SĂMÂNŢA BUNĂ

Sâmbătă, 1 Iulie 2017

Plecați-vă urechea și ascultați glasul meu! Fiți cu luare aminte și ascultați cuvântul meu!Isaia 28.23

Ce se aude și ce nu

Doi prieteni mergeau ziua în amiaza mare de-a lungul unei străzi foarte aglomerate și gălăgioase. Unul dintre ei întrebă: „Auzi greierele țârâind?“. — „În învălmășeala de glasuri?“, spuse celălalt. Primul, fiind zoolog, avea o ureche exersată pentru astfel de sunete ale naturii. În loc de un răspuns a lăsat să cadă o monedă. Imediat, mai mulți oameni s-au întors. „Auzim numai ce vrem să auzim“, spuse el.

Și urechea noastră este inundată adesea de informații. Mai este în măsură să audă glasul lui Dumnezeu? Luați de o vâltoare de activități, suntem în pericol să fim surzi la ceea ce este mai important. Dar cum vorbește Dumnezeu? Pe de o parte, El vorbește prin natură: „Cerurile spun slava lui Dumnezeu, și întinderea lor vestește lucrarea mâinilor Lui … Și aceasta fără vorbe, fără cuvinte al căror sunet să fie auzit“ (Psalmul 19.1-3). Dumnezeu ne vorbește și prin Biblie. Mai presus de toate, Dumnezeu ne vorbește în Biblie prin Fiul Său Isus Hristos. El este Dumnezeu și Om într-o Persoană. Viața Sa dumnezeiască, desăvârșită, dragostea Sa, care este mai tare decât moartea – toate acestea ne pretind să ne încredem în El și să-L cunoaștem mai bine. El ne dă ceea ce nimeni nu ne poate da: viața veșnică.

SĂMÂNŢA BUNĂ

Duminică, 2 Iulie 2017

Și Cuvântul S-a făcut trup și a locuit printre noi, plin de har și de adevăr. Și noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava Singurului născut din Tatăl.Ioan 1.14

… Cel ce a fost arătat în trup … a fost propovăduit printre neamuri, a fost crezut în lume, a fost înălțat în slavă.1 Timotei 3.16

„Și Cuvântul S-a făcut trup și a locuit printre noi.“ Cât de mare și de necuprins este pentru noi acest adevăr! Faptul că acest Cuvânt a devenit Om, care a fost și este în Persoana lui Dumnezeu (Ioan 1.1), întrece toate imaginațiile duhului omenesc. Dumnezeu, care până atunci a rămas ascuns oamenilor, a venit în Persoana Fiului pe pământ.

„Cel ce a fost arătat în trup“ – El a fost văzut printre oameni. El S-a descoperit oamenilor, nu în putere dumnezeiască și slavă judecătorească, ci în slava Sa morală în har și în adevăr. Această slavă morală, care a fost vizibilă toată viața Lui pe pământ, l-a pus pe omul păcătos, căzut, în lumina lui Dumnezeu. Și toți, care au venit prin credință la Isus, au recunoscut în această lumină slava singurului Fiu al Tatălui.

Da, în această slavă a Fiului se descoperă desăvârșirea lui Dumnezeu, în prim-plan stând în mod deosebit dragostea Lui, căci Tatăl L-a dat pe singurul Lui Fiu. Această dragoste a fost legată cu harul și adevărul; acestea sunt două trăsături, care Îl caracterizează în mod deosebit pe Domnul nostru.

SĂMÂNŢA BUNĂ

Luni, 3 Iulie 2017

Cum vom scăpa noi, dacă stăm nepăsători față de o

mântuire așa de mare …Evrei 2.3

Muntele de foc

Dimineața de 24 august a anului 79 d.H. în Pompeii, Italia, trebuie să fi fost una obișnuită. Orașul s-a trezit într-o zi de vară toridă ca toate celelalte dinainte. Locuitorii au luat micul dejun și, ca de obicei, și-au reluat ocupațiile zilnice. Oamenii din Pompeii erau ca și oamenii de astăzi. Unii erau nepăsători și răi. Alții erau cetățeni respectabili, preocupați de problemele orașului. Existau acolo săraci și bogați, oameni bolnavi și sănătoși, oameni care râdeau și plângeau, care se îngrijorau și își făceau planuri ca și cei din vremea noastră.

Probabil, puțini se gândeau la moarte în acea dimineață de august. La vreo doi kilometri nord de oraș se ridica Vezuviul cu o înălțime de vreo 1.200 metri. Nimeni nu a visat că un vulcan activ clocotea în interiorul muntelui. Era liniște; liniștea dinaintea dezastrului. Dar la începutul după-amiezii, distrugerea a izbucnit cu violență. Vârful muntelui s-a prăbușit și lavă, noroi și cenușă fierbinte, pietre, zgură și gaze sufocante au țâșnit din adâncimi. Aproximativ două mii de oameni și-au întârziat plecarea, pentru a-și salva comorile și pentru a-și căuta membrii familiei. Viețile lor au fost stinse de gazele toxice, iar trupurile lor au fost îngropate cu repeziciune de furtuna de pietre și cenușă.

SĂMÂNŢA BUNĂ

Marţi, 4 Iulie 2017

Luați seama … cu atât mai mult nu vom scăpa noi, dacă ne întoarcem de la Cel ce vorbește din ceruri.Evrei 12.25

Muntele de foc

În două zile, orașul a fost îngropat complet sub pătura groasă de materie vulcanică. Erupțiile ulterioare au îngropat orașul Pompeii și mai adânc. Acest înveliș a conservat foarte bine clădirile și ce a mai rămas din ele după cutremure. Trupurile oamenilor s-au descompus și au lăsat scobituri în cenușa întărită. Arheologii le-au refăcut formele turnând mase plastice în aceste cavități. Descoperirile arheologilor relatează despre un om bogat, care și-a adunat familia și slujitorii sub adăpostul beciului. Și-au luat cu ei alimente, dar gazele sufocante i-au găsit în ascunzătoarea lor. Stăpânul și un sclav s-au dus să deschidă ușa adăpostului lor. Au descuiat-o, dar mai departe nu au putut merge. Arheologii au găsit stăpânul cu punga cu bani la brâu și sclavul cu cheia. Dar a fost prea târziu pentru a se salva.

Muntele de foc – Vezuviul – rămâne o lecție dată de Dumnezeu omenirii. De aceea suntem avertizați să luăm seama la Cel ce ne vorbește prin Cuvântul Său. Nu vedem noi că bunătatea lui Dumnezeu ne îndeamnă la pocăință? Să nu ne împotrivim chemării la viață, căci ziua arătării dreptei judecăți a lui Dumnezeu este aproape!

SĂMÂNŢA BUNĂ

Miercuri, 5 Iulie 2017

Dumnezeu … poruncește acum tuturor oamenilor … să se pocăiască; pentru că a rânduit o zi în care va judeca lumea după dreptate …Faptele Apostolilor 17.30-31

Porunca lui Dumnezeu

Cuvântul „pocăință“ nu prea este plăcut urechilor oamenilor. Dar când îi întrebăm pe oameni de unde au rezultat atâtea necazuri în lume, ei se văd siliți să recunoască: păcatul este cauza răului. Iar în spatele păcatului stă satan care îi îndeamnă pe oameni la lucruri rele. Dar după aceste lucruri păcătoase urmează judecata lui Dumnezeu. Cei care n-au ascultat porunca lui Dumnezeu, vor ajunge acolo unde focul regretelor nu se va stinge niciodată.

Astăzi trebuie să fim fericiți că Dumnezeu mai vorbește despre pocăință. Mâine poate să ne vorbească despre judecată. Dumnezeu Își iubește creatura și dorește ca toți oamenii să vină în fața Sa cu pocăință. Pocăința nu este altceva decât o schimbare de atitudine față de Dumnezeu și cerințele Sale. Când Dumnezeu spune despre Fiul Său că „în nimeni altul nu este mântuire“, omul nu mai trebuie să caute alți înlocuitori ai Mântuitorului. Pe pământ și în cer nu este alt Nume dat oamenilor în care putem fi mântuiți. Dacă primim Cuvântul lui Dumnezeu, care este mai mare ca al tuturor oamenilor, vom găsi calea vieții, calea dorită de Dumnezeu pentru a nu merge în pierzarea veșnică.

SĂMÂNŢA BUNĂ

Joi, 6 Iulie 2017

Prietenul adevărat iubește oricând, și în nenorocire

ajunge ca un frate.Proverbe 17.17

Cugetări despre prieteni

Prieteniile adevărate sunt veșnice.

Uneori ne dăm seama cine sunt prietenii adevărați doar când este prea târziu.

Un prieten este unul care îți știe toate defectele, și totuși mai are ochi să-ți vadă și calitățile.

Un prieten de interes este mai primejdios decât un vrăjmaș.

Un prieten adevărat este acela care sosește când restul lumii pleacă.

Prieten adevărat este acela care te îndeamnă la bine și nu acela care îți laudă defectele.

Prietenul sigur îl cunoști din împrejurări nesigure. Când îți faci un nou prieten, nu uita pe cel vechi.

Să nu legi prietenie cu omul pe care nu-l poți respecta. Cât timp vei fi fericit vei număra mulți prieteni.

Adevăratul caracter al cuiva se vede și din prietenii… pe care nu și-i face.

Dacă nu poți spune ceva bun despre prietenii tăi, înseamnă că te-ai împrietenit cu cine nu trebuia.

SĂMÂNŢA BUNĂ

Vineri, 7 Iulie 2017

… slujitorii Săi care s-au încrezut în El, au călcat porunca împăratului … decât să slujească și să se închine altui dumnezeu decât Dumnezeului lor!Daniel 3.28

Credința are o cale

Credința are întotdeauna o cale; calea poate fi îngustă, dar ea este clară, plină de pace și fericire. Calea credinței aduce cu sine încercare în despărțirea de tot ceea ce Dumnezeu este despărțit prin natura Sa, de tot ce S-a despărțit Domnul Isus. Atunci, inima este sinceră ca și a celor trei tineri și a lui Daniel. Să-L onorăm tot mai mult pe Dumnezeu! El onorează credința. Acești tineri evrei L-au onorat pe Dumnezeu, iar Dumnezeu le-a dat onoare în strânsă legătură cu Numele Său. Acești tineri evrei au fost încercați și au rămas ascultători de Dumnezeu. În cuptor au ars numai legăturile lor. Împăratul poruncise să fie legați. Dar când a venit la cuptor, i-a văzut în compania Aceluia în a Cărui prezență focul nu are nicio putere. Credința activă și vie Îl găsește oriunde pe Dumnezeu și atunci nu se mai simte focul. Să ne temem de Dumnezeu și să-i dăm onoare Lui și nu chipului de aur înălțat de om în necredința și neascultarea lui. Întotdeauna, o astfel de credință este recompensată.

Cititorule, te simți sărman și asuprit? Încrede-te în Dumnezeu, pentru că El știe totul despre tine! El vrea să te facă fericit prin dragostea Sa. Ți-a fost cuprinsă inima de teamă ori s-au așezat umbre întunecate pe sufletul tău? Încrede-te în Dumnezeu, pentru că El îți cunoaște necazul și starea sufletească!

SĂMÂNŢA BUNĂ

Sâmbătă, 8 Iulie 2017

Îmi ridic ochii spre munți … De unde-mi va veni ajutorul?

Ajutorul îmi vine de la Domnul …Psalmul 121.1, 2

De sus!

În timpul celui de-al doilea război mondial, o femeie credincioasă a primit de la soțul ei aflat în prizonierat o carte poștală. Peste o propoziție, cenzura trăsese niște linii groase, negre. Creștina dorea mult să știe ce era scris sub acele linii negre și, cu mare grijă și răbdare, îndepărtă stratul care acoperea scrisul. Încetul cu încetul apăru la iveală textul inițial: „Să ne îndreptăm ochii în sus; de acolo vine ajutorul nostru!“. Autoritățile militare au considerat că propoziția respectivă se referea la bombardamentele dușmanilor asupra orașelor. Cât de mult se înșelau! Prizonierul credincios nu se referea la acele bombardamente dușmane. Ajutorul pentru creștini nu constă în mijloace omenești, oricât ar fi de puternice. Ajutorul nostru vine de la Dumnezeul cel veșnic.

El ne iubește. El ni S-a descoperit în Domnul Isus, care ne-a promis: „Cum M-a iubit pe Mine Tatăl, așa v-am iubit și Eu pe voi“ (Ioan 15.9). „Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi. Domnul este ajutorul meu, nu mă voi teme …“ (Evrei 13.5,6).

Celor pe care El i-a salvat, le-a promis: „… Mă voi întoarce și vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiți și voi“; „«Da, Eu vin curând.» Amin! Vino, Doamne Isuse!“ (Ioan 14.3; Apocalipsa 22.20).

Chiar astăzi poate veni de sus! Îl aștepți?

SĂMÂNŢA BUNĂ

Duminică, 9 Iulie 2017

… Omul acesta n-a făcut niciun rău.Luca 23.41

Omul acesta

Tâlharul de pe cruce a recunoscut în lumina lui Dumnezeu nu numai starea sa, ci și pe Acela, care era răstignit în mijloc. Crezând, a devenit conștient de distanța morală mare dintre el și Domnul. Chiar dacă Domnul era răstignit ca un răufăcător, tâlharul n-a văzut nicio vină în El. Dar nu numai atât! „Omul acesta n-a făcut niciun rău.“ Aceste cuvinte le regăsim în mărturia lui Iuda, a lui Pilat și a altora. Iuda Iscarioteanul a mărturisit că a vândut sânge nevinovat. Pilat a mărturisit de asemenea: „Eu nu găsesc nicio vină în El“. Dar cuvintele tâlharului la cruce vorbesc despre desăvârșirea morală a Domnului Isus (Ioan 19.6; Luca 23.41).

Harul i-a dăruit acestui tâlhar credință și lumină: 1. deși gloria Celui răstignit la mijloc era ascunsă sub smerirea Sa adâncă, totuși tâlharul L-a recunoscut ca Domn; 2. deși Isus purta numai o cunună de spini, tâlharul i s-a adresat ca împăratul de drept al împărăției; 3. deși pentru tâlharul de pe cruce nu mai exista nicio scăpare de la moarte, totuși pentru el devenise o realitate faptul că Domnul „va veni în Împărăția Sa“.

Duhul Sfânt a lucrat toate acestea în foarte scurt timp în sufletul tâlharului. El vorbea de parcă L-ar fi cunoscut pe Domnul de mulți ani. În timp ce mulți din jurul Domnului își exprimau batjocura lor, acest om a mărturisit caracterul desăvârșit al Persoanei Domnului Isus: „Omul acesta n-a făcut niciun rău“.

SĂMÂNŢA BUNĂ

Luni, 10 Iulie 2017

… Totul vine de la Tine și din mâna Ta primim ce-Ți aducem.

1 Cronici 29.14

Rugăciunea unei mame

Mama unui tânăr spăla hainele vecinilor din satul în care locuia, ca să se întrețină, în acest timp amestecând lacrimile unor rugăciuni fierbinți cu apa din vase, pentru ca fiul ei să fie mântuit. Mai târziu, fiul ei avea să devină învățătorul de școală duminicală, sub îndrumarea căruia a crescut D. L. Moody, omul care a zguduit mulțimi uriașe de ascultători prin predicile sale.

Cineva afirma că „rugăciunea este scara care ne pune în legătură cu Dumnezeu și pe care oamenii credincioși urcă și coboară, după nevoie. Credincioșii urcă pe această scară, ca să aducă din cer mângâierea și ajutorul lui Dumnezeu“. A vorbi omului modern despre rugăciune ar părea la prima vedere ceva inutil. Părinții moderni consideră rugăciunea ca un fapt demodat, o superstiție, misticism și primitivism. Cauza principală a acestei stări nefericite stă în faptul că oamenii trăiesc în necredință și păcat cu toate urmările sale rele. Nimic nu este atât de semnificativ ca rugăciunea. Orice altă activitate ne poate înșela asupra stării noastre spirituale: este mai ușor să te jertfești pentru alții decât să te rogi; chiar și un necredincios cu sentimente altruiste poate să facă un bine. Având în vedere marea putere a rugăciunii făcută cu credință, fiecare părinte este chemat la această lucrare.

SĂMÂNŢA BUNĂ

Marţi, 11 Iulie 2017

V-am spus aceste lucruri ca să aveți pace în Mine. În lume veți avea necazuri; dar îndrăzniți, Eu am biruit lumea.Ioan 16.33

Îndrăzniți!

Viața pe acest pământ este nesigură. Fiecare clipă poate aduce dezastrul, pericolul, suferința… Viața este plină de dificultăți neprevăzute. Nimeni nu poate spune ce ne aduce ziua de mâine. Omenirea trăiește într-un climat de neliniște, de teamă. În general, necunoscutul și neașteptatul este ceea ce produce cea mai mare panică în viața oamenilor.

Într-o astfel de situație se aude glasul Mântuitorului spunând: „Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă“. În prezența Mântuitorului dispare frica. Însă observăm cu regret că mulți oameni nu doresc să asculte chemarea Mântuitorului. Oamenii nu doresc să fie conduși pe căile vieții divine. Oamenii preferă să-și urmeze propriile căi, chiar dacă ele îi duc în dificultăți. Iată de ce avem cămine distruse, inimi frânte, persoane chinuite, copii abandonați… Egoismul și necredința omenirii lasă în urmă ruină și remușcări. În acest climat de necredință și instabilitate, care ne înconjoară, suntem chemați să îndrăznim să ne apropiem de Mântuitorul. El ne va dărui viața veșnică; El ne va conduce pe cărarea vieții cu brațul Său atotputernic; El este marele Biruitor care deschide fiecăruia o cale, o ieșire din necazul lui.

SĂMÂNŢA BUNĂ

Miercuri, 12 Iulie 2017

Aceștia … batjocoresc ce nu cunosc și se pierd singuri în ceea ce știu din fire …Iuda 10

Nu vă pierdeți sufletul!

Într-un compartiment al unui vagon de tren se aflau trei bărbați; doi dintre ei vorbeau cu aprindere, al treilea, un om mai în vârstă, stătea tăcut și asculta. Cei doi se întreceau în a critica: mai întâi oamenii politici, autoritățile, funcționarii, ziariștii… Din vorbă în vorbă, au ajuns și la credincioși, care primeau de la ei critică după critică. Între timp, bătrânul luă și el cuvântul și zise: „Văd că sunteți oameni cu priviri pătrunzătoare când este vorba despre greșelile altora. Nimeni nu poate sta în fața criticii voastre. Ați criticat foarte aspru credincioșii, adică cei care și-au pus încrederea în Isus Hristos. Pentru că și eu fac parte din această grupă de oameni cu frica lui Dumnezeu, îmi permit să vă pun întrebarea: Voi sunteți creștini?“. — „Da… negreșit… dar…“ — „Credincioșii pot să aibă toate aceste greșeli despre care ați vorbit. Să presupunem că între ei nu s-ar găsi niciunul sincer, deși sunt între ei atâția care se silesc să slujească Mântuitorului lor. Dar despre Isus, Mântuitorul, ce aveți de spus?“ — „Despre Isus, firește, nu se poate spune nimic rău.“ — „Atunci de ce nu-i dați inima voastră?“, zise bătrânul.

Ia aminte, cititorule, care vezi așa de bine paiul din ochiul aproapelui tău, care este credincios! De greșelile pe care le fac ei, vor da socoteală în fața lui Dumnezeu. Nu te lua după greșelile altora, nici după gândirea unuia sau a altuia, ci cercetează-te pe tine însuți, dacă tu slujești lui Dumnezeu sau nu! Dacă recunoști că Isus este Mântuitorul lumii, atunci de ce nu-ți încredințezi viața în mâinile Sale? Nu îți pierde singur sufletul!

SĂMÂNŢA BUNĂ

Joi, 13 Iulie 2017

… Este mâna Mea prea scurtă ca să răscumpere? Sau n-am Eu putere ca să izbăvesc? …Isaia 50.2

Cum citim?

Noirmoutier, una din insulele Franței, se află pe litoralul Atlanticului. Un drum de 4,5 km lungime leagă insula de uscat. Atunci când este reflux, timp de patru ore, acest drum poate fi folosit. Indicatoarele așezate la marginea drumului indică orele permise. Filip tocmai făcea o excursie cu părinții săi pe această insulă. Ziua frumoasă trecu mult prea repede. Tatăl avertiză că trebuie să se întoarcă: „Haideți, trebuie să ne întoarcem!“. Nu erau singurii care parcurgeau drumul de întoarcere. Filip nu vedea încă nimic din fluxul ce urma să se întoarcă, dar știa că tatăl citise informațiile de pe indicatoare. După ce ajunseră pe uscat și se uitară în urmă, văzură fluxul care creștea tot mai mult. Dar ce se mai vedea? O mașină întârziată încerca să ajungă la mal. Toată familia urmărea încordată ce se întâmpla. Mașina parcursese aproape jumătate din distanță, dar deodată apa inundă drumul și crescu așa de repede, încât mașina se opri. Pasagerii au trebuit să părăsească autovehiculul și să alerge la unul din turnurile de salvare de la marginea drumului. O barcă se îndrepta deja spre ei pentru a-i aduce la uscat. Mașina urma să fie remorcată la următorul reflux. Filip întrebă: „Tată, oamenii n-au putut să citească?“. — „Ba da, dar n-au crezut ce stă scris acolo ori s-au gândit că se adresează altcuiva.“

Cât de mulți fac exact așa cu Biblia! Ei citesc despre Salvatorul Isus Hristos. Dar mântuiți vor fi doar aceia care cred ce citesc și ascultă de Cuvântul lui Dumnezeu. Ceilalți merg în pierzare.

SĂMÂNŢA BUNĂ

Vineri, 14 Iulie 2017

De aceea, împărate, placă-ți sfatul meu! Pune capăt păcatelor tale … rupe-o cu nelegiuirile tale …Daniel 4.27

Înștiințarea dată împăratului

Pe orice pagină a istoriei neamului omenesc, în orice capitol, paragraf sau rând citim despre ruina totală, înstrăinarea lui în întregime de Dumnezeu. Greșeala cea mai mare în care poate cădea un om este să lucreze fără să țină seamă de Dumnezeu. Mai curând sau mai târziu, gândul lui Dumnezeu se va arăta lămurit și atunci toate planurile și socotelile omului vor fi zădărnicite. Așa a fost și cu împăratul Nebucadnețar. În bunătatea Sa nemărginită, Dumnezeu i-a dat curaj lui Daniel să-i spună împăratului să o rupă cu nelegiuirile. Marea greșeală a împăratului a fost că nu a ascultat înștiințarea.

În cuvintele Sale de înștiințare, Mântuitorul a spus: „Și ce ar folosi unui om să câștige toată lumea, dacă și-ar pierde sufletul? Sau ce ar da un om în schimb pentru sufletul său?“ (Matei 16.26). Neascultarea de înștiințările dumnezeiești duce la tot felul de rele. Într-adevăr, neascultarea conduce o mare parte din sistemul lumii fără Dumnezeu. De aceea trebuie să fugim de acest fel de gândire și să ne întoarcem la Dumnezeu care ne dăruiește viața veșnică. O, cât de tragică este o viață zidită pe speranța câștigului în această lume! Hristos Domnul a arătat în cuvintele Sale că sufletul are înaintea Sa o valoare supremă, veșnică, fiind mai valoros decât întreaga lume.

SĂMÂNŢA BUNĂ

Sâmbătă, 15 Iulie 2017

Vai de cei ce numesc răul bine, și binele, rău, care spun că întunericul este lumină, și lumina, întuneric …Isaia 5.20

Maimuța și papagalul

Un om avea o maimuță și un papagal, care a fost învățat să răspundă „bine“ ori de câte ori era întrebat: „Ce mai faci?“. Într-o zi, omul a plecat de acasă uitând să închidă papagalul în colivie și astfel acesta a rămas liber în cameră împreună cu maimuța. Rămași singuri, din nimic s-au luat la bătaie. Când omul s-a întors acasă, papagalul, cu multe pene smulse, stătea într-un colț. Maimuța, și ea zgâriată pe față, stătea supărată în alt colț. Ca de obicei, omul nostru, intrând în cameră, a întrebat: „Ce mai faceți?“. Atunci, papagalul a răspuns cum era învățat: „Bine, bine“, dar numai bine nu era.

Uneori, scene asemănătoare se petrec și în unele familii. Când într-o căsnicie se ivește cearta, greșeala este întotdeauna a amândurora. Când într-o casă lucrurile nu merg bine, vina este atât a bărbatului, cât și a femeii. Unde soțul este un om cu judecată, de obicei și soția este o femeie cu blândețe și se împlinește astfel urarea din bătrâni la căsătorie: „Anul întâi să vă fie cu bucurie, al doilea an de mângâiere și ceilalți de mulțumire“. Familiile care nu spun răului bine și binelui rău și trăiesc sub îndemnurile Scripturii, sunt așa de unite, încât numai moartea le desparte. O astfel de familie dorim fiecărui cititor.

SĂMÂNŢA BUNĂ

Duminică, 16 Iulie 2017

Pentru că Fiul Omului a venit să caute și să mântuiască

ce era pierdut.Luca 19.10

Căutare

Tot ce a gândit și a făcut Mântuitorul avea ca scop mântuirea celor ce erau pierduți în păcate. Domnul știa că în Ierihon trăia Zacheu, mai-marele vameșilor, și că acesta dorea să-L vadă. Pentru Zacheu, Domnul a oprit tot convoiul care-L însoțea și a stat de vorbă cu el. Ce mult iubește Domnul Isus pe un păcătos! El ne cunoaște pe toți și vrea să ne facă fericiți, cu toate că nu merităm acest lucru. Probabil, de multe ori am avut deja ocazia să ascultăm Evanghelia. Am folosit oare ocazia aceea minunată să primim mântuirea oferită prin credința în lucrarea Mântuitorului?

Domnul și Mântuitorul vrea să ne ierte păcatele, să ne împace cu Dumnezeu Tatăl și să ne facă fericiți pentru prezent și pentru veșnicie. El vrea să ne dăruiască o viață nouă. Ferice de cel ce primește darul Domnului!

Zacheu era plin de dorința de a-L vedea pe Domnul Isus. Era o dorință tainică, lăuntrică a inimii sale. Avem și noi o astfel de dorință? Unii o pot numi curiozitate. Dar nu este așa, ci este ceva mai adânc, este o sete sufletească de a-L afla pe Mântuitorul. Domnul Isus, venit în această lume ca să stâmpere setea sufletească după pace și fericire, i-a răspuns lui Zacheu și răspunde fiecăruia care își deschide inima să primească mântuirea Domnului.

SĂMÂNŢA BUNĂ

Luni, 17 Iulie 2017

Mai bun este sfârșitul unui lucru decât începutul lui …

Eclesiastul 7.8

Curajul misionarei

În anul 1876, pe tărâmul sclavilor din Africa, un vapor vechi se îndrepta spre gura râului Calabar. Această parte a Africii este cunoscută sub numele de „Mormântul Omului Alb“ și nu oricine ar fi putut merge acolo fără frică. La câteva mile de țărm, ținutul era necunoscut. Acolo trăiau elefanți și lei, roiuri de insecte, vraci și canibali. Intrarea pe acel pământ însemna moarte. Viața în acel timp nu însemna mare lucru pentru cei din Calabar. Sclavia, sau să omori o femeie, sau un bătrân nu însemna nimic. Dacă o familie avea prea mulți copii, putea abandona fără niciun fel de remușcare un copil în tufișuri. Nașterea unor gemeni era considerată a fi un semn rău, de aceea aceștia erau uciși cu cruzime și mama lor era lăsată să moară în junglă. În astfel de condiții aspre, Mary Slessor, o tânără de 29 de ani din Scoția, a venit să slujească lui Dumnezeu în Africa. Ea și-a început munca la misiunea din acel oraș, Calabar, învățând limba locală și vizitând satele de pe coastă și de-a lungul râului. Cu cât călătorea mai departe de centrul de misiune, cu atât găsea mai multe nevoi. Mary le-a spus africanilor despre Hristos și i-a îndemnat să înceteze a mai venera craniile oamenilor morți și a se teme de „spiritele rele“. Ea le-a arătat femeilor cum să aibă o alimentație corectă și cum să îngrijească de casă și de copii.

SĂMÂNŢA BUNĂ

Marţi, 18 Iulie 2017

Uită-te cu băgare de seamă la lucrarea lui Dumnezeu …

Eclesiastul 7.13

Curajul misionarei

Țelul misionarei era să pătrundă în junglă, acolo unde niciun alb nu mai fusese, spre a le duce și acelor oameni Vestea Bună. Cel mai mare dușman al ei erau bolile tropicale, care o loveau foarte des. De multe ori se părea că nu mai are nicio șansă de supraviețuire, dar Dumnezeu i-a dat putere să reziste. A fost o mare ispită pentru ea să părăsească pământul Africii și să se reîntoarcă pe pământul Scoției. Pentru a fi mai aproape de junglă, Mary s-a mutat în Old Town, o așezare care cu greu putea fi numită oraș. Acolo, ea îngrijea pe cei bolnavi, învăța pe alții din Biblie, vizita vecinii. Șeful era un creștin, regele Eyo Honesty al VI-lea, care o susținea pe Mary în lucrare. Deși era respectată în Old Town, misionara dorea fierbinte să ajungă la tribul izolat Okoyong.

În iunie 1888 a anunțat că se va duce singură să se stabilească printre sălbatici. Toți cunoscuții au rugat-o să nu plece, căci se ducea la o moarte sigură, dar ea a rămas fermă și, urcându-se în cea mai mare canoe din Calabar – un dar al regelui Eyo – a plecat în junglă. Deși au fost multe pericole de-a lungul călătoriei, Dumnezeu a fost cu Mary și tot El a pregătit inima șefului primului sat întâlnit. Mary a fost prima străină căreia i s-a permis să locuiască acolo. Șeful i-a dat voie, de asemenea, să construiască o școală.

SĂMÂNŢA BUNĂ

Miercuri, 19 Iulie 2017

… Mai bună este înțelepciunea decât tăria! …Eclesiastul 9.16

Curajul misionarei

Acolo a fost un timp extraordinar de greu pentru misionară. Ea știa că nu se poate ca viețile sălbaticilor să fie schimbate într-o clipă, dar nu putea să stea cu mâinile încrucișate în timp ce oamenii aceia făceau rău. Se odihnea foarte puțin și starea sa de sănătate era precară, dar era prezentă oriunde era nevoie. De câte ori auzea că africanii se pregăteau de război cu un alt trib, de fiecare dată se grăbea spre „câmpul de luptă“. Acolo, războinicii beau, dansau și blestemau cealaltă parte. Sulițele lor sclipeau în soare. Capetele și scalpurile victimelor anterioare apăreau peste tot. Era, cu adevărat, o scenă diabolică.

Dar, pe când cele două tabere se pregăteau de atac, vedeau stând între ei o femeie mică și calmă. „La o parte, Ma (așa era numită Mary de către cei din Calabar). Luptăm!“ Ea ignora strigătul. „Dă-te la o parte, Ma, sau vei muri!“ Mary replica: „Aruncă sulița, dacă îndrăznești!“. Pe când cele două părți se apropiau să îndepărteze acel „obstacol“ cu păr cenușiu, misionara știa că învinsese. Îi implora să arate îngăduință unii față de alții și, până la urmă, îi convingea să se așeze la umbra unui pom și să negocieze. După ore de discuții, oamenii erau mai calmi și prea obosiți să mai lupte.

SĂMÂNŢA BUNĂ

Joi, 20 Iulie 2017

Înțelepciunea este mai de preț decât sculele de război …

Eclesiastul 9.18

Curajul misionarei

După un timp, misionara și-a dat seama că datorită lipsei de ocupație a celor din Okoyong, aceștia începeau să bea, iar beția îi ducea la luptă. Arătându-le câteva lucruri, precum haine, un ceainic și o mașină veche de cusut, ea i-a îndemnat să vândă ulei de palmier comercianților din josul râului, ca să poată și ei să aibă lucruri la fel de frumoase. Localnicii au fost încântați de acele lucruri vechi, dar au refuzat să iasă din satul lor, fiindu-le teamă de civilizație. După câteva luni de „presiune“ din partea misionarei, au cedat și câțiva șefi și războinici au plecat spre Duke Town și Old Town. Acolo, ei au fost bine primiți de către regele Eyo, care le-a arătat lucrurile bune care ei le-ar putea avea dacă ar renunța la căile lor rele. La plecare, fiecare a primit cadouri și haine. Ca rezultat al acelor întâlniri, regiunea Okoyong a fost deschisă străinilor. Mary a reușit ceea ce n-au putut comercianții, soldații și diplomații să facă în 400 de ani. Înțelepciunea dăruită de Dumnezeu misionarei a fost mai de preț decât armele. Această experiență a fost un punct de cotitură în viața sălbaticilor, care în timp au acceptat Evanghelia. Eliberați de superstiții și beție, puteau înțelege acum dragostea lui Dumnezeu pentru ei. Idolii au dispărut din satele lor și mici biserici au fost construite.

SĂMÂNŢA BUNĂ

Vineri, 21 Iulie 2017

Cine se uită după vânt nu va semăna, și cine se uită

după nori nu va secera.Eclesiastul 11.4

Curajul misionarei

Acum Mary Slessor avea pe inimă ținuturile de dincolo de Okoyong. Deși îi iubea pe aceștia, așa cum făcuse și cu cei din Old Town, deviza ei era: „Tot înainte! Nu te uita niciodată înapoi!“. Reputația misionarei, ca fiind o femeie înțeleaptă și un judecător drept în problemele triburilor, a pătruns înaintea ei pe pământurile canibalilor Azo. La început, păreau că nu acordă vreo atenție mesajului ei, dar mai apoi, mulți L-au acceptat pe Hristos ca Mântuitor. Mary spunea că într-un sat erau două sute de credincioși și niciunul nu știa să citească, așa că a rugat pe alți creștini să vină să-i instruiască pe noii creștini. Timpul a trecut, dar totuși misionara a rămas tot atât de activă în lucrul Domnului. Fiind bătrână și slăbită, câțiva prieteni din Scoția au rugat-o să se întoarcă acasă. Însă ea s-a rugat lui Dumnezeu pentru putere de a sfârși ceea ce începuse printre canibali. Puterea a venit și ea a lucrat cu și mai multă rapiditate și dăruire. Doi ani mai târziu, Domnul a luat-o pe Mary acasă în patria veșnică.

Lucrarea acestei curajoase misionare a rămas pentru noi ca o mărturie vie. Viața multor negri s-a schimbat, fiindcă o femeie creștină a avut curajul să ducă Evanghelia acelor oameni sălbatici. O femeie creștină a reușit, fiindcă a îndrăznit să ceară ajutor Mântuitorului care a spus: „Toate lucrurile sunt cu putință celui ce crede!“.

SĂMÂNŢA BUNĂ

Sâmbătă, 22 Iulie 2017

Acum, eu, Nebucadnețar, laud, înalț și slăvesc pe Împăratul cerurilor … căile Lui sunt drepte, și El poate să smerească pe cei ce umblă cu mândrie! Daniel 4.37

Recunoașterea împăratului

Recunoașterea împăratului Nebucadnețar că Dumnezeu are căile Sale de conducere, de cârmuire cu fiii oamenilor este o realitate mare, la care facem bine dacă luăm aminte. Dumnezeu conduce tot universul. Pe lângă faptul că Dumnezeu păstrează și întreține creația Sa, El de asemenea conduce lumea. Deoarece Dumnezeu este suveran, evenimentele istoriei se petrec cu îngăduința și sub supravegherea Sa. În conducerea acestei lumi, Dumnezeu nu Se folosește doar de pedepse și constrângeri, ci Se folosește și de multă îngăduință și iertare. Indignarea noastră față de faptul că Dumnezeu nu-i pedepsește pe cei răi cum am vrea noi, este o disprețuire a bogăției și îndelungii Lui răbdări.

Dumnezeu va călăuzi întotdeauna sufletul smerit și ascultător; dar pe de altă parte, dacă nu mergem în lumina arătată, vom intra în întuneric. Atunci când nu umblăm în lumina care ne este dată, ea devine întuneric. Nimic nu este mai periculos decât să respingi lumina pe care o dă Dumnezeu. Cu siguranță, această respingere va conduce mai devreme sau mai târziu la consecințe dezastruoase. Lucrul acesta este extrem de solemn pentru fiecare cititor. Exemplele din cartea Daniel sunt convingătoare. De aceea să ne lăsăm atenționați și să ascultăm de Dumnezeu!

SĂMÂNŢA BUNĂ

Duminică, 23 Iulie 2017

Drept răspuns, Isus i-a zis: „Adevărat, adevărat îți spun că, dacă un om nu se naște din nou, nu poate vedea Împărăția lui Dumnezeu“.Ioan 3.3

Isus şi Nicodim

Era noapte. Pe ulițele cetății, un om singuratic, bătrân se strecura grăbit de-a lungul zidurilor. Ajungând la o casă, bătu la o ușă și i se deschise. Față în față stăteau Învățătorul venit din cer și învățătorul de pe pământ. Primul era Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, al doilea, Nicodim, un fruntaș al iudeilor, un fariseu.

Lucrările pe care le săvârșea Isus Hristos, despre care se spunea că este Mesia, Unsul lui Dumnezeu, l-au pus în uimire și i-au răscolit inima lui Nicodim. Tocmai neliniștea aceasta a inimii l-a îndemnat să stea de vorbă cu Învățătorul venit de la Dumnezeu, pentru a afla răspuns la întrebările și frământările sale.

Nicodim nu s-a mulțumit cu spusele dușmanilor sau cu ceea ce spuneau prietenii despre Isus, ci a venit el însuși la Învățătorul pentru a afla adevărul din gura Lui. El n-a făcut drumul în zadar. Urechile sale au auzit taina minunată a mântuirii și a fericirii sufletului, taina minunată a nașterii din nou.

Vrei să auzi și tu aceste lucruri minunate? Deschide Biblia! Mântuitorul vrea să-ți vorbească! Nu asculta șoaptele adversarilor Mântuitorului! Ascultă și împlinește ce-ți spune Mântuitorul!

SĂMÂNŢA BUNĂ

Luni, 24 Iulie 2017

… îndemnați-vă unii pe alții în fiecare zi, câtă vreme se zice: „Astăzi“, pentru ca niciunul din voi să nu se împietrească prin înșelăciunea păcatului.Evrei 3.13

Nefericitul „mâine“

Un om bogat a mers într-o seară la o evanghelizare împreună cu soția sa. Acolo au auzit cum Mântuitorul S-a jertfit pe cruce pentru păcătoși și cum oricine crede în El este iertat. Vestitorul Evangheliei i-a îndemnat pe ascultători să nu amâne, ci să-L primească astăzi pe Hristos.

Bogatul și-a zis: „Nu este potrivit astăzi. Mâine, da, mâine voi veni să stau de vorbă cu vestitorul Evangheliei“. Astfel a plecat împreună cu soția sa. Era o noapte întunecoasă și calul omului bogat se arăta foarte neliniștit și sperios. S-au depărtat de sat cale de o jumătate de oră, când calul s-a speriat, a răsturnat trăsura și i-a aruncat pe călători din ea. Soția s-a ridicat după câteva clipe, soțul încă zăcea la pământ ca mort. După puțin timp și-a mai revenit, a strâns mâna soției, care era aplecată asupra lui, și i-a spus ultimele cuvinte: „Rămâi cu bine pentru totdeauna, draga mea. Sufletul meu este pierdut pe veci. Nefericitul «mâine», care umple iadul de suflete, m-a prăbușit și pe mine în prăpastie!“. După ce a rostit aceste cuvinte, și-a dat sufletul.

Clipa de față ne aparține. Să o valorificăm acceptându-L pe Isus Hristos ca Mântuitor! Mâine poate fi prea târziu.

SĂMÂNŢA BUNĂ

Marţi, 25 Iulie 2017

… Cuvântul Domnului rămâne în veac. Și acesta este Cuvântul care v-a fost propovăduit prin Evanghelie.1 Petru 1.25

Răspuns la întrebările tale

Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu. Întotdeauna Dumnezeu a vorbit creaturii Sale, omul. Asemenea unei mame care încearcă să atingă inima copilului ei încăpățânat care a apucat-o pe căi greșite și să-l atragă din nou la ea, așa încearcă și Creatorul tău în fiecare zi să-ți atingă inima prin creația Sa minunată cu care te-a înconjurat.

Dumnezeu ți-a dat și o conștiință care te poate ajuta să distingi între bine și rău, care te aprobă atunci când faci ce este bine și care te condamnă atunci când faci ceea ce este greșit. Conștiința te determină să simți că într-o zi te vei afla în fața Creatorului tău și va trebui să-i dai socoteală de toate faptele tale. Biblia îți va răspunde în mod desăvârșit la toate întrebările tale nespus de grele care ți se ridică în inima și conștiința ta atunci când te gândești la responsabilitatea față de Creatorul tău. Biblia este descoperirea inimii lui Dumnezeu față de inima ta. Ea se potrivește perfect tuturor nevoilor tale. Biblia face pentru tine ce a făcut pentru milioane de oameni de-a lungul secolelor. Biblia îți aduce vestea cât de mult te iubește Dumnezeu și ce mare nevoie ai tu de Mântuitorul. Citește Cartea lui Dumnezeu și vei găsi în ea tot ce are nevoie sufletul tău!

SĂMÂNŢA BUNĂ

Miercuri, 26 Iulie 2017

… gândurile Mele nu sunt gândurile voastre, și căile voastre nu sunt căile Mele, zice Domnul.Isaia 55.8

Soarta?

Prăbușire de avion la decolarea din capitala nepaleză Kathmandu! 166 de morți! 13 persoane nu au sosit la timp; ele au pierdut zborul nefericit și au rămas în viață.

Un student de 20 de ani spunea mai târziu: „Am fost foarte supărați din cauza întârzierii, căci a însemnat pentru noi două zile pierdute. Nu am crezut niciodată în soartă, dar ea ne-a salvat viața“. Soartă? – Este într-adevăr o soartă oarbă, care hotărăște viața noastră? Nu: Firul vieții noastre se află în mâna lui Dumnezeu. El este Creatorul și El ne-a dăruit viața. El dirijează și această viață, indiferent că noi observăm sau nu, indiferent că vrem să credem sau nu.

Pe de o parte este încurajator: nu suntem lăsați pradă orbește unei puteri anonime. Dumnezeu este dragoste și El ne vrea binele. Pe de altă parte, Dumnezeu așteaptă ca noi să ascultăm de El. Dumnezeu are dreptul să hotărască asupra vieții noastre. De câte ori te-a păzit Dumnezeu până acum – poate fără ca tu să fi observat? Dumnezeu a făcut acest lucru, pentru că vrea să te facă atent cu privire la El, pentru ca să-i încredințezi Lui toată viața și viitorul tău. Cum este posibil aceasta? În Vechiul Testament s-a profețit despre Domnul Isus Hristos: „Iată că pun în Sion o Piatră din capul unghiului, aleasă, scumpă; și cine va crede în El nu va fi dat de rușine“. Acest lucru este valabil și pentru tine.

SĂMÂNŢA BUNĂ

Joi, 27 Iulie 2017

În împărăția ta este un om care are în el duhul dumnezeilor celor sfinți … s-a găsit la el, la Daniel … un duh înalt, știință și pricepere …Daniel 5.11-12

Un om deosebit

Fiul împăratului Nebucadnețar, Belșațar, a făcut un mare ospăț la care au folosit vasele de aur luate din Templul de la Ierusalim, ca să bea din ele în cinstea zeităților păgâne. Imediat s-a arătat judecata lui Dumnezeu împotriva acestor nelegiuiri. O mână a scris pe tencuiala zidului împărătesc judecata divină, care în traducere însemna: „Numărat, numărat, cântărit și împărțit“. Nimeni nu putea desluși scrierea. Împărăteasa și-a adus aminte că în împărăție exista un om, care avea în el duhul dumnezeilor celor sfinți. Chemat fiind, Daniel a vestit acestui împărat judecata care a venit din partea lui Dumnezeu.

Când luăm aminte la viața Domnului Isus Hristos, recunoaștem că El este un Om deosebit. Cuvintele Mântuitorului nostru curg de pe buzele Sale ca un izvor nesecat al păcii, care va străbate generațiile din toate timpurile. Cuvintele Mântuitorului sunt uimitoare, indiferent cui îi sunt adresate. El este unic și în vorbire. Cuvintele Domnului sunt duh și viață. Firea pământească nu folosește la nimic pentru a înțelege dumnezeieștile cuvinte ale Domnului. Vorbirea Mântuitorului este plină de autoritate divină. Vorbirea Lui este vorbirea lui Emanuel (Dumnezeu este cu noi), venit în har pentru a mântui creatura Sa pierdută. El este deosebit în toate.

SĂMÂNŢA BUNĂ

Vineri, 28 Iulie 2017

Mâinile Tale m-au făcut și m-au întocmit …Psalmul 119.73

Răscumpărat

Ștefan locuia într-un sat pe malul mării. Îi plăceau valurile, vapoarele și vântul care veneau din larg. Într-o zi de vacanță, ceru voie tatălui să lucreze în atelier și să folosească uneltele sale de tâmplărie.

— Vreau să-mi fac un vapor, spuse el tatălui.

Cu multă minuțiozitate, urmând sfaturile tatălui său, Ștefan tăie lemnul pentru vapor, apoi fixă de punte un catarg și velele, pe care le decupă dintr-o pânză mai veche.

Va pluti oare vaporul meu? se întrebă Ștefan.

După ce ultimul strat de vopsea s-a uscat, Ștefan își luă vaporașul și porni spre mare.

Copilul, culcat pe țărmul apei, admira cum vaporul făcut de el plutea liniștit pe deasupra valurilor.

Deodată, atenția copilului a fost atrasă de sirena unei mașini de pompieri. Ridicând ochii zări în depărtare un nor gros de fum. Lăsându-și vaporașul să plutească mai departe pe valurile mării, Ștefan se îndreptă în grabă spre locul incendiului. Nimic grav! Era un depozit părăsit, care luase foc.

Nu după mult timp se întoarse la locul unde își lăsase jucăria… Dar… vaporul dispăruse! Îl căută mult timp, dar nu-l mai găsi. Întristat de pierderea vaporașului pe care chiar el îl construise, se întoarse acasă.

SĂMÂNŢA BUNĂ

Sâmbătă, 29 Iulie 2017

… Isus Hristos, care S-a dat pe Sine Însuși ca preț de răscumpărare pentru toți …1 Timotei 2.5, 6

Răscumpărat

Câteva zile mai târziu, trecând prin fața unui magazin, Ștefan tresări: în vitrină, printre multe alte articole, zări vaporul confecționat de el. Intră imediat în magazin.

— Domnule vânzător, acela este vaporul meu; l-am făcut eu cu mâna mea.

— Eu l-am cumpărat de la un pescar, răspunse vânzătorul. Cu plăcere am să ți-l dau în schimbul sumei pe care eu am plătit-o pescarului.

În zilele următoare, Ștefan încercă să adune suma necesară lucrând câte ceva pentru vecini. La rândul lor, părinții îl ajutară și ei cu ceva bani. Într-o zi, Ștefan merse la magazin și așeză pe tejgheaua negustorului toată agoniseala lui, primind în schimb vaporul mult iubit. Părăsind magazinul, strânse vaporul la piept spunând:

— Tu ești cu adevărat al meu, de două ori al meu. Nu doar că te-am făcut cu mâna mea, dar te-am și răscumpărat.

Dumnezeu ne-a creat pe noi și suntem lucrarea mâinilor Sale și Lui Îi datorăm totul. Neascultarea noastră ne-a depărtat de El fiind pierduți pentru totdeauna. În dragostea Lui L-a trimis pe pământ pe Domnul Isus, ca să ne izbăvească de sub povara păcatului. El a murit pe cruce la Golgota și ne-a răscumpărat cu prețul sângelui Său. Cât de mult ar trebui să-i mulțumim pentru lucrarea Sa minunată de mântuire!

SĂMÂNŢA BUNĂ

Duminică, 30 Iulie 2017

Adu-ți aminte de Domnul Isus Hristos …2 Timotei 2.8

Unicul

Domnul Isus Hristos nu face parte din grupul mai-marilor lumii. Puteți vorbi, dacă vreți, de Alexandru cel Mare, Carol cel Mare, Ștefan cel Mare…, dar Isus Hristos este aparte. El nu este „cel Mare“, ci Unicul – El este Domnul Isus Hristos și nimic nu s-ar putea adăuga la aceasta. El depășește puterea noastră de gândire. El ne impresionează sufletele.

Zelul lui Isus Hristos nu a degenerat niciodată în pasiune, nici perseverența Lui în încăpățânare, nici bunăvoința Lui în slăbiciune, nici tandrețea Lui în sentimentalism. Sfințenia Lui nu reflecta indiferență, demnitatea Lui era lipsită de mândrie și presupoziție. Afectivitatea Lui era lipsită de un familiarism nepotrivit și lepădarea Lui de Sine nu cunoștea nicio indispoziție. Caracterul Lui temperat și seninătatea Lui erau lipsite de austeritate. Mântuitorul a combinat inocența copilărească cu puterea bărbăției, unind devotamentul față de Dumnezeu cu interesul pentru binele oamenilor, dragostea blândă pentru cei păcătoși cu severitatea neiertătoare împotriva păcatului, demnitatea impunătoare cu umilința atrăgătoare, curajul neînfricat cu precauția înțeleaptă, fermitatea de nezdruncinat cu dulcea blândețe. Să ne aducem aminte de El și de lucrările Sale!

SĂMÂNŢA BUNĂ

Luni, 31 Iulie 2017

… Tu m-ai apucat de mâna dreaptă; mă vei călăuzi cu sfatul Tău, apoi mă vei primi în slavă.Psalmul 73.23-24

Tu totdeauna, Doamne, ești cu mine

Și nicio clipă singur nu mă lași,

Tu ești mereu puterea ce mă ține,

Din cei dintâi la cei din urmă pași.

Tu nu mă lași, nici nu mă uiți vreodată,

Din mâna Ta o clipă nu m-arunci.

Eu n-am să văd nici moartea niciodată,

Cu Tine-alături am să fiu și-atunci.

Cu Tine-n rând străbat în zori cărarea,

Cu Tine-n rând veghez în ceas târziu.

Când Tu mă mustri, simt în piept mustrarea,

Și când mă bucur, totdeauna știi.

Tu nu m-arunci, Isuse, de la Tine

Și ești mereu în mine ca o stea,

În suflet Tu mi-ai pus nădejdi depline,

Cum nimeni altul nu le poate da.

Au fost odată șiruri de păcate,

Dar sângele iertării a scris: Nu!

Oricâte-au fost, Tu le-ai purtat pe toate,

Povara grea ai dus-o, Doamne, Tu.

Sunt fericit, chiar dacă vrei să sufăr,

Când valuri vin și vânturi grele bat,

Plutesc pe ape ca un fir de nufăr,

Pe care Tu-l păstrezi mereu curat!