egal cu unu. Evaluarea trebuie sa fie in conformitate cu specificatia pentru aparatura si circuitele cu limitare de energie date in SR EN 60079-15 sau SR EN 50021.

In afara cazului cand securitatea este demonstrata prin incercari, se presupune ca suprafata este capabila sa provoace o aprindere daca temperatura ei depaseste temperatura de aprindere a atmosferei explozive respective.

Aceasta aparatura electrica trebuie plasata intr-o carcasa cu un grad de protectie si o rezistenta mecanica adecvate cel putin pentru ariile nepericuloase cu un mediu similar. Nu necesita marcare speciala, dar trebuie specificat clar, fie pe aparatura fie in documentatie, ca ea a fost evaluata de catre o persoana care trebuie:

- sa cunoasca prescriptiile standardelor relevante si procedurile de aplicare si interpretarile lor actuale;

- sa aiba acces la toate informatiile necesare pentru a efectua evaluarea;

- daca este necesar, sa utilizeze aparatura de incercare si proceduri de incercare similare cu cele utilizate de autoritatile nationale.

d) aparatura care nu este in conformitate cu standardele CEI sau EN, dar care corespunde standardelor nationale sau codurilor de buna practica relevante (de exemplu echipamente marcate „s” si identificate cu zona de utilizare conform cu SR En 60079-0 ).

In cazul masinilor electrice rotative in conformitate cu punctele b), c) sau d) de mai sus, nu trebuie sa apara scantei incendiare la pornire decat daca se iau masuri care sa garanteze absenta unei atmosfere explozive.

Selectarea in functie de temperatura de aprindere a gazelor si vaporilor

Aparatura electrica trebuie selectata astfel incat temperatura maxima de suprafata sa nu atinga temperatura de aprindere a tuturor gazelor sau vaporilor care pot fi prezenti. Simbolurile pentru clasele de temperatura care pot fi marcate pe aparatura electrica au semnificatia indicata in tabelul 1.

Tabelul 1 - Relatia dintre clasele de temperatura, temperaturile de suprafata si temperatura de aprindere

Clasa de temperatura a aparaturii electrice

Temperatura maxima de suprafata a aparaturii electrice

Tempratura de aprindere a gazelor sau vaporilor

T1 450 0C > 450 0CT2 300 0C > 300 0CT3 200 0C > 200 0CT4 135 0C > 135 0CT5 100 0C > 100 0CT6 85 0C > 85 0C

Daca marcarea aparaturii electrice nu precizeaza domeniul de temperaturi ambiante, aparatura trebuie folosita numai in limitele de la - 20 0C pana la + 40 0C si daca marcarea aparaturii electrice include limitele de temperaturi ambiante, aparatura trebuie utilizata numai in aceste limite.

Selectarea in functie de grupa aparaturii

Aparatura electrica cu tipul de protectie „ e ”, „ m ” , „ o ”, „ p ” si „ q ” trebuie sa apartina grupei II de aparatura, iar aparatura electrica cu tipul de protectie „ d ” si „i ” trebuie sa apartina grupei II A, II B sau II C de aparatura si sa fie selectata conform tabelului 2.Aparatura electrica cu tipul de protectie „n” trebuie sa apartina in mod normal grupei II, dar, daca contine dispozitive de deconectare capsulate, componente neincendiare sau aparatura sau circuite cu energie limitata, atunci aparatura trebuie sa apartina grupei II A, II B sau II C si sa fie selectata conform tabelului 2.

Tabelul 2 - Relatia dintre subdiviziunea de gaze/vapori si subgrupa de aparatura

Subdiviziunea gaze/vapori Subgrupa de aparaturaII A II A, II B sau II CII B II B sau II CII C II C

Influente externe

Aparatura electrica trebuie selectata si instalata astfel incat sa fie protejata impotriva influentelor externe (de exemplu chimice, mecanice, de vibratie, termice, electrice, de umiditate) care ar putea influenta negativ protectia la explozie.Trebuie sa se ia masuri pentru a preveni caderea corpurilor straine pe verticala in orificiile de ventilatie ale masinilor electrice rotative verticale.

Metale usoare folosite ca materiale de constructie

O atentie deosebita trebuie acordata amplasarii aparaturii care contine metale usoare in exterior deoarece acestea pot da nastere la scantei incendiare in conditii de frecare sau lovire(impact).

Protectie la scantei periculoase (incendiare)

Pericole generate de partile sub tensiune

Pentru a evita formarea scanteilor care ar putea aprinde atmosfera exploziva gazoasa, trebuie prevenit orice contact cu partile sub tensiune neizolate altele decat partile cu securitate intrinseca.

Pericole generate de parti conductive expuse si aflate in exterior

Principiile de baza de care depinde securitatea sunt limitarea curentilor de defect de punere la pamant (amplitudine si/sau durata) in structuri sau capsulari si prevenirea potentialelor ridicate pe conductoare de legare echipotentiala.

NOTA - Deoarece nu exista prescriptii armonizate pentru sisteme de forta la tensiuni peste 1000 V curent alternativ / 1500 V curent continuu, trebuie sa respecte reglementarile nationale.

Desi nu se pot cuprinde toate sistemele posibile, cele ce urmeaza se refera la sisteme de alimentare electrica, altele decat circuitele cu securitate intrinseca, destinate pentru utilizare in zonele 1 si 2 pana la 1000 V curent alternativ/1500 V curent continuu.

Scheme de distributie a energiei, tratarea neutrului N si folosirea

conductorului de protectie PE

Schema de tip TN

Daca se foloseste o schema de tip TN, ea trebuie sa fie de tip TN-S (cu conductor neutru N si conductor de protectie PE separate) in aria periculoasa, adica conductorul neutru si conductorul de protectie nu trebuie sa fie nici conectate impreuna, nici combinate intr-un singur conductor intr-o arie periculoasa. In toate punctele de tranzitie de la TN-C la TN-S, conductorul de protectie trebuie sa fie conectat la sistemul de legatura echipotential in aria nepericuloasa.

NOTA - Este necesara monitorizarea scurgerilor intre conductorul neutru si conductorul PE in aria periculoasa !

Fig 1 SchemaTN-S

Fig 2 SchemaTN-C-S

Schema de tip TT

Daca se foloseste o schema de tip TT (prize de pamant diferite pentru sistemul de forta si partile conductive expuse) in zona 1, ea trebuie sa fie protejata printr-un dispozitiv de control al curentului rezidual.

NOTA - Daca rezistivitatea pamantului este ridicata, se poate ca un astfel de sistem sa nu fie acceptabil.

Fig 3

Schema de tip IT

Daca se utilizeaza o schema de tip IT (conductor neutru izolat fata de pamant sau legat la pamant printr-o impedanta), trebuie sa se prevada un dispozitiv de control al izolatiei pentru a indica prima punere la pamant.

NOTA - Poate fi necesara o legare locala, numita legare echipotentiala suplimentara (a se vedea SR CEI 60364-4-41).

Fig 4

Sistemele TFJS si TFJP

Partile sub tensiune ale circuitelor TFJS nu trebuie conectate la pamant sau la parti aflate sub tensiune sau la conductoare de protectie care sa faca parte din alte circuite.

Daca circuitele sunt legate la pamant, legatura la pamant a circuitului si toate partile conductoare expuse trebuie conectate la un sistem comun de egalizare a potentialului. Daca circuitele nu sunt legate la pamant, toate partile conductive expuse pot fi legate la pamant (de exemplu pentru compatibilitate electro-magnetica) sau pot fi lasate nelegate la pamant.

Separare electrica

Separarea electrica trebuie sa fie in conformitate cu SR CEI 60364-4-41:1996 pentru alimentarea unei singure aparaturi.

Egalizarea potentialelor

Egalizarea potentialelor este necesara pentru instalatii situate in arii periculoase. In cazul schemelor TN, TT si IT, toate partile expuse si exterioare trebuie conectate la sistemul de legaturi echipotentiale. Sistemul de legare poate include conductoare protectoare, tuburi metalice, manta de cablu metalica, armaturi cu sarma de otel si parti metalice ale structurilor, dar nu trebuie sa includa conductoare neutre. Conexiunile trebuie fixate astfel incat sa nu se desfaca de la sine.

NU este necesar ca partile conductive expuse sa fie conectate separat la sistemul de legare echipotentiala daca ele sunt in contact metalic si sunt asigurate cu parti ale structurii sau conducte care sunt conectate la sistemul de legare echipotentiala. Nu este necesar ca partile conductive exterioare care nu fac parte din structura sau din instalatia electrica sa fie conectate la sistemul de legaturi echipotentiale, daca nu exista pericolul de transfer de potential, de exemplu rame de usi sau ferestre.

Capsularile metalice ale aparaturii cu securitate intrinseca nu este necesar sa fie conectate la sistemul de legaturi echipotentiale, decat daca se prevede in documentatia aparaturii. Instalatiile cu protectie catodica nu trebuie sa fie racordate la sistemul de legaturi echipotentiale decat daca sistemul este special proiectat in acest scop.

NOTA - Egalizarea de potentiale intre vehicule si instalatii fixe poate necesita montaje speciale, de exemplu atunci cand se folosesc flanse izolate pentru imbinarea conductelor.

Parti metalice cu protectie catodica

Partile metalice cu protectie catodica situate in arii periculoase sunt parti conductive exterioare sub tensiune care trebuie considerate potential periculoase (in special daca sunt echipate cu sistem de curent impus) chiar daca au un potential negativ scazut. Nu trebuie asigurata nici o protectie catodica pentru partile metalice din zona 0 decat daca sunt proiectate special pentru aceasta aplicatie.

Este necesar, daca este posibil, ca elementele izolatoare necesare pentru protectia catodica, de exemplu elementele izolatoare din conducte si sine, sa fie amplasate in afara ariei periculoase. Daca acest lucru nu este posibil, trebuie aplicate prescriptiile nationale.

NOTA - In absenta standardelor CEI pentru protectie catodica, se aplica standardele nationale sau alte standarde.

Protectie electrica

Prescriptiile acestui articol nu se aplica la circuite cu securitate intrinseca.

Cablurile trebuie sa fie protejate impotriva suprasarcinii si impotriva efectelor daunatoare ale scurtcircuitelor si defectiunilor de punere la pamant.

Intreaga aparatura electrica trebuie sa fie protejata impotriva efectelor daunatoare ale scurtcircuitelor si defectiunilor de punere la pamant.

Masinile electrice rotative trebuie protejate suplimentar impotriva suprasarcinilor daca nu rezista continuu la curentul de pornire, la tensiune si frecventa nominale sau, in cazul generatoarelor, la curentul de scurtcircuit, fara sa fie supuse la o supraincalzire inadmisibila. Dispozitivul de protectie la suprasarcina trebuie sa fie

a) un dispozitiv de protectie temporizat, dependent de curent, care sa asigure protectia pe toate cele trei faze, reglat la curentul nominal maxim al masinii, care sa declanseze dupa 2 ore sau chiar mai repede la 1,20 din curentul reglat si sa nu declanseze dupa 2 ore la un curent de1,05 din curentul reglat, sau

b) un dispozitiv pentru controlul direct al temperaturii prin senzori de temperatura integrati, sau

c) un alt dispozitiv echivalent.

Transformatoarele trebuie sa fie in plus protejate la suprasarcina in conditiile cand nu pot suporta continuu curentul secundar de scurtcircuit, la tensiune si frecventa primare nominale, fara sa fie supuse la o incalzire inadmisibila, sau daca nici o suprasarcina nu este susceptibila de a fi generata de sarcinile conectate.

Dispozitivele de protectie la scurtcircuit si legare la pamant trebuie sa previna repunerea sub tensiune in conditii de defect.Trebuie luate masuri de prevenire pentru a impiedica functionarea unui motor trifazic la intreruperea unei faze.

In cazul in care deconectarea automata a aparaturii electrice poate introduce un risc mai mare pentru securitate decat cel care rezulta numai din riscul de aprindere, se poate folosi un dispozitiv (sau dispozitive) de alarma, ca o alternativa la deconectarea automata, cu conditia ca functionarea dispozitivului (sau dispozitivelor) de alarma sa fie imediat evidenta pentru a se putea lua masuri de remediere.

Intrerupere in caz de urgenta si separare electrica

Pentru cazurile de urgenta, intr-un punct sau in puncte adecvate in exteriorul ariei periculoase, trebuie sa existe mijloace unice sau multiple de deconectare a alimentarii cu energie electrica a ariei periculoase.

Aparatura electrica care trebuie sa ramana in functionare pentru a preveni un pericol in plus, nu trebuie inclusa in circuitul de intrerupere in caz de urgenta, ea trebuie sa fie pe un circuit separat.

Pentru a se putea efectua lucrari in conditii de siguranta, trebuie sa se asigure mijloace adecvate de separare (de exemplu separatoare, sigurante fuzibile si conexiuni) pentru fiecare circuit sau grup de circuite, inclusiv toate conductoarele, cuprinzand si neutrul.

Pentru a permite identificarea rapida a circuitului sau grupului de circuite controlate trebuie prevazuta o eticheta de marcare langa fiecare mijloc de separare

NOTA - Este necesar sa existe masuri sau proceduri eficiente pentru a preveni reconectarea sursei de alimentare a aparaturii in perioada in care continua riscul expunerii conductoarelor sub tensiune neprotejate la o atmosfera exploziva.

Sisteme de cabluri pentru atmosfere potential explozive cu gaze vapori sau ceturi inflamabile

Sistemele de cabluri si conducte ,,cu exceptia instalatiilor cu securitate intrinseca,,trebuie sa satisfaca in totalitate prescriptiile din SR EN 60079-14,

Cu exceptia instalatiilor cu securitate intrinseca, daca este folosit aluminiul ca material conductor, trebuie sa fie utilizat numai cu conexiuni adecvate si sa aiba o sectiune transversala de cel putin 16 mm2.

Protejarea impotriva deteriorarilor

Este necesar ca, in masura in care este practicabil, sistemele de cabluri si accesoriile sa fie instalate astfel incat sa se previna expunerea lor la deteriorari mecanice si la coroziune sau influente chimice (de exemplu solventi) si la efectele caldurii. Daca nu se poate evita o asemenea expunere, trebuie luate masuri de protectie, cum ar fi instalarea in conducte, sau sa se selecteze cablurile adecvate (de exemplu pentru reducerea riscului deteriorarii mecanice, se pot utiliza cabluri armate, ecranate, cu manta de aluminiu fara sudura, cabluri cu manta metalica cu izolatie minerala sau cabluri cu manta semi-rigida).

Acolo unde cablurile sau sistemele de conducte sunt supuse la vibratii, ele trebuie proiectate astfel incat sa reziste la vibratii fara deteriorari.

NOTA - Trebuie luate masuri de prevenirea deteriorarii materialelor mantalei sau izolatiei cablurilor din PVC cand se utilizeaza la temperaturi mai mici de - 5 0C.

Cabluri monoconductoare fara manta

Nu trebuie folosite cabluri monoconductoare fara manta pentru conductoare sub tensiune, decat daca sunt instalate in interiorul tablourilor de distributie, carcaselor sau sistemelor de conducte.

Conexiuni

Conectarea cablurilor si conductelor la aparatura electrica trebuie sa se faca in conformitate cu prescriptiile tipului de protectie corespunzator.

NOTE

1 - Anumite tipuri de cabluri au materiale care pot prezenta caracteristici semnificative de „curgere la rece” care ar putea avea influenta negativa asupra protectiei aparaturii. Acolo unde se utilizeaza asemenea cabluri, este necesara utilizarea unui dispozitiv adecvat de intrare de cablu, de exemplu dispozitive de intrare de cablu care sa nu utilizeze presetupe care sa actioneze asupra acelor parti din cablu care prezinta caracteristici de „ curgere la rece ”.

2 - „Curgerea la rece” poate fi descrisa ca „ materiale termoplastice care deformeaza si curg lent sub efectul unei presiuni la temperatura ambianta ”.

3 - Este necesara fixarea adecvata a cablului atunci cand dispozitivul de intrare a cablului nu este prevazut cu un dispozitiv de fixare. Asemenea dispozitive de intrare a cablurilor pot fi marcate suplimentar cu sufixul „ X ”.

Deschideri neutilizate

Deschiderile neutilizate la intrarile de cabluri sau conducte in aparatura electrica trebuie sa fie inchise cu elemente de obturare adecvate pentru tipul de protectie corespunzator. Cu exceptia aparaturii cu securitate intrinseca, mijloacele prevazute in acest sens vor fi construite astfel incat elementul de obturare sa poata fi indepartat numai cu ajutorul sculelor speciale.

Trecerea si acumularea agentilor inflamabili

Daca se folosesc cutii de jonctiune, conducte, tuburi sau canale pentru a adaposti cabluri, trebuie luate masuri pentru a preveni trecerea gazelor, vaporilor sau lichidelor inflamabile dintr-o arie in alta si pentru a preveni acumularea gazelor, vaporilor sau lichidelor inflamabile in canale.

Asemenea masuri de prevenire pot implica etansarea cutiilor de jonctiune, conductelor sau tuburilor. La canale se poate folosi o ventilatie adecvata sau umplere cu nisip.Daca e nevoie, conductele, si in cazuri speciale cablurile (de exemplu daca exista o diferenta de presiune) trebuie etansate pentru a preveni trecerea lichidelor sau gazelor.

Circuite care traverseaza o arie periculoasa

Cand circuitele traverseaza o arie periculoasa trecand de la o arie fara pericol la alta sistemul de cabluri din aria periculoasa trebuie sa fie adecvat pentru zona (zone) .

Contact accidental

Cu exceptia traseelor de incalzire, trebuie evitat contactul intamplator dintre armatura/mantaua metalica a cablurilor si conductele sau echipamentele care contin gaze, vapori sau lichide inflamabile. De obicei, izolatia asigurata de un invelis exterior nemetalic pe un cablu este suficienta pentru a evita acest lucru.

Deschideri in perete

Deschiderile din perete pentru cabluri si conducte intre ariile periculoase si nepericuloase trebuie sa fie etansate corespunzator, de exemplu prin obturari cu nisip sau etansari cu mortar.

Imbinari

In masura in care se poate, se recomanda instalarea unor lungimi de cablu neintrerupte. Daca nu se pot evita discontinuitatile, imbinarea, in afara de faptul ca trebuie sa fie corespunzatoare din punct de vedere mecanic, electric si al mediului, trebuie sa fie :

- facuta intr-o carcasa cu un tip de protectie corespunzator pentru zona, sau

- umpluta cu rasina epoxi, cu un compound, sau sa fie acoperita cu un invelis termoretractabil, in conformitate cu instructiunile producatorului, daca nu e supusa solicitarilor mecanice.

Racordarile conductoarelor, cu exceptia celor din conducte, conectate la aparaturi antideflagrante sau circuite cu securitate intrinseca, trebuie sa fie realizate numai prin conectoare prin comprimare, conectoare asigurate impotriva desurubarii, sudare sau brazare. Lipirea se permite numai daca conductoarele care trebuie conectate sunt tinute impreuna prin mijloace mecanice corespunzatoare si apoi lipite.

Protectia capetelor torsadate

Daca se folosesc conductoare multifilare torsadate si, in special, conductoare cu toroane fine, extremitatile trebuie sa fie protejate impotriva separarii toroanelor, de exemplu prin bratari de cablu sau mansoane pentru capetele conductoarelor, sau prin tipul de borna, dar nu numai prin lipire.

Distantele de izolare si distantele de izolare pe suprafata in conformitate cu tipul de protectie al aparaturii nu trebuie reduse prin metoda prin care conductoarele sunt conectate de borne.

Linii aeriene

Capatul liniei aeriene trebuie sa fie amplasat intr-o arie nepericuloasa si continuat in aria periculoasa prin intermediul unui cablu sau conducta daca linia care asigura alimentarea cu energie electrica sau servicii de telecomunicatii pentru aparatura din arii periculoase are conductoare neizolate.

Sisteme de cabluri pentru zona 0

In articolul 12 din SR EN 60079-14 sunt definite prescriptiile pentru cablurile dintr-o instalatie cu tipul de protectie „ ia ”.

Prescriptiile pentru cablurile folosite la alta aparatura folosita in zona 0 trebuie supuse aprobarilor la nivel national (cerintele sunt cele preciyate in SR EN 60079-26 ).

Sisteme de cabluri pentru zonele 1 si 2

Cabluri pentru aparatura fixa

Pentru cablajele fixe se pot folosi cabluri cu manta termoplastica, cabluri cu manta termorigida, cabluri cu manta elastomerica sau cabluri cu manta din cupru si izolatie minerala.

Cablurile cu izolatie minerala sunt cabluri rigide cu manta din cupru in care se introduc conductoarele active izolate intre ele si mantaua din cupru cu ajutorul unui material izolant mineral ( cel mai des folosit este bioxidul de magneziu ), sub forma de pulbere. Constructia acestor cabluri se aseamana cu termoplonjoarele de incalzire. Peste mantaua exterioara poate fi aplicata si o manta exterioara termoplastica. Caracteristica principala a acestor cabluri consta in aceea ca ele :

- pot functiona la incarcari de sarcina electrica ( A/mm2) de circa trei ori mai mare decat la cablurile clasice;

- pot functiona si in conditii de incendiu, ceea ce le recomanda pentru instalatiile de semnaliuzare sau forta care trebuie sa fie active si in timpul incendiilor;

- se pot incalzii sub sarcina maxim admisa.

La utilizarea cablurilor cu izolatie minerala trebuie adoptata o incarcare electrica astfel ca temperatura maxima de suprafata sa fie :

Tab. 2

Aria periculoasa Gaze sau lichide combustibile Prafuri combustibile

Posibila aparitia chiar pe termen scurt Zona 0

Tsupraf. 80 % Tapr Rare cazuri de disfunctionalitati

Tsupraf. 2/3 Ta

Tsupraf. < Tmocn. - 75 K(g=12.5mm)

Tsupraf. < Tmocn. - 25K(g=5mm)

Zona 1 Tsupraf. < Tapr.

(Prognozabil atm. Ex

< 80 % Tapr. )

Cazuri de disfunctionalitati

Tsupraf. 2/3 Ta

Tsupraf. < Tmocn. - 75K(g=12.5mm)

Tsupraf. < Tmocn. - 25K(g=5mm)

Zona 2 Tsupraf. Tapr Tsupraf. 2/3 Ta

Tsupraf. < Tmocn. - 75K(g=12.5mm)

Tsupraf. < Tmocn. - 25K(g=5mm)

Cabluri pentru aparatura portabila si transportabila

Aparatura electrica portabila si transportabila trebuie sa aiba cabluri cu manta de policloroprena pentru conditii grele sau un alt elastomer sintetic echivalent, cabluri cu manta de cauciuc cu rezistenta mare, sau cabluri cu o constructie la fel de robusta. Conductoarele trebuie sa aiba o sectiune transversala minima de 1,0 mm2. Daca este necesar un conductor de protectie, acesta trebuie sa fie izolat separat intr-un mod similar altor conductoare si trebuie sa fie incorporat in mantaua cablului de alimentare.

Aparatura electrica portabila la care tensiunea nominala nu depaseste 250 V fata de pamant si curentul nominal nu depaseste 6 A poate fi echipata cu cabluri cu un manta de policloroprena obisnuita sau alt elastomer sintetic echivalent, cabluri cu manta de cauciuc obisnuit, sau cabluri cu o constructie la fel de robusta. Aceste cabluri nu sunt admise pentru aparatura electrica portabila expusa la solicitari mecanice ridicate, de exemplu lampi portabile, comutatoare de tip pedala, pompe electrice portabile.

Daca pentru aparatura electrica portabila si transportabila echiparea se face cu un cablu flexibil cu armatura sau ecran metalic, acesta nu trebuie utilizat ca unicul conductor de protectie.

Cabluri flexibile

Cablurile flexibile utilizate in ariile periculoase trebuie selectate dintre urmatoarele tipuri de cablu :

- cabluri flexibile cu manta de cauciuc obisnuit;

- cabluri flexibile cu manta de policloroprena obisnuita ;

- cabluri flexibile cu manta de cauciuc cu rezistenta mare ;

- manta de policloroprena pentru conditii grele;

- cabluri cu izolatie de material plastic avand o constructie la fel de robusta ca si cablurile

flexibile cu manta de cauciuc pentru conditii grele.

NOTA - Exemple de cabluri fabricate in tara sunt redate in tabelele anexa la acest curs

Propagarea flacarii

Cablurile pentru cablaje fixe trebuie sa prezinte caracteristici de propagare a flacarii care sa le permita sa suporte incercari, exceptie facand cazurile in care ele sunt pozate in pamant, in santuri/conducte umplute cu nisip sau sunt protejate in alt mod impotriva propagarii flacarii.

Sisteme de conducte

In absenta standardelor CEI pentru conducte, se respecta standardele nationale sau alte standarde.In cazurile care urmeaza, conductele trebuie sa fie prevazute cu dispozitive de oprire a flacarilor pentru a reduce efectele de precomprimare la unele gaze in capsularile antideflagrante.:

a) la intrarea sau iesirea dintr-o arie periculoasa ;

b) la 450 mm de la toate capsularile care contin o sursa de aprindere in functionare normala ;

c) la orice carcasa care contine racorduri, imbinari sau borne la care diametrul conductelor este egal sau mai mare de 50 mm;

Conductele trebuie bine stranse la toate racordurile cu filet.

Daca sistemul de conducte se foloseste ca si conductor de protectie, racordurile filetate trebuie sa asigure trecerea curentului de defect, atunci cand circuitul este protejat corespunzator de sigurante fuzibile sau intrerupatoare de circuit.

In cazul in care conducta este instalata intr-o zona coroziva, materialul conductei trebuie sa fie rezistent la coroziune sau conducta trebuie sa fie protejata corespunzator la coroziune. Trebuie evitate combinatiile de metale care ar putea genera coroziune galvanica.

Dupa ce cablurile sunt instalate in conducta, dispozitivele de oprire a flacarilor trebuie umplute cu un compound care sa nu se contracte la aplicare si care sa fie impermeabil si sa nu fie afectat de substantele chimice aflate in aria periculoasa. Opritoarele de flacari si compoundul sunt folosite sa limiteze efectul de precomprimare, sa previna intrarea gazelor fierbinti in sistemul de conducte dintr-o carcasa care contine o sursa de aprindere si sa previna intrarea gazelor periculoase in aria nepericuloasa.

Adancimea compoundului din opritorul de flacara trebuie sa fie cel putin egala cu diametrul interior al conductei, dar in nici un caz sa nu fie mai mic de 16 mm.

Se pot folosi cabluri cu unul sau mai multe conductoare in conducte. Daca insa conducta contine trei sau mai multe cabluri, ariile totale ale sectiunilor transversale ale cablurilor, inclusiv izolatia, nu trebuie sa fie mai mari decat 40% din sectiunea transversala a conductei.

Lungimile mari de capsulari de cablaje trebuie sa fie echipate cu dispozitive corespunzatoare de drenare pentru a asigura o drenare satisfacatoare a condensului. In plus, izolatia cablurilor trebuie sa aiba o rezistenta corespunzatoare la apa.

Pentru a satisface prescriptiile gradului de protectie al capsularii, poate fi necesara o etanseitate intre conducta si carcasa (de exemplu printr-un inel de etansare sau o etansare cu filet) si intre conductoare si conducta (de exemplu printr-un opritor de flacara).

NOTA - Acolo unde conducta este singurul mijloc de legare la pamant, etansarea cu filet nu trebuie sa reduca eficacitatea legaturii la pamant.

ANEXA

Cabluri izolate in cauciuc si polietilena

Nr. Cod produs Descriere

1. MCCU Cordoane flexibile cu manta de cauciuc pentru utilizari usoare.

2. MCCM Cordoane flexibile cu manta de cauciuc pentru utilizari medii.

3. MCCG Cabluri flexibile cu manta de cauciuc pentru utilizari grele.4. MCCGI MCCGIs

MC85CGI Cabluri flexibile cu manta de cauciuc policloroprenic pentru utilizari grele.

5. MCCGt Cabluri flexibile cu manta de cauciuc pentru utilizari grele.6. HO5RR-F Cabluri flexibile cu izolatie si manta de cauciuc.7. HO5RN-F Cabluri flexibile cu izolatie si manta de cauciuc.8. HO7RN-F Cordoane flexibile cu izolatie si manta de cauciuc.9. MsudC MSudC-IU

MSudCCCabluri pentru sudare electrica.

10. HO1N2-D Cabluri pentru sudare electrica11. FffSi FSiff Conducte de conexiuni cu izolatie de cauciuc siliconic pentru

instalatii fixe.12. N2GMH2G Cordoane flexibile cu izolatie si manta de cauciuc siliconic.13. SCSi, SCSis Cabluri pentru dispozitive mobile de legare la pamant si in

scurtcircuit, cu izolatie de cauciuc siliconic14. CNC 85C STR E 1670/4-89,Cabluri electrice navale.15. CNC 85C SR CEI 92-350,Cabluri electrice navale.16. CNC 85Cf STR E 1670/4-89,Cabluri electrice flexibile navale.17. CNC 85Cf SR CEI 92-350,Cabluri electrice flexibile navale.18 MffCC-W Cabluri de transport energie cu izolatie si manta de cauciuc.19 NSHXAFÖ Cabluri flexibile cu un conductor, cu izolatie si si manta de

cauciuc fara halogeni, cu emisie redusa de fum, conform VDE 0250-606.

20. Sifdi Conductoare de conexiuni cu izolatie dubla de cauciuc siliconic

Nr.Cod produs Descriere

1. C2XY; C2XY-F Cabluri de energie de medie tensiune cu izolatie de polietilena reticulata si manta de PVC.

2. C2XAbY; C2XAbY-F Cabluri de energie de medie tensiune cu izolatie de polietilena reticulata si manta de PVC.

3. C2X2Y Cabluri de energie de medie tensiune cu izolatie de polietilena reticulata si manta de PVC.

4. N2X2Y Cabluri de energie de medie tensiune cu izolatie de polietilena reticulata si manta de PVC.

5. U-1000 RO2V; U-1000 R12V

Cabluri de energie de medie tensiune cu izolatie de polietilena reticulata si manta de PVC.

6. NFA2X Cabluri de energie de medie tensiune cu izolatie de polietilena reticulata si manta de PVC.

7. T2X Cabluri de energie de medie tensiune cu izolatie de polietilena reticulata si manta de PVC.

8. CAOl2X Cabluri cu izolatie de polietilena reticulata pentru linii electrice aeriene la tensiuni mininale Uo/U(Um) 12/20(36) kV.

9. NA2XSY Cabluri de energie de medie tensiune cu izolatie de polietilena reticulata si manta de PVC.

10. NA2XS2Y Cabluri de energie de medie tensiune cu izolatie de polietilena reticulata si manta de polietilena.

11. NA2XS(F)Y Cabluri de energie de medie tensiune cu izolatie de polietilena reticulata si manta de PVC, cu bariera longitudinala la propagarea apei.

12. NA2XS(F)2Y Cabluri de energie de medie tensiune cu izolatie de polietilena reticulata si manta de polietilena cu bariera longitudinala la propagarea apei.

13. NA2XS(FL)2Y Cabluri de energie de medie tensiune cu izolatie de polietilena reticulata si manta de polietilena cu bariera longitudinala si transversala la propagarea apei.

14. N2XSY Cabluri de energie de medie tensiune cu izolatie de polietilena reticulata si manta de PVC.

15. N2XS2Y Cabluri de energie de medie tensiune cu izolatie de polietilena reticulata si manta de polietilena.

16. N2XS(F)Y Cabluri de energie de medie tensiune cu izolatie de polietilena reticulata si manta de PVC cu bariera longitudinala la propagarea apei.

17. N2XS(F)2Y Cabluri de energie de medie tensiune cu izolatie de polietilena reticulata si manta de polietilena cu bariera longitudinala la propagarea apei.

18. N2XS(FL)2Y Cabluri de energie de medie tensiune cu izolatie de polietilena reticulata si manta de polietilena cu bariera longitudinala si transversala la propagarea apei.

19. C2XS(F)2Y Cabluri de energie monoconductoare cu izolatie de polietilena reticulata si manta de polietilena termoplastica pentru tensiunea de 1000 V curent continuu.

20. NA2XSH Cabluri de energie de medie cu comportament special la foc pentru tensiunea nominala Uo/U 12/20(24) kV

21. 2XSEY Cabluri de energie de medie tensiune, trifazat 3,6/6 kV22. 2XSEY Cabluri de energie de medie tensiune, trifazat 6/10 kV23. CHH Cabluri de energie cu izolatie si manta de polietilena

termoplastica fara halogeni pentru tensiunea nominala de 0,6 / 1kV

24. CS2XEAbY-F Cabluri de semnalizare cu izolatie de polietilena reticulata si manta de PVC pentru tensiunea nominala de 0,6 / 1kV

25. MHf Conductoare flexibile izolate cu polietilena termoplastica cu emisie redusa de fum si de gaze corozive

26. FH Conductoare izolate cu polietilena termoplastica cu emisie redusa de fum si de gaze corozive

27. C2XH Cabluri de energie si de control cu izolatie LSFH ( PE cu emisie redusa de fum, fara halogeni, cu intarziere marita la propagarea flacarii) conform SF 46/2000 IPROEB

Cabluri cu izolatie PVC

CYEY CYEAbY ACYEY ACYEAbY

CYEY-F CYEAbY-F ACYEY-F ACYEAbY-F

Cabluri de energie cu izolatie si manta din PVC

ACYEY

ACYEAbY

Cabluri de energie monofazate pentru tensiunea de 1 kV, curent continuu

Constructie:

- Conductor de aluminiu rotund multifilar (clasa 2), conform SR CEI 60228

- Izolatie de PVC

- Ecran din banda de cupru

- Invelis intern de PVC

- Armatura din benzi de otel

- Manta exteriora de PVC

Domeniul de utilizare: Destinate alimentarii in curent continuu a retelei de contact pentru

transport electric urban (troleibuze si tramvaie).

CYEAlAbY CYEAlAbY-F

ACYEAlAbY ACYEAlAbY-F

Cabluri de energie cu izolatie si manta din PVC cu ecran din sarma de aluminiu

CYEAbzY-F

Cabluri de energie cu izolatie si manta de PVC ecranate cu banda de cupru si cu intarziere marita la propagarea flacarii

Constructie:

1 Conductor de cupru clasa1 sau 2, conform SR CEI 60228

2 Izolatie de PVC

3 Invelis comun

4 Ecran din banda de cupru

5 Strat separator

6 Manta interioara de PVC

7 Armatura din banda de otel zincata

8 Manta exterioara de PVC

Domeniul de utilizare: Destinate pentru utilizarea energiei electrice in statii de inalta tensiune.

CYArY, CYArY-F

Cabluri de energie cu izolatie si manta de PVC, armate cu sarme de otel zincate

Constructie:

1 Conductor de cupru clasa 1 sau clasa 2, conform SR CEI 60228

2 Izolatie de PVC

3 Invelis comun

4 Armatura din sarme de otel zincat / stanat

5 Manta exterioara de PVC

Domeniul de utilizare: Cablurile sunt destinate pentru utilizarea energiei electrice in instala-iile electrice fixe, in locuri cu pericol de deteriorari mecanice.

CYY, CYAbY, ACYY, ACYAbY, CYAbzY, ACYAbzY

CYY-F, CYAbY-F, ACYY-F, ACYAbY-F, CYAbzY-F, ACYAbzY-F

Cabluri de energie cu izolatie si manta din PVC

CS2YEAbY

Cablu electric pentru transmitere date cu izolatie de polietilena termoplastica

Construcie:

1 Conductor de cupru, conform SR CEI 60228

2 Izolatie de PE

3 Invelis comun

4 Ecran din folie de aluminiu

5 Mantaua interioara de PVC

6 Armatura din banda de otel

7 Manta exterioara de PVC

Domeniul de utilizare: Cablul este destinat pentru (telegestiune) transmitere de date pe calculator.

CSYY, CSYEY, CSYAbY, CSYEAbY, CSYEAbzY,

CSYY-F, CSYEY-F, CSYAbY-F, CSYEAbY-F, CSYEAbzY-F.

Cabluri de semnalizare cu izolatie si manta de PVC

Constructie:

1 Conductor de cupru flexibil (clasa 5), conform SR CEI 60228

2 Izolatie de PVC

3 Invelis intern

4 Ecran din folie de aluminiu

5 Manta interioara de PVC

6 Armatura din banda de otel

7 Manta exteriora de PVC

Domeniul de utilizare: In instalatii electrice fixe, pozate in incaperi interioare, in canale, in aer liber, in pamant, in apa (cu exceptia apelor contaminate care ataca mantaua de PVC). Cablurile cu intarziere marita la propagarea flacarii sunt destinate pozarii individuale sau in grup in gospodariile de cabluri (tunele, subsoluri, canale, poduri, galerii ale centralelor si statiilor electrice).

BIBLIOGRAFIE

SR EN 1127-1:2003 - Atmosfere explozive Prevenirea si protectia la explozii Partea 1: Concepte fundamentale si metodologie.

SR EN 60079-14: 2004- Aparatura electrica pentru atmosfere explozive gazoase. Partea 14: Instalatii electrice in arii periculoase (altele decat minele).

SR HD 60364-4-41:2007- Instalatii electrice ale cladirilor. Partea 4: Masuri de protectie pentru asigurarea securitatii. Capitolul 41: Protectia impotriva socurilor electrice.

SR HD 384.3 S2:2004- Instalatii electrice in constructii. Partea 3: Determinarea caracteristicilor generale

NP 099-04- Normativ pentru proiectarea, executarea, verificarea si exploatarea instalatiilor electrice in zone cu pericol de explozie.(Revizuire ID 17-1996).

CLASIFICAREA ARIILOR PERICULOASE Ex GENERATE DE GAZE, VAPORI SI / SAU PRAFURI COMBUSTIBILE

GENERALITATI

In instalatiile industriale in care se proceseaza, transporta sau depoziteaza substante inflamabile si/sau combustibile este probabila prezenta unei atmosfere explzive.

Atmosfera exploziva se defineste ca un amestec cu aer, in conditii atmosferice, al unui material infla 151g61b mabil in care, dupa aprindere, arderea se propaga in tot ansamblul amestecului neconsumat.

Substantele inflamabile si/sau combustibile trebuie sa fie considerate ca materiale care pot forma o atmosfera exploziva in afara de cazul in care investigarea proprietatilor lor a aratat ca in amestecurile cu aer ele sunt incapabile de propagarea unei explozii autosustinute.

Functie de natura materialului inflamabil atmosferele explozive pot fi :

- atmosfere explozive gazoase cand materialul inflamabil este sub forma de gaz sau vapori

- atmosfere explozive de praf cand materialul inflamabil este sub forma de praf sau fibre

Pentru a se produce o explozie este necesar sa co-existe o atmosfera exploziva si o sursa de aprindere. Rezulta ca pentru reducerea pericolului de explozii trebuie sa se ia masuri pentru prevenirea exploziilor prin :

- evitarea atmosferelor explozive. Acest obiectiv poate fi atins in principal modificand fie concentratia substantei inflamabile la o valoare care sa se afle in afara domeniului de explozie sau a concentratiei de oxigen la o valoare sub concentratia limita de oxigen (LOC);

- evitarea tuturor surselor de aprindere efective posibile;

De asemenea pot fi luate masuri pentru protectie prin limitarea efectelor exploziilor la o limita acceptabila prin masuri de protectie constructive. Spre deosebire de cele doua masuri descrise mai sus, aici se accepta producerea unei explozii.

Eliminarea sau reducerea la minimum a riscului poate fi realizata prin aplicarea numai a uneia din masurile de prevenire si de protectie de mai sus. De cele mai multe ori insa nu este posibil acest lucru si de aceea , in practica, se aplica o combinatie intre acestea.

Intotdeauna prima optiune se recomanda sa fie evitarea unei atmosfere explozive.

Cu cat este mai mare probabilitatea producerii unei atmosfere explozive, cu atat mai mare trebuie sa fie extinderea masurilor impotriva surselor de aprindere efective si invers.

Sursele de aprindere sunt asociate, de regula, echipamentelor, sistemelor protectoare si componentelor amplaste in atmosfere potential explozive.

Standardele din domeniu stabilesc cerinte specifice de constructie, montare si intretinere a echipamentelor, sistemelor protectoare si componentelor functie de domeniul de utilizare prevazut, respectiv de probabilitatea prezentei unei atmosfere explozive.

Cand prezenta unei atmosfere explozive gazoase este foarte probabila, se va recurge la utilizarea unor echipamente cu o probabilitate scazuta de a genera o sursa de aprindere. Dimpotriva, daca probabilitatea prezentei unei atmosfere gazoase este scazuta, se vor putea utiliza echipamente construite dupa standarde mai putin riguroase.

Ca regula generala , echipamentele cu potentiale surse de aprindere trebuie, in masura in care este posibil, sa fie amplasate in arii nepericuloase. Daca acest lucru nu este posibil, este necesar sa fie amplasate in aria cea mai putin periculoasa.

La proiectarea si constructia echipamentelor, sistemelor protectoare si componentelor trebuie avute in vedere doua aspecte:

- evitarea sau reducerea cantitatii de atmosfera exploziva , si

- evitarea surselor de aprindere efective

Cerinte pentru proiectarea si constructia echipamentelor, sistemelor protectoare si componentelor pentru evitarea sau reducerea cantitatii de atmosfera exploziva

Generalitati

- substantele sa fie tinute tot timpul in sisteme inchise

- folosirea materialelor de constructie necombustibile

- tehnicile de prelucrare continue ale proceselor sunt preferabile fata de procesele discontinue.

- separarea spatiala sau prin amplasarea de ecrane intre instalatii.

- substantele inflamabile sa fie in permanenta impartite in cantitati mai mici

- se prefera instalatiile aflate in exterior si nu in cladiri, in special in vederea miscarii naturale a aerului.

Reducerea degajarilor de substante inflamabile (prevenirea scurgerilor)

Trebuie sa se acorde atentie speciala la :

- selectarea materialelor de constructie, inclusiv a celor pentru garniturile de etansare, imbinari Se ia in considerare eventuala corodare, uzura si interactiuni periculoase cu

substantele manipulate;

- numarul si dimensiunile racordurilor detasabile trebuie pastrate la minimul necesar;

- integritatea sistemelor de conducte printr-o protectie adecvata contra impactului sau printr-o amplasare adecvata

- drenajul local pentru a controla scurgerile minore;

- racordurile detasabile trebuie prevazute cu cuplunguri de capat etansate;

- la lucrarile de umplere si golire trebuie aplicate sisteme de echilibrare/ recuperare a vaporilor

Dilutia prin ventilatie

Gazul sau vaporii degajati in atmosfera pot fi diluati prin dispersie sau prin difuzie in aer pana cand concentratia lor scade sub limita inferioara exploziva. Ventilatia, adica miscarea aerului ce conduce la reinnoirea atmosferei, cu aer proaspat, intr-un volum (teoretic) din jurul sursei de degajare, favorizeaza dispersia.

La prafuri, ventilatia asigura protectie suficienta doar daca praful este extras (extractie locala) iar depozitele periculoase de praf combustibil se previn in mod fiabil.

Cerinte pentru proiectarea si constructia echipamentelor, sistemelor protectoare si componentelor pentru evitarea surselor de aprindere efective

Cerintele pentru proiectarea si constructia echipamentelor, sistemelor protectoare si componentelor pentru evitarea surselor de aprindere efective sunt prezentate in cursurile specifice (a se vedea SR EN 1127-1, SR EN 60079-0,: SR EN 13463 –1, SR EN 50281-1-1, SR EN 60079-14, SR EN 50281-1-2; SR EN 60079-14)

Pentru a permite selectarea masurilor adecvate trebuie sa se dezvolte un concept de securitate impotriva exploziei pentru fiecare caz in parte.

Pentru a determina amploarea masurilor necesare pentru a evita sursele efective de aprindere, in scopul facilitarii selectarii echipamentelor electrice si neelectrice adecvate si a proiectarii instalatiilor adecvate, locurile periculoase sunt clasificate in zone pe baza frecventei si duratei de aparitie a unei atmosfere explozive periculoase.

Clasificarea ariilor periculoase trebuie efectuata de persoane care cunosc proprietatile materialelor inflamabile, procedeele si echipamentele, prin consultarea, ori de cate ori este necesar, a personalului de securitate, a electricienilor si a altor specialisti din domeniu.

1. TERMINOLOGIE SI DEFINITII

        atmosfera exploziva gazoasa : Amestec cu aer, in conditii atmosferice, al unui material infla 151g61b mabil sub forma de gaz sau vapori, in care, dupa aprindere, arderea se propaga in tot ansamblul amestecului neconsumat.

        arie periculoasa : Arie in care exista sau ar putea sa fie prezenta o atmosfera exploziva gazoasa in asemenea cantitati incat sa necesite precautii speciale pentru constructia, instalarea si utilizarea aparaturii electrice.

        arie nepericuloasa : Arie in care nu exista sau nu este de asteptat sa fie prezenta o atmosfera exploziva gazoasa in cantitate suficienta incat sa necesite precautii speciale pentru constructia, instalarea si utilizarea aparaturii electrice.

        zone : Ariile periculoase sunt clasificate in zone, in functie de frecventa aparitiei si durata prezentei unei atmosfere explozive gazoase, dupa cum urmeaza :

        zona O : Arie in care este prezenta in permanenta, sau pe perioade lungi de timp o atmosfera exploziva gazoasa.

        zona 1 : Arie in care este probabila aparitia unei atmosfere explozive gazoase in functionare normala.

        zona 2 : Arie in care nu este probabila aparitia unei atmosfere explozive gazoase la functionarea normala si in care, daca totusi apare, este probabil sa apara numai rareori si doar pentru o perioada scurta de timp

        sursa de degajare : Punct sau loc de la care este probabil sa se degaje in atmosfera un gaz inflamabil, vapori inflamabili sau lichid inflamabil, astfel incat sa se poata forma o atmosfera exploziva gazoasa.

        grade de degajare :

a)     grad continuu;

b)     grad primar;

c)     grad secundar.

        debit de degajare : Cantitatea de gaz inflamabil sau vapori inflamabili emisa pe unitatea de timp de catre sursa de degajare.

        functionare normala : Situatie in care instalatia functioneaza la parametrii nominali .

        ventilatie : Miscare a aerului si inlocuirea acestuia cu aer proaspat sub actiunea vantului, a gradientilor de temperatura sau a mijloacelor artificiale ( de exemplu ventilatoare sau exhaustoare).

        limite de explozivitate

        limita inferioara exploziva ( LEL) : Concentratie in aer de gaze inflamabile sau vapori inflamabili, sub care atmosfera gazoasa nu este exploziva..

        limita superioara exploziva (UEL) : Concentratie in aer de gaze inflamabile sau vapori inflamabili, peste care atmosfera gazoasa nu este exploziva.

        densitatea relativa a unui gaz sau a unor vapori: Raportul intre densitatea unui gaz sau a unor vapori si densitatea aerului la aceeasi presiune si la aceeasi temperatura (pentru aer, ea este egala cu 1,0).

        material inflamabil: Material care este inflamabil in sine sau care este capabil sa produca un gaz inflamabil, vapori inflamabili sau ceturi inflamabile.

        lichid inflamabil: Lichid capabil sa produca vapori inflamabili in toate conditiile de exploatare previzibile.

        gaz inflamabil sau vapori inflamabili: Gaz sau vapori care in amestec cu aerul in anumite proportii, vor forma o atmosfera exploziva gazoasa.

        ceata inflamabila: Picaturi de lichid inflamabil dispersate in aer astfel incat sa formeze o atmosfera exploziva gazoasa.

        punct de aprindere : Temperatura cea mai scazuta a unui lichid, la care, in anumite conditii standardizate, lichidul elibereaza vapori intr-o asemenea cantitate incat sa se poata forma un amestec inflamabil vapori/aer

        punct de fierbere : Temperatura la care un lichid fierbe la presiunea atmosferica de 101,3 kPa (1013mbar).

        temperatura de aprindere a unei atmosfere explozive gazoase : Temperatura cea mai scazuta a unei suprafete incalzite la care, in conditii specificate, se poate produce aprinderea unei substante inflamabile sub forma de amestec de gaz sau vapori cu aerul.

        conditii atmosferice normale: Conditii care includ variatii de presiune si temperatura superioare si inferioare nivelelor de referinta de 101,3 kPa (1013 mbar) si 20°C (293K), cu conditia ca variatiile sa aiba un efect negllijabil asupra proprietatilor explozive ale prafurilor combustibile.

        amestecuri hibride: Amestecuri praf/aer combinate cu cantitati semnificative de vapori si gaze inflamabile. Daca, concentratia de vapori sau gaze inflamabile nu depaseste 20 % din limita inferioara de explozie a vaporilor sau gazelor respective, in majoritatea cazurilor sistemul poate fi tratat ca un amestec pur de praf/aer inflamabil. Peste acest nivel, pot fi necesare examinari specifice.

        praf conductor: Praf cu rezistivitatea electrica egala sau mai mica decat 103 m.W

        praf neconductor: Praf cu rezistivitatea electrica egala sau mai mare de 103 m.W

        atmosfera exploziva de praf: Amestec cu aerul, in conditii atmosferice, al substantelor inflamabile sub forma de praf sau fibre in care, dupa aprindere, arderea se propaga in tot amestecul neconsumat .

        praf combustibil: Praf care poate arde sau poate fi incandescent si care poate forma amestecuri explozive cu aerul la temperaturi normale si presiune atmosferica.

        zone (praf) : Ariile clasificate sunt impartite in zone pe baza frecventei si duratei aparitiei amestecurilor explozive de praf/aer. De asemenea trebuie luate in considerare si straturile de praf.

        zona 20: Arie in care in timpul functionarii normale, prafuri combustibile, sub forma de nor, sunt prezente in permanenta sau frecvent in cantitate suficienta pentru a produce o concentratie exploziva de prafuri combustibile in amestec cu aerul, si/sau in care straturile de prafuri se pot forma cu o grosime excesiva si necontrolata. Aceasta se poate intampla in interiorul unei ingradiri de praf in care praful poate forma amestecuri explozive, frecvent sau pe perioade lungi. Aceasta survine tipic in interiorul echipamentului.

        zona 21: Arie neclasificata ca zona 20, in care in timpul functionarii normale, prafuri combustibile, sub forma de nor, sunt susceptibile sa apara in cantitate suficienta pentru a fi capabile sa produca o concentratie exploziva de prafuri combustibile in amestec cu aerul. Aceasta zona poate cuprinde, intre altele, imediata vecinatate a punctelor de umplere sau de golire a produselor pulverulente, si arii in care straturi de praf se formeaza si sunt susceptibile sa dea nastere in timpul functionarii normale, la o concentratie exploziva de prafuri combustibile in amestec cu aerul .

        zona 22: Arie neclasificata ca zona 21 in care nori de praf se pot produce rar si se mentin pe perioade scurte, sau in care acumularile sau straturile de praf combustibil pot fi prezente in conditii anormale si pot genera amestecuri inflamabile de praf in aer. Atunci cand, datorita conditiilor anormale, inlaturarea acumularilor sau straturilor de praf nu poate fi asigurata, aceasta arie se clasifica ca zona 21.

Aceasta zona poate cuprinde, intre altele, zone din apropierea unui echipament care contine prafuri care pot scapa prin scurgeri si pot forma depozite (sali de concasare, de exemplu, in care prafurile pot scapa de la concasare si se pot depozita).

        sursa de degajare a prafurilor : Punct sau loc de la care praful combustibil poate fi eliberat sau se poate involbura, astfel incat, sa se poata forma un amestec exploziv de praf/aer. In functie de circumstante, nu toate sursele de degajare produc neaparat un amestec exploziv de praf/aer. Trebuie totusi sa se tina seama de faptul ca o sursa de degajare permanenta mica sau diluata, poate sa produca in timp un strat de praf potential periculos.

In functie de ordinea descrescatoare a probabilitatii de aparitie sursele de degajare se impart in urmatoarele grade:

- Formarea continua a unui nor de praf: locuri in care un nor de praf poate exista in mod continuu sau care se presupune ca este prezent perioade lungi sau perioade scurte care se repeta frecvent.

- Grad de degajare primar: o sursa de la care se poate presupune ca degaja periodic sau ocazional, in timpul functionarii normale.

- Grad de degajare secundar: o sursa de la care se presupune ca nu degaja in timpul functionarii normale si daca totusi degaja, este probabil sa se intample rar si perioade scurte.

        intinderea zonei: Distanta, in orice directie, intre marginea unei surse de degajare si punctul in care riscul asociat acestei zone este considerat ca nu mai exista.

        temperatura de aprindere a unui strat de praf: Temperatura minima a unei suprafete calde, pentru care aprinderea se produce intr-un strat de praf, de grosime data, depus pe aceasta suprafata calda.

        temperatura de aprindere a unui nor de praf: Temperatura minima a peretelui interior cald al unui cuptor, la care se produce aprinderea in aer a unui nor de praf.

2. ARII PERICULOASE EX GENERATE DE GAZE, VAPORI, CETURI SI LICHIDE INFLAMABILE

Clasificarea acestor arii este o metoda de analiza si de clasificare a mediului in care pot apare atmosfere explozive gazoase, astfel incat sa faciliteze alegerea corecta a aparaturii electrice utilizabile fara pericol in acest mediu, tinand cont de grupele de gaze si clasele de temperatura ale gazelor.

Prima etapa consta in evaluarea probabilitatii aparitiei unei atmosfere explozive gazoase, conform definitiilor zonelor 0, 1 si 2.

O data ce au fost determinate frecventa si durata de degajare probabile(si, in consecinta , gradul de degajare), procentul de degajare , concentratia, viteza de degajare, ventilatia si ceilalti factori care au o influenta asupra tipului si/sau intinderea zonei, se dispune de o baza corespunzatoare pentru a decide daca este probabila prezenta unei atmosfere gazoase in arii invecinate.

Elementele de baza pentru determinarea tipului zonelor periculoase sunt:

- identificarea sursei de degajare si

-determinarea gradului de degajare.

Surse de degajare

Daca s-a constatat ca un element de echipament poate elibera material inflamabil in atmosfera, trebuie mai intai sa se determine gradul de degajare, conform definitiilor, constatand frecventa si durata probabila a degajarii. Prin aceasta procedura, fiecare sursa de degajare va fi clasificata ca fiind fie „de grad continuu”, „de grad primar” sau „de grad secundar”.

Dupa ce s-a constatat gradul degajarii, este necesar sa se determine debitul degajarii si ceilalti factori care pot influenta tipul si intinderea zonei.

Probabilitatea prezentei unei atmosfere explozive gazoase si, in consecinta, tipul de zona depind in principal de:

- gradul degajarii si

- gradul ventilatiei .

Intinderea zonei depinde, in principal, de parametrii fizici si chimici ai materialului inflamabil si ai procesului de productie cum sunt:

        Debitul de degajare a gazelor si vaporilor

        Limita inferioara exploziva ( LEL- lower explosion limit)

        Ventilatia

        Densitatea relativa a gazului sau a vaporilor in momentul degajarii

        Conditiile climatice

        Topografia

Figura 1 –Exemplu de raspandirea gazelor lichefiate (exemplu)1

Cresterea debitului de degajare mareste intinderea zonei. Debitul de degajare depinde, la randul sau, de alti parametri, si anume :

a) Geometria sursei de degajare

b) Viteza de degajare

c) Concentratia gazului inflamabil sau a vaporilor inflamabili in amestecul degajat

d) Volatilitatea unui lichid inflamabil

e) Temperatura lichidului

Deschideri considerate surse posibile de degajare

Trebuie considerate ca surse de degajare posibile deschiderile existente intre arii.

Gradul de degajare al acestor „surse” va depinde de :

- tipul de zona al ariei alaturate ariei studiate;

1

- frecventa si durata perioadelor de deschidere;

- eficienta garniturilor de etansare sau imbinarilor;

- diferenta de presiune intre ariile in cauza.

Clasificarea deschiderilor

Deschiderile sunt clasificate A,B,C,D dupa urmatoarele caracteristici :

Tipul A - Deschideri care nu se conformeaza caracteristicilor specificate pentru tipurile B, C sau D.

Tip B - Deschideri care sunt in mod normal inchise (de exemplu cu inchidere automata) si ramificatii care se deschid rareori, si care au fitinguri de inchidere.

Tip C - Deschideri care sunt in mod normal inchise si sunt rareori deschise, conforme definitiei tipului B, dar care sunt in plus echipate cu dispozitive de etansare (de exemplu garnituri) pe intreg perimetrul sau doua deschideri tip B in serie prevazute cu dispozitive de inchidere automata independente.

Tip D - Deschideri normal inchise, conforme definitiei tipului C, care nu pot fi deschise decat prin mijloace speciale sau in caz de urgenta.

Deschiderile tip D sunt in mod efectiv etanse, cum ar fi treceri utilitare (de exemplu conducte, tevi) sau pot fi o combinatie intre o deschidere tip C, alaturata unei regiuni periculoase, si o deschidere tip B in serie.

Zona in amonte de deschidere

Tipul deschiderii Gradul de degajare al deschiderii,considerata ca sursa de degajare

Zona 0 A

B

C

D

Continuu

(Continuu) / primar

Secundar

Fara degajareZona 1 A

B

C

D

Primar

(Primar) / secundar

(Secundar)/fara degajare

Fara degajareZona 2 A

B

C

D

Secundar

(Secundar) / fara degajare

Fara degajare

Fara degajare

Nota: Pentru gradele de degajare din paranteze, se va lua in considerare la proiectare frecventa de functionare a deschiderilor.

Ventilatia

Ventilatia naturala

Acesta este tipul de ventilatie care este realizat prin miscarea aerului datorita vantului si/sau gradientelor de temperatura. In aer liber, ventilatia naturala este adesea suficienta pentru a asigura dispersia intregii atmosfere explozive care ar apare in arie. Ventilatia naturala poate fi de asemenea eficienta in anumite situatii in interiorul cladirilor (de exemplu cand o cladire are deschideri in pereti si/sau acoperis).

Ventilatie artificiala

Miscarea aerului necesara pentru ventilatie, este asigurata prin mijloace artificiale, de exemplu ventilatoare sau exhaustoare. Desi ventilatia artificiala este utilizata in principal intr-o incapere sau intr-un spatiu inchis, ea poate fi utilizata, de asemenea, in aer deschis pentru a compensa reducerea sau impiedicarea ventilatiei naturale datorita obstacolelor.

Ventilatia artificiala a unei arii poate fi fie generala fie locala si, in ambele cazuri, corespund diferite grade de miscare si de inlocuire a aerului.

Figura 2 - Exemplu de amplasare corecta a deschiderilor de ventilare pentru gazele si vaporii

mai grei decat aerul2

2

Gradul de ventilare

Sunt recunoscute trei grade de ventilatie :

- Ventilatie puternica (VP)

Ea poate sa reduca concentratia la sursa de degajare practic instantaneu, ceea ce conduce la o concentratie inferioara limitei inferioare de explozivitate. Rezulta o zona de mica intindere (daca nu chiar de intindere neglijabila).

-Ventilatie medie (VM)

Ea poate sa controleze concentratia, ceea ce conduce la o situatie stabila, in care concentratia, in limitele zonei, este inferioara fata de LEL in timpul degajarii si in care atmosfera exploziva nu persista in mod neobisnuit dupa oprirea degajarii.

- Ventilatie slaba (VS)

Ea nu poate controla concentratia pe parcursul degajarii si/sau nu poate impiedica persistenta atmosferei explozive in mod neobisnuit dupa oprirea degajarii.

Disponibilitatea ventilatiei

Trebuie luate in considerare trei niveluri de disponibilitate a ventilatiei :

- foarte bun : ventilatia exista practic permanent;

- bun : se asteapta ca ventilatia sa existe in timpul functionarii normale. Sunt permise intreruperi, daca ele se produc rareori si pentru perioade scurte;

- mediocru : ventilatia care nu satisface criteriile unei ventilatii foarte bune sau bune, totodata, nu este de asteptat sa existe intreruperi prelungite.

O ventilatie, a carei disponibilitate nu satisface nici macar criteriile nivelului mediocru , nu trebuie sa se considere ca ar contribui la ventilarea ariei.

Tabelul B.1 - Influenta ventilatiei asupra tipului de zona

VentilatieGrad

Grad Puternic Mediu Slabde Disponibilitate

degajare Foarte buna Buna Mediocra Foarte Buna

Buna Mediocra Foarte Buna,

Buna sau Mediocra

Continuu (Zona 0 IN)Zona nepericuloasa1)

(Zona 0 IN)Zona 21)

(Zona 0 IN)

Zona 11)

Zona 0 Zona 0 + Zona 2

Zona 0 +Zona 1

Zona 0

Primar (Zona 1 IN) (Zona 1 IN) (Zona 1 Zona 1 Zona Zona 1 + Zona 1

Zona nepericuloasa1)

Zona 21) IN)Zona 21)

1 + Zona 2

Zona 2 sauZona 0 3)

Secundar 2) (Zona 2 IN)Zona nepericuloasa1)

(Zona 2 IN)Zona nepericuloasa1)

Zona 2 Zona 2 Zona 2

Zona 2 Zona 1 si chiar

Zona 0 3)

1) Zona 0 IN, 1 IN sau 2 IN indica o zona teoretica a carei intindere este neglijabila in conditii normale.

2) Aria zonei 2, creata de o degajare de grad secundar, poate depasi aria atribuita unei degajari de grad primar sau de grad continuu; in acest caz, trebuie luata in considerare distanta cea mai mare.

3) Va fi zona O daca ventilatia este atat de slaba si degajarea astfel incat, in practica, o atmosfera exploziva este prezenta efectiv permanent (adica situatia este apropiata de cazul in care nu exista ventilatie).NOTA: „ + ” inseamna „ inconjurat de ”.

EXEMPLE

Exemplul 1: O pompa industriala normala montata la nivelul solului, situata in exterior, care pompeaza lichid inflamabil.

Principalii factori care influenteaza tipul si intinderea zonei

Uzine si procese de productie

Ventilatie

Tipul.. Naturala Artificiala

Gradul Medie Puternica *

Disponibilitate. Mediocra Buna

Sursa de degajare Grad de degajare

Garnitura pompeiPrimar si secundar

Produs

Punct de aprindere. Inferior temperaturii de lucru si temperaturii ambiante

Densitatea vaporilor.. Mai mare decat a aerului

_______________________________________________________________

* Fluxul de aer de la motorul pompei

Luand in considerare parametrii relevanti, se obtin urmatoarele valori tipice pentru o pompa care are o capacitate de 50 m3/h si functioneaza la joasa presiune :

a = 3 m pe orizontala de la sursa de degajare;

b = 1 m de la nivelul solului si pana la 1 m deasupra sursei de degajare.

NOTA - Datorita ventilatiei puternice, intinderea zonei 1 este neglijabila.

Exemplul 2: Rezervor de depozitare lichide inflamabile, situat in exterior, cu acoperis fix si fara plafon intern plutitor.

Principalii factori care influenteaza tipul si intinderea zonei

Uzine si procese de productie

Ventilatie

Tipul.. Naturala

Gradul Mediu *

Disponibilitate.. Foarte buna

Sursa de degajare Grad de degajare

Suprafata lichidului.. Continuu

Deschiderile de ventilatie si alte deschideri in acoperis Primara

Flanse, etc. situate in interiorul perimetrului digului de retentie si supraplinului rezervorului Secundara

Produs

Punct de aprindere. Inferior temperaturii de proces si temperaturii ambiante

Densitatea vaporilor.. Mai mare decat a aerului

________________________________________________________________

* In interiorul rezervorului si al canalului, slaba.

Luand in considerare parametrii relevanti, se obtin urmatoarele valori tipice pentru acest exemplu:

a = 3 m de la deschiderea de ventilatie;

b = 3 m deasupra acoperisului;

c = 3 m pe orizontala de la rezervor.

3. ARII PERICULOASE EX GENERATE DE PRAFURI, FIBRE SAU SCAME COMBUSTIBILE

Praful exista in spatiile tehnologice sub doua forme: praf in suspensie si praf depus.

Pentru clasificarea spatiilor industriale cu pericol de praf (pulbere) combustibil se adopta un concept similar celui utilizat pentru gaze si vapori inflamabili pentru a da o indicatie asupra riscului de incendiu si/sau de explozie, daca exista o sursa de aprindere. Totodata, spre deosebire de gaze si vapori inflamabili, praful combustibil nu va fi in mod necesar evacuat prin ventilatie sau difuzie, dupa ce degajarea a fost oprita. Aceasta are implicatii in clasificarea ariilor, care este diferita de cea pentru gazele si vaporii inflamabili. Daca se genereaza in permanenta sau pe perioade lungi de timp nori de praf, foarte diluati si deci neexplozivi, in timp se formeaza straturi groase de praf. Plecand de la aceste straturi de praf, miscarile rapide de aer pot genera nori de praf, creand amestecuri explozive de praf/aer. O depunere de praf care mocneste, daca este deranjata poate aprinde, in consecinta, norul de praf.

Clasificarea ariilor este o metoda de analiza si de clasificare a mediului instalatiilor sau uzinelor, in functie de probabilitatea de aparitie a amestecurilor explozive praf/aer si de straturile de prafuri combustibile. Aceasta va usura selectia corecta a aparaturii electrice destinata utilizarii in deplina securitate intr-un astfel de mediu, tinand cont de caracteristicile prafului.

Pentru clasificarea ariilor, trebuie specificate cu claritate natura prafului si instalatiile care se utilizeaza si trebuie parcurse urmatoarele etape:

a) Prima etapa este identificarea caracteristicilor prafului, de exemplu marimea particulelor, umiditatea, temperaturile de aprindere in nor si in strat si rezistivitatea.

b) A doua etapa este identificarea locurilor in care pot fi prezente prafuri sau surse de degajare a prafului.

c) A treia etapa este determinarea probabilitatii de aparitie a unei degajari de la aceste surse si in consecinta probabilitatea de aparitie a amestecurilor explozive prafuri/aer in diferite parti ale instalatiei.

d) A patra etapa este identificarea posibilitatii de formare a straturilor de praf potential periculoase.

Functie de probabilitatea de formare a amestecurilor praf/aer potential explozive si a straturilor de praf potential periculoase, ariile pot fi desemnate conform tabelului 2.

Tabelul 2

Gradul sursei Nori de praf Straturi de praf de grosime controlataPerturbate frecvent Perturbate rar

Permanenta 20 21 22Primara 21 21 22

Secundara 22 21 22

Intinderea zonelor

Zona 20 :

- interiorul echipamentului de manevrare si de producere a produselor pulverulente in care amestecuri explozive praf/aer sunt prezente in permanenta sau in mod frecvent;

- interiorul unei ingradiri de praf in care se pot forma straturi de praf cu grosime excesiva si necontrolabila.

Zona 21 :

- interiorul unui echipament de manevrare a produselor pulverulente in care un amestec exploziv praf/aer este susceptibil sa se produca;

- zona se intinde in exteriorul echipamentului, formata de o sursa de degajare, si care depinde de asemenea de mai multi parametri, precum cantitatile de praf, debitul, marimea particulelor si continutul de umiditate al produsului.

- aceasta zona trebuie sa fie usor extinsa, in mod normal, o sursa de degajare tipica nu va crea un amestec exploziv praf/aer cu intindere peste 1m in jurul perimetrului sursei (de exemplu, vizor deschis) si se va intinde vertical pana la sol sau pana la nivelul unui planseu solid;

Zona 22 :

In majoritatea cazurilor, intinderea zonei 22 poate fi definita evaluand sursele de degajare, in raport cu mediul, care ocazioneaza fie amestecuri explozive praf/aer, fie straturi periculoase de praf, fie amandoua.

Totodata, in exteriorul ingradirilor de praf, toate tipurile de degajare care creeaza un strat de praf necontrolabil (de exemplu intretinere necorespunzatoare), ceea ce este inacceptabil, antreneaza intotdeauna o zona 20.

EXEMPLE

Exemplul1: Punct de golire a sacilor fara ventilatie aspiranta, in exteriorul unei cladiri

Sistemul de golire este amplasat in exterior.

Zona 20 In interiorul buncarului, pentru ca in acesta in timpul functionarii normale este prezent un amestec exploziv de praf/aer frecvent, sau continuu, si se formeaza sau sunt prezente straturi de praf cu grosime excesiva si necontrolabila.

Zona 21 Gura de vizitare deschisa este o sursa cu grad de degajare primar; este probabila aparitia unui amestec exploziv de praf/aer. In consecinta, trebuie definita o zona 21 in jurul acestei guri de vizitare, cu o latime de 1 m de la margine si in jos pana la pardoseala.

Zona 22 Datorita agentilor atmosferici, zona 22 va fi limitata la maxim 1 m in jurul limitei zonei 21.

Note

1 Toate distantele sunt date doar cu titlu informativ. In practica sunt posibile alte distante.

2 Pot fi necesare masuri de protectie suplimentare, precum eliberarea presiunii de explozie catre atmosfera sau limitarea exploziei cu baraje, protectia la intemperii etc.

Figura 1 - Punct de golire a sacilor fara ventilatie aspiranta, in interiorul cladirii

Exemplul 2: Punct de golire a sacilor situat in interior, cu ventilatie aspiranta

In acest exemplu, sacii sunt goliti manual, in mod frecvent, intr-un buncar, de unde continutul este transportat pneumatic in alte parti ale instalatiei. O parte a buncarului este intotdeauna plina cu produs. Buncarul este prevazut cu ventilatie aspiranta. In acest fel, produsul pulverulent poate fi retinut, pe cat posibil, in sistem.

Zona 20 In interiorul buncarului, pentru ca in acesta in timpul functionarii normale este prezent un amestec exploziv de praf/aer frecvent si se formeaza sau sunt prezente straturi de praf cu grosime excesiva si necontrolabila.

Zona 21 Daca sistemul de ventilatie aspiranta s-a defectat sau este necorespunzator, deschiderea este o sursa cu grad de degajare primar, conducand la o zona 21, cu o latime de 1 m in jurul marginii gurii de alimentare.

Zona 22 In cazul sistemelor de ventilatie aspiranta bine proiectate, orice degajare de praf va fi aspirata in interior. Gura de alimentare poate fi astfel definita ca sursa cu grad de degajare secundar, conducand la o zona 22, cu o latime de 1 m in jurul marginii gurii de alimentare.Golirea sacilor va produce o degajare de praf in timpul manevrarii. In consecinta, trebuie sa se defineasca o arie cu o latime de 2 m in jurul gurii de alimentare ca zona 22. Daca intretinerea curateniei este slaba, se poate prafui o arie mai intinsa a incaperii si aceasta trebuie sa fie clasificata corepunzator.

Note

1 Toate distantele sunt date doar cu titlu informativ. In practica sunt posibile alte distante.

2 Pot fi necesare masuri de protectie suplimentare, precum eliberarea presiunii de explozie catre atmosfera sau limitarea exploziei cu baraje, protectia la intemperii etc..

Figura 2 - Punct de golire a sacilor situat in interior, cu ventilatie aspiranta

Exemplul 3: Ciclon cu filtru: evacuarea in exteriorul incaperii

In acest exemplu, ciclonul si filtrul fac parte dintr-un sistem de extractie prin aspiratie. Produsul extras traverseaza o vana rotativa care functioneaza continuu, pentru a cadea intr-un buncar inchis.Ventilatorul amplasat la iesirea filtrului evacueaza aerul aspirat in exterior. In buncarul filtrului nu se asteapta nici o retinere a produsului.

Concentratia medie de praf care se obtine in timpul transportului este mult sub limita inferioara de explozivitate a produsului respectiv.

Zona 20 Nu exista zona 20, deoarece nu va fi prezenta, sau intalnita frecvent la functionare normala o concentratie mai mare decat limita inferioara de explozivitate a amestecurilor explozive de praf/aer. De asemenea, nici o retinere a produsului in

filtru si nici un strat de praf gros nu se aseapta sa se produca.Zona 21 Chiar daca concentratia medie a prafului este cu mult sub LEL a produsului

respectiv, aceasta nu garanteaza ca nu vor aparea in anumite perioade amestecuri cu concentratii mai mari. Depunerile din interiorul conductelor pot fi brusc involburate si antrenate, in proces o cantitate mare de praf poate fi necesar sa se separe. Curatirea sacilor filtrului poate conduce, de asemenea, la concentratii explozive de praf.

Zona 22 Praful se poate degaja de la fata curata a filtrului prin scapari bruste (sursa cu grad de degajare secundar), sau in permanenta, in concentratii foarte mici (sursa cu grad de degajare permanent). Situatia este similara pentru conductele din aval de filtru, pentru ventilator si in jurul gurii de evacuare. In exterior, o arie de 1 m in jurul gurii de evacuare va fi considerata ca zona 22.NOTA - Aria care inconjoara echipamentul poate fi necesar sa se clasifice ca zona 22 (in loc de zona nepericuloasa) daca straturile de praf sunt prezente, de exemplu ca urmare a scurgerilor de la racorduri flexibile in partea cu suprapresiune a conductei de aer curat (in aval de ventilator).

Note

1 Toate distantele sunt date doar cu titlu informativ. In practica sunt posibile alte distante.

2 Pot fi necesare masuri de protectie suplimentare, precum eliberarea presiunii de explozie catre atmosfera sau limitarea exploziei cu baraje, protectia la intemperii etc.

Figura 3 - Ciclon si filtru: evacuarea in exteriorul incaperii

Exemplul 4: Ciclon si filtru: evacuarea in interiorul unei incaperi

In acest exemplu, ciclonul si filtrul fac parte dintr-un sistem de transport pneumatic la presiune pozitiva. Produsul extras traverseaza o vana rotativa, pentru a cadea intr-un siloz. Ventilatorul amplasat la iesirea filtrului evacueaza in incapere aerul aspirat.

In interiorul ciclonului, presiunea este usor superioara presiunii atmosferice, datorita prezentei sistemului pneumatic. In filtru, presiunea este in mod normal usor inferioara presiunii atmosferice. Concentratia de praf la care are loc transportul este mult peste limita inferioara de explozie a produsului respectiv.

Zona 20 In interiorul ciclonului, filtrului si conductelor, deoarece in timpul functionarii normale aici sunt prezente in permanenta amestecuri explozive de praf/aer.

Zona 21 In acest proces nu poate fi definita nici o zona 21.Zona 22 Praful se poate degaja pe fata curata a filtrului prin scapari bruste (sursa cu grad

de degajare secundar) cu concentratii mari sau in permanenta, in concentratii foarte mici.

Situatia este similara si pentru conductele din aval de filtru, pentru ventilator si in jurul gurii de evacuare. O arie cu o latime de 1 m in jurul marginilor gurii de evacuare va fi clasificata ca zona 22.

Gura de evacuare a filtrului refuland cantitati foarte mici de praf in incapere, in timp se pot forma straturi de praf in interiorul incaperii. Intreaga incapere trebuie deci sa fie clasificata ca zona 22. Cea mai mare parte a incaperii poate fi clasificata ca zona nepericuloasa, numai daca se asigura o intretinere corespunzatoare a curateniei, la intervale regulate, care sa permita limitarea grosimii stratului de praf.

Conducta si orificiul de evacuare a presiunii de explozie pot avea scapari sau se pot rupe (sunt posibile usoare suprapresiuni) si constituie, in acest caz, o zona 22 (rupere sau scurgere).

Note

1 Toate distantele sunt date doar cu titlu informativ. In practica sunt posibile alte distante.

2 Pot fi necesare masuri de protectie suplimentare, precum eliberarea presiunii de explozie catre atmosfera sau limitarea exploziei cu baraje, protectia la intemperii etc.

Figura 4 - Ciclon si filtru: evacuarea in interiorul unei incaperi

Caracteristile de explozie ale unor prafuri industriale

Nr. crt. Denumirea prafului

Temperatura de aprindere

Concen-

Energia

Granulo-

Pericolul

Concen-

tratia min. de explozi

e

g/m3

minima de

aprin-dere

metria

prafului

µm

relativ de

explozie

tratia de

oxigen

%vol.

in sus-pensi

e

in strat

0 1 2 3 4 5 6 7 81. Aluminiu (praf) 650 190 45 0,015 10-15 puternic 22. Alcool

polivinilacetic540 440 35 0,12 puternic

3. Bumbac (scame)

470520

385 50500

0,0251,92

7-1000 slab 7-20

4. Bumbac (praf) 210 250 505. Bumbac

umplutura pentru textolit

6,6 420 foarte puternic

6. Canepa 430440

8040

0,0080,03

74 foarte puternic

7. Coji de nuca 420 30 0,03 foarte puternic

8. Carbune cu subst. vol.

reduseCarbune (f. volatil)

635610

-55

-0,06

puternic 16

9. Celuloza praf (lignina)

445

10.              

Celuloza 410480

310270

4555

0,08 74 puternic 1713

11.              

Clei de piele (praf)

550 3001000

12.              

Ebonita 360320

30 0,030 361000

11

13.              

Faina de lemn 430 40 0,02 17

14.              

Hartie 360 fibra500´20

15.              

Ierburi si muschi 460 - 45 0,05 puternic 13

16.              

Lemn coaja 450 250 20 0,06 puternic

17.              

Lemn - pin alb - faina

470 260 35 0,04 puternic

18.              

Lemn scoarta de brad

puternic

19.              

Lemn umplutura foarte puternic

20.              

Lemn tare (fag) 420 3115

70160

21.              

Lignina hidralizata

450 40 0,02 foarte puternic

22.              

Lignina foioase 316 196 30 850 puternic

23.              

Lignina conifere 382 196 35 850 puternic

24.              

Lignina bumbac 327 196 63 850 puternic

25.              

Lignina sulfonat de Ca

590 160 0,100

26.              

Lignina rasina 450 40 7

27.              

Novolac 520 35-50 foarte puternic

28.              

Nylon 500 430 0,03 foarte puternic

29.              

Nitroceluloza autoa-prinde-re 230

foarte puternic

30.              

Poliuretan 425 46-63

31.              

Plexiglas praf 485

32.              

Praf de pluta 460 210 35 0,035 foarte puternic

33.              

Praf de rumegus 430 35 0,02 foarte puternic

17

0 1 2 3 4 5 6 7 834.              

Polietilena (inalta presiune)

410 380 20 0,03 74 13

35.              

Polipropilena 430 400 25 74

36.              

Polistiren 475 20 0,016 7

37.              

Polistiren modificat cu

cauciuc

460 800 8

38.              

Poliuretan 425 440 30 0,02 74

39.              

Rasina alchidica 500 155 0,12 slab 15

40.              

Rasina alilica 500 35 0,02 foarte puternic

13

41.              

Rasina aminoureoformal

-dehidica

450 75 0,08 puternic 17

42.              

Rasina celulozica

320 25 0,01 foarte puternic

11

43.              

Rasina polieterclorinata

460 45 0,16 moderat

44.              

Rasina epoxidica

630540

3020

0,0350,015

74 foarte puternic

12

45.              

Rasina poliamidica

500 30 0,02 foarte puternic

13

46.              

Rasina fenolica 500 30 0,02 foarte puternic

14

47.              

Rsasina poli agrilonat

710 25 0,02 foarte puternic

15

48.              

Rasina polietilentereftal

at

500 40 0,04 puternic 13

49.              

Rasina de polietilena

410 20 0,01 foarte puternic

12

50.              

Rasina polimetilena

520 150 0,064 moderat

51.              

Rasina polipropilena

420 20 0,03 foarte puternic

52.              

Rasina poliuretan

550 390 25 0,02 foarte puternic

53.              

Rasina naturala DK

390 15 0,01 foarte puternic

14

54.              

Rasina metacrilat de

etilstiren

440 25 0,02 foarte puternic

Bibliografie

- SR EN 60079-10 Aparatura electrica pentru atmosfere explozive gazoase. Partea 10: Clasificarea ariilor periculoase.

- SR CEI 61241-10:2005 Aparatura electrica destinata utilizarii in prezenta prafurilor combustibile. Partea 3: Clasificarea ariilor in care sunt sau pot fi prezente prafuri

combustibile.- NP 099-04 Normativ pentru proiectarea, executarea, verificarea si exploatarea

instalatiilor electrice in zone cu pericol de explozie.

Alegerea si instalarea aparaturii in arii periculoase

5.1. Pentru alegerea corecta a aparaturii electrice pentru arii periculoase, trebuie cunoscute urmatoarele elemente:

- clasificarea ariei periculoase in zone, conform SR EN 60079-10;

- clasa de temperatura sau temperatura de aprindere a ga 545d34f zelor sau vaporilor;

- grupa (subgrupa) aparaturii electrice;

- conditiile locale (temperatura ambianta si factorii care pot influenta negativ protectia la explozie).

5.2. In zona 0 pot fi utilizate numai aparatura si circuite cu securitate intrinseca de categoria “ia”, conform SR EN 50020-2003

 

5.3. In zona 1 se poate utiliza aparatura permisa pentru zona 0 precum si aparatura cu urmatoarele tipuri de protectie:

Capsulare antideflagranta

“d” conform SR EN 50018-2003

Aparatura presurizata “p” conform SR EN 50016-2000 Inglobare in nisip “q” conform SR EN 50017-1998 Imersiune in ulei “o” conform EN 50015-1998 Securitate marita “e” conform SR EN 50019-2003

Securitate intrinseca “i” conform SR EN 50020-2003 Incapsulare “m” conform SR EN 50028-1995

*) Standardele romanesti din seria 6877 (nr. 4,5,6,7,8,9,10,11) vor ramane in vigoare pana la finalizarea actiunii de asimilare a standardelor EN.

5.4. In zona 2 se poate utiliza aparatura admisa pentru zonele 0 sau 1 precum si aparatura special proiectata pentru zona 2, ca, de exemplu, tipul de protectie “n”, conform CEI

60079-15 (a se vedea 4.3.8).

5.5. Prevederile de la 5.3 si 5.4 nu sunt obligatorii in cazul instalatiilor pilot sau legate de activitatea de cercetare-dezvoltare, daca sunt indeplinite, dupa caz, una sau mai multe din

urmatoarele conditii:

- s-au luat masuri pentru a preveni aparitia unei atmosfere explozive periculoase;

- la aparitia unei atmosfere periculoase, aparatura electrica este deconectata automat;

- personalul si mediul nu sunt periclitate de explozii sau incendii.

Personalul de exploatare trebuie sa ia cunostinta de aceste conditii in scris si sa fie instruit in privinta prescriptiilor privind utilizarea aparaturii electrice in arii periculoase.

5.6. Alegerea si montarea aparaturii electrice trebuie facuta astfel incat sa fie evitata influenta factorilor externi precum: umiditatea, caldura, vibratiile, agentii chimici, etc.

5.7.La instalarea aparaturii in protectie antideflagranta trebuie evitata apropierea de obstacole solide (pereti, conducte, suporti de montare, etc.)

Distantele minime de separare de la flansa antideflagranta in functie de subgrupa de aparatura sunt:

-pentru subgrupa IIA 10 mm

-pentru subgrupa IIB 30 mm

-pentru subgrupa IIC 40 mm

5.8. Imbinarile antideflagrante trebuie protejate impotriva coroziunii prin aplicarea unor lubrifianti care nu se intaresc si care, de regula, sunt indicati de fabricant in functie de tipul

aparaturii.

De exemplu, pentru imbinari cu flanse si cep la corpuri de iluminat se recomanda pasta siliconica, rezistenta la temperaturi intre -40°C si +200°C.

5.9. Carcasele aparaturii cu tipul de protectie “e”, care contin parti sub tensiune neizolate trebuie sa aiba un grad de protectie de cel putin IP 54, iar cele care contin parti sub

tensiune izolate trebuie sa aiba un grad de protectie de cel putin IP 44.

Pentru masini electrice rotative instalate in medii curate si supravegheate de personal calificat se admite un grad de protectie IP 20 (cu exceptia cutiilor de borne).

5.10. Aparatura cu tipul de protectie “p” sau “i” trebuie instalata cu respectarea prevederilor de la cap 9 si respectiv 11.

5.11.Suplimentar fata de prevederile de mai sus, la instalarea aparaturii in arii periculoase trebuie respectate si instructiunile sau recomandarile fabricantului aparaturii.

Prescriptii de instalare pentru tipul de protectie “i”- securitate intrinseca

Spre deosebire de alte tipuri de protectie antiexploziva, unde trebuie avuta in vedere limitarea energiei in aparatura pentru a evita aprinderea unui amestec exploziv, la

echipamentele cu securitate intrinseca si circuitele aferente trebuie avuta in vedere asigurarea integritatii acestora prin protejarea impotriva patrunderii energiei din alte surse.

In acest fel, chiar in caz de defect (scurtcircuit, punere la pamant sau ruperea circuitului), energia limita in circuit nu este depasita.

De aceea, prin modul de instalare a circuitelor cu securitate intrinseca, trebuie sa se urmareasca mentinerea separarii fata de alte circuite.

11.1. Instalatii pentru zonele 1 si 2

11.1.1. Aparatura cu securitate intrinseca si partile cu securitate intrinseca ale aparaturii asociate, instalate in zonele 1 sau 2, trebuie sa fie conforme cu SR EN 50020.

11.1.2. Se recomanda ca aparatura asociata sa fie amplasata in afara a 343h72d riei periculoase sau, daca acest lucru nu este posibil din motive practice, sa aiba o protectie

antiexploziva corespunzatoare.

11.1.3. Tensiunea de alimentare a aparaturii electrice asociate nu trebuie sa fie mai mare decat tensiunea inscrisa pe eticheta acesteia, iar curentul de scurtcircuit prezumat al sursei de alimentare nu trebuie sa fie mai mare de 1500 A.

11.1.4. Tensiunea de incercare a cablurilor folosite pentru circuitele cu securitate intrinseca trebuie sa fie de minimum 500 V c.a.

Diametrul conductoarelor individuale din locurile cu pericol de explozie trebuie sa fie de minimum 0,1 mm.

11.1.5. Ecranul cablurilor trebuie legat la pamant la capatul din zona nepericuloasa, intr-un singur punct.

11.1.6. Ecranul trebuie legat la pamant in mai multe puncte in una din urmatoarele situatii de mai jos:

a) daca ecranul are o rezistenta mare sau exista un ecran suplimentar impotriva interferentelor inductive, conectarea la pamant in mai multe puncte trebuie sa indeplineasca

urmatoarele conditii:

- conductorul de legare la pamant sa fie izolat si sa aiba o sectiune minima de 4 mm2

cupru;

- conductorul de legare la pamant si ecranul sa fie legate la pamant in acelasi punct, situat la capatul din zona nepericuloasa;

- ansamblul conductor de legare la pamant-ecran sa reziste la o incercare a izolatiei la 500 V fata de toate celelalte conductoare din cablu si toate armaturile de cablu;

- valoarea L/R a cablului sa nu depaseasca valorile permise, prevazute in certificate, marcajul echipamentului sau instructiunile de utilizare (a se vedea si 11.1.18).

b) daca zona de instalare a cablului prezinta un inalt grad de echipotentialitate (este asigurata egalitatea potentialelor dintre cele doua extremitati ale circuitului), ecranele pot fi

racordate la pamant la cele doua capete, si, daca e necesar, in oricare alt punct intermediar.

c) se pot efectua legari la pamant multiple, prin condensatoare a caror capacitate totala echivalenta nu depaseste 10 nF.

Armatura cablului trebuie conectata la sistemul de legare echipotentiala in cel putin un punct, pentru a evita aparitia de scantei periculoase.

Se recomanda conectarea armaturii la sistemul de legare echipotentiala prin intermediul intrarilor de cablu de la cele doua capete.

11.1.7. La instalarea cablurilor ce contin circuite cu securitate intrinseca trebuie respectata una din urmatoarele conditii:

- sa fie protejate impotriva riscului de deteriorare mecanica;

- sa fie armate, ecranate sau cu invelis metalic;

- sa fie separate de cablurile continand circuite fara securitate intrinseca.

11.1.8. Nu sunt permise in acelasi cablu multifilar circuite cu securitate intrinseca si circuite fara securitate intrinseca.

11.1.9. In afara cazurilor in care sunt permise in mod special, circuitele cu siguranta intrinseca nu trebuie dispuse in aceleasi cabluri, manunchiuri, tuburi de protectie, poduri de

cabluri cu circuitele fara securitate intrinseca, ci trebuie separate cu ajutorul unor bariere mecanice.

Asemenea bariere nu sunt necesare, daca toate cablurile sunt ecranate sau cu invelis metalic legat la pamant sau daca sunt fixate solid, astfel incat sa se mentina o separare fizica

corespunzatoare.

11.1.10. O atentie deosebita trebuie acordata evitarii influentei campurilor electromagnetice perturbatoare, generate fie de cabluri monofilare prin care circula curenti mari,

fie de linii electrice aeriene de inalta tensiune, prin montarea cablurilor continand circuite cu securitate intrinseca la distante corespunzatoare sau prin folosirea de ecrane sau

conductoare torsadate.

11.1.11. Cablurile care contin circuite cu securitate intrinseca trebuie sa fie marcate prin etichetare sau codificarea culorilor. Culoarea folosita trebuie sa fie albastru deschis.

Marcarea circuitelor cu securitate intrinseca nu este necesara daca toate cablurile cu si fara securitate intrinseca sunt armate, ecranate sau cu invelis metalic.

11.1.12. Cablurile continand mai multe circuite cu securitate intrinseca trebuie sa indeplineasca urmatoarele cerinte suplimentare:

- izolatia conductoarelor sa reziste la o incercare de rigiditate dielectrica la o tensiune dubla fata de tensiunea nominala, dar minimum 500 V c.a.;

- cablul sa reziste la o incercare de rigiditate dielectrica cu o tensiune de minimum 500 V c.a., aplicata intre toate conductoarele legate impreuna si armatura si ecranul legate impreuna si de minimum 1000 V c.a., aplicata intre doua manunchiuri de conductoare

legate impreuna, fiecare continand jumatate din numarul de conductoare ale cablului.

11.1.13. In instalatiile electrice care contin circuite cu securitate intrinseca (dulapuri de masura si control, cutii de conexiuni, etc.) bornele trebuie separate in mod sigur de circuitele

fara securitate intrinseca (de exemplu printr-un perete de separare sau printr-o distantare de cel putin 50 mm). Bornele circuitelor cu securitate intrinseca trebuie marcate corespunzator si

trebuie sa satisfaca prescriptiile SR EN 50020.

11.1.14. Circuitele cu securitate intrinseca pot fi izolate fata de pamant sau legate intr-un punct la sistemul de legare echipotentiala, daca acesta acopera toata aria in care sunt

instalate circuitele cu securitate intrinseca.

Alegerea uneia din cele doua metode de instalare trebuie sa aiba in vedere regulile de functionare a circuitelor si instructiunile producatorului.

11.1.15. Daca circuitul cu securitate intrinseca este izolat fata de pamant, trebuie luate masuri pentru eliminarea riscului provenind de la incarcarile electrostatice, de exemplu, printr-o

legare la pamant prin intermediul unor rezistente de o valoare cuprinsa intre 0,2 si 1 MW.

11.1.16. Legarea la pamant intr-un circuit, in doua sau mai multe puncte, este permisa cu conditia ca circuitul sa fie separat galvanic in subcircuite, fiecare dintre acestea avand un

singur punct de punere la pamant.

Legarea la pamant a circuitelor cu securitate intrinseca poate fi necesara fie din motive functionale ( de exemplu, pentru termocuple sudate ), fie din motive de securitate ( de exemplu, cand se utilizeaza bariere de securitate fara separare galvanica sau cand aparatura nu rezista la incercarile de rigiditate dielectrica de minimum 500 V fata de pamant, conform SR EN 50020

11.1.17. Bornele de legare la pamant ale barierelor de siguranta fara separare galvanica (de exemplu barierele Zener) trebuie legate la sistemul de legare echipotentiala pe

drumul cel mai scurt sau (numai in sistemul TN-S) legate la pamant.

Impedanta dintre punctul de legare la pamant a barierelor de securitate si punctul de legare la pamant al sistemului trebuie sa fie mai mica de 1 Ώ. Se recomanda utilizarea unor

bare separate de legare la pamant.

Legatura trebuie realizata cu conductor izolat de cupru, cu o sectiune minima de 4 mm2. Aceasta sectiune trebuie verificata la curentul de scurtcircuit al retelei de alimentare a barierei

si, eventual, marita corespunzator.

11.1.18. La instalarea circuitelor cu securitate intrinseca cu o singura aparatura asociata trebuie facute urmatoarele verificari, conform SR EN 60079-14:

a) Suma dintre capacitatea interna efectiva maxima Ci a fiecarei unitati de aparatura cu securitate intrinseca si capacitatile cablului (in general cablurile fiind

considerate ca avand o capacitate concentrata egala cu capacitatea maxima intre doua

conductoare alaturate) nu trebuie sa depaseasca valoarea maxima C0 marcata pe aparatura asociata.

b) Suma dintre inductanta interna efectiva maxima Li a fiecarei unitati de aparatura cu securitate intrinseca si inductanta cablului nu trebuie sa depaseasca

valoarea maxima L0 marcata pe aparatura asociata.

In cazul in care aparatura cu securitate intrinseca nu contine inductanta efectiva si aparatura asociata este marcata cu o valoare inductanta/rezistenta L/R, daca valoarea L/R a cablului, masurata intre doua conductoare din cablu prezentand separatia maxima, este mai

mica decat aceasta valoare, nu este necesar sa se satisfaca prescriptia referitoare la L0.

c) Valoarea tensiunii de intrare admise Ui, a curentului de intrare Ii si a puterii de intrare PI ale fiecarei aparaturi cu securitate intrinseca trebuie sa fie mai mari sau egale cu

valorile U0, I0 si, respectiv, P0, corespunzatoare aparaturii asociate.

d) La aparaturile simple, temperatura maxima se poate determina din valorile P0 pentru aparatura asociata, pentru a obtine clasa de temperatura. Clasa de temperatura poate

fi determinata cu ajutorul tabelului 11.3.

In plus, componentele cu o suprafata mai mica decat 10 cm2 (cu exceptia firelor conductoare) pot fi clasificate ca T5 daca temperatura lor de suprafata nu depaseste 150o C.

Grupa aparaturii cu circuite cu securitate intrinseca este aceeasi cu cea similara gruparii celei mai restrictive in ceea ce priveste utilizarea, pentru orice exemplar de aparatura electrica ce formeaza circuitul respectiv (de exemplu un circuit cu aparatura IIB si IIC va fi de grupa IIB).

Tabelul 11.3 Evaluarea pentru clasificarea T4 dupa dimensiunea componentei si temperatura ambianta

Suprafata totala excluzand capetele conductoare

Cerinte pentru clasificarea T4 (bazata pe temperatura ambianta de 40o C)

<20 mm2 Temperatura de suprafata £275o C³20 mm2 £0 cm2 Temperatura de suprafata £200o C

³20 mm2 Puterea sa nu depaseasca 1,3 WRedusa la 1,2 W la o temperatura ambianta de 60o C sau 1,0 W la o temperatura

ambianta de 80o C

11.1.19. In cazul circuitelor cu securitate intrinseca cu mai mult de o aparatura asociata este necesara verificarea prin calcule sau prin incercari de aprindere prin scanteie a securitatii intregului sistem (grupa aparaturii, clasa de temperatura si categoria),conform paragrafului 10

din SR EN 50020.

Caracteristicile nominale ale elementelor de limitare a tensiunii si curentului din fiecare aparatura asociata nu trebuie sa depaseasca combinatiile valorilor U0 si I0 ale celorlalte

aparaturi asociate.

Baza de calcul (normativa) pentru verificarea circuitelor cu securitate intrinseca cu mai multe aparaturi asociate, care au caracteristici curent-tensiune lineare cat si metodele de determinare a valorilor maxime pentru tensiuni si curenti pentru acelasi tip de circuite sunt

incluse in Anexele la SR EN 60079-14.

11.2. Instalatii pentru zona 0

11.2.1. In zona 0, instalarea circuitelor cu securitate intrinseca trebuie sa respecte prescriptiile de la 11.1 pentru zonele 1 si 2, completate sau modificate de prevederile de la

paragrafele urmatoare.

11.2.2. Aparatura cu securitate intrinseca si aparatura asociata, instalate in zona 0 trebuie sa satisfaca SR EN 50020, categoria “ia”. Se recomanda utilizarea aparaturii asociate cu

separare galvanica intre circuitele cu si fara securitate intrinseca.

11.2.3. Aparatura asociata fara separare galvanica se poate utiliza numai in schema de legare la pamant de tip TN-S in conformitate cu 11.1.17, iar aparatura trebuie alimentata de la retea printr-un transformator cu infasurare dubla, protejat pe primar prin sigurante fuzibile cu

capacitate de rupere corespunzatoare.

Toate componentele circuitului (aparatura simpla, aparatura cu securitate intrinseca, cablurile) trebuie sa fie de categoria “ia”.

11.2.4. Atunci cand este necesara legarea la pamant din motive functionale, aceasta trebuie facuta in afara zonei 0, dar cat mai aproape de aparatura din zona 0.

11.2.5. In cazul in care aparatura instalata in zona 0 poate fi periclitata de diferente de potential ce pot aparea ca urmare a descarcarilor atmosferice, trebuie instalat un dispozitiv de

protectie la supratensiuni intre fiecare conductor nelegat la pamant si structura locala invecinata, la maximum 1 m de intrarea in zona 0. Conductorul de conexiune trebuie sa aiba o

sectiune de minimum 4 mm2 cupru.

Dispozitivul de protectie la supratensiuni trebuie sa suporte un curent de descarcare de varf de minimum 10 kA (impuls de 8/20 ms, de 10 ori), iar tensiunea de amorsare trebuie

determinata pentru fiecare instalatie in parte.

INSTALATII DE STINGERE A INCENDIILOR

 

5.9.1. Destinatie si cerinte generale

 

Incendiul, ca proces de ardere, este o reactie de oxidare, insotita de degajare de caldura si lumina. El este posibil doar in prezenta materialelor carburante si a oxigenului, peste

temperatura de aprindere. Un incendiu poate fi lichidat prin indepartarea materialelor carburante din zona de ardere, sau prin reducerea cantitatilor de caldura sau oxigen pana sub limitele la

care reactia de oxidare inceteaza. Reducerea in zona de ardere a cantitatii de caldura sau oxigen este actiunea principala a instalatiilor de stingere. Pe principiul racirii focarului de

incendiu se bazeaza functionarea instalatiilor de stingere cu apa, in timp ce instalatiile volumice se bazeaza pe umplerea volumului liber al unei incaperi inchise, cu agenti care nu intretin

arderea si asigura stingerea incendiului datorita reducerii concentratiei de oxigen din aer, pana sub limitele la care inceteaza arderea.

Dupa modurile de stingere a incendiilor, instalatiile pot fi de suprafata si volumice. Primele trimit la suprafata focarului de incendiu substanta stingatoare, care raceste sau opreste alimentarea cu oxigenul din aer a zonei de ardere, impiedicand iesirea aburului. Ca exemple de instalatii de suprafata sunt instalatia de stingere cu apa si instalatia de stingere cu spuma. In grupa instalatiilor de stingere volumica intra cele care umplu volumul liber al incaperii cu

substante care nu intretin arderea ca: abur, gaze inerte sau spume foarte usoare. Aici nu sunt incluse instalatiile care umplu incaperile cu apa si anume instalatiile de inundare si stropire a incaperilor. Orice substanta stingatoare, actionand asupra unui focar de incendiu, raceste, izoleaza de oxigenul din aer, distruge mecanic flacara si ingreuneaza iesirea din zona de ardere a aburului format.

Instalatiile antiincendiu trebuie sa corespunda urmatoarelor cerinte principale:

-         sa fie oricand gata de functionare, indiferent daca nava se afla in stationare sau in mars;

-         sa nu intensifice prin functionarea lor arderea;

-         sa fie sigure in functionare si sa aiba vitalitate ridicata;

-         sa actioneze asupra focarului de incendiu astfel incat sa excluda posibilitatea reaprinderii ;

-         sa aiba mijloace de actionare locala sau de la distanta, precum si posibilitati de control;

-         sa nu fie periculoase pentru oameni;

-         substantele stingatoare sa nu provoace corodarea instalatiilor si constructiilor afectate, sa nu fie deficitare si sa-si mentina proprietatile stingatoare dupa o depozitare indelungata.

5.9.2. Instalatii de stingere cu apa

 

Instalatiile din aceasta grupa sting incendiile cu apa sarata sau dulce, racind substantele arzande pana sub temperatura de aprindere si dupa modul in care actioneaza asupra focarului

de incendiu, pot fi impartite in: a) instalatii cu jet cinetic de apa, indreptat asupra focarului de incendiu; b) instalatii cu apa pulverizata (sprinkler, pulverizare bruta, stropire, pulverizare finala);

c) instalatii care inunda complet intregul volum liber al incaperilor (inundare).

Cu jeturi cinetice de apa indreptate asupra focarului de incendiu se pot stinge incendiile din interiorul incaperilor, de pe zonele deschise ale puntilor si platformelor, dar nu se reuseste stingerea incendiilor cu produse petroliere, a echipamentului electric in functiune, a lacurilor si

vopselelor.

Cu apa nu se pot stinge incendiile substantelor cum sunt: carbura de calciu, varul nestins, kaliul sau natriul, cu care apa poate intra in reactie chimica, exotermica, urmata de

formarea cu aerul a unor amestecuri explozive care amplifica incendiul.

Apa care actioneaza asupra focarului de incendiu poate provoca formarea de stropi in cazul produselor petroliere, lacurilor bituminoase, grasimilor etc., care nu se amesteca cu apa,

dar care pot contribui la extinderea incendiului. Actionand cu un jet cinetic de apa asupra focarului de incendiu, substantele care se afla in stare pulverizata (praf de ebonita, pluta

macinata, lana, zahar), pot fi antrenate de jetul de apa, ceea ce face ca stingerea incendiilor cu jeturi cinetice de apa sa aiba o aplicare limitata.

In cazul trimiterii asupra focarului de incendiu a unui curent de apa pulverizata, domeniul de aplicare a instalatiilor de stingere cu apa se largeste mult, reusind sa se stinga produse petroliere, echipament electric in functiune si o serie de substante explozive. O astfel de

stingere se obtine datorita efectului de pulverizare a apei, care capata in acest mod o suprafata mare de vaporizare si exercita deci o puternica actiune de racire. Aburul format in amestec cu aerul, reprezinta un mediu sarac in oxigen, care nu intretine procesul de ardere si prin aceasta

provoaca stingerea focului. Cu cat pulverizarea apei este mai fina, cu atat este mai eficienta stingerea si este mai larg domeniul de utilizare.

5.9.2.1. Instalatii de stingere cu jet de apa

Actioneaza de la distanta asupra focarelor de incendiu, cu jeturi cinetice de apa, de debite (2 … 6) l/s. Cu astfel de instalatii sunt prevazute toate navele in scopul stingerii

incendiilor in incaperile de locuit si serviciu, pe punti si platforme deschise.

De asemenea, aceste instalatii se folosesc pentru asigurarea cu apa a instalatiilor sprinkler, cu 444c210e apa pulverizata, generatoare de spuma, pentru racirea echipamentului,

stropirea peretilor, constructiilor si instalatiilor.

Constructie

Aceste instalatii nu au nevoie de pastrarea rezervelor de substanta stingatoare, ele primind apa de peste bord cu ajutorul pompelor de incendiu racordate la coducte, care

deservesc hidrantii cu furtunuri flexibile si ajutaje manuale ce dirijeaza apa spre focarul de incendiu. Pentru stingerea incendiilor pe alte nave sau pe mal, apa este dirijata din tunuri de

apa (hidromonitoare) care o arunca la distante de (60 … 80) m, pe cand din ajutajele manuale apa este aruncata la (20 … 25) m. Distanta de actiune a jetului de incendiu determina sarcina

necesara a ajutajelor de incendiu, care reprezinta (25 … 32) mCA. Tinandu-se cont de pierderile de sarcina pe tubulatura, se poate determina marimea sarcinii necesare la pompele

de incendiu (intre 65 si 100 mCA). De obicei astfel de sarcini sunt asigurate de pompe centrifugale monoetajate. La fiecare nava numarul necesar de pompe stationare de incendiu se

determina conform normelor registrelor de clasificare, care reglementeaza de asemenea si sarcinile ajutajelor de incendiu.

Aceste pompe trebuie sa aiba actionari mecanice independente, dar ca pompe de incendiu pot fi folosite si pompele sanitare, de balast, drenaj sau alte pompe care lucreaza cu

apa sarata, fara reziduuri petroliere si care au debitul si sarcina suficiente.

La navele de pasageri si similare lor, de capacitati intre 300 si 1000 TRB, pe navele petroliere de capacitati peste 1000 TRB si pe alte nave de capacitati peste 2000 TRB, se

monteaza o pompa stationara de avarie, daca la izbucnirea unui incendiu este posibila iesirea din functiune a tuturor pompelor stationare de incendiu, sau daca pe nava exista numai o

pompa de incendiu, folosita si pentru alte instalatii de stingere a incendiilor in compartimentul masini. De asemenea, o astfel de pompa este necesara daca cele doua pompe de incendiu

stationare existente nu pot fi amplasate in compartiment in borduri opuse. Pompa de incendiu stationara de avarie se racordeaza la magistrala de incendiu cu apa, are pentru actionare o

sursa independenta de energie si valvula kingston de aspiratie, amplasate astfel incat ele sa nu poata fi scoase din functiune in cazul izbucnirii incendiului in incaperea pompelor de incendiu

stationare principale. La navele petroliere pompa de incendiu de avarie se amplaseaza in extremitatea prova a corpului, in afara magaziilor de marfa.

Numarul de guri de incendiu montate pe nave se determina din conditia ca in orice parte a fiecarei incaperi, punti sau magazii sa poata ajunge cel putin doua jeturi din ajutaje diferite.

Pentru aceasta unul din jeturi poate fi alimentat dintr-un furtun de incendiu de lungime standardizata, pe cand al doilea poate fi alimentat cu ajutorul a doua furtunuri flexibile imbinate. Lungimea standardizata a furtunurilor de incendiu pentru puntile deschise este 20 m, iar pentru

incaperi, 10 m. Gurile de incendiu se amplaseaza in coridoare, in incaperile mari in zona

iesirilor, pe scari si in puturi, in suprastructuri si rufuri la distante sub 20 m una de alta, iar in zonele descoperite ale corpului sub 40 m, asigurandu-se accesul liber la ele, precum si

protejarea lor impotriva avarierilor la operatiile de incarcare-descarcare. Furtunurile flexibilecare se racordeaza la gurile de incendiu se termina cu un cioc de barza, cu ajutaj.

Tubulatura magistrala se monteaza sub protectia invelisului corpului, iar in scopul maririi vitalitatii, se imparte in tronsoane prin valvule de separatie, in fiecare compartiment etans si

fiecare zona verticala antiincendiu. Astfel de valvule se monteaza inainte de iesirea tubulaturii pe puntea deschisa, la suprastructuri si la fiecare (30 … 40) m de lungime a magistralei pe

puntea descoperita. In conditii normale de exploatare ele sunt permanent deschise.

La navele de deplasament redus, magistrala se executa sub forma unei tubulaturi liniare, iar la navele de pasageri si la cele cu o capacitate totala peste 4000 TRB, in zona

suprastructurilor, magistrala este inelara. Tubulaturile instalatiei de stingere cu apa au inele de recunoastere vopsite in rosu, cu latime de 50 mm. Pentru mentinerea presiunii necesare si excluderea posibilitatii de intrerupere a functionarii pompelor, in instalatii se introduc uneori

hidrofoare. Este prevazuta pornirea de la distanta a pompei din orice compartiment etans sau orice zona verticala antiincendiu printr-un sistem electric de legaturi. Exista instalatii la care prin deschiderea oricarei guri de incendiu si evacuarea apei, datorita reducerii presiunii se asigura

cuplarea automata a pompei de incendiu. In cazul folosirii unui hidrofor, volumul sau si presiunea de lucru trebuie sa fie suficiente pentru alimentarea cu apa a celei mai indepartate

guri, in perioada de intrare in functiune a pompei de incendiu.

In fig.24 este aratata schema instalatiei de stingere cu apa de la o nava de marfuri generale.

Fig.24.

Pompele stationare de incendiu A si B asigura apa din magistrala valvulei kingston 1 prin armaturile cu sertar 2 si o refuleaza in magistrala de incendiu prin armaturile de inchidere si

retinere 3 si 4. Magistrala alimenteaza toti hidrantii 14 si tuburile de stropire 15. Pentru folosirea instalatiei in alte scopuri, se utilizeaza armaturile: 6- de spalare tanc dejectii; 7- de alimentare

ejector golire tanc dejectii; 8- de alimentare ejector golire tanc scurgeri; 9- de alimentare ejector drenare compartiment masina carma; 10- de alimentare ejector drenare put lant; 11- spalare

lant ancora.

Motopompele de avarie pentru incendiu C aspira prin valvula kingston 12, manevrata de pe puntea pompei si refuleaza in magistrala de incendiu, prin armatura 13.

Casetele armaturilor kingston 1 si 12 sunt racordate la instalatiile de abur si aer comprimat (armaturile 5). Caile de evacuare in caz de incendiu sunt stropite prin circuite cu

armaturi actionate din exterior.

Probare si exploatare

Dupa terminarea montarii sau repararii unei instalatii de stingere cu jet de apa se procedeaza la probarea ei, pentru a constata ca instalatia corespunde functional scopului,

proiectului si regulilor societatii de clasificare.

Se verifica montarea pompelor, legaturile electrice, amplasarea aparatelor de masura si control, traseele de tubulatura, posibilitatea golirii instalatiei, amplasarea gurilor de incendiu,

asezarea furtunurilor si ciocurilor de barza la post, calitatea montajului. Pri examinarea exterioara se verifica daca instalatia corespunde in ansamblu cu planurile de montaj si in detaliu

cu planurile de executie.

Se verifica functionarea neintrerupta a pompelor de incendiu, timp de 2 ore, la valori nominale de sarcina si debit. Inaintea pornirii si dupa oprire se masoara izolatia electrica a

infasurarilor motorului si a instalatiei electrice. Intreaga instalatie se verifica in functiune, astfel incat toate pompele cu actionare independenta sa satisfaca consumul de apa al tuturor

mijloacelor de stingere.

Uzual, pentru instalatia de stingere cu jet de apa se considera necesar debitul a 15% din numarul total de hidranti, numarul minim fiind 3. Se verifica presiunea la intrarea in ciocul de barza, prin masurarea inaltimii jetului in punctele extreme ale navei. Se verifica ciocurile de

barza cu jet compact si cele cu jet dispersat, prin determinarea eficacitatii conurilor de dispersare.

La navele cu hidromonitoare se probeaza functionarea acestora, manevrabilitatea comoda, posibilitatile de rotire.

La probarea functionarii instalatiei de stingere cu jet de apa trebuie racordati si consumatorii suplimentari : instalatia sprinkler, instalatia de stropire a puntii si trecerilor de

evacuare in caz de incendiu, instalatia de stingere cu spuma.

In timpul functionarii instalatiei se verifica etansarea tubulaturii fixe si flexibile, etansarea gurilor de incendiu, functionarea ciocurilor de barza cu jet compact si cu jet dispersat. De

asemenea se verifica functionarea instalatiilor alimentate de la cea de incendiu, dar care nu au legatura cu stingerea incendiilor : spalarea lantului de ancora, spalarea tancului de dejectii,

diferitele ejectoare cu apa etc. Aceste instalatii se probeaza independent de cea de stingere cu jet de apa, pentru ca debitul de apa necesara functionarii lor nu afecteaza pe cel de stingere a

incendiilor.

Functionarea pompei de avarie, antrenata de obicei de un motor diesel, se verifica pornind motorul de la rece si racordand-o la retea. Se constata facilitatea pornirii motopompei

de avarie si se determina presiunea maxima de refulare, precum si cea corespunzatoare alimentarii simultane a cel putin doua ciocuri de barza. Verificarea are o durata continua de cel putin 2 ore, pentru valori nominale de sarcina si debit. In timpul probarii se verifica functionarea

normala a motorului de antrenare prin masurarea parametrilor functionali : presiune ulei, temperatura apa de racire etc. Dupa terminarea probei se demonteaza capacele cartelului si se

verifica daca nu au aparut incalziri excesive ale elementelor solicitate ca: biele, pistoane etc.

In timpul exploatarii, trebuie acordata multa atentie lucrarilor de intretinere, care contribuie la mentinerea sigurantei de functionare a instalatiei. Armaturile, conductele si hidrantii

trebuie examinate periodic. Tubulatura expusa coroziunii marine trebuie curatata si vopsita la fiecare 6 luni. In timpul iernii tubulatura de apa de pe puntile deschise sta golita. Accesul la

hidranti, cosuri de furtunuri si alte elemente ale instalatiei trebuie sa fie complet liber, neafectat de marfurile depozitate. Dupa utilizare si inainte de depozitare in cosuri, furtunurile trebuie sa fie

bine uscate. Cel putin o data pe an armaturile de inchidere trebuie revizuite, inlocuindu-se garniturile uzate. Nu trebuie evitata folosirea consumatorilor mici (spalare put lant, ejectoare) racordati la instalatia de stingere cu apa, care au rolul de a primeni apa in tubulatura si de a

proba partial functionarea instalatiei.

5.9.2.2. Instalatii de stingere cu sprinkler

Instalatia de stins incendiul cu sprinklere se bazeaza pe racirea suprafetei substantei carburante cu un curent de particule de apa , creat automat cu ajutorul unor capete de

pulverizare tip sprinkler. La o temperatura dinainte stabilita, pulverizatoarele sprinkler sunt deschise automat si pulverizeaza un curent de apa, fiind alimentate dintr-o tubulatura montata la

plafonul încaperii protejate.

Constructie

In fig.25 sunt reprezentate: a)schema unei instalatii sprinkler; b)cap sprinkler cu obturator metalic; c) cap sprinkler cu obturator capsulat; 1- magistrala de stingere cu apa; 2- armatura de inchidere; 3- supapa de siguranta; 4- hidrofor; 5- tubulatura de aer comprimat; 6- armatura de retinere-inchidere; 7- manometru; 8- armatura de control-semnalizare-pornire; 9- contactor de

semnalizare a inceperii functionarii; 10- avertizor in incaperea statiei de stingere; 11- transmisie semnal avertizor in PCA (postul central de avertizare); 12- magistrala sprinkler; 13- cap sprinkler; 14- alimentare de la pompele instalatiei sprinkler; 15- armatura de scapare; 16- racord filetat; 17-

rama; 18- obturator metalic; 19- deflector; 20- suport ventil; 21- diafragma; 22- ventil; 23- capsula.

Instalatia sprinkler se monteaza în cabine, birouri, saloane, sufragerii, biblioteci, camere pentru copii, precum si în coridoarele ce comunica cu aceste încaperi. Cu ea se doteaza

magaziile pentru pastrarea materialilor carburante, depozitele de pelicule foto, depozitele de lenjerie etc. Instalatiile sprinkler sunt obligatorii pentru navele de pasageri si cele similare lor.

În functie de temperatura din încapere, instaltiile sprinkler pot fi executate: hidraulice, pneumatice, combinate si de sezon. În primul caz conductele instalatiei sunt permanent umplute cu apa, în al doilea cu aer, care, în cazul unui incendiu, iese si permite accesul apei la sprinkler. În instalatiile combinate o parte din tubulatura, cea în stare de serviciu, este umpluta cu apa, iar

restul cu aer. Într-o instalatie de tip sezonier, în perioada calda a anului se afla apa, iar în perioada rece, aer.

a

b c

Fig.25

Automatizarea functionarii se realizeaza prin constructia sprinklerelor, care pot avea obturatoare usor fuzibile, obturatoare umplute cu lichide usor volatile, obturatoare mecanice cu pârghii sau obturatoare cu reactivi chimici, care deschid orificiile de iesire ale sprinklerelor la o

anumita temperatura, de obicei cu 50 % mai mare decât temperatura maxima admisa în încaperea respectiva. De exemplu, pentru încaperile de locuit si serviciu, ca temperatura de

deschidere a sprinklerelor se adopta 60 °C. Din cauza obturatoarelor termosensibile, timpul de intrare în functiune a sprinklerelor poate fi inegal, cu variatii de (20 … 120 s) , pentru capete de diverse constructii. Instalatiile sprinkler se recomanda si pentru încaperile în care se pastreaza

substante explosive. Dupa unele date statistice , probabilitatea deschiderii timpurii a sprinklerelor, din cauza unei defectiuni , este aproximativ 0,001 % .

Fiecare sectie de sprinklere se amplaseaza in limitele unei zone principale verticale antiincendiu si este alimentata cu apa dintr-o tubulatura independenta, ce primeste apa de la

pompa instalatiei sprinkler, iar ca rezerva de la instalatia de stingere cu jet de apa. Pentru marirea sigurantei de functionare a pompelor instalatiei sprinkler, exista cel putin doua surse de

alimentare cu energie.

Volumul hidroforului trebuie sa fie suficient pentru alimentarea cu apa a sectiei cu numarul maxim de sprinklere (250), pana la inceperea functionarii automate a pompei instalatiei

sprinkler. In hidrofor trebuie sa se afle minim 2500 l apa, rezerva care trebuie sa fie marita cu volumul tubulaturii retelei, in cazul instalatiilor sprinkler cu aer.

La deschiderea oricarui sprinkler al unei sectii, intra in functiune o armatura de control-semnalizare, fig. 26 pozitia 1, care deschide apei accesul la sprinklere si la instalatiile de semnalizare. Prin aceasta semnalul este dat la locul de

montare a armaturii si simultan la PCA si compartimentul masini. Semnalizarea indica de asemenea si sectia in care s-a produs deschiderea sprinklerului. Semnalul armaturii de control-semnalizare este folosit si la verificarea starii de functionare a sistemului, pentru care exista o

armatura speciala de pornire 2. Armaturile de control-semnalizare se monteaza in afara incaperilor protejate si sunt independente pentru fiecare sectie. Pierderile neinsemnate de apa

prin neetanseitatile sprinklerelor, care nu provoaca scaderi importante de presiune in tubulatura, dupa armatura, nu duc la intrarea in functiune a armaturii de control-semnalizare. Ele sunt

compensate prin alimentarea cu apa printr-o armatura speciala de retinere cu sectiune redusa 3, existenta in corpul armaturii de control-semnalizare, fara sa o deschida pe aceasta, adica

obturatorul mare 4 al armaturii ramane inchis. Pentru golirea sistemului de semnalizare este prevazut un robinet automatizat de picurare 5.

Fig.26.

Instalatiile sprinkler cu aer comprimat au o utilizare mai restrânsa în comparatie cu cele cu apa, din cauza dificultatilor mai mari de etansare a tubulaturii si de pastrare a aerului în ea,

complexitatii constructive a armaturii de control – semnalizare si eficientei mai reduse în stingerea unui incendiu. Numarul de incendii ramase nestinse , la navele cu astfel de instalatii,

este de doua ori mai mare decât la navele cu instalatii sprinkler cu apa.

Probare si exploatare

La terminarea construirii sau a repararii instalatiei sprinkler, înainte de punerea în functiune, se procedeaza la probarea si receptionarea ei. Se începe cu examinarea exterioara

determinându-se concordanta planurilor cu constructia executata, se verifica amplasarea corecta a capetelor sprinkler si a dispozitivelor de semnalizare. De asemenea, se verifica modul de

montare al tubulaturii, armaturilor, pompelor si hidroforului de alimentare a instalatiei sprinkler.

Probarea în functionare începe cu verificarea modului în care lucreaza în regim nominal, timp de minimum doua ore fara întrerupere, pompele instalatiei de stingere sprinkler. Apoi se alimenteaza cu apa sub presiune întreaga instalatie, verificându-se etanseitatea ei si

semnalizarea functionarii sprinklerelor. Declansarea la o anumita temperatura se probeaza la cel putin trei capete sprinkler diferite. Aceasta verificare poate fi facuta si în atelierele de pe mal,

creindu-se sprinklerului aceleasi conditii de functionare si încalzindu-l fara flacara pâna la temperatura de declansare. În timpul cât sprinklerul este deschis si functioneaza, se verifica

modul în care împrastie apa. Functionarea instalatiei sprinkler se verifica cu capetele sprinkler demontate, în locul lor amplasând ajutaje de aceleasi diametre si cu racorduri laterale pentru

masurarea presiunii. Evacuarile ajutajelor de probare trebuie colectate prin tubulaturi care duc la santina sau peste bord. Functionarea instalatiei trebuie verificata pentru toate sprinklerele unei

sectii, de preferinta cu cele mai multe capete. În timpul verificarii instalatiei trebuie verificata corectitudinea indicatiilor sistemului de semnalizare, functionarea corecta a hidroforului

instalatiei, functionarea automata a pompei pentru debitul maxim de apa cerut de instalatia de stingere sprinkler.

5.9.2.3. Instalatii de stingere cu pulverizatoare comandate centralizat

Pentru stingerea reziduurilor petroliere grele (motorina, pacura, uleiuri de ungere) in compartimentele masini si caldari se utilizeaza instalatii cu pulverizatoare comandate centralizat, plasate in doua sau mai multe nivele. Distanta dintre cele doua nivele de pulverizare se alege de minim 5 m. Fiecare nivel poate fi cuplat independent de celelalte. Tubulatura inelara a unui nuvel

are pulverizatoare de apa (fig. 27), amplasate cu pasul (1,2…1,5)m. Deflectorul 1 din fata ajutajului de iesire 2 asigura pulverizarea apei pana la starea unei pulberi lichide marunte, ce

iese din pulverizator sub forma unei panze aproximativ orizontale. Fig.27.

Pulverizatoarele se monteaza sub plafonul incaperii protejate, deasupra tancurilor de combustibil si lubrifianti, sub platformele incaperii, deasupra casetelor colectoare si canalelor de

scurgere, astfel incat sa fie asigurata stropirea locurilor in care se pot scurge reziduurile petroliere.

Instalatia de pulverizare se alimenteaza cu o pompa cuplabila automat sau de la magistrala de stingere cu jet de apa. Pentru marirea sigurantei de functionare, fiecare instalatie

trebuie sa aiba doua surse independente de alimentare cu apa. La alimentarea cu apa numai din sistemul de stingere cu jet de apa, ea trebuie sa intre prin doua tronsoane independente ale

magistralei de stingere cu jet de apa.

Schema unei instalatii de pulverizare cu doua nivele este aratata in fig.28 (1- magistrala instalatiei de stingere cu apa; 2-

armatura de retinere-inchidere; 3- supapa de siguranta; 4- ramificatie de la magistrala de stingere cu apa; 5- avertizor acustic; 6- armatura cu actiune rapida; 7 si 10- tubulaturi de impuls ale etajelor inferior si superior de pulverizare; 8 si 9- armaturi de scapare; 11 si 13- tubulaturi de

descarcare ale etajelor superior si inferior de pulverizare; 12- pulverizator; 14- locas de punte pentru actionarea armaturii de scapare; 15- transmisie mecanica).

Fig.28

Fiecare nivel de pulverizatoare are cate o armatura de inchidere independenta cu actiune rapida 6, pana la locul de montare a ei, instalatia fiind in permanenta plina cu apa. La

deschiderea acestei armaturi apa alimenteaza sistemul de pulverizatoare. In starea normala armatura cu actiune rapida 6 este inchisa, iar tubulatura de impuls 7 este plina cu apa. Imediat

ce scade presiunea apei din tubulatura de impuls 7, armatura cu actiune rapida 6 se deschide si instalatia de pulverizare a apei incepe sa functioneze. Pentru evacuarea apei din tubulatura de

impuls exista armaturile 8,9 care pot fi actionate manual din incaperea protejata sau din cea alaturata ei, precum si de pe punte. Prin utilizarea unor traductoare de semnalizare, instalatia se

poate automatiza, traductorul de semnalizare asigurand deschiderea armaturii 9 de pe tubulatura de impuls, care comanda la randul ei deschiderea armaturii cu actiune rapida 6.

Inchiderea armaturilor de golire 8 sau 9 de pe tubulatura de impuls si umplerea acesteia cu apa asigura inchiderea armaturii cu actiune rapida 6, instalatia trecand la situatia normala de

asteptare.

5.9.2.4. Instalatii de stropire si inundare

La spargatoarele de gheata, navele de expeditie si baleniere, pentru pastrarea substantelor explozive exista incaperi speciale, amplasate departe de compartimentele masini si

caldari, echipamentul electric, tancurile de combustibil etc. Temperatura de pastrare a substantelor explozive este minim -5°C si maxim +25°C. In scopul prevenirii incendiilor sau

exploziilor, la cresterea temperaturii in incapere peste 30°C, intra automat in functiune o instalatie de stropire, cu debit specific 24 l/min pentru fiecare m2 de podea de incapere. De

asemenea in caz de incendiu, se prevede stropirea din incaperile vecine a peretilor interiori, a peretilor exteriori si bordajelor. Pentru stropirea peretilor se folosesc tuburi perforate cu debit

specific minim 30 l/min pentru fiecare metru al perimetrului incaperii.

Instalatia de stropire a incaperilor cu substante explozive poate fi executata la fel cu instalatia de pulverizare a apei in compartimentul masini-caldari, cu o tubulatura de impuls,

dotata cu o armatura cu actiune rapida , care deschide accesul apei la pulverizatoare (fig.28). Instalatia poate fi executata si fara tubulatura de impuls, cand traductoarele de semnalizare ce

reactioneaza la temperatura aerului, dau un impuls pentru deschiderea armaturii de pe tubulatura de apa. Dupa armatura cu actiune rapida tubulatura in stare de asteptare a instalatiei

poate fi cu sau fara apa. Pentru reducerea duratei de intrare in functiune a instalatiei se recomanda sa existe apa in tubulatura. In acest caz pulverizatoarele de apa trebuie sa aiba

orificiile de iesire inchise, ele deschizandu-se la inceperea functionarii instalatiei, datorita cresterii presiunii apei ce trece prin armatura cu actiune rapida. In afara de cuplarea automata a

acestei armaturi, sunt necesare mijloace manuale de rezerva pentru cuplarea instalatiei din magazia de substante explozive si din afara ei.

Inceperea functionarii instalatiei trebuie sa fie insotita de o semnalizare acustica si optica in postul de comanda si in cabina secundului.

In fig.29, este reprezentata schema unei instalatii de stropire si inundare pentru o magazie de explozivi, prin actionarea automata a unei armaturi cu actiune rapida, datorita

impulsului unui traductor de semnalizare existent in incapere, fara tubulatura de impuls (1 si 3 – tubulaturi ale instalatiei de stingere cu jet de apa; 2 si 15 – armaturi de inchidere; 4 – supapa de

siguranta; 5 – armatura electromecanica cu actiune rapida; 6 – semnalizator electrohidraulic; 7- tubulatura de descarcare; 8 – traductoare termice; 9 – pulverizatoare; 10 – filtrul tubulaturii de evacuare a apei din incaperea inundata; 11 – armatura reglabila de scapare; 12 – armatura cu

sertar; 13 – tubulatura de inundare; 14 – tubulatura de evacuare).

Fig.29.

In acest caz armatura cu actiune rapida 5 este actionata electric. Pentru inundarea magaziei se foloseste apa din instalatia de stingere cu jet de apa.

Pentru evacuarea apei din camera stropita, in pardoseala ei se monteaza sifoane si conducte, prevazute cu armaturi de scapare automata 11, care se deschid atunci cand stratul de

apa ajunge la (100 … 200) mm. Pe conductele de scurgere trebuie sa existe armaturi de inchidere 15, care in conditii normale de exploatare sunt permanent inchise si se deschid numai

la inceperea functionarii instalatiei de stropire.

Daca functionarea instalatiei de stropire nu asigura reducerea temperaturii pana la nivelul necesar, magazia cu explozivi se inunda in timp de 25 minute. Cand magazia are un volum

redus, inundarea ei poate fi facuta cu instalatia de stropire. In caz contrar magazia se doteaza cu o instalatie autonoma, care permite inundarea incaperii cu ajutorul unei pompe speciale sau de la magistrala instalatiei cu jet de apa. Dupa eliminarea pericolului de incendiu, apa din incapere

este evacuata peste bord cu ajutorul instalatiilor de drenaj sau de salvare ale navei.

O varianta a instalatiei de stropire o constituie instalatiile de perdele de apa si instalatiile de stropire a scarilor si iesirilor. Primele se folosesc pentru limitarea propagarii focului in

incaperile de volum mare, in coridoarele incaperilor productive, precum si pentru racirea usilor etanse la apa ale peretilor de clasa A, ce au izolatie numai pe o parte. Instalatiile de stropire

protejeaza oamenii in caz de incendiu, la iesirea din compartimentele masini-caldari sau din alte locuri, racind intreaga cale de iesire.

5.9.3. Instalatii de stingere cu spuma

 

Spuma este o structura alveolar-peliculara dispersata, formata printr-o aglomerare de bule de gaz, separate intre ele prin pelicule relativ subtiri de lichid si poate fi considerata ca o emulsie concentrata de gaz intr-un lichid. Ea poate fi obtinuta in urma unei reactii chimice sau

prin introducerea mecanica a unui gaz intr-un lichid. Pentru obtinerea unei structuri alveolar-peliculare stabile in timp, in lichide se introduc in cantitati mici substante spumogene.

Substantele spumogene, atat in cazul reactiei chimice, cat si in cazul introducerii mecanice in lichid a unui gaz, permit stabilizarea structurii alveolar-peliculare si intarzierea distrugerii ei. Introducerea substantelor spumogene micsoreaza presiunea superficiala a

lichidului, ceea ce incetineste subtierea si ruperea peliculelor lichide. Substantele spumogene folosite in instalatiile navale permit obtinerea spumei de maxima stabilitate numai pentru o

anumita concentratie, stabilitatea spumei fiind mai redusa pentru alte concentratii. La stingerea incendiilor se folosesc substante spumogene pentru concentratii in raport cu apa de (3 … 5)%.

Ca marime de calcul a concentratiei de substanta spumogena pentru spumele aeromecanice, se adopta 4% in raport cu volumul apei.

Spuma aeromecanica este un amestec de apa dulce sau apa de mare, substanta spumogena si aer. Substantele spumogene trebuie sa asigure obtinerea spumelor cu anumite

calitati. Una dintre cele mai importante calitati este factorul de spumare, care reprezinta raportul dintre volumul de spuma si volumul amestecului de apa cu substanta spumogena. Pentru

stingerea incendiilor sunt potrivite substantele spumogene care permit obtinerea unui factor de spumare minimum 10 si maxim 1000. Pentru masurarea stabilitatii spumei este adoptat raportul

dintre volumul sau dupa 30 min si volumul initial. Aceasta marime nu trebuie sa fie sub 80%. Spuma obtinuta trebuie sa se mentina fara urme vizibile de deteriorare in timp, cel putin 30 min.

Substantele spumogene si alte substante folosite pentru obtinerea spumei, trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

-         sa nu aiba in compozitia lor particule solide in suspensie, care ar putea infunda sectiunile de trecere ale conductelor si aparaturii instalatiei;

-         sa fie neutre si sa nu provoace coroziunea metalelor cu care vin in contact;-         sa nu-si piarda proprietatile sale spumogene in decursul timpului sau dupa parcurgerea

ciclurilor de inghetare-dezghetare;-         sa nu se aglomereze in bulgari;

-         sa aiba vascozitate redusa, pentru a permite deplasarea lichidului prin tubulatura instalatiei;

-         sa permita transportarea simpla, iar manipularea lor sa nu fie periculoasa pentru viata oamenilor;

-         sa formeze o spuma capabila sa se mentina la suprafata oricaror produse petroliere, precum si pe suprafete arzande;

-         sa nu fie deficitare.

Spuma aeromecanica folosita pentru stingerea incendiilor la nave consta din 90% aer, 9,6% apa si 0,4% in volum substanta spumogena. Ea se foloseste pentru stingerea incendiilor in

incaperile diesel-generatoarelor de avarie, magaziile de substante usor inflamabile, garaje, tancurile de marfa ale petrolierelor, compartimentele masini si caldari, centrale electrice,

comparti-mentele de pompe ale petrolierelor, precum si in incaperile unde se utilizeaza produse petroliere, substante usor inflamabile sau acolo unde se lucreaza cu flacari deschise.

Apa dulce se foloseste in instalatiile de stingere a incendiilor care functioneaza cu echipament electric, pentru ca jetul de spuma sa nu fie electroconductibil.

Dupa modul de obtinere a spumei, au fost realizate instalatii cu formare interioara si instalatii cu formare exterioara a spumei.

5.9.3.1. Instalatii cu formarea interioara a spumei

Se folosesc pentru stingerea incendiilor de proportii relativ reduse, in compartimentele de masini, pentru reziduuri petroliere si aparataj si masini electrice.

In fig.30 este reprezentata schema instalatiei de stingere cu spuma cu formare interioara.

Fig.30

Pentru obtinerea spumei aeromecanice in instalatia cu formare interioara, in statiile stingatoare se amplaseaza tancul 1 in care se gaseste amestecul de substanta spumogena cu

apa in proportia necesara.

Pentru evacuarea emulsiei den tanc si formarea spumei, in statie este montata o butelie cu aer comprimat 2, racordata la magistrala de aer comprimat a navei. Presiunea aerului

necesar pentru formarea de spuma si evacuarea amestecului este determinata de rezistenta hidraulica a retelei instalatiei. Marimea ei nu depaseste de obicei (5 … 10) bari pentru lungimi de

tubulatura sub 50 m.

Pentru reducerea presiunii aerului pana la cea necesara in instalatie, se monteaza un reductor 3. Introducerea aerului comprimat in tanc si in tubulatura racordata la tubul sifon din

tanc asigura formarea spumei dupa locul FI de intrare a aerului in teava cu emulsie. Procesul de formare a spumei inceput in tubulatura se termina la iesirea jetului in atmosfera, din ajutajul 4 al

furtunului flexibil 5. Pentru dozarea cantitatilor necesare in amestec de apa, substanta spumogena si aer, pot fi utilizate instalatii de reglaj cu diafragme, ajutaje sau orificii in peretii tuburilor. In ultimul caz orificiul poate fi in tubul sifon, in acea parte a lui care se afla deasupra

nivelului lichidului din butelii.

5.9.3.2. Instalatii cu formarea exterioara a spumei

Se utilizeaza in special pentru stingerea incendiilor in tancurile de marfa ale petrolierelor si in compartimentele de masini-caldari de dimensiuni mari.

Schema unei instalatii de stingere cu spuma cu formare exterioara este reprezentata in fig.31.

Fig.31

Substanta spumogena se pastreaza separat in tancul 3, neamestecata cu apa. Pentru statia de stingere cu spuma cu formare exterioara se ramifica o tubulatura 1 de la mgistrala

instalatiei de stingere cu apa. Apa este folosita pentru formarea emulsiei spumogene si pentru deplasarea substantei spumogene din tancul 3 spre amestecatorul 5. Dispersorul 2 anuleaza

energia cinetica a apei la intrarea in tancul 3, pentru a impiedica distrugerea pistonului lichid de separatie 4. Lichidul pistonului 4 este un amestec insolubil in apa si substanta spumogena,

format din tetraclorura de carbon si ulei mineral. Amestecatorul 5 asigura in emulsie concentratia volumica de 4% substanta spumogena. Emulsia formata alimenteaza magistrala 6, ramificatiile 7

prin armaturile de laminare 8si ajunge la ajutajele de emulsie 9, care prin efect de ejectie antreneaza aer pe drumul 10, formand spuma in stingatorul 11. Stingatoarele aerospuma (fig.32) pot fi portative sau stationare (1- racord intrare emulsie; 2- cuplaj rapid demontabil; 3- manere; 4- ajutaj lateral pentru aer; 5- ajutaje pentru emulsie; 6- corpul stingatorului; 7- armatura de lansare

pneumostatica; 8- canal de aer; 9- suport ajutaj; 10- aparat turbionare; 11- camera formare spuma; 12- postament; 13- difuzor). Stingatoarele aerospuma portative (fig.32,a) sunt manevrate manual, debitele lor fiind limitate la 8 m3/min spuma. Racordate la conducte flexibile de lungime maxima 15 m, ele sunt folosite in cazul avarierii tubulaturii rigide si pentru stingerea incendiilor in

incaperile nedestinate transportarii produselor petroliere. Stingatoarele aerospuma stationare (fig.32,b) pot fi montate pe platforme sau direct pe punte, debitele lor de spuma ajungand la (100

… 150) m3/min. In cazul instalatiilor stationare de stingere, spuma formata in stingatoare se indreapta prin tubulaturi rigide spre incaperea protejata, unde prin racorduri cu tevi perforate se scurge la suprafata substantei arzande. Pentru a nu distruge spuma la iesirea ei prin orificiile tevii perforate, acestea trebuie sa aibe diametre minime (20 … 30) mm si pasul (100 … 150)

mm.

Pentru evitarea distrugerii spumei, tubulatura trebuie sa fie cu cat mai putine coturi sau variatii bruste de sectiune si, in general, trebuie reduse cat mai mult rezistentele locale. Tubulatura magistrala de emulsie se monteaza de-a lungul petrolierului, sub platforma

longitudinala de trecere si se protejeaza impotriva deteriorarilor mecanice. Traseul ei se alege astfel incat distrugerile sa fie minime in cazul producerii unor explozii in magaziile de marfa. In scopul maririi vitalitatii instalatiei, intre suprastructuri, magistrala este subimpartita in tronsoane

de (30 … 40) m. Armaturile de izolare se monteaza, de asemenea, in dreptul peretilor transversali pupa si prova ai castelului central. Intre doua armaturi de izolare se monteaza

hidranti dubli Dn70 pentru cuplarea stingatoarelor aerospuma portative, astfel incat distributia lor sa fie uniforma, iar distanta dintre ele sa nu depaseasca 20 m. In conditii normale de exploatare

armaturile de izolare raman deschise. Daca pe nava exista doua statii de stingere

cu spuma, tubulatura magistrala trebuie sa fie racordata la ambele statii.

Fig.32.

La terminarea lucrarilor de construire sau reparare a instalatiilor de stingere cu spuma se procedeaza la probarea lor in vederea intrarii in exploata- re. Se incepe cu examinarea

exterioara a instalatiei, verificand corespondenta cu planurile de executie si montaj. Se verifica montarea corecta a tubulaturii si rezervoarelor de substanta spumogena sau emulsie si a

buteliilor de aer comprimat. In cadrul probei de functionare trebuie determinate: factorul de spumare a emulsiei, debitele de apa si substanta spumogena, verificand respectarea

coeficientului de spumare proiectat. Cantitatea de spuma formata se determina prin masurarea ariei orizontale si grosimea stratului depus. Pe nava nu se probeaza stingerea unui incendiu.

5.9.4. Instalatii de stingere volumica

 

Reduc continutul de oxigen din incaperea protejata pana sub limita de 15% de la care inceteaza procesul se ardere. Ca agenti de stingere sunt folositi vapori sau gaze inerte la ardere: abur, vapori de lichide usor volatile, bioxid de carbon, gaze de ardere racite. Functionarea tuturor

instalatiilor de stingere volumica este periculoasa pentru oameni. Ele nu se utilizeaza in incaperile de locuit si de serviciu, iar in celelalte incaperi pornirea este precedata de semnalizari

de avertizare optica si acustica.

Proprietatile fizico-chimice ale agentilor de stingere sunt diferite, ceea ce face ca si domeniile de utilizare, precum si solutiile constructive de realizare sa fie diferite.

5.9.4.1. Instalatii de stingere cu bioxid de carbon

Constructie

Reduc continutul de oxigen din incaperea protejata, inlocuindu-l partial cu bioxid de carbon, inert la ardere. Se folosesc pentru stingerea incendiilor in incaperile diesel-generatoarelor de avarie, in magazii de substante explozive sau usor inflamabile, lampisterii, magazii de pituri, magaziile de marfa si compartimentele de masini ale cargourilor, tobele de esapament etc. Instalatia de stingere cu bioxid de carbon nu este admisa ca sistem de baza pentru magaziile de petrol, intrucat in cazul exploziilor tubulatura sub presiune ridicata poate fi usor avariata si scoasa din functiune, iar rezervele de gaz sunt mult limitate la bordul navei.

Instalatiile de stingere cu bioxid de carbon sunt:

-         de inalta presiune, pentru care se utilizeaza butelii de 40 litri la presiunea minima 125 bari pentru gradul de umplere maxim 0,675 Kg/ l sau la presiunea minima 150 bari pentru gradul de umplere maxim 0,75 Kg/ l; pentru aceste instalatii depozitarea buteliilor trebuie facuta in incaperi izolate, ventilate si chiar stropite cu apa, pentru ca temperatura in interiorul lor sa nu depaseasca +45°C.

-         de joasa presiune, la care cantitatea necesara de bioxid de carbon se pastreaza intr-un singur rezervor, la presiunea de lucru de 20 bari, la gradul de umplere 0,90 Kg/l.

In figura 33 este reprezentata schema instalatiei de stingere cu bioxid de carbon.

In fiecare incapere protejata gazul este introdus printr-o conducta independenta. Armaturile de inchidere sunt construite astfel incat sa nu permita declansarea accidentala a instalatiei. In figura este reprezentata sectia de stingere din compartimentul masini, alimentata prin armatura de inchidere 2. Ea este montata intr-o cutie a carei deschidere declanseaza avertizorul sonor si luminos 5. Pentru avertizarea asupra scaparii arbitrare a gazului din butelii, pe tubulatura de siguranta este montat fluierul de semnalizare 6, amplasat in statia CO2. Un alt fluier 6 este amplasat in compartimentul masini, pe tubulatura lui de alimentare, el servind ca al doilea mijloc de avertizare asupra functionarii instalatiei.

3

6 2

Spre incaperile protejate

5

1

4 6

Fig.33.

In statie, buteliile 1 se grupeaza in baterii de maxim (10…30) bucati, actionate simultan. Ele sunt racordate la un distribuitor 3, de la care pleaca tubulaturi independente la incaperile protejate. Buteliile sunt dotate cu armaturi de inchidere Dn10, cu ventil cu scaun dublu. In figura 34 este reprezentata o astfel de armatura:

Fig.34.

Sectiunea de iesire prin corpul 1este obturata de membrana 6, presata de bucsa filetata 5 si executata din alama, dimensionata pentru 180 bari. Prin rotirea manetei 12 cu (90 …

120)°, axul filetat 8 are o deplasare axiala si actionand asupra stutului tubular 9 provoaca perforarea membranei 6. Prin sifonul 13 bioxidul de carbon in stare lichida paraseste butelia si prin orificiile radiale 14 ajunge in racordul 7 de alimentare a instalatiei de stingere. La partea superioara butelia are o armatura de alimentare, cu ventil, la care se deosebesc capacul de

presare 2, tija cu ventil 3 si presgarnitura 4. Sigiliul 11 atesta integritatea membranei 6. Manetele 12 sunt actionate grupat cu ajutorul energiei musculare, gravitational sau hidrostatic.

Atat in butelii cat si in tubulatura de transport spre ajutaje, bioxidul de carbon trebuie sa ramana in stare lichida. Daca instalatia ii permite destinderea necesara trecerii in stare gazoasa, aceasta schimbare de stare de agregare fiind endotermica, declanseaza lantul succesiv: racire puternica – inghet – blocarea tubulaturii – iesirea din functiune a instalatiei. Aceste procese pot fi evitate daca pe intregul traseu sectiunile de trecere nu sunt crescatoare, iar presiunea in conducte este mentinuta la peste 5,28 bari, punctul triplu critic la care CO2 trece din faza lichida in faza solida.

In general statia de stingere cu bioxid de carbon dispune de cantitatea necesara unei singure interventii in incaperea de volum maxim. Intr-o statie nu se pot depozita mai mult decat 1400 kg bioxid de carbon. Daca depozitul necesar de bioxid de carbon este mai mare de 1400 kg instalatia trebuie sa dispuna de doua statii de stingere, dar cantitatea de gaz depozitata in

fiecare statie nu trebuie sa fie pe jumatate, ci din motive de siguranrta , minimum 2/3 din cantitate.

Instalatiile de stingere cu bioxid de carbon trebuie sa asigure alimentarea incaperilor incendiate cu 85% din cantitatea necesara de gaz in 2 minute pentru compartimentul de masini si in 10 minute pentru incaperile care nu au combustibil lichid. Viteza de circulatie prin tubulaturi a bioxidului de carbon este (5…6) m/s .

Probare si exploatare

Dupa terminarea lucrarilor de construire sau de reparare a unei instalatii de stingere cu bioxid de carbon, in vederea darii in exploatare se trece la probarea ei. Deoarece bioxidul de carbon lansat in locurile de probare micsoreaza continutul de oxigen din aer, trebuie luate masuri severe de preintimpinare a accidentelor prin asfixiere a personalului de lucru.

Eficacitatea de functionare a instalatiei trebuie verificata doar la construirea din nou a unei instalatii anume, numai la nava cap de serie, pentru a economisi gazul stingator.

Receptionarea instalatiei se executa in doua etape distincte: examinarea tehnica exterioara si verificarea in functiune. In cadrul examinarii exterioare se verifica daca instalatia este completa, corectitudinea de montare, corespondenta cu planurile de executie. Se verifica montarea corecta a ajutajelor de capat, a buteliilor in statia de stingere, impartirea lor pe zone, armaturile de separatie a fiecarei zone, sistemul de semnalizare a scaparilor de gaz, sistemele de declansare mecanica din statie, pneumostatica, hidrostatica sau electromagnetica, de la postul central antiincendiu.

Eficacitatea functionarii instalatiei determinata doar la nava prototip, se determina prin lansarea bioxidului de carbon in cel mai mare compartiment protejat de instalatie. Odata cu lansarea se verifica : functionarea corecta a instalatiei de comanda, functionarea corecta a instalatiei de avertizare, cu temporizarea de 2 minute inaintea lansarii gazului si functionarea corecta a ajutajelor de capat. Trebuie controlat ca pe tubulatura sa nu se formeze dopuri de gheata datorita destinderii gazului, De asemenea, se verifica durata descarcarii buteliilor, deci durata de umplere a compartimentului probat. cu ajutorul unei lumanari care ramane aprinsa in prezenta oxigenului, se stabileste grosimea stratului de gaz depus. Cu ajutorul probelor de gaz luate la diferite cote si analizate chimic se stabileste concentratia de bioxid de carbon si volumul ocupat de gaz. La terminarea probei se verifica posibilitatea eliminarii bioxidului de carbon cu ajutorul ventilatoarelor portative.

La probarea navelor construite in serie sau dupa executarea reparatiilor, in loc de bioxid de carbon se poate utiliza aer comprimat. Dupa probarea cu aer a instalatiei, buteliile se umplu cu bioxid de carbon si se monteaza la locul lor, verificandu-se etanseitatea instalatiei.

Receptionarea instalatiei cu bioxid de carbon trebuie executata in cadrul probelor de cheu, astfel incat la plecarea in probele de mars functionarea ei sa fie asigurata.

In timpul exploatarii instalatiei, trebuie urmarit daca buteliile se golesc prin scapari de neetanseitate, cantarindu-le sau masurand nivelul in ele. De asemenea trebuie urmarita temperatura care nu trebuie sa depaseasca 45°C. Statia cu butelii de bioxid de carbon trebuie sa fie in permanenta inchisa si sa nu fie folosita pentru depozitarea obiectelor de inventar care nu ii apartin.

In caz de incendiu, la punerea in functiune a instalatiei, trebuie oprite ventilatoarele, pompele de combustibil si arzatoarele din compartimentul incendiat. Se actioneaza apoi

sistemul de avertizare a oamenilor pentru parasirea compartimentului, se inchid comunicatiile acestuia cu exteriorul si, in final, se lanseaza bioxidul de carbon.

5.9.4.2. Instalatii de prevenire si stingere cu gaze de ardere

In ultimul timp sunt utilizate pe nave instalatiile cu gaze de ardere a combustibilului lichid, ca principal mijloc de stingere a incendiilor din magaziile de marfuri generale si ca mijloc

de prevenire a incendiilor in magaziile de petrol.

Gazul de esapament are urmatoarea compozitie, in participatii volumice: azot 79%, bioxid de carbon (12 … 14,5)%, bioxid de sulf (0,02 … 0,03) %, oxigen (4,5 … 2,5) % si restul

vapori de apa. In figura 35 este reprezentata zona de inflamabilitate a amestecurilor de hidrocarburi cu oxigen, in sistem rectangular de coordonate concentratie de hidrocarburi in amestec cu aer – continut de oxigen.

% hidrocarburi

in amestec cu aer

Neinflamabil Neinflamabil

(foarte sarac in oxigen) (foarte bogat in

hidrocarburi)

11,5

Zona de

inflamabilitate

A Linia dilutiei critice C

1,3

D` Neinflamabil (sarac in

D hidrocarburi)

2 4 6 8 10 12 14 16 18 20 B %oxigen

Fig.35.

Diagrama este construita pentru toate hidrocarburile petroliere, atat cele brute, cat si cele rafinate . In privinta concentratiei de hidrocarburi in amestec cu aerul, zona de inflamabilitate este limitata de concentratiile 1,3% - 11,5 %. Linia AB reprezinta linia de dilutie critica, ce exprima comportarea hidrocarburilor atunci cand amestecul de hidrocarburui – gaz inert de ardere este pus brusc in contact cu aerul. Pentru un anumit continut de oxigen, dat de abscisa diagramei, daca concentratia in hidrocarburi, data de ordonata, se ridica deasupra liniei AB, amestecul este inflamabil. Daca amestecul de hidrocarburi este si aer este spalat de gaze de ardere, astfel incat starea sa fie data de punctul D, distantat de linia AB, odata cu intrarea aerului in magazie, punctul D se deplaseaza in D`, situat tot sub linia AB si amestecul de hidrocarburi, gaz inert si aer ramane neinflamabil. Aceasta constatare este utilizata in prevenirea exploziilor in magaziile de petrol goale, la navigatia in balast. Daca magazia este spalata cu gaze de ardere, in cazul coliziunii se produce caldura, intra aer in magazie, dar starea amestecului ramane sub linia AB si explozia nu poate avea loc.

Pentru petrolierele cu magazii neprotejate cu gaze inerte de ardere, dupa descarcarea petrolului, continutul de oxigen creste peste 11 % si starea amestecului de vapori de hidrocarburi si aer este data de punctul C situat in zona de inflamabilitate.

Pentru petroliere aceasta instalatie prezinta o importanta deosebita, pentru ca ea previne incendiul, pe cand celelalte instalatii sting incendiul declansat.

In figura 36 este prezentata schema unei instalatii de prevenire cu gaz inert de ardere, a incendiilor la un petrolier de 200.000 tdw.

De la generator

gaz inert

10

para scantei 9

5

La cos 12 alim abur

7

O2

11

4

13

Admisie aer curat

8

12 14

6 14 1 2

cheson

kingston

O2

11

abur curatire 3

O2 gaze de evac. caldari Fig. 36.

Gazele arse in doua caldarine sunt trimise prin armaturile telecomandate 6 in turnul de spalare 1, de unde, prin separatoarele de picaturi 8 sunt aspirate de ventilatoarele 4, care le refuleaza prin armaturile telecomandate 7 in inchizatorul hidraulic 5. Prin filtrul cu cocs 10 ele

ajung in tancurile de marfa pe care le protejeaza. Din partile inferioara si superioara ale fiecarui tanc, gazele de ardere sunt evacuate in atmosfera prin supapele 9. Inchizatorul hidraulic 5 impiedica trecerea vaporilor de hidrocarburi din tancuri spre evacuatia caldarinelor. Nivelul apei din ele este mentinut cu ajutorul pompelor 2. In turnul 1 gazele arse sunt spalate si racite sub 40 °C prin pulverizatoare alimentate de pompa 3.

In instalatie sunt prevazute dispozitive automate de semnalizare si inchidere a gazului in incaperile protejate cum sunt: analizatoare de oxigen 11 care semnalizeaza la peste 8% oxigen; traductoarele de temperatura 12 care semnalizeaza la depasirea temperaturii de 40 °C; traductorul de presiune 13 care semnalizeaza la 0,02 bari; traductorul de presiune 14 care semnalizeaza la lipsa presiune apa de racire.

Traductorul de temperatura si presiune apa deconecteaza si ventilato-rul, iar cel de presiune gaz la presiunea atmosferica deconecteaza si pompele de marfa.

Instalatiile de ardere trebuie sa functioneze cu un coeficient de exces de aer l £ 1,1, pentru a rezulta concentratia de oxigen sub 2 % in gazele de ardere, la regimuri intre 100 % si 73 % pentru caldarina. Pentru a asigura aceasta gama a regimurilor de lucru, se asigura functionarea artificiala a unui mare consumator, de exemplu o pompa de balast in circuit mare – mare sau dirijarea intr-un condensor auxiliar a aburului produs prin functionarea in paralel a unui generator de gaz inert.

Gazele de ardere pot fi folosite ca agent principal de stingere a incendiilor in magaziile de marfuri generale, cu conditia furnizarii lor intr-un generator automat (fig.37).

23 6

22 21 2 8 7

4

1 9

2420 16 5 3

12

14 15 13 11 10

18

17

19     16

Fig.37.

Elemente componente : 1-motor cu ardere interna; 2- conducta de evacuare peste bord a apei de racire a motorului; 3- pompa de apa; 4- ventilator; 5- pompa de combustibil; 6 si 23- supape de siguranta; 7- armatura de reglare automata a debitului de combustibil; 8- conducta de alimentare cu aer; 9- regulator debit de aer; 10- regulator debit de combustibil; 11- pulverizator combustibil; 12- camera de aer; 13- con de flacara; 14- camera de ardere; 15- captusala refractara la camera de ardere; 16- camasa de apa; 17- alimentare apa racire; 18- camera de racire gaze; 19- evacuare apa; 20- schimbator de caldura gaze – apa; 21- stropitor; 22- racord pentru evacuarea gazului racit si curatat; 24- panou de comanda.

Atat la petroliere cat si la navele de marfuri generale, debitul de gaze de ardere racite trebuie sa fie suficient pentru alimentarea a cel putin 25% din volumul celei mai mari incaperi protejate, in decurs de o ora din momentul pornirii instalatiei. Rezervele de combustibil pentru functionarea in regim nominal a instalatiei, trebuie sa fie suficiente pentru minimum 72 de ore.

In timpul exploatarii curente pornirea instalatiei incepe cu alimentarea cu apa a inchizatoarelor hidraulice 5 si a turnului de spalare 1 (fig. 36).