PROTECȚIA COPILULUI CU PĂRINȚII PLECAȚI LA MUNCĂ ÎN

STRĂINĂTATE

1.Considerații introductive.

Copilul este crescut de părinții săi, care au drepturile și obligațiile părintești

cuprinse în noțiunea de autoritate părintească. Exercițiul autorității părintești

permite părintelui să ia toate deciziile necesare pentru creșterea și educarea

copilului său. De regulă, exercițiul autorității părintești aparține ambilor părinți,

care își cresc și educă împreună copiii. În cazul în care părinții se separă, chiar

dacă amândoi au exercițiul autorității părintești, locuința copilului va fi stabilită

la unul dintre ei, care se va ocupa zilnic de copil și îi va asigura supravegherea,

creșterea și educarea, celălalt urmând să vegheze la modul în care sunt îndeplinite

obligațiile părintești de către acesta. Dacă ambii părinți sunt decedați,

necunoscuți, decăzuți din exercițiul drepturilor părintești, li s-a aplicat pedeapsa

penală a interzicerii drepturilor părintești, puși sub interdicție, dispăruți ori

declarați judecătorește morți, instanța de tutelă poate institui tutela minorului,

potrivit dispozițiilor art. 110 Cod civil, situație în care tutorele va fi cel care va

exercita drepturile și obligațiile părintești. În prezent însă, există numeroase

situații81 în care părinții sau părintele care are exercițiul autorității părintești, sau,

în lipsă, tutorele care îl crește pe copil să plece la muncă în străinătate, lăsând

copilul în grija altor persoane, de regulă din familia lărgită a acestuia. Pentru

protecția copiilor aflați în astfel de situații, prin Legea nr. 272/2004 privind

protecția și promovarea drepturilor copilului au fost reglementate obligațiile care

revin părinților ce urmează să plece la muncă în străinătate si procedura care

trebuie urmată pentru protecția interesului superior al acestor copii. Beneficiarii

acestei reglementări sunt: - copilul minor ai cărui părinți/tutore pleacă să lucreze

în străinătate; - copilul minor care a revenit în țară, după o perioadă de ședere în

străinătate alături de părinți, mai mare de un an.

2.Obligațiile părinților/tutorelui care pleacă la muncă în străinătate

Pentru asigurarea condițiilor necesare creșterii și educării în bune condiții a

copilului ai cărui părinți urmează să plece la muncă în străinătate, legiuitorul a

reglementat o procedură care trebuie să fie urmată pentru delegarea temporară a

autorității părintești cu privire la respectivul copil către altă persoană.

În acest scop, părintele/tutorele care urmează să plece la muncă în străinătate are

obligația de a transmite serviciului public de asistență socială de la domiciliu, cu

40 de zile înainte de a părăsi țara, o notificare cuprinzând: - perioada în care

părintele/părinții/tutorele vor fi plecați la muncă în străinătate; - copiii care vor

rămâne în grija altor persoane; - desemnarea persoanei care urmează să se ocupe

de creșterea și educarea copilului în perioada în care părinții acestuia vor fi plecați

în străinătate. Toate aceste elemente sunt indispensabile pentru ca serviciul public

de asistență socială să poată lua măsurile necesare pentru realizarea procedurii

speciale ce trebuie urmată. La rândul său, pentru a putea fi confirmată de instanța

de tutelă, persoana desemnată de părinți să exercite autoritatea părintească în

privința persoanei copiilor acestora pe perioada absenței lor trebuie să

îndeplinească următoarele condiții:

- să facă parte din familia extinsă;

- să aibă minim 18 ani;

- să îndeplinească condițiile materiale și garanțiile morale necesare creșterii și

îngrijirii unui copil.

Termenul legal de 40 de zile permite serviciului public de asistență socială de la

domiciliul copilului să facă evaluările necesare cu privire la persoana în grija

căreia urmează să rămână copilul și să solicite instanței de tutelă confirmarea

acesteia și delegarea temporară a exercițiului autorității părintești cu privire la acel

copil. Este lesne de înțeles că rațiunea obligației notificării acestui serviciu este

de a oferi instanței referințele necesare confirmării persoanei desemnate de către

părinți.

3.Confirmarea persoanei în întreținerea căreia va rămâne copilul

În vederea asigurării respectării interesului superior al copilului, persoana

desemnată de părinte trebuie să fie confirmată de instanța de tutelă. Pentru

aceasta, instanța de tutelă va trebui să verifice, în primul rând, dacă această

persoană îndeplinește condițiile prevăzute de lege. Prima condiție pe care legea o

impune este să facă parte din familia extinsă. Apreciem că îndeplinirea acestei

condiții favorizează păstrarea copilului într-un mediu cunoscut și securizant, în

care sistemul de valori rămâne constant, iar copilul ar putea să se adapteze mai

ușor. Un rol important l-ar putea avea, în acest sens, și sentimentele mai puternice

care leagă membrii aceleiași familii, o mai bună colaborare și comunicare între

aceștia. O altă condiție pe care este necesar să o îndeplinească persoana desemnată

în acest scop este să aibă minim 18 ani.Aceasta este vârsta la care persoana fizică

dobândește capacitatea deplină de exercițiu. Având în vedere faptul că acestei

persoane i se va delega temporar exercițiul autorității părintești cu privire la copil,

este necesar ca ea să aibă capacitatea și experiența necesare pentru a lua deciziile

cele mai potrivite pentru creșterea și educarea acestuia. Chiar dacă, potrivit art.

490 Cod civil, și părintele minor care a împlinit vârsta de 14 ani are drepturile și

îndatoririle părintești cu privire la persoana copilului, considerăm că impunerea

condiției împlinirii vârstei de 18 ani pentru asumarea responsabilității creșterii și

educării unui copil din familia lărgită, care, fiind departe de propriii părinți, are

nevoie de sprijin moral și o bună educație, este benefică. Firește că nu putea să

lipsească o altă condiție esențială referitoare la persoana desemnată pentru a crește

copilul, privitoare la îndeplinirea condițiilor materiale și garanțiile morale

necesare creșterii și îngrijirii unui copil. Chiar dacă părinții rămân obligați să

asigure întreținerea copilului, condițiile în care acesta trăiește sunt esențiale pentru

dezvoltarea sa normală. Astfel, copilul are nevoie de o locuință decentă, de

mijloacele de trai corespunzătoare nivelului de viață al familiei sale și care să îi

poată oferi condițiile materiale și morale propice unei dezvoltări fizice și psihice

potrivite vârstei și personalității sale. Chiar dacă legea nu o prevede expres,

considerăm că esențială pentru respectarea interesului superior al copilului este și

compatibilitatea dintre această persoană și copil, relațiile afective stabilite deja cu

copilul sau, dacă nu au interacționat anterior, cunoașterea prealabilă între aceștia.

Un rol foarte important în acest sens îl are serviciul public de asistență socială de

la domiciliul copilului, care are obligația de a face evaluările necesare pentru a

vedea în ce măsură persoana desemnată îndeplinește condițiile necesare pentru a

fi propusă confirmarea ei de către instanță, precum și de a asigura instruirea

acesteia în legătură cu modul în care trebuie să își îndeplinească îndatoririle

privind creșterea și educarea copilului. Ascultarea copilului în timpul soluționării

cererii de confirmare a acestei persoane de către instanța de tutelă are drept scop

tocmai aflarea opiniei acestuia în legătură cu îngrijirea lui de către această

persoană, măsură care urmează să fie dispusă. Din punct de vedere procedural,

legea cuprinde o serie de dispoziții speciale. Astfel, competența aparține instanței

de tutelă, care va soluționa cauza prin procedura necontencioasă

Instanța va dispune delegarea temporară a autorității părintești cu privire la

persoana copilului pe durata absenței părinților, dar nu mai mult de un an.

Hotărârea judecătorească va cuprinde menționarea expresă a drepturilor și

îndatoririlor cu privire la persoana copilului care se deleagă și perioada pentru

care are loc delegarea. Printr-o astfel de hotărâre nu se delegă însă și drepturile și

obligațiile părintești cu privire la bunurile copilului, care vor rămâne în exercițiul

părinților. Bineînțeles că nimic nu îi împiedică pe aceștia să mandateze persoana

în grija căreia rămâne copilul pentru a încheia, în numele lor, anumite acte cu

privire la aceste bunuri. De asemenea, instanța nu poate delega exercițiul

drepturilor și îndatoririlor părintești cu privire la persoana copilului decât pentru

o perioadă limitată la un an, indiferent cât intenționează părintele să rămână la

muncă în străinătate. Imposibilitatea depășirii acestui termen poate genera mari

probleme în cazurile în care șederea părinților în străinătate se prelungește peste

acest termen, în lipsa reglementării acestei situații. Hotărârea judecătorească va fi

comunicată de instanță din oficiu primarului de la domiciliul părinților sau

tutorelui și primarului de la domiciliul persoanei căreia i se deleagă exercițiul

autorității părintești.

4. Servicii oferite persoanei căreia i se delegă temporar autoritatea

părintească

Persoana căreia instanța îi delegă temporar exercițiul drepturilor și obligațiilor

părintești cu privire la persoana copilului nu are întotdeauna experiența și

cunoștințele necesare pentru a crește și educa un copil. Pentru a-i veni în ajutor și

pentru a se asigura condițiile necesare unei creșteri și educări corespunzătoare

interesului superior al copilului, legea prevede acordarea unor servicii de

consiliere și informare privind răspunderea pentru creșterea și asigurarea

dezvoltării copilului, oferite de serviciile publice de asistență socială, pe o

perioadă de 6 luni. Prin aceasta se asigură asistența de specialitate care să vină în

sprijinul unei îngrijiri corecte a copilului și a protejării acestuia împotriva oricăror

riscuri generate de lipsa de competență a persoanei care și-a asumat

responsabilitatea creșterii și educării lui. Totodată, se asigură monitorizarea

modului de creștere și îngrijire a copilului cu părinți plecati la munca in

starinatate.

Serviciul public de asistență socială are obligația ca în primele șase luni de la

primirea copiei hotărârii de delegare a autorității părintești să realizeze, o dată la

două luni, vizite la domiciliul persoanelor desemnate de instanță, pentru a le

informa și consilia cu privire la răspunderea lor privind creșterea și îngrijirea

copilului, după care aceste vizite vor avea loc semestrial (art. 3 din Procedura de

monitorizare menționată). Fiecare vizită se finalizează cu un raport ce cuprinde

concluziile cu privire la evoluția copilului și la modul în care acesta este îngrijit,

cuprinzând și informații privind performanțele școlare, starea fizică (înțelegând

prin aceasta, apreciem noi, starea de sănătate), grupul de prieteni și anturajul

copilului.

CONCLUZII

Faptul că legiuitorul român s-a preocupat de situația copiilor ai cărui părinți pleacă

să lucreze în străinătate este, fără îndoială, benefic. Se reduce astfel riscul

abandonului copiilor sau al exploatării acestora de către persoane străine, care să

profite de lipsa lor de ocrotire părintească. Chiar dacă lipsa părinților este oricum

extrem de dureroasă pentru orice copil și nu poate fi suplinită de avantajele

materiale pe care le aduce munca acestora în străinătate, lăsarea copilului în grija

unei persoane din familia lărgită, precum și monitorizarea modului în care aceasta

își îndeplinește obligațiile părintești cu privire la persoana acestuia constituie un

minim de siguranță și de protecție pentru el. Însă, o completare a acestor dispoziții

ale legii și ale legislației secundară aferente este foarte necesară în ceea ce privește

situația copiilor ai cărui părinți nu sesizează serviciul public de asistență socială

înainte de plecarea la muncă în străinătate sau a celor care nu se întorc în țară după

trecerea unui an de la delegarea drepturilor și obligațiilor părintești cu privire la

persoana copiilor lor. Interesul superior al copilului trebuie să primeze în

rezolvarea legislativă a tuturor aspectelor care privesc această problematică din

ce în ce mai acută a protecției copiilor cu părinții plecați la muncă în străinătate.

În acest sens, este important ca posibilitatea autorităților publice locale de a iniția,

prin intermediul serviciilor de asistență socială, campanii de informare a părinților

cu privire la conștientizarea riscurilor asumate prin plecarea lor la muncă în

străinătate și a obligațiilor ce le revin în situația în care decid să facă acest lucru84

să nu rămână literă moartă. Conștientizarea riscurilor pe care astfel de situații le

presupun pentru copii și implicarea societății în prevenirea și combaterea lor este

întotdeauna benefică.

Anexa 1

Procedura de monitorizare a modului de creştere şi îngrijire a copilului cu

părinţi plecaţi la muncă în străinătate, precum şi serviciile de care aceştia pot

beneficia Art. 1 Prezenta procedură se referă la monitorizarea modului de creştere

şi îngrijire a copilului cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate, precum şi a celor

care au revenit în ţară după o experienţă de migraţie de cel puţin 12 luni.

Art. 2 (1) Serviciul public de asistenţă socială solicită anual, în ultimul trimestru

al anului, unităţilor şcolare care funcţionează pe raza lor administrativ teritorială,

date şi informaţii cu privire la copiii aflaţi în următoarele situaţii:

a) copii cu ambii părinţi plecaţi;

b) copii cu părintele unic susţinător;

c) copii cu un singur părinte plecat;

d) copii reveniţi în ţară după o experienţă de migraţie de cel puţin 12 luni.

(2) Unitatea şcolară are obligaţia de a transmite datele prevăzute la alin. (1) în cel

mult 15 zile calendaristice/lucrătoare de la solicitare.

(3) După primirea datelor, serviciul public de asistenţă socială are obligaţia de a

se deplasa la adresa la care sunt îngrijiţi copiii aflaţi în situaţiile prevăzute la alin.

(1) lit. a) şi b) şi de a verifica dacă sunt respectate prevederile art. 104-105 din

Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului,

republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Serviciul public de

asistenţă socială are obligaţia de a se deplasa şi la domiciliul copiilor aflaţi în

situaţiile prevăzute la alin. (1) lit. c) şi d).

(4) În situaţia în care constată că nu există persoana desemnată de către instanţă,

serviciul public de asistenţă socială are obligaţia de a informa persoana în

îngrijirea căreia se află copilul cu privire la prevederile art. 16 alin. (2) din Legea

nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, republicată, cu

modificările şi completările ulterioare.

(5) Persoana care se ocupă de creşterea şi îngrijirea unui copil cu părinte/părinţi

plecaţi la muncă în străinătate are obligaţia de a pune la dispoziţia serviciului

public de asistenţă socială toate datele şi informaţiile pe care le deţine cu privire

la adresa la care pot fi contactaţi părinţii în străinătate şi de a face dovada că

menţin legătura cu aceştia.

(6) Cu ocazia vizitei la domiciliu reprezentantul serviciului public de asistenţă

socială completează fişa de identificare a riscurilor prevăzută la art. 7 alin. (1) lit.

b) din anexa nr. 2 a prezentei hotărâri.

Art. 3 (1) În primele 6 luni după primirea copiei hotărârii de delegare a autorităţii

părinteşti în condiţiile prevederilor art. 105 alin. (9) din Legea nr. 272/2004,

republicată, serviciul public de asistenţă socială realizează lunar vizite la

domiciliul persoanelor desemnate de instanţă, în vederea informării şi consilierii

acestora cu privire la răspunderea pentru creşterea şi îngrijirea copilului. Ulterior

vizitele vor fi realizate trimestrial/semestrial.

(2) După efectuarea vizitei, reprezentantul serviciului public de asistenţă socială

întocmeşte un raport privitor la evoluţia copilului şi a modului în care acesta este

îngrijit, care să cuprindă în mod obligatoriu informaţii cu privire la performanţele

şcolare, starea fizică a copilului, grupul de prieteni şi anturajul copilului/copiilor.

Concluziile evaluării sunt comunicate şi persoanelor desemnate de către instanţă

să se ocupe de creşterea şi îngrijirea copilului, care sunt sprijinite în luarea unor

măsuri în funcţie de cauzele identificate. În situaţia în care în familie sunt îngrijiţi

mai mulţi copii se întocmeşte raport pentru fiecare, inclusiv pentru cei care nu

sunt de vârstă şcolară.

(3) În situaţia în care se constată scăderea randamentului şcolar, reprezentantul

serviciului public de asistenţă socială informează în scris învăţătorul/dirigintele

copilului, care are obligaţia de a solicita sprijinul consilierului şcolar.

(4) În situaţia în care în urma evaluării se constată că există suspiciuni de afectare

a stării emoţionale a copilului, reprezentantul serviciului public de asistenţă

socială solicită sprijinul unui psiholog, în vederea includerii acestuia în cadrul

unui program de consiliere psihologică. Dacă la nivel local nu există psiholog,

reprezentantul serviciului public de asistenţă socială solicită sprijinul direcţiei

generale de asistenţă socială şi protecţia copilului.

(5) Dacă în termen de 3 luni de la înscrierea la școală a copilului cu părinţi plecaţi

la muncă în străinătate, situaţia şcolară şi integrarea acestuia în mediul şcolar nu

se îmbunătăţesc, învăţătorul/dirigintele, cu aprobarea directorului unităţii de

învăţământ, are obligaţia de a solicita sprijinul consilierilor şcolari din cadrul

centrului judeţean de resurse şi asistenţă educaţională sau, după caz, centrului

Municipiului Bucureşti de resurse şi asistenţă educaţională.

(6) În situaţia în care în urma vizitelor efectuate potrivit prevederilor alin. (1) se

constată degradarea stării de sănătate a copilului care are părinţii plecaţi la muncă

în străinătate, reprezentantul serviciului public de asistenţă socială are obligaţia

de a contacta medicul de familie şi a solicita sprijinul acestuia în ceea ce priveşte

verificarea stării de sănătate a acestuia.

(7) În situaţia în care în urma vizitelor efectuate potrivit prevederilor alin. (1) se

constată afilierea copilului cu părinţi plecaţi la un grup de prieteni cu

comportament infracţional, se solicită sprijinul direcţiei generale de asistenţă

socială şi protecţia copilului, concomitent cu informarea unităţii şcolare la care

acesta este înscris.

(8) Pentru situaţiile prevăzute la alin. (3)-(7) reprezentantul serviciului public de

asistenţă socială întocmeşte planul de servicii.

Art. 4 În vederea sprijinirii familiilor pentru creşterea şi îngrijirea copilului cu

părinţi plecaţi la muncă în străinătate, serviciul public de asistenţă socială

îndeplineşte următoarele atribuţii:

a) urmăreşte menţinerea relaţiilor personale ale copiilor cu părinţii care sunt

plecaţi la muncă în străinătate;

b) organizează programe de educaţie parentală destinate părintelui care se ocupă

de creşterea şi îngrijirea copilului, după plecarea celuilalt părinte la muncă în

străinătate, respectiv persoanelor desemnate a se ocupa de creşterea şi îngrijirea

copiilor afectaţi de migraţie;

c) organizează întâlniri trimestriale sau ori de câte ori este necesar cu persoanele

care se ocupă de creşterea şi îngrijirea copiilor, precum şi cu părintele care se

ocupă de creşterea şi îngrijirea copilului, după plecarea celui de al doilea părinte

la muncă în străinătate;

d) facilitează şi sprijină menţinerea unui contact permanent între reprezentanţii

unităţii de învăţământ pe care o frecventează copilul şi persoana în grija căruia

acesta a fost lăsat de părinţi;

e) încurajează părintele sau, după caz, persoana în grija căreia a fost lăsat copilul

şi cadrele didactice să stabilească acorduri de învăţare, adecvate nevoilor acestora

care să cuprindă în mod explicit scopurile, aşteptările şi responsabilităţile ce revin

şcolii şi familiei;

f) sprijină părintele sau, după caz, persoana în grija căreia a fost lăsat copilul în

utilizarea metode de consiliere care să faciliteze comunicarea în familie,

rezolvarea problemelor etc.

ANEXA 1 - FORMULAR DE ÎNREGISTRARE A DATELOR DESPRE COPIII

CU PĂRINŢI PLECAŢI LA MUNCĂ ÎN STRĂINĂTATE ȘI DESPRE COPIII REVENIȚI ÎN ȚARĂ DUPĂ O PERIOADĂ DE ȘEDERE ÎN STRĂINĂTATE ALĂTURI DE PĂRINŢI MAI MARE DE UN AN

1. Unitatea de învăţământ

Denumirea unităţii școlare _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ __ _ _ _ _ _ _ _ _ _

Strada _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ Nr. _ _ __ _ _ Sectorul _ _ _ _ _Oraș_ _ _ _ _ _ _ _ _Județ_ _ _ _ _ _

Tipul unităţii _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _

2. Copil: Nume _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ Prenume _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _

3. Codul Numeric Personal al copilului └┴┴┴┴┴┴┴┴┴┴┴┴┘

4. Adresa la care locuiește copilul:

Judeţul _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _

Municipiul/ Oraşul/Comuna _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _

Localitatea componentă/ Satul _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _

Strada _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ Nr_ _ Bloc_ _ Scara _ _ Etaj _ _ Apart _ _sector _ _

Telefon _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ E-mail _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _

5. Nume și prenume mamă _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _

6. Nume și prenume tată _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _

7. Copilul se află, la data de ........................., într-una din următoarele situaţii1:

- Ambii părinți plecați la muncă în străinătate _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ 1 - Părintele unic susținător plecat la muncă în străinătate, şi anume:

o Mama _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ 2

o Tata _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ __ _ _ _ _ _ _ 3 - Unul dintre cei doi părinţi e plecat la muncă în străinătate, şi anume:

1 Copiii pentru care se completează codul 6 se pot regăsi si la una din categoriile anterioare dacă părinții lor au rămas în continuare în străinătate, astfel că, codul 6 poate fi bifat și împreună cu un alt cod. Dintre codurile 1-5 trebuie ales unul singur.

Acest formular se completează pentru fiecare copil (vârsta între 0 și 17 ani împliniți) ani, având cetăţenia

română, care, la data de ……………………… , se află în una din următoarele situaţii:

1. are ambii părinţi plecaţi în străinătate;

2. are unicul părinte susţinător plecat în străinătate;

3. are un singur părinte plecat în străinătate;

4. este un copil revenit în ţară în acest an, care a experimentat o perioadă de şedere în străinătate alături de părinţi mai mare de un an.

o Mama _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ 4

o Tata _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ 5 - Copil revenit în țară în acest an, care a experimentat o perioadă de ședere în străinătate

alături de părinți mai mare de un an, de_ _ ani în țara _ _ _ 6

8. Persoana în grija căreia a rămas copilul (fie altă persoană, fie un părinte)

Nume și prenume _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _

9. Gradul de rudenie dintre persoana în grija căreia a rămas copilul şi acesta :

- părinte / reprezentant legal _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ __ 1

- rude până la gradul IV _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ 2 detaliați tipul_ _ _ __ _ _ _ __

- alte persoane (specificați) _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ 3

10. Persoana (alta decât părintele) în grija căreia a rămas copilul are delegată

autoritatea părintească asupra copilului ?

Da _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ 1

Nu _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ 2

11. Date de contact ale persoanei în grija căreia este copilul (părintelui, după caz)

Telefon : _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _

Adresă de e-mail: _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _

Adresa de domiciliu:

Judeţul _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _

Municipiul/ Oraşul/Comuna _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _

Localitatea componentă/ Satul _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _

Strada _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ Nr_ _ Bloc_ _ Scara _ _ Etaj _ _ Apart _ _ sector _ _

Alte mențiuni _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _

12. Țara/țările în care este plecat părintele/sunt plecaţi părinții copilului și date de contact o Mama Denumire ţară _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _

Telefon : _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _

Adresă de e-mail: _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _

Adresă: _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _

o Tata Denumire ţară _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _

Telefon : _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _

Adresă de e-mail: _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _

Adresă: _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _

* Notă: Acest formular se completează de către învățător/profesor diriginte sau de către reprezentantul SPAS. Pe baza formularelor individuale se completează tabelele care vor fi transmise de la școală către SPAS sau de la SPAS către școală.

Procedura prealabilă

O prima obligaţie, în urmă căreia va fi iniţiată întreagă procedură, este aceea a

reprezentantului legal al minorului care doreşte să plece la muncă în străinătate, de a anunţa în

scris, cu cel puţin 40 de zile înainte, Serviciul de Asistenţă Socială din cadrul Primăriei de

domiciliu, că urmează să plece la muncă în străinătate şi de a indica persoană căreia vrea să-i

delege exercitarea autoritatea părintească pentru această perioadă.

Un aspect de care trebuie să ţină cont în desemnarea acestei persoane, este referitor la

calitatea de membru al familiei extinse pe care trebuie s-o îndeplinească persoană desemnată.

În sensul Legii 272/2004, familia extinsă este formată din rudele copilului până la gradul IV

de rudenie. Astfel pot fi desemnaţi: bunicii, străbunicii, unchiul, mătuşa, fratele bunicilor,

verişorii, un alt frate/soră, sau persoanele devenite prin adopţie astfel de rude.

Vârstă majoratului(18 ani) şi capacitatea deplină de exerciţiu reprezintă alte condiţii

imperative impuse de lege, pe care va trebui să le îndeplinească persoana desemnată pentru a

putea fi încuviinţată de către instanţa de tutelă. În privinţa capacităţii depline de exerciţiu,

trebuie avute în vedere şi excepţiile ce constau fie în acordarea anterioară a capacităţii depline

de exerciţiu de către instanţa de tutelă, în anumite cazuri, fie în dobândirea capacităţii depline

de exerciţiu prin căsătorie.

O ultimă condiţie regăsită în textul de lege impune persoanei desemnate de către

părinţi/părinte „să îndeplinească condiţiile materiale şi garanţiile morale necesare creşterii şi

îngrijirii unui copil”, aspecte care vor trebui dovedite prin depunerea de înscrisuri care să

ateste că are posibilitatea financiară de a întreţine şi creşte minorul şi că este cunoscută cu un

comportament adecvat în societate, pretabil creşterii şi educării minorului.

Procedura în faţa instanţei

Cererea va fi înaintată fie de către persoana interesată fie de Serviciul Public de Asistenţă

Socială către instanţa de tutelă. Noul Cod Civil creează un concept nou, instanţa de tutelă.

Înfiinţarea, organizarea, funcţionarea instanţei de tutelă se vor realiza, în viitor, prin legea care

reglementează sistemul judiciar

Persoana indicată de părinţi/părinte va fi întrebată de către completul de judecată, cu ocazia

analizării cererii, dacă îşi dă acordul pentru a prelua autoritatea părintească pentru perioada

indicată de părinţi, care nu poate fi mai mare de un an. În urma obţinerii consimţământului

persoanei care va prelua exercitarea autorităţii părinteşti și a analizării aspectelor privind

condiţiile materiale şi garanţiile morale oferite, instanţa se va pronunţa asupra lor în maxim 3

zile, procedura fiind una necontencioasă.

Hotărârea instanţei de confirmare a delegării autorităţii părinteşti va cuprinde enumerarea

drepturilor şi obligaţiilor încredinţate precum şi limitele acestora. Respectiva hotărâre

urmează a fi comunicată de către instanţă primarului de la domiciliul părinţilor sau tutorelui,

precum şi primarului de la domiciliul persoanei delegate.

Procedura post-judiciară

Persoană delegată va fi obligată să urmeze un program de consiliere efectuat de serviciul de

asistenţă socială.

Ulterior comunicării unei copii de pe hotărârea de delegare către primarul de la domiciliul

părinţilor sau tutorelui, precum şi către primarul de la domiciliul persoanei căreia i se deleagă

autoritatea părintească, serviciul de asistenţă socială realizează o dată la două luni vizite la

domiciliul celor ce le-a fost delegată autoritatea părintească, în vederea consilierii acestora cu

privire la răspunderea pentru creşterea şi îngrijirea copilului. Ulterior vizitele vor fi realizate

semestrial, ceea ce înseamnă că va mai avea loc o singură vizită, dat fiind faptul că perioada

maximă de delegare a autorităţii părinteşti poate fi de maxim 1 an de zile, conform art. 105 alin.

3 din Legea 272/2004.

După fiecare vizită efectuată, se va întocmi de către reprezentantul serviciului public de

asistenţă socială, câte un raport privind evoluţia copilului, care va conţine informaţii privind

modul în care este îngrijit, perfomanţele şcolare, starea fizică a copilului, grupul şi anturajul

său.

În cazul în care constată probleme ale minorului privind situaţia şcolară, anturajul dăunător,

starea medicală sau alte aspecte negative care au intervenit pe parcursul supravegherii, serviciul

public de asistenţă socială are obligaţia de a anunţa de îndată şi de a solicita sprijin, consilierului

şcolar, psihologului, direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţie a copilului, medicului de

familie, sau oricărei alte autorități/instituţii publice locale.

Situaţia părinţilor care au plecat în străinătate anterior

intrării în vigoare a prezentelor dispoziţii şi în prezent au

copii minori în România

Pentru aplicarea unitară a dispoziţiilor prevăzute de art. 104-108 din Legea 272/2004 a fost

emisă Hotărârea nr 691 din 19 august 2015, publicată în Monitorul Oficial din 01.09.2015, prin

care s-a instituit o obligaţie pentru Serviciul public de asistenţă socială de a solicita în ultimul

trimestru al fiecărui an calendaristic, date de la unităţile şcolare care funcţionează pe raza lor

teritorial administrativă, cu privire la copiii ai căror părinţi/părinte se află plecaţi în străinătate

și copiii reveniţi în ţară după o şedere în străinătate alături de părinţi mai mare de un an.

În astfel de cazuri, după primirea datelor, reprezentanţii serviciului public de asistenţă socială

au obligaţia de a se deplasa la adresele indicate, unde se află copii îngrijiţi şi de a verifica

respectarea dispozițiilor art. 104-105 din Legea nr 272/2004 privind protecţia şi promovarea

drepturilor copilului. În situația în care persoana în îngrijirea căreia se află copilul nu a parcurs

procedura conform prevederilor art. 104-106 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 272/2004, republicată,

i se va pune în vedere că are obligaţia de a anunţa în termen de 48 de ore autoritatea

administraţiei publice locale în a cărei rază îşi are sediul sau domiciliul cu privire la acest lucru.

Totodată, serviciul public de asistenţă socială va solicita date şi informaţii cu privire la adresa

la care pot fi contactați părinţii în străinătate, precum şi dovada faptului că persoana care se

ocupă de creșterea copilului menţine legătură cu părinții. În urma respectivei vizite

reprezentantul serviciului public de asistenţă socială va completa Fişa de identificare a riscurilor

prevăzută la art 7 din Anexa 2.

Prezenţele reglementări sunt aplicabile şi în cazul familiilor plecate la muncă în străinătate

anterior intrării în vigoare a acestor dispoziţii, şi care în prezent au copii minori care locuiesc

în România.

Rolul școlii și al cadrelor didactice în protecția copiilor cu părinții placați

la muncă în străinătate.

În nenumărate dezbateri și documente privind sistemul de protecție a copilului, a fost subliniată

necesitatea colaborării permanente între serviciile de asistență socială și unitățile de

învățământ, atât la nivel instituțional, cât și la nivelul persoanelor aflate în legătură și

comunicare directă cu copiii, beneficiarii eforturilor ambelor părți. În practică, acest lucru e

deficitar. Însă noua procedură de monitorizare a modului de creştere şi îngrijire a copilului cu

părinţi plecaţi la muncă în străinătate şi serviciile de care aceştia pot beneficia (anexă la

Hotărârea 691/ 2015 de aprobare a Procedurii…) prevede obligații pentru instituțiile școlare și

cadre didactice care au menirea de a susține eforturile de identificare a copiilor rămași singuri

acasă ale serviciilor publice de asistență sociale.

Astfel, școlile au obligaţia de a transmite lista nominală a copiilor aflaţi în situaţiile

prevăzute de lege în cel mult 15 zile calendaristice de la solicitare. Lista va cuprinde numele şi

prenumele copilului, numele şi prenumele părinţilor sau, după caz, ale părintelui şi adresa de

domiciliu a acestuia. Copiii avuți în vedere sunt cei ce se află în următoarele situații:

a) copii cu ambii părinţi plecaţi în străinătate;

b) copii cu părintele unic susţinător plecat în străinătate;

c) copii cu un singur părinte plecat în străinătate;

d) copii reveniţi în ţară după o perioadă de şedere în străinătate alături de părinţi mai mare de

un an.

De asemenea, dacă se constată scăderea randamentului şcolar al copilului,

învăţătorul/dirigintele copilului are obligaţia de a solicita sprijinul consilierului şcolar şi

de a anunţa în scris reprezentantul serviciului public de asistenţă socială. În prezent există

un consilier școlar la 800 de copii. Copiii și cadrele didactice au cerut de-a lungul anilor mărirea

numărului de consilieri școlari astfel încât să revină un număr de 300 de elevi la un consilier

școlar. Importanța lor în mediul școlar este evidentă. Această problemă pare să găsească cu greu

o soluție pentru școlile din mediul rural, dispersate în zone greu accesibile, cu un număr mic de

elevi care nu va permite numirea unui consilier într-o școală din mediul rural. Una dintre

rezolvări o constituie solicitarea sprijinului consilierilor şcolari din cadrul centrului judeţean de

resurse şi asistenţă educaţională .

Organizarea cu regularitate a activităților extrașcolare sau de petrecere a timpului liber

(sport, manifestări culturale, concursuri, ateliere de muzică, dans, fotografie, educație digitală,

excursii scurte dar cu impact asupra coeziunii grupurilor de copii) au marele avantaj de a oferi

copiilor contexte diferite de manifestare ce pot conduce la ameliorarea stării lor emoționale și

la dezvoltarea unor relații de încredere cu cadrele didactice. Încrederea în învățător sau diriginte

face posibilă prevenirea abandonului școlar, îmbunătățirea rezultatelor școlare sau dezvăluirea

problemelor și a situațiilor de abuz la care sunt supuși copiii.

Copiii beneficiază de o singură formă de reprezentare a lor în instituția școlară: Consiliul

Elevilor. Gândit ca o formă de participare reală a copiilor la procesul decizional al școlii, CE

poate fi implicat în organizarea activităților extracurriculare și la integrarea socială și școlară a

copiilor din familiile de migranți. Copiii pot deveni primele persoane de sprijin emoțional sau

educațional pentru alți copii.

Proiectul Codului de etică pentru învățământul preuniversitar postat pe site-ul Ministerului

Educației conține prevederi ce pot fi reluate în viitoarele reglementări privind problematica

copiilor ai căror părinți se află la muncă în străinătate. Art. 8 stabilește că în relația cu

părinții/tutorii legali sau cu persoanele responsabile cu instruirea și educația (așadar și persoana

nominalizată) cadrele didactice trebuie să respecte câteva norme de conduită: acordarea de

consultanţă părinţilor/tutorilor legali în educarea propriilor copii şi susţinerea rolului parental;

b) stabilirea unei relaţii de încredere mutuală, a unei comunicări deschise şi accesibile; c)

disponibilitatea pentru rezolvarea problemelor educative enunţate de către părinţi/ tutori legali;

d) informarea părinţilor/tutorilor legali despre toate aspectele activităţii elevilor prin furnizarea

explicaţiilor necesare înţelegerii şi aprecierii conţinutului serviciilor educative; e) informarea

părinţilor/tutorilor legali despre evoluţia activităţii şcolare, evitând tendinţele de prezentare

parţială sau cu tentă subiectivă. Așa cum se observă, cadrele didactice sunt obligate să comunice

permanent cu părinții, să-i informeze, ceea ce presupune contacte directe, vizite la domiciliu,

discuții individuale etc.

Rolul reprezentantului serviciului public de asistenţă socială în

protecția copiilor cu părinții plecați la muncă în străinătate și pentru

care nu a fost desemnată persoana care să se ocupe de îngrijirea

copilului

Pentru a stabili gradul de protecție a drepturilor unui copil este necesară evaluarea a trei

dimensiuni ale vieții lui: bunăstarea materială, accesul la educație de calitate și starea de

sănătate fizică, psihică sau emoțională. De aceea intervenția asistentului social sau persoanei

cu atribuții de asistență socială (manager de caz sau responsabilul de caz din DGASPC) ar trebui

să vizeze aceste trei aspecte care, numai prin complementaritate, pot conduce la o instrumentare

corectă a cazurilor aduse la cunoștința lui. De altfel, această procedură este obligatorie pentru

orice situație în care unui copil îi sunt amenințate drepturile sau se urmărește prevenirea

încălcării lor indiferent dacă părinții sunt sau nu plecați în afara țării.

Rolul asistentului social începe cu identificarea copiilor aflați în această situație și pentru

care nu s-a făcut transferul autorității părintești de la părinți către persoana desemnată să ofere

îngrijire copiilor ai căror părinți pleacă în străinătate.

Indiferent de sursa informațiilor care vor conduce la identificarea copiilor din familiile afectate

de migrație (cadre didactice, educatori, consilieri școlari, medicul de familie, alți asistenți

sociali, polițiști, lideri locali, vecinii sau alte persoane din comunitate), asistentul social are

mandatul și experiența necesară verificării imediate a situațiilor semnalate și facilitarea

accesului copiilor și persoanelor din sfera socială a copilului la serviciile de consiliere sau la

prestații prevăzute de lege. Acest lucru devine posibil prin asumarea rolului de liant între

diferite instituții active în comunitate: grădinița, școala, poliția locală, inspectorate școlare,

serviciul sanitar, alte servicii ale primăriei, alte instituții sau companii active în comunitate. În

acest fel, asistentul social are rolul de a iniția și a menține parteneriate utile între instituția

pe care o prezintă și ceilalți agenți locali.

Starea de vulnerabilitate prezumată a copiilor ai căror părinți sunt plecați la muncă în străinătate

creează în sarcina asistentului social obligația de a evalua situația copiilor, cu alte cuvinte de

a stabili în ce măsură plecarea ambilor sau a unuia dintre părinți pune în pericol sau reprezintă

un risc pe viitor pentru asigurarea unei dezvoltări normale a copilului. Evaluarea va viza:

A. Evaluarea condițiilor materiale cu consecințe asupra dezvoltării fizice, psihice sau

emoționale a copilului, cuprinzând nu numai aspectele veniturilor și ale spațiului de locuire

(fundamentale), dar și resursele pedagogice și de comunicare aflate la dispoziția copilului

(transport, manuale școlare, îmbrăcăminte și încălțăminte pentru a-i permite participarea

școlară, accesul la un spațiu adecvat de învățare, telefon mobil, calculator sau conexiune la

Internet pentru a stabili dacă este nevoie ca prin planul de servicii să se asigure comunicarea

audio/video cu părinții). Resursele de comunicare pot contribui la depășirea stresului emoțional

cauzat de perioadele lungi în care părinții sunt plecați. Conform cercetării realizate în 2008,

32% dintre părinții plecați ”nu au făcut nicio vizită [în țară] în ultimul an, în timp ce 34% au

făcut o singură vizită”.

B. Accesul la educație de calitate presupune din partea asistentului social verificarea, prin

consultarea cu cadrele didactice, a efectelor migrației părinților asupra frecvenței și rezultatelor

școlare. Studiul amintit mai sus nu a indicat un impact ridicat asupra performanței școlare

(numai 10% din cazuri au avut scăderi semnificative), însă a fost înregistrat un număr ridicat

de adolescenți care au abandonat școala preferând un loc de muncă. Așadar, pentru asistentul

social este relevant să afle în ce tip de muncă au fost implicați copiii care au renunțat la școală

pentru a depista la timp cazurile de exploatare a muncii lor, incluzând situațiile când, în special

fetele, decid să rămână acasă pentru a avea grijă de frații și surorile mai mici. Integrarea

preșcolară sau școlară (inclusiv programul ”A doua șansă” pentru cei care au abandonat sau nu

au fost niciodată la școală) reprezintă elemente indispensabile în prevenirea efectelor negative

asupra copilului asociate cu migrația părinților săi.

C. Dezvoltarea fizică, psihică sau emoțională. În repetate rânduri s-a subliniat starea de

vulnerabilitate și suferință emoțională a copilului care dau naștere unor nevoi specifice de

evaluare periodică și monitorizare a stării lor de către specialiștii desemnați prin lege să preia

această responsabilitate. Întrucât părinții sau ceilalți adulți din apropierea copilului (bunici, alte

rude) tind să minimalizeze sau să ignore complet acest risc, asistentului social îi revine obligația

de a oferi copilului accesul la servicii individualizate astfel încât acestea să răspundă nevoilor

personale ale acestuia. În această categorie de servicii trebuie să figureze serviciile de protecție

a copilului, serviciile de consiliere pentru copii și părinți, activitățile extrașcolare, centrele de

zi cu specific educațional, servicii medicale, consiliere juridică pentru familiile în grija cărora

se află copiii, servicii specializate de protecție și reabilitare destinate copiilor cu dizabilități,

servicii de informare în vederea prevenirii consumului de droguri și comiterii de fapte penale.

D. Respectarea legii. În cazul identificării unor copii lasați în grija unor persoane fără ca

acestea să fie confirmate de instanța de tutelă, asistentul social aduce la cunoștința șefului

serviciului din care face parte această situație, care are obligația de a informa în scris persoana

în îngrijirea căreia se află copilul cu privire la prevederile legale (art. 16 alin. (2) din Legea nr.

272/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare). Persoana care se ocupă de

creşterea şi îngrijirea unui copil cu părinte/părinţi plecat/plecaţi la muncă în străinătate are

obligaţia de a pune la dispoziţia serviciului public de asistenţă socială toate datele şi informaţiile

pe care le deţine cu privire la adresa la care pot fi contactaţi părinţii în străinătate şi de a face

dovada că menţine legătura cu aceştia. Cu ocazia vizitei la domiciliu, reprezentantul serviciului

public de asistenţă socială completează fişa de identificare a riscurilor prevăzută de lege (art. 7

alin. (1) lit. b) din anexa nr. 2 la Hotărârea nr. 691/ 2015.