prosaeculum1-2-101-2015

1SAECULUM 1-2/2015PRO

editorial

SEMNE BUNE ANUL ARE…?De regulă, la orice început de an se trage linie şi se

face bilanţul celui tocmai încheiat. Cum primul nostrunumăr apare abia în luna Mărţişorului, mai aproape deziua păcălelilor decât de Sfântul Vasile, când toate con-cluziile au fost deja formulate, iar anul este bine pornitpe drumul lui, m-am gândit să punctez câteva dintre în-tâmplările acestui prim trimestru al lui 2015, într-un felde „mărţişoare”, mai mult sau mai puţin pretabile a fiprinse de bicolorul şnuruleţ şi aninate la pieptul prota-goniştilor.

*O excelentă, dar involuntară lecţie despre libertatea

de expresie ne-o serveşte – sub anonimat – „Ochiulmagic” al „crucişătorului” presei culturale din România.Urmând „logica” demonstraţiei, lucrurile stau cam aşa:revista pariziană beneficiază, desigur, de totala libertatede exprimare. Concret, în virtutea acestui principiu de-mocratic, caricaturiştii de la „Charlie Hebdo” pot desenaSfânta Treime în deplinătatea unui pidosnic act sexualsau pe regina Angliei arătând către irlandezi son cul,căci ça calmera les esprits, dar numai Mircea Badea senumără printre „protagoniştii vulgarităţii”. Într-o „bulă”din revista tocmai ieşită din anonimat stă scris că LeCoran, c’est de la merde, însă pe unii îi deranjează ex-clusiv „căcaţii” din gura lui Radu Banciu. Jésus revient– aflăm privind un euforico-drogat chip christic, Moiaussi – rosteşte sec, în spatele lui, un Hitler înfricoşător(şi zău că nu-ţi vine a râde, un fior rece te furnică peşira spinării), dar cel care deraiază „de la cel mai ele-mentar bun-simţ” este… C.T. Popescu. Înfierându-i pecei numiţi, cronicarul îi dă dreptate – fără voia lui, de-sigur, ba chiar împotriva demonstraţiei sale – lui AndreiPleşu, şi el trecut în rândul celor care nu înţeleg cum ecu libertatea asta. Libertatea de expresie, scrisese, „im-pardonabil”, Pleşu, nu e libertatea să-ţi pui poalele-ncap şi să-ţi baţi joc de alţii. Exact asta înţelegem şi noidin lecţia magică a misteriosului Ochi!

*După logica unor legiuitori, „Pro Saeculum” nu este

„utilă publicului” – de-a valma cu alte multe publicaţii –„Cultura”, „Contemporanul”, „Caiete critice”, „Litere”…Asta e! Noroc că ne aflăm într-o companie foarte se-lectă de „inutilităţi”!

*Multă cerneală a curs (cum s-ar putea adapta ideea

exprimată de această sintagmă la noile realităţi alescrierii la computer?) pe tema Premiului Naţional„Emi nescu” de la Botoşani. S-au cerut demisia juriuluişi intervenţia DNA, tangenţial s-a pus sub semnul între-bării modalitatea de alegere (care conduce, inevitabil,la eternizarea uneia şi aceleiaşi persoane în frunteaUniunii) a preşedintelui ei, apoi doleanţele s-au radica-lizat – se cere „dovada” privind activitatea USR pentruultimii trei ani (rapoarte de activitate, situaţia financiară,situaţia patrimoniului, a sumelor colectate etc. etc.), nuştiu dacă se va merge (în logica rostogolirii bulgăreluide zăpadă) până la a se cere şi capul lui Moţoc. Şi,

des igur, s-au formulat păreri, acoperind toată gama, dela îndoieli până la negare fermă, privind valoarea premi-atului. De aici n-a mai fost decât un pas până la a ni seaminti situaţii similare din trecutul foarte apropiat. Şi-afăcut calul senator, s-a exclamat la 2000 de ani de ladomnia lui Caligula şi s-au întocmit statistici privind nu-mărul de pagini sau de rânduri alocate cutărui sau cu-tărui scriitor în cutare istorie literară. S-a spus că,dincolo de mizeria acuzelor, e bine să vedem parteaplină a paharului – faptul că hărmălaia aceasta în jurulunui premiu ce poartă numele Luceafărului ar aveadarul de a-l înălţa pe Eminescu, de a-l scoate din sce-nariile conspiraţiei împotriva poetului naţional şi de a-lrepune acolo unde îi este locul pe firmamentul culturiiromâne. (O fi, dar teamă mi-e că în joc sunt, totuşi, niştebani, că doar pentru justificarea cheltuirii lor se cereDNA-ul, nu pentru slava Eminescului.) Grav este căbreasla scriitorilor şi-a dat cu stângu-n dreptul, anu-lându-şi singură propunerea pentru mult râvnitul premiusuedez: să susţii la Nobel un scriitor care, în ţara lui,iese învins din competiţia cu câţiva confraţi băştinaşi,oricât ar fi aceştia de valoroşi, mi se pare cel mai nein-spirat gest. Dar, ca toate cele din ţara lui Mitică, şiaceastă „minune” se va stinge probabil după trei zile.Năvăleşte politicul peste noi şi, cum bine se ştie şi sepractică, un scandal se stinge cu un scandal şi maimare, de care, har Domnului, nu ducem lipsă! E intere-sant însă de urmărit cum va funcţiona respectarea multclamatului (exact în aceleaşi zile şi săptămâni cu scan-dalul Charlie Hebdo) principiu al libertăţii de exprimareîn interpretare useristă. Cu alte cuvinte, cine – dacă,unde, când şi cum – va fi pus la index. Şi câţi.

*Constat că sunt oarece greutăţi fie în înţelegerea

conţinutului unui premiu (cum altfel să interpretez acor-darea pe meleaguri severinene a Premiului „MihaiEm i nescu”, ce trebuia să recompenseze cartea anului,unei cărţulii fără legătură cu literatura, darmite cuEm i nescu), fie, pur şi simplu, în traducerea în românăa denumirii unui premiu (altă explicaţie n-am cum deLeipziger Buchpreis zur Europäischen Verständigung /Leipzig Book Award for European Understanding –adică Premiu al Cărţii pentru Înţelegere Europeană alOraşului Leipzig – a ajuns pe meleagurile dâmboviţenePremiul pentru cea mai bună carte la Târgul de laLeipzig). Să fie vorba, totuşi, nu de greutăţi, ci de nu-mele „beneficiarilor” neînţelegerii?

*O zi ciudată – 19 februarie. Îl serbăm pe Liviu Ioan

Stoiciu, îl plângem pe Mircea Dinutz… Soroc de viaţăşi soroc de moarte…

*Între Marte şi Minerva, primele trei luni ale lui 2015

s-au scurs în ritm accelerat. Dacă semnele noului ansunt bune sau rele – rămâne să ne lămurim în lunilece-au mai rămas.

Rodica Lăzărescu

eseu

2 SAECULUM 1-2/2015PRO

I

Oierii, în drumurile lor peste munţi şi văi, peste dea-luri şi văi, coborând pe un picior de rai, într-o gură derai, duc mereu cu ei obiceiurile părinţilor şi bunicilor lor,ale neamurilor lor, ale localităţii din care se trag, ale ţăriiîn care s-au născut?!... Dacă da, atunci ne putem în-treba ce s-a petrecut în minţile celor doi verişani, mai învârstă decât păcurăraşul căruia i s-au pus la cale, în treizile, chiar în coborârea de pe un munte, moartea, într-ogură de rai?!

Zile şi luni la rând, în felul de a se purta cu verişorullor mai tânăr nu s-a schimbat nimic: mâncau la fel, înmare prietenie, discutau la fel, cântau, probabil şi la flu-iere, la fel! Totuşi, cei doi s-au gândit ca la apus desoare să-şi pună verişorul într-o stare de vasalitateeternă – luându-i zilele, oile şi caii! Acesta să fie visullor de fericire, moartea păcurăraşului? Se pare că da,mai ales că în afară de ei doi nimeni nu ştia nimic – şinici n-ar fi putut să afle în vecii vecilor! Moartea păcură-raşului ar fi putut să treacă în rândul unor accidente stu-pide: să-l fi împins un nor de zăpadă sub o stâncă, să-lfi ronţăit nişte lupi flămânzi etc. Nimeni n-ar fi aflat înveci nimic!... Mai ales că verişanii criminali nu vorbeau– zgomotos, precum cei cărora, în lupta pentru averi şiputere, în campanii electorale, doldora de gânduri mo-rale, gura nu le mai tace! Însă gândurile lor tainice, îm-puţite de urâţenie, erau, totuşi, auzite de o inimăcurată!... Divină?! De, am putea vorbi de un trimisdivin?!... De un înger, de un duh vorbitor ascuns într-unanimal, într-o pasăre?!... Înainte de naşterea lui Iisus,un glas divin i-a anunţat venirea pe lume!... Vestea…venirea pe lume a unei făpturi eterne – a cărei viaţă veş-nică va călca şi moartea cu moarte!... Acum, înainteamorţii unui păcurăraş christic – în fond! – un glas parcădivin îi anunţă chiar păcurăraşului sfânt, moartea!...Eternitatea morţii!

Mioriţa bălaie vrea să preîntâmpine întâlnirea păcu-răraşului cu însăşi fatalitatea? Nu poate suporta săvadă împlinindu-se tragedia ce se pune la cale?... Pen-tru mioreaua laie poate chiar forma de alienare a celordoi verişani ar mai putea fi salvată – la o adică! – dacăîn intimitatea lor absolută poate chiar păcurăraşul – vor-bindu-le deschis despre planul lor de asasini! – ar puteasă le clatine dorinţa de îmbogăţire prin crimă şi să facăsă triumfe spaima de istoria ce nu-i va uita! Numai că

mioreaua se trezeşte în faţa tragicului abandon al pă-curăraşului!... Poate nu e vorba chiar de o resemnare,o acceptare a eşecului vieţii, ci e o împăcare cu umbranecruţătoare a morţii?!... Cu… dictatura implacabilă aSorţii?!...

Păcurăraşul pare – şi chiar este! – o întrupare a vieţiipământeşti a sfinţilor… O întruchipare – de ce nu? – aaurei lor umane?

Goana lumească a verişanilor păcurăraşului dupămai multe bogăţii îi duce pe aceştia la o moarte sufle-tească înainte chiar de a împlini moartea rudei lor fărănume… Dorinţa lor de puteri economice nelimitate leşterge groaza faţă de sentimentele lor hârşite, vinovate– ca şi cum n-ar mai trăi în aceeaşi gură de rai cu pă-curăraşul – în aceeaşi realitate! E ca şi cum ar trăi într-oaltă realitate!... Cu cât soarele îşi alungeşte lumina slă-bită, coborând spre propriul său apus – incapacitateacelor doi verişani de a simţi propria lor natură slăbeşte,se stinge, rămânând vie doar raţiunea întunecată de ase împlini pe ei înşişi, ucigând… Ucigând până şi ima-ginaţia binelui!... Astfel că ştiinţa fiinţei celor doi verişanicopleşiţi treptat de scăderea luminii din ei nu mai as-cultă decât de suflul plin de vicii, bălegăros, ce-i înfier-bântă!... Aşteaptă să vadă, spre seară, cum din ultimaumbră a păcurăraşului pe pământ se va ridica, vioaie,moartea!

II

Vasăzică…În îndelungata istorie a transhumanţei, fără să fie

vorba de împlinirea sau de salvarea unor idealuri poli-tice, doi ciobani mai hârşiţi de munci, drumuri, zile şinopţi de veghe, pun la cale – ca la apus de soare! –să-şi împlinească un vis: să devină mai bogaţi! În ciudaentuziasmului ce-i copleşeşte, ei nu trăiesc o bucuriedeplină, fiindcă împreună cu ei se mai află un verişor,pe care n-ar vrea să-l facă părtaş la desăvârşirea visuluilor! Mai ales că el este chiar mai înstărit decât ei! Sal-varea le vine din generozitatea morţii, care le insuflă oidee!... În ei, da, moartea, autoreflexivă, le şopteşte cesă întreprindă în gura de rai!... Pentru a pune mâna peoile, caii şi câinii verişorului lor, era nevoie de o crimă:adică de o idee măreaţă, realistă! Şi destul de uşor deîmplinit! Mai ales că doar ei şi moartea cunoşteau ade-vărul ce trebuia să aibă loc în pragul apusului de soare!

TRAGEDIA VERIŞANILOR MIORITICI

Acad. Dumitru Radu Popescu

eseu


Astfel, cei doi verişori – înţelegându-se prin gânduri, nuprin sonorităţi verbale! – se hotărăsc să-şi sacrificeseara pentru o idee!... O, ce formă curajoasă de eroism:să-l ucidă pe verişorul – care era mai tânăr decât ei!...Şi care, da, da, nu-şi putea închipui că neamurile salevoiau să-i ia zilele – ca să-i ia oile şi caii!... În gura derai iarba era verde şi dulce, pădurea era virgină, pomiierau în floare – sau intraţi în rod!... Cei doi verişanimândri de ideea împlinirii lor plenare, aflaţi în faţa eve-nimentului fundamental al existenţei lor, trebuiau săscape cât mai repede de puterea gravitaţională a pă-mântului din gura de rai – şi de o posibilă apariţie a unorpădurari-lotri, veniţi în apus de soare să taie, civilizat,cu securi, topoare şi fierăstraie, nişte stejari, salcâmi,tei!... Cine mai ştie ce impulsuri comerciale îi puteau îm-pinge pe aceştia la muncă!... Visul lor – al verişanilor! –se putea îngusta, se putea topi în zădărnicie – dacă nuşi-l împlineau cu grăbire! Ezitând, ezitând, meditaţia li-rică a îmbogăţirii lor devenea o utopie, o alienare a pro-priului lor vis! De aici până la ratarea propriilor lor raţiuninu mai era decât un pas! O raţiune e mai uşor s-o vinzi– decât s-o risipeşti prosteşte!... Şi, da, desigur, raţiuneanu se vinde – ca şi ţara, care nici ea nu se vinde!... Hm!Aşa că trebuiau să pună mâna pe coase!... Aşa le dictagravitatea înţelepciunii! Trebuiau să întâmpine apusulsoarelui cu ochii deschişi!...

Păcurăraşul… aflând de la mioriţa bălaie că pentruverişanii săi îmbogăţirea deja devenise un fel de torentiraţional, orb, gata de orice mârşăvie, făcând din toatefăpturile omeneşti un fel de pasageri ai istoriei, e cuprinsde un fel de milă faţă de ei şi faţă de prostia lor că viaţanu înseamnă fericirea de a trăi, ci un drum zăpăcit carese termină în cimitir! O fi fost moartea, de când a păşitpe pământ, nu se ştie de unde, o babă cu coasa înmână, dar moartea mai avea în mâinile ei o putere as-cunsă: forţa de a deschide porţile nunţilor din cer! Ei!...

III

În „Mioriţa”, personajele energice, active, cei doi ve-rişani ai păcurăraşului, care-i pun la cale moartea, pardouă umbre mute. Ei îşi arată firea doar în ce-i poves-teşte Mioreaua – păcurăraşului, despre ei!... Mioriţa îiprevesteşte ciobănelului un fel de destin christic – decare acesta nu se înfricoşează şi pe care nu încearcăsă-l împiedice să se împlinească!... De parcă moarteasa, în gura de rai, de pe un picior de plai, nu mai puteafi oprită nici de cei doi verişani criminali! Şi verişanii eraunişte supuşi ai Sorţii: trebuiau să-şi ucidă verişanul!?Tragedia lor începea odată cu înţelegerea misiei lor deucigaşi!... Trebuiau să-şi umple mâinile de sânge – pen-tru nişte oi mai mândre şi cornute, pentru nişte cai maibărbaţi!... După crimă, mai aveau de dus în spinare opacoste ruşinoasă: aceea de hoţi ordinari?! Motivaţiacrimei nu avea nimic înălţător!... Păcurăraşul nu voia săaducă oamenilor o nouă religie – cu moartea pre moartecălcând!...

Totuşi, până la urmă, intră în scenă personajul careîntrupează enigmaticul sclipăt al adevărului stelar, dingura de rai: moartea, ca o nuntă cosmică, eternă!

IVCând păcurăraşul află ce gând rău i-au pus verişanii

săi, ziua e plină de lumina soarelui! Moartea i-ar fi… fostadusă pe la apusul soarelui, atunci când şi toate um-brele mor! Dar dacă el, păcurăraşul, era sortit să nu sestingă precum soarele, sau să se stingă doar pentru arăsări din nou, într-o nouă veşnicie? Verişanii aşteptau,vasăzică, clipa cea repede, rece, pustie, când ziua sedezgoleşte de umbre!...

Dar dacă păcurăraşul, asemeni Luceafărului blând,cu „veşnicia este legat”?... verişanii vor de veşnicie „să-ldezlege”?... Ultima noapte trăită înainte de a coborî îngura de rai să fi fost ultima sa noapte?!... Şi în trecereaacestei ultime nopţi pe pământ să fi trăit el ultimul săusomn? Şi ultimul său vis? Şi ultima aducere aminte amamei sale?... Dar dacă există şi o eternitate nocturnă,a umbrelor? Doar luna şi stelele nu sunt oarbe, nu suntlipsite de o lumină răcoroasă, nemuritoare… Chiar dacălumina lor nu e vie şi tandră ca a soarelui! Dacă păcu-răraşul e sortit să-şi continue viaţa în veşnicie?... Sigur,el nu are elocinţa Luceafărului, dar nu e străin de forţademiurgică a nunţilor printre stele, atunci când soareleşi luna ţin nuntaşilor cununa… Cei doi verişani, îmbo-găţindu-se printr-o crimă, vor să fie fericiţi – nemuritoriprintre muritori?... Păcurăraşul, acceptându-şi moarteaefemeră, la apus de soare, pare că visează – sau esigur! – că se va întâlni cu a sa mireasă, cu a lumii cră-iasă, şi va trăi într-o veşnicie erotică? Dacă Hyperion,răvăşit, tulburat de paşii prea frumoasei fete pentru carefusese în stare să se lepede de nemurire, pentru o oarăde iubire, spune… „ce-ţi pasă ţie, chip de lut, / Dac’oi fieu sau altul?” – păcurăraşul ajunge să priceapă că pen-tru verişanii săi oricine putea fi ucis – ca să i se ia oileşi caii!... Bogăţia era mai îngrozitoare decât tandra şiviscerala iubire a Cătălinei!?... Să se fi născut cei doiverişani doar din păcat, să fi prins ei chip de lut, fărămăcar o clipă de iubire?... Oare mireasa din vis îi vaoferi păcurăraşului o iubire nemuritoare?... Nunta dincer, luminoasă, nu putea fi decât un început al veşni-ciei?... Şi astfel păcurăraşul cu veşnicia va fi legat?

V

Acum, bine, bine, în cursul îndelungatei istorii a po-poarelor, omenirea n-a dus lipsă de fericirea de a des-coperi motive chiar doldora de sfinţenie pentru punereaîn exerciţiu plenipotent a morţii! Să-ţi ucizi un verişor,ca să-i iei oile, e un fleac! O tragedie-fleac pentru ceidoi consângeri fascinaţi de magia îmbogăţirii! Nu era înjoc nici măcar o crimă pentru pământ, sau o crimă înnumele credinţei în patrie, sau în numele credinţei înIisus!

Drăgălaşul Savonarola, aprigul iubitor al Mântuito-

eseu


rului Cristos, sau mai bine spus purul, angelicul compo-nent al oastei lui Dumnezeu – căci şi Tătânele cerescavea nevoie de ostaşi care să-i apere divinitatea, nu? –a aprins destule ruguri purificatoare, în numele Zidito-rului cerului şi pământului, pentru a igieniza prin focaerul infectat de respiraţia şi de paşii necredincioşilor!

Acest teribil exemplu de istorie religioasă a fost pre-luat şi prelucrat până la perfecţiune, în secoli, cu exce-lente rezultate – şi de către isteriile politice, ideologice,rasiale… Dacă ordinul Dominican este echivalat… cu…hm… Câinii lui Dumnezeu (de la Domini canes), o, câtesoiuri există… de savonarolici buldogi, maidanezi, em-bleme ale libertăţii, căţelandri, apărători ai cerurilor şipământurilor!... Ba… s-ar mai putea spune şi că rugurilesavonarolice s-au descalificat, ajungând, bunăoară, însecolul XX, şi chiar în veacul de azi, nişte exerciţii pio-niereşti!... Lagărele, Hiroşima, rezoluţiile pentru dreptu-rile omului etc. – astea da, au pus în valoare inteligenţaumană şi integritatea lilială a credinţelor în divine idea-luri!... Savonarola poate fi socotit – prin ritualul curăţe-niei sufletelor şi trupurilor necredincioşilor prin foc –întemeietorul mitului Savonarola! Dar cum se pot numipatronii fanatismelor politice şi economice, împăraţii ci-vili ai ideologiilor aberante, alienante?... Să vorbim demitul celor cu mustăţi, cu mustăcioare, cu părul albit –nu prea ţine… Deşi tot ce au întreprins craii imperiilormoderne a avut un rost, un sens mitic!... Să vorbim deun fel de demenţă politico-economică, de… anti-mituri?!...

Dar să revenim la mitul oilor noastre mioritice… Bă-laiele mioriţe pun în valoare esenţa alienării verişanilorsecretoşi… Ele ne arată – ca într-o magică oglindă! –esenţa rosturilor crimei!... Inocenţa lor divină declinărugul ce se aprinde în căpăţânile celor doi verişani uci-gaşi… Laptele, lâna, carnea fericitelor mioare incită înverişanii păcurăraşului ideea pe care ei o consideră fe-ricită!...

Ei, desigur, nici civilizaţiile… nepastorale, antice şide demult, nu duceau lipsă de idei criminale înmires-mate în ritualuri sfinte! Mayaşii aveau zei cu duiumul –tutelarii tunetelor, fulgerelor, albinelor, porumbului etc.Exista şi un zeu care avea în cătare şi jertfele omeneşti:Zeul războiului! Pe noi, acum, ne interesează însă o altăzeitate: Zeiţa pământului! Ei, ce să vezi?! Ea a rămasgrea în urma unei întâmplări ce-ar putea fi socotită mi-noră, dacă în cazul zeilor am putea vorbi de poveşti mi-nore!

Ei, în pântecul dânsei – al Zeiţei pământului, reţineţi,boieri dumneavoastră! – a pătruns cică o pană, unfulg!... Cum o fi pătruns, şi de ce, şi pornită de la cine?...Eu nu ştiu încă!... Ce ştiu e ce-am citit şi m-a cutremu-rat! Fiica Zeiei pământului – juna zeiţă, zeiţă şi ea, fi-reşte! – supărată foc pe fertilitatea de care mămica saavea din nou prilejul să-şi demonstreze putinţa procrea-tivă, s-a hotărât – fiica, nu verişoara Zeiţei pământului,să reţinem! – să-şi omoare mama! Ca să nu mai apară,cumva, o nouă zeiţă – zeişoară?!... Un nou zeu-para-

lel?!... Bună organizatoare, juna copchilă-zeiţă i-a mo-bilizat pe cei 400 de fraţi ai ei… în lupta de ucidere apropriei lor mame! Aşa că în scurt timp a început răz-boiul sfânt pentru uciderea propriei lor mame!... E teribil!Nu era vorba de o verişoară, nu!... Da, e cumplit! Şifoarte la zi – ca să nu spun modern!...

Numai că povestea nu se termină aşa cum a fostplanificată!... În sprijinul Zeiţei pământului au coborâtdin ceruri 400 de războinici! Fraţii şi sora au fost puşipe butuci, umiliţi – şi Mama a putut să nască!...

Pe noi, acum, ne interesează ceva ce poate fi legatde nunta din ceruri a păcurăraşului mioritic!...

Puteau să ajungă la nunta sa din ceruri şi cei doi ve-rişani? Oile, caii şi câinii rămânând pe pământ?... Pu-teau să ajungă cei doi verişori la nunta din ceruri, unulpe post de lună, altul… de stea?!... De ce întreb? Pentrucă în povestea Zeiţei pământului şi a fertilităţii – război-nicii agresivi, pruncii ei, fraţii şi sora, n-au rămas pe pă-mânt, au ajuns în ceruri – şi acolo Zeiţa jună a!... Da,cei 400 de fraţi au ajuns 400 de stele, iar dânsa… Fi-reşte, a ajuns răcoroasa şi spelba lună!...

M-aş bucura dacă verişanii păcurăraşului ar fi ajunsşi ei la nunta din ceriuri, unul pe… post de lună, altul pepost de stea! Da, asta… să fie răsplata crimei lor, tra-gedia lor cumplită: în vecii vecilor să vadă nunta şi feri-cirea eternă pe care le-au pus la cale în gura de rai depe pământ!

5 Martie 2015

Constantin Severin - Text şi Timp 82

anul DRP


În această vară, acad. Dumitru Radu Popescu, statornic colaborator şi prieten al revistei noastre,rotunjeşte o vârstă. „Pro Saeculum” decretează 2015 Anul DRP şi îi dedică rubrica creată ad-hoc.

Theodor Codreanu

„ANTIGENEZA” LUI D.R. POPESCU (II)

3. De la moderni la postmoderni, prin estetică şiest-etică

E curios cum în plină estetică neomodernistă rema-nenţa est-eticii marxist-leniniste supravieţuia, încât sepoate spune că a existat o continuitate neîntreruptăîntre aceasta şi est-etica de semn întors revigorată în1989 pe urmele Monicăi Lovinescu. În 1977, Valeriu Râ-peanu scria despre Afirmarea unor înalte valori moraleîn trei dintre romanele lui D.R. Popescu: Vânătoarea re-gală, Împăratul norilor şi Ploile de dincolo de vreme, în-cadrându-le într-o direcţie a prozei vremii, alături decărţile lui Marin Preda, Eugen Barbu şi Constantin Ţoiu.Şi asta „în ciuda unei formule literare faulkneriene şi aunei expresii stilistice ce devine câteodată stufoasă”,încât cele trei romane „sunt înscrise într-o tradiţie româ-nească prin sensul lor moral”: „Conflictul acestor treicărţi se desfăşoară între adevăraţii revoluţionari, şi uniica Gălătioan care a denaturat principiile urmărindu-şiinteresele lor egoiste, străine de cauza revoluţiei”1.

Fidel, în schimb, esteticii va rămâne Eugen Simion,specialistul numărul unu al momentului în lovinescia-nism2. Sub această fidelitate faţă de estetic îşi va pu-blica seria de volume Scriitori români de azi(I-IV, 1974-1989), cu un capitol substanţial despreD.R. Popescu. Universul artistic derepopescian se spri-jină, în lectura lui Eugen Simion, pe trei piloni: „gustulpentru mister şi spectaculos, o intrigă bogată şi, instalatîn inima notaţiei realiste, poeticul, manifestat în prefe-rinţa pentru simboluri”3. Eugen Simion este, se pare, celdintâi comentator care părăseşte grila intenţiilor„est-e tice” la D.R. Popescu, într-un sens aproapenietzschean: „Viaţa apare astfel ca o poveste confuză,neîncheiată, constituită dintr-un amalgam de fapte,bune şi rele, urâte şi frumoase, verosimile şi neverosi-mile, care se agresează reciproc şi se îngăduie cu difi-cultate. Înfăţişând-o, prozatorul nu intenţionează s-oordoneze şi s-o judece more geometrico. La sfârşitulcărţii, istoriile sunt tot atât de tulburi, contradictorii, iarcititorul este silit să caute el însuşi un sens şi să dea osoluţie”4. Calea urmată de prozator este, astfel, pe de-plin modernă, cu părăsirea naratorului omniscient şiomniprezent. Eugen Simion nu mai este şocat etic de„bizareriile” personajelor, puse de criticii anteriori, darnu numai, pe seama reminiscenţelor vechiului care nuse lasă „învins de nou”: „Fără să împingă lucrurile pânăla acest punct, D.R. Popescu a deprins din proza mo-dernă gustul de a relativiza adevărurile naraţiunii, şi is-toriile sale, debitate repede, într-un stil colorat şiîmpleticit, vorbesc în chip firesc de întâmplări nefireştişi de indivizi ce trăiesc normal în bizarerie”5. În acelaşi

timp însă, criticul observă că, în Vânătoarea regală, caîn întreg ciclul F, invazia bizarului e semn al unui uni-vers tragic, nicicum spectacol artistic gratuit: „Inocentulomoară pe salvatorul său, săvârşind, astfel, un act sim-bolic: procurorul devenise culpabil prin încercarea de ada la o parte misterul care stăpâneşte peste o lumeplină de tragedii irecuperabile”6.

În limitele cenzurii dintre 1974-1978, Eugen Simionnu putea spune mai mult, retezând orice tentaţie de her-meneutizare în plus, dincolo de aspectele tehnice aleesteticului. Cu atât mai puţin îşi va îngădui critica dinanii ’80, predispusă, mai degrabă, la a plonja în gratui-tăţile verbioase ale textualismului postmodernist. Aşase şi explică de ce s-a produs reacţia de negare a „neo-modernismului” generaţiilor ’60-’70 în favoarea noiimode împrumutate din Occident, dar fără suportul post-modernităţii organice de acolo, cum va sesiza AdrianDinu Rachieru: „Golit de postmodernitate, postmoder-nismul românesc riscă să suporte un tratament «juni-mist», dovedindu-se păgubos, o nouă formă fără fond”7.De aceea, nuanţări interesante despre proza luiD.R. Popescu vor veni, în continuare, dinspre criticii an-coraţi în modernitate, chiar veniţi din generaţia ’80.„Şaptezecistul” Dan Culcer, bunăoară, deşi nu pără-seşte calea estetică a lui Eugen Simion, vorbind despreaceleaşi două romane de sfârşit de ciclu (Împăratul no-rilor şi Ploile de dincolo de vreme), revine totuşi la o est-etică implicită, ca opţiune a cititorului, concordantă cua autorului: „Fără a moraliza, opţiunea etică şi politicăa autorului este clară, el fiind de partea valurilor pozitiveale istoriei şi implicarea noastră de cititori este cu atâtmai profundă cu cât ne identificăm pe nesimţite, aler-gând, analizând, discernând semnificaţii şi fiind obligaţisă confruntăm propriile noastre versiuni cu poziţia au-torului…”8 În realitate, din cele spuse de Dan Culcer,nu-i deloc clar care este „opţiunea etică şi politică” ascriitorului, cel puţin în sensul postării „de partea valu-rilor pozitive ale istoriei”. Care „valuri pozitive”? Ambi-guitatea, în ce-l priveşte pe critic, trebuie să se fiprelungit până în anul 1987, când s-a hotărât să se au-toexileze la Paris, urmându-şi soţia, prozatoarea MariaMailat. Iată de ce putem din nou anticipa că între est-etica de sorginte sovietică şi cea „anticomunistă” pari-ziană nu era decât un pas.

Se cuvine, de aceea, să ne confruntăm cu opinia cri-tică a unui „optzecist”, nemţeanul Cristian Livescu, dar,mai degrabă, „neomodernist” prin opţiunea esteticului.Se pronunţă şi el despre ultimele două romane ale ci-clului, într-un articol pe care-l va include în cartea Scenedin viaţa imaginară (1982). Cristian Livescu sesizează

anul DRP


o încercare de depăşire a narativităţii din Vânătoarearegală, „accentuând cu deosebire pe incoerenţa indivi-dualităţii umane şi mai puţin pe freamătul de fundal alcolectivităţilor degradate, în care încă izbucnesc furii to-temice”9. De fapt, nu este vorba despre o „depăşire”, cide o întregire, la nivelul coerenţei ciclului, a „antiepo-peei”/antigenezei, F(acerii) în oglindă derepopesciene.Altfel spus, uriaşa degradare/turbare a colectivităţilor nuputea să nu atingă şi individualităţile umane. Împletirearealului cu „fantasticul”, zice Livescu, se interiorizeazăaici, procesul „e mai elaborat, implicat în chiar viaţa as-cunsă a personajelor, le creează o dublură convulsio-nată, o a doua stare pe care o poartă cu ele ca pe unînsemn al «puterii», dar şi al ruinei lăuntrice”10. Deaceea, tot ce vrea să clarifice Tică Dunărinţu „mai răule învăluie în mister”, care „fascinează” nu ca mister însensul blagian al cuvântului, ci, poate, ca mysterium tre-mendum, fără acces la mysterium fascinans. CristianLivescu bănuieşte că există în romane „o filosofie desubtext”, poate un „«joc» cinic”, o strategie a răzbunării,„centrală în romanele lui D.R. Popescu”11. Din aceastăperspectivă, Moise devine, în Împăratul norilor, „unmonstru cu «suflet negru şi rău», un «bătrân drac îm-pieliţat»… care se vindecă de boli scăldându-se la«moara cea veche a lui Adolfică»”12. Interesant că tot„moara lui Adolfică” este invocată şi de către MarinPreda în Delirul, unde dictatorul nazist este simbolizatde pasărea cu penaj roşu din Delta Dunării, destinatăa-şi extermina propria specie. De astă dată, simbolulpenajului roşu i-a fost de ajutor lui Preda. Dar, în defini-tiv, şi D.R. Popescu recurgea la vechea zicală: bateşaua ca să priceapă măgarul, căci „moara lui Adolfică”nu se diferenţia prin nimic de „moara lui Iosifică” sau decea autohtonă a lui „Nicolaecică”. Dl Livescu găseşte înfinalul ciclului romanesc şi rezolvarea crizei sacrificiale,pe care, desigur, nu o numeşte astfel, rezolvare prin mij-loacele precreştine, mitice ale „vrăjitoarelor din planulsecund, Sevastiţa şi Anghelina. Răpunerea demonuluise produce ca un act justiţiar, de anulare a unuia din re-prezentanţii răului, hulit de cei ce i-au detectat aparte-nenţa la lumea întunericului. Iar finalul din Împăratulnorilor împlineşte un aprig blestem introdus la un mo-ment dat în roman, pus pe seama mamei lui Calaghe-rovici, blestem care accentuează acel hybris ceplanează neiertător peste destinul personajului.D.R. Popescu concepe un sistem de oglinzi, care săpregătească halucinant căderea lui Moise. Comunitateanu mai este o forţă oarbă, care acţionează – ca în Vâ-nătoarea regală – în slujba infernalului misionar, ci îl îm-presoară, îl doboară printr-o serie de mijloace ţinând dearsenalul magic, a căror acţiune e avantajată de turnuraoarecum ezoterică pe care o ia romanul, apelând la un«pendant» de aşteptare, regenerator şi integrator, menitsă sporească misterul naraţiunii”13. Secretul acestei lumisubterane pare să-l deţină, observă Cristian Livescu,personajul Francisc Pirelli, zis Emyro, recte „împăratulnorilor”, sosit de pe un alt tărâm pentru nimicirea mons-trului ipostaziat în Moise. El completează cuplul Sevas-tiţa-Anghelina, cvasieficient la nivelul colectivităţilor,criticul comparându-l pe Francisc cu Messerul Otta-viano din Princepele lui Eugen Barbu: „Francisc e trimissă împlinească dreptatea, să restabilească adevărul, eun «raisonneur» din stirpea celor cu clarviziune magică,pe care fantezia îi face respectabili, tot ea ducându-i la

pieire. Din fantezia bolnăvicioasă a lui Francisc – nelasă autorul să înţelegem – erupe crima odioasă a luiMoise, prin care acesta se autodistruge. Pentru că răulnu poate fi subminat şi învins decât de un alt rău, cobo-rât din sublimuri. În parabola inclusă în Împăratul norilor,D.R. Popescu infiltrează aşadar un personaj cu cheie,un necesar «salvator», care graţie calităţilor sale ne-obişnuite face să triumfe vrerea colectivităţii. Franciscsimbolizează, în cadrul sistemului complex de traiectoriişi semne ale romanului răbdătoarea unealtă a adevă-rului, triumfând cu inteligenţă şi fantezie”14.

Dar Francisc nu poartă în el justiţia hristică, ci con-trastul ei luciferic, comparându-se deopotrivă cu Diavo-lul şi cu Dumnezeu. Iată de ce concluzia optimistă acriticului este, cel mult, una „raţionalistă”, domeniu încare Diavolul este neîntrecut. Păcat că pătrunzătorulcritic s-a împotmolit la malul unei investigaţii remarca-bile. Or, intuiţia romancierului, chiar împotriva ispitei ra-ţionaliste, impuse de constrângerile ideologiei oficiale,a pătruns mult mai departe. Iată de ce, după acest for-midabil travaliu (care este ciclul de romane F), el a simţitcă soluţia din Împăratul norilor poate seduce şi dezo-rienta. În consecinţă, s-a simţit îndatorat s-o ia de lacapăt, cu un nou ciclu romanesc, cel despre Viaţa şiopera lui Tiron B. I, Iepurele şchiop (1980); Viaţa şiopera lui Tiron B. II, Podul de gheaţă (1982).

De la bun început, acest nou „ciclu” a derutat, ceimai mulţi considerându-l o descreştere valorică, pânăla ilizibil. Scriind despre Iepurele şchiop, Mircea Iorgu-lescu îl vede „deconcertant”, semnificativ pentru „elas-ticitatea extremă a formulei întrebuinţate de scriitor”15.În acelaşi timp, un roman „total” prin abandonul auto-nomiei şi purităţii speciei, semne deja prezente în ante-rioarele romane, acum însă „această atitudine esteîmpinsă până la ultimele consecinţe: personajele şi re-laţiile dintre ele, evenimentele, situaţiile, timpul narat şitimpul naraţiunii, chiar înşişi naratorii se multiplică şi sedistorsionează continuu, ca într-o nesfârşită trecereprintr-un labirint coşmaresc de oglinzi deformatoare. Nueste un joc inocent şi crud, nici un experiment şi prinproporţii considerabil, ci o aventură a scrisului şi conşti-inţei creatoare”16. Dacă în ciclul F, scriitorul pariase pe„destabilizarea naraţiunii” prin acea derutantă multipli-care a naratorilor, aici, „se face o încercare de destabi-lizare a înseşi creaţiei”. Artificiul vechi era găsirea unuimanuscris valoros care obliga restituirea lui către publi-cul potenţial, pe când, în noul roman, Tiron B. este un„amator”, un „semiprofesionist”, încât din motivaţia pu-blicării lipseşte „considerentul artistic”. Convenţia setransformă în lipsa oricărei reguli, deci într-o „imposturăa convenţiei”: „Nu mai este, ca în F şi celelalte romanedin aceeaşi serie, un univers fără centru, zbătându-sechinuitor şi inutil într-un carnaval suferind, este o lumeaplatizată şi fără sens, trăind sub teroarea nimicului pro-liferant, agresiv şi multiform”17. Diagnosticul este corectşi extrem de important, chiar dacă Mircea Iorgulescunu-i înţelege perfecta „armonizare” cu celălalt ciclu deromane, adică esenţa „antigenetică” de întoarcerehaosmică la nimicul din creaţie, încât, finalmente, criticulcrede că e vorba doar de un nou experiment romanesc:„Importanţa cărţii este în primul rând una de ordin ex-perimental”18. Ceea ce contrazice şi anulează diagnos-ticul anterior.

Cel de al doilea volum, Podul de gheaţă, i se pre-

anul DRP


zintă total autonom faţă de primul, în ciuda faptului căreapar câteva personaje. Eliberându-se de convenţianarativă din primul volum, rezultatele de aici i se par „re-marcabile” prin revenirea la structura narativă din F,deşi nu e o revenire aidoma. Tatonările descărnate dinIepurele şchiop „îşi arată abia acum rostul” şi prin faptulcă absorb în povestire „elemente de natură direct do-cumentară”19 din timpul celui de al Doilea Război Mon-dial (confruntările dintre Antonescu şi regele Mihai etc.).De asemenea, se abandonează laitmotivul anchetei alcărei protagonist era Tică Dunărinţu, acesta apărând,în Podul de gheaţă, în postura de ornitolog. Acum, unpersonaj ca Zoltan nu mai caută adevărul, ci vrea doarsă-şi salveze conştiinţa. Criticul bănuieşte că podul degheaţă simbolizează această trecere de la adevăr laconştiinţă. Derutante îi sunt şi referinţele la Mioriţa. Defapt, trecuse şi peste „simbolul” iepurelui şchiop. Con-stată, în schimb, în Podul de gheaţă, că lumea e căzutăla nivel zoologic, la cinism şi grosolănie, ceea ce,într- adevăr, „finalizează” apocalipsa fără finalitate a pro-zei lui D.R. Popescu. Aspect fundamental peste careMircea Iorgulescu şi alţi critici trec cu superficialitate,cedând în faţa est-eticii. Demn de semnalat, totuşi, estefinalul cronicii: Podul de gheaţă stă, valoric, pe aceeaşitreaptă cu F şi Vânătoarea regală.

Prin tematică, în acelaşi ciclu al istoriei ar putea fi in-clus şi romanul Oraşul îngerilor (1985), critica fiind totmai tentată să-l perceapă nu doar sub semnul esteticii,ca Dinu Flămând20, dar şi sub spectrul est-eticii dinprima fază a creaţiei lui D.R. Popescu, însă în variantadeschisă de al IX-lea Congres al P.C.R21, în documen-taţia istoricilor Ion Ardeleanu şi Mircea Muşat.

4. Câţiva istorici literari şi monografişti (1)Primul studiu mai aprofundat al operei lui D.R. Po-

pescu îl datorăm unei femei iniţiate în traseele moder-nităţii europene a timpului: Mirela Roznoveanu. Ea vapublica chiar o carte cu titlul Lecturi moderne (1978), încare va include şi studiul D.R. Popescu şi romanul mo-dern, care va constitui şi nucleul viitoarei micromono-grafii din 1981. Cu alte cuvinte, va încerca sădepăşească limitele criticii de întâmpinare, preponde-rent impresionistă. Studiul debutează abrupt, cu deciziacă proza lui D.R. Popescu „este a unui justiţiar al lumiirurale care, în ciuda tuturor eşecurilor, reacţionează ob-stinat la impactul cu ilogicul şi imoralul”22. Estetica eieste, aşadar, strâns legată de est-etică: „Procesul este,moral şi epic, ceva mai complicat: ferocitatea desacra-lizatoare a profanului, reprezentat prin demonii distruc-tivi ai realităţii, îi răspund imense forţe reparatoare careneutralizează lent, dar tenace, agentul vitriolant.”

Dar nu cumva se întâmplă tocmai invers? Ca să ne convingă, autoarea apelează la inserţii

comparatistice, invocând „misterele” teatrului blagian şiritualurile ezoterice din proza lui Mircea Eliade, uitândînsă că acolo antinomiile „transfigurează”, pe când laD.R. Popescu „desfigurează”. Ea însăşi ştie prea binecă literatura lui D.R. Popescu este una a traumatisme-lor, în linia Marin Preda, Al. Ivasiuc sau Augustin Bu-zura. Originalitatea, în raport cu aceştia, ar veni dinvalorificarea singulară, modernă a poeticii folclorice şia conştiinţei arhaice, cu puternice elemente expresio-niste. În monografie, va face din instanţa estetică folclo-rică dimensiunea principală a prozei lui D.R. Popescu,

faptul constând în „descoperirea”, pentru prima oară, înproza modernă, a basmului românesc, ceea ce trezeşteprotestul unui istoric literar ca Ion Rotaru, care o acuzăde fragilitate encomiastică şi lipsă de spirit critic, MirelaRoznoveanu uitând de Ion Creangă şi de MihailSa do veanu23. Totuşi, înălţarea edificiului romanesc (darşi a prozei scurte) pe fundament folcloric are o noimă,pe care o va integra mult mai bine în istorie şi esteticăCornel Ungureanu, în 1985. Pe fondul arhaic şi folcloric,Mirela Roznoveanu descifrează în structura narativă aciclului F un soi de Decameron modern, „în care toatepersonajele se străduiesc să fabuleze pe marginea uneiaceleiaşi şi eterne fabule”24. Aceste personaje sunt, to-todată, „sacrificaţii pe care se întemeiază o nouă con-strucţie, de astă dată nu expres materială, ci spirituală”.Aşadar, autoarea, în optimismul ei, vede în romane ogeneză spirituală fundată pe sacrificaţii numeroşi, inte-graţi într-o intrigă poliţistă, dar cu „sens mitologic saude tragedie antică”25. Convertirea mitologică a crimelors-ar concretiza, estetic, în câteva dominante cronoto-pice: fabulaţia, visul, geografia şi bestiarul, pe care Mi-rela Roznoveanu le trece în revistă, cu marescrupulozitate, pe întinse pagini. Ea surprinde, pentruprima oară, caracterul epopeic al ciclului F. Îl vede peTică Dunărinţu drept personajul principal, un Telemacmodern, „inapt pentru aventură”26: „Odiseul modern nuare prin urmare şansa de a atinge vreodată Ithaca. Else complace într-un paradis al cuvintelor, o adevăratăinsulă a Circei, unde totul devine text, cuvinte care seinterpun ca un ecran între personaj şi idealul său, acelamult dorit al ordonării şi al sintezei. Inofensivă în apa-renţă, această sinteză este de fapt atât de tiranică, încâte capabilă să-l smulgă din real şi să-l împiedice pe erousă descopere marele fals, viciul de fond al aventuriisale”27. Sunt semne, în definitiv, de „antiepopee” carenu conduce nicicum la vreo geneză spirituală. Poatedoar in potentia. Impasul insolitului Telemac Tică Dună-rinţu devine, în chip, ironic, impasul criticii, totodată.

Cu totul dezamăgitoare este imaginea scriitorului înscurta Istorie a literaturii române de la început până azi(Editura Univers, Bucureşti, 1981) a lui Al. Piru, fărănicio observaţie originală, preluând câteva clişee ne-semnificative ale criticii curente.

Mult mai bine raportat la spaţiul şi contextul istoricse arată Cornel Ungureanu într-o carte de veritabil is-toric literar: Proza românească de azi (1985). Este ceamai apropiată interpretare a fenomenului D.R. Popescude spiritul eseului eliadesc din 1953, cu extindere la în-treaga generaţie (inclusiv a „cincizeciştilor” Marin Preda,Eugen Barbu), dar şi la spaţiul tuturor literaturilor aflatesub ocupaţie sovietică. Probabil nu întâmplător CornelUngureanu va da, mai târziu, o bună şi pătrunzătoarecarte despre Mircea Eliade28.

După crunta reprimare a elitelor din „obsedantul de-ceniu”, devenise limpede că nu existau decât câteva so-luţii de reacţie: puşcăria, exilul, adaptarea laproletcultism şi căutarea unei noi forme de rezistenţăculturală. Ultimele două soluţii s-au întretăiat la o seriede scriitori: Întâlnirea din pământuri şi Moromeţii vs Des-făşurarea, la Marin Preda, ca să dau exemplul cel maipilduitor. Printr-un asemenea balans al destinului, a tre-cut şi generaţia lui Nicolae Labiş, Nichita Stănescu şiD.R. Popescu. Din instinct creator, aceşti scriitori au re-curs la o dublă sincronie, renăscând mitul feţelor lui

anul DRP


Ianus. Nu întâmplător, în momentul biruinţei definitive ageneraţiei ’60, Edgar Papu va scrie o carte chiar cu titlulFeţele lui Ianus (1970). Sincronismul unilateral (în sim-plificarea ideologică a lovinescienilor) se transforma însincronism bilateral prin complementarizare cu ceea cePapu va numi protocronism. D.R. Popescu se va sin-croniza, simultan, cu Faulkner şi cu Mioriţa şi Antigonalui Sofocle. Dar, în procesul plăsmuirii, punctul de greu-tate era cel „protocronic”, recte „complexele de profun-zime”, care ţin de arhetipuri, în vreme ce „complexeleculturale”, pariul sincronismului unilateral, duc la trecă-toarele mode, numite şcoli şi curente literare. Am vorbitîn cartea mea Complexul Bacovia (2002) despre dublafaţă a complexelor, sprijinindu-mă pe gândirea luiC.G. Jung şi Gaston Bachelard. Explicând de ce PierreLouys a ratat, într-o operă, „utilizarea” miturilor lebedeişi a oului, Bachelard conchidea: „Sub forma lui cea rea,complexul de cultură este obiectul şcolăresc al unuiscriitor lipsit de imaginaţie”29. Scriitorul de geniu poateregăsi drumul inconştientului, al arhetipului nu învăţânddin cărţi, ci lăsând materia să colcăie, visele să zboare,să treacă totul prin inimă şi, în plan secund, prin minte(cum ar fi spus Eminescu): „Psihanaliza unui complexcultural va pretinde deci totdeauna separarea a ceea ceştim de ceea ce simţim, aşa cum analiza unui simbolcere separarea a ceea ce vedem de ceea ce dorim”30.O asemenea probă de foc va trece D.R. Popescu, deexemplu, prin Duios Anastasia trecea, reînviind, în plinăteroare a istoriei, mitul Antigonei.

Rezistenţa prin cultură a scriitorilor din fostul bloc so-vietic, observă Cornel Ungureanu, s-a produs prin re-găsirea căii spre arhetipuri, incompatibile cu ideologiamarxist-leninistă, care voia ca totul să fie „nou”, rupânddefinitiv cu trecutul, cu miturile, cu tradiţia. Desigur, cri-ticul nu explică în aceşti termeni fenomenul (ne aflamîn 1985!), dar intuiţiile sale bat în proximitate, datoritălepădării oficiale de tarele deceniului proletcultist.

La început, subliniază Cornel Ungureanu, D.R. Po-pescu a crezut că poate rezista reducţionismului prolet-cultist prin lirică divagantă, ca redescoperire a „inocenţeimasacrate de profesioniştii masacrului”31, lăsându-sechiar în voia unei „expresivităţi involuntare”, prezentă înprozele dintre 1955-1966. Calea aceasta însă nu-i placelui Marin Preda, care, în faţa lirismului lăudat de critici(unul dintre ei, Valeriu Cristea), dă o replică dură înpresă, afirmând că autorii de „proză lirică” cad în făcă-torie de cuvinte, neoferind „nicio enigmă a existenţei lorde dezlegat”, propunând starea „unei deveniri vegetaleşi animale care are ca focare vizuale prisăcile, florile,butoaiele, cramele, pădurile, frunzele galbene, ţigăncile,haiducii, crâşmele, flintele, gurile de plai, picioarele deplai, răzoarele, viroagele, luna, strigătele misterioase,câinii, păsările, grajdurile, grâul cu boabe (copt sau culapte în el), tufişurile, pâraiele, viţeii cu botul crud, mân-jii, răstoacele, şi toate acestea chiar astăzi în ciuda ne-contenitei schimbări a peisajului nostru în această febrăcreatoare care modifică toate aceste văioage, şipote şicavalcade…”32 Şi asta o spunea Marin Preda în 1965,după ce trecuse valul proletcultist. Să se fi exprimatPreda în sensul volumului al doilea din Moromeţii, lacare lucra? Sau rămânea, teoretic, în spaţiul est-eticiiimpuse de partid? El voia „o problematică umană veri-tabilă”, în consonanţă cu idealul schimbărilor socialiste,„nu cum o descriu aceşti vrăjitori” de cuvinte. Spre a le

pune stavilă, Marin Preda invoca celebrul În lături! al luiTitu Maiorescu! Prozatorul ignora că D.R. Popescu re-găsea, simultan cu lirismul, şi „satul românesc de altă-dată”, ca în Păpuşa spânzurată: „Scriitorul descoperiseo formulă de acces către arhetipurile rurale, el nu idola-trizează străvechea matcă, mumele: ele sunt, în formulaspectacolului popular (cu numeroase momente groteşti)babele. Într-una din piesele tipărite mai târziu (dar scrisecând?) Baba se va preschimba în Servă – va deveni,pentru iluzia spectatorului o tânără cu forme abundente,adevărată zeiţă a rodniciei”33. Totuşi arhetipurile nu maisunt cele născătoare de lumi fireşti, devin, în contem-poraneitate, generatoare de lumi pe dos, demonice, caşi în marile romane de mai târziu. Nunta, bunăoară, numai e cea din satul tradiţional, nici cea cosmică din Mio-riţa, nici cea înalt spirituală din poezia lui Ion Barbu. Pro-priu-zis, nunta devine imposibilă: „ceremonia înainteazăîn gol, ea nu slujeşte o adevărată întemeiere, ea conti-nuă în virtutea inerţiei unui spectacol. Numeroasele mi-rese ale operei sale de început ratează unirea,căsătoria lor e o maculare. În virtutea inerţiei, ea devinepentru cei din jur ca o sărbătoare fără seamăn. Nunta– falsa unire – are loc lângă un şir de spectacole cumăşti. Protagoniştii spectacolelor pun în mişcare mane-chine. Ceva e iremediabil pierdut în spectacolele me-canice ale nuvelisticii lui D.R. Popescu, păpuşile nu potreprezenta o lume, spectacolul e fals, magia lui e iluzo-rie”34. Aşadar, Preda nu avea dreptate: în proza luiD.R. Popescu, satul se schimba, dar nu spre bineleaprioric oficial, ci spre o antigeneză, pe care o va dibuişi marele prozator în volumul al doilea al Moromeţilor,care va apărea în 1967. Totuşi, în perioada nuvelelor,predomină şi la D.R. Popescu miturile fertilităţii şi reîn-vierii. Sub acest aspect interpretează Cornel Ungu-reanu prozele cu elevi încarceraţi în internate (deexemplu, imaginea tânărului care „reînvie” după ce das-călii adorm după o orgie) sau cea a leului albastru dinnuvela omonimă, bătând înspre nunta mioritică, leulcare, scăpat din cuşcă, îşi găseşte, în liniştea din urmă,moartea.

Arhetipurile lucrează regresiv şi în romane. NoulMoise, personaj central în ciclul F, este copie demonicăşi caricaturală a profetului care transmite, de la noulTată, devenit Tătuc, o altă tablă a legilor, care este a fă-rădelegilor. Medicii, ca şi Moise, practică asasinatul,regii vânează ca braconieri, model după care se pro-duce şi vânătoarea regală din romanul omonim. Trans-cendenţa noii religii e goală, dar nu în accepţia dinpoezia modernă teoretizată de Hugo Friedrich. Labirin-tul narativ al lui D.R. Popescu este cuprins de un pro-fund scepticism din care, crede Cornel Ungureanu,prozatorul iese în Viaţa şi opera lui Tiron B., care ar re-face legătura cu opera de tinereţe, producând „o explo-zie a fertilităţii Labirintului”35, lucru greu sustenabil.Arhetipul podului (v. Podul de gheaţă), de largă răspân-dire autohtonă, ar deveni la D.R. Popescu un mit al tre-cerii-naştere, indicând „măreţia raţiunii, singura în staresă construiască un pod către dincolo”36. Dar tot criticulse îndoieşte, interogativ: „Să înţelegem că geneza nuşi-a împlinit rostul, sau că Paradisul a fost invadat deobiectele stricate ale unei lumi care – prin noile obiecte– şi-a cioplit alţi idoli?” Fireşte, fiindcă ne aflăm în plinăantigeneză. În rest, criticul are dreptate: „Eroii… în-cearcă a trece dincolo, pentru a trage un semnal de

anul DRP


alarmă: să nu pierdem legătura cu lumea străvechimilor,să refacem puntea, să lăsăm lumii arhetipale dreptul dea-şi folosi limbajul ei.”37

Într-adevăr, acesta este mesajul cel mai profund alrecurgerii la arhetipuri ca mod de rezistenţă la antige-neza comunistă. Fără pod de trecere (Duios Anastasiatrecea), lumea se prăbuşeşte în dejecţie. Proza gene-raţiei ’60, cu personajul inocent predominant, avea „me-nirea de a întineri lumea”, intenţionalitate găsită şi-nprozele lui D.R. Popescu: inocentul „trebuie să îndepli-nească riturile de trecere, să intre în contact cu energiileprimare”38. Numai că, la adevăraţii creatori, între cei doipoli stilistici, cum i-am numit cândva, teza nu se trans-formă în tezism, „complexul ideatic” este salvat chiar deenergiile primare, „complexele de profunzime”. Şi aşase întâmplă şi la D.R. Popescu. Riturile de trecere, laun popor creştin, se desfăşurau în prezenţa preoţilor.Or, regimul comunist a suprimat tocmai această pre-zenţă. În Vânătoarea regală, preotul este el însuşi unrătăcit în comunitate. Cornel Ungureanu observă că ri-turile, abundente în proze, se fac în absenţa preoţilor,ceea ce înseamnă cădere în precreştinism, o întoarcereîn timp cu două milenii, dar fără eficienţa salvatoare mi-tologică. De aici iniţierea imposibilă din Duios Anastasiatrecea sau din Podul de gheaţă, „un roman despre ab-senţa celor ce cunosc căile”39, adică preoţii. Locul aces-tora este luat de „eretici”: „Ei încearcă a reface legăturacu o lume ignorată sau falsificată în trecutul deceniu.Străduindu-se a recupera nu numai tipologii ci şi tradiţii,ei redescoperă o umanitate în care obiceiuri precreştineasigură libertatea gândului şi demnitatea neştirbită a în-făptuirii; ei redescoperă miturile care să-i asigure fiinţeiumane deplinătatea”40. Dar miturile nu mai funcţioneazăîn lumea modernă ca în treapta mitologică a istoriei. Elemaculează în loc să purifice. Cornel Ungureanu face tri-mitere şi la subterana dostoievskiană, pe care, într-ade-văr, prozatorii şaizecişti o redescoperă, în frunte cuNicolae Breban, nu numai cel din Animale bolnave. LaD.R. Popescu, nici măcar demonia subteranei nu maipoate fi autentică: „Observăm însă că fiecare călătoriecătre Cealaltă lume este ratată. Subteranele prezenteîn proză nu au nicio legătură cu lumile infernale, nici piv-niţele şcolii hortiviticole, nici labirinticele galerii ale mi-nerilor din Vânătoarea regală, nici mormintele atât denumeroase, care, de atâtea ori, sunt «false morminte».Acest mesager al naratorului – căutător al adevărului –se confundă – nu o dată – cu eroii demonici ai luiD.R. Popescu. Fiindcă, de fapt, demonia lor e mereuparţială, incapabilă de a redescoperi adevărurile ini-ţiale”41. Ca în Fraţii Karamazov, dacă Dumnezeu nuexistă, totul este permis: „Odată abolită ideea de trans-cendenţă, Tatăl dispare, familia îşi pierde sensul: copiii,fiii, fiicele nu sunt mai mult decât instrumente. Venirealor pe lume e întâmplătoare, lipsită de o semnificaţieîn altă. Dacă, aşa cum am văzut în Duios Anastasia tre-cea, riturile sunt abandonate, ordinea lumii e trădată. Înlocul eroilor apar claunii, în locul adevărului, parodialui”42.

Toate consecinţe ale tablei de legi aduse de noulMoise. Caricatură a Marelui Inchizitor dostoievskian?

(va urma)

Note1. Valeriu Râpeanu, Afirmarea unor înalte valori morale,

în „România liberă”, an. XXXV, nr. 10030, 2 februarie 1977,p. 2.

2. Eugen Simion va realiza ediţia de Scrieri ale lui Lovi-ne scu, vol. I-IX, 1969-1982, iar în 1971 va publica monografiaE. Lovinescu, scepticul mântuit.

3. Eugen Simion, Scriitori români de azi, I, ediţia a douarevăzută şi completată, Ed. Cartea Românească, Bucureşti,1978, p. 616.

4. Ibidem.5. Ibidem, p. 617.6. Ibidem, p. 622.7. Adrian Dinu Rachieru, Elitism şi postmodernism,

Ed. Garuda-art, Chişinău, 2000, p. 268.8. Dan Culcer, Etică şi roman, în Serii şi grupuri, Ed. Car-

tea Românească, Bucureşti, 1981, p. 150.9. Cristian Livescu, Fantasticul parabolic, în Scene din

viaţa imaginară, Ed. Cartea Românească, 1982, p. 150.10. Ibidem, pp. 150-151.11. Ibidem, p. 151.12. Ibidem, p. 153.13. Ibidem, p. 154.14. Ibidem, pp. 155-156.15. Mircea Iorgulescu, „Iepurele şchiop” sau ficţiunea

totală, în Ceara şi sigiliul, Ed. Cartea Românească, Bucureşti,1982, p. 177.

16. Ibidem, pp. 177-178.17. Ibidem, pp. 179-180.18. Ibidem, p. 183.19. Mircea Iorgulescu, Glasurile istoriei, în „România

literară”, an. XV, nr. 28, 8 iulie 1982, p. 10.20. Dinu Flămând, O cronică într-o zi, în „Amfiteatru”,

an. XX, nr. 3 (243), martie 1986, p. 2.21. A.I. Brumaru, Istoria şi romanul, în „Astra”, an. XXI,

nr. 5 (176), mai 1986.22. Mirela Roznoveanu, D.R. Popescu şi romanul modern,

în Lecturi moderne, Ed. Cartea Românească, Bucureşti,1978, p. 163.

23. Ion Rotaru, O istorie a literaturii române de la originipână în prezent, Ed. Dacoromână, Bucureşti, 2006, p. 1067.

24. Mirela Roznoveanu, op. cit., p. 165.25. Ibidem.26. Ibidem, p. 168.27. Ibidem, p. 169.28. Cornel Ungureanu, Mircea Eliade şi literatura exilului,

Ed. Viitorul românesc, Bucureşti, 1995.29. Gaston Bachelard, Apa şi visele, Ed. Univers,

Bucureşti, 1995, p. 24.30. Ibidem, p. 50.31. Cornel Ungureanu, Dumitru Radu Popescu, în Proza

românească de azi, Ed. Cartea Românească, Bucureşti,1985, p. 359.

32. Marin Preda, Problematica umană veritabilă şi făcătoriide cuvinte, în „Contemporanul”, 1 octombrie 1965, p. 3.

33. Cornel Ungureanu, op. cit., p. 360.34. Ibidem, p. 361.35. Ibidem, p. 380.36. Ibidem, p. 386.37. Ibidem, p. 390.38. Ibidem, p. 391.39. Ibidem, p. 392.40. Ibidem, p. 393.41. Ibidem, p. 399.42. Ibidem, p. 402.

anul DRP


Constantin Cubleșan

D.R. POPESCU – ROMANELEDE ÎNCEPUT

DESPRE COLECTIVIZARE ALTFEL (Zilele săptă-mânii)

După debutul în revista „Steaua” (1954), cu schița Opartidă de șah, Dumitru Radu Popescu se impune cu-rând în contextul literar al momentului ca un prozatorviguros, cu o viziune aparte asupra actualității, desprecare scrie și publică frecvent povestiri și nuvele, în re-vistele literare („Gazeta literară”, „Luceafărul” ș.a.), de-venind un reper al noii orientări, ce se va numi ulteriorgenerația șaizecistă, mai ales după apariția primului săuvolum, Fuga (1958), în care și-a reunit bună parte dintreaceste texte. Elogios primit de critica literară și apreciatde forurile de îndrumare culturală, avea nevoie totușide o implicare mai directă, prin scrisul său, în susținereacampaniilor politice ale acelui timp. E drept, nimeni nu-isolicitase expres acest lucru, dar era de la sine înțelescă i se cerea obolul pentru a putea fi considerat un crea-tor, cum se spune azi, politically correct. Au făcut acestcompromis și alții (Nichita Stănescu, Ilie Constantin,Grigore Hagiu, pentru a numi doar câțiva poeți) așa că,strategic vorbind, avea nevoie de un roman care să pro-pună un subiect pe o temă arzătoare la ordinea zilei înepocă. Iar aceasta nu putea fi alta decât aceea a colec-tivizării, căreia i se dedicaseră, de-acum, sumedenie depagini, scrise cu mult sârg după rețetarul metodei rea-lismului socialist. Cu un an mai înainte, bunăoară, saucu doi, fuseseră publicate numeroase romane, înseriateca titluri de inventar, precum Furtuna stârnește valu-rile de Șerban Nedelcu, Sub arșița verii de LetițiaPapu, Pământ și oameni de Mihail Șerban, Cuscrii deAlecu Ivan Ghilia, Nedeea din Poiana Miresei de Ni-colae Deleanu, Făclia s-a aprins de Dumitru Almaș,Mălina de Elena Mătasă și lista ar putea fi mult conti-nuată, până la romanul în versuri al lui Ion Gheorghe,Pâine și sare. Toate acestea înfățișau o realitate edul-corată, un entuziasm debordant al țăranilor în dorințalor de a se înscrie în gospodăria colectivă unde lucrurileerau prezentate în culori trandafirii, desigur nelipsindacțiunile sabotorilor, atitudinea refractară a chiaburilorși a altor elemente… dușmănoase orânduirii sociale dințară. Abia în 1963 avea să apară Cordovanii lui IonLăncrănjan, primul roman ce înfățișa cât de cât realistîncrâncenarea țăranilor ce se opuneau colectivizăriiforțate a pământurilor.

Lumea mediului rural îi era bine cunoscută tânăruluiprozator D.R. Popescu, el copilărind într-un sat din Ol-tenia, nu departe de Dunăre, spațiu ce va deveni în timparealul revelator al unei dramatice și fabuloase mitologiicontemporane, ilustrată printr-un amplu, vast ciclu ro-manesc. Dar, până atunci, mai era…

În 1959 publică, așadar, romanul Zilele săptămânii

(Editura Tineretului, București), cu tematică inspirată dinlumea satului contemporan. E abordată, desigur, viațaîn colectivă dintr-un sat – Valea Arinilor – din câmpia Ol-teniei, însă nu avem de-a face cu atât de mult ilustrata,literar vorbind, campanie de lămurire a oamenilor pentruunirea pământurilor într-o gospodărie comună. LaD.R. Popescu lucrurile stau oarecum pe dos. Colectivafuncționează, se presupune cu bune rezultate, întrucâtgospodarii și-au propus construirea unui grajd nou, în-căpător pentru o mulțime de vite, așa încât bătălia, câtăși cum se duce, este pentru a respinge cererile unorași altora care la început au ezitat să facă pasul, iar acumvoiau să vină… la de-a gata („Eu, dacă m-ați primi –zice Dumitru Crețu – aș duce șapte căruțe [cu piatră,pentru construirea grajdului – n.n., Ct.C.] numai să măprimiți cu voi…”). Există în această stare conflictuală,dezvoltată de prozator, o doză de ironie subtextuală, pecare o regăsim, la drept vorbind, în întreagadesfășurare factologică a romanului („În colectiv nu seintră atât de ușor cum cred unii, a zis Călărașu, și n-olua pe ocolite, că nu-i nimeni atât de prost să nu teînțeleagă”). Acest Matei Călărașu, unul dintre persona-jele principale ale romanului, are ceva din hâtroșenia luiMoromete, fiind un mucalit și un zurbagiu, mereu dispusa lua totul în răspăr. Așa făcuse și în ședința de consti-tuire a gospodăriei la ei în sat: „La ședința de înființarea gospodăriei, ținută la școală, Matei, care fusese prinalte sate să se «documenteze» cum trăiesc colectiviștii,s-a îmbrăcat cu niște pantaloni făcuți de el, ca ai clov-nilor de la circ […] Vreau să arunc rogojina afară dincasă și să dau cu DDT, să scap și de pureci că, slavădomnului, am pureci de pot împrumuta la tot satu […]Uite, cracul acesta vechi îl rup și-l calc în picioare. Astae tot ce mi-a dat burghezia și regele”.

Prozatorul nu urmărește o acțiune lineară, într-odezvoltare dinamică, propriu-zisă. Viața satului, a co-lectivei, se alcătuiește oarecum rapsodic, din episoademenite a prezenta fapte și oameni în firescul existențeilor cotidiene. De aceea se și vorbește mult în roman,personajele stau adesea la MAT, se iscodesc și suntaduse la vedere întâmplări mai mult sau mai puțincompromițătoare ale membrilor obștii („Oamenii dinValea Arinilor o găseau în fiecare dimineață acolo pepodeț, privind în toate părțile și ascultând cum setrezește satul și pleacă la muncă în câmp. Tudorița știaîncă de cu seară cine unde avea să plece a doua zi.Toți opreau să stea de vorbă cu ea, s-o întrebe de unade alta, și, fără să vrea, se spovedeau ei […] Știrile ve-neau pe uliți, de dimineața până seara, spre mijlocul sa-tului, în răscruci, și se adunau în mintea Tudoriței. Pebună dreptate spusese cineva că, prin firul ce-l toarce

anul DRP


ea zilnic, se adună și se răspândesc toate știrile din satși din toată lumea”). Așa, de-o pildă, faptul căpreședintele Ilie Bojicea „de când a ajuns președinte s-aboierit. Are palton lung până în pământ, cizme și cra-vată. Dumineca nu mai joacă la horă. E om mare, nuse mai amestecă cu sătenii. Stă pe marginea horii șiprivește, cum făcea altădată primarul din Valea Arinilor”.Numai că e demascat ca speculant. „Radio Firimițoaiaanunțase din știri sigure că, la Caransebeș, Ilarie cerusepe căpățâna de varză de trei ori mai mult decât îi eraprețul în Crăiești. Unii cumpăraseră, că aveau nevoie,alții făcuseră scandal și-i strigaseră că e speculan,t”.Pentru asemenea fapte este pus în discuția colectiveiși se caută un nou președinte. „La conducere ne trebuieun om deștept, spuse din nou Călărașu, care nu tăceadeloc […] Alții din alte sate o să mă întrebe: «Tu ești dinValea Arinilor?». «Sunt!» «Și e adevărat că în gospo-dăria voastră aveți speculanți?», „Adevărat», am să răs-pund eu, că nu-mi place să mint niciodată. «Și de ce nui-ați măturat afară, ca pe gunoi?» «N-am putut, că se li-piseră de scaune înalte și nu ajungeam cu mătura laei»”.

Personajele sunt niște suciți, cum catalogase criticaliterară galeria eroilor nonconformiști din schițele unortineri prozatori aparținând aceleiași generații: NicolaeVelea, Fănuș Neagu ș.a. Adică, nu sunt tipice, dupăcerințele criteriilor partinice, anume de a fi… modele înlupta de clasă. Nu mai departe, în romanul lui D.R. Po-pescu, secretarul de partid al comunei, Miron Boboc,este un tip cultural care citește și recită poezii („– Îți dăvreun premiu la raion de înveți poezii? / – Nu. / – Atuncide ce te chinuiești degeaba. / – Nu mă chinuiesc deloc,îmi place”). Inginerul agronom Titi Anghel, care„învățase la Cluj”, era „mare amator de excursii înmunți, mai ales în Făgăraș”, iar cât fusese student „cân-tase și sâmbăta și duminica la baluri studențești sau labalurile din cartiere”, așa că aici, la Valea Arinilor, „secam plictisea, n-avea societate”. Zoița lui Ion Glăv seîntorsese în sat după ce „statul îi naționalizase atelierulde croitorie” din București și acum nu voia să știe nimenică „fiica unui cârciumar patronase case de toleranță înmarile orașe ale Olteniei”. Ș.a.m.d. E o lume contorsio-nată, a unui sat ce apucase pe făgașul colectivizării, încare oamenii se comportă după cum le vine bine lor,bravând ipocriți, ca demagogi apărători ai noului, înședințe. Intriga romanului se așază, de altfel, oarecumparodic, cu multă discreție însă, pe linia acelui conflictmajor, dedus din exemplul literaturii sovietice, în carelupta nu se mai dădea acum între bine și rău, ci întrebine și mai bine. Compoziția romanului lui D.R. Po-pescu trebuie deslușită astfel tocmai în sensul ilustrăriiunei realități sociale pe care toată lumea o acceptă, fărăconvingere însă, căutând fiecare individ a dobândi unprofit oarecare, fie și de moment, de pe urma prezențeisale ca figurant într-un joc al puterii ce se tranșa oricum,altundeva decât în Valea Arinilor. Tocmai de aceea, peprozator îl interesează a compune tablouri de viață ve-ridică, particulare, familiale, urmărindu-și eroii în coti-dianul manifestărilor lor intime ce par ieșite oarecum înafara timpului, în preocupări banale și într-un peisaj maidegrabă idilic: „E vremea amiezii. Sătule, vacile s-au to-lănit la marginea bălții ponorenilor și rumegă leneșeiarba mâncată, privind trestiile ce tremură, îngânând uncântec imperceptibil. Din pământul mustind de apă, seînalță spre cer aburi fumurii, rarefiați și calzi; prin zeci

de trompe nevăzute, soarele îi soarbe nesățios, ca șicum dogoarea-i inepuizabilă ar avea izvorul în pământ.Pe movilă, la umbra unei sălcii, Marin Presură taie cubriceagul flori de trandafir pe un ciomag de corn și as-cultă spovedania prietenului său, Lae Guran. Stau unulîn fața celuilalt, despărțiți de un mușuroi de cârtiță, marecât o căciulă neagră de noatin […] În răstimpuri punelângă el ciomagul și, luând cu vârful degetelor limbacuțitului, îl înfige cu îndemânare – jucându-se – înmușuroiul din fața sa. Apoi îl curăță pe pantaloni, și-lface să strălucească, tăind mărunt câteva nuiele de sal-cie. Pare să nu-i acorde prea multă importanță socoti-torului ce-i povestește cum l-a părăsit nevasta și cevorbe lipsite de adevăr umblă prin Valea Arinilor despreel”. Ș.a.

Construcția romanului are o arhitectură geometrică,factologia lui fiind concepută a se derula pe parcursuldoar a unei săptămâni obișnuite de lucru („– Ce treburi,că acum nu e cine știe ce muncă de pus osu: am termi-nat treieratu și până la culesu porumbului și al viei, maistăm și noi pe prestelci, muierile, mai vedem de casă,iar bărbații, ca bărbații, învârt vorbele”). O săptămânăînsă în care se revelează, din detalii oarecum disparateși banale, o întreagă existențialitate rurală, fermentândmocnit sub semnul înnoirilor pe care le aduce societa-tea și în acest areal, totul sub semnul implicăriicircumstanțiale a oamenilor, văzută de prozator cu unochi mai degrabă insidios decât încrâncenat și drama-tic.

*ROMANUL DE COTITURĂ (Vara oltenilor) La cinci ani de la debutul în roman, cu Zilele săptă-

mânii (1959), discursul naratorial practicat de DumitruRadu Popescu a devenit altul, dobândind consistențăși maturitate în Vara oltenilor (Editura Tineretului,București, 1964; ediția a doua în 1967, iar o a treia, re-văzută, în 1972), roman ce reprezintă o bornă de coti-tură în creația sa, la drept vorbind afirmarea de-acum aunui stil propriu, inconfundabil în peisajul prozei mo-mentului. Construcția se edifica astfel, după un demersnuvelistic extrem de bogat, într-o continuă evoluție ca-litativă, așa cum se prezintă în volumele Umbrela desoare (1962) și Fata de la miazăzi (1964), ca o primăipostaziere a cadrului social în care dramele umane,provocate de impactul indivizilor cu noul regimexistențial, propriu mediului rural, și nu numai, își dez-văluie convulsiile de profunzime, reverberațiile acute înconștiințe. Tematic vorbind, avem de-a face cu aceeașidezbatere problematică, a colectivizării agriculturii, cereprezenta un obiectiv prioritar în politica statului.

Satul de lângă Dunăre, undeva între Craiova și Se-verin, este unul de-acum colectivizat („Suntem gospo-dărie milionară și tot satul e colectivizat”), cu o viață cese arată a fi prosperă – există anexe de mecanizare,baie comunală, fermă de vite și se construiește un grajdnou, este amenajat un eleșteu cu pește, care se vindepe piață la Craiova etc., dar prozatorul nu este interesatde modul cum funcționează efectiv toate aceste mij-loace economice (așa cum se întâmplă în atâtea alteromane de duzină pe aceeași tematică, din acei ani), cide modul în care relațiile interumane se reașază („cumsă faci socialism cu niște oameni care se tem unii dealții?”). Sistemul colectivist, organizația de partid(„acesta crede că la partid se dau fripturi de porumbel,

anul DRP


cu murături și vin altoit”), îndrumarea de la centru ș.a.nu sunt decât formalisme, oferind un cadru de manifes-tare vitală, conform cu pretențiile sistemului politic, încare se consumă însă drame umane de profunzime, le-gate de atitudini morale, de suspiciuni, de abuzuri deputere („Aha, faci pe dictatorul…”), toate circumscriindîn final o crimă pe care romancierul nu cată neapărat ao elucida sub aspectul ei juridic, cât mai ales al implicăriiobștii în conștientizarea ei individuală („Eu am crezut căBiciușcă face din suflet ce face, și când am văzut căm-am înșelat, am fost ca mort. El umbla numai ca săse ajungă, el voia s-ajungă bogat, el voia să-și facă sco-pul acesta, făcând pe comunistul, adică să ajungă unfel de grangure al satului”). E un limbaj de care uzeazăromancierul oarecum strategic, lăsând impresia că uti-lizează aceleași arme/procedee expresive, în rând cuceilalți prozatori conduși după rigorile canonului realistsocialist. E însă o falsă impresie. Discursul naratorialurmează calea unor investigații de conștiință („Pentrumine e limpede, în mine te-am judecat și nu te maijudec înc-o dată și nici nu-mi pasă de-o să te afle ceicare trebuie să te judece […] În oala acoperită, nimeninu știe ce fierbe”), nu neapărat într-o clasică psihana-liză, ci în descripția meticuloasă a banalului mișcărilorzilnice ale indivizilor, cu viața lor obișnuită, cu întreagaritualică măruntă înfruntărilor și confruntărilor dintre ei,ambalându-se insinuant pe cele mai diverse și mai ne-însemnate probleme de viață.

Dumitru Radu Popescu dă încărcătură semnificativăacestui tip de amănunt, dialogului polemic, pălăvrăgeli-lor, sporovăielilor clevetitoare, confesiunilor și certurilor,gesturilor comune, mai mult sau mai puțin spectacu-loase etc., din care, din toate aceste elemente amalga-mate, rezultă amploarea unei fermentații mocnite anemulțumirilor, a suspicionărilor reciproce, aculpabilității fiecărui erou în parte și în același timp anevinovăției lui („Eu zic ce-o să zică satu. Și-o să maizică satu: bine, a adus peștele la gospodărie și l-a datbucătăresei de la grădiniță… Dar dacă nu era văzut, cefăcea cu el, unde-l ducea?”). Amănuntele iau amploare,se dilată; se instalează între personaje o anume ordinea dezordinii din care rezultă atitudini, stări emoționale,tragicul menținându-se mereu la limita farsei; tramaeste dezvoltată foarte liber, cu accente fanteziste ade-sea, nelipsind nici insertele lirice. E o vorbărie continuă:toate personajele au o plăcere nestăpânită în a-și co-munica unele altora opinii, informații (reale sau false,imaginare), evocând întâmplări de mai demult sau re-cente, într-un păienjeniș factologic departe de a fi linear,or tocmai aici apare capacitatea prozatorului în a crea,sub impresia unei nebuloase, în care viețile oamenilorse disipează și se coagulează pentru a se învrăjbi ori ase iubi, creându-se astfel iluzia, impresia, în fapt imagi-nea autenticității satului aflat mereu în mișcare. Nu ne-apărat o mișcare exterioară, ușor de urmăritevenimențial, cât una lăuntrică, absconsă și tocmai deaceea dificil de diagnosticat.

Conflictul propriu-zis, căci există un nucleu conflic-tual autentic: „omul nu e bolovan sau scaun să-l puiunde vrei și să rămână acolo. Că nu e mort omul, e viu.Biciușcă așa voia să-i bage în gospodărie, ca pe niștescaune, și să se urce el pe ele”; eroii lui Dumitru RaduPopescu depășesc schematica alcătuire antagonică,dintre buni și răi. Ei au o viață lăuntrică complexă și suntcapabili a se cerceta înșiși în forul lor decizional interior,

acolo unde lumea lor e alta decât cea pe care o lasă afi văzută în afară: „orice om poate să se uite în el, maiales din când în când. Și ăia de nu pot trebuie făcuți săpoată. Machedon, că-ți vorbi, cum spuseși, din inimă,înseamnă că se uită și el în el, ca într-o oglindă”. Aici ecu adevărat noutatea pe care o aduce dezbaterea con-flictuală din romanul Vara oltenilor. Prozatorul nu mailucrează cu prefabricate, ci coboară în intimitatea trăiri-lor autentice ale eroilor săi. Iar viața acestora nu e deloclină, e complicată, e contorsionată, ei căutând mereuun adevăr al propriei lor existențe: „E ușor să nu-mi daidreptate și să râzi de pe mal, când nu ești în apă, și maiales după ce a trecut vârtejul. De-ți cer acum să-mi daidreptate, dai din umeri. Nu crezi. Nici alții n-au crezut,când le-am cerut ce era dreptu meu […] Dar lui cândi-am cerut să-mi dea dreptatea mea, că fiecare om areo dreptate a lui, a dat din umeri, cum dăduși tu. Drepta-tea asta este dreptul meu”.

Toată țesătura aparent haotică a întâmplărilor satuluinu este altceva decât complicata căutare a adevărului,a fiecăruia în parte și a tuturor la un loc. Romanul pul-sează astfel de viață autentică, dincolo de rău și bine,dincolo de vreun tezism ideologic, debordând trăiri tu-multuoase, văzute de romancier din diferitele unghiuriîn care se așază fiecare personaj, afișându-se în felulsău.

Ultima imagine, cu care se încheie romanul, estecea pe care o descoperă cuplul tinerilor Gică și Fili-mona, una metaforică, simbolizând tocmai „tiribomba”bâlciului vital în care ei intră naivi și luminoși deocam-dată („Părea că înflorise tot pământul”), prinzându-se încaruselul cel mare, ca într-un autentic angrenajexistențial. Spectacolul vieții nu e astfel decât cel pecare îl poate oferi marea „tiribombă” a lumii.


anul DRP


Miturile în zilele noastre apar ca un marcator cultu-ral, ce ne permit să surprindem, în registru simbolic, ten-siunile, contradicţiile şi utopiile societăţilor în care trăim,cu alte cuvinte, ele poartă marca epocii. Miturile suntdeformate de conştiinţa omului modern acesta fiind in-capabil de a mai intui sacralitatea, universalitatea şipăstrând doar frânturi din obiceiurile arhetipale şi aces-tea fără suportul hierofaniei. „Mitul dobândeşte (...)structură sincronică deoarece e veşnică reîncepere aunei cosmogonii, şi prin aceasta un remediu contra tim-pului şi a morţii, deoarece conţine în sine un principiude apărare şi de conservare pe care-l comunică ritului”1.

La D.R. Popescu, mitul se constituie într-o strategieprin care este delegitimată şi discreditată chiar structuramitică subsidiară discursului ideologic în romanele ci-clului F. Ariile de inspiraţie sunt cele din mitologia biblicăşi cea elină.

Deşi marea temă a literaturii o constituie „nostalgiaparadisului” şi una din funcţiile esenţiale ale mitului oconstituie deschiderea spre Marele Timp, regăsirea pe-riodică a unui Timp Primordial, prin neglijarea timpuluiprezent, a momentului istoric, totuşi D.R. Popescu in-strumentalizează mitul ca formă esopică şi ca strategiea disimulării, bazată pe forţa de resimbolizare a realului,raportând mitul la contextul politic. Spaţiul mitologic e oconstantă atemporală a dezvoltării lumii. „D.R. Popescucrede în multipla funcţionalitate a mitului în lumea con-temporană. Aceasta pentru că lumea însăşi, la limitaunei fantezii obligatorii, se consideră în permanentă am-bianţă mitologică. (…) mituri perene produc realitate”2.Parabolele politice publicate de D.R. Popescu îşi con-struiesc semnificaţiile la interferenţa mitologiei artistuluicu pseudomitologia creată de putere ca instrument deautolegitimare simbolică. Devenit teritoriul simbolic alunei întoarceri a refulatului, romanul lui D.R. Popescudeconstruieşte, apelând deseori la strategiile de defa-miliarizare specifice distopiei, episoadele reprezentativeale noii istorii sacre ale cărei figuri şi scenarii sunt an-trenate în accepţiunea lui J.J. Wunenburger într-un pro-ces „de deformare, de defigurare vizând dezvăluireaelementelor ocultate în discursul originar”3.

D.R. Popescu desacralizează miturile şi mitizeazărealităţile din nevoia de invenţie a sensibilităţii contem-porane: „Astfel se întâmplă că atât mitul, ca valoare ab-solută, cât şi realitatea, ca banalitate absolută, suntrespinse instinctiv de autor. Mijloacele sunt, ca de obi-cei, surprinzător de simple: desacralizarea mitului şi sa-cralizarea realităţii întâmplătoare”4. Tratarea Bibliei careferinţă mitică se face prin deturnarea şi inversareasemnificaţiilor originare, iar modul în care comunismulca mitologie ocultată distorsionează sensul cronotopuluiparadisiac este vizibil în romanele lui D.R. Popescu prindemantelarea unor structuri simbolice. Situaţiile epicepoartă amprenta gândirii mitice: iniţierea, moartea, naş-terea, precum şi personajele sunt construite prin tehnica

prefigurării arhetipale, prin amplificarea eroică şi simbo-lică a însuşirilor, prin coordonate spaţio-temporale caretrădează funcţionalitatea unui tipar al reiterării. De ase-menea asistăm şi la un proces de inventare a unor sce-narii mitice.

Constatăm că marile modele ale scriitorului suntShakespeare, Eschil, dar şi I.L. Caragiale, afirmând căCei şapte contra Tebei constituie model pentru romanulCei doi din dreptul Ţebei. Mitul la D.R. Popescu estedeformat prin parodiere. Desacralizarea, demistificarea,deformarea, disimularea sunt modalităţile proprii scri-sului autorului. Utopia mesianică a „Epocii de aur” secristalizează în jurul unor nuclee simbolice, resemanti-zate printr-un proces de demitizare-remitizare. Imagi-narul politic al epocii comuniste nu poate fi înţeles îndimensiune profundă în absenţa referirii la structurileimaginarului romanesc şi la raporturile acestuia cu con-textul psiho-istoric căruia i se circumscrie. „Totalitaris-mul îşi trădează deci mai limpede ca niciodatăapartenenţa la logica utopică (...), societăţile totalitaresunt nişte lumi logomahice, în care numai recurgând lao rostire mimetică şi utopică poţi învinge faptele. Aşadarse poate vorbi despre o veritabilă «logocraţie»: «se pro-duce o sciziune între realitate şi suprarealitate»”5.

D.R. Popescu nu face apel la mitosul ce implicăinexplicabilul, ci preia din mitologia creştină aspecte cusemnificaţii istorice şi sociale. Miturile sunt deformateprin parodiere şi reliefate prin ritualuri magice, superstiţiicontrariante, profeţii mincinoase, dereglări biologice,psihoze colective, fiind duse în derizoriu.

Moartea este Marea Iniţiere, dar pentru lumea mo-dernă, Moartea este vidată de sensul ei religios şi dincauza aceasta e asimilată Neantului în faţa căruia omulmodern este paralizat. Capitolul al V-lea al romanuluiVânătoarea regală debutează cu nişte versete din Bibliereferitoare la deşertăciunea vieţii: „Care mărire stă pepământ neschimbată, care suflare, care înălţare? Şicare desfătare lumească este lipsită de întristare? Toatesunt mai neputincioase decât umbra, toate mai înşelă-toare decât visurile...O clipă numai, o clipă şi pe toateacestea moartea le apucă...”6.

Moartea, pentru omenirea devenită promiscuă, îşipierde valenţele sacre. Ea nu mai eliberează omul depovara telurică, relativizând, astfel, păcatul ontologic,căderea. Comuniunea christică nu are loc, momentulînseninării de dinaintea marii treceri este anihilat. Dato-rită comportamentului omului promiscuu, thanatosul eperceput sub forme groteşti, terifiante şi răul atinge ar-hetipul. Cultul morţilor devine la fel de inutil ca apărareavalorilor morale.

Un alt mit biblic reconfigurat de D.R. Popescu estemitul lui Cain şi Abel, strâns legat de problema vinei şia ispăşirii. Complexul cu dublă faţă, cel al lui Cain şiAbel, e prezent aproape în întreaga proză şi opune cri-minalul şi victima, inocentul şi vinovatul, călăul şi marti-

Anemona Liliana Pătrulescu

PROIECTAREA EXISTENŢEIÎN PLAN MITIC ŞI ALUZIV

LA D.R. POPESCU

anul DRP


rul, procurorul şi apărătorul, asociind fraţii vrăjmaşi. Per-sonajele sunt indivizi ai unui alt timp istoric, dintr-oepocă care şi-a creat astfel de exponenţi: „victimele şicălăii, cei puternici şi cei slabi, naratorii şi personajele,cei ce povestesc şi cei ce prevestesc, martorii şi anche-tatorii – toate «măştile» personajului lui D.R. Popescuse conturează în perspectiva efortului cunoaşterii şi aldovedirii libertăţii sale (...), fiecare îşi creează o lume şio istorie numai ale sale, în care se cuprind şi lumea şiistoria timpului”7.

Mitul christic e utilizat în romanul Cei doi din dreptulŢebei. Tibor, un tânăr ungur, răstigneşte pe cruce unpreot ortodox, Dumitru, şi un preot catolic legându-i cufunia de lemnul bătut în cuie, apoi le introduce aer înstomac cu pompa de la bicicletă până leşină şi le ples-nesc nasturii de la cămăşi, dându-şi sufletul. Tibor şiceilalţi schingiuitori săvârşesc fapta din demenţa de avedea oameni murind. Istoriile de toate felurile sunt me-nite să sugereze demenţa colectivă, „haloimisul” în careau intrat oamenii din satul Pătârlagele. În O bere pentrucalul meu, nevasta lui Patriciu pretinde că l-a născut peIisus, nişte ţărani au vise coşmareşti şi, trezindu-se,sapă la temelia casei, de unde ies cinci căţei vii, visuladeverindu-se. Pitulicea, soţia lui Fruntelată spânzurăicoanele cu sfinţi, apoi le aruncă în apă. Calul Mişu esteconsiderat Iisus, ţiganii îi fură părul calului, consideratsfânt şi-l vând.

Restaurarea mitologiei eline se produce la D.R. Po-pescu prin reevaluarea mitului labirintului. Mitul labirin-tului e o aspiraţie spre eliberare, dar şi procedeu decondamnare a monstruozităţilor morale. În romanelesale, autorul e preocupat de „labirintul vieţii ca adevărabsolut, în care negaţia şi afirmaţia se confruntă şi secomplinesc”8. Labirintul ca spaţiu întortocheat aflat laumbra întunericului l-a obsedat întotdeauna pe autor:„Mă obsedează demult ideea labirintului ca spaţiu al lip-sei de raţiune unde monstrul înghite flămând vieţi şi oa-meni, nenumărate vieţi şi nenumăraţi oameni.Întortocheatele sale căi erau o prejudecată, la umbraîntunericului totul era posibil. A fost nevoie de o idee,de o dragoste, de un fir de aţă ca acest imperiu al nopţiisă cadă, a fost nevoie de cunoaştere, de raţiune, de osfântă lege a firului de aţă ca monstrul să fie răpus. Li-bertatea vine dintr-o idee, întunericul a fost învins de oidee. Şi fiindcă ideile se adună în cărţi văd întunericullabirintului spulberat de lumina unei cărţi”9.

D.R. Popescu îşi apropriază semnificaţiile mitului pelinie clasică şi face trimiteri explicite la figura Minotau-rului şi a lui Tezeu ca în literatura greacă, dar şi prin dez-voltarea unor idei despre labirint care privesc sferaomului ca în Renaştere. Marea problemă a istoriei a fosto întrebare permanentă: cum se poate ieşi din labirintde vreme ce întunericul n-are zilele numărate şi e deneînvins? Explicaţia este şocantă: „în umbra şi în întu-nericul puternic şi al puterii din labirint poate, mulţi ajun-seseră înaintea lui Tezeu să-l omoare pe Minotaur, darucigând monstrul şi nevenind înapoi, neştiind drumulcătre lumină înseamnă că le plăcu întunericul şi că şi eideveniră prinţi ai întunericului, sau mai pe şleau mino-tauri, asasini ce doriră la rândul lor jertfe şi tribut desânge pentru burta lor. Problema e şi mai clară: cineuită de unde a plecat îşi uită rădăcinile şi calea spre lu-mină şi prinde gustul puterii…”10.

Oamenii par a fi prizonierii unui univers visceral, dincare l-au alungat pe Dumnezeu. Demitizării îi cores-punde un pol intens mitic, nucleu pentru configuraţiarealului în creaţiile apărute mai recent. Într-un universdin care l-au alungat pe Dumnezeu, oamenii se simtcaptivi, fără şansa de a scăpa. În viziunea lui Frank dinromanul Oraşul îngerilor spaţiul este un pântece de ba-

lenă în care cu toţii sunt captivi, fără şansa de a ieşi lalumină. E o aluzie la orice sistem politic imperfect înesenţă, dar şi la condiţia umană ce determină nefericireveşnică.

Degradarea, satanizarea, revolta împotriva lui Dum-nezeu sunt exprimate direct de către personaje într-unlimbaj încărcat de ură: „Dacă eşti aici, Doamne, Dum-nezeule, ieşi şi răspunde: Ieşi! altfel te scuip în faţă, îţizgârii ochii alor tăi... că şi Cornel, şi omul ăsta...Doamne, dacă eşti, ai curajul şi răspunde...”11. Acestefraze ne amintesc de Psalmul VI, Te drămuiesc în zgo-mot şi tăcere, de T. Arghezi, în care psalmistul pretindepentru a crede – ceva nemijlocit care să aparţină vede-rii, pipăirii: „Vreau să te pipăi şi să urlu: Este!”

Inconştienţa renunţării la Dumnezeu dintr-un orgoliunemăsurat nu îmbracă numai forma discursului ori aunor atitudini izolate, ci se manifestă şi prin gesturi sim-bolice. Blasfemia se realizează într-un mod grotesc şiprintr-o negare totală: „L-au scos de acolo şi l-au purtatpe umeri, cu cruce cu tot, până pe malul râului, dar cândsă-l treacă dincolo, apa fiind rece, au renunţat şi-au zissă-i dea drumul la vale, printre sloiuri, să vadă cum plu-teşte (...) şi-aşa a trecut prin mijlocul oraşului, plutindcu faţa în sus pe crucea înaltă, cu ochii la cer. (...) Unval de rugină i-a acoperit faţa şi mâinile din scursorilede la fabrica de cuie şi tinichea şi de la combinatul deacid sulfuric”12.

Concluzionând, putem afirma că miturile construitesau deconstruite în încercări ridicole, în derâdere pânăla grotesc ambiguizează proza lui D.R. Popescu şi„cheia pentru înţelegerea operelor de artă (...) este lec-tura mitului”13.

Autorul apelează la mitologie pentru a sugera con-cepte precum: libertatea, eroismul, binele, răul. Mitulreapare când realitatea e bolnavă, când mecanismeleraţionale ale lumii s-au dereglat. Imaginea umanităţii de-gradate e o constantă majoră a operei lui D.R. Popescu.Viziunea demitizantă este dură şi izvorăşte din convin-gerea că numai recunoaşterea şi acceptarea greşelilorar mai putea salva o naţiune.

Note1 Gilbert Durand, Structurile antropologice ale imaginaru-

lui. Traducere de Marcel Aderca, Bucureşti, Editura UniversEnciclopedic, 2000, p. 348.

2 Valentin Taşcu, Dincoace şi dincolo de F, Cluj-Napoca,Editura Dacia, p. 222.

3 J.J. Wunenburger, Création artistique et mythique, înQuestions de mythocritique. Dictionnaire (sous la direction deDanièle Chauvin, André Siganos et Philippe Walter), Paris,Editions Imago, 2005, p. 75.

4 Valentin Taşcu, op. cit., p. 223.5 J.J. Wunenburger, Utopia sau criza imaginarului. Tradu-

cere de Tudor Ionescu, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 2000,p. 271.

6 D.R. Popescu, Vânătoarea regală, Bucureşti, EdituraEminescu, 1976, p. 166.

7 Ioan Holban, Profiluri epice contemporane, Bucureşti,Editura Cartea Românească, 1987, pp. 80-81.

8 Marian Popa, Dicţionar de literatură românăcontemporană, Bucureşti, Editura Albatros, 1977, p. 445.

9 D.R. Popescu, Virgule, Cluj-Napoca, Editura Dacia,1978, pp. 240-241.

10 Ibidem, p. 355.11 D.R. Popescu, Podul de gheaţă, Cluj-Napoca, Editura

Dacia, 1982, p. 176.12 Ibidem, p. 62.13 Gilbert Durand, Figuri mitice şi chipuri ale operei – De

la mitocritică la mitanaliză, Traducere din limba franceză deIrina Bădescu, Bucureşti, Editura Nemira, 1998, p. 293.

viața după viață


„Planul amplu şi cutezător” al Editurii Minerva, de arepublica valorile literare interzise de staliniza(n)ţi, nespune Iordan Datcu în Sub semnul Minervei (Ed. Uni-versal Dalsi, 2000), l-a croit Mihai Şora. Minerva/PallasAtena, ieşită cu zvâc din creierul lui Jupiter/Zeus? Aşazice mitul. Creierul Minervei a fost Şora, cum afirmădecis Iordan Datcu, lăudându-i inteligenţa, curajul, con-secvenţa, ingeniozitatea soluţiilor în a fenta cenzura. Pedreptate, îi apreciază diplomaţia, tactul în relaţiile cu au-torii, fiinţe greu de mulţumit. Mihai Şora a profitat de mo-mentele de respiro. Cu risc. Nealinierea la indicaţii eracu risc major: scoatere din sistemul editorial, cum s-aîntâmplat cu directorul EPL Ion Bănuţă şi cu redac-torul- şef Mihai Şora. Chiar a doua zi după apariţia an-

tologiei lui N. Manolescu, Poezia română modernă, Bă-nuţă a fost trimis la „Albina”. Dar de Crăciun făcut deLeonte Răutu. Pe Şora l-a eliminat peste un an acelaşiLeonea. Motivare: „preluarea necritică a întregii literaturidin trecut”. Ceea ce se numea „valorificarea moşteniriiliterare” era primejdioasă.

„Celor cu ciocanul în mână toate în jur li se par cuie”,sună o lege a lui Murphy. Cum să nu se aplice aidomahotărârile şi măsurile Secţiei CC/PCR de Propagandăşi Agitaţie, în domeniul activităţii editoriale?

În fapt, cum bine se ştie, prin antologia lui N. Mano-lescu, scăpaseră la tipar Gyr, Crainic, exilatul ŞtefanBaciu chiar. Absent din sumar, Jebeleanu l-a reclamatpe critic „sus”. Acuza: antologase reprezentanţi ai ex-tremei drepte, „fascişti” sadea. Ce poet n-ar fi vrut săscrie Iisus în celulă sau Ridică-te, Gheorghe, ridică-te,Ioane? El, Jebe, nu.

După eliminarea lui Ion Bănuţă şi a lui Mihai Şora,noul venit, Aurel Martin, a desfiinţat Redacţia de folclor.Aşa cum se întâmplă la noi cu ce-i bun şi bine făcut,succesele celor doi dioscuri, Ioan Şerb – Iordan Datcu,în editare n-au contat. Şerb a trecut la secţia Ediţii cri-tice; Datcu, la Istoriografie literară şi folcloristică. Nu s-amai putut publica etnografie. Nici albume. Albumul IonMuşlea a apărut abia în ’95, la Grai şi suflet – Culturanaţională, editura particulară a lui Ioan Şerb.

Pe Mihai Şora l-a înlocuit Zigu Ornea. Lucrase laESPLA, între ’55-’59, sub Petru Dumitriu, apoi la Meri-diane, între’66-’69. Aurel Martin a fost şi el înlocuit deVasile Ileasă (’86-’89). Acest Ileasă se opunea publicăriifolclorului. I se părea (minte de activist „iluminat”) că ti-părirea literaturii populare ar însemna un protest la ac-ţiunea („dementă”, în opinia lui Iordan Datcu) luiCeauşescu de demolare a satelor. Folclorul avea destuiinamici: poetul Vasile Nicolescu, foarte activ (sau tre-buia să-i fi spus activist?) până-n accidentul cerebral,se lăuda că el însuşi desfiinţase Redacţia de folclor, cădesfiinţarea fusese „opera” lui. Nici lui Jebeleanu nu-iplăcea folclorul. Ca membru extern al colegiului edito-rial, se pronunţa în şedinţă: Iarăşi folclor? Folclorul laAcademie! Să-l publice Academia!

În Argument la Sub semnul Minervei, autorul ţine săprecizeze: „n-am cunoscut printre colegii mei editorivreunul care să fi avut în structura lui intelectuală nicicea mai vagă fibră de cenzor”. Dimpotrivă, „spiritul mi-

Magda Ursache

ONESTITATE ŞI MALONESTITATEEDITORIALĂ




nervist” în editare a fost benefic. Redactorii au vânat launison perioadele de aşa-zisă liberalizare. S-au bătut(şi e verbul potrivit) pentru texte integrale, fără nesăbui-tele croşete.

După scurtele momente de „dezgheţ”, asupra lor seabătea potop de directivări şi de directive, şedinţe deinstruire şi de consfătuiri. Cadre bine înfipte-n scauneurmăreau editarea cărţii din punct de vedere politico-ideologic; se luau „măsuri de organizare şi de perfec-ţionare”. După acel hiatus, tezele din ’71, claxoniştiiştiinţifici pregătiţi de Academia „Ştefan Gheorghiu” autot strâns şurubul. Trebuia să fim, după cenzori, „limbifără gură”. „Reacţionarii n-au ce căuta lângă noi”, s-arăstit la mine Virgil Cuţitaru. Se întâmpla ca Securitateasă fie mai blândă decât lectorul de carte. Nu că la re-dactorul-şef al Editurii Junimea, V.C., nu intrau coloneiica la ei acasă, conform documentelor CNSAS. În 11 au-gust ’81, pandant la tezele din ’71, s-au desfiinţat Direc-ţia Monumentelor Istorice şi organizaţia PCR a USR,mult prea răzvrătită, după foruri. De ce a căzut în diz-graţie Aurel Martin? În ’84, C. Mohanu publicase douăromane ale sămănătoristului Ioan Adam (1875-1911),Rătăcire şi Sybaris. În cel de-al doilea, din 1902, apăreaun cămătar evreu rapace, de unde acuza de antisemi-tism. Urma să fie scoşi din literatură amândoi, şi Martinşi Mohanu, dar s-a revenit după audienţe peste au-dienţe, jalbe peste jalbe la Suzănica Gîdea. Victima co-laterală: Ioan Adam, criticul şi eseistul contemporan,confundat cu sămănătoristul.

Lui Iordan Datcu, prietenia cu Ioan Şerb i-a schimbatdestinul. Şerb l-a recomandat lui Şora şi Şora l-a şi an-gajat în ’63, în Redacţia de folclor a Editurii pentru Lite-ratură din strada Orlando: „am învăţat cât am învăţat,scrie I.D., să redactez şi să tipăresc o carte, ceea cenu-i puţin lucru”.

Sediul din strada Orlando, unde am intrat şi eu cuPetru Ursache, fusese sediul Editurii Fundaţiilor Regale.Nu puteai să nu te gândeşti că pe scările elegante ur-caseră Arghezi, Blaga, Ion Pillat, Voiculescu, AdrianManiu, Sadoveanu, Gala Galaction, Al. O. Teodo-reanu… Eminentul editor-estet Al. Rosetti, fondatorulFRPLA în ’33, i-a avut consilieri pe G. Călinescu, peCamil Petrescu, pe D. Panaitescu-Perpessicius…În ’48, editura a fost desfiinţată, iar „Revista FundaţiilorRegale”, cu un an mai devreme.

Moştenită tot de la Editura Fundaţiilor Regale a fostşi biblioteca Minervei. Al. Rosetti crease „un fond naţio-nal”. În ’73 însă, sediul a fost închiriat, pe valută, Am-basadei Iranului; din str. Orlando, editura a fost mutatăîn Casa Scânteii. De bibliotecă, sub directoratul lui AurelMartin, s-a ales praful: cărţile au fost luate de BibliotecaMunicipală „M. Sadoveanu”, fără a se constitui „fondulMinerva”, cum fusese convenit. Aşa s-a întâmplat cu bi-blioteca Iorga (5000 de volume), cu bibliotecile conace-lor, cu bibliotecile episcopale, cu atâtea donaţii.

La Iaşi, după acel Decembrie, importanta donaţieTraian Chelariu s-a risipit aiurea. Dă-l încolo pe Chela-

riu, s-a spus, că-l aveam pe Marx la raft. „Aceeaşi aro-ganţă dublată de ignoranţă a foştilor activişti”, s-a mâh-nit Bătrânu meu.

După războiul komintern contra cărţii (ca duşman alpoporului muncitor) şi culturii române, a venit şi al doilearăzboi, postsocialist: s-a început cu privatizarea edituri-lor şi tipografiilor, cu biblioteci arse, închise, desfiinţate,lichidate. În proletcultură, bibliotecile şi librăriile erau go-lite de clasici, după plan; acum, clasicii au căzut în diz-graţie, ca să se facă loc te miri cui şi de ce.

În anii ’70, vitrina de librărie de la Continental (azi,dispărută în favoarea unui Outlet), recomanda cărţi demare rezonanţă: Rostirea filosofică românească(Noica), Iona (Sorescu), Moromeţii (Preda), Animalebolnave (Breban), Viaţa şi opiniile lui Zaharias Lichter(Matei Călinescu), Sonetele închipuite ale lui Shakes-peare (V. Voiculescu). Acum, în vitrina librăriei Humani-tas din Piaţa Unirii, stau şold la şold Mihaela Rădulescuşi Esca, flancate de Pablo Coelho. Iar culturalizatorii dela Ministerul Culturii au distrus, uneori, mai eficientdecât culturnicii.

Să nu fi avut tot ce s-a tipărit ante Humanitas niciovaloare? Iată una: Antologia de poezie populară a luiLucian Blaga, cu ilustraţiile lui Mihu Vulcănescu. Zăceape jos, în strada Lăpuşneanu din Iaşi, aruncată pe asfalt




de buticarii obscuri, vorba lui Patrick Modiano, instalaţiacolo. O perlă editorială, după Iordan Datcu: tipăritădoar pe o faţă a filei (tehnică anopistografică). Cine aspus că sunt bune de zvârlit la gunoi cărţile de dinaintede Humanitas n-a ştiut ce spune. S-a vrut, pesemne,să nu se moştenească nimic. Nimic sau nimica toată.Numai că, atunci, apăreau cărţi ciuntite de cenzură;acum, apar cărţi ciuntite de superficialitatea editorilor,puşi pe căpătuială rapidă, ca Ignat Hertz, negustor, nueditor de carte, cu Femei celebre, Doxuri etc. Să con-teze interesul comercial mai mult decât profesionalis-mul? Da şi da, aici am ajuns. În loc să se urmeze caleaRosetti, I.V. Socec, C. Georgescu-Delafras, Benvenisti,s-a urmat exemplul negativ al lui Hertz, publicându-seromănaşe de iubire de 1 leu, spre bucuria prozatorilorindustrioşi şi thrillere de 2 lei, pe placul cititorilor de „al-manahe”, cărora nu le pasă de neglijenţele ortografice.Editorul SRL nu este şi paznic al limbii române corecte;nu gramatical incorect, ci politic incorect e ce-l preo-cupă.

Au auzit editorii noştri improvizaţi şi lacomi de Ben-venisti, al cărui nume e legat de Rebreanu? La „Ancora”au publicat Eugen Lovinescu, Hortensia Papadat-Ben-gescu, Bacovia, Camil Baltazar, Aderca, Pompiliu Con-stantinescu… Preţurile lui modice („cu omenie faţă decondiţia scriitorului român”, cum nota Lovinescu) au fostjertfă consimţită pentru literatura română.

Pe cine respectă Iordan Datcu e clar: pe Carol Müler(director literar D. Stăncescu) despre care scria Arghezi,în ’35, la falimentul editurii, că o idee bună, făcând bineliteraturii (Biblioteca pentru toţi, 178 de numere) „i-a fostglorios fatală, târându-i în neant toată averea”. Binelepublic nu înseamnă şi bine personal. Altă editură deurmat: Editura Librăriei Şcoalelor. Despre fraţii Şaragade la Iaşi, G. Călinescu nota: „rămâne o uimire să vezilista editorială a fraţilor Şaraga în care totul a intrat înistoria literaturii, în care nimic nu e obscur, efemer şiplat comercial; Naţionala Ciornei, Cartea Românească,Editura Institutului Grafic Minerva (importantă prined. I. Scurtu din M. Eminescu şi prin lansarea celor treivolume Sadoveanu, în 1904) au trecut cu toatele pesteinterese strict comerciale.

Repet: marile edituri ne-au ţinut treji spiritual. Ion Ca-ramitru nu se simte vinovat, ca ministru al Culturii, deprivatizarea editurilor Minerva şi Meridiane? N-a citit ni-ciun BPT scos de Minerva, n-a răsfoit vreun album ti-părit de Modest Morariu?

După ’89, timp de un an, directorul Minervei a fostD. Micu. A venit apoi Z. Ornea, care a desfiinţat Redac-ţia de istoriografie literară şi folcloristică. Omul denumitinstituţie literară era şi domnul directori, deţinând postşi la Minerva, şi la Fundaţia Culturală Română. De laaproximativ 90 de titluri tipărite pe an, în ’91 s-a ajunsla 36 şi tot aşa. Publicul s-a îngustat. În decembrie ’93(alt dar otrăvit de Crăciun), Minerva a fost încorporatăCasei de Presă şi Editură „Cultura Naţională”. A urmat,în 8 decembrie ’99, licitaţia, apoi dezastrul.

Iată şi lista seriilor Minerva: „Universitas” (unde a de-butat şi Petru Ursache cu lucrarea de doctorat despreArtur Gorovei; chiar Iordan Datcu i-a împrumutat colec-ţia întreagă a revistei „Şezătoarea”, din biblioteca luiG. Cardaş), „Opere”, „Restitutio”, „Scrieri”, „Arcade”,„Patrimoniu”, „Meşterul Manole”, „Momente şi sinteze”,„Confluenţe”, „Documente literare”, „Memorialistică”,„Introducere în opera lui…” Toate lucrate cu ştiinţă. Ior-dan Datcu, editor cu răspundere în pregătirea manus-crisului pentru tipar, vorbeşte despre documentareaprealabilă în domeniu, pentru a se putea urmări origi-nalitatea scrierii. Şi-mi amintesc de un iaşiot apropitarde editură, care, aflând că anume lucrare era 95%,copy&paste, a republicat-o. Cum? s-a mirat (sanctasimplicitas!) e posibil să plagieze o conferenţiară de la„Cuza”? Să fure tocmai o universitară? Da, a făcut-ofără ruşine.

Un exemplu de „devoţiune totală” faţă de procesulde editare dat de I. Datcu? Sărbătorile la români de Si-meon Florea Marian, Ed. Fundaţiei Culturale Române,1994, trilogia impunând o muncă imensă, de la corecturila sute de citate verificate. A realizat-o Ioan Şerb, unuldintre cei mai redutabili editori ai Minervei.

Numai Popescu-Dumnezeu n-a vrut să recunoascătruda editorilor, refuzând un statut al lor. Nu merită, le-atrântit el capacul.

Spui Pienescu, spui ediţia Arghezi, spui Corneliu Si-mionescu, spui ediţia Sadoveanu, spui Delavrancea,spui ediţia Emilia Şt. Milicescu, spui Andrei Rusu, spuiediţia Călinescu, spui Elisabeta Brâncuş, spui ediţia IonCreangă (în colaborare cu Iorgu Iordan) şi ediţia Al. Ma-cedonski (în colaborare cu Adrian Marino) etc. Dupăcum, când spui Papadima, Caracostea, Caraman, tre-buie menţionat numaidecât numele Iordan Datcu. A de-butat la EPL ca editor cu o antologie de cântecebătrâneşti, în 80.000 de exemplare, tiraj prim; apoi, cuo ediţie critică şi studiu introductiv, în ’68, a colecţiei din1924 a maramureşeanului Ion Bîrlea. Din decembrie ’69(redactor-şef Z. Ornea), a lucrat alături de Maria Simio-nescu, Rodica Rotaru, Gabriela Omăt, Victor Iova. Tu-turor le face, în Sub semnul Minervei, portrete omagiale,preţuindu-le destoinicia şi curajul. Cenzura, scrie I.D.,se lăsa înşelată cu bună ştiinţă sau din ignoranţă. Da,dar trebuia să vrei s-o înşeli.

Iordan Datcu a rezistat comitetelor peste comitete,congreselor şi plenarelor, propagandei cultural-educa-tive prin „Cântarea României”. A fost recunoscut ca edi-tor de întâiul dintre editorii români, Al. Rosetti. ŞerbanCioculescu îi scria în ’85, cu mulţumiri ab imo corde. Lafel Papadima, la fel Ovidiu Bârlea, dar şi mulţi eseişticare-şi pot reedita textele fără revizuiri, graţie lui IordanDatcu.

Sub semnul Minervei ţine loc, deocamdată, de o is-torie a editării româneşti, lipsind din cultura noastră. Pecare o poate scrie, cu competenţă, impecabilul editorIordan Datcu. O aştept.

registrul LIS


Liviu Ioan Stoiciu

O AUTOBIOBIBLIOGRAFIE RAPIDĂ*

La 65 de ani poți să tragi, totuși, niște concluzii și săapeși pe o linie sau alta a desenului unui autoportret,să subliniezi niște trăsături. Ce e sigur e că mi-am făcutdatoria față de mine însumi (din câte am înțeles eu căe o datorie, venind pe această lume), după puterilemele și după cât mi-a fost scris, chiar dacă am ratat„obiective personale” pe ici, pe colo (poate chiar prinpărțile esențiale; de exemplu mi-am ratat, cu bunăștiință, ascensiunea în plan social, „cariera”; viața dedi-cată inconștient literaturii, servituților creației literare, num-a lăsat; pentru mine era incompatibil „studiul obliga-toriu sistematizat, superior” cu libertatea și intuiția lamasa de scris; m-am temut mereu că voi fi influențat de„sursele de gândire” ale „modelelor”, de stilul lor,care-mi pot banaliza sau duce în derizoriu, dacă nu încomun, „mentalitatea”, spontaneitatea, coloana verte-brală; din păcate, nu știu nici azi dacă nu sunt un im-postor în societate, de fapt, sau o mediocritate fărăpretenții; am avut detractori care m-au arătat cu degetulși în acest sens). Am încercat tot timpul să mă comport„ca un om obișnuit”, în primul rând: am avut casă, masă,serviciu, am avut (și am) familie, soție (Doina Popa, aziscriitoare; când ne-am cunoscut, cenaclistă) și copil(Laurențiu Ion Stoiciu, azi are 39 de ani; a terminatDreptul, dar azi are afaceri exclusiv pe internet, în do-meniul IT). Am trăit la limită, de azi pe mâine, neavând„posibilități materiale” (am făcut tot posibilul cât am fostîn funcții, pus de destin în funcții împotriva voinței mele,să mă achit de obligații și să mă retrag, să nu dau degustul puterii, să nu mă trezesc peste noapte corupt, in-clus în sistem, tentațiile fiind mari). Am reușit abia în2014, după ce am vândut apartamentul din Piața Uniriidin București, să ne mutăm fiecare la casa lui (și fiul, șisoția, și eu). Cum arată biografia unui scriitor ca mine(nu contează din ce linie sau ierarhie a literaturii ro-mâne), în interpretare personală și fără să se compare?Îmi pot permite luxul să fac pe nebunul la 65 de ani?

Să fac o periodizare. Perioada 1950-1967, în mareparte legată de Adjud: de la copilărie la terminarea li-ceului. Din 1968 sunt plecat de la casa părintească(unde am revenit numai pentru a mă pregăti pentru fa-cultate), în armată (un an și patru luni) și la diverse lo-curi de muncă, în toată țara.

M-am născut la 19 februarie 1950 la un canton CFR(Dumbrava Roșie) de lângă Piatra Neamț din părințimoldoveni trecuți de 30 de ani, din orașul Adjud (tata,Ioan) și din comuna Adjudu Vechi (mama, Ioana).

Mama mea, Ioana Sandu: părinții ei (Anica și GheorgheSandu) erau moldoveni din moși strămoși, din AdjuduVechi, vatra Adjudului. Mama mea a murit când euaveam un an și patru luni, în 21 iunie 1951, trăsnită înbucătăria de vară la Cantonul 248 (Halta CFR AdjuduVechi), unde abia se stabilise cu tata, venită de la PiatraNeamț mai aproape de părinții ei. Tatăl meu, Ioan Stoi-ciu: mama lui (Steliana Balaci) era de origine din Ardeal,refugiată la Adjud, iar tatăl (Milea Stoicev / Stoiciu), eraaromân din Bulgaria actuală, de la granița cu Grecia,venit din Macedonia grecească în România, refugiat înurma unei răscoale a macedonenilor aromâni de la în-ceputul secolului 20, sub imperiul otoman. Tatăl tatăluimeu era specializat în „lucrări de artă”, în poduri CFR,a murit în 1940. Părinții tatălui meu aveau casa lor înAdjud… Altfel, tatăl meu a fost prizonier trei ani în Si-beria (capturat cu mașina de Cruce Roșie pe care oconducea, la Cotul Donului), a murit la 90 de ani, în2007 la Adjud, a fost ceferist (la colectivizare i s-au con-fiscat pământul arabil, animalele mari și uneltele agri-cole, sărăcind brusc). După ce i-a murit soția (mamamea), tatăl meu s-a recăsătorit cu Elena Berescu(dintr-un sat de pe Trotuș, Bâlca) și a mai avut patrucopii, trei fete (Mela, Fănica-Ita, Sofia; Sofia a murit la18 ani) și un băiat (Marian), surioare și frate buni mie(toți au copii la rândul lor, azi). În 1965 tatăl meu s-amutat cu familia în casa lui, în Adjud (azi casa părin-tească e în ruină, depozit). Eu am copilărit la Cantonul248, Halta CFR Adjudu Vechi (aici era locuința de ser-viciu a tatălui meu, șef de echipă la întreținere de caleferată, cu district la Bacău), la 2 kilometri de comunaAdjudu Vechi și la 4 kilometri de orașul Adjud. Dat deșase ani la școală, fac primele șase clase la AdjuduVechi. Din clasa a VII-a sunt mutat la Adjud, de undeiau diploma de bacalaureat a liceului teoretic (secțiaumană) în 1967, la 17 ani… Am „editat” (scrise demână, pe foi A3 îndoite, dublate) la Adjud, „ca licean”,șapte publicații ale mele, în care pot să spun că am de-butat cu poezii, proze, eseuri, dramaturgie, publicisticăsau desen. Din toamna anului 1967 am părăsit locurilenatale (în acest an am debutat într-o pagină literară aziarului regiunii Bacău, Steagul Roșu, cu un poem).

Perioada de boemă: 1968-1975. A fost cea mai in-tensă, mai „fără de căpătâi”, mai scoasă din țâțâni pe-rioadă din viața mea, am schimbat locuri de muncă,meserii și localități. Dominată de „băutură, tutun, femei” – plus tentative de sinucidere. În octombrie 1968 amplecat voluntar în armată – repartizat la tancuri, la Bâr-lad, radiotelegrafist (aveam 18 ani; fusesem din februa-rie 1968 profesor suplinitor într-o comună de pe malulTrotușului, Ruginești), provocat de intrarea în forță a tru-

*Prezentare susţinută pe 13 februarie a.c. la Ateneul Po-pular „Maior Gh. Pastia” din Focşani, cu prilejul conferinţei ani-versare „Destinul unui scriitor vrâncean, Liviu Ioan Stoiciu 65”.

registrul LIS


pelor URSS (ale Tratatului de la Varșovia, mai puțin aleRomâniei) în Cehoslovacia. După care, în martie 1970,am venit la o mină de cupru, la Bălan, să muncesc însubteran (în paralel munceam și la birouri, la suprafață,„calculator”, la contabilitate) și să mă trezesc la realitate(îndoctrinat în armată)… Îmi căutam un drum al meu,bețiile crunte și aventurile amoroase m-au destabilizat,mi-au agravat până la cer frustrările. Scriam poezie șiproză fără speranță, pentru sertar. Din aprilie 1971 amfost transferat la Miercurea Ciuc, la ziarul InformațiaHarghitei, șef al secției scrisori și corector. Previzibil, amsupărat autoritățile cu articolele mele, și în noiembrie1971 am fost trimis la facultatea de ziaristică laBucurești, dar am preferat filologia. Trebuind să măîntrețin singur, am muncit din greu la „Spicul”, laBucurești, la fabrica de pâine, încărcător-descărcător(observ, e o perioadă necuprinsă în cartea de muncă).Din luna mai până în august 1972 am fost angajat laFrigotehnica, mă ocupam de export, verificam acte (dartot „muncitor necalificat” eram trecut în acte), apoi, dinseptembrie 1972 până în februarie 1973, inclusiv, m-amtransferat la Uzina de Pompe „Aversa”, tot la birouri, lacoordonat ieșirile și intrările mașinilor de marfă („mun-citor necalificat” în acte, la fel). Am date exacte din car-tea de muncă, scoasă acum (când scriu aceste rânduri)la vedere pentru pensionare… În 1972 am primit pre-miul revistei Vatra pentru proză (în juriu cu RomulusGuga și Dan Culcer). Am învățat pentru facultate „prin-tre picături”. Din 1972 până în 1975 am frecventat șicondus la București (la Casa de cultură din Str. Mântu-leasa) un cenaclu studențesc intitulat „3,14” (zecemembri de atunci ai lui azi sunt membri ai USR). În mar-tie 1973 am plecat iar la mină, în subteran (aveam ca-lificare de „miner”), la cărbune, la Petroșani-Dâlja (azimina e închisă), în mai 1973 m-am accidentat la omână. După accident, am abandonat și locuri de muncăși studii, nimic neavând rost, trăiam „liber” din expe-diente… În 1973, la 23 de ani, am avut șapte tentativede sinucidere și șapte salvatori (cifra 7 e obsedantă),considerându-mă un ratat incurabil. Natural însă, înaceastă perioadă de boemă am scris (de altfel, la ce-naclul pe care-l conduceam la București trebuia să vinla toate ședințele lui cu texte obligatoriu originale-ine-dite, asemenea tuturor membrilor lui; citeam toți,ședințele se prelungeau la nesfârșit), dar nu-mi găseamun timbru al meu. După eșuarea ultimei tentative de si-nucidere (cu Verde de Paris, dus tocmai la Năsăud deun poet cenaclist), în decembrie 1973 m-am retras lacasa părintească, la Adjud, pregătit moral să o iau dela capăt cu pregătirile pentru facultate (filozofie), să-i facpe plac tatălui meu. Curios, la 24 de ani, din senin, amdefinitivat și dactilografiat primul meu volum de versuri– cu banii luați pe casa moștenită de la mama mea, depe Strada Mare din Adjud, vândută acum de tata (amîmpărțit banii, legal, cu el), în speranța că mă voi maiechilibra psihic, am cumpărat și o mașină de scris.Coincidență, în revista Familia, în acest an 1974, ȘtefanAug. Doinaș m-a prezentat original, publicându-mi o pa-gină de poezie. Cu banii luați pe casa moștenită am statcu chirie la București și am frecventat cenaclurilebucureștene, boema mea s-a radicalizat, atingând coteinsuportabile („băutură, tutun, femei”, știți). În toamnaanului 1974 am plecat din București la Cluj-Napoca (amgăsit gazdă în cartierul „Dâmbul Rotund”), însoțit de o

cenaclistă, Doina Popa (care avea să-mi devină soție),pregătit pentru filozofie la fără frecvență… Aici am făcutun „cenaclu familial”, am scris și eu și Doina Popa înprostie, să avem ce să citim la fiecare ședință. Practic,așa ne-am regularizat (și profesionalizat, de ce nu) scri-sul. Fiindcă n-am găsit loc de muncă la Cluj-Napoca șinu mai aveam posibilități de supraviețuire, Doina Poparămânând gravidă, ne-am întors la București. Se termi-naseră de mult banii luați pe casa moștenită, m-am an-gajat la București în siderurgie, la „fabrica de țevi”Republica, „controlor de calitate” (calificat; curios, încartea de muncă sunt trecut tot „muncitor necalificat”),în martie 1975 – dar n-am rezistat decât trei luni, în mai1975 mi-am dat demisia, intrat în conflict „sindical” cuconducerea, din cauza condițiilor de muncă… Ce săfac, în situația în care Doina Popa trebuia să nască?Am venit împreună la casele noastre părintești, la Adjudși la Focșani, ne-am căsătorit (nu aveam nici „lingurăde lemn”; dezamăgirea era maximă în ambele noastrefamilii de origine, altele fiind așteptările lor) și în 25 iulie1975 s-a născut Laurențiu-Ion, fiul. Aveam domiciliulîntr-o cameră a apartamentului de trei camere alpărinților Doinei Popa (Vasile și Maria Popa, care locu-iau cu fiul lor pensionat de boală, Aurel). Am lucrat zilerla Focșani pe șantier la Vinalcool, și la reparat lădițe șispălat vane la Fabrica de coniac – până în septembrie1975, când am devenit pedagog, prin concurs, la Liceulindustrial 1 (Grup școlar IDSMSA). La finalul anului1975, aveam 25 de ani, „m-am lăsat” pentru totdeaunade „băutură și tutun” (cu femeile m-am mai încurcatdupă Revoluție, dar m-am învățat minte), devenind denerecunoscut pentru foștii prieteni…

Am mai repetat, am observat că la 7 ani (cu un anîn minus sau în plus), „în medie”, mi se schimbă viața:la 7 ani (dat de la 6 ani), elev la Adjudu Vechi (navetăde la Cantonul 248 în comună); la 14 ani, mutat la oraș,la Adjud, elev la liceu (la 15 ani am fost exmatriculat treizile, fiindcă am afișat poezii critice la gazeta de perete,am fost mutat disciplinar de la casa părintească la in-ternatul liceului, urmărit îndeaproape); la 21 de ani sunttransferat de la Combinatul Minier Bălan (unde eramangajat miner în subteran), la Miercurea Ciuc, șef alsecției scrisori și corector la ziarul Informația Harghitei(alungat pentru articole care deranjau în noiembrie1971); la 27 de ani, debut editorial cu un ciclu de poemeîntr-un „Caiet al debutanților – 1977” apărut la EdituraAlbatros în 1978… Etc.

Perioada 1976-1989-Revoluție. „Așezat” la Focșani(ins neînsemnat), 15 ani de creație.

Căsătoria și nașterea unui fiu la Focșani m-auschimbat radical, am uitat de boemă și am intrat înregim strict de „om serios, cu scaun la cap”, de nerecu-noscut de vechii mei prieteni. Am strâns din dinți, aveamtotuși un copil de crescut… Am trăit de azi pe mâine decând mă știu (cu mici excepții). Interesant, pentru mineFocșani era un oraș necunoscut. Până în 1967, cândam terminat liceul, orașul Adjud (unde am și azi casapărintească) era capitală de raion și aparținea de regiu-nea Bacău (iar Focșani, capitală și el de raion,aparținea de regiunea Galați) și drumurile mele erau le-gate numai de orașul Bacău și de interiorul regiuniiBacău… De altfel, observam în „Cartea zădărniciei”(Editura Pallas, 2008) că destinul meu a tot stat pe o

registrul LIS


linie de graniță, la propriu și la figurat: Adjudul (unde amcopilărit și am fost educat, nod de cale ferată și de dru-muri europene) e și azi pe linia de graniță dintre județe,cum a fost și între regiuni, aici se varsă Trotușul în Siret.Pe graniță stau și între zodii, pe 19 februarie se terminăZodia Vărsător și începe Zodia Peștilor (ba chiar în 19februarie 2015, în zodiacul chinezesc, începe Anul Ca-prei sau Oii de lemn). M-am născut în anii transformăriiregatului României în republică populară (nu degeabarepet că sunt un produs al comunismului) în ținuturileorașului de munte Piatra Neamț și am copilărit înținuturile de câmpie ale Adjudului, apoi am fost născutde o mamă și am fost crescut de altă mamă, adoptivă…La nivel profesional, social și literar sunt în aceastăsituație, de a nu fi nici cal, nici măgar, nici mare, nicimic, pe post de outsider (chiar dacă titulatura de scriitorle acoperă pe toate, fiind și câștigător de premii și per-dant în mod firesc). Mai nou, m-am mutat la douăadrese și nimeni nu mai știe unde pot fi găsit (nici eu nuștiu, de fapt).

La Focșani, în cei 15 ani cât am locuit aici, mi-amscris „opera”, profitând de faptul că m-am stabilizat,repet (cu familie, masă, casă; mă rog, până la Revoluțieam locuit cu chirie la bloc, la stat; întâi într-un aparta-ment în Cartierul Sud, apoi în Str. Bucegi). Din toamnaanului 1975 am intrat în serviciu permanent, nedetermi-nat; de câte ori l-am schimbat de aici înainte am plecatprin transfer: de la pedagog școlar la Liceul 1 (până înaugust 1979) și la Liceul 4 din Focșani (până în august1981), la mânuitor de carte și bibliotecar la BibliotecaJudețeană „Duiliu Zamfirescu” Vrancea, unde m-a prinsRevoluția (deși am fost instalat „președinte de județ” pe22 decembrie 1989, în cartea de muncă sunt trecutnumai de la 1 ianuarie 1990 la CPUN-CFSN). În fiecarean am definitivat (dactilografiat) volume de versuri pecare le-am trimis la concursuri de debut editorial, fărăniciun rezultat ani la rând (stilul meu de a scrie, careavea să se numească „optzecist”, poezie a realului co-tidian, a trebuit să aștepte aproximativ șase ani săpoată fi acceptat de jurii). În „Caietul debutanților –1977”, apărut la Editura Albatros în 1978, am fost pu-blicat cu un ciclu de patru poeme – și m-am bucuratcum nu m-am mai bucurat la nicio carte a mea. Am apă-rut apoi cu alt ciclu (de data asta cu zece poeme) în alt„Caiet al debutanților” – 1978, la aceeași Editură Alba-tros, în 1979. În 1980, la 30 de ani, juriul de la EdituraAlbatros dominat de Laurențiu Ulici mi-a premiat volu-mul de versuri „La fanion”, care avea să aibă un impactnesperat (a primit Premiul Uniunii Scriitorilor, pe atuncide mare autoritate; e cartea care a intrat în „canon”, îndicționarul de opere ale literaturii române; în acelașimare dicționar a intrat și „Inima de raze”, apropo). În1981 mi se deschide dosarul de urmărire informativăoperativă la Securitate – în acest an Virgil Ierunca a cititla Radio Europa Liberă un poem al meu dedicat… fa-raonului nostru. Securiștii vrânceni, în frunte cu un ofițerviolent, „Prodan”, care m-a bruscat (a fost avansat maiapoi la București), m-au anchetat o zi întreagă (fără apăși fără voie să merg la toaletă), după ce m-au luat pesus de pe stradă, că la cine mă refer în poem și cumam trimis acest poem la Paris; iar eu nici nu știam des-pre ce e vorba (nu ascultasem emisiunea lui Virgil Ie-runca). Poemul citit, intitulat „Lanțul”, era publicat înrevista Viața Românească, atunci apărută… Am fost ur-

mărit zi de zi până la Revoluție; din cauza acestui dosarde la Securitate (mi se reproșa până și faptul că nu suntmembru PCR și nici al FDUS) n-am fost primit în Uni-unea Scriitorilor, deși ar fi trebuit să fiu primit automat,acordându-mi-se un premiu al USR (premiu care a fosto pavăză în fața securiștilor, alături de următoarele cărțipublicate, primite de critică laudativ; în timp ce în Vran-cea eram „oaie neagră” și „ultimul om”, în țară numelemeu era vehiculat printre câștigurile noii generații și nuse putea să nu se țină cont oficial). N-o să fac aici cazde necazurile mele cu Securitatea. În 1982, la 32 deani, mi-a apărut a doua carte (cenzurată, mi-au fost eli-minate zece poeme) – „Inima de raze”, tot la Editura Al-batros, pe care scriam: „împotriva faraonismului îngeneral” (pe copertă, în manuscris, era fotocopiat unpoem, cuprins în volum, în care se putea citi de ladistanță: „aici, în / nimica / unde zacem în propriilenoastre / excremente // păcătoși, în / utopie”). Aceastăcarte i-a scos din minți pe securiști (din Vrancea și dela centru) – până la urmă „Inima de raze” a fost retrasădin librării și scoasă de pe raftul bibliotecilor publice,pusă la „Fondul Special”. În 1985 am reușit, nesperat,să public la Editura Cartea Românească (lector MirceaCiobanu) al treilea volum de versuri – „Când memoriava reveni” (titlul spune totul). Și tot aici, tot cu MirceaCiobanu (cu care am dus adevărate bătălii împotrivacenzurării), am apărut în primăvara anului 1989 cu alpatrulea volum de versuri, „O lume paralelă” – și acesttitlu spune totul, trăiam într-o lume paralelă. Deși nueram membru PCR, aveam un statut bine determinat înnoua generație apărută în literatura română, care, în în-tregul ei, nu prea era pe placul autorităților ceaușiste.În 13 octombrie 1989 am semnat, alături de câțiva scrii-tori optzeciști și de Doina Cornea, Apelul împotriva rea-legerii lui N. Ceaușescu la al XIV-lea Congres al PCR.Din acea zi am avut domiciliu obligatoriu și am fostanunțat că nu mai am loc de muncă (dar eu am conti-nuat să vin la Biblioteca Județeană, cerându-le o hârtieîn acest sens, cu motivație; nu mi-au dat). În noiembrietrebuia să fiu aruncat din trenul rapid (după ce mi se în-scena un furt) cu care voiam să merg la București, săsemnez un nou protest anticeaușist, inițiat de StelianTănase, dar maiorul de Securitate (care răspundea decultură) Teodor Ghețu nu m-a lăsat să urc în tren. Ar fitrebuit să fiu oricum lichidat fizic (eram pe o listănațională a „disidenților-opozanților” ), mi-a spus laRevoluție șeful Securității Vrancea, pe care-l arestasem(m-a asigurat că datorită lui mai eram în viață – și să țincont). În 5 decembrie 1989 am avut parte de un procespublic instrumentat de Securitate și de Cultura vrân-ceană (condusă de Georgeta Carcadia) și de CenaclulUniunii Scriitorilor (condus de Florin Muscalu) la caremi s-a cerut să mă dezic de semnătura pe Apelulanticeaușist, aberant (în noiembrie Ceaușescu fusesereales); și fiindcă n-am făcut-o, s-a hotărât să-mi pierdlocul de muncă și să fiu trimis la mină! Șansa mea a fostcă a izbucnit, cu totul neașteptat, în decembrie,Revoluția… În 1984, convins că n-o să mai reușesc săpublic versuri, după ce mi-a fost interzis volumul „Inimade raze”, am definitivat-dactilografiat un roman, intitulat„Grijania”, n-am reușit să-l public, cenzura și-a făcut da-toria (și dosarul meu de la Securitate), a apărut dupăRevoluție, când mi-am amintit de el că-l am în sertar, în1999. În 1986 am definitivat-dactilografiat „Romanul-

registrul LIS


basm (Trup și Suflet)”, la fel, n-am reușit să-l publicpână la Revoluție, a apărut în 2002, cerut tot de un edi-tor optzecist care se respectă. Mai mult decât atât,multe dintre cărțile mele publicate după Revoluție aufost scrise în mare parte înainte de Revoluție. Pentrumine Revoluția n-a tras o linie despărțitoare la masa descris.

Perioada de după Revoluție. Schimbare spectacu-loasă de destin la Revoluție (și schimbare neașteptatăde domiciliu stabil, mă mut de la Focșani la București)din 22 decembrie 1989 – până azi.

Nu mi-am dorit niciodată să fiu șef, îmi cunosc lungulnasului. În mod incredibil, destinul m-a pus „președintede județ” la Revoluție, în Vrancea, la Focșani și trei lunimai apoi, redactor-șef la un nou săptămânal al UniuniiScriitorilor, Contrapunct, la București (fusesem ales înlipsă redactor-șef; pe când eram și director al unei noipublicații de cultură în Vrancea, fondată de mine în 15ianuarie 1990, Revista V, și eram și președinte al LigiiScriitorilor din Vrancea). Le-am abandonat pe toatedupă trei luni, în Vrancea, sau după maximum un an, laBucurești… Nu-mi plac funcțiile înalte, nu suport să fiula putere, să dau ordin, să depind de sistemul corupt întoate planurile (politic, economic, social, cultural). Preferde când mă știu să stau în banca mea, liber, fărăobligații. Aș fi putut să mă perpetuez în „structurile sta-tului” până azi, dacă rămâneam în fruntea județului(eram și membru în Parlamentul Provizoriu și eram che-mat la ședințele Guvernului) și candidam pe listele FSN,unde eram pus pe primul loc, la primele alegeri libere,pe 20 mai 1990. Am preferat, atunci când FSN s-atransformat în partid, să plec, în martie 1990, la Uni-unea Scriitorilor. N-am acceptat să primesc nici măcarcertificatul de revoluționar (transformat într-un act poli-tic), cu toate avantajele lui materiale. De la revista Con-trapunct am demisionat în ianuarie 1991 (nu mi s-aaprobat însă demisia), în luna mai 1991 am fost trans-ferat la revista Viața Românească, redactor principal,unde sunt și azi (culmea, am fost numit și redactor-șefadjunct ani la rând la această revistă de tradiție, totpeste voința mea, pe când revista aparținea financiar,salvată de la faliment, de Redacția Publicațiilor pentruStrăinătate, un departament guvernamental; până ceam fost demis din funcție, abuziv, de Nicolae Manolescuîn 2005 fiindcă l-am publicat pe Paul Goma cu paginiincomode de jurnal; am rămas însă în redacție, „muritorde rând”, din 2011 cu salariu minim pe economie; pro-babil că destinul s-a răzbunat pe mine înainte de a măpensiona, taman la bătrânețe, când îmi imaginam cămă voi liniști sufletește și voi avea din ce să trăiesc; dereținut, un an am fost angajatul Ministerului de Externe,„referent relații”).

Din martie 1990 (la 40 de ani) am lucrat în redacțiiale Uniunii Scriitorilor, am cunoscut îndeaproape viațaliterară. La Contrapunct am descoperit, între colegi degenerație, ce înseamnă să ai un caracter public discu-tabil (și să fii un dușman ascuns). Las la o parte faptulcă nu m-am adaptat la spiritul de gașcă, gregar, specificmajorității scriitorilor (n-o spun cu tentă peiorativă). Măsimt bine în lumea scriitorilor, dar numai dacă stau de-oparte, dacă nu mă alătur nimănui – să fiu sigur că nudezamăgesc și că nu voi fi dezamăgit de cei pe care-icunosc îndeaproape. Am rămas un singuratic (în anul2000 m-am desprins de altă comunitate de scriitori,

Grupul de la Durău, după ce am fondat Caietele de laDurău, din aceleași motive de incompatibilitate, desco-perită în timp). Mi-am scris cărțile și mi-am văzut dedrum, până azi am publicat 14 volume de versuri (șidouă antologii), cinci romane, o carte de teatru și treicărți de jurnal-memorialistică-eseuri-publicistică. Am pri-mit premiile care contează (ale Uniunii Scriitorilor, aleASPRO; al Academiei), slavă cerului. Poate fi consul-tată fișa-mi biobibliografică, în dreptul cărților melefiind puse în paranteză premiile primite. S-a adunatîn timp o carte de cronici la adresa cărților mele (îndeo-sebi cronici favorabile, de top). Puteau foarte bine sălipsească, odată ce n-am un critic literar care să măsusțină până în pânzele albe și nicio editură care să-micumpere drepturile de autor (un asemenea critic și oasemenea editură pot suplini lipsa unui agent literar înRomânia). Nu sunt un scriitor de succes. Asupra meaplanează, perfid, în continuare îndoielile dacă sunt atâtde mare cum cred unii. În general sunt trecut între „maimulții” lideri ai generației optzeciste – sunt supraeva-luat? Sunt considerat în primul rând poet. Nu mai punla socoteală că degeaba am explodat în publicistică șieseistică după Revoluție (am avut și am rubrici pesterubrici în ziare și reviste literare; unele publicații la caream colaborat zilnic, săptămânal sau lunar au dispărutîn timp), n-am reușit „să rup gura” cititorilor. Am publicat14 ani, de exemplu, chiar și zilnic, articole în ziarul luiIon Rațiu, Cotidianul (un ziar experimental, de tip occi-dental), s-a uitat – ba chiar am fost înlăturat dintre co-laboratorii angajați atunci când ziarul a fost vândut (eadevărat, s-a ales praful de el mai apoi, n-am ce să re-gret; așa cum s-a ales praful și de revista Contrapunct,nu mai departe, după ce am plecat din redacție). Nu-mele meu nu lipsește din dicționare, enciclopedii, ma-nuale pentru liceu și cursuri universitare, sau din istoriileliterare „reprezentative” (nici din aceea a lui N. Mano-lescu, cel care mereu mă amendează), stau alături devrâncenii Duiliu Zamfirescu și Emil Botta, dar nu simt căsunt simpatizat. N-am niciun fel de cotă la pariurile lite-rare sau jurnalistice (norocul meu că nu există aseme-nea pariuri), nu știu dacă e bine sau rău. Mă mir căsupraviețuiesc, încă, la vârful unor ierarhii literare. Înanii 2000, în așteptarea apocalipsei, la 50 de ani, amreintrat în ciclul obsesiei pentru sinucidere (obsesiecare a durat șapte ani; mă mir că n-am intrat în spitalulde nebuni; cu atât mai mult cu cât, din 1997, s-a deschisimediat sub apartamentul în care locuiam o cârciumăcu muzică non-stop și mirosuri infecte de la bucătărie;cârciuma ilegală e și azi acolo, din cauza ei m-ammutat)… Acum, la 65 de ani, nu mai aștept nimic, vădați seama. Anul ăsta, de 15 ianuarie 2015, m-amînvățat minte și cu Premiul Național „Mihai Eminescu”(pe care credeam că merită să-l ai în biobibliografie; numerită, e controversat) – eu n-am prieteni în juriu. Numă interesează „ieșirea în străinătate” (câtă vreme înpropria-mi țară sunt un necunoscut pentru marele pu-blic), mi s-a tradus poezie în toate limbile de circulație,și ce dacă? Am de gând să mă retrag din lumea literară,să mă izolez total. Mi-a mai rămas să fac o cerere pri-marilor din București (primind Ordinul Meritul Culturalîn gradul de Ofiţer, categoria A „Literatură”, acordat dePreşedintele României în 2004, la propunerea USR şia ministrului Culturii) și din Adjud (unde sunt Cetățeande Onoare din 2001), să-mi dea și mie un loc de veci

registrul LIS


(inclus în aceste distincții), nu știu de ce o tot amân. Înrest, Dumnezeu cu mila, dacă mă vor mai ține „baie-rele”, mintea, sufletul și inima – voi mai citi și voi maiscrie…

Anexă. Liviu Ioan Stoiciu (fragment din Fișa biobiblio-grafică)

A primit premii ale unor „festivaluri internaţionale de poe-zie” (Cluj, Oradea, Deva, Iaşi, Bacău, Galați) şi ale unor re-viste literare, pentru poezie („Observator cultural”, „Poesis”,„Cuvântul”, „Ateneu”, „Antares”, „Argeş”, „Mișcarea literară”)sau pentru publicistică („Convorbiri literare”). I s-a decernatmarele premiu al Congresului Naţional de Poezie (la prima luiediţie, în 2004, la Botoşani). A primit Marele Premiu „Virgil Ma-zilescu” (în 31 mai 2013, pentru întreaga operă poetică, la Co-rabia, Olt).

A fost selectat cu poeme în mai multe antologii reprezen-tative (în volume), în țară.

Membru al Uniunii Scriitorilor din România din 1990 (laAsociaţia Scriitorilor din Bucureşti – Secţia Poezie, azi FilialaUSR București Poezie), membru în Consiliul USR (până înoctombrie 2013). A fost scriptic și membru al Asociației Scrii-torilor Profesioniști din România (ASPRO). A primit OrdinulMeritul Cultural în grad de Ofiţer, categoria A „Literatură”. Afost nominalizat la Premiul Național de Poezie „Mihai Emi-nescu” – Opera Omnia la 15 ianuarie 2014 și 2015(președinte de juriu N. Manolescu).

A publicat volumele de versuri (pentru care a primit pre-mii literare, selectiv):

La fanion (Editura Albatros, 1980) – Premiul de Debut alUniunii Scriitorilor din România. (În 2015 a apărut ediția adoua, la Editura Rafet, cu adăugarea ciclurilor poemelor apă-rute la Editura Albatros în „Caietul debutanților –1977” și „Ca-ietul debutanților – 1978”.)

Inima de raze (Albatros, 1982). Când memoria va reveni (Editura Cartea Românească,

1985). O lume paralelă (Cartea Românească, 1989). Poeme aristocrate (Editura Pontica, 1991) – Premiul pen-

tru Poezie al Uniunii Scriitorilor. Singurătatea colectivă (Editura Eminescu, 1996) – Pre-

miul „Mihai Eminescu” al Academiei României; Premiul pentruPoezie al Asociaţiei Scriitorilor Profesionişti din România(ASPRO); Premiul „Poesis” („Cea mai bună carte a anului1996”); Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova.

Ruinele Poemului (Editura Pontica, 1997) – Marele Pre-miu al ASPRO; Marele Premiu al Festivalului Internaţional dePoezie, Ediţia I, Oradea; Premiul pentru Poezie pe anul 1997– Superlativele Revistei „Cuvântul”.

Post-ospicii (Editura Axa, Seria „La Steaua – Poeţi opt-zecişti”, 1997) – Premiul pentru Poezie al Asociaţiei Scriitorilordin Bucureşti; Premiul Festivalului Internaţional de LiteraturăRomâno-Canadian, Ediţia a III-a, Iaşi, 1999.

Poemul animal (Editura Călăuza, 2000, colecţia „Poeţiromâni contemporani”) – Premiul pentru Poezie al AsociaţieiScriitorilor din Bucureşti (volum nominalizat la Premiile UniuniiScriitorilor şi ASPRO); Premiul pentru Poezie al FestivaluluiInternaţional de Poezie „Lucian Blaga” (Cluj); Premiul „Poesis”(„Cea mai bună carte de poezie a anului 2000”); Premiul pen-tru poezie al Festivalului Internaţional de Poezie (Ediţia a II- a,2001, Deva).

La plecare (Editura Vinea, 2003).Cantonul 248, antologie de versuri de autor (Editura

Vinea, colecţia „Scriitori Români Contemporani – Ediţii Defi-nitive”, 2005) – Premiul pentru Poezie al Revistei „Ateneu”.

pam-param-pam (adjudu vechi), Editura Muzeul Litera-turii Române, 2006 – Premiul pentru Literatură al Revistei

„Argeş”; Premiul Festivalului-concurs Internaţional dePoezie „Avangarda XXII”, Bacău (Ediţia a VII-a, 2007).

Craterul Platon (Editura Vinea, 2008) – Premiul pentruPoezie al Revistei „Observator cultural” (Ediţia a III-a, 2009),volum nominalizat la Premiile Uniunii Scriitorilor.

Pe prag / Vale-Deal (Editura Cartea Românească, 2010),volum nominalizat la Premiile Radio România Cultural şi laPremiile Revistei „Observator cultural”.

Lanțul, antologie de versuri de autor (Editura Tipo Mol-dova, Iași, 2012, colecția Opera Omnia. Poezie contempo-rană).

Substanțe interzise (Editura Tracus Arte, București,2012, Colecția Neo), Premiul Cartea de Poezie a anului 2012(acordat pe 15 ianuarie 2013 la ICR, la Gala Scriitorilor Tineri,ediția a III-a, președinte de juriu Eugen Simion); Premiul pen-tru Poezie al revistei „Mișcarea literară” (Bistrița, 27 februarie2013, președinte de juriu Alex Goldiș); Volum nominalizat laPremiile USR; („Premiul Național pentru Poezie Mircea Ivă-nescu”, Sibiu, 13 iulie 2013, președinte de juriu Al. Cistelecan;premiu recuzat de Liviu Ioan Stoiciu) „Premiul Național pentruPoezie” (Târgu Jiu, în cadrul Atelierului Național de Poezie„Serile la Brădiceni”, 8 septembrie 2013, președinte de juriuGh. Grigurcu); Premiul de excelență al Festivalului de poezie„Emil Botta” (Adjud, 15 septembrie 2013); Premiul Balcanicapentru Poezie la Festivalul Poeților din Balcani, la 27 septem-brie 2014, Brăila (președinte de juriu Daniel Cristea Enache).

Născut în România / Born in Romania (EdituraMTTLC.ro, București, 2014), antologie de poeme traduse înengleză de Leah Fritz și Ioana Bușe, colecția ContemporaryLiterature Press, Universitatea București(http://editura.mttlc.ro/carti/Liviu%20Ioan%20Stoiciu.%20CLP.pdf), 101 p.

A apărut într-o „antologie de grup” (cu 40 de poeme) ală-turi de Traian T. Coşovei, Nichita Danilov, Ion Mureşan şi IoanEs. Pop, intitulată Băutorii de absint (Editura Paralela 45,2007, Colecţia „Biblioteca Românească”).

A publicat volumele de memorialistică / publicistică:Jurnalul unui martor (13-15 iunie 1990, Piaţa Universi-

tăţii, Bucureşti) – Editura Humanitas, 1992.Jurnal stoic din anul Revoluţiei, urmat de Contrajurnal

– Editura Paralela 45, 2002, volum nominalizat la PremiileUniunii Scriitorilor şi Premiile Asociaţiei Scriitorilor din Bucu-reşti.

Cartea zădărniciei (Convorbiri de sfârşit cu Al. Deşliu& „Inspiraţii” de început) – Editura Pallas, 2008.

A publicat romanele: Femeia ascunsă (Asociaţia Scriitorilor din Bucureşti şi

Editura Cartea Românească, 1997, Colecţia „Biblioteca Bu-cureşti”) – Marele Premiu „Alexandru Vlahuţă” al Salonului li-terar Dragosloveni, Vrancea.

Grijania (Editura Paralela 45, 1999), volum nominalizat laPremiile Uniunii Scriitorilor, ASPRO şi Asociaţiei Scriitorilor dinBucureşti – Premiul Naţional de Proză „Ion Creangă” (Humu-leşti, Neamţ).

Undeva, la Sud-Est (Într-unu-s doi), Editura Cronica,2001.

Romanul-basm (Trup şi Suflet), Editura Dacia, 2002. Vrăjmaș, Editura Polirom, Colecția Fiction Ltd, 2014.

A publicat volumul de teatru:Teatrul uitat, Editura Muzeul Literaturii Române, 2005 –

Premiul pentru Dramaturgie al Uniunii Scriitorilor din România;Premiul pentru teatru al Zilelor Culturale „Poesis”, 2007.

rondul de noapte


George Bălăiţă

GLUMA

Descriu o întâmplare trăită de mine în urmă cu vreocinci luştri, toamna, într-o sâmbătă, înainte de prânz.Am scris-o chiar atunci, direct, cum mi-a ieşit din minte,fără precauţii de stil, fără niciunul din trucurile meseriei,altfel strict necesare.

Tocmai făcusem piaţa. În familia noastră, sfârşitul desăptămână este încă din tinereţe un soi de plăcere neş-tirbită. Domestica mea este rezerva de energie care îmiînlesneşte o cale de acces spre imaginar.

Ca de obicei, parchez maşina pe trotuar, în faţacasei. Între altele, scot din portbagaj un sac cu gogoşari.Îl reazem de zidul cenuşiu, la un pas de roata maşinii.Intru pe jumătate în portbagaj, unde mai sunt cartofi,mere, varză, struguri, pâine, mălai, nuci. Toamnă demodă veche! Pe lângă mine se strecoară trei inşi. Îi vădo clipă, pieziş, de sub capota ridicată. Îmi dau seamacă se întâmplă ceva, simt, dar îmi văd de ale mele. Vădcapul unei chei franceze, naiba ştie cum mascată în lă-caşul roţii de rezervă, crezusem că s-a pierdut. Cum dese pitise acolo, când şi de ce o vedeam tocmai acum?Taina lucrurilor neînsufleţite. Prin anii ’60, o temă literarăla modă. Iar cheia franceză, înţepenită parcă în loculacela.

Instinctiv, îmi scot brusc capul din portbagaj. Câţivapaşi mai încolo, cei trei râd pe înfundate. Se mişcăîncet, legănat. Cel mai vârstnic să tot aibă patruzeci deani. Ceilalţi doi, mai tineri, unul spre treizeci, celălaltabia vreo douăzeci. Curat îmbrăcaţi, frumos tunşi, unulduce sub braţ un fel de mapă neagră, celălalt cară o sa-coşă mare de pânză roşcată, grea, borţoasă. Mă uit lasacul meu cu gogoşari. Fusese plin ochi. Nu mai este.Golit pe jumătate. Cei trei mai fac un pas şi se opresc.Întorc capetele spre mine. Unul îmi arată pumnul strânsîn jurul degetului mare scos printre arătător şi mijlociu.Râd toţi în hohote. Cel mic scuipă artistic printre dinţiistrânşi. Cum, când au reuşit să ia ce au luat? Jumătatedin sacul cu gogoşari. De sub nasul meu. Strig pros-teşte la ei: măăă, furaţi? Răspunde ăla cu sacoşa: amglumit. Râsul lor creşte în cascadă.

Uit disproporţiile, caraghioslâcul, teama de penibil.Văd roşu, mă reped spre ei. Ei o rup la fugă. Dar nu ori-cum. Se scălâmbăie, scot limba, înjură. Unul ridică unpicior, îşi apleacă trunchiul înainte şi trage un vânt. Altulse întoarce din fugă spre mine şi face cel mai obscengest pentru un bărbat, un fel de împrumut de la ţigăncilecare îşi ridică poalele în cap. Câţiva trecători râd şi eidin mers, nu se opresc, se duc în treaba lor. În buricultârgului, la Bucureşti. Între timp, cei trei au năvălit pecarosabil, printre maşini, claxoane, înjurături, huiduieli,

au şi ajuns pe trotuarul opus. Cel cu sacoşa scoate ungogoşar şi îl aruncă peste maşinile în viteză. Apuc să-imai văd cum se aruncă tustrei într-un Ford vechi parcatacolo, pornesc în trombă.

Urc la noi acasă. Mă baricadez în odaia mea, întremarile ziduri de cărţi. Din bucătărie vine un foarte plăcutmiros de gogoşari copţi. Nu cumva am apăsat prea tarepedala? Furaţi, mă? Nu, glumim! Merită comentat acestremember caraghios? Nişte derbedei şi un domn în vâr-stă nimerit în arena circului, unde o face pe clovnul, darnimeni nu râde?

Propun un final imaginar.Am ajuns împreună cu cei trei la tribunal. Judecăto-

rul e un bărbat între două vârste, sobru, grav, s-ar puteaspune, dacă pui la socoteală cuta dintre sprâncene şimaxilarul ferm, tăios. Reputaţie neîndoielnică. Mai demult, la început, procuror. Va fi, nu încape îndoială, nupeste mult timp, un avocat de succes. Îmbrăcat într-orobă neagră, cu jabou mov şi perucă argintată. Secon-dat de două doamne, aceleaşi robe, dar, în loc de pe-rucă argintie, şepci de golf negre, marile cozoroacejghebuite, mov. Doamna din stânga judecătorului sea-mănă izbitor cu Anjelica Huston. Completul ascultă păr-ţile, acuzarea, apărarea, martorii etc. Apoi curtea seretrage pentru meditaţie şi chibzuială. Revine doar ju-decătorul. Mult mai relaxat. E sigur că a luat cea mai în-ţeleaptă decizie. Într-adevăr. Cei trei sunt oamenionorabili. Mahalagii cu loc de muncă stabil, familii res-pectate în cartier, vecinii confirmă unanim. Ăl de e maicopt a lucrat trei ani în Italia şi Spania, a strâns un miccapital şi vrea să pornească o afacere. Junele şade cupărinţii „pă Colintina”, casă bătrânească, şase odăi-vagon, grădină de zarzavat, pomi fructiferi, ciupercărierentabilă în beciul adânc de sub bucătăria de vară.

Aşadar, domnule judecător, aceşti cetăţeni cumse-cade au furat sau n-au furat? Judele zâmbeşte paternal:sigur că nu! Au glumit.

Vă mulţumesc, spun la rândul meu. Zâmbitor faccâ ţiva paşi până la masa judecătorului. Mă opresc înfaţa lui. Prietenos, el se apleacă spre mine. Eu îi ard opereche dublă de palme. Îşi duce mâna la gură, umblăpe acolo cu două degete şi scoate un dinte cu rădăcinalungă, ascuţită, sângerie. Îl priveşte mut, pare curios.Peruca argintie i-a alunecat şmechereşte pe o sprân-ceană. Întreaga asistenţă îngheaţă. Nici musca nu semai aude. Cu mâna la falcă, judecătorul întreabă, paremai degrabă mirat decât indignat: Ce-aţi făcut?!

Nimic, spun eu. Am glumit!

memoria istoriei


Acad. Alexandru Zub

UN AŞEZĂMÂNTISTORICO-MEMORIAL

DE AMPLITUDINE EUROPEANĂ*

Am avut uneoriocazia să mă referla inspirata şi teme-rara instituţie Memo-rial Sighet, creatăsub egida FundaţieiAcademia Civică şicu sprijinul unor or-ganisme europene.S-a publicat în acestsens şi un volumsintetic, la aniversa-rea bidecenială, cuun succint comenta-riu al semnataruluide faţă1. Dacă revin

acum, la fel de expeditiv, este fiindcă între timp instituţiaîn cauză, condusă de Ana Blandiana (preşedinte) şi Ro-mulus Rusan (director), pe seama unor colegi mai tineri(Ioana Boca ş.a.), a făcut să apară noi publicaţii peteme afine, iar un dialog între Ana Blandiana şi istoriculDennis Deletant, la Ateneul Român, a produs recent unsemnificativ ecou în lume.

Fundaţia Academia Civică se află la originea acestuiaşezământ multifuncţional, care s-a bucurat de înalteaprecieri, între care V. Bukovski, St. Courtois, J. Gauck,V. Havel, A. Michnick se cuvin amintiţi în primul rând,dat fiind rolul lor eminent în procesul decomunizării eu-ropene. „Sighetul este o deschisoare prin care istoriaunei jumătăţi de Europă se eliberează şi îţi face loc sprelibertatea adevărului”, nota în acest sens un prieten sta-tornic al Memorialului, publicistul norvegian JardarSeim, ale cărui iniţiative în acest domeniu s-au bucurat

mereu de stima breslei. În opinia istoricului St. Courtois,faimos îndeosebi ca editor al sintezei Cartea neagră acomunismului, „Memorialul de la Sighet ar trebui luat camodel” şi pentru alte ţări din arealul dominat, după răz-boi, de sovietici2.

Sensul prospectiv al proiectului, iniţiat de Ana Blan-diana în luna ianuarie 1993 şi adoptat de Fundaţia Aca-demia Civică la 21 aprilie 1994, era descris astfel deiniţiatoarea însăşi, rămasă de atunci, alături de Romu-lus Rusan, inima acelei creaţii istorico-memoriale. „Me-moria – citim în acea prezentare – trebuie să fie undrum nu numai spre trecut, ci şi spre viitor. Muzeul dela Sighet va fi muzeul tuturor închisorilor româneşti dedupă război şi chiar al mentalităţilor, în care ecoul teroriimai persistă încă. Cu durere, raţiune şi speranţă, com-parându-ne în spaţiu cu cei din jurul nostru, compa-rându-ne în timp cu noi înşine din trecut şi din viitor.Memorialul de la Sighet va strânge, va prezenta şi vaanaliza dovezile memoriei noastre colective, transfor-mându-le în istorie. Pentru că, în fond, ce este scriereaistoriei dacă nu exorcizare a demonilor trecutului pentrua-i împiedica să pătrundă în viitor?” (Ana Blandiana,1994). Este ceea ce s-a realizat efectiv la Sighet, acolounde închisoarea de tristă amintire a ajuns o „deschi-soare”, muzeul a fost dublat de un fecund centru de is-torie recentă, de reuniuni ştiinţifice de profil şi chiar deo „şcoală a memoriei”, menită a pregăti noile generaţiipentru asumarea sinceră a trecutului, condiţie sine quanon pentru o mai bună întemeiere a viitorului nostru.

Palmaresul publicistic al Fundaţiei se vădeşte cutotul impresionant, sub unghiul temelor asumate, ca şial calităţii demersurilor, conturând o arie vastă de „inte-rese” istorico-memoriale. Ansamblul lor a fost sistema-tizat, la răstimpuri, bibliografic, de Romulus Rusan şicolaboratorii săi, ultima prezentare având şi un rost ani-versativ3. Unele mai noi, dar nu mai puţin relevante,s-au adăugat între timp, spre exemplu culegerea tema-tică Spirit printre gratii: Memorialul românesc de la Si-ghet, îngrijită de K. Kilzer şi H. Müller-Enbergs (2014),şi impresionanta mărturie a medicului Miltiade Ionescu,Detenţie totală, editată de Romulus Rusan ş.a., o reali-zare de vârf în acest domeniu al cazuisticii fără istov4.

*La 13 martie, Romulus Rusan calcă pragul unei vârstefrumoase, prilej de a-i face cuvenitele urări şi de a prezenta –în semn de omagiu – instituţia care, mai mult decât orice altărealizare a sa, îl va reprezenta, peste ani, cu cinste. Memo-rialul de la Sighet, întemeiat împreună cu Ana Blandiana, afost nominalizat de Consiliul Europei printre primele trei locuride cultivare a memoriei europene, alături de Memorialul de laAuschwitz şi Memorialul Păcii din Normandia.

memoria istoriei


Prefaţa la volum se încheie cu o memorabilă reflec-ţie asupra modelului forjat acolo, în cea mai aspră re-cluziune: „Pedagogia existenţială a unui om înlănţuitpoate părea inutilă şi utopică, dacă ea n-ar avea ca re-zultat conturarea unui model. Un model anume tot atâtde rar ca porumbeii de pe corabia lui Noe în timpul di-luviului. Şi totuşi atât de necesar azi, ca exemplu idealîntr-o lume în care călăii îşi sfidează victimele, iar amo-ralitatea naşte monştri cu acte în regulă”5. Sentinţă dra-matică, tulburătoare, rostită la un sfert de secol dupăevenimentele acelui miraculos Decembrie ’89, în careoameni de felul lui Miltiade Ionescu, „doctorul fără ar-ginţi”, au sperat mai mult decât îngăduia realitatea lu-crurilor.

Formele de rezistenţă în recluziune comportă omare diversitate, fiecare manifestându-se după firea saşi după temperamentul său. A contat imens acea „zes-tre genetică” pe care au avut-o supravieţuitorii atenţi lafondul biopsihic al oricui ajungea după gratii6. Un medic,silit să îndure ani grei de temniţă şi lagăr, definea astfel,în loc de concluzii, acest ansamblu monstruos: „Comu-nismul a fost cel mai vast capitol de patologie socialăînregistrat de istorie, fundamentat pe o imensă fraudă.Patologie premeditată, minuţios construită, instalată şidezvoltată sistematic şi progresiv, evoluând între alie-narea generală ce dăinuie şi după pretinsa dispariţie asistemului. S-a practicat zeci de ani, cu obstinaţie, ul-tragierea permanentă a normalităţii prin agresarea fi-rescului naturii umane, sfârşind prin lansareamonstruozităţii numite «omul nou»”7. Nu se poate închi-pui o definiţie mai exactă şi mai dramatică a sistemuluipe care a trebuit să-l suportăm (unii şi să-l înfrunte) de-cenii de-a rândul.

N-ar fi exclus ca în timp, la Memorial Sighet, intere-sul public să scadă în raport cu dimensiunea muzeis-tică, sporind semnificativ interesul pentru cercetărileîntreprinse sub aceeaşi egidă, de la banca de date şistudiile punctuale, cazuistice, la sintezele întocmite înorice clipă. Momentan şi din fericire, echilibrul întreaceste dimensiuni e asigurat de o bună echipă de tineri,

în frunte cu dr. Ioana Boca şi coordonată generos deartizanii providenţiali ai aşezământului, Ana Blandianaşi Romulus Rusan8.

Note1. Alexandru

Zub, O instituţiepentru Româ-nia: MemorialSighet, în Con-vorbiri literare,CXLVII,4 (208),apr.2013,p. 47-49.

2. FundaţiaAcademia Ci-vică, Memoria-lul VictimelorComunismuluişi al Rezistenţei. Ghid al Muzeului, Bucureşti, 2014, pliant.

3. (Romulus Rusan), Memorialul Victimelor Comunismuluişi al Rezistenţei. Introducere şi ghid, Sighet, 1993-2013, FAC,2013 (cu o reeditare în 2014).

4. Miltiade Ionescu, Detenţie totală, coordonare şi prefaţăde Romulus Rusan, FAC, 2014.

5. Romulus Rusan, Prefaţă la Miltiade Ionescu, op. cit.,p. 14.

6. Miltiade Ionescu, op. cit., p. 180.7. Ibidem, p. 180-181.8. Vezi, pentru unele consideraţii ad-hoc, Alexandru Zub,

Ana Blandiana în spaţiul memorial. Note ego-istorice, în Con-vorbiri literare, CXLVIII, 5 (221), mai 2014, p. 46-49; O institu-ţie pentru România: Memorialul Sighet, în Convorbiri literare,CXLVII, 4, apr. 2013, p. 47-49; Romulus Rusan – ipostază is-toriografică, în Scriptor, I, 1-2, ian.-feb. 2015, p. 55-57.

confesiuni


Romulus Rusan

„DACĂ NU-S ÎNTÂMPLĂRI,NU-S AMINTIRI”

trei întâmplări care mi-au modificat viața

I

Prima întâmplare de care cred că a depins bunăparte din viața mea: împlinisem 13 ani, tata fusese „epu-rat” (adică dat afară din serviciu) și într-o dimineațăne-am trezit fără el. Mama – nedormită, cu ochii plânși– ne-a spus că la ora 2 noaptea l-au ridicat. I-au spussă nu-și ia haine groase (toată lumea știa ce înseamnăo „ridicare”). „Va răspunde la o verificare și se va în-toarce”, i-au spus agenții. „Verificarea” a durat 8 ani.Câțiva ani n-am știut nimic de el, credeam că e mortsau dus în Siberia. Apoi a scris o carte poștală spunândcă e bine, sănătos, și că are voie să primească un pa-chet cu haine și alimente. Mama, care ne avea în grijăpe mine și pe sora mea mai mică, vindea lucruri dincasă ca să poată să facă pachetele tatei. Dar, uneori,după câteva luni, pachetele se înapoiau și iarăși cre-deam că e mort. Așa au trecut cei opt ani de arest, fărămandat și proces, până când securitatea a introdus încodul penal un articol secret (193/I = „activitate contraclasei muncitoare”) și l-au condamnat retroactiv la pe-deapsa pe care deja o ispășise. Avusese loc Convențiade la Geneva, fără respectarea căreia Republica Popu-lară Română nu era admisă în ONU. Tata – absolventde Drept – a lucrat apoi, aproape până la sfârșitul vieții,ca pontator pe un șantier de gaz metan, fără dreptul dea se întoarce în orașul unde îi rămăsese familia.

Pentru mine, detenția lui a însemnat o deturnare avocației (pe vremea aceea nu se vorbea de joburi saucariere). Aș fi vrut să fiu istoric sau literat, dar facultățile„ideologice” erau interzise fiilor de „dușmani ai poporu-lui”. În primul an după bacalaureat nu mi-au primit ac-tele nici la Istorie, nici la Filologie, dar nici măcar la„Sorbonica” (numele luat în derâdere al școlilor de 2 ani,postliceale, care produceau învățători). Am intrat înproducție, fochist de noapte la uzina Carbochim dinCluj, și abia apoi am fost admis la Politehnică, cu mediazece (și în liceu eram un foarte bun matematician). Rec-torul, cunoscut al familiei, i-a promis mamei că mă vaputea ține în facultate, și chiar cu bursă, dacă nu voi co-borî sub nota 9 la toate examenele. Inginer vechi, me-talurgist specialist în sinterizare, venise de la uzineledin Cugir, cu o întreagă echipă de ingineri și tehnicieni,

să înființeze facultatea de Mecanică la Cluj, în orașulrămas chiar după retrocedarea Ardealului de Nord, pelinie de partid și administrativă, sub conducere predo-minant minoritară. După eliberarea tatei (și tot „în spiritulGenevei”), rectorul avea de gând să mă păstreze la ca-tedra lui. Dar tot atunci avea să apară la Cluj un săptă-mânal de limba română, Tribuna, care avea nevoieurgentă de redactori. Lucian Blaga era interzis, mulțidintre foștii lui studenți erau arestați sau interziși, IonAgîrbiceanu abia fusese reabilitat, iar pe noi, câțiva ti-neri, ne-au angajat fiind încă studenți. Spre dezamăgi-rea profesorilor de la Mecanică, ultimele două semestreși examenul de stat le-am făcut în paralel cu redacția,părăsind practic ingineria. Dar la Tribuna (fiind singurprintre literații care fugiseră de matematică, de fizică șide chimie, și care se duceau la doctor doar ca pacienți)am devenit titularul paginilor de Știință. Acolo mi-amfăcut ucenicia de intervievator al marilor medici clujeni(Hațieganu, Goia, Bologa, Benetato, Fodor), de reporterprin fabricile unde lucrau foștii mei colegi sau peșantierele unde ajunseseră conductele de gaz ale tată-lui meu. Și în același timp, pe calea aceasta întorto-cheată, reușeam să mă reapropiu de visul, interzis pânăatunci, de scriitor.

La Tribuna ne-am cunoscut și cu viitoarea mea soție,care debutase cu câteva poezii într-un grupaj al cena-clului „Iosif Vulcan” din Oradea, pentru ca, brusc, să fieinterzisă. Tatăl ei, preot ortodox din Oradea, ridicase obiserică într-un cartier de ceferiști, fusese arestat, iarautoritățile se grăbiseră să anunțe toate revistele șiuniversitățile că sub pseudonimul Ana Blandiana se as-cunde fiica unui dușman al poporului. Ne-am căsătoritostentativ, deși eu fusesem avertizat că-mi stric din noudosarul, iar cinicul șef adjunct al Tribunei îi ceruse ca,dacă mă iubește, să mă părăsească. Interdicția ei adurat patru ani, timp în care s-a angajat ca zidăriță peun șantier de locuințe, unde eu îi duceam prânzul cusufertașul, iar meșterii, niște țărani-meseriași din Săvă-disla, erau mândri și îndatoritori că pot învăța o poetăsă întindă mortarul cu mistria.

Primită după patru ani la Filologie, Blandiana a ter-minat-o ca șef de promoție, dar n-a primit niciun serviciula Cluj. Atunci am migrat la București, unde un alt clu-

confesiuni


jean, Adrian Dohotaru, ne-a angajat la proaspăt apăru-tele reviste studențești Amfiteatru și ViațaStudențească. Ea a redebutat și ca poetă în Contem-poranul lui George Ivașcu și amândoi am obținut laViața Studențească regimul privilegiat de a ține – alter-nativ – o rubrică de interviuri, într-un fel apolitică, în carenoi singuri ne alegeam conlocutori dintre marii intelec-tuali interbelici care începuseră să fie reabilitați (uniiabia ieșiți din închisori). Ne-am simțit grozav în acea pe-rioadă, de navetism între Clujul iubit, dar care ne res-pinsese, și Bucureștiul încă neaoș și fărăcartiere-dormitor, în care miticii lui Caragiale coboraucu tine din tramvai ca să-ți arate la al câtelea colțgăsești strada de care întrebi. Dormeam când la unhotel de mâna a treia, când la Căminele Grozăvești,când la casa de creație Mogoșoaia, până la care fă-ceam o oră cu tramvaiul 6 și autobuzul 60. Dupăaproape doi ani în care am retrăit o studenție întârziatăam reușit să avem o locuință stabilă printr-un schimbcomplicat, pe care l-am făcut alegându-ne, din 500 deapartamente vizitate după mica publicitate din Românialiberă, pe acela de pe strada Colonadelor nr. 3, etajul 7.

II

A doua întâmplare a fost cutremurul din 4 martie1977. Blandiana era în spital, suferise o operație, urmasă fie externată, iar seara aveam musafiri. Făcuse febrăși doctorul Pavel i-a spus că externarea se amână cu24 de ore. Am contramandat vizita și, în seara fru-moasă, primăvăratică, neobișnuit de liniștită, mi s-a în-tâmplat să fiu una din miile de victime ale cutremuruluide 7,1 grade Richter, desfășurat nu mai mult de unminut, între orele 2122 și 2123.

Minutul acela, care putea să-mi pună capăt zilelor,mi-a dat în realitate o nouă viață. Blocul s-a rupt la ni-velul etajului doi și toate cele 11 etaje s-au unduit șitasat între ele, ca burdufurile unui acordeon. Etajul 7,unde locuiam, a ajuns pe la nivelul etajului 3. Prins întregrinzile de beton, răstignit între cărțile bibliotecii, darapărat de ele, riscam să fiu asfixiat cu praf de moloz.După cinci ore, un tânăr, Gabriel Barbu, care trecea în-tâmplător, a urcat pe dealul devenit cimitir pentru treisute de colocatari și, după o oră de muncă, m-a des-carcerat și m-a scos printr-un tunel săpat cu mâinilegoale.

Cum puteam mulțumi lui Dumnezeu pentru aceastănouă viață decât pornind-o de la capăt cu toată seriozi-tatea? Ne-am luat o casă țărănească, de pământ la Co-mana, ca să scăpăm, măcar un timp de obsesiaetajelor. Am ieșit amândoi din redacțiile în care lucram(Blandiana fusese redactor zece ani, eu douăzeci) șiam început aventura riscantă de scriitori profesioniști,care trăiesc nu din salarii, ci din scrierile lor. Startul l-amluat în condiții ideale (deși în moloz mi-a rămas manus-crisul unui roman). Întâmplarea (iarăși întâmplarea) afăcut ca la 1 martie în acel an să fie desființată formal

cenzura (refăcută curând ca un balaur cu multe alte ca-pete). Dar în paranteza aceasta de libertate mi-a apărutun best-seller: „America ogarului cenușiu”. Manuscrisulfusese citit superficial de fosta cenzură și la lectura cărțiisute de mii de români au descoperit gustul adevăruluispus fără ocolișuri, atât despre țara în care trăisemamândoi cinci luni cu o bursă lunară de numai patrusute de dolari, cât și despre țara noastră în care, ladistanță de nouă fusuri orare, în timp ce noi călătoreamziua cu Greyhound-ul, „douăzeci și două de milioane deromâni dormeau și visau lei” (parafrază după „Bătrânulși Marea”, care – totuși – îmi fusese scoasă de cen-zură). Cartea a făcut o vâlvă la care nu mă așteptasem.Toate ziarele și revistele i-au dedicat cronici entuziaste,iar o editură din Iași a adăugat (ca să-și acopere bugetulde încasări) încă o sută de mii de exemplare la cele70.000 ale ediției prime, scoasă la București de CarteaRomânească. Ulterior, am aflat că exemplare ale cărțiierau furate în compartimente de tren, în biblioteci saupe plaje, iar cele împrumutate nu se mai dădeau înapoi.Încă și azi aflu că unii români care ajung ca turiști înAmerica își aleg autobuzul și itinerariul de 16.000 kilo-metri pe care l-am parcurs noi în urmă cu 42 de ani.

Adăugându-se mutării noastre la țară, succesul cărțiine-a întors cu totul spre scris. În afară de lucrul manualîn grădina din plantele căreia trăiam, nu făceam decâtsă scriem și, din doi în doi ani, să publicăm câte o carte.Din onorariul pe cărți și din cei 220 lei primiți săptămâ-nal pentru rubrica din revistă reușeam să trăim decent.Cei 22 de ani trăiți în casa de paiantă de la Comana –cu toate necazurile și interdicțiile ținând de cenzura si-nistră reinstaurată de Ceaușescu după aneantizareaUniunii Scriitorilor, în 1981, și după consfătuirea ideo-logică de la Mangalia, în 1983 – au fost un paradis încare ne-am scris cărțile cele mai bune și am reinventatontologic – doi oameni născuți la oraș – adevărata viațăla țară.

III

Interdicția de publicare a Blandianei, în august 1988,ne-a scos pentru un timp din cetatea de frunze de laComana. Rubrica ei săptămânală din România liberă,dispărută peste noapte, era pentru zecile de mii de citi-tori semnul că s-a întâmplat ceva, iar fabrica de dezin-formări a securității a lansat imediat zvonuri din cele maigreu de verificat: că este plecată în Portugalia, că esteinternată într-un spital psihiatric și în cele din urmă că afăcut cerere de plecare definitivă în America. Ca să fimvăzuți, am revenit la București, dar aici, în fața casei,ne-a fost plasată o ciudată „Škoda” albă, în care o fe-meie tânără stătea opt ore pe zi nemișcată ca un ma-nechin. De la un timp „oameni de bine” spuneauvecinilor pe la colțuri că presiunea slabă a gazului dincartier se datorează Anei Blandiana. Mai mult, unor cre-duli li se șoptise că a fost „tăiată în bucăți”, aruncatăîntr-o gură de canal.

confesiuni


Ca să scăpăm de această apăsare sinistră ne-amîntors la țară, dar și aici primeam vizite ciudate ale unornecunoscuți care ne spuneau că au ținut să ne cu-noască, pentru că tocmai fuseseră în excursie în pădu-rea de lângă noi. Un tânăr, care s-a prezentat dreptnepot de ilegaliști și juca rolul de bolnav psihic, ne-aamenințat că se va sinucide dacă nu-i dăm adreseleambasadei sovietice, a Mossadului și a Monicăi Lovi-nescu, pentru a protesta contra dictaturii lui Ceaușescu.În octombrie 1989 am fost chemați urgent la Bucureștisub pretextul că o țeavă spartă i-a inundat pe vecini (înziua în care am lipsit din Comana casa ne-a fostpercheziționată), iar în noiembrie, tocmai în timpul Con-gresului al XIV-lea, am avut un accident suspect pedigul Neajlovului (un tractor ne-a agățat în timp ce-ldepășeam și era gata să ne arunce în râu).

Revoluția ne-a găsit la București (unde ne întorse-sem, cu toată oroarea mașinii albe, când n-am maiputut răbda frigul). Am fost tot timpul pe străzi și la prie-teni, casa noastră fiind blocată din cauza împușcăturilordin zona Radiodifuziunii, unde se trăgea ca pe un poli-gon. Nu ne despărțeam, naivi, de valiza cu manuscrise,singurul lucru adus din Comana. Deși, fără să fie con-sultată, fusese anunțată ca făcând parte din ConsiliulFSN, Anei i se puneau în cutia poștală foi de hârtie cucap de mort. De altfel, la 29 ianuarie a demisionat, înurma declarării FSN ca partid și a violențelor care auurmat. Cutia poștală se umplea zilnic cu zeci de scrisoriinjurioase puse cu mâna sau trimise poștal. („Cine nueste cu noi este împotriva noastră!”). A vorbit din balco-nul Pieței Universității și biletele de amenințare s-auînmulțit. Ziarele puterii (Dimineața, Azi, Europa) scriaudespre ea lucruri incredibile, minerii din 14 iunie, în tre-cere prin cartier, strigau: „Moarte Blandianei!”, iar uneditorial din Adevărul regreta că n-au ucis-o, cum me-rita.

Mineriada a destrămat societatea. Până la mine-riadă foarte mulți tineri se implicaseră civic. După, 60de mii dintre ei (inclusiv câteva sute de revoluționari) aupărăsit țara. Partidele istorice au fost diabolizate și nu-mărul aderenților tineri a scăzut de teama concedierii.A urmat Marșul în alb din 13 iulie 1990, iar în noiembriea luat ființă Alianța Civică, un liant care a reușit să reîn-vie spiritul societăţii și care, prin presiunea asupra pu-terii, dar şi prin încurajarea partidelor timorate dinopoziție, a reuşit să dinamizeze lupta pentru democra-ţie, până când, în decembrie 1996, opoziția democraticăa ajuns la guvernare. Guvernarea CDR a dezamăgit pemulți, dar, printre multe eșecuri datorate inexperienței,a reușit să schimbe direcția țării dinspre Est spre Vest.Pe acest front am fost în campanie neîntreruptă pânăîn anul 2001, când, împreună cu Ana, m-am retras nuca un resemnat, ci ca un rezervist, gata să revină înluptă, dar consacrat unui ideal de bătaie mai lungă: Me-morialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței de laSighet. Conceput ca un muzeu, dar şi ca manual pentrutinerii cărora programa de istorie din școli le șterge mai

degrabă memoria, dar și ca un panteon al celor ce și-audat viața pentru țară, Memorialul este – cel puțin câtvom trăi noi – o cetate fortificată a adevărului istoric.Fiind vizitat, în cei 22 de ani de existență, de aproape2 milioane de oameni, el este și cel mai vechi, și cel maicunoscut memorial de acest gen din lume – fapt recu-noscut, din păcate, mai puțin de istoricii și ziariștii dinBucureşti decât de publicul și presa din străinătate.Expozițiile de la Parlamentul European, din Germania,Cehia, Polonia, Ungaria, Norvegia, Belgia, Italia l-aufăcut apreciat pretutindeni. Proba o fac însă la fața lo-cului vizitatorii români și străini, care ies din muzeutransformați sufletește și în același timp lămuriți asuprarădăcinilor relelor de azi, vizibile în mărturia exponatelordin fosta închisoare.

Dar, întorcându-mă la persoana mea, mă întreb: ceera oare de preferat şi mai de folos: să rămân în cetateade frunze de la Comana (unde aș fi scris în acești ultimi25 de ani 10-12 cărți care m-ar fi confirmat ca un scriitorîn pas cu vremurile)? Sau să mă rup de literatură și sămă sacrific pentru civismul pur (cum am făcut-o, exclu-siv, la Alianța Civică și la Memorialul Sighet)?

Pentru Alianța Civică am încă îndoieli: poate că fără„vânarea de vânt” din cei 10-12 ani de luptă, zi șinoapte, pe baricadele ei istoria următoare ar fi fost di-ferită. Răspunsul mi-l va da evoluția politică a țării noas-tre, felul în care idealurile altruiste ale Alianței Civice(„Nu putem reuși decât împreună!”) vor fi recunoscutedrept cea mai bună moștenire democratică.

În ce privește Memorialul, el este deja un lucru în-cheiat, căruia nicio negare nu va face decât să-i afirme,indirect, realitatea. Dacă voi avea sau nu remușcări căi-am dat douăzeci și doi de ani din viață, asta depindetot de mine. Îmi voi putea recupera timpul furat literaturiiîn clipa când voi reuși să termin propriul meu „memo-rial”, pe care începusem să-l scriu încă dinainte derevoluție.


critica criticii


Cea mai aprigă controversă referitoare la criticaartei s-a declanşat şi persistă cu obstinaţie până astăziîn jurul ideii de obiectivitate. Cum să fii imparţial şi echi-distant când impresia estetică depinde în mod insur-montabil de gust? Ar trebui să rezulte de aici că, maimult decât a fi o reacţie de ordin sensibil, adevăratajudecată estetică este o critică a ei. Simpla impresienu poate să nu fie subiectivă şi individuală; verificareaei prin raportare la simţul comun şi la o teorie esteticăo obiectivează şi devine astfel singura modalitate careconduce către adevăr. Critica personalistă genereazăartişti ai comentariului, care produc, incontestabil, ve-ritabile opere de artă, reprezentându-i deci pe autoriilor, iar nu obiectul, respectiv creaţia, despre care chi-purile dau seama. Nu înseamnă însă că intuiţia lor numerge uneori direct la ţintă. Dar tocmai datorită carac-terului său unicamente intuitiv, ea trebuie supusă în-totdeauna unui control, prin comparaţie contextuală şiexaminare teoretică, adică unei instanţe mai com-plexe, dar mult mai sigure, care este aşadar o a douacritică, formă superioară a aceluiaşi oficiu.

Însă dincolo de această obiectivitate care ţine, dupăcum se vede, de atitudinea şi metodologia actului cri-tic, este posibilă şi necesară în acelaşi timp o alta, pecare opera însăşi o impune prin natura ei. Ca nara-ţiune sau reprezentare, arta construieşte o lume deobiecte, în sensul cel mai cuprinzător. Chiar şi poeziatransmite sentimente şi stări de spirit, descrise ori su-gerate, care pot fi reconstituite cu suficientă exactitate.Un critic atent și corect nu poate modifica datele reale,atribuite de un artist, fie scriitor, fie pictor, lumii sale po-sibile. În cea dintâi operaţie care declanşează exame-nul exegetic şi care nu e alta decât ceea ce numimanaliză, critica de rigoare, care respectă ordinea de-mersului său, procedează la o „descompunere” aobiectului artistic, spre a vedea şi a înţelege cum e al-cătuit şi cum funcţionează, pentru a-şi produce efec-tele estetice. Aici totul se desfăşoară pe baze inevitabilobiective, de vreme ce criticul nu poate schimba nimicdin ceea ce înfăţişează lumea creată de imaginaţia ar-tistului. Această lume este stabilă, fixă şi construită odată pentru totdeauna. Reconstituirea ei critică esteobligată să se conformeze felului în care aceasta i seprezintă. Dar analiza nu este o simplă descriere. Eaîşi restructurează obiectul, pentru a-i descifra mijloa-

cele prin care acesta își realizează finalităţile estetice,neapărat însă numai pe temelia datelor obiective aleoperei. Cu totul altceva se petrece atunci când criticaface pasul mai departe către ceea ce numim interpre-tare, adică descoperire sau atribuire de semnificaţii,după cum se porneşte de la realitatea ficţională a ope-rei sau de la sistemul de lectură al criticului. Trebuiearătat, de fapt reamintit aici că universul artistic are îngeneral un caracter simbolic. Artistul spune, mai alesca prozator, poetul însă mai ales simbolizează, deşi neîntâlnim adeseori şi cu poeţi în proză şi prozatori înpoezie, sau mai precis în versuri. Simbolismul artei re-prezintă una dintre caracteristicile ei fundamentale,modalitate specifică de limbaj, radical distinctă de va-rianta logicii formale. De aici şi rolul şi locul indispen-sabil al interpretării în procesul de asimilare şi

Florin Mihăilescu

POSIBILA OBIECTIVITATE

Constantin Severin - Copilul lui Gauguin

critica criticii


aprehendare a oricărei autentice creaţii artistice, carenu spune, ci doar sugerează.

Problema obiectivităţii se pune în acest cadru de omanieră esenţialmente alta decât în cadrul, deja expli-cat, al procedurii analitice. Actul de semnificare nu sepoate dezvolta decât din direcţia unui subiect, ceea cedă naştere din nou riscului unei eventuale derive per-sonaliste. E o primejdie reală, căci aici ne aflăm pe te-renul cel mai favorabil speculaţiilor, conjecturilor şibavardajelor de tot soiul. Ce sens ar putea avea aşa-dar noţiunea de obiectivitate hermeneutică? În ciudaaparenţelor, posibilitatea adoptării şi menţinerii uneiatitudini ferite de subiectivism nu e lipsită de o înteme-iere cât se poate de convingătoare. Un interpret obiec-tiv este acela care nu oscilează arbitrar în judecăţile şicomentariile sale şi se manifestă cu o atentă coerenţăideatică şi principială. Obiectivitatea lui vine din fideli-tatea logică şi hermeneutică faţă de un sistem de lec-tură, pe care singur şi l-a ales şi-l reprezintă. De aceea,este mai mult decât firesc, este obligatoriu pentru oricehermeneut serios să-şi declare şi să-şi expliciteze grilade interpretare. El va putea fi astfel urmărit şi apreciatdupă consecvenţa lui sistematică. Sistemele de inter-pretare a simbolisticii estetice sunt îndatorate astăzimai mult decât oricând principalelor ştiinţe umane,ceea ce face ca operaţiile semnificării unei creaţii ar-tistice să fie, prin originea lor, mai puţin relevante dinpunct de vedere estetic decât rezultatele analizei, carese sprijină pe datele obiective ce configurează struc-tura operei de artă. Prin urmare, analiza vizează în-ainte de toate forma creaţiei, iar interpretarea mai cuseamă substanţa ei semnificantă. O interpretare cuadevărat estetică nu poate fi decât aceea, mult mairară, care porneşte de la o teorie estetică, iar nu de lanişte sugestii ale disciplinelor ştiinţifice, oricât de im-portante ar fi acestea în alte privinţe. O perspectivă so-ciologică, psihanalitică, morală, filosofică, religioasă,politică ş.a.m.d. nu are nicio şansă dacă nu aduce dis-cuţia în planul estetic al operei, unicul care se consti-tuie în factor de decizie, nerecunoscând altora decât,exclusiv, rolul de instrumente auxiliare.

Toate criticile extraestetice îşi demonstrează statu-tul de obiectivitate, înainte de orice, prin respectul per-manent şi integral faţă de premisele asumate, altfel zisprincipiile care decurg din diferitele grile de lectură, pecare le pot adopta, şi numai în al doilea rând faţă dedatele materiale ale operei. Există prin urmare o obiec-tivitate analitică, reprezentată de conformitatea cu da-tele descriptive şi confesive ale textului epic sau liric,şi o obiectivitate hermeneutică, reprezentată de con-formitatea cu sistemul de interpretare al fiecărui critic.Este evident că, având în vedere multitudinea discipli-nelor umanistice de referinţă, rezultatele hermeneuti-cilor extraestetice vor fi, la rândul lor, mai adeseoridiferite decât concordante. Convergenţa lor posibilă şibineînţeles dezirabilă pentru imaginea completă a ope-

rei depinde întotdeauna de supunerea la obiect, alecărui constrângeri nu pot fi sabotate decât cu preţulcelei mai flagrante inadecvări.

S-ar putea desigur observa că fidelitatea faţă degrila de lectură nu implică în acelaşi timp şi fidelitatefaţă de operă. Dacă însă, pe segmentul său de interes(sociologie, psihologie etc.), interpretarea urmează da-tele obiective ale textului, atunci ea serveşte incontes-tabil mai bunei cunoaşteri a operei. Racordarea laplanul estetic presupune însă o încercare mult mai am-biţioasă, şi anume explicarea efectului estetic făcândapel la instrumente, inclusiv extraestetice prin naturalor. Pe cât e de posibilă, pe atât de delicată se dove-deşte în practică o asemenea întreprindere. A discutaproblematica formei estetice din perspectivă sociolo-gică sau psihanalitică nu e deloc inadecvat, chiar dacăfilosofia artei pare a fi mai revelatoare, întrucât trecedincolo de zona cauzalităţii în aceea a finalităţii artis-tice şi asigură o obiectivitate estetică dincolo de ceaideologică. În toate împrejurările, ceea ce decide suc-cesul unei abordări exegetice corecte este abandona-rea viziunii personaliste în beneficiul celeisocio-culturale. Dar, indiferent de tipurile criticii în ge-nere, toate vor trebui să traverseze etapele analizei,interpretării şi explicării, evaluarea revenind întot-deauna criticii estetice.

Constantin Severin - Teha'amana

radiografia unei capodopere


Cum a fost să se vadă, în cadrul trilogiei romaneştia Hortensiei Papadat-Bengescu, începută cu Fecioa-rele despletite, continuată cu Concert din muzică deBach şi încheiată cu Drumul ascuns, cea dintâi sec-venţă este purtătoarea tensiunilor de deschidere, fiindconstruită din vectorii iniţiali ai unor traiecte lansate spreatotcuprinzătorul univers romanesc, dintre care unelechiar sunt ceea ce s-ar putea numi parabole (în sensulgeometric, dar şi în cel semantic al termenului) pierdute.Cea de a treia secvenţă cuprinde tensiuni de închidere,segmentele finale ale traiectelor pe care, pe parcursulproiectului integral, s-au cristalizat principalele forma-ţiuni actanţiale care compun proiectul respectiv. Atât însecvenţa iniţială cât şi în cea finală, s-au inventat şi pusla punct, mai întâi, iar apoi s-au condus spre finalizareprincipalele componente ale acestui proiect: sincretis-mul diegetic sau diegeza de ansamblu, totală, con-stând, în esenţă, din unitatea cosmotică interrelaţionatăa întregului existenţial al romanului (romanelor), caredeţine, ea însăşi, o progresie narativă spre propria cul-minaţie şi propriul final, materializată expresiv în pastanarativă unitară; întruparea corporală a fiinţei sufleteştia actanţilor în figurile spectaculare care compun şianimă, prin propria mişcare dar şi prin propriul joc decolorit şi plastică, atât fiecare secvenţă, cât şi ansamblulcinetic al romanului (romanelor); orchestrarea planurilorprincipale între ele şi a fiecărui component în parte şiîmpreună într-un sistem armonic simplu în liniile lui ge-nerale, dar complicat în structura lui de amănunt.

În acest triptic, compus din trei panouri narative, dincare unul deschide, iar celălalt închide, cel din mijlocstă între cele două laterale cu enigma individualităţii, afuncţiei sale narative particulare, dar şi a frumuseţii saleoarecum neînţelese, ca un misterios fruct de onix întredouă frunze de opal. Potrivit unei logici fireşti a raţiona-mentului care stabileşte o funcţie de deschidere şi altade închidere, ca două extremităţi, segmentul median arurma să fie cel neutru, care duce de la (deschidere)până la (închidere). Și nici nu este altfel, Concertul dinmuzică de Bach înnodând şi prelungind toate traiecteleiniţiate în zona de obârşii din Fecioarele despletite, pen-tru a le conduce spre delta din Drumul ascuns; consti-tuindu-şi, însă, cu toate acestea, o proprie autonomiefuncţională care se bazează nu numai pe un mecanismde tranzit, ci şi pe unul de progresie a propriilor tensiuninarative spre o culminaţie proprie şi spre un final pro-priu. Având, din etapele precedente ale analizei noas-tre, destul de limpede, sperăm, formula ecuaţieinarative a trilogiei romaneşti în întregul ei, este de do-meniul şi, am zice, competenţa unei judecăţi elemen-tare încheierea că o asemenea autonomie funcţională,în cazul unui întreg care funcţionează după propriile

principii, nu se poate baza decât pe ceva de naturaunui adaus la datele iniţiale ale problemei. Ceea ce facedeîndată actuală întrebarea privitoare la ce anumeaduce în plus romanul din mijlocul trilogiei, faţă de ele-mentele prin care suma de începuturi comunică, prin in-termediul lui, cu suma de încheieri a acestei trilogii.Răspunsul la această întrebare, deşi este desigur con-ţinut în puternica impresie de lectură pe care o creeazăConcert din muzică de Bach, pretinde, totuşi, un răgazde atenţie.

Va să zică, înainte de toate, acest roman de mijlocal trilogiei, a cărei analiză am lăsat-o pentru partea fi-nală a încercării de aşezare a romanului (romanelor)Hortensiei Papadat-Bengescu în destinul cuprinzător alromanului românesc, conţine principalele linii de comu-nicaţie dintre zona începuturilor spre zona sfârşiturilor,respectiv traiectoriile esenţiale ale principalelor cupluridin care se compune conţinutul romanului (romanelor):doctorul Walter şi, mai întâi, Lenora, iar apoi, Coca-Aimée, Lina şi Rim, Ada Razu şi „prinţul” Maxenţiu, iar,mai târziu, Lică Trubaduru, ca şi, în fine, Elena cu Mar-cian, după ce căsnicia acesteia cu Drăgănescu îşi gă-sise izbăvire prin sfârşitul industriaşului; suntperspective narative care se conturează încă din Fe-cioarele despletite şi care se vor încheia, fiecare în felulei, în Drumul ascuns. Faţă de aceste date, pe carele-am putea numi sigure, Concert din muzică de Bachaduce povestea nefericitei Sia, fiica din prima tinereţea Linei şi a vărului acesteia, Lică, poveste împletită atâtde nenorocit, spre finalul ei, cu apariţia în scena roma-nescă a grotescului cuplu de gemeni, progenituri târziişi ratate ale mariajului Lenorei cu Doru Hallipa; deci,într-un fel, premoniţii vii, organice, ale sfârşitului celpuţin lamentabil, dacă nu dezastruos, al acestui mariaj.

Aceasta ar fi, ca să spunem aşa, socoteala cea maisimplă a componentelor narative ale trilogiei şi a repar-tizării lor pe secvenţe. Dar cum, prin raţiunile de princi-piu ale interpretării noastre, am stabilit că „romanul”Hortensiei Papadat-Bengescu, ca obiect de arhitecturănarativă, are în componenţă liantul, răspândit în toatestructurile sale, sau altfel spus: din care se constituieaceste structuri, al sincretismului diegetic, putem aduceîntrebarea privind surplusul particular din Concert dinmuzică de Bach şi pe acest teren. Deci: ce aduce înplus romanul din mijloc al trilogiei, în ce priveşte diegezaunanimă şi materializarea ei în expresie textuală, pastanarativă? O parte din răspuns a fost anticipată în altăordine de idei: motivul Cetăţii vii trece din registrul in-strumentarului ostentativ în cel al celui ascuns, presu-pus, topindu-se în unanimitatea diegetică şi, deci, înpasta narativă. Acestui element de realitate romanescă,în care nu trebuie să facem niciun efort pentru a identi-

Mircea Tomuş

HORTENSIA PAPADAT-BENGESCU: „CONCERT DIN MUZICĂ DE BACH” (III)



fica un vechi motiv, legat strâns de înseşi originile ro-manului românesc, Bucureştiul, i se estompează, darnu până la nerecunoaştere, datele particulare, de strictăidentitate geografică, prezervându-i-se, în schimb, unnucleu de reprezentativitate nici foarte extins, nici foartecomplicat, dar puternic în evidenţa elocvenţei sale, alecărei figuri principale sunt tocmai protagoniştii cuplurilormai sus enumerate. Cetatea vie este redusă, astfel, laun eşantion, la un mic grup de perechi care formează,strict cantitativ vorbind, ceva mai mult decât o familie,dar infinit mai puţin decât o societate întreagă, dar carepoate purta întregul de semnificaţii ale acelei comunităţiumane pe care cel dintâi roman al trilogiei o botezase„Cetatea vie”. Și hora de figuri umane a acestei dimen-siuni narative este animată, ritmic, dar nu ostentativ, decâte o actualizare fugară, dar vie, proaspătă, a sufletuluiîntrupat al naturii, în jocul ei circular pe treptele anotim-purilor; este ceva evident mai puţin decât o prezenţă caatare, dar sigur mai mult decât o totală absenţă, cevade puterea unei scurte răbufniri de aer proaspăt, intratepe un ochi de geam deschis, odată cu schiţa de peisajdin care provine. Încât preparativele progresive pentruconcert, care în mod cert realizează acumulări decisiveîn contul evenimentului, sunt acompaniate contrapunc-tic de cele pe care natura însăşi le face, pentru sărbă-toarea veşnic viitoare a înnoirii sale eterne. Fiecare dincomponentele acestei realităţi narative îşi urmează,desigur, linia proprie de destin care duce, cum am spusde atâtea ori, de la începutul din Fecioarele despletite,la sfârşitul din Drumul ascuns. Dar toate împreună suntcuprinse, de data asta, respectiv în Concert din muzicăde Bach, spre deosebire de celelalte romane, în valulcomun al unei singure mişcări epice, aparent fără por-tanţă deosebită, din punctul de vedere al dinamicii na-rative, aceea care reface etapele şi componentelepregătirii şi executării concertului organizat de Elena(încă) Drăgănescu în primitoarea şi fastuoasa ei casă.

Ceea ce vrea să spună, iarăşi în termenii limpezi aiprocesului verbal prozaic, că acest roman cuprinde po-vestea unui concert, a proiectului şi organizării sale încădin faza în care nu era mai mult decât o simplă reverienostalgică a Elenei, până la aceea în care, prin acumu-lări de elemente şi sporuri de substanţă, concertul re-prezintă realitatea certă, de mâine, a tuturor, ieşind,aşadar, în primplanul desfăşurării epice, ca un pretextnarativ de maximă importanţă. Pe lângă aceasta, însă,prin acţiunea acelui sincretism diegetic care constituieînsăşi substanţa narativă a romanului (romanelor) Hor-tensiei Papadat-Bengescu, „concertul” coboară din pla-nul strict faptic al romanului, adăugând, la condiţia sade eveniment cu concreteţe existenţială individuală, maiîntâi, pe aceea de simbol coagulant al întregului roma-nesc, iar mai apoi, pe aceea de factor atât dinamic câtşi ordonator a ceea ce am numit până acum pasta na-rativă, adică expresia verbală a sincretismului diege-tic.(15) Punctat, cum am spus, ici şi colo, de semnalelecălătoriei prin zodii şi sezoane.

După cum vedem, concertul din muzică de Bach, înaceastă cel puţin triplă semnificaţie/funcţie a sa, esteaşezat, în principiul arhitectural intim al romanului, faţăîn faţă cu sfârşitul „poveştii” „prinţului” Maxenţiu şi cuaproape întreaga „poveste” a nefericitei Sia. Ceea cenu poate scăpa de bănuiala unei intenţii de raportarede vreun fel a celor doi termeni. În adevăr, întrebareacare se pune, în acest moment al interpretării noastre,

este aceea dacă poate exista sau există vreo corespon-denţă de intenţie constructiv narativă şi de semnificaţieîntre sfârşitul trist şi depărtat al lui Maxenţiu, izbăvitorîn liniştea şi discreţia absenţei, apoi cel precipitat şi atâtde crud al Siei, izbăvitor şi el, dar printr-un prag catharticabrupt, pe de o parte, şi concertul de Bach, în ambelesale accepţiuni, de execuţie şi conţinut muzical, pe dealta? Oricât de puţin vizibile sau detectabile ar fi sem-nele şi semnalele unei astfel de corespondenţe, reali-tatea textului romanesc, care pune alături, chiar şi fărănicio justificare vizibilă, cei doi termeni, ne împiedică sădăm un răspuns negativ acestei întrebări. Într-adevăr,romanul există, el este scris într-un anumit fel, cu anu-mite cuvinte, propoziţii şi fraze, în anumită ordine a lor,adică, iar în această realitate textuală dată, cu ordineaei particulară, atât cele două nefericite poveşti, cât şiconcertul, cu povestea şi muzica lui, există. Ceea cepoate să însemne că o minimă corespondenţă, strictcantitativă, situaţională, de grad zero i-am putea spune,funcţionează în mod obiectiv şi nu se poate face ab-stracţie de ea, chiar dacă am înscri-o în contul elemen-telor de structură nemotivate sau neexplicate, lăsateastfel, în sistemul textului, cu enigma inexplicabilităţiilor.

Dar, pe lângă aceasta, există, şi încă destul de evi-dentă, o lipsă de corespondenţă sau o corespondenţănegativă, de grad destul de ridicat, care instituie, în sim-fonismul de ansamblu al romanului, încă de la început,un dezacord constitutiv, ceva ca o cheie muzicală falsăsau dizarmonică. Statutul „princiar” al lui Maxenţiu estegrav subminat de o defecţiune de ereditate, întocmaicum statutul său biologic, oglindă fidelă a celui social,este subminat de debilitatea sa generală, iar apoi înfrântde morbul insidios al tuberculozei; încât, dincolo de co-respondenţele strict faptice, se ridică întrebarea desprefuncţionarea unei justiţii imanente care ar sancţiona, înacest fel, abateri de la anumite legităţi naturale. Între-barea se poate repeta, cu un accent în plus, în cazulSiei, care poate fi văzut ca pedeapsa târzie, dar cât deseveră!, a unei lejerităţi de tinereţe a genitorilor săi, Linaşi Lică, aşa cum gemenii Hallipa fuseseră pedeapsa pă-catului ascuns, ce caria mariajul Lenorei cu Doru Hal-lipa. În planul de reverberaţie simbolică a faptelor nude,nefericirea Siei, încheiată printr-un accent tragic, încăr-cat de suferinţă extremă şi pătat din plin cu sânge,având dimensiunea unei înfrângeri fizice, cu răni mor-tale, în războiul crunt al existenţei, poate să fie platagrea, plata extremă, pedeapsa capitală pentru un păcatcapital. În propria ecuaţie genetică, în orice combinaţieposibilă, fie alături de tatăl său, Lică, fie alături de mamasa, Lina, Sia rămâne un bastard; e ca şi cum vecheasuperstiţie a mentalităţii ancestrale ar fi însemnat naş-terea ei rea, naşterea ei greşită, cu semnul unor gravedeficienţe fizice, fiziologice şi chiar mentale; pătimireaei finală şi moartea ei dau măsura abisului în care i-afost plămădit şi i s-a consumat destinul. Numai că atâtcota mereu joasă la care se derulează firul acestuia câtşi mizeria umană care o înconjoară oarecum legic, careeste atrasă ca un magnet de constituţia ei din naşterestrâmbă, deviată, greu ar corespunde, în sens de rezo-nanţă, cu demnitatea inerentă oricărei interpretări deprofunzime a acestor teme date, lângă care chiar şiapelativul de tragic se lipeşte cu greutate. Există, aici,în proiectul de structură fundamentală a romanului Hor-tensiei Papadat-Bengescu, un hiatus, o nepotrivire con-



stitutivă atât de categorică, între, pe de o parte, adân-cimea de bolgie de infern mizer a experienţei atât descoborât umane pe care o reprezintă Sia, şi, pe de alta,profunzimea sau înălţimea esenţial umană pe care arputea-o rezona, ca pe un ecou, trista, cruda şi mizeraei experienţă, încât tentaţia interpretativă de a stabili oacoladă între cei doi termeni se simte oarecum blocată.Unde să mai punem faptul că, din realitatea textului lip-sind cel de al doilea termen ca atare, pe care numai ointerpretare post facto ar putea să-l adauge, odată de-păşit pragul acelui blocaj inerent, este prezent, înschimb, ca un plan narativ mai întâi de fundal şi apoi desuprafaţă, concertul; adică nu numai muzica lui, dar şivraja acesteia, magia ei unificatoare, care activeazădisponibilităţi sufleteşti, estompează asperităţi, instituiepunţi peste prăpăstii de identităţi individuale şi înscrie,sub semnul aceluiaşi elan generos, fireasca diversitateumană. Încât, până la urmă şi mereu, realitatea textuluine scoate şi ne menţine în faţă numai strania, bastardaalăturare dintre pătimirile mizere ale acestei fiinţe in-forme, copilă fără copilărie, fiică fără părinţi, fecioarăfără virginitate, femeie fără feminitate, care a fost Sia,şi progresia, mai întâi lentă, abia simţită, apoi din ce înce mai iuţită şi mai ritmată, a pregătirilor concertului şisemnalele noului anotimp; geneza adumbrită de miracola misterului muzical şi geneza perpetuă a misterului na-turii.

Realitatea progresiv instituită şi constituită a eveni-mentului muzical în proiectul narativ al romanului esteun factor care câştigă tot mai mult teren atât în strategialui arhitecturală de ansamblu cât şi în gramatica lui dedetaliu. Fireşte că pregătirea concertului ţine loc de tra-iect evenimenţial care înaintează treptat şi insidios dinplanurile depărtate spre cele de suprafaţă ale textului şică, în această ordine de idei, avem de semnalat, de-ocamdată, că evenimentul ca atare, al concertului dinmuzică de Bach, lipseşte din romanul care tocmai aşaşi este întitulat: Concert din muzică de Bach. Dar esteneapărat necesar, pentru asigurarea unei premize co-recte de receptare a acestui roman, să conştientizăm şiplanul de substrat pe care acţionează motivul; „concer-tul” nu este numai faptul care se pregăteşte şi a căreiistorie o povesteşte romanul, dar şi felul în care „estespusă” această poveste. Având la dispoziţie instrumen-tele principale ale artei sale romaneşti, care sunt sin-cretismul diegetic, întruparea spectaculară a corpurilorsufleteşti şi acordarea lor simfonică de ansamblu, în-tocmai cum un componist/dirijor are la dispoziţie instru-mentele şi mijloacele sale, adică corpul celor de coarde,care vor emite pasta narativă a concertului, principaleleindividualităţi instrumentale, apoi, care vor emite, perând şi când este cazul, partiturile lor solistice, şi propriaartă, ca o menire dar şi ca o demnitate, învestitură, aarmonizării simfonice, romancierul a tratat planul de an-samblu al construcţiei sale ca pe un plan de edificiu mu-zical, după criteriile şi pe urma efectelor de sugestieprimordial muzicală; adică după legile şi normele armo-nizării de detaliu şi de ansamblu.(16) Astfel încât, nici„concertul din muzică” şi nici numele emblematic alcompozitorului, Bach, nu sunt simple inscripţii pe o co-pertă cu finalitate în vreun fel promoţională sau, în altăreceptare, chiar gratuită; şi sintagma şi numele îşi păs-trează şi tind chiar să-şi amplifice, prin rezonanţă, pro-pria semnificaţie, prin dispunerea activă şi etajată înarhitectura romanului: pe frontispiciu, ca eveniment, cu

o apreciabilă doză de mondenitate, respectiv ca „nume”pe un program; ca ansamblu de ritmuri în care se rea-lizează progresia evenimentului propriu-zis, undeva pela mijlocul construcţiei; în fine, în substratul cel mai pro-fund, ca principiu stimulator şi organizator prin efect mu-zical şi armonie generală a tuturor componentelorstructurii narative, de la detaliile cele mai mărunte, prinasocierea lor treptată spre împlinirea finală a întreguluiomogen.

În acest complex rol al său, „motivul” concertului (deBach), care încetează să fie un simplu motiv, urmând afi o realitate/componentă narativă primordială, continuăsă fie, totuşi, un „motiv”, cu propria individualitate, con-cret exprimată textual tot timpul, sau aproape tot timpul,până în pragul finalului, de unde, printr-o neaşteptatămişcare, lipseşte; aceasta, poate, pentru ca să se aso-cieze, peste prăpastia profundă care îl separă, ba maimult: tocmai prin mijlocirea acestui abis, cu „motivul” na-rativ pe care îl reprezintă Sia; pentru că muzicii, întretoate artele, mijloacele de exprimare, limbajele, cumvrem să le spunem, ale omenirii, i-a fost dată posibilita-tea, care uneori a fost numită magică, de a trece pestecele mai adânci prăpăstii şi de a apropia cele mai ire-mediabile depărtări.(17) Muzica, şi mai ales muzicaacestui uriaş clasic: Johann Sebastian Bach, care maipoartă în el deplina vigoare şi întregul suc de arome aleprimitivităţii, cu perspectiva abisală a înţelesuriloreterne, fiind totodată şi arta de sofisticate subtilităţi amodernităţii, este nu numai aceea care ar putea, darcare condiţionează interpretarea corectă şi integrală deobligaţia de a stabili conexiuni între termenii cei mai în-depărtaţi şi punţi peste cele mai radicale prăpăstii. Vremsă spunem, deci, că muzica, respectiv concertul din mu-zică de Bach, cu toate detaliile fiinţei sale sensibile şisemnificative, cu toate componentele sale de eveni-ment faptic, este cea care poate şi ne obligă să apro-piem povestea Siei, atât de încărcată de mizerieumană, ca o viţă sălbatică de roadă malefică, de terme-nii ei cei mai îndepărtaţi posibili, să o proiectăm, adică,aşa cum este ea, cu îngălarea ei în exprimare şi îmbă-larea ei în apariţie, cu sângerarea imundă în care îşiaflă sfârşitul, pe infinitul înalt şi înstelat al marilor înţe-lesuri şi adevăruri umane eterne. Completând, cu ac-centul tragic pe care putem înţelege acum cât este denecesar, istoria pe cât de frământată pe atât de macu-lată a cuplului (cuplurilor) esenţial, pe care o ilustrează,în diferite variante, perechile trilogiei romaneşti a Hor-tensiei Papadat-Bengescu, episodul mizer al Siei, în su-blima lui încadratură de muzică mai mult celestă decâtpământeană, forţează puternic, cu un ton profund de in-strument de maximă gravitate, înţelesurile cele maimari, mai profunde, mai grave. Semnificativ, în ordineaaşezării diferitelor modalităţi şi trepte de sugestie mu-zicală, în cel mai profund grad semnificativ, pentru căeste cel mai neexplicat, mai misterios, este faptul că,din povestea (istoria, romanul) concertului din muzicăde Bach, povestită în toată sensibilitatea sugestivă apregătirii sale minuţioase, lipsind tocmai execuţia con-certului propriu-zis, în proiectul progresiei spre împlinireal acestui roman, culminaţia se realizează prin simfo-nismul bizantin al slujbei ortodoxe de înmormântare.Mai ales partitura coralei, dirijată prin inspiraţia subită acompozitorului Marcian, este aceea care aşază accen-tele muzicale de final ale întregii drame umane consu-mate în roman, cu ascunzişurile şi adâncimile ei



convertite în înălţime(18); preparativele se fac prin ac-tivarea sincretismului diegetic, de data aceasta, culoa-rea fiind preludiul sunetului, armonia picturii, uverturacelei muzicale: pentru început, nişte mişcări concrete,care ar putea fi echivalentul acelor clipe de aşezare aexecutanţilor şi acordare a instrumentelor: „Cercul dinjurul catafalcului se lărgea din ce în ce, pe când aerulse îngreuia cu tot ermetismul cosciugului şi parfumulflorilor. Două ochiuri prelungi [de fereastră a bisericii]mai fură deschise dintr-o dată. Invadă un nou curentcristalin şi un susur uşor de păsări. O spirală vânătă defum şerpuit din cădelniţe, se urcă şi dispăru pe fereas-tră, lăsând o risipă plăcută de mirodenii.

Soarele căzuse probabil mai jos. Mini, care nu maivedea nici reflexul vioriu, nici fâşia mătăsoasă de cer,fu atrasă de aurul ce trăgea contururi capricioase peicoane în zona de penumbră a bisericii; contururi careradiau aşa de preţios, că lumina venită prin ogive, elec-tricitatea candelabrelor, flacăra lumânărilor groase pă-reau sarbede. Era ici o tiară, dincolo numai o bandeletă,o stea undeva, sau curba armonioasă, ca un fluviu, careîmpresura o hlamidă de sfânt. La Sia, la tragedia Rimi-lor, Mini nu se gândea de fel. Erau pentru ea lucruri iz-băvite.

– Ce frumos e aurul! zise încet lui Nory.– Ba bine că nu!Tocmai atunci, curmând isonul popesc, se auzi un

zvon nou. Lui Mini îi păru că vine din catapeteasmăunde licărea cu nobleţe conturul de aur al unor crini.”Urmează, apoi, muzica propriu-zisă, cu primele ei so-nuri, în pianissimo, trecând, în crescendo, prin piano,spre forte şi, mai târziu, fortissimo:

„Cutremurarea uşoară pornea, în adevăr, de la am-vonul din fund. Ca şi cum acolo, deasupra corului, seclătinau gonguri de aur şi veşmintele de mătase vechiale icoanelor foşneau. Corul intona un fragment de ora-toriu. Pe scăriţa în spirală unul câte unul bachiştii cora-lului se adăugase camarazilor. Elena îşi simţi ochiideodată umezi şi îi şterse fără sfială cu batista fină, tivităcu negru. Ar fi voit să se uite spre locul unde văzusestând pe Marcian, dar nu cuteza să întoarcă capul. Nicinu observase că e lângă Ada Maxenţiu, de lângă careMarcian dispăruse.

Vocile păreau a porni o şoaptă, îndată stinsă în văz-duh, un fel de suspin cules de cer, pe când acelaşivuiet, slab pornit, ca din gonguri de aur, răzbătea cupreludiul lui.

Fraza asta întreruptă şi repetată şi încercarea vocilorde a-şi vorbi durerea lor una alteia trecea fiori prelungipeste trupul acum uniform al asistenţei. Sub acel eflu-viu, toată lumea se încovoia ca sub o cădelniţă. De vreotrei-patru ori, aripile vocilor împreunate bătură în surdinaunui sunet unic, combinat în delicateţa lui istovită dinatâtea sunete suprapuse şi acoperite încă de acompa-niamentul ca de un zăbranic moale… Apoi porniră încet,de departe, clopote de glas ce se apropiau. Crescurăpână răsunară peste toată zidirea, făcând să tremurezimţii candelabrelor. Puterea sunetelor era acum uni-formă şi cu intensitatea crescendului, mereu magnifiată,dar părea totuşi a trece printr-un nor ce-i netezea oricestridenţe. Lui Mini i se păru că vede parcă intrând deafară o procesiune numeroasă. Erau privirile celor dinamvon acum înclinaţi spre interiorul bisericii şi care îşipornise într-acolo sufletele. Cu un vuiet surd, imens, as-censiunea vocilor fu curmată… se auzi o chemare as-

cuţită ca un tăiş de lamă subţire, un sopran special, unglas fără sex, ca de arhanghel, urcând zigzagul uneislave, ca serpentina luminoasă a unui trăsnet… Apoi seaşeză un ecou permanent, pe care-l slujeau toate vocilescoborâte în mezzo.

…Ici, colo o invocare debilă se urca de la tenor saude la soprană, şi printre tot începu a trece panglica ne-întreruptă a unei melodii ce părea desfăşurată dintr-unghem fără capăt ce-şi întorcea volutele de mătase asu-pra lor înseşi în sute de unduiri. Aşa neîntreruptă, me-lodia îţi da intermitenţe de puls şi firul ei înnodat caochiuri în jurul gâtului îţi făcea o împletitură sufocantăprin care respiraţia se strecura ca un suspin de plâns.Toţi ochii se muiase uşor… Armonia uneori se umfla cade un ferment, creştea cum creşte un aluat şi alteori sedestrăma ca un putregai… Voci îngemănate succesiv,apoi întreite, începură a aclama osanale… atunci, dingongurile de aur ale acompaniamentului de bas pornirăacorduri regulate, egale, care se urmăreau unele pe al-tele metodic, mereu mai pline, mai sonore… Erau frazeaprigi care întrebau neantul… Acordurile se înteţeau,goneau unele după altele, cohorte sistematice, dar fră-mântate de însuşi mersul lor succesiv, aproape simul-tan. Se repetau mereu mai frecvente, deşi în cadenţă,obsedau, cuprindeau în spaţiul lor auzul ca într-un haosprins între munţi. Dure, inexorabile, durerile împietriteîn marmora acordurilor vocale urcau în legiuni grele,pline de jale, pe suişul lor neisprăvit spre eternitate.Părea că pasul lor nu se va mai isprăvi niciodată acolosus în infinit, pasul lor aci, jos, înfipt în camera convul-sionată de un acelaşi spasm, în trupul unic al celor viiacolo în biserică…”

Iată, deci, că, reducând romanul la schema lui ceamai simplă, „povestea” concertului din muzică de Bachse încheie înainte de încununarea ei firească: execuţiapropriu-zisă a concertului; iar „povestea” Siei se com-pletează, dincolo de sfârşitul ei de episod extrem al mi-zeriei umane, prin tocmai ceea ce pare a lipsi celuilalttraiect narativ: prezenţa concretă, ca o acţiune, o faptă,a muzicii. Pe de o parte, o lipsă, ca o sincopă, un golde respiraţie; pe de alta, un surplus, compensatoriu îndirecţie oblică, ca o ridicare pe vârfuri, ca o respiraţiedin aerul înălţimilor. Fiecare din aceste incidente-devieridin final poartă în sine înţelesul simplu dar adânc al con-trazicerii pe care viaţa, desfăşurarea firească a lucruri-lor, o aduce în orice traiectorie, de fapt sau semnificaţie,prestabilită; în împlinirea lor naturală, evenimentele nuvor fi niciodată după cum li se anticipează proiectul şinici semnificaţia lor aceea presupusă de interpretareacomună. Cursul unitar şi însumat al existenţei, subiectulunic şi unica perspectivă a romanelor Hortensiei Papa-dat-Bengescu, transpus, în plan narativ, în sincretismuldiegetic, conţine, în tocmai logica lui cea mai firească,întrupată în culminaţia şi încheierea lui, acest fel de in-cident deviatoriu care, abia el, îi deschide şi expliciteazăadevărata semnificaţie; pentru că adevărata semnifica-ţie a concertului din muzică de Bach, pentru colectivita-tea umană pe care evenimentul şi-a subsumat-o şi pecare, prin aceasta, a şi definit-o, este cel mai puţin exe-cuţia finală, iar cu adevărat în primul rând efortul antici-pat şi preparativele materiale şi sufleteşti; realasemnificaţie a acestui concert rămâne misterul muzicii,pe care absenţa prezenţei lui faptice poate să îl exprimemai bine decât chiar prezenţa execuţiei lui. După cumadevărata semnificaţie a scurtei existenţe a Siei este



acea izbăvire prin pătimire pe care niciodată limpezi-mea cuvintelor, ci numai profunzimea întunecată a mis-terului muzical o pot exprima integral; şi căreia muzicadin adâncuri pământească şi înalt cerească a ritualuluiînmormântării îi dă acea perspectivă supraindividualăcare poate face din mizera, trista şi cruda ei dramă mij-locitoarea, indirectă, din punctul de vedere al planuluide semnificaţii, dar directă, din cel al strategiei narativecaracteristice romanului, a adevăratei şi ultimei înţelep-ciuni a faptelor din roman. Fireşte că, nici de dataaceasta, litera textului nu ne comunică termenii expliciţiai acestei înţelepciuni; dar fiinţa lui vie ne transmitesemnalele clare ale acelor valori prin negarea căroras-a putut construi, în sens invers, înspre abisuri, edificiulsub-etajat al dramei Hallipilor. „În ajun coralul din Bachemoţionase pe Elena până la intimidare şi aiureală.Corul de azi o purtase spre un fel de bucurie interioară,fără de energii fizice. Din toţi, ea singură îl ascultase cape un imn de slavă, nu de jale; ea şi cu Mini căreia i sepăruse că aurul cânta. Ceilalţi se gândeau, pe semne,la Dumnezeu, fiindcă mâini parcă nedezlegate bine în-cercau semnul crucii cu mănuşi negre sau cenuşii. Mo-şica Mari se închina cu mătănii şi Lenora făcea cruceaplină. Elena avu şi ea un gest al mâinilor din care îşi tră-sese mănuşile lungi. Un gest de adorare vagă. Și ea re-cunoscuse dumnezeirea armoniei.”

Ni se pare limpede că sensul şi funcţia cathartică aîntregii trilogii aici sunt concentrate, anticipativ faţă desfârşiturile fără izbăvire din Drumul ascuns, în finalulConcertului din muzică de Bach; e ca şi cum autorul-demiurg a ţinut să se asigure şi să asigure prezenţa pă-puşilor/figuri create de el în momentul de culme asuferinţei şi înţelegerii, atunci când fiecare putea fi su-pusă cutremurării maxime a curentului viu al ispăşirii, afiecăreia în parte şi a tuturor împreună, sub semnulmântuitor al muzicii şi la fereastra deschisă iarăşi a pri-măverii etern renăscătoare. Jertfă a păcatului uşurătăţiial părinţilor săi, Sia, care nu a avut o vină alta decât apropriei sale fiinţe strâmbe şi informe, s-a jertfit sau afost jertfită pentru toţi, iar apoi cântată cu cântece dejale în prag de nouă primăvară. „Fecioară nesocotită”,cum i-a şoptit Rim în închinarea de pe urmă, ea estemai degrabă o mioară maculată, sacrificată pentru suitade vini şi păcate a comunităţii din Cetatea vie.(19)

În acest fel, trilogia Hortensiei Papadat-Bengescu in-stituie o mitologie a unor atrizi moderni, transplantaţi peun alt pământ, pe care, împreună cu localnicii în rătăcireşi cu alţi pierduţi, veniţi de aiurea, au găsit prilejurile şimotivaţiile cauzale să mai joace odată actele crude şipline de suferinţă ale destrămării principiului familial şia valorilor sale, prin bunul plac al poftei egoiste, cu vio-lenţă şi sânge, în cadenţele şi acordurile sublime alestructurării muzical-armonice. Fantasma muzicii vechi,ca şi cea a celei moderne, a celei occidentale ca şi acelei autohtone, a celei grav pământene ca şi cea acelei înalt celeste reprezintă principii stimulativ-organi-zatoare ale traseelor narative care traduc, acum, în ter-menii unei construcţii romaneşti de o noutate rezonândde ecouri pierdute, vechile depozite de tragism. Tot elesunt cele care dau echivalentul cel mai valabil şi maiapropiat al acelui sincretism diegetic pe care l-am văzutîntrupat în pasta narativă a romanului (romanelor), cucare fac un firesc corp comun. Și, iarăşi, aceleaşi fan-tasme muzicale, cu componentele lor succesive de pre-zenţe faptice şi ecouri, asigură un fel de reţea, de

structură de rezistenţă pe care se aşază valorile de re-prezentativitate general umană ale întregii construcţiiromaneşti. După cum, în fine, aceleaşi fantasme dau fi-inţa de viaţă ritmată a naraţiunii, reprezintă canavauape care se brodează, ca pe un plan de concert, texturanarativă suavă şi gravă totodată.

Note15) Autoarea însăşi a definit rolul „concertului” în roman:

„Concertul din muzică de Bach mi s-a prezentat deodată, şica titlu, şi ca axă de construcţie. Concertul nu e propriu-zissubiectul romanului, e însă coloana în jurul căreia acţiunea sedesfăşoară, rampa de sprijin a întregului parcurs.” (ap. op. cit.,pp. 611-612).

16) Încă la foarte scurt timp după apariţia romanului, Pom-piliu Constantinescu găsise o memorabilă formulare asupraplanului constructiv al acestuia: „Prin Concert din muzică deBach, dna Papadat-Bengescu smulge biruinţa geometriei înspaţiu proprie romanului.” (ap. op. cit., p. 615). Şi tot foartedevreme, alt interpret inspirat, Anton Holban, intuise simfonis-mul construcţiei romaneşti de ansamblu: „Drumul ascuns esteo simfonie. Aceeaşi arhitectură. O temă principală şi teme se-cundare care o întovărăşesc şi o reliefează. Luciditatea au-toarei se întrevede prin insistenţa cu care se susţin motivele.Şi, la un loc, simfonia, prezenţa unei fiinţe vibrante şi impal-pabile.” (id., ibid., p. 627).

17) Poate că tot lui Pompiliu Constantinescu i-a fost datsă rostească cel mai potrivit cuvânt: „concertul magic consti-tuie metoda cea mai revelatoare a romancierei…” [subl. ns.,M.T.] (ap. op. cit., p. 615).

18) Din textul romanului nu reiese nicicum în mod exprescă ceea ce au cântat coriştii la înmormântarea Siei ar fi fost„muzică de Bach”, cum susţine G. Călinescu.(ap. op. cit.,p. 642). Se spune numai că, în lăcaş, „concertul Bach eracomplect”. Ceea ce înseamnă că era completă formaţiuneacare repetase concertul Bach şi avea să-l cânte în ziua urmă-toare. La înmormântarea Siei, „Corul intona un fragment deoratoriu”. Care poate să fie un oratoriu funebru, iar după toatăatât de fidela transpunere a muzicii în cuvinte, e de crezut căera un oratoriu bizantin, aşa cum sugerează şi încadratura cuaur şi tabloul cu cer şi crini, citat de noi la locul potrivit.

19) Aprecierile superlative la adresa secvenţei mediane atrilogiei ca şi pentru întregul ei, de altfel, n-au lipsit; dimpotrivă.A început, foarte timpuriu pentru cariera critică a romanului,Eugen Lovinescu, pentru care „Concertul din muzică de Bachînseamnă o deschidere de drum, iar prin viaţa intensă, pute-rea de analiză, intelectualitatea şi chiar ordonanţa compoziţiei,literatura română n-are ce să-i pună deasupra.” (ap. op. cit.,p. 629). Pentru Mihail Sebastian: „Concertul se construieştestând pe dimensiuni cumpănite îndelung, fără pagini de pri-sos, fără insuficienţe, cu o siguranţă în drumul povestei şi unechilibru în succesiunea episoadelor care ar fi putut primejduimersul lor spontan, creşterea lor inspirată şi liberă.” (id., ibid.,p. 633). Pentru G. Călinescu: „Dacă nu e totdeauna excelentă,şi câteodată nici satisfăcătoare, H. P.-Bengescu are însăstructura marii scriitoare şi opera ei conţine prin aceasta maimultă valoare exemplară decât operele izbutite la nivel maijos.” (id., ibid., p. 644). Magdalena Popescu: „Ciclul Hallipa eo capodoperă izolată în cadrul literaturii române şi al opereiHortensiei Papadat-Bengescu” (id., ibid., p. 667). ConstantinCiopraga: „Hotărât, autoarea Concertului… a realizat un marefilm panoramic, subtil şi complex, ridicând analiza la o culmegreu de atins.” (id., ibid., p. 674).

literatura fără frontiere


În zilele unei săptămâni de toamnă rodnică, în pe-rioada 13-16 noiembrie 2014, s-a desfășurat în ItaliaFestivalul Internaţional de Literatură „BOOKCITY Mi-lano”, 2014. BCM 2014 și-a propus, ca orice festival deelită, să promoveze sans frontières universul cărții, im-plicit cu actanţii direct implicaţi în actul cultural: scriitori,editori, traducători, critici literari, în dialog cu Măria Sa,Cititorul.

Festinul a ținut patru zile, în diferite locuri din Milano– oraș devenit simbol al Cărții, cu numeroase eveni-mente literare dedicate tuturor vârstelor: întâlniri cuscriitorii, prezentări de carte, lecturi, spectacole, expo-ziţii, ateliere de lectură sau de creative writing etc.

La ediția din 2014, reprezentant al României a fostinvitat scriitorul Bujor Nedelcovici.

La ediţiile precedente, Institutul Român de Culturăși Cercetare Umanistică de la Veneţia a susținut parti-ciparea scriitorului Vasile Ernu, la ediția din 2012, iar laediția 2013 pe cea a scriitoarei şi poetei Nora Iuga.

Dens în dezbateri a fost evenimentul de la Consula-tul General al României de la Milano – o întâlnire a scrii-torului Bujor Nedelcovici cu o parte din publiculfestivalului, în centrul discuțiilor fiind cartea La mattinadi un miracolo, Editura Rediviva, Milano, 2014, versiu-nea în italiană a romanului Dimineața unui miracol deBujor Nedelcovici. Întâlnirea fost moderată de scriitoa-rea Ingrid Beatrice Coman, traducătoarea romanului,prezentat și cu câteva luni înainte, în 11 mai 2014, laSalonul Internațional de Carte de la Torino.

Un alt eveniment de prestanță, desfășurat sub pa-tronajul Comisiei Europene, a avut loc în Sala Viscontea– Castello Sforzesco, o întâlnire cu scriitori și jurnaliștidisidenți din Republica Cehă, Polonia și România, eve-niment organizat de Centrul Ceh din Milano, în parte-

neriat cu Institutul Român de Cultură și Cercetare Uma-nistică de la Veneția și Consulatul General al Polonieila Milano, cu ocazia aniversării celor 25 de ani de la că-derea Zidului Berlinului și a comunismului în țările dinEuropa Centrală și Răsăriteană. În cadrul acestuia,scriitorul Bujor Nedelcovici a susţinut o comunicare cutitlul „De la Ian Palah la Vàclav Havel și implozia comu-nismului”. Alături de Bujor Nedelcovici, au luat parteMartin Machovec (Cehia), Barbara Torunczyk (Polonia),Francesco M. Cataluccio şi Maria Serena Natale (Italia).

Vineri, 14 noiembrie, a fost simpozionul literar „Eu-ropa şi călătoria”, eveniment organizat de InstitutulFrancez din Milano, în colaborare cu membrii cluster uluiEUNIC Milano din care face parte şi Institutul Românde Cultură și Cercetare Umanistică de la Veneţia.

Evenimentul s-a desfășurat în Sala del Grechetto aBibliotecii Centrale din Palazzo Sorman, o sală deconferințe și evenimente culturale impozantă, cu perețiiîn întregime operă de artă, prin ciclul de douăzeci și treide picturi care descriu mitul lui Orfeu, vrăjitorul păsărilorși animalelor, picturi atribuite pentru o lungă perioadăde timp genovezului Giovan Battista Castiglione, zisGrechetto.

Alături de Bujor Nedelcovici, la simpozion au luatparte Josef Formánek (Cehia), Felicitas Hoppe (Ger-mania), Natalia Sanmartin Fenollera (Spania), MarcoModenesi (Italia), Alexandre Blokh (Jean Blot) şiChri stian Giudicelli (Franţa).

În cadrul acestui simpozion, scriitorul Bujor Nedel-covici a susţinut comunicarea cu titlul „Icar zboară liberdeasupra Europei”. Pornind de la construcția unei Eu-rope libere și unite, survolează prin mitul lui Icar și de-asupra biografiei unor scriitori, sub semnul, fast orinefast, al lui „homo viator”.

(Maria Nițu)

Context și text:

BUJOR NEDELCOVICI ŞI FESTIVALUL „BOOKCITY MILANO”, 2014

Europa și călătoriaTitlul este inspirat de un tablou al lui Pieter Bruegel

(cel Bătrân) care îl reprezintă pe Icar (personajul mito-logic) zburând cu aripile spre cer, dar care s-a apropiatprea mult de soare și aripile – ce fuseseră lipite cu ceară– au început să se desprindă.

Jos, în partea stângă a tabloului, un țăran își ară cu

plugul ogorul, fără să ridice ochii spre cer și nu vedeprăbușirea lui Icar. Cutezanță și nepăsare…

Este o parabolă a eroismul zborului spre cer și in-certitudine, și a indiferenței țăranului legat de pământullui. Astăzi, Icar zboară liber spre cer, iar țăranul ridicăprivirea spre Icar și îi urmărește zborul în văzduhul Eu-ropei…

Bujor Nedelcovici

ICAR ZBOARĂ LIBER DEASUPRA EUROPEI



Utopia Statelor Unite ale Europei s-a născut de maimulte secole. Se spune că Napoleon Bonaparte ar fiintenționat să realizeze acest proiect, dar pe calea răz-boiului, Bismarck de asemenea, dar a rămas numai unvis neîmplinit.

Uniunea Europeană de astăzi este rezultatul maimultor proiecte, planuri și tratate între țările din Europacare a început cu Planul Marshall din 1947, prin careU.S.A. a ajutat țările din Europa să se reconstruiască șisă depășească războiul rece și răspândirea comunis-mului. Țările din Estul Europei și care se aflau subinfluența Kremlinului au refuzat Planul Marshall.

Planul Alcide De Gasperi a fost adoptat pentru o po-litică atlantică favorabilă Italiei, dar urmat de „Comuni-tatea economică a cărbunelui și oțelului” (Ceca) –Tratatul de la Roma – 1957.

În Franța, ideea federalismului european a fost lan-sată odată cu „Planul Monnet” din 1950. Monnet a fostun „euro-american” care a fost legat de lobbying-urilecercurilor politice americane și financiare, oamenilor deafaceri, ale producătorilor de armament. „Comunitateade cărbune și oțel” semnată în 1951 la Paris a fost oadevărată „redactare americană”. Monnet avea unobiectiv nemărturisit, de a transforma Ceca în StateleUnite ale Europei.

Charles de Gaulle era favorabil unei Piețe Comune,dar nu unei Uniuni între statele europene. Aceeașipoziție a avut-o Georges Pompidou. În anii 80, s-a cu-noscut o ruptură între viziunile statelor europene. Înanul 1984, Mitterand a afirmat în fața Parlamentului Eu-ropean că este de acord cu un tratat al unei uniuni eu-ropene în spirit federal. Se punea o problemă decisivă:moneda unică euro pentru Europa, care presupunea unacord între băncile principale din Europa. În 1995 s-aformat Banca Centrală Europeană și s-a adoptat mo-neda unică euro. O ultimă problemă: Tratatul de laMaastricht al liberei circulații în Europa, la care Franțanu a fost de acord, apoi, în cele din urmă, a semnatacest tratat.

Se pune permanent dilema dacă Europa Generalu-lui de Gaulle va fi o Europă de State-națiuni sau va fi oEuropă-federală? Încă nu s-a găsit o soluție și statelenațiuni sunt reprezentate în Parlamentul European.Cele 77 de milioane de locuitori ai Europei sunt repre-zentate în Parlamentul European după proiectul caredatează din 1957 cu Tratatul de la Roma – Ceca.

Iată că au trecut aproape 60 de ani de când s-a năs-cut această Utopie care ne amintește de utopia lui Pla-ton din „Republica” sau „Utopia” lui Thomas Morus.Utopiile de obicei nu au rezistat, mă gândesc la Utopiaregimului nazist, care se dorea o mie de ani, sau utopiaregimului comunist, care era gândit și planificat pentrutotdeauna.

Iată că utopia Uniunii Europene există, rezistă, chiardacă sunt anumite grupuri de eurosceptici în diversețări.

Heraclit era de părere că „totul se mișcă”, iar budis-mul este partizanul conceptului „impermanenței”.

Da! În Europa și în lumea întreagă, prin globalizareși mondializare, totul se mișcă și instabilitatea regimu-rilor democratice este recunoscută ca fiind structurală:alternanța partidelor politice pentru a se evita dictaturile,despotismul și loviturile de stat ale regimurilor militare.Odată cu Tratatul de la Maastricht intrăm în problema

esențială a liberei circulații a persoanelor și a… călăto-riilor.

Europa și călătoriile…Călătoriile pot fi făcute din diverse explicații și justi-

ficări: de afaceri, comerciale, diplomatice, arheologice,cercetări științifice, ecologiste, umanitare, culturale etc.

Noi ne vom ocupa de călătoriile umane – migrația șicălătoriile oamenilor de artă și în special ale scriitorilor.

Statele Unite ale Europei, identitatea comună, cul-tura comună, desființarea națiunilor, cosmopolitismul?Ce naționalitate ai? Ce patrie ai? Care îți este trecutulistoric? Sau familial????

Călătoria, „homo viator”. Migrația…Cu multe secole înainte, popoarele migrau dinspre

Est spre Vest și au ajuns pânăîn Spania… Vizigoții și Ostrogoții…Acum migrația provine din Orient, dar în special din

Sud și din țările africane. În fiecare zi, zeci și sute deimigranţi ajung pe îmbarcațiuni improvizate în Sicilia,Malta și Lampedusa. Din Italia se îndreaptă spre Eu-ropa Centrală și de acolo se dirijează spre Calais, în-cercând cu disperare să treacă Canalul Mânecii și săajungă în Marea Britanie. Tineri – 3000 astăzi –,dezorientați, încearcă o aventură tragică în care mulțiîși pierd viața… Din ce cauze? Foamea și lipsa unui vii-tor asigurat. Nu văd nimic în fața ochilor decât… fuga…din țara lor…

Este una din dramele acestui secol care nu a găsito soluție de integrare a refugiaților…

O altă problemă este a refugiaților (3 milioane) dinSiria spre Liban, Iordania și Turcia și a celor deplasați,încă 6 milioane. Se apropie iarna și ei nu au nici celpuțin corturi suficiente pentru a-și găsi un adăpost.

Scriitorii au plecat în călătorii nu numai pentru motivepolitice, dar și din alte explicații.

Călătorii liberePlaton se duce la Tiranul Denis din Siracuza. Îi pro-

pune o utopie în care poeții să fie excluși de la condu-cere. Denis îl refuză. A doua călătorie la fiul lui Denis. Îlvinde pe Platon ca sclav în Egipt, unde este recuperatde un om bogat din Atena. Platon deschide Academiade la Atena și colaborează cu Socrate, care nu a scrisnimic, ci doar Platon scrie dialogurile cu el. Socrate,după Tirania celor 30 de tirani și în plină democrație,este condamnat la moarte pentru că a corupt tinerii. Elacceptă să bea cucută, pentru că respectă legile Repu-blicii şi nu vrea să evadeze din Atena.

Până azi ard trei ruguri: Socrate, Iisus şi Jeanned’Arc.

Arthur Rimbaud – „Le Bateau ivre”, „Je est unautre” (rejoindre le moi profond et l’unité cosmique), „Il-lumination”, „Une saison en enfer” (18 ani de tăcere),Conflictul cu Verlaine. Traficant de arme în Abisinia,moare la Marsilia, după ce i s-a amputat un picior.

Paul Gauguin se naște în Insulele Marchize. Vinela Paris și își părăsește soția și copiii. Se consacrăconcepției simboliste și pune ca prioritate ideea și voințade a regăsi sursele primitive ale artei. După trei luni pe-trecute la Arles cu Van Gogh – care se va solda cu undureros eșec – lansează ideea unui nou impresionismși afirmă originalitatea stilului său. Pleacă în Haiti, undeexprimă simbolismul propriu, la care adaugă nuanțeleexotice din Polinezia. Se întoarce la Paris. În 1898pleacă din nou în Insulele Marchize, unde apără cauza



indigenilor contra puterilor coloniale. Influențează pro-fund pictorii Picasso, Modigliani și moare rostind cuvin-tele: „ J’ai voulu établir le droit de tout oser”.

Van Gogh s-a născut în Olanda. Spirit chinuit, mis-tic, fiu de calvinist. Lucrează în familie. Pictează scenedin viața țăranilor „Les Mangeurs de pommes de terre”.Vine la Paris, unde îl întâlnește pe fratele Théo, care îlajută material. Corespondența lor este publicată în „Let-tres à Théo” . Vrea să creeze un falanster. Se duce laArles, iar după o dispută violentă cu Gauguin, Van Goghîși mutilează urechea, într-o criză de delir. Se întoarcela Paris în 1890, dar înainte pictează „Le Champ de bléaux corbeaux”. În 1890 se sinucide cu un glonte în cap.A fost precursorul expresionismului.

Samuel Beckett – romancier și dramaturg irlandez,născut la Dublin și care a trăit la Paris din 1938. Scrieîn principal în franceză (după 1945) o operă influențatăde Kafka și Joyce, care i-a fost traducător și prieten.Scriitorul prezintă o viață care se degradează și care sereduce până la limita ontologică, „une grande boucheidiote”, „qui parle en vain ... des mots qui l’obstruent”.Formă de bufonerie sinistră și extenuată. „En attendantGodot”, „Oh! les beaux jours”. O ființă ce se agață deo nemiloasă bucurie. O interminabilă confesiune…

Lawrence Durrell – poet şi romancier englez, năs-cut în India, a voiajat și a locuit și în Franța. Ambasadoral Angliei la Cairo a scris patru romane „La bienheu-reuse Alexandrie” în care folosește diferite tehnici lite-rare subtil elaborate și cu forță evocatoare. A scris maimulte romane, dar și un volum de corespondență: „Law-rence Durrell et Artur Miller”.

Joseph Conrad – romancier englez de origine po-loneză. La 17 ani a plecat la Marsilia, apoi în Antile și,în sfârșit, în Anglia. Unde a fost naturalizat în 1886. Pa-sionat de aventură, și-a format un stil diferit de limbamaternă. Scrie mai multe romane de călătorie marină;toată opera a fost „o oglindă a mării”. „Amintirile” dove-desc o personalitate care reface opera lui Stevenson înmaniera lui Henry James.

Goethe – în 1786 părăsește Weimer și pleacă în Ita-lia, la Roma, până în 1788. Acolo își descoperă pacea,soliditatea interioară, o seriozitate fără să fie seacă, onatură liniștită. Legătura cu Christine Vulpius dă nașterea cinci copii. Scrie „Voyage en Italie”, în care spune că„Tout l’éphémère n’est que symbole”. Goethe a fost unfavorit al destinului și viața și opera lui au fost o cucerirea libertății de creator asupra fatalității pasiunilor.

...Hemingway, Faulkner, Henri Miller (Sextus, Ple-xus) și iubita lui Anaïs Nin (Jurnal, La maison del’incest)...

Călătoriile forțate de împrejurări istorice. EXILULVladimir Ilici Lenin trăia la Zürich în Elveția. Făcuse

câteva călătorii la Londra, unde locuia prietenul său En-gels, cu care scrisese câteva cărţi, printre care „Mani-festul partidului comunist”. La Zürich era întreținut demilionarul Parvus, refugiat rus, care făcuse afaceri înTurcia. În 1971 Lenin voia să plece în Rusia, unde în-cepuse Revoluția condusă de Troțki. Pentru că Polonianu îi acorda liberă trecere spre Rusia, generalul germanKersula a conceput ideea „trenului plumbuit” care să nuse oprească în Polonia și să ajungă direct în Rusia. Pla-nul a reușit, pentru că Germania voia ca Imperiul Țaristsă explodeze și astfel să fie mai ușor de învins în răz-boiul care începuse. Și iată cum Lenin a trecut prin Fin-

landa, alături de prietenii lui, Kamenev, Zinoviev șiRikov, au ajuns la Petersburg și s-au alăturat lui Troțki,care începuse deja Revoluția din 1917.

Trecem la scriitorii care au fugit din „lagărul de Est”și au trăit în exil până în 1989, după „căderea zidului dela Berlin”.

Începem cu Alexandre Soljenițîn care după „O zidin viața lui Ivan Denisovici” cu „Arhipelagul Gulag” apă-rut în 1974 a provocat un cutremur în ideologia politică,în Europa și lumea întreagă, trăgând cortina de fier șiarătând tot ce ascunde „colonia penitenciar ” kafkiană,din Europa de Est.

Czselaw Milosz („Gândirea captivă”)Eugène Zamiatine („Nous autres”) Utopia descrisă

la nivel existențial are rădăcini din Platon și ThomasMore și ajunge până la Aldous Huxley și George Orwell.Condamnat la exil, sufocat de angoasă, moare la Parisîn 1937, în vârstă de 53 de ani.

George OrwellWitold Gombrowicz, Kundera. (cei trei români)

Eugen Ionescu, Emil Cioran, Mircea Eliade…„Homo viator”. Călătoriile mele…Cuvântul călătorii îmi produce un frison de revoltă și

protest, dar și de înțelegere istorică, raţională și spiri-tuală. În Europa, după 1945 a căzut „o cortină de fier”,cum a profetizat Churchill. Jumătate din Europa a trăitsoarta unui Prometeu înlănțuit în munții Caucazului, de-vorat de vulturul „homo sovieticus”.

Lagărul socialist era o definire oficială și reprezentao realitate: frontierele erau închise cu sârmă ghimpatăși libertatea de circulație încă nu se inventase nici caexpresie. Zidurile despărțitoare dintre țări au fost cunos-cute încă de la Marele Zid din China, Zidul lui Adrian dinScoția, Zidul de la Berlin, dar toate până la urmă s-audovedit inutile și de ocolit. Poate zidurile interioare dinfiecare om care încă nu s-au prăbușit prin luciditate șiresponsabilitate personală…

Prin anul ’80 am vrut să fac o călătorie la Ruse, unmic oraș de provincie din nordul Bulgariei, dar nu amprimit pașaportul necesar. Eram închis în libertate…

Lucrurile s-au complicat… Un roman, „Zile de nisip”,adaptat pentru un film, a fost interzis direct de MonarhulAbsolut Comunist care domnea atunci, NicolaeCeaușescu.

Un alt roman a fost interzis (cenzurat), „Al doilea me-sager”, pe care l-am trimis pe căi clandestine în Franțași a apărut la Editura Albin Michel la Paris. Romanul aprimit Premiul Libertății acordat de PEN Club Français.

Gestul a fost impardonabil și după doi ani am primitun pașaport și am plecat definitiv din România. În 1987am ajuns la Paris și am cerut azil politic.

De atunci, adică de 27 de ani, trăiesc la Paris…M-am salvat din proba inițiatică a exilului scriind trei vo-lume de jurnal și până la urmă mi-am găsit echilibrul su-fletesc, nervos și mental.

Exilul este una din cele mai grele probe: o moarte șio înviere. Cine le-a depășit este alt om…

Vă mulţumesc pentru atenția acordată…

Conferință susținută la Centrul Cultural Francezdin Milano – 15 noiembrie 2014

Festivalul de Literatură Europeană –Bookcity Milano

istorie literară


Paradoxal, romanul În război, a treia verigă din CiclulComăneştenilor, a apărut în volum mai întâi în francezăla Paris, în 1900, la Editura Ollendorff, şi abia apoi înromână, în 1902, la Editura „Clemenţa” din Bucureşti.Cauza acestei neobişnuite evoluţii a rămas până acum„o enigmă nesplicată”. A fost din capul locului o carte„cu probleme”. De creaţie şi nu numai! Lunga gestaţie,circa doi ani, din octombrie 1894 până în septembrie1896, şi chiar scrierea lui, întinsă pe mai mult de un an,până în octombrie 1897, stau mărturie. Ideea că DuiliuZamfirescu ar fi avut de la bun început intenţia să de-dice un roman aparte Războiului de Independenţă nuse susţine. Un nucleu al acestuia mai făcea corp comunîn 1894 cu un altul legat de traiectoria lui Tănase Scatiu.Romancierul terminase Viaţa la ţară (din iulie „Convor-birile” începuseră publicarea ei) şi se gândea la o con-tinuare intitulată provizoriu Viaţa la oraş. Negruzzi, unpartener de corespondenţă mai puţin inhibant decâtMaiorescu, primea din Bruxelles, în 12 octombrie, infor-maţii despre cartea proiectată: „Cu persoanele din acestroman (cele tinere) încep un al doilea, care se va pe-trece, parte în provincie, parte în război (’77-’78)”. (VeziDuiliu Zamfirescu, Opere, VIII, Corespondenţă. Ediţieîngrijită, note, comentarii şi indice de Al. Săndulescu,col. Scriitori Români, Editura Minerva, Bucureşti, 1985,p. 142.) Începuse, concomitent, să se documentezeasupra subiectului şi-i mai cerea aceluiaşi Negruzzi in-formaţii despre o sinteză istorică dedicată evenimentu-lui, publicată cu şapte ani mai înainte: „Vă rog să-mispuneţi ce credeţi despre Luptele românilor de Th. Vă-cărescu”. Despre lucrarea respectivă avea „o rea opi-niune” alimentată de statutul social al autorului(Văcărescu fusese mareşal al Curţii lui Carol I şi minis-tru plenipotenţiar la Roma, suficiente motive pentruZamfirescu de a bănui că premierea, „încununarea”opului de către Academia Română, se făcuse pe altecriterii decât cel valoric), dar Negruzzi îi temperase par-ţial temerile: „Am o foarte bună idee de chipul cumTh. Văcărescu scrie româneşte. Nu ştiu dacă celescrise de el sunt totdeauna absolut conforme cu ade-vărul istoric; ştiu numai că Văcărescu cetea scrierea sacapitol cu capitol regelui până a nu-i da forma definitivă.Afară de aceasta mai ştiu că Văcărescu posedă şi mâ-nuieşte minunat de bine limba noastră. Cartea lui e întoate feliurile bine de consultat” (ibidem, p. 439).

Totuşi, bănuiala unui „aranjament” în sferele înalte

persistă. Pentru a se edifica îi solicită impresii şi lui Ma-iorescu într-o scrisoare din 5/17 sept. 1896 în care res-trânge aria temporală a viitoarei cărţi: „Voi să urmez cual 3-a roman. Am însurat pe Saşa şi Matei, am trimis pelumea cealaltă pe Tănase Scatiu, ne mai rămâne Mihaişi baciul Micu. Aceştia au să se mişte în cadrul războ-iului din ’77. Vă rog să-mi spuneţi ce valoare istorică arecartea d-lui Th. Văcărescu, pe care aţi premiat-o la Aca-demie: Luptele românilor? De valoarea ei literară îmicam dau eu seama. [...] Puteţi să-mi recomandaţi şi altăscriere?” (Opere, VII, Corespondenţă. Ediţie îngrijită,note, comentarii şi indice de Al. Săndulescu, col. Scrii-tori Români, Editura Minerva, Bucureşti, 1984, p. 351).Până a rezolva problema „adevărului istoric” se impu-nea găsirea unei soluţii privitoare la „adevărul roma-nesc”: precizarea protagoniştilor, definirea partituriloracestora. Alt prilej de indecizie care durează! În planuliniţial al romancierului al treilea episod al Ciclului Co-măneştenilor ar fi trebuit să aducă în avanscenă un per-sonaj până atunci secundar: „Apoi, cu baciul Micu vreausă scriu un al 3-a roman: Poetul” (scrisoare către TituMaiorescu din 9/21 iun. 1895). A intervenit în curând onouă dilemă: fantomaticul baci refuza să ia contururi deprotagonist, ci prefera să rămână în fundal, căci proza-torul nu cunoştea suficient mediul. Titlul dintâi se relati-vizează, îşi pierde articolul hotărât şi glisează într-o altăscrisoare, din 13/25 septembrie 1895, spre cel nehotă-rât: Un poet. „Poetul” nu va fi Micu, care devine, simp-tomatic, „umbra” lui Mihai Comăneşteanu, personajîmpins la rampă cu finalităţi multiple. Ca ţăran, Micu nuputea fi erou de roman. N-avea „fineţea cunoaşterii desine”, calitate mare în poetica scriitorului. În plus, îi lip-seau copărtaşii, cu care să formeze „mase colective”,singura ipostază în care ţăranii puteau fi „interesanţi” şiconstitui „o putere”, cum îi scria Zamfirescu lui Maio-rescu în aceeaşi epistolă. Mihai Comăneşteanu, înschimb, cu complicaţiile, ezitările, dilemele, avânturileşi coborâşurile lui sociale şi sentimentale, era mai po-trivit pentru rolul de protagonist. El ar fi trebuit să fie în-carnarea epică a unei idei scumpe autorului: aceea aregenerării prin sânge, prin jertfa pentru ţară, a uneiaristocraţii tot mai vlăguite şi mai „internaţionalizate” dinclipa în care se despărţise de pământ. O ciornă a uneiscrisori din noiembrie 1895 către Maiorescu, păstratăca prin minune printre manuscrisele zamfiresciene, con-firmă un început de clarificare a intenţiilor auctoriale:

Ioan Adam

„ÎN RĂZBOI”, OCOLUL FRANCEZ

istorie literară


„Doresc să scriu al 3-lea roman din seria Viaţa laţară şi Tănase Scatiu. Se va chema, probabil, În război.

Îmi propun două lucruri:a) Să arăt înrâurirea binefăcătoare ce a avut războiul

asupra claselor conducătoare de la noi, prin aceea căa oprit pentru câtva timp dezvoltarea caracterului scep-tic şi zeflemist al acestei clase, moştenit în origine de lalatini şi agravat de fanarioţi, punând-o faţă cu primejdiaşi mai cu seamă cu firea puternică a ţăranilor;

b) Să încerc a dovedi cât este de nefirească şi ne-umană instrucţiunea curat mecanică, ce se dă soldaţilornoştri, şi cât ar fi de folositor, pentru apărarea ţării, săse scoată din popor [= fructifice, valorifice – n.m.I.A.].întreagă energie naţională pe calea educativă” (Opere,VII, ed. cit., p. 338-339).

Că din cele două obiective, atât de categoric fixate,nu-l va atinge până la urmă decât pe primul – şi peacela parţial! – e altă căciulă. Romanul nu va mai fi viaţaunui „poet”, recte Mihai Comăneşteanu, ci „icoana” uneisocietăţi puse în faţa unei încercări cruciale. Cu sau fărăvoia lui, mai degrabă cu voia, trebuia să se confrunte şiel cu un model ilustru: romanul tolstoian Război şi pace,pe care-l citise, adnotase, comentase inteligent în „mo-nografia” neterminată Leon Tolstoi, publicată în vara şitoamna lui 1892 în „Convorbiri literare”. Aşa că înaceeaşi scrisoare face loc unei întrebări chinuitoare:

„Un lucru mă nelinişteşte: să nu fiu bănuit că imitezpe Tolstoi în La Guerre et la Paix. Ce să fac? Nu mă potdespărţi de o idee care mă încălzeşte numai pentru anu da loc la o bănuială.” Şi totuşi „bănuiala” persistă, îlchinuie preţ de doi ani, dar brav, cu o bună părere des-pre sine (pe care faptele şi cărţile lui nu o confirmă în-totdeauna) în 10/22 sept. 1897, când romanul ajunseserapid spre final, o înlătură cu semeţie tot într-o scrisoarecătre Maiorescu:

„Ţiu numai să vă spun că, înainte de a începe,mi-am dat seama că se vor găsi oameni cari să zică –cum sunt oamenii – că am imitat pe Tolstoi.

Dar gura lumei cine o astupă?Ceea ce a încolţit de demult în sufletul meu şi a prins

rădăcini puternice nu se poate da la o parte pe o simplăbănuială. Cine va ceti romanul meu din cei ce au cetitpe al lui Tolstoi va vedea deosebirea esenţială dintreamândouă: creaţiunea mea e latină, pe când a sa eslavă. De vor fi asemănări, acelea vor fi datorite faptuluică, la urma umei, sufletul omenesc este acelaşi pestetot. Dar nu vor fi” (Opere, VII, ed. cit., p. 365). Chestiu-nea pendinte este că vor fi, iar receptarea critică a ro-manului îi va confirma temerile.

Peste o lună cartea era terminată, iar sfârşitul ei eratrimis cu emoţie lui Maiorescu. Nu cuprindea toate as-pectele avute în vedere în planul iniţial. În război suferăde sumaritate ca şi alte scrieri ale autorului. O cauzăeste şi emotivitatea. Pe Zamfirescu îl mişcă, îl încălzescpropriile creaţii şi-şi încheie demonstraţiile epice mai re-pede decât plănuise. Argumentul „caloric” justifică fina-

lul precipitat al romanului: „Credeam că o să iasă mailung. În planul meu, Anna şi Natalia trebuiau să ducăRăzboiul mai departe, pe o altă lature. Însă temperaturala care s-au ridicat sufletele, în acţiunea propriu-zisă aluptelor milităreşti, nu îngăduie o mai departe dezvol-tare, fără scoborâre a căldurei” (scrisoare către Maio-rescu din 11/23 oct. 1897). În atâţia ani decorespondenţă şi conversaţie cu criticul învăţase să-i„citească” idiosincrasiile şi cauta să le conjure ab initio.Una dintre ele se referă la utilizarea în plan romanesca documentului. Cu o poetică a romanului mai modernădecât a seniorului, Zamfirescu sesiza valoarea esteticăşi psihologică a documentului.

Între cei doi s-a purtat o luptă de idei care are ecouridoar în scrisorile lui Zamfirescu, căci cele maiorescienes-au pierdut. „Umbra de nor” lăsată între ei „în vremuriledin urmă” din cauza colaborării romancierului la „Lite-ratură şi artă română” îl face pe Maiorescu mai iritabilşi mai neînduplecat. Îi reproşează lucruri mici, „liniuţele”,aşadar clauzulele ce constituie un semnalment stilisticinconfundabil al scrisului zamfirescian, încercuieşte sar-castic cuvinte pretenţioase („reintegrare”, „frigurile in-fective” ş.a.), propune reducerea poeziei lui MilescuPreajma codrilor, provocând astfel o vie amărăciuneadevăratului autor, subliniază inclement caracterul apo-crif al telegramei marelui duce Nicolae prin care cereaajutorul armatei române şi în cele din urmă, în pornirealui obsesivă contra documentelor incluse în ficţiune,cere „reducerea” ordinului de zi al generalului Cernat.Amănuntul final indică adevărata natură a relaţiilor din-tre ei. Sigur pe sine şi pe gustul său, autoritar, în pofidaamenităţii pe care o afişează, Maiorescu are un irepre-sibil instinct cenzorial. A cenzurat Luceafărul lui Emi-nescu şi nu putea accepta rezistenţa unui autor maimic. Va elimina cu aprobarea silită, de ultimă oră, a au-torului, vestitele ordine, cum o va mai face şi în cazuleseului Istoria diplomatică a chestiunii israelite ori al Po-poranismului în literatură. Spre uimirea lui, întâmpină oîmpotrivire. Eckermannul din Roma e dârz:

„Întru cât priveşte ordinele de zi, admit şi aci redu-cerea celui dintâi, aşa cum îl cereţi. Daţi-mi voie însăsă nu admit pe cel de-al doilea.

Ordinul de zi dat de generalul Cernat în preziua lui30 august nu e pus de mine ca detaliu ostăşesc, ci cadocumentul cel mai sugestiv – artistic sugestiv – dintoată campania. El e scris prost, redactat în pripă; darproza lui copilărească dă detaliele cele mai emoţionanteale organizării atacului. [...] Prin urmare, datele istorice,acţiunea propriu-zis militărească fac parte dintr-un tot,la care nu pot renunţa decât în mici lucruri.” (Scrisoaredin 3 oct./11 nov. 1897, în Opere, VII, ed. cit., p. 373).

Dreptatea era de partea lui (criticii importanţi de maitârziu îl vor aproba în unanimitate!), ceea ce nu l-a îm-piedicat pe Maiorescu să „suprime” documentele cu pri-cina din textul publicat în „Convorbiri”. Adept al„conducerii unitare” a fluxului narativ, Maiorescu îi mai

istorie literară


imputa prozatorului, într-o formulă junimistă în doi periconsemnată scrupulos de corespondentul său, că fe-meile din roman „rămân de regularisit cu oarecare silă”,ceea ce ar vrea să spună că partitura lor narativă erasuspendată prematur. Pe tema aceasta izbucneşte unconflict surd între romancier şi „cronicarul” său. Zamfi-rescu, expertul în sondarea psihologiei feminine, adoptăo atitudine de macho: „Înţelegeţi cât de jos rămăseserăfemeile, cât de banale îmi păreau cu duplicitatea instinc-tivă a sufletelor lor. Singura care poate m-ar fi interesatar fi fost Elencuţa, nebună. Dar atunci ne îndrumamspre melodramă. Nu mai rămânea nimic din gravitateasolemnă a morţii eroului, diluată, stillată cum s-ar ziceitalieneşte, prin toate filtrurile mai binelui” (ibidem,p. 373-374). În continuarea acestor rânduri urmează unavertisment surescitat ce-ar viza, chipurile, „publicul” şi„criticii”, ţinta fiind în realitate una singură, Maiorescu:„Daţi-mi voie să vă spun acum, în oarecare aprinderesufletească, că foarte puţin mă interesează ce o credepublicul şi cum s-o mulţumi el de sfârşitul romanului;după cum foarte puţin mă importă ce vor zice criticii.” Onotificare mai fermă nu putea exista.

Nu se ştie ce-a mai „glăsuit” epistolar criticul, căciscrisorile lui s-au pierdut. Probabil că a râs în barbă,cum îşi închipuia Zamfirescu în aceeaşi scrisoare. Dara citit repede „romanul războinic al lui Duiliu Zamfirescu”(Însemnările zilnice din 26/27 oct. stil vechi 1897 staumărturie) şi l-a încredinţat spre grabnică publicare „Con-vorbirilor literare”. Trebuia dejucată tentativa celor de la„Literatură şi artă română”, revistă elegantă, stipendiatăde Palat, la care Zamfirescu începuse să colaboreze,de a insera în coloanele lor o carte a unui autor careavea totuşi cotă. Cu siguranţă, Maiorescu a fost cel carea decis publicarea imediată a romanului în revista Juni-mii, chiar dacă finalul acestuia, cerut telegrafic, nu-i par-venise încă, iar Negruzzi – păţit cu studiul Leon Tolstoi– înclina spre temporizare până la primirea textului in-tegral. Romanul a apărut în „Convorbiri”, începând dinoctombrie 1897 până în aprilie 1898, dar receptarea luia fost modestă. O va recunoaşte, cu amărăciune, auto-rul însuşi într-o confesiune destinată lui Maiorescu:„Bietul meu Război a trecut nebăgat în seamă, deşiparcă aici oamenii sunt vii şi întâmplările adevărate”(scrisoare din 13/25 nov. 1899). Pricinile acestei ignorărisunt nu puţine. Una este concurenţa altor autori preo-cupaţi de acelaşi subiect. Coşbuc tocmai publicase în1899 Războiul nostru pentru neatârnare şi Povesteaunei coroane de oţel, despre care Zamfirescu nu aveao părere bună. Vechiul inamic, Dimitrie Sturdza, încre-dinţase tiparului în acelaşi an primul volum din Charles IRoi de Roumanie, fiind urmat, în 1900, de maiorulC. Negreanu cu tomul encomiastic Maiestatea sa Re-gele Carol I, „istoric” pe care părintele Comăneştenilorîl dispreţuia, de asemenea. În comparaţie cu cei men-ţionaţi anterior, Zamfirescu avea un ton ponderat. Înroman, Carol I e prezentat „în război”, printre comba-

tanţi, dar nu ca Erou decisiv, rolul acesta fiind rezervatpoporului, revenit pe scena istoriei mari „cu toate cali-tăţile lui strămoşeşti, ascultător, simplu, eroic”.

Se poate vorbi, desigur, de o subterană conspiraţiea tăcerii iniţiată „de sus”, cum dădea de înţeles autorulînsuşi. Altă pricină, fundamentală, chiar firea scriitorului.Se pare că în pofida bunelor maniere, a politeţei proto-colare (sau poate tocmai din cauza acestora!), Zamfi-rescu nu era popular printre recenzenţi. Stimat, dar nuiubit, numele lui era pomenit rar în comentariile critice,favoarea popularităţii fiind acordată adesea unor autorimai puţin talentaţi. Sigur, prea sigur, adesea, pe valoa-rea lui literară, romancierul ignora (surprinzător la undiscipol al lui Maiorescu!) „relaţiile”, tactica subtilă de acapta bunăvoinţe şi de a le întreţine cu grijă. În dispe-rare de cauză, el a încercat să se impună pe căi indi-recte. În condiţiile date, a publica romanul în francezăla Paris, „oraşul lumină”, însemna o revanşă asuprasnobilor şi contestatarilor din umbră. Primul traducătoral cărţii ar fi trebuit să fie Léo Bachelin (1857-1930), unelveţian care fusese studentul lui Taine, Renan şi se sta-bilise în 1889 în România. Profesor de franceză şi ger-mană la licee importante din Bucureşti şi, mai ales,bibliotecar al lui Carol I, Bachelin îi tradusese în fran-ceză pe Caragiale, Carmen Sylva, Vlahuţă, N. Herjeuş.a., prezentase străinilor Castelul regal de la Sinaia,galeria de tablouri a regelui şi îi introdusese în atmos-fera ţării de adopţie în Bucarest et la Roumanie. Dupămulte amânări, elveţianul renunţă la traducere în varalui 1899, deşi semnase un contract, ba chiar adoptă oatitudine bizară. „Dacă aţi şti ce stranie purtare a avutdomnul acesta cu mine, v-aţi uimi – îi scrie Zamfirescului Maiorescu în 20 februarie 1900. Trebuie să v-o spunodată: când s-o prezenta ocaziunea, deşi nu intră înfirea mea să vorbesc rău de oameni. Am impresiuneacă e la mijloc Sturdza. Nerodul de Bachelin trebuie săfi intrat în coteria de la Palat ce are în frunte pe d-naIcs, care doamnă lucrează pentru întoarcerea aceluiala putere. Bach. este traducătorul chestiunii Dunării şial ultimului volum al lui St. asupra regelui. Prin urmare,neapărat, tot ce vine de la junimişti, bun sau rău, esterău şi nu se cuvine să fie tradus. Dar dacă va îndrăznivreodată să sufle, acest trivial şoacăţ, îl iau de urechi.

Şi când mă gândesc că vi l-am prezentat ca pe unom cumsecade!... Se vede că tot mai sunt naiv în apre-cierea oamenilor”.

Un dram de adevăr trebuie să fie aici. E posibil caZamfirescu să fi fost victima unor rivalităţi politice de cu-lise. Ca ramură a conservatorilor, junimiştii erau maitranşanţi, mai verticali în relaţia cu suveranul. Ana Ma-iorescu, o bună cunoscătoare a dedesubturilor politice,se bucura şi ea că traducătorul romanului nu mai eraBachelin. Locul acestuia fu luat de un coleg de diplo-maţie al romancierului, prinţul Dimitrie Ghica (n. 1875-m. după 1936), în acel moment ataşat de legaţie laParis. Livrată prompt, versiunea lui Ghica, născut la Is-

istorie literară


tanbul, cu studii de Drept şi politologie făcute în capitalaFranţei, nu l-a încântat pe Zamfirescu, aşa cum sepoate deduce dintr-o scrisoare către Maiorescu din7 febr. 1900: „Ştirea bună este că În război e tradus înfranţuzeşte. Traducătorul e Dem. J. Ghica, secretar II-ala Legaţiune, cunoscător al limbei franceze mai multdecât al limbei române. Impresiunea mea e mai multrea decât bună; dar nu face parale, deoarece autorul ealipit de gândurile sale româneşti, pe cari niciun graialtul nu le poate exprima cu valoarea proprie a cuvinte-lor noastre. De aceea, sunt foarte îndatorat coleguluicare şi-a dat osteneală să traducă. Luna viitoare mă ducla Paris, să-l public”.

S-a ţinut de cuvânt mai repede. În 17 februarie eraîn Oraşul-lumină, de unde-i scrie fratelui său, Constan-tin Zamfirescu, dându-şi pe faţă planurile secrete: „Eusunt la Paris, venit cu gând a tipări în marele acestaoraş romanul meu În război. Voi să dau asalt franţujilorşi totodată să silesc pe românii noştri (cari nu citescdecât în linghi străine) să citească această lucrare aunui compatriot al lor” (Opere, VIII, p. 338).

În 20 februarie se găsea tot la Paris şi-l înştiinţa peMaiorescu: „Lucrarea se va publica în editura Ollen-dorff, deocamdată în 1500 exemplare. Volumul va apă-rea la finele lui martie, cu titlul Temps de guerre, fărăintroducere, fără vorbe goale” (v. Opere, VII, p. 406).

Impulsiv, pripit, cum n-ar trebui să fie un diplomat, auitat un amănunt esenţial pentru o bună receptare acărţii: exemplarele de autor, ce-ar fi trebuit trimise re-cenzenţilor. O recunoaşte târziu, într-o epistolă din10 martie 1900, expediată din Roma vechiului său prie-ten, Trandafir Djuvara: „am fost la Paris, ca să mă ocupde publicarea romanului În război, tradus în franţuzeşte,pe care-l editează casa Ollendorff.

Prin urmare, la sfârşitul lunii aceştia, stil nou, cere-lde la un librar din Bucureşti şi citeşte-l. Să mă ierţi cănu pot să ţi-l trimit: nu-l am, fiindcă nu m-am gânditsă-mi rezerv un număr de exemplare” (Opere, VII,p. 63).

Romanul a apărut la termenul convenit şi a avut unecou prompt nu la Paris, ci... la Bucureşti. În 18 aprilieera deja recenzat în L’Indépendance roumaine de unenigmatic Diogène. Identitatea cronicarului ce împru-mutase numele filozofului cinic din Sinope a rămas ne-cunoscută lui Zamfirescu. O putem dezvălui acum,după 115 ani. Adevăratul nume al recenzentului eraOscar Briol. Era un francez născut în 1854 în Bucureşti,plecat la studii la Paris, unde a urmat cursurile liceuluiSainte Barbe şi ale Facultăţii de drept, dar întors în ţară,pentru a îmbina gazetăria militantă (de bune sentimenteromâneşti!) din coloanele ziarului francez ce-i dădusemulte dureri de cap regelui Carol I cu beneficiile funcţieide secretar-arhivar al Legaţiei Franţei. S-a stins în1919, lăsând în urma lui numeroase poezii publicateprin diferite ziare şi o puzderie de articole semnate Dio-gene şi Tic-tac, în care apăra, printre altele, rezervele

de petrol ale României de tentaculele trustului americanStandard Oil. În unul din ele combătea ideea unei con-ducte americane spre Constanţa ce-ar fi adus la fali-ment căile ferate române care utilizauvagoane-cisternă...

Briol nu era, fireşte, un critic literar, însă era un omde gust, cu lecturi întinse. În viziunea lui, În război e unfragment de „istorie contemporană”, un tablou „viu şianimat”, compus din scene pline de culoare, în care au-torul ştie să presare detalii semnificative: „Toutes cesscènes sont colorées et l’auteur aime à y piquer le détailmatériel exact qui reconstitue le milieu à nos yeux.”Componenta erotică a intrigii e examinată suspicios,semnalându-se ezitările lui Mihai Comăneşteanu: „Unehistoire d’amour, broderie obligée du roman à la tramela plus solide, s’ébauche sous le toit de Milesco, décon-certante pourtant et d’une psychologie un peu vague.Le jeune Michel Comaneshteano a une maitresse et ilne l’a plus; il est fiancé à Anne Villarà et il ne l’est pas;il aime des deux côtés et il n’aime pas, s’avouant lui-même avec ingénuité ses incertitudes.” Importantă e înochii cronicarului exactitatea naraţiunii istorice: „lespages d’histoire sont d’une exactitude absolue”, şi gra-ţie acestei calităţi acţiunea e atractivă: „l’action duroman s’y applique seulement pour les rendre vi-brantes, littéraires et du plus haut intérêt.” O observaţiede fineţe vizează şi psihologia autorului. Idealist, românpână-n măduva oaselor, romancierul evită tonul patrio-tard, glorificarea oamenilor şi a realităţilor româneşti:„l’auteur ne s’abandonne pas un instant à la flagornerie,à l’admiration hyperbolique des hommes et des chosesde son pays, naïves quand elles tombent de la plumed’un Roumain, écœurantes quand elles sont édulcoréespar une main étrangère.” Amestecul de exactitate isto-rică şi ficţiune romanescă e urmărit apoi în scenele deluptă. Ofiţeri sau simpli soldaţi, combatanţii rămân şi încele mai grele momente oameni ai pământului, fixaţi su-fleteşte în locurile de-acasă: „L’état d’âme des officierset de leur hommes pendant la veillée d’armes est mer-veilleusement analysé. C’est le chapitre le plus saisis-sant de l’ouvrage. La préoccupation des choses duterroir, jusqu’au dernier moment, dans l’âme des pay-san est d’une observation juste, profonde, et le déve-loppement en est poétique...” Spre finalul croniciirezerva şi lauda îşi dispută atenţia cititorului educat încultul unităţii clasice de caracter care a fost Oscar Briol:„Dans la première partie, on peut y être surpris par lesmanifestations subites de sentiments dont la chainen’est pas suffisamment indiquée. Cela tient, sans doute,à ce que les personnages de l’auteur sont trop réels. Orla réalité ne comporte pas cette unité de caractères quenous voulons retrouver dans les ouvrages de l’espritsous l’obsession de nos traditions classiques.”

Concluzia, elogioasă, subliniază şi calitatea tradu-cerii (de care Zamfirescu era nemulţumit): „Très beaulivre, en somme, et si parfaitement traduit qu’un étran-

istorie literară


ger le croirait écrit directement en français, tandis quele Roumain est charmé d’y retrouver des équivalentsmerveilleusement ingénieux aux termes les plus origi-naux du terroir.” Opinia lui Diogène ar fi trebuit să-l „în-călzească” pe romancier. Dar el n-a răspuns decât întreacăt, fugitiv, peste şapte luni, directorului ziaruluifrancez din Bucureşti, atunci când fusese solicitat sărăspundă la o anchetă despre starea literaturii românela 1900: „Je profite de cette occasion, un peu tardive,pour exprimer mes remerciements au directeur de L’In-depéndance, aussi qu’au critique qui signe «Diogène»pour le bienveillant article publié sur mon roman Tempsde guerre” (Opere, VII, ed. cit., p. 90). Până acum, ni-meni n-a cercetat această pistă...

Nu s-au făcut până azi nici cercetări asupra recep-tării romanului În război în presa franceză. Am intratînsă de curând, graţie domnului Gabriel Funica, în po-sesia unei copii a cronicii publicate sub genericul Livresnouveaux în L’Illustration, LVIII, 3001, 1 sept. 1900,p. 138. O reproducem integral:

„Temps de guerre, par Duilius Zamfiresco, traduit duroumain, 1 vol. in-18, Ollendorff, 3 fr.50.

À le considérer comme un roman, ce livre roumainn’est guèrre fait pour intéresser un lecteur français. L’in-trigue est banale et rudimentaire; les personnages,sous leurs noms exotiques, se ressemblent si fort qu’ona souvent peine à les distinguer; et, pour comble, unenote nous apprend que Temps de guerre n’est que latroisième partie d’une grand roman dont les deuxpremières n’ont jamais été traduites, et nous sont ainsitout à fait inconnues. Mais on a bien fait, sans doute,de ne pas nous traduire ces deux premières parties; etl’on a bien fait, à coup sûr, de nous traduire la troisième:car celle-çi n’est pas, en réalité, un roman, c’est unfidèle et consciencieux tableau de la campagne russo-turque de 1877; et l’auteur, qui peut-être a été lui mêmetémoin des faites historiques qu’il nous décrit, nous lesdécrit avec une vérité si saisissante, un si heureux mé-lange de réalisme et de passion poétique, que parfois ilnous fait songer aux plus belles pages des Souvenir deSébastopol et de La Guerre et la Paix. Son long récitde la bataille de Plewna, en particulier, a une couleur,un mouvement, une vie admirables. Et nous regrettonsseulement que le traducteur n’ait pas cru devoir allégerpour nous, en le debarrassant de sa partie romanes-que, une oeuvre d’une aussi haute portée historique etpsichologique.”

Sunt deocamdată singurele urme lăsate în conştiinţacititorilor francezi ai romanului lui Zamfirescu. Puţinăta-tea lor arată încă o dată câtă dreptate avea Arghezicând spunea că lacătul limbilor nu poate fi deschis cuchei străine.

1 februarie 2015

Cronica, până azi neştiută,din L’Indépendance rou-maine, XXIV, 7106, 18 apr./1mai 1900, p. 2.

Un ecou parizian,în L’Illustration, LVIII,3001, 1 sept. 1900,p. 138.

F r o n -t i s p i c i u lr e v i s t e iL ’ I n d é -pendanceroumaine

cronica limbii


Ca orice fenomen social, limba este un ansamblu detradiţii concretizate în nenumăratele posibilităţi de rea-lizare practică, impunînd* o singură restricţie: respecta-rea normelor de funcţionare a sistemului: procesul dedecodare să conducă la realitatea de la care s-a pornitîn procesul de codare. Tradiţiile lingvistice fixează nor-mele, drumurile deschise de practica socială, dar apli-carea normelor este în funcţie de virtuţile fiecăruiindivid, atît locutorul, cît şi conlocutorul. Cu alte cuvinte,tradiţia îngrădeşte aptitudinile individului, aflat mereu încăutarea modalităţilor de personalizare a mesajului săunu numai prin ideile comunicate, ci şi prin folosirea mij-loacelor lingvistice cele mai potrivite, în consonanţă cuconţinutul mesajului, căruia să-i dea vigoare, putere deconvingere. Numai aşa se poate spera atingerea fru-mosului, definit ca armonia dintre ideea comunicată şiforma de realizare.

Poate părea ciudat, dar această preocupare nuaparţine doar poeţilor, ci tuturor celor cărora nu le esteindiferentă reacţia partenerului la dialog. Sigur că nutoate încercările sînt reuşite, dar cele care reuşesc facca sistemul limbii să devină mai bogat, mai variat, maisuplu, mai capabil să răspundă nevoilor societăţii. Înaceastă luptă dintre tradiţie şi inovaţie mai puternică înorice moment este tradiţia, care asigură funcţionareasistemului pe o perioadă destul de lungă, fără ca modi-ficările din orice moment să-i împiedice funcţionarea.Aşa se face că limba poeziilor lui Eminescu, de pildă,este înţeleasă de toţi; neînţelegerea mesajului este de-terminată nu de limba însăşi, ci de maniera particularăa lui Eminescu de a folosi limba, înnobilînd-o, îmbogă-ţind-o cu semnificaţii aparte. Să ilustrăm.

Cînd fata de împărat îi reproşează Luceafărului Deşivorbeşti pe înţeles, / Eu nu te pot pricepe ne pune în în-curcătură, pentru că ce e pe înţeles poate fi priceput,aparent, de toată lumea. Încurcătura provine din moduldiferit în care cele două personaje privesc viaţa şi moar-tea în interrelaţionare. Relaţia dintre cei doi este carac-terizată de fata de împărat prin eu sînt vie, tu eşti mort,în timp ce Luceafărul aşază termenii altfel: eu sînt nemu-ritor / Şi tu eşti muritoare. Folosind cuvinte pe înţeles, Lu-ceafărul îi propune fetei să o ducă în lumea lui: Colo-npalate de mărgean / Te-oi duce veacuri multe; în părultău bălai / S-anin cununi de stele, / Pe-a mele ceruri sărăsai / Mai mîndră decît ele, dar fata raportează realitateainvocată de cuvinte la propria ei experienţă, conform că-

reia viaţa există numai pe pămînt, şi nu poate accepta;ceea ce pentru Luceafăr este nemurire, pentru ea emoarte. Viaţa se leagă indisolubil de moarte, negarea,dar şi confirmarea vieţii, ca atare unde nu e moarte nu enici viaţă. Nemurirea este dincolo de moarte, dar şi deviaţă.

Astfel de neînţelegeri nu sînt provocate de Eminescu.Modelele circulă în limbajul comun, material de construc-ţie în literatura populară. Să ne gîndim numai la poveştilecu Păcală, inspirate din viaţa reală şi spuse într-un limbajpe măsură; rugat ca, la ieşirea din casă, să tragă uşadupă el, acesta o scoate din ţîţîni şi o ia în spate, tră-gînd-o după el.

Ne aflăm în faţa unor situaţii cînd se exploatează vir-tuţile limbii, în spiritul normelor limbii, nu prin încălcareaacestora, nu din dorinţa de a şoca, ci, cum spunea ci-neva, invitînd cu bagheta cuvintele să-şi ocupe locul celmai potrivit în enunţ sau la înlocuirea unei forma grama-ticale cu alta mai nimerită în locul respectiv pentru a dagîndului veşmîntul cel mai potrivit. Un exemplu, tot dinEminescu, mai cunoscut de majoritatea românilor: Mi-oidesface de-aur părul, din Floare albastră, încalcă onormă de construcţie a sintagmelor cu atribut substanti-val prepoziţional, care cere ca atributul să ocupe doarpoziţia de după regent. Şi totuşi aici nu se simte nicicumîncălcarea normei; ba chiar construcţia astfel realizatăsporeşte expresivitatea, sintagma devenind nedisocia-bilă, fapt probat şi de articularea substantivului aşezatdupă determinant, altă nerespectare a normelor uzuale,care, din nou, sporeşte expresivitatea comunicării.

Construcţiile de acest fel, care ne par nepotrivitedintr-o perspectivă sau alta, nu sînt deloc rare, nunumai în limbajul artistic, îndeosebi în poezie, ci şi încomunicarea obişnuită, din care poeţii adesea se in-spiră, părînd apoi că încifrează mesajul. Un poet vorbeadespre minunea că eşti, întîmplarea că sînt şi pare aspune într-o manieră cu totul personală că îndrăgostitulse descoperă pe sine dintr-o întîmplare, aceea de a-şidescoperi iubirea. Dar în limbajul popular circulă expre-sia frumoasă să o bei într-o bărdăcuţă cu apă, care ac-tualizează aceeaşi idee, fără a fi deloc mai puţinsugestivă. Imaginează-şi cineva ce chip poate vedea înbărdăcuţa din care bea: numai pe cel propriu. Daraceasta îi readuce în minte imaginea iubitei, iar atuncisă tot bea apa!

Astfel de expresii, încîntătoare, sînt, cu siguranţă,contribuţii ale unor personalităţi înzestrate cu putericreatoare, trecute apoi în folosinţa altora, unele deve-

Gheorghe Moldoveanu

RESPECT DE SINE

*Textul respectă ortografia autorului, la cererea expresă aacestuia.

cronica limbii


nite bun comun. Prezenţa în limbă a unor expresii cemîngîie oricui auzul, să ne gîndim numai la cele gno-mice, care aglomerează enormă cantitate de informaţieîn minimum de cuvinte, e o binefacere pentru cel inte-resat de frumuseţea zicerii, aducînd şi avantajul sigu-ranţei efectului căutat. Apelul la general pentru acaracteriza particularul atrage atenţia că nimeni nu sepoate sustrage normelor verificate de societate, nimeninu poate trece peste modelele de comportare impusede societate, că excesul conduce la încărcarea norme-lor. Omul prea bun e nebun zice o zicală, care tinde săpună în încurcătură, căci, se spune, bunătatea nu aremargini. Totuşi un om cu minte va înţelege că ce e preamult strică, după cum avertizează un alt proverb româ-nesc, o calitatea se poate transforma în opusul ei. Preamulta bunătate, rău înţeleasă, împiedică intervenţia încorijarea greşelilor, iar rezultatul e uneori nefericit.Exemple se găsesc destule.

Ca să ajungă la forma care încîntă, expresiile deacest fel au trecut prin prelucrări succesive, atît în cazulexpresiilor populare, cît şi al celor poetice. Se spove-deşte un poet: Din graiul lor cu-ndemnuri pentru vite /Eu am ivit cuvinte potrivite, pe care, Frămîntate mii desăptămîni, / Le-am prefăcut în versuri şi icoane. Camcu un veac în urmă un alt poet spunea că Limba noas-tră-i o comoară, prin bogăţie şi flexibilitate, adunînd înpuţine cuvinte ceea ce cu încă peste jumătatea de veacînainte spusese alt poet: avem un dialect bun, uşor şiîmmlădios. Observaţia îl îndreptăţea să-i încurajeze pecei cu puteri creatoare: noi trebuie să formăm, / Să dămun aer, un ton limbii în care lucrăm; / Pe nebătute cărăriloc de trecut să găsim, / Şi nelucrate cîmpii de ghimpisă le curăţim. Cîtă deosebire faţă de cei ce s-au plînsde neajungerea limbii româneşti, vinovată de nereuşi-tele lor!

Cei mai mulţi dintre vorbitori folosesc modele impusede tradiţie, dar aceasta nu înseamnă renunţarea la in-dividualizarea discursului, rezolvată prin alegere. Dinnenumărate modele sau formule, fiecare o alege peaceea care îi pare cea mai potrivită. Apare atunci între-barea de ce sînt preferate, cel puţin uneori, expresiileurîte. E cazul să facem precizarea că urît nu înseamnătotdeauna şi nepotrivit. Cînd poetul zice: El guvernează,neică, energic, după chef, / Cu trei principii: Mă-ta, Tebag şi Ai sictir, sugerează, cu minimum de cuvinte, orealitate; grosolănia personajului, îngroşată de limbajulacestuia, redus la înjurături şi invective.

Exprimarea urîtă e cea care alege modele nepotri-vite pentru situaţia concretă a comunicării. Conceptulcorectitudine nu acţionează la modul abstract, la fel întoate ocaziile, ci se raportează la situaţia concretă. Unadintre poeziile lui Eminescu se intitulează Sara pe deal,sugerînd prin forma sara spaţiul moldovenesc, inco-rectă dacă o raportăm la limba literară. Numai că litera-rul seara ar fi aici lipsit de expresivitate şi putere desugestie. Cine l-a ascultat pe Mihail Sadoveanu recitînd

această poezie, cu molcomia moldovenească şi ate-nuarea asperităţilor unor sunete (buciumul e mai curîndbúŝum) ar dori să se apropie de această rostire. În Fiindbăiet păduri cutreieram e aceeaşi rostire moldove-nească, menită să evoce timpul copilăriei poetului, cîndera băiet, căci aşa spuneau şi spun cei din partea locu-lui. Să remarcăm că sara şi băiet nu sînt reclamate deprozodie! Şi seara şi băiat, corecte din punctul de ve-dere al limbii literare, ar fi sunat neadecvat, urît1.

Au cele spuse legătură cu modul cotidian de a vorbi?Răspunsul nu poate fi decît afirmativ. Limba literară, va-rianta exemplară a limbii, numită şi academică, pentrucă este, trebuie să fie!, în acord cu normele elaboratede Academie, tinde să neutralizeze elementele menitesă dea culoare, să asigure expresivitatea, ca într-o con-ferinţă la Academie pe o temă de fizică a pămîntului, depildă. Într-o scrisoare trimisă de un fost elev primuluisău dascăl, de care îl vor apropia tocmai cuvintele şirostirile specifice acelui loc, o astfel de limbă ar fi însătotal nepotrivită, oficială, rece, lipsită de căldura apro-pierii celor doi.

În ultima vreme se aduc în atenţie numeroase expri-mări inadecvate, nerecomandate. Astfel de situaţii auexistat întotdeauna, atît în limbajul popular, cît şi în celconsiderat îngrijit. În limbajul popular folosirea formule-lor „acreditate” de vreme a condus nu numai la perfec-ţionarea acestora, ci şi la exprimări respinse apoi de uz.Au circulat şi circulă expresii în care apar cuvinte for-mînd oximoron, de la care a luat modelul Caragiale, cual său curat murdar.

Superlativul absolut se formează cel mai adesea cuadverbul foarte, care însă şi-a pierdut expresivitatea.Pentru a depăşi regimul inexpresivităţii, Goga zice ni-ejale nouă foarte, ca în limba veche, renunţînd la adver-bul pus la superlativ. Faptul că superlativul se formeazăcu diferite adverbe, care îşi păstrează şi valoarea de cu-vinte cu sens lexical deplin, adăugată celei de instru-mente ale superlativului, a dus la apariţia unor expresiipleonastice sau oximoronice. După modelul e tare deş-tept, unde tare nu păstrează aproape nimic din sensulsău lexical şi se foloseşte doar pentru înlocuirea luifoarte, pentru varierea expresiei, s-a ajuns la formulăride tipul cînd plouă, terenul e tare moale, în care ideeade superlativ este prezentă pentru oricine, dar asocie-rea lui tare cu moale gîdilă urechea în mod neplăcut. Şinu e singura situaţie de acest fel. Un personaj dintr-unfilm aprecia ceva ca fiind bun rău, în loc de foarte bun.Aşa se face că în unele cazuri cuvintele ajung din anto-nime sinonime; cineva întreba dacă rănitul fusese bătutrău, iar răspunsul a fost că fusese bătut bine.

Un alt adverb cu care se formează superlativul ab-solut este enorm. Acest adverb nu are grade de com-paraţie pentru că realitatea sugerată este văzută lagradul cel mai înalt, idee pe care o redă superlativul ab-solut. Îmi place enorm spune suficient, nemaifiind ne-cesară prezenţa lui mult, devenit superfluu. Totuşi

cronica limbii


adăugarea acestuia apare nu numai la persoanele ne-instruite, îmi place enorm de mult devenind foarte uzual.De aici a apărut şi construcţia îmi place enorm de puţin,greşită din toate punctele de vedere, căci enorm în-seamnă „foarte mare, imens, colosal”, deci marcheazăînsuşirea numai în sens crescător, nu şi descrescător.Dacă pleonasmul enorm de mult poate fi trecut cu ve-derea, cum se întîmplă cu am auzit cu urechile mele,mereu folosită, în ciuda faptului că nu se poate auzidecît cu urechile şi numai cu urechile proprii (de faptaici este explicaţia: cele relatate sînt din mărturie di-rectă, nu preluată de la altcineva!), enorm de puţin de-ranjează pe oricine este interesat de logica dincomunicare; ori enorm, ori puţin.

Ideea de superlativ presupune totdeauna raportareala comun, obişnuit, cu care se face comparaţia, explicitsau implicit. Fuga de obişnuit este aproape o constantă.O probează, între altele cuvîntul ordinar, care însemna„obişnuit, comun, normal”. Astăzi cuvîntul e folosit maiales cu sens peiorativ; ceea ce e ordinar e „de calitateinferioară, ordinar grosolan, vulgar”, ca în atitudine,comportare ordinară. Această schimbare de percepţiea făcut ca expresia ca lumea, folosită pentru etichetareaunui obiect acceptabil, să fie înţeleasă „de calitate (su-perioară)”. Că nu toţi raportează expresia la sensul ori-ginal o probează faptul că s-a ajuns să se scriecalumea, într-un singur cuvînt, iar alţii se plîng că nu gă-sesc cuvîntul în dicţionare; faptul că apelează la dicţio-nar e un pas extrem de important în formarea uneiexprimări corecte cel puţin din punctul de vedere al se-lectării cuvintelor. Aşa pot afla sensul expresiei calumea, cel mai bine sugerat în om ca (toată) lumea.

Auzim adesea că ceva de calitate superioară estebeton. Cuvîntul conduce la ideea de rezistenţă, la şocurisau în timp, dar, cînd acest sens nu se actualizează,apar sintagme lipsite de sens. O persoană poate fi ca-racterizată prin orice, numai prin beton nu. Această aso-ciere m-a dus totdeauna cu gîndul la un cîntec popularîn care se zice: Ia te uită cum se-ntoarce, / Parc-ar fi le-gată-în doage. Cîtă deosebire faţă de trupul sugerat depoet: Spune-i să nu mai facă / Sălcii, nuferi şi ape cîndjoacă, / Şi stoluri şi grădini şi catapetezme. Ambele ima-gini vor să înalţe frumuseţea, numai că betonul ţintu-ieşte visarea la pămînt.

Un alt cuvînt ce ar vrea să marcheze superlativul,marfă. Vorbind despre vite, cuvîntul este cum nu sepoate mai potrivit, chiar pleonastic din punct de vedereetimologic, la origine fiind magh. marha „vită”. Comerţulcu vite era într-o vreme foarte dezvoltat în ţările româ-neşti, ceea ce poate explica modul în care marfă şi-aextins sensul de la „vită”, fără să reuşească a înlocuivechiul cuvînt2, la orice obiect destinat vînzării. Cumobiectele destinate vînzării trebuia să îndeplinească maiînalte condiţii de prezentare, marfă a ajuns să desem-neze superlativul calităţii. Totuşi, ca şi în cazul lui beton,atributul nu poate fi atribuit unei realităţi incompatibile

cu ideea de vînzare. Asociat cu femeie, de pildă, oricîts-ar dori să fie de înălţător, nu va conduce la sensul„vită”, dar de sensul „destinat vînzării” nu va scăpa.

Una dintre expresiile cele mai ciudate care ar dorisă sugereze aceeaşi idee de superlativ este băiat debăiat. În limba română există expresii formate din sub-stantiv + de + substantiv, ca veci de veci, neam deneam, în care se poate regăsi sensul „toţi, toate, întreg”.În veci de veci înseamnă „în (pentru) toţi vecii3”, iarneam de neamul meu înseamnă „întreg neamul meu”.Putem adăugă aici şi pe care (mai) de care, cu sensul„fiecare mai mult (grozav) decît fiecare; unul mai mult(grozav) decît altul; pe întrecute”. Băiat de băiat pare afi pornit din limbajul argotic. Folosirea expresiei în mu-zica manelelor pare a proba acest fapt. Două piese mu-zicale4 în al căror titlu se regăseşte expresia se înscriuîn genul trilulilu. Cum s-a impus această expresie e greude spus, mai ales că se dezvoltă nu din formula sub-stantiv + de + substantiv, ci din care (mai) de care, decare se apropie prin sensul „pe întrecute”. Dar pronu-mele primeşte sens doar prin trimitere la antecedent,cuvîntul înlocuit, pe cîtă vreme substantivele au propriullor sens, ceea ce face ca băiat de băiat, fată de fată etc.să devină de neînţeles. Oricît s-ar căuta explicaţii prindevieri semantice nu se poate vorbi nici de băiat debăiat, nici de fată de fată. Conotaţiile nu pot fi invocate;orice conotaţie se dezvoltă din sistemul denotaţiilor.Procesul de democratizare, invocat pentru dreptul la cir-culaţie a faptelor de limbă, nu trebuie să conducă la de-teriorarea limbii, iar în acest caz e sigur o deteriorare.

Limba oferă modele de toate felurile. Alegerea estela îndemîna oricărui vorbitor, care trebuie să ştie că prinmodul cum vorbeşte oferă ascultătorului prima imaginea personalităţii sale, măsura în care este preocupat derespectul de sine. Nu cred că există oameni care să nupretindă respectul altora şi nici nu ar trebui să existe,dar respectul de sine este o invitaţie la respect din par-tea celorlalţi şi o dovadă a respectului faţă de ceilalţi.Cînd vorbim ar trebui să ne gîndim la un proverb adap-tat: să te aud cum vorbeşti şi-ţi spun eu cine eşti!

1. Mioriţa, recitată de un vrîncean adevărat, nu poate aveapronunţarea literară, ci cea locală: Pĭ-un ќiŝor di plaĭ, / Pĭ-oculmi di raĭ, / Ĭatâ vin în cali, / Sâ scobor la vali / Triĭ turmi dioĭ, / Cu triĭ ŝobăneĭ. Cu pronunţarea literară Mioriţa poate fi deoriunde.

2. În textele vechi se vorbeşte despre marhăle duse la tîrg.Forma veche e apropiată de cea originală; cea actuală a su-ferit o modificare prin fenomenul numit hipercorectitudine, cuh devenit f (reacţie la pronunţări de tipul hultur, bolohan, în locde vulture, bolovan), ca şi în viclean, provenit din magh. hitlen,sau pofti, împrumutat din sl. pohotĕti. În scrisoarea lui MihaiViteazul către împăratul Rudolf II apare expresia pohta ce-ampohtit, dorinţa de a avea în acelaşi hotar Ardealul, Moldova şiŢara Românească.

3. Forma veche a lui veacuri de astăzi.4. Autori sînt Nicolae Guţă şi Florin Mitroi.

gastrocomica


Într-o seară, sunt invitat la un amic acasă. Amiculmeu are o soră. Sora are o colegă. Ambele, puse pesalvat inconștienți. În frunte cu mine.

Obișnuit cu mii de asemenea ocazii, cred că cunoscprotocolul: încep cu o tărie.

Doamnele, mârâie. Le privesc mirat.– Tăria e otravă, fiindcă nu-i naturală, ci-i din chimi-

cale. N-ai voie decât 20 ml., și numai din cea făcută lacazan, în fața ta!

Pun sticla de whisky la loc, oftând ușor. Dau să-mitorn un Cola. Doamnele se frisonează ceva gen „sacri-legiu!!!”. Fiindcă Pepsi, aflu, este bombă chimică și el.Dacă era fresh, mai mergea...

Fug și-arunc sticla de Cola la chiuvetă. Bărbatul-gazdă trage un suspin jalnic, gândindu-se c-a irosit 6lei... și-a mai și cărat-o până acasă.

Pun un șnițel în farfurie; de porc. Femeia gazdă, pri-vindu-l cu dispreț, îmi adresează un mustrător „așa,bagă mortăciuni în tine! Buahhh!!!”. Îl pun deoparte. Pri-vesc în farfuria ei: avea un pește fript.

– Da’ văd că și tu ai o „mortăciune” în farfurie!...– Asta nu-i ce zici tu; e bronhiotul Domnului. E sacru!

Ăsta nu moare niciodată!Disperat, înfometat, însetat, îmi ung o felie de pâine,

cu unt. Oaspetele în fustă nu mai suportă:– Nu-nțelegi nimic! Untu-i dăunător! (nu-mi explică

de ce, dar o cred).

– O să iau margarină...– Oah! – dă să leșine nutriționista. E și mai pericu-

loasă! Mai bine ungi untură pe un sfert de felie de pâine!– Da’ slănină, am voie? – Rar, o dată pe săptămână, un cubuleț. Și cu

ceapă, s-o topească...– Da-n Oaș ăia topesc slana cu pălincă...– Au obișnuință. Tu n-ai. Deci, mănânci clisă numai

cu ceapă, fără pâine și fără horincă! Altfel intră direct înficat...

– Da’ sare, am voie?– Nix! Ține apa-n organism.– Pot să mă duc la chiuvetă, să-mi pun un pahar cu

apă?– Cu clor?...Una din doamne, mai bisericoasă, scoate o cărticică

de rugăciuni și-ncepe să bolborosească ceva, cu ochiiînchiși.

Acum observ că pe bărbat îl menajează. Privesc, cuură, în farfuria lui: câteva grămăjoare de rucola staucuminți și nevinovate, în compania unor măsline. Omulîși toarnă un pahar de apă plată și mestecă o ridiche,victorios, privindu-mă cu superioritate.

De-acum, știu: dacă voi mai fi invitat, mănânc treimici înainte și la masă voi servi o frunză de salată și ocorcodușă. Poate mă reabilitez... și-mi și prelungescviața cu câteva minute.

Bogdan Ulmu

O CINĂ EDUCATIVĂ

Constantin Severin - Iată expresionismularhetipal!

Constantin Severin - Johnny Răducanu

contemporanii noştri


Mihai Neagu Basarab

„PENTRU MINE, ROMÂNIA ETERNĂ,ÎN INTEGRALITATEA EI, ESTE O PARTE DIN RAI”

Interviu de Rodica Lăzărescu

Dr. Mihai Neagu Basarab – „personalitateenciclopedică amintind de Renaştere şi de Pico dellaMirandola” (Mario Sorin Vasilescu) – pendulează cuaceeaşi competenţă şi plăcere între homeopatie, astro-logie, boema bucureşteană, acupunctură, Tristan Ber-nard, biblioteca freiburgheză, Paracelsus, filatelie, exilulromânesc, dramaturgie… şi enumerarea poate conti-nua!

„Un scriitor care iubeşte exactitateatrebuie să utilizeze trei nume”

– Stimate domnule dr. Mihai Neagu Basarab, fiindcăcine este curios poate obţine destule date despre dvs.accesând atotştiutorul Google, vă propun în cele ceurmează să aruncăm „o privire pe dinăuntru”. Ce v-adeterminat să vă alegeţi drept pseudonim numele voie-vodului întemeietor? După câte ştiu, pe linie maternă,sunteţi (sau cel puţin aşa zice legenda despre neamulCerceilor de pe Valea Cârcinovului) urmaş al domnito-rului Petru Cercel! De ce Basarab?

– „Legenda despre neamul Cerceilor de pe ValeaCârcinovului” este, de fapt, un studiu întreprins în adoua jumătate a secolului al XIX-lea de către un etnolog

şi istoric muntean pe nume Codin Rădulescu. Mergândpe urmele preoţilor ctitori de biserici zugrăviţi în pronao-sul acestor biserici, în zona de graniţă a fostelor judeţeMuscel şi Dâmboviţa, a ajuns până spre vremea luiMihai Viteazul, constatând, şi din alte izvoare, că toţiaceşti preoţi şi protopopi cu numele de Cercel erau foar-te bogaţi, mai bogaţi decât mulţi boieri, din păcate,această bogăţie măsurându-se mai mult în „galbeni”decât în „pogoane”. Există legende despre comoaraCerceilor, dac-aş fi mai tânăr şi mai puţin înţelept, credcă m-aş apuca şi eu s-o caut, ca mai multe mătuşi şicâţiva unchi, cărora această căutare le-a îndulcitexistenţa sub regimul comunist, cel care pendula cuatâta talent şi dăruire între vigilenţă, ostilitate şi crimăîmpotriva poporului român. Genealogia domnitorilor ro-mâni nu e o taină, dar are totuşi zone mai ceţoase. Stin-gerea Basarabilor este sigură, din punct de vedereoficial. Până a nu ajunge în Germania, cea atât deriguroasă nu numai în memoria nemţilor, iubeam dinistorie mai mult legendele. Asta nu era numai un tributpe care trebuia să-l plătesc profesiunii de scriitor, ci şidobânda încasată pentru practicarea profesiunii respec-tive. E foarte plăcut să constaţi, după ce ieşi la pensie,că tributul nu se mai scade din dobândă, ci se-adună.E atât de plăcut, că aproape nici nu mai simţi biciul da-toriei, care te-ndeamnă să-mpingi creionul pe hârtie.Fără tragedia neamului românesc în postcomunismulacesta nostalgic, mai întâi la nivelul romantismuluiconducătorilor miliardari, dar, în cele din urmă şi pentrufiziologia digestivă a poporului, căruia nu-i ajung baniisă cumpere, ceea ce Ceauşescu exporta pe vremuri,lăsând naţiunea cu portofelele doldora, probabil că aşfi fost mai discret ca scriitor astăzi.

Un scriitor care iubeşte exactitatea trebuie să utili-zeze trei nume, eventual în pseudonim, sau două numeşi o iniţială între ele, ca Dumitru M. Ion, care în acest felnu mai poate fi confundat cu Ion Dumitru, alt poetromân. Când mă gândesc câţi Mircea Popa şi câţi Mir-cea Popescu există în literatura română, toţi talentaţi,toţi pricepuţi şi totuşi, în enumerări, în bilanţuri, foartedificil de identificat, am un sentiment de nemulţumire,de om căruia i se relatează într-o limbă necunoscută lui,atâta vreme cât nu ştiu despre cine este vorba. Ca sănu se creadă că mi-ar fi dispărut simţul umorului, trebuiesă menţionez că mă distrează teribil felul în care unii



interpreţi mondiali de muzică uşoară îşi iau ca pseudo-nime nume ale unor genii din Renaştere, devenindastfel mai greu de confundat cu contemporanii lor.

Apreciez la dumneavoastră faptul că, după ce puneţio întrebare incomodă, cum sunt, de fapt, întrebările pri-vitoare la pseudonime (jurnaliştilor le plac, ca şi cititori-lor, întrebările incomode, „diabolice”), sub impulsuliubirii creştine îmi întindeţi o mână de ajutor amintindde „legenda Cerceilor de pe Valea Cârcinovului”. Ale-gând acest pseudonim, m-am gândit că nu-i voi deranjadecât pe aceia pe care oricum îi enervam din altecauze. Fiind un tradiţionalist, în cele din urmă, nu de-ranjez nici măcar caracteristicile româneşti ale numelui.

Pe vremea când funcţionam în cadrul Facultăţii deMedicină Generală din Bucureşti, un student sirian dinalt partid a vrut să ştie ce legătură am eu cu partidulBaas Arab. Prin acest element autobiografic fac partedintre cei fericiţi, că Statul Islamic nu s-a înfiinţat maidevreme. Chiar dacă astfel am ratat probabil un sfârşitvoievodal.

„Educaţia nu e mai puţin importantădecât ereditatea”

„Şi eu şi fratele meu datorăm imensîn formarea noastră mamei noastre”

– Să o luăm deci cu începutul – familia – a căreitradiţie aţi urmat-o! Cât datoraţi părinţilor în formaţiadvs. şi cât datoraţi formaţiei medicale în construireapersonalităţii Domniei Voastre?

– În formarea oricărui om contribuie mai mulţi factori,între care educaţia nu e mai puţin importantă decât ere-ditatea. Eu cred puternic în posibilitatea de a descifracu ajutorul astrologiei tendinţele destinelor forjate deanumite legi care până acum n-au intrat în patrimoniulştiinţelor. Nae Ionescu vorbeşte primul la noi despre for-marea şi funcţionarea structurilor, iar Mircea Eliade,evocându-l pe Nae, reia discuţia astfel încât să nuputem uita această teorie reamintită de marele savantal Istoriei religiilor. Când educaţia ţi-o dau cei de la careai primit şi ereditatea, alături de profesionişti care-i iu-besc pe cei care te-au zămislit, rezultatul, în mod nor-mal, este remarcabil, dacă nu intervin pedepse carmice.Când acestea există, ele sunt atunci mai adecvat, maieconomic primite, în planul suferinţelor posibile.

Şi eu şi fratele meu datorăm imens în formareanoastră mamei noastre, care avea un instinct pedago-gic ieşit din comun, aşa cum o dovedesc scrierile luiJean Piaget, apărute ulterior trăirii de către noi doi acelor şapte ani de acasă. Amintirile personale iniţialeşi-au pierdut acuitatea, dar îmi amintesc de când fratelemeu avea trei, patru ani, eu aveam pe atunci şase,şapte, iar mama ne arăta la amândoi (mie mi-erade-acum foarte uşor, nu mai eram „novice”) cărţi cupoze pentru copii. Şi trebuia să semnalăm fiecare mărsau pasăre din arbori, fiecare floare sau gâză de pepământ, ne forma mama, cu multă grijă spiritul deobservaţie a cărui funcţionare generează satisfacţii ce -iasigură în continuare dezvoltarea şi funcţionareaoptimă. Când spiritul de observaţie se dezvoltă de tim-puriu, faptul atrage după sine şi o mai bună funcţionare

a înţelegerii raţionale şi poate că, într-o oarecaremăsură, combinat cu alţi factori favorizanţi, chiar aintuiţiei.

Când spun că am avut parte de o dezvoltare optimăsunt modest: oricine în locul meu, cu asemenea părinţis-ar fi dezvoltat cam la fel, este meritul părinţilor, dacăam reuşit să realizez câte ceva. Îmi pare rău că evoluţiademocraţiei şi a mentalităţilor ne-a emancipat în ase-menea măsură copiii, încât frumoasele lor deveniri suntastăzi în mult mai mare măsură decât la generaţiile pre-cedente, nu atât efectul strădaniilor părinteşti, cât rezul-tatul rezistenţei lor individuale faţă de ce-a intenţionatsă modeleze şcoala din ei.

Istoria literaturii este plină de medici. Arta medicală,bazându-se pe ştiinţe pentru care rigoarea este foarteimportantă, a adus un plus de autoexigenţă, vreau săcred, şi în domeniul scrierilor mele. Eu sunt născut dedimineaţă, la ora 7 şi în acest fel am Ascendentul înzodia Gemenilor. Acest fapt, Gemenii, mă constrâng ladouă profesii, la două domicilii şi, desigur, la „şapte vieţiîn pieptu-mi de aramă”. Cu Ascendentul în Gemeni, sauîn Peşti de pildă, nu vreau să fiu exclusivist, mai alescă vorbim despre multiplicări, în mod instinctiv ai douămeserii, pe care poţi să le diversifici în continuare, cum,de altfel, mi s-a şi întâmplat. Sunt încântat că şi medicam devenit tot atât de firesc, de spontan, „fără programsau plan de muncă”, precum am devenit şi scriitor,dintr-un fel de preaplin, în primul rând energetic.

„Ca să ai modele este necesarsă doreşti să te dezvolţi”

– Aşadar, părinţii ca modelatori prin ereditate şi prineducaţie. Ce alte modele aţi avut în viaţă?

– Ca să ai modele este necesar să doreşti să tedezvolţi, deci să fii perfecţionist, deci să fii şi modest,simţind totuşi nevoia de a te respecta tu însuţi în oricecaz; şi să ai norocul de a întâlni modele care să ţi sepotrivească. Mama îmi spunea deseori: „Nimeni nu văiubeşte, cum vă iubesc părinţii voştri. De aceea, marealor dorinţă este să găsiţi oameni de la care să învăţaţilucruri bune, mai mult decât vă pot învăţa părinţii voştri”.Primul meu maestru, de la care am învăţat să gândescîn registrul stoic, a fost scriitorul Oscar Lemnaru, careînvăţase să gândească de la Ştefan Antim şi a avutînaintea mea alţi doi discipoli, succesiv: Adrian Rogozşi Mihai Ungureanu, primul soţ al Mariei Luiza Criste s-cu, fără legătură de rudenie cu politicianul pericomunist.Al doilea magistru mi-a fost Petre Ţuţea al cărui medicde familie am fost 25 de ani, motiv pentru care am fostîn mai multe rânduri anchetat de securitate. Petre Ţuţeami-a desăvârşit educaţia naţional-creştină iniţiată în fa-milie de părinţi, şi apoi de bunici şi unchi, înainte şi dupăce au ieşit din închisorile comuniste. Am avut şi la fa-cultate profesori care m-au fascinat prin erudiţie şi modde a gândi, ca Titus Păunescu, Tiberiu Spârchez, AlfredTeitel, Grigore Pambuccian, Victor Ciobanu. Nefiind defelul meu invidios sau înfumurat, învăţ mereu, de la felde fel de oameni, din păcate, nu întotdeauna numai lu-cruri bune. Am însă discernământ critic şi-mi dau foartebine seama ce anume mi se potriveşte din lucrurile relepe care nu încetez să le tot asimilez, oricât m-aş tot



pregăti s-ajung în rai.

„«O duce destul de bine toată viaţa, dar sfârşitulva fi apoteotic, nativul moare în plină glorie»”

– Dar astrele ce rol au jucat în destinul dvs.?– Eu consider astrele drept instrumente de măsurat

tendinţele caracterului, temperamentului, diverselor ap-titudini posibile şi ale destinului, în general. Astrologiasporeşte confortul trăirilor, pentru oamenii care nu vorsă rişte gratuit. De pildă, tatăl meu fiind medicul lui Ar-mand Constantinescu, eu am ştiut de la acesta, încădin clasele elementare, de la 13 ani, că nu pot depăşivârsta de 78 de ani şi că până la 74 de ani nu am decâtprobleme minore de sănătate, fapt care continuă să măsatisfacă. Apoi, Armand mi-a atras atenţia că, dacămă-nsor înainte de a împlini 30 de ani, voi avea maimulte căsnicii. L-am ascultat şi n-am avut surprize. Mi-aatras atenţia, nu cumva să încerc să mă fac chirurg, catata. Am avut prilejul să verific că, şi atunci când intruîn sala de operaţie numai ca pacient, tot se-ntâmplă ocatastrofă. N-aş vrea însă să se afle că înrăutăţesc sta-tisticile marilor chirurgi, prudenţa mă obligă la aceastădiscreţie cu ajutorul căreia sper să ajung la 78 de anicât mai nevătămat.

Ar mai fi o problemă, pe care vă las s-o interpretaţi.Armand scrie în horoscopul meu: „o duce destul de binetoată viaţa, dar sfârşitul va fi apoteotic, nativul moare înplină glorie”. Chestia asta m-a făcut să mă cam ferescsă-mi dau drumu’ 100%. Când, fără să vreau, îmi iaumai mult avânt, mă trag singur de mânecă şi-mi spun:„Nu te grăbi, băiete, toţi ajungem acolo, când ne sunăceasul, nu te grăbi!” De altfel, şi marea diversitate apreocupărilor mele are o rădăcină în această prudenţăde a nu epuiza cumva vreun domeniu de cunoaştereatâta vreme cât mi-e încă dragă viaţa.

„După ce îmi aleg cu grijă maximă valul,mă las dus de val”

– Să rezumăm: v-aţi născut la 3 mai 1946, înBucureşti. V-aţi făcut studiile, aţi început să profesaţi înspitale bucureştene, dar şi ca asistent la Facultatea deMedicină Generală, v-aţi luat doctoratul în ştiinţe medi-cale în 1977. Aţi debutat ca scriitor încă din 1967. În1990, adică după schimbarea regimului comunist (încare, spuneaţi undeva, rudele dvs. au fost condamnateşi au executat peste 200 de ani de puşcărie), aţi părăsitţara. Nu vă întreb de ce, doar pot să comentez că aţiintuit bine… Vă întreb însă ce v-a dus şi v-a reţinut laFreiburg: pitorescul localităţii, aşezarea lui pe Drumulvinului ori poate plasarea pe Route Verte, tradiţia luiuniversitară…?

– Voi încerca să fac faţă amabilităţii dumneavoastrăexcesive, răspunzând mai întâi la întrebarea pe carem-aţi anunţat că nu mi-o puneţi. Am părăsit România,destul de grăbit, a doua zi după ce Ion Iliescu, la televi-zor, a rostit următoarele cuvinte: „Dragi mineri, vămulţumesc că aţi venit pentru a restabili ordinea înBucureşti, dar vă rog să mai aveţi puţină răbdare: peRaţiu şi pe Câmpeanu încă nu-i putem aresta pentru că

au imunitate parlamentară.” Neavând imunitateparlamentară şi agitându-mă, ulterior mi-am dat seama,destul de haotic-anticomunist, m-am grăbit să mă punla adăpost luând calea exilului. În legătură cu motivulpentru care am ales Freiburgul, Vă răspund mai întâisemimetaforic: după ce îmi aleg cu grijă maximă valul,mă las dus de val. Apoi Vă răspund mai concret că, pelângă toate motivele bănuite de dumneavoastră la unloc, s-a mai adăugat şi acela de a avea deja acolo socriiinstalaţi cu mai mulţi ani în urmă. Este adevărat, mi s-aumai oferit diferite servicii în alte oraşe, poate cu per-spective mai interesante, dar consider că atunci cândeşti mulţumit trebuie să stai, naibii, liniştit locului. Consi-der că Leon Bloy, când afirmă în „Exegeza locurilor co-mune” că „Mai binele e duşmanul binelui”, are perfectădreptate. Când dau de bine, optimizez binele local şi num-apuc să caut aiurea mai binele. Taurul, semnul zo-diacal al Soarelui meu natal, este semn fix, ca şi Leul,Scorpionul şi Vărsătorul. Gemenii de la Ascendent îmidau mobilitate spirituală, nu geografică. O dovadă cădetest mobilitatea geografică o constituie şi faptul că,pentru optimizarea sănătăţii mele, merg în fiecare zi10.000 de paşi.

„O insulă de Românie eternă”

– Vorbiţi-ne, vă rog, despre Biblioteca Română dela Freiburg, pe care o conduceţi. E o necesitate – maiales în epoca internetului (chiar aşa: românii din exil ci-tesc mai mult decât cei din ţară?) sau o extravaganţă,un „moft” cum ar fi zis Caragiale? Din ce „trăieşte”instituţia? Ce „comori” ascunde? Ce personalităţipolarizează în jurul ei? Ce viitor îi prevedeţi?

– Biblioteca Română din Freiburg, înfiinţată în 1949de către profesorul Virgil Mihăilescu, reprezintă şiastăzi, cu minime scăpări de care mă consider vinovat,mai ales pentru a evita pe viitor repetarea lor, „o insulăde Românie eternă”, cum au fost puşcăriile politice dinRomânia comunistă, câteva lagăre din Siberia undeerau majoritari basarabeni, bucovineni sau ostaşi ro-mâni luaţi prizonieri după 23 august 1944 de către cri-minalii de sovietici. Se poate ca astăzi să mai existechiar prin România câteva mânăstiri care să constituie,mai puţin controlate de episcopii locali, partizani ai luiVictor Ponta, insule ale României eterne. Pentru mine,România eternă, în integralitatea ei, este o parte dinRai. Insulele existente ar corespunde oarecum icoane-lor. Iubesc Biblioteca Română din Freiburg, muncescharnic şi cu multă plăcere pentru ea, dar n-am fost înstare s-o apăr îndeajuns de neocomunişti, în sfârşit –de aşa-zişii postcomunişti, care vor să bifeze în progra-mul lor că popularizează Biblioteca Română din Frei-burg. Biblioteca Română din Freiburg nu ascundenimic. Mă simt vinovat de tot ceea ce este încă necu-noscut în această bibliotecă, respectiv scrisori,declaraţii, articole în periodice cu circulaţie limitată ilus-trând poziţii morale care, în manualele şcolareromâneşti din perioada interbelică şi mai veche, erauatribuite dacilor şi romanilor, în perioada războaielor dincare a dospit poporul român. A trebuit să adun propriaexperienţă, n-am beneficiat de învăţătura rezultată dinintrarea lui Iosif Constantin Drăgan, colaborator al luiCeauşescu, patriot în stil comunist, care infiltrându-se



cu zeci de mii de dolari în Societatea AcademicăRomână, la nivelul anilor ’70, a dus treptat ladesfiinţarea acestui înalt for cultural, prin demisiile suc-cesive ale unor scriitori şi savanţi cu caracter, pe caredacă-i considerăm „cu exces de caracter” ne compro-mitem şansele de perfecţionare a moralităţii noastre ci-vice de care este atâta nevoie astăzi. Până la primirealui Drăgan, Societatea Academică Română a fost, maimult de un deceniu, o părticică din România eternă,care trebuie să continue să existe, pentru că aceastănefericită Românie de azi supravieţuieşte numai atâtatimp cât mai există părticele din România eternă,răspândite în toată lumea.

Avem norocul că între cei 60 de membri activi actualiai Institutului Român din Freiburg, marea majoritatesunt în regulă, nici nu-i ştim pe cei de teapa lui Drăgan,nu sunt aşa celebri, care-or fi, de-or fi. Bibliotecatrăieşte din cotizaţii, din donaţii şi dintr-o chirie de 600de euro pe lună, pentru un mic apartament de 3 camerede la etajul al II-lea. Personalităţile care-au ilustrat-osunt mai importante decât cele care o ilustrează astăzi.Ca să vă daţi seama, numai anul trecut i-am pierdut prindeces pe Dr. Nicolae Stroescu Stânişoară şi peDr. Dr. Augustin Alexandru Bidian. Oricare dintre ei estede neînlocuit. Desigur, preşedintele Dr. Matei Cazacueste o minte luminată, cum mai avem mai multe: PavelChihaia, Prof. emerit. Dr. Dr. h.c.(mult.) Vlad Constanti-nesco, Prof. Dr. Alexandru Herlea, Prof. I. Ungureanu,Pia Bader Fărcăşanu, Rodica Moşinschi şi lista poatecontinua încă. Desigur, avem şi caractere oţelite, dar,din păcate, oameni în vârstă, care nu mai pot lupta efi-cient, ci doar reprezenta modele de comportareexemplară, ca Ing. Valerian Dobrescu ş.a.

Cât timp mă mai ţine Dumnezeu în putere, viitorulpe termen scurt al Bibliotecii nu ridică probleme. Sperca în următorii 10 ani să fim, măcar aparent, uitaţi deRomânia actuală, ale cărei oficialităţi ne poartă ghinion,şi să ne ia în grija Lui, cu mai multă îngăduinţă, Cel deSus.

„Nimic nu te mobilizează mai taredecât o autoapreciere cu bemol”

– Să ne întoarcem la Domnia Voastră! Puteţi zicedimpreună cu Arghezi: „În mine sunt nişte doi”? Germa-nia şi România, rigurozitatea (şi rigiditatea) nemţeascăşi spiritul balcanic, medicina şi literatura – se împletesc,se completează sau, dimpotrivă, se ciocnesc, seînfruntă, vă divizează lăuntric?

– Dacă numai doi ar fi în mine, n-aş avea chiar atâtde multe probleme de rezolvat. Să ştiţi că împletirea şicompletarea sunt sinergice, se stimulează reciproc.Ciocnirile şi înfruntările sunt uneori cerinţe morale, lacare, din păcate, de multe ori trebuie să renunţ, în inte-resul unui randament crescut. Nu-mi pot permite să mălas parazitat de dileme chinuitoare care blochează ac-tivitatea. Mă consolează luciditatea care-mi adie oumbră de regret peste lipsa de disponibilitate de azăbovi în înfundăturile excesului de scrupule. Mă feresccât pot de greşeli, desigur că nu evitând munca, sub de-viza „Cine nu munceşte nu greşeşte.” Muncesc, maigreşesc, îmi dau întotdeauna seama de asta, chiar

atunci când numai eu bag de seamă, şi mă străduiescsă mă corectez, să dreg lucrurile „din mers”, ca să nupierd timpul. Pentru mine, a pierde timpul este unul dincele mai mari păcate.

Trebuie să recunosc că în Germania am devenit mairiguros, în sensul că „lucrul bine făcut”, care era în Ro-mânia o deviză încântătoare, dar cam în ceaţă, a deve-nit aici mai distinctă, mai obositoare, dar cu satisfacţiimai autentice la finalul efortului de execuţie a acestui„parşiv” lucru bine făcut. (Un exces de românitatenostalgică mă constrânge să utilizez acest atribut, chiardupă ce lucrul bine făcut „mi-a ieşit”.) Când sunt obosit,nostalgia vinovată a balcanismului mă mobilizează, deşiacesta mi-a fost teribil de drag, ca sursă de odihnăactivă, cum zicea Ţuţea: „Aflarea în treabă ca metodăde lucru la români”. Nu m-ar mira să aflu, când voi ştitot, pe lumea cealaltă, că dac-aş fi trăit în acea Românieeternă desfiinţată de dictatura lui Carol al II-lea, aş fifost un balcanic mai intens dedat plăcerilor vieţii, lăsândgrijile Ţării pe umerii unora cu vocaţia chinului. Nu sunttotuşi sigur, dar nimic nu te mobilizează mai tare decâto autoapreciere cu bemol.

„Numai neamul şi Dumnezeu, care nu te plătescniciodată, nu te pot compromite, chiar dacă

în slujba lor îţi poţi pierde viaţa…”

– Cum se împacă Medicul cu Scriitorul? Citeam con-cluzia unui cronicar la una dintre cărţile dvs.: „Cititorulrămâne cu un tablou clinic: o etiologie, o simptomatolo-gie şi un prognostic al boemei.” Scriind, sunteţi/vă simţiţiun medic ce pune diagnosticul? Are actul critic valenţeterapeutice?

– Medicul se împacă foarte bine cu scriitorul,căruia i-a asigurat mereu o anumită independenţămaterială, baza independenţei spirituale, a căreiimportanţă este covârşitoare, chiar dacă în Româniaîncă nu-şi dau seama prea mulţi de acest lucru, scriito-rul român din România, în ultimii 80 de ani fiind camsimbriaş, exagerând lipsa de importanţă a acestui falsdiminutiv. Când începi ca simbriaş, nu rămâne nimicdupă tine. Înregimentându-te după ce ai ajuns la oanumită notorietate, se poate spune că ai totuşi o operăde compromis prin înregimentarea ta, la oricine te-arplăti. Numai neamul şi Dumnezeu, care nu te plătescniciodată, nu te pot compromite, chiar dacă în slujba lorîţi poţi pierde viaţa, cum i s-a întâmplat, de pildă, şi ma-relui Eminescu, atunci când conservatorii lui s-auînţeles cu liberalii, pentru că Luceafărul nu mai voia şinu mai putea să-şi servească decât patria şi limba nea-mului.

A pune diagnostice în literatură înseamnă a formulaadevăruri esenţiale. Artistul diagnostician seîndepărtează de originalitate pe măsură ce se apropiede adevăr. Fac parte dintre artiştii, din păcate – fără a fisuficient de consecvent, care se străduiesc să-l pla-gieze pe Dumnezeu. E o treabă foarte grea, care numi-a ieşit decât atunci când mi-a scăpat din vedereintenţia.

Valoarea terapeutică a artei şi a actului critic esterelativă. Acelaşi text care-l vindecă pe un naţionalist,adică pe acela care pune interesele patriei deasupra



propriilor sale interese, îl îmbolnăveşte pe uninternaţionalist, adică pe acela care, împreună cu cole-gii lui de clasă socială din toată lumea, vrea să lichidezecelelalte clase sociale din ţara lui, socotindu-i, caCeauşescu, pe românii care nu sunt din aceeaşi clasăsocială cu el şi fără vreo posibilitate de a se emancipa,drept trădători de patrie ce trebuiesc exterminaţi încazul că nu se supun orbeşte directivelor clasei care s-ahotărât să se alieze cu clasele echivalente din alte ţări.Boala comunismului, în faza ei delirantă, ajunge săvorbească de naţionalism comunist, atunci când co-mandantul suprem continuă să-şi înfometeze cronic şihandicapant poporul, pentru a strânge bani ca să-i îm-prumute pe musulmani, pentru ca aceştia să-şi rafinezepetrolul înainte de a-l vinde cu profit mai mare şi a fiapoi iertaţi de cea mai mare parte din datorie de cătresuccesorii criminali, dar servind aceeaşi ideologie cuCeauşescu, plus mai multă lăcomie, imposibil deascuns faţă de cine nu-i analfabet, transformând oricepartizan într-un ticălos criminal la rândul lui, cu părţi dinpradă proporţional mai mici, desigur.

Sufăr îngrozitor că, în calitate de scriitor, când vreausă fac diagnostic şi tratament, mă văd constrâns săintru în domeniul ideologiei, care este cel mai murdarlucru din lume. Sunt disperat că nu poţi face azi politicăfără să te compromiţi, fie ca bandit şi criminal, sau cavictimă ridicolă, dacă încerci să fii cinstit. Nu m-a inte-resat niciodată politica, dar mi-ar plăcea să fie o mese-rie pe care s-o poţi practica fără să te murdăreşti.Pentru că, teoretic, politicianul căruia i-am dat votul tre-buie să fie un om în care am încredere, de la care potsă sper ce-mi convine în calitatea mea de om cinstit.

Cred c-am făcut destulă medicină răspunzând laaceastă întrebare.

– Medicină ziceţi? Fie şi… medicină!

„Pe meschini şi ticăloşi îi enerveazăireproşabilitatea mai mult decât orice defect”

– Să continuăm! Aţi scris despre cele mai alese spi-rite din cultura română a secolului trecut. Pe unii i-aţicunoscut direct (aţi fost, cum aţi menţionat mai la înce-put, medicul lui Petre Ţuţea). Că veni vorba de „diagno-stic”, v-aş ruga să-i caracterizaţi cât mai succint –folosindu-vă „ochiul clinic”! – pe Emil Cioran…

– Despre Emil Cioran am aceeaşi părere cuAle xan dru Mironescu, exprimată în volumul Calea ini-mii, tipărit la Editura Anastasia în 1998. Ca şi Mirone-scu, consider că filosoful din Răşinari are o mintegenială, cu ajutorul căreia simulează strălucit o dispe-rare pentru care a optat aflându-se în stare histrionică.A ridicat pe culmile desăvârşirii simularea autenticităţiivieţii, pe care o practică între naştere şi moarte oricebun francez. De fapt îl trădează primele două cărţi. Adebutat cu Pe culmile disperării. Corneliu Zelea Co-dreanu a citit cartea şi i-a trimis o scrisoare în careafirma: „Domnule Cioran, strălucirea minţii dumitale n-artrebui să te lase să construieşti o viziune atât de sumbrădespre viitorul neamului românesc.” Şi a urmat exalta-rea: Schimbarea la faţă a României, cea mai entuziastăviziune asupra poporului român căruia Cioran îi ura săaibă populaţia Chinei şi destinul Franţei, pe vremea

când Franţa era cam ca Statele Unite astăzi. Desigurcă pentru a verifica cele spuse de mine aici, trebuiesccitite ediţiile princeps, nu ce-a revizuit Maestrul după cea optat definitiv pentru simularea disperării.

Mircea Eliade…– Mircea Eliade a avut o minte strălucită care s-a

dezvoltat ca a lui Goethe, fără să invidieze pe nimeni,fără să poată urî, dornic să afle cât mai exact ogrămadă de lucruri cât mai bine sistematizate. Desigurcă pe meschini şi ticăloşi îi enervează ireproşabilitateamai mult decât orice defect. De aceea, în cercurile su-prarafinate, Eliade e cotat pe nedrept sub Cioran. Eu îliubesc pe Eliade, chiar dacă, după gustul meu, n-a fostsuficient de creştin. Dar să nu uităm că, tot după gustulmeu, eu însumi nu sunt suficient de creştin, ca menta-litate. Ca potenţial de jertfire, sunt totuşi mai fanatic,poate şi fiindcă nu m-am realizat mai deplin.

– Constantin Noica…– Constantin Noica a fost nu numai o minte

strălucită, ci şi un mare pedagog, un Nae Ionescu cevamai discret datorită excesului de bună creştere care i-abărbierit toate excesele şi excrescenţele artistico-trăiriste care-i dădeau atâta culoare, atâta har şi pito-resc lui Nae. L-am cunoscut bine şi l-am îngrijit în spital.Era tuberculos şi mi-este extrem de dificil să-mi imagi-nez excesele lui erotice, imposibil de evitat când suferide tuberculoză. Constantin Noica a fost un mare boier.Era atât de bine educat încât intram într-o stare deruşinare, ca şi când nu mi-aş fi făcut pantofii în ziua aia,ori de câte ori stăteam de vorbă cu el.

– Petre Ţuţea…– Petre Ţuţea este cel care mi-a şlefuit iubirea de

neam şi de Dumnezeu, care, înainte de a-l cunoaşte,în 1964, credeam că nu mai pot fi perfecţionate. Erafo arte vesel şi de regulă nu-i păsa că e genial. Era foar-te timid cu femeile, încă din prima tinereţe. Îi era ruşine,sub comunişti, că, pe vremea studenţiei, cochetase cuideile comuniste. S-a şi certat cu unii colegi degazetărie, care voiau să-i publice articolele apărute înperiodicul Stânga, unde colaborase alături dePătrăşcanu, Pandrea şi Sahia. Cred c-a fost cel mai cin-stit om pe care l-am cunoscut. Nu numai că n-ar fi pututfi duplicitar, dar era chiar incapabil de cele mai simplestrategii diplomatice, după cum nu era în stare să batăun cui sau să-şi coasă un nasture. N-am cunoscut ommai neîndemânatic decât el.

– Petre Pandrea…– Pe Petre Pandrea l-am cunoscut târziu ceva mai

bine. Îl ştiam de când a publicat amintirile lui despreBrâncuşi. Dar mai mult am stat cu el la cafenea şi lare staurantul Casei Scriitorilor din Bucureşti abia dupăce i se pusese diagnosticul de cancer hepatic şi ştia,sau numai simţea poate, că nu mai are mult de trăit.N-aş putea spune dacă îi părea rău că fusese comunistîn tinereţe, sau că nu se putea dezice complet de crezulsău iniţial, în anii bătrâneţii. În orice caz, pe comuniştiilui Ceauşescu nu-i putea suporta. Era cam taciturnatunci. Cărţile lui apărute postum le-am citit toate, m-ausurprins şi m-au bucurat extraordinar.

– Alexandru Paleologu.– Alexandru Paleologu este pentru mine omul

care -mi dă acum un curaj extraordinar. El s-a dezvoltatcu epoca, mai repede decât epoca. L-am auzit prima



dată vorbind cred că la Casa Scriitorilor din Bucureşti,când s-au comemorat cinci ani de la moartea lui IonBarbu. Ceva mai târziu, prin 1968 cred, era secretar li-terar la Teatrul Nottara. Am avut o rundă de convorbiricu el pentru un spectacol cupe, cu piese într-un act deNaghiu, Leonida Teodorescu şi mine, până la urmă eun-am fost acceptat de autorităţile cultural-educative alecapitalei. Cred că nici nu şi-a imaginat că ar fi putut sămă ajute în vreun fel. Ca lector la Cartea Româneascădevenise mult mai autonom în gândire (sau redeve-nise?). Apoi a continuat să se dezvolte la bătrâneţeîntr-un mod minunat. Cărţile lui publicate între 60 şi 80de ani sunt din ce în ce mai bune, precum cărţile publi-cate de un eseist „normal” între 20 şi 40 de ani. Săreţinem şi faptul că religiozitatea lui a sporit, de aseme-nea, constant, de la 60 la 80 de ani.

„Era loc pentru speranţă,căci nu bănuiam că prea multe părţidin schimbare vor fi înspre mai rău”

– Sunteţi foarte racordat la actualitatea românească,nu doar culturală. Cum se vede de la distanţă evoluţiapoporului român în ultimul sfert de secol de libertate şidemocraţie? Ne aflăm şi noi în situaţia lui Paul – căutămadică, precum personajul dvs. din Pieptenele lui Paul –pieptenele până chelim (dacă n-am făcut-o deja!)?

– Monologul meu Pieptenele lui Paul face partedintr-un şir de compoziţii dramatice în care „cânt”zădărnicia, inutilitatea unor zbuciumuri. Faza meadramaturgică a fost oarecum pesimistă, pentru căsituaţia politică, economică, socială, culturală etc. ocerea. Era loc pentru speranţă, căci nu bănuiam că preamulte părţi din schimbare vor fi înspre mai rău. Pentrusperanţă e loc întotdeauna, dacă ai de la natură pornirioptimiste. Pe de altă parte, „cine se arde cu ciorba suflăşi-n iaurt”. Se poate spune că e mai avantajos să speriîn mai bine, în egală măsură cu cum e mai avantajossă crezi în Dumnezeu (Pariul lui Pascal). Sunt contrapesimismului, chiar în absenţa argumentelor pentru adezvolta optimism. Toţi luptătorii contra corupţiei şi im-posturii sunt fraţii mei mai mari, pentru sănătatea şi suc-cesul cărora mă rog la Dumnezeu. Este adevărat,există o entropie, toată planeta, cu excepţia Chinei, Co-reii de Sud, Norvegiei şi a încă vreo două, trei ţări maimici, merg din rău în mai rău, dar sunt sigur că, fărănicio explicaţie raţională, speranţa într-o redresare,trăită de cât mai mulţi, poate realiza un asemenea doritprogres, împotriva ticăloşilor corupţi şi impostori. M-asurprins extraordinar victoria lui Iohannis şi, omărturisesc cu ruşine, dacă ştiam că el iese, n-aş fi statşase ore şi jumătate la coadă, la Consulatul de la Stras-bourg, ca să-l votez şi eu. Simţeam nevoia să-mi facneapărat datoria, numai în cazul în care dorinţa mealegitimă nu se va îndeplini. Vorbiţi despre libertate şidemocraţie. Dacă acest interviu apare măcar aproapeintegral, putem vorbi despre libertate. Dar atâta vremecât mentalitatea pericomunistă este tot atât de puternicăla guvernare şi în opoziţie, cred că este totuşi mai binesă vorbim despre fărâmiţarea partidului unic, decâtde spre existenţa democraţiei, a mai multor partide,ace stea fiind de fapt la noi astăzi grupuri infracţionale

organizate înconjurate de mantale de guguştiuci, fărădeosebiri doctrinare semnificative pe hârtie, în realitatedoctrina fiind ce-ar trebui să-nveţe studenţii la facultate,adică o teorie pe care liderii niciunui partid n-o cunosc,pentru a nu fi găsiţi cumva vinovaţi că n-o respectăintenţionat.

– În fine, vă rog să vă adresaţi singur o întrebare –pe care aţi aşteptat-o şi nu v-am pus-o!

– Propunerea dumneavoastră îmi dă fiori pentru căe o întrebare de interviu la angajare foarte răspândităîn Occident când râvneşti posturi dintr-o anumită cate-gorie mai acătării. Cu voia dumneavoastră, iertaţi-miipocrizia accidentală, aş prefera să vă pun eu o între-bare. Sigur, Google ştie foarte multe, dar simt căexageraţi când îl desemnaţi a toate ştiutor. Am convin-gerea că aţi mai avut şi alte „izvoare” pentru a cunoaşteo serie de amănunte despre mine. Aş putea şti careanume?

– Prietenul nostru comun, scriitorul şi editorul Nicu-lae Gheran, ascultându-ne, v-ar spune că răspundeţievreieşte – cu o întrebare!

„Orice final de operă (…) presupune un sentimentde uşurare, de regret, de nostalgie a începutului…”

– Stimate domnule dr. Mihai Neagu Basarab, ajunşila finalul dialogului nostru (pentru care vă mulţumesc,în numele cititorilor şi al meu), sunt tentată a completaprezentarea din preambul cu replica unuia dintre per-sonajele dvs. (Omul din piesa Scurtă poveste cu un su-veran zănatic): „om, pur şi simplu, când mă privesc pedinăuntru... Artist... Erou... Sfânt... Suveran înfăşurat înnimic...”. Greşesc?

– Nu greşiţi, dacă vă gândiţi la acea zădărnicieimprimată de realităţile „epocii de aur”, cum a numit-ocu convingere Octavian Paler, pesimismului meu juve-nil. Mintea mea păstrează o anume vioiciune şi unanume umor tragic, „negru”, cum i se spunea la apariţie,înainte de a fi inflamată susceptibilitatea africanilor.Orice final de operă, sau „lucrătură” artistică, presupuneun sentiment de uşurare, de regret, de nostalgie a în-ceputului, de teamă faţă de responsabilitatea sugeratăde viitorul început încă necunoscut. Trebuie să văgândiţi că exceptând piesa „România 1988”, prezentatăpublicului sub alt pseudonim în acelaşi an la München,activitatea mea de dramaturg se restrânge la perioada1966-1978. După vârsta de 32 de ani n-am mai scrisdeci decât o singură piesă de teatru. Sunt foartemulţumit că le-am putut publica până la urmă pe toate,aproape aşa cum le-am scris, chiar dacă în 1971, depildă, după „tezele din iulie”, dintr-un întreg tiraj mi s-ausmuls două pagini, două finaluri de fapt, care au trebuitoptimizate spre a căpăta o chinuită alură mai optimistărealist socialistă, de care îmi închipui că ar trebui să-mifie ruşine. Şi poate că mi-ar fi chiar, dacă mi-aş puteaaminti de vreo sinucidere în rândul celor care au exa-gerat prea tare, nesiliţi de nimeni. Ruşinându-mă, aşschimba, vorba lui Richard al III-lea al lui Shakespeare,o coroană pentru o Rosinantă. Frumuseţea artisticărezultă din faptul că nu se găseşte partener de schimb.Şi totuşi, dacă Don Quijote ar fi fost de faţă, nu se ştiedacă tragedia rămânea-n picioare.



Valsează cu gra-ţie şi cu succes întreBaia de Aramă şiSuceava, între Io-nescu şi Severin,între Facultatea deChimie şi expresio-nismul arhetipal,între pădurea de li-liac mehedinţeanăşi culorile mănăstiri-lor bucovinene,între pictură şi post-literatură, întreEr nesto Sábato şiGauguin, între poe-zie şi roman, între„Pasărea de foc” şiBrâncuşi, între Bue-nos Aires şi scufun-

data Ada-Kaleh… Pe scurt – Constantin Severin,scriitor şi artist vizual.

„Probabil toate aceste preocupări paradoxaleau ca punct comun curiozitatea mea de copil…”

– Stimate domnule Constantin Severin, în primulrând, vă mulţumesc că aţi acceptat să purtăm aceastădiscuţie. Pentru început, v-aş ruga să lămurim nişte ter-meni. Să zicem că ştiu ce este un scriitor, deci aş în-cepe prin a vă întreba ce este un artist vizual – aşacum vă prezentaţi pe cartea de vizită.

– Dacă am fi făcut acest interviu în urmă cu vreo30- 40 de ani, aş fi afirmat fără vreo urmă de îndoială căsunt un artist plastic. De câtva timp am devenit însăconştient, în urma unor lecturi captivante, de la RichardRorty şi Gilles Deleuze la Adrian Marino, că noi nu sun-tem generaţia unei schimbări de paradigmă doar peplan politic, ci şi pe plan cultural. În urmă cu 50-100 deani trăiam încă într-o epocă dominată de literatură, iarîn prezent devine tot mai clar că ne aflăm într-o erăpost-literară, cu accentul pus pe lumea vizualului. Cuunele excepţii, artiştii competitivi pe plan internaţionalsunt fascinaţi de aproape toate artele vizuale, de la pic-

tură şi artă video (fac parte, în fiecare an, din juriul Fes-tivalului Naţional Videoart, de la Colegiul „Petru Rareş”din Suceava) la instalaţii, performance sau videoinsta-laţii. Cele mai complexe forme de artă de avangardă audevenit probabil instalaţiile (show-urile) de postlitera-tură, aici aş da ca exemplu grupul Osmose din Mont-real, despre care am scris, iar marile puteri investescimens în artele vizuale, fiind conştiente că acestea con-stituie un motor de dezvoltare economico-socială. Voida un singur exemplu: în urmă cu 15 ani, Bilbao era unoraş ca Suceava, puţin cunoscut şi frecventat, ajungeauacolo doar circa 500.000 de turişti pe an, dar după ceautorităţile locale au avut inspiraţia să înfiinţeze acolomuzeul de artă contemporană Guggenheim Bilbao, înurma unui parteneriat, oraşul a crescut exploziv dintoate punctele de vedere, iar acum are circa 5 milioanede turişti anual.

Aţi reuşit în prima întrebare să surprindeţi într-o frazăaproape întreg labirintul căutărilor mele spirituale şiexistenţiale, probabil toate aceste preocupăripa ra do xale au ca punct comun curiozitatea mea decopil.

„Nu cred că aş putea fi invitat vreodatăde vreo universitate din România

să-mi expun ideile”

– O afirmaţie de mai sus – „marile puteri investescimens în artele vizuale” – mă face să deschid o paran-teză în şirul întrebărilor lămuritoare asupra termenilor.Aveţi parcă drept motto/deviză sintagma „a supravieţuiprin imaginaţie”! Pentru Suceava, pentru România îngeneral, nu cumva trimiterea la Bilbao depăşeşte…orice imaginaţie?!

Să continuăm însă! Ce este expresionismul arhe-tipal?

– Da, din nefericire corupţia aproape apocaliptică aclasei noastre politice a făcut ca Suceava şi Româniasă bată pasul pe loc, nu mai există idealuri naţionale şinici măcar un minim interes faţă de proiectele culturalede anvergură. Îmi amintesc că în urmă cu vreo 7-8 aniam organizat la Suceava împreună cu un prieten, Joa-quin Garrigos, directorul Institutului „Cervantes”, un sim-pozion internaţional cu scriitori români şi spanioli şi am

Constantin Severin

„CRED CĂ ÎNTRE POETULŞI ARTISTUL CU NUMELE MEU

EXISTĂ O PERFECTĂ CONSONANŢĂ”Interviu de Rodica Lăzărescu



solicitat o sponsorizare de la Primărie, era primul eve-niment literar de impact internaţional care avea loc după1989 în Bucovina. „Cervantes? Cine-i Cervantes ăsta?”– a ţipat primarul Ioan Lungu la telefon (ulterior a maicâştigat două mandate) şi bineînţeles că de atunci re-laţia mea cu autorităţile locale s-a încheiat.

Expresionismul arhetipal este un concept de artăpe care l-am teoretizat şi lansat în 2000-2001, pe vre-mea când aproape nimeni în lume nu vorbea desprearta arhetipală, fiind inspirat din cercetarea în profun-zime a artei unor monştri sacri precum Constantin Brân-cuşi, Paul Klee, Ion Ţuculescu, George Apostu sauOvidiu Maitec. Nu mi-a fost greu să remarc că toţi aceştiartişti de valoare universală au ceva în comun: sunt ar-tişti expresionişti (după opinia mea, „Pasărea în Spaţiu”a lui Brâncuşi este corespondentul în sculptură al fai-moasei picturi „Ţipătul” de Edvard Munch, o lucrareport-drapel a expresionismului), dar nu figurativi, ei aulucrat cu arhetipuri (simboluri universale) pentru a-şidesăvârşi viziunea. De altfel, Brâncuşi menţionează ar-hetipul în scrierile sale, semn că era un artist cultivat, lacurent cu ideile unui alt mare contemporan, Carl GustavJung. Spre deosebire de aproape toţi istoricii de artă dincomunitatea academică, convinşi că în artă avem doardouă paradigme majore, figurativul şi abstractul, eucred că există şi cea de-a treia paradigmă, chiar ante-rioară celorlalte două, arta arhetipală. Recent, am avutsurpriza plăcută să constat că, în sfârşit, un curator dela Muzeul de Artă Modernă din New York, LauraHop tman, a dedicat o expoziţie unor artişti americaniactuali preocupaţi de arta arhetipală, dar în acelaşi timpsurpriza neplăcută să aflu că tot ce am realizat timp de15 ani, pentru a impune o nouă perspectivă, nu-mi esterecunoscut de această prestigioasă instituţie de artă,nu există nicio referire la contribuţia mea, deşi dacă veţicăuta pe net peste 90% din materialele pe acest subiectau legătură cu activitatea mea. Ca să nu mai spun căexpresionismul arhetipal, un concept premiat, a devenitdeja un curent artistic de impact internaţional, cu zecide artişti din toată lumea care se regăsesc în manifestulmeu, conceput la începutul acestui secol. O fostă ex-pertă în artă de la MoMA (Muzeul de Artă Modernă) dinNew York m-a căutat pe Facebook şi mi-a scris că eraimposibil ca un curator preocupat de fenomenul arteiarhetipale să nu fi aflat de cercetările mele.

– Înainte de a mai lămuri un termen – post-litera-tura – v-aş adresa o întrebare rezultată din nemulţumi-rea exprimată mai sus. Chiar dacă Internetul anuleazădistanţele, totuşi New Yorkul e hăt, taman peste ocean(tot atât de depărtat în spaţiu pe cât e Cervantes depierdut în timp pentru pomenitul primar!). Dar aici, înţară, cât se ştie despre cercetările dvs.? Vă descopărîn compania unor artişti din numeroase ţări, lucrăriledvs. sunt publicate în diverse periodice, literare şi deartă, majore, din înşiruirea cărora numai „Vatra” e dinRomânia…

– În era realităţii virtuale nimic nu e departe, mai alesatunci când eşti interesat de o veritabilă competiţie deidei. Întâmplător sau nu, în ultimele săptămâni, de pildă,am aflat de la prietenii mei de pe Facebook mai multelucruri inedite despre activitatea directorului Muzeuluide Artă Modernă din New York decât despre cea a di-rectorului Muzeului Bucovinei... În ţară nu au fost iniţiateîncă dezbateri serioase despre expresionismul arhetipal

sau despre postliteratură/post-literatură, cele două con-cepte teoretizate şi promovate de mine, nici nu cred căaş putea fi invitat vreodată de vreo universitate din Ro-mânia să-mi expun ideile, la noi sunt promovaţi doar ceicare au diplome, nu viziuni originale. Eu mă considerun discipol fidel al maestrului Ion Ţuculescu, în opiniamea cel mai valoros reprezentat al expresionismului ar-hetipal în pictură, de aceea nu am fost preocupat să amo pregătire academică în domeniul artelor vizuale, maiales în România, unde diplomele şi titlurile se acordăpe bandă rulantă.Din acest motiv sunt conştient căm-am expus unei marginalizări, atât ca artist vizual, câtşi ca scriitor, de altfel la fel a fost tratat şi Ţuculescu întimpul vieţii, dar exact ca în cazul său marii colecţionaride artă şi casele de licitaţii compensează, prin interesullor, această atitudine nedreaptă şi îmi asigură linişteasufletească necesară creaţiei. Cunoscând din adoles-cenţă engleza şi franceza, care m-au ajutat enorm săfiu la curent cu ce se întâmplă important în lume în sferaculturii, am încercat să mă salvez printr-un fel de autoe-xil, să încerc să public mai mult în străinătate, după cem-am convins că în viaţa noastră culturală a proliferatmodelul găştilor agresive şi corupte din lumea politică;dacă doreşti să rămâi un autor independent, şansele dea te impune sunt minime. De aceea e o mare bucuriepentru mine că atât dvs., cât şi colegii dvs. de la o re-vistă atât de frumoasă şi de prestigioasă, Pro Saecu-lum, care şi-a sărbătorit de curând centenarul…numerelor, îmi acordaţi atâta atenţie, vă mulţumesc multşi vă urez La mulţi ani!

– Vă mulţumesc şi pentru aprecieri şi pentru urări!– Aproape nu mai ştiu ce este post-literatura, un

concept care îşi trăieşte de mult timp propria viaţă şieste într-o efervescentă schimbare, prin contribuţiilealtor autori şi artişti de pretutindeni, unii mai valoroşidecât mine. Îmi amintesc însă cu plăcere că în 2002,când mi-a venit ideea de a numi o realitate spiritualăatât de complexă şi de incitantă, având drept catalizatorfervoarea lecturilor din doi gânditori contemporani dragimie (filozoful francez Gilles Deleuze şi americanul Mi-chael Heim, supranumit părintele realităţii virtuale, carese numără acum printre prietenii mei), eu eram convinscă noul concept pe care l-am propus şi am încercat să-lteoretizez se referea la o nouă formă de artă, existentădeja în stare incipientă în unele centre culturale impor-tante, o artă care îngloba şi literatura, noile tehnologii,muzica sau meditaţia filozofică. Un astfel de show depostliteratură nu poate fi realizat decât de o echipă mul-tidisciplinară, alcătuită din artişti vizuali, electronişti,scriitori, muzicieni, specialişti IT, filozofi ş.a. Au trecut13 ani de atunci şi eu încă nu am avut şansa de a intraîntr-un astfel de team în România... Viziunea mea a fostînţeleasă şi împărtăşită corect mai ales în SUA, de pildăîn urmă cu opt ani mi-a scris o tânără artistă americanăde origine chineză, Lily Yang, care mi-a mărturisit căeseul meu a ajutat-o să-şi găsească un drum propriu înartă, ajutată şi de profesorii ei de la Universitatea Mas-sachussets din Boston, care au inclus eseul în biblio-grafia generală a studenţilor. După mine au venit însăalţi gânditori, precum francezul Richard Millet, care adeturnat termenul către o literatură de după literatură,în esenţa sa apocaliptică, aşa cum face în cartea sa,„L’enfer du roman. Réflexions sur la postlittérature”, pu-blicată în 2010 la Gallimard. Nu am verificat încă dacă



am fost citat în studiile sale, aşa cum au făcut alţi scrii-tori străini, ceea ce mă deranjează este faptul că ceidoi-trei scriitori români care au făcut până acum referiridespre postliteratură mă trec sub tăcere, deşi eseul afost publicat şi în limba română în revista „Vatra” sau pesite-ul „Poezie.ro”.

„Poate că peste 50 de ani se va vorbimai mult despre tehno-sensibilitate”

– Să zicem că am lămurit cât de cât termenii cu careoperaţi, iar eu nu-mi doresc să teoretizăm prea mult,deşi parcă tot v-aş mai întreba unde se află sensibilita-tea, inefabilul, emoţia, „poezia” într-o astfel de formă deartă interdisciplinară, tehnicizată, computerizatăş.a.m.d.

– Poate că peste 50 de ani se va vorbi mai mult des-pre tehno-sensibilitate; cyborgul, omul cibernetic cu im-planturi de cipuri şi programe de calculator este deja orealitate, de două sau trei decenii. Primul cyborg din is-torie este probabil Steve Mann, profesor la Universita-tea din Toronto, cel care are o experienţă de peste 30de ani în această lume apropiată de SF. Am avut o co-respondenţă cu el în urmă cu vreo 5-6 ani, se numărăprintre savanţii care mi-au apreciat eseul despre postli-teratură şi pare a fi convins că urmează într-adevăr olume post-umană, în care computerele ne vor controlape toţi. Elemente ale acestei lumi viitoare sunt lansateşi teoretizate încă de pe acum, precum „destin digital”sau „înger digital”. Sper să nu fie chiar aşa, eu cred căşi peste 50 de ani vor fi admirate şi vor coexista armo-nios toate formele de artă, de la cele preistorice la celedigitale. Şi nu este exclus ca într-o astfel de lume super-tehnicizată, emoţia în faţa unui tablou de Tonitza să fiemai intensă. Realizez acum că anterior am folosit unclişeu, preistorie, poate ar trebui să se vorbească maicurând despre istorie primordială, nu despre preistorie;frumuseţea cosmică a unui vas de Cucuteni, de pildă,încă neegalată până în prezent, ar trebui să ne facă maiprudenţi în folosirea unor cuvinte peiorative despreacea perioadă şi acele culturi şi civilizaţii enigmatice.Eu am repertoriat circa 120 de semne sacre sau litere,vechi arhetipuri ale istoriei primordiale de pe teritoriulţării noastre şi din Europa Centrală, pe care le utilizezîn compoziţiile mele ca artist, mi-am dat seama destulde repede că au o mare încărcătură estetică, de altfelmulte dintre ele au „migrat” în celebrele ii româneşti saupe porţile maramureşene. Eu sunt un primordial fascinatdin adolescenţă de arta modernă, poate tocmai deaceea în multe lucrări semnate de mine coexistă arhe-tipuri utilitare, culturale sau sacre din toate erele, aşacum au remarcat şi unii critici de artă.

„Spaţiul natal are un rol primordialîn evoluţia noastră”

– Aş vrea să aruncăm o privire „pe dinăuntrul” omuluişi artistului care sunteţi. V-aţi născut într-un târguşormehedinţean, Baia de Aramă, aţi locuit la Turnu-Seve-rin, la o azvârlitură de băţ de Ada-Kaleh, apoi aţi tăiatţara în diagonală şi aţi ajuns în „Imperiul Sacru”. De la

care dintre aceste două spaţii aparte se revendică „ma-tricea stilistică” a artistului Constantin Severin?

– Nici mie nu-mi este uşor să înţeleg de unde vin flu-xurile directoare ale creaţiei mele, cred că între poetulşi artistul cu numele meu există o perfectă consonanţă,ambii sunt expresionişti şi probabil în mod natural,de oarece pe filiaţie maternă prin venele mele curge şisânge germanic. Vâna de oltean este, de asemenea,vizibilă în tot ceea ce fac, e vorba de un anumit neas-tâmpăr existenţial, de pasionalitate mediteraneană şi decuraj (pe vremea în care lucram ca jurnalist de investi-gaţii mi-am riscat de câteva ori viaţa, pentru a apăra de-zinteresat nişte oameni simpli, striviţi de maşinăriainfernală a sistemului politico-poliţienesc care a înlocuitcomunismul după revoluţie). În ce priveşte matricea sti-listică a creaţiei mele artistice, deşi iubesc mult „ImperiulSacru”, dulcea Bucovină, cred că ar trebui să fiu deacord cu gânditorii care afirmă că spaţiul natal are unrol primordial în evoluţia noastră şi poate nu întâmplătoridolii mei în artă, Constantin Brâncuşi şi Ion Ţuculescu,s-au născut nu departe de Baia de Aramă. M-am născutlângă pădurea de liliac din Baia de Aramă, dar părinţiimei s-au mutat de acolo când aveam abia doi ani şi amamânat o viaţă, timp de 50 de ani, întâlnirea cu pădureade liliac de la Ponoare. Şi bine am făcut, fiindcă mi-amimaginat-o întotdeauna mult mai mare şi mai frumoasăca în realitate, i-am dedicat de altfel unul din primelemele poeme publicate: „toată viaţa m-am pregătit / pen-tru a vedea pădurea de liliac / din ţinutul natal / – pădu-rea de liliac adaugă / o cătuşă de rouă clarvăzătorilor –// blând poet visător al realului / teamă îmi era să nuorbesc / «orbii nu au patrie – gândeam – / doar un oraşde cărbune / o ţară se învaţă / pe linia de uimire a ochi-lor» // teamă îmi era să nu orbesc / până într-o noaptea tuturor nopţilor / hublou prin care îţi priveşti / muşcă-tura astrală: / – cândva poeţii orbeau /în piscul oglinzilor/ nu mai aveau ochi / dar vedeau cu trupul / prin respi-raţia înaltă a rănilor / dacă nu mai aveau trup / vedeaucu cerul / de parcă inimă le era o stea / iar creier sintaxacristalelor –”. Sufletul meu a fost bântuit peste 50 de anide o absenţă aurorală, pădurea de liliac, dar am făcutgreşeala să o văd şi, de atunci, nu se ştie prin ce trans-formare misterioasă a trecut interiorul meu, încât amfost obligat să renunţ la poezie. Am înlocuit parţialaceastă pierdere de suflet cu revenirea la pictură, primaiubire.

„Viaţa oricărui artist sau scriitor este presăratăcu un nesfârşit şir de pierderi şi renunţări”

– Într-adevăr, cine vă urmăreşte biografia constatăaceste părăsiri şi reveniri – pictura până la 25 de ani,poezia pentru următorul sfert de veac, cam la 50 de aniaţi revenit în forţă la şevalet şi v-aţi făcut debutul înproză cu romanul „Iubita lui Esto”. Soarta face ca şiacum să vorbim de o „pierdere” în cel mai propriu sensal cuvântului – ştiu că ating o rană încă deschisă: „Pa-sărea de foc” şi-a luat tributul?

– Ceea ce s-a întâmplat recent, în dimineaţa zilei de8 ianuarie 2015, este în primul rând tot o imensă pier-dere de suflet, „Pasărea de foc”, atât de sublim pusă penote de Igor Stravinski, unul din compozitorii mei prefe-



raţi, s-a întrupat şi a prefăcut în scrum 13 dintre tablou-rile mele cu mănăstiri din ciclul „Imperiul Sacru”, rodula sute de ore de penitenţă în faţa şevaletului şi de iubireîntru frumos. Incendiul devastator de la sediul Arhiepis-copiei Sucevei şi Rădăuţilor a făcut ca de acum înaintelucrările mele, achiziţionate de ierarhii bucovineni înurmă cu 5-6 ani, să nu mai poată fi admirate decât pesite-ul meu de artă sau în acest număr al revistei „ProSaeculum”. Mă aflam în acele clipe îngrozitoare doar lacâteva sute de metri de locul dezastrului şi am alergatîntr-un suflet, presimţeam cu acuitate că arde ceva dinsufletul meu, mă simţeam rău, şi în câteva minute m-amtrezit în apropierea IPS Pimen, stăteam amândoi muţide uimire, cu privirile întoarse în noi înşine, la 50 demetri de o uriaşă torţă cu flăcări de o intensitate atât demare, încât forfota pompierilor era inutilă. Mitul „Păsăriide foc” s-a întrupat cu şi mai multă forţă şi cu pierderiincalculabile şi în existenţa unui mare prieten şi artist,Ovidiu Maitec, al cărui atelier din Bucureşti a ars com-plet în zilele revoluţiei. Cred însă că viaţa oricărui artistsau scriitor este presărată cu un nesfârşit şir de pierderişi renunţări. O parte din făptura mea, de pildă, cea maifrumoasă şi curată, din perioada copilăriei, e scufundatăîn Dunăre, odată cu insula Ada Kaleh.

„O absenţă, în esenţă o pierdere,te poate uneori îmbogăţi spiritual şi afectiv”

– Insulă pe care, după cum citesc în revista bilingvă„Orizonturi culturale italo-române/Orizzonti culturaliitalo-romeni”, aţi început să o scoateţi la suprafaţa amin-tirii. Muncă de arheolog sufletesc, presupun. Deci ce şicine este „Străinul din Ada Kaleh”?

– „Străinul din Ada Kaleh” va fi cel de-al doilearoman al meu, îl visam de mult timp şi am început să-lscriu, cu entuziasm şi speranţă, începând din decem-brie 2010. Din martie 2011 nu am mai fost însă în staresă concep un singur rând, vreme de aproape doi ani,după ce ochii sufletului mi-au orbit în timp ce urmăreamimaginile cu acel tsunami apocaliptic din Japonia, untragic memento despre fragilitatea trecerii noastre prinaceastă lume şi despre caracterul efemer al oricăreicreaţii. Este un roman în care încerc într-adevăr să facun fel de arheologie sufletească, personajul principalfiind bineînţeles insula Ada Kaleh, mitul/paradisul exotical copilăriei mele, în jurul căreia vor gravita GiovanniEsposito, un bibliotecar, magician şi alchimist născut laNapoli, apoi prietenul meu, Omer Kadri, un fost insularcare trăieşte acum în Orşova şi, în sfârşit, scriitorul şiartistul Constantin Ionescu (un alter ego, de altfelacesta era numele meu pe primul certificat de naş-tere...). E un roman dificil, care necesită multă docu-mentare, de pildă „nemuritorul” Giovanni Esposito(prieten pe Facebook, care locuieşte acum în Australia)trăieşte pe la 1700 în Napoli, apoi în Viena şi ulterior înAda Kaleh, trimis cu o misiune secretă de Prinţul Euge-niu de Savoya al Austriei. Nu e uşor să încerci o recon-stituire a vieţii cotidiene din Napoli şi Viena în secolul alXVIII-lea, apoi să surprinzi cu acurateţe esenţa sufletu-lui colectiv al insulei Ada Kaleh, timp de peste două se-cole, până la tragedia din 1971, când a dispărut subapele Dunării. Cred că voi avea nevoie de mulţi ani şi

de răbdare şi iubire pentru a scrie această poveste şi areînvia în text un mit fondator, probabil şi pentru evoluţiamea spirituală, celelalte două fiind pădurea de liliac dinţinutul natal şi savantul Ştefan Odobleja, care locuia înTurnu-Severin pe aceeaşi stradă cu noi, Decebal. Nuştiu prin ce curios proces alchimic o absenţă, în esenţăo pierdere, te poate uneori îmbogăţi spiritual şi afectiv,te poate face mai sensibil şi mai înţelegător, mai dornicde a privi lumea cu ochii sufletului.

„O poveste de dragoste între două mari culturi”

– Trei chestiuni rezultă – vorba lui Ilie Moromete –din cele spuse mai sus! Prima ar fi că viitorul are obice-iul să se nască pe strada Decebal din Turnu-Severin. Adoua, că personajele Domniei Voastre au drept prototi-puri prieteni de-ai dvs. (fie şi pe Facebook!). Legat deaceastă a doua constatare, v-aş ruga să ne spuneţi, maiîntâi, cu Ernesto Sábato cum a fost, adică ce-a fost maiîntâi – prietenia cu Ernesto Sábato sau personajulEsto? Şi apoi, fiindcă, la rându-vă, sunteţi personaj, edrept, episodic, într-un roman – ce simte un om cândse recunoaşte/regăseşte în această inedită ipostază?

– Mai întâi a fost admiraţia mea pentru opera lui Er-nesto Sábato, încă din perioada adolescenţei. Şi fiindcăsunt un artist conceptual, în 2008 am avut ideea destulde excentrică de a imagina o poveste de dragoste întreSábato (cel care a fost întotdeauna extrem de zgârcitîn informaţii şi relatări despre viaţa sa intimă) şi o buc-vineancă, ajunsă profesoară de fizică la Universitatea

Constantin Severin - Autoportret cu înger păzitor



din Buenos Aires. I-am recitit cărţile, romane, eseuri, in-terviuri etc. în încercarea de a mă impregna de spiritua-litatea sa specială, ardentă şi cu o mare încărcăturăetică, şi m-am apucat de lucru cu o imensă satisfacţieîn momentul în care Maestrul mi-a transmis, printr-unprieten comun, vecin cu el vreme de peste 50 de ani,dramaturgul Salvador Amore, că este de acord să scriuaceastă poveste şi se bucură că devine din nou perso-naj de roman, după „Abaddón, exterminatorul”. Perso-najul Esto are biografia şi prietenii lui Ernesto Sábato,însă viaţa lui afectivă poartă desigur în mod pregnantpecetea sensibilităţii mele. Până la urmă însă cred că„Iubita lui Esto” (Editura Curtea Veche, 2010) a devenito poveste de dragoste între două mari culturi, românăşi argentiniană, deoarece aproape toate personajelesunt reale, mari creatori din cele două spaţii, de la Er-nesto Sábato, J.L. Borges, Xul Solar, Astor Piazzola laLiviu Ciulei, Alexandru Vona şi Ovidiu Maitec, pe cei dinurmă având norocul de a-i cunoaşte personal, am pu-blicat şi interviuri cu ei. Evident, fiindcă acţiunea se pe-trece în principal în Buenos Aires (oraş pe care sper să-lvizitez abia după ce versiunea în limba spaniolă va fipublicată), tangoul argentinian a devenit practic un per-sonaj principal, laitmotivul romanului.

Anterior, devenisem şi eu într-adevăr un personajepisodic în romanul „Întoarcerea huliganului”, semnatde cel mai cunoscut scriitor sucevean, Norman Manea,şi el un mare admirator al scrisului sabatian, iar în „Iu-bita lui Esto” nu i-am rămas nici eu dator. E interesantsă afli cum te văd alţii, în mod sigur acest lucru te ajutăsă te cunoşti mai bine. Limita dintre starea de a fi scriitorşi cea de a fi personaj este adeseori fluctuantă şi vagă,cei mai mulţi autori îşi varsă preaplinul în lumea luxu-riantă a ficţiunii, iar personajele o iau uneori razna şi seîntorc împotriva autorului, îi pot pune chiar viaţa în pe-ricol, cazul Salman Rushdie, un alt scriitor pe care îlapreciez mult. Chiar şi după ce am recitit dialogul nostruam avut un uşor frison: nu cumva suntem amândoi maimult personaje decât autori!?...

„Cred că pruncului născut în apropiereapădurii de liliac ursitoarele i-au dorit

să fie fermentul unui proiect majorîn arta secolului al XXI-lea”

– În fine, a treia constatare, şi anume că aveţi mirajulspaţiilor îndepărtate şi, eventual, exotice, şi nu doar înliteratură, ci şi în pictură – Tahiti ar fi un exemplu. Văplace să călătoriţi? Aţi „bătut cu pasul” locurile evocate?

– Da, îmi place mult să călătoresc, atât mie cât şi so-ţiei mele, Corina, care adoră să se ocupe de toate de-taliile unui sejur, lăsându-mi timp pentru lecturi şicreaţie, dar până în prezent nu am fost decât pe douăcontinente, în mai multe ţări din Europa şi de câteva oriîn America, la copiii noştri din Canada şi la nepoţelulMatei, care va împlini în curând 8 ani şi are deja o bio-grafie de creator, citeşte enorm de mult, desenează,scrie povestiri, joacă teatru şi cântă la pian. Uneori nuam „bătut cu pasul” locurile evocate în poezia şi prozamea, mi-am păstrat obiceiul din copilărie de a călătorişi prin lecturi sau imaginaţie, mai ales că înainte de

1989 nu am putut să obţin un paşaport. Cred că voiajunge cândva şi în Tahiti, un gest în memoria unuimare pictor pe care îl iubesc, Paul Gauguin.

– Pentru că, spre regretul meu, spaţiul acestui inter-viu, dar şi răbdarea dvs. au nişte limite, trebuie să neapropiem de final. Nu-mi reprim însă o curiozitate: întrepană (metaforic vorbind; apropo, cum scrieţi – la com-puter, de mână?) şi penel, printre videoinstalaţii şi cy-borgi, ce loc sau rost îşi are… saxofonul?

– Saxofonul din pictura „Autoportret cu înger păzitor”nu e decât un simbol al celei mai mari absenţe/pierderidin viaţa mea spirituală: incapacitatea de a învăţa săcânt la un instrument, deşi părinţii mi-au procurat în co-pilărie o vioară (pe care nu o mai am, mi-a spart-omama în cap, pe la vreo 12 ani...) şi un acordeon. Şi laşcoală, la orele de muzică, citirea notelor muzicale mise părea o operaţiune mai dificilă decât învăţarea limbiichineze, pe care o imitam uneori la vreo agapă cu prie-tenii. Am compensat probabil această pierdere prin în-cercarea de a aduce muzica în poezie şi pictură. Deobicei scriu pe diverse caiete, am câteva zeci încă dinperioada adolescenţei, cu note de lectură, poezii, proză,eseuri, dar în ultimii ani scriu uneori şi direct la compu-ter.

– Stimate domnule Constantin Severin, sunteţi uninterlocutor extraordinar – nu-mi vine să pun punct dia-logului nostru (purtat, evident, prin poşta electronică!).Şi totuşi, va trebui să încheiem (cel puţin pentru acestinterviu destinat unei reviste). Pentru final, vă propunun exerciţiu de imaginaţie. Într-o minunată pagină,E. Lovinescu îşi închipuia povestea celor cinci ursitoarecare s-au adunat în jurul leagănului pruncului Sado-veanu – prilej metaforic de caracterizare a omului şiscriitorului. Vă propun, cum ziceam, un exerciţiu de ima-ginaţie – ce or fi menit ursitoarele adunate în jurul lea-gănului pruncului Constantin într-o înzăpezită zi (saunoapte??) de 8 februarie a anului 7460 de la facerealumii, iar de la naşterea Domnului 1952??

– Îmi place să cred că pruncului născut în apropie-rea pădurii de liliac ursitoarele i-au dorit să fie fermentulunui proiect major în arta secolului al XXI-lea, un muzeudedicat Expresionismului Arhetipal, în Suceava sauBaia de Aramă. Această mişcare artistică este deja unbrand în ascensiune pe plan internaţional, a fost întâm-pinată cu entuziasm de artişti de talie internaţională,MoMA din New York încurajează artiştii americani sămeargă pe calea artei arhetipale, în curând se va lansaun site cu nouă dintre cei mai valoroşi reprezentanţi(Doru Covrig – Franţa/România, Alberto D’Assumpcao– Portugalia, Nathalie Detsch Soutworth – Elveţia, YuliaKirschner – Rusia/Elveţia, Pablo Maire – Mexic, BruceRimell – Marea Britanie, Constantin Severin – România,Fefe Talavera – Brazilia, Michal Trpak – Cehia), mai ră-mâne ca şi cei care conduc destinele culturale ale aces-tei ţări să fie conştienţi de importanţa sa, de impactul petermen lung în satul cultural global, deşi am senzaţia căacest vis se va întrupa abia peste 10-15 ani, cu o altăclasă politică. Dacă nu se va putea la noi, alţi artişti dingrupare vor găsi în mod sigur sprijin şi înţelegere în altăzonă a lumii.



Nicolae Cabel

„SINGURA «ENTITATE»PE CARE NU O DEVOREAZĂ CRONOS

ESTE VISUL...”Interviu de Rodica Lăzărescu

Regizor, redactor, producător delegat, consilier ar-tistic, director artistic, director de producţie, corector, se-cretar de redacţie, jurnalist, scriitor, membru în diversejurii de film – naţionale şi internaţionale, cadru didac-tic… Şi-a pus semnătura pe ceva mai mult de o sută defilme documentare, de scurt şi mediu metraj, pe câtevamonografii, pe nenumărate cronici de film. Dar şi pe optvolume de poeme, nuvele, confesiuni.

Într-o extrem de sumară prezentare, acestea ar fibornele activităţii profesionale a domnului NicolaeCabel. Şi totuşi, de-ar fi să caracterizez complexa per-sonalitate a acestuia, aş spune doar două vorbe: sen-timentul recunoştinţei – pentru meleagurile natale,pentru oamenii care i-au marcat devenirea, de la ceidintâi dascăli din şcoala primară până la maestrul VictorIliu.

„Pământul, ca un dar frumos...”

– Stimate domnule Nicolae Cabel, mărturiseaţiîntr-un poem: Învăţasem cândva că oamenii / se pot în-ţelege prin flori… Sunt acestea florile recunoştinţei?

– Citaţi versurile cu care „deschidea” Mircea Dinutzînsemnările Domniei Sale la cartea mea „Lăstun, sub

strigătul frunzei”... Apelam, metaforic (şi nu numai!) acelstrat temporal (la care sigur ne vom întoarce!) în careera posibil acel limbaj nonverbal, la care au... acces as-tăzi florile, copacii, iarba... La începutul anilor ’70, unţăran de pe Valea Slănicului de Buzău, Ilie Valeriu, îmispunea: „Pământul are sensibilitatea lui...” Documenta-rul meu se numea „Pământul, ca un dar frumos...” Şi cepoate fi mai plastic şi mai expresiv decât sentinţa-afo-rism al acelui ţăran, cu foarte puţină şcoală, al cărei tâlcl-am descifrat mai bine, după mai multe lecturi despre„logica viului”, entitate în care un loc primordial, dacănu cel dintâi, îl are Pământul, a cărui „siluire” a devenitirepresibilă în lumea contemporană... Visăm la un Edenîn care această exprimare metaforică să devină normăde conduită umană, morală, civică... Închipuiţi-vă, ofloare, o frunză, o ramură – ambasadori şi parolă într-uncircuit de sensibilitate/comunicare capabil să şteargă„bariere” de orice natură... Puteţi spuneutopie/distopie... Dar să lăsăm limbajele poetice să des-congestioneze tensiuni, animozităţi, superficialitate...

„Sintagma «florile recunoştinţei»este caducă pentru mine...”

– Pentru câţiva dascăli (învăţătorul ConstantinStoica şi profesoara de română din gimnaziu MariaVencov, dar şi pentru profesorii de la Colegiul buzoian„B.P. Hasdeu”) aţi montat câte o placă comemorativă,pentru un alt profesor (regizorul inegalabilei La Moaracu noroc, Victor Iliu), printre altele, aţi instituit un premiu.Vreţi să infirmaţi zicala cu recunoştinţa – floare rară?

– Trebuie din nou să vă contrazic... Şi astăzi cândam materializat gândul „conservării” memoriei celorenumeraţi, nu m-am situat pe palierul recunoştinţei co-mune (mi-ai dat, îţi dau!), să zicem... În ani, treptat, mis-a cizelat, lucid, conştiinţa faptului că fără tutelarea spi-rituală de către aceşti oameni, devenirea mea ar fi fostalta. La proporţiile muncii lor de fiecare zi, aceştia au in-



vestit în mine parte din personalitatea lor, parte din cre-zul lor de viaţă şi de omenie... Fac o confesiune maimult decât delicată... Târziu, mama mea, Violanda s-adestăinuit... Cântăriţi singuri... Unei mame, aşadar, pro-fesoara de Limba Română – Maria Vencov – îi cere săfie de acord cu înfierea copilului cel mare, adică eu, elevîn clasa a cincea... De atunci, cât a trăit, mama mea aavut un extraordinar camarad în acea profesoară,într-un fel, o soră mai mare...

Şi cu parte din profesorii Hasdeului, evocaţi şi cu alteprilejuri, am păstrat nu „floarea recunoştinţei”, ci acearevelare treptată a investirii neostentative în mine, aceea ce era mai valoros în entitatea lor spirituală. Dupăcum tot părinte spiritual, nu numai la nivelul profesiei, îlsocot şi astăzi pe Victor Iliu. Acesta a investit în mineîncredere... În mine, cel care veneam dintr-un colţ deţară, anonim, într-un Bucureşti care, atunci ca şi acum(la altă scară!) era/este rabiat de orgolii, fanfaronadă,veleitarism... Vedeţi de ce sintagma „florile recunoştin-ţei” este caducă pentru mine...

Veţi găsi în biofilmografia mea repere/testimonii întrumemoria lui Victor Iliu. În afară de plăci memoriale, lafosta locuinţă bucureşteană a acestuia, am mai montatuna la Sălişte (Mărginimea Sibiului) pe casa copilărieiacestuia, am instituit o marcă/premiu cu acelaşi nume,am emis o medalie omagială la Centenarul naşterii sale(2012) şi am determinat/contribuit la realizarea unuibust al acestuia... Şi mă laud că este, singurul pânăacum, bust al unuia din pionierii cinematografului româ-nesc şi întâiul Preşedinte al Uniunii Cineaştilor din Ro-mânia... În afara cărţilor monografice, dedicate acesteipersonalităţi, amintesc faptul că pe lângă el au ucenicit,întru rosturile filmului, Liviu Ciulei şi Lucian Pintilie şiîncă mulţi alţii...

În ceea ce priveşte recunoştinţa faţă de părinţi şi me-leagurile natale, aici raportul este consonant cu celeafirmate până acum... „Trimiterea” mea în aria Buzăului,prin Gheorghe şi Violanda, a hotărât-o acea forţă cos-mică, principiu al Universului, căreia noi, fiinţe efemere,ne adresăm/apelăm cu un cuvânt primordial – Dumne-zeu... Nu sunt habotnic, dar am simţit întotdeauna ocro-tirea de către o... mână, o aripă (de înger?!), de cătreun „gând” generos (şi prin părinţii mei!), ce m-a ajutatsă-mi păstrez un echilibru în clipe de cumpănă şi sănu-mi risipesc energia solară ce a venit constant tot dela CEL DE SUS...

– Mai avem nevoie de modele?– Modele?... Tipare?... Contagiuni?... Un raport ex-

trem de dificil... În ceea ce numim instruire/instrucţie in-fluenţele sunt fireşti, până la un anumit punct...Asimilarea este o condiţie, apoi dezvoltarea indepen-dentă, distinctă, te aşază pe un traiect al propriei expri-mări, ca entitate ce te deosebeşte în context... A-ţipropune un model pe care să-l... urmăreşti/urmezi con-stant, cu fidelitate, poate anula orice urmă de indepen-denţă faţă de ceea ce ar trebui să fie personalitatea ta,

voce unică, distinctă într-un cor... pe multe, foarte multevoci din lumea celor care aspiră la statutul de om deartă... Aş trimite la condiţia copilului care, la un momentdat, începe a se înscrie pe propriul drum în viaţă. Curăspundere plenară faţă de toate actele sale... Detalie-rea statutului de model, în aria exprimării artistice, întoate genurile, depăşeşte condiţia unui asemenea „dia-log-interviu”.

„Capacitatea şi simţul de a echivalastări, idei, emoţii…”

– Revenim la Victor Iliu, personalitate în jurul căreiase învârteşte o parte însemnată a activităţii dvs. Ce aînsemnat La Moara cu noroc pentru cinematografianoastră?

– Un aşteptat şi nesperat început de drum... Pentruconcizie şi expresivitate apelez la confesiunea semnatăde Lucian Pintilie după... urcarea în Empireu, în 1968,a mentorului său: „În fond de ce îl iubim, tot mai stărui-tor, pe măsură ce ne depărtăm de moartea lui? Pentrucă inteligenţa sa era, într-un climat ambiguu, de sărăciespirituală şi entuziasm primitiv, singura forţă critică mo-deratoare; inteligenţa sa sceptică era singurul criteriude nezdruncinat pentru cei care aspirau spre un alt ci-nematograf.”

– Să rămânem în lumea filmului. Sunteţi şi cineastşi scriitor, l-aţi avut profesor pe Victor Iliu. Care este se-cretul unei adaptări de succes? Cum se face trecereade la forţa cuvântului la puterea imaginii?

– Se cuvine să mă raportez şi la propria experienţă...În contextul în care am început munca de regizor de filmcoordonatele ideologice erau proprii sistemului... Dar nupot ignora (le-am simţit din plin!) coteriile, subterane,evident din lumea filmului acelor ani... Proiecte careeşuau din varii motive... Niciodată nu mi s-au invocatmotive de ordin financiar... Fie că un erou-femeie nuputea să aibă statut de divorţată, ceea ce era/este con-trar firescului vieţii... Şi cum o anumită lipsă de flexibili-tate din partea mea, faţă de asemenea constrângeri eramanifestă, rezultatul se deduce foarte simplu... Sau altexemplu. Apăruse prima mea carte – „Somnul pe râu”,cu girul moral al lui Marin Preda... Mi se oferea, la oCasă de Filme, un proiect ce astăzi se numeşte, ca gen,docudramă. Unul din primii factori de decizie, un reputatazi coleg cineast, avea atunci un raport mai „delicat” cufiica autorului cărţii, bază a ecranizării. Decupajul regi-zoral pe care trebuia să-l avizeze avea următorul său„enunţ”: „regizorul este şi scriitor. Să facă singur scena-riul”... Ar mai fi şi alte exemple, dar nu se cade să frizezelamentarea... Întrebării dvs., în stricto sensu, îi pot răs-punde foarte simplu. Dacă ai capacitatea şi simţul de aechivala stări, idei, emoţii (specifice prozei) în aceleaşientităţi (dar cu mijloacele specifice şi filmului) ai câşti-gat... Desigur, nu se poate ignora în niciun fel ceea ce



numim „de nervum rerum”... Închipuiţi-vă ecranizarealui Lampedusa, fără Claudia Cardinale şi Alain Delon...sau Cidul, fără Charlton Heston... Ca să nu mai amintimde costume, decoruri ş.c.l.... Revenind la lumea noas-tră, numai statutul pe care-l avea Eugen Barbu în epocăa determinat obţinerea fondurilor pentru a seconstrui/reconstrui la Buftea cartierul în care se desfă-şoară acţiunea filmului „Domnişoara Aurica”... Şi mai eceva: fidelitatea faţă de spiritul operei literare în discuţie.Ecranizarea are un statut moral. Adaptarea – un altul...A se vedea cele două rezultate care au avut acelaşipunct de plecare, romanul lui Camil Petrescu – „Ultimanoapte de dragoste, întâia noapte de război”...

– Care este – în opinia dvs. – cea mai bună adaptaredin cinematografia românească? Motivaţi, rogu-vă!

– Ar fi hazardată o astfel de ierarhizare. Ea comportăo analiză/studiu cu deosebită acribie... Îmi permit săamintesc doar câţiva autori al căror spirit a fost onoratcu eleganţă de scenarişti/regizori, fapt care a condus la„rostiri” cinematografice de referinţă: Ioan Slavici (nunumai cu „La Moara cu noroc”), Ion Agîrbiceanu, maidevreme citaţii Camil Petrescu şi Eugen Barbu... Dintrecontemporani mă gândesc la Horia Pătraşcu sau Au-gustin Buzura... Cu scuzele de rigoare pentru involun-tarele omisiuni...

Ion Popescu Gopo – „pionierîntr-un gen fără emuli în România,

dar şi fără discipoli...”

– Aţi cunoscut, aţi lucrat, aţi scris, aţi editat mono-grafii despre o serie de iluştri reprezentanţi ai cinema-tografiei româneşti. Într-un cuvânt, cum i-aţi caracterizape: Elisabeta Bostan; Liviu Ciulei; Colea Răutu; Ion Po-pescu-Gopo?

– Telegrafiez: Elisabeta Bostan – deschidere nativă,dublată de acribie profesională, spre lumea transcen-denţei proprie basmului, proprie copilăriei; Liviu Ciulei(teatru şi film), un demiurg; Colea Răutu – histrion degeniu care nu a avut totdeauna roluri pe măsura înzes-trări sale (pe alte meridiane i-ar fi eclipsat pe SpencerTracy sau Jean Gabin); Ion Popescu Gopo (ar fi pututconcura cu un Walt Disney); tot el, în lumea ficţiunii ci-nematografice, pionier într-un gen fără emuli în Româ-nia, dar şi fără discipoli...

„Un efort sisific,acum, pentru a se apropia

de mitul păsării Phoenix...”

– Că veni vorba de Gopo… Aţi propus cititorilor, în1996, o Călătorie în lumea animaţiei româneşti. Careeste astăzi starea animaţiei româneşti, de-ar fi să ne„călătorim” în lumea ei, am merge printr-un deşert?

– Mijloacele tehnice – calculatorul, 3D-ul s-au în-stăpânit pe acest gen... Îmi amintesc faptul că, pentrunoi, în România, când vedeam la televizor „Aventuri înepoca de piatră” şi aveam mărturia folosirii calculatoru-lui pentru/în animaţie, repet, faptul era uluitor... Colegii,prieteni de la „Animafilm”, trudeau pe acetofane/dese-ne, cadru cu cadru şi filmare adecvată la truka... Omuncă uriaşă, extrem de laborioasă, fascinantă... Dinpăcate, rezultatele muncii lor sunt azi la discreţia mi-croorganismelor... Ca de altfel şi cele mai bune docu-mentare... Acelaşi statut de... biodegradare le esterezervat cu... dezinvoltură miilor de alte documentare-mărturii despre un timp revolut pe care ar trebui să-l ju-decăm lucid, fără prejudecăţi „impuse” decircumstanţele istorice... Starea animaţiei româneşti?!Un efort sisific, acum, pentru a se apropia de mitul pă-sării Phoenix...

„Puntea între cele două limbajepoate deveni

extrem de rafinată…”

– Aţi realizat foarte multe documentare. Cum se îm-pacă palpabilitatea documentarului cu inefabilul poe-ziei? Câtă poezie e într-un documentar? Cineastul şiscriitorul sunt opozabili, sunt complementari?

– Inefabilul?! Îl găsim într-un fir de iarbă, într-o aripăde flutur, în saltul unei lăcuste... Adică volume, culoriîn... mişcare! Filmul, între altele, s-a născut şi din nevoiade a... conserva mişcarea... Toate acestea, ordonatedupă reguli ce pot trimite, prin asociaţii de idei, spre ostare/emoţie, înseamnă şi film documentar... Parcă sea-mănă mecanismul cu „jocul” raportului de cuvinte?!...Iar la film mai avem o „armă” secretă – sunetul. Entitatenumită coloană sonoră în care pot fi disimulate, cu rafi-nament, cuvânt, zgomot, muzică... Altfel spus o „con-strucţie” specială care a impus şi se impune prinsintagma „poetica” filmului... Şi, fără infatuare, punteaîntre cele două limbaje poate deveni extrem de rafinată,dacă nu-ţi sunt străine cele două limbaje. Primul pasl-am făcut, ca elev de liceu, în Cenaclul buzoian„Al. Sahia”, iar al doilea l-am deprins de la profesorulVictor Iliu şi l-am şlefuit în peste cele două decenii laStudioul cinematografic „Al. Sahia”... Predestinare?!

– Surâde-n ram / de vechi iluzii / acelaşi soare / ado-lescent… Cât de adolescent este (deja) septagenarulNicolae Cabel?

– Metafora din metaforă se naşte... Singura „enti-tate” pe care nu o devorează Cronos este VISUL...Onest, răspunsul la întrebarea dvs. este generat de în-săşi melancolia versurilor citate... Alt răspuns, mai doct,îl oferă Titus Vîjeu în postfaţa volumului „O cometă încuşcă”, etichetându-mă „adolescent pe viaţă”...



„Cred că în însuşi destinul meu, metaforicexistă aceste două clivaje – munte/câmpie”

– Precizaţi într-un interviu recent că tatăl se trage dinCalvini (sat în nord-vestul judeţului Buzău, mai spredeal), iar mama din Largu (aşezare din sud-estul jude-ţului, pe Valea Călmăţuiului). Sunteţi, carevasăzică, odiagonală a ţinutului buzoian, a pământului ca un darfrumos. În ce parte vă simţiţi mai atras – spre deal sauspre câmpie? Apartenenţa la acest spaţiu v-a amprentatîntr-un fel creaţia? Care e matricea stilistică a lui NicolaeCabel?

(Şi o întrebare la care puteţi răspunde sau nu! Deunde vă vine numele – Cabel?)

– Din Valea Buzăului pleacă un drum spre Vălenii deMunte... Prima comună – Calvini. De acolo a plecat bu-nicul patern, copil încă, şi a rămas într-un cătun limitrofBuzăului... Satul Calvini, după Basil Iorgulescu, a fostînfiinţat de o parte din calviniştii persecutaţi care, ajunşila Braşov, au intrat şi au coborât pe Valea Buzăului, în-temeind aşezarea pomenită... Călmăţuiul este râu-fe-nomen. Iese de sub pământ, curge ce curge, apoi seascunde în altă albie subterană, ca să se ridice din nouîn câmpie. În Câmpia Buzăului traseul său subteraneste marcat de sărături... Cred că în însuşi destinulmeu, metaforic, există aceste două clivaje –munte/câmpie. Am nostalgia lor, ştiu că acolo-mi suntrădăcinile, ancestrale... Iar dacă reţineţi că sunt născutîn noaptea dintre Scorpion şi Arcaş, „tabloul” este com-plet... Numele familiei de acolo vine... Dar el este men-ţionat şi în Dicţionarul de vechi nume româneşti...Poetul şi editorul clujean al „Cometei...”, Nicolae Mo-canu, îmi spunea că în Banat există o unitate de mă-sură – CABLĂ –, în lumea satului, pentru cereale,struguri, prune şi altele... Într-o Enciclopedie italiană aSpectacolului am găsit acelaşi nume purtat de o actriţăitaliană celebră acum câteva secole... Principalul exe-get al lui Hemingway s-a numit James Cabel; primarulDalasului în 1963 – George Cabel, general, fusese co-mandantul eşuatei debarcări din Cuba; numele apareşi cu „l” dublat şi pe genericele multor filme americane...Şi aş mai avea şi alte exemple oferite prin şi din varii in-formaţii... Ce mai, uomo universale, nu?!... Dincolo deglumă, ştiu că forţa magnetică a acelor meleaguri a avutşi are încă un „ecou” puternic în întreg spiritul meu...Este matricea ce m-a adus întotdeauna acasă... Lângămormintele alor mei, în Limba mea fără de care, spiri-tual, m-aş neantiza...

„Vine un prag, vine o zi…”

– Cum e să figurezi în Who is who în România?– Pur şi simplu... Dacă lăsăm în urmă semne/repere

se cuvine măcar consemnate, mai ales azi, când com-petiţia lui Gutenberg cu Internetul este atât de acerbă...

– O întrebare de final sau de început: eşti fericit, sauvieţii tale slugă / şi-n umilit orgoliu te-nfăşori?

– Orice om ce trăieşte, a trăit, cât de cât, onest faţăde sine însuşi, nu poate ignora „pendulul” tribulaţiilorcare conduc la această întrebare... Întrebare care, decele mai multe ori, poate rămâne fără răspuns tran-şant...

– Sigur, aceasta e întrebarea de final: aţi găsit răs-puns unei frământări: neprihănire, cine-i cel ce sunt?

– Acestei întrebări, altfel formulată, am răspuns, fărăa folosi acum aceleaşi cuvinte... Vine un prag, vine o zicând o mână nedeprinsă cu caligrafia va aşterne pedouă scânduri, în cruce, numele celui care voi fi fost...

– Vă mulţumesc, în numele cititorilor şi al meu, pen-tru aceste gânduri împărtăşite nouă şi vă doresc multăsănătate şi drum lung, cât mai lung, până la pragul,până la ziua…

– Vă mulţumesc pentru pacienţa lecturii acestor rân-duri...

10 februarie 2015


eseu


Grigore Codrescu

DESPRE UN NOBEL„FĂRĂ BIOGRAFIE ŞI PATRIE” –

HERTA MÜLLER

„Patria mea e într-un sâmbure de măr”.Herta Müller

M-am aşezat să scriu un text despre proza acesteitimişorence, laureată a premiului Nobel pentru literaturăîn 2009, dar de vreo două-trei ori m-am blocat. Acum,după ce am vizionat şi filmul Ultimele zile la TV, în caredrama naţională şi moral-psihologică germană esteprivită şi cinematografic, raportând-o la „Zidul Berlinu-lui”, am crezut că pot exprima ceva din extraordinaraforţă creatoare a acestei scriitoare, plecată din Româniala treizeci şi patru de ani, care a mai revenit în ţară dupăRevoluţia Română, dar la Ateneu dialogul cu GabrielLiiceanu a fost un semi-eşec acum vreo doi ani. D-sa amai intenţionat să-şi revadă ţara copilăriei şi a primeitinereţi în 2013, când se împlineau şase decenii de lamoartea lui Stalin, iar scriitoarea ar fi rotunjit o vârstăfrumoasă. A putut veni însă anul acesta la Iaşi, undeFestivalul Naţional de Literatură şi Traduceri a derulatun adevărat regal de personalităţi. Reluând lecturacărţilor sale şi receptându-i dialogurile, am înţeles-o şimai bine, inclusiv când a vorbit despre „laşitatateaintelectuală” şi înţelesurile sintagmei din titlu care îiaparţine: „Ţara poţi s-o iei numai pe fondul unei biogra-fii, şi biografia mea e tot atât de valabilă ca biografiaunui securist, sau a unui dictator. Dar eu am plecat, eiau rămas, şi această lipsă de egalitate, această pier-dere a biografiei, pe mine întotdeauna m-a deranjat”(după „Dilema veche”). Am revăzut, tot pentruînţelegere mai bună, şi motivaţia celebrului premiu acor-dat în 2009: „Premiul Nobel pentru literatură este acor-dat scriitoarei Herta Müller, care descrie cu lirismul eiconcentrat şi proza plină de sinceritate universul celordeposedaţi”. După toate acestea, mi-am propus ca din-tre cărţile sale, la care am avut acces, să o încununezpe cea mai bună. Nu mi-a reuşit convingător nici măcarpentru mine, căci nici presa noastră literară nu mi-a fostde ajutor. Ecourile prezenţei acestei laureate cu Nobel,tradusă în 24 de limbi, au fost palide şi întâmplătoare.Ea s-a ivit însă în spaţiul şi lumea culturii, şcolii şiuniversităţii româneşti. Se vede asta în cărţile publicate,inclusiv în gesticulaţia sa publică. Nu ne mai referim lapersonajele, mediile, psihologiile, evenimentele şisituaţiile proiectate cu o crudă sinceritate şi grotescă vi-ziune în romanele transpuse în limba română – e drept– mai ales de Nora Iuga. Acestea sunt în totalitateromâneşti, iar eforturile excelentei traducătoare sunt de

recreare, nu de traducere. Probabil şi alţi cititori au fostfascinaţi de „Încă de pe atunci vulpea era vânătorul”(1992), „Regele se înclină şi ucide” (2005), „Leagănulrespiraţiei”, „Animalul inimii” (2006) şi altele. Noi l-ampreferat pe acesta din urmă pentru cuprindereatematică, puterea metaforei şi cruzimea adevărurilor ex-primate, la care ne vom referi mai mult.

Herta Müller este, prin excelenţă, tipul de scriitorcare nu trişează nici când e în defavoarea vocii aucto-riale, are maximă credibilitate chiar prin asta, iar forţaexpresivă desfiinţează graniţele, câte pot apărea, în ex-primare, numai în sprijinul adevărului. Aceastăinternaţionalitate stilistică devine cu atât mai dificilă, cucât instanţa naratorială îmbracă mereu tripla ipostază:de erou, martor şi narator, chiar şi în secvenţele drama-tizate (dialogate). Adie un aer kafkian sau orwellian.

Cu o putere extraordinară se fixează în memorieprofilurile personajelor: Lola – colega din studenţie, ma-iorul anchetator Piele care o interoghează sadic petânăra eroină ţinută goală în faţa sa; bunicile – ceacântătoare şi cea închinătoare (care înveleşte mortul depe catafalc să nu-i fie frig); scenele din „patratul” de laCăminul studenţesc – emblematice pentru epocă; fe-meile care ascund aurul în organul sexual când vin dinţara vecină; lumea în care lucrează foştii săi colegi,Edgar – învăţătorul, Georg la prelucrarea lemnului, Kurtla abator, unde lucrătorii beau cu voluptate sângele caldde vacă; imaginile stranii cu tatăl care construieşte ci-mitire pe front, sau cântă marşurile fuhrerului, dar şi un-guroaica Margit, gazda care îl sărută pe Iisus peste totîntr-o voluptoasă şi sacră pornire.

Uneori, dincolo de sfera grotescului, al cotidianuluicare se converteşte în straniu, nu se mai întrevedenimic, din moment ce naratoarea, cu o prietenă, umblăcu borcanul cu fecale pe la poarta locuinţei securistuluisă scrie ceva; copiii băutorilor de sânge de la abator para deveni ei înşişi culpabili; maiorul Piele desface plicu-rile cu firele de păr roşcat sau brunet etc. ce fuseserăsemne între expeditor şi destinatar; iar graniţa eaglomerată de cadavrele celor care au încercat să fugăîn „lumea liberă” şi au fost executaţi de grăniceri.

Totuşi se întrevăd ori apar şi secvenţe detensionate,plăcute sau de speranţă? Da, însă pline de ambiguitate:întâlnirile erotice ale protagonistei în pădure, cu unbărbat anonim, femeia fixându-şi privirea pe bolta deazur fără sentiment sau dăruire; credinţa care circulăenigmatic că şi dictatorul va muri odată.

eseu


O ciudată metamorfoză stilistică suportă secvenţeleunor cunoscute cântece de lume, care preiau din con-text înţelesurile grave ale unei copleşitoare tristeţi cebântuia în lumea anilor ’80 în ţară. Registrul straniu-gro-tesc este, de fapt, destul de bogat, adesea preluând,prin simboluri, sensurile unei lumi în vizibilă disoluţie,ca de pildă „oile de tablă” şi „pepenii de lemn”.Memorabilă rămâne imaginea sfrânciocului: „…Glasullui se distinge de toate fluierele… sfrânciocul, când esătul, îşi continuă vânătoarea. Bătrânii se târăsc în jurultufişurilor de cătină şi fluieră. Pasărea zboară deasupracapetelor lor în tufiş şi se aşază. Nu se lasă stingherită.Îşi înfige prada liniştit în spini pentru foamea de a douazi. Ca pasărea asta ar trebui să fim, scria Georg”…

Moravurile epocii, atmosfera generată deinteracţiunea factorilor de putere se resimte peste tot:„Până şi bodega era o minciună, feţele de masă şi plan-tele, sticlele şi uniformele roşii ca vinul ale chelnerilor…

Bărbaţii se suduiau şi strigau unul la altul înainte de a-şida cu sticlele goale în cap. Când un dinte cădea pe jos,râdeau, de parcă unul şi-ar fi pierdut un nasture.” Al-teori, limpezimea de cristal şi directeţea evaluăriiintersectează enunţurile unei creatoare cum puţine auapărut în această parte a Europei: „Toţi pot fi folosiţidrept copoi, spuse Kurt, fie că au fost cu Hitler sau cuAntonescu […] La câţiva ani după Hitler toţi plângeaudupă Stalin, spuse el. De atunci îl ajută pe Ceauşescusă facă cimitire. Informatorii mici nu vor cine ştie cefuncţie înaltă în partid. Pot fi folosiţi fără jenă.” Acei citi-tori ai cărţilor Hertei Müller, care se miră că n-au detec-tat în ele vreo undă de simpatie pentru lumearomânească, ignoră faptul că descendenta şvabilorbănăţeni a fost deposedată de mai multe repere valo-rice decât românii, atât prin destinul istoric, cât şi princel politic.

Ionel Necula

PETRU URSACHE – UN POLIHISTORSAGACE ŞI LABORIOS

Am spus-o de multe ori, şi-mi face plăcere s-o repetori de câte ori am ocazia, că Petru Ursache – prin abi-lităţile sale fastuoase în probleme de etnografie şi etno-logie şi prin autoritatea cu care a optimizat cele douădiscipline – se ipostaziază ca un polihistor remarcabil şicu mare aplecare pentru lucrul bine gândit, bine făcutşi bine perspectivat. A fost, şi rostesc cu tristeţe acestfatidic perfect compus, de o hărnicie neobişnuită, cummai rar se întâmplă în vremurile noastre dinamice, cuatâtea iluzii şi amăgiri captivante. Prea suntem acapa-raţi de empirie şi rudimentar ca să ne rămână timp su-ficient şi pentru o implicare sporitoare în problemeleadânci ale rostului nostru în lume.

Cu Petru Ursache era altceva. Adoptase o manierăproprie de a-şi trăi viaţa cultural şi n-ar fi consimţit înruptul capului o despărţire de spaţiul bibliotecii. Cu avi-ditatea sa de cunoaştere şi cu apetenţa pentru tot ceînseamnă trăire cărturărească, a rămas cu toate ante-nele îndreptate spre nou, spre piaţa cărţii şi spre tot ceînsemna zbatere spirituală. Puţine fapte de cultură tre-ceau indiferente pe lângă el şi la fel de puţine rămâneaufără reacţie din partea sa, lăsate adică în neprocesaresau nedistribuite într-o constelaţie de sensuri, cumnumai el, cu polivalenţa lui fabuloasă o putea face. Aco-perea o suprafaţă culturală impresionantă şi circula cuo abilitate aşa de fastuoasă printre doctrine, cărţi şi idei,că trecea, pentru multă lume, drept un reper, un îndrep-tar şi o călăuză cu toate datele, vorba lui Patapievici, lavedere, la purtător. Cu erudiţia sa excelent sistemati-zată integra fiecare fapt de cultură într-o dioramă potri-vită, îl aşeza într-un ansamblu aşa cum aşază

constructorul piatra în temelie şi, fireşte, concluziile ex-trase de el erau totdeauna cele optime. Nu făcea culturăaleatorie, şi nu era interesat de aspectele circumstan-ţiale ale unui fenomen cultural, ci-l supunea unei viziunifilosofice autoritare, făcea apel la doctrinele cunoscute,la autoritatea unor gânditori reputaţi şi, atunci când tre-buia să-şi susţină un punct de vedere, cita copios dinlucrările acestora, ceea ce conferea depoziţiilor sale as-pect de rigoare şi de lucru temeinic aşezat.

Ceea ce surprinde cu adevărat la Petru Ursacheeste branşarea lui permanentă la piaţa cărţii şi la vitrinacu noutăţi livreşti. Recenta culegere Antropologia – oştiinţă neocolonială (Editura Eikon, 2014) confirmăîncă o dată imaginea de cărturar neobosit, mereu înpriză şi mereu interesat să ia pulsul noutăţilor literare,istorice şi filosofice. Rar se întâmplă ca un profesor uni-versitar să continue opera de investigaţie şi de infor-mare neîntreruptă chiar şi după ce şi-a câştigat oanumită faimă în mediul universitar. Se ştie doar că, lavremea lui, chiar Maiorescu a fost acuzat că nu-şiaduce informaţiile la zi şi c-a rămas statornicit în fondulde informaţii dobândit în anii formării sale intelectuale.Fără să insinuăm o generalizare imprudentă, putemspune că meteahna e veche, evidentă chiar la unii căr-turari cu firmă pretenţioasă, dar care nu-l priveşte şi pePetru Ursache, care-a făcut din profesorat o religie şin-a încetat nicio clipă să se documenteze riguros şisă-şi aducă informaţiile la zi cu tot ce se întâmpla săapară în domeniul ştiinţelor umane.

Aflu din prefaţă că volumul asupra căruia mă voi opriîn rândurile ce urmează adună între două scoarţe tex-

eseu


tele disipate de autor în revista „Convorbiri literare”,unde a ţinut şi-a alimentat o rubrică permanentă întreanii 2000-2006. Regăsim, aşadar, comentariile autoruluila lecturile sale neîntrerupte, opiniile şi punctele de ve-dere asupra unor cărţi ajunse pe masa sa de lectură. Afost, mărturiseşte autorul, şi un mod de a pune la puncto parte din bibliografia necesară cursului meu de An-tropologie (I) pe care l-am ţinut la Facultatea de Literea Universităţii „Al.I. Cuza” (p. 9).

Este Antropologia o ştiinţă colonială? Uzurpă şi se întinde expansiv peste teritorii şi ţinuturi

nelegitime? De vreme ce l-a aşezat, ca titlu, pe frontis-piciul cărţii, răspunsul autorului nu poate fi decât afir-mativ, ba chiar supralicitează precizând că, deşi îldetestă, îl consideră totuşi prea blând. Mă tem că, la adoua ediţie, va trebui rescris în acord cu gravitatea fap-telor, tolerate de noi cu regretabilă inconştienţă. Nici au-torul n-a crezut cu ani în urmă că antropologia, materiestrict descriptivă la origine şi restrânsă ca domeniu (cuantropos la bază, în rădăcină şi în tulpină) ar fi în staresă detroneze toate ştiinţele umanului, de la paleografiela muzicologie, de la medicină la estetică, să le acapa-reze teritoriile în fond bine delimitate şi inconfundabile,pentru a prelua comanda în chip dictatorial, îndepăr-tându-le la grămadă, într-o direcţie de neînţeles (p. 5).

E un punct de vedere asupra căruia se poate dis-cuta. Colonizarea ca fenomen social-istoric n-a fost po-sibilă decât acolo unde a găsit un teren slab şi unde aexistat cineva/ceva care să aştepte colonizatorul. An-tropologia nu trebuie privită precum barbarul care ase-diază cetatea cu apărare fragilă, ea poate avea şi ofuncţie de emancipare. De multe ori, acolo unde a des-cins colonistul a găsit şi adeziuni indigene, energii aflateîn aşteptare cu care a raliat pentru a desăvârşi coloni-zarea. Numai din cauza orgoliului său, Napoleon şi-airosit şansa de a coloniza Rusia. Masa de mujici răscu-laţi aştepta doar un semnal şi colosul rus s-ar fi prăbuşitsingur, cu un zgomot lugubru ce-ar fi înfiorat Europa şifără intervenţia grenadierilor.

De asta spun, colonizarea invocată de autor are maimult rolul de element într-o alcătuire binomică, lucrândîmpreună cu disciplina cucerită la construcţia unui edi-ficiu epistemic. Nu spun o noutate. În volumul postum,Experimentul şi spiritul matematic (Editura Ştiinţifică,Bucureşti, 1969), Blaga a indicat cu destulă acribie lo-gica formării cuplurilor metodologice, alcătuite în tan-dem, din două ştiinţe complementare, în scopulasumării gnoseologice a unor teritorii ontologice maistufoase. Că unul dintre cei doi termeni ai dualităţiipoate fi învestit cu funcţii dispecerale este mai mult oproblemă de orgoliu şi de eficienţă, pentru că binomulare deja atribuţiile distribuite pe componentele cupluluiepistemologic. Aşadar, antropologia poate alcătui uncuplu metodologic cu multe discipline, dar nu cred căea, antropologia, trebuie privită ca intrus uzurpator, cica parte într-o ecuaţie epistemică având ca obiect şiscop al cercetării nuanţele mai subtile ale omului şiumanităţii. De altfel, cercetarea interdisciplinară, princoparticiparea mai multor discipline la elucidarea unoraspecte mai problematice este azi unanim împărtăşită

şi pusă pretutindeni în acte comprehensive. Că şi loculcercetătorului singular este luat în zilele noastre de oechipă complexă şi eterogenă este tot o consecinţă acoparticipării mai multor specializări menite să eficien-tizeze cercetarea interdisciplinară. Chiar autorul recu-noaşte că etnologia, dar putem adăuga fără rezerve saureticenţe şi etnografia, sunt ştiinţe interdisciplinare şi re-clamă abordări din mai multe direcţii şi cu participareaunor specializări diferite. Bineînţeles că printre specia-lişti poate şi nu trebuie să lipsească antropologul, darnu în calitate de colonizator, ci de partener loial şi dis-pus, cel mult să asigure funcţia de dispecer al cercetă-rii.

De asta spun, autorul, de-ar fi reeditat, după ani (decare n-a mai dispus), acest volum, nu şi-ar fi rescristermenii discursului şi n-ar fi apelat la o recuzită con-ceptuală mai agresivă, ci ar fi confirmat nevoia coparti-cipării mai multor specializări şi în parteneriat egalpentru toate participările la investigarea fenomenuluiuman în toată diversitatea manifestărilor sale.

Dac-am socotit bine, volumul asupra căruia ne aple-căm conţine 52 de comentarii la cărţile lecturate – dis-tribuite în cinci diviziuni distincte, ceea ce ar puteaînsemna un raft burduşit de bibliotecă. În prim-plan staucărţile care reprezintă tratate, surse sau instrumente delucru. Apreciază trudnicia lui Iordan Datcu, autorul unuiexcelent dicţionar, în trei volume, al etnologilor români,şi subliniază că în cele trei volume de dicţionar este cu-prinsă întreaga etnologie românească, în toată comple-xitatea ei, de la Cantemir la cea mai nouă generaţie decercetători (p. 12).

Culegerea lui Pavel Ruxăndoiu Folclorul literar încontextul culturii populare româneşti (Editura Graişi Suflet – Cultura Naţională, Bucureşti, 2001) îi oferăprilejul unor reflecţii rezolubile şi pertinente despre cul-tura populară, care dispune de mecanisme interne defuncţionare şi-a construit ansambluri subsecvenţiale şispaţii specifice de afirmare şi-a fixat coduri de protocolşi de limbaj, prin care îşi asigură propria-i identitate(p. 13).

Reflecţii copioase mai sunt prilejuite şi de tratatul deAntropologie culturală al lui Achim Mihu, publicat laEditura Dacia din Cluj. Cartea, ţine să precizeze comen-tatorul ieşean, chiar are înfăţişarea unui tratat universi-tar de tip american, dar comentatorul nu pierde ocaziade a readuce în discuţie, de data aceasta într-o tonali-tate mai apropiată de opinia noastră, funcţia colonialăa antropologiei. Antropologia subsumează un numărmare de discipline (antropologia religioasă, antropologiafizică, sociologia, etnologia), ceea ce poate însemnaexact formarea de cupluri epistemologice, de binomurifuncţionale, în care, ce-i drept, antropologia îşi poateasuma sau i se pot încredinţa funcţii dirijorale. Şi maireţinem observaţia sagace şi pertinentă a cronicaruluică, vorbind despre culturile populare, acestea nu se uni-formizează. Ele îşi păstrează identitatea sau mor(p. 29).

Tot în această secvenţă a lucrării mai sunt comen-tate şi trei monografii apărute în anii din urmă şi cititede autor cu rigoare de specialist şi de cercetător al cul-turii populare săteşti. Este vorba de monografia Pădu-

eseu


renii Hunedoarei (Editura Fundaţiei Mirabilia, Bucu-reşti, 2004) semnată de Rusalin Işfanoni, de Cornova,apărută la Chişinău ca reconstituire a dosarului socio-logic din 1931, când a fost cercetat de o echipă com-plexă a profesorului D. Gusti şi care înfăţişează, lascară redusă, istoria tăcută şi tragică a Basarabiei, demulte ori răpită şi sacrificată (p. 44) şi de monografiaCetaşilor scrisă de Ilie Moise şi publicată sub titulaturaConfrerii carpatice de tineret. Ceata de feciori. Con-cluzia care se desprinde din aceste comentarii labo-rioase este că Şcoala de la Bucureşti întemeiată deD. Gusti poate fi luată drept reper director pentru satulde astăzi.

În sfârşit, tot în această diviziune tematică gene-roasă mai este comentată şi problema Calendarelorcare circulau prin ţările române şi care au fost analizateîn anii din urmă de Antoaneta Olteanu într-o lucrare ma-sivă de 740 de pagini, apărută la Editura Paideia. Dincomentariul lui Petru Ursache aflăm că aceste calen-dare erau, cel mai adesea nişte broşurele (tipărite,ad.n.) pe hârtie proastă şi la preţuri convenabile, la în-demâna oricui trăgea o raită prin iarmaroc şi cuprindeauîntre paginile lor şi zilele anului cu sfinţi şi sărbători, şisfaturi gospodăreşti pentru muncile curente şi înştiinţăripentru starea vremii, dar şi anecdote, păcălituri, zo-diace, pentru bună petrecere (p. 51). Petru Ursache nuezită să sublinieze apăsat travaliul imens depus de au-toarea nevoită să străbată un maldăr de documente fol-clorice pentru a selecta textele reprezentative şi a lesistematiza în ordinea strictă a ideii de calendar. Spreexemplu: răspunsurile la chestionarele lui B.P. Hasdeuvenite din 773 de sate şi cuprinse în 17000 de pagini,adică 19 volume de format mare; răspunsurile la ches-tionarele lui Nicolae Densuşianu, cel cu Dacia preisto-rică, provenind din 930 de localităţi şi adunate tot prinintermediari de Th. D. Speranţia, incluse în 8 volume şiavând 5678 pagini (p. 52). În concluzie, studiul Calen-darele poporului român reprezintă nu o sumă de ca-lendare anuale şi comerciale, ci o tipologie sistematicăşi de interes ştiinţific major (p. 54).

Ultimul comentariu inclus în această secţiune răs-frânge anuarele şi revistele de etnologie apărute în di-ferite localităţi din ţară şi din Moldova, cel mai adeseapatronate de instituţiile muzeale, care preiau şi duc maideparte tradiţiile cercetării etnologice româneşti şi îm-bogăţesc zestrea depoziţiilor privind specificul moduluide fiinţare românesc.

Petru Ursache – cronicar la retorica modului defiinţare românesc

Problema specificului românesc şi a distincţiilor carecaracterizează firea românească a fost abordată dese-ori şi cu o mare diversitate de mijloace de majoritateagânditorilor români. Mulţi dintre ei, de la Cantemir şiPompiliu Eliade la Dimitrie Drăghicescu sau Cioran,s-au aplecat asupra ideii dintr-o perspectivă oţioasă ac-centuând asupra defectelor firii româneşti, dar au fostdestui, de la Blaga la Mircea Vulcănescu, care au insis-tat asupra calităţilor noastre solare, din care şi-au extrasseva şi temeiurile gândirii lor filosofice. Se-nţelege căproblema distincţiilor care caracterizează firea româ-

nească nu este nici azi o premisă filosofică epuizată, eacontinuând să rămână în atenţia gânditorilor români şisă genereze alte şi variate poziţionări, subliniind, fireşte,fie asupra presupuselor calităţi diamantine şi galvanice,fie asupra defectelor cronice, generice şi arhetipale dinfirea românească.

Ca unul care şi-a făcut o profesiune de credinţă dincercetarea eposului românesc, a folclorului, a datinilorşi credinţelor bătrâne – ba chiar a articulat fundamen-tele unor discipline speciale, menite să adauge per-spective şi direcţii noi de cercetare etnică, precumetnografia sau etnoestetica –, Petru Ursache era, dedeparte, cel mai indicat să se pronunţe asupra exege-zelor de acest fel apărute în anii din urmă pe piaţa cărţiiromâneşti.

Un studiu semnat de Dumitru Stan, ca prefaţă la vo-lumul Introducere în etnologie şi antropologie, defapt o traducere apărută la Polirom, îi oferă autorului pri-lejul de a reveni asupra ideii că antropologia este o şti-inţă colonială. Am spus de la început că antropologiaeste o ştiinţă colonială. E un adevăr ce se referă la tre-cutul disciplinei, în epoca ei clasică. Sunt semne cănoua ei înfăţişare în sistemul disciplinelor socio-umaneo recomandă drept o ştiinţă neocolonială (p. 74). Sevede că ţinea mult la această concluzie, deşi în cuprin-sul comentariului sesizează că Dumitru Stan priveşteantropologia, etnologia şi sociologia în relaţii de trium-virat în cadrul antropologiei generale (p. 71). Este, cumse vede, în preajma ideii de cuplu epistemologic, con-stituite ad hoc pentru descrierea unor fenomene de gra-niţă, sau a celor care reclamă o participare conjugată amai multor discipline.

A revenit asupra acestei idei (neocoloniale) şi în cro-nica la Manualul de etnografie al lui Marcel Mauss,tradus în româneşte de Cristina Gavriluţă şi apărut în2003 la Editura Institutului European din Iaşi. Textul,constată cronicarul, este îmbătrânit, sub experienţa deteren prin şcoala sociologică de la Bucureşti şi prinşcoala etnografică de la Cluj, incomparabil mai bunăfaţă de ceea ce putea oferi Manualul în discuţie (p. 75).Ca de obicei, şi acest comentariu este asociat cu altelucrări înrudite tematic, face analogii şi disocieri şi caută,cum îi stă bine unui cronicar bine informat, să inducăcititorului o informare pe cât posibil completă.

O notă oarecum discordantă faţă de tematica gene-rală a cronicilor face comentariul la Articolul unu dinConstituţie, unde regăsim câteva reflecţii indelebile pri-vind conştiinţa naţională a românilor, aşa cum este sti-pulat în primul articol din Constituţia ţării noastre. Dealtfel, a remarcat pe bună dreptate şi autorul, etnopsi-hologia, ştiinţa care se pliază pe modul de viaţă al uneietnii, îi radiografiază specificul, ansamblul determinaţii-lor care îi conferă o anumită identitate şi-o distinge faţăde alte etnii şi naţionalităţi a cunoscut în epoca modernăun interes anticipat doar de gânditorul Wilhelm Wundtcare a elaborat, în 1920, tratatul de psihologie a popoa-relor (în zece volume) şi-a căutat să identifice specificulpopoarelor europene. După Primul Război Mondialmulte, să nu zic toate, etnii europene au devenit intere-sate să-şi discearnă distincţiile, să-şi radiografieze ca-lităţile şi defectele prin care se legitimează în marele

eseu


concert european şi chiar mapamondic. Petru Ursachemenţionează mai multe titluri de lucrări prin care Franţa,Germania, Marea Britanie sau Italia îşi caută distincţiileşi specificul în pandant cu alte naţionalităţi megieşe.

Gândirea românească n-a făcut nici ea excepţie, amobilizat atâta energie în această direcţie, că puţinigânditori români, mai cu seamă în perioada interbelică,au rămas nebranşaţi la idee. Cum C. Rădulescu-Motrufusese unul dintre elevii străluciţi ai lui Wilhelm Wund(se spune că magistrul german intenţiona chiar să-l re-ţină la catedră), s-a implicat tenace şi sporitor în defini-rea specificului românesc. Era convins că o etnie, decişi cea valahă, se defineşte prin trei, cel mult patru tră-sături stilistice comune: de origine, de limbă, de destinşi, eventual, de credinţă.

Petru Ursache nu trece cu vederea nici capcaneleacestor demersuri etnopsihologice care au contaminatEuropa şi, bineînţeles, România, între cele două con-flagraţii mapamondice. Este greu pentru un cercetător,chiar bine intenţionat, să ţină cumpăna dreaptă, întrecalităţile şi defectele etniei sale. Nici Pompiliu Eliade(Histoire de l`influence française en Roumanie, Paris,1898), nici Dimitrie Drăghicescu (Din psihologia popo-rului român, 1907) n-au reuşit să penduleze detaşat şiobiectiv prin complicatele labirinturi ale firii româneşti;au supralicitat aşa de copios metehnele modului româ-nesc de fiinţare, că n-a mai rămas loc şi pentru inven-tarierea calităţilor sale. Abia C. Rădulescu-Motru, înconferinţa Sufletul neamului nostru (calităţi bune şidefecte), susţinută la Ateneu în 1910, dar şi în alte lu-crări ulterioare (Naţionalismul, 1909, Românismul,1936, Etnicul românesc, 1942) va mai îndrepta câteceva din imaginea negativă unilaterală despre spiritulromânesc. Evident, prin toată această expunere desfă-şurată, comentatorul ieşean legitimează stipularea înConstituţia României a caracterului naţional al statuluiromân – o formulare care tulbură, încă, socotelile fabri-canţilor transetnici de destine care ne-au şi etichetat eu-rolaci (p. 104).

O altă carte care l-a intrigat şi asupra căreia autorulse pronunţă cu toate dovezile la vedere este cea sem-nată de George Sörös, Despre globalizare, apărută laPolirom în 2012. Trâmbiţată pe toate canalele media,ideea globalizării a devenit un subiect la ordinea zilei,asupra căruia toată lumea este dispusă să se pronunţe,chiar şi cei ce n-au înţeles nimic din subtilităţile lui.Sigur, autorul nu este un fan al fenomenului, dar scep-ticismul său manifest este matlasat cu dovezi, cu ana-lize pertinente, cu argumente. Este momentul, neavertizează, măcar acum, să ne gândim la problemelenoastre majore, cu simţ de răspundere, să ne exami-năm potenţialul nostru valoric, pentru ca internaţionali-zarea instituţiilor proprii să nu se facă numai în pagubă

Trăim într-o lume dinamică şi fracturată, fărâmiţatăîntr-o puzderie de componente distincte, conchide NicuGavriluţă în teza sa de doctorat Fractaliile şi timpulsocial (Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2003), pe carePetru Ursache o comentează apretat şi colegial suge-rându-i autorului să apeleze, în viitoarele sale dispunerieseistice, şi la fondul paremiologic românesc, undepoate găsi răspunsuri gata făcute la chestionare de ca-

binet, pe seama timpului.

Calofil prin etnoistorie şi imagologieDeşi variate, lecturile lui Petru Ursache n-au fost atât

de diversificate încât să nu poată fi grupate în câtevateme privilegiate, cele ţinute în graţie şi urmărite obse-siv, cu interesul cărturarului scrupulos şi dispus la epui-zarea lor integrală, sub aspectul cuprinderiibibliografice. Câteva dintre ele răsfrâng probleme de et-noistorie şi de imagine a specificităţii modului românescde fiinţare, cu calităţile şi beteşugurile lui generice, cro-nice şi genetice.

Una dintre ele este alcătuirea Mituri şi simboluri înEuropa Centrală, o traducere din franceză a lui LiviuPapuc care informa cititorii francezi cu elemente ale cul-turii Europei Centrale şi de Est, mai puţin cunoscute ci-titorilor galici după deceniile de funcţionare a cortinei defier. Având un fundament religios, mitului i se refuzăconotaţia istorică sau politizantă. De asta, spune co-mentatorul, comunismul nu este un mit, ci o utopie(p. 120). Ideea, creditată de autorii francezi, despre pre-supusele intenţii bune şi civilizatoare ale Ungariei pen-tru unificarea Europei prilejuieşte o replică fermă şiperfect logică din partea comentatorului. Idealul buda-pestan continuă să fie, ca în Evul Mediu, reunificareatuturor maghiarilor (p. 121). Şi mai spune Petru Ursa-che că intenţii asemănătoare pot emite şi alte etnii, pre-cum românii, sârbii sau ucrainenii, la fel de îndreptăţitesă dispecereze un ideal unificator.

Un cântec popular ucrainean despre Ştefan Voie-vod, publicat de cunoscutul slavist Petru Caraman, îlantrenează pe autor într-un comentariu laborios, cumulte prelungiri colaterale despre prigoana la care afost supus editorul în vremea lungii dictaturi comuniste,când a fost epurat din Universitate pe considerente ima-ginare. Avea această obligaţie morală: nu numai ca sla-vist, dar şi în calitate de român am crezut să sunt datorsă tratez subiectul în întregul său, pe cât posibil subtoate aspectele (p. 124). Insistăm: este vorba de uncântec în care un popor, cel ucrainean, cântă fapte şieroi de-ai altuia, vecin, de-ai celui românesc (p. 124).În conţinutul său cântecul popular evocă personalitateavoievodului moldovean dintr-o perspectivă mai puţinprezentă în alte surse. În prim-plan este o domniţă dis-pusă să accepte mâna acelui peţitor care o urmeazănecondiţionat. Competiţia dintre cei trei competitori(conducători de oşti) este strânsă, dar până la urmăeste preferat voievodul Ştefan.

Tot în acest plan problematic, al specificului româ-nesc, se înscrie şi comentariul la volumul Firea româ-nilor, alcătuit de Daniel Barbu şi publicat la EdituraNemira în 2000. În esenţa ei, cartea răspunde curiozi-tăţii noastre de la lua la cunoştinţă de modul în carene văd alţii. Regăsim în această alcătuire mărturiileunor călători străini, în trecere prin principatele române,cele mai mult abrazive şi piezişe, dar comentatorul nuse lasă dus de val şi-şi exprimă o îndoială: nu cumvaaceste răutăţi la adresa noastră pornesc de la cancela-ria maghiară ca străinii să înţeleagă motivul atrocităţilorinimaginabile comise împotriva românilor din Transilva-nia? (p. 133). Multe dintre aceste mărturii vorbesc des-

eseu


pre lipsa religiozităţii la români, ceea ce pare cel puţinciudat dacă avem în vedere martirajul lui ConstantinBrâncoveanu care a primit cu seninătate moartea înschimbul păstrării credinţei. Mai mult: polonezii şi ungu-rii nu încetează nici astăzi să afirme, cu fruntea sus, căau stat ca adevărate metereze împotriva năvălitorilor ră-săriteni, ocrotindu-i pe vestici. De ce nu ni se aplicăaceeaşi măsură? (p. 142).

Un comentariu mai astringent a redactat Petru Ur-sache la cartea lui Mircea Bălan Istoria trădării la ro-mâni, apărută în 2001 la Editura Eurostampa dinTimişoara. Ea premerge volumului Istoria beţiei la ro-mâni, apărut ulterior, la aceeaşi editură, în 2006. Citindacest comentariu, mi-am amintit că un articol asemă-nător, Renegaţii în trecutul românesc, mai scrisese,cu decenii în urmă, Arşavir Acterian – articol inclus maiapoi în volumul Cum am devenit creştin (Editura Ha-risma, Bucureşti, 1994). Mircea Bălan investigheazămărturiile extrase din diferite izvoare istorice, pentru ademonstra că pe teritoriul vechii Dacii vinul a curs în şu-voaie, dar concluzia comentatorului este că demonstra-ţia autorului cam scârţâie. Iniţiativele, priorităţile,centrele de moralitate negativă prea se amestecă. Înorice caz, cu desigur, cu probabil, cu şablonul imago-logic al râurilor de vin care se revarsă în şuvoaie pesteveacuri nu se ajunge decât la… politicale, necum la in-formaţie ştiinţifică decentă şi corectă (p. 148).

O carte interesantă, curajoasă, care pune problemenoi şi incitante în cuprinsul fiecărui capitol este Zeii deasfalt. Antropologie a urbanului, scrisă de NicolaePanea şi apărută în 2001 la Editura Cartea Româ-nească. Pliată pe un teren nou şi mai puţin cercetat, celurban, cartea lui Nicolae Panea urmăreşte evoluţiamentalităţii ţăranului care a fost transplantat la oraş şi-adevenit, prin forţa împrejurărilor, orăşean. La timpul său,Ibrăileanu observase că ţăranul devenit orăşean maiîntâi se mahalagizează. Devenit orăşean, ţăranul a ieşitdin noimele ancestrale, din cutumele statornicite istoricşi-a căpătat deprinderi noi, frecventează tribunele sta-dioanelor, iar noile relaţii constituite în condiţii de oraşau alte întemeieri. Dar, vorba comentatorului, cartea aretoate şansele să stimuleze cercetările într-o direcţiespre care antropologia românească abia începe să seîndrepte (p. 155).

Din acelaşi cadru tematic face parte şi cartea Antoa-netei Olteanu, Homo Balcanicus. Trăsături ale men-talităţii balcanice, apărută în 2004. În ansamblul ei,cartea este o pledoarie pentru dreptul la identitate al luiHomo balcanicus, cu toate însuşirile lui specifice fiindmoştenitorul de drept al valorilor elenistice şi bizantine.

Nu numai etnografii români au cercetat firea româ-nească, dar şi alţi cercetători de diferite etnii s-au inte-resat de specificul românesc şi au dat seama de ceeace au constatat. Unul dintre aceştia este Klaus Heit-mann, care a publicat în 1985, la Köln, cartea Imaginearomânilor în spaţiul lingvistic german, o cercetareserioasă, riguroasă şi binevenită pentru cei interesaţide modul românesc de fiinţare. Klaus Heitmann, con-stată comentatorul, ne dă o lecţie pe merit. Fireşte, nuera în intenţia sa, dar a găsit terenul, aşa că imagologiinoştri se cuvine să ia aminte. Nimic nu i se poate re-

proşa acestei lucrări, poate unele amănunte (p. 162).Apărută şi în traducere românească la Editura Uni-

vers în 1995, cartea autorului german este printre puţi-nele care consideră că românii nu sunt purtătorii tuturorpăcatelor lumii, că mulţi dintre călătorii străini care auscris exagerat despre români au făcut-o vădit tenden-ţios ori în necunoştinţă de cauză. Concluzia comenta-torului este că prin observaţiile sale Klaus Heitmannface adevărată operă de igienizare (p. 167).

Lucrarea este concepută în doi timpi. În prima fazăsubliniază comportamentele negative ale românilor,după impresiile călătorilor care l-au precedat pe ger-man, iar în al doilea timp identifică pe cale arhivisticărolul benefic al Hohenzolernilor în devenirea româ-nească. Ar mai fi de reţinut concluzia autorului alema-nic, reţinută şi de comentator, că românii sunt un poporcu viitor (p. 172).

Ultimul comentariu integrat în această diviziune – aetnologiei şi imagologiei – răsfrânge lucrarea coordo-nată de Vintilă Mihăilescu Vecini şi vecinătăţi în Tran-silvania, consacrată instituţiei vecinatului, crucială asocietăţii medievale transilvane. Vecinatul era o formăde asociere obştească din Transilvania, dar şi din ŢaraRomânească (Ţara Oltului, bunăoară) condusă de unrector, un custode şi un provizor realeşi anual. Ei deţi-neau cheia lăzii şi ştampila societăţii (p. 175). Se-nţe-lege că Petru Ursache nu împărtăşeşte ideeaeufemistică a cărţii – că saşii ar fi strămoşii românilor.

Condiţia românească din perspectivă etnolin-gvistică

Că limba şi etnolingvistica în general au o importanţăesenţială în descifrarea specificului unei etnii e un lucrubine statornicit printre etnologi. Limba şi legile ei dez-voltă cugetarea, spusese la vremea lui Eminescu şipână acum nimeni n-a pus la îndoială paradigma poe-tului.

Consecvent preocupărilor sale etnografice şi etno-logice, Petru Ursache, cu o hărnicie devoratoare, s-aaplecat asupra lucrărilor de acest gen şi-a extras din eletot ceea ce putea contribui la configurarea spiritului ro-mânesc şi la identificarea însuşirilor esenţiale din fireanoastră etnică. Una dintre lucrările comentate de poli-historul ieşean este Limba română în faţa Occidentu-lui, semnată de Eugenio Coşeriu. Sunt mai multe ideicatalitice şi rezolubile subliniate de comentator în mar-ginile acestei cărţi. În primul rând este reafirmată teza,cu valoare de postulat, că latinitatea constituie nucleuldin care s-a dezvoltat Europa (p. 182). În al doilea rândse precizează încă o dată şi cu toată fermitatea că limbanoastră este una dintre limbile romanice, alături de ceaitaliană, spaniolă, portugheză, franceză etc. Una dinpiesele de greutate în dezvăluirea latinităţii românei l-aconstituit corpus-ul de variante valahe la rugăciuneaTatăl nostru. Se cunosc şapte variante la această ru-găciune extrase din diverse surse documentare(p. 185).

În aceeaşi ordine de idei se înscrie şi comentariul lacartea lui Vasile Arvinte Normele limbii literare înopera lui Ion Creangă, apărută în 2002 la Editura Uni-versităţii „Al.I. Cuza” din Iaşi. Nu insistăm asupra varie-

eseu


tăţii faptelor de limbă (fonetică, morfologie, sintaxă şivocabular) aduse în discuţie, dar consemnăm şi noiconstatarea că numai în Povestea lui Harap-Alb există44 de formule paremiologice disipate în textura poves-tirii. Prin toată pledoaria sa, autorul confirmă teza luiKant potrivit căreia omul de geniu reprezintă propria luinormă (p. 192), de unde şi gestul asocierii pehlivanuluide la Humuleşti acestei categorii.

Alte reflecţii pertinente şi pline de sagacitate i-au fostprilejuite comentatorului de conferinţa lui Mihai Zamfir,ţinută la Muzeul de Literatură al Moldovei, despre spe-cificul naţional românesc, publicată mai apoi în revista„Dacia literară”. Este unul din puţinele comentarii în caretonul lui Petru Ursache capătă o notă mai acidă şi maioţărâtă. Ce anume îl nemulţumeşte pe cronicar? În pri-mul rând deducem că este partizanul formulei izvoditede C. Rădulescu-Motru, care în locul sintagmei bătăto-rite a specificului naţional folosea expresia comunitatede limbă. Apoi, mai constată comentatorul, conferenţia-rul face câteva erori de datare, încurcând deceniile deproliferare a cercetărilor în problema specificului naţio-nal. Nu trebuie pierdut din vedere nici amestecul politi-cului în această problemă, ştiind că doi dintre cei maiimplicaţi cărturari, este vorba de Mircea Vulcănescu şide Gh. I. Brătianu, au sfârşit în lagărele comuniste.

Comentatorul va reveni asupra ideii de specific na-ţional şi în articolul Suntem slavi romanizaţi – un titlusugerat de textul aceleiaşi conferinţe susţinute (maiapoi publicate) de Mihai Zamfir. Cine şi cum i-a slavizatpe români? Că românii ar fi slavi romanizaţi, că relaţiilecu popoarele nordice datează doar de la întemeiereaprincipatelor române, că slavii din sudul Dunării au mi-grat spre nord începând cu secolul al XV-lea fiind obli-gaţi de turci sunt afirmaţii pentru care un elev de liceuriscă să rămână repetent (p. 204). În plus, autorul ne-glijează o evidenţă – aceea că nu există rase pure, căistoria a amestecat neamurile între ele, iar rasa nu esteatât un concept cultural, cât unul biologic.

Paideic prin etnoliteraturăAm mai spus că Petru Ursache a rămas toată viaţa

conectat la piaţa cărţii, că trecea drept un cititor stăruitorşi fluidic şi n-ar fi acceptat vreodată să se desprindă deaceastă dulce zăbavă. Lecturile lui erau extrem de di-ferite şi diversificate, dar dincolo de varietatea lor per-spectiva etnografică şi grila etnologică urmărite de cititorerau totdeauna clare, ductile şi predictibile. Prin urmare,nu mai trebuie să ne surprindă diversitatea lecturilor luicâtă vreme azimutul din care privea fiecare lectură eratotdeauna acelaşi – fix şi invariabil. Şi nu trebuie să nesurprindă nici frecventele descinderi în literatură, pentrucă n-o făcea pentru a-şi exersa abilităţile de critic literar,ci tot aşa, din dorinţa de a găsi temeiuri noi pentru ob-sesiile sale etnologice.

Trec peste idiosincraziile sale la ideea de globalizareafirmate şi reafirmate ori de câte ori i s-a oferit ocaziaşi mă opresc la bucuria cu care salută apariţia în limbafranceză a Ţiganiadei lui Ion Budai-Deleanu, pe careo consideră un model de antropologie literară şi un mij-loc de a atrage atenţia Occidentului – deja infestat cuimagini şi opinii deformate – asupra realităţii româneşti.

Ţiganiada redevenită mai actuală ca oricând prin ver-siunea ei bilingvă reprezintă un document antropologicde interes maxim, pentru că se bazează pe realităţi is-torice incontestabile. Într-adevăr, epoca lui Vlad Ţepeşa fost eroică în sensul exact al cuvântului (p. 220).

Revine la Ion Creangă şi consideră că formula in-dusă de G. Ibrăileanu, care vedea în scriitorul humuleş-tean un Homer al românilor, poate fi reformulată subexpresia un Hesiod al românilor. Nu este numai oschimbare de repere, ci o schimbare de viziune, căciHesiod, se ştie, reconstituie o adevărată concepţie des-pre devenirea lumii. Cel puţin prin Povestea poveştilorşi prin felul cum instaurează ordinea în lume (într-o anu-mită lume), Creangă este mai aproape de Hesiod decâtde Homer.

Tot dintr-o perspectivă etnologică este recitit şi Sa-doveanu, al cărui imaginar narativ răsfrânge lumea ro-mânească în integralitatea ei, cu oameni, cu istoria şicu pitorescul ei, de parcă şi-ar fi propus special să ser-vească şi perspectiva etnologică. Sadoveanu a cuprinsca într-o enciclopedie toate formele şi domeniile deviaţă carpatină, de la domnie la biserică, de la ocupaţiilede bază ale locuitorilor la relaţiile cu vecinii, de la îm-brăcăminte la invazii armate, de la alimentaţie la sărbă-torile calendaristice, păgâne şi creştine (p. 241).

Mai insistent se apleacă Petru Ursache asupra luiPaul Goma, scriitorul cu un destin atât de incredibil, c-aşters hotarul dintre fabulos şi realitate. Ca profesionistal protestului politic, a luptat pentru demnitatea cuvân-tului fără să ţină seama de convenţiile politice, simpleînţelegeri de moment între patronii puterii şi banului(p. 247). De la Ostinato la Garda inversă sunt decu-paje narative integrabile într-o biografie unică, autorulasumându-şi fapta scriitoricească, aceea de a transcrieîn cuvânt, cu fidelitate şi curaj, fabulosul cotidian tragicşi sălbatic, oricât de incredibil ar părea în ochii cititorului(p. 247).

Din gândemele (termenul este împrumutat de laLuca Piţu) socraticului Petre Ţuţea, cel cu oroare descris, şi de ignoranţă, comentatorul ieşean se opreştela Tratatul de antropologie creştină, unde accentulpare să fie mutat de la teocentrismul biblic la antropo-centrismul mundan, deşi mai mult pendulează între ele,pentru că, se vede de departe, fabulosul înţelept refuzăcu obstinaţie fixarea în una sau alta dintre direcţii. Atransferat teologiei sarcina studierii adevărului supremşi s-a situat, prin termenii autocunoaştere şi autosal-vare într-o zonă de graniţă şi de interferenţă (p. 245).

De reţinut şi definiţia dată de Ţuţea omului, un ani-mal care se întreabă, de unde ideea omului întrebător,diferit de omul religios. Dacă omul întrebător, chiar dacăactivează ştiinţa, arta şi tehnica, trăieşte sub semnul ne-împlinirilor, omul religios, exersând revelaţia şi dogma,se împlineşte prin mântuire. Şi tot Ţuţea a fost cel carea adăugat la trinitatea kalokagathonică (adevăr, bine şifrumos) ideea de sacru, ca să poată întemeia sistemulde antropologie creştină, precizează comentatorul ie-şean.

Apariţia ediţiei complete a publicisticii religioase, di-sipată de Nae Ionescu prin publicaţiile vremii (ediţie în-grijită de Dora Mezdrea în asociere cu diac. Ioan I. Ică

eseu


jr.) este o altă ocazie pentru Petru Ursache de a facecâteva consideraţii mustoase şi pertinente. Teologia.Integrala publicisticii religioase reprezintă un semncă a venit momentul să ne întoarcem faţa, cu atenţiacuvenită, şi spre scrierile celui mai incitant, mai curajosşi mai nedreptăţit publicist din anii interbelici(p. 260- 261). Cum se ştie şi cum recunoaşte şi PetruUrsache, Nae Ionescu a fost un Socrate consacrat sti-lului oral, mânuitor iscusit al unei retorici de amfiteatru.

Lectura textului naeionescian îi oferă comentatoruluipretextul unei personale mărturisiri de credinţă. În cemă priveşte m-aş intersecta cu Nae Ionescu în direcţiaescatologică a salvării şi cu Petre Ţuţea în legătură cuadevărul de credinţă, concept de bază în marele tratatdespre omul îndumnezeit (p. 262).

Nae Ionescu a observat bine curentul viciat carebântuia printre clerici, de alunecare în treburile lumeşti.Exemplul era dat de însuşi patriarhul României care aacceptat să figureze în Consiliul de regenţă. Cum ar fiputut năbădăiosul Nae Ionescu să privească indiferentla spectacolul dislocuirii teocentrismului de antropocen-trism? Dar ceea ce sesiza Nae Ionescu la vremea sa,constată exegetul, a intrat în cursul curent. Clericii demodă nouă nu se mai jenează, împotriva multor pro-teste ale laicilor, să se cocoaţe în Parlament, să facăpolitică de partid, să se desfrâneze, să adune averi, aici,pe pământ, alături de cele mai căzute exemplare aleregnului uman. Nici în Vest lucrurile nu cunosc alt curs(p. 263).

În aceeaşi notă duhovnicească se înscrie şi comen-tariul la cartea Împăcarea Bisericii ortodoxe de PetruMovilă – un text descoperit printre manuscrisele cuvio-sului ierarh ortodox şi publicat în 2002 la Polirom în tra-ducerea lui Ştefan Lupan. Cartea conţine mici istorioareculese de Petru Movilă, multe dintre ele cu accent anti-catolic, şi restituite credincioşilor în predicile sale dinamvon. Să nu pierdem din vedere că Petru Movilă s-aimplicat în consolidarea şi dezvoltarea complexului re-ligios de la Lavra Pecerska, fapt benefic pentru izbândaortodoxiei în zonă şi, nu este exclus, pentru destinul po-litic al întregii Rusii (p. 267).

Pomelnic cu martiri şi destine frânte A treia mare diviziune a comentariilor lui Petru Ursa-

che este consacrată universului concentraţionar şi me-moriilor celor ce şi-au lăsat osemintele prin lagărelecomuniste. Găsim aici comentate mai multe lucrări evo-catoare despre martirajul unor cărturari de excelentăcalitate, a căror activitate a fost întreruptă tragic şi brutalprin înalte hotărâri de partid. Autorul denunţă teroareala care a fost supusă intelighenţia românească în vre-mea cumplitei dictaturi comuniste, dar o face tot aşa,din condiţia de lector al dezvăluirilor livreşti apărute înultimele decenii.

Una dintre ele este semnată de Liviu Papuc – LecaMorariu. Studiu monografic, apărută la Editura Timpuldin Iaşi în 2004 (la origine teza de doctorat a autorului),alta este Viaţa cărţilor lui Ovidiu Papadima, alcătuităde Dorina Grăsoiu şi apărută tot în 2004 la Editura Ves-tala – carte complexă care adună între coperţile ei nu-meroase mărturii cumulate în timp despre ceea ce ar fi

fost Ovidiu Papadima dacă realitatea românească ar ficunoscut o evoluţie normală, nepângărită de smintelibolşevice. Cele două volume, conchide şi comentatorullor, sunt destinate să-i indice lectorului contemporanmăsura şi posibila normalizare a receptării valorilor au-tentice, fie şi sub presiunea regretabilului şi irecupera-bilului dacă (p. 277-278). Altfel, continuă comentatorul,marele dacă, întruchipat în seceră şi ciocan, a clonat omulţime de alţi dacă, mărunţi şi agili, ivindu-se la totpasul (p. 274).

Mai comentează autorul cartea lui Daniel Dubuis-son, Mitologii ale secolului XX, apărută şi în traducereromânească la Polirom în 2003. Este o lucrare cu multeartificii, care induce o denigrare vădită, chiar prea vădităa lui Mircea Eliade. Desigur, comentatorul ieşean nueste intrigat de diversitatea punctelor de vedere în pri-vinţa lui Eliade, dar denunţă falsurile, artificiile, trucurileşi maniera perfidă în care este incriminat scriitorulromân. Referindu-se, bunăoară, la anul 1946, când Mir-cea Eliade a fost invitat de Georges Dumezil la secţia aV-a de la Ecole practique des Hautes Etudes, unde asusţinut două serii de conferinţe, Daniel Dubuisson vor-beşte despre numărul mic de cursanţi care audiaucur surile acestui obscur exilat român, ceea ce este in-firmat de alte surse, dar şi de faptul că puţin mai târziu,în 1949, ele vor fi publicate la Editura Payot din Paris,ca prim volum al Tratatului de istorie a religiilor. Estegreu de crezut că exilatul român făcea o treabă de mân-tuială la catedra lui Georges Dumezil. Sigur, DanielDu buisson îşi împănează filipicele cu citate selectatespecial din Isac Chira, Adriana Berger, Leon Volovici,Norman Manea, dar nu aminteşte şi de Mihail Seba-stian în memoriile căruia putea găsi şi altfel de referinţe.

O dispunere mai generoasă realizează Petru Ursa-che în marginile Cazului Anton Golopenţia prilejuit deo carte, Ultima carte (Editura Enciclopedică, 2001), da-torată fiicei cărturarului, Sanda Golopenţia. Volumulconţine dosarul procesului intentat de regimul comunistpentru vini închipuite. Surprinde mai ales francheţea de-claraţiilor date de Golopenţia în condiţii de detenţie,când continua să-şi spună gândul întreg şi neprefăcut,deşi bănuia, probabil, şi consecinţele la care se expune.A plătit cu viaţa această sinceritate a mărturiilor sale decredinţă, ca şi Sandu Tudor, Gh. I. Brătianu, Mircea Vul-cănescu, Al. Marcu sau Iuliu Maniu. Securitatea nu glu-mea cu cei ce se dovedeau integri în cadrul anchetelor.

Trec peste ultimele două secvenţe ale cărţii, ceaconsacrată Capodoperelor Mioriţa şi basmului Tine-reţe fără bătrâneţe, cărora sperăm să le dedicăm oabordare distinctă, şi cea care ne arată cât de variatăera tematica urmărită de eruditul cărturar ieşean, şi în-cheiem subliniind încă o dată foamea de lectură a au-torului, dispoziţia sa pentru o informare la zi cu tot ceeace apare nou pe piaţa noastră livrescă. Se vede de de-parte că era unul dintre cei mai informaţi universitari dela instituţia ieşeană. Din nefericire, cuminţenia, cumse-cădenia şi modestia sa proverbială l-au ţinut departe derecunoaşterile pe care le merita şi pe care nu le-a aş-teptat niciodată. M-ar bucura să aflu că posteritatea în-dreaptă câte ceva din nedreptăţile cu care l-au tratatcontemporanii.

eseu


Printre primii autori epici de la 1900, angajați în con-turarea unor interiorități epice semnificative, se numărăși nenea Iancu. După ce o lungă perioadă din activitateasa literară fusese implicat în persiflarea derutei,insuficienței și sărăciei sufletești a mahalagiului –funcționar mărunt sau mic-burghez – victimă a formelorfără fond, alienat de vârtejul modernizării pripite, câtevadin nuvelele sale vin să confirme faptul că omul de pemeleagurile carpatine are și adâncime sufletească, ecapabil să trăiască dramatic, are substanță interioară înstare să susțină diverse evoluții dramatice. Această in-vestigare a interiorității ca factor epic complex și con-tradictoriu, uneori enigmatic, apare în nuvelele O făcliede Paște sau În vreme de război. Leiba Zibal și Stava-rache Georgescu sunt învestiți cu același tip de interio-ritate cu evoluție stadială, productivă himerogenic. Subpresiunea amenințării, tensiunile se sublimează încoșmaruri extenuante, dar și acte deliberative disperatecare, în final, duc la prăbușirea în nebunie. Avem, princei doi eroi, două conștiințe care evoluează de la o re-lativă armonie interioară – oglindă a ordinii exterioare alucrurilor aflate sub control – spre stări de spaimă paro-xistice, în care conștiința trebuie să găsească soluții desalvare. Obiectul analizei va deveni tocmai mecanismulcăutării și elaborării acestor soluții fundamentale pentrusupraviețuire. În ambele cazuri, ieșirea din echilibrul in-terior inițial, expresia rutinei, a ființării inerțiale, e cau-

zată de o amenințare resimțită ca imperativă. Zibal ebulversat interior de amenințarea efectivă a lui Gheor-ghe, fosta slugă, că-l va jefui în noaptea de Paște; Sta-vrache e scos din tihna sa interioară de o amenințarepotențială: posibila întoarcere a fratelui pentru a-și re-vendica proprietățile, moștenite de hangiu, în absențadin sat a celuilalt, popa Iancu, de mai mulți ani. Slugarea și fratele nedorit – popa Iancu, căpetenia de tâlhari– devin brusc alteritatea amenințătoare pentru celedouă conștiințe ce se descoperă asediate.

Ne vom opri în cele ce urmează mai ales la modulde cristalizare a interiorității lui Zibal. Urmărind cuatenție fluxul trăirilor implicat în nuvelă vom descoperică substanța afectiv-ideatică din care se întregeșteaceastă interioritate este de fapt un ciclu deliberativ, al-cătuit din patru faze. Avem întâi o amplă etapă de eva-luare, prin retrospecție, a eșecurilor din viața lui Zibal,care includ și cearta cu sluga, amenințarea acestuia;urmează cristalizarea tensionată a unei soluții salva-toare, care nu este întrezărită de personajul victimădecât numai după ce agresorul își dezvăluie propriulplan de atac; a treia fază surprinde implicareaconștiinței în acțiunea de contracarare a primejdiei, deanihilare a agresorului prin ideea inspirată a imobilizăriibrațului ucigaș ce s-a ridicat asupra vieții sale și prin in-cinerarea acestuia; se va încheia prin bizara evaluarefinală a victoriei, ce devine simptom al prăbușirii inte-rioare a eroului. Tetrada e chiar un element decompoziție exterioară, pentru că stadiile ei acoperăchiar cele patru momente ale narațiunii.

În cazul lui Zibal, agresiunea e legată de un termenprecis, apropierea sorocului precipită procesele inte-rioare, ele nu pot divaga prea mult în incertitudine,amenințarea e trăită la nivelul conștiinței într-un ritmalert, etapizat în secvențe distincte, ce decurg logic unadin alta. Materia interioară se decantează în operații im-perative. Chiar dacă interioritatea lui Zibal devine un fluxafectiv-ideatic spectaculos, incontrolabil pentru rațiuneaeroului, aceasta nu poate stagna în staze nesemnifica-tive. Actorii scenei interioare devin spaima de o forțăanihilantă, panica în fața unei mari primejdii, pe de oparte, și impulsul conservator, instinctul de apărare, pede altă parte. Acestea sunt cele două instanțe care îșivor disputa câmpul de luptă, tabla de șah a conștiințeilui Zibal, pe care se vor confrunta argumentele. Fluxulinterior se constituie din evaluări succesive insistenteale evoluțiilor exterioare, dublate de proiecții ale

Viorel Chirilă*

I.L. CARAGIALE ŞI CONSTRUCŢIAINTERIORITĂŢII EPICE

*Absolvent al filologiei clujene (promoția 1973), ViorelChirilă este profesor de limba și literatura română la un liceuorădean. Scrie încă din anii de facultate, când debutează capoet în revista Echinox (1971). Mai înainte de toate, sedorește a fi un cititor pasionat. Fără să fi făcut din scris o me-serie, Viorel Chirilă scrie mult, foarte mult, adeseori la provo-carea amicilor, risipind de ani buni zeci de poeme și eseuriprin revistele care au bunăvoința să-l găzduiască. În primulrând, revista Familia, al cărei colaborator mai constant este,și, mai apoi, Arca, Cele Trei Crișuri, Symposion, Unu,Confluențe, Mișcarea literară, Vatra veche sau Pro Saeculum,fără să se fi învrednicit însă până acum să-și strângă într-unvolum ceva din ceea ce a publicat. Autor al unei poezii ab-stracte, într-un registru grav, cu notații reci, lapidare, de unim agism ermetizant, grefat pe experiențe existențiale funda-mentale ale omului, Viorel Chirilă se ilustrează, de asemenea,ca eseist, dovedind, în acest sens, erudiție, eleganță sobră șisiguranța intelectualului înzestrat cu o metodă critică rigu-roasă. Și-a susținut doctoratul în 2012 la Universitatea Ora-dea, cu teza Ana Blandiana – între exultanță și revoltă (2012),coordonator: prof. univ. dr. Ioan Derșidan. (Marin Iancu)

eseu


inconștientului, de factură onirică, semnificative pentrucele două pulsiuni. Spaima își caută obiectivări, în ima-gini halucinante, pe măsură, în care agresorul este hi-pertrofiat până la dimensiunea de stihie monstruoasă,demonică și invincibilă. Instinctul de conservare e im-plicat mai ales în căutarea de soluții, tactici, gesturi,obiecte care să contracareze forța și viclenia adversa-rului.

Evaluarea contextului existențial e concepută ca olungă retrospecție a etapelor mai importante din viațahangiului. Autorul ne conduce de la început spre inte-rioritatea eroului implicată în această reeditare a trecu-tului. Procesul evaluator se va întregi din fluxul liber alamintirilor legate de eșecurile sale ca hangiu de țară,visul tinereții de a lucra cândva într-o mare prăvălie dinIași, de necazurile pe care le are cu mușterii din Podeni.Se adaugă apoi o serie de evaluări și raționamente le-gate de condiția sa în acest sat de oameni ostili, cufuncție de a contura primul vector interior – frica. Bilanțulșederii aici e dezastruos: țăranii din Podeni „sunt răi șipricinași”, a avut parte numai de „ocări… batjocuri… su-duituri… acuzări de otrăvire prin vitriol…” Conștiințaface sublinieri, marchează consecințe, ierarhizează:„Dar amenințările! Amenințarea este mai grea pentruun suflet ce se clatină ușor decât chiar lovitura”. Re-memorarea aduce la lumina conștiinței insatisfacția, cepare a pune în umbră câștigul obținut din relația cu „goii”din sat. E surprins momentul când interioritate lui Zibal,apropiindu-se termenul amenințării, este invadată deimaginea agresorului, când inconștientul i-o furnizeazăvie și amenințătoare. Memoria involuntară o păstreazăvie, copleșitoare, teribilă, încât ajunge să domine, prinrepetiție obsesivă, cadrul în care e actualizat potențialulagresor: „în mintea omului prins de friguri, se repetabine [s.n.] impresia figurii lui Gheorghe, a mișcării luivrând să scoată ceva din sân și a cuvintelor luiamenințătoare. Cum se deștepta așa limpede [s.n.]acea amintire?” Memoria selectează și subliniază deta-liul definitoriu, cu potențial maxim de amenințare: figura,gestul scoaterii din sân, cuvintele pline de mânie. Firultensionat al retrăirilor interioare, favorizat și de boala defriguri, se scurtcircuitează, aducând în prim-plan lucrulcel mai grav legat de Gheorghe: amenințarea cu moar-tea. Zibal își amintește că: „Noaptea care venea eranoaptea Paștelui: scadența făgăduielii lui Gheorghe…”E nevoie de acest fond de tensiune și de imagini agre-sive pentru ca revelația copleșitoare să se poatădeclanșa. Noua achiziție privind vechea sa relație con-flictuală cu sluga, reactualizarea acestei amenințări facca universul din jurul lui Zibal să-și piardă valențele.Spațiul rural e reevaluat, acesta se impregnează de alteminusuri: singurătatea văii în care se află hanul e apă-sătoare, întunericul nopților și tăcerea din jur sunt pri-mejdioase, locul e mlăștinos și generator de boli, deaceea toată familia sa suferă de friguri. Vin și uneleproiecții utopice, cum e dorința de a scăpa de aici câtmai repede și de a se stabili în Iași. În constituireainteriorității intră și momente de trăire mai fluidă, domi-

nate de fluxul lax al frânturilor de gând, al imaginilor sin-copate, furnizate oarecum arbitrar de inconștient: „Șigândul începu să depene pe fluxul conștiinței bol-nave [s.n.] mai rar și tot mai rar și înmuind treptat for-mele și culorile închipuirilor… Gheorghe… NoapteaPaștelui…Tâlhar… Ieșii… O cârciumă în miezul târgu-lui…” Etapa evaluării include unele pendulări între tre-zie și somn, ceea ce deschide posibilitatea inserării încontext a unor secvențe de coșmar. Zibal, extenuat defriguri și de amenințarea lui Gheorghe, adoarme și îșivisează familia victimă a unei agresiuni absurde. Unnebun furios, antisemit, năvălește peste familia sa, îiucide nevasta și copilul chiar sub ochii săi și el nu poateface nimic; autoritățile, deși prezente, nu intervin niciele. Coșmarescul oniric întregește tabloul conștiințeiaflate în această situație-limită. Interioritatea e proiec-tată și în mijlocul unor procese receptive mai sofisticate,concentrându-se să rețină subiectul și problematica dindiscuțiile celor din jur. E vorba de efortul de a percepeși procesa detaliile furnizate de discuția dintre studențiipoposiți la han, despre fiziologia criminalului, pe careimaginația sa se grăbește să le încarneze în imaginealui Gheorghe. Detalierile legate de bestialitatea crimina-lului înnăscut sporesc potențialul malefic al adversaruluicu care urmează să se confrunte. Portretul generic alcriminalului, din teoria lui Cezare Lombroso (L’uomo de-linquente, 1876), la modă în epocă, specimen uman„care trebuia să reproducă în timpurile noastre caracte-rul omului primitiv și mai jos, până la carnivori”, adus îndiscuție de cei doi studenți, are ecouri la nivelulimaginației lui Zibal. Spaima îl ajută să vizualizeze„cazul de regresie”, să obiectiveze specimenul atins de„regresia” biologică în rivalul său. Conștiința timoratăreține detaliile fizice: „criminalul propriu-zis, luat ca tip,are brațele peste măsură de lungi și picioarele preascurte, fruntea îngustă și turtită, occiputul tare dezvoltat;chipul lui e de o caracteristică asprime și bestialitate,bătătoare la ochii deprinși: e un rudiment de om; e, cumam zice, fiara, care de-abia de curând a reușit să steanumai pe labele dinapoi și să-și ridice capul sus, sprecer, către lumină!” Urmează identificarea modelului ab-stract cu un exemplar din mediul său ostil. Procesul esurprins în dinamica sa specifică de raționament deduc-tiv: „Ceea ce pricepuse însă Leiba mai bine decât ori-cine, mai bine decât chiar conferențiarul, era ilustrațiaizbitoare a teoriei; cazul de reversie el îl cunoștea încarne și în oase: era portretul lui Gheorghe. Acest por-tret, din care până mai adineauri păstra numai trăsătu-rile fundamentale, i se redeștepta acum în spirit cu operfectă palpabilitate până în cele mai neînsemnateamănunte”. Secvența e montată de narator în fluxul na-rativ cu o marcată tentă ironică, semn că ar face aici oconcesie modei legate de inserările livresc-scientiste înepic. Perspectiva auctorială ușor ironică față de aceastăhibridare a epicului, care-și trădează natura, e subliniatăexpres: „Atavismul… Alcoolul cu urmările-i patologice…Apoi nevroza! Atâtea și atâtea cuceriri ale științei mo-derne… Dar cazul de reversie! Darwin… Haeckel…

eseu


Lombroso…” Ironia o regăsim și în discretele evaluărinegative ale „teoriei” inserate în drama personajului:„Zibal era departe de a fi priceput «luminoasa» teorie.Pentru întâia oară poate, în aerul umed al Podenilor, serostogoleau așa de înalte vorbe, așa de nobilesubtilități de gândire” [s.n.]. În ciuda comentariilor iro-nice la adresa procedeului epic, rezumarea detașată asubiectelor discutate, cu punctările specifice, are funcțieestetică, întregește panica hangiului determinată deapropiata confruntare cu „fiara”. Perspectiva teoriei nuface decât să intensifice valențele malefice ale slugii, înpercepția lui Zibal. În același timp, aceste punctări me-tanarative țin să sublinieze detașarea naratorului fațăde obiectul muncii sale: efortul de a inventa o interiori-tate semnificativă. Goana obsesivă după materii afec-tive inedite, după mijloacele și procedee narativeadecvate, menite a face mecanismul sufletesc verosi-mil, suscită și astfel de reacții auctoriale. Chiar dacă semai ia și peste picior, în ipostază de constructor alinteriorității, Caragiale își va duce travaliul la bun sfârșit.Seriozitatea constructivă nu are de suferit. Se vede șimai bine încrâncenarea meșterului, capacitatea sa dea se identifica, dar și de a se detașa de obiectul artisticla care trudește. Logica înlănțuirilor e riguroasă, poateprea strânsă, de aceea sunt posibile și astfel de mo-mente de declic. Ingredientele sunt dozate cu grijă: visulanticipase teoria și pregătise interioritatea eroului pentru„a pricepe… mai bine decât oricine” natura malefică aadversarului. Conștiința hangiului selectează detaliilecare fac din Gheorghe un adversar supraindividual.Acesta e perceput ca o întruchipare a urii de rasă, areîn ființa sa o pornire supraindividuală de antisemit, do-vadă că-și plănuiește răzbunarea în noaptea de Paște.Evreul e „vinovat” nu numai pentru că l-a dat afară dinslujbă, ci și pentru „păcatul” neamului său de-a fi pusumărul la crucificarea lui Isus. De aceea pedepsirea luiZibal trebuie să aibă loc tocmai în această noapte sacrăpentru creștini. Leiba resimte în jurul său presiunea an-tisemită în presupusa răutate a țăranilor din Podeni, înapelativele și gesturile lipsite de respect ale mușteriuluice-l trezește cu brutalitate din somn.

Faza proiectivă din evoluția conștiinței traumatizatecapătă în text o dimensiune la fel de consistentă. E mo-mentul pe care naratorul îl dilată cât mai mult pentru aface ca tensiunea nașterii soluției salvatoare să devinămiezul nuvelei. Îi stoarce la maximum resursele psiho-logice, face din implicarea interiorității în elaborarea de-ciziei un câmp al ezitărilor și al dibuirilor deliberative.Demersul proiectiv se concretizează lent și etapizat.Întâi operează nevoia de securitate și adăpost,precauția de a nu se expune în fața atacatorului.Aceasta duce la decizia bizară – pentru nevastă și uniimușterii întârziați – de a închide porțile hanului mai de-vreme. Instinctul de conservare intră în acțiune, punecapăt astfel stării amorfe de așteptare și frică,inerțialității, ce-l stăpâniseră toată ziua. Acesta acti-vează inițiativa proiectivă, datoria de a elabora o stra-tegie, trezește simțurile, determină mobilizarea

resurselor interne în vederea primejdiei. Scenainteriorității e eliberată de reziduurile așteptării prelun-gite și e deschisă spre proiectul de acțiune. Se naștenevoia de clarificare a modului cum va proceda, ea mo-delează direcția și fazele proiectului. Se cristalizeazăcâteva operații obligatorii. Întâi alege să-și aștepte agre-sorul camuflat în liniște și întuneric, să dea impresia căe plecat, că hanul ar fi gol. E prima soluție strategică:camuflarea într-o „absență” ar putea să anuleze intențiavindicativă a agresorului. Luându-se după liniștea și în-tunericul din han, adversarii chiar cred, la un momentdat, că nu au pe cine să se răzbune, că întoarcerea luiGheorghe s-ar părea că nu are obiect. Dar grupul se varăzgândi totuși în momentele următoare. Strategia ca-muflării nu dă rezultat pentru hangiu, agresorii revin, vic-tima nu este însă surprinsă. Camuflajul îi dă senzațiaunui avans față de rival. Hangiul dobândește ceva dinsuperioritatea și viclenia păianjenului ce-și așteaptă vic-tima la marginea pânzei întinse ca să cadă în ea. Numaiîn spațiul securizat al hanului, Leiba se va putea mobi-liza pe sine peste măsură, pentru a găsi un nou mod deoperare și resursele necesare. În ființa lui Leiba, sedeșteaptă o voință nebănuită de a fi la înălțimea primej-diei de afară. Faza proiectivă se întregește din studiulatent al mișcărilor de afară, integrarea lor într-un sce-nariu coerent. Ipotezele sale despre ce fac și ce gân-desc oamenii lui Gheorghe nu admit nicio fisură. Atențiași auzul intră în slujba nevoii de a înțelege și de a anti-cipa. Evocând momentele tensionate ale găsirii soluției,Caragiale se limitează la a urmări mai ales auzul șivăzul eroului său, cu scurte intervenții ale unor frag-mente de gândire, suficiente pentru a sugera astfel di-namica interiorității. Modul de utilizare a celor douăsimțuri devine indiciu al demersurilor interioare. Acesteaintră cu bune rezultate epice în mecanismul simptoma-tologic de sugerare a frământărilor și deliberărilor lăun-trice. E atent la fiecare manevră a atacatorilor, reținedialogurile, simularea plecării, întoarcerea discretă lapoarta hanului, efortul de a nu se da de gol. Trebuie sătreacă timp până le va înțelege modul de operare șiintențiile. Conștiința lui Leiba „citește” în cea mai deplinăliniște modul de acțiune a celor două instrumente alesede atacatori pentru penetrarea porții. Aici trebuie să gă-sească un sens, numai acest sens îl poate ajuta cu ade-vărat. O vreme acesta nu se întrezărește, iar șansasalvării e departe: „A mai gândi la scăpare?... Absurd!...”cugetă el. Naratorul înregistrează tensiunea crescândădin ființa hangiului, determinată de faptul că nu înțelegeplanul urmat de agresori, în timp ce asculta neputinciosînaintarea sfredelului în scândura uscată de stejar. Con-centrarea simțurilor e atât de puternică, încât actul per-ceptiv o ia razna, trece dincolo de ordinea fizică. Primulcare intră în derivă e auzul, începe să audă voci imagi-nare. Momentul e marcat succint, indicându-se și origi-nea acestui moment de himerogenie – instinctul deconservare, speranța. Acesta inventează dovezi că sal-varea e posibilă: sosirea miraculoasă a diligenței, carear anihila intenția de jaf a celor de afară. Speranța

eseu


crește iluzoriu, dar se stinge la loc: „Atunci, printr-uncaprițiu neexplicabil al intimelor jocuri, se produse înurechea omului dinăuntru foarte tare și lămurit: «Leiba!sosește diligența!» Era neîndoios glasul Surei… Ocaldă rază de speranță… un moment de fericire… esteiar un vis!…” În oglindă cu pulsiunea instinctului conser-vator, e proiectat ecoul himerogen al spaimei: hipertro-fierea sfredelului agresor până la dimensiuni stihiale.Acum văzul iese din cadrele realului pentru a avertizaconștiința de primejdia insurmontabilă: „În creierul careardea, imaginea sfredelului lua niște dimensiuni nemai-închipuite. Unealta, învârtindu-se mereu, creștea la in-finit, și borta devenea tot mai mare și mai mare […],încât, în cadrul ei rotund, monstrul putea s-apară în pi-cioare fără să se aplece”. Naratorul încearcă să dea unsens rațional derivei senzoriale, aberațiilor perceptive,fenomenul e pus pe seama încordării exacerbate:„Ceea ce se petrecea în acel creier ieșea din sfera gân-dirii umane: viața se ridicase la o treaptă de exaltare dincare toate se vedeau, se auzeau, se pipăiau enorme,de proporții haotice”. E o intervenție naratorială ce puneaccent pe exacerbare, pe unicitatea tensiunii psihice,ce duce la himerogenie. Pendulând între percepția ri-guroasă și momente de halucinație, creierul lui Zibalintuiește totuși planul celor de afară: vor fi patru găuricare urmează a fi unite de tăieturile fierăstrăului și apoidecuparea unei bucăți de scândură, pe unde mânadușmană să deschidă apoi poarta. Operațiile sfredeluluiși ale „heresteului” urmează liniile anticipate de brusciluminatul creier al lui Leiba. De la acest punct, nimic numai contrazice așteptările sale. Planul agresorului și alcelor de afară urmează pas cu pas strategia anticipatăde victimă. Capacitatea anticipativă îi dă lui Zibal bruscsiguranță de sine, puterea de a se ridica deasuprasituației. Nu se mai mișcă într-un cadru-capcană gânditde Celălalt, cum i se întâmplase până acum, deodatăare senzația că ține toată situația în mână. Abia acumurmează momentul de răscruce al deliberării: găsireasoluției veritabile, partea majoră a deliberării. Precauțiahangiului dă roade, deși aflat la întuneric, Zibal „vede”de după poarta grea de stejar toate mișcările tâlharilorde afară: „«Mai sunt trei», gândi Leiba, și cu precauțiacelui mai încercat vânător, intră binișor în dugheană”.Din victimă, devine vânătorul celor de afară. Detaliilemanevrelor de afară nu-i mai pot provoca surprize, elpoate să-și elaboreze în siguranță propria strategie deapărare. „Mintea” omului agresat, dar care înțelege con-textul, găsește, în fine, soluția de a-și învinge adversa-rul. Ultima fază a momentului proiectiv se întregeșteabia acum: va aștepta ca brațul inamic să pătrundă în-ăuntru și-l va imobiliza cu un laț tocmai când va căutasă activeze mecanismul de blocare a porții. Naștereasoluției e semnalată de vocea narativă, fără a fi deta-liată. Simpla ei mențiune face ca „saltul” comprehensivdin interior să rămână destul de enigmatic pentru cititor.Efectul său imediat este progresul paradoxal de laspaima maladivă la stăpânirea de sine, ce dă naștereunui nou raport de forțe, favorabil victimei. Această

evoluție e surprinsă de vocea narativă ca o metamor-foză interioară misterioasă. Momentul capătă valoareaunei veritabile iluminări: „Se petrece atunci în aceastăființă un fenomen ciudat, o completă răsturnare; tremu-rătura lui se opri, abaterea dispăru, și figura-i, descom-pusă de o atât de îndelungată criză, luă o bizarăseninătate”. Seninătatea bizară nu poate fi decâtconsecința găsirii unei soluții, fie ea și monstruoasă,pentru impasul în care se afla. Intuirea planului urmatde Ceilalți îl face pe Zibal un om puternic, sigur de sine:„El se ridică drept, cu siguranța bruscă a unui om să-nătos și puternic, care merge la o țintă lesne de ajuns”.

Etapa implicării conștiinței în acțiune e mai concen-trată, transpunerea proiectului de imobilizare a brațuluiucigaș e urmărită prin gesturi ce sugerează sentimentulde stăpânire a lucrurilor. Capcana întinsă de Zibal luiGheorghe este mai ingenioasă decât cea concepută deslugă pentru fostul stăpân. A doua va ieși învingătoare.Mâna uzurpatoare e prinsă cu lațul, înainte să ajungăla bârna care bloca poarta. Zibal are timp suficient săpregătească ochiul frânghiei, să fixeze brațul și să-ltragă instantaneu înăuntru. Momentul e surprins dinperspectiva lui Zibal, constatările și aprecierile sunt alelui. Este evidentă satisfacția provocată de derularea ri-guroasă și rapidă a planului propriu. Bucuria reușitei edublată de răcnet, unul „de triumf”, opus celui „de pier-zanie”, scos de adversarul său. Eroul evalueazătotodată corect situația de moment: îngenuncherea ata-catorului, reușita anihilării brațului amenințător și dispe-rarea din tonul acestuia: „Într-o clipă operația fusesegata… Două răcnete o însoțiră, unul de pierzanie, altulde triumf: mâna era «țintuită pe loc»”. Surpriza pregătităhangiului, în miez de noapte, de către sluga ticăloasăse va transforma într-o surpriză fatală pentru agresor.Momentul subsecvent victoriei e modelat de un difuzcomplex de superioritate al învingătorului. Înțelege re-pede că Gheorghe a fost abandonat, tovarășii lui aufugit, iar ticălosul a rămas în mâinile sale. În logicaînvingătorului se impune dorința de răzbunare,combinată cu o pulsiune sadică de a-l chinui pe măsuratraumelor îndurate de el însuși. Secvența e marcată deo bizară dinamică a privirii, cu rol de a traduce indirectprocesul de prăbușire interioară, ieșirea lui Zibal dingranițele raționalității. Și această ruptură din conștiințaeroului rămâne nemotivată. Explicația urmează s-oconstruiască cititorul. Naratorul se mulțumește să sem-naleze noul stadiu prin limbajul ochilor: „La vedereaacestui fenomen, Zibal tresări… prin ochii lui scăpăraseo inspirație excentrică. Începu să râdă cu un hohot carezgudui bolta gangului”. Privirea, ce urmărise cu oconcentrare unică manevrele sfredelului și ale„herestrăului”, pentru a descoperi în ele un sens, arămas fără obiect după imobilizarea inamicului. Totuși,impulsul sadic reactivează rolul privirii, ea capătă acumo bizară funcție contemplativă, trebuie să savurezespectacolul cărnii ce se mistuie sub flacără. În ochii lui,fosta slugă nu mai este decât un specimen subuman,ucigașul înnăscut pe care societatea ar fi trebuit să-l eli-

eseu


mine din sânul ei de multă vreme. N-au făcut-oautoritățile, o va face el acum. Leiba își asumă clar rolulde justițiar, în locul autorităților, în care nu mai are în-credere, după cum sugerase și evoluțiile din coșmarulsău. Se dezvăluie în același timp și fondul de ură acu-mulat ani de zile de victimă. Leiba învingătorul are acumocazia de a-și da pe față ura depozitată în inconștient.El urăște din spaimă, iar spaima cronicizată dă urii salefață de „goi” o intensitate nouă, sporește pofta derăzbunare față de agresor. Ființa sa vulnerabilă ecapabilă deodată să emane o ură sadică, ce se va con-centra doar asupra mâinii care i-a dorit moartea. Deșiimobilizată și inofensivă, mâna intrată fraudulos în in-cinta sa devine obiectul fixației sale punitive. Ea trebuietrecută prin supliciul focului, trebuie să sufere până lalichidarea celui căruia îi aparținuse. O ură fanatică, deinchizitor, stăpânește conștiința hangiului în acesteclipe. Fanatismul eroului se traduce în această preocu-pare bizară de a traumatiza cu metodă mâna inamică.Nu iese în drum să-l înfrunte pe adversar în întregulsău, se mulțumește cu puținul mâinii ce a cutezat săintre în perimetrul său. Partea de afară o ignoră, Gheor-ghe întreg i se pare inabordabil. Dușmanul trebuie ani-hilat pe bucăți. Hangiul e puternic numai la adăpostulporții ferecate. Va sta ore întregi să studieze spectacolultorturii, al confruntării focului cu țesutul cărnii. Când eperturbat de soție, cere să nu fie deranjat. Torturasadică devine pentru conștiința sa în disoluție altcevadecât este, un fel de spectacol compensativ. Umilințaîndelungată vrea o compensație, un spectacol care să-irecompenseze suferințele. Recompensa o oferă tabloulinedit al disoluției carnale și, în egală măsură, de ino-fensivare a mâinii dușmane, prin carbonizare. Nu știmce vede, nici ce gândește călăul de ocazie, naratorul nelasă doar șansa de-a presupune că firul său reflexiv s-aîntrerupt, relațiile sale cu realul au încetat.

Evaluarea situației finale survine numai dimineața,când „goii” se întorc de la procesiunea religioasă cufăcliuțe de Paște aprinse în mâini. Soția deschidepoarta hanului, iar sătenii descoperă încercarea de jafși consecințele ei tragice. Abia acum eroul se poate eli-bera din bizarul său studiu, se ridică, aparent netulburatși grav, în picioare, apoi își face loc să treacă, dândlumea cu calm la o parte. Gesturile lui emană oneașteptată stăpânire se sine, dar și forță, cam surprin-zătoare pentru un ins vulnerabil ca hangiul. Pare o altăpersoană. Replica adresată oamenilor confirmă acestlucru. Evenimentele trăite peste noapte l-au marcat pro-fund. Lucrurile petrecute capătă în conștiința lui osemnificație aberantă. O singură replică e suficientăpentru a sugera că mecanismul reflexiv al eroului a fostdat peste cap: „ Leiba Zibal – zise hangiul cu tonul înaltși cu un gest larg – merge la Ieși să spună rabinului căLeiba Zibal nu-i jidan… Leiba Zibal este goi… pentru căLeiba Zibal a aprins o făclie lui Christos!” Primul semnal ieșirii din coerență este persoana a treia a verbelorși modul impersonal prin care se referă la sine. E clarcă eul lui Leiba a devenit altul, că interioritatea sa este

fisurată. Al doilea indiciu al prăbușirii interioare este bi-zara evaluarea a victoriei sale asupra tâlharului, sensulstraniu atribuit evenimentelor. Operația inductivă e dusăîntr-o direcție ce scapă logicii comune. Ori eroul nu maistăpânește valoarea cuvintelor, nu sesizează blasfemiadin propriile cuvinte, într-o zi de mare praznic pentrucreștini, ori o sesizează și vrea să sfideze astfel lumeacare l-a traumatizat. Nu știm prea bine. În loc să aștepteautoritățile, pentru a depune mărturie cu privire la celepetrecute, el pornește într-o direcție necunoscută. Bucladeliberativă s-a încheiat, interioritatea a parcurs ceipatru pași pentru a-și dezvălui miezul, procesele speci-fice, spectacolul crizei.

Câteva concluzii. Trecerea prin meandrele textuluirelevă prezența unei organizări a noii realități care estefluxul interior. O posibilă modalitate de configurare aacestuia ni se pare a fi tetrada deliberativă, proces min-tal, oarecum constant, constituit mereu din patru faze:evaluarea lucidă a situației existențiale, elaborarea unuiproiect de remediere a acesteia, implicarea cogito-uluiîn actul reformator și bilanțul acestei experiențe. Celepatru operații, ce formează o buclă sau un ciclu delibe-rativ, sunt primele moduri de cristalizare a interioritățiiepice în curs de adaptare la lume sau de subiect cereformează lumea. Ele sunt ușor de identificat în fazeleprin care trec conștiințele transfigurat epic, din primelenoastre texte analitice. Ciclul deliberativ funcționeazăcu bune rezultate atât în proza interiorității onirice, câtși în cea a interiorităților preponderent lucide, cantonateîn domeniul conștientului. Structurarea stadială a pro-ceselor interioare din nuvela lui Caragiale o vom regăsiîn Pădurea spânzuraților de Liviu Rebreanu.


eseu


Mircea Braga

LABIRINTUL LUI NIETZSCHE*

DITIRAMBUL SANS RIVAGES. Expresie a acele-iaşi organicităţi de substanţă şi, în parte, de formă cuscrierile lui Nietzsche din ultima perioadă a creaţiei, deciconturând semnificaţii pluriraportabile, Ditirambii lui Dio-nysos conţin doar nouă poeme, majoritatea preluate dinapariţii anterioare şi revăzute de autor, două dintre elefiind chiar „translări” ale unor fragmente din proza„evangheliei” după Zarathustra. Iniţial, această comple-mentaritate fusese subliniată încă din titlul grupajului,consecvent prezentat drept Cântecele lui Zarathustra.Într-o ultimă instanţă însă, intenţia reprezentativităţii,fiind vorba şi de o selecţie riguroasă, dublase, poate oşi depăşise pe cea a sublimării „doctrinare”: la transcrie-rea definitivă a poemelor efectuată în vederea tipăririilor, act consumat cu puţin timp înaintea tragicului episoddin Piazza Carlo Alberto din Torino, culegerii i se acordăo altă „apartenenţă”, fără echivoc. Dar, bun cunoscătoral culturii eline, Nietzsche n-ar fi putut afirma, altădată,că ditirambul a fost creaţia lui Dionysos. Cu aceastăaserţiune, nu aderăm, de fapt, la opinia privind irespon-sabilitatea filozofului încă la respectivul moment: nimicdin textul poemelor nu conduce la o atare concluzie. Şi,totuşi, dacă nu pierdem din vedere că, la doar trei zilede efectuarea transcrierii, Nietzsche îi scria CosimeiWagner: „Mi se relatează că un anume măscărici divinşi-a terminat zilele acestea Ditirambii lui Dionysos...”,iar apoi că, după instalarea definitivă a alienării, îşi vaasuma, frecvent, identificarea cu zeul-filozof (cum îl cre-dita în Prefaţa la Ecce homo), atunci putem privi faptulca o prefigurare, posibilă psihopatologic. Ditirambii luiDionysos înlocuiesc masca din Cântecele lui Zarathus-tra cu o a doua mască, părăsită şi aceasta în cele dinurmă...

La origini, ditirambul fusese parte a ritualurilor con-sacrate lui Dionysos – în unele tradiţii privit ca zeu alpământului (studii mai recente consideră că, izolat, şiAriadnei i se acordase o atare calitate) –, fiind recitat,cântat şi dansat în jurul altarelor din templele destinatecultului. Caracterul orgiastic al manifestărilor s-a accen-tuat în cadrul dionisiilor campestre, cenzurat fiind apoiîn marile dionisii, desfăşurate în mediul urban, cenzurăapărută în urma puternicei infuzii artistice, situaţie care,în timp, a facilitat evoluţia spre tragedie. Funcţionândsincretic, ditirambul antic nu era doar un adaus şi o „ex-

plicaţie” a cultului, ci, într-un fel, chiar esenţa acestuia,dezvoltând un mod propriu de a articula atât principiimorale, cât şi elemente venind dinspre o particulară în-ţelegere filozofică a realităţii. Şi, poate, n-am greşi dacăam vedea întregul proiect al lui Nietzsche ca supus ori-zontului sincretic oferit de ditiramb, frecvent susţinutteoretic, dar cu o evoluţie stilistică destul de lentă pânăla acea sofisticată împlinire din Aşa grăit-a Zarathustra.

Dintr-o asemenea perspectivă însă, ceea ce s-aconsiderat a fi stabil în Naşterea tragediei – respectivdezvoltarea antinomiei apolinic/dionisiac ca unitatea deechilibru şi armonie spirituală – se dovedeşte a se aflape nisipuri mişcătoare. Consultarea şi a altor texte apar-ţinând aceleiaşi perioade, unele antume (cazul, depildă, al Consideraţiilor inactuale), altele postume (şi nevom referi, îndeosebi, la Concepţia dionisiacă desprelume), apoi revăzând ansamblul scrierilor care auurmat, vom constata fără dificultate că filozoful înclinasebalanţa, referinţele la apolinic rarefiindu-se, până la a fichiar părăsite. Dionisiacul este supralicitat şi, prinaceasta, categoria în cauză se suprapune practic nu-cleului ulterior al gândirii nietzscheene, implicând, prin-tre altele, absolutul cauzalităţii „naturale”: „Serbăriledionisiace nu numai înnoadă legătura dintre om şi om,ci şi împacă omul cu natura”, prin ele manifestându-se„întreaga supramăsură [subl. aut. – n.n.] a naturii înceea ce priveşte bucuria şi suferinţa şi, totodată, cu-noaşterea”. În aceeaşi scriere, Concepţia dionisiacădespre lume, lucrarea antinomică e deja dezechilibratăprin delimitarea valorică dintre contemplarea sensibilăla forme şi sensul de profunzime al trăirii: „Cu cât creş-tea [...] mai puternic spiritul apolinic, cu atât mai liber sedezvolta zeul-frate Dionysos: în acelaşi timp în care pri-mul ajungea la deplina contemplare, oarecum impasi-bilă, a frumuseţii, pe vremea lui Fidias, celălalt explicaîn tragedie misterul universal şi spaima universală şi, înmuzica tragică, exprima cel mai intim gând al naturii, ţe-sătura «voinţei» în şi peste toate fenomenele”. Planurilesunt inegale, iar reunirea lui Dionysos cu Apollo se pe-trece într-o „lume intermediară [subl. aut. – n.n.] întrefrumuseţe şi adevăr”. Pradă, prin dionisiac, extazului„clar [subl. aut. – n.n.] văzător” şi scârbei existenţiale,grecul „trebuia să se tămăduiască”, aici intervenind apo-linicul: sub presiunea armoniei formelor şi a capacităţiilor de „prelucrare”, realul primeşte haina verosimilităţii,„împăcarea” cu tensiunile proximităţii având loc nu pecanavaua mimesis-ului, ci a simbolizării adevărului.

* Fragment din volumul Ecce Nietzsche. Exerciţiu de lec-tură hermeneutică, în pregătire.

eseu


„Forţa dionisiacă a fermecării – precizează Nietzsche –încă se menţine aici pe piscul cel mai înalt al acesteiconcepţii despre viaţă: tot ce este real se dizolvă în apa-renţă, iar din spatele acesteia se anunţă natura unitarăa voinţei [sublinierile aut. – n.n.], complet învelită în glo-ria înţelepciunii şi adevărului, în orbitoare strălucire”.

Acesta este momentul în care este chemat la rampăditirambul, cel care oferă omului şansa de a se mani-festa „nu ca individ, ci ca fiinţă generică” [subl. aut. –n.n.], împlinindu-se ca „fiinţă a naturii printre fiinţe alenaturii”. Doar în acest fel se atinge pragul de pe careînţelegerea existenţei şi a participării la real primesc, cainstituire a adevărului, dimensiunea naturalului: „Prin di-tirambul dionisiac [...], exaltatul dionisiac este stimulatla intensificarea supremă a tuturor potenţelor sale sim-bolice: ceva nemaisimţit niciodată dă buzna să se ex-prime, nimicirea individuaţiei, identificarea cu geniulspeciei, chiar cu natura. Acum se va exprima esenţa na-turii: o nouă lume de simboluri este necesară, reprezen-tările însoţitoare devin simbol prin imagini ale uneiesenţe umane intensificate, [...] prezentate cu cea maimare energie psihică...”. Cu nuanţări şi cu accente su-plimentare, puterea de reprezentare a ditirambului estesesizabilă, consideră Nietzsche, oricând şi oriundecreatorul se manifestă ca forţă de cuprindere a vieţii. În„consideraţia inactuală” Richard Wagner la Bayreuth(subliniind însă, în Ecce homo, că în marele compozitorse proiecta pe sine însuşi), filozoful afirmă că structuraşi dinamica polimorfe sunt componente esenţiale alelumii, ale universului, iar afirmarea acestora în spaţiulcreaţiei „se aseamănă cu o erupţie vulcanică a capaci-tăţii artistice totale şi sincretice a naturii înseşi...”. Pentrua accentua, imediat, că o operă completă, depăşind li-mite şi obstacole, nu poate fi decât lucrarea unui artistcu adevărat liber, înlăturând convenţiile şi practicile acăror consecinţă este spargerea unităţii funciare a ac-tului creator, un artist care, dincolo de sincretismul for-melor, aduce irepresibilul sincretism al trăirii, al fiinţăriiîn sens larg. Esenţa creatorului ditirambic ar fi de căutat,deci, în faptul că „arta sa îl duce mereu pe un drumdublu, dintr-o lume a reprezentaţiei auditive într-o lume-spectacol enigmatic înrudită şi invers; el este în perma-nenţă nevoit – şi privitorul o dată cu el – să retraducămişcarea vizibilă în limbajul sufletului şi al vieţii elemen-tare şi să vadă [...] ţesătura cea mai tainică a interioruluica fenomen şi s-o înveşmânte într-un corp aparent”. Încomplexa logică a creaţiei, sincretismul va atinge, însă,împlinirea doar atunci când cunoaşterea de sine şi, im-plicit, înţelegerea lumii vor conferi creaţiei calitatea desuport al unui act de cunoaştere generalizat: scriitorul,„o dată ce a reuşit să-şi transforme instinctul în cunoaş-tere, speră că în sufletele cititorilor săi va surveni pro-cesul invers: cu această perspectivă scrie”. Nuspecificul gândirii lui Nietzsche e, aici, de recunoscut,ci al scriiturii sale, al ceea ce l-a făcut deopotrivă înţelesşi neînţeles.

„STEMA NECESITĂŢII”. Teoria vine, astfel, să con-

sacre şi ţinuta poeziei, doar formal delimitabilă, din Di-tirambii lui Dionysos. Dacă, până aici, poemele sale potfi, uneori, mai ales în perioada de început, desprinse carelativ autonome şi chiar „sentinţele poetice”, cum lenumea filozoful, pot fi, la limită, decupate, deşi vibraţialor este complementară suprafeţei în care suveran esteconceptul „neprelucrat” liric – aceasta se explică prinfaptul că ele nu sunt, încă, reportabile la acel text-bază,absolut integrator, care să instituie tocmai amintita„lume-spectacol”, complexă şi enigmatică, al cărei „corpaparent” îşi asigură vitalitatea prin dinamica esenţelorfiinţării ca întreg. Revăzând, acum, şi comentariul luiNietzsche cu privire la mit, aşa cum este sintetizat înaceeaşi „consideraţie” Richard Wagner la Bayreuth, în-ţelegem că momentul „lumii-spectacol” este atinsde-abia în Aşa grăit-a Zarathustra, ca act de re-crearea lumii, unificând sufletul şi „viaţa elementară”, „ţesăturăcea mai tainică a interiorului ca fenomen” şi sensul exis-tenţei, condiţia fiinţării în real prin înţelegerea acestuia,cunoaşterea întregului şi mobilitatea atitudinală racor-dată la natural. „Evanghelia” zarathustriană textuali-zează, de fapt, întemeierea unei alte lumi printr-o nouăşi, totuşi, veche paradigmă a cunoaşterii şi a trăirii, ridi-când ideea şi, în egală măsură, emoţia prin suprave-ghere metaforică şi parabolică, degajându-şi morala casentinţă şi aforism. Adeseori, senzaţia este că imagina-rul se prăbuşeşte în sine, că asistăm la o prelungită im-plozie care lasă loc şi unor scurte, extrem de scurtesecvenţe de linişte, pe suprafaţa cărora apariţiile ludi-cului (când e cazul) nu reuşesc să acopere tumultulsubteran. Poemele din Ditirambii lui Dionysos repre-zintă un asemenea spaţiu interstiţial, ele se desprinddin întregul „evangheliei” fără a o părăsi. Sau, altfelspus, ritualul ca un tot este oficiat – complet şi la în-treaga sa intensitate – de către profetul Zarathustra, dinchiar substanţa ritualului desfăcându-se „ditirambul” însumare recitative, în incantaţii, cu inflexiuni când de„mantre” de fixare a înţelesurilor, când de refuzuri în to-nalităţi epigramatice.

Mai mult decât însoţitori ai textului-bază, ditirambiitind spre luminarea acelor sensuri rămase ocultate înpre-textul zarathustrian, trimiţând la acea dimensiuneauctorială care iniţiase proiectul, dar fusese, cu bunăştiinţă, acoperită metaforic şi parabolic, deci de încă unadintre multele măşti ale filozofului. Nietzsche ştie că „po-vestea” despre şi, sublimat, a lui Zarathustra se con-fundă, până la un punct, cu lucrarea poetului, de undeşi apariţia „coralului” Un biet nebun! Un biet poet! Ni sepropune, în consecinţă, un preambul cu menirea de aoferi un cod de lectură adiacent celui formalizat în res-pectiva „poveste”: creaţie fiind a unui poet care-şi afirmăintenţia de a fi „peţitor al adevărului”, corul contestă ima-ginea-opinie raportabilă la un mental comun vulgariza-tor („un biet nebun”), pentru a releva ceea ce străjuieşteîntregul deopotrivă în intenţie şi fapt. Poetul nu este nici„statuie-ncremenită”, nici „columnă zeiască” înălţată „înfaţa templelor”, ci creatorul ce „îndelung priveşte-ncre-menit în hăuri, / în hăurile sale...” [subl. aut. – n.n.]. Poe-

eseu


zia însăşi e doar o mască:„Aşa,de vultur, de panterăsunt dorurile poetului,sunt dorurile tale sub mii de măşti,nebunule, poetule!...

Tu, ce-ai văzut în omşi dumnezeu, şi oaie –,dumnezeul sfâşiindu-se în om,precum şi oaia-n om,şi sfâşiindu-se cum râd –

aceasta, aceasta-i fericirea ta,fericire de panteră şi de vultur,fericire de poet şi de nebun...!”[sublinierile aut. –

n.n.]Aşa grăit-a Zarathustra şi, de fapt, întreaga operă a

lui Nietzsche poartă sigiliul dorinţei „ca alungat să fiu /de orice adevăr”, respectiv de oricare dintre vechile„adevăruri” înălţate pe „curcubeie de minciuni, / între ce-ruri false...”. Şase retrageri, şase sihăstrii îşi permiseseZarathustra, fiecare dintre ele consecinţă fiind a faptuluică falsul, deşi în eroziune, continua a marca existenţaomului. Gestul profetului nu avea, însă, semnificaţiaabandonului: venea doar ca necesitate a unei alte, noicoborâri în sine însuşi, în acel „acolo” unde se împli-neşte şi se lărgeşte cunoaşterea întregului, cu întăritădeschidere în mesaj. Marile energii interioare, parte aenergiilor lumii, se cer refăcute, se cer din nou aduse lanivelul în care devin fertile prin difuzare. Fiindcă reclu-ziunea nu este sinonimă odihnei, „ştiutorul” – „cunoscă-torul de sine”, „înţeleptul” – ştie că, atunci când „aicăutat povara cea mai grea: / şi te-ai găsit pe tine [subl.aut. – n.n.] –, de tine nu te lepezi...”. Iar Zarathustra,asemeni bradului,

„... prinde rădăciniacolo unde stânca însăşi în adâncpriveşte înfiorându-se –,el zăboveşte-n marginea genunii,acolo unde totu-n preajmăe gata a se prăvăli:printre nerăbdareagrohotişului sălbatic, a şuvoiului năvalnic,răbdător îndurând, ne-nduplecat, tăcut,singur...”.

(Printre păsări de pradă)Sihăstria devine, în acest fel, condiţie a reîntoarcerii,

pentru că un destin trebuie împlinit, pentru că orice me-nire te supune, nu se supune. De aceea, chiar atuncicând se afla la cote încă scăzute, „fapta” comunicării nuse irosise, drept care „călătorul”, cel care se recunoaşteca fiind „umbra lui Zarathustra”, altfel spus poetul înso-ţitor al efectului în real al învăţăturii (decalc după co-mentatorul-poet al tragediei antice), va consemna învers subtila oboseală existenţială lăsată de cuvinteleprofetului, ea îi apare ca indice al unei posibilei trans-

formări. Absenţa noului întemeietor de lume reface sauinstituie (uneori, la Nietzsche, acestea sunt sinonime)trăirea pe suportul ne-naturalului, sesizabilă în „amără-ciunea norilor bolnavi, a tristeţilor plânse, a ceruriloracoperite, a sorilor furaţi, a vânturilor de toamnă urlând,– amărăciunea urletului şi-a strigătului nostru de primej-die...” (Între fiicele pustiului). E vorba de primejdia mo-ralei, a „răcnetului virtuţii”, trădând nimic altceva decât„înflăcărare de european, lăcomie de european!” Psal-mul-avertisment pe care îl născocise, odinioară, poetul,în aerul „limpede şi pur de la Soare-Răsare”, „oaltă-mpărăţie a cerului albastru”, „departe de vecheaEuropă înnourată, umedă şi tristă”, radicalizează:

„Pustiul creşte: vai de-n piept îl ai!Sfărmând la pietre,-nfulecă dihai.Se-ncruntă monstruoasa moarte răuŞi mestecă [subl. aut. – n.n.] – e rostul său...”.Nu patima (lumească!), ci dionisiacul se deschide

lumii şi vieţii, de aceea „fetele pustiului” trăiesc într-o„oază mitică”, de presupus, prin aceasta, a fi creaţia luiDionysos, pe care Nietzsche îl vedea aparţinând, ca şiZarathustra, pământului Asiei (precizarea se află înConcepţia dionisiacă despre lume, filozoful necunos-când sau neagreând legenda provenienţei tracice –deci europene – a zeului).

Poezia lui Nietzsche nu-şi ascunde, aşadar, liniaturafilozofică, aşa cum nu şi-o ascunsese nici amplul „poemepic” Aşa grăit-a Zarathustra, de unde şi sudura nu desuprafaţă, ci de adâncime între cele două texte. Sepa-raţia se face, în fond, prin diferita condiţionare formalăa textualizării: faţă de naratorul în mare măsură extra-diegetic din „evanghelia” lui Zarathustra (chiar dacăNietzsche nu-şi suspendă autoritatea de gestionare a„infratextului filozofic), poemele, tocmai pentru că se ali-niază de fiecare dată sapienţial, subminează măştileauctorialului aparent, exterior, lăsând loc autoreferen-ţialităţii. Adusă în scenă poetică, „ideea” îşi reclamăapartenenţa, pe care masca numită „poetul” (v. Între fii-cele pustiului, pentru a nu mai vorbi de Un biet nebun!Un biet poet!), masca numită „Zarathustra” (v. Semnulde foc sau Apune soarele) şi chiar masca numită„Ariadna” (v. Tânguirea Ariadnei) nu vor mai fi în măsurăsă o oculteze.

Sihăstriile însele sunt ale filozofului-poet, fiecare în-chisă în una sau chiar două cărţi, până la primii paşiefectivi către Reevaluarea tuturor valorilor. Ultima si-hăstrie, cea de a şaptea, putea fi şi ultima, din momentce lumina farului fusese aprinsă, iar semnul de întrebaredevenise inutil:

„Aici, unde din mări crescut-a insula,un altar zidit prăpăstios în sus,aici, sub ceru-ntunecat, şi-aţâţăZarathustra focul pe înălţimi,semn de foc pentru năierii rătăciţi,semn de-ntrebare pentru cei ce ştiu răspunsul...”.

(Semnul de foc)A şaptea sihăstrie se ridică, acum, pe condiţia celui

eseu


care aşteaptă împlinirea a ceea ce s-ar putea numi„destin după destin”:

„Nicicând nu mi-am simţitatât de-aproape dulcea siguranţăatât de cald-a soarelui privire.– E stinsă gheaţa piscurilor mele?Peşte uşor, argintiu,pluteşte astăzi luntrea mea în larg...”.

(Apune soarele)Transfigurările, măştile, artificiile stilistice ţin, nece-

sar, de scriitură, se definesc ca prim pas în mai gene-rala bătălie pentru adevăr, dar înseamnă şi luptă înintimitatea expresiei, cu neadevărul originar al cuvân-tului – precizase filozoful, apăsând asupra faptului că,de fiecare dată, esenţial este drumul, cel pe parcursulcăruia se adună energiile, se petrece actul de re-facerea interiorităţii şi, implicit, a exteriorităţii, a înţelegeriiacesteia. Poate fi o bătălie purtată în etape şi, atunci,fiecare pas presupune existenţa rupturii între starea deadevăr şi cea de neadevăr, drept care nu este posibilăvictorie fără durere, cum se detaliază şi în studiul men-ţionat anterior: „În beţia dionisiacă, în parcurgerea fur-tunoasă a tuturor gamelor sufleteşti prin excitaţiilenarcotice sau prin descătuşarea instinctelor primăvăra-tice, natura se manifestă cu cea mai mare forţă a sa:ea strânge iarăşi laolaltă indivizii şi-i face să se simtăuna; aşa încât acel principium individuationis apare oa-recum ca stare de slăbiciune continuă a voinţei. [...] Dinacele stări deci ţâşneşte parcă un elan sentimental alvoinţei, un «suspin al creaturii» după cele pierdute: dinplăcerea supremă răsună ţipătul de groază, bocetelelanguroase după o pierdere ireparabilă”.

E ceea ce se întâmplă cu Ariadna după părăsirea eide către Tezeu: din moment ce abandonarea ei fuseseposibilă, iubirea dintre ei a fost un neadevăr şi, pe tipa-rul vechilor, bolnavelor tipare morale, Ariadna dislocărealitatea pentru a căuta explicaţia într-un exterior ine-xistent, al egoismului divinităţii. Principiul compensaţieiprin cedare şi supunere în faţa zeului – care, lovind, îicere părăsirea de sine pentru a-i acorda doar lui „toatăiubirea” – i se relevă însă ca nefiresc, ca dispersare înavital, de unde accentele blasfemice:

„Nu câine – doar vânat îţi sunto, cel mai sălbatic vânător!îţi sunt cea mai trufaşă pradă,tâlharule de dincolo de nori...Grăieşte-odată!Tu, învăluitule-n trăsnet! Necunoscutule! grăieşte!Ce vrei, tâlhar de drumul mare, de la – mine?...............................................................................Pe mine [sublinierile aut. – n.n.] – mă vrei? pe mine?chiar – pe mine?”

(Tânguirea Ariadnei)Ca parte a existenţei, ca episod al acesteia, Ariadna

va accepta durerea şi, din adâncurile suferinţei, va în-ţelege, în cele din urmă, că zeul care îi cere iubirea înacelaşi timp i-o oferă, fiindcă şi el îşi are „chinurile sale”.

Zeitatea e, totuşi, o convenţie, cel care se apropie şi ise arată Ariadnei e doar o imagine-mesaj, el aduce cusine firul călăuzitor prin singurul labirint, al vieţii, care etotodată esenţa şi justificarea realităţii, a existenţei: aşacum consemnează una din legendele vechii Elade, mo-mentul adevărului va fi atins doar prin căsătoria Ariadneicu Dionysos.

Prin labirintul lui Dionysos rătăceşte şi Zarathustra,rătăceşte şi Nietzsche, fiecare apropriindu-şi astfel„adevărul, / îndulcit de soare, rumen de iubire”, cu osemnificaţie singulară:

„Tu te jertfeşti, te chinuieşte bogăţia ta –,te dărui,nu te cruţi, nu te iubeşti:cumplitul chin te biruie întruna,e chinul hambarului prea plin, al inimii prea pline

[sublinierile aut. – n.n.] –dar nimeni nu-ţi mai mulţumeşte...”.

(Despre sărăcia celui mai bogat)Iar când ultimul vers al acestui poem, detaşat de text

şi apărând concluziv pentru tot volumul, este o replică,punctând din exterior dezlegarea „tânguirii” lui Zara-thustra: „Eu sunt adevărul tău...”, faptul suprimă ambi-guitatea asumării: nu Dionysos, ci Nietzsche intră înscenă, fiindcă – în ordinea filozofiei – zeul însuşi nuputea fi decât o efigie, decurgând din chiar adevărul călabirintul este, în primul rând, străjuit de o superioară„stemă a necesităţii”:

„Supreme stele ale fiinţei!Tablă cu imagini veşnice!Tu vii la mine ? –Ce nimeni n-a zărit,frumuseţea ta mută, –cum? nu fuge de privirile mele?.....................................................Stemă a necesităţii!Supremă constelaţie a fiinţei!– de nicio vrere-atinsă,– de niciun nu pătată,veşnic da al fiinţei,eu veşnic sunt da-ul tău:căci te iubesc, o, veşnicie!” [subl. aut. – n.n.].

(Glorie şi veşnicie)E şi un capăt de drum, căruia i se ataşează şi o Ul-

timă dorinţă, ca reluare şi aceasta a unei teze din lucră-rile filozofului:

„... un destin stând drept pe propriul destin,aspru, pe gânduri şi după, şi ’nainte...”,când lupta se duce cu bucurie, când victoria în-

seamnă sfârşit de destin şi, ca atare, când extazul îm-plinirii (al „morţii” astfel înţelese) are funcţia de mesajpentru cei ce vor urma. Exaltată, uneori violentă şi pă-timaşă, alteori ludică, dar şi patetică, poezia luiNietzs che nu părăseşte niciodată ideea, colorată vita-list, consacrând – chiar dacă neocolind totdeauna infle-xiunile minore – tot filozoful.

eseu


Se ştie că emoţia artistică este legată de inteligenţăşi, ca atare, emoţia artistică se declanşează atunci cândse descoperă inteligenţă în tr-un „obiect producător deemoţii”, spune Camil Petrescu*. Aş lua, ca exemplu,spectacolul de teatru. Numai că într-un spectacol deteatru, atenţionează Camil Petrescu, „emoţia artisticăeste emoţia unei prezenţe” întreţinută de participareainteligenţei care menţine controlul şi face ordinea înăl-ţimii atinse („arta implică obiectivarea inteligenţei”).Obiectivarea înseamnă o modalitate de „abstragere dinconcret”. De aici apare înţelesul că „emoţia artistică esteluciditatea în trăire”, luciditatea derivând din inteligenţăşi conştiinţă conjugate la prezent. În termeni camilpe-tresceni, emoţia artistică modelează o formă de percep -ţie, dar şi un impuls creator sub influenţa căroralucrează artistul („emoţia creatoare a artistului”).

Ludicul între actual şi durabil

Regândirea valorii, ca termen şi ca operă de refe-rinţă, are în vedere, două aspecte: găsim valoare într-olucrare de durată unde termenul se păstrează şi se îm-prospătează în timp, dar găsim valoare şi-ntr-o lu crarede circumstanţă, servind momentul ca impresionare şica inspira ţie. Dar unde există arta? Potrivit lui Camil Pe-trescu, „arta implică în esenţa ei ideea de durată”, de-oarece operele de artă „vor fi preţuite şi-n timpurileviitoare”. Aşadar înţelesul ce apare imediat este că ooperă de artă păstrează ca un „fond metafizic” bine con-servat si cu străşnicie păzit „intenţia de a supravieţui”.Altfel spus, „instinctul metafizic” al oricărei opere de artăpresupune „intenţia de a supravieţui”. Existenţa opereide artă îndeamnă la „trăire estetică”. Văzută ca feno -men, „trăirea estetică” (sau erlebnis-ul estetic), dupăCamil Petrescu, se constituie din trei momente:

1) Ceva în viaţa omului este provocat de o forţă dinafara lui, fără să-i fie cunoscută valoarea;

2) Apare o reacţie a cărei intensitate variază de laindivid la individ.

Nu toţi suntem la fel, dar tindem să ne înţelegem.Cei care deţin un adevăr sau au acces la el sunt mode-

labili, adică preferă să cedeze for mal în favoarea facto-rilor decizionali. Aceştia, din urmă, fiind orgoli oşi, suntiubitori de formă;

3) Reacţia poate fi însoţită sau nu de „conştiinţa devaloare”, provo când alte reacţii.

Aceste trei caracteristici fac funcţionabilă „trăirea es-tetică”. În cazul dispariţiei uneia dintre caracteristici seproduce diminuarea „trăirii estetice” până la anularea„prezentului”. Ceea ce înseamnă că, fenomenologicvorbind, „trăirea estetică” este legată de practica exis -tenţei, de imediat. Spectacolul de teatru, mai mult decâtoricare altă formă de spectacol, aparţine de imediat,fiind dintre artele actuale, căci se desfăşoară în mişcare„hic et hunc” (S-ar spune că şi spectacolul de cinemase desfăşoară cu imagini în mişcare, numai că acesteasunt prinse în cadre fixe). Prin transpunere scenică(scena poate fi diferită prin formă şi loc), spectacolul deteatru, păstrând „in nuce” mesajul textului de autor dreptvaloare eternă, „se realizează în actualitate” prin „factoriprezenţi” (viziunea regizorului, jocul actorilor, plasticascenografului, designlight, sunetul muzicii, efectele teh-nologice aser vite scenei, conlucrând spre edificareaunităţii).

Ajustarea tehnologicului pe terenul spectacolului

Prin alcătuirea ei, fiind variabilă, civilizaţia audio-video este îndemnată spre formal, spre ţinutul ca mă-rime unde să-şi plaseze produsele din dorinţa creăriilimbajelor noi de comunicare, mai mult ca să impresio-neze şi să şocheze. „Noua simţire” se vrea o rupere deconţinutul ce a crescut sub semnul valoric (sau asu-mând valoa rea) pe traseele umanismului. Dar lucrarea„maşinii”, oricât de performantă ar fi, nu poate renovacreaţia în absenţa omului, ci numai în colaborare cu el.Sunt producţii aşa numite „ştiinţifico-fantastice” (în cine-matograf şi-n literatură) sau de underground (în teatruşi-n arte plastice) ce se consideră că propun o nouă va-loare (fără să se ştie cât de autentică este), deşi, într-unsens, ele modelează percepţia, stimulând emoţia. Teh-nologicul, însemnând dinamica maşinii prin răceala mă-

Nicolae Havriliuc

DESPRE EMOŢIE ŞI CREAŢIEÎN LUDICUL SCENIC

eseu


surii şi ordi nii aflate sub control în convieţuire cu sensi-bilitatea elementului uman spre a echilibra produsul,ajută omul să se exploreze pe sine şi să-şi întreţină ima-ginarul. Se instituie un dialog între ceea ce este exclusival omului şi ceea ce este al maşinii, între învelişul emo-ţional şi sâmburele ideatic al textului şi impulsurile ve-nite din vizual şi auditiv, fermentate de rafinamentullimbajelor multimedia.

Spectacolul Hamlet de la The Wooster Group, NewYork, regia: Elizabeth LeCompte, văzut în FestivalulInternaţional Shakespeare, Bucureşti, 2010, pro-punându-şi să vizualizeze piesa, nu cu plecare directădin text, ci de la un film de excepţie (înregistrarea spec-tacolului de pe Broadway 1964, cu Richard Burton), sedesfăşoară prin imitarea formelor întemeiate,căutându-le în continuare mărimi şi sensuri. Asistăm lao redefinire a spectacolului, în măsura în care TheWooster Group promovează o nouă tehnică de joc şiun stil. Aşa cum s-a fixat înţelesul din perspectivăeuropeană, prin joc actorul primeşte trăirea persona-jului, dar iată că, prin joc, el repetă intrarea în haina deîmprumut a personajului, organizându-se interior. Ac-torul nu ştie chiar totul despre rol, deşi este îndemnatsă-l joace. Şi abia jucându-l, el îl descoperă pe scenă;raportările stricte la imaginea cinematografică au darulsă-ntreţină efortul pentru a crea iluzia jocului şi a facedin actor iluzia ce se revelează (de neuitat este ScottShepherd în Hamlet). Fără a strivi emoţionalul din artă,tehnologicul se strecoară învăluitor între actor şi jocullui, urmărindu-i (sau retuşându-i) evoluţia îndeaproapeca printr-o succesiune de înfăţişări venite din calcul sauprin imaginea derulată a ecranului. Nevoia de „Nouasimţire” nu vine numai din experimentarea unorproducţii scenice, plastice sau cinematografice. Eaexistă în potenţialul contemplator şi consumator al omu-lui, după ce a trecut prin şocul unor întâmplări de viaţăce i-au provocat „dislocări” interioare, schimbându-isimţurile şi percepţiile (Am în vedere şocul planetar dela 11 septembrie 2001, prăbuşirea colosului ce păreaeternă neclintire sau loviturile frecvente, probabil din„raţiuni” pline de mister ale naturii, prea zgândărită înaşezările iniţiale, ce se reîncorporează şi mişcă planetaşi pe omul ei, cutezător peste măsură şi profanator demistere). Creatorul de artă (aruncând o privire şi spreviitor) va trebui să-şi coreleze propriile viziuni cu inte-rioarele întortocheate şi apăsate de negură ale privitoru-lui, modelându-i trăirile şi predispunându-lconştientizării, iar, în cele din urmă, să-i apară ca o des-coperire bucuria vieţii.

Funcţionând în apropierea creatorului, criticul de artăeste îndemnat la un proces riguros de selecţie şi depreţuire a valorii. Numai că uneori, imaginaţia criticuluide artă, presupunând o investire de facto (nu de drept)în planul emoţional şi ideatic al unui spectacol anume

(ca urmare a unor interese sau relaţii de amiciţie cuartistul), intră în dezacord cu percepţia. Este momentulcontactului real cu spectacolul în cauză ce dezvăluieprea puţin sau deloc din liniile valorice ale spectacolului,dar căruia, în mod forţat, evident dintr-o grabă aspunerii, i se aduc atâtea laude.

Autoritatea actului critic

Artistul este o conştiinţă creatoare ce poate rămâneo valoare în sine, realizând zbaterea între limitaabstracţiunii şi a formei căreia îi conferă suport uman,până ce nu apare o altă conştiinţă numită critică şi,punându-l în lumină, îi stabileşte sensuri şi înţelesuriutile pentru ceilalţi, adică îl aşează în valoare. „Existănumai ceea ce e înregistrat şi de o altă conştiinţă”,precizează Camil Petrescu. Înţelesul dobândit de uncritic de teatru, în exerciţiul funcţiunii sale, că unii dintreactori se desfăşoară pe scenă cu vocea adusă din co-tidian, primeşte conotaţia unui alt critic de teatru carespune că sunt şi actori ce-şi „copleşesc rolul” şi fac dinpersonaj un om viu prin datele şi însuşirile caracteristicepersonalităţii lor.

În general, gesturile actorului sunt particularizate descenă, iar actorul se joacă pe sine, mai ales, când îşiexfoliază posibilităţile de expresie în relaţie cu celălaltpartener. E de-a dreptul ilariant să vezi că respectivulgest săvârşit de actor pe scenă seamănă cu gestul pecare, într-o situaţie specială, actorul îl execută pestradă. Într-un fel îţi ajuţi colegul să se ridice, după cerolul i-a indicat o anumită cădere, şi în altfel ajuţi să seridice omul din apropiere care, din felurite motive, acăzut pe stradă (Scenele teatrale din cotidian apar cândrespectivii inşi intră în relaţie prin complementaritate, caşi cum dinainte ştiau că vor fi antrenaţi într-o anumeacţiune). Spectacolul, uneori, devine interesant, nu atât

Kate Valk şi Scott Shepherdîntr-o scenă din Hamlet

eseu


prin mesaj (care, ajuns deranjant, va fi acceptat de oparte a publicului sau refuzat) ci prin felul de joc al ac-torului.

Actorul îşi asigură pe termen lung rezistenţele, adicăîşi face armonios talentul distribuindu-l în momente deartă prin rolurile interpretate, cu o singură condiţie (dinpăcate, adeseori neluată în seamă): să cultive neîncetatcaracterul omului din el, ridicându-l până la nobleţeade caracter. Frecuşurile cotidiene, de mică sau mareintensitate: invidia, gelozia, răzbunarea, subminareacolegului de breaslă, goana după bani îl pot doborî peactor, făcând din el o ruină. Osmoza actor-om, înaintede a fi o metaforă, este un mod de a întreţine legăturavitală într-un corp valoric predestinat să transmită valori.Talentul hărăzit actorului se hrăneşte din afectul şimintea omului din el, ales să-l poarte ca pe o mantaparticulară printre convieţuitori. Dar închiderea actoruluiîntr-o carapace scenică, prin rolul ce i-a adus glorie sau,mai modest, un număr sporit de aplauze, ca într-odeplinătate de sine (în absenţa performării), face din elun nostim până la rizibil sau un deplorabil până cătrelacrimă.

Prezenţa conştiinţei critice, fie în atingere, fie în mar-ginea conştiinţei creatoare a artistului este necesară,deoarece, astfel, se-ntregeşte un aspect de artă, fără ase institui un control riguros pe terenul definirii artei. Seştie că mereu ceva imposibil de înţeles şi imprevizibil înintenţie surpă limita prinderii definibilului. Arta, spre de-osebire de ştiinţă, există ca un flux acumulând emoţii,trăiri şi reprezentări ce nu suportă aşezarea în formuledefinitive. Rostogolirile de sens (sau acel „ar mai fi cevade spus”, deşi un „deocamdată” intervine în „hic ethunc”) conferă artei prospeţime şi aderenţă la realitate,conştientizând-o. Când un critic de teatru spune căadmiră cutare sau cutare dintre regizori, venereazăcutare sau cutare dintre actori, cu toate că aceştia suntdiferiţi (chiar opuşi) în plan uman şi artistic, înseamnăcă el îşi structurează emoţia (modelând impresia ca peun afect ce mişcă raţionalul) prin „obiectivareainteligenţei”, adică, situându-se la distanţă, emitejudecăţi, aproximând valoarea. Acestea sunt gânduri înîntunecimea sălii sau inspirate de luminile scenei, înmereu alte şi alte spaţii de vizualizare. De aceea, criticulde teatru este atât de singur (particular) în „iubirile sale”,pentru că este atât de infidel (sau poate pretutindenicăci mişcarea îl (pe)trece situându-l mereu deasupraşi în spor de putere). Mai presus de teatru este cerul,despre care nu ştim ce acte teatrale găzduieşte şi dacăle găzduieşte, iar, dacă totuşi ar fi, este nevoie de unsemn sau de un impuls venit din univers care să con-firme că şi-n acel punct există fiinţe trăitoare, adicăviaţă. Teatrul nu poate fi decât în contact cu viaţa. Estebarometrul ce-i măsoară devenirile.

În loc de concluzie

Teatrul este acţiune la orice nivel, nu poate exista înafara acţiunii. Or, acţiunea încorporează viaţa,întreţinând-o ca pe o combustie. Deci, teatrul nu numaică nu poate exista în afara vieţii, ci, prin formele de joc,reconsideră viaţa la concurenţă sau ca model pentrucea reală. Am întâlnit un licean care-mi spunea: „Suntatras de teatru pentru că acolo este viaţă, mai serioasăşi mai curată decât cea trăită. Pe scenă trebuie să fiiatent la ceea ce spui. N-ai voie să greşeşti, îţi deranjezipartenerul. Ştii când spui replica”. Mărturisirea adoles-centului m-a trimis la un gând formulat deK.G. Dürkheim: „Viaţa este ceea ce face ca tot ceea cetrăieşte... să trăiască”**. Viaţa se desfăşoară prin acţiunifăcute de fiecare dintre noi sau de cineva din afaranoastră pentru noi.

Note* Citatele sunt preluate din: Camil Petrescu, Modalitatea

artistică a teatrului, în: C.P., Comentarii şi delimitări în teatru,vol. I, Fundaţia Culturală „Camil Petrescu”, Bucureşti, 2006,pp. 195-227.

** Karlfried Graf Dürkheim, Centrul fiinţei, Bucureşti,Her ald, 2011, p. 103.


aniversări


GEORGE BĂLĂIŢĂ – LA COTA 80

Petre Isachi

SURÂSUL MEFISTOFELICAL ROMANCIERULUI

Autorul romanului Lumea în două zile nu este „unuldin cei mai leneşi, alături de Bănulescu, scriitori din ge-neraţia 1960”, cum, cu graţie critică de cobră neagră,susţine Nicolae Manolescu, în recenta Istoria Literatu-rii Române pe înţelesul celor care citesc, decât dacăapreciem lenea (în spiritul lui Creangă cel din Povesteaunui om leneş) forma supremă de libertate în elabora-rea unui Text, mai precis, dreptul la contrasens al auto-rului în estetica, poetica şi poietica romanului, încât maiaproape de adevăr, George Bălăiţă ar putea spune flau-bertian, fără să greşească: Antim sunt Eu plus ambigui-tăţile dualismului de la pitagoreici, la Kant şi Hegel. UnAntipa aparent imuabil structurat, dar infinit continuabiltocmai prin gândirea dualistă a autorului, ce acoperăarii foarte diferite: antropologia care opune în om sufle-tul şi trupul, raţiunea şi pasiunile; metafizica unde sedisting cele două lumi: cea de aici şi cea de dincolo;etica ce deosebeşte datoria şi impulsurile; cosmologiaîn care se opun cel puţin două cauze ce acţionează înlume. Asemenea lui Empedocle, scriitorul radicalizează,programatic, dubla distincţie pitagoreică: două perechide contrarii acţionează în lume. Iubirea şi ura pe de oparte. Unul şi multiplul pe de altă parte. Lectura operei(Călătoria, 1964; Conversând despre Ionescu, 1966;Întâmplări din noaptea soarelui de lapte, 1968;Lumea în două zile, 1975; Ucenicul neascultător,1977) revelă originalitatea scriiturii generată nu doar devocaţie, ci şi de voinţa autorului de a făuri din Text unfenomen viu, plural, instabil, ce face o deosebire clarăîntre cum ni se arată nouă lucrurile şi cum sunt ele însine etc., clamând, în spiritul lui Foucault, „moarteaOmului în chip de subiect”. Cu alte cuvinte, romancierulnu se mai erijează în centru de autoritate şi legitimitate,de fondator al realităţii, încât omul rămâne în operă „osimplă ficţiune”, după expresia lui Nietzsche.

Aspiraţia către „romanul total” (de fapt o utopie po-ietică) l-a obligat pe scriitor să asimileze gândirea este-tică a unor romancieri de referinţă, precum Dostoievski,Michel Butor, Dos Passos, Thomas Mann, WilliamFaul kner, Robbe-Grillet, Gogol, Camil Petrescu,H.P. Bengescu, Virginia Woolf ş.a., dar şi a unor teore-ticieni grupaţi în jurul revistei „Tel Quel”, pe care-i inte-grează demiurgic în Lumea în două zile, o(capod)operă ce prefigurează postmodernismul româ-nesc. Frazarea autoironică din Ucenicul… trădeazăpoetica şi poietica unui scriitor cu luciditate camilpetres-

ciană şi ludicitate faustiană, ce creează sub tirania cen-zurii comuniste alchimia unei scriituri atipice, în care in-frarealismul, hiperrealismul şi intertextualitateaconfigurează metaromanul polifonic, în care „realitatea”se arată, iar „realul” se demonstrează, încât Textul de-vine inclasificabil după canoanele epice tradiţionale:„Cronică, poveste, romanţ sentimental cu aventuri şi fi-losofie, baladă, farsă, epopee, ehei, frescă, mozaic,Kaaba, ehei, carte de învăţătură, de joc, de visare,sigur, sigur, bildungsroman, avatarurile unui tânăr înprima, a doua sau a treia tinereţe, câte nu poartă în ladacăruţei trupa noastră care cuprinde, fireşte, the best ac-tors in the word, cei mai buni actori din lume”. Strictadependenţă a destinului romanului de prezenţa „acto-rului” (indiferent de ceea ce este acesta: caracter, voce,funcţie, agent, semn, participant, fiinţă de hârtie, perso-naj) confirmă ideea că odată cu constituirea nucleelornarative se impune şi dezvoltarea unor constelaţii ac-tanţiale cu roluri şi măşti bine definite, capabile să re-prezinte pluralitatea lumilor şi cameleonismul omuluiobligat să supravieţuiască într-un regim totalitar.

Practica scriiturii violent tiranică a Eului de hârtieeste prima care provoacă zâmbetul mefistofelic al in-stanţei auctoriale, ce-şi permite să experimenteze însistemul său romanesc toate „fantasmele” „Textului” luiRoland Barthes din studiile „De la operă la text” şi din„S/Z”, pentru a trimite întâmplătorul cititor într-un spaţiual indirectului, al incertului, într-un Text ce nu vrea săspună cu predilecţie ceva anume, încât „eul-pâlnie” alcelui care citeşte se lasă produs de un discurs persua-siv (tip ars combinatoria) a cărui forţă de subversiunese naşte din faptul că este inclasificabil şi dependent.Nu se supune decât aparent ierarhiilor literaturii (epicu-lui, liricului, dramaticului, eseisticii etc.), pune totul subsemnul întrebării, exclude hermeneutica comodă şi con-fortabilitatea spiritului, nu urmăreşte cu orice preţ per-suasiunea, e paradoxal, miza lui e una aflată dincolo deraţiunea raţiunii. George Bălăiţă (re)afirmă camilpetres-cian primatul subiectivităţii, prin multiplicarea instanţelornarative, prin organizarea discursului romanesc pluralşi contradictoriu, prin coordonatele corelaţiei efemerecare se creează între gând şi cuvânt. Totul în discurseste polisemie, echivocitate, contradicţie, „asociaţie oxi-moronică” (Nicolae Oprea), stare de tensiune potenţatăprin oniric, halucinaţii, greaţă sartreiană, anxietate, frică,revoltă, resemnare, „dubluri parodiante” (v. inocenta Fe-

aniversări


licia şi senzuala Silvia) etc. Personajul se dezvăluie înesenţă, pe măsură ce se confruntă cu propriile lui prin-cipii, gânduri, dialogând în sine, cu sine, cu Celălalt şitrădând permanent „natura ambivalentă a omului”.

Pentru autorul vol. Conversând despre Ionescu,spaţiul interior dominat de gând devine un spaţiu aloglinzii, în care personajul se priveşte şi priveşte lumea,capătă contur prin cuvânt, devine, adică, element depoetică. Ancheta (în acest sens, Bălăiţă se dovedeşteun profet, în prezent suntem o ţară de anchetatori şi an-chetaţi) în Lumea în două zile şi cronica în Ucenicul…schimbă continuu perspectiva narativă asupra eveni-mentelor. Apare „distanţa” cu implicaţii asupra dezvol-tării naraţiunii. În cazul anchetei, timpul scriiturii – timpulanchetei impune o durată nouă, alături de timpul eveni-menţial; cronica presupune un timp al scriiturii care seidentifică cu timpul evenimentului. Ambele romane trimitla acelaşi principiu estetic: reconstituirea unor fapte ve-rosimile, ce fac din scriitură „o epopee a unei lumi fărăzei”. La un moment dat, romanul se dezvoltă din sine,pentru sine şi-l scrie pe autor, oferindu-ne peste timp unportret spiritual în palimpsest al eului de hârtie, cel carea scris Textul. Această autonomie a textului (ca nara-ţiune impersonală) repetă în fapt autonomia şi fatalita-tea evenimentelor. Atât „ancheta”, cât şi „cronica”,folosite ca modalităţi de cunoaştere a lumii şi a sinelui,impun ca procedeu narativ esenţial multiperspectivismulconfigurat într-o simultaneitate (ce aminteşte de trilogiaSUA a lui Dos Passos) potenţată de „fluxul memoriei”şi de viziunile „naratorilor flotanţi”. Fiecare personaj cu-cerit de adevărul său creează simultan ambiguitatea,veridicitatea şi dualitatea lumii ca teatru.

Principiul de construcţie al (capod)operei Lumea îndouă zile nu este similaritatea (un sens care trimite pa-radigmatic la alt sens), ci contiguitatea (un sens care seleagă sintagmatic de alt sens). Eul de hârtie nu moti-vează textul romanesc, ontologic, ci ludic. Sintezei desorginte hegeliană, George Bălăiţă îi substituie (de)con-strucţia şi antiteza; originii şi cauzei – diferenţa şi urma;transcendenţei – imanenţa, principiul falic; iubirii – ura.Adevărurile (supreme) care au la baza lor principiul pre-zenţei de sine (identitatea) sunt înlocuite, de ironie, joc(v. jocul lui Antipa, „funcţionarul neantului”), indetermi-nare, hazard, destin. Sinele din adâncuri (nu cel al per-cepţiilor fugitive) apare ca un arhetip etern(v. comportamentul lui Antipa în Domestica şi în Infer-nalia) al artistului (naratorului anchetator care aplicăconvenţia romanului în roman: Viziru, AlexandruIo nescu) ce încheie un pact cu diavolul, în spiritul luiThomas Mann din Doctor Faustus. Sub surâsul mefis-tofelic, autorul ascunde tendinţa perversă a spirituluicare nu trezeşte forţele inconştientului decât pentru agăsi în ele puteri şi satisfacţii imposibil de integratîntr-un ansamblu armonios de acţiuni omeneşti. Nu în-tâmplător, mistificatorul Antipa de la Dealu-Ocna, orgo-lios, malefic, maliţios, petrecăreţ, persiflant, posesor alunei energii negative şi al darului divinaţiei, cel ce pre-zice în joacă decese în serie (care într-adevăr au loc)este la rându-i mistificat de maniacul Anghel care-i gân-deşte destinul în felul în care o face el însuşi cu ceilalţi,

atunci când descoperă în presupusul profet, un impos-tor ce nu are „fanatismul ideii duse până la capăt”, „nucrede în lucrul lui” şi nu-şi asumă natura miraculoasă.Antipa, domesticul de la Albala, devine la Dealu-Ocna,ucenicul vrăjitor care-şi permite să se joace cu incon-ştientul pe care nu-l înalţă la lumina conştiinţei, decâtpentru a batjocuri mai bine conştiinţa, plecând, probabil,de la credinţa transfigurată de Goethe, în Faust: „sunto parte a puterii care, vrând să facă Răul, face doar Bi-nele”.

Surâsul mefistofelic al romancierului ascunde şi filo-sofia lui Platon pentru care lumea în n+infinit zile nu edecât umbra depărtată a singurei realităţi adevărate şiperfecte care e lumea Ideilor şi Formelor, lume trans-cendentă, existând dinainte de orice început şi făcutăsă dureze veşnic. Faţă de această Lume desăvârşită şiincoruptibilă, lumea pământeană transfigurată „în douăzile” nu e decât o aparenţă trecătoare, copie fugară aoriginarului/originalului etern. Între cele două „Lumi” sin-gura legătură admirabil revelată de romancier e dată departiciparea lumii sensibile la ideile lumii suprasensibile:orice obiect ori fiinţă a celei dintâi ascunzând în lutu-iceva din esenţa divină/demonică din care se naşte.

(Post)modernitatea romancierului cu surâs mefisto-felic de Ianus bifrons şi, simultan, de Giocondă sedusăşi abandonată (de lume, de ea însăşi) începe prin cău-tarea şi crearea unei literaturi parabolice imposibile, si-tuată între „farsă şi tragedie” (Eugen Negrici), capabilăsă inducă suspiciunea, teroarea totalitarismului, sănască legenda, mitul etc., să reveleze, prin rememorăriproustiene, inconsistenţa lumii în care trăim, să suge-reze sinuciderea limbajului. Experienţele ludice îl ajutăpe romancierul cu surâs de Giocondă uitată să desco-pere demiurgia scriitoricească, sentimentul euforizantcă poţi „să nu cenzurezi, să faci un colos de cuvinte,ceva ca Sfinxul sau Golemul, pe care nici vântul deşer-tului, nici o formulă magică să nu le poată distruge”.Mormanul „de texte eteroclite” decupate din fişe delucru, benzi de magnetofon, din presa comunistă saureproduse din caietele de anchetă etc. îmbracă atât„forma non-exprimării”, cât şi opusul acesteia, care estelimbajul plural, simultan, dubitativ, interogativ. Lumeaeste contemplată caleidoscopic, unghiul de percepţiese modifică brusc, impresia simultaneităţii ia sau poatelua fiinţă. Textul e metonimic, lipsit de centru şi de limite,el eliberează o energie simbolică atemporală. Orgoliulromancierului cu surâs mefistofelic a fost să scrie îm-potriva romanului, adică altfel decât s-a mai scris. Maiprecis spus, împotriva modelelor romaneşti consacrate.Pentru acesta trebuie să fii însă un „fiu al romanului”(Cioran), născut, capabil să modifice permanent sfereledistincte ale genului: conceptul de realitate, natura for-mei, tipul de relaţii ce se pot stabili între ele, comutareaneaşteptată a contextelor, examinarea iluziei, mitizareaşi demitizarea ei, pastişarea, parodierea Bibliotecii luatăca model al realităţii, limbajul. Uzurpator prin vocaţie,romanul Lumea în… exprimă în negativ civilizaţia aicărei fii suntem. Spaţiul epic virtual transfigurat până lalimita fantasticului sugerează existenţa unor lumi para-lele. Tema nebuniei nu mi se pare una adiacentă

aniversări


(v. comportamentul lui Anghel), în condiţiile în carenimic nu pare mai nebunesc decât înţelepciunea pentrucel care nu cunoaşte altă regulă decât cea a bunului-simţ. Romanul Lumea în… vândut tuturor cauzelorface, cu graţie de curtezană sacră, „trotuarul literaturii”(v. clienţii cârciumii lui Moiselini), pentru a culege florilemediocrităţii şi a figura unitatea kantiană a contrariilor.În afara talentului epic (criticul Adrian Dinu Rachierususţine că are „demonul povestirii”) şi al competenţeiteoriei Textului însuşite nu doar de la Roland Barthes,ci şi de la Derrida, surâsul mefistofelic al lui G.B. as-cunde o ştiinţă a banalităţii şi a derizoriului în acţiune,care exprimă într-o retorică aparent accesibilă obiecti-vitatea ireconciliabilului.

Intervine în scriitura Textelor lui Bălăiţă ceea ce Cio-ran numea „artistul inteligent”, mai precis autorul pecare romanul îl conţine. Romancierul cu surâs mefisto-felic (citeşte: veşnic nemulţumit de sine şi de lume) eînainte de toate un estet şi un poietician. Subminândcredibilitatea mimesis-lui specific prozei tradiţionale,George Bălăiţă lasă toată grija operei romaneşti înseama poiesis-lui, un poiesis conştient de sine şi au-toironic, la fel de dictatorial ca şi instanţa auctorială tra-diţional-modernă. Sintetizând, putem spune: surâsul

mefistofelic al romancierului comunică şi vizualizeazăpropoziţia: şi eu am prefigurat în Textele mele cele cinciprincipii ce definesc postmodernismul: ♦heterogenitatea(impuritatea) codurilor/simbolurilor; ♦reciclajul (nu res-pinge trecutul cultural, ci îl absoarbe şi-l redistribuie înconţinutul operei); ♦pervertirea, tratarea răului prin rău,nu refuzul, ocolirea lui; ♦acceptarea simulacrului gene-ralizat şi a artificiului; ♦conştiinţa că păşim într-o nouăeră a barocului.

Practica scriiturii lui George Bălăiţă confirmă „para-doxul Turnului Babel” (Monica Spiridon) care ar constaîn a face consonante şi complementare estetica deidentificare cu cea de opoziţie, pentru a depăşi rupturamilenară între creaţia aulică şi cea carnavalescă, „depiaţă” şi a împăca registrul grav, înalt, solemn cu celumil, trivial, banal. Desigur, „paradoxul Turnului Babel”nu poate provoca, în ultimă instanţă, romancierului năs-cut în oraşul lui Bacovia decât un surâs mefistofelic ine-fabil şi cameleonic. În orice, inclusiv în surâsulGiocondei, căutăm nu ceea ce comunică, ci ceea ce as-cunde surâsul. Un surâs prefigurează întotdeauna măş-tile prezentului.

Bacău, februarie 2015

Mihaela-Adelina Chisăr-Viziru

GEORGE BĂLĂIŢĂ: REVELAŢIAROMANULUI

SAU POVESTEA FĂURIRII LUMII…

Format în lumina obscură, dar blândă a provinciei,cunoscând mai târziu culorile pestrițe ale capitalei, ex-perimentând, cu nenorocul celui care nu știe că va fiscriitor, mai multe domenii de activitate, George Bălăițăîși găsește adevărata cale, recunoscând în sine SCRI-BUL, recte diacul realității pe care o poate supune prinforța imaginației și o cuprinde într-un sul de papirus. Go-golian în esență, dar păstrând convingerea că trebuiesă fie un om al timpului, Bălăiță debutează în literaturăîn perioada de tinerețe, descoperind plăcerea scrisuluidupă tentația sălii de gimnastică, după numeroase ta-tonări și, mai ales, după un intens exercițiu de lectură.În aprilie 2015, George Bălăiță împlinește 80 de ani, iarLumea… sa jumătate din această vârstă… Volumul din1975 – Lumea în două zile – este, indiscutabil, carteacare i-a asigurat celebritatea, fiind intens discutată deexegeza surprinsă de o construcție romanescă oferindo altfel de imago mundi. Geneza acesteia a fost acope-rită de comentariile critice, care valorizează operascoasă din ansamblul întregii creații a scriitorului. Pen-tru că aniversările sunt și prilej de aduceri-aminte, pro-punem o rememorare a momentelor liminare, dar

hotărâtoare în ceea ce privește revelația romanului pen-tru un scriitor care păstrează solida convingere cănumai ce este scris rămâne cu adevărat.

„Într-o bună zi, mă opresc la o moară veche deapă, sub munte, la marginea unei păduri de tei. […]Cum stăteam întins pe o laviță îngustă și înaltă șipriveam tavanul de bârne afumate de care atârnau,lângă peretele opus, un bici împletit și o foarfeceuriașă pentru tuns oile, mi-am amintit brusc tavanulvăruit din casa bunicii mele. Îl priveam deseori înadolescență din patul lat, moale și adânc. Era curat, darpeste măsură de coșcovit, nenumărate straturi succe-sive de var, zeci de ani la rând. Erau acolo toate for-mele de relief posibile. Gata să adorm atunci, în casabunicii (mi-am amintit în casa morarului, după atâția ani,eram trecut bine de treizeci), mi-am spus: mare plic-tiseală și oboseală pentru un scriitor să descrie totce vede în tavanul acesta, și n-are încotro, el trebuies-o facă, puah… Chiar așa! Am sărit de pe laviță, amgăsit hârtie și creion și am umplut câteva pagini cu«descrierea» odăii morarului. Era un fel de desenhiperrealist, de care eram foarte mândru. Nu lipsea

aniversări


nimic, iar detaliile aveau o fosforescență care măamețea… […] Acasă, am recitit cele trei cărți publicatepână atunci, uitate de mine și de toată lumea!... În des-tul de puțin timp am scris fără întrerupere, noaptede noapte, câteva mii de pagini. Din care am coagulatapoi, într-un an și jumătate, Lumea în două zile. Arămas atâta «material», încât și mai repede, aproape îngrabă, am extras primele părți din Ucenicul neascultătordin aproximativ aceeași lume, dar altă problematică, alttip de construcție, alte ritmuri, sintaxa chiar își modificăarticulațiile, își schimbă accenteleˮ1 [s.n.]. Ampla măr-turisire a scriitorului este elocventă pentru ceea ce în-seamnă momentul tentației romanești, astfel că, aidomamadlenei proustiene, tavanul coșcovit trezește în Geor-ge Bălăiță amintirea casei bunicii (atât de îndrăgită!),dar și impulsul creator, dorința de a transpune în cuvintetot ceea ce simțurile înregistrează, surprinzând toatedetaliile. Fosforescența amănuntelor, năucitoare la în-ceput, va deveni un deziderat al operei și al scribului.Dincolo de aceste aserțiuni, bazate pe teoriile privitoarela memoria involuntară, se poate intui, ca mesaj subli-minal, tendința de a mitiza momentul scrierii uneia din-tre cele mai discutate cărți ale literaturii române, Lumeaîn două zile. Amplele construcții narative sunt, așadar,o consecință a uceniciei în proza scurtă în care fusese,de altfel, exersată capacitatea de a surprinde detaliul,dar și a revelației avute în moara veche de la margineapădurii de tei. Peisaj idilic, cu valențe mitizante, esteevocat de scriitor pentru a reda un moment de referințăîn cariera sa, rezultând un soi de legendă a făuririi alcărei alchimist este capabil să cuprindă realitatea în cu-vinte.

Tot cu aceleași valențe, cărora li se adaugă șiinocența copilului Bălăiță descoperind lectura înpreajma bunicii, notabilă este și amintirea nevinovată aunui vis: „în adolescență, pe la 15 ani, fără să știu defapt cine sunt și ce vreau, după a doua lectură făcutăîn vacanța de Crăciun, vreo cinci zile de dimineața de-vreme și până spre miezul nopții, adormit la prima cân-tare a cocoșilor (când intră hoții în sat, cum zicea înpoveștile ei bunica), picat de somn pe ultima filă a cărțiice atât mă tulburase, am visat că eu însumi scriamcu pană de gâscă și cerneală verde nemaipomenitaistorie a contelui plebeu Monte Cristo… Doar buniciiAlexandra-Ileana i-am povestit drăcia asta. […] M-a pri-vit ușor încruntată, gura strânsă într-o linie dreaptăși un surâs scurt, neașteptat. Vezi dacă a dat în clocotapa aia pe plită și pune și tu la fiert tăițeii pentru supă.Peste câțiva ani i-am arătat prima mea povestire ti-părită în «Luceafărul» (pe atunci cu totul altcevadecât în anii următori). Bunica A.I. știa tot și cevape deasupra. Vezi, mi-a spus alb, supa aia de găinăbătrână a fost cu norocˮ2 [s.n.]. Visul de a scrie și pri-virea plină de înțelesuri a bunicii atotștiutoareînsuflețesc un episod din copilărie, dar sunt și mărturiaunor impulsuri creatoare, inconștiente la vremea aceea,devenind, peste ani, o coordonată a existenței lui Geor-ge Bălăiță.

Povestea făuririi Lumii… este plasată, așadar, cunostalgie, sub semnul ineditului, al revelației și al visului,dar realitatea în care urma să fie publicată nu repre-zenta un climat tocmai favorabil. Astfel, anii ’70 ai lite-

raturii române erau sub incidența regimului comunist,cu toate rigorile pe care acesta le-a implicat, de larețetarul unei literaturi schematice și clișeizante dedi-cate partidului și conducătorului până la presiunile asu-pra scriitorilor. Există în acest climat pernicios și abiledigresiuni ale autorilor, concretizate în opere care se vorimpune ca modele pentru generațiile viitoare. Un astfelde moment este cel al apariției romanului Lumea îndouă zile (în vara anului 1975), despre care Bălăițămărturisește că „am reușit atunci să înșel vigilențaoficială. Ironia este vehiculul care transportă aicitragicul. Travestit deseori și el în grotesc. A fost săiasă, partea norocoasă a aventurii. Fiindcă sistemulcomunist suspectează și în cele din urmă con-damnă ironia. Râsul și chiar surâsul înfurie oficialita-tea, cu toate că moș Marx recomandase că trebuie săte desparți de trecut râzândˮ3. Oricât ar părea de brutalărezonanța verbului utilizat – am înșelat – indică moda-litatea prin care un volum eluda rigurozitatea unui regimabsurd implicat nefiresc în literatură. Lumea în două zilereușește, așadar, să se sustragă de la atentul și com-plexul proces de supraveghere, rămânând anecdoticăreplica cenzorului: „N-am înțeles nimicˮ4. Fără a sesizamiza cărții, cenzorul aprobă publicarea acesteia, moti-vând că nu există greșeli ideologice, astfel că aparițiaei nu ar leza interesele partidului. Cu toate acestea,pentru Bălăiță „Lumea în două zile este sursa de aura patimilor mele politice! Cartea asta m-a situat maisus în ierarhia literară a timpului. Aveam o anumeautoritate profesională. […] Dactilograma a stat vreodoi ani prin edituri și la cenzură. Am avut noroc că cen-zura nu se desființase! Bătrânul profesionist a pus grila.N-a găsit ce căuta. Restul nu-l interesa. Vezi, eu nu amscris-o ca pe un manifest politic. Era pur și simpluun roman! O ficțiune absolută, o vastă construcțieepică. […] Împiedicată să apară și tenace vânată dupăapariție. Nu i s-a putut face nimic, așa că în cele dinurmă a fost acceptatăˮ5 [s.n.]. Primind încuviințareapentru a fi publicată ca urmare a unei scăpări a cenzurii,cartea lui Bălăiță se dovedește o altfel de proză în pei-sajul bizar al literaturii române sub comunism, impu-nând o formulă romanescă eclectică, susținută de oconformație binară. Astfel de momente rămân notabileîn istoria literaturii române, demonstrând că, deșicreația literară fusese sufocată de schematismul șiclișeul canonului realist socialist, a existat o breșă cătrenormalitate, au existat opere și scriitori care au asiguratevoluția firească a fenomenului literar.

Apariția romanului Lumea în două zile a schimbatpercepția criticii literare asupra întregii creații a luiGe orge Bălăiță, fiind opera datorită căreia scriitorul s-aimpus pe scena literară și prin care a confirmat talentulanunțat de Eugen Barbu în Prefața volumului de debut.Preocuparea scriitorului pentru temeinicia construcțieiepice în care detaliile și simbolurile alcătuiesc lumea,dar și reversul acesteia, misterele încifrate și dezlegateulterior de exegeza dornică să descompună și să ana-lizeze fiecare dintre elementele ansamblului dublufațetat au scos volumul de sub înrâurirea literaturii aser-vite, asigurându-i modernitatea. Lumea în două zileeste, întâi de toate, un titlu, un artificiu scriitoricesc, ca-pabil să suscite interesul oricărui tip de cititor, iar mai

aniversări


apoi un volum care prezintă viața duală a personajuluiAntipa, având drept pretext ancheta morții acestuia.Așadar, o ficțiune care surprinde două variante aleaceleiași lumi, Domestica și Infernalia, ale cărei meca-nisme de funcționare se concretizează în instanțe ma-jore ale epicului, aglutinând detalii, surprinzând printonalitățile discursului cu inflexiuni poetice. Din magmaacestei lumi inedite, va ieși o nouă poveste publicată în1977, adică cea de-a doua construcție epică majoră alui Bălăiță, Ucenicul neascultător, povestea neamuluiAdamilor, o cronică scrisă de Naum Capdeaur. Celedouă formule structurale – ancheta și cronica – repre-zintă cadrul de desfășurare a spectacolului epic în carepluralitatea instanțelor narative este coordonataesențială, capabilă să creeze efecte cu o simbolisticăinedită.

Cărțile lui Bălăiță, deși rezultat al aceleiașiefervescențe creatoare, s-au individualizat sub impulsulcomentariilor critice, care au valorizat Lumea… dreptpunctul terminus al unui ansamblu eterogen, astfel căUcenicul neascultător a avut de trecut, încă de la înce-put, o probă de rezistență în fața exegezei care decre-tase deja apogeul creației. Analizate separat, ambelevolume își relevă particularitățile, dovedindu-se a fi di-viziuni indispensabile într-o creație complexă ai căreipoli se stabilesc ținând seama de toate nuanțele pecare epicul le comportă de la prozele scurte până la ro-manele autorului. Modernitate, parodie, minuțiozitateadetaliilor, ironie sunt doar câțiva dintre termenii în careopera lui George Bălăiță a fost discutată – rămânând,de altfel, repere ale interpretărilor succesive suportate– dincolo de revelația sub semnul căreia scriitorul își

plasează creația. Deloc condamnabilă, opțiunea scrii-torului, în cele din urmă, subliniază geneza unui edificiutextual remarcabil în care pecetea talentului scriitoricesceste pusă asupra realității cuprinse în cuvânt și ordo-nate în virtutea acestuia ca principiu întemeietor al lumii,fie ea și ficțională.

Cu admirație necondiționată, un alt Viziru este ispititsă recompună Lumea… lui Bălăiță, căutându-i loculîntr-un laborator de creație cu vocația pluriperspectiveiși activ încă. La mulți ani, domnule George Bălăiță!

Note1. George Bălăiță, Cubul este gândit. Sfera e ivită din

neant, interviu consemnat de Tania Radu, inclus în vol. OpereIII, Marocco (II), Cronologie de Marilena Donea, Editura Poli-rom, [Iași], 2011, p. 323-324.

2. Idem, În treacăt, despre roman, în Cum se scrie unroman, Editura Cartea Românească, București, 2012, p. 21.

3. Idem, Între omul care vorbește și omul care scrie esteun gol de netrecut, interviu consemnat de C. Stănescu, inclusîn vol. Opere III, ed. cit., p. 349.

4. Ibidem, p. 352.5. Idem, Copilul e vrăjitor și filozof, interviu consemnat de

Ștefan Agopian, inclus în op. cit., p. 402.

Acknowledgement: Această lucrare a fost cofinanţată dinFondul Social European prin Programul Operaţional Sec-torial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013, CodContract: POSDRU/159/1.5/S/140863, Cercetători competitivipe plan european în domeniul științelor umaniste și socio-eco-nomice. Rețea de cercetare multiregională (CCPE).

Elena Pârlog

DESPRE UN DIALOG AL TEXTELOR

1. Despre începuturi. În căutarea unui modelÎn peisajul generaţiei ʼ60, proza lui George Bălăiţă

face notă distinctă faţă de tot ceea ce au scris conge-nerii săi. În momentul în care critica literară a încercatsă-i descopere afinităţile, rezultatul a fost acela căaproape fiecare şi-a dat seama de dificultatea demer-sului. Şi aceasta deoarece, înainte de a fi un bun crea-tor de caractere, prozatorul este un avid devorator deliteratură. Toate textele pe care el ni le propune, fie căvorbim despre genul prozei scurte sau despre roman,

sunt un periplu prin operele şi autorii care l-au impre-sionat şi care, din acest motiv, au iniţiat acel „dialog spe-cific de la text la text”1 la care face referire NicolaeManolescu, invocându-l pe Jauss.

Imposibilitatea de a-i stabili cu certitudine rădăciniledatorată faptului că scriitorul George Bălăiţă se înscrieîn tiparul omului de carte, definit de Gilbert Durand dreptun locatar permanent al „Cărţii celei mari a Lumii”2, îiface pe mulţi critici să încerce tot felul de apropieri.Astfel, în postfaţa la ediţia din 1985 a romanului Lumeaîn două zile, Zoe Dumitrescu-Buşulenga îl aşază,datorită inteligenţei şi ironiei, în siajul lui Joyce, numindromanul drept „cel mai joycean roman al nostru”.Acelaşi model este indicat şi de N. Manolescu încă dinprima cronică la romanul amintit3, doar că acestacontinuă să descopere şi alte „dialoguri specifice”, ajun-gând să conchidă în istoria citată deja: „Sterne, Gogol

*Elena Pârlog (n. 26.09.1979, Paşcani), profesor de limbaşi literatura română la Liceul Tehnologic „Petru Rareş”, Bacău,doctorandă a Universităţii „Ştefan cel Mare” din Suceava, cuproiectul de teză „George Bălăiţă – recursul la mit” (coord.prof. univ. dr. Vasile Spiridon); articole de critică literară, cronicişi eseuri în reviste băcăuane („Ateneu”, „Plumb”, „Junimeastudenţească băcăuană”).

aniversări


şi Joyce se află la originea procedeelor lui GeorgeBălăiţă”4. Eugen Simion îl plasează într-o companieselectă, pornind de la faptul că acţiunea acestui primroman se desfăşoară pe parcursul a două zile: „ModelulJoyce îi stă și lui în față. În Ulysse sunt transcrise 18ore din viața unui mărunt funcționar din Dublin (în ziua,celebră de acum, de 16 iunie 1904). Butor descrie înPassage de Milan (1959) o noapte într-un imobil pari-zian, iar Malcom Lowry reconstituie în Sub vulcan(1947) ultima zi din viaţa unui diplomat englez în Mexic(2 noiembrie 1938). În Moartea cotidiană (1946), DinuPillat descrie, după acelaşi model, viaţa personajelorîntr-o singură zi. R.M. Albérès vede în astfel de cazurio ordine secretă şi o sugestie iniţiatică. Dar înainte deorice este o convenţie epică nouă”5.

Încercarea de înscriere a operei într-un anumit tiparnu se opreşte însă aici. Este cunoscut deja demersullui Corin Braga care, într-un articol apărut în 1998, îlapropie pe scriitor de modelul realismului magic, invo-când, mai degrabă, criterii care ţin de manifestarea uneispiritualităţi de sorginte creştină6, mai ales atunci cândexplică atingerea unui topos religios prin utilizarea mo-tivului farsei, „farsa şi parodia fiind, în gândire creştină,un act de deconstruire a creaţiei. Neputând să deafiinţă, diavolului nu îi rămâne decât să maimuţăreascăşi, prin aceasta, să desfiinţeze ceea ce a făcut Dumne-zeu”7. Apropierea este, din punctul nostru de vedere,forţată, mai ales că, încă din 1975, cronicile romanului8evidenţiază îndepărtarea de modelul Márquez.

Scriitorul însuşi se revendică, în toate interviurile pecare le acordă, de la realism, deşi nu respinge ideeamolipsirii de un anume morb al fantasticului pentru care,însă, oferă altă explicaţie. Afirmând hotărât că „Sunt go-golian până în măduva oaselor! Sufăr de sindromulGogol. Cehov îmi ameliorează din când în cândsuferinţa asta...”9, scriitorul nu lasă loc de dubii înprivinţa modelului care a stat la baza creaţiei sale, de-monstrând, o dată în plus, că este altfel decât colegiisăi de generaţie, poate şi pentru că acceptă fără re-zerve, chiar şi după 1989, apropierea de un model carear putea părea perimat.

2. Întâlnirea cu Sadoveanu. Exerciţiul mitoge-netic

Trecând în revistă felul diferit în care critica literarăa încercat să aşeze proza lui George Bălăiţă într-oanumită categorie, am urmărit să arătăm că prozatorulconstruieşte o operă complexă, greu de încadrat în ti-pare. Felul nou de a scrie al acestuia îi pune în dificul-tate chiar şi pe criticii experimentaţi cum sunt cei a cărorpărere am invocat-o anterior. Ce ne miră însă estedispariţia numelui lui Mihail Sadoveanu dintre cei pecare analiştii îi consideră a fi modelele ce au stat la bazascriiturii lui George Bălăiţă.

Legătura care, în opinia noastră, există între operelecelor doi prozatori ţine de descoperirea mitului şi decrearea unei mitologii ce îşi are originea în etos. GeorgeBălăiţă însuşi, realizând o paralelă între I.L. Caragialeşi Mihail Sadoveanu, ca figuri care au marcat dezvolta-rea literaturii române, spune: „Caragiale propune o epo-

pee grotescă, Sadoveanu construieşte o mitologievenită direct din epos”10, înţelegând prin acest ultim ter-men povestirile în care autorul Fraţilor Jderi descoperăfiinţa naţională a românilor. Prozatorul dezvoltă aceastăidee chiar în cadrul interviului din care am citat şicompletează: „Îndrăznesc să cred că dacă un om, untraducător ideal […] ar traduce chiar şi o viaţă întreagă,întreaga operă a lui Sadoveanu […] Sadoveanu, carese integrează organic marilor valori universale, ar fi ac-ceptat fără nicio îndoială ca atare”11. Nu stă în firea luiGeorge Bălăiţă să aducă asemenea recunoaşteri unuiscriitor lipsit de talent, în ciuda faptului că estecunoscută tendinţa de mistificare manifestată în epocă.

Pentru a demonstra că Mihail Sadoveanu reprezintăun adevărat model pentru creatorul Uceniculuineascultător, ne oprim asupra a două creaţii, unadedicată comemorării prozatorului născut la Paşcani,cealaltă făcând parte din opera de ficţiune a lui GeorgeBălăiţă, o povestire apărută în volumul Nopţile unui pro-vincial, apoi reluată în Opere III. Marocco (II).

Primul text, intitulat Sadoveniană, a fost publicat înrevista „Ateneu” sub pseudonimul Gheorghe Teg. Pla-sat lângă un articol aparţinând lui Constantin Ciopraga,prefaţatorul operelor lui Sadoveanu şi unul dintreexegeţii de marcă ai acestuia, articolul lui GeorgeBălăiţă prezintă un itinerar prin ţara Moldovei, urmândtraseele personajelor din romanele istorice sadove-niene. Atenţia reporterului se fixează, contrar uzanţelor,pe călăuza aleasă pentru a-l conduce prin ţinutulNeamţului, un om simplu care devine întruchiparea unuifel de a fi, al modului de a vorbi şi de a se comporta aleroilor sadovenieni: „Omul ştia să calce drumurile mun-telui, nu-i păsa de ploaie, râdea de ea numind-o«zăludă», mângâind-o în acelaşi timp cu vorbe lungi,moldoveneşti, ca pe o ibovnică neuitată. Acest munteancunoştea semnele vremii ca un alt Kesarion Breb, elştiuse cu mult înainte că ploaia ce cădea acum va fiînceată şi caldă şi va ţine două zile, ştia când va daprima zăpadă şi cum va arăta primăvara ce va să vie.Şi mai ştia lucruri tulburătoare despre trecereadepărtată pe aici a bunului domnitor Ştefan Voevod,scut şi reazem domniei sale lungi şi rodnice fiind înşişistrămoşii lui munteni”12. Uimitor la acest pasaj este fap-tul că autorul reuşeşte să ocolească tiparele limbii delemn care caracteriza majoritatea articolelor de acesttip, în epocă, şi, departe de a se opri la lucruri desuprafaţă, alege să prezinte întâlnirea cu eposul şi eto-sul românesc, cel creator de mit, dezvoltând, parcă,ideea fostului său profesor, conform căruia „descoperi-rea unui timp şi a unui topos românesc, apropierea deformule originare, sentimentul unei autohtonii străvechiangajează progresiv conştiinţa, imaginaţia lucrândadecvat”13.

Al doilea text este un exerciţiu narativ ce probeazăfaptul că cititorul avid care este creatorul lui Antipa asimţit nevoia interiorizării acestui topos mitic prin ivireaunei creaţii în stil sadovenian. Publicată în volumulNopţile unui provincial, apărut în 1983, apoi reluată înOpere, povestirea, cu un nume extrem de sugestiv, pur-tând amprenta lui George Bălăiţă – Anul 1574 (după

aniversări


„Vremuri de bejenie”) sau variaţie pe o temă din Sado-veanu – urmăreşte, aparent, să explice plecarea de laLiov, unde se afla la studii, către casă, a tânăruluiHramură, fiul boierului Gligorcea. La fel cum face şi încazul lui Gogol, prozatorul nu copiază un model, nuimită vreo formă goală de conţinut, ci traduce şicompletează, astfel încât ţesătura textului de originerăzbate uneori prin noua creaţie, la fel ca urzeala, princâte o întorsătură de frază sau prin subtilitatea vreunuiartificiu narativ. În cazul acestei povestiri, prozatorulpăstrează doar rama istorică, în timp ce descrierea,spre exemplu a Liovului, se supune rigorilor stilului carel-a consacrat prin romanul Lumea în două zile, bazat peacumulări de fragmente care să surprindă evoluţiarealităţii, tot astfel precum, utilizând o metaforă pe careel însuşi o foloseşte într-un interviu, o intersecţie oferătoată istoria mijloacelor de transport: „Universitate cu zi-duri de piatră şi studenţi cu beretă, şi pelerină, şi spadăscurtă la şold, profesori pedanţi, virtuozi ai scolasticii,specialişti în demonologie post-hoc, ergo propter-hoc[subl. în text – n.n.], dar şi în matematică şi astronomie.Vestitul armurier Zaluga, hangii şi tâlhari cu ochi veselişi nepăsători, poeţi cu plete mătăsoase, gulerul lat şifluturător cam jegos, fete palide şi subţiri, râsul lorascuţit, bancherul evreu bogat şi umil”14. La fel ca încazul articolului citat anterior, autorul insistă asupraaurei de mit ce învăluie faptele tânărului Hramură. Pen-tru ca aceasta să fie mai credibilă, prozatorul părăseştepentru o clipă tonalitatea ironică, deconstructivă, pentrua se referi, în manieră postmodernă, la drumul încărcatde legendă pe care urmează să-l parcurgă personajul,realizând un exerciţiu narativ pentru finalul romanuluiUcenicul neascultător: „Totul e gata, şi acum bătrânulpocneşte cu biciul lui lung peste convoiul în aşteptareşi totul se face un măr, să zicem, pe care bătrânul îlascunde în cutele vestmântului său. Pe urmă el urcă înmunte. El va locui într-o peşteră sau pe un platou, poateîn scorbura unui copac. Când vremurile se vor linişti, elva coborî din nou lângă apa Moldovei. Va scoate mărul,va plesni cu biciul deasupra lui şi viaţa va reîncepe caşi cum nimic nu s-ar fi întâmplat”15. Este osurprinzătoare descriere a unui exerciţiu demitogeneză, căci singura modalitate prin care lumeaaceea poate ieşi din universul în care a fost închisă pen-tru a-şi continua nestingherită mersul este cea a ritua-lului existenţial, prin care gesturile trecutului sunt reluateîn posteritate.

3. O lume cu parfum sadovenianDacă am arătat anterior cum reuşeşte George

Bălăiţă să traducă şi să completeze modelul eposuluisadovenian, vom merge mai departe cu analiza, încer-când să descoperim cum se inserează acesta în creaţiicomplexe, precum romanul Lumea în două zile, în alecărui pagini respiră o lume ce coboară, parcă, direct dincurtea cârciumii lui moş Precu.

La fel ca volumul Crâşma lui moş Precu, romanulLumea în două zile stă sub semnul invocării unui trecutce îşi pune amprenta pe construcţia prezentului. Perso-najele celor două texte trăiesc într-un timp mitic. Fie că

vorbim despre mărcile clasice ale subiectivităţii saudoar de conectarea trecutului la prezent prin intermediulimperfectului, respectiv a perfectului simplu, apropiereaeste vizibilă: „Demult, eram eu copil, moş Precu ţineacrâşmă”16 alege Sadoveanu să-şi înceapă povestirea,în timp ce textul lui Bălăiţă este aproape contaminat destilul jurnalistic: „Schimbarea petrecută cu câteva zile înurmă căpătă în dimineaţa de 21 decembrie o intensitateneobişnuită”17. În spatele notaţiei fruste stă, de fapt, pro-misiunea prezentării unei întâmplări excepţionale,introdusă treptat, în maniera povestirii, fie prin sugera-rea trecutului neguros al moşneagului, în textul sado-venian, fie prin relativizarea statutului pălărieruluiAugust care observă lucrurile „fără să creadă sau să seîndoiască”18.

Asemănările dintre cele două texte sunt, de cele maimulte ori, uluitoare şi se revelă imediat la analizacomparată a lucrărilor. Remarcăm de la începutprezenţa minciunii, a falsificării realităţii prin ascundereaunor elemente ce ar asigura o interpretare exactă,cauzală a felului în care evoluează personajele. Astfel,începuturile lui moş Precu par a coborî direct dinlegendă: „avea un trecut destul de neguros, nimeni nu-icunoştea tinereţa”19. Tot astfel este prezentat şi Antipa,eroul romanului Lumea în două zile, ale cărui rădăcinisunt trecute sub tăcere prin referirile sumare făcute laadresa tatălui său, bătrânul Antipa. Impresia pe care olasă naratorul este aceea a apariţiei din vidul creator aunui funcţionar al neantului care a beneficiat decunoaşterea deplină a clasicilor şi care îşi asumă, înglumă, rolul de ordonator al istoriei prin completareaacelor certificate de deces.

La fel ca tuturor eroilor mitici, şi personajelor din celedouă opere li se refuză un viitor obişnuit, destinul lor su-prauman fiind sugerat, în text, de lipsa copiilor. Cum vaproceda şi George Bălăiţă, Sadoveanu pune lipsaurmaşului în cârca femeii, dezvăluind astfel o mentali-tate tradiţională, specifică spaţiului românesc („Cătrăbătrâneţă au mai fost zile rele, din pricină că n-aveaucopii, şi Anghelina de multe ori a dormit pe sub garduri,bătută şi alungată, ca vai de ea”20). Lipsa devenirii estetocmai ceea ce Antipa îi reproşează, într-un acces devitalitate, Feliciei, el considerând că un copil le-ar puteascoate viaţa din platitudinea în care s-a cufundat. Pe dealtă parte, femeia este conştientă de faptul că naştereacopilului nu se poate realiza decât după moarteasoţului, el însuşi nedepăşind un anume stadiu adoles-centin, care trezeşte în soţia lui instinctele materne.

Dacă la Sadoveanu botezul sau claca reprezintămodalităţi de apropiere a omului de sacralitate prin re-petarea unor gesturi cu funcţie magică, pe care o are şidescântecul prezent în povestirea cu Zaharia lui Za-doina, luarea în râs a acestor ritualuri atrage oprobiulpublic, colectivitatea manifestând un rol decisiv înpăstrarea tradiţiei. Astfel, gestul de impietate al popiiTărăboi, care alege să boteze, conform ritualului, oiapă, este aspru sancţionat de săteni. Aceştia fie nu-imai recunosc statutul de model şi încep să bârfeascăpe seama lui ori de câte ori au ocazia, fie plănuiesc,asemenea notarului Ifrimescu, ajutorului de notar

aniversări


Costică Pipirig şi comersantului Ilieş, să se răzbune.Pe de altă parte, în romanul Lumea în două zile ri-

tualul este demitizat. Astfel, deşi serbează Crăciunul,sărbătoare creştină, membrii familiei Antipa seraportează la un ritual păgân, plin de conotaţii ezoterice,sărbătoarea Saturnaliilor, suprapusă datei solstiţiilor.Trebuie observat că cele două zile ale romanului cores-pund, de fapt, celor două zile inegale ale anului în carelumina ia locul întunericului şi viceversa. Aceasta esteşi logica imaginii potopului care le domină. Spre deose-bire de textul sadovenian, colectivitatea nu mai areacelaşi rol de păstrare a tradiţiei. Deşi se miră deobişnuinţa familiei lui Antipa de a devansa Crăciunul,vecinii nu condamnă în niciun fel instaurarea acesteidatini. În ceea ce-i priveşte pe prietenii familiei,pălărierul August sau profesorul Baroni, nici ei, chiardacă nu înţeleg obiceiul, nu concep să lipsească de lamasa oferită şi aşteaptă invitaţia ca pe un ritual, în zifixă, la oră fixă.

Încercarea de a prezenta asemănările care aratăapropierea de realismul mitic de sorginte sadovenianănu ar fi completă fără prezentarea locului de care suntlegate faţetele greu explicabile ale acţiunii din cele douăconstrucţii în proză. Acesta este crâşma sau cârciuma,spaţiu al poveştilor şi al întâlnirii dintre mit şi realitate.Atmosfera pe care o creează, pe de o parte Sado-veanu, pe de altă parte Bălăiţă, unul în curtea lui moşPrecu, celălalt la Moiselini, este aproape identică.Asemănându-se unui tip de paratrăsnet, cei doi cârciu-mari au capacitatea de a orienta miraculosul, fie căace sta înseamnă farmecele babei cârne sau gluma cer-tificatelor de deces completate în avans.

4. ConcluziiOpera lui George Bălăiţă stă sub semnul dialogului

cu toate cărţile pe care, în calitate de cititor avid, le-aparcurs. Nu-i stă în fire prozatorului să copieze, înmanieră epigonică, vreun model, indiferent de cât demare ar fi fost impactul pe care un anumit tip de scrierel-a avut asupra sa. Cu siguranţă că acest prozator faceparte din categoria celor care, urmărind un proiect pro-priu de lume narativă, îşi apropriază idei descoperite laceilalţi, consolidându-şi, în felul acesta, creaţia.

Note1. N. Manolescu, Istoria critică a literaturii române. 5 se-

cole de literatură, Piteşti, Editura Paralela 45, 2004, p. 13.2. Gilbert Durand, Figuri mitice şi chipuri ale operei – De

la mitocritică la mitanaliză –, traducere de Irina Bădescu,Bucureşti, Editura Nemira, 1998, p. 54.

3. Cronica lui N. Manolescu din 1975 este anterioarăcatalogării realizate de Zoe Dumitrescu-Buşulenga. Motivulpentru care am amintit-o după aceasta este acela că N. Ma-nolescu, spre deosebire de regretata profesoară, nu seopreşte la Joyce, ci descoperă şi alte asemănări, cu alte mo-dele romaneşti.

4. N. Manolescu, Op. cit., ed. cit, p. 11535. Eugen Simion, Scriitori români de azi, vol. III, Bucureşti,

Editura Cartea Românească, 1984, p. 450. 6. Nu încercăm – şi nici Corin Braga nu face acest lucru –

să arătăm că proza lui George Bălăiţă este una mistică. De-parte de noi acest gând. Doar că, din punctul nostru de ve-

dere, exemplele utilizate de profesorul clujean trimit către oastfel de latură a textului.

7. Corin Braga, George Bălăiţă şi realismul magic, în„Ste aua”, nr. 4-5/apr.-mai 1998, p. 28.

8. „George Bălăiţă nu exagerează cu implicarea fantasti-cului pentru a nu cădea sub influenţa tulburătoare a lui GarciaMárquez”, G. Taşcu, George Bălăiţă, „Lumea în două zile”, în„Ateneu”, nr. 123/oct. 1975, p. 13.

9. Fără harul de a gândi pe cont propriu lumi imaginare,care includ, dar depăşesc cotidianul, te duci numai la vale, nuurci nicăieri, apud George Bălăiţă, Opere III Marocco (II), Iaşi,Ed. Polirom, 2011, p. 386.

10. George Bălăiţă, Consecvenţa personajului şi dinamis-mul realităţii, în Romanul românesc în interviuri. O istorieautobiografică, antologie, sinteze bibliografice şi indice denume de Aurel Sasu şi Mariana Vartic, vol. I, Bucureşti,Ed. Minerva, 1985, p. 266.

11. Ibidem, p. 267.12. Gheorghe Teg (George Bălăiţă), Sadoveniană, în

„Ateneu”, nr. 4/ noiembrie 1964, p. 6. 13. Constantin Ciopraga, Fascinaţia tiparelor originare,

Bucureşti, Ed. Eminescu, 1981, p. 223.14. George Bălăiţă, Anul 1574 (după „Vremuri de bejenie”)

sau variaţie pe o temă din Sadoveanu, în Opere III. Marocco(II), Iaşi, Ed. Polirom, 2011, p. 151.

15. Ibidem, p. 154.16. M. Sadoveanu, Crâşma lui moş Precu, în Opere, vol. I,

Bucureşti, ESPLA, 1954, p. 553.17. George Bălăiţă, Lumea în două zile, Iaşi, Ed. Polirom,

2004, p. 7.18. Ibidem.19. M. Sadoveanu, Op. cit., ed. cit., p. 555.20. M. Sadoveanu, Op. cit., ed. cit., p. 557.

Lucrarea a beneficiat de suport financiar prin proiectul cutitlul „SOCERT. Societatea cunoaşterii, dinamism prin cer-cetare”, număr de identificare contractPOSDRU/159/1.5/S/132406. Proiectul este cofinanţat dinFondul Social European prin Programul Operaţional SectorialDezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013. Investeşte înOameni!


aniversări


Corneliu Antoniu

ZIUA ARBORELUI DE FIER

Dan Culcer

Scrisoarea de mai jos este un omagiu adus atitudiniicorecte și onorabile a unui scriitor care nu admite cen-zura nici în zona sa de acțiune, nici în principiu: LiviuIoan Stoiciu.

Scrisoarea este și un document privitor la relațiile dinviața literară în România de după Zaveră. Oameniconsiderați de mine onorabili, înainte de 1989, au evo-luat în ochii mei spre dezonoare, cu o dezinvoltură vi-novată.

Faptul că Liviu Ioan Stoiciu lucrează tot în redacția„Vieții Românești” și că „pedeapsa” care i s-a aplicat afost doar (!) pierderea funcției de conducere transformăîn simulacru toată ceremonia organizată în jurul acesteisordide tranzacții.

O tranzacție sordidă, dar nu între acuzat și tribunal,ci între tribunal și comanditarii deciziei, cei cărora li seplătea astfel un tribut de supunere. Încasarea unui tributimplică o relație de putere. Și obținerea unui privilegiude cel care plătește.

Cine observă știe ce privilegii s-au obținut de ceiimplicați în plata tributului. Ni se oferea atunci, în 2005,încă o pildă despre faptul că justiția în România nufuncționează, nu este independentă. Nici măcar atuncicând este vorba de o „justiție” internă, de onoare, în ca-drul unei asociații de drept privat. Am scris o carte des-pre cenzura de dinainte de 1989.

Exemplu de mai jos, ca și alte mici întâmplări pecare le-am notat, îmi dovedesc că mentalitatea cenzo-rială e mai puternică decât instituția cenzurii, teoreticdesființată în 1977.

Mentalitatea cenzorială stă la baza autocenzurii, acenzurii. Frica păzește bostănăria. Nici măcar pazniciinu se mai pot înfrupta din aceste cucurbitacee, fără săse adape la izvoarele poluate ale corectitudinii politice,

care domină presa post-Zaveră. Se mai poate criticasistemul comunist, dar cei ce vor să mănânce bostanitrebuie să lingă mâna noilor stăpâni, restauratorii Capi-talismului de gangsteri, în Cleptocrația care poartăblana Democrației.

DOCUMENT

Scrisoare deschisă membrilor Consiliului UniuniiScriitorilor din România întruniţi la 10 noiembrie 2005la Bucureşti

Elancourt, 8 noiembrie 2005

Domnilor Consilieri,În calitatea mea de membru al Asociaţiei scriitorilor

din Târgu-Mureş, de membru al uniunii noastre profe-sionale, şi în baza articolelor 1, 2, 4, 7 ale StatutuluiUSR, vă adresez acest mesaj public, într-o chestiunede maximă urgenţă şi de maximă gravitate: încercareade reinstalare a post-cenzurii în presa culturală din Ro-mânia, după ce am constatat că, între 9 septembrie2005 şi data acestei scrisori, Uniunea Scriitorilor din Ro-mânia, prin reprezentantul său legal, preşedintele, nurăspunde nici mesajelor private, nici celor publice pecare eu sau alţi confraţi scriitori i le-au adresat. Iar când,totuşi, se exprimă în spaţiul public, intervenţiile unormembri ai Comitetului director sunt autoritariste, eva-zive şi neargumentate.

Prin prezenta, contest cu fermitate decizia Comite-tului director, despre conţinutul căreia am aflat dinpresă, privind demiterea din postul de redactor-şef ad-junct al revistei „Viaţa Românească” a ziaristului şi scrii-torului Liviu Ioan Stoiciu.

Această decizie, care implică reinstaurarea cenzurii,pe care eu o calific forma gravă de abuz de putere şide interpretare, foloseşte ca pretext al demiterii lui LiviuIoan Stoiciu, apariţia unui fragment de Jurnal semnat

LIVIU IOAN STOICIU – 65

Mă gândesc că uneori ziua trece prea repede caapoi să revină cu cea mai mare iuţeală pentru a se în-depărta din nou. Liviu Ioan Stoiciu a rămas la fel detânăr ca atunci când părăsea cantonul 248 – AdjuduVechi (acum celebru) pentru a deveni unul dintre liderii

liricii noastre contemporane. Timpul l-a înconjurat griju-liu asumându-şi-l cu dragoste şi respect, ca şi contem-poranii săi pentru care a devenit recuperator „o inimăde raze” şi de speranţă.

aniversări


de scriitorul exilat, Paul Goma, în numărul 6-7 al revistei„Viaţa Românească”.

Contestaţia mea se bazează pe următoarele seturide argumente:

Primo: Jurnalul este o specie literară. Textul în cauzăeste un jurnal şi are un autor. Responsabilitatea pentruconţinutul textelor, aşa cum se menţionează pe copertaa III-a a revistei, revine în întregime autorilor, deci luiPaul Goma.

Citez: „Redacţia revistei «Viaţa Românească» pu-blică opiniile, oricât de diverse, ale colaboratorilor ei.Responsabilitatea pentru conţinutul fiecărui text apar-ţine, în exclusivitate, autorului.” „Conform prevederilorStatutului, Uniunea Scriitorilor din România nu este res-ponsabilă pentru politica editorială a publicaţiei şi nicipentru conţinutul materialelor publicate.”

Acţionând în contrasens cu aceste prevederi, Comi-tetul director încalcă Statutul. În consecinţă, vă rog săanalizaţi şi sancţionaţi această încălcare a prevederilorstatutare prin care, în mod explicit şi implicit, Comitetuldirector şi preşedintele Nicolae Manolescu îşi arogăfuncţia de post-cenzură, aşa cum era aceasta practicatăde către Direcţia publicaţii a fostului Consiliu al culturiişi educaţiei socialiste.

Ignorarea acestor implicaţii şi aprobarea acestor de-cizii v-ar face, domnilor consilieri, coresponsabili dereinstaurarea cenzurii în România anului 2005.

Secundo: Funcţia lui Liviu Ioan Stoiciu este aceeade redactor-şef adjunct, aceasta implică publicarea şinu cenzurarea operelor confraţilor săi.

Tertio: Calificarea, de către Comitetul director, careeste autorul comunicatului, a jurnalului lui Paul Gomaca fiind „antisemit”, şi implicit a autorului cu acelaşi ter-men, nu are nicio bază morală şi legală. Simpla califi-care, afirmaţie lipsită de orice argumentare, citare sauanaliză contextuală, este o calomnie şi va fi tratată caatare de orice instanţă. Iată în ce termeni face NicolaeManolescu această calificare „incontestabilă”:

„Problema noastră era că în revista Uniunii a apărutun text pe care noi l-am considerat antisemit şi, din pă-cate, nu e discutabil, chiar aşa este.” (Revista „22”,nr. 813, interviu de Rodica Palade). Adică Nicolae Ma-nolescu îşi declară opinia indiscutabilă. Din fericire,chiar şi o hotărâre de justiţie poate fi contestată.

Ceea ce este mai cu seamă grav: o acuzaţie de na-tură penală este lansată, în modul cel mai iresponsabil,direct în presă, fără măcar lectura integrală a textuluiincriminat, adică a seriei de fragmente care au fost pu-blicate în numerele anterioare ale „Vieţii Româneşti”.Declaraţiile unuia din membrii Comitetului, consemnatede presă, stau mărturie că această lectură nu fusese fă-cută la data Comunicatului. Iar scoaterea din contextulunei opere a unui fragment, pentru a defini opţiunile mo-rale şi politice ale unui scriitor, pentru a-l acuza penal,descalifică moralmente şi intelectualmente un critic lite-rar, devenit acuzator, agent al poliţiei spiritului sau cen-zor.

Acestea să fie calităţile pentru care Nicolae Mano-lescu a fost ales preşedinte al Uniunii Scriitorilor, acestamandatul care i-a fost încredinţat? Articolul 1 al Statu-tului este ignorat de Domnia sa.

Quarto: Revista „Viaţa Românească” este editată deUniunea Scriitorilor şi de Redacţia Publicaţiilor pentruStrăinătate, un departament al Cancelariei Primului Mi-nistru. O decizie cu caracter punitiv cere aplicarea Co-dului Muncii cu implicarea ambilor editori. Care estetemeiul legal pentru a decide degradarea cu aspect pu-nitiv, dintr-o funcţie superioară într-una inferioară, a unuiziarist care nu a făcut nimic contrar legislaţiei muncii?

Organizaţiile internaţionale de apărare a ziariştilorfaţă cu abuzurile editorilor vor fi sesizate. CancelariaPrimului ministru, Redacţia Publicaţiilor pentru străină-tate, de asemenea.

Aspectul penal al acuzaţiei aduse autorului Jurnalu-lui, Paul Goma, repet, singur responsabil, este o ches-tiune care depăşeşte competenţa Domniilor voastre. Nusunteţi istorici.

Nu mai există nicio împuternicire prin care unii, scrii-tori-activişti de partid, se erijau în judecători, în numeleoamenilor muncii de la oraşe şi sate, aşa cum se prac-ticau, sub Comunism, şedinţele publice de acuzare, pecare Paul Goma şi Liviu Ioan Stoiciu le-au îndurat deja.Unii dintre dv. le-au cunoscut de asemenea. Şi eu.

În schimb, în planul culturii, decizia (administrativă)a unui comitet nu absolvă de responsabilitate conştiinţaintelectuală individuală. Şi, din acest punct de vedere,o conştiinţă critică are dreptul şi obligaţia să se diso-cieze de o atitudine sau decizie administrativă pentrucă datele problemei sunt complet schimbate: analiza sepetrece în spaţiul public, unde veghează justiţia şi ridi-colul.

Sunt sigur că veţi avea forţa şi înţelepciunea să con-testaţi inerţia etichetelor. Să judecaţi cu luciditate con-secinţele unei decizii pripite a Comitetului director. Săinterveniţi cu răbdare pentru a-i convinge pe membriisăi că se află pe o cale a abuzului. Să curmaţi abuzul.Şi să lăsaţi justiţia sau înţelepciunea cercetătorilor, a is-toricilor – odată adunate suficiente elemente probatorii,care pentru moment lipsesc în bună parte – să judecesituaţia la care se referă scrierile lui Paul Goma.

Iar dacă dl Nicolae Manolescu va considera că a fostdezavuat de decizia Dv. calmă şi vă va propune demisiasa, acceptaţi-o. Nu e singurul om din România carepoate salva de ruşine şi ridicol Uniunea Scriitorilor, şiprin ea pe noi toţi, membrii săi. Se vor mai aflând chiarprintre Dv. oamenii liberi de care avem nevoie.

Scrisoare Deschisă lansată şi pe site-ul „Alternativa”http://www.alternativaonline.ca/ALTERNATIVA/THE ALTERNATIVE/L’ALTERNA-

TIVE ANUL 3 Nr. 25 – NOIEMBRIE 2005

Dan Culcer,scriitor şi ziarist

aniversări


Dacă vrei să cunoşti un scriitor dincolo de textul ofi-cial al operei, să-i înţelegi intimitatea cu gânduri, aspi-raţii, satisfacţii, în adevărul bilanţului la 65 de ani, să-ipoţi spune cu sufletul deplin „La Mulţi Ani!” (şi la maimulte ISBN-uri!), atunci îi citeşti printre rânduri paginilede proză, poezie, jurnal, interviuri (e drept, un ideal camcronofag!), ca să aduni piesele de puzzle...

Dar când a apărut o carte de-a gata a mărturisirilor,mai răsufli a uşurare: acolo găseşti un vademecum derăspunsuri la multe întrebări posibile (chit că, dincolo deprezumţia de nevinovăţie gândeşti că pot fi cosmetizateconfesiunile, ca orice carte pentru tipar, jurnal intim careiese în public, afară din hamacul propriu).

Subiectul aserţiunilor noastre este scriitorul LiviuIoan Stoiciu.

Datorită firii sale cam retractile, acesta poate uşordeveni antipatic, dar dacă citeşti „povestea vieţii” măr-turisită în volumul Cartea zădărniciei: convorbiri de sfâr-şit cu Al. Deşliu, Ed. Pallas, Focşani, 2008, îl percepiîntr-o stare de empatie, mai ales dacă te regăseşti cin-stit şi prieteneşte în multe ipostaze comune ca trăire şigândire.

Alexandru Deşliu, fondatorul revistei focşănene „ProSaeculum” (dragă precum un copil de suflet), a muritpuţin, dar a lăsat în urmă astfel de „cărţi-poveste”, pro-vocări unice la arheologii psihologice şi spirituale. Mir-cea Dinutz, continuatorul la directoratul revistei „ProSaeculum”, în paginile sale de critică literară, de ase-menea i-a conferit lui Liviu Ioan Stoiciu locul de top. Toţitrei erau apropiaţi şi prin similitudini structurale, de ver-ticalitate, onestitate şi trăire prin cultură.

Deşi LIS a plecat din Focşani spre mirajul Bucure-ştiului, ca fluturele atras de lumina lămpii, tot Focşaniule cel care îi cultivă notorietatea (obţinută, cum altfel?!,cu patalama de la centru). E un truism faptul că, dacăar fi rămas în urbe, nu ar fi ajuns de notorietate naţio-nală, după cunoscutul paradox de la Iisus probaţiune:nimeni nu e profet în s(t)atul său, ci trebuie să ajungăîn capitala Regatului!

Şi se întoarce, copilul teribilist al urbei natale, desla matcă.

Titlul volumului – „Cartea zădărniciei” – nu prea în-curajant, intarsiază un spirit deloc optimist, chiar pesi-mist rău de tot! Mărturisirile devoalează un fatalism pecare Liviu Ioan Stoiciu şi l-a cultivat (peste marginile ier-tate!) în mod obstinat din copilărie, convins astfel depredestinare dată de hartă astrală, de zodiace şi horos-coape, de previziuni cu „cumpene urâte” etc. De aici de-

curge şi propensiunea pentru fenomene paranormale,vrăji, farmece, spre epicul fantastic şi magic din prozăşi teatru. Din tinereţe, gândul suicidal, care-i revine ob-sesiv, în stări de depresie (record într-un an cu şaptetentative de sinucidere), îl consideră, de asemenea, caun dat al sensibilității astrale.

Că poţi fi antipatic, după cum recunoaşte, pentru cănu te laşi înregimentat în vreun partid ori gaşcă literarăde grup ori de redacţie (p. 80), e de înţeles – mulţi suntaşa! – dar dacă pui asta fatalist pe seama astrelor, cadat din naştere şi de neschimbat, nu se mai votează!Einstein spunea doar că totul e relativ, iar fizica de-monstrează că mereu există un punct de spijin. Să creziîn el şi-l vei găsi.

Orice „zădărnicie” se poate converti în sens şi rost.Și Liviu Ioan Stoiciu asta face cu scrisul său continuu.

Mergând pe „mâna” scriitorului, fideli direcţiei propriide decodare (potrivit unor vechi practici de astrologie,ori filosofii hinduse şi chineze), data şi locul naşterii suntbombe virtuale de semnificaţii.

Cum tangent cu numerologia, un rol determinant înpreviziunile astrale îl are data naşterii, şi chiar ora, pen-tru a stabili zodia şi ascendentul, data de 19 februarie1950 este astfel miez de informaţii, la răscrucea dintreZodia Vărsătorului şi Zodia Peştilor (s-a născut într-odimineaţă de iarnă grea, aflăm, o zi de vineri, deci cuascendent în Capricorn) (p. 11).

Pentru prefigurarea destinului, locul naşterii la fel efundamental în hărţile astrale folosite în zodiace, cu„energii speciale”, sub influenţa energiilor cosmice dinacel moment al conjuncţiei astrelor. Acest loc a fostDumbrava Roşie, la 5 km de Piatra Neamţ, apoi s-a ex-tins la meleaguri natale, căci s-au mutat după un an laCantonul 248, mai spre sud cu 110 km, lângă AdjuduVechi. Un „spiritus loci” în plus se transmite şi prin moş-tenirea colectivă din originile familiei: părinţii mameierau ţărani moldoveni din Adjudul Vechi (pe unde seoprea iubăreţul Ştefan cel Mare), tatăl tatălui era mace-donean aromân („din vatra istorică a Macedoniei lui Ale-xandru cel Mare”) – consemnări în ideea energiei deglorie a pământului transmisă urmaşilor.

Psihanalizând, locul copilăriei e decisiv pentru per-sonalitatea sa. Statutul casei părinteşti, de locuinţă deserviciu a tatălui ceferist, „canton”, deci de provizorat,fără stabilitatea caldă a unui „acasă”, „sweet home”, esub semnul nesiguranţei, provizoratului, al nisipurilormişcătoare.

Pe de o parte e întreaga copilărie „la canton”, cu vi-

Maria Nițu

LA ANIVERSARĂCONVERTIREA „ZĂDĂRNICIEI” ÎN SENS ŞI ROST

aniversări


ziunea lumii în continuă tranziţie, în mişcarea de glisareîntre veniri şi plecări, lumea văzută de pe un peron degară, ori din tren. Pe de altă parte, pentru copil, e naturade vis a Siretului, copilăria la Canton, mărturiseşte scrii-torul, într-o „ogradă magică” cu păsăret şi animale detoate soiurile.

În acelaşi timp era un Canton la 248 de kilometri deBucureşti, izolat în câmpie, cu fantomele celor tăiaţi detren, care dispăreau după ce sfinţea preotul linia, unţinut al drogării inconştiente, când la cantonul vechi sepuneau seminţe de cânepă pe pietre fierbinţi, iar fumulproducea halucinaţii... Un volum antologie e numit„Cantonul 248”, bornă în destinul său.

Se insinuează astfel, imperceptibil, un amestec fas-cinant de real, horror, magic şi fabulos, un fantastic à laV. Voiculescu, ca o magie neagră, din superstiţiile şi vră-jile populare.

Latura firii asociale din copilărie şi-o cultivă de ase-menea apăsat. Își conștientizează timiditatea, dar nucaută deloc s-o diminueze, ci se lasă în voia ei, stăpânitpână la dependenţă, ca de un drog, mărturisindu-se izo-lat de lume, de familie, de prieteni: „retras până la ab-surd (nu caut pe nimeni nici măcar la un telefon) nu iesdin casă să caut compania cuiva” (p. 48), conside-rându-se outsider (p. 80).

În şcoală, în particular era „timid”, „ca o domnişoară”,„singuratic, visător, dar cu opţiuni ferme în viaţa de zicu zi”, descoperindu-şi „firea inadaptabilă”, dar la ga-zete era un insurgent, ca urmare des exmatriculat, ex-perimentând astfel frustrările vârstei. Agresivitatea dingazetărie și de la maturitate, unde recunoaşte că a fost„ziarist neiertător”, e în fond o urmare a timidităţii sale,din nevoia de compensare, de exteriorizare totuși a tu-multului interior.

La şcoală făcea kilometri pe jos, şi era iarnă şi eraulupi, iar în acea singurătate sălbatică era singur cu sine– condiţii de adâncire a firii interioriza(n)te, de însingu-rare ca o formă de autoapărare, de protecţie contraagresivităţii exteriorului.

Incongruenţa familială, freudian, ștanțează atmos-fera din familie, prin lipsa echilibrului în familie şi a se-ninătăţii induse. Căutarea disperată a acestora, dinnevoia de remediere a prejudiciului (ca-n schema bas-melor), e sub același semn al neîmplinirii. În lipsamamei (care a murit când el avea un an şi 4 luni, fiindapoi crescut de diverse alte figuri feminine cu grijă ma-ternală de împrumut), autoritatea model, tutelară în fa-milie, rămăsese tatăl. Pentru refacerea echilibrului, întruoptimism, era nevoie de puterea luminoasă a tatălui, decare însă nu a avut parte.

Lipsa acestui sprijin e un motiv în plus, subconştient,al frustrărilor: tatăl nu l-a înţeles şi apreciat ca scriitor,pentru el era un om ratat, neîmplinit, fiind fără maşină,funcţie, renume. „A considerat că mi-am făcut singur răuscriind şi citind, trăind de azi pe mâine” (p. 36). Până lacăsătorie, când i-a părut neverosimil să devină om aşe-zat la casa lui, l-a considerat „un vagabond, un om denimic” (p. 38). Nici după aceea nu i-a înţeles dăruireadeplină scrisului.

Și biografia sa se continuă îndeajuns de accidentat:

s-a înrolat voluntar în armată, revoltat la maximum pen-tru trupele sovietice în Cehoslovacia, un an jumătate, astat mai mult în arest, pentru insubordonare, a detestatapoi armata, pentru că atentase la libertatea sa inte-rioară; a fost miner, în Harghita, Petroşani, de unde facesesizări despre abuzurile din mină, apoi, după Revolu-ţie, e preşedinte CPUN în Vrancea, dar nu a rezistat înnicio funcţie, ratând toate oportunităţile de prosperare.

Pe lângă excursul autobiografic, Liviu Ioan Stoiciuface un bilanţ al propriei vieţi, e drept, la finele anului2008, dar, mai rotunjind cu vreo 7 ani în plus, rămâneperfect valabil şi-n anul de graţie 2015, dând „samă”despre peste „30 de ani responsabili”, ca persoană pu-blică, în dubla postură, de scriitor şi publicist. „Când eştiactiv pe scala istoriei şi răspunzi provocărilor prin ceeace eşti sau ceea ce vrei să fii”, „ca scriitor care se res-pectă eşti de la sine o persoană publică prin cărţile pecare le publici (şi prin comentariile de publicist, dacă eştiangajat în acţiunea civică, dezinteresat)” (p. 160).

Încă din liceu a avut morbul gazetăriei (şi-a făcut re-viste proprii, scrise de mână). După ’89 a intrat ca untanc în presa scrisă. Gazetăria „i-a mâncat” cei mai buniani de creaţie, 14 ani s-a confundat cu ziarul „Cotidia-nul” (fondat de Ion Raţiu – „un spirit democrat real”). Afost trecerea cruntă de la o distopie a dictaturii roșii, laconstruirea unei utopii postcomuniste, degenerată șiea în distopie a tranziției continue.

Jurnalismul i-a rămas în sânge şi după ce a fost„lăsat la vatră” din gazetărie, prin 2005, continuând cudiverse articole de publicistică de atitudine, ori cea lite-rară (neplătită!). A renunţat la rubrici, sub acelaşi semnal zădărniciei, „mi-a pierit cheful să tot pun şaua pe caiverzi pe pereţi”.

Cu toate acestea, mai „comite” articole vitriolante, laacelaşi diapazon al intransigenței maxime, fără să ac-cepte compromisuri conjuncturale ori circumstanțe ate-nuante, contra vânzătorilor de neam şi ţară (maghiariidin România care vor Ţinutul Secuiesc cu statut specialşi la fel cei dintr-o Ligă Bănăţeană pentru Banat, contracelor care, sub masca inocentă a regionalizării, vor fe-deralizare, destrămarea ţării etc.) cu tot riscul de a fi pusla zid de pretinşi progresişti, cu ironia cioară vopsită aunor inepții, că ar fi retrogradă și primitivă ideea unuistat naţional în era globalizării, bla-bla-bla... Deşi niciomare putere nu renunţă la drapelul şi imnul său naţio-nal, aşa cum e în stare să renunţe românul, ca să fie înpas cu trendul globalizării, că ar pierde ceva de la îm-părţirea colacilor, pomana mondială la parastasul ţărilormici, firimituri la ospățul vulturilor! Și te simţi jenat că nuai forţa şi anvergura revoltei sale, parcă vizat cu fraza:dacă politicienii sunt iresponsabili şi vânzători de frate,intelectualii de ce tac?!

E ca un Paul Goma în interiorul granițelor, în atitudinifără audiența scontată, Vox clamantis in deserto, pre-cum editorialul „Apel către intelectualii români:Treziţi-vă, România e făcută praf...”.

De altfel, toţi scriitorii care nu rămân gazetari pur-sânge, ci se-ntorc la masa de scris, consideră gazetăriavampirică, cronofagie inutilă. Sentimentul final e de in-satisfacţie: „nu m-am ales după 18 ani de gazetărie a

aniversări


«evenimentului» decât cu frustrări şi însingurare”(p. 93).

Compensatoriu, pentru că n-a mai fost ieșirea înarenă prin gazetărie, este poate crearea unui blog, dinnevoia firii interiorizate de a socializa, dar nu face toface, privindu-te în ochi, ci prin interpunerea unui ecranprotector, virtualitatea spațiului de contact, socializareafacebook. Din nevoia de a consemna evenimentul zileişi de a se scrie pe sine a fost dintotdeauna propensiu-nea spre jurnal (Jurnal stoic din anul Revoluţiei, 2002),lansat la apă acum prin spațiul unui blog.

Dincolo de diverse păreri critice, sunt mult mai inte-resante şi lămuritoare propriile mărturisiri despre scrisulsău, prin răspunsurile la întrebări directe, ori inserateindirect printre alte răspunsuri. Au un plus de pertinență,prin girul autenticității, fiind din interior, despre valoareascrisului pentru sine, dincolo de cea pentru public.

Însingurarea socială e în tandem și cu cea din viațaliterară, chiar dacă e asimilat generaţiei ’80 (debutat şisusţinut de Laurenţiu Ulici, nu de N. Manolescu, celcare-și susținea trupa de la Cenaclul de Luni). E un opt-zecist atipic, singuratic: „am prins primul tren al optze-ciştilor, după ce-am scăpat ultimul tren alşaptezeciştilor” (p. 53).

Timiditatea și însingurarea sa l-au sensibilizat la ma-ximum și privind receptarea de către cei din jur. Deşimultipremiat, cu cronici favorabile, lipsa din clasamenteși diverse ierarhii l-a îmbolnăvit afectiv, amăreală maiales când e prea evident spiritul de gaşcă! (p. 85). Suntsimilitudini cu Al. Ecovoiu, şi el lup singuratic, deși mul-tipremiat, dar incomod, retras, și în parte neîncadrabilîn vreo direcție literară, singular în scriitura sa. (Doarcă el nu a descoperit publicistica de atitudine, ieşirea înarena publică, civică.)

Deși mulți bravează că nu citesc și nu le pasă de cri-tică, LIS recunoaște cotizația criticii de întâmpinare,care l-a încurajat și l-a susținut pe linia perseverenței înscris, și la fel rolul stimulator al premiilor, care l-au ținutla masa de scris.

Despre creația sa, LIS notează că se scrie cu douăunităţi de măsură: poezia în sfera iraţionalului, proza şiteatrul în cea a raţionalului, astfel că poetul n-ar datoranimic prozatorului şi nici invers, dar recunoaşte posibileunele „obsesii de autor!”. Este o autopercepție relativă,pentru că în orice moment autorul se scrie pe sine caființă bio-psiho-socială, și suntem concomitent conștientși subconștient, rațional și irațional, și pentru că tot el ede acord cu ideea relativizării genurilor literare de lapostmodernism pornire, a întrepătrunderilor lor, fiind de-limitări doar strict didactice.

Viața literară se consemnează prin prisma zădărni-ciei, cu atât mai mult în societatea actuală, deculturali-zantă, când „a fi poet azi? egal cu zero”. (Nici măcaracest titlu nu mai e titlu, nimb, aureolă, deși, însăși cifrazero e rotundă, ca o aureolă.)

Critica actuală e fără repere morale: după compro-misuri şi simpatii de gaşcă de revistă, criticii mari, deautoritate, au renunțat la cronica literară, iar noii criticitineri îşi promovează doar colegii de generaţie, revisteleliterare reciclează aceleaşi nume, sub cultul redactori-

lor-șefi ori al titularilor de rubrici... S-a aplatizat totul,după Revoluţie, afirmă el, mai ales când scriitorul îşiplăteşte cartea şi la fel îşi plăteşte şi criticul. Se impuneşi se bate şaua pe literatura tânără, chiar dacă nu areacoperire, doar ca principiu de promovare: literatura tâ-nără vrea să-şi impună opera pe piaţă, ca pe un obiectcomercial, de larg consum, deci scrie pentru cititor, fieşi porno, nu pentru sine, fără ştachetă estetică. Puțintrist că nu e citit de generaţia actuală, nu e model pentruscrisul tinerilor, cum și-ar dori orice mare scriitor să aibădiscipoli.

Firesc, concluzia e în spiritul ecleziastic al zădărni-ciei: „regret că trăiesc în această lume exclusivistă, ma-nipulată imoral de o mână de oameni «nărăviţi laputere», profitori, cinici, oportunişti, conformişti” (p. 81).

Zădărnicia a fost pe plan material şi a pornit din co-pilărie, când s-a lăsat înrobit de morbul scrisului şi al ci-titului, fatal, iremediabil, total, fără alternativă, într-oopţiune definitivă, luată la 15 ani. Scrisul e viaţa lui din-totdeauna: „când mă voi hotărî să nu mai scriu şi să numai citesc, mă voi sinucide, indiscutabil” ( p. 15). O ale-gere, ca o magie a literaturii, ca un drog, care a însem-nat „nebunie fără nebunie”, pentru ceilalți transpusă înratări socioprofesionale. Din acest punct de vedere, îidădea dreptate tatălui său: a fost un nepriceput, mate-rialiceşte înscriindu-se în plutonul (de fapt o armată în-treagă) de poeţi nedescurcăreţi şi amărăşteni, trăinddoar de pe urma unui salariu de stat, faţă de miliardarica Mircea Dinescu, ori propuşi la nobelizare, ca M. Căr-tărescu, ori și una și alta, în plus cu funcții peste funcțiipolitice ca Varujan Vosganian ş.a. cărora li se plăteşteorice frază, oricât de banală. Jenat şi-n familie, ca unbărbat ce nu aduce bani şi prosperitate în casă, „ammomente când mă simt penibil în pielea proprie” (p. 65).

Dacă pe de o parte e sentimentul zădărniciei, maiales în acest galop al lumii spre deculturalizare, ca unstigmat, scrisul rămâne cu funcție terapeutică și catarc-tică: „prăbuşit sufleteşte, obsedat de sinucidere, amscris şi voi scrie până la ultima clipă (probabil) ca să uitde mine”. Doar când scrie, mai ales poezie şi proză, aresentimentul împlinirii.

Deși, în momentele când vrea să se apropie maimult de Dumnezeu, gândul este dacă nu cumva, din-colo de mândrie, scrisul nu e o probă de trufie, condam-nată ferm de Dumnezeu?! (p. 91).

Poezia sa, la limita dintre liric și epic, convertind înpoem cotidianul prozastic, e alături de poezia limbajuluisimplu care a pus „piatra tombală” pe excedentul demetaforă, având chiar acoperire estetică pentru viitor.Extrapolând viziunea sa ciclică, referitor la poezia me-taforică versus cea a limbajului simplu, cotidian, consi-deră că revenim la poezia de la origini, care era epică:„tindem firesc spre scrisul de la începuturile lumii, re-prezentate ideal de un Homer, se încheie un «ciclu cos-mic spiritual» şi la acest nivel al sufletului” (p. 158).

Cea mai recentă apariție editorială semnată LiviuIoan Stoiciu este romanul „Vrăjmaș”: va fi pesemnepunctul de plecare pentru o altă carte de convorbiri,mărturie de istorie literară, la ceas de întrebări și răs-punsuri mărturisitoare.

aniversări


După ce am ezitat îndelung, neştiind cum ar fi maibine să încep acest articol, mi-am spus că, urmând săvorbesc despre un roman mai degrabă atipic pentru pei-sajul literar contemporan, singura deschidere potrivităar fi una de tip metatextual. Adică exact cea pe care ocitiţi acum. Şi aceasta nu va fi singura libertate pe caremi-o voi permite.

Mi-o voi lua şi pe aceea de a nu acorda credit, închip deplin, mărturisirilor făcute de către scriitor cu pri-vire la geneza romanului*: La lansarea romanului, în 23noiembrie 2014, atrăgeam atenția că eu scriu spontannu numai poezie, ci și… roman. Chiar, am scris prozăspontan, fără să am idee dacă ajung undeva cu ea,dacă pot să încheg un roman. De regulă romanele ausubiecte „preconcepute”, construite din mers, eu amplecat la drum fără nimic**. Pentru a nu-l contrazice to-tuşi pe Liviu Ioan Stoiciu, pentru că romanul desprecare mă tot pregătesc să vă vorbesc este Vrăjmaş, ul-timul publicat de către acesta, să spunem că sponta-neitatea despre care pomeneşte se dovedeşte, lalectură, una… îndelung exersată.

Romanul despre care tocmai am aflat că s-a născutdin nimic şi se îndrepta către nicăieri reuşeşte să inter-preteze, pe parcursul a peste 500 de pagini, nu doar cuo dexteritate de invidiat, ci şi într-o manieră extrem depersonală, unul dintre mitemele escatologiei creştine,şi anume, aşa zicând, cel al maculatei concepţiuni a An-tihristului. În preajma intens mediatizatului sfârşit al lumiidin 2012, călugărul Iordache, fost profesor de geografie,fuge de la schitul de pe Ceahlău, o cunoaşte pe Oana,trăieşte o perioadă în vila de la ţară a acesteia, fuge dinnou, cere adăpost la mânăstirea Căldăruşani, de aici seretrage la mânăstirea Balamuci-Sitaru, iar în cele dinurmă fuge în Grecia. Oana, funcţionară la o bancă dinBacău, femeie modernă, lipsită de prejudecăţi, se refu-giază, după o legătură destul de zbuciumată cu un băr-bat mai în vârstă cu 20 de ani, într-o căsnicie comodă,lipsită de mize majore, însă în cele din urmă rămânevăduvă. Deşi îşi împarte cu Iordache nu doar vila, ci şiviaţa, nu ţine să afle despre el nimic din ceea ce acestanu simte nevoia să-i spună. După dispariţia bărbatului,va constata că nu-i cunoaşte nici măcar numele de fa-milie. Ivan (a cărui dată de naştere coincide cu cea aautorului), cel ce interferează telepatic atât cu Iordache,cât şi cu Oana, jurnalist cu numeroase contacte în me-

diul literar şi politic postdecembrist, experimentează totmai acut, pe măsură ce numărul anilor activi i se împu-ţinează, frustrarea de a nu fi realizat nimic excepţional,de a nu fi scris nici măcar o capodoperă.

Întâmplările cu caracter senzaţional sunt nu puţinela număr: călugărul Iordache fuge de la schit după cecâştigă o sumă fabuloasă la loto, relaţia pe care o arecu Oana se naşte din nimic, gândul sinuciderii, inoculatde către Ivan, îi dă târcoale tot mai insistent, face dra-goste cu două femei pe malul unui lac, adoarme, iardupă ce se trezeşte se întreabă, în tradiţia fantasticuluimagic românesc ce demonizează femeia, dacă nucumva cele două n-au fost doar nişte năluciri, se lasăapoi implicat într-un act homoerotic cu un călugăr (şi nueste singurul act de acest tip ce apare în roman), un altcălugăr, ce văzuse în el Vrăjmaşul, este ucis în pădureace înconjoară mânăstirea Sitaru, iar Iordache se temesă nu devină principalul suspect etc. Dacă spectaculoa-sele răsturnări de situaţie se ţin lanţ, nici coincidenţelenu sunt puţine la număr. Oana, deşi convinsă că estesterilă, rămâne însărcinată cu Iordache, dar pierde fătulde Bobotează, apoi, descoperind că a fost părăsită şiajungând la spital în urma unei lovituri la cap, află căeste din nou însărcinată. Ivan, cel ce îl călăuzeşte tele-patic pe Iordache, se dovedeşte a fi nimeni altul decâtFără Nume, dragostea din cea de-a doua studenţie aOanei. Deşi se află în colţuri diferite ale ţării şi pe punc-tul de a fi jefuiţi, atât Oana, cât şi Ivan sunt salvaţi (si-multan?) de o maşină a poliţiei apărută de nicăieri.

Cu toate acestea, nimic cu adevărat senzaţional nuse întâmplă în cele din urmă: Iordache, neştiind că ne-vinovăţia în cazul călugărului ucis i-a fost dovedită, îşipierde urmele, probabil în Grecia, Oana, vizitată tot maiinsistent de gândul că l-ar purta în pântece chiar pe An-tihrist, intenţionează să apeleze la ajutorul lui FărăNume pentru a-i da de urmă lui Iordache, prilej cu carereia, dar doar pentru puţină vreme, legătura pasionalăcu Paul/Ivan, iar acesta din urmă, dezamăgit că nicimăcar momentul anunţatului sfârşit al lumii nu i-a des-chis o poartă către cealaltă dimensiune, renunţă la amai căuta un ghid spiritual.

La această senzaţie de „bagatelizare” a senzaţiona-lului contribuie însă, în primul rând, diseminarea în fic-ţiune, prin telepatie, a veritabilului dosar de presă pecare Ivan îl întocmeşte pe tema sfârşitului lumii. De la

Daniel Tache

UN ROMAN AL DERIVEIEXISTENŢIALE

aniversări


învăţături şi prorociri ale Sfinţilor Părinţi, până la predic-ţiile Uraniei, totul este reprodus cu maximă acurateţe,ceea ce conduce în cele din urmă, prin caracterul ex-cesiv al acumulării de informaţii cu caracter ezoteric, laanularea oricărui posibil efect. Cumva, pare că intenţianaratorului este aceea de a-şi supune sistematic nara-tarul aceluiaşi bombardament informaţional căruia îieste supus, în viaţa reală, cititorul, bombardament alcărui efect pervers implică nu doar relativizarea adevă-rului sau a oricărui sistem de valori, ci şi desensibiliza-rea omului contemporan.

Fără a fi neapărat un docu-roman, dar cochetând culiteratura de graniţă, în măsura în care ficţiunea este an-corată, intertextual, în realitatea isteriei generate de (pa-radoxal!) atât de aşteptatul sfârşit al lumii din21.12.2012, romanul documentează, de fapt, unul din-tre aspectele definitorii ale condiţiei omului postnie-tzschean: imperativul realizării transcendenţei, în pofidaconştientizatei morţi a lui Dumnezeu. Ambele căi, ceachristică, a mântuirii prin iubire, şi cea gnostică, a mân-tuirii prin cunoaştere, figurate prin destinele celor doiprotagonişti, Iordache şi Ivan, duc către nicăieri. Chiarrezolvarea, în spiritul Antihristului lui Soloviov (undemama aceluia era curtezană, iar tatăl era necunoscut),a împrejurărilor în care este conceput presupusul Vrăj-maş dă expresie, prin echivocul situaţiei (tatăl biologic,Iordache, şi-a pierdut urmele, iar cel spiritual, Ivan, ră-mâne, în pofida scurtului, dar necesarului episod al re-naşterii pasiunii, departe), unei lumi în care absenţatatălui, şi a celui cu minusculă, şi a celui cu majusculă,face ca transcendenţa să nu mai fie posibilă. Şi nici ne-voia lui Ivan de a-şi găsi, prin telepatie sau autohipnoză,un ghid spiritual în lumea de dincolo nu reprezintă alt-ceva decât nevoia de a-şi recupera Tatăl, nevoia de a fiocrotit şi călăuzit a celui ce trăieşte într-o societate se-cularizată, într-o lume ce a divorţat de sensul unic în fa-voarea unei multiplicităţi a sensurilor ce estegeneratoare de confuzie.

În încheiere, îmi voi lua şi libertatea de a nu da cre-zare unei alte mărturisiri a scriitorului: În prozaromânească, în aceste vremuri de postmodernism, numă simt în apele mele, e o epică setată pe un tipar pecare nu-l împărtăşesc decât tangenţial***. Chiar dacă na-ratorul, în spiritul construcţionismului postmodern, iesela scenă deschisă o singură dată (E o întâmplare trasăla indigo, cum a păţit şi Oana, poate sunt aceiaşi ţigani,dar şoseaua e alta, ce e iraţional în ea? Nu are nimeninimic de împărţit cu ţiganii… Sunt atingeri în timp, în-călecări, reîntoarceri sau avansări în viitor? Numai sub-conştientul sucit, instabil, plin de neprevăzut al lui Ivane de vină, aici trebuia să se ajungă, dacă-şi doreşte im-posibilul; Ivan a pătruns şi-n mintea Oanei, nu numai alui Iordache; a trăit întâmplarea ei într-atât, încât a păţitşi el la fel – Vrăjmaş, p. 232), un anume spirit ludic gu-vernează totuşi organizarea discursului: Ivan ţine un jur-nal pe care naratorul îl transpune la persoana a treia,

lunga serie de prorociri este deconstruită prin trecereaîn revistă a nesfârşitei liste de sfârşituri ale lumii înde-lung trâmbiţate, dar niciodată produse, Oana păstreazăarhivate discuţiile purtate cu Fără Nume pe chat, cu un-sprezece ani în urmă, iar naratorul le inserează cu fide-litate în discurs etc. În plus, pe lângă jucăuşa sugestiea autoreferenţialităţii (Ivan şi Liviu Ioan Stoiciu auaceeaşi vârstă), chiar strategia fantasticului, ce valori-fică în manieră tabloidizantă locuri comune ale miracu-losului creştin şi New Age, sfârşeşte prin a arunca înderizoriu evenimentele excepţionale, cele care, modifi-când destine, ar fi putut determina transmutaţii, pentrua folosi un termen consonant cu atmosfera ezoterică încare se scaldă ficţiunea.

Am evitat să pun în relaţie romanul Vrăjmaş cuscrierile din literatura europeană, nici multe, dar nici pu-ţine, pe tema venirii Antihristului. Apropieri se pot face,desigur (am făcut mai devreme o trimitere la textul luiSoloviov şi nu este aceasta singura ce poate fi reali-zată), însă cu menţiunea că Liviu Ioan Stoiciu sondeazăaici o zonă a imaginarului contemporan pe care puţiniscriitori până la el s-au încumetat să o exploreze,această dimensiune ezoterică îmi pare a rămâne totuşidoar un pretext de la care pornind, scriitorul dă expresiederivei existenţiale a omului contemporan. Pentru că,în cele din urmă, vrăjmaşi ne suntem doar noi nouă în-şine.

*Liviu Ioan Stoiciu, „Vrăjmaş”, Iaşi, Polirom, 2014.**http://www.liviuioanstoiciu.ro/romanul-vrajmas-o-martur-

isire/***Idem.


remember


Constantin Coroiu

ION CREANGĂ, 125 DE ANIDE POSTERITATE

Când cu câţiva ani în urmă am publicat un serial subtitlul „Casele scriitorilor”, nu întâmplător am început cuCasa-muzeu din Humuleşti-Neamţ şi l-am încheiat cuBojdeuca lui Ion Creangă din Ţicăul Iaşilor, unde se aflăprimul muzeu memorial din România, înfiinţat în 1918,an crucial în întreaga noastră istorie modernă. Nu e lip-sit de semnificaţie faptul că cele două case au fost vizi-tate, cercetate, admirate mult înainte de a devenimuzee memoriale, începând chiar din 1890, primul anal posterităţii lui Creangă.

Ion Creangă a scris Amintirile din copilărie, Poveş-tile, clasice toate încă din timpul vieţii sale, în Bojdeucadin „mahalaua celestă”, unde a locuit, alături de TincaVartic, din 1872 – când, fiind răspopit, a părăsit mănăs-tirea Golia – până la moarte, adică până la 31 decem-brie 1889. S-au scurs, iată, 125 de ani de la acea ultimăzi a unui an nefast, poate cel mai nefast din istoria lite-raturii şi culturii noastre. În volumul „Ion Creangă şilumea în care a trăit” – o riguros documentată trecereîn revistă a tuturor evenimentelor importante petrecuteîn ţară şi în lume de-a lungul vieţii lui Creangă (1837-1889) – cercetătorul, prozatorul şi memorialistul Con-stantin Parascan, fost timp de decenii muzeograf laComplexul memorial din Ţicău, notează că în aceaseară de ajun de An Nou, marele povestitor, dascăl şiautor de manuale ieşea din scena vieţii în larma făcutăde copiii care veniseră să-l colinde. Parcă cineva dinalte sfere nepătrunse de gândul oamenilor regizase unspectacol unic în care veselia colindătorilor, căroraCreangă le spusese atâtea poveşti nemuritoare, inclu-siv cu urători, trebuia să se însoţească cu tristeţea dedincolo de fereastra modestei căsuţe a magicianului…

În acea seară, Creangă fusese văzut pe strada Lă-puşneanu. Un martor ocular, amic al său, profesorulDrăghici, a lăsat mărturie că Ion Creangă a cumpăratdintr-o franzelărie de pe amintita stradă crafle, un fel degogoşi umplute cu dulceaţă, pe care le-a mâncat cupoftă „înghiţind una după alta” şi a mai cerut 20 la pa-chet, plătind doi franci, în monezi de argint, pe care le-ascos dintr-un chimir. Apoi, împreună cu Drăghici, s-auoprit la o băcănie unde au băut coniac. De acolo, ceidoi au plecat împreună, iar aproape de Ţicău şi-au uratcele cuvenite pentru Noul An şi s-au despărţit, de faţăfiind şi sergentul aflat la post în zona respectivă.

Moartea scriitorului este anunţată a doua zi prin flu-turaşi răspândiţi în oraş: „Ioan Creangă / Profesor învârstă de 52 de ani după o lungă suferinţă a încetat dinviaţă în ziua de 31 decembrie. Înmormântarea va avealoc marţi 2 ianuarie ora 1 precis în cimitirul Eternitateaunde se află depuse rămăşiţele lui. / Fii, frate şi suroriroagă pe toţi amicii, colegi şi cunoscuţi a asista la în-mormântare. / 1890, ianuarie 1”. S-au ocupat de înmor-mântare un vechi prieten al său, Ioan S. Ionescu – careva ridica şi primul monument la căpătâiul scriitorului,adus în 1923 în curtea Bojdeucii şi înlocuit, la mormânt,cu cel ce există şi astăzi – şi Miron Pompiliu. La cere-monia înhumării a fost prezent şi Nicolae Iorga, atuncistudent la Universitatea din Iaşi, viitorul şi primul mareexeget al operei lui Creangă, cum convingător a de-monstrat într-un excelent eseu criticul Cristian Livescu.Au rostit scurte discursuri Toma Săvescu din partea cor-pului profesoral şi Eduard Gruber, ginerele VeronicăiMicle, ca reprezentant al tinerilor din Cercul literar în ca-drul căruia Creangă citise capitolul al IV-lea al „Aminti-rilor din copilărie”. Nicolae Iorga va evoca momentul:„Se uita multă lume la dânsul – şi oameni învăţaţi, dacănu chiar de la «Junimea», unde făcuseră atâta haz dedânsul. Nu era un mort urât: căzuse bun sănătos şi eraroşu la faţă, cu gura întredeschisă ca pentru a vorbi, şilumina făcliilor parcă făcea să-i joace pleoapele apăsateca pentru somn. Şi era în stare s-o fi făcut într-adins.

Constantin Severin - Putna, tăcere de piatră

remember


De ce să supere el atâta lume mai subţire decât dânsulcare dacă venise să-l vadă, nu trebuia să ducă înapoiacasă o întipărire rea…”.

Adevărul e că Ion Creangă era bolnav de mai mulţiani, dar asta nu mai contează în ordinea şi sub speciaeternităţii…

Să ne întoarcem însă la Bojdeucă şi la filmul în dateal unei vieţi văzute în relaţie, nu doar temporale, cu eve-nimentele – în primul rând cele culturale – ale lumii şiepocii în care a trăit Creangă. Cum precizează şi cel cel-a realizat, Constantin Parascan, el nu este nici colecţiede documente şi scrisori, nici antologie, nici dicţionar,dar este câte ceva din toate acestea. Să luăm, la întâm-plare, anul 1876. La 13 august, moare mama lui Emi-nescu – Raluca Eminovici. În acea perioadă Eminescustătea la Bojdeuca din Ţicău, unde prietenul său l-agăzduit vreme de şase luni. De aici a plecat poetul laIpoteşti, la înmormântarea mamei. Peste mai bine detrei ani, la 1 ianuarie 1880, avea să scrie cunoscutapoezie care a înfiorat atâtea generaţii de elevi – „O,mamă…”, una dintre puţinele pe care le-a datat. O vapublica în „Convorbiri literare”, numărul din 1 aprilie. Desubliniat: este singura poezie publicată de Eminescu întot anul 1876. În acelaşi an, Creangă publică unul dintrefaimoasele sale manuale – „Povăţuitoriu la cetire prinscriere” – şi scrie una din capodoperele sale: „Moş Ni-chifor Coţcariul”. Maiorescu, acum mutat la Bucureşti,cere printr-o epistolă adresată junimistului Anton Naumsă i se trimită grabnic nuvela pentru a o citi înainte detipărire: „…Aud despre o frumoasă nuvelă a dluiCreangă, a[le] cărui scrieri în genere sunt o adevăratăîmbogăţire a literaturii noastre. Fă bine, spune-i să-mitrimeată pentru 5 zile manuscriptul nuvelei şi îl voi retri-mite desigur după acest timp. Nu mă oropsiţi de tot,rogu-vă. Sau poate i-l aduc în persoană la aniversarea«Junimei»”. Maiorescu primeşte textul după câteva zile,confirmând într-o scrisoare datată 20 octombrie: „Mul-ţumiri pentru trimiterea mijlocită a istoriei lui Creangă,care a făcut cel mai mare haz la toţi câţi au cetit-o peaici, şi sunt mulţi, căci începe a înmuguri şi în Bucureştiun vlăstar al Junimei. Ştii că vlăstarele noastre înmugu-resc iarna. Încă o dată, vă rog pe toţi nu mă oropsiţi”.

Maiorescu, ardeleanul, olimpianul, cel ce s-a con-struit pe sine cu o perseverenţă şi cu o severitate pecare Jurnalul său le atestă cu asupra de măsură, omulpolitic, ministrul, profesorul auster – în ipostază senti-mentală.

Mi-aş permite aici o scurtă paranteză: din păcate,aproape nimic din ceea ce s-a fondat şi s-a edificat laIaşi – cu o fericită excepţie: Unirea de la 1859 – nu amai avut la Bucureşti aceeaşi anvergură chiar dacă a„înmugurit” sau a reînmugurit şi acolo. Nici Junimea,nici, mai târziu, celebrele prelegeri de estetică ale luiCălinescu sau „Jurnalul literar” al aceluiaşi. Iar exem-plele ar putea continua.

Ce se mai întâmpla în acel an? În „Curierul de Iaşi”

din 5 decembrie, Eminescu semna cronica la spectaco-lul cu „Revizorul” lui Gogol. Între scriitorii care îşi tragseva operei din viaţa reală a popoarelor lor, cronicarulîl menţionează pe Ion Creangă. În lume se năştea JackLondon şi murea rusul A.N. Afanasiev, arheolog, primuleditor al basmelor şi poveştilor ruseşti pe care le com-pară cu producţiile similare ale altor popoare. MarkTwain începe publicarea „Aventurilor lui Tom Sawyer”.În România se năştea la Iveşti (Galaţi) Hortensia Papa-dat-Bengescu. Slavici se angajează redactor la Timpul,unde îi va avea colegi pe Eminescu şi Caragiale. Dimi-trie Petrino îl denunţă pe Eminescu, acuzându-l că ar fifurat cărţi şi mobilier din inventarul Bibliotecii Universi-tare din Iaşi. De fapt, aşa cum se va dovedi, el contri-buise substanţial la îmbogăţirea patrimoniului Bibliotecii.Eminescu semna în „Curierul de Iaşi”, din 29 septem-brie, necrologul „unuia din cei mai nobili bărbaţi ai Ro-mânilor” – Costache Negri. Ion Creangă scrie corosiva„Poveste a lui Ionică cel prost” menţionând: „Scrisă deIoan-Vântură-Ţară, în Iaşi, la 22 octombrie 1876 şi de-dicată cărăcudei din Junimea îmbătrânită în zile rele, laprilejul aniversării a treisprezece ani, numărul dracului”.Etc…

Revin însă la anul 1889. În ziua de 18 iunie, IonCreangă află din ziare că marele său prieten, MihaiEminescu, a murit. Este el însuşi bolnav. Nu mai are nicitimp, nici putere să călătorească de la Iaşi la Bucureşti,pentru a-l petrece pe ultimul drum pe cel al cărui „numeva trăi cât veacurile”. La aflarea veştii, Creangă des-chide volumul POESII, ediţia Maiorescu, unica apărutăantum, şi îl citeşte în Bojdeuca sa, de la prima la ultimafilă, plângând. Apoi, copleşit de emoţie, suferind,adoarme cu capul pe carte. În acelaşi pat va adormi –pentru totdeauna – peste mai bine de şase luni, în ul-tima seară a anului 1889… Era ajunul unui Nou An şi alprimului din fabuloasa posteritate a celui pe care Ibrăi-leanu l-a numit „Homer al nostru”.

Constantin Severin - Putna în oglindă

remember


MIRCEA ZACIU – DUPĂ 15 ANI

Ion Pop

MIRCEA ZACIU, ÎN AMINTIRE

Despre Mircea Zaciu am vorbit şi scris de nenumă-rate ori. Nu puteam să nu scriu şi să nu vorbesc despreel, fiindcă face parte din biografia mea esenţială. Mi-afost profesor şi, mai mult decât atât, îndrumător pemulte căi ale vieţii, am fost colegi de catedră ani de-arândul, m-a onorat cu o minunată, generoasă prietenie.Constat acum, cu melancolie, că au şi trecut cincispre-zece ani de la prea grăbita sa dispariţie (tocmai în ziuaechinoxului de primăvară!) şi mă emoţionează gestulfrumos al revistei „Pro Saeculum” de a-şi aduce amintede acest strălucit om de cultură, într-o vreme cânduităm prea uşor şi prea adesea valorile autentice alespiritului românesc, lăsându-ne furaţi de întâmplări efe-mere şi de frivolităţi mondene. Mircea Zaciu a fost o per-sonalitate complexă, un scriitor în sensul deplin alcuvântului, şi nu doar un critic literar „parazitând” cărţilealtora, s-a exprimat direct în sute şi sute de pagini pesine însuşi, cu sensibilitatea sa rafinată, cu puterea sade evocare şi de imaginaţie. Profesorul meu n-a fost ni-ciodată un cititor neutru, simplu contabil de universuriimaginare sau ideatice, analist sec al atâtor texte stră-ine, ci şi-a transformat meseria de „grefier”, plasat „întinda unei magistraturi”, cum spunea cu modestie des-pre sine un Perpessicius, într-un act de creaţie, fie şi pesuprafaţa redusă a câte unei cronici literare ori a unuieseu critic. S-a dorit şi a fost cu adevărat un participantla viaţa scrisului, cea de ieri şi cea din imediata apro-piere, a văzut adesea printre rândurile cărţilor comen-tate figura autorilor, evocaţi în memorabile portrete. Afăcut şi critică de întâmpinare, însă măsura spiritului săucercetător şi a talentului şi-a dat-o, mi se pare, mai alesîn studiile sale întoarse către predecesorii mai apropiaţiori către strămoşii literari. Era şi firesc, îndatoririle dedascăl de literatură română îl obligau la incursiuni în maitoate epocile literaturii noastre, dar s-a instalat mai alesîn spaţiul modernităţii, în speţă al secolului XX, cu pre-dilecţie pentru perioada dintre cele două mari războaiemondiale. A fost întâi şi întâi istoric literar, interesat prinforţa lucrurilor de contexte şi circumstanţe ale creaţiei,la o Universitate şi într-o provincie a României pentrucare Istoria a constituit dintotdeauna, în chip explicabil,un obiect sensibil şi de interes maxim.

Însăşi formaţia sa, sub tutela unor profesori presti-gioşi ai Literelor clujene, ca Dumitru

Popovici şi Ion Breazu, l-a orientat într-o anumitămăsură spre cercetarea conjugată a scrisului literar cufaptul istoric şi social, spre expresii ale angajării omuluide cultură în serviciul unor cauze constructive; iar Tran-

silvania, de care s-a simţit întotdeauna profund ataşat,a fost pentru el locul emblematic al unor asemenea im-plicări. A afirmat, desigur, în mai multe rânduri, că idea-lul său de critic era mai degrabă G. Călinescu, şi lucrule de înţeles tocmai în măsura în care şi în cazul săucercetătorul arhivelor literare naţionale, ca şi al contem-poraneităţii, era concurat sau, mai bine spus, se asociaorganic scriitorului. George Călinescu – se ştie – ziceacă trebuie să fi ratat multe încercări de literatură ca săpoţi deveni un critic adevărat, şi ştia ce spune, nu fiin d-că ar fi eşuat el însuşi în calitate de creator al unor uni-versuri fictive, ci pentru că pretindea pe drept cuvânt căe un mai bun cititor de literatură cel care cunoaşte dininterior truda scrisului, care a trăit experienţa confrun-tării cu obstacolele din calea condeiului şi a ştiut să sebucure de mult-puţinele sale izbânzi. Mircea Zaciu n-areuşit, ce-i drept, să scrie nici proză de ficţiune – cumvoise să facă în anii debutului –, nici teatru de înaltă ca-litate, ceva mai târziu. Spaţiul său cu adevărat fertil afost unul de frontieră, situat între document şi ficţiune,într-o operă critică în care cel dintâi, folosit întotdeaunacu mare interes, cu o pasiune consecventă, putea de-veni un punct de plecare, sol fertil pentru imaginaţie.Era atras deopotrivă de omul care scrie şi de scrisul însine, pe care nu-l putea concepe izolat de biografie şide epocă, nu putea privi opera fără a o pune într-o in-timă legătură cu viaţa scriitorului şi cu vremea lui.

Ardelean eminent, a avut un foarte viu sentiment altradiţiei, începând de la cea ţărănească (avea rădăcinişi în aceste straturi), continuând cu cărturarii de toatemărimile ai Transilvaniei începutului de secol XX şi demai târziu. Multe dintre personajele eseurilor sale facparte din această lume de aparenţă modestă, cu scrieride plan secund adeseori, dar demnă de evocat pentrucă a fost a unor constructori de cultură, a unor purtătorilumină spirituală în vremuri deloc prielnice. Cine citeştesplendidele pagini din tomul intitulat „Ca o imensăscenă, Transilvania” (1996) poate măsura dimensiunileşi intensitatea acestei participări la procesul de resurec-ţie a spiritului ardelean în ceea ce a avut el mai defini-toriu, mai pozitiv. În toate aceste pagini se impuneputernica năzuinţă constructivă, angajamentul pentru ocauză a emancipării pe care transilvănenii de ieri şi deazi l-au putut ilustra. Autorul acestei cărţi şi al celor dinjur s-a integrat acestei colectivităţi de spirite nobile, dă-ruite unei cauze – cuvântul sună astăzi poate cam re-toric, dar o asemenea cauză a existat, a meritat să selupte pentru ea. Mă gândesc la generaţia extraordinară

remember


a Marii Uniri, cu idealismul ei frumos şi cu spiritul de sa-crificiu pe care l-a dovedit, cu perseverenţa în a atingeun scop înalt – pe care l-a şi atins. Or, Mircea Zaciufăcea, în fond, parte din această familie de spirite evo-cate adesea, de la care a învăţat mult şi care l-au că-lăuzit în multe direcţii ale scrisului său. A avut şi el, cumscrie într-un loc, un „sentiment viu al tradiţiei”, conştiinţacă valorile, modeste sau majore, ale trecutului pot fi in-tegrate fertil în fluxul viu al actualităţii constructoare.

Cum începusem să spun ceva mai sus, „arhiva” acontat pentru Mircea Zaciu nu doar ca masă documen-tară de hârtie scrisă ori tipărită, ci ca relicvar uman pro-mis Învierilor. Măruntele biografii, operele de fundal şipenumbre devin în scrisul Profesorului prilejuri de emo-ţionantă evocare: umbre ale fostelor existenţe prindviaţă în mediile reconstituite cu un ochi de prozator au-tentic, o pagină de revistă îngălbenită a Ardealului deodinioară reverberează în imagini care rămân, un por-tret uman se deschide spre fragmente de frescă a uneiepoci. Tocmai de aceea, am crezut întotdeauna că pa-ginile cele mai valoroase ale criticului sunt – şi ar fi pututsă fie, substanţial înmulţite dacă timpul ar mai fi avutrăbdare – un fel de biografii pe jumătate document, pejumătate ficţiune, cam de felul marilor cărţi dedicate deG. Călinescu lui Eminescu şi Creangă. I-am şi spus-o,nu doar o dată, dascălului devenit cu timpul unul dintreprietenii cei mai apropiaţi. A şi vrut să scrie, în anii maitârzii, un fel de eseu despre sentimentul morţii, pornindde la opera lui Arghezi, – dar n-a mai fost să fie... Unînceput îl făcuse cu mica monografie dedicată lui IonAgârbiceanu, reuşită doar parţial, în împrejurări acci-dentate, şi n-a mai găsit energia care să-i permită ex-tinderea şi aprofundarea la care năzuia. O revanşă faţăde venerabilul autor al „Arhanghelilor” a fost totuşi par-ticiparea sa la reeditarea seriei de Opere ale acestuiscriitor despre care vor fi încă multe de spus şi de des-coperit. Dar ar fi atâtea de spus despre sensibilitatea luila fenomenul contemporan al scrisului, pe care l-a ur-mărit „cu cărţile pe masă”, învecinând „lecturi şi zile”,„alte lecturi şi alte zile”, împărţind însă interesul întreprezent şi trecutul imediat sau mai de departe, cum seşi cuvenea la un istoric literar pentru care vremurile co-munică fertil între ele, luminându-se reciproc.

Că Mircea Zaciu avea ochi şi condei de prozator, darunul care simţea mereu nevoia de un contact reîmpros-pătat şi hrănitor cu realitatea, pentru ca „ficţiunea” săreziste şi să fie credibilă, o dovedesc scrierile sale cucaracter jurnalistic-memorialistic. Un foarte bun exem-plu îl oferă „Teritorii”-le, jurnalul său german, în care serăsfrânge experienţa sa de lector român la Köln şi laBonn spre sfârşitul anilor ’60, publicat în 1976. Ca unulcare am îngrijit o ediţie mult adăugită a acestei cărţi(Editura Limes, 2011), am putut urmări paralel noteleoriginare, de jurnal propriu-zis, şi trecerea lor în registrufictiv-memorial. Ştergerea, adesea, a graniţelor dintrenotaţia diaristică şi „proza” fără dată, cu configurareaunor „rame” peisagistice, de civilizaţie urbană, de mediuuniversitar, cu reflecţii de analist politic şi de atitudinemorală, am putut-o remarca foarte frecvent. Unele sec-venţe sunt reasamblate, numele reale de personajeschimbate, ba apare un întreg capitol de „reportaj” des-pre zilele de insurgenţă studenţească pariziană din mai

1968, care este de fapt un fel documentar ficţionalizat,căci evenimentele ce par notate la faţa locului sunt doarreconstituite de cineva aflat în realitate în Germania,care se documentează, dar, în egală măsură, inven-tează în marginile verosimilului personaje şi întâmplări,dialoguri cu adaos de cugetări analitice, de observatorpolitic şi de „pedagog” civic. Foarte importantă mi s-apărut că poate fi – şi este – partea inedită, adăugită laacest jurnal sui-generis, care se completează, după în-toarcerea în ţară a Profesorului, cu însemnări privindevenimente de rezonanţă ale momentului, cum a fostinvadarea Cehoslovaciei de către armatele Pactului dela Varşovia, evocate în spaţiul încă aproape bucolic dela Gura Râului, de pe lângă Sibiu. Or, asemenea textesunt probe grăitoare ale înzestrărilor unui prozator mas-cat în jurnalist, căci nicio pagină nu e convenţională.

Nu mai puţin edificatoare, sub acelaşi unghi, suntcele patru masive volume ale Jurnalului publicate întreanii 1993 şi 1998, unde însemnările zilnice recompunimaginea în mozaic a unei epoci, în speţă numitul „de-ceniu satanic”, ultimul al dictaturii lui Ceauşescu. Înprim-plan se află aici, desigur, lumea literară, viaţa Uni-unii Scriitorilor la care Mircea Zaciu participa în calitatede membru al Consiliului, dar acest mic univers emble-matic pentru viaţa intelectuală a României momentuluirămâne mereu conectat în viziunea diaristului cu lumeamai largă a societăţii româneşti. Perspectiva asupraacesteia nu e deloc senină, – dimpotrivă, prevaleazăcenuşiul, tristeţea, dezamăgirea, sentimentul recluziunii.Cronicarul vieţii literare are ocazia acum să-i „comen-teze” şi pe unii dintre protagoniştii dărilor sale de seamăcritice, să schiţeze portrete, să reconstituie epic epi-soade semnificative din viaţa „breslei”. E un documentdesigur marcat subiectiv, foarte important însă, carearuncă o lumină puternică asupra a ceea ce se nu-meşte astăzi, uneori doar cu jumătate gură, „rezistenţaprin cultură” a scriitorilor noştri, reală totuşi, în contextedintre cele mai dificile pentru afirmarea spiritului creatorliber. Desigur, e şi multă anecdotică în aceste pagini nuo dată maliţioase, scrise cu acizi, uneori şi nedrepte încalificarea unor confraţi şi a unor situaţii, dar întot-deauna imaginile sunt pline de nerv, ochiul vede celemai adesea esenţialul, „moralistul” nu greşeşte decâtrareori. În orice caz, ca şi „Teritorii”-le, Jurnalul esteopera unui observator acut, spirit frământat, anxios,sceptic nemântuit, foarte rar mulţumit de sine şi delumea în care trăieşte, dar şi dornic de comunicare,deschis, cum se spune acum „socializării”. I s-au făcut,desigur, în viaţă, şi multe nedreptăţi, dar sensibilitatealui era şi uşor de rănit, pe un fond de nesiguranţă, desentiment al precarităţii şi neîmplinirii. N-a fost – reieseşi din Jurnal – întotdeauna drept chiar cu prieteni ai săiapropiaţi, avea mai degrabă o sensibilitate de ciclotimic,– dar aceste variaţiuni şi oscilaţii de meteorologie sufle-tească nu pot afecta cu adevărat imaginea omului demare fineţe intelectuală, afectuos şi fratern cu mulţi din-tre oamenii în care avea încredere. A fost, în fond, unsentimental... Era, ce-i drept, foarte selectiv în priete-niile sale, cercul celor primiţi în casa de pe strada clu-jeană a Bisericii Ortodoxe era relativ restrâns, – câţivascriitori din ambianţa „Echinoxului”, de la revista „Vatra”,de la „Steaua” şi „Apostrof”. Erau momente de minunată

remember


comunicare intelectuală, afectuoas-amicală, în care sejudeca, desigur, cu umor sau amărăciune, „mersullumii”...

Dar Mircea Zaciu a fost, pentru cei mai mulţi dintreclujeni, pur şi simplu Profesorul. Cu o meritată majus-culă, căci prestigiul lui era mare nu doar în lumea Lite-relor, ci şi în ambianţa mai largă a Clujului intelectual.Dascălul comunica mai degrabă sobru, de nu manifestachiar o anumită răceală şi distanţă faţă de ucenicii dinbănci, dar ceea ce spunea era întotdeauna foarte binecumpănit, cu miez, convingător, urmărit cu cea maimare atenţie. Omul aparent distant ştia să fie însă şifoarte apropiat de studenţi – mai ales tinerii de la „Echi-nox” au avut în el un îndrumător preţios, iar pedagogiasa cred că a avut ecou şi în afara strictelor ore de curs.A şi sprijinit, de altfel, afirmarea unui număr de tineri dis-cipoli, cu care a ţinut, de pildă, un curs special pe tema„jurnalului intim”, încredinţându-le îngrijirea de ediţiipentru seria de „Restituiri”, pe care o coordona subegida Editurii Dacia, le-a însoţit cu cuvinte de încurajaredebuturile. Personal, îi sunt pe veci recunoscător pentrurândurile luminoase cu care mi-a prefaţat al doileadebut poetic, pe o pagină din revista „Luceafărul”, înmai 1963, dar şi pentru tot ceea ce a făcut în formareamea profesională şi umană. Am învăţat enorm de la el,de la ţinuta vestimentară mereu foarte îngrijită, până lao anumită calitate a relaţiilor cu ceilalţi. Cred că atuncicând am vorbit, nu numai o dată, în legătură cu scriitoriiîn formare din „atelierul” Echinox, despre o „prietenieexigentă”, imboldul a venit, conştient sau nu, de la mo-delul Mircea Zaciu.

Aş avea încă atâtea lucruri de spus despre neuitatulmeu dascăl şi prieten. Cu puţini oameni am comunicatla fel de sincer, de deschis şi încrezător, într-o vremede disimulări ca şi generale, pe puţini i-am simţit atât degeneroşi în tot ceea ce au făcut pentru mine. Am avut,

desigur, şi momente de tensiune, temperamentul lui nuera unul foarte echilibrat şi senin, în ciuda geometriiloraparente, neliniştile, insatisfacţiile, frustrările au tulburat,când şi când, legăturile dintre noi, mai venea şi câte-unintrigant să agite apele. Toate aceste momente, de altfelrare, nu au reuşit şi nu vor reuşi să desfigureze imagi-nea Exemplului şi Modelului care a fost pentru mine in-telectualul, scriitorul, omul Mircea Zaciu. La Cluj, se ştie,nu s-a simţit niciodată în largul lui, avea sentimentul căeste mereu nedreptăţit, ar fi vrut să facă multe lucruri înmaterie de construcţie culturală pentru care nu a găsitsprijinul şi solidaritatea de care avea nevoie. A construittotuşi, împreună cu Marian Papahagi şi Aurel Sasu, im-portantul „Dicţionar al Scriitorilor Români”, în trei va-riante, şi el cu un destin foarte accidentat într-o epocăieşită din ţâţâni. Ştiu şi că a suferit mult când, în mo-mentul distrugerii de către cenzură a primului volum,n-a avut parte de nicio dovadă de solidaritate din par-tea... scriitorilor români. O lecţie amară în plus...

Una dintre cărţile sale reprezentative, apărută înanul 1973, poartă titlul, împrumutat din Apollinaire, „Or-dinea şi aventura”. Formulă foarte potrivită, definitorie,căci Mircea Zaciu s-a mişcat mereu între aceste douăstări de spirit. A fost tentat de-a lungul întregii sale vieţide atingerea unei geometrii interioare stabile, l-a ispititşi dezordinea creatoare, evadarea din convenţional,prin cultivarea unor momente de convivialiate, de co-municare destinsă, neprotocolară. Ştia că şi scrisul os-cilează între aceste două mari repere, că este căutarea unei lumi lăuntrice şi exterioare în care echilibrul săse împace cu energia liberă a imaginaţiei şi sensibilităţii.N-a găsit decât rareori această armonie, însă căutareaei, credinţa că trebuie atinsă, nu l-a părăsit niciodată.Tocmai de aceea a putut fi simţit ca un mentor, a şi fostun mentor, fie şi discret, pentru mulţi dintre cei care i-aufost aproape.

Marin Iancu

MIRCEA ZACIU. DEMNITATEACRITICII

Acum cincisprezece ani, în ziua de 21 martie 2000,într-un început de primăvară clujeană, a plecat dintrenoi, la vârsta de numai 72 de ani, profesorul universitarMircea Zaciu, critic și istoric literar, memorialist și eseist.Născut la 27 august 1928, în localitatea Oradea, ur-mează la Satu Mare școala primară și prima clasă a li-ceului, continuat, din cauza presiunilor politice impusede Dictatul de la Viena, la Liceul „Moise Nicoară” dinArad și, finalmente, la Liceul „Emanuil Gojdu” din Ora-dea, unde în 1947 își susține bacalaureatul, devenind,în același an, student al Facultății de Filologie aUniversității din Cluj (1947-1952). Aici, după un stagiufoarte scurt de preparator și asistent la Catedra de lite-ratură română, urcă treptat întreaga ierarhie universi-

tară, împrumutând de la marii săi dascăli, Dimitrie Po-povici și Ion Breazu, ceea ce aveau ei mai valoros, pre-luând, la rându-i, arta de a întreține pasiunea studențilorsăi pentru studiul literaturii. Ca istoric și critic literar, adebutat de tânăr, după 1950, într-o epocă învolburată,în care alegerea drumului nu părea deloc pe măsuraintențiilor, ideilor și dorințele tânărului scriitor. Cercetândnumeroasele culegeri de nuvele, povestiri și, cu deose-bire, romanul Arhanghelii, impresionat de natura rurală,aspră, cu toate aspectele proprii vieții de la țară, MirceaZaciu publică, la puțin după moartea lui D. Popovici, mi-cromonografia Ion Agârbiceanu (1955), care, reluată șirevizuită structural în 1964 și în 1972, are meritul de a-lplasa pe scriitorul transilvănean în tradiția lui Slavici, cu

remember


oarecare afinități cu reprezentanții școlii naturaliste șiapropiat de marii prozatori ruși. Trecând peste uneleinfluențe ce țin de un anume didacticism creștin, MirceaZaciu identifică în scenele caracteristice vieții satului șiorașului ardelean de la începutul secolului al XX-lea ele-mente ale unei ample cronici transilvănene. După cemult timp existența Arhanghelilor și a nuvelisticii aurămas în afara orizontului critic, Ion Agârbiceanu s-a bu-curat prin cele două ediții de o analiză critică menităsă-i precizeze dimensiunile lăuntrice și semnificațiile.Pe întreaga durată a activității sale foiletonistice, dupăcum o atestă și articolele sau studiile risipite în revisteleliterare „Almanahul literar”, „Tribuna”, „Steaua”, „Fami-lia”, „Astra”, „Transilvania”, „Vatra”, „România literară”,„Manuscriptum” „Revista de istorie și teorie literară”,pentru a le numi pe cele mai importante, comentariul luiMircea Zaciu devine tot mai prompt și include în fondcam tot ce s-a produs semnificativ în spațiul literar ro-mânesc, confirmând virtuțile școlii clujene de istoriogra-fie literară și apartenența la generația de criticitransilvăneni care au îmbogățit semnificativ spiritualita-tea românească.

Criticul și istoricul literar Mircea Zaciu a aparținut,fără îndoială, generației anilor ’60, întemeiate în bunăparte pe încrederea imensă în propria originalitate, cumari realizări, dar și cu minusuri ce decurg atât din dog-matismul epocii, cât și dintr-o oarecare incertitudine înpropria identitate în evoluția culturii. Fără să fi teoretizatcu insistență rolul lecturii ca tehnică de alimentare spi-rituală, Mircea Zaciu a fost conștient de ceea, cu vreodouă decenii mai înainte, Mircea Eliade numea o ase-menea experiență spirituală un fel de „energie sufle-tească latentă în cărți.” Dedat acestei pasiuni, criticul șiistoricul literar citea enorm, tot ce-i cădea în mână, citeala întâmplare sau poate respectând anumite etape alesufletului și cine știe ce alte cerințe profesionale, dar șidin convingerea sigură că lectura deține, după propria-imărturisire, posibilitatea „de a ne apropia concret, demarile ritmuri ale naturii de care noi ne-am desprins șipe care noi ne trudim să o înțelegem.” De la un poziti-vism de tip universitar, odată cu Lecturi și zile, discursulsobru devine de tip artist, cu puncte de vedere incitante,sugerând prezența unei critici creatoare, de model că-linescian. Aflat într-o permanentă nevoie de exprimare,scrisul său devine tăios, incisiv, fraza plină de subtile șirafinate ironii, lipsit de laude de circumstanță sau deconsemnări galante. Fără ca demersurile sale criticesă-l fi dus spre crearea și a altor studii de sinteză con-sistente de istorie literară după modelul studiilor Înce-puturile romanului românesc și Nuvela românească,realizate după 1965, Mircea Zaciu a imaginat, într-unspirit caracteristic creatorilor de literatură, sisteme deanaliză și interpretare. Simțul estetic al criticului s-a păs-trat mereu simplu și receptiv, deloc reticent sau perver-tit, vizibil contaminat de direcții apusene mai noi,autorități pe care firea sa deschisă nu le-a respins, aso-ciindu-le într-o manieră personală într-un concept al„criticii complete”, operant și lipsit de unele erori. Anali-zând, de exemplu, apariția Poemelor luminii, volumulde debut al lui Lucian Blaga din 1919, „deci imediat

după marele act de la Alba Iulia”, Mircea Zaciu presu-pune că „succesul excepțional și interesul critic trezit înjurul Poemelor lui Blaga s-au împărtășit și din viaconștiință a românimii că regăsindu-se într-un tot unitarpolitic primeai și garanția tonică a unei ecloziuni artisticefără precedent”, mai mult decât atât, apariția Poemelorluminii fiind interpretată ca „un dar al provinciei reintrateîn matca firească a destinului ei istoric”, în măsură sădemonstreze că „teritoriul care-l dăduse pe Budai-De-leanu și Petru Maior, pe Șincai și Inochentie Micu, peCoșbuc și pe Goga confirma – în chiar solemnul mo-ment – virtuțile sale creatoare, nesecate de la Școalaardeleană încoace.” Dincolo de preocuparea specialăpentru viața literară din Transilvania, o dată cu volumeleLecturi și zile (1975), Teritorii (1976), Alte lecturi și altezile (1978), Lancea lui Ahile (1980), Cu cărțile pe masă(1981), Viaticum (1983) și Clasici și contemporani(1994), Mircea Zaciu acoperă prin scrisul său toate epo-cile și perioadele literaturii române, netrecând cu vede-rea niciun nume dintre cele care meritau o mențiune.De la Dinicu Golescu, cu a sa Însemnare a călătorieimele, apărută la Buda (1826), cu titlul german Reise-Beschreibung, pentru induce în eroare cenzura împă-rătească, și ale cărei pagini sunt apreciate pentru„modul meticulos al comentariului” boierului muntean,atenția criticului și istoricului literar se oprește asupra„întemeietorilor” culturali de la mijlocul secolului alXIX- lea, I. Heliade Rădulescu („un poet surprinzător,luat pe fragmente și versuri izolate”) fiind perceput caun spirit în care pot fi descifrate „profunzimi neașteptate,multe depășindu-și epoca”, „opus celorlalte grupări alepatruzecișioptului”, în timp ce C. Negruzzi este văzutca un „independent” și fundamental scriitor român. Re-citindu-l pe Alecsandri-prozatorul, Mircea Zaciu subscriesituării acestuia în plină modernitate prin semnalareapromptă a anticipărilor și a unor uluitoare filiații cu de-mersul lui Macedonski, Odobescu, Duiliu Zamfirescu,C. Hogaș, M. Sadoveanu, G. Ibrăileanu (cel din Adela),până la Camil Petrescu, Hortensia Papadat-Bengescu,Ion Pillat, V. Voiculescu ori Geo Bogza (metafora norilordin Cartea Oltului). Într-un alt context, M. Sadoveanueste prezentat în toată evoluția sa literară, de la „debutulquadruplu” din 1904 până la etapa de maturitate, dupăcum la fel de interesante sunt și analogiile și înrudiriledintre romanele Răscoala și Desculț, autorii acestora,Liviu Rebreanu și Zaharia Stancu, apropiindu-seprintr-o „comună atitudine estetică, a unui realism deli-berat, programatic,, formulat în numeroasele explicităriale fiecărei opere în parte.” „Atât Liviu Rebreanu, cât șiZaharia Stancu, este de părere Mircea Zaciu, aduceauîn literatura epocii lor o zestre spirituală intim legată deuniversul rural”. Dintre prozatorii contemporani, pentrua cita la întâmplare, Laurențiu Fulga „este unul dintrepuținii prozatori de azi care continuă, în forme autenticmoderne (nu mimetice, epigonice sau frivole), o tradițieeminesciană a unui fantastic convertit în meditaţie filo-sofică”, volumele sale de proză (Straniul paradis, 1942,Alexandra și infernul, 1966, Moartea lui Orfeu, 1970,fiind considerate etape în elaborarea unei vasteconstrucții epice, sinteză a motivelor (și obsesiilor)

remember


excepțional împlinite în Fascinația, 1977, o proză în-scrisă, în ansamblu, „în spațiul estetic al unui «realismmagic» (în accepția sa originară, așa cum a fost definitde M. Bontempelli), adică de regăsire modernă a «sen-sului misterului», de echilibru între mister și țărână”. Cuaceeași exactă intuiție, evitând cu grijă orice abuz ter-minologic, criticul literar dă verdicte dintre cele mai sur-prinzătoare, pătrunderea analitică și scriitura eseisticădovedindu-se remarcabile. „Contrar aparențelor (și gra-bei cu care critica l-a catalogat), scrie Mircea Zaciu, tre-când la un prozator dintr-o cu totul altă generație,romanul Rug și flacără (Editura Dacia, 1977) de EugenUricaru, nu e proză istorică în sensul clasic (didactic) altermenului”, apreciind că, dincolo de talentul autoruluide a izbuti să refacă fără niciun efort stilistic toatăambianța (colorată verbal cu măsură) a prozei veaculuial XIX-lea, „romanul e superior livresc, asimilând mo-tive, tipologii, situații și efecte tipice romantismului au-tohton”. Într-un amplu eseu din Alte lecturi și alte zile,Mircea Zaciu selectează din complexa creație a scriito-rului Ion Brad volumul Transilvane cetăți fără somn(1977), relevând procesul „de limpezire și organizare amotivelor” în lirica poetului, de la Ecce tempus (1968)încoace, ceea ce ar putea duce la identificarea uneicontinuități și consecvențe „în delimitarea unei geografiilirice proprii”, aspectul găsindu-și corespondentul în pa-leta luminoasă a atâtor „peisaje intime”, prezente maicu seamă în plachetele Orga de mesteceni și Zăpezilede acasă, „de o picturalitate delicat-grațioasă, înconsonanță cu plastica românească și cu o tradiție pil-latiană, în cel mai bun sens al cuvântului.” Această ati-tudine precumpănitor estetică a avut în G. Călinescuexponentul cel mai radical, prin eliminarea din câmpulobservației a tot ce nu reprezintă valoare literară dura-bilă peste timp.

În tot ce are ea mai reprezentativ, viziunea critică alui Mircea Zaciu este mobilă și inteligentă. Demersulinformațional și analitic întreprins de Mircea Zaciu im-presionează prin valoarea și temeinicia documentării,prin erudiția și subtilitatea cu care stabileșteinterferențele operelor analizate cu diverse coordonateal literaturii universale, reușind, prin aceste multiplefiliații, pe linia criticii comparatiste practicate cu rele-vante combinații de Al. Piru, Dumitru Micu, Gelu Io-nescu, Mircea Martin și Liviu Petrescu, să schimbe înbună măsură optica interpretărilor de până atunci încazul multor scriitori. Cu întinsele sale lecturi din Dante,romanticii germani, poeții greci ori rapsozii indieni, poe-tul G. Coșbuc este numit „un rafinat, un alexandrin”, untip de rafinament echivalent cu o „căutare de forme sti-lizate, noi (precum la Țuculescu), transfigurarea folclo-rului realizându-se în direcția prelucrării motivelor pânăla forme pure”, după cum, recitindu-l pe Goga, cu în-treaga sa lirică „fundamental clasică” și „elementară”,Mircea Zaciu realizează surprinzătoare asocieri alecreației poetului Oltului „cu sonurile liricii Risorgimentu-lui, cu care împărtășea același vis al unității naționale(...); cu naturalismul carduccian impregnat de sănătatemorală, exaltare a vieții, messianism și tentație a mito-logicului (...); cu frisonul nou al poeților «crepusculari»

în fine, dar refuzând estetismul ambiguu d´annunzian.”Analizat în context european, romanul lui L. Rebreanueste asociat capodoperelor care „punctează prefațatormutațiile prozei (în spațiul unui realism propriu veaculuial XX-lea). În alt context, revendicându-se din D. Popo-vici, îndrumătorul său spiritual, istoricul literar seservește de argumente certe pentru a demonstrabogăția literaturii transilvănene (Caragiale și Transilva-nia, „Convorbiri literare” și Transilvania, Centenarul As-trei), impunându-și opiniile, chiar dacă uneori depășindproporțiile, în privința operelor scriitorilor Ion Breazu,Emil Isac, Octav Șuluțiu, Al. Ciura, Aurel P. Bănuț, VictorPapilian, Teodor Mureșanu, Constantin Daicoviciu, că-ruia, de altfel, îi face și un memorabil și complex portret.În alte împrejurări, pornind de la accesul îngrădit la ma-terialele de arhivă și la documentul literar, necuprinseîncă în corpusuri organizate după criterii științifice mo-derne, Mircea Zaciu deplânge marea suferință în carese află istoricul literar, susținând necesitatea aparițieiunor reviste de istorie literară românească, de tipul celorconduse în perioada interbelică de N. Cartojan saudupă modelul „elegantelor Studii literare de sub direc-toratul lui Dumitru Popovici”, mentorul său. Alteori, Mir-cea Zaciu comentează edițiile altora (Ion HeliadeRădulescu. Opere, vol. I-III, 1967-1975, Ed. Minerva,ediție critică de Vladimir Drimba; Octavian Goga încorespondență, ediție îngrijită de V. Netea, Ed. Minerva,1975), prefațează propriile sale ediții, știind să sepronunțe asupra unor aspecte prin care să elimine seriarăstălmăcirilor de toate felurile (Duiliu Zamfirescu, Nu-vele, 1957; Al Macedonski, Poezie și proză, 1960; Ni-colae Iorga, Peisagii, 1972; B.P. Hasdeu, Sarcasm șiideal, 1975; Camil Petrescu, Note zilnice, 1975 ș.a.).

Intelectual cu o deschidere occidental-europeană,asemenea comiltonului său, Adrian Marino, profesoruniversitar cultivat, cu multe angajamente și implicăriculturale, mentor spiritual al „Echinoxului”, prețuit și iubitde tinerii scriitori care gravitau în jurul acestuia, MirceaZaciu a fost liderul recunoscut și sfătuitorul ascultat șivenerat în lumea cenaclurilor, unde, arătând o înaltăidee despre literatură și un mod elegant, aristocratic dea fi justițiar, reușise să instaureze în mediul cultural alClujului un climat spiritual deschis și de o mare vitalitate.De o eleganță rece și precisă, cu o politețe aproape ce-remonioasă, Mircea Zaciu impunea prin judecata sa lim-pede și prin luciditatea spiritului său disociativ. Cu oaderență entuziastă, afectivă, pentru tot ceea ce repre-zenta o faptă spirituală autentică, fiindu-i dat sădepășească asperitățile ce se manifestau între factorulpolitic și cultural, profesorul visa la formarea uneicomunități elitiste, incoruptibilă intelectual, „un fel dePăltiniș citadin, al literaților” după cum îl descria PetruPoantă, la nivelul căreia s-a acreditat ideea că „ar fifuncționat ca un guru al echinoxismului.” Încântat săconstate meritul deosebit al noii generații de critici clu-jeni în perfecționarea mijloacelor cercetării, cărțile aces-tora au constituit un prețios indiciu atât pentruvirtualitățile lor interpretative, cât și pentru capacitateade evoluție a criticii literare românești. Printr-o deschisăacțiune de susținere, „obsedat de dorința de a depista

remember


și cel mai mic semn de talent” (Virgil Ardeleanu), profe-sorul remarcă la Ion Vartic „libertatea de mișcare,asociațiile neașteptate, ca și detectările de afinități,relații, modele”, strălucind prin aplicație și inteligență, înmăsura în care „exercițiile de lectură” ale criticului Ma-rian Papahagi erau plasate „sub sigla rigorii”, iar notainconfundabilă a personalității lui Petru Poantă, afirmatstăruitor pe tărâmul inefabil al criticii poeziei, era identi-ficată în familiarizarea acestuia cu „fenomenul contem-poran” și în neobișnuit de rara sa intuiție artistică, demaximă apropiere a criticii de operă. Deasupra tuturoreste plasat Ion Pop, ca una din expresiile cele mai îm-plinite ale conștiinței critice a acestei generații, „severcu sine și de o autoexigență puțin obișnuită (...), profundcunoscător al fenomenului poetic românesc”. Pledândpentru o anumită demnitate a actului critic, Mircea Zaciuse împotrivește „asaltului mediocrității”, bucuros săconstate că „adevărata critică românească de azi sepoate mândri cu personalități distincte, mature, crea-toare, cu opere durabile, moderne, receptive la tot ceeace a fost și este poezie sau proză valoroasă, adevă-rată.”

În viziunea lui Mircea Zaciu, „critica e o vocație, odisciplină, dar ea e și o «funcție» matematică în viațaunei literaturi și, onorând-o ca atare, i se cuvine și spo-rul de eficiență practică, împreună cu restabilirea încre-derii reciproce creator-critic.” În fiecare analiză dincărțile sale, de la Ordinea și aventura (1973) până laClasici și contemporani (1994), se simte același stil deanaliză a unei opere prin valoarea sa, într-un comenta-riu elegant și liber, de o eleganță rece și precisă, la bazacăruia stă criteriul etic. „Abdicarea de la comandamen-tele etice ale criticii, este de părere Mircea Zaciu, aputut genera cazuri spectaculoase, de genul tentativeide a implanta în conștiința publicului nonvalori sau va-lori excesiv dilatate.” „Criticul se poate înșela. Mari criticiau greșit în aprecierile lor contemporane, explicațiile,justificările n-au lipsit. De altă parte, funcția criticului îirecomandă o legitimă prudență, stilul exaltat fiind puținrecomandabil, dar tot atâta și derobarea, fuga de oricejudecată limpede, ascunderea în hățișul aproximărilorși frazelor fără sevă.” În multe dintre paginile sale de în-semnări, stilul eseistului este de o rară virtute stimula-toare și de o mare eleganță expresivă, gândurile șitrăirile sunt exprimate în fraze perfect încheiate, plinede savoare, trădând când afecțiune, când maliție și sar-casm. Pledând, bunăoară, pentru o carte din care „săse desfacă în toată lumina lui spațiul românesc”, un felde „geografie spirituală” care „să ne recomande astfelînscriși în spațiul nostru național și Timpului”, MirceaZaciu vibrează sentimental, descifrând misterul atâtor„priveliști năucitoare de frumusețe”, de la „fânețeleMaramureșului” până dincolo de Carpați, spre „valea în-volburată a Oltului” și, mai în sud, spre imaginea „încăr-cată de Istorie a Curții de Argeș”, elemente ale unuispațiu autohton, unde peisajul străbătut se încarcă cu„o nouă dimensiune, temporală”. În asemenea împre-jurări, scrisul său devine discret și delicat, grațios și con-templativ, în pagini descriptive, dominate de prezențaculorii, alteori numai de sugestia ei.

Spirit dinamic și impetuos, Mircea Zaciu s-a angajatîn alte proiecte de anvergură, pentru care avea întot-deauna argumentele rigurozității și culturii sale supe-rioare. Realizat într-o primă variantă în 1978, coordonatîn colaborare cu Marian Papahagi și Aurel Sasu (Scrii-tori români) și, ulterior, într-o formă mai extinsă,Dicționarul scriitorilor români (I-IV, 1995-2002), acestdicționar a avut meritul ca până la apariția Dicționaruluigeneral al literaturii române, apărut sub egida Acade-miei Române, coordonator general Eugen Simion (vol.1-7, Editura Univers Enciclopedic, 2004-2008), să ofere„o imagine a literaturii române fără mari distorsiuni”,într-o viziune unitară, de o credibilitate a informației,constituindu-se într-o „sursă de informații precise și decaracterizări adesea pregnante, exacte” (Dan Culcer).Spirit iscoditor, cu un anume interes față de jurnal,corespondență și însemnări de călătorie, cum au dove-dit-o observațiile despre memorialistica lui OnisiforGhibu și paginile de jurnal aparținând lui C.A. Rosettisau lui Camil Petrescu, Mircea Zaciu a devenit el însușiautorul unui jurnal de mare întindere (I-IV, 1993-1998),un fals-jurnal, după cum însuși autorul îl intituleazădintr-o anume precauție. „Nevoia de confesiune a criti-cului” s-a concretizat în pagini echivalente cu adevăratedocumente istorice și de creație, cu date de istorie lite-rară, unele cu caracter anecdotic, unde eruditul care neinformează „cu grație severă” se intersectează cu por-tretistul și cu pamfletarul ironic și uneori prea malițios,devenit dintr-o dată sentimental la gândul de „acasă”.

Mentorul, modelul, omul esențialmente moral, cuconvingerile sale ferme, dar și cu angoasele unei ființeveșnic contrariate de încă atât de multele nedreptăți aletimpurilor de azi, pe care, asemenea lui Tudor Vianu înaltă vreme, aștepta în zadar să se stingă ori să obo-sească, Mircea Zaciu s-a pronunțat mereu în favoareaunei lumi originale și creatoare, tot mai tranșant împo-triva atâtor boli cronice ale acestor vremuri, individua-lismul exacerbat, scepticismul, „trăncăneala”,neîncrederea în viitor, „complexul de a avea complexe”,după cum le numea un alt mare critic și moralist al zi-lelor noastre, Eugen Simion. Cu argumentele unui spiritpe care conjunctura istorică nu l-a putut îngenunchea,Mircea Zaciu s-a risipit frenetic, cu o participare intensăîn dezbateri, conferințe, participări la colocvii, în articolerisipite prin revistele literare, impunându-și astfel ideilecu replici care, după cum însuși o mărturisea, se încăr-cau „involuntar cu un potențial de sensibilitate”. Pe dealtă parte, profesorul a avut, după cum s-a mai spus,ceea ce francezii numesc „bunele frecventări”, în sensulcunoașterii persoanelor din rândul intelectualilor, în spe-cial scriitori, pictori, artiști și oameni de știință, oamenide o intensă curiozitate intelectuală, conectați frecventla tensiunea înaltă a gândului, ideii și sensibilității. Co-nectat mereu la o tensiune spirituală neobișnuită, tulbu-rătoare, spirit constructiv în adevăratul înțeles alcuvântului, sfidând circumstanțele și comoditatea, Mir-cea Zaciu a reprezentat în literatura română o exem-plară conștiință culturală și critică.

remember


[nov.-dec. 1974]Domnule Zaciu,

Veţi trăi mulţi ani. După o tradiţie păgână, omului că-ruia i se trag degeaba clopotele, e condamnat la viaţăîndelungată. Şi-acum explicaţia (cerând iertare pentruindelicateţea comunicării directe).

Deunăzi, scriind o epistolă lui Cubleşan, şi amintindistoria Caietelor, inevitabil, vă pomeneam numele. Ci-tind, nu ştiu cum, epistola în redacţie, rămân paralizatcând un coleg (Gh. Fischer) mă apostrofează (să bat înlemn): „Bietul Mircea Zaciu…”, spunându-ne că aţi intratîn lumea umbrelor. Gheorghe Rădulescu, unul dintre re-dactorii şefi de la Enciclopedie, îmi „confirmă” acelaşilucru. Am rămas trăsnit. Iartă-mi vulgaritatea vorbirii di-recte (deşi ardelean, n-aţi fost niciodată lipsit de umor),am rămas interzis. De o lună de zile mă lăsasem debăutură (cochetărie a vârstei, persecutat de kg.). Darm-am îmbătat, domnule Zaciu, cui. Nu ştiu cine şi cândvă va plânge, dar cât am putut să înjur în noapteaaceea, numai eu ştiu. Nu ne cunoaştem, nu ne datorămnimic. Dar atunci am simţit că taie cineva din mine. Aşacum sunt, fără să fi rupt încă „inima târgului”, găsisemun om care, de departe, să fi înţeles ceva din dorurilemele. Tipărisem, cândva, trei volume în B.P.T., când,domnia-ta citindu-le, aveai să constaţi satisfăcut că, unsingur om, nu „colective”, dovedeşte că este posibil sărealizeze o ediţie critică. Şi am început s-o fac. Intuiţiase verifica perfect. Publicasem câteva articole, din su-tele care îmi stăteau la îndemână, şi acelaşi om acrucu alţii, întrevedea cartea la care lucrez. De ce trebuiasă moară? Suntem prea singuri, domnule Zaciu; atunci,poate mai mult decât altădată, am simţit această singu-rătate.

Astfel de lucruri, un om bine crescut nu le scrie, chiardacă au existat. Şi totuşi… slovele pe care le aşterneţi,chiar când sunt „pagini de critică”, aparţin unui scriitor,şi acesta va şti să mă ierte. Aşa au stat lucrurile la Bu-cureşti. Treceţi peste grosolănia notaţiilor şi reţineţi unlucru: mă bucur, ca un copil, că vă scriu, că mă citiţi.Restul n-are nicio importanţă. În ţara celor 5000 de va-riante ale Mioriţei, vi se cuvenea şi această legendă.

Am citit „masa rotundă”, prezidată de dvs. Ca să vămulţumesc e prea puţin; stă la îndemâna oricăruibăcan. Deie Domnul să aveţi dreptate şi să nu vă de-zamăgesc. Îmi trebuie numai linişte. Ştiu aproape tot cecred că trebuie scris. În principiu, n-am cum să greşesc.Acum mă deranjează doar câţiva martori mincinoşi, ca-pabili să demonstreze, vorba lui Caragiale, „că şi nimicmişcă”. Dar asta nu contează.

Am trimis „Daciei” toate corecturile. O strângere deinimă o am şi acum. Tare mult aş fi dorit să însoţescmaldărul de documente nu numai cu comentarii seci deistoriografie literară. S-ar fi putut spune multe lucruri fru-moase, care să întregească ceea ce, fără îndoială, do-cumentele izbutesc să transmită. Fie însă şi aşa.

Cartea, în felul ei, este unică. Citită cu linişte, te puneîn faţa unui calvar, „aşa cum a fost”. Cred sincer că ni-meni, niciodată, nu va putea omite acest tom, atuncicând va încerca să scrie despre intrarea lui Liviu Re-breanu în literatură.

I-am scris lui Cubleşan că, repede, i-aş putea pregătiun al doilea volum. (Deşi, la drept vorbind, grija elabo-rării unei asemenea cărţi m-ar fura de la treburi mai im-portante.) Şi-ar găsi locul acolo locul planurileromanelor: Ion, Pădurea…, Adam şi Eva (deja cunos-cute), Răscoala (o adevărată uzină) şi ale celorlalte,pentru care, un cititor ar trebui să aştepte încă mulţi anisă le vadă tipărite. Continuarea cronologiei m-ar obligala sistematizări. De asemenea, o addenda ar putea facecunoscute părerile scriitorului despre propriile opere.Într-un cuvânt, o carte. Nu din cele inutile. O carte care,astfel aşezată, ar ţine, vremelnic, locul unei solide cer-cetări. La anul se împlinesc şi 90 de ani de la naştereascriitorului. Ar cădea bine.

Vă spun toate acestea fără nicio intenţie. Pot foartebine lucra mai departe la editarea seriei de Opere, aşacum de altfel, se intenţionează pe aici. Nici eu nu ştiuce este mai bine să fac.

V-am scris toate acestea, aşa, dintr-o mare priete-nie, fericit că vi le pot spune.

Cu dragoste,N. Gheran

P.S. Târziu, îmi sosesc ecouri de la Universitateîn legătură cu povestirile fantastice ale lui Mircea Zaciu.Vă promit un „regal”, cu prilejul primei noastre întâlniri.Profesorului, sobru, nu-i va face plăcere că a putut ţineîn loc, o clipă, inima confraţilor săi. Scriitorul, eliberat dehuma din care e făcut, va râde cu lacrimi. (Sper.)

Cluj, 11 XII [19]74Dragă Domnule Gheran,

Îţi mulţumesc pentru ultima scrisoare, care mi-a mairidicat moralul. Întâmplarea cu „moartea” mea, colpor-tată peste tot, ba spusă şi studenţilor la un curs de cătreGeorge Munteanu (vestitul autor al „descoperirii” „Vociipatriotului naţionale”!!!) mi-a ajuns repede la urechi.Drept să-ţi spun, mi s-a părut extrem de ciudat să asistla reacţiile… „postume” ale diverşilor prieteni, amici, cu-noscuţi. Undeva, trebuie să recunosc, acest „test” mi-aîntărit convingerea că am numeroşi prieteni sinceri, carem-au „plâns” din toată inima. Senzaţia a fost din celemai bizare. Am şi eu felurite mici anecdote pe seamaacestui episod. E undeva plăcut să ştii că ai prieteni pecare un atare hazard i-a „verificat”. De altă parte, amavut şi sentimentul, straniu de tot, că moartea a făcut oeroare, că altcineva a murit în locul meu, că de fapt eueram cel sortit etc. etc. De aceea, fără să-l fi cunoscut,am simţit o mare tristeţe pentru moartea acestui Zahiu,despre care toată lumea îmi spune că era un om serios,

MIRCEA ZACIU ÎN DIALOGEPISTOLAR CU NICULAE GHERAN

remember


bine pregătit etc., ba că trebuia chiar să preia direcţiaEditurii politice etc. Bietul, am încă senzaţia că a muritîn locul meu!

Cât priveşte cele scrise relativ la ediţia Rebreanu şiCaiete etc., ştii foarte bine că nu obişnuiesc să scriudecât ceea ce cred cu adevărat, astfel că dacă rândurilemele ţi-au fost de ajutor, te-au stimulat sau au jucat uncât de mic rol în realizarea proiectelor Rebreanu, simtcu bucurie că mi-am făcut datoria de critic. Aştept cunerăbdare apariţia la Dacia a Caietelor. Sper că vei con-tinua lupta cu aceeaşi îndârjire. Era mereu vorba săscoatem un număr la Restituiri, cu Crăişorul, nu ştiu dece nu l-ai da cât mai grabnic? Poate evităm unele difi-cultăţi. După câte am înţeles însuşi Martin ar fi de acordca înaintea volumului din Opere, să apară textul întâi încolecţia noastră. Ce zici?

Am încercat să „pătrund” la Editura Dvs., cu prilejulultimului meu drum la Bucureşti, dar mi-a fost imposibil.Speram ca astfel să facem în fine cunoştinţă! Dar însuşiPuiu Şuteu mi-a spus că nu-mi poate face bon de in-trare înainte de orele 12, or, era 10 jumătate eram la„România literară” şi nu aveam ce face până la 12,când, în schimb, trebuia să fiu la Uniune. Aşa că amratat şi de data asta prilejul de a ne întâlni! Rămâne pealtă dată.

Cu cele mai bune gânduri,Mircea Zaciu

Notă: Întâmplarea a fost povestită de Niculae Gheran învol. „Întoarcerea învinsului. Întâlniri cu Mircea Zaciu”,Ed. Limes, Cluj, 2001, prilej cu care a redat prima parte a scri-sorii de răspuns a lui Mircea Zaciu.

Bonn, 10.III. [19]921

Dragă Niculae,

Am primit ieri, în 9, scrisoarea Dtale, cu copia celeicătre Marian Papahagi. Îţi mulţumesc. De multe orim-am gândit să-ţi scriu, îţi eram dator o lungă scrisoare,ştiu, dar crede-mă că de când m-am întors (mereu fu-gărit, cum zic ardelenii) adică din decembrie am trecutprintr-un coşmar adevărat. Boala soacrei mele a luatforme tot mai grele, a fost externată din clinică, nemai-putându-i-se face nimic. Nu mai vreau nici să te plicti-sesc, nici să-mi mai rememorez prin ce am trecutîmpreună cu ai mei, dar greul cădea pe mine, căci ne-vastă-mea şi fiica mea fiind toată ziua la muncă, eu ră-mâneam s-o îngrijesc, să-i fac şi să-i duc de mâncareş.a., ş.a. Spectacolul decrepitudinii umane, faptul căacea femeie falnică, frumoasă, plină de energie şi vita-litate se stingea sun ochii mei m-a aruncat în stări ner-voase teribile. Cred că am făcut, sau era să fac, onevroză de situaţie. În fine, te scutesc de toate detaliileultimei etape. Pe ziua de 12 febr. biata de ea s-a stins.Literalmente, căci era caşectică, nu mai rămăsese dinea decât un pumn de om. A urmat o altă odisee, care-miamintea mereu, obsesiv, Cimitirul… arghezian, cu acea„moarte sălbăticită” analizată de un mare istoric al men-talităţilor şi pe care eu o aplicasem odată operei arghe-ziene. În adevăr, moartea în Occident diferă categoricde moartea noastră încă tradiţională, din Balcani. Temai scutesc iarăşi de naraţiune. Dorise să fie incineratăşi urna să fie dusă la Cluj, depusă în mormântul mameiei. Abia pe ziua de 6 martie am avut incinerarea, laKöln. Aşteptăm urna şi cred că în jur de 29 vom fi la

Cluj. Pe 31 e înmormântarea. Am avut de desfăcut lo-cuinţa ei, de făcut pomeni, de dat slujbe, de împărţit lu-crurile, de sistat conturi ş.a. Totuşi, sper să pot să măarunc până la Bucureşti şi să vorbim atunci. Vreau să-ţiscriu deocamdată doar că multă vreme n-am avut nicioştire despre Dicţionar2. Sasu3, din Canada, deşi promi-sese, a scris târziu şi doar scrisori literare frumoase, nuzic, însă aşteptasem să ia legătura cu exilul din Americaşi să completeze fişele absente. Eu aici am făcut acestlucru pentru zona franco-germană, ba am scris şi înSUA. Din păcate, am recoltat puţin material, fiindcă ro-mânul oriunde ar trăi e tot român, adică lăsător, negli-jent, indolent, pentru ca apoi să se plângă pe toatecărările că e ignorat şi că nu „figurează”. Cam aşa va fişi aci. În fine, totuşi pentru AC4 am făcut ceva şi aductextele. Le revăd şi pe ale mele, aduc şi exemplarul meudin corectura 2, venind acum cu maşina. Cu Marian nuam putut stabili decât un schimb de două scrisori, dincare am aflat vag cam ce se face cu DSR, el spunândcă lucrează de zor. Mi s-a părut cam supărat, cam fărăchef, dar nu mi-a dat detalii. Cât despre Vartic, nu a datnici măcar un semn de Anul Nou, un rând de urări, cumaş fi aşteptat de la el. Cele ce-mi scrii, cred că aşa sunt,cunoscând şi eu oamenii, în speţă pe cei pomeniţi deDta. Dar, dragul meu, eu am făcut de mult experienţaacestei mari dezamăgiri cu oamenii ce mi-au fost odi-nioară apropiaţi, prieteni, colaboratori, foşti studenţi, bă-ieţi admirabili, pe care i-am ajutat cât mi-a fost în putinţăîn anii aceia, cu care m-am simţit bine (vorba lui Saxo-nicus), cu care am tras greul cot la cot multă vreme şicu care, am sperat prosteşte, să tragem şi unele foloasedin faptul că am fost totuşi nişte intelectuali oneşti în ve-chiul regim. Nu ne-am dat în bărci, n-am fost lingăi, niciticăloşi. Ulterior, ştii bine cum a evoluat fiecare din amiciimei mai tineri (sau mai puţin tineri). Nu vreau să mairevin asupra acestui capitol. Trecutul e mort. Vreau doarsă-ţi spun că te înţeleg şi că noi doi, cum necum, ne po-trivim măcar la sărăcie: am fost, prosteşte, cam idealişti,visând opere monumentale pentru cultura asta, carezău că nu ştiu dacă (nu dacă le merită, că le-ar merita!)le doreşte, le vrea cu adevărat! Cred că lumea româ-nească s-a degradat în aşa hal încât îi va trebui unsecol să-şi revină măcar la nivelul interbelic. Iar noi (noidoi) ştii bine că nu suntem dispuşi să mai trăim atâta…Mai multe, când ne vom revedea şi dorind sincer să neaşezăm şi la taclale şi la puţină treabă dacă se poate,să urnim căruţa. În esenţă: te înţeleg, îţi dau dreptate,te preţuiesc prea mult, ştii bine, ca să nu regret (pentrucultura asta nenorocită) că nu ai poziţia pe care ai fi me-ritat-o din plin! Încă o dată, aştept să ne revedem şi sădiscutăm. Complimente Dnei şi micuţului5, îmbrăţişări,acelaşi,

Mircea Zaciu

1. După 1990, Profesorul se stabilise la Bonn, dar reveneafrecvent în ţară.

2. „Dicţionarul scriitorilor români”, coordonat de MirceaZaciu, Marian Papahagi şi Aurel Sasu, care, după un lung pro-ces de elaborare, avea să vadă, în cele din urmă, lumina ti-parului în perioada 1995-2002.

3. Aurel Sasu se afla în Canada, ca Resident Scholar laMulticultural History Society of Ontario (Toronto).

4. E vorba de literele A-C.5. Nedeea Burcă, soţia lui Niculae Gheran, şi Niculae-Liviu

Gheran, fiul lor.

remember


„MI-E DOR DE VOI ȘI VĂ SĂRUT”GRIGORE VIERU AR FI ÎMPLINIT 80 DE ANI

Acad. Valeriu Matei

REGĂSI-VOM ADEVĂRUL?

„Lasă-te răstignit, adevărule, poate că astfel te vagăsi lumea în sufletul ei aşa cum l-a găsit pe IisusHristos” – spunea în unul dintre aforismele sale, cu oînţelepciune esenţializată de dramele pe care le-a trăit,poetul Grigore Vieru. Spirit al veacului, autorul Numeluitău a focalizat în opera sa poetică gândurile şisentimentele omului contemporan, dar şi pe cele aleunei comunităţi rupte brutal de vatra ei matricială,sentimentele autentice de neam şi de ţară: „Dar maiîntâi / să fii sămânţă. / Tunet să fii. / Ploaie să fii. /Lumină să fii. Să fii os / de-al fratelui tău / retezat desabia duşmană // Brăzdar să fii. / Duminică să fii. /Doină să fii. / Ca să ai dreptul / a săruta / acest pământ/ îndurerat / de-atâta rod.” („Dar mai întâi”); „Pământule,tu cel de glorii, / Te caut prin străvechi istorii, / Că-nvremea noastră, de acuma, / Ce-a mai rămas din tine?Huma! / Doar huma cu de aur fire, / Ce, de atâta siluire,/ Degrabă nici pe ea, o, Doamne, / N-o vom cunoaşte-nveri şi toamne. / Ridică-te, Basarabie, / Trecută prin focşi prin sabie...” („Ridică-te”); „Din Basarabia vă scriu, /Dulci fraţi de dincolo de Prut. / Vă scriu cum pot şi preatârziu, / Mi-e dor de voi şi vă sărut” („Scrisoare dinBasarabia”), dragostea pentru limba maternă şiasumarea datoriei sacre de a o apăra în condiţiile unuiregim de ocupaţie, ce aplica măsuri drastice deasimilare şi deznaţionalizare: „În limba ta / Ţi-e dor demama, / Şi vinul e mai vin, / Şi prânzul e mai prânz. / Şidoar în limba ta / Poţi râde singur, / Şi doar în limba ta/ Te poţi opri din plâns...” („În limba ta”). E una dintrefuncţiile sociale primordiale ale poeziei, aşa cumaprecia T.S. Eliot, marii poeţi fiind şi ctitori de nou limbajpoetic, care, în timp, devine normă şi obişnuinţă înlimbajul uzual: „De-aceea, până-asfinte / Poetul stă cugura / Lipită de cuvinte... // Un grai e-un strop de sunet/ Topit ca într-o mare / În zvonul veşniciei, / În muzicacea mare. // Ci în cuprinsu-i rodnic, / Cu cele vechi şinouă, / Noi încăpem cu toţii...” („Graiul”). Grigore Vieru,menţiona Ioan Alexandru e „un poet care şi-a asumatgreul unui grai, trecându-l prin inima sa, încărcat derăbdare, înţelepciune şi nouă frumuseţe, îl întoarcesemenilor săi...”

Deşi în Basarabia opera sa e, în aparenţă,cunoscută de toată lumea, aceasta însoţind viaţacâtorva generaţii de la primii paşi şi până la adâncibătrâneţe, deşi versurile sale sunt recitate sau cântatede mulţi actori şi interpreţi, doar după dispariţia tragicăa lui Grigore Vieru adevărul vieţii şi al operei marelui

poet începe să fie căutat de românii de la răsărit dePrut, aflaţi de două decenii într-un chinuitor şi dramaticproces de redobândire a propriei identităţi.

Aşadar, în plan social şi naţional, adevărul pe carel-a căutat şi pentru care a militat Grigore Vieru mai ră-mâne şi astăzi în câmpul bătăliei ce se dă între forţelecare doresc reîntregirea noastră spirituală, refacereaconştiinţei româneşti şi a celei civice, revenirea la valo-rile tradiţionale, la normalitatea unei vieţi naţionale,demne pentru orice popor la începutul mileniului al trei-lea şi cele malefice, care ne-au ţinut în captivitatea im-periului răului: „În raza candelei mereu / Sub care sufărşi creez / Noi ne unim cu Dumnezeu. / Dar voi?! Cucine?! Cu ce crez?! / Cu ura pentru tot ce-i sfânt, / Cuura pentru acest pământ / Ce v-a primit frumos – pecâţi! – / Iar voi aşa ne mulţumiţi!..” („Inscripţie pe stâlpulporţii”). Această revenire la firescul etnic şi naţional nuse poate realiza în absenţa unei viziuni integrale şi ar-monioase asupra valorilor culturale şi spirituale naţio-nale, asupra istoriei şi destinului naţional. O asemeneaviziune, imperios necesară conştiinţei moderne, nupoate fi formulată şi exprimată decât de personalităţileexponenţiale pentru o comunitate (entitate sau naţiune).Grigore Vieru este exponenţial atât pentru Basarabia,cât şi pentru modernitatea românească „nu doar prindemersul său naţional-identitar.., ci şi prin culoarea luiexistenţială, ontologică” (Mihai Cimpoi), prin efecteleproduse de integritatea operei şi a personalităţii sale:„Ceţos ori clar ca o ninsoare / Eu sunt poetul-acestuineam / Şi-atunci când struna îmi vibrează, / Şi-atuncicând cântece nu am”. Despre el putem afirma cu de-plină justificare, ceea ce Jorge Luis Borges menţiona,cu referire la Paul Valéry, că e „un poet exemplar” creatde propria operă, ceea ce-i sporeşte valoarea ca simbolal rezistenţei spirituale în timpuri vitrege, ca simbol alunei infinite sensibilităţi în vremurile unui materialismvulgar, agresiv.

În plan estetic, adevărul său e comun cu al tuturorpoeţilor reprezentativi pentru o comunitate, un popor, onaţiune – revelarea prin Logos a marilor problemeexistenţiale, a frumosului care va salva lumea. În pofidaunor clişee de interpretare, veridice, dar şi stânjenitoare,poezia lui Grigore Vieru întruneşte calităţile unui universpoetic complex, nerevelat încă sub toate aspectele deinvestigaţiile critice. Nici captiv al desfătărilor lucide alegândirii, solicitându-i lectorului efort logic de analiză aconceptelor filosofice sau estetice pentru a ajunge la

remember


miezul frumos al poemului, nici subjugat de idolii haoticiai sub- sau inconştientului, ce resping orice participarea raţiunii la actul artistic, Grigore Vieru, orientat, aşacum menţionam mai sus, spre o viziune integrală şiarmonioasă în care locul central îi revine omuluicontemporan cu toată gama sa de sentimente şigânduri, a transfigurat „natura gândirii în natura naturii”,„împrimăvărându-ne cu o toamnă de aur”, cum îlaprecia marele său coleg de generaţie poetică NichitaStănescu. Lucrând cu expresii şi imagini ostentativ delimpezi, făcând uz de mijloacele clasice, fără a renunţala tezaurul folclorului românesc, Grigore Vieru a ajunsprin poezia sa la efecte spre care adepţii altor curenteşi orientări literare tind să ajungă, făcând uz de mijloacemult mai sofisticate şi mai diverse, iar bigoţii şcolilor lamodă nu ajung vreodată. Unitatea organică a poezieisale o înalţă în domeniul superior al artei, cel metafizic,creând, aşa cum menţiona poetul Mihai Ursachi îneseul său „Arta metafizică”, „tulburătoarea impresie demister şi elevaţie, de gravă participare la cevasuprafiresc şi totuşi conţinut în lucrurile cele mai limpezişi fireşti...”: „Uşoară, maică, uşoară, / C-ai putea sămergi călcând / Pe seminţele ce zboară / Între ceruri şiPământ!” („Făptura mamei”); „Sub un tei ce înfloreşte /Ea, frumoasă, se opreşte. / «Bună seara, fete două, /Cu ochi luminoşi de rouă!» / «Bună seara, dar suntuna...» // Printre genele femeii, / Răsărea pe cer şi luna.// De sub tei ce înfloreşte / Ea, frumoasă, se porneşte./ «Rămâneţi cu bine, doi / Tei cu tremurate foi!»/ «O.Drum bun! Nu-s unul oare?!»// Printre foi ca printrelacrimi / Răsărea şi sfântul soare” („Femeia, teiul”), saugenerând parabole complexe, memorabile, ca înpoemul „Pădure, verde pădure”. O astfel de artă poeticăîi lasă fiecărei generaţii posibilităţi de reinterpretare, derevelare a altor aspecte şi semnificaţii, de redescoperirea adevărului vieţii şi operei Poetului. Regăsi-vom acestadevăr?

FERICIREA ŞI NEFERICIREA POETULUI

De ce poetul Grigore Vieru a fost un neliniştit chiarşi în ultimii ani ai vieţii? De ce nu s-a retras în spatelecortinei aurite a laudelor binemeritate sau a exegezelorample şi asiguratorii de clară statuare în contextul literargeneral românesc, nu a stat proptit în vreun jilţ de pielede forma tronului spre a da verdicte şi a fi mentor deşcoli literare la care aspiranţii la gloria Parnasului să-şidrămăluiască biografiile. Ba mai mult chiar, întristat delaude, el le-a dat acestor jinduitori prilejuri de altfel deinterpretări, când, în replică, afirmă public: „N-am geniuşi nici nu ştiu dacă sunt un mare poet”. „Asta e!” – îşispuneau şmenarii biografiilor lustruite la luminaopaiţelor unor critici de gaşcă, care-i dau ghes literaturiicu istorii scrise pe apă. „Poate că noi suntem mai bunica el, mai mari.” Şi l-au tot încolţit pe la adunări obscuresau în epistole colective, fluturate-n proţapulinconsistenţei lor. Să-i lăsăm în plata domnului, iarnoţiunea de geniu să le-o restituim romanticilor, oricume apanajul lor. Cât despre poezia lui Grigore Vieru s-oplasăm acolo unde îi este locul – alături de operelecreate de alţi mari poeţi ai generaţiei sale: NichitaStănescu, Nicolae Labiş, Marin Sorescu, IoanAlexandru, Cezar Ivănescu. Oricum, creaţia literară aacestei generaţii, care a asigurat revenirea la firesc prin

restabilirea tradiţiilor marilor clasici, are un rol importantîn comunicarea mereu vie a neamului nostru, iar creaţialui Grigore Vieru îşi are un loc distinct în viaţa poezieiromâneşti şi în poezia vieţii românilor.

Aşadar, poetul Grigore Vieru avea, se pare, toatemotivele să fie fericit. Opera şi viaţa păreau împlinite,preţuirea şi admiraţia de care se bucura era unică şi ra-risimă pentru un scriitor de la răscrucea acestor milenii.Cel puţin aşa cred cei pentru care un astfel de dezno-dământ individual ar fi chiar pricina intimă şi interioarăa existenţei lor.

Poetul Grigore Vieru, cel înrudit, prin simplitatea saprofundă, cu Bacovia, era convins, la fel ca oricare altmare poet al acestui neam, că fericirea ar fi trebuit săfie, dacă nu a tuturor, cel puţin a vorbitorilor limbii încare şi-a visat imaginile şi a îndurat suferinţele. E chiarfelul de a fi al artiştilor autentici, e modul sublim, supe-rior de neglijare a fericirii personale, caracteristic celor,în fiinţa cărora, aşa cum o spunea marele Eminescu,se bate inima lumii. Iată de ce poetul a fost mereu unneliniştit, un captiv al zbuciumului neîmplinirilor noastrecomune, un semănător de lumină într-o societate de-zinformată şi intoxicată de minciuni, mai abitir decât înperioada ocupaţiei sovietice. Iată de ce el era ferm con-vins că poetului, aidoma călătorului, îi stă bine cu dru-mul, fiindcă, oriunde acest drum întâlneşte o aşezare,acolo sunt mulţi dintre cei cărora Logosul său le poatefi de mare ajutor întru a-şi găsi rostul şi împlinirea su-fletească. Şi oriunde întâlneşte nefericirea, care aremereu la origine o nedreptate, poetul vibrează ca ostrună rănită de un cântec neîmplinit. Verbul lui devinetăios, izbucnirile publice poartă necruţătoarea lavă a ar-derii slinului şi nepăsării.

Neliniştea lui Grigore Vieru a fost aidoma unui fluviupe timp de arşiţă. Celor mai mulţi le-a potolit setea şile-a înrourat sufletul, motoceilor de negură le-a adusdisconfort şi aceştia au aruncat cu pietre în apele-i ră-coritoare spre a-i tulbura fireasca alunecare spre mareacea mare. Încolţit de cei din urmă – neajutoraţi uceniciai moftului de salon cu sânul mereu plin de pietre – poe-tul a fost nevoit să le răspundă, şi de multe ori a făcut-o,cu liniştea domoală a fluviului ce aruncă şi asupra nisi-purilor sterpe o undă răcoritoare. Cine ştie, poate semai stinge invidia lor potopitoare sau, vorba cântecului:„Poate vor rodi vreodată”. Oricum, chiar şi cel mai infimrod poate diminua cât de cât nefericirea generală, iarfluviul, oricâte furtuni s-ar abate asupra-i, îşi recapătătreptat senina claritate, urmându-şi neabătut fireascaalbie.

Poetul Grigore Vieru a avut un motiv în plus să fiesenin şi încrezător în diminuarea treptată a nefericiriinoastre colective, în inevitabila atingere a limanului, din-colo de care ne vom regăsi, integri, în spaţiul ce ni l-ahărăzit Dumnezeu. Acest motiv – sunt prietenii şi con-temporanii săi fideli – copiii, crescuţi cu Abecedarul său,cea mai cutremurătoare de conştiinţă carte (Nichita Stă-nescu) şi Albinuţa sa, o veritabilă Odisee a copiilor ba-sarabeni, menită să-i reîntoarcă în Itaca frumosului şiadevărului propriei lor identităţi. Nu cunosc un alt scriitorimportant al ultimei jumătăţi de veac, opera căruia să fiavut un rol atât de hotărâtor în destinul generaţiilor cei-au urmat. Dar tocmai această situare distinctă a auto-rului Numelui tău i-a sporit durerea şi nefericirea, devreme ce, la distanţă de câteva decenii de la apariţia

remember


acestor cărţi de căpătâi ale copiilor de la răsărit de Prut,în satele româneşti din stânga Nistrului şcolile de limbăromână sunt închise cu forţa, în dreapta Nistrului cohor-tele întunericului mai uneltesc încă împotriva istoriei ro-mânilor şi a limbii române, iar prin târgurile noastreblazate heralzii negurii debutează „critic” dând verdicteveninoase operei poetului, fără să ştie că urna de gunoia istoriei e deja plină de asemenea verdicte, pronunţatecândva de vârcolacii defunctului imperiu sovietic. Încre-zător în puterea divină, în taina care îl apăra şi ne apărătuturor fiinţa, poetul Grigore Vieru, cu destinul şi operaîmplinite, a trecut la cele veşnice întristat că bucuria co-piilor de a-şi redobândi propria lor identitate mai esteîncă ameninţată. El era profund îndurerat de nefericireaaltora, de nefericirea noastră a tuturora. A neamului dincare a făcut şi face parte.

MODESTIA DE A NU DESCHIDEUŞILE LA ÎNTÂMPLARE

Câte nu s-au spus şi nu se spun despre un marepoet. Se mistifică evenimente sau se inventează situaţii,dar, de cele mai multe ori, pe la noi, ca şi pe la case maimari, pur şi simplu, se bârfeşte. Grigore Vieru a fost ofire artistică autentică şi pe lângă faptul că era excesivde modest mai era – o ştie o lume-ntreagă – şi foartedistrat. I s-au întâmplat atâtea lucruri hazlii, încât s-arputea scrie tomuri întregi, dar nu de către cei care nuau nimic de spus şi fură întâmplări şi subiecte de la alţii,ticluind volume şi volumaşe de basne spre a-şi acoperiinconsistenţa.

Întâmplarea ce urmează nu este inventată. Uneori,când ne reîntâlneam cu poetul Grigore Vieru, sau chiarîntr-un cerc mai larg, o repovesteam, distrându-necopios pe marginea celor întâmplate, acum mai bine dedouăzeci de ani. Cum era şi de aşteptat, a ajuns şi laurechile celor care nu prea au ce spune şi unii dintre eis-au apucat s-o ticluiască denaturându-i esenţa. Să-ilăsăm, însă, în grija celui de sus, chiar dacă, ştim bine,aceştia se „integrează” lejer oricând şi oriunde.

Era pe la sfârşitul lui august – începutul lui septem-brie 1987, când poetul Grigore Vieru, primind o invitaţiela festivalul internaţional de poezie de la Varşovia, îmitelefonează la Moscova, unde reprezentam pe atunciUniunea Scriitorilor din Moldova, şi mă roagă să-i facrost de un bilet de tren până la Varşovia şi să-i comand,pentru o noapte, şi o cameră la hotel. Zis şi făcut.

În ziua sosirii îl întâmpin pe poet la gară. Căldură şizăduf. După o zi şi o noapte, petrecute în compartimen-tul vagonului, maestrul pare obosit. Îmi mărturiseşte căpe drum l-a chinuit un poem nou, dar n-a cutezat săscrie spre a nu-şi incomoda vecinii de compartiment.Îmi spune, însă, cu bucurie că: „Mi-a rămas ideea poe-mului!” „E bine, maestre, – îi spun – alţii se grăbesc săscrie fără a avea nicio idee.”

Ajungem la hotelul Uniunii Scriitorilor, situat la par-terul aripii drepte a căminului Institutului de literatură dinstrada Dobroliubov nr. 18. Nu aveam locuinţă şi eramîn acei ani cazat într-o cameră la ultimul etaj, al şapte-lea, al acestui cămin, lăcaş unde, la acea vreme, locu-iau şi poeţii Nicolae Popa şi Emilian Galaicu-Păun, unulurmând cursurile superioare de literatură, iar altul doc-torantura cu o teză chiar despre poezia lui GrigoreVieru, pe care n-a mai susţinut-o (înscriindu-se în ulti-

mele decenii în cohorta autorilor de ţidule antivierene),şi câteva studente la secţia de poezie, originare din Ba-sarabia.

Se face cazarea, Grigore Vieru îşi lasă geanta şimergem în camera mea să luăm prânzul la care-i invi-tasem şi pe colegii mei din Moldova, dornici să-l vadăpe maestru.

Ajunşi sus, poetul îşi scoate vestonul şi observ pecămaşă, de-a dreptul inimii, o pată mare albastră. Minapixului, care n-a mai fost folosit la scris în timpulcălătoriei, a curs, murdărindu-i buzunarul interior alvestonului şi cămaşa. Maestrul îşi scoate cămaşa, darpata de cerneală densă i-a pătat şi maioul şi pielea depe piept.

– Trebuie să curăţăm de urgenţă hainele, iarD-voastră trebuie să mergeţi la duş – îi spun.

– La mine, în cameră – zice poetul – n-am văzut săfie baie.

– Sunt duşuri la noi, la demisolul edificiului.Îi dau maestrului cele necesare pentru baie, şi-l

conduc spre duşuri, având de coborât opt etaje.Întâlnim mai mulţi studenţi şi doctoranzi ai Institutului deliteratură care-l salută pe maestru, el fiind un poet foartecunoscut în întreg cuprinsul fostei uniuni sovietice,graţie traducerilor din poezia sa, apărute în diferite limbi

– Zdravstvuite, maestro! (Bună ziua, maestre!) – esalutat la fiece pas şi tot aşa până ajungem la duşuri,unde la ora aceea nu era nimeni. Îl las pe poet, urc susşi le rog pe studentele noastre ca înainte de a veni lamasă să cureţe vestonul, cămaşa şi maioul maestrului.

Trece aproape o oră, fetele aduc hainele proaspătcurăţate, vin şi Nicolae şi Emil, masa e pusă, darGrigore Vieru nu-i. Cobor jos şi ce văd? O droaie destudenţi, dornici să discute cu Grigore Vieru, au coborâtşi ei la duşuri, unii înarmaţi şi cu cărţile poetului, dornicisă discute literatură. Grigore Vieru, potopit de jetul deapă al duşului din colţul extrem, ruşinat de situaţiacreată, cu mâinile lacăt în faţă, le răspundea, cu voceastinsă, curioşilor ucenici la multele întrebări despre artapoeziei şi... condiţia poetului. Venirea mea a fost denatură să-i întristeze pe admiratorii poetului, darsalvatoare pentru maestru.

Urcăm, stăm la masă, râdem amintindu-ne derecentul dialog despre poezie susţinut în baie, apoiGr. Vieru ne invită la el:

– Am adus un vin grozav din Basarabia! – zice. Acceptăm cu plăcere. Ajunşi la hotel deschid uşa din

dreapta intrării în cameră şi, uimit de ceea ce văd,exclam:

– Maestre, aveţi cameră de baie!– Unde? – întreabă mirat, privind cu ochi mari în

interiorul camerei de baie. Da eu, – zice – n-am deschisuşa asta! Credeam că-i a vecinilor.

Am izbucnit cu toţii în hohote de râs, apoi amobservat că şi geanta cu lucrurile sale maestrul o lăsaseîntr-un colţ al camerei, de parcă s-ar fi sfiit să nuderanjeze pe cineva.

Modest în cele lumeşti, cu teamă să nu deschidă laîntâmplare vreo uşă străină, poetul e şi autorul uneipoezii de mare fineţe ce se aşază cu modestie în un-gherele tainice ale sufletului, de unde ne ilumineazăîntru a ne face mai uşoară clipa existenţei.

remember


„Nu harul, ci lacrima mea e mare. Nusunt nici primul dintre poeţii ţării, nici al doi-lea, nici al treilea... dar nici ultimul.”

(Grigore Vieru, în vol. Linia de conturde Valentin Marica)

Pe când apunea ziua naşterii lui Mihai Eminescu, ră-sărea ziua morţii lui Grigore Vieru. 18 ianuarie... Eratânăr Vieru când a scris poemul Legământ, o prefigu-rare a morţii, la căpătâi cu o carte de Eminescu. A fostun eminescian în viaţă şi e un eminescian în moarte...Întrebăm, eminescian, dacă îi ştim sfintele văi ale vieţiişi ale scrisului şi, mai departe, dacă ştim să-i anunţămmoartea...

A trăit în durere christică. A scris în lumină, călărindcalul mărului sub o sfântă sudoare de flori; ştiind căpoetul este un duh al vieţii. A scris cu forţa candorii, în-făşurat în manta-i de sfinţenie a cuvântului; şi a celuirostit în vorbirile cu noi (îi era teamă că nu ne iubeşteîndeajuns) şi a celui sortit să fie poem, să fie iarbă lim-pede. Într-un autoportret, Grigore Vieru îşi mărturiseadorinţa de a fi iarbă; căci, mai firesc şi mai simplu decâtatât n-ar putea fi.

Avea în statura lui isusiacă arderea pe care o aveaEminescu, aceea de a străbate teritoriile româneşti încruciş şi-n curmeziş. A fost la Târgu-Mureş, în SalaOglinzilor, la Teatrul Naţional sau la Radio, unde a defi-nitivat poemul Transilvania, devenit şi acesta manual deistorie sau nelinişte interioară (aşa îşi numea cânte-cele), la Reghin, Bistriţa, Maieru, Alba-Iulia, Sebeş, Lan-crăm, bucurându-se că vine de-acasă-acasă, că înaceste locuri ţara îl aude. Ţara i-a auzit poetului Viaţa;i-a auzit-o şi i-a uitat-o, apoi iar i-a auzit-o şi iar i-auitat-o... Căci banul, spunea Grigore Vieru, începuseprea mult să ţină loc de talent şi caracter; şi, astfel, poe-tul recita Mica baladă, poem dedicat lui Marin Sorescu,în Sala Oglinzilor din Târgu-Mureş, pentru a ţine loc decredinţă. S-a amestecat cu credinţa în limba românăcea sănătoasă, cu ideatica şi filozofia folclorului (erauluit de proverbul: Decât să trăieşti murind, mai bine sămori trăind), cu soarele care nu poate răsări fără pă-mânt, cu norocul de a se simţi arbore, cu umbletul ce-lest al mamei şi al patriei, dureros vieţuind în istorie.

Scria Grigore Vieru: M-am amestecat cu viaţa / Canoaptea cu dimineaţa. / M-am amestecat cu cântul / Camormântul cu pământul. / M-am amestecat cu dorul /Ca sângele cu izvorul./ M-am amestecat cu tine / Cace-aşteptă cu ce vine.

Spunea, mereu, că face parte din cea mai tragicăgeneraţie de scriitori. Suferinţa însă nu i-a încruntat chi-pul şi râul inimii. Sufletul rănit naşte mărgărit... Poetulhotăra prin puterea harului, bunătate, demnitate, since-ritate, fericirile de a nu fi cântat păunii, duse până la sta-rea de puritate, ca nicicând să plece cu ruşine ochii înjos înaintea fratelui; omenindu-i pe cei ce poartă dorulnesfârşirii spirituale. Era indignat însă, ca statornic uni-onist, să afle, la Bucureşti, că Eminescu e xenofob,Mihai Viteazul e paranoic, Arghezi şi Călinescu sunt co-laboraţionişti sau să audă la Iaşi, la un post de radio, căAl.I. Cuza e un mit creat de comunişti. Pentru cel carescria că dragostea e un sinonim moral al Patriei şi na-tura e istoria vie a Patriei, lecţia ei de omenie şi de în-credere în bine, denigrările, ca cele enumerate, eraurăni. Acum, rănile lui şi-au început vindecarea în taină.

A trăit dezbrăcându-se de noapte, căutând veşniciaîn laptele mamei şi în zi de duminică. A murit într-o zide duminică, intrând în taina care să-l apere, vestită înpoemul Clopotul învierii: rană pe rană în taină se vin-decă...

Târgu-Mureş,18 ianuarie 2009

Valentin Marica

CÂND RANA ÎN TAINĂ SE VINDECĂ

Constantin Severin - Moldoviţa, rapsodie în roşu

remember


Ceea ce afirma Gheorghe Grigurcu despre Bacovia,în monografia Bacovia – un antisentimental, căruiacomplexitatea i se ascunde într-un suflu al simplului (1)ne devine punct de referinţă în aprecierile asupra opereilui Grigore Vieru; într-un câmp actual polarizat al recep-tării operei poetului. Simplitatea scrisului vierean, curge-rea lui soteriologică, întemeierea cuvântului (o rescrierea genezei limbii) în simbioza celest-telurică a fiinţei liricesunt aspecte ale complexităţii, aprecieri mai rar întâlniteîn exegeza autorului Tainei care mă apără. Aspectul,deloc neglijabil, apare reliefat în pagina critică a luiMihai Ungheanu ce desluşeşte în simplitatea operei luiGrigore Vieru şi în impresia de persistenţă a unei sin-gure teme, de fapt o diversificare literară într-o sintezăaparte: „Grigore Vieru pare la prima vedere poetul uneisingure teme şi al unor mijloace simple şi lipsite de va-riaţie. Dificultatea este de a-l analiza, atunci când pareinanalizabil. În realitate, scrisul lui Grigore Vieru este bi-furcat şi diversificat (...) Derutanta simplitate a mijloa-celor ascunde sensuri grave.” (2)

Noua lectură pune în evidenţă intensitatea ideaticăşi nuanţarea la nivelul expresiei a liricii vierene „într-unvers sculptat, plin de forţă şi nobleţe clasicistă, înfrăgezitdeopotrivă cu rouă şi auroră romantică, sentenţios şi di-rect, ca un verdict judecătoresc, înmuiat în milă creştinăşi în rugă adevărată adresată Domnului.” (3)

Sentimentul continuu al frustrării fiinţei, al zbaterii înnenorocul istoriei se dimensionează, deodată, în fatumşi creaţie lirică, omul şi poetul – Stropit de slavă / ca desânge – coexistând în profunde interiorizări, sensuri alereîntemeierii lumii potrivnice, ale „mutării” teluricului(Patria noastră de jos) în învelişuri celeste (Patria noas-tră de Sus), printr-un testament al luminii. Eu lumina opresor, se confesează poetul în Casa mea, amintind deversurile lui Ioan Alexandru din poemul Imnul sacru:„dar steaua lui (a pruncului!) / Şi maica din care fost-arupt / Vor lumina cum se cuvinte.”

Într-un poem-generic al creaţiei vierene, Descrierealacrimii, închinat Preafericitului Părinte Teoctist, întreun timp abrupt, nefast, şi timpul speratelor armoniieterne, omului şi poetului le este dată vieţuirea pentrua învinge răul istoriei şi al vieţii, căutând, dureros, pânăla jertfă, căi de învingere: „Eu ştiu de la cei sfinţi / CăDumnezeu / Ne urăşte cum suntem / Şi ne iubeşte /Cum ar dori să fim. / Doamne, cum / Trebuie să vieţu-iesc eu / În lacrima ochiului meu, / Ca să birui fiara?! /Şi cât de multă / Ar trebui să fie / Jertfa sângelui nostru/ Ca să nu ne zbatem / Atât de singuri, / Atât de la mar-ginea lumii?!” (4)

Astfel de versuri-generic aparțin unor numeroasepagini din literatura basarabeană, venind din cuvinteleSfântului Apostol Pavel: „ne lăudăm şi în suferinţe, bine

ştiind că suferinţa aduce răbdare, şi răbdarea încercare,şi încercarea nădejde.” (Romani 5,3)

În poemul Seism din „Imne şi blesteme”, DumitruMatcovschi i se adresează, ca şi Grigore Vieru, prin su-blimul rugăciunii, Creatorului Suprem: „Îndepărtează,Doamne, nenorocul / De-această ţară, de acest pă-mânt...” (5), sau, cerând ocrotirea divină în situaţii-limităale suferinţei, în finalul poemului Plânge-m-aş:„Doamne sfinte, mă păzeşte, / Azi mi-e tare, tare greu”(6). Acelaşi superlativ al suferinţei, marcat prin repetiţiepoetică, apare la Grigore Vieru în poemul Litanii pentruorgă din antologia de autor Strigat-am către tine:Doamne, atât de singur, / Atât de singur / N-am fost ni-ciodată! Invocarea divinităţii însoţeşte zbaterea fiinţeiexilate în nenorocul istoriei, marcând, în puritatea co-muniunii cu divinitatea, semnul ce-i sublimează euluiliric înfrigurarea singurătăţii. „...singur într-o chilie / încare nu mai e loc / decât pentru tine şi Dumnezeu” scrieNicolae Dabija în Început de singurătate. (7) Nenoro-cul istoriei naşte în „regimul sufletesc” al basarabeanu-lui o mişcare închisă. „Întreaga literatură basarabeană– de la Hasdeu până la autorii sfârşitului secolului XX –consemnează academicianul Mihai Cimpoi – poartă pe-cetea acestei puternice marcări ontologice: înscriereape traiectele umbroase ale mişcării închise”. (8)

Încătuşarea fiinţei în absurdul vieţii, împingerea ei înumbra nedreaptă a istoriei, mărginirea, îşi caută, com-pensatoriu, dezmărginire prin lumina cuvântului, prin fi-inţa poeziei. Încărcătura fiinţei istorice se revarsă – cadat al autoapărării – în încărcătura lirică, cea care poateelibera, sublima, fiinţa încarcerată istoric. Aflat întrelumi, Poetul devine o insistentă – dramatică – interoga-ţie, verificându-şi, astfel, Sinele. Recluziunea fiinţei is-torice naşte ecloziunea fiinţei întru poezie, deschidereaeului liric în virtuţi interioare. (9) Dacă istoria, prin neno-rocul ei, urzeşte fiinţa „din lacrimi şi sudoare”, aceeaşifiinţă se reîntemeiază, în interioritate lirică, prin forţaunei istorii spirituale invincibile, amintindu-ne de arhai-citatea spirituală, ca tărâm al rezistenţei, din Plugarii luiOctavian Goga: „Când doarme plugul pe rotile, / Înpacea serilor de toamnă, / La voi coboară Cosânzeana,/ A visurilor noastre doamnă, / Vin crai cu argintateco ifuri / Şi-n aur zânele bălaie; / Atâta strălucire ’ncape/ În bordeiaşul vost’ de paie.” (10)

La Grigore Vieru, interioritatea devine matricea întă-ririi fiinţei Duhului, care, mai târziu, în exterioritate, vatraversa conflictualitatea istoriei, cu căpcăunii / care în-junghie Steme şi călăii / care vor pune pe trunchi / capulLimbii Române. (11) Un fond spiritual indestructibil esteconştientizat de Poet, aparţinând, antropologic, fiinţeilui lirice: „Nu poţi să smulgi din aer / Al mierlei cântecspus. / De vorba mamei gura-mi / S-o depărtezi nu poţi.

ORDO UNIVERSALIS ÎN LIRICA LUIGRIGORE VIERU

remember


// Nu poţi din ape smulge / Un soare oglindit. / De minechipul mamei / Să îl desparţi nu poţi.” (12) Lăuntricul ab-soarbe înfăţişările pure ale lumii prin credinţa în „exis-tenţa sufletului” şi cuprinderea ei într-un limpede credoliric în poemul Urcarea la cer. În ideea de reîntemeiereexistenţială, de „febră a eternităţii”, Grigore Vieru, înpoemul Urcarea la cer, îi cere Creatorului unic o reor-donare/mutare a lumilor în armonia cosmică, ceea cecriticul Ion Pop numea, vorbind despre Poemele luminiiale lui Lucian Blaga, „sumă de elemente perfect inte-grate într-o rotunjime originară” ca parte constitutivă aoricărei lirici, „raportul dintre eul individual şi marele uni-vers...” (13) Ceea ce la Lucian Blaga este iubirea deflori, ochi, buze, morminte, la Grigore Vieru este iubireacreştină, confraternă, integratoare cu sufletul păsării, alstejarului verde, al copilăriei, al cântecului, părţi ale Ma-relui Tot: „Cred, Doamne, / În existenţa sufletului. / Înurcarea sa la cer / Cred. / Dar sufletul păsării, / Sufletulcăprioarei?! / Şi cel al furnicii / Şi cel al stejarului verde/ Şi cel al copilăriei mele / Şi cel al cântecului nostru – /Sufletul lor / Tot la ceruri se urcă?! / Dacă nu, atunci /Ce să caut eu acolo, / În nesfârşirea albastră / Fără su-fletul lor?! / Dacă tot sunt toate / În puterile Tale, / Dece n-ai muta / Patria noastră de jos / În Patria noastrăde Sus?!” (14) O imagine asemănătoare apare în poe-mul testamentar Rămas-bun al lui Valeriu Gafencu, cu-prins în volumul Sfântul închisorilor apărut la EdituraReîntregirea din Alba-Iulia, 2007, p. 307: „şi-am vrut /Neamul să-l mut / De-aici, de jos, / La Domnul IisusHristos”. Poezia înnoirii lăuntrice prin descoperirea pa-radisiacului sufletesc – poezia martiriului, ca ridicare asuferinţei la biruinţă, la „împăcare îngerească” – îi estefamilială lui Grigore Vieru.

În coliziunea cu lumea ca spaţiu concentraţionar,destructibil, fiinţa îşi caută indestructibilitate în luminapatriei cosmice, Patria de Sus, în care devine fiinţă re-flexivă, concentrată pe numirea „tiraniei” marginii, darşi pe eliberarea din constrângeri. Sentimentul marginii,ca împovărare, devine obsesiv pentru fiinţa ce se reîn-temeiază în lumina patriei cosmice, prin puritatea lăun-trică şi ruga către Creatorul unic. Pentru poet, margineae zădărnicirea fiinţei, înstrăinarea ei, cântecul de leagăntrecut în descântec, ca în poemul La o margine: „Cândpe lume-am apărut / La o margine de Prut, / Lângă râulpătimit, / O străină m-a răpit / Şi astfel mă legăna: /«Nani, nani, nani-na, / Peste Prut trăiesc jandarmi, / Săcreşti mare, să îi sfarmi! / Peste Prut trăiesc potăi, / Iarnu frăţiorii tăi!»”.

Mersul înspre centru (înspre ne-margine, mijloc)esenţializează fiinţa, îi sporesc căile de învingere. Iubi-rea, cântecul, pâinea, ca teritorii ale marginii locuite depoet, se esenţializează în corespondente superioare aletrăirii, cele ale centrului, mijlocului: credinţa, speranţa şidragostea de semeni. În amplificarea tensiunii lirice,dinspre margine spre mijloc, verbul a locui este esen-ţializat prin sinonimul a trăi. Dacă marginea ca dat al lo-cuirii este ambiguă, este a unei iubiri, a unui cântec, aunei pâini, trăirea în mijloc are accente de identificare,îi aparţine vădit poetului: credinţa mea, speranţa mea,dragostea mea pentru voi: „Locuiesc la marginea / Uneiiubiri. / La mijlocul ei / Trăieşte credinţa mea. // Locuiescla marginea / Unui cântec. / La mijlocul lui / Trăieştesperanţa mea. // Locuiesc la marginea / Unei pâini. / Lamijlocul ei – / Dragostea mea pentru voi.” (15) Credinţa,

speranţa, dragostea ilustrează împărăţia valorilor pure,lăuntricul fiinţei autentice, soluţii izbăvitoare de ieşire dinsituaţii-limită, precum cele invocate de Nicolae Stein-hardt în Jurnalul fericirii: a ieşi „dintr-un univers concen-traţionar, din mrejele unui proces kafkian, dintr-un jocde tip domino, labirint sau cameră de anchetă, dinteamă şi panică, din orice coşmar fenomenal.” (16)Energia interioară, energia purităţii Sinelui, aidoma sluj-bei demiurgice din „anatomia duhului nostru”, după ex-presia lui Lucian Blaga (17), edifică fiinţa. Ca motto alpoemului Cu viaţa, cu dorul, Grigore Vieru invocă uni-versul folcloric: „Cine mă vede cântând / Crede că n-amniciun gând...”, amplificând, apoi, în poem, coexistențafiinţă-veşnicie: „M-am amestecat cu cântul / Ca mor-mântul cu pământul. // M-am amestecat cu dorul / Casângele cu izvorul.” Patria cosmică şi pacea divină suntrefugiile eului liric pândit de nimicniciile timpului ce lo-veşte „în creştet cu placatul”, ca minţile să rătăcească,ceea ce Ioan Alexandru numea, metaforic, ceasul greoi.Peisajul lăuntric al poetului primeşte vibraţia veciei prinmăreţia suferinţei şi sacralitatea ei: „...din suferinţă-şi iafiinţa / Vecia-n care credem şi cântăm.” (18) Imuabilulcosmic înfruntă timpul degradărilor contingente. „Vin le-pădaţii, / vin renegaţii / cu toată furia”, în timp ce eul liricse retrage, apărându-se, în liturghia cosmică: „Cinevasus pe coastă / Spală faţa Lunii / Cu lacrima noastră.”Poetul se identifică cu timpul cosmic, echinoxial, deasu-pra timpului aflat sub semnul solstiţiului (19): Toate seschimbă în viaţă, / Numai izvorul nu.” Prin elementeleMarelui Tot, fiinţa poetului se încarcă în plenitudinea lu-minii. Deasupra timpului istoric, degradat, a înserării, seridică ziua cosmică fără de sfârşit, ca în finalul poemuluiIzvorul: „Veşnic tânăr şi bun, / Sună sub dealuri stră-bune. / «Bună seara», îi spun, / «Bună ziua», îmispune.” (20)

Zguduirea fiinţei în nenorocul istoriei îşi caută linişteîn liturgicul sufletesc, venind din cel cosmic, ca în în-treaga poezie a martiriului românesc. „Doamne, dă-mişi mie pacea Ta cerească...”, scria Nichifor Crainic, nu-trindu-se, în Cântecul potirului, din dumnezeirea revăr-sată pe pământ: „Podgorii bogate şi lanuri mănoase, /Pământul acesta, Iisuse Cristoase, / E raiul în care ne-avrut Dumnezeu. / Priveşte-te-n vie şi vezi-te-n grâne /Şi sângeră-n struguri şi frânge-te-n pâine, / Tu, viaţăde-a pururi a neamului meu.” Aceeaşi sacralitate pul-sează în viaţa de-a pururi numită de Ioan Alexandru înpoemul Imnul sacru: „Pe temelii de foc ne-am strâns co-lumna / Casei şi sămânţa în valurile noului pământ /Le-am pogorât spre tainică urzire. / Sacre sunt toateape şi lumini...” La Grigore Vieru, imuabilul valorilorpure, liturgicul sufletesc şi cel cosmic, sacralitatea lu-crurilor atinse prin libertatea spiritului, în căutarea reor-donării lumii, sunt relevante în constituirea unei poeziiechinoxiale: „Şi apele unde sunt / Limpezi de sufletulnostru?! / Şi sufletul unde e / Limpezit de tremurulapei?” Versul vine din ordo universalis, din întâlnireadintre uman şi transcendent, după principiul chipului şiasemănării; ceea ce fiind în Dumnezeu este şi în om:„Doamne sfinte, plânge-ne! / Nu-ţi suntem noi sân-gele?!” sau „Te caut, Doamne, de-o viaţă. / De-o viaţă /Caut fiinţa Ta. Nu ştiam / Că sălăşluieşti / În cânteculnostru...” (22) Celestul se răsfrânge în teluric, teluriculdevine receptacul al celestului, al fiorului cosmic: „Al cuie cerul, / Liniştea lui? / Când stelele care cad / Sunt ste-

remember


lele noastre, / De jale căzând”, scrie poetul în Iubito,preluând aceeaşi imagine poetică în Ce tânără eşti!:„Curând / Va asfinţi soarele / Şi va avea îndureratul /Meu chip. / Ape îl vor sorbi, / Pământul l-o coperi.” Asis-tăm la cununia cer-pământ, amplificând matricea para-disiacă în care dominantă este „fără de moartea”.Edificatoare sunt versurile din Poem în munţi: „Lamunte izvorul / Din cer izvorăşte. / Ca sufletul mamei, /Ca sfântul ei grai / În care te văr / Fără de moarte. /Acolo, iubito, / Cetina leagănă / Mireasma pletelor tale./ Dulcea suflare a lor / Apropie cerul de pământ. / Şi euîn / Adâncu-i cel rodnic / Ca-n lumina ochilor tăi / Fărăde moarte mă văd.” Lirica lui Grigore Vieru devine răs-frângerea divinului peste vremelnicie, fixarea rădăciniifiinţei în unduirea trupului cosmic generativ (rodnic!), înadâncimea înaltului, cu „peceţile” dimensiunii româneştiexistenţiale, aidoma celor conturate de Mircea Vulcă-nescu (23). Dacă Grigore Vieru nu a cunoscut, la timp,pecetluirile de trăire românească din opere reprezenta-tive, literare şi filosofice, sau le-a cunoscut-o doar înparte, cu siguranţă a intuit acel „ceva” irepresibil al lăun-tricului fiinţei româneşti. În prefaţă la Dimensiunea ro-mânească a existenţei, Mircea Vulcănescu îndemna „sădescoperim ceva care este în noi”. Pentru GrigoreVieru, „faţa proprie” a acelui „ceva” este intrarea omuluiîn cosmocentric, prin trecerea semnelor de recunoaş-tere, cum le numea Mircea Vulcănescu, (pământul, sân-gele, trecutul, legea, limba, datinile, cugetul, credinţa,virtutea, durerile, bucuriile, stăpânirile şi asupririle), învalori ale „sufletescului”. Prin aceste „peceţi”, fiinţa liricăîşi exprimă modulaţiile – în formularea ei ca verb (24) –dinspre fiinţa neîmplinită spre fiinţa săvârşită: „Se audesunând / Ora clară a dimineţii (...) // flori / Care vor po-vesti copiilor noştri / Istoria luminii şi-a Învierii. / Va fi unsoare al tuturor...” (25) Întâmpinând lumina, poetul în-tâmpină veşnicia, absorbind, ca şi Lucian Blaga, cânte-cul lumii. Pentru Lucian Blaga, în poemul Biografie dinvolumul „Laudă somnului”, lumea e cântare: „...mă is-pitesc singur să cred / că lumea e o cântare...” „Făcândtăcere în sine – argumentează criticul Ion Pop, cu refe-rire la Lucian Blaga – fiinţa umană se deschide de faptcântecului universal, expresie de dincolo de cuvinte, adeplinei armonii a Totului. Realitate transindividuală,cântecul e, ca şi tăcerea, solidar cu începuturile tuturorlucrurilor şi aparţine intimei lor substanţe, constituind,am putea spune, liantul care le face să comunice însânul aceleiaşi unităţi. El este un alt nume al poveştievocatoare de obârşii uitate – iar contextele în careapare (sugerează aproape întotdeauna întoarcereaspre rădăcinile fiinţei, către adâncul din care purcedtoate ale lumii, către un timp fără timp, frate cu eternita-tea.” (26) În poemul Sus al lui Grigore Vieru, eul liric, înplenitudinea armoniilor Totului, devine cântec şoptit, so-teriologic, ca element doveditor al debarasării fiinţei decontingent: „În munţii cu brazi / Alb răsărit. / Orice necaz/ M-a părăsit. // Am văzut veşnicia – / Era singură. / Tă-cută / Ca laptele mamei.” În peisajul lăuntricului, acolounde fiinţa se reîntemeiază, cântecul e taină – „Să cânţiîntr-o pâine / Nu e uşor” (27) – e semn dominant al păciiliturgice – „Iar eu mai cânt / Nimica alt’ nu cer...” (28) –preluând „miezul vorbei” şi al „suflării” poetului în rever-beraţia unor stări de puritate: „Ceea ce, îndepărtat, /Sună în cântec / Sunt cuvintele noastre. / Dar cântecul?/ Sărbătorile lui?” (29) Cântecul e imuabilul, „contrapon-

derea” când distructivul atentează la armoniile eului:„Suflet scăzut, / Idee înaltă. / Dar / Încă-i frumos în cân-tec.” (30)

Note1. Gheorghe Grigurcu, Bacovia – un antisentimental, Edi-

tura Albatros, Bucureşti, 1974, Colecţia „Contemporanul nos-tru”, p. 198.

2. Mihai Ungheanu, Prefaţă la Grigore Vieru, Văd şi măr-turisesc, Editura Minerva, 1996. Apud textul preluat în revistaLimba română, nr.1-4 (163-166) 2009, ianuarie-aprilie, Chişi-nău, p. 110 şi 112.

3. Mihai Cimpoi, Grigore Vieru: Moarte întru adevăr, în„Critice”, vol. 8, Prăpastia lui Pascal, Fundaţia Scrisul Româ-nesc, Craiova, 2009, p. 107.

4. Vezi Grigore Vieru, Strigat-am către tine, Volum antolo-gic de autor, Editura Litera Internaţional, Bucureşti – Chişinău,2002, p. 332.

5. Vezi Dumitru Matcovschi, Imne şi blesteme, ChişinăuHyperion, 1991, p. 164.

6. Idem, Ibidem, p. 62.7. Nicolae Dabija, 101 poeme, Editura Biodova, Colecţia

„Ideal”, Bucureşti, 2009, p. 62.8. Mihai Cimpoi, O istorie deschisă a literaturii române din

Basarabia, Ediţia a II-a, Editura Arc, Chişinău, 1997, p. 10.9. Împrumutăm termenul dintr-o mărturisire, cu o altă temă

decât cea prezentă, a eminescologului Dumitru Irimia. Vezirevista „Limba română”, Dumitru Irimia – promotor al identităţiiromânilor, Chişinău, nr. 1-2, 151-152, 2008, p. 40.

10. Octavian Goga, Poezii, Reproducere prin procedeeanastatice a ediţiei apărute în 1905, Editura C.N.I. CoresiS.A., Bucureşti, p. 8.

11. Poemul Discurs electoral, Strigat-am către tine(v. nota 4), p. 170.

12. Poemul Versuri albe, în Strigat-am către tine(v. nota 4), p. 138.

13. Ion Pop, Lucian Blaga – Universul liric, Editura CarteaRomânească, 1981, p. 6.

14. Poemul Urcarea la cer, în Strigat-am către tine(v. nota 4), p. 244.

15. Poemul Locuiesc din Idem, p. 111.16. N. Steinhardt, Jurnalul fericirii, ediţia a VII-a, Editura

Dacia, Cluj, 2001, p. 9.17. Lucian Blaga, Censura transcendentă, 1933, p. 209.18. Poemul Glontele internaţionalist, în vol. Strigat-am

către tine (v. nota 4), p. 163.19. În Eminescu – modele cosmologice şi viziune poetică,

Ioana Em. Petrescu delimitează un timp al echilibrului etern,echinoxial, şi unul al stagnării, al degradării, care îşi pierdecaracterul cosmic sub semnul „punctului de solstiţiu”. Veziop.cit., Editura Minerva, Bucureşti, 1978, p. 55-56; 122-123.

20. Poemul Izvorul, în Strigat-am către tine (v. nota 4),p. 41.

21. Poemul O ceaţă caldă, în Strigat-am către tine(v. nota 4), p. 66.

22. Poemul Auzi-ne, în Strigat-am către tine (v. nota 4),p.245 şi poemul Te caut, Doamne, Op.cit., p. 257.

23. Mircea Vulcănescu, Op. cit., Editura Fundaţiei Cultu-rale Române, Bucureşti, 1991.

24. Constantin Noica, Sentimentul românesc al fiinţei, Edi-tura Humanitas, Bucureşti, 1996, p. 53.

25. Poemul Descrierea luminii, în Strigat-am către tine(v. nota 4), p. 251.

26. Ion Pop. Op.cit., p. 234.27. Poemul Într-o pită, mierla..., în Strigat-am către tine

(v. nota 4), p. 112.28. Poem (fără titlu), Op.cit., p. 114.29. Poemul Iubito, Op. cit., p. 100.30. Poemul Litanii pentru orgă, Op. cit., p. 132.

remember


Marin Iancu

GRIGORE AL NOSTRU

De aceeași vârstă cu Nicolae Labiș, mai mare cu unan decât Nichita Stănescu și Gheorghe Tomozei, dintr-ogenerație „peste care a trecut umbra lui Dumnezeu”,împreună cu Leonida Lari, Dumitru Matcovschi, NicolaeMătcaș, Anatol Ciocanu, Nicolae Dabija, Mihail Ion Ciu-botaru, Andrei Burac sau Anatol Codru, Valeriu Matei șiVasile Căpățână, talente congenere, reductibile laaceleași imagini și formule poetice, poetul Grigore Vieruar fi împlinit la începutul acestui an, pe la mijlocul luniifebruarie, vârsta de 80 de ani. S-a născut la 14 februa-rie 1935, într-o „casă văduvă și tristă / De la margine dePrut”, „din părinți plugari”, Eudochia și Pavel, „într-unsat de pe malul stâng al Prutului, fostul județ Hotin, în-conjurat din trei părți de păduri, nu departe de Miorcaniilui Ion Pillat”, după cum singur mărturisește în Văd șimărturisesc (1996). „Satele noastre – și-al meu, Pere-rita, și-al marelui poet sunt ca o comună mai maredespărțite de o apă; pe un mal se află părinții, pe celălalt– copiii lor, bătrâni și ei de-acum; pe un mal – sora, pecelălalt –fratele (...). Dacă la noi în sat lătra în linișteanopții un câine, îi răspundeau câinii din Miorcani. La hă-măitul unui câine din Miorcani răspundeau câinii dinsatul nostru. Astfel aflaseră cei de pe malul drept al Pru-tului că viața din satul nostru nu murise, astfel aflaserămși noi că nici pe malul celălalt viața nu se stinsese.”Rămas la doar o jumătate de an fără tatăl adevărat,mort în război, este crescut de tatăl vitreg, mort însă șiel, la puțin timp, tot în război. Copilăria și-a petrecut-oîn mare sărăcie („Copilăria mi-a fost desculță...”), culti-vând pământul, arând, secerând, culegând porumbul șistrugurii („...am cules desculț strugurii tămâioși dinviișoara noastră, nici ea nu prea întinsă.”), alături desora mai mare, Sofia. „Iar cucul copilăriei mele era mo-torul morii din Miorcani, al cărei melodios cântec, ceajungea până la noi ca bătaia unei inimi de frate, maisună și azi în sufletul meu.” „Un an și ceva, când a venitsecetă mare și pârjol asupra noastră, iar păgânii, pro-gramându-ne moartea, au măturat podul oamenilor deultimul grăunte, m-am hrănit numai cu știr și lobodă. (...)Am murit de foame, mai mulți decât am murit în război.”Copilăria și-o petrece în satul natal, într-o atmosferă, încare, dincolo de vremurile „neiertătoare, crâncene șimincinoase”, „întregul sat cânta românește, punea bu-suioc la icoană românește, torcea, țesea și brodaromânește, se lăsa duminica joc, în răcoarea nucului

din fața casei, românește...” „Știam de la școală, dinmincinoasele manuale, că sunt moldovean, și nicide-cum român, adică sunt de alt neam, de altă limbă și dealtă datină. (...) Deci «nu» eram român, dar atunci cândmergeam pe valea Prutului mi se umezeau ochii privindprin păienjenișul sârmii ghimpate spre satul de pe celă-lalt mal.” După absolvirea celor șapte clase în sat și așcolii medii în orășelul Lipcani, tânărul Grigore Vieru s-ahotărât să plece la învățătură, devenind, la vârsta de 17ani, student în anul întâi la Institutul Pedagogic „IonCreangă” din Chișinău, Facultatea Filologie-Istorie. „Amplecat cu un cufăr de lemn, în care aveam câteva ma-nuale școlare, ce vorbeau despre viața «fericită» adusăde «eliberatori», despre istoria moldovenilor, care înce-pea, desigur, la 1812.” „Mi-a fost îngrozitor de greu.N-aveam nici palton, umblam și iarna în cel mai ieftintrenci.” Viitorul poet a crescut și s-a format într-o lumeplină de suferință și de bunătate, „cinstind mama, pâi-nea, graiul și izvorul, numele și plaiul”, în cultul față delimba română, pe care a deprins-o de la primii poeți ba-sarabeni, de la „strălucitul poet, prețuit și de Pan Ha-lippa – Nicolae Costenco (...), valori de excepție și unulși altul.” Aici, în facultatea de la Chișinău, s-a produspentru prima oară întâlnirea cu poezia lui Eminescu(„reperul absolut”, „lacrima de foc a universului”), a tânjitdupă marea poezie română, la care cu greu a avutacces. („Știu: cândva, la miez de noapte, / Ori la răsăritde Soare, / Stinge-mi-s-or ochii mie / Tot deasupra cărțiiSale” – Legământ). „Nu pot concepe devenirea meapoetică fără Eminescu, Blaga, Bacovia, Arghezi, dar șifără generația lui Labiș – Stănescu, închegată din maripoeți, unii dintre ei de geniu, cum ar fi Ioan Alexandru,Cezar Baltag, Ana Blandiana, Constanța Buzea, IonGheorghe, Grigore Hagiu, Cezar Ivănescu, Adrian Pău-nescu, Gheorghe Tomozei, Horia Zilieru. Cred că ni-meni, din poeții adevărați basarabeni, nu poate afirma,fără să cadă în păcat, că s-a zidit ca poet în afara poe-ziei române, adică în afara Țării de suflet. Noroculpoeților basarabeni a fost poezia română, iar poezia lora fost norocul Basarabiei.” Imaginea satului, oaza lui deliniște, spațiul basarabean, mama, casa, limba și patriaîl vor însoți pe întreaga sa evoluție artistică, „cultul co-pilului și al copilăriei, al mamei și al maternității, al pă-mântului cu valoare mitică universală sau – maiparticulară – de plai mioritic” (Mihai Cimpoi) ajungând

remember


să-și pună tot mai puternic amprenta asupra creațieisale lirice. Poet al graiului matern („săpat până la la-crimi”) și al îndureratului plai natal, Grigore Vieru și-aiubit Patria cu aceeași evlavie în care și-a iubit mama:„Nu poți să smulgi din aer / Al mierlei cântec spus / Devorba mamei gura-mi / S-o depărtezi nu poți. // Nu poțidin ape smulge / Un soare oglindit / De mine chipulmamei / Să îl desparți nu poți.” (Versuri albe). „Mama șiPatria sunt două ființe gemene în sufletul meu. Îmi iu-besc atât de mult Patria, nu pentru că este cea mai fru-moasă, ci pentru că este la fel de singură, cum a fost șimaică-mea.” În anul 1957, cu un an înainte de absolvi-rea facultății, Grigore Vieru debutează editorial, sub gra-fie slavonă, cu placheta pentru copii Alarma,îmbrățișând literatura pentru copii pe care nu a mai pă-răsit-o nicicând. „Atunci m-am închis în casă și am stato întreagă zi cu cartea în față, ca și cu prima dragoste.”

De la adevăratul debut editorial, cu volumul intitulatVersuri (1965), prefațat de Ion Druță, până la Cântec deleagăn pentru mama (2003), Grigore Vieru parcurge untraseu poetic edificat printr-un impresionant număr devolume (Numele tău, prefață Ion Druță, 1968; Duminicacuvintelor, 1969, Versuri, cu o prefață George Meniuc,1971, Un verde ne vede, 1976, Steaua de vineri, prefațăde Nichita Stănescu, 1978, Fiindcă iubesc, 1980 Izvorulși clipa, prefață Marin Sorescu, cu un portret de SabinBălașa, 1981, Taina care mă apără, 1983, Scrieri alese,prefață Mihai Cimpoi, 1984, Lumina toamnei, ediție bi-lingvă română-rusă, 1985, Cel care sunt, prefață MihaiCimpoi, 1987, Mama, 1988, Rădăcina de foc, prefațăIoan Alexandru, postfață Victor Crăciun, cu ilustrații deSabin Bălașa, 1988, Cine crede, 1989, Spune-i soareluio poezie, 1989, Cartea ghioceilor, 1990, Frumoasă-ilimba noastră, 1990, Hristos nu are nicio vină, postfațăde Dumitru M. Ion, prefață Carolina Ilica, 1991,Curățirea fântânii, 1993, Rugăciune pentru mama,prefață Tudor Nedelcea, 1994, Văd și mărturisesc,prefață Mihai Ungheanu, cu un medalion de Mihai Cim-poi, Acum în veac, 1997, Izbăvirea, 1999, Cartea viețiimele, 2002, Întregul cer, 2002, Cântec de leagăn pentrumama, postfață de Adrian Dinu Rachieru, 2003), încare, din punct de vedere tipologic, poetul se dovedeșteun autor ajuns de la început la o formulă lirică persona-lizată, la propria rezoluție poetică.

Grigore Vieru a cântat prin poezie iubirea. Eul săuliric aspiră la posibilitatea pătrunderii esențelor senti-mentului erotic în relație cu Dumnezeu ca o imensă, darnecesară acumulare incendiară de stări și gândurirăzlețe. „Mama, limba română și dragostea, mărturiseapoetul, alături de credința în Dumnezeu, au ținut și vaține ființa noastră națională.” Exprimarea duioasă șisensibilă a apartenenței la un spațiu, o limbă, o religiecomună a determinat apropierea de versul eminescian,

lirismul adânc subiectiv, puternic concentrat în eul liric,fiind străbătut de o conștiință trufașă a misiunii specialece îi este conferită poetului, considerat un ales, un pre-destinat. Dincolo de unele similitudini de destin, multeversuri din creația lui Grigore Vieru sunt, prin atmosferăși dispoziție lirică, direct împrumutate din esența poezieilui Goga, în opera căruia, în Istoria literaturii române,G. Călinescu a intuit acel „inefabil de origine metafizică,o jale nemotivată de popor străvechi, îmbătrânit înexperiența crudă a vieții, ajuns la bocetul ritual, transmisfără explicarea sensului.” „Păstrând proporțiile, scrieEugen Simion în acest sens, el [Grigore Vieru, n.n., M.I.]și generația sa reprezintă pentru această provincie ro-mânească năpăstuită mereu de istorie ceea ce a fost,la începutul secolului, generația lui Goga pentru Tran-silvania. Similitudinea de destin are și o prelungire înplan poetic. Sub presiunea circumstanțelor, poezia seîntoarce la un limbaj mai simplu și își asumă în chip de-liberat un mesianism național, pe care, în condiții nor-male, lirismul pur îl evită. Vieru, Leonida Lari, NicolaeDabija și toți care sunt ca ei cultivă în chip deliberat te-mele tradiționale și recurg la formule lirice mai accesi-bile, voind astfel să ajungă la inima unor oameni ținuți,de regulă, departe de rafinamentele poeziei moderne.”Poet al satului „conceput ca sălaș al veșniciei”, în carespațiul natal, tradiția și familia, mama, vatra, patria și li-bertatea se contopesc cu alte arhetipuri umane, GrigoreVieru se întâlnește, în această latură, cu poezia lui IoanAlexandru și a lui Teofil Răchițeanu, poetul din MunțiiApusului, după cum tristețea, deznădejdea, lipsa ori-zontului transcendent din poezia lui Bacovia se consti-tuie în alte forme proprii de sensibilitate. „Poezia meavine din marea singurătate și greaua suferință”, spuneaîntr-un interviu Grigore Vieru. O altă formă de sensibili-tate, și tocmai în acest sens revelatoare, ne oferă Gri-gore Vieru prin evocarea întoarcerii în melancoliilecopilăriei și ale adolescenței dominate de imagineamamei „veghitoare și însuflețitoare” a acestui spațiusacru, devenită „Mama Naturii și a Cosmosului” (MihaiCimpoi): „Ușoară, maică ușoară, / C-ai putea să mergicălcând / Pe semințele ce zboară / Între ceruri și pământ/ În priviri c-un fel de teamă, / Fericită totuși ești – / Iarbaștie cum te cheamă, / Steaua știe ce gândești.” (Făpturamamei). Modernă în transfigurarea poetică a emoției șitradițională în expresie, lirica lui Grigore Vieru îmbină,într-o meșteșugită combinație, simplitatea emines-ciană, gravă și melancolică, pecetea metafizică bla-giană și profunzimea graiului popular. Nu lipsite degrație sunt poeziile pentru copii, echivalente cu orenaștere inițiatică, prin intermediul trecerii nostalgiceprin copilărie. „Vieru, notează Adrian Dinu Rachieru, re-descoperă candoarea și inocența copilăriei, acea «să-răcie fericită», trăită în preajma măicuței Dochița de la

remember


Pererita...” De la o poezie profund trăită, în care senti-mentele sunt mărturisite cu o nespusă gravitate, setrece la o altă dispoziție lirică, în manieră argheziană,reapropiată de înțelepciunea alfabetului și de jocurilelingvistice de o incontestabilă gingășie ale copiilor, înversuri în care vibrează tonice simțiri, dimpreună cu ce-lelalte teme legate de evenimente de un bogat ritual, cupredilecție pentru datini, ritmuri și ceremonii.

Născută din conștiința dramaticei apartenențe la unneam și la o limbă, la o religie și, mai ales, la un spațiuși la o istorie, dorința „visătorului de peste Prut” eraaceea de a nu-și vedea neamul trădat și dezbinat desecole. Într-o perioadă tot mai tulbure și de mare con-fuzie a valorilor, înfruntând invidiile și calomniile, defăi-mat, huiduit și bătut cu pietre, amenințat cu moartea denecunoscuți, în ceasurile cele mai grele ale istoriei, Gri-gore Vieru a avut puterea să ardă și să se consume tra-gic pentru durerile neamului său întreg, a luptat princuvânt pentru îndeplinirea marilor idealuri de unire, deobținere a grafiei latine sau de recunoaștere a limbii ma-terne ca limbă oficială a Moldovei. Poet creștin, punândîn centrul lumii iubirea și graiul matern („săpat până lalacrimi”), iubirea de neam, și venerația pentru îndurera-tul pământ natal, deschis și sentimental, verbul lui Gri-gore Vieru devine energic și tăios în argumente.Neobosind să-și poarte iubirea și durerile poetice pefață, după 1973, pe când își începuse vizitele în Româ-nia, la întoarcere la Chișinău, entuziastul bard al Basa-rabiei mărturisea următoarele: „Dacă visul unora a fostori este să treacă Prutul, eu viața întreagă am visat sătrec Prutul”. De atunci, până în 1990, în ciuda numeroa-selor dificultăți pe care le întâmpină, Grigore Vieru estetot mai prezent în România, în neobositul său merscătre izvoare, vizitând diferite zone ale țării, de la mă-năstirile vechi din nordul Moldovei la locurile la fel deîncărcate de istorie ale Transilvaniei și Dobrogei, des-chizând în felul acesta perspectiva unor colaborări întrescriitorii din ambele părți ale Prutului. Bogata sa încăr-cătură omenească de cântăreț și tribun, deschiderea in-telectuală și nostalgia după bine și frumos l-au impuspeste timp ca un mesager al poeziei și gândiriiromânești. În 1990 devine membru de onoare al Aca-demiei Române, în 1991 este numit membru în Comisiade Stat pentru problemele limbii, ca în 1992 să fie pro-pus de Academia Română pentru Premiul Nobel pentrupace. Creației sale lirice îi sunt dedicate numeroase ar-ticole și studii de critică literară, este editat tot mai frec-vent cu versuri, aforisme și confesiuni la cele maiimportante edituri, este ales membru corespondent alAcademiei Române (1993), membru în Consiliul deAdministrație pentru Societatea Română de Radiodifu-ziune, participă la numeroase întâlniri cu elevi și profe-sori din România, câștigându-și încrederea și simpatia

prin delicatețea „gesturilor sale adesea spiritualizate, deființă fragilă și celestă totodată” (Mihai Drăgan).

Îi văd fotografia din ultimii ani. Mă impresionează cuprivirea sa de ascet, pecete a unor începuturi grele deviață, destul de stăruitoare nu doar asupra versurilor, ciși asupra omului ce părea fără pavăză, descoperit șivulnerabil. Grigore Vieru avea o fizionomie interesantă,de om cotropit de suferință, atrăgând imediat atențiaprin acele semne ale unui om blând, sfios și retras,amintind de puritatea unui sfânt, dar care, odată stârnit,consimțea bucuros să ofere spectacolul uneipersonalități dinamice, al unui om învăpăiat, cu o inimătânără, pasională, aducând cu el, în spațiul cultural ro-mânesc, energia „marginilor”. Devenit un poet-simbol,o adevărată legendă vie, „purtător de lacrimă colectivă”(Mihai Ungheanu), Grigore Vieru lăsa mereu impresiacă este transmițătorul unui mesaj încredințat lui parcăde puterea divină, oscilând între deznădejde fără izbă-vire și speranță. Ne-a câștigat dintr-odată,devenindu-ne, cu fiece zi, tot mai apropiat și mai drag,ca unul de-al nostru, cum s-ar zice, frate și prieten. S-aalăturat de la primele sale drumuri în România tuturorvalorilor românești, simțindu-se aici ca printre ai lui, cuadevărat acasă. A redescoperit doina românească,steagul național și frumusețea cărții românești, de lafrații săi „de dincolo de Prut”, asemenea lui BadeaCârțan din alte timpuri, ciobanul simplu de la poaleleFăgărașilor, care, folosind cartea românească și carteade istorie, a trecut munții aducând din Vechiul Regat, întraistă, sute de cărți românești pentru frații săi din Tran-silvania. Și, fără să se plângă vreodată că „umerii săisunt prea fragili pentru o asemenea ispravă”, GrigoreVieru a rămas un entuziast și credincios crezului său.L-am iubit de îndată ce l-am descoperit, arătându-semereu un om fermecător, de o cordialitate extraordi-nară, neobosit și mânat de același dor de a-și vedeaneamul salvat de suferința pierderii de identitate. Hărțuitde contestatari, vulnerat sufletește și tot mai obosit detoate umilințele la care a fost supus, Poetul avea pute-rea să-și revină și să se reculeagă. Loviturile vieții le-aprimit întotdeauna cu demnitate și senin. Lipsit de în-gâmfare, și-a adunat puterile în ceasuri grele, rămâ-nând senin și cinstit în căderi și în înfrângeri, până lasăvârșirea sa din această viață, într-un tragic accidentîn apropiere de Chișinău, în ziua 19 ianuarie 2009, laîntoarcerea de la o comemorare a lui Eminescu. Și nuîmplinise nici 74 de ani. Cărările îi sunt și acum reveneprin luncile de lângă Prut, păstrând urma pașilor neobo-sitului peregrin de ieri, dar ale cărui „scrisori din Basa-rabia” întârzie de acum să mai sosească la frații săi „dedincolo de Prut”: „Din Basarabia vă scriu, / Dulci frați dedincolo de Prut. / Vă scriu cum pot și prea târziu, / Mi-edor de voi și vă sărut.”

remember


Cornel Galben

IN MEMORIAM SERGIU ADAM

N. 16 iulie 1936, în comunaCos meşti, judeţul Tecuci (azi, Galaţi) –m. 26 februarie 2015, la Bacău. Poet,prozator, traducător, profesor, biblio-tecar, metodist, redactor. Fiu al preo-tului Teodor Adam şi al presbiterei Ana(n. Popovici), viitorul om de litere şi-a în-ceput studiile în satul natal (1943-1947), iar după absolvirea cicluluiprimar a fost înscris la Liceul Internat„C. Negruzzi” din Iaşi. Vreme de un lus-tru (1947-1953) a avut parte de unregim cazon, dar şi de îndrumarea unorprofesori iluştri, între care cel de ro-mână, Mihai Costandache, i-a călăuzitpaşii spre rigoarea poeziei clasice şi i-aînlesnit întâlnirea cu o parte din scriitoriiieşeni. La o astfel de întrunire, în clasa a XI-a, l-a în-demnat să citească din creaţia proprie, iar poetul MihaiCodreanu i-a ales un sonet, pe care l-a publicat pestecâteva zile în Flacăra Iaşului. În 1953 este admis lasecţia de română-istorie a Facultăţii de Filologie din ca-drul Universităţii „Al.I. Cuza”, pe parcursul celor cinci anide studii având şansa să studieze, între alţii, cu presti-gioşii profesori Constantin Ciopraga, Alexandru Dima,Mihai Gafiţeanu, I.D. Lăudat, Gavril Istrate, N. Petrescu-Dâmboviţa şi Gheorghe Platon. Continuă să scrie, pu-blică sporadic poeme în cotidianul băcăuan Steagulroşu, e inclus în antologiile Plaiurile Bistriţei (Bacău,1956, 1958), iar la absolvire, în 1958, e repartizat caprofesor de limba română în comuna băcăuană NicolaeBălcescu. Un an mai târziu, tatăl e încarcerat pe motivepolitice, fapt ce avea să-i aducă apoi destule necazuri.Cum în 1959 i se naşte prima dintre cele patru fiice, în1961 reuşeşte să vină mai aproape de casă şi funcţio-nează, ca bibliotecar-metodist, la Biblioteca RegionalăBacău. Peste trei ani se transferă ca metodist cu pro-bleme de creaţie literară la Casa Regională a CreaţieiPopulare Bacău şi tot în 1964, în august, se alătură gru-

pului de tineri scriitori care au fon-dat noua serie a revistei Ateneu,fiind angajat ca redactor cu o ju-mătate de normă. Coordonează,din aceeaşi vară, cenaclul „Geor-ge Bacovia” al revistei, timp de unsfert de veac sprijinind zeci de ti-neri să se afirme atât în cadrulacestuia, cât şi în paginile publi-caţiei, unde ani la rând a fost titu-larul rubricilor Corespondenţă,Poşta literară şi Poşta redacţiei.Selectat, la rându-i, cu poezie înculegerile locale Imn în mers(Bacău, 1963), Colocviu liric(Bacău, 1964) şi Pagini literare(Bacău, 1964), în 1967 e inclus în

antologia O sută de poeţi, editată de Comitetul de Statpentru Cultură şi Artă şi Casa Centrală a Creaţiei Po-pulare, însă i se întocmeşte şi primul dosar de scoateredin redacţie, pe considerente legate de detenţia tatăluişi de profesia acestuia. Salvat de redactorul-şef RaduCârneci, continuă să semneze în Ateneu articole de is-torie şi critică literară, recenzii, note, comentarii, poeme,traduceri, interviuri, anchete, mese rotunde, dar poemeşi traduceri îi mai apar în Iaşul literar, Tribuna, Cro-nica, Astra. În pofida acestor prezenţe, precum şi a in-cluderii în încă două antologii (Culegere de lucrăriliterar-artistice, Bacău, 1966; Imnuri, Bacău, 1968),în volum debutează abia în 1971, când Editura Emi-nescu îi publică Ţara de lut. Scrisorile blândului şi în-singuratului Sergiu Adam către prea iubita lui soaţă– Doamna Otilia. Bine receptat de critică, volumul pri-meşte premiul pentru debut al primei ediţii a Festivaluluiliterar-artistic „George Bacovia”, deschizând seria altorrecunoaşteri naţionale şi internaţionale, cum au fostPremiul Uniunii Scriitorilor din Gruzia (1977), PremiulFestivalului Internaţional de Poezie de la Praga (1982),Premiul „Lucian Blaga” al Ministerului Culturii şi Cultelor

16 iulie 1936-26 febr. 2015

remember


(1992), Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Mol-dova (1992), Premiul cotidianului „Deşteptarea” pentruîntreaga activitate culturală (1996), Premiul deExcelență al Consiliului Județean Bacău pentrucontribuția adusă în domeniul cultural și la promovareajudețului Bacău în țară și în străinătate (2011). Atestareaca scriitor se pare că nu a fost pe placul oficialităţilor,care tot în 1971 scot la iveală al doilea dosar politic. Dedata aceasta îl apără prozatorul George Bălăiţă şi oscurtă perioadă respiră în voie, publicând în 1973 volu-mul de traduceri Brazii ninşi de Rimma Kazakova (Edi-tura Junimea, Iaşi) şi devenind, în acelaşi an, membrual Uniunii Scriitorilor. Ultima tentativă de eliminare a sadin redacţie a avut loc în 1974, când e salvat de noulredactor-şef, Dumitru Mitulescu, printr-un compromis:transformarea postului de secretar de redacţie ocupatde poet într-unul de tehnoredactor. Păstrat în colectiv,a fost însă retribuit corespunzător celor cu studii licealeşi asta până în 1981. Cu frisoanele unei noi epurări însuflet, până în 1989 a izbutit să publice două volume depoezie (Gravuri, Editura Junimea, 1976 şi Peisaj cuprinţesă, Editura Cartea Românească, Bucureşti,1987), două romane (Iarna, departe…, Editura Juni-mea, 1976 şi Chipuri şi voci, Editura Cartea Româ-nească, 1984), un volum documentar de istorie şi artă(Ctitorii muşatine, Editura Sport-Turism, Bucureşti,1976), unul de traduceri (Richard Sorge aşa cum afost de Mihail Kolesnikov, Editura Junimea, 1977, în co-laborare cu Tiberiu Ionescu) şi să îngrijească ediţiaDespre apusul soarelui de Mihail Sabin (Editura Juni-mea, 1977). Dintre acestea, romanul Chipuri şi voci afost încununat cu Premiul Asociaţiei Iaşi a Uniunii Scrii-torilor (1985), iar celălalt roman şi volumul documentarau fost reeditate în variantele neciuntite de cenzură subtitlul Moartea avea ochii verzi (Editura Cartea Româ-nească, 2000) şi, respectiv, Ctitorii muşatine. Biserici,mănăstiri, cetăţi, curţi domneşti. Secolele XIV-XVI(Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2001). Pe24 decembrie 1989 e ales de colegi redactor-şef al re-vistei Ateneu, funcţie validată de ministrul Culturii, An-drei Pleşu, iar în 1990 devine, prin vot, membru alComitetului Filialei Iaşi a Uniunii Scriitorilor. Revine încâmpul editorial în 1991, când publică, împreună cu Ti-beriu Ionescu, volumele de traduceri O zi din viaţa luiIvan Denisovici de Aleksandr Isaievic Solzenicyn (Edi-tura Quintus, Bucureşti) şi Moartea lui Rasputin deFelix Iusupov. Reeditează, cu un titlu uşor schimbat, Ri-chard Sorge (aşa cum a fost). Operaţiunea „Ram-

sai” de Mihail Kolesnicov (Editura Tudor-Cobuţ Prod-com, Bacău, 1993) şi tipăreşte, un an mai târziu, volu-mul de versuri Scrisori din Ţara Cocorilor Albi(Editura Junimea, 1994), răsplătit cu Premiul Filialei Iaşia Uniunii Scriitorilor (1995), volum ce avea să dea, în2001, şi titlul primei antologii din creaţia sa (Editura Emi-nescu). O variantă prescurtată a volumului documentarapare apoi la Cluj, întâmpinând sub titlul Ctitoriile luiŞtefan cel Mare (1457-1504). Biserici, mănăstiri, ce-tăţi, curţi domneşti (Editura Casa Cărţii, 2003) cei 500ani de la moartea Voievodului. Devenit, din 2002, direc-tor onorific al revistei Ateneu, părăseşte redacţia la în-ceputul lui 2006, din aprilie acelaşi an preluândatribuţiile de redactor coordonator al periodicului băcă-uan Vitraliu. Inclus cu poeme în volumele Jurnalul li-terar, II (Municipiul Gheorghe Gheorghiu-Dej, 1982),Pământ etern (Editura Minerva, Bucureşti, 1983), Omie şi una de poezii româneşti (Editura „Du Style”,Bucureşti, 1997), Antologia poeziei româneşti de laDosoftei până în 1993 (Editura Teora, Bucureşti,1998), Icoana mamei (Editura Amurg sentimental, Bu-cureşti, 1999), Poezia pădurii (Editura Orion, Bucu-reşti, 1999), Poezia română după proletcultism(Editura Ex Ponto, Constanţa, 2000), Poètes roumainscontemporains (Ecrits des Forges, Quebec, 2000), Ocercetare lirică asupra poeziei române până în 2000(Editura Paralela 45, Piteşti, 2001) şi Autografe pentru„Bucovina literară” (2000-2009) (Editura Muşatinii,Suceava, 2009), a trudit până în ultima clipă la carteade memorii Lumea din care plec, din care a publicatfragmente în presa culturală. La acestea se adaugăcreaţiile şi opiniile inserate în paginile revistelor Ateneu,Antiteze, Bucovina literară, Contemporanul, Cro-nica, Convorbiri literare, Echinox, Familia, Iaşul li-terar, Luceafărul, Orizont, România literară, Sinteze,Steaua, Tribuna, Viaţa Românească, Vitraliu ş.a.,precum şi zeci de traduceri din creaţia scriitorilor AnnaAhmatova, Bella Ahmadulina, Ivan Bunin, Alexei Cer-kasov, Evghenii Evtuşenko, Antonio Gallo, Rasul Gam-zatov, Go-Mo-Jo, Iordan Iancov, F.A. Iskander, ValentinKataiev, Rimma Kazakova, Leonid Martinov, Iosif No-neşvili, Alexandru Popov, Giuseppe Porcano, Moris Poţ-hişvili şi Hun To, în bună parte nereunite încă în volum.La rândul său a fost tradus cu poeme în armeană, bul-gară, franceză, gruzină, italiană, maghiară şi polonă,semn că notorietatea scriitorului băcăuan a depăşit demult graniţele ţării.

Fie-i amintirea veșnică!


scriitori români de pretutindeni

Nicolae Mătcaş*(Chişinău)

ÎN VISElE ŞI-alEaNUl ROS DE mOlII

Noi doi, imuni splendorii lui florar,Ca două semne de-ntrebare-folii.Cu două evantaie de magnoliiAţâţă cerul pulberea din jar.

Cum să se-nvoalbe apele în doliiOri potolească focul la grătar,Niciunul când nu vrem un sfat în dar,Nici să tăiem caneaua la orgolii?

Doar când ne-om pierde-n hău definitivOri ne-a cânta pe casă-o cucuvea,Ne-om aminti, duios, c-au fost cândvaUn cer suav şi-un evantai nativ.

În visele şi-aleanul ros de moliiNe-or coperi linţolii de magnolii.

ŞI ChIhlImbaRU-aSCUNDE ImPURItăţI ŞI tINă

Când zămisli Preasfântul fiinţa ta, firáva,Gingáşă ca o coardă, smerită ca un mir,Îţi dete cine ramul de spini c-un trandafirŞi îţi turnă în suflet şi mierea, şi otrava?

Când prora vieţii tale se zgâlţâie rău, grava,Că n-o mai potoleşte un picur de gambir,Iar roata gurii dulce nu are talaghir,Faimoasa coastă oare să-ţi sprijine etrava?

Catargul tău cum poartă splendoarea şi cruzimea,Mândria şi dispreţul, tăria şi ruina?Ce casă fac în tine grandoarea şi micimea,Frumosul şi vulgarul ori marmura şi tina?

Şi chihlimbaru-ascunde impurităţi şi tină,Dar câtă strălucire e-n via lui lumină!

CâND N-O maI fI NICI SEVă, NICI VIGOaRE

Măreţ şi falnic, viguros, stejarul.Doar pletele îi dase-un pic în spicŞi-i scârţâia, în iarnă, un tălpig.În rest, tăria să i-o cari cu carul

Şi rotofel şi bucşă la fişic.O iederă-puştoaică,-ulmându-i* harul,Cât ai clipi îi aruncase zarul:„Să fiu a ta şi altceva – nimic”.

De-atunci nu-s alte iederi să-l agaţe.Îi ţine trunchiul încleştat în braţeŞi urcă, pas cu pas, înspre coroană.

Când n-o mai fi nici sevă, nici vigoare,El va rămâne-n zare ca o stană,Pe altul, tânăr, ea – căţărătoare.

Că, la ZamOlXE SaU la DUmNEZEU

Viaţă – moarte. Luptă violentăCe-anunţă începutul sau sfârşitulOri două puncte simple-n infinitulMateriei în spaţiu-timp fluentă?

Când fătul se dezbracă de placentă,Lumin’-aclamă flamboaiant sositulCu milicandeli, dar nemulţumitulO ceteră cu vreavă inocentă.

Iar când, bătrân, se gată-n strai de nuntă,Deprins cu dalba zi şi noaptea laie,Se trece omu-n lumea bucălaieSenin şi împăcat cu ce se-nfruntă.

Că, la Zamolxe sau la Dumnezeu,În lumea ceea va trăi mereu.

CI mă lăSaţI fURtUNIlOR CălaRE

Când s-o-ntâmpla să plec din astă lume,Gorun m-aş vrea, pe creste, în picioare.Nu mă băgaţi prin sobe sau cuptoareÎn foc să ard ca-n versurile postume.

Nu-mi treceţi anii, mulţi, în numerareŞi nu-ntrebaţi de preţul pieţei cum eSau care-i preţul cel real anume,Ci mă lăsaţi furtunilor călare

În cracii mei nesaţiul să-şi consume,Tâlhari faimoşi şi hoţi de drumul mareSă-şi pomenească propriile mume,

*ulma – a adulmeca, a mirosi

*La 27 aprilie, distinsul nostru colaborator va număra 75de primăveri. Îi dorim viaţă lungă, sănătate, multă inspiraţie,spor în tot ce întreprindere. La mulţi ani, domnule NicolaeMătcaş!



Iar timpul dur, în mândra-i cadenţare,Să mă prefacă-n stană orbitoareSpre-a ţintui duşmanii la hotare.

COCORII ŞtIm C-OR Să REVINă-N PRImăVaRă

Îşi face toamna ordine-n abalde.Paraşutează frunzele de nuc.Dorm trei bobiţe, bete, sub butuc.Cocorii-au decolat spre zări mai calde.

Feciorii la green card ni se-mbuluc,Visând în căzi de lapte să se scalde,Prin opinteli, icneli, vrăjeli şi şoaldeSpre alte ţări luând-o la papuc.

Iar noi, cu iarna-n plete, la fereastră,Jelim de dor şi inimă albastră.Moş crivăţ fum sloboade din ţigară.

Planează fulgii-n cercuri marabu.Cocorii ştim c-or să revină-n primăvară,Pe când feciorii,-aproape sigur, nu.

Mihai Neagu Basarab(Freiburg, Germania)

MEMORIA CULTURALĂ A EXILULUIROMÂNESC (I)*

Din capul locului trebuie precizat că, încă mult îna-inte de a deveni sursă de exilaţi, teritoriul României afost loc pentru exil. Aici a scris Ovidiu, în anii în careHristos era copil, Tristia şi Epistule ex Ponto. Pestemilenii, dorul de patrie dezvoltat de poetul latin la Tomisa fost chiar întrecut parcă la Roma şi-n alte cetăţi ita-liene de către Dinu Adameşteanu, Eugen Drăguţescu,Nelo Manzatti, Alexandrina Mititelu, Mircea Popescu şimulţi alţi valoroşi cărturari şi artişti români care, în pe-regrinările lor, au suferit de dor de ţară în Italia.

Este adevărat că şi dictatura lui Carol al II-lea şi ceaantonesciană au produs exil. Totalitarismul comunist abătut însă toate recordurile, în ciuda faptului că, sub co-munişti, graniţele ţării erau impermeabile pentru cine nuprezenta aşa numitele „garanţii moral-politice”, nu eracumpărat de rude bogate deja evadate din lagărul so-cialist, sau nu-şi risca viaţa, sau măcar libertatea dejaciuntită, într-o tentativă de „trecere frauduloasă a fron-tierei”.

Este un fapt puţin cunoscut, dar uşor de bănuit căpână spre 1970, când s-a hotărât ca majoritatea jude-ţelor ţării să aibă câte o revistă culturală lunară, numărulziarelor şi revistelor exilului românesc era cu mult maimare decât numărul periodicelor care apăreau în ţarăşi că, după această hotărâre a conducerii P.C.R., situa-ţia nu s-a schimbat, ci doar scorul a devenit ceva maistrâns, tot în favoarea exilului, desigur. Faptul pare greude crezut, dar cine vizitează Biblioteca Română dinFreiburg, de pildă, poate constata în camera periodice-lor exilului că, în afara graniţelor României, între 1941şi 1989 au apărut numai în Europa şi în cele două Ame-rici peste 2000 de ziare şi reviste care se adresau emi-graţiei româneşti, majoritatea în limba română, unele

fiind însă bilingve, sau chiar trilingve. Puţine din ele aufost exclusiv politice, majoritatea din acestea – buletinepentru legionari, unele mai echilibrate, altele conţinândo sumedenie de explozii temperamentale provocate cuprecădere de neînţelegerile fundamentale dintre aripasimistă şi aripa credincioasă memoriei lui Corneliu Co-dreanu, din cadrul mişcării legionare. Adversitateaacestor tabere era ireductibilă, fiind întreţinută şi decătre agenţii trimişi din ţară, precum şi de anumiţi so-cialişti şi liberali, din rândul emigranţilor români de bunăcredinţă, neangajaţi în slujba securităţii. Încă în lagărulde muncă de la Buchenwald, unde în cursul bombarda-mentelor aliaţilor, alături de mulţi evrei şi comunişti ger-mani au murit şi o sumedenie de legionari români,aceştia din urmă se separaseră în Brigadieri (e-ul nu serosteşte), adepţi ai lui Sima, şi Mexicani, cei credincioşimemoriei Căpitanului. În următoarele decenii, acestedouă varietăţi de legionari s-au diferenţiat foarte tare,simiştii manifestându-se întreprinzători, cu picioarele pepământ, capabili să „scoată bani din piatră seacă”, iarcodreniştii au rămas mai visători, mai artişti, cu capul înnori, mai evlavioşi, chiar ceva mai fericiţi cu dragostealor mai mare pentru Dumnezeu, patrie, limba şi culturaromână, neamul românesc şi cu mai puţin angajamentfaţă de economia politică şi roadele ei direct negusto-reşti. Pentru a înţelege mai bine această diferenţă întreei, simiştii erau ca orăşenii, sau ca saşii, dintre nemţiidin România, iar codreniştii erau mai ţărani, mai caşvabi.

Oricum, revistele preponderent politice rămân maipuţin interesante din punct de vedere cultural, fie şinumai datorită faptului că personalităţile marcante aleexilului cultural n-au prea colaborat la presa politică.Între rarele excepţii se distanţează, în faţă, Mihai Făr-căşanu.

Revistele culturale, în marea lor majoritate, aveau*Conferinţă susţinută pe 18 septembrie 2014 la Palatul

Şuţu din Bucureşti.


scriitori români de pretutindenidesigur pagini rezervate criticării situaţiei culturale, so-ciale, economice, politice etc. din ţară. Erau înfierate cri-mele comuniştilor, regimul ucigător pentru deţinuţiipolitici din închisori şi lagăre de muncă, lipsa tuturor li-bertăţilor care nu se observase că existau, mai mult saumai puţin, înainte de război, abuzurile sovieticilor şi aleadepţilor lor din România. Aceste demascări şi înfierările mai uşurau sufletele grele de suferinţe şi dor ale exi-laţilor. Mai erau în aceste reviste şi poezii, chiar prozeşi articole, unele nu prea valoroase, şi anume aceleaelaborate de abonaţi şi de cei care subvenţionau acesteperiodice. Prin această secţiune de compromis, presaexilului semăna oarecum cu periodicele din ţară, în carelipsa de talent, chiar dacă nu făcea parte din dotareacreatorilor, era asigurată de tematica obligatorie a crea-ţiilor.

Presa culturală a exilului mai conţinea însă ceva:creaţiile nemuritoare ale marilor artişti români constrânşisă trăiască în afara graniţelor ţării, creaţii ale lui EugenIonescu, Mircea Eliade, Emil Cioran, Horia Stamatu,Aron Cotruş, George Racoveanu, Mircea Popescu, Mo-nica Lovinescu, Mihai Cismărescu, Nicolae StroescuStânişoară, Ştefan Baciu, Mihai Niculescu, Pamfil Şei-caru, Vintilă Horia, Constantin Amăriuţei, Crişan Muşe-ţeanu, Paul Miron, Ionel Jianu, Alexandru şi GeorgeCiorănescu, D.C. Amzăr, Dimitrie Găzdaru, Eugen Co-şeriu, Bazil Munteanu, George Uscătescu, AlexandruVona, Lucia Popovici, Horia Roman, Nicu Caranica, Ni-colae Novac, Mihnea Romalo, Constantin Papanace,Octavian Bârlea, Grigore Nandriş, Duiliu Sfinţescu,Petre Sergescu, Alexandru Busuioceanu, ConstantinSassu, N. I. Herescu, Dorina Ienciu, Petre Iroaie, VirgilIerunca, Ştefan Teodorescu, Ion Popinceanu, VasilePosteucă, Radu Florescu, Eugen Giurgiu, ConstantinSporea, Dinu Adameşteanu, Nicolae Adămeşteanu şiîncă mulţi, mulţi alţii, de valoare cu totul deosebită.

Dacă în România existau revistele: Viaţa Româ-nească, Gazeta literară şi Luceafărul, ca presă lite-rară centrală de maximă importanţă, în exil situaţia eracu totul alta. Reviste importante erau: Revista scriito-rilor români, care era organul Societăţii Academice Ro-mâne, prezidată de Monseniorul Octavian Bârlea, cuMihai Popescu secretar şi redactor responsabil al revis-tei, Cuvântul în exil şi Îndreptar, scoase de GeorgeRacoveanu, Caiete de dor, republicate în România deNicolae Florescu la Editura Jurnalul Literar, tot la Paris– Fiinţa românească, avându-i în comitetul de redacţiepe Mircea Eliade, Vintilă Horia, Virgil Ierunca, Emil Tur-deanu şi Virgil Veniamin, Destin, care apărea la Madrid,şi lista ar putea continua mult şi bine.

În cadrul Buletinului Bibliotecii Române din Frei-burg, pe care din acest an am plăcerea şi responsabi-litatea de a-l edita, voi prezenta integral sumarele maimultor reviste importante ale exilului. Fiindcă tot venivorba, şi acest Buletin, care apare din 1953 aproapeanual, cu o pauză mai mare în ultimii 20 de ani, esteunul din periodicele importante ale exilului cultural ro-mânesc.

În general, a fost un mare noroc pentru exilul culturalcă românul, cu cât e mai dobitoc, cu atâta se simte maiatras de politică. Prin acest mecanism de selecţie ne-gativă, cultura exilului românesc are o mare puritate va-

lorică, dacă ar fi de aur, ar fi de 18 carate. Poate că s-ar cuveni să vorbim puţin şi despre Me-

cenaţii culturii exilului românesc: prinţul Nicolae, AureliuRăuţă, Constantin Nagacevschi, Ion Dumitru, Niki Con-stantinescu. Erau oameni de tot felul: Răuţă, Naga-cevschi şi Dumitru – de o cumsecădenie excesivă,veritabili filantropi; Niki Constantinescu, mai cârcotaş,dar cu destule fapte bune în palmares şi el, trăia încăacum vreo 15 ani în Elveţia, când am vorbit ultima datăla telefon cu el. Acest lucru este, între altele, îngrozitorîn exil: ţii legătura cu un compatriot, poate că de valoaredeosebită, din punct de vedere românesc. Îmbătrâneştişi tu şi el. De la o vreme, nu vă mai întâlniţi la simpo-zioane sau sărbători naţionale, dar corespondaţi şi maivorbiţi la telefon. Apoi, unul dispare, pur şi simplu: numai răspunde la telefon şi la scrisori. La un moment dat,scrisorile se întorc la expeditor, cu menţiunea: „Necu-noscut la adresă”. Şi se poate întâmpla să afli, dupăşapte, opt ani, că tocmai a murit într-un azil, după cerămăsese paralizat printr-un ictus cerebral, sau dezvol-tase o demenţă Alzheimer, fiind încă tânăr, până-n 70de ani.

Multe sute, poate că mii chiar de reviste au apărutîntr-un număr, două, maximum trei, când un diletant astrâns bani, un an, doi, trei, pentru aşa ceva. Multe re-viste apăreau bătute la maşină şi trase la xerox în zecisau sute de exemplare. Aşa a apărut Vatra lui Petre Vă-limăreanu din 1950 (la Roma) până în 1994 (la Frei-burg), deci 45 de ani, sute de numere, lunar sautrimestrial, după posibilităţi.

Nu exagerăm câtuşi de puţin când afirmăm că viaţaculturală cea mai efervescentă a exilului românesc s-adesfăşurat la Paris. Aici a funcţionat, de pildă, Fundaţiaregală universitară Carol I, care a editat peste 20 de vo-lume şi următoarele periodice: Bulletin scientifiqueroumain (1952-1957), Revue des études roumaines(1953-1964) şi Fiinţa românească (1963-1968). De re-marcat şi faptul că aici a fost cea mai intensă activitatecărturărească feminină, în presa românească din Parispublicând frecvent: Monica Lovinescu, Laetiţia Tur-deanu-Cartojan, Sanda Stolojan, Mira Simian, MariaGolescu, Maria Parfenie şi românce ce-şi trăiau exilulîn alte ţări, ca Lucia Popovici, Lucia Trandafir, AntoanetaBodisco şi Maria Găzdaru. Deşi nicio femeie nu cred săfi scris ceva despre bărbaţii exilaţi cărora le e ruşine căsunt români (doar pe Lucia Popovici o văd în stare deaşa ceva), mai mulţi bărbaţi au inventariat românce că-rora le era ruşine că aparţin neamului nostru: Elena Vă-cărescu, Martha Bibescu precum şi o actriţăbasarabeancă trăitoare în Italia, care se dădea rusoaicăşi căreia Mihai Popescu nu-i dă numele. O identifica-sem la un moment dat, dar n-am notat atunci şi-acumîmi scapă. În realitate, bărbaţii români cărora le e ruşinecă sunt români, în cadrul exilului, n-au suficient accesla notorietate, ca să ne spună eventual ceva numele lor.

M-a entuziasmat la un moment dat titlul din fişier Fe-meia nouă, fără să sesizez că suna oarecum suspect.Când am luat colecţia în mână, am constatat că estevorba despre „Organul frontului antifascist al femeilordin Voivodina”, între anii 1949 şi 1953. Dacă articolul„Femeia iugoslavă şi construirea socialismului” ar fi fostsemnat, probabil că m-aş fi ostenit să-l citesc.



Pentru a constata că nu exagerez când afirm că exi-lul românesc a editat mult peste 2000 de periodice, iatăcinci al căror titlu începe cu literele Fa: Facla (apărutăla Tel Aviv, având chiar rubrică de astrologie), Făclia(apărută la Londra, timp de 7 ani), Fapta (editată la Ma-drid, timp de 8 ani, de Mihai Fotin Enescu, avându-l caredactor pe Horia Stamatu), Fara armânească (presăaromână), Farul (revistă religioasă lunară a tineretuluibaptist român din SUA; la Biblioteca Română din Frei-burg avem colecţia din 1974 până în 1976). Iată acumşase periodice al căror titlu începe cu literele Re: Rea-litatea, Renaşterea, Revista familiei, Revista Funda-ţiei Drăgan, Revista mea, Revers. Şi pentru căpenultimul periodic menţionat apare la Tel Aviv, estecazul să amintim că tot din Israel vine şi unul din foartepuţinele cotidiene în limba română de peste hotare şianume: Viaţa noastră.

De remarcat este faptul că revistele extraeuropenesunt mult mai puţin cunoscute în Europa decât cele deaici. Din America, doar lunarul canadian al lui Gh. Bă-laşu Cuvântul românesc, care a apărut mai multe de-cenii, se bucură de o anume notorietate. CanadianulLitterae, revistele argentiniene Romanica şi Cuget ro-mânesc, editate de Dimitrie Găzdaru, primul la LaPlata, al doilea la Buenos Aires, precum şi periodicelebraziliene Înşir’te mărgărite şi Căminul sunt puţin cu-noscute în Europa, unde periodicul elveţian Căminulromânesc, deşi de dimensiuni mai reduse şi mai re-cent, este mult mai cunoscut.

Într-un fel, revistele pot fi mai importante decât per-sonalităţile, pentru că sunt vetre de cultură. În alt felînsă, oamenii sunt mai importanţi decât periodicele,pentru că ei scriu presa, prin ei există presa. De aceea,

în continuare vom prezenta câteva grupuri de persona-lităţi şi apoi chiar câteva personalităţi ale exilului culturalromânesc.

Vom începe prin a menţiona faptul că în exil, maimult decât în ţară, importanţa bisericii este deosebită.Avem un puternic cler greco-catolic şi un mai marenumăr de enoriaşi ortodocşi. În principiu, elita enoriaşi-lor ortodocşi manifestă un respect deosebit, atât pentruclerul ortodox verificat, cât şi pentru cel greco-catolic,în general. Când afirm „în principiu”, se deduce uşor căeste vorba despre o situaţie de fapt pe care securitateaşi P.C.R. aveau datoria sfântă faţă de stăpânii de la ră-sărit s-o spulbere, s-o destrame, s-o transforme în con-trariul ei, înlocuind respectul cu dispreţ, iubirea creştinăcu ură înverşunată etc. La români, realizarea unui ase-menea obiectiv învrăjbitor e floare la ureche. Sarcinasecurităţii a fost simplu de împlinit şi vom găsi preoţi or-todocşi venerabili, demni de toată stima fiecare în parte,care nutresc unul faţă de altul o absolut necreştineascăură. Noroc că mai există şi Dumnezeu, care mai vinecu câte o corecţie. Aşa s-a-ntâmplat de a trebuit să-itaie piciorul chirurgii părintelui Boldeanu, parohul bise-ricii ortodoxe române din Paris, tocmai când se pregă-tea să săvârşească, cu ocazia unei călătorii la careulterior a renunţat definitiv, o mare porcărie, pe care n-amai înfăptuit-o, înţelegând semnificaţia avertismentuluidivin; nu intru în amănunte, dar presa exilului este plinăde scandaluri religioase, teoretice sau de practică bise-ricească, la care teologii neprofesionişti au impresia căau dreptate întotdeauna, iar preoţii nu se îndoiesc nicioclipă c-ar avea ei dreptate.

(va urma)

Horst Fassel(Wuppertal, Germania)

TEATRUL GERMANÎN ROMÂNIA (1917-1918)

(II)Viaţa teatrală la Bucureşti în timpul ocupaţiei

La Bucureşti exista o viaţă teatrală foarte complexă.Reprezentaţiile scenice se dădeau în limbile română,germană şi idiş. Artiştii Teatrului Naţional au emigrat, înbună parte, la Iaşi, atunci când capitala României a fostocupată de trupele Puterilor Centrale. Totuşi, TeatrulNaţional şi-a continuat şi la Bucureşti activitatea sa.S-ar fi putut ajunge la un schimb fructuos de idei şi despectacole cu artiştii germani, cu trupele venite în tur-neu, dacă măsurile comandamentului german n-ar ficreat şi tensiuni: din martie şi până la 1 mai 1917, atâtansamblul german cât şi Teatrul Naţional Român au datspectacole în clădirea Naţionalului. După aceea, an-samblul Naţionalului a fost obligat să se mute în sala

mică a Teatrului de Comedie, iar în timpul stagiunii devară s-a văzut silit să cedeze colegilor germani şiaceastă sală. În acest fel, nu se putea ajunge la o înţe-legere, nici între artişti.

La Bucureşti şi-au desfăşurat, până la sfârşitul răz-boiului, activitatea mai multe teatre româneşti: teatrulparticular al Mărioarei Voiculescu, trupa lui Avram Nico-lau, teatrul de operetă Grigoriu, precum şi alte formaţiide operetă. Au existat şi teatre de revistă şi spectacoledate de unii artişti cunoscuţi. Dar cel mai mare succesl-a înregistrat compania de operetă Grigoriu, condusădin 1914 de Velimir Maximilian (mai târziu asociat cu Ni-colae Leonard). Ansamblul şi-a reluat activitatea în 17ianuarie 1917, fiind pe atunci singurul teatru în oraşulocupat. După terminarea războiului, trupa Maximilian-


scriitori români de pretutindeniLeonard a cutreierat ţara unită şi au popularizat pretu-tindeni opereta românească şi cea internaţională (în1917 revista Rumänien in Wort und Bild susţinuse, înmod greşit, că nu există o operetă românească). Pre-zentând săptămânal câte o producţie nouă, companiaGrigoriu a ajuns la un repertoriu de operetă considerabilpână în noiembrie 1918 şi a avut o continuitate maimare decât ansamblurile teatrale germane.

Pe lângă teatrul românesc a existat, în timpul ocu-paţiei, şi un teatrul evreiesc înfloritor. La grădina Jigniţa(sau grădina Lieblich, până în 1913 proprietar al grădiniidin cartierul Văcăreşti a fost Boris Lieblich), ansamblullui Kanner&Goldenberg nu şi-a întrerupt activitatea însezonul cald, iar iarna s-au dat spectacole în salaDacia. Au mai venit în turneu şi membrii vestitului an-samblu evreiesc de la Vilna, iar în 1918 a sosit în capi-tală basarabeanul Iacob Sternberg, care a pus în scenăpiese de critică socială, înlocuind operetele melodrama-tice îndrăgite de spectatori. Spectacolele pregătite deSternberg şi Botoşanschi au avut loc în gradina de varănumită Cămin cultural cu piese ca Tzines/Ghiveciul sauHop şi eu cu ţaţa Lina.

În limba germană au prezentat producţia lor ansam-blul german de la Naţional şi trupele aflate în turneu:Theater an der Wien, operele din Darmstadt şi Dessau,baletul Charell din Berlin, ansamblul Schlettinger de laViena, teatrul de farse din Budapesta, ale căror repre-zentaţii se dădeau în limba germană, teatrul de operetăal armatei a 9-a, teatrul Orpheum, un ansamblu de pan-tomimă. Se poate vedea, fără să intrăm în amănunte,că viaţa teatrală bucureşteană a rămas foarte complexăchiar şi în timpul ocupaţiei. Capitala a oferit, pe lângăun repertoriu clasic (românesc, german şi internaţional),şi mostre ale teatrului de avangardă (prezentate pe largîn revista Scena).

Pe lângă teatru, Bucureştiul beneficia şi de concertedate de către germani, turci, bulgari, dar tot mai mult –probabil când li s-a permis – şi de către artişti români.De asemenea, se puteau urmări şi expoziţii de foartebună calitate (de ex. în septembrie 1917 se aduseserăla Bucureşti mari rarităţi ale picturii germane de la LucasCranach până la Zeitbloom). Cu o asemenea abun-denţă de activităţi artistice nu putea concura provincial,de la Craiova la Ploieşti sau de la Focşani şi Brăila.

Constanţa şi Brăila: teatre germane de amatori

La Constanţa a existat un teatru de limbă germanădin 30 septembrie 1917 până în februarie 1918. Aşascria Hermann Pörzgen, cronicarul teatrelor de războigermane. Nu este sigur că acest teatru şi-a început ac-tivitatea într-adevăr abia în septembrie 1917. Cert ră-mâne că teatrul a mai dat spectacole şi în octombrie19181, când trupele germane se pregăteau să pără-sească România. Constanţa şi Brăila nu aveau ansam-bluri formate din actori profesionişti. În plus, laConstanţa rolurile feminine au fost interpretate de băr-baţi, toţi militari din cadrul armatei şi ai marinei ger-mane. Niciunul dintre actorii de la Constanţa nu şi-acontinuat, după sfârşitul războiului, cariera sa într-unteatru profesionist.

Ştim, aşadar, de la început, de ce interesul pentruacest teatru a fost mai redus: atât artiştii, cât şi regizorii

nu au reuşit să satisfacă publicul. Dar căpătând expe-rienţă, nivelul spectacolelor a crescut, şi în cele dinurmă succesul nu a întârziat să vină. Teatrul din Con-stanţa a dat spectacole şi la Cernavoda. Cronici teatraleau apărut în ziarul Der Dobrudschabote (Vestitorul do-brogean), publicat între 1916 şi 1918 în limbile ger-mană, bulgară şi turcă. Directorul ansamblului a fostmai întâi subofiţerul Reimann, după aceea Karl Simons.O trupă de comedie de la Bucureşti a venit în turneu laConstanţa în ianuarie şi februarie 1918. În ianuarie tur-neul s-a încheiat cu un insucces, din cauza şi a deco-rurilor sărăcăcioase şi a instrumentelor muzicale, carenu erau la nivelul aşteptărilor. Cel de al doilea turneu(din 18 până în 24 februarie 1918) a fost de succes. S-aprezentat un program de revistă, în care a excelat mo-deratorul Kurt Robitschek cu interpretarea de cânteceşi poezii proprii, s-au remarcat scamatorul de cărţi dejoc Walter Rhon, scenetele cu comediana Relly Berthe,venită de la Viena, cântăreţele Elly şi Lilly, precum şidansatoarea Else Rusella. Spectacolele au fost acom-paniate de orchestra batalionului XII/19, care a şi inter-pretat uvertura la opereta Die Nürnberger Puppe(Păpuşa din Nürnberg) de Adolphe Adam. Cronicile tea-trale nu dau o imagine completă a activităţii teatrului dela Constanţa, dar, în majoritatea cazurilor, au fost foartecritice la adresa ansamblului de amatori.

Teatrul german din Bucureşti a fost, din mai 1917, înturneu la Brăila, cu comedii, dar şi piese cunoscute,cum ar fi: Iphigenie auf Tauris (Ifigenia din Taurida) deGoethe şi Die versunkene Glocke (Clopotul scufundat)de Gerhart Hauptmann, cu intenţia de a populariza cla-sicii scenei germane. La Brăila ar fi existat, cum afirmaHermann Pörzgen, numai în februarie 1918 un teatrugerman, dar autorul german s-a înşelat din nou. Teatrulbrăilean german şi-a desfăşurat activitatea până în lunamai 1918, chiar dacă nu se cunosc toate amănuntele.Deja în ianuarie 1918 fusese semnalat un turneu al unuiansamblu de cameră vienez la Brăila. Din 21 ianuaries-au prezentat acolo farsele Herrschaftlicher Diener ge-sucht/Se caută o slugă domnească, de Eugen Burg,Hans Huckebein, de Blumenthal und Kadelburg, pieseîntr-un act (Ein Heiratsantrag/O cerere în căsătorie deCehov, Lottchens Geburtstag/Aniversarea lui Lotte, deLudwig Thoma, In Zivil/În haine civile, de Gustav Kadel-burgs), comediile Die Hausdame/Guvernanta, de ErikHostrup şi Charleys Tante/Mătuşa lui Charley, de Bran-don Thomas, ultima piesă făcând parte din repertoriulinternaţional (piesa a fost prezentată în anul 1893 în An-glia, pe urmă la New York, iar în 1915 s-a turnat un filmcu Oliver Hardy).

Între 20 martie şi 30 aprilie au fost jucate în oraşulde pe Dunăre următoarele piese: Willys Hochzeitstag(Ziua nunţii lui Willy), Flachsmann als Erzieher de OttoErnst (Institutorii), Der Herr Senator (Domnul senator),Im weißen Rössl (La Calul Bălan), interpretate într-unturneu al ansamblului de comedie al armatei a 9-a. Înmai s-a organizat o Săptămână pentru Regele Carol cuun program festiv şi mai multe concerte simfonice (pedata de 1 şi 2 mai putea fi audiată la Brăila Asociaţia demuzică de cameră de la Berlin). În mai 1918 a venitîntr-un turneu ansamblul teatrului german de la Bucu-reşti2.



Râmnicul Sărat

Cele mai active şi importante ansambluri de teatrugerman au existat la Focşani şi la Râmnicul Sărat. LaRâmnicul Sărat funcţionau trei formaţii de teatru ale ar-matei a 9-a germane, care se aflau, de regulă, în turneede durată la Brăila, Gulianca (Brăila), Găeşti (Vrancea),Grădiştea (Vrancea), Buzău, Târgovişte (comunelemenţionate n-ar fi avut public pentru un asemenea tur-neu, dar pe atunci s-au aflat acolo trupe germane şiaustriece). Sediul de la Râmnicul Sărat a găzduit dinaugust 1917 opereta armatei a 9-a (a rămas activăpână la 9 noiembrie, susţine Hermann Pörzgen, dar tru-pele germane au părăsit ţara la sfârşitul lunii octombrie1918). Ansamblul a fost condus de locotenentul deBruyn şi făcea escale la Buzău, Târgovişte, Brăila şi Bu-cureşti, unde trupa s-a prezentat în sala Teatrului Mo-dern. La Râmnicul Sărat a existat, pe lângă operetă, şiun ansamblu ambulant de teatru al armatei a 9-a (se în-fiinţase în august 1917, sub conducerea subofiţeruluiRudolf Otto). Cel de al treilea ansamblu, teatrul de co-medie sub conducerea lui Ludwig Colani, îşi începuseactivitatea pe 19 ianuarie 1918 şi a întreprins turnee maiales la Brăila, Buzău şi Târgovişte. Ansamblul de come-die a obţinut cele mai mari succese cu melodramaEnoch Arden de Richard Strauss, cu piesa lui FrankWedekind Musik (Muzică), cu comedia Flachsmann alsErzieher (Institutorii) de Otto Ernst şi cu operete, de ex.cu Die Fledermaus (Liliacul) de Johann Strauss. N-aulipsit curiozităţile: melodrama lui Richard Strauss a fostcântată de sora medicală Johanna von Drygalski, acom-paniată la pian de doctorul Nicol.

Repertoriul celor trei ansambluri nu poate fi recon-stituit azi, aşa cum ne-am dori, întrucât informaţiile dinziarul armatei a 9-a (Kriegszeitung der 9. Armee) suntlacunare, iar o colecţie completă a acestui ziar nu există

în nicio bibliotecă germană (nici la Detmold, Heidelbergsau Regensburg). Se ştie însă că, în timpul turneelorcelor trei ansambluri, la Râmnicul Sărat s-au ţinut însala teatrului conferinţe (de ex. subofiţerul Mohr a vorbitla 10 februarie 1918 Despre istoricul apariţiei războaie-lor, căpitanul Zache prezenta la 14 februarie Luptele dinAfrica de est cu ajutorul unei serii de fotografii). S-audat concerte (de ex. pe data de 8 februarie 1918). Dacănu s-a apelat, cum era obiceiul, la ajutorul colegilor dela Focşani (v. prima parte publicată în nr. trecut), râm-nicenii s-au mulţumit şi cu spectacole de film, de ex. cuDorritchens Vergnügungsreise (Călătoria de agrement alui Dorrit) sau Soll und Haben des Kriegsjahres 1917 (Ces-a obţinut şi ce s-a pierdut în anul 1917 în timpul războ-iului).

Văzând că sursele de informaţie din Germania ne-cesită completări, am urmărit, prin această prezentare,să şi invit cercetătorii români la investigaţii la faţa locu-lui: memorii scrise despre anii 1917-1918, afişe şi pro-grame de sală ale teatrului german vor fi existând şi înRomânia, poate chiar şi colecţii mai complete ale zia-relor germane din acea vreme (Armeezeitung der 9.Armee, Putna-Zeitung, Der Dobrudscha-Bote).

Note1. Ultimul spectacol s-a dat pe data de 27 octombrie cu

farsa Hans Huckebein de Gustav Kadelburg şi Oskar Blumen-thal.

2. De la 11 la 22 mai 1918 s-au prezentat: comedia Zweimal zwei ist fünf (De două ori doi fac cinci) de Gustav Wied,piesa Die Neuvermählten (Proaspeţii căsătoriţi) de Björnson,Jungendfreunde (Prieteni din copilărie) de Ludwig Fulda, Clu-bleute (Membrii clubului), Meine Frau, die Hofschauspielerin(Soţia mea, actriţă de curte), Liebelei (D-ale amorului) de Ar-thur Schnitzler, Emilia Galotti a lui Lessing şi comedia Kom-tess Guckerl (Contesa Guckerl) de Franz von Schönthan.

Nicolae Rusu(Chișinău)

STRĂJER ŞI GRĂDINAR

La două secole de la primul rapt al Basarabiei,această provincie românească demonstrează extraor-dinara vivacitate a spiritului naţional al poporului desprecare Friedrich Engels spunea în toiul revoluţiei bur-gheze din 1848, că „fiind un popor fără istorie”, româniisunt o naţiune-obstacol în „calea revoluţiei mondiale”.Dat fiind „conservatorismul” lor naţional, „propria lorexistenţă în general reprezintă prin ea însăşi un protestcontra unei măreţe revoluţii istorice”, iar „dispariţia lorde pe faţa pământului va fi un pas înainte” (K. Marx șiF. Engels, „Opere complete”, vol. 8, Editura Progres,Moscova, 1977, p. 229).

Această dură şi cinică opinie a lui Engels despre po-porul român a fost moştenită ulterior şi de fondatorii Ko-minternului (1919) şi, oricât ar fi de paradoxal, estevehiculată şi astăzi de anumite curente şi grupări etno-sociale care, având pretenţii la teritoriul lui naţional, încă

mai speră la dispariţia de pe Terra a românilor. De unexperiment macabru în acest sens au avut parte în ul-timele două secole şi românii dintre Prut şi Nistru, iaracest lucru este minuţios şi exhaustiv analizat în volu-mul „Basarabia eminesciană” (Editura Junimea, Iaşi,2013, 236 p.) semnat de Theodor Codreanu. După „Ba-sarabia sau drama sfâşierii” (în trei ediţii) şi mai multevolume de studii eminesciene, autorul evidenţiază iarăşiamploarea şi profunzimea gândirii lui M. Eminescu, des-pre care N. Iorga scria încă în 1934, că „stăpânea cudesăvârşire cunoştinţa trecutului românesc şi era per-fect iniţiat în istoria universală; nimeni din generaţia luin-a avut în acest grad instinctul adevăratului înţeles alistoriei (…). E uimit cineva astăzi (…), când constatăcât ştia, cât înţelegea acest om” („Basarabia emines-ciană”, p. 8).

Volumul începe cu un capitol care trezeşte interesul


scriitori români de pretutindeniprin „nefastul număr 28 care-l leagă, indescifrabil «ca-balistic», de destinul Basarabiei” (p. 9). Într-adevăr, s-arpărea că există ceva mistic între aceste trei jaloane aletimpului istoric: primul este 28 mai 1812, când prin Tra-tatul de la Bucureşti o jumătate din Ţara Moldovei esteocupată de Rusia ţaristă (cu pretenţia de a fi eliberatăde turci, fără ca otomanii să o stăpânească, ci doaravând-o în protecţie), în realitate teritoriul ocupat fiindcumpărat, plătindu-i-se o mită substanţială dragomanu-lui Dimitrie Moruzi, reprezentantul Porţii Otomane înMoldova; al doilea este 28 iunie 1883, când începe cal-varul şi ruinarea fizică, premeditată, a lui M. Eminescu,fiind ziua când a fost internat în azilul psihiatric al lui Ale-xandru Şuţu. (În acest context, P. Goma sesizează căprocedeul de a închide gurile celor care deranjează princuvânt, internându-i abuziv în spitale de nebuni nu esteo invenţie a organelor comuniste de securitate, ci estepreluat de la anumite cercuri ale societăţii româneşti dina doua jumătate a secolului XIX. Impresionat de acestprocedeu, Titu Maiorescu, mentorul poetului şi gazeta-rului incomod, notează senin în jurnalul său: „Aşadar,la 28 iunie 1883 Eminescu a înnebunit. Simplu ca bunăziua!”. (Deci, pentru a închide gura cuiva, a sugrumanişte adevăruri şi a promova un interes ori o ideologie,această metodă este simplă ca bună ziua); al treileaeste 28 iunie 1940, când Basarabia este „din nou inva-dată de către moştenitoarea Rusiei ţariste, marea Uni-une Sovietică” (p. 10), pe motiv că, precum persifla încartea sa „O istorie a expansiunilor ruseşti” prozatorulIon Iachim, „Rusia se simţea jignită că pământurile ro-mâneşti aparţin românilor!” („Basarabia eminesciană”,p. 105).

În continuare, autorul evocă într-o formă succintă is-toria răpirii Basarabiei în contextul războiului ruso-turcdin 1806-1812, când, ca o prefigurare a viitorului PactMolotov-Ribbentrop, Rusia şi Franţa îşi împart în 1807„zonele de interese”, ţarului rus revenindu-i Moldova şiŢara Românească, pe care le şi ocupă vremelnic. Unsentiment de profundă amărăciune şi dezgust trezeştedescrierea actului de corupţie prin care a fost vândut pebani ruseşti teritoriul dintre Nistru şi Prut. Nu dilueazăacest sentiment nici faptul că pe dragomanul Porţii Oto-mane, grecul Dimitrie Moruzi, care pentru „eroica” safaptă se căpătuise de la ţarul Alexandru I şi cu ordinul„Sfântul Vladimir”, gradul III, pe fratele său Panaiot şipe turcul Capudan paşa Ramiz, doar la câteva luni îiajunge mânia cerului. Astfel, după ce afacerea lor a fostdeconspirată, pentru înaltă trădare sultanul îi decapi-tează şi doar prevăzătorul Manuc-bei reuşeşte săscape cu viaţă, fugind în Transilvania, apoi la Viena,după care, având protecţia celor care-l plătiseră, se sta-bileşte la Hânceşti, în Basarabia ocupată de Rusia.

Theodor Codreanu explică fenomenul „insulei mereuroasă pe la margini” de slavi şi alte etnii, precum vedeEminescu România, pornind de la afirmaţia anticuluiHerodot că „principala meteahnă a tracilor este dezbi-narea” şi profeţia acestuia că „nu vor fi niciodată puter-nici, fiindcă nu sunt uniţi”. Este menţionat şi faptul că„pe acest fond arhe-mioritic s-au născut şi structurilestatale româneşti”, deoarece doar „lipsa de unitate adus la crearea a trei state româneşti, care nici ele n-aucuprins întreaga românitate din juru-le” (p. 17). În altecapitole – „Cestiunea Orientului” şi „Către a treia pradăimperială” – sunt analizate cu acribie reflecţiile lui Emi-

nescu despre cadrul istoric al Unirii principatelor ro-mâne şi al Războiului de Independenţă din 1877-1878,autorul fiind impresionat de capacitatea poetului şi de„puterea de a pătrunde în tainiţele contextului istoric,politic, economic şi cultural, surprinzând constante aleintereselor pe termen mediu şi lung ale principalilor pro-tagonişti din Orient şi din Occident” (p. 30). Eminescu,simplu gazetar la „Timpul”, este unicul care înţelege câtde abilă este diplomaţia rusă, transformând chestiuneaorientală în una europeană, dar panslavistă, şi consi-derând că în realitate Rusia nu era „amicul României”,ci „inamicul nr.1 al ei şi nu doar pentru a relua în posesiejudeţele sudice ale Basarabiei, ci întreaga ţară” (p. 49).Fiind angajat la „Timpul” după ce fusese alungat de la„Curierul de Iaşi”, M. Eminescu declanşează o luptăaprigă pentru a demonstra cât de absurde şi dezono-rante sunt pretenţiile Rusiei, invocând argumentat, pre-cum scrie şi Th. Codreanu, că „logic ar fi fost ca, dreptrecunoştinţă, Rusia să ne restituie toată Basarabia, nusă ceară ce ne-au înapoiat puterile europene la 1856”(p. 55). Or, opinia poetului vizionar este imbatabilăatunci când afirmă că „Basarabia întreagă a fost a noas-tră pe când Rusia nici nu se megieşa cu noi, Basarabiaîntreagă ni se cuvine, căci e pământ drept al nostru şicucerit cu plugul, apărat cu arma a fost de la începutulveacului al patrusprezecelea încă şi până în veacul alnouăsprezecelea” (p. 55). Până la fatidica zi de 28 iunie1883, având ca armă de neînvins „forţa dreptului contradreptului forţei”, poetul reacţionează vehement împo-triva propagandei antiromâneşti din străinătate întreţi-nută de Rusia, care nu se aşteptase „să găsească într-oţară mică, dispreţuită, o asemenea rezonanţă la nivelulfilosofiei dreptului, al geopoliticii, al etnologiei” (p. 57).

Poetul era conştient că „cestiunea retrocedării Ba-sarabiei cu încetul ajunge a fi o cestiune de existenţăpentru poporul român”, subiect analizat deTh. Co dreanu în alte trei capitole. În acea perioadă seprefigurase deja în Balcani o opinie generală referitorla români şi se ştia că „oricine s-ar război cu românii,chiar să-i învingă, numai pagubă are. Aceasta-i foartenatural, pentru că românii nu sunt popor cuceritor, deaceea şi apără ce-i al lor cu îndărătnicie, pentru că ceau, cu drept au, şi al lor este” (p. 77). Un moment maipuţin cunoscut ţine de atitudinea unor politicieni ai mo-mentului faţă de această „cestiune de existenţă”, în spe-cial a lui Titu Maiorescu, liderul Societăţii literare„Junimea” şi susţinătorul lui Eminescu din perioadacând poetul studia la Berlin. Fiind şi om politic, Maio-rescu ajunge să-l urască pe fostul său protejat pentrubătăioasele articole din „Timpul” şi să regrete încetarearăzboiului, fiind privat de noi câştiguri, deoarece era încârdăşie cu un grup de speculanţi (în frunte cu banche-rul Warşawsky), care făceau achiziţii pentru armata rusăcantonată pe teritoriul României. În plus, dându-şi pefaţă atitudinea sa „pragmatică” de afacerist de război,Maiorescu împărtăşea în problema Basarabiei punctulde vedere al Austriei: „fiindcă tot nu mai putem păstraBasarabia faţă de pretenţiile puternicei Rusii, atunci tre-buia din vreme pregătită compensaţia de bună voie…”(p. 98).

Atitudinea eminesciană pentru cauza naţională a ro-mânilor a fost preluată ulterior şi de basarabeanulC. Stere, care gândea, precum Eminescu, „nu pentruclipa istorică, ci pentru destinul naţiunii” (p. 121), şi de



istoricul Gh. I. Brătianu, autorul cărţii „O enigmă şi unmiracol istoric: poporul român” (publicată în 1940),volum din cauza căruia i se trage şi moartea în închiso-rile comuniste. În scrisoarea sa către Moş Ion Co-dreanu, publicată la 10 aprilie 1930 în revista„Adevărul”, C. Stere atenţionează, că „Basarabia, ruptădin trupul naţiunii româneşti nu poate fi decât o materieinertă”. Se dumeriseră până şi kominterniştii că Basa-rabia devenise un simbol al rezistenţei naţiunii româneîn calea „mondializării” ţariste, apoi şi a celei comuniste.Conservatorismul etnic al românilor îi supărase nu doarpe ruşi, ci şi pe „globaliştii” din Occident, primul dintreei fiind, evident, chiar Engels, care preciza că „româniisunt destinaţi să piară în furtuna revoluţiei mondiale”.Făcând trimitere şi la alt basarabean, Paul Goma, per-sonalitate din aceeaşi categorie de oameni înzestraţi cugândire eminesciană, Th. Codreanu e de părere că „din1917, Basarabia a fost considerată în spaţiul rusesc cao dublă «pierdere»: pe de o parte, de către ruşii bolşe-vici, moştenitori ai «onoarei» ţarilor, iar pe de altă parte,de către bolşevicii evrei, care au sperat că spaţiul ba-sarabean să ajungă a fi, precum le promisese Stalin,Republică Sovietică Socialistă Evreiască” (p. 146). Înacest context e de menţionat poziţia în această che-stiune a unui oarecare Yarrow, vicepreşedinte al Comi-tetului pentru „Europa liberă”, convins că „Basarabia nua fost niciodată românească şi nici ruşii nu au dreptulla ea…, părere generată de ideea că Dacia, cică, fu-sese colonizată de evrei „cu câteva secole înaintea ro-mânilor”. Această opinie e împărtăşită cu ardoare şi deun autor (D. Haham) al revistei „Еврейскоеместечко”(„Târguşor evreiesc”), care apare la Chişinău, el afir-mând, acum vreo zece ani, că toate denumirile de lo-calităţi din Basarabia au origini ebraice. În opinia lui,numele oraşului şi al cetăţii Soroca se trage de la sorăk,ceea ce din ebraică s-ar traduce „neted” sau „lins”,Orhei ar provine de la orăh sau orăah, adică „lung” sau„oaspete”, Teleneşti ar veni de la telen, adică „delușor”,Mărculeşti – de la markuli, care e „tarabă” şi tot aşa, larând, toate localităţile, precum Bălţi, Briceni, Holercani,Goian, Donduşeni, Călăraşi, Chetrosu, Chişinău, Flo-reşti, Leova, Râşcani, Străşeni… În ceea ce-l priveştepe Stalin, perfidul „părinte al popoarelor” s-a ţinut de cu-vânt şi a creat o Republică autonomă sovietică socia-listă Evreiască în… extremitatea estică a Siberiei.Acesta mai considera că Uniunea Sovietică nu câşti-gase cel de-al Doilea Război Mondial şi sarcina de acuceri întregul continent european, pe care şi-o pusesela începutul lui iunie 1941, nu fusese realizată. Dinacest motiv, Stalin nici nu a participat la Parada Victorieidin 24 iunie 1945, festivităţile fiind conduse de mareşa-lul Jukov, iar el având convingerea că înfrângerea luiHitler a fost pentru Uniunea Sovietică o victorie à la Pyr-rhus.

Fiind parte a Tratatului de la Varşovia, care fuseseperformanţa maximă a Rusiei sovietice după cel de-alDoilea Război Mondial, pentru conducerea Românieisocialiste problema Basarabiei rămânea una tabuizată.Abia după ce reuşeşte să obţină o relativă indepen-denţă faţă de Moscova (în 1968, când refuzase să par-ticipe la invazia Cehoslovaciei), atitudinea Românieifaţă de Basarabia se schimbă, deşi „îndepărtându-sede centrul imperial, nu s-a putut desprinde, simultan, decomunism” (p. 207). Astfel, Th. Codreanu conchide că

„nedesprins de comunism, naţionalismul rămâne oformă de imitaţie a internaţionalismului moscovit”(p. 212), implicit şi a globalismului kominternist. În or-becăiala sa pământească, „geniul Carpaţilor” abia în ul-timele sale luni de viaţă a intuit că enigma nedezlegatăa carierei sale de politician este Basarabia, care nu estenici a ruşilor, nici a celor cu ideea de creare pe teritoriulei a unui alt stat, ci aparţine lui Eminescu, cel care spu-sese ferm şi răspicat încă la timpul său, că „a rosti nu-mele Basarabia e totuna cu a protesta contradominaţiunii ruseşti”. La ultimul Congres al comuniştilorromâni Ceaușescu îndrăzneşte să declare: „În primulrând apare necesar să se adopte o poziţie clară, fărăechivoc, de condamnare şi de anulare a tuturor acor-durilor încheiate de Germania hitleristă, trăgându-seconcluziile practice pentru anularea tuturor urmăriloracestor acorduri şi dictate” (p. 217). Abia în al doispre-zecelea ceas, a fost rostit ceea ce România trebuia s-ofacă în permanenţă. Doar că „stăpânii”, de oriunde erauei, „nu doreau ca Basarabia să aparţină României şi niciRomânia României”! (p. 217). Astfel, destinul lui Ceau-şescu este pecetluit în ziua de Crăciun 1989, iar amiciilui Gorbaciov, care preluaseră puterea la Bucureşti, pringura lui Corneliu Coposu, răspund în stil kominternistunui grup de politicieni de la Chişinău care veniseră cuideea reîntregirii Ţării: „Nu avem nevoie de încă patrumilioane de minoritari!” (p. 234). În viziunea acestuia,conform sentinţei genocide a lui Engels, românii din Ba-sarabia dispăruseră deja! A fost primul şi cel mai impor-tant semn de încă o lepădare de Basarabia, ea fiindnevoită să existe până în prezent în formă de stat con-trafăcut, ajuns la cheremul unor conformişti şi profitoripolitici, afectați de ideile „moldovenismului” primitiv, odoctrină prăfuită stalinist-kominternistă şi susţinută cuo nesecată forţă imperială până în prezent de fosta me-tropolă.

Cu o scrupulozitate de savant şi exeget notoriu,Th. Codreanu demonstrează în volumul „Basarabiaeminesciană” misterioasa relaţie şi interacţiune dintregeniul naţional al românilor şi cea mai năpăstuită pro-vincie a lor. Preocupat de soarta poporului român, im-plicit a Basarabiei, poetul n-a pregetat să-şi sacrificeviaţa pe altarul adevărului istoric, iar basarabenii prinjertfa lor au demonstrat omenirii, în pofida oricăror ten-tative de a-i scoate din istorie, vivacitatea naţiunii ro-mâne, stăpâna eternă a Grădinii Maicii Domnului,precum a numit România papa Ioan Paul al II-lea. In-discutabil, unul dintre Îngrijitorii şi Străjerii devotaţi aiaceste Grădini este M. Eminescu, susţinut de o armatăde urmaşi care devine tot mai mare, printre eigăsindu-şi locul său distinct şi semnatarul cărţii „Basa-rabia eminesciană”. La fel ca Eminescu, pentru careeste caracteristică puterea lui „de a integra faptele mă-runte şi trecătoare ale vieţii publice contemporane înmaiestuoasa curgere a dezvoltărilor istorice” (N. Iorga),şi Theodor Codreanu, străjer şi grădinar, ilustrează înaceastă carte, precum şi în celelalte lucrări emines-ciene, extraordinara sa capacitate de analiză, de cer-nere şi de esenţializare a unui enorm volum deinformaţii în intenţia de a extrage aurul adevărului isto-ric, această valută forte a oricărei naţiuni, în special aneamului românesc.

restituiri


Mircea Dinutz

„MĂ VOI STINGE ÎN TĂCERE…”

Pe 19 februarie s-au împlinit doi ani de la prea grăbita plecare a lui Mircea Dinutz în lumea,poate mai bună, oricum mai liniştită, de dincolo. Contrar previziunii, s-a stins când vocea lui

începuse să se facă tot mai auzită la nivel naţional. Îi aducem un îndurerat omagiu, deşicuvintele sunt prea sărace, niciodată la înălţimea a ceea ce însemnat criticul literar

Mircea Dinutz pentru „Pro Saeculum”, pentru Vrancea literară și nu numai…

Focşani, 20 ianuarie 2010

Stimate domnule Constantin Ciubotaru,

Mă aflu într-o „pasă proastă”, cum se spune,toate-mi merg de-a-ndoaselea (mă bate gândul să re-nunţ la revistă), aşa că – la această oră – nu prea amsimţul umorului. Or, oamenii lipsiţi de simţul umoruluiau, indubitabil, un grav deficit de inteligenţă. Vă rog sătrageţi D-vstră concluziile!! Scrisoarea D-vstră, plină depoante şi giumbuşlucuri (verbale), mă obligă la câtevaprecizări şi… câteva nedumeriri! De o pildă, „putereade creaţie este numai pentru cei care şi-o doresc”, spu-neţi D-vstră. Chiar aşa?! E destul să-ţi doreşti asta şi…se rezolvă?!...

Chiar credeţi că numărul cărţilor contează în vreunfel? Poate în ochii celor apropiaţi să contribuie la con-solidarea unui prestigiu social (oare?) la nivelul unorgrupuri şi grupări mai mult sau mai puţin avizate, dar pesegmente de timp limitate! Cred, cu toată sinceritatea,că scriitorul român, chiar atunci când e harnic şi talentat,pierde foarte mult pentru că stă cu ochii pe prezent şitânjeşte spre posteritate… o bună parte din energie seconsumă aşa, în loc să o aloci creaţiei, lucrului binefăcut! Mult prea mult contează (oare de ce?) ce cred ceidin jur despre ceea ce fac eu, dacă Piscupescu m-a cititsau nu, dacă mă agreează sau nu Fasolescu, dacă…Posteritatea este o fantasmă care ne hipnotizează şi ne„goleşte” de substanţă! Ea vine oricum şi, orice am face,n-o putem anticipa, n-o putem controla!

Vreţi să spuneţi că eu lucrez într-o „redacţie”? Glu-miţi!! Nu contest, am visat asta. „Redacţie” e cameramea, controlată autoritar de o pisicuţă neagră, pe numePuşa. Aici se adună toate materialele care se cer citite,evaluate, selectate – multe sute de pagini. Cele rămasesunt organizate după un criteriu sau altul; urmează co-rectura I, corectura a II-a, produsul final, după care toatesupărările, frustrările, nemulţumirile celor nepublicaţi sesparg în capul meu. Presiuni din toate părţile şi nu văascund că, în unele cazuri, acestea nu vin neapărat din

mediile literare. Mă rog frumos, asta este „redacţie”? Eadevărat că problemele manageriale revindoamnei Deşliu.

Eu v-am trimis „Ioan Dumitru Denciu” nimic altceva,din seria „Scriitori vrânceni contemporani” (nr. 4). Nu-mărul 3, alcătuit tot de mine, după concepţia mea, cueforturile mele exclusive, îl avea în vedere pe „FlorinMuscalu” (2007). Iar numerele 1 şi 2 tratau despre viaţaşi activitatea lui „Virgil Huzum” (2005) şi „Ion Larian Pos-

restituiri


tolache” (2006), acestea două fiind realizate în colabo-rare cu regretatul Al. Deşliu. De unde ştiţi, de unde aţiconsultat D-vstră „I.L. Postolache”? Vreau să vă spunfoarte clar: Nr. 5 NU VA MAI EXISTA. În perioada 1985-2009 am scris, în afară de cele pomenite mai sus, peste140 de recenzii, cronici, studii, eseuri dedicate literaturiiVRÂNCENE, chiar şi atunci când valoarea scriitorilorautohtoni era mai modestă. Am îngrijit două ediţii criticeDuiliu Zamfirescu („Lydda” şi „Viaţa la ţară”) şi toateastea ÎNTR-UN SFERT DE VEAC când aş fi putut sămă ocup de lucruri mult mai nobile! Dar… nimeni nu ob-servă, nimănui nu-i pasă! Ba mă mai şi bârfesc, calcămitocăneşte peste tot ce am făcut! Răutate, ură, încrân-cenare! Jur că nu mai fac nimic… în această direcţie!Mă voi stinge în tăcere regretând până în ultima clipăcă am trudit inutil pe altarul culturii vrâncene… puteamsă vând seminţe în piaţă, să mă ocup de muieri, să pungogoşari pentru iarnă, să văd şi eu lumea: Băleşti, Răs-toaca, Balş, Roşiorii de Vede… O viaţă irosită!

Nu spun că n-am să mai scriu (asta e boală grea),dar mai puţin, numai din plăcere, în revistele băcăuaneşi… om mai vedea!! Vă imaginaţi că n-aş mai avea cărţişi informaţii despre scriitorii teleormăneni, vă înşelaţi!Până acum am scris despre Gheorghe Stroe, StanV. Cristea (am „Dicţionarul scriitorilor teleormăneni”),Gheorghe Filip, Ana Dobre. Mai am câteva cărţi sem-nate de Florea Burtan, Delceanu, Ştefan [indesc.] Ma-

rinescu… Gheorghe Stroe e un bărbat prea înţelept casă-şi piardă timpul făcând schiţe monografice, mono-grafii despre scriitori teleormăneni. Nu că aceştia n-armerita neapărat, dar el se preferă în ipostaza de pro-zator şi mai ştie, în parte şi de la mine, că rezultatul unuiasemenea efort ar fi acelaşi… ca şi în cazul meu.

Mulţumesc mult pentru cărţi… De citit le voi citi, darnu ştiu ce se va întâmpla cu revista, mai bine zis dacăvoi continua această relaţie păguboasă cu revista. Sănu uit, v-am rămas dator la o „maliţie” a D-vstră dintr-oepistolă anterioară. Faptul că primesc multe cărţi şi re-viste nu mă face să mă simt „vedetă”, cum aţi insinuat!...Cei mai mulţi aşteaptă, ba chiar mă somează să scriudespre cărţile lor!! Şi zău, nu toate merită efortul lecturii,măcar. În plus, din punct de vedere fizic şi spiritual nupot dovedi să scriu nici despre 10% din cărţile primite.Aveţi idee câţi neprieteni scriitori am în toată ţara?! Dar,oricum, mai puţin răi şi mai puţin agresivi decât aceştiade aici!!

Sper că data viitoare să mă aflu într-o dispoziţie su-fletească mult mai fastă! Toate cele bune D-vstră şi fa-miliei D-vstră,

Mircea Dinutz

P.S. M-am uitat acum pe volumul Taniei Grig şim-am înspăimântat – nu prea are de-a face cu poezia.Îmi cer iertare dacă v-am supărat,

Mircea Dinutz

poesis


Șerban Codrin

CERTURI CU POEZIA, ÎMPĂCĂRI, CONTROVERSELA CEASUL DE LA UNIVERSITATE, DE MULTĂ

VREME DEMOLAT, SAU AIUREA, CUM AR FI ÎN TABLOUL „LAN DE GRÂU CU CIORI”

(1)Căci tu eşti slava, poezie, eşti În cer şi pe pământ împărăţie Lui Dumnezeu şi soare-într-o mândrie De patriarh al umbrei omeneşti, Edenul eşti, şi piaţă de poeţi, Perpetuă şi sacră evadare, Prin vijelie, de-albatroşi pe mare, În numele-împlinitei libertăţi; Tu, poezie, te mărturiseşti Înlănţuită şi zdrobită, frântă, Prea toţi te-alungă, prea puţini te cântă, Însă ne-înduri, ne ierţi, ne păsuieşti Și calea ne deschizi, şi poarta-albastră Spre-adânc neînstelată noaptea noastră.

(2)Din mii şi mii de fulgere-încâlcit,Un miez de foc al miezului se-aude Cum urlă, susură, şopteşte jude-cătoarea voce-a tablei de granit; Ca-între profeţi, i se toceşte-în gol Lumina lumii, flacăra decade La stare de scânteie cumsecade În lenevie, face-un amplu-ocol, Se-aspreşte, bântuie, loveşte-în plin Și bate cu porunci, sclipeşte-a rouă Pe sacrele mărturisiri de nouă Încoronare-a omului cu spini: În voluptate-ori groază infinită, Ascult cum poezia îmi recită.

(3) Cântă zeiţă, te-îndemna Homer, Iar Don Quijote-îmbolnăvit de vise Te căuta-între cărţi şi manuscrise În mii de biblioteci restanţier; Spălai cu zel podelele, frecai Mizeria vomată peste lume De-un bard cu-atât gălăgios renume Încât În gura mare te-împuşcai; La sărituri împinsă de brotaci Spre-o baltă cu răsunete-efemere, Tu preferai o duşcă de tăcere Călare-în şaua unui drum cu maci, Aşa că mai încerci să-ţi faci dreptate Din versurile noastre-amanetate.

(4) La braţ cu poezia pe pământ, Ce-înalt temei să am, de bucurie, Decât să mă închin cu-ardoare ţie, De-a fi apologia din cuvânt, Căci după cântători, în primii zori, Eşti cofa şi urcuşul de lumină Și roua de turnat la rădăcină De-ocrotitori şi tămăduitori; Cu-întotdeauna răsăritul eşti Amurgul făgăduitor de vise Dincolo de neporţile deschise Ale caligrafiilor cereşti: Te-a scris Necineva şi-încă te scrie Într-o astral de-ermetică grafie.

(5)Pământul, focul, apa, aerul Zidit interior ni-s temelie, Iar sufletul, fecunda poezie Ni-l criptografiază somnambul; Nu-i nor, nu-i ceas, nu-i pasăre, nu-i stea, Ci-i place zborul şi-învierea-i place Și are-în suflul ei cel mai dibace Fel de-a cânta din feluri de-a tăcea; Copii mai are, cam făcuţi din flori, Nebucurii, din soartă şi credinţe, Dar niciodată-obscure prisosinţe Nu-i satură-în neaşezarea lor: Butoaie câte umple cu cerneală Știu să le bea până la doaga goală.

(6)În crăpături, vârteje-înfundă nori Pe-o crâmpoţită zarişte-în furtună, Snopi se-încâlcesc, de-a valma, se-împreună Cu-aripile ţipând năucitor: Un cârd se năpusteşte negru, ciori Deasupra spicelor, când ploaia vine Și poezia tremură sub cine O tăvăleşte-în lan de subsuori; Culori se năclăiesc, despotmolit Neaşezarea îşi revarsă ape, De vijelia nu le mai încape În patru laturi de tablou zvârlit Să-l calce holda câmpului, cu-amare Vopseli zvârlite dintr-o răzbunare.

poesis


(7) Toamna, la-îndemnul ei, mestecenii Ţin salbelor de galbeni socoteala, Cât despre soare, le-învoieşte fala Buimacilor cocoşi de-a-l răsări; Belşug şi-ispită, în palate mari O-întrece-în broderii pe Reine de Saba, Dar bate cu inchizitorii laba Și-în birturi se-înhăitează cu ţuicari; Când credincioasă, când umilă, când Și-alungă-amanţii să nu-i prindă zorii, Prea o-ameţesc luminile grandorii, Cu minţile-în derivă, delirând, Aşa că nu-au norocul, nici dovadă Poeţii-în poezie să se-încreadă.

(8)Trei îngeri cu găleţile vopsesc Din bidinea pe ceruri o planetă Cu mult albastru, verde, alb de cretă Într-un vârtej aproape sufletesc, Iar dedesuptului cu draperii De nori pe-arhipelaguri, munţi, savane Și ape împărţite în oceane Îi umplu aerul cu ciocârlii; Prin târg se spune şi-unii nu-s de-acord, Că-înaripaţii storc din fiecare Un cântec de se-aude până-în soare, Un fel de-universal, astral record, De-acum omologat pe veşnicie Și consemnat în cărţi de poezie.

(9) Rău, după crivăţ, şi oropsitor, De-o noapte flagelând coşmare-în mine, Se-învârtoşează-afară, zac ruine Înzăpezite pe nelocul lor, Himere se-înroşesc în semafor, Dărâmături de-aripi, credinţe sparte, Trădări şi-idei secrete pe o parte, Desculţe, pe cealaltă,-într-un picior; În loc de-ochi, cu trei cepe de-arpagic Și clopoţei agonizaţi la gură, De beată poezia mă înjură Din sania netrasă de nimic, De parcă, oropsit, nu-aş şti la câte De negrăit e-în stare-în vremi urâte.

(10)Pe înecată-o stradă în noroi,Ţineam de vorbă poezia, însă,În felul ei, cu o privire-aprinsă,Mă respingea, ba încă pe-amandoi,Nişte-orăşeni nemernic de flecari;Cu ochii spre-o bodegă într-o rână,Pândea câţiva ţărani; tăceau, în mână, Gol, sau pe jumătate, cu-un pahar;Cam după-un preţ de vreme, repezit, Pe masă-un cerşetor le-infipse notaDe plată, cu dojeni: „Sus, pe Golgota,La-arat cu plugu-în spate, la prăşit,Că vine ceasul zilelor de mâineȘi nu-o să-avem, din vina voastră, pâine!”

(11)Stau singur, fără niciun sentiment Pe-o ruptă bancă-în parc, şi udă, rece Ca poezia: dar o văd cum trece, Săracă, totuşi nu desculţă, lent Și-absent; nu-aruncă împrejur nicio Privire; aşadar nu mă zăreşte, Cu toate că-aş dori suprafireşte De-astral să-i semene lui Salammbô, Când urcă-în Templul tulburei Tanit Spre cerul sau altarul cu-adiere De somtuoase vise-într-o tăcere Pustie, de-ascultat la nesfârşit; De frig, o ploaie mă trezeşte, stropii Restaurează-în fresce de-aur plopii.

(12)Dar ce-i cu tine, poezie, ce-i Cu mutra de maşină tamponată, Ori te confund, când râzi şi plângi, cu-o roată De compresat azur în stânjenei; Nici mie vis, nici altora coşmar, Drum infinit să te-înţeleg cu pasul, Eşti cel mai scump, când îţi măsor impasul, Bob, ultimul, nu de-aur, în hambar; De-mi reproşezi că port bocancii sparţi, Mult mai degrabă în picioare goale Beau şi alerg pe cioburile tale, În praf şi pulbere să te împarţi; Abjectă nepricepere, continui Din beatu-amurg cu zorii să te-învinui.

(13)În loc de poezie-aş prefera O cât mai împlinită neputinţă, Din datorie şi recunoştinţă Să nu devină favorita mea; Himere în versete, la ce bun Zădărnicia, îi refuz minciuna Tăcerilor şi alte-o mie una De amăgiri, astral să nu-o-încunun; La mătură sau liră, slujitori Strâmb o maimuţăresc, îi cântă-în strună Și vinu-i beau, filtrat prin mătrăgună, Încât nu-aud prin gălăgia lor Nici timp, nici umbre-în ceasuri cum răsună, Nici albatroşi pe mările din lună.

(14)În soare-o-înalţă şoim sau ciocârlie, De-o dăruiesc ocult cu-înaripare, Alţii-o blamează la spânzurătoare Și-o îmbrâncesc în groapă, cu mânie;Unii pe cinste-i cârpăcesc pereţii Colibei, hârbuiţi ca-într-o furtună, Fardând-o-între lumini cu vestea bună Că-în casa ei, la-altar, slujesc poeţii, Alţii o smulg, o storc din balamale, Se-îngraşă pântecos, până-o îneacă În tobe cu zdrăngănituri, aşa că O-înalţă la doi bani şi trei parale, Cu-atât la colţ de străzi, pe veresie, Se vinde amărâta poezie.

poesis


Dan Petrușcă

fEmEIa la PatRUZECI DE aNI

E ceva care poate să semene cu un portret fărăsurle fără trâmbițe fără lascivități inutile fiindcăeu țineam morțiș c-o iubesc pe Elenaașa că mă-ntreb: pe Elena din Troia? nicidecum și toate astea se întâmplau pe cândtot mai scriam un fel de studii despre iubireniște nimicuri un serial pe cât de penibilpe atât de absurd mizând pe cititori ipotetici

eu țineam morțiș c-o iubesc, mâzgăleamniște pagini încercând să scriu o povesteîntr-un oraș de la marginea lumii, prăfuit, de betonsughițând de ploaie de zăpezi de beție, un orașuneori cu flori căzute în scârnă, un oraș în caredragostea e pusă la uscat pe balconori la conserve pe iarnă sau atârnăca limba câinelui care m-așteaptă, varala semafor, să trecem strada-mpreună

demult, niște truisme îmi zicea mamasau o mătușă sau altcineva din istoria meadin istoria altora, azi nu prea mi-e limpedecă o femeie la patruzeci de ani e în floaredacă-i deșteaptă, iubeșteși nu-și mai face iluziiea chiar atunci pentru tineși-ar face perfuzii cu dragoste, cu moartenaiba s-o ia, mai zicea vocea aceea dinistoria mea sau a altora

astfel, după o vreme, după ce războiul troian s-a făcut Iliada și-a început să se ridicealene marele zid chinezesc, după cruciadedupă căderea Constantinopolului, după ceprin vest s-a găsit drumul spre Indii, dupărevoluții cu miros de ciorapi și democrațiedupă niște conflagrații mondiale, după cerăzboiul din Golf a trecut și accizeles-au sălbăticit, după ce mi-am părăsit iubiteleam divorțat de neveste și numărul târfelor eradeja generos pe șoseaua de centură a orașului

în sfârșit, după toate asteaparcă-ntr-o vineri, nu sunt chiar sigurcând tocmai se surpă noaptea în haos și chiar Menelaos e neatenteu țineam morțiș c-o iubesc pe Elenaașa că mă-ntreb: pe Elena din Troia? nicidecum

însă eu țineam morțiș c-o iubesc pentru toateiubirile ei puțind a scorțișoară a pelin a putregai a hoitpentru oboseală pentru insomnie pentru blegeală

dar mai ales pentru ochii ei discret asiaticiunul, cel stâng, mai trist decât celălaltpentru coapsele ei dispărând rușinatesub fustă, pentru spatele ei muzicalpentru alunița dintre omoplați despre carespunea că e moștenire de familiepentru cei patruzeci de ani ai eirătăciți dispăruți decapitați îngropați sub pat

aceleași lucruri, mereu aceleași lucruriși toate celelalte cuvinte am învățat să i le spunmai ales pe acelea din dicționare uitatepe care astăzi nicio femeie nu le pricepe, despre dragoste și alte nimicuri, niște cuvinteduhnind a boască a aer stătut și a utopiefiindcă eu aproape știam c-o iubesc, însă eadoar îndrăgostit mă credea, mereu iscodindu-mădintr-o zăpadă în clocot a trupului eiîmi spunea: ești un vrăjitor, te cunoscîn liceu, am scris în jurnal despre tineîmi pari un adolescent bezmetic la pensieeșuat la mine în așternut

și chicotind, cu trupul gol între perneatingându-mă, foarte mirată că suntse confesează: cred că-nțelegi, ziceeram studenți și primul meu soț, într-o zia luat toți banii să-și cumpere blugirupți roși tăiați să fie trendyam răbdat câteva zile de foame

apoi mă întreabă, întorcându-se, cu părul în ochi, stând într-un cot, cu sânii abandonațidulci sub propria lor greutate: ei, spune tunu-i așa că era infantil? iar al doilea soțtatăl copiilor mei, muncește mănâncă doarmeprin Europa, se întoarce acasă, mă observădoar când mă folosește, citește uneoride zece ani e student în anul al doilea

și alte asemenea lucruri, am preluat eușirul enumerației, urmărind cum buzele eirostogoleau peste mine cuvintele

într-un târziu se-ntunecă lumea, se luminează pentru câteva clipe tăcerea latră prelung prin perețiștii? îmi spune ea dintr-odată, nu vreau să mă prindă din urmă nici dimineața, niciduhoarea bărbaților, nici ziua de ieriîn Ahaia, în afară de mare, Grecia meaare pământul roșcat și e plină de pietre, nu cred că vreau să mă-ntorc, așa că ține-mă strânsniciodată nu m-a ținut în brațe un zarzăre

poesis


Ion Roşioru

ÎN lOtCa lUNII NOI

Din Dunărea-n răspăr bătută de vânt ies aburii vâlvoi:Sunt poate sufletele celor ce-şi vor destinele-napoi!

Năvalnicele valuri albe se zdrenţuiesc în plopii goi:Sunt poate cai-fantomă-ai celor ucişi de ultimul război!

Către pontonul ce icneşte de ger se-ndreaptă primulsloi:E poate holograma fetei peţite vie de-un strigoi!

Din anaforul negru urcă spre nori un suplu sorb vioi:E poate cel ce-a vrut s-ajungă la mal în lotca lunii noi!

l-am StRIGat ÎN CER Să-l PaSC

Calul şarg era doar tremur sub cioltarul de brocart:În preziua nunţii tale gheaţa râului s-a spart!

Calul alb era doar zvâcnet sub cioltarul de şiac:În preziua nunţii tale s-a pornit zăpor buiac!

Calul roib era doar clocot sub cioltarul de sandal:În preziua nunţii tale n-am tras podul de la mal!

Calul murg era doar crivăţ sub cioltarul de satin:În preziua nunţii tale s-a iscat un ger hain!

Calul şui era doar spumă sub cioltarul de atlaz:În preziua nunţii tale aveam rouă pe obraz!

Calul sur era doar freamăt sub cioltarul de şălac:În preziua nunţii tale morţii i-am făcut pe plac:

Calul pag era doar sânge sub cioltarul porfiriu:În preziua nunţii tale mi-au făcut ai mei sicriu!

Calul corb era doar nour sub cioltarul de damasc:În preziua nunţii tale l-am strigat în cer să-l pasc!

CalUl mEU CU Şa DE aUR

Înainte de-a purcede spre pădurea de argintM-am întors să-mi caut biciul în palatul-labirint!

Calul şarg mi se cabrase fornăind la cap de pod:Prin demitizare basmul nu-mi mai poate fi izvod!

Veacul meu deja trecuse cât am zăbovit prin vis:Să răpun un urs totemic nu-mi fusese încă scris!

Calul meu cu şa de aur se preumblă prin blestem:Nu mai are rost să-l caut, nu mai are rost să-l chem!

am fOSt tERmItE amâNDOI

Pe frunze s-aşternuse bruma şi stelele clipeau, târzii:Nebuna pretindea că vede cum intră morţii în cei vii!

Se deşteptase vântul rece şi se-ncerca în triştii tei:Spunea că sabia lui Ares se află chiar sub casa ei!

Pe boltă gâştele în stoluri păreau uşor debusolate:Nebuna-mi descria reţeaua de subterane obturate!

Castanul de deasupa noastră ne asculta cu ochii goi:Ea susţinea că-n altă viaţă am fost termite amândoi!

mă tEm Să NU PURCEZI la fEl

Copacu-n V din parcul sumbru e secundat de cel în I:Dacă-mi vei mai ieşi în cale de ochiul tău mă voi feri!

Copacu-n V îl ţine straşnic pe cel în I de el legat:La unison îmi râd în faţă de când netot i-am descifrat!

Copacu-n V urmat demonic de cel în I m-au sorcovit:Să caut Ielele prin stepa albastră-n noapte am pornit!

Copacu-n V precum un templu pe cel în I îl vrea în el:De-mi vei adăposti destinul mă tem să nu purcezi la fel!

aI REVENIt DIN mOaRtE

Petale moi de zarzăr au evadat din rai:Le-ai aşternut sub troica fantasticilor cai!

S-au îmbătat cireşii de-atâta alb pe deal: Te-ai reîntors cu veacul la cel din urmă bal!


poesis


A nins ca niciodată, a nins înmiresmat:Te-au renăscut salcâmii la ceas de dor curat!

Întru fiesta firii au nins sublimii tei:Ai revenit din moarte cu tine să mă iei!

CâND NE ÎNtURNăm DIN VID

Ochi albaştri-avea evreul ce-a murit sub un salcâm:Cum de-i are oare negri când din moarte coborâm?

Ochi mâloşi avea evreul ce-a murit sub un stejar:Cum de-i are oare limpezi când venim pe lume iar?

Ochi perfizi avea evreul ce-a murit sub un migdal:Cum de-i are oare sinceri când ne rupem de astral?

Ochi păgâni avea evreul ce-a murit sub un molid:Cum de-i are oare sacri când ne înturnăm din vid?

ORICât DE NImENI NU-I ÎN faţă

Oricât de lat e trotuarul, ţiganii tot spre mine vinSă-mi vămuiască tristul aer şi-aşa pârdalnic de puţin!

Oricât de-a tuturor e strada, ţiganii cred că-i doar a lor:Să-i ocolesc eu sunt, vezi Doamne, în vecii vecilordator!

Oricât de multe bănci îs goale ţiganii tăbărăsc pe-a meaŞi n-am decât să-mi caut alta să mă aşez puţin pe ea!

Oricât de nimeni nu-i în faţă, de mă apropii de-un ghi-şeu,Apare un ţigan să-mi spună că-n urma lui e locul meu!

a mURIt ClaRVăZătOaREa

A murit clarvăzătoarea. Au găsit-o în derea.N-a mai apucat să-mi spună ce-a văzut în soarta mea!

A murit clarvăzătoarea. A călcat-o un rădvan.N-a mai apucat să-mi spună ce-o să treier la arman!

A murit clarvăzătoarea. Hornul i s-a înfundat.N-a mai apucat să-mi spună cât noroc m-a evitat!

A murit clarvăzătoarea. A sfidat un streptococ.N-a mai apucat să-mi spună care-i ziua de soroc!

A murit clarvăzătoarea. Scotea demoni din oglinzi.N-a mai apucat să-mi spună dacă vii să mă colinzi!

A murit clarvăzătoarea. Din reţea fura curent.N-a mai apucat să-mi spună de-o să intru-n faliment!

A murit clarvăzătoarea. De-o bordură s-a izbit.N-a mai apucat să-mi spună cât mai mai de suferit!

A murit clarvăzătoarea. I-a căzut un geam în cap.N-a mai apucat să-mi spună de ursită cum să scap!

A murit clarvăzătoarea. A fost prinsă-n anafor.N-a mai apucat să-mi spună de-o să pier jinduitor!

A murit clarvăzătoarea. Geru-a prins-o pe un grind.N-a mai apucat să-mi spună cât o să mai risc minţind!

A murit clarvăzătoarea. A atins-o un şrapnel.N-a mai apucat să-mi spună cât nu voi păţi la fel!

A murit clarvăzătoarea. Strugurii în beci i-a stors.N-a mai apucat să-mi spună cât din caier mi s-a tors!

A murit clarvăzătoarea. I-a ieşit un stâlp în drum.N-a mai apucat să-mi spună unde, când va fi şi cum!

A murit clarvăzătoarea. A iertat-o Cel-de-Sus.N-a mai apucat să-mi spună că din rai voi fi exclus!

A murit clarvăzătoarea. N-au expus-o în coşciug.N-a mai apucat să-mi spună cât o să mă tot distrug!

A murit clarvăzătoarea. A ajuns-o multu-i sârg:N-a mai apucat să-mi spună dacă să mă duc la târg!

A murit clarvăzătoarea. S-a zbătut în pa(c)tul ei.N-a mai apucat să-mi spună bine cu Mefisto ce-i!

A murit clarvăzătoarea. I-a sunat fatalul ceas.N-a mai apucat să-mi spună câte zile mi-au rămas.

A murit clarvăzătoarea. A-ncălzit un şarpe-n sân.N-a mai apucat să-mi spună cum e cu dormitu-n fân!

A murit clarvăzătoarea. A urlat-o vâlcul sur.N-a mai apucat să-mi spună pe ce lacrimă să jur!

A murit clarvăzătoarea. I s-a pus cucută-n blid.N-a mai apucat să-mi spună care poartă s-o închid!

A murit clarvăzătoarea. I s-a-nfipt blestemu-n gât.N-a mai apucat să-mi spună în ce iad m-ai coborât!

A murit clarvăzătoarea. Şi-a făcut sirop de mac.N-a mai apucat să-mi spună cum, de ce şi când să tac!

A murit clarvăzătoarea. S-a transpus în pielea ta.N-a mai apucat să-mi spună cât şi ce voi regreta!

poesis


Viorel Chirilă

VEGhE

Un fel de veghe în care spiritulAr vrea să deschidă breșe, tuneluri, Cu mii de bisturie,În țesutul cornos al clipei.

Săpate minuțiosÎntre starea sufocantă de-acumȘi explozia așteptatăSă năruie totul.

Penetrare În arcanele fosforescenteCa o pipăire sărbătorească A unor bănuite vârtejuri.

Vedere anticipatoare a fulgeruluiCe se va naște din mugurele NopțiiȘiva sfâșia obosite epiderme.

Întrezărire nedezmințită a formelor,Ce vor țâșniDin bezmeticele seve Ale miezului nostru îndărătnic.

Insomnie rodindPeste incertele geometrii ale pietrelorAlte spirale – foșnindÎn limba lor nepământească.

Îmbrăcare Cu trupul curat al unei alte lumi,În hainele unui alt anotimp – Neîmpărțit, îndelung provocat.

haGIalâC

Nu există punct de plecarePe care să-l sărbătorești cu fast,Ca la pornirea în marile expediții.Nu există punct de sosire fixat Pe vreo hartă a sufletuluiUnde să te aștepte Galeria de admiratori.

Se pleacă în singurătateȘi se ajunge în singurătate,Călăuzit doar de câinii tăiFlămânzi de noile peisaje.

Nu există un sens care Trebuie confirmat,Dus la destinație,Din a cărui potecă să nu te abați,Căruia să-i servești ca un sclavPână la moarte.

Nu există decât apriga nevoieDe a pleca pur și simplu,Mai puternică Decât șuvoiul de munte.

Drumul tăuSe hrănește cu toate sensurileVăzute deodată,Luptându-se între ele –Pe viață și pe moarte,Constituind aerul pe care-l respiri.

Nu există scăpare din chingile lui,Nicio șansă de-a dezertaÎn landuri mai calme.

Se intră în cămașa călătorului,Se ia toiagul de drumȘi se pornește fără precauții.

Totul e să pășești ritmicFără să șovăi la intersecții,Încrezător că tot ce-ți iese În cale e un fel de predestinare.

Trebuia să-ți întregeascăVederea, pulsul inimii, osul frunții.Trebuia să se impregnezeAdânc în carnea ta,Ce se țese celulă cu celulăDin toate aceste vibrații.

lOCUIRE

Locuire în miezul semnelorAflate în derutantă gonire,Ce-și caută O mai dreaptă sintaxă.

Fragilă Ca pereții secundei,În care trec unul pe lângă altul,Două trenuri de mare viteză.

Trudnică invocare a materiei

poesis


Să intre în trupul semnelor,Ce nu mai acceptă însă Domesticirea.

Câștigarea unui sens:Acolo unde apele și uscatulRefuză Să se mai întâlnească.

Nașterea lui în golul obsedantDintre da și nu,Cu care îți hrăneștiPopasul precar.

În așteptarea unei clarități –Ce poate nu va sosi niciodatăLa masa ta înnegrită De atâtea deducții.

IscodindO sărbătoare a celuiSpălat de noroaiele clipei,Trecut prin flacăra minții.

Încăpător Ca pielea unei sfere –Din care pot fi plăsmuiteNumele tuturor lucrurilor.

Existând în inexistența sa.

Ca ŞI CUm

Ca și cum deodată lucrurile Din jurul nostruAr începe să curgă –Ca dislocate din ele însele De un invizibil tsunami,Spre destinații neliniștitoare.Le descoperi Îngrozite și nesigure de vesteaCă trebuie să pornească la drum,Că sunt obligate să se desprindă Din uzatele lor tipare.

Ca și cum pereții caselor Ar deveni deodată Transparenți și fluizi,Prin ei s-ar vedea mobilele Și cărțile din bibliotecăCurgând spre nebănuite fiorduri.Odată cu petecul de cerS-ar scurge în adânc Și turlele catedralelor noastre,Tulpinile copacilor,Acele ierbii.Ca și cum muntele obosit

Ar curgeÎn covorul anost al câmpieiFără identitate.Cum o lavăDe hieroglife înspăimântateS-ar rostogoli de-a lungul paginii,Năpustindu-se isterizate Unele asupra altoraÎn lacomă devorare.

Prinzându-ne ființele obositeÎn vârtejul lor necruțător,Dizolvându-ne definitivÎn fluidul fără întoarcere.

StIRPE

Stirpe izgonită în vetre amare,Agonizând în preajma sterpelor lucruri,Cu umbrele aripilor sfârtecate de viscole,Uneori transparente de prea mult frig.

Prea devreme despuiațiDe cămașa iluziei,Cu brațele goale –În adulmecarea ghețarilor.

Împietresc pe rând fluviile, Cascadele,În urmă-ne, De prea îndelungă exasperare.

Fără scăpare:Cuibărit în moleculele viitorului,Înghețul Nu mai face nicio alegere.

Ca o gaură neagră, vai,Îngurgitează toate silabeleÎn care până aici„Șezum și plânsem”.

Contorsionate de spaime,Priveliștile ni se contractăPână devin Minuscule văgăuni.

Potecile de sub picioare ni se închid.Dizolvați iremediabil în grohăit de fiare. PretutindeniCrevase flămânde.

Trecute prin ghilotine, glaciațiunii:Vocabulele rămase-n cămări,Din care am mai putea Să ne încropim ființa,Rugăciunea de pe urmă.

poesis


Miron Ţic

laCRImă DE VaRă

Alerg cu gândul către anotimpul care vine,Mă îndepărtez de întinsurile pustii,Fântânile au secat de atâtea suspine,Şi nu-mi ajunge o vară să le pot privi.

Visul meu este doar de tine ştiut,E ca o pasăre albă singură pe cer,Cineva măsoară distanţa dintre cer şi lut,Într-o lacrimă de vară cred şi sper.

Ţărâna sub paşi arde fără vreo vină,Lumina clipei intră în cetatea de cuvinte,Iarba simte muşcătura impertinentă de rugină,Deşi,vara respiră metafore sfinte.

ChIaR ŞI-N SOmN

Herghelii ale nopţii,În tropote lungi,Trezesc firava clipă,Pe care, în suflet, încerci s-o ajungi.

Oricând, semănăm, în gând,Cu acea cerneală ce nu disparecurând.Ochii tăi,Dimineţi în care crezi,Chiar şi-n somnTu îmi spui că mă vezi.

O tăIEtURă

Bătăile inimii înecatului,Erau în prag să devină tăcere.Doamna ce ţinea fluturi în palmăPărea cuprinsă de depresie.Distanţele par că zacCa nişte gâşte bătrâne.Citindu-l pe Camus,Văd, din loc în loc,Zei învinşi. Invadaţi de vise.Undeva, linia roşie a orizontuluiIntră-n apa mării, amară.O tăietură, lungă,Desparte albul genunchilor tăiDe aşteptările mele.

DE CE?

Este târziuŞi toată lumea doarme.Nu mai are nimeni putereaSă mă privească şi să mă asculte.Numai zeiiÎşi prelungesc privireaPeste chipul meuObosit.Într-o clipă,Îmi vine să râd,Apoi, să întrebDe ce atâta nepăsare?Când la casa meaToate uşile sunt deschise,LinişteaDin sufletul meuArde în psalmi.

GâNDURI DE PRImăVaRă

Gândurile tale Înfrunziri adevărateFrumoase liniştiÎn careTe aştept, să-ţi aud bătăile inimii Şi să te prind de mânăŞi să fugim împreună,Frumoasa mea,Ce porţi, în căuşul palmei,Zmeura verii,Coaptă pe buzele tale,Fierbinţi de dorul sărutuluiCe mi-l datoreziDin prima zi a acestui secol.


poesis


Ion Gheorghe Pricop

…Ca O aPă tUlbURată…

Cum te-ai scurs prin ţarini vreme ca o apă tulburatăşi de-ai luat lumina toată n-ai de nimeni a te teme

de ascunsu-mi-ai buniciişi-ale vârstei jocuri sfinten-ai pe nimeni a mai mintecă vieţii tale-aplici-i

şi pe bucurii sprinţare de mi-ai pus grele sechestreprimăverile silvestre eu ţi-am prins noaptea de nare

iară banii scule lutulde-am supus voinţei mele ţi-am pus talpa să se speleşi stomacul ţi-am umplutu

ca să fii scoasă din hulă ţi-am mai dat fânaţuri iascăclipa mea nu-ţi trebuiască faptele-mi te facă nulă

tu mai tare eu mai slabune-am luptat până la oase ca privirile-ţi tăioasesă le-nchid după prohabu

dar n-am reuşit pustio şi din toate m-am alesucu iţarii şi cu fesul zdrenţe – roada? cazna ştie-o

…DE-mI VENI-Va ClIPa aIa…

…oh şopârlă vede neagră te târăşti printre fânaţegheara ta tot dă s-agaţe malurile de pelagră

tot se-ntinde a ta balăpeste floarea-mi peste joacă soare pe chindie toacăziua mea cea principală

şi te verşi în gârlă vreme din milen îţi prind doar peştiica din glanţ să-mi coase-aceştii diademele supreme

schimb de gardă fac nepoţiicu mătuşe cu bunicii legătura de arnici-iîntre toatele şi toţii

cade frunza pică ploaia eu m-ascund în parantezelas un cuc să-mi divineze de-mi veni-va clipa aia…

ceasul crud de mătrăgunăce mă tragre-n crăpătură şi mă-ncântă şi mă furăşi pe rădăcini m-adună…

…ŞI CONStat CUm SE DUC aNII…

…stau culcat pe ierburi mâna-mi flutură ca steag adiomă priveşte sole mio şi-mi înmoaie faţa spâna

stau înţepenit pe cresteşi constat cum se duc anii a-i reţine-n chingi şi a ni-iface sclavi firesc nu este

stau tăcut între ogive s-aud vremea cum se scurgebate toaca peste burge plâng corale emotive

trecere e peste toateîn salon se-nvârt petreceri nu e grâul copt să seceriînsă moar-a prins să-nroate

trecere şi-apoi risipă dealul se preface-n valevlaga vocii dumitale prea mă fură prea mă-mpripă

să nu las în geam perdeleşi păreri de rău să-nvraje gustul vieţii din bagajecu-adormirea morţii cele…

…VINE lUPUl GRaV CalIC…

…ca piston al vieţii mele vremea trece vremea vinehaită din păduri străine anii trag osul din piele

lipitorile-mi sug sângeiepurii ciupesc din frici dus de-acolo pân-aicirisipirea-n colţ mă strânge

vine lupul grav calic cu trădări să mă inculpedă a mă muşca de pulpe însă eu deja-s… nimic

tâmple-n groapă nasul hâmb mai e asta frumuseţe? vreme-a prins ape să-ncreţe peste vale peste dâmb.

şi mă trec cu râvna toată peste creastă undelemneste ceasul ca să-nsemn dâră-a fumului de cioată…

Din volumul Elegii albastre,ciclul Vremea, în pregătire

poesis


Vasile Filip

mă SImt POPRIt

Mă simt poprit ca într-un ţarc de oi,Am încercat, dar nu mai pot să-l sar.Aş număra numai din doi în doi,Să pot obţine doar un număr par.

E numărul ce şade între noi,Precum ar sta o bornă de hotar;Mă simt proprit ca într-un ţarc de oi,Am încercat, dar nu mai pot să-l sar.

Încerc să-mi caut paşii prin noroi,Dar urma mea are destin bizar.Mă uit spre stele, dar mi-s ochii goi,Doar un cuvânt mă face să tresar.

Mă simt poprit ca într-un ţarc de oi.

ZăRZăRElUl

Un zărzărel se uită peste gard,Ca un copil ce s-a făcut de şcoală,Fudul de picăturile de fard –Mici candelabre-n ardere domoală.

Precum ar fi victorios stindardÎşi fâlfâie crenguţele cu falăUn zărzărel, privind de după gard,Ca un copil ce s-a făcut de şcoală.

Deasupra lui, un bondărel bastard,Parcă ieşit dintr-un cazan cu smoală,Îşi bâzâie poemul lui de bard,Cu gura plină, dar cu burta goală.

Un zărzărel se uită peste grad.

atUNCI CâND

Atunci când eu mă voi opri din mersŞi umbra mea va înceta să meargă,Vreau să urmez un semn în Univers,Pe care nimeni n-ar putea să-l şteargă.

Vor mai vibra doar rima unui versŞi numai raza care mă aleargă,Atunci când eu mă voi opri din mersŞi umbra mea va înceta să meargă.

Prea multe mi s-au stins şi mi s-au şters,Poate că lumea mi-a şi fost prea largă!Şi mie însumi mi-oi fi fost advers,Pentru ca cercul singur să se spargă.

Atunci când eu mă voi opri din mers.

VENIţI!

Veniţi toţi şi din toate zările,Noi singuri să ne facem de joacăPrin ce mai arată cărările –Câte un crâng sau câte-o toloacă.

Să scrutăm cu dor depărtările,Nefăcutul prin noi să se facă;Veniţi toţi şi din toate zările,Noi singuri să ne facem de joacă.

Dumnezeu deschide intrărileSpre cerul cu miros de prisacă,Diavolul ne gâtuie nărileŞi ne pune copite de vacă.

Veniţi toţi şi din toate zările.

RECUNOaŞtEREa faPtEI

Mă văd silită, domnule jurat,Să recunosc şi să declar deschis:Această crimă eu o am comisŞi nimeni altul nu e vinovat.

Ştiam mai dinainte că-i păcatSă făptuieşti ce nu-ţi este permis;Mă văd silită, domnule jurat,Să recunosc şi să declar deschis.

Acum când totul, iată, s-a aflat,Iar dumneavoastră tot nu m-aţi închis,Vă dau răsplata: trupul meu curatŞi neatins de nimeni, nici în vis.

Mă văd silită, domnule jurat...

SE SPUNE...

Se spune că s-a dat pricazSă strângă oamenii cureaua,Căci fi-va bine, dar nu azi,Şi va să cânte cucuveaua.

Ci dacă n-om avea obraz,Ei ne vor bate cu nuiaua;Se spune că s-a dat pricazSă strângă oamenii cureaua.

Şi ne vor scoate pe izlaz,Să învăţăm a paşte neaua.Va râde peştele în iaz,Că ne-am găsit şi noi beleaua.

Se spune că s-a dat pricaz...

poesis


Mihai Oprişor*

SCUfUNDat ÎN atâta lINIŞtE

E atâta linişte în singurătatecă-mi pare,că de prea mult mine,sunt sufocat într-un clopot de scafandru,în mare.

E doar o problemă de acomodare,de scufundare,mi se şopteşte din off.Nu mai da din picioarecaraghios ca o raţă,oricum vei fi ridicat la suprafaţă.Nu te speria dacă n-ai aer,dă sonorul mai tare.O să primeşti de pe sticlă,de pe noua arcă a lui Noe,zgomot şi cuvinte cât o să ai nevoie.

Nu întreba însă de porumbel,nu întreba unde e Araratul.Zgomotul ăsta de fonda inundat tot uscatul.

Bucură-te, nu vei mai fi singur,chiar de nu vei mai şti cine eşti.

Atunci e mai bine, cred eu,scufundat, sufocat în clopotul meu de linişte,printre corali şi peşti.

GâNDURI DE tOamNă

cad frunzele toamnagerul a ars gândurile soareluiscrise vara pe ele

de pe fruntea meas-au şters sărurile mării

ochii îmi cad din zarepe galbenul arsnu pot privi depărtareagândurile mă trag în pământ

*Mihai Oprişor, născut la 15.02.1959 în comuna Pleşoiu,judeţul Olt. Absolvent al Institutului Politehnic Bucureşti, 1984.În prezent, inginer la SSH Hidroserv Slatina. Romane scrise– 6. Romane publicabile – 3: „Gura de peşte” (în curs de edi-tare), „ARO pe motorină”, „Inamicul poporului”. Poezii scrise– nu foarte multe. Poezii publicabile – mult mai puţine. Poeziipublicate – ceva prin vremea studenţiei. (Maria Niţu)

sunt rădăcinăîn plapuma adânculuicăutând sărurile mării

trag frunzele galbenesă mă învelesc cu elesă citesc slovele spartede clorofilă uscată

mă simt rădăcină hrănităcu gândurile soareluicu sărurile mării

bOltă

Din cer au căzut în ţărână stelele, odoarele.Tăciunii lor ne-au ars sufletul şi picioarele.Candele n-au mai ars în pustie, acolo, sus.Să le urcăm iar pe boltă l-am născut pe Iisus.

lIbERtatE ÎN ZEGhE

Nu pot spune că sunt liber dacă paşii cântuluise împiedică de adâncimeasau de străfulgerările gândului.

Nu pot spune că sunt liberdacă mersul gânduluişchioapătă, bolboroseşte,peste prundul colţuros al cuvântului.

Pot spune doarcă atunci când gândul ziditatârnă de carnea bătrânăca iedera de un zid învechit,libertatea nu-i nici măcarstare de veghe,ci doar clepsidră plinăcu nisip de oaseţesut amarîn vargă de zeghe.

CalEIDOSCOP

Ziua mă sparge în cioburinoaptea somnul mă adună ca pe un caleidoscopniciodată întreg niciodată acelaşidin visele mele se nasc mereu alte lumini alt sângesă închege ce se va sparge mâine

în mereu mai ciobitul şi mai puţinul de mâine

fragmentele de mine se înghesuie ţipândstol de păsări speriate ce nu-şi mai ştiu loculde atâta ciobire nu-şi mai încap marginile

poesis


ce se încheagă cu mai puţin sufletcu mai multe cicatrici sângerândeîn mereu mai ciobitul şi mai puţinul de mine

în mai puţinul de mâine

abSENţă

Merg pe străzi cu garduri ce-mi par zăbreledorm într-un pat ce nu mai e al meuchiar gândurile îmi par a nu fi ale melede parcă în mine altcineva ar fi eu

sunt sufocat de lucruri ce nu-mi trebuiescpe gură fraze străine îmi lasă cicatricicel din mine mă întreabă de ce mai trăiescsimt că niciodată cu totul n-am fost pe aici

aş crede-n absenţă acolo nu-i nici măcar frigaş fi singur acolo şi n-ar fi nevoie să strig

CUlORI DE tOamNă

Toate culorile se subţiază,toate culorile se aşază peste ierburişi scad.

Pigmenţii coboară cu roua receîn pământ, alături de gâze, la iernat.

Chiar negrul se scurge obosit în ţărâna din care soarele l-a ridicat.

Singură apa se urcă şi îşi pierde străvezimea.Ea singură devine opacă.Se pregăteşte să refacă, dezinvoltă,ţesătura ramurile copacilor. Să o răscroiască în mii de oglinzi geometrice, degheaţă.

Singură apa se ridică deasupra pregătităsă fie memoria îngheţată a copacilor.Pentru ca în primăvară, topindu-se,să se scurgă în rădăcini,să le amintească cum să-şi crească ramurile.Ramurile care vor fi strâmbate de soare,de soarele puternic de primăvară.

NEPUtINţă

Te simt spartă în mii de cioburiascunse în femeile ce trec pe stradă.Oricât te-ar căutaochii mei nu vor putea să te vadă.Dacă eşti peste totnu te voi găsi nicăieri.Nu o să te pot alcătui,

nu o să te pot recompune.Nici n-o să te pot uita,cât de departe va fi ziua de ieri,chiar dacă nici măcar amintirilenu vor putea să te-adune.De aceea ochii meite vor căuta fără să te vadă,înlăuntrul meu,ori în femeile ce vor trece pe stradă.

SElECţIE NatURală

La marginea ochiului japonez cu apă caldămaimuţele de rang inferior tremură de frig.Ele nu se vor împerechea, ele vor muri în zăpadă,ele se vor supune înfrânte voinţei semenilor lorce se încălzesc nepăsători în ochiul japonez de apăcaldă.

Che Guevara,icoană întoarsă pe dos, înjurătură imprimatăpe tricourile roşii purtate la manifestaţii.

Pe pielea arsă de soare a celor ce încă sapă porumbul nu va scrie niciodată armani, nu va scrie niciodatănimic.Nu se va mai desena niciodată din sudoarea lorblasfemia chipului tău bărbos cu stea roşie pe bască.Pielea lor nu va cunoaşte niciodată răcoarea piscineloraşa cum maimuţele prinse în frigul zăpeziinu vor şti cum arată căldura apei interzise.

Che Guevara,zeu strâmb fără altar,blasfe,mie imprimatăpe tricourile purtate la manifestaţii.

Maimuţele japoneze vor merge resemnatesă-l întrebe pe Darwin de ce e aşa de rece zăpada.Peste milioane de ani unii oameni vor purtacămăşi armani, va răspunde el trist.Iar la televizor vor privi în direct, satisfăcuţi,cum leii vor smulge din turme pui plăpânzi de antilopă.

Che Guevara,fals profet,apă neagră imprimatăpe tricourile roşii purtate inutil la manifestaţii.

Nu, Che Guevara, în ochiul acela de apă caldă nu suntbinevenite toate maimuţele;Nu, Che Guevara, în piscina ta nu se puteau scălda toţioamenii osteniţi;Nu, Che Guevara, nu poţi hrăni cu cinci pâini şi cincipeşti toţi năpăstuiţii,i-a spus Darwin, asta nu-i selecţie naturală.

poesis


Emil Ariton

PE POVâRNIŞUl CU măCRIŞ ŞI CImbRU

O ofilire de cicoare-n luncă sau de mimoză-anticipează stropiide ploaie-ntrezărită ce s-aratăfără ritmicitate unde dropiişi ţărci piţigăiate dau ocoluriunui sud-vestic iezer din Strehaia,în dup-amiaza de sfârşit de varăcu levitaţii ce adastă ploaia.

Pare-mi-se, mai graţioasă-i o acvilă undepletele toamnei, eşarfe cu oglindiripeste gârle fărâmiţându-se, nuanţeazăînfrăgeziri preschimbate în vestejiri.Guşteri şi fluturi molâi iscodindu-seprin tihăraia de cătină, pe ponor,pe sub o încăierare de crengi prea spinoase,se înfruntau, se holbau pânditor.

Pe povârnişul cu măcriş şi cimbrunedibuid la mânuirea coasei al măzărichei fir cu albă floare,din Valea lui Ion în a FrumoaseiViroagă eu strunit-am neodihna,iscând prin scris arpegii, repetarede vers sprinţar de spus unor muntence râvnite de pândari în Vânju Mare.

O SOlIDaRItatE NEOmENEaSCă

Povestiți-mi ornitologi despre păsăridin neamul felurit al cioconiformelor,bâtlani, egrete, berze, lopătari,stârci, ibiși ocrotiți de egipteni,vorbiți-mi despre cuibăritul lor,despre migrații peste Alpi și Dardanele.

Dacă vom numi năpârlire schimbarea penajului,marea zvâcnire a frumuseții în penele coziirolul de cârmă își va păstra,pulsațiile, dilatările bronhiilorasigurând ventilarea plămânilor,în timp ce craniile cu oase subțiri, pneumatice,vor dirigui agerimea vederiianihilându-le rătăcirea.

Unduiri de zefir când le-ncaieră urmele,umbre imperiale şi-o faună-bellîntre răstimpuri de istovire, lipsa de pace universală vor igonidintr-un arondisment unde albu-i predominant în sal-câmi,

Zburând din Eurasia în America,din Africa în Australia mult râvnită,dinspre Nilul Superior în Zair și Rodesia,ele se îngăduie ciripind, fluierând și nutrindo solidaritate neomenească.

SUb SEmNUl balaNţEI

Reconsiderat romantismul prescrie enunţurianarhice în privinţa salvării metaforei,avertizând că uscăciunea pustieştehavuzu-n care se strecoară provocândo dezolare inofensivă.

Sub semnul Balanţei născându-se cormoraniise vor grăbi să-şi reprime infirmităţileprin zboruri, incursiuni, scufundări,bălţile înmulţindu-i şi oglindindu-i,făcându-le mai haotică dispersarea.

Amurgul prilejuindu-ne cu pescariidespre Deltă repovestite taclale,stăruie a ne însufleţi preumblărilepe unde lăsate-s să se-nfioare, să susureşuviţele stufărişului abundent.

Pentru un plimbăreţ devenit pelerinşi-o înserare prefăcută-n bal mascat,se-ndeamnă geieri, fluturi, libelule,a delecta, ison şi zvon stârnind, şi nedoriţi ţânţari fără astâmpăr


poesis


roiesc mai agresivi ca teroriştii.

Cu penitenţă de cărturar amintindu-minăzdrăvănii ale tinereţii şi şotii,sub semnul Balanţei când se repetă descumpănireavoi mai întârzia ispitit de imagini.

SURSă DE INtERlUDII PăDUREa

Dintr-o sihăstrie reîntorcăndu-mă,solfegii m-au incitat să le-ascult şi să credcă-i sursă de interludii pădurea.Nu cred c-a fost un cvartet de privighetori,ci poate un concert mai spontan,obişnuit în zăvoi şi în codru.

Unde viziuni şi senzaţii se înfiripăşi aburii ridicându-se, grămădindu-se,vestesc o după-amiază ploioasă,percepţii, concepţii când asaltându-ne ne smintesc,pot să închipuie un eres, o halucinaţie, vizibile într-o zonă astrală.

Când ziua se-ngână cu înserareaaceeaşi culoare apropiindu-le,dorul şi elegia din sufletca un frunziş tresărind,vor mai zăbovi un răstimp cu nesomnul,până într-un vremelnic târziu.

Văile-n care cucul îşi strigă progeniturilefiind în amurg cotropite de pâclă,mult foşnet au zămislit într-o seară,

în care eclipsa de lună n-a eclipsatexuberante ispititoare,precum Simona Senzual sau Şachira.

mIERlE, StăNCUţE ŞI DUmbRăVENCE

Faptul de-a presupune că-ntr-o montană privelişteeste o zi şi o oră în care culoarea subtilizându-seatinge un maxim al însuşirii de fascinaţie,pe cât de veridic pe-atât de întâmplător se vădeşte.

Insuficient implicaţi în expunere, în transcriere,cu ochii deprinşi a surprinde detalii,în aer vizionar, în vernil stejăriştihnă găsirăm şi dezumflările stresuluine-au înlesnit să ne inspirăm ascultândsolfegii mai auzite şi-n alte dăţi.

Prin interludii şi şuiere neîncetând a hulinostima noghiobie a râşilor ce nu mângâie nevăstuici,dinspre cotloane cu-aluni, rugi de mure şi zmeuriş,ritmică stare de strămutare-n resurse de avuţii,vara se-ndepărta către sudice plaiuri.

Mierle, stăncuţe şi dumbrvence-n dumbrăviexersau, modulau intonaţia orficăce ludic iscându-se ni se releva perceptibilă,şi-ntr-un hăţiş sângeriu poticnindu-ne,cu libertatea peregrinării spre înălţimiavântându-ne fără prefigurări de recorduri,frunziş şi metamorfoză-n declin observarămla contopirea inepuizabilei vegetaţii cu aurorile toamnei.

Iancu Grama

SINGURElE DOVEZI alE ÎNChIPUIRII

spun cuiva nişte rânduri din memorie la care seadaugă accenteunele cu spini crescuţi în secetăadevăraţii susţinători sunt îndepărtaţi se foloseştemult nisipşi apă care-i filtratămereu există o carceră un provizorat accentueazădeclinuliar formele sunt singurele dovezi ale închipuiriiun instrument al detectării înaintea unui control sauamănuntuldintr-o returnare care schimbă înfăţişarea


poesis


PROPORţII UZatE

puţinul dintre cuvinte o spaimă trece neobservatăşi forma dăinuirii este încă neclarăun observator autentic şapte proporţii uzate iar ado-lescenţiirepetă forma intranzitivă a arderiisunt gesticulări grăbite mersul spre sincronizareşi-un semn tăcut între atâtea larme

GEStUl mâINIlOR talE

se înmulţesc măruntaiele iar gâzele foiesc zi şi noaptese înfioară cu orice clipă într-o devenire sunt crepus-cularecare lucesc peste zare există o rotire sfântă un adaosmăreşte spaţiul iar gestul mâinilor tale rămâne sus-pendato ultimă forţare înlăuntrul unui singur cuvânt

EXaCtItatEa CONtURURIlOR

vine şi pleacă resemnarea are şapcă cu cozoroculrosevidenţa are o scurtă trecere de la expozeu la încer-careacare înlătură disponibilitatea

este un fond returnat şi măsurarea antecedentelorunii susţin pătimirea iar după o revărsare pagubele seextindşi se plămădesc numai reîntoarcerialteori dintr-o singură tânguire apar conotaţii care ştir-bescexactitatea contururilor

RUPEREa INStaNtaNEElOR

o întrebare şi mai multe răspunsuri cu ruperea instan-taneelorşi devierea coloanelor care mărşăluiesceste o zi după stăpânirea care – a ieşit din luna cu im-provizaţiisunt nedumeriri succesive iar spontaneitate rămâne înprimejdiese reproduce imaginea terifiantă are douăsprezeceimpacturişi se dezvoltă pe aripa şubrezită

ŞOaPtElE ÎŞI SChImbă ÎNfăţIŞaREa

fără ea solstiţiul se îmbracă în cuvinte negreeste o margine unde şoaptele îşi schimbă înfăţişareafata morgana rămâne singură în deşerts-au mărit felinarele cu ocazia unui început de noapteiar la fiecare răspântie furişul aclamă un rest din întâr-ziere

VINUl SPRE ŞamPaNIE

Cum culegeau odată, pe brumă, podgoreniipreacopţii struguri, care bolboroseau a vin,în toamna de iluzii, cu vise şi vedenii,culeg târziu feteasca din coapsa ta de in.

Acalmic sunt. Beţia îmi alunecă în vene.Îmbrăţişez carafa cu pântec de femeie.Beţia e o uşă iar vinul e o cheiespre lumea-n care fost-am pescar iubit de mrene.

În camera-mi pustie, ca lampă arde via.Prin vene-mi curge vinul – ceresc sânge de îngeri,iar tu eşti proprietara de suferinţe, Mia,eşti lupta mea pierdută, trofeul meu de-nfrângeri.

Asemeni celor care trudeau din greu, în toamnă,adun, pe brumă, vorba şi zâmbetul tău, Doamnă.

aDâNCUl DE SUS

Când se trudeau, odată, ocnaşii, prin unghere,să scoată din adâncuri oglinzile de sare,primeau ca şi răsplată o lingură de miereşi, pentru o secundă, puteau privi la soare.

Asemeni lor, eu, astăzi, trudesc cu-ncrâncenaresă dau culoare vieţii, şi gust, şi împlinire,şi-aştept să-mi fii meniul de miere şi iubire,ocnaşului să-i dărui privirea ta, ca soare.

Nedrepte legi condamnă atingerea, uimirea,cum ieri întemniţară copiii pentru-o coajă.Dar pot să te arunce în ocnă şi iubirea,iluzia, regretul şi-a amintirii vrajă.

Sunt condamnat de-o viaţă într-un adânc de cerşi-o atingere terestră din când în când îţi cer.

Lazăr Magu

proză


Niculae Gheran

VI. INTERVIURI

Odată cu desfiinţarea Securităţii fusese pus pe liberşi Radu Vărzaru, decizie ce-l lăsase totalmente indife-rent. Şi-aşa se gândise să-şi vadă de treburile lui, ve-ghind la propriile afaceri. Acelaşi lucru se petrecuse şicu alţii pe care îi mai ştia, deoarece nu se putea lăudacă-şi cunoaşte toţi colegii, unii lucrând acoperiţi. Numaică după revenirea instituţională a vechii firme se pomenichemat de un mahăr, Gumăreanu, căpitan în vecheastructură, acum mai mare decât generalii subordonaţi,pe principiul „funcţia bate gradul”. Pe culoare se şopteacă era unul din conspiratorii loviturii de stat, ştire discu-tabilă, de vreme ce putea proveni din direcţia dezinfor-mării, probabil reactualizată. Ca argument suprem seinvoca faptul că tipul fusese adesea văzut în vizită lavechiul director al Editurii Tehnice, devenit peste noapteNumărul Unu în stat. Curvele bătrâne ale ohranei erausceptice faţă de ce auzeau, dacă nu chiar în cunoştinţăde cauză. Întrebarea pe care şi-o puneau te invita săalegi una din două: O făcuse de capul lui? Ori fuseseînşurubat să-i măsoare tensiunea şi temperatura? Ex-trem de important pentru cunoaşterea febrilităţii celui ur-mărit, atâta timp cât alţi doi ginitori din maşina postatăla locul de muncă, alţi doi din faţa locuinţei sale, plusdoi din schimbul de noapte nu-i puteau urmări decâtmişcările exterioare. Curios, dar Gumăreanu se miş-case dezinvolt în preajma „obiectivului”, aşa cum nu-şiîngăduia niciun ispravnic aflat pe trepte ierarhice supe-rioare în Centrala Editorială sau Comitetul de Stat pen-tru Cultură şi Artă. În discuţiile iscate se invoca faptulcă pe uşa clădirii centrale a Casei Scânteii forfotea unpuhoi de oameni, greu de aflat cine sunt şi unde se duc.Numai că aparatura electronică din birourile şefilor eratrează tot timpul. Nu degeaba la numirea lui Iliescu di-rector al Editurii Tehnice i se amenajase un birou spe-cial, altul decât cabinetul fostului interimar. Urmărirease făcea, oricum, ca la carte. Odată, ministresa SuzanaGâdea fusese informată că în biroul lui Domokos Geza,director al Editurii Kriterion, se află un covor pe pereteledin spatele său, în ţesătura căruia predomină cromaticadrapelului maghiar. Vigilentă, a şi dat dispoziţia să fieîndepărtat, numai că, „pe loc repaus”, ordinul i-a fostanulat de cei care, şi mai vigilenţi, montaseră dedesub-tul textilei aparatura de resort, deşi individul erape-atunci membru al Comitetul Central al P.C.R. „Curatviolare de domiţil!” – vorba lui Pristanda.

Gumăreanu era bine informat cu ce se ocupasepână atunci Radu Vărzaru, ba mai mult, chiar şi ce in-tenţiona să facă, după cum acesta ştia vag câte cevadespre omul ce-l invitase, între altele că fusese asistentsau lector la şcoala de partid „Ştefan Gheorghiu”. Aşacă la oferta reîncadrării pedală pe această calitate uni-versitară.

– Dragă domnule profesor, ce-a fost verde s-a uscat.Profesia mea de bază-i arhitectura şi, credeţi-mă,

marea majoritate a timpului petrecut în vechiul depar-tament cu asta m-am ocupat. Alte lucruri nu m-au inte-resat şi habar n-am cu ce se mai ocupau subordonaţii,folosiţi de mine strict ca meseriaşi. Mi-ajunge. N-amstofă de poliţist, veleităţi şi mai puţin.

– Nici eu, numai că ţara asta trebuie şi apărată, nude proşti. Locul dumitale de bază a fost la Externe. Totacolo ar urma să funcţionezi. De arhitectură te-ai ocu-pat, cu arhitectura te vei ocupa în continuare.

– Ce era de făcut în ambasade, am făcut. Sau celpuţin mă reprezintă. Asta nu înseamnă că un confraten-ar putea imprima o altă ambianţă arhitecturală. Ambătut lumea-n lung şi-n lat. O să vi se pară bizar: locurinoi aş avea de văzut în România: deunăzi, am rămascu gura căscată vizitând Cheile Bicazului. Câteva zoneneindustrializate din ţară sunt de un interes turistic co-losal, iar pe acest fundal arhitectura poate deveni re-gină. Rămân acasă, nu mai plec nicăieri.

– Nu te obligă nimeni să lucrezi în străinătate. Mi sespune că ai cantonat în lumea gazetărească. Rămâi înea ca om de încredere. Cum ai fost la Externe, vei fi şiaici.

– Acolo îmi vedeam de treaba mea; aici ce să fac?Să mă bag peste redacţie? Să-l supraveghez pe Dră-guş? N-am făcut-o cu nimeni nici până acum. Ca să nuspun că omul ăsta joacă cinstit, deşi pe două planuri:ori, ori!

– Ca şi noi; numai c-o facem cu o atenţie sporită şimai distribuită: nu pe 180 de grade, stânga-dreapta, cipe 360, de jos în sus şi viceversa. Trebuie să fim pre-zenţi peste tot. Eu zic să te mai gândeşti, că de bani nute-ntreabă nimeni!

– Ce bani?– Ţi-am spus adineauri că nici eu n-am stofă de po-

liţist. Doar ăştia mai vechi să cunoască ceva în plus.Uneori mă şi înfior de câte ştiu, despre unul şi desprealtul, de nu te duce mintea. Ştiu doar că pe mine nu măau la mână cu nimic. După cum, s-ar zice, n-au nimicnici cu dumneata, câtă vreme te vor coleg. Tot ce le-amcerut e să nu distrugă sau să înstrăineze documentele.Aşa că te mai gândeşti. Patria o Muerte!1

– Los cubanos no volverán al pasado!2 – replicăRadu zâmbind, amintindu-şi de-un alt slogan castrist,răsauzit cu ani în urmă la Havana, ce-i venea acum şilui mă nuşă.

Se despărţiseră amical, deşi cortina căzuse pe-o re-plică scurtă ce părea să ţină loc de decizie. Sfârşit deact, ori de piesă? Greu de spus, mai ales că la urmăfostul maior se văzu ridicat în grad: „Să ne vedem cubine, colonele”.

Ajuns în stradă, Radu coborî pe Povernei spre bu-

1. Patria sau moartea (span.).2. Cubanezii nu vor reveni la trecut (span.).

proză


levardul Ana Ipătescu, tot întrebându-se: „De fapt ce-ofi vrut meşterul de la mine? Ba că mă vrea arhitect laExterne, ba mobilizat pe loc, ca «om de încredere»?!Încredere în ce? Că nu-s angajatul niciunei tarabe poli-tice, recunoscând deasupra mea, efectiv, doar pe Dum-nezeu. Că mulţi dintre foştii camarazi au devenit cadrede bază la ţărănişti, liberali, socialişti, democraţi,liber-schimbişti e treaba lor. Au făcut-o voluntar sau lasarcină? Iarăşi nu-i treaba mea, fiind în afara jocului.Sau, cine ştie? Poate că prezint interes tocmai prin izo-larea asumată, ca la nevoie să fiu luat de pe tuşă şiaruncat în arenă?! Şi apropo de bani! Ce dorea?! Băteaşaua să priceapă iapa? Iapa n-a semnat nicăieri, nicio-dată, de primirea vreunei sume de bani. Nimănui. Nicimăcar la bancă, unde s-a folosit de-o parolă. Ce-o fi în-dărătul acestei bâlbâieli nu pricep, că prost Gumăreanunu e. Drept e că nici nu străluceşte, dar, oricum, este lakilometri distanţă de Postelnicu sau Pleşiţă, ambii mi-zerabili, de joasă condiţie intelectuală: proşti, canalii şifuduli. Despre ce bani să fie vorba? Au reactivat reţeauaşi foştii spioni îşi cer lefurile din urmă? Ce-am eu cu po-vestea asta? Întrebări da! Şi asta pentru că nu cunoscniciun «acoperit», după cum, mirare, n-am văzut nicăieriîn ziare sau la televizor pe vreunul demascat. Ca şi te-roriştii: au existat fără să fie. Desigur, ideal în practicaprofesiei, dar nu şi în condiţiile unei veritabile schimbăride regim. Să-i fi întrebat careva: «Ce facem, băieţi, cefacem fetelor? Ridicăm rochiţa? Vă dăm în vileag caunelte oarbe ale odiosului regim sau servim patria iu-bită? Hotărâţi: spioni sau patrioţi?» «Patrioţi, să trăiţi!»Şi alerta a mers și merge mai departe. Curios este căServiciile străine tac, că nu s-au scandalizat defel. Ainoştri ca ai noştri, dar C.I.A., MOSAD, G.R.U. să nu fifost interesate cine s-a strecurat pe ferestrele lor, cinele-a lăsat vreo uşă întredeschisă? Tăcere pe tot frontul,ceea ce nu-i exclus ca «patrioţii» să fi fost recrutaţi încontra-partidă. Să-i ia dracu pe toţi. Eu n-am bani dedat, iar în chiverniseala mea sunt mult prea sărac faţăde buzunarele sursei primare. Mortul de la groapă nuse mai întoarce.”

Mătură nouă sau reciclată, Gumăreanu n-avea cumsă preia o funcţie importantă în sistem, renunţând totalla concursul unor cadre vechi. Oricum, structura servi-ciilor secrete fusese defectată, iar el nu cunoştea labi-rintul instituţiei atât de suprasecretizat, încât o mână nuştia de alta. Cum să cunoască el ce stă în spatele unorindicative, cum să dezlege nodurile încâlcite ale uneireţele în care cifrele ţineau locul onomasticii reale, du-blate sau triplate după nevoi? Birjă fără cai şi-un grajdplin de gloabe. Şi-aşa pensionarea expresă a multorcadre ce împliniseră vârsta de 50 de ani scurtcircuitasepe-alocuri vechile structuri. Aşa că, de bine de rău, fo-losirea unor vechi colaboratori se impunea cu necesi-tate. Schimbări s-au făcut, dar nu totale. Mai mult: ovreme s-au menţinut în funcţie foşti directori cu aceleaşiatribuţii. Cazul celui de la Sinteze, un filolog însărcinatsă redacteze informarea zilnică a lui Ceauşescu asupracelor mai importante evenimente. Una, două pagini, cua căror citire îşi începea ziua de muncă. Sarcină delocuşoară, fiindcă tot mecanismul Securităţii raporta „ca-zurile speciale”, pe zeci de pagini, din care trebuiau se-lectate doar ştirile de forţă majoră. Directorul fusesecolat încă din studenţie, fără să ştie la ce riscuri se va

supune. „Ai în faţă rapoartele tuturor direcţiilor de spe-cialitate şi din judeţe. Citeşti, opreşti informaţiile de nota10 şi uiţi tot ce ţi-a trecut pe dinaintea ochilor. Uiţi abso-lut totul. Dacă-ţi alunecă ceva pe de-alături, unde-ţi suntpantofii îţi stă şi capul. Tovarăşul vede ştirile şi, unde bi-fează, furnizezi documentarea suplimentară din ra-poarte, tot comprimată, nu mai mult de două pagini.Text bătut la maşină cu litere mari, că tovarăşul nupoartă ochelari.” Treaba ca treabă, numai că omul trăiacu spaima-n suflet: dacă vreun secret se află de pe tra-seu şi-l bănuieşte pe el că lătrase? După 22 decembrie,când au venit doi de la M.F.A. să-l invite la o şedinţă, acrezut că-l cară la Jilava, dar s-a pomenit condus într-osală cu alţi indivizi, militari şi civili, între care şi foşti co-legi, nu mulţi, în aşteptarea noului stăpân. Atunci Gu-măreanu a dat citire unei liste cu noile isprăvnicii şi şefi,între care figura şi el. S-a mirat, dar pe urmă i s-a părutnormal: ca redactor, nu depăşise cu nimic atribuţiile uneicomunicări profesionale. Nu doar că nu făcuse vreunrău cuiva, dar nici măcar nu cunoştea subsolurile clădiriiunde lucra. Îi era clar că statutul siguranţei de stat fu-sese de mult lăbărţat, dar se considera exonerat derele, ca unul ce nu măcinase la moara anchetelorşi-abuzurilor colaterale.

La fel gândea şi Radu, aflat dintotdeauna şi mai de-parte de bucătăria fostei Securităţi. Nu o dată spuneaaltora, când venea vorba de monstruozităţile de tip bol-şevic: „Să răspundă, fir-ar ai dracului de derbedei, săînfunde şi ei ocna. Să înceapă cu Nicolschi, să-l mutela Piteşti, să suporte acelaşi regim torţionar pe care l-ainiţiat, să-l pună şi pe el să mănânce din hârdăul cucăcat, ca neam de neamul lor să nu mai aibă curajul săschingiuiască pe cineva. Să se judece bob cu bob ce-afăcut fiecare, în funcţie de sarcini, de bune şi rele.”

Desigur, răspunderile erau individuale, dar cerceta-rea lor ducea ierarhic şi la cei care le ordonaseră. Şiasta nu convenea multora dintre cei moşteniţi din ve-chile structuri. Ba chiar şi celor de deasupra lor.

Mergând pe jos până-n Dorobanţi, unde fuseserăaşezate atelierele tipografiei, depozitele şi administraţia,meditase îndelung la etapa ingrată prin care trece în-treaga ţară, la mult dorita „ieşire din tunel”, aşteptată deunii să se petreacă peste-o lună-două, după alţii pestedouăzeci de ani, iar în viziunea altora la calendele gre-ceşti, des pomenita „luminiţă” fiind totuna cu lumânareade la căpătâiul mortului. Jucând cinstit, i se părea firescsă-i spună fratelui tot ce se petrecuse, mai ales că Va-silică fusese cel care, prevăzător, se ferise de angajareavreunor turnători în schema de organizare. Numai că înbiroul directorului, larmă mare.

– Ce s-a-ntâmplat, fraţilor? A căzut guvernul?– Aş! Mircea Danciu a ciocănit-o pe superba Maria,

curiera de la „Călăuza bibliotecarilor”!– Ţara arde şi baba se piaptănă!– Bine şi-aşa, că-n România tot nu se-ntâmplă mai

nimic, peste împuşcarea la zid a Ceauşeştilor. Acum aîmpuşcat-o-n fericire pe Maricica, dar n-a murit: trăieşteşi păcătuieşte.

– Iar voi sunteţi nişte javre, dacă faceţi băşcălie deea.

– Nici vorbă, în afară de noi patru – te-am socotit,după cum vezi, şi pe tine – doar cinci inși cunosc is-prava.

proză


– Parcă erau patru.– Şi cu Marioara cinci, că s-a aflat la locul crimei.

Habar n-are de pariul nostru. Femeia se prezentase cu luni în urmă în căutare de

serviciu. Bine îngrijită şi-n banca ei, nu cocheta precumalte semene jucăușe ce profită din naştere de-o înfăţi-şare agreabilă. Să tot fi avut până-n treizeci de ani,blondă, cu ochi verzi, cu talie strâmtă şi funduleț obraz-nic, broască pretenţioasă de Yale, la care nu se potri-veşte orice cheie. Şcoală n-avea, decât zece clase,meserie nici atât, poseda în schimb un soi de verticali-tate ce-i conferea un aer aparte.

– Şi din ce-aţi trăit până acum?– Ca toate gospodinele, cu grija casei – spălat, gătit,

curăţenie şi copil –, nevastă care face economii bărba-tului, obligaţi toţi să trăim dintr-o leafă. Numai că acume dus din ţară şi nu ştiu ce face, că n-am mai avut nicibani, nici veşti de la el. Măcar de l-aş şti sănătos.

Întâmplarea făcuse ca de faţă să fi fost Radu Văr-zaru, meşterul Mircea Mocanu şi Mircea Danciu, secre-tar de redacţie la Călăuza bibliotecarilor.

– O iau eu la plane, deocamdată ca puitoare; aşazăcolile şi le adună, până vin maşinile noi din Germania –interveni prompt maistru.

– Eu zic că-i mai bine să lase fata o cerere, cu cetrebuie: cum o cheamă, data şi localitatea naşterii,adresa de acasă şi numărul de telefon, dacă are aşaceva – interveni Danciu.

– Am!– Aşa, doamnă, să fie bine, că poate găsim o ofertă

mai bună, care să te scutească să stai toată ziua-n pi-cioare. Uite, ia şi cartea asta de vizită, să ştii cu cine-aivorbit şi ce ţi-a promis. Că de oase rupte găseştioriunde. Încerc să te scap de salopetă, că-n hainele du-mitale, iată, arăţi mai acătării. Aştepţi trei zile, poate niciatât, după care alegi: Tanda sau Manda!

Femeia a lăsat ce i s-a cerut, Danciu aruncă o privirepe cerere, după care împături hârtia şi o băgă-n buzu-nar. După plecarea femeii, îşi legănă capul dojenitor,adăugând:

– Puitoare, ai? Va trece apă multă pe Dunăre, pânăvă scuturaţi de bolşevism. Numai la muncă vă gândiţi,prăpădiţilor, la producţie. Aplecată pe maşină, mânjităcu cerneală, că fardată niţeluş nu-i stă bine! C-o bro-boadă-n cap, să nu-şi prindă părul în vreun angrenaj,să nu calce normele de protecţie a muncii. Nu, tăticu, oprotejează băiatul, potrivit normelor creştine de bunăconvieţuire, care zic să-ţi iubeşti aproapele ca pe tineînsuţi. Asta te obligă să ţi-o apropii cât mai bine. Voiaveţi neveste, ce vă pasă?

– Parcă tu n-ai!– Am, dar nu-s egoist, nu pot să trec cu vederea că

femeia n-are bărbat. V-a spus-o cu gura ei. Despărţireaa adus-o aici, iar eu, ca bun samarinean, îi sar în ajutor,că nu-s idiot s-o las pe mâna unui derbedeu s-o batjo-corească. Voi aveţi copii, eu n-am. Nevasta nu-mi face.Trebuie să mă gândesc şi la viitor. Nu ştii de unde sareepuru!

– Licheaua dracului. Nu ți-e teamă că te bate Dum-nezeu!?

– Nu mă bate! Dumnezeu e bun, iar dracu-i meşter.– Cum eşti tu de obraznic, cu asta nu faci nimic. Cel

mult gargară.

– Deocamdată s-o vedem pe schemă. După cumarată la faţadă, sper ca Ionică, şeful revistei, s-o anga-jeze, că şi el iubeşte femeia, nu doar de 8 Martie, maiales c-avem un post liber de curieră. Pe ce facem pariucă-n trei zile, după angajare, îi pun pielea pe băţ?

Şi-au pariat, iar acum Mirciulică ieşise la raport, cuprecizarea că merge şi în biserică, moschee sau tem-plu, dispus să jure la cerere şi pe Biblie, Coran sau Toracă nu minte.

– A ciocănit-o băiatu’. Cum, necum, nu contează.Oricum, nu bătută, ci doar cusută – ca să nu zic altfel –cum spune şi Internaţionala: „Rob cu rob să ne unim”.

– Cum bă, că n-avea moacă de fluşturatică?– Nici nu e! M-ar bate Dumnezeu să afirm aşa ceva.

Dar, să fim corecţi: nici personalitatea mea nu-i de arun-cat. A acţionat pe baza formulei „Plicul”, stratagemă ero-tico-sentimentală ce-ar merita să-mi poarte numele,ca-n fizică, „Efectul Coandă”. Două zile după angajare,m-am purtat frumos cu dânsa – ca şi de-acum încolo,că fata merită –, am tratat-o cu ce i-a plăcut la bufet,i-am adus ciocolată şi n-am uitat dimineaţa să-i pupmâna. La prânz, atent, am condus-o cu limuzina perso-nală, marca Trabant – maşină cu un consum redus decombustibil. Foarte bună pentru buzunarul unui om cin-stit, maşină la volanul căreia nu poţi adormi, că te scu-tură de pierzi şi piatra de la rinichi.

– Treci peste astea!– Ce să trec, tăticu? Fără aceste delicateţuri boie-

reşti n-ajungeam la esenţial. Aşa că veni şi ziua a treia,când Dumnezeu a separat apele de pământ, cu iarbăşi verdeaţă, aruncând sămânţă să rodească. Mititel, eutrebuia la rându-mi să separ intenţia de faptă, s-aruncsămânţa unde trebuie. Am luat din birou o hârtie şi amscris la repezeală o misivă, am pupat plicul de faţă cudânsa – spunându-i că-l trimit unei persoane foartedragi –, am aşternut pe el un nume şi o adresă, dese-nându-i pe-o coală configuraţia casei, singură în curte,şi uşa la care trebuie să bată, lăsând-o să plece la au-tobuzul 31, să-l schimbe cu troleibuzul 70, iar apoi săse îndrepte pe jos spre Piaţa Traian, pe unde stau demic copil. M-am urcat apoi şi eu în Trabantulroşu-grena, şi m-am îndreptat spre casă, oprind la o flo-rărie, de unde am luat câţiva trandafiri, jumuliţi în dor-mitor de petale, cu care am ornat cearşaful alb caneaua. Şi-am aşteptat-o cu răbdare, cu masa întinsă,bunătăţi din Occidentul apusean, făcute „senveş”, ba-nane şi prăjituri. Pân-a sosit, am făcut şi un duş, ambăut un coniac „Metaxa” şi-o cafeluţă amăruie, că amglicemia ridicată. Când a sosit şi m-a văzut în halatul demătase roşu şi papuci de casă, a avut un şoc, aşa c-atrebuit să-i fac o mărturisire:

– Măriucă dragă, azi e ziua mea de naştere şi amsimţit nevoia s-o sărbătoresc cu cine mi-e drag.

Replică la care Chioru tresări:– Chiar era ziua ta?– Bă Vasilică, tâmpit eşti. Doar ţi-am spus adineauri:

era ziua a treia. Şi nu întrerupe oratorul. Ascultă şi ianotiţe. Fata m-a felicitat, am mâncat, am desfăcut sticlade şampanie, ne-am pupat, ea a dat-o pe dulciuri, eupe gât, după care am pus-o să deschidă plicul, să vadăce zice scrisorica, s-aud şi eu. Cuvinte puţine, dar binesimţite. A citit-o surprinsă cu voce stinsă:

proză


„Mult prea îndrăgită şi dorită Marioară, după ani şiani de aşteptare, în sfârşit ai apărut în viaţa mea ca orază de soare. De mult te aşteptam şi inima îmi spuneacă vei veni. Azi e ziua noastră, a unirii depline. S-o săr-bătorim cu bucurie în suflete, cum se cuvine, cu flori şigânduri bune. Te îmbrăţişează cu dragoste, al tău,numai al tău, Mircea”

Până s-apuce să zică ceva, m-am şi repezit iarăşis-o pup pe obraji, de data asta şi pe guriţă, ne-am ţinutde mână, după care i-am acoperit ochii să vadă surprizadin dormitor: cearşaful trandafiros şi focos. Proastă nu-i,aşa c-a priceput planul de atac:

– Sunt măritată, domnu’ Mircea!– Şi eu sunt însurat, Mario!– Am copil, domnu Mircea!– Să-ţi trăiască, Mario.– Nu se face, domnu’ Mircea!– Ba se face, Mario.– E păcat, domnu’ Mircea.– Nu-i păcat, Mario. Într-o lume atât de ticăloasă,

doar iubirea ne mai poate salva. Nu-mi sfâşia inima, căde renunţat eu nu renunţ la tine, după cum nici tu nupoţi rămâne surdă la vocea destinului.

Şi ca un toreador mi-am fluturat halatul roşu în faţataurinei, obligată să-mi vadă floreta. Puţa nu ştie carte,aşa că la asemenea reacţie – ca să nu-i zic erecţie –n-a mai rezistat. În concluzie: băieţi, pariu-i pariu, îm-brăcarea şi îmbarcarea.

– O dată vede naşul jucărioara finei.– E prea fină să nu răspundă la bătăile inimii și nu

doar ale ei. Să vedeţi ce duios se poartă cu băiatu’.C-am invitat-o şi pe dânsa la petrecere. Catifea, nu alt-ceva.

– Să te ia naiba de puşlama – râse Radu. De tine arfi avut nevoie azi Gumăreanu.

– Cine-i ăsta?– Alt scamator de treabă mare. Deşi în glumă, Radu se apropiase de adevăr. Mircea

era om de acţiune. Pentru el nu exista cuvântul „impo-sibil”. Cu mănuşi albe sau cu tractorul, mergea înainte.Vărzaru îl ştia de când erau studenţi. Îl cunoscuse într-otutungerie, unde veniseră amândoi să-şi ia ţigări. La câ-teva secunde după ei, sosi în prăvălioară şi-un pui demuiere, o domnişorică drăguţă, firavă şi modestă întoate privinţele. Înalt, spătos, cu trăsături masculine pro-nunţate, bine cioplit la chip, extrem de cochet şi cu untupeu geamăn cu obrăznicia, Mircea o luă de mână, caşi cum ar fi cunoscut-o de-o viaţă întreagă:

– Câţi ani ai, duduie?– Nouăşpe!– Eşti căsătorită? – Nu!– Minune!!! A mea eşti, splendoare. În sfârşit, s-a pe-

trecut minunea îndelung aşteptată, mi-am găsit ne-vasta.

Şi, fără a-i slobozi mâna, se adresă tutungiţei, nedu-merită de ce vede şi aude.

– Dragă doamnă, vă rog frumos să acceptaţi să nefiţi naşă, împreună cu domnul. Nu vă costă nimic,n-avem nicio pretenţie, decât lumânările la nuntă. Nune trebuie altceva, c-avem casă, mobilă, iar eu câştigcât patru, s-avem tot ce ne trebuie. Daţi-mi un pachet

de „Golf”, poftiţi bani, ia-ţi şi tu, dragă, pentru ce-ai venit,şi hai acasă.

Precum găina hipnotizată de ochii şarpelui, fata abiaapucă să zică:

– Da’ trebuie să merg la servici, intru-n schimbuldoi...

– Niciun serviciu, păpuşă, niciun schimb, că n-amnevastă umblăreaţă de colo-colo. Să stea acasă, să-şivadă de gospodărie şi de copii. C-aşa m-a crescut şimama, Dumnezeu s-o odihnească. Pe dumneavoastră,doamnă, ştim de unde să vă luăm, iar dumneata, dom-nule, rogu-te, dă-ne numele şi adresa. Că mai întâiavem de discutat cu părinţii, treabă-socoteală, înţelegi.Mă cheamă Mircea Danciu. Pe dumneavoastră?

– Radu Vărzaru.– Iar pe tine, puiuţ?– Nina!– De-acum, Nina Danciu, fată mare.După ce băieţii îşi notară numerele de telefon, mirele

îşi luă jumătatea de mână şi plecă, ea insistând sătreacă, totuşi, pe la policlinică, să-şi ia un concediu me-dical, fiindcă-l cunoaşte pe medic.

– O facem şi p-asta, iubire!Curios, Radu i-a dat peste câteva zile un telefon, să

ştie ce se mai întâmplă cu finii:– Bătrâne, am divorţat fără să vă mai târăsc pe la

primărie şi biserică. Totală nepotrivire de caracter: eaaştepta să plece la filatură, să nu piardă şi schimbul denoapte, eu îmi aşteptam nevasta să se întoarcă de laserviciu, după ce le schimbasem niţeluş între ele, ocro-tindu-mi consoarta de hamalâc. N-a rămas loc de re-grete: fata s-a scuzat că n-a fost fecioară – aşa cum oapreciasem încă din tutungerie –, eu am iertat-o c-aprofitat de bunele mele intenţii şi a rămas ca, atuncicând mai am „chef de aiureală” – expresia ei la plecare,s-o aştept la ieşirea din schimb. Şi-uite aşa: din schim-bare în schimbare, menţinem unealta tare!

Deşi cu firi temperamentale opuse, băieţii se împrie-teniseră, mai ales că Facultatea de Litere şi cea de Ar-hitectură erau vecine, iar berea de la „Dunărea”, dinpreajma Universităţii, le rămăsese cratimă. Mircea ter-minase Institutul Pedagogic de trei ani – denumită înparticular şi Sorbona –, iar acum dădea examene deechivalare, pentru absolvirea a încă doi ani, să poată fiprofesor de liceu. De învăţat nu prea învăţa, ceea ce-lfăcea să se laude cu media de cinci în linie. O singurădată a venit supărat de la un examen.

– Mi-a dat tova de rusă un şase, ’tu-i mama ei deidioată!

– Şi?– Cum şi? Mi-a stricat media. Nu râde, că nu glu-

mesc. Cu ani în urmă, notaţia era între 1 şi 5, nu între 1şi 10. Scripta manent. Cine-şi mai amintea de anii vechiievaluări? Când notele fuseseră înlocuite cândva şi cutrei calificative: „suficient”, „bine” şi „foarte bine”. Ce faceu cu 5,15?

– Stai liniştit! Nu te mai întreabă nici dracu’ cu cemedie ai terminat facultatea, ci doar ce studii ai!

– Dar oi mai avea şi eu olecuţă de mândrie intelec-tuală. Am să rad cu lama sau dau cu „Pic” peste zeci-male şi tot cu 5 rămâne băiatu’. Tot 5 am luat şi lamaterialism dialectic, unde nenorocitul ăla de maso-chist, dacă te vedea mai spălat, te trântea. Cum să

proză


merg eu cu o cămaşă scrobită şi cravată de mătase ve-ritabilă, să vorbesc despre Tezele din aprilie ale sifiliti-cului de Lenin, când calmucul chelios, în loc de venireaprimăverii, scria despre cooperativizarea agriculturii?L-am văzut pe un amărât c-o blană ciobănească, legatăc-o sfoară în jurul gâtului, de nu se zărea sub floacenimic – de n-o fi împrumutat-o şi el pentru ocazia de pri-lej –, ş-am intrat în examen. „Tovarăşe profesor, de în-văţat la ţară e greu; nu din cauza lămpii de gaz, dar caînvăţător bat drumurile toată ziulica, până noaptea târ-ziu, mergând din casă-n casă, să duc lumina partidului.M-au schimbat de la raion de câteva ori – nu de rău, cide bun –, fiindcă împreună c-un lăcătuş de la S.M.T. amfăcut trei colective. Aşa că n-o duc prea bine la teorie,dar esenţa luptei o am în sânge.” Lasă că şi blana puţeaal dracului, să omoare toate gângăniile din încăpere,aşa că mi-a dat un 5 să dispar din faţa lui, fără întrebărisuplimentare.

– Bă Mirciulică! Tu ai stofă de politician. Tocmai bunsă te descurci printre nemernicii de-acum. Eu te ştiu căscriai la Viaţa studenţească şi nu prost. Ce cauţi tu se-cretar de redacţie la Călăuza bibliotecarilor? N-ai vreasă treci la un ziar serios, de tiraj? Aş vorbi cu Drăguşdespre tine.

– Ne cunoaştem, că-ntr-o vreme ambii am mâncatrahat la acelaşi ziar. Numai că n-aş cam vrea să fac po-litică. Mai curând m-ar atrage faptul divers şi rubrica ju-diciară. Una din două. Dacă tot ai o vorbă cu el, luaţi-lpe Tărbacă. E puţin rigid, niţeluş paranoic, are veleităţide scriitor şi pretenţii de gazetar independent. Cântăînsă destul de bine şi are o calitate: e atât de orgolios,încât greu s-ajungă cineva să-l influenţeze în vreun fel,greu de corupt. Se vrea deasupra. În plus, îi place săse considere condei consacrat şi cultivă în jur băieţi ti-neri, unii mai talentaţi decât el, flatat că-i zic „maistre”.Nu-i cu nimic mai rău decât celălalt „maistru”, zis șiBuză Întoarsă, numai că ăsta o suceşte de azi pemâine, joacă tontoroiul în funcţie de starea vremii.

– L-am văzut deja pe Giurcă în lista lui Max. Tărbacă, pe adevăratul său nume Alexandru Giurcă,

nu era un om rău, ci doar „apucat”. Considerat intrus întagma scriitorilor, fiindcă provenea din altă branşă, ovreme fusese ignorat, după cum, la rându-i, îşi ignoraconfraţii grupaţi în jurul unor lideri ca Barbu, Jebeleanu,Macovescu, ejusdem farinae, consideraţi că au o uşădeschisă la stăpânire. Intrat în ieslea alfabetizaţilor, eraatent la ce face el şi prea puţin alţii. Nu crease niciogaură în literatură, dar nici nu scria rău, având meritulcă-şi aliază cititorii în soluţionarea conflictelor sale.Frecventa Casa Scriitorilor – susţinută de putere să-iaibă strânşi la un loc –, fără să se înghesuie la bufetuldin grădină, unde intelighenţia apuca adesea şi rarităţicomerciale: o bucată de caşcaval, pui durdulii şi proas-peţi – nu gen „Fraţii Petreuş, doi la pungă” –, conservecu sardele, bomboane cubaneze sau ţigarete „Arberia”.Curios din fire, se înălţa, totuşi, să vadă peste codiţa de5-6 persoane, „ce s-a băgat”, să ştie dacă merită săfacă un compromis şi să se aşeze la rând. Autoritar şidur, îşi falimentase căsnicia, ajungând la divorţ. Pe copiiîi îndrăgea, obişnuindu-i însă de mici cu bătaia. „Viaţa-iaspră – încerca să se justifice soţiei –, iar odraslele tre-buie să se obişnuiască s-o înfrunte, să nu-i ia pe nepre-gătite!” Până în decembrie ’89, n-avusese legături în

presă. Brusc, precipitarea înnoirilor, dar mai ales potlo-găriile unor „foşti” îi stimulaseră râvna de a intra înscenă. I se părea, pe drept, că izolarea de tumultul eve-nimentelor este o formă de supremă laşitate. „A sta azicu braţele încrucişate şi a lăsa pe şmecheri să taie şisă spânzure – spunea colegilor – te face răspunzătorde falimentul năzuinţelor de libertate. Dacă nu acţionămconcentrat şi dezinteresat, ne vom merita soarta!” Zi-ică n-avea dreptate!

Max Drăguş nu-l cunoştea, dar îi plăcea ce spune.Îl urmărise în paginile Adevărului, moştenitorul vechiiScântei, care începuse să respire lung, de când MiticăPozaru îşi luase mâna după „organul partidului”, avândacum grija exclusivă a celui personal.

– Tinere, te urmăresc cu plăcere. Prin forţa împreju-rărilor doar de curând, întrucât dumneata ai intrat subcupola lui Gutenberg când eu o părăseam, ca apoi sătrec în împărăţia lui Edison. Cu voia domniei tale, m-arinteresa să ştiu cum vezi actualitatea politică, cu o gu-vernare majoritară, dar violent contestată. Întrebarea:stă pe un scaun cu patru picioare, pe trei sau pe-o băn-cuţă susţinută în sfori de un păpuşar?

– Pe leagăn, domnule, dar prins în lanţuri, ca laMoşi, numai că din păcate nu ştiu numele patronului,stăpân şi pe căişorii din jur, că v-aş spune mai mult. Ori-cum, orice prognoză serioasă trebuie să ia în calcul pevecinul din răsărit sau pe unchiul Sam.

– Sau pe amândoi.– Şi asta-i posibil, dar numai în cadrul unui târg, ca

troc.– Scoasă la vot liber, lumea l-a dorit pe Iliescu, într-o

proporţie la care nici el nu se aştepta. Ce te deranjeazăîn acest proces de schimbare de regim? Îi pui la îndo-ială buna-credinţă?

– Nu! Ci capacitatea. Omul e robit vechii ideologiicomuniste şi nu-şi va trăda matca. Made in balşaiaRasia. N-a divorţat niciodată de iluzia egalizării oame-nilor, păstoriţi în legile lui Marx, şi speră să împace doc-trina proletară cu economia de piaţă, printr-operestroikă gorbaciovistă. Ca la comandă, s-au adunatîn jurul lui păduchii de aceeaşi culoare, în cap cu ploş-niţa de Silviu Borcan, spiritus rector, mai bine zis: spiritulrectului. N-au vrut defel să taie coada câineluidintr-odată, ca în Cehia sau Polonia. Miloşi, o secţio-nează centimetru cu centimetru, s-o doară cât maipuţin. Au preluat o ţară fără un sfanţ datorii, stăpână petoate bogăţiile ei, şi-o fac ţăndări, cu ajutorul unor con-tabili din fostul Comitetul de Stat al Planificării şi Minis-terul de Finanţe. Ca inginer hidro, Iliescu înoată înmoarea butoiului cu murături, contând pe vechi tovarăşica Mârlădeanu, Vodcăroiu şi Strâmbăjan. Au cheltuitdouă miliarde, găsite în bancă, şi acum au devenit ne-gustori de second hand, vânzând o întreagă avuţie na-ţională. În spatele acestui paravan, s-au făcut şi se factranzacţii oneroase. Praf în ochii orbilor, a creat iluzia„marii privatizări”, prin trâmbiţata „cuponiadă”, menită,chipurile, să împroprietărească pe mujici cu 30% dinaverea tuturor. Vax albina, crema Gladys!

– Ce să-ţi spun?! Şi asta se datorează Prezidentu-lui?

– Şi lui, că-n loc să facă un pas înapoi, au rămas cumâna pe coliva lui Ceauşescu, să ne ducă pe toţi lagroapă. Ca să se menţină, au înlocuit vechea luptă de

proză


clasă cu false conflicte de interese, între chiriaşi şi pro-prietari, între salariaţi şi pensionari, civili şi militari, mi-neri şi „golani”, medici, profesori, pe deoparte, aviatorişi magistraţi, pe de alta ş.a.m.d. De teama foştilor mo-şieri, de mult rânduiţi pe aleile cimitirelor, au ridicat oclasă de milionari în dolari, pe fondul unei sărăcii pre-dominante.

– Domnule Giurcă, greu de întrevăzut o direcţieideologică din opiniile dumitale, dar, oricum, te plaseziîn opoziţie. Aerul de gazetar independent ce-l respiri ţise potriveşte. Gândeşte-te la un proiect de gazetă decentru-dreapta şi vino să discutăm, O gazetă cu vreo15 redactori permanenţi şi mulţi colaboratori externi, uniişi alţii bine plătiţi.

– Am să mă gândesc la ce spuneţi, domnu’ Drăguş,da’ să ştiţi, în România de azi nu există baricade ideo-logice, decât ca ambalaj comercial. În ţara asta, plinăde umor – cum îi zice Bacovia –, asistăm doar la oaprigă luptă pentru ciolan: cine preia puterea preia pâi-nea şi cuţitul! Partidul unic a rămas în picioare, numaică-i divizat în filiale, botezate însă ceva mai colorat.

Şi vorba se duse, mai ales că, la rându-i, Tărbacăsimţi nevoia să schimbe o părere sau alta cu virtualiişefi de rubrică, de politică internă şi externă, de viaţăculturală, sport şi divertisment, cu reporteri de actuali-tate şi un grafician de marcă, în vederea machetării unuiexemplar-pilot. Şovăia asupra titlului. Dorea să iasă dinconcertul gazetăriei de dimineaţă şi cocheta cu gândulla un ziar de prânz (Voinţa, Cugetul? Fapta?) sau deseară (Ultima oră?). Max Drăguş – rămas căprar pesteun periodic de varietăţi –, îl rugase să nu-i foloseascănumele, să-şi asume în faţa tuturor întreaga responsa-bilitate, urmând ca în viitor să colaboreze îndeaproape.Discuţii se purtau între prieteni şi în jurul patronatului.

– Dragă Radule, n-am zis niciodată că Tărbacăn-are personalitate gazetărească, că nu gândeşte să-nătos. Dar, cum zice argheleanul: „Minche are, da’ nutătă bună”. Politica-i ca fotbalul: joci bine sau prost, pa-sezi cum trebuie sau nu, driblezi ca un titirez sau îţi suflămingea, tragi dintr-o bucată şi dai gol, ori pe lângă bară,te dovedeşti sportiv de performanţă sau ciubotă. Lumeate aplaudă sau te huiduie, dar, plecând din vestiar înlume, rămâi cum te-a făcut mă-ta: om de caracter sauun neisprăvit. Or, amicul nostru e corigent la caracter.De te-ndoieşti, e bine să apleci urechea şi la ce zice ofemeie despre un bărbat. Vorbeşte cu Dana, fată se-rioasă, care la început i-a fost colegă de redacţie, maiapoi subordonată şi, se bănuieşte, fostă tandreţe. Săn-audă de el.

– Nu se iau niciodată referinţe de la foste neveste,foste amante, nici măcar de la cele prezente. Poate vii-toarele ţiitoare să fie mai obiective. Despuiată, Gio-conda nu face două parale, de-o pictezi pe oala denoapte, chiar dacă-ţi zâmbeşte la fel.

– În schimb David, îmbrăcat în aceeaşi mantie şiaşezat la o măsuţă de scris, da. Ştiu de la dânsa că defiecare dată când mergea la el c-un articol, îl citea cuatenţie, îi dădea binecuvântarea, mormăind în barbă:„Şi nu uita că-s divorţat”. La început nu ştia ce l-o fi apu-cat şi, mai ales, de ce nu trebuie să uite. Azi „nu uita”,mâine „nu uita”, până-ntr-o zi când, plecând pe jos dela ziar, s-au oprit la o bancă din Piaţa Victoriei, ca el sădepună o sumă de dolari, într-un cont valutar. Acolo,

tam-nisam, i-a luat buletinul şi a cerut funcţionarei să-itreacă numele, cu drept de retragere a banilor din de-pozit. Nu puţini. Ăsta a fost cearşaful curtezanului, cafata să nu uite de obligaţii. Cum o simţeam dispusă săalunece pe-o coajă de pepene, îi atrăsesem încă di-nainte atenţia că-i licheluţă. Atunci m-a luat de mână şim-a dus la bancă, să-mi dovedească ce nu-mi veneasă cred. Fata s-a legitimat, casiera a verificat şi, stupe-facţie: numele dânsei radiat. Surpriza era că radierease produsese în seara aceleiaşi zile.

– Post factum.– Nu ştiu. N-am primit şi n-am cerut amănunte.Când Radu Vărzaru i-a reprodus ce auzise lui Max

Drăguş, acesta a exclamat:– Achiziţie excelentă pentru un ziar de opoziţie. Dacă

la fel i-ar învârti şi pe pungaşii ăştia de la putere, amgăsit ce ne trebuie. Ce să-ţi spun?! Aur, dom’le! Ră-mâne să găsim şi un gazetar de stânga, capabil să-i fieoponent. Încurcă-i, drace.

Nu trebuia căutat mult. Mai toţi ziariștii de dinaintede ’89 dansaseră în manejul aceluiaşi circ şi, de la unnivel în sus, se cunoşteau între ei. Exceptând tinerelecondeie ce colorau plăcut presa postdecembristă, foştiiredactori făceau eforturi să-şi schimbe cobza cu lăuta,să se descotorosească de maniera prăfuită a vechilorpartituri. Doar goana după senzaţional să-i mai fi scosdin rutina trecutului şi a limbajului de lemn. Excepţiiexistaseră şi înainte, fără îndoială, iar acum schimbareala faţă a presei – inevitabilă prin desfiinţarea cenzurii,le revigorase condeiul. Unul dintre ele era ConstantinStanciu. Scrisul îl avea în sânge, mai mult ca act de le-gitimare civică, din mândria de a exista în afara gloatei,atâta timp cât gândul şi timpul îi permiteau să zburdeliber, fie şi în imaginar. Odraslă a unor modești învățătoride țară, nu putea să nu fie influențat de ideologia vremii,aplecată teoretic pe interesele celor mulţi. Fire răzvră-tită, în adolescenţă nu suportase ușor rigorile şcolii,chiulangeala fiindu-i adesea mai la îndemână. Poateunde, departe de satul natal, își petrecuse anii liceuluila București, stăpân pe sine însuși. Solidar cu tinerii devârsta lui, copii de mahala, ţinuse pasul cu haimanalâ-cul, escapadele la gârlă, la pădure, la saloanele dedans dovedindu-se mai la îndemână. Toate la un loc nui-au umbrit însă nicio clipă bucuria lecturilor. Pasionatde literatură, a urmat Facultatea de Filologie, căminulstudențesc de la Matei Voievod asigurându-i casa șimasa cărora le dusese dorul în anii liceului. O pâine i-afost dat s-o câștige din publicistică, după ce a fost re-marcat de Ion Băieșu, la vremea ceea redactor șef-ad-junct la Scânteia tineretului. După un debut promițătorîn paginile ziarului, acesta i-a încurajat pașii, coman-dându-i o seamă de foiletoane pe temele vieții rurale,prilej de umblet prin țară, cu întrebări și răspunsuri,bune și rele. A înaintat încet şi sigur, uşurinţa de a scrie,dar şi culoarea diferită a cernelii folosite apropiindu-l deochii unor gazetari versaţi. În profesie, a păşit treaptăcu treaptă scara ierarhiei jurnalistice, ca reporter şi re-dactor la ziarul unde a debutat, şef de secţie redacţio-nală, iar mai târziu deţinător al paginii culturale la opublicație de partid. Pe parcursul anilor, nu avusese oviaţă tihnită, promovat şi buşit în egală măsură, febrili-tate ce nu putea să nu-i marcheze gândurile, mai alescă se ridicase prin merite personale şi, brusc, aruncat

proză


la grămadă. Gimnastica aceasta de sus- jos nu-i stricasedefel, modelându-i musculatura din jurul coloanei ver-tebrale, în avantajul verticalității sale, dar şi capacitățiide a se mlădia la nevoie. Obligat să trăiască în mediipolitice cu mulţi mediocri deasupra, se învăţase să-i în-vârtă cu folos, scriindu-le cuvântări, articole, rapoartede activitate, cultivând relaţii cordiale soldate cu accesla o maşină de serviciu sau la un apartament modest.Capacitatea de a se „descurca” unde şi cu cine se cu-vine îi jucase şi feste. La început, plasat într-un mediugazetăresc preponderent evreiesc, s-a mulţumit ca înautobiografii să-și menționeze părinţii de modestă con-diţie socială, amintindu-şi selectiv şi de bunici. Cu opor-tunitate, a uitat de cei paterni, mai cu stare, deși averease învârtea în jurul unei cârciumi sătești, de unde și ne-fericita etichetare de cârciumar-chiabur. La o zdrunci-nătură mai puternică a lumii gazetăreşti, când oasteapartidului din presă se cerea restructurată pe criteriinaționale și sociale, a fost luat în colimator și scuturataiurea, de data asta pe principiul neaoş: fie şi un lupmâncat de oaie. Cum între timp se remarcase și ca unbun cronicar literar, a fost tolerat mai departe ca„tovarăș de drum”.

Nu este exclus ca Max Drăguş să fi ştiut toate aces-tea, fiindcă intră direct în subiect:

– Nu ne-am văzut de douăzeci de ani, amice.– Ne revedem iarăşi călare, ca-n romanul lui Dumas.– Nu în slujba aceleiaşi regine, că te regăsesc pe

aceleaşi baricade comuniste.– Zi-le socialiste, că sună mai corect. – Ce să-ţi spun?! Oricum, sună desuet, fără rezo-

nanţă actuală.– Aparent şi creştinismul e desuet şi, uite, rezistă şi

după 2 000 de ani. Nimic nou sub soare.– Nou e că majoritatea confraţilor de breaslă au gli-

sat în alte direcţii.– Trădarea socialismului nu implică şi lichidarea lui.

Crezi că-n prezent cameleonismul politicienilor le facecinste? N-au idei, ci doar interese. Ieri comunişti, azi ţă-rănişti, mâine liberali şi poimâine Dumnezeu ştie cumse vor mai numi. Bani să iasă.

– Nu-ţi înţeleg frustrarea, mai ales că scrii într-unpeş. Ce să-ţi spun?! Nici la deal, nici la vale. Cu cete-ai ales de pe urma fostului regim?

– Cu un infarct! Numai că eu nu confund păcateleunui dictator deraiat de bătrâneţe şi de-o nevastă des-creierată cu falimentul credinţelor dintâi. „Eu rămânce-am fost, romantic!”

– Romantici am fost toţi la tinereţe, Costică, pânăne-am dat cu debla de zid. Ia să fi apucat şi tu niscaizile de pârnaie.

– La pension au ajuns doar nătângii. Nu-ţi convenearegimul – în fond nici mie, datorită suprimării unor drep-turi elementare – nu protestai fără nicio perspectivă, cite duceai cu izmenele în proţap în faţa ambasadeloramericane şi engleze, înjurându-i pe Roosevelt şi Chur-chill, care te-au vândut lui Stalin. Te-ai fi ales cu douăbastoane că ai deranjat liniştea publică. Atât și nimicmai mult!

– De fapt ce aperi?– Multe de spus, numai că acum nu apărarea mă in-

teresează, ci atacul. Nu fac imprudenţa să mă disculp.Ci încerc să lovesc în hoţii şi bandiţii care jefuiesc ţara

ca-n codru, împingând-o în râpă. Cu lozinca „şanseegale fiecărui individ” polarizează bogăţia şi sărăcia îndefavoarea majorităţii. Uşor e să distrugi tot ce s-acreat, fără să pui nimic în loc, decât vorbe. Da, vorbe!Cu atât s-au ales românii: libertatea de a vorbi. Ai răb-dare, că nicio faptă bună nu rămâne nepedepsită; vaveni şi ziua când luxul de a spune ce crezi va deranjaşi va fi dus îndărătul gratiilor.

– Spune-mi trei lucruri pentru care merită să te lupţi.– Trist! Corect spus: de a recupera trei drepturi pier-

dute dintr-o listă interminabilă: Unu: dreptul la învăţă-tură, nu înscris formal în Constituţie, ci oglindit înprocentajul cursanţilor şi absolvenţilor noştri, clasificaţipe pături sociale. Ai mai văzut azi copii de ţărani şi mun-citori pe băncile universităţilor? Învăţământul este astfelcroit încât nimeni nu pleacă de la şcoală cu lecţia învă-ţată; până când şi olimpicii simt nevoia meditaţiilor. Deunde analfabetismul fusese eradicat – de altfel ca şi tu-berculoza, sora lui bună – , astăzi merg cot la cot înge-mănate. Doi: locuri de muncă, pâine asigurată omuluide rând, nu şomaj şi racordarea preţurilor la piaţa mon-dială, fără să se ţină seama de cuantumul lefurilor noas-tre şi din afară; condiţii sanitare gratuite, asigurateîndeosebi copiilor şi bătrânilor, categorii dezavantajate.Trei: justiţie adevărată, care, fără părtinire de partid, săstârpească hoţia, jaful, prăduiala bandiţilor care s-audistribuit în administraţia ţării făcând praf şi pulbere dintot ce ne aparţinea de drept. Se spune că statul a fostși e prost administrator. O fi așa, dar nu şi cei puşi să-ladministreze. Ş-apoi, cu ce s-au ales românii după cestatul a ieşit din competiţie? Cu o debandadă generali-zată, împinsă până la distrugerea economiei naţionale.S-ar putea să fie altfel? Eu zic că da. Fără să fiu un fanal Chinei, nu pot să nu văd că de când au schimbat tac-tica şi strategia economică, lucrurile merg pe roate.Numai că la ei poţi să fii şi ministru: te-au prins furând?Primeşti un glonţ în cap, iar familia trebuie să-l şi plă-tească. Or, la noi, o ladă de cartuşe n-ar ajunge pentrua face dreptate. Am ajuns ca mulţi amărâţi să-şi ia zilele,pentru a pune capăt suferinţelor. Mai vrei argumente?

– Ce să-ţi spun?! Vreau să ştiu altceva: dacă eşti dis-pus să preiei redacţia unui ziar independent, nu progu-vernamental, ci de sorginte socialistă?!

– Auzisem în secret, dimpotrivă, că te-ar interesadreapta, că ai cocheta cu Tărbacă.

– Lasă-l pe Giurcă-n pace. Poţi să-l iei chiar şi-n tăr-bacă, dacă vrei să-i ţii companie publicistică. Fiecare cuale lui. Nu l-am contrazis şi nu te contrazic. Nu existăadevăr absolut. Toţi au dreptate şi, paradoxal, niciunul.

– Iar tu ce crezi?– Ce să mai cred la vârsta mea, după ce-am prins

câțiva ani frumoşi în democraţia interbelică, urmați dedictatura carlistă, legionară, antonesciană, proletară,bașca detenţia? De-ar fi doar astea, ce să-ți spun?!Numai că mi-a fost dat să văd şi cum trăieşte lumea pealte meleaguri, cu bune şi rele, oricum, normal. Greu depus banii pe o singură carte. Aşa că devin prudent şispun: între două, nu te plouă. Mă folosesc de ambelemâini, chiar dacă dreapta se potrivește deopotrivă la în-chinat sau când te ștergi la fund.

Cap. VI din „Arta de a fi păgubaş”, vol. IV,„Bordel nou cu şteoarfe vechi”.

proză


Mamaia de a provocat greaţă, Mai lasă-ne-n pace,femeie, a mai fost o dată şi încă o dată chemată la Par-chetul Suprem. Nici a doua oară n-a vrut să pună mânape pix, Nu semnez nimic, se leagă de o babă că ce amdat, nişte ouă? N-am dat nimic. O televiziune privată i-aluat un interviu în iia cu aţă roşie, pentru că era, în fustaneagră, la fel de dreaptă şi cu vocea neîngropată pânăla a treia chemare a Parchetului. Mai dreaptă când aupus-o sub urmărire.

– Şi acum, mergeţi înainte, doamnă Măriuţă Co-ciorvă?

– Ce pot să fac? Sunt cu gândurile mele, atâta. – Ce v-au spus?– Am spus io. Dacă nu se schimbă în ţara asta nu

numai capu’, şi ultima mătură, nu ieşim deasupra.Ochii femeii vorbeau şi cu alte cuvinte, care explicau

celelalte cuvinte, nespuse, şi s-a văzut cum trăsăturileei trec pe feţele celor din platou şi mai departe. Fiecares-a oprit înăuntrul lui, uimit de privirea cea mare într-ofaţă de copil, care nu înţelegea ce anume voiau procu-rorii de la ea. Era ca şi cum l-ar fi văzut pe dracu’, Teuiţi la ei, nu ştii ce gândesc. În faţa microfonului, invitatulpermanent din platou, Zale Brad, care avea el însuşităria Măriuţei Cociorvă pe chip, a spus cu vorbele lui:

– Procurorii trebuie să facă parte din puterea jude-cătorească. Dacă îi lăsăm fiii ploii mâine o să ţipaţipresa că v-a omorât.

– Şi nu le face nimeni nimic, se repezi din tăcereasa celălalt invitat, un ong-ist cunoscut.

Moderatorul, înainte de a respira Zale:– Cu cine, domnule Lucian? – Cu oameni, cel puţin profesionişti, pricepuţi în ad-

ministrarea treburilor ţării şi nu în atingerea propriilor in-terese, care sunt, dar stau ascunşi căci le e frică deservicii, de propaganda cloacei. Sunt şapte. Şi, să ştiţi,procurorii nu sunt magistraţi.

– Dar ce sunt? Ia microfonul, neinvitat, Brad Zale:– Să clarificăm ce face acest impostor, sprijinit de in-

stituţii forte şi de cumătra Lia, ilegal. Cu circăraia lui numai avem nimic de zis sau de aşteptat decât participa-rea la ciolan a găştii de paraşutişti, şi în guvernul Pîtea.Are dreptate doamna Cociorvă, trebuie început de jos.

Din partea cealaltă a platoului ceru drept la replicăun reprezentant al puterii centrale. Domnul Palaghia

vorbi în cămaşa lui curată, împărţindu-şi umbra cu adomnului Zale din faţă:

– Ăştia ca dumneata sunteţi probabil mii de foşti mi-liţieni sau tractorişti slobozi la gură. Vedeţi că minciuna,dacă e adevărată, e în van. Vă dau un sfat prietenesc,nu de alta, dar din când în când mai vorbim omeneşte.Gândeşte-te, e un sfat prietenesc, bun...

Zale se îndreptă spre moderator:– Nu am venit în platou să suport obrăznicia ăstuia.– Vă rog, spuse moderatorul, câteva minute de pu-

blicitate, domnilor!

Loviturile ca de ciocan ale invitaţilor de la televiziu-nea privată creşteau audienţa şi atunci serviciile şi-auinfiltrat mai mulţi agenţi în trusturile de presă. Pentru si-guranţă naţională.

– O să facem totul ca la carte, domnule preşedinte,i-a transmis pe firul scurt şeful de la telefonia cu bugetdublu.

– Să văd mai întâi mişcarea!– Sigur, domnule. La ordinu’ dumneavoastră, dom-

nule preşedinte!

Zale, însă, era sigur că Moroiu înjurase la telefon,Futu-ţi gradele mă-tii care ţi-am dat şi anu’ ăsta o steaşi scutire de impozit pe viaţă, dacă o să mai fim şi după!Intoxicare, a zis la prima emisiune ca invitat din oficiuZale, Manipulare! Nu e vorba de... ţi-ar dreacu’ de sol-dăţoi proşti, dar moderatorul iar a cerut publicitate şimulţi au schimbat canalul. Ratingul nu mai era ca îna-inte.

Doar accidentul din iadul alb, cu doi morţi, copilotulşi medicii care urmau să facă un transplant urgent, sal-vaţi în ultima clipă de moţi, a dat o pompă de aer tele-viziunii invitatului Zale. Ei au fost cei care au transmisştiri despre accidentul aviatic, începând cu orele 15, 00,în auzul fără auz al autorităţilor. Că s-au dus la faţa lo-cului, în munţi, echipe de la toate instituţiile, şi voluntariprofesionişti, şi Smurdul, nu era suficient, datorită len-torii cu care mergeau în cruciş şi curmeziş. Lipsea uncentru de comandă, cu tot ordinul existent la nivel deguvern, şi fiecare grup o lua câţiva kilometri într-o parte,la scurt timp în cealaltă, derutat de veştile sau localiză-rile contradictorii, şi asta nu doar la poalele Apusenilor,ci chiar în televizor, la servicii, la minister. Noroc că o

Viorica Răduţă

39. ALTE GLASURI, ALTE CHEMĂRI

proză


femeie din comuna Horea Sat rămăsese cu ochii lamunţi din cauza frigului şi bărbatul ei nu era acasă, nuera acasă, cum nu a fost niciun moţ până pe la 18,00.Se înnoptase şi nu mai venea, şi frigul stătea la fereas-tră şi în curte, stătea şi pe munte, stătea şi sub zăpadă,stătea şi în aer şi trebuia, Maica Domnului şi Isuse Hris-toase Dumnezeule, să facă ceva, măi omule, e un avionîn munte, s-a spus la televizor. Abia sosit, Todirică s-adus fără să mai mănânce în ghetele deja ude la vecinşi vecinul, care era primar, a chemat satul şi tot Horeade parte bărbătească a urcat în gheaţa lui Todirică pânăpe vârful muntelui fiindcă aflaseră, de la doctorul cu te-lefon la locul accidentului, că era zăpada de doi metrişi doi metri de viscol nu puteau fi decât printre brazii depe platou, la vreo zece de kilometri, pe care i-au făcutcu lanternele prin viscol, mai mult cu voinţa. Ea mergeaînainte, altfel cum să treci muntele prin săgeţile din talpăşi bătăile inimii, care ajunseseră gânduri. Dacă nu ajun-gem la timp? De câteva ori un versant s-a întors pe cea-laltă parte, dar Horea Sat, cu primii trei oameni, aîmpins muntele cu îngerii lor şi aşa au intrat în pădure,căutând cerul de pe platou. În faţa întunericului şi-audesfăcut nasturii de la scurtă, să fie mai uşori la mers,şi înainte nu a fost trupul, strâns în menghine de brad,a fost tot întunericul, dar luminat de un vârf de munte,care nu era altceva decât locul. Locul accidentului îichema, altfel nu aveau cum pătrunde prin gheaţa şi um-brele ţepoase, prin negura ca o haină groasă, prin pro-priul lor mers care, parcă, o lua înapoi. Primul sătean aştiut că e aproape de poiană când nu el, un sunet s-aproptit în băţul de corn şi a strigat de acolo, dar nu eraecoul lui, nu era încă. Doar vârful de munte s-a oprit şiasta a auzit mai bine, a lăsat gheaţa din picioare şi afăcut în ciorapii de lână câţiva metri prin zăpada de 2metri când un ţipăt de om l-a ajuns şi lanterna s-a miş-cat singură. A strigat la rândul lui, dar ecoul stătea spân-zurat de brad când iarăşi strigătul cuiva s-a trezit singurprintre trunchiuri. Şi ecoul a fost deodată trei oameni vii,coborând deja spre platou, apoi copilotul, patru medicicare aşteptau moartea, aşa de aproape de respiraţia lorîncât îi unise în acelaşi gând, în cele din urmă pilotul şirezidenta. Doar că doctorul cu telefonul la 112 şi la ce-lelalte instituţii ale statului de drept a simţit în geaca luigroasă, ce noroc să vină la aeroport pe motocicletă, asimţit şi în glezne moartea pilotului şi a rezidentei. A stri-gat dinăuntru şi a strigat de afară şi atunci o adiere i-afost aproape şi n-a mai simţit nimic. Stătea ca un copacla pământ când moţii au ajuns printre fiare şi oameni.Pe doctor l-a ridicat în îmbrăţişarea lui unul Todirică.Doctorul avea să întoarcă darul munţilor, după un an,tot prin Todirică, în propriile braţe, care nu ţineau omul,ţineau muntele, ridicat la cer. Dar în noaptea acciden-tului nu a mai fost nimic de făcut cu pilotul care avea săspună după moarte, dar cine să audă decât Baba Van-cea, că furtuna de zăpadă zvârcolea brazii şi zvârcoleaaerul şi zvârcolea pământul când a reuşit să-l coboare

ca să poată ateriza fără un şoc prea mare, dar nu aşade liniştit încât să nu-şi vadă coşmarul, trupul şi cabinaîmprăştiate şi ţepuşele de ger cu geamuri în ele. A reuşitsă dea un singur telefon, înainte să-şi audă vocea stră-ină din măruntaiele lui. Şi a mai trăit o jumătate de orăfără să vadă umbrele din jur sau desenele care eraubrazi, dar puteau fi lupi, dacă gerul nu i-ar fi ţinut şi peei departe de vârful muntelui, unde nu era viaţă în lacri-mile de 24 de ani de pe faţa rezidentei, ci gheaţă curatăca noaptea. Apoi, şi respirația fetei era tot agonie, mânaatârna lângă medicul care o resuscitase mereu, dardupă două ore l-a cuprins şi pe el somnul şi era unnoroc că nu murea deşi timpul se oprise în brazii din jur.Sau din el? Aşa, a spus medicul mai târziu, am avut unrăgaz de meditaţie, dar ne omora frigul. Nu mai plecadin noi.

Când muntenii s-au aplecat peste umbrele îngheţatedin platou, pulsul era mai bun la medici, nu şi la copilotulcu un picior aproape ceva mai departe. Doi moţi au luatfata pe braţe fiindcă sufletul ei abia dacă mai era înăun-tru. Până la maşina Smurd, la câţiva kilometri mai jos, is-a lipit, însă, una dintre lacrimi, pe obraz. Lacrimile nus-au văzut la televizor, s-au văzut pe feţele celor din jur,care n-au mai aşteptat să confirme specialiştii moarteadin cauza hipotermiei, au privit-o ei încă o dată. Oricum,cei trimişi la faţa locului au reuşit să urce până acolo cuo maşină de teren, au filmat şi au zis că nu răspund derămăşiţe, nici de mortul dintre fiare. De metal. Şi atuncitot Horea Sat a păzit noaptea care nu se mai terminafiindcă nu era lumină decât pe feţele sătenilor. Când s-aluminat de ziuă tot ei au scos cu funii restul avionului,rămas fără om înăuntru, după ce o echipă Smurd reu-şise, în sfârşit, să-l ridice din iadul alb, pătat de sângeşi carne chiar şi acum, în primele raze de soare. Maijos, moţii trăgeau şi de drum ca să poată coborî avionulîn sat pe o sabie ascuţită de munte. Moţii noştri!

Impresionat, dar cu întunericul de aseară în el, ZaleBrad s-a dus la birou şi a scris, cum o mai făcuse cualte subiecte la Guvern şi Parchet, o scurtă sesizarecătre preşedinte:

Preşedintelui României, domnului Aurelian MoroiuDomnule Preşedinte, vă solicităm să introduceţi de

urgenţă pe ordinea de zi a Comisiei de Siguranţă Na-ţională măsuri privind managementul obligatoriu la sta-rea de urgenţă, survenită în cazul accidentelor deaviaţie civilă, în speţă a celui din Munţii Apuseni, co-muna Horea Sat. Nu mai există rușine în această ţarădacă toţi consilierii dumneavoastră au manifestat dis-preţ şi desconsiderare faţă de comuna Horea Sat şi me-dicii salvatori numai ca să lovească în păcălici şiguvernul lor. La suflet faceţi parte din tablou, iar stofa ede Machiavelli. Eu, în locul morţilor, i-aş da în judecatăpe consilieri dacă domnia voastră nu vreţi să-i demiteţi,cum aţi şi afirmat de la prezidiu, cu steagul în spate.

proză


Adevărat, lipsa coordonării la nivel guvernamental, adezinformării, proastei gestionări a unei situaţii de sigu-ranţă naţională din partea guvernului şi serviciilor a dusla demobilizarea forţelor de intervenţie. Dacă sătenii dinHorea Sat nu s-ar fi mobilizat pe asemenea urgie devreme nimeni nu scăpa cu viaţă din iad.

Domnule Preşedinte, solicităm să vă îndepliniţi sar-cinile constituţionale şi să introduceţi pe ordinea de zi,la şedinţa Comisiei, această situaţie, deşi se vede că,după ce aţi tăcut două zile, porniţi prin slugile voastre ocampanie de dezinformare şi manipulare în media, caree vizibil de partea voastră, lucru inacceptabil pentru de-mocraţie. Mai aveţi şi tupeul să vă adresaţi românilormiercuri seara că pilotul şi rezidenta ar fi fost salvaţidacă exista coordonare şi comandă la interne şi trans-porturi, dar cu toţi cei din jur, aleşi după chipul şi ase-mănarea voastră, aveaţi sarcini clare în situaţii deurgenţă. V-aţi bucurat pe seama morţii celor doi să loviţiîn guvernul şi aşa slăbit, aţi cerut demisia premierului,miniştrilor, nu şi a omului vostru. Doi miniştri au fost de-mişi, dar motivul real nu era cererea dumneavoastră.Ziariştii au aflat ceva încă de marţi, dar au confundat in-stituţiile şi serviciul de telefonie râdea cu râsul vostru.

De ce nu puneţi în discuţie la Comisie instituţiile res-ponsabile în acest caz şi nu numai? L-aţi adus şi peomul numit de dumneavoastră la servicii să mintă ţara,care e a voastră şi a guvernului deopotrivă. Câteodatăpăreţi a fi om, juraţi pe Constituţie şi pe familie, dar căl-caţi în picioare totul, aveţi la picioare slugi şi coridoareîntregi de dosare, oameni cheie în funcţii cheie, cu cre-ier şi simţuri numai pentru voi, în timp ce miniştri şi ceicare trebuiau să se ocupe de coordonarea situaţiei decriză mâncau şi beau, beau şi mâncau, urmărind haosulla tv. Consilierul vostru, vă atrag atenţia deosebit de res-pectuos că a zis, cu o nepermisă permisie, vorbe carenu se zic despre accident. De aceea, grijuliu, îi reco-mand Secția psihiatrie de la Spitalul Nouă Fraţi Pătaţi.Nu îmi permit să insult grav administraţia prezidenţială,repet, dar libertatea şi drepturile să le apăraţi nu pentruvoi, criminalii şi avortonii, ca şi cei din Parlamentul lărgitla balcon, ci pentru poporul minţit şi hăcuit de servicii şitaxe la stat. Ştim că bătălia se dă pe subsolul României,dar de câte ori vin alegerile plouă cu daruri din toatepărţile de nici scutul anti-racheta şi zidul chinezesc nute mai apără. Suntem furaţi şi la inundaţii, nu numai încampanie de voturi, chit că vine sfârşitul, oricum. Câtde bolnavi trebuie să fiţi, cum v-a desfigurat ura faţă depoporul care v-a ales preşedinte şi v-a suspendat fărăsă vă suspende fiindcă v-aţi ridicat din moarte cu Sa-tana în suflet! Nu a fost aici niciun atac, a fost exprima-rea unei opinii personale, împărtășită de majoritateapopulaţiei. Există oameni care creează reflexecondiționate, așa cum aţi creat reflexul multora din apro-pierea voastră. Mor instinctiv de frică. Am văzut astapână și la babele din fața televizorului. Aţi târât poporulîn morminte, a căror existenţă părea imposibilă cu câ-

ţiva ani în urmă, recoltaţi indivizi de la organe şi pe urmăfolosiţi minciuna ca ingredient la orele serii, în direct.Până v-aţi făcut insuportabil de privit. Ne daţi rara oca-zie să vedem cum arată ipocrizia în stare pură, să văierte Dumnezeu că noi nu mai reuşim!

Domnule Preşedinte, eu atât am de zis, cel mai im-portant este să nu-ţi pierzi niciodată speranţa că maisalvăm ceva din capitalismul ăsta de cumetrie. În spe-ranţa că ar exista ruşine pe undeva pe-acolo prin capulvostru. Vă transmit toată nemulţumirea din partea celorcare nu au acces la tratamente pentru că spitalele dinapropiere s-au închis, din partea bugetarilor şi pensio-narilor. De ce nu sunt ascultaţi? Am auzit că o să văfugă şi ochiul celălalt. Mai aveţi o lună de linişte şi vineurgia. Ce veţi face dacă acest scenariu, pe care îl iaudestui în consideraţie, se va adeveri? Şi aşa se spunecă pregătiţi moartea să poarte rochie de voal. O s-oomorâţi şi pe ea?

Cu respect pentru funcţie, însă, vă rugăm să con-vocaţi de urgenţă o şedinţă a Comisiei de Siguranţă Na-ţională şi să luaţi măsuri contra întregului grupinfracţional în frunte cu domnia voastră.

Brad ZaleDomnului Preşedinte al României,

Aurelian Moroiu

Fragment din romanul în pregătireVremea moroiului.


proză


– Mişcă-te mai repede, aiuritule, nu vezi că soarelecade peste deal şi încă n-am plecat?

Băiatul se străduia din toate puterile să prindă-nsmocuri groase iarba înaltă crescută buiac printre po-puşoii aflaţi înaintea datului în spic. Secera muşca flă-mândă firele fragede, dar mănunchiul era mic şi sporullent.

– Ce-ai cu mine, frate? Uite…De sub zimţii secerii zvâcni o şopârlă pământie. Vâr-

ful cozii se zvârcolea încă între firele verzi din mâna bă-iatului, care, speriat, aruncă cât acolo şi secera şimohorul. Dând paşi mărunţi şi necontrolaţi îndărăt, căzupeste grămada de mohor tăiat. Privea consternat miş-carea spasmodică, asumându-şi vina de a fi retezatcoada subţiratică şi pământie a şopârlei, despre care,ştia de la mama lui, nu făcea rău şi era aducătoare denoroc.

Asistase de mai multe ori la un fel de jocuri copilă-reşti ritualice, făcute de ceata de băieţi din Valea Macu-lui. Copilandrii arătau o cruzime nejustificată sau, cineştie, poate să fi fost împinşi de curiozitate, de neştiinţajocului sadic ori de niscaiva reminiscenţe ereditare alestării de sălbăticie. Uneori, copii sunt cu mult mai sadicidecât adulţii. Îl îngrozea disecţia haotică cu tăişuri rugi-nite, experimentată pe puii de mâţă ori pe ţâncii, căţeiicare încă nu-şi deschiseseră ochii, azvârliţi de oameniîn fundul râpei de sub streaşina viei. O dată, într-o pri-măvară, Tin Mutu prinsese sub talpa bocancului scâlciatcapul unui şarpe năucit de o brutală trezire din hiber-nare. Băieţandrul, după apusul soarelui, când se ştia căîşi dau duhul muribunzii, i-a întors pielea pe dos şi a îm-brăcat un băţ cu care le speria pe fete, mai ales. Ţipauprin somn copiii, prinşi în coşmaruri cu şerpi. Noroc detatăl Silvicăi, nea Tache, care i l-a luat prin vicleşug,adică lăudându-i fapta, şi l-a bătut cu băţul albăstruipână când acesta s-a rupt. Când, la şcoală, doamna dezoologie le-a cerut să aducă broaşte pentru disecţie,Onu a lipsit vreo două zile de la cursuri, maică-sa ne-dumerindu-se de ce s-o fi îngălbenind copilul şi-i tot vinesă verse, când aude de mersul la şcoală.

Salturile spasmodice ale cozii de şopârlă agitau firi-şoarele ierbii, în timp ce băiatul o privea nemişcat. „Şicoada peştilor se mai zbate încă după ce capul e des-prins de restul corpului”, îşi zise oarecum împăcat,amintindu-şi de ţipetele scurte ale mamei, când pregă-tea peştele pentru frigare. Rămăsese pe gânduri şi pri-

vea absent cum pe lujerul popuşoiului furnicile nu con-teneau să urce, să coboare. „Ce-or fi căutând? Ia să lefac eu o scăriţă”… Şi meşteşugi de îndată o împletiturăstrâmbă din fire verzi care le scurta calea nestătătoare-lor.

– Hai odată, măi Onuţ! Pe unde dormi? – auzi glasulasprit al fratelui.

– Aici. Vin acum, răspunse cu glasul topit devinovăţie şi prinse cu semicercul de fier un braţ demohor mult mai mare decât ar fi putut căra la căruţă.

Ieşi la drum. Marcu îl aducea pe Gălbenuş să-l în-juge înspre hăis, în timp ce Floreana îl urma cu lanţultârâş, pironindu-şi copitele mari în praful drumului. Bla-jine, vitele mai aruncau din cap, legănându-şi coarnele,pentru a se apăra de sumedenia de musculiţe ce le su-praveghea de deasupra, dar gâzele nu se sfiau să intreîn coada ochilor lăcrămoşi.

– Ho, boaită, că nu-ţi fac nimic. Ce ai?Marcu ridică jugul şi potrivi gâtul subţire al viţelului

Gălbenuş în cadru, închizându-l cu resteul. Tocmai oadusese şi pe Floreana în partea dreaptă a tânjalei,când băiatul ieşi cu mormanul de iarbă de după care ise vedea într-o parte creştetul bălai. Iarba mustoasăatârna greu şi din braţe scăpa fire, lăsând dâră verdepe marginea drumului.

– Trebuia să iei de două ori, că-ţi rupi şalele…Da, asta trebuia, dar o frică spontană îl făcu pe Onu

să ia mohor cât îi cuprindeau braţele şi să plece mai re-pede de la locul faptei sale nevinovate. Marcu îi luă bra-ţul de iarbă şi-l azvârli în coşul căruţei burduşit cu iarbă.

– Urcă-n faţă, aici, lângă mine. Tu conduci căruţa.– Mi-e sete…Ulciorul rămăsese aproape gol, dar câteva gâlgâituri

ca să-şi potolească senzaţia de uscăciune tot găsi. Pelângă şira spinării simţea cum îl furnică firişoare de su-doare. De căldură, de frică, de înăbuşeala verde? Nuştia să spună de ce. Găsi ouăle fierte şi o bucată de mă-măligă, puse de mama Ioana dis-de-dimineaţă. Aruncămămăliga peste coama popuşoilor să fie hrană furnicilorori, poate, şopârlei.

– Să-ţi fie! Na!Luă ouăle şi trecu în faţa căruţei. Mângâie fruntea

lui Gălbenuş, între mugurii cornoşi, unde-i atârna ca unmoţ de curcan un canaf ce fusese odată roşu, să nu-ldeoache careva. Îi prinse botul şi-i vârî oul printre dinţi.Trecu apoi în partea cealaltă a jugului. Acelaşi gest de

Lina Codreanu

URCUŞUL DIN CĂDERE(fragment)

proză


alintare pe lângă canaful multicolor. Vaca aproape căaştepta scărpinatul şi bunătatea de ou.

– Gata! Ţi-ai făcut damblaua. De-ar şti mama, cebătaie ai mânca…

– Tu n-o să-i spui, eu nu… Doar n-or să mă dea degol Floreana şi viţelul, zise râzând Onu, care, după câtera de firav, se-nţelege că nu se omora cu de-ale mân-cării. Aşa că…

– Hai sus, în faţă, pe şezătoare!– Mi-e sete…Cu pântecele rotunde de sătule, vitele călcau apă-

sat, fără ca în ţărâna drumului să rămână urmele graseale copitelor. Doar nişte adâncituri alungite se puteadesluşi încălecate de liniile roţilor după valul greoi depraf ridicat până la butucul roţilor. Cotind pe sub margi-nea pădurii, drumul fie era bătătorit de umblătură, fiezgrunţuros. Roţile ar fi vrut să ţipe, dar se rostogoleaumuncite, mişcând când în sus, când în părţi coşul căru-ţei cu iarbă.

Marcu începu să fluiere o melodie duioasă pe careo alterna îngânat cu „Pelinaş, pelin amar, măi!”, doar re-frenul, căci versurile nu le ştia. Animalele ştiau drumulspre casă. Fluierând de zor, flăcăul s-a lăsat pe spate,tolănit pe grămada de iarbă. În dreptul izvorului, vitele,lingându-şi nările de sete, au cârmit carul spre teicascobită-n trunchi de tei şi prinsă meşteşugit în chingimetalice.

– Am ajuns la izvor?– Da, nene.– Hai să luăm apă proaspătă pentru acasă. Iau bota,

tu răspunzi de urcior. Au adăpat animalele. Au băut şiei apă proaspătă şi s-au stropit băieţeşte, în şagă.

– Da’ tu ce ai, frăţioare? Parcă nu ţi-s boii acasă…– Păi, nu-s, replică glumind mezinul. Nu vezi că-s pe

drum? N-am nimic… – Ei, nu te cred. Mie-mi spui? Ce-ai păţit?– Păi, se codi Onu, am tăiat cu secera coada unei

şopârle. – Ha-ha-ha! Şi ce dacă? Îi creşte la loc, nu fi supărat,

izbucni Marcu, în timp ce băiatul îl privea cu ochii măriţi.– Chiar?– Chiar! Ai văzut tu şopârlă bearcă?Porniră carul rotofei de iarbă. Oarecum împăcat,

Onu se lăsă şi el cu spatele pe iarba răcoroasă, alăturide frate, încercând să-l imite. Ştia să şuiere în mai multefeluri: cu degetele mari, cu cele mici, cu arătătorul şi ine-larul, cu toate încercase şi izbutise. Şi cu ghinda aşe-zată strâns între degete putea. Doar o deschizăturăsubţire, un suflu puternic şi gata. Putea fi auzit, hăt! de-parte, până-n vale, până-n mijlocul pădurii... Însă nureuşea să-şi modeleze buzele pentru trilurile aceleacomplicate.

– Fiu-fiu-fi! Fiu-fiu-fi! Un fluid neînţeles primea dinspre Marcu, încât se

simţea egalul lui. Carul a cârmit spre stânga. Priveaupetele de nori printre gene. După zdrumicăturile roţilorpeste praf, nisip şi pietriş, înţeleseră că, dacă vitele s-auoprit, stau cu coarnele în faţa porţii.

– Ia, sări şi deschide poarta mare!Mai mare cu aproape doisprezece ani, Marcu era

fratele dinspre mamă, cu care Ioana venise dintru înce-put în noua familie, de când se măritase cu Tănase alui Romila. Tatăl natural, Gheorghe al dulgherului, n-avrut să-l recunoască, deşi feciorul îi semăna leit. Chiarşi aluniţa alungită de sub urechea dreaptă era întocmai.În ciuda familiei tatălui, care s-a solidarizat cu Gheor-ghe, mătuşa Derbina a recunoscut băiatul de nepot şi-ldăruise prin ani cu câteva jucării, hăinuţe, dulciuri. Dupăce Ioana s-a măritat, n-a mai îndrăznit s-o zgândăre cuvreo amintire, dar Marcu ştia că are uşa primitoare şi omai vizita din când în când pe mătuşa Derbina.

– Gheorghe-n picioare! Mare păcat! – spunea şoptitîn colţul baticului, observând asemănările izbitoare, maiales când îl vedea cum calcă şi cum zâmbeşte cu ochii.

Deunăzi îl luase şi pe Onu. În curtea mătuşii, băiatula rămas cu ochii zgâiţi la nişte raţe leşeşti care se totchinuiau să măcăie, dar nu scoteau decât un fâşâit dingâtlejul lor. „Aşa oi fi fluierând şi eu”.

– Doctor de raţe ai să te faci, frăţioare, îl sâcâiMarcu, repetând premoniţia că se va face doctor, darschimbând denumirea profesiei de fiecare dată cândcopilul stătea uitat în faţa vreunei vietăţi: „doctor” de cai,de câini, de iepuri, de curcani etc.

– Ei, şi? – nu se lăsă mai prejos mezinul.Când a terminat cele opt clase, pe Marcu părinţii lau

dat la liceu, dar neavând o medie de concurenţă, l-auînscris la şcoală profesională de trei ani în specialitateamecanic agricol.

–Tractorist cu diplomă, ce mai…, îl lăudau bătrâniişi îl şfichiuiau puiandrii care, credeau ei, că vor ajungemult „mai sus” în viaţă.

Lui Marcu îi plăceau tractoarele şi gândea că laCAP-ul „Viitorul”, îşi va găsi un loc de muncă chiar dacănumai… tractorist. Puţini, pe vremea aceea, ştiau con-duce maşini agricole. Toţi voiau să fie „cu mapa”, aşacă la colectivă nu era îmbulzeală. De atunci, tot pe şauatractorului, la treburile câmpeneşti. N-a furat ca alţii, darcând ajungea acasă, la prânz ori tocmai seara pentruodihna de peste noapte, maică-sa Ioana mătura repejorcaroseria remorcii şi-şi procura niscaiva tain pentruvacă şi viţel ori boabe pentru păsări.

Tănase înjghebase o căruţă uşoară la care înjugauvaca cu viţelul, creştea în fiecare an doi porci şi ţinea lastâna satului cam câte zece oi, intrând astfel în catego-ria mijlocaşilor. Munca era istovitoare şi adesea se gân-dea să renunţe măcar la una din vitele mari.

– Mult ai, mult munceşti. La animale eşti mai multslugă…

– Fără zile libere… Eşti la foc continuu ca la combi-nat.

Ceea ce câştiga Marcu era partea lui, dar niciodatănu s-a dat deoparte de familie. În anumite zile se învoiade la brigadier ca să-şi mai ajute tatăl. Nu se sfia săarunce snopii de grâu în combină, nu-l speria niciprăfuiala de la coada batozei, nici ridicarea în căruţă asacilor cu grăunţe... Avea sentimentul de împlinire după

proză


o treabă bine făcută, moştenit de la mamă-sa Ioana. Defapt, bucuria era mai mult a fratelui care-l imita şi-i ad-mira răbdarea. Pentru mezin, fratele era o treaptă aurcuşului către luminiţa din culmea vieţii. Prin Marcu adobândit pricini de bucurie şi motive de a înţelege mi-racolul vieţii mai mult decât de la propriul tată. Numaică Marcu nu avea niciodată atitudini de împotrivire, întimp ce Ionuţ mai întâi îl lua în braţe pe „nu”, apoi se în-torcea să fie de acord.

*

Cu feciorul Ioanei, ca un tată natural s-a purtat Tă-nase Romila. Demult, în copilărie, când i s-a făcut pri-mul vaccin, la Tănase, locul înţepăturii s-a umflat şi acopt. De aceea, mergea apăsând cu nădejde mai alespe piciorul stâng, dreptul rămânând ceva mai scurt, faptce i-a adus porecla generalizatoare, Şchiopul, aşa cumalţii, fără voia lor, erau cunoscuţi mai lesne ca Ciungul,Chiorul, Ghebosul ş.a. Deşi rămăsese mai pricăjit decâtcei din leatul său (nici n-a fost recrutat, fiind şters dinevidenţa armatei ca inapt pentru serviciu militar), Tă-nase a compensat insuficienţa fizică, instinctiv, prin în-drăzneală, uneori agresivă, şi mai ales, prin ambiţia dea fi „ascultat” de către ceilalţi.

Venirea pe lume a propriilor copii a produs maremulţumire bărbatului: mai întâi Dinuţa, apoi mezinulOnu. Semnele de sarcină, îi mărturisea Ioana, erau alt-fel decât la fetiţă, suficient pentru Tănase să ştie că vaavea băiat. O proteja pe nevastă ca pe un bibelou. „Aigrijă!”, „Nu ridica tu, lasă-ne pe noi, bărbaţii”, „De cealergi aşa? Să nu ţi se facă rău…”. „Băiatul!” – sunauavertismentele ca sabia la ascuţitoare.

Nu o mai lua la câmp şi a atenţionat-o să nu se su-pună muncilor casnice decât la cele foarte uşoare, canu cumva să se întâmple să nască înainte de vreme. Şis-a întâmplat. Se apropia sorocul, dar, cum ce ţi-e scrisnu-ţi şterge nimeni de pe frunte, sorocul a fost grăbitniţel de întâmplare. Tocmai atunci femeia urcase pescară în podul casei ca să dea jos niscaiva calupuri desăpun de casă, căci „va fi nevoie la naştere” şi e „foartebun pentru scutecele pruncului”. Îşi lăsase sandalele labaza scării pentru mişcare mai abilă şi sigură. A pus înşorţ cinci calupuri verzui de săpun. La coborâre, n-a ni-merit cu vârful piciorului primul fuştei de sus. Dezorien-tată, Ioana a scăpat capătul şorţului, bucăţile de săpunau căzut pe duşumea, bubuind ca pietrele de pe stânci.Abia a avut timp să se prindă cu mâinile de marginilescării. Pântecele rotund, gata să plesnească, s-a potic-nit o clipă în spaţiul dintre primii doi fuştei, apoi fâş-hâc!,fâş-hâc! între următoarele cadre, într-un alunecuş sa-cadat până când, terminându-se cei şapte fuştei, femeiaa simţit podeaua sub tălpi. Un junghi i-a traversat pân-tecele în partea de jos. S-a agăţat cu mâinile de primatreaptă a scării privind în sus la primejdia flămândă dinpătratul întunecat decupat în tavanul de scândură. Tre-mura. A apucat să strige la Dinuţa care bocănea pescândura prispei.

– Dino! Dinoooo! Fugi la tuşa Tinca! Să vină repede!– Da, mamă, da… Fetiţa a început să depene cu picioruşele pe cără-

ruia din spatele casei până la pârleaz şi de acolo fuga-fuguţa la casa tuşei Tinca s-o trimită mamei în ajutor.Bătrâna a lăsat-o în grija nurorii ei şi a alergat spre casaIoanei. După ochiul ei experimentat, se aştepta ca azi-mâine, gata, să vină copilul. Şi s-a născut.

Când a ajuns Tănase acasă, pe la amiază, începusesă bată un vânticel năbădăios, care anunţa ploaia pri-măvăratică. Îndată ce a auzit zgomotul roţilor de căruţăşi şuieratul lui Marcu, Dina a strigat de pe prispă ceva,apoi a alergat repejor la poartă.

–Tată! Tăticule! Avem un băieţel! – spuse fata cu unsoi de sperietură bucuroasă ca şi cum ea îl născuse.

Bărbatul a sărit din căruţă, vizibil emoţionat, încât,şchiopătând, s-a împiedecat de pragul porţii mai-mai săcadă. Nici nu şi-a dat seama cum a urcat treptele prispeişi a ajuns lângă Ioana. Transpirase şi-n creştet, fiindcăsimţea cum brobonele viclene îi gâdilă scăfârlia. Gălbe-jită şi moale, Ioana surâdea lângă ghemotocul înfofolitîn scutece de lumină.

– E băiat, Tănase! Să ne trăiască!– Să ne trăiască, Ioană! O-ho-ho! Băiatul tatii!...


proză


Cornel Galben

TELEGRAMA

Soarele se îndreaptă alene spre asfințit. Dealurile cuunduiri molcome par a fi spinările unei uriașe turme debivoli și cele două pâraie își curg tânguirea domol, ca oșoaptă. Drumul se strecoară aidoma unui șarpe. De oparte și de alta, sălcii adormite și arini falniciîntovărășindu-l în singurătate.

Pare o zi pustie. Casele sunt încă departe și, deșiaproape alerg, picioarele zăbovesc în moliciunea col-bului, îndeajuns ca tălpile goale să-i simtă fierbințeala.E o plăcere nebună, dar nu de asta îmi arde mie acum.

Telegrama spunea destul de clar: „Vino urgent. Bu-nica moartă!” Când să vii? Bine cel puțin că am reușitsă dau și ultimul examen. Eram în clasă, în fața comi-siei, când Georgel îmi făcea semne disperate din curte.Am ieșit buimac, deși răspunsul a fost bun.

– Ce este, Georgele, ce-s toate semnele astea?– Trebuie să o-ntinzi acasă. Ți-a murit aia bătrână!Și-a spus-o așa de senin, de parcă nu el o făcea cu

câteva clipe înainte pe disperatul. „Ți-a murit aia bă-trână!...” Ce știe el! „Ți-a murit aia bătrână!...” „Ți-amurit...”

S-a rupt ceva în mine. S-a făcut întuneric în jur și nuvedeam decât un bulgăre alb și două steluțe albastre-verzui: capul bunicii. Era ceva bizar. Pluteam într-o lumede basm, dar cadrul era al unei povești de groază.

Cine erau hoții? Cine a îndrăznit să o fure pe bu-nica?

Alergam spre ei, alergam cu mâinile goale. Alergamși alergau și ei. Eu, pe jos, ei, călare. Stați! Stați... Tot osă vă prind și vedeți voi! Alergam...

Abia răsuflu. Nici nu știu când am ajuns la poarta bu-nicii. Degetele îmi sângeră și în casă nu e nimeni.

– Hei! Unde sunteți?Nimeni. Nimeni și pace!– Bunicoo!... Mi-e foame! Unde ești?Intru în chiler, nimeni. Intru în camera lămâiului, ni-

meni. În salon, înțeleg totul. Două mese puse cap la captronează în mijloc, acoperite de un lăicer cu flori palide.Mă izbește un miros puternic de tămâie și ceară arsă.De-a lungul pereților, bănci acoperite cu țoale și scauneîn neregulă.

Am o senzație de leșin, dar o zbughesc pe ușă și numă opresc decât în Dealul Bisericii. Respir din greu. Încimitir, crucile sunt brațe întinse spre cer. Unele suntnegre de vreme, putrede ca numele celor ce zac demultsub pământ.

Clopotul mă trezește din spaimă. Zgomot de bulgăriacoperă vaietul și țipetele șterse. Alerg din nou și măizbesc de pâlcul de arătări, îmbrăcate aproape toate înnegru, ciucure la pomană. O cădelniță zboară ca un ba-lansoar deasupra capetelor descoperite și nu mai auddecât un „Dumnezeu s-o ierte!”

Pe cine s-o ierte? O strig pe mama. Mă izbesc demulțime și vreau să ajung în față. Cine să mă înțeleagăînsă? Cine se uită la mine? Nimeni! Mă ghemuiesclângă o cruce și izbucnesc într-un plâns amar.

Când m-a găsit mama, eram umflat și rânjeam capământul de pe mormânt. S-a speriat rău de tot.

– Ioanee!... Dinuțoo!... Veniți repede!– Ce-i cu tine, măi băiete? M-ai băgat în sperieți! Să

nu mai faci niciodată așa ceva!! Cine te-a chemat?Și-un potop de întrebări curgea din toate părțile. Au

uitat de moartă și s-au adunat în jurul meu. Parcă eueram vinovat de tot. Eu o furasem pe bunica și tot euam trimis-o în groapă.

– Hoților! Și-am început iar să plâng.M-au dus acasă cu greu. Nu voiam să plec din cimi-

tir, deși soarele se ascunsese demult după dealuri.Aiuram. Aveam zvâcniri ciudate și curgeau broboade

de sudoare de peste tot. M-au schimbat, nu știu cum,și m-au lăsat să dorm. A fost un somn chinuit. Aveamtemperatură și strigam mereu:

– Stați! Stați!... Tot vă prind și vedeți voi!– Pe cine vrei să prinzi? mă întreba mama și îmi

părea rău că o chinuiesc și pe ea.Doream să mă lase în lumea mea, să mă bat cu hoții

și să o aduc pe bunica înapoi. Ei fugeau însă. Fugeaude mâncau pământul. Aveau cai buni și nu mă puteamține după ei. De-aș avea și eu unul!...

Bunica nu a avut niciodată cai. A avut doar vaci, oiși curci, multe curci. Îmi povestea că în timpul războiuluile-a ascuns pe toate în pădurea de păpușoi, dar, bui-mace cum sunt de felul lor, au ieșit chiar când au venitnemții sau rușii, nu mai țin minte cine, și i le-au tăiat petoate. Captură de război. Halal de ei!

A mai avut mulți copii, vreo doisprezece, și o livadăfrumoasă. Aici e locul meu de refugiu. Aici pot să fac cevreau. Să mă ascund, să mă cert cu soarele și cu luna,să număr stelele, să mă plimb cu Carul Mare, să alergprin constelații și, mai ales, să visez.

Visez întotdeauna frumos, chiar dacă o fac cu ochiideschiși. Sub cireș îmi place cel mai mult să stau. E unuriaș cu fruntea în nori și lângă el mă simt mereu puter-nic.

La el m-am dus să-i spun necazul și acum mă as-cultă gânditor. A alungat vrăbiile din ramuri și suntemdoar noi. Mă mângâie cu frunzele sale și-i simt răsufla-rea ca o adiere de vânt.

E din nou soare. Mă întind în iarba fragedă și asculttaina pământului. Vocea lui se contopește cu a mea, nesimțim bătăile inimii și cad apoi într-un somn adânc.

Filipeni, 11 august 1975

proză


În lumea pestriţă a Cântipeştilor, o adunătură demunteni şi moldoveni, printre care se aflau destui arde-leni, Domolenii erau un neam aparte. Nu altfel decâtceilalţi, dar nici amestecaţi cu ei. Aşezaţi cam în mar-gine, pe o ridicătură de pământ ce le făcea casa păzităde apele pârâului, unite, la vremi de ploi dezlănţuite, cuale gârlei şi putând mătura tot ce le stătea în cale, Do-molenii nu aveau în sat vreun fel de rubedenie, dar tră-iau în bună pace cu toţi. Ei aveau nevoie de sat, căci,oameni săraci, trăiau din ce agoniseau prin munca laalţii, iar satul avea nevoie de ei, căci erau oameni des-toinici, de toată lumea apreciaţi pentru comportarea cu-minte.

Se aşezaseră în marginea satului şi toţi îi primiserăcu înţelegere după ce grupul de case din Silişte arsese.Într-o noapte a fost cuprins de flăcări şi nicio casă nu ascăpat. De ce numai Domolenii s-au aşezat în Câmpi-teşti, ceilalţi plecând care încotro, trecând dincolo degârlă, şi oprindu-se care pe unde a putut nimeni nu aştiut şi nu ştie. Se ştie doar că Domolenii veniseră acolode pe alte meleaguri. După numele lor adevărat, vor fifost din susul Moldovei, de pe la Molodia, şi se aciua-seră, din motive numai de ei ştiute, în apropierea grani-ţei, care atunci despărţea Moldova de Muntenia. Sespunea, dar câte nu se spun!, că străbunul lor, omamarnic, nu înghiţise umilinţa la care fusese supus deun mai mare al locului, care, chiar în noaptea nunţii, îinecinstise viitoarea nevastă, o frumuseţe de femeie, pecare n-o putuse convinge să-l ia de bărbat. Duminicanunţii n-a mai fost zi de nuntă. Salvată în ultima clipăde la înec în iazul din apropiere, Mălina îşi mărturisi pă-catul şi ruşinea îndurată, iar Onică hotărî ca vinovatulsă plătească nelegiuirea cu viaţa. Urletele condamna-tului i-au schimbat însă hotărârea. I-a lăsat viaţa, dar i-aluat bărbăţia: l-a castrat, cum văzuse el că se castreazăporcii. În noaptea următoare a luat-o pe Mălina demână, au încărcat în spate ce puteau duce şi au spusîn sat că pleacă spre părţile ruseşti, ca, de-i cautăcumva familia castratului sau potera, să nu le ia urmaprea repede. Iar ei au tot mers până au ajuns la graniţade la Milcov. Aici se simţeau parcă mai în siguranţă şinu voiau nici să treacă graniţa, să fie de tot străini, darsocoteau că, graniţa fiind aproape, puteau trece lesnedincolo în caz de se ivea vreo primejdie.

După obiceiul timpului, li s-a spus Molodeanu, dupănumele locului de unde spuseseră ei că plecaseră, Mo-lodia. Nu se temuseră să spună de unde sunt, cu gândcă numele satului lor nu avea cum să fie cunoscut aici.Doi dintre feciorii lor, îi învredniciseră Dumnezeu cu treifii, s-au însurat la vremea cuvenită cu fete de dincolode Milcov, cu muntence, şi au trecut dincolo, mări-tându-se, cum se spunea despre flăcăii care se mută

în casa fetei, a nevestei, căci datoria flăcăilor era ca laînsurătoare să aibă casă, după cum datoria fetelor erasă împodobească întreaga casă cu zestrea primită dela părinţi.

Din ziua năprasnică în care Onică îl lipsise de băr-băţie pe cel ce-i umilise nevasta, rămăsese cu un tic:„Domol, domol!…” sau „Domol şi uşurel!…” Erau cuvin-tele care îl treziseră din mânia ce era pe cale să-l bageîn păcat şi, de câte ori îşi ieşea din fire, deloc rar, se tre-zea spunând abia auzit aceleaşi cuvinte, care i-au şischimbat numele în Domoleanu, păstrând şi ceva dinvechiul nume. Ca un făcut, porecla aceasta a moşte-nit-o numai unul dintre feciorii însuraţi în Muntenia,poate pentru că acesta moştenise şi ticul cu domol,domol.

Ciudat pentru cei din Câmpiteşti era că Domoleniinu vorbeau niciodată despre înaintaşii lor. Când cinevaaducea vorba despre cei duşi, Domolenii aveau pregă-tită o poveste cu trei ciobani care se aşezaseră să mă-nânce, dar aveau o singură lingură, pe care o foloseaucu rândul. Pentru a-l face pe cel ce urma să-şi uite rân-dul, i se cerea să spună o poveste sau o întâmplare.Observară însă că unul reuşeşte să răspundă la oricefel de întrebări foarte scurt, ca să nu-i treacă rândul, şiatunci ceilalţi doi îi cerură să spună cum îi murise tatăl,nădăjduind că măcar de data asta să se ia cu vorba,dar răspunsul primit i-a dezamăgit, fiind foarte scurt:„Subit”! Despre orice se putea vorbi cu ei, şi se dove-deau pricepuţi în aşezarea cuvintelor, dar nu despreîn aintaşi. Tăceau subit sau schimbau vorba.

Tatăl lui Gheorghe Domoleanu, cum era înscrisacum în catastife, primise ceva pământ de la Cuza şimai cumpărase vreo două fâşii, apoi feciorul mai spăr-sese o bucată de ţelină între pârâu şi prundul gârlei,unde băgase de seamă că apele ajung doar o dată lacâţiva ani şi socotise că nu strică să încerce. La noroc.Alţii din sat se codiseră să o facă. Pământul era cam ni-sipos, deci se lucra uşor, dar în anii fără ploi seceta pâr-jolea tot. Gheorghe Dolomeanu, cu domol, domol,aşeza altfel lucrurile: „Dacă stai să socoteşti câte foiintră într-o plăcintă, sigur nu o mai faci. Trece baba cucolacii şi rămâi flămând”. Aşa că desţeleni, iar muncaera uneori în plin, alteori în pagubă. Când nu ai de ales,nu-ţi rămâne prea mult timp nici pentru socoteli. La în-surătoare o alese pe Sultana, o fată care nu era din sat,o gârleancă, adică de dincolo de gârlă, aşa că rămasetot fără legături de rudenie în satul său.

În casa de pe titiană, făcută, ca multe din casele vre-mii, cu prispă înaltă, de pe care se intra în sală, iar deaici în odaia de curat sau casa mare şi în chiler, unde,de fapt îşi ducea viaţa familia, crescură cei trei fii şi celedouă fiice, câţi îi păstrase Dumnezeu în viaţă: Nică, Ion,

Gheorghe Moldoveanu

CODIN

proză


Codin, Rădiţa şi Victoria. Pe Nică, cel mai mare, l-afăcut copil de trupă. Ştia că viaţa copiilor de trupă eamară, dar ştia şi că, odată ajuns acolo, va scăpa degreutăţile de acasă şi viitorul îi va fi oarecum asigurat.Această hotărâre a lui Gheorghe Domoleanu avea săfie norocul copiilor săi. Când a izbucnit războiul, războiulde întregire a neamului, cum îi spuneau cei mai cucarte, de la care formula a trecut la toată lumea, Gheor-ghe şi femeia lui au căzut sub securea nemiloasă a ti-fosului care cuprinsese lumea, iar copiii au rămas să secrească unul pe altul. Rând pe rând şi-au luat zborul dincasa rămasă de la părinţi. Au respectat, voit sau nu, tra-diţia de a nu-şi alege la căsătorie pereche din sat. Nică,ajuns între timp sergent, primi aprobarea comandanţilorsăi să se însoare numai după ce fata aleasă, o gâr-leancă, s-a prezentat în faţa acestora şi a probat că aredestulă educaţie şi destulă avere pentru un cadru actival armatei. Rădiţa alese şi ea tot un gârlean, cam vecincu nevasta lui Nică, Matei, cu părinţi a căror origine eraundeva dincolo de munţi, pe Oltul ardelean, dar rămaşiînsă aici, curmându-şi trambalarea cu oile între locurilede vărat şi cele de iernat, cum făcuseră şi destui alţii,care închegaseră un sat întreg, ceva mai la deal, pecealaltă parte a gârlei. Apoi Ion şi Victoria s-au supusaceleiaşi reguli nescrise, la care nu erau obligaţi de ni-meni şi nimic. Singurul care încălcă această regulă fuCodin, cel mai mic dintre băieţi. După ce încercă vreodouă gârlence, pe unele chiar le adusese acasă deprobă, se îndreptă în cealaltă parte a satului, spre par-tea dinspre pădure, şi o peţi pe cea mai mică dintre fe-tele lui Ionică Rotaru din Dălhăuţi. Nu trimise peţitoare,cum cerea regula, ci îşi luă inima în dinţi şi se prezentăla tatăl fetei şi îi spuse direct ce avea de spus. Se for-mase în Cântipeşti un fel de curent care îi atrăgea peflăcăi să se însoare cu fete din satele de sub pădure,Cârligele, Blidari, Bonţeşti, Faraoane. Se formase astfelun val aducând la Cântipeşti fete din acele sate, care,la rândul lor, aduceau veşti despre alte fete de măritat.Nu e de mirare că între nevestele venite din acele satese legară prietenii, unele durabile şi mai rezistente calegăturile de rudenie.

Despre viaţa sa de tânăr vorbeşte Codin însuşi înnişte însăilări de versuri, cum fac adesea oameniisimpli:

Dacă stai şi te gândeşti,De când te naşti, ce pătimeşti,Mai ales acela careDe copil părinţi nu are…

sauDoamne, cât mi-a fost de greu,Până m-am mărit şi eu,Să mă văd încorporatÎn haine noi de soldat

Armata a fost mereu văzută ca o instituţie cu disci-plină aspră, care impune norme greu de acceptat, darpentru Codin armata era o salvare. Poate şi din cauzăcă frate-său Nică era militar şi îl obişnuise cu ideea dis-ciplinei militare, pretinzând fraţilor mai mici ascultare,dar şi din cauza regimului de viaţă care îl nemulţumea.Armata l-a convins, nici nu era prea greu, că trebuie săfie ordonat în toate, el însuşi spunând mai târziu:

Dar când m-am eliberatŞi din armată am scăpat, M-am gândit la însurat, Să fiu gospodar în sat.

Catinca îi plăcu de la prima vedere. Fată frumoasă,cea mai frumoasă dintre surori, şi împlinită la trup, părearobustă şi pricepută la treburile gospodăreşti, aşa cumîşi dorea el să-i fie nevasta. Pe deasupra, se vedea binecă nu iese din cuvântul părinţilor, dar fu de-a dreptul în-cântat când o auzi cântând. Parcă aştepta aceastăclipă, ca să arate ce priceput e el în ale cântecului. Laînceput îi ţinu isonul cu un fel de mormăială, dar cândCatinca îl privea cam de sus, scoase din buzunar o mu-zicuţă şi, fără să privească la perechea pe care erasigur că i-o hărăzise soarta, suflă în ea şi cântecul de-veni mai cântec. Cântatul din muzicuţă era unul din mij-loacele cu care Codin ştia să farmece fetele. Cânta elşi din gură, deloc rău, dar altă făină se măcina la moarăcând scotea muzicuţa. Aşa de mult îi plăcuse când uncamarad din armată cânta la muzicuţă, încât se hotărîsă înveţe şi el. În scurtă vreme se descurca binişor întrebuşoara asta, dacă a fost acceptat de camaradul săusă cânte împreună. Fu rândul Catincăi să se minuneze.Ea gândea că îl va prinde în mreje pe viitorul bărbat cuvocea ei şi acum era ea fermecată de muzicuţa luiCodin. Din farmecul acesta câştiga cântecul, care-şisporea frumuseţea şi puterea de supunere a lumii.

Lui Ionică Rotaru îi va fi plăcut, poate, palicarul, cumîl considera şi uneori i-o spunea chiar în faţă lui Codin,care ştia să învăluie cu vorba pe ceilalţi, numai căuneori se întrecea cu măsura, uitând că ar trebui să-ilase şi pe ceilalţi să vorbească. Om mai greoi, mulţu-mindu-se de multe ori să spună rugăciuni, era ţârcovnicşi mai tot timpul avea la el o carte de rugăciuni, IonicăRotaru îi declara adesea lui Codin: „Măi băiete, stau şimă uit la tine şi nu mă pot hotărî: ori eşti prost, ori eştiproţ”! „Mde, tatică, luase forma asta de adresare de laCatinca, omu-i şi una şi alta, niciunul nu-i numai unasau numai alta. Doar că trebuie să ştie să nu le ames-tece, că atunci ameţeşte”. „Cum mă ameţeşti tu acumpe mine”. „Păi dacă nu te ameţeam, îmi dădeai fata”?„Ştiu eu? Cuiva tot trebuia să i-o dau”. „Da, numai căeu sunt mai cineva decât cineva, ca să nu mai spun dealtcineva”. „Iar începi”? „Păi ce. O terminasem? Dacănu o terminasem, cum să încep”? „Dar cu rugăciunilecum stai”? Ionică Rotaru ştia că aşa se poate încheiadiscuţia. Nu-l văzuse vreodată pe Codin spunând rugă-ciuni şi nu-l auzise să vorbească despre cele sfinte, darasta nu i-o putea imputa. Ştia că nu e numai Codin însituaţia asta. Avea să afle mai târziu că la Codin celesfinte erau prezente îndeosebi în înjurături, care mai decare mai colorate şi mai deocheate.

De nuntă se ocupă Nică, fratele mai mare al luiCodin, căruia îi făcuse şi rugămintea de a-l cununa.Cum Nică acceptă să fie naş, Codin rată din nou prilejulde a-şi face legături mai strânse cu cineva din sat, iarnaşul mare avea prilejul de a-şi întări autoritatea asuprafratelui şi finului său. Supunerea pe care o cerea finuluise extinse şi asupra finei, căreia situaţia îi plăcea şi îidisplăcea. Îi plăcea căci îl putea ameninţa pe Codin cupâra pentru ce nu-i era pe plac şi nu-i plăcea când i secereau ceva explicaţii. Chiar dacă uneori îl deranja sau

proză


chiar îl revolta, Codin accepta tutela fratelui şi naşuluisău, de care ştia toată lumea şi de care Codin se maifolosea pentru a ieşi din strânsoare când era la anan-ghie: „Să-l întreb pe naşu’, el ştie mai bine.”

Mai autoritară decât naşul, naş-Nică, era naşa, naşaMarghioala, mult mai atentă la amănunte şi mult maigreu de scos din ale ei. Era mai dispusă să ierte că nuţi-ai plătit vreo datorie la timp decât că i-ai turnat apă încană cu mâna pe dos. Catinca urmărea cu grijă ce faceşi mai ales ce nu face naşa, pe care o luase model.Numai că ei nu-i ieşea întotdeauna ca naşei. Nu-i ieşeaîn primul rând să-l facă pe Codin ascultător cum îi ieşeanaşei. De câte ori se îmbăţoşa, ameninţând cu supăra-rea, Codin o lua în râs, iar uneori ea însăşi râdea derâsul lui şi toată întâmplarea rămânea fără rezultat. Bao mai punea şi în situaţia de a pierde ce câştigase altă-dată. Ea se supăra, arătând-o sau nu, dar nu renunţala ce îşi pusese în gând.

Cel mai mult o supărau pe Catinca apucăturile decrai ale lui Codin. Înainte de nuntă îi plăcuse că viitorulsău bărbat ştia să fie tandru, să găsească acele cuvintecare să o ungă la suflet, dar gândea că după nuntătoate acestea vor fi numai pentru ea şi numai pentru ea.Doar era omul ei. Dar ea băgă de seamă că omul eiavea acelaşi comportament şi faţă de alte femei. Re-nunţase să se facă plăcut fetelor nemăritate, acum erabărbat la casa lui, dar faţă de neveste, mai ales faţă deunele, era mereu atent, drăgăstos şi Catincăi, de câteori vedea asta, i se punea un nod în gât. Cât timp erauşi alţii de faţă, se străduia să fie veselă şi uneori îşi ziceacă trebuie să fie mândră că bărbatul ei place şi altora,dar e al ei, că ea e aleasa. Îndată însă ce rămâneausinguri nu se putea opri să-l roage, să-i ceară să înce-teze cu crailâcurile. Că nu se cade să se poarte şi cualte femei, muieri preocupate să placă şi altor bărbaţidecât ai lor, cum se poartă cu ea. Să nu mai vorbim demuzicuţă. Când petrecerea se încingea, Codin socoteacă a venit timpul să-şi arate priceperea la cântat, cerculse strângea in jurul lui, iar Catinca stătea cu ochii mari,să vadă din ce parte ar putea veni pericolul. Numai eaşi sufletul ei ştiau prin ce treceau până se încheia pe-trecerea. Ca să se mai ieie şi ca să arate că nici ea nu-ilipsită de priceperea de a cânta, intra şi ea în jocul băr-batului său şi cânta cum ştia ea mai bine, numai că, ob-serva ea, dacă multe priviri se îndreptau asupra ei,acele muieri erau interesate doar de Codin al ei, căruianu-i dădeau pace deloc, înviindu-l să cânte încă un cân-tec şi încă unul. Când se pornea muzica să cânte erasalvată. Îşi lua bărbatul la joc şi atunci era numai al ei.Se puteau uita muierile la el oricât. Era în braţele ei şiera numai al ei. Îi venea să facă aşa cum fac copiii înciudă, să se oprească, să le bată din pumni şi să le zică:„Sâc! Vedeţi că e numai şi numai al meu”?! Asta eradoar în gândul ei. Prinsă în vraja jocului, nu se opreadecât când se oprea muzica. Îi plăcea să joace şi con-tinua să joace chiar când oboseala ar fi îndemnat-o săse odihnească, temându-se ca nu cumva Codin al ei săajungă cine ştie cum în braţele vreuneia din muierilealea. Că, o fi el cuminte, dar te pui cu muierile? Mult letrebuie să trezească în el craiul şi dorinţa de crailâc? Oneliniştea şi felul cum răspundea Codin la dojenile eidupă petreceri. Tăcea, o lăsa să-şi verse asupra lui po-

topul de vorbe şi doar rareori o întrerupea cu câte un„Ei, şi tu, măi femeie. Îmi pare că eşti geloasă”, sau „Aşacrezi tu? Unde ai văzut tu asta?”, pentru ca apoi săceară încheierea discuţiei prin „Tu nu eşti obosită? Haisă ne culcăm”. În iritarea ei, Catinca uita de oboseală,iar faptul că îi amintea de oboseală şi că ar trebui să seodihnească o irita şi mai rău. Cel mai mult o irita însăgândul că, aşa cum bănuia Codin, ar putea fi geloasă.Doamne fereşte, cum să fie ea geloasă?! Auzise că ge-lozia e o boală păcătoasă şi trebuie să te fereşti de eaca dracul de tămâie. Sigur că nu era geloasă. Doarcomportamentul acelor muieri nu era părelnic. Auziseşi alte femei cuminţi vorbindu-le de rău.

E uşor de închipuit acum ce se întâmpla când, dincauza sarcinii, care venise destul de repede, Catincaera nevoită să stea din ce în ce mai mult pe margine şisă se arate în faţa lumii mândră de bărbatul ei, când,de fapt, nu suporta să-l vadă în braţele altor femei, maiales ale muierilor alea.

În căutarea unor posibilităţi de câştig mai stabil, peo perioadă cât mai lungă, Codin se angajă guard comu-nal, cum i se spunea mai nou, adică jitar, cum era obiş-nuită lumea să spună paznicului de câmp. De cumînverzea câmpul, treaba lui era să aibă grijă ca, pe sec-torul de câmp încredinţat, să nu se întâmple blestemăţii,furturi, înainte de toate, ca oamenii să aibă siguranţa cănu se vor sminti recoltele. Înarmat cu un ciomag, cucare să-i sperie pe cei ce încălcau regulile stabilite, şicu un corn, asemănător cornului de vânătoare, cu caresă cheme în ajutor alţi jitari în caz de nevoie, de aceeajitarii formau o echipă care să se înţeleagă foarte bine,după semne şi semnale mai înainte stabilite, şi să fieprezenţi la punctele de întâlnire din ziua respectivă,Codin era plecat mai tot timpul de acasă. De aceeaerau acceptaţi jitari numai oameni ce prezentau garanţii,prin posibilităţile fizice, înainte de toate, şi prin capaci-tatea colaborării în asigurarea pazei, şi nu mulţi se în-cumetau s-o facă. În timpul zilei mai reuşea să-şi ajutenevasta la muncile câmpului; important era să nu fievăzut în sat fără ştirea primăriei, altfel cine stătea decoada lui, să vadă unde se află, dar noaptea sau o bunăparte din noapte şi-o petrecea pe câmp. Ziua sunt oa-meni la lucru şi furturile sau stricăciunile vitelor puteaufi văzute de aceştia, aducând reacţia pentru îndreptare,dar furturile se petreceau îndeosebi noaptea, la adă-postul întunericului, iar responsabil era jitarul, care tre-buia să fie prezent în acelaşi timp peste tot, faptimposibil, pe care cei porniţi pe furat îl ştiau foarte bine.În activitatea lor, jitarii aveau pe parcursul nopţii un aliat,acelaşi cu al hoţilor, noaptea. Pe hoţi îi ajuta cu întune-ricul care îi ascundea, iar pe jitari cu liniştea, care făceasă fie auzit la distanţe nebănuite cel mai mic zgomot,iar o ureche exersată putea distinge cu uşurinţă şi felulzgomotului şi direcţia de unde vine, ceea ce nu rareoria făcut ca răufăcătorii să fie prinşi împotriva măsurilorluate spre a nu fi daţi pe faţă.

Ca şi ceilalţi jitari, Codin avea făcute colibe în maimulte locuri, unde se adăpostea de ploi şi se mai odih-nea, dar nu noaptea. Ştia bine că cei certaţi cu legeanu-i văd cu ochi buni pe jitari, şi de aceea colibele aces-tea luau foc. Nimeni n-a putut dovedi vreodată cine ledădea foc, chiar dacă toată lumea ştia. Dar hoţul nedo-

proză


vedit negustor cinstit este. Problema era cine pe cinepăcăleşte. Un lucru e sigur: niciun jitar nu a avut de su-ferit de la aceste focuri. Chiar de ar fi avut de suferit, nuar fi spus-o. Însemna să recunoască neîndeplinirea sar-cinilor; era plătit să asigura paza, nu să doarmă. Trebuiagăsite modalităţi de împăcare a ceea ce era de neîm-păcat, iar soluţii pentru asta se găsesc mai totdeauna.Mulţi dintre oameni aveau colibă pe pământul lor, adă-post pentru vremea rea sau chiar pentru noapte; în cazcă nu terminau lucrul şi trebuia să revină a doua zi, pre-ferau să rămână acolo, scutind efortul deplasării pânăacasă şi înapoi. În învoială cu proprietarii, Codin se fo-losea de aceste colibe, proprietarii având siguranţa căbucata lor e bine păzită. Era mai greu pentru hoţi să ştieunde înnoptează jitarul, câtă vreme nici el nu ştia asta.

Iarna era mai greu, dar, obişnuit cu munca, nu puteasta cu mâinile încrucişate, aşteptând că poate îi va daDumnezeu ceva. Cât timp zăpada nu forma un stratprea gros şi pământul îngăduia, îngheţul era doar la su-prafaţă, săpa la metri, desfunda pământul pentru plan-tarea viilor. Era o muncă grea, pretinsă de via ce urmaa fi cultivată. Nu e şagă să sapi întreaga suprafaţă ceurma să fie plantată cu vie la un metru adâncime şi numulţi se îndemnau să o facă. Pe adâncimea de unmetru, în măsură practică, însemna un rând de săpă-tură cu sapa şi două cu hârleţul cu călcătoare, pământulse muta cu un metru alături. Singur nu putea lucra pecâmpul pustiu la acea vreme, dar nici nu se putea înto-vărăşi cu oricine. Era nevoie de cineva cu care să sepotrivească, şi l-a găsit pe Costache, Costache Durău,iubitul şi apoi bărbatul sor-sii Victoria, cu care se potri-vea foarte bine, trecând peste dezavantajul că acestaavea darul suptului. Când dădea de băutură, preferavinul, dar nici rachiul nu-l ducea la ureche, uita de lucru.Codin ajunsese de la un timp meşter în a-l scoate dinabureala băuturii, ca să-l ia la treabă.

Mai simplu era la săpatul gropilor pentru completa-rea golurilor din vii, gropi largi şi adânci, care cereau unefort mai mare ca săpatul la metri; pământul trebuia ri-dicat şi scos din groapă. Aici se putea asocia cu oricine,fiecare câştigând după numărul gropilor făcute.

Nici când iarna punea stăpânire pe tot întinsul nu-şiîngăduia să stea fără lucru. Făcea mături, pe care apoile ducea la târg spre vânzare. Devenise mare meşterîn făcutul măturilor. Îşi procura din timp materialul delucru, fie din sat, fie din satele vecine, Dălhăuţi ori Fa-raoane, de unde îl aducea cu sania după ce cădea ză-pada, tot în tovărăşia cu Costache. Când iarna opreatreburile de pe afară, îşi aşeza atelierul în casă. Un colţdin chiler devenea în cursul zilei atelierul lui, iar noapteapatul îşi ocupa locul deasupra a ceea ce el numea ate-lier, pentru ca a doua zi lucrurile să se repete. Nu-şipunea problema dacă ceea ce câştigă e mult sau puţin.Nu avea de ales. Ştia doar un lucru: totul depindea dedestoinicia lui. Iar el se dovedea destul de destoinic şipriceput. Ba făcuse rost şi de un angajat, nevasta, pecare o învăţase să coasă în timp ce el lega mănunchiu-rile măturilor. Dacă legatul cerea forţă, ca mănunchiulsă fie cât mai strâns, şi numai Codin ştia cât avea detrudit pentru strângerea frânghiei până ce mănunchiu-rile erau bine curmate, ca să nu se desfacă, la cusut eraceva mai simplu; aşezate într-un cleşte special, firele

măturii se răsfirau cu ajutorul unui ciocan de lemn, apoierau cusute cu sfoară, mare ameninţare pentru mâinilecelui se nu se pricepea să o strunească. Dar cine puneaaşa ceva la socoteală? Important era să se asigure celenecesare traiului şi, dacă era posibil, să se pună şi cevadeoparte, pentru cazuri de nevoie.

Dumnezeu a făcut ca omul să nu se plictisească fă-când mereu acelaşi lucru. Când Codin începuse a semândri cu feciorul lui, pe care îl arăta la toată lumea, ausunat peste întinsuri trâmbiţele războiului. Au începutconcentrările şi Codin a făcut parte din primul val. Deaici încolo viaţa lui avea să urmeze alt curs decât a fa-miliei lui. Prezenţa lui acasă era un fapt rar. Deveneamusafir în propria casă. Lucrările câmpului rămâneaunumai în seama nevestei, care trebuia să se descurcedupă cum s-o pricepe. El rar o putea ajuta, în timpulscurtelor permisii. Viaţa merge totdeauna mai departe,chiar şi în condiţii de război, sau aproape război, iar înfamilia lui Codin mai apăru un copil, Dan, cu numeleluat după cel al băiatului lui naş-Nică. Catinca îşi doriseo fată, dar, dacă Domnul a dat băiat, băiat să fie, numaide-ar fi sănătos şi norocos. Rămasă mai mult singură,din cauza concentrării bărbatului, cu doi copii pe cap şicu toate grijile gospodăriei şi ale câmpului rămase înseama ei, viaţa Catincăi se înăsprise. Pe deasupra ob-servă că Dan nu se prea dădea la mers şi mult timp s-afolosit doar de mersul în buşi, în patru labe. Când veni-tul lui Codin acasă era cu totul rar, semn că războiul eraca şi început, Catinca îşi luă băieţii, pe unul de mână,pe celălalt în braţe, şi se duse la târg să facă o poză,ca să o dea bărbatului, aşa cum auzise că se face, săo poarte cu el, ca să-l apere de rele.

La chemarea adresată de Mareşal armatei, „Ostaşiromâni, vă ordon treceţi Prutul”, Codin se afla tot în pri-mul val, în linia întâi. În primul val era la trecerea Prutu-lui şi s-a numărat tot printre primii care au căzut înmâinile inamicului, în locul de tristă amintite nu numaipentru el, ci pentru armata română, Ţiganca. Niciodatănu a putut înţelege cum a fost posibilă ploaia de gloanţece s-a declanşat asupra lor îndată după trecerea pe pă-mântul Basarabiei. Parcă ar fi fost aşteptaţi. Ani la rânddupă întoarcerea din prizonierat şi-a dorit să ajungămăcar o dată în acele locuri, să vadă, să înţeleagă cuma fost posibilă nenorocirea: din tot plutonul lui să scapecu viaţă doar doi oameni, amândoi luaţi prizonieri. Cândsă iasă din potcoava pe care malul Prutului o face înacel loc, de deasupra s-a prăvălit asupra lor puhoiul de


proză


gloanţe. Iar ei nu aveau nicio posibilitate să se apere,să se ferească. La risipirea zorilor, totul se terminase.Cei mai mulţi dintre camarazii lui nu apucaseră să tragămăcar un cartuş. Dar nu avea să mai apuce clipa reve-derii acelor locuri. A rămas să se întrebe mereu cum afost posibil. Într-un timp apăruse, nu se ştie cum şi deunde, zvonul că de fapt ei fuseseră seceraţi, cam la tim-pul când se coace grâul, de ostaşii români, camarazi ailor, care ajunseseră pe mal înainte şi crezuseră, dincauza întunericului, că în vale erau inamici ce nu apu-caseră să se retragă. A urmat ce a urmat, nedorind săaibă inamici şi în faţă şi în spate.

Pentru Codin şi alţii ca el, războiul se terminase îna-inte de a începe. Dar pentru el şi tovarăşii de suferinţăîncepea un alt război, al prizonieratului, al luptei pentrusupravieţuire, al nădejdii că va scăpa din iadul care îlînghiţea din ce în ce mai mult şi se va întoarce acasă,la nevastă şi copii. Poza pe care o avea îi fusese luatăodată cu celelalte documente şi n-avea să o mai vadăvreodată. Rămânea doar ce era întipărit în inimă şi însuflet.

A urmat drumul pe jos până în Siberia, de la Prutpână în Siberia, sub arşiţa cumplită a zilelor de iunie şiiulie şi sub ploaia de bombe şi de gloanţe ale aviaţieigermane. În timpul atacurilor, ostaşii de pază se ascun-deau prin lanurile din marginea drumului, dacă erau,sau după orice putea asigura oricât de puţină apărare.Prizonierii se trânteau în şanţ, sleiţi de puteri şi hămesiţide foame, implorând Cerului salvare. Cum paznicii erauascunşi să se apere, ar fi putut să fugă, dar erau vlă-guiţi. Şi apoi unde să fugă? Cu cât treceau zilele, cu atâtşansele lor de scăpare erau mai mici, până la dispariţie.Unii, mai slăbiţi sau răniţi la picioare, îşi rugau moarteaşi îşi puneau nădejdea în atacurile aviaţiei germane.Apoi şi acestea au dispărut. Mâncarea era aşa de pu-ţină, că în timpul popasurilor mai toţi îşi completauhrana cu buruieni de pe marginea drumului. Cine maicăta la stratul de praf care acoperea totul, cine mai aveavreme să caute dacă buruienile acelea n-ar putea să lefacă mai mult rău decât bine?

În lagărul care aştepta să fie construit, doar împrej-muirea de sârmă ghimpată arăta întinderea unde îşi vorface veacul, a început ridicarea barăcilor, apoi au fostmânaţi la tăierea copacilor. Aceasta avea să le fie ocu-paţia, tăierea copacilor, cu toporul sau cu beschia, fa-sonarea şi încărcarea acestora. Zi de zi, acelaşiprogram. Mâncarea, un cultuc abia vizibil de hleba, acrăşi aproape uscată, capusta şi cartofeli, când şi cât segăseau. Învăţaseră repede numele ruseşti ale pâinii,verzei şi cartofului. Ziua cea mai aşteptată era cea deserviciu la bucătărie, când puteau mânca mai mult, darse temeau să o facă, pentru a nu-şi stârni stomacul.Pentru ca nu cumva prizonierii să se hrănească cu res-turile de la bucătărie, coji de cartofi sau varză, acesteaerau aruncate în locul unde îşi făceau nevoile, dar şi înaceste condiţii unii încercau să le recupereze. Dacă înbaracă apărea în timpul nopţii miros de fecale, era clarcă cineva reuşise să ajungă la resturile aruncate înceea ce se chema closet.

Într-una din zile, Codin s-a apropiat de o santinelăcare cânta la muzicuţă pentru a-şi alunga plictiseala;paza era inutilă, nimeni nu încerca să fugă, pentru că

nu avea unde. L-a rugat prin semne să-i dea şi lui mu-zicuţa, că ar vrea şi el să cânte. Rusul a înţeles rostulsemnelor şi i-a întins instrumentul cerut, iar Codin i-acântat cântece româneşti, care i-au plăcut rusului aşade mult, că a doua zi i-a adus o muzicuţă, pe care l-afăcut stăpân. Era veche, cam hodorogită, dar pentruCodin asta nu avea importanţă. Avea muzicuţa lui. Sepricepea să o facă să sune mai bine; a demontat-o, acurăţat-o cum ştia el şi muzicuţa părea a fi nouă. Searase adunau în faţa focului şi muzicuţa făcea să le maidispară oboseala şi să li se mai aline dorul de acasă.Atmosfera devenea alta, mai ales din momentul în carecântecele îşi găseau şi cuvintele în viersul unuia saumai multora dintre prizonieri. Lagărul prindea viaţă şi înochii prizonierilor apăreau străluciri în care se puteaughici nădejdile din suflet. Odată cu stingerea din lagărse stingeau şi acele licăriri, iar sufletul se înnegura mairău ca înainte, bântuit de teama că nu vor mai ajungesă-şi vadă împlinit visul: acasă.

La cabinetul medical, şef era o felceriţă rusoaică, cese folosea mai tot timpul de serviciile unui medic romândin lagăr; prefera să se folosească de el, căci aşa erascutită de multe treburi şi mai ales de dificultatea înţe-legerii cu prizonierii, a căror limbă nu o pricepea nici-cum. Ea era doar gazda, şefa. Într-o zi l-a auzit peCodin cântând la muzicuţă şi de atunci a început a-lchema des la cabinet, sub cele mai diverse pretexte.Era şi ea singură; bărbatul îi era plecat pe front, aşa călegătura înfiripată între ei apărea aproape ca firească,dar trebuia ţinută ascunsă, de teama sancţiunilor ce pu-teau urma pentru fiecare dintre ei, chiar dacă toţi cama-razii lui o cunoşteau.

Când cunoştinţele lui de limba rusă au permis oa-rece comunicare între ei, Codin a putut să afle noutăţidespre mersul războiului. Era acum la curent cu ce seîntâmpla pe front, cu întoarcerea frontului după amaraînfrângere de la Cotul Donului. Rusoaica îi vorbea cubucurie despre victoriile ruseşti, dar în sufletul lui Codinlucrurile erau din ce în ce mai amestecate. Dacă la în-ceput spera că, oricât de departe vor fi duşi, ruşii nu vorputea rezista războiului fulger al nemţilor, vor fi eliberaţidin prizonierat şi se vor întoarce acasă, acum, cândfrontul se întorsese, se gândea la ce se va întâmplaacasă la el, dar, pe de altă parte, nădăjduia că acum sevor putea întoarce acasă, războiul terminându-se învreun fel. Apoi au început înscrierile românilor pentruunităţi militare menite să participe la război, de dataaceasta de partea ruşilor, împotriva nemţilor. Ceea cepărea curios era că printre militarii ruşi se aflau şi ofiţeriromâni, în ţinuta armatei române. Stârnea nedumerire.Aceştia chiar trecuseră de partea ruşilor, sau era semncă ruşii sunt dispuşi să colaboreze cu românii pentru în-frângerea nemţilor, promiţând în schimb respectarea ro-mânilor şi a ţării lor, fără să fie consideraţi supuşi derăzboi? Ştia că nemţii, chiar în condiţiile întoarcerii fron-tului împotriva lor, aveau o pregătire de război cum nuse poate mai bună şi vor fi greu de învins, de aceeaavea reţineri să se înscrie în vreuna din unităţile desprecare se vorbea. Dar cel mai mult a contribuit la refuzulde a pleca din lagăr infirmiera, care ar fi rămas fără mu-zicuţă, iar despre bărbatul ei nu ştia nimic. Cel puţin aşaspunea.

proză


A urmat înfrângerea nemţilor, cu capitulare necondi-ţionată. Era pace. Se apropiau patru ani de prizonierat.Condiţiile din lagăr se mai îmblânziseră. Sau, poate,numai părea. Săptămânal erau duşi la club, unde li seţineau conferinţe despre noile raporturi dintre UniuneaSovietică şi România. Într-o bună zi, când era anunţatăconferinţă, au fost chemaţi la club în graba mare şi li s-acomunicat scurt: cine vrea să plece acasă o poate faceacum, fără să se mai întoarcă la baracă. Se face înco-lonarea şi se pleacă spre cea mai apropiată gară.

S-a produs o învălmăşeală nemaipomenită. S-a for-mat îndată coloana, care a şi pornit. Nimeni nu aveahabar despre cine s-a încolonat şi cine nu. În gară tre-nurile erau pregătite. Cei care ajungeau urcau în tren şitrenul, odată plin, pornea.

De data aceasta paza era foarte severă, deloc ase-mănătoare cu cea din lagăr. Pentru orice gest ce puteafi interpretat ca nesupunere sau încălcare a regulilor,executarea se făcea pe loc, prin împuşcare. Zile lungide drum, în aşteptarea momentului ajungerii în ţară.Opriri ce păreau a nu se mai termina, în gări aproapepărăsite. în sfârşit au ajuns la Ungheni. Toţi ar fi vrutsă-şi strige bucuria prin urale, numai că spaima ce leintrase în oase după numeroasele execuţii la care fu-seseră martori era atât de puternică, încât le uciseseorice dorinţă de a-şi arăta bucuria. Acum voiau doar unlucru: să treacă Prutul, să fie acasă la ei. Santinelele ru-seşti au fost înlocuite cu santinele ale românilor, dar eiîncă nu îndrăzneau să-şi manifeste bucuria.

Pe malul românesc al Prutului prizonierii au fost daţijos din tren şi aşezaţi într-o formaţie care să permită co-municarea dispoziţiilor. Abia acum, după urarea de bunvenit acasă, pe teritoriul ţării lor, oamenii s-au dezlănţuit,glasurile s-au dezgheţat, strigând fiecare în felul lui.Erau acasă, în sfârşit acasă. Spaima care le îngheţasesufletele se topea. Şi se vorbea româneşte, pe înţeles.Prima oprire urma să se facă la Iaşi, unde erau aşteptaţicu condiţii omeneşti de viaţă, iar acolo se vor forma gru-puri, a căror direcţie de deplasare va fi organizată înfuncţie de domiciliul fiecăruia, pe parcursorganizându-se tabere, în care li se vor explica noilerealităţi din ţară, pe care trebuia să le cunoască, pentrua nu intra în conflict cu autorităţile.

Codin află că de la Iaşi urma să plece un grup spreBucureşti, dar că, înainte de a ajunge acasă, trebuia sămai facă un popas de tabără la Goleşti, în fostul lagărpentru prizonierii nemţi, ceea ce l-a întristat şi chiar l-amâniat. Când el putea ajunge acasă în câteva ceasuri,nu înţelegea de ce să mai întârzie. Seara, împreună cuun camarad din Bihor, au plecat la gară şi au luat untren spre Paşcani, unde, după ce şi-au promis că se vorvizita după ce lucrurile se vor aşeza, s-au despărţit, ca-maradul continuându-şi drumul cu acel tren până la Su-ceava, de unde să ia un alt tren până acasă, iar Codinagăţându-se de un tren spre Bucureşti. Când mijeauzorii, se afla în faţa porţii. Cum a făcut drumul de la garăpână acasă nu a putut niciodată să spună. Nici el nu-şiaducea aminte. Cu mâna pe poartă, îşi trăgea sufletulplin de acasă; era din nou acasă, după atâţia ani, dupăo viaţă de om. Când să împingă poarta, îl străbătu unfior. Dar dacă... Îşi trase mâna şi porni spre poarta ur-mătoare, a surorii, a ţaţei. Era mai sigur.

Apariţia lui neaşteptată provocă derută. Oamenii setem de stafii. Auziseră în ultimul timp atâtea întâmplăride necrezut, unele mai de necrezut ca altele, încât setemeau să creadă ce văd. Privindu-i şi el mirat de mira-rea lor, buimăciţi de somnul din care încă nu se trezi-seră bine, Codin deschise gura: „Ce vă miraţi aşa? Nu-sstafie. Sunt eu, Codin. Ce vreţi să vă mai spun”? Primacare îşi slobozi vocea fu Rădiţa: „Bine, bine, văd că eştitu, dar când ai venit” ? „Acuma, vin direct de la gară. Nicinu am trecut pe acasă. Ce-i pe la mine”? „Cum ce-i pela tine? Ce vorbă-i asta? Culaie, scoal’, mă, şi du’de-oscoală pe Catinca. Tare te mai aşteaptă. Ţi-a făcut totce trebuie pentru un dispărut, dar tare te-a mai aşteptat.Eu îmi luasem nădejdea, dar ea ştia că ai să vii. Poatecă au ajutat şi slujbele alea. Şi iaca ai venit. A avut drep-tate. Nu te-ai dus, Culaie? Sau te-ai şi întors şi n-ambăgat eu de seamă?” Codin rămăsese în picioare, răzi-mat de uşorul uşii şi-şi privea sora, ridicată în fund dinculcuş. Abia după ce Culai ieşi, reuşi să se mişte şi îşiîmbrăţişă sora, în plânsetul care îi cuprinse pe amândoi.„Pierdut ai fost şi te-ai aflat”, reuşi ţaţa să spună dupăce-i dădu drumul din braţe. „Ce, Doamne, iartă-mă, numai vine şi Culai ăla, doar nu s-a dus pe lumea aia-laltă?” Fără să mai aştepte, Codin ieşi din casă şi seaşeză la colţul casei ţaţei, ca să privească spre casalui. Casa lui. Începea să se lumineze. Culai îi tot spuneaceva Catincăi, care îşi oprise privirea asupra lui. „Păibine, măi omule, acolo-i casa ta?”, auzi deodată Codinglasul nevestei. „Păi ştiam eu dacă mă mai primeşti? Atrecut atâta timp. Mai e oleacă şi se fac cinci ani.” „Cevorbă-i asta? Nu-i asta casa ta? Cum adică dacă te pri-mesc eu în casa ta?” „Mde, mă gândeam şi eu, aşa...”„Păi dacă te gândeai de-adevăratelea, veneai acasă.Şi-acuma ce faci, nu vii?” Fără să mai scoată o vorbă,Codin, care de felul lui era un vorbăreţ, se întoarse înodaia ţaţei, unde lumea începuse să viermuiască, îşiluă raniţa, pe tăcute, şi se îndreptă spre casă. De dataasta poarta îl primi, nu mai simţi în mână niciun fior.Mergea încet, parcă deodată rămăsese fără vreun picde vlagă. Toată oboseala pe care o adunase de la ple-carea din lagăr îi copleşise puterea şi voinţa, în ciudadorinţei de a fi cât mai repede cu nevasta şi copiii. Însfârşit, ajunse în braţele nevestei. Fără cuvinte el, fărăcuvinte ea. Ea putea să plângă acum liniştit. „Şi tu crezică-s stafie?”, întrebă Codin după o vreme. „Cum săcred că eşti stafie, dacă te ţin în braţe? Şi dacă te ve-deam de departe, în lumina asta amestecată cu întune-ric, tot aş fi ştiut că nu eşti stafie. Prea mult te-amaşteptat şi numai nădejdile mele te-au adus acasă.De-ai şti cât te-am aşteptat! Ştii tu, înţelegi tu cum te-amaşteptat? Hai în casă, să-i vezi pe băieţi. Buzdrugea ştiadin primăvară că ai să vii”. „Cine-i Buzdrugea?” „Ei,aşa-i zic eu lui Ghiţă, e ca un buzdrug. Mic şi îndesat.”

Intrară în casă, în casa pe care el o tot visase, şi nu-ivenea să creadă că e acasă la el. Băieţii încă dormeau.Îi mângâie prin somn, prin somn era voie, că aşa nu lecreşteau coarne, şi amândoi se treziră. „Ce faceţi, mă,nu veniţi în braţe la tata vostru”? Amândoi băieţii stăteaunedumeriţi şi se uitau la omul din cauza căruia se scu-laseră mai devreme, le stricase somnul. Buzdrugeaavea opt ani. Dacă scazi cinci, de când Codin plecase,mai rămân trei ani. Poate ceva tot să fi rămas în închi-

proză


puirea lui din imaginea tatei, dar Dan, la un an, ce ima-gine putea păstra? „Da, mamă. Treziţi-vă. E tac-tu. Nuspuneai tu, Ghiţă, la Ispas, că tata n-a murit? Vezi că aiavut dreptate? N-a murit, e aici în carne şi oase. Cumavea să moară dacă noi îl aşteptam? Trebuia să vinăşi, iacătă, a venit. Hai, pe el! Până nu adoarme el dincauza oboselii.”

Încă neştiind ce să creadă, Buzdrugea ieşi din pe-linci şi se urcă în braţele larg deschise ale tatălui care îlaşteptau şi îl primiră ca pe un premiu binemeritat. Danînsă nu se prea convinsese. Ştia că mai toţi copiii autată, numai el nu, că tatăl lui e dispărut, nici asta nu preaînţelegea, ce e aia dispărut, tata e sau nu e, dar tatăllui era dispărut acolo, în Rusia, cu războiul. Nici Iancu,văru-său, nu avea tată, dar el nu era orfan de război,că avea tată, prizonier la ruşi.

Catinca privea mută la ce se întâmpla. Ar fi vrut să-lcerte pe Dan că nu sare în braţele lui taică-său, dar ceputea şti bietul copil din ce era taică-său. „Hai la tata,hai şi tu”, îl îndemnă Codin. Cam cu teamă, Dan urcăîn braţele tatălui şi tata avea acum amândouă braţeleocupate. „Of, of, of”, îngăimă Codin şi-i trase pe amân-doi băieţii să-i simtă şi cu obrazul. Deodată însă Dan searuncă din braţele ce-l ţinuseră, parcă ceva l-ar fi muş-cat. Simţise pe faţă barba aspră a celui ce spunea că-ieste tată, barbă nerasă de la plecarea din lagărul sibe-rian. Codin înţelese ce se întâmplase când îşi văzu co-pilul plimbându-şi mâna pe obraz. „Te-ai înţepat rău”?„Îhî, şi mă doare.” „Lasă că o să treacă, barba înţeapă,dar nu face bubuţă. Mai încolo tata are să se bărbie-rească şi n-am să te mai înţep. Acuma hai înapoi în pat,că acolo-i cald.” Ei parcă atât aşteptaseră, să-şi reialocul în culcuş, dar privirile le rămăseseră fixate pemama, care se bucura de îmbrăţişarea omului ei. Se li-pise de el şi nu-i mai dădea drumul. Ce mai conta acumcă el era obosit? Ce importanţă avea că era nebărbie-rit? Toate vor trece şi ea are cum bărbat. Are omul ei.Şi stătea aşa, lipită de el, să simtă că are om.

„Ăi fi fiind tare obosit. Hai, culcă-te şi tu lângă băieţi,că acuma vine jidanul”, îşi aduse deodată aminte Ca-tinca. „Ce jidan?”, tresări Codin. „Ce jidan, negustorul.Vine să ia azi vinul. Ai uitat că pe la vremea asta dă-deam vinul. Azi e ziua când voi fi bogată, când vom fibogaţi”, se corectă ea repede. Codin se strecură lângăbăieţi, îmbrăcat, cum era, doar scoţându-şi ce mai ră-măsese din încălţări şi pe loc adormi. Nu mai ştiu nicicând băieţii se sculară, nici când veni negustorul de vin,făcându-l bogat. Oricum el era bogat de cum îşi văzusenevasta şi copiii.

Se sculă târziu, spre amiază. Cum nu era nimeni înodaie, ieşi să vadă ce s-a întâmplat. Era o amiază detoamnă târzie, de noiembrie, cu lumină galbenă, desoare tomnatic, care ar vrea să încălzească, dar nuprea reuşeşte. Cam aşa era vara acolo, se gândi el nu-maidecât. „Pe unde sunteţi, mă”, îşi cătă Codin familia.În loc de răspuns, auzi lătratul câinelui, care se zbăteaîn lanţ, împotriva străinului ce-i încălca teritoriul. „Taci,măi cuţule. Nu sunt un străin. Ai să vezi că o să ne îm-prietenim.” Câinele se opri o clipă, apoi reluă hămăitul,anunţând că în ogradă e un străin. Se ivi îndată Catinca,de mână cu Dan. „Te-ai trezit? Hai acuma să mănânci”,o luă repede Catinca, nedându-i răgaz să răspundă.

„Da Buzdrugea unde-i, parcă aşa ziceai că-i zici”, în-trebă Codin, luându-l în braţe pe Dan înainte de a intraîn casă. „E cu vaca pe aici, pe după grădini. Azi nu s-adus la şcoală. N-o fi foc dac-o lipsi şi el o zi. Alţii lipsesccu săptămânile. Dar s-a dus cu vaca. Azi nu i-am datdrumul. Când e slobodă, umblă prin toată ţarna şi egreu de găsit seara.” „Va să zică ai şi vacă.” „Am”, şiCatinca îi spuse pe scurt povestea cu viţica primită dela ruşi şi pe care s-a priceput cum să n-o dea înapoicând ruşii i-au cerut-o. „Hai, treci la masă. Iar tu du-tede adă-l pe frat-tu acasă”. „Şi cu vaca ce face, ma-maie?” „Cum ce face? O aduce în grădină şi o leagă.Acuma-i sătulă.”

Ghiţă se întoarse foarte repede şi le povesti cu su-fletul la gură cum se miraseră ceilalţi când le spuse cănu mai e orfan de război, că acuma are şi el tată, că avenit de unde fusese el dispărut şi că acuma n-or să-lmai bată degeaba, cum o făceau până acum, că acumaare tată care să-l apere. „Azi nimeni n-a dat în mine.N-au mai avut curaj, încheie el şi se cuibări în braţeletatei, chiar dacă acesta nu terminase de mâncat. E binesă ai tată.” „Mie-mi spui, se opri Codin cu lingura îndrum spre gură, aducându-şi aminte că la vârsta cândGhiţă îşi recăpăta tatăl, el îşi pierduse amândoi părinţii.Ştiu cum e, am mâncat şi eu pâinea asta. Despre astaom mai vorbi noi, că om avea timp. Avem o viaţă în-treaga în faţă. Ce zici, femeie? Dar tu, Dane?” Priveala ei, parcă nevenindu-i să creadă că îi are în faţă. Multăvreme nici nu îndrăznise să se gândească la aşa ceva,chiar dacă în străfundurile sufletului nădejdea nu dispă-ruse. Trăia doar înghesuită între fărădelegile vieţii. Cecumpănă dulce-amăruie e prezentul, între bucuria îne-cată de suferinţele îndurate, dar având siguranţa trăirii,şi nădejdea revenirii la viaţă, la viaţa pe care ai visat-o.

„Ce faci, măi omule, nu mai mănânci? Ori ţi-ai adusaminte de vreuna din mândrele tale de pe acolo deunde ai fost?” „Nu, nevastă, nu de mândre mi-am adusaminte, dar de locurile alea da, şi nu cred că am să leuit vreodată. Mănânc, dar nu cred că trebuie să mă gră-besc. Avem timp. Deocamdată am să-i mănânc peăştia.” Şi se repezi cu gura deschisă spre băieţii lui, caşi cum ar fi vrut să-i înghită cu totul. Gestul a fost aşade pripit, că ambii au fugit din braţele lui şi s-au lipit defustele mamei, iar Dan era cât pe ce să izbucnească înplâns. „I-ai speriat, ei nu-s învăţaţi cu de-astea, le luăCatinca apărarea, aşezându-şi mâinile pe capetele lor,ca şi cum ar fi vrut să-i apere de căpcăunul rămas cugura căscată. Ia-i şi tu mai uşurel. Iar voi ştergeţi-oacuma afară, să-l lăsaţi pe tac-tu să mănânce” şi Ca-tinca împinse pe micuţi spre uşă. Ar fi vrut să se cuibă-rească ea în braţele omului ei, cum o făcuseră copiii,dar ceva o reţinea. Oare se cade? N-o să creadă că întimpul cât a fost dispărut m-am cuibărit în braţele altora?Dar asta poate s-o creadă şi dacă n-o fac. Şi uşor,poate ca să-i arate lui Codin cum să se apropie de copii,se strecură la pieptul lui, strângându-l în braţe cu înfri-gurare deznădăjduită, mângâiată de lacrimile ce aveaucu totul alt gust decât cele de până acum. Codin se lăsăuşor pe spate şi rămaseră aşa pe pat, să simtă că suntîmpreună, să simtă bucuria că trăiesc, să trăiască do-rinţa şi speranţa că de aci familia Domoleanu va fimereu o familie.

proză


Gheorghe Filip*

PÂLCUL DE SALCÂMI

Fusese într-un oraş mare, poate nu atât de mare,cât mai ales întortocheat, cu o mulţime de străzi şi stră-duţe, care se încălecau, se întretăiau, se amestecau –un păienjeniş de pârâiaşe derutate, care se izbeau degarduri, de ziduri, făceau ocoluri largi, cu o sumedeniede unghiuri, găseau un loc drept şi se repezeau bucu-roase înainte pentru a se lovi şi a se încurca din nou,pesemne că arhitectul care le croise era şi beat, şi gră-bit, făcea naveta între sticlele de trăscău, muierea dinpat şi planşa de pe masă, pe care, cu luleaua-n dinţi şicu mâna tremurând mai trasa repede un ciot de stradă.Mitriţă încercase să le ţină minte numele, sperând căastfel o să se descurce mai uşor – până şi misterul dăsemne de apropiere, dacă i se dă un nume – dar a re-nunţat, pentru că n-a găsit niciun fir de logică în staresă lumineze labirintul acela. Cum să ţii minte că Ser-gentul dă în Căpitan, care se întretaie cu Generalul,care merge paralel cu Doctorul, care după giratoriu de-vine Crizantemele, care urcă până la Aviatorilor, deunde coboară la Brâncoveanu, care o ia drept spre Aba-torului, care se bifurcă în Singurătăţii şi Leilor, care seunesc în Podul Vechi, o ţin aşa până la Orbului, careintră intempestiv în Regina Maria, care se înfundă înApocalipsei, se pierde printre ultimele case şi se în-toarce apoi prin Disperării, care se leagă de Victoria,care zoreşte spre Libertăţii, care… Cum să ştii toateastea pe de rost, fără să ţi-o ia mintea razna? De câteori ieşea, nu se depărta mai mult de trei sute de metri,fiindcă risca să se rătăcească şi ar fi fost de tot hazulsă întrebe în stânga şi-n dreapta cum poate ajunge laBlocul 500, fiindcă i s-ar fi cerut să spună strada şi elnu era sigur, pentru că pe colţul blocului parcă aşezatdinadins la răscruce erau vreo trei plăcuţe – Gura Leu-lui, Tufănicilor şi Eroilor. Abia mai târziu, înainte să pleceaflase că locuise pe Strada Războiului. Îşi luase câtevarepere – o farmacie în care intra doar când îl dureacapul, şi intra des, un magazin second-hand frecventatde puştoaice în căutare de blugi şi bluze, care să le laseburicul gol, redacţia unui ziar care tocmai sucombaseşi încerca să supravieţuiască on-line, o prăvălioară cuborcane şi ghivece din plastic, un spaţiu de închiriat,pentru că tot ce găzduise – o frizerie, o gogoşărie, unmagazinaş cu papagali şi pământ de flori – dăduse fa-

liment, şi două bănci pentru bătrânii care se fâţâiaupe-acolo, una dintre ele ocupată în fiecare seară de opensionară cu pălărioară verde, care suspina neconte-nit în telefonul lipit de ureche. Acesta era teritoriul lui,pe care îl decupase cu grijă şi de care în cele din urmăîncepuse să se plictisească. Îl mai înviora gândul căaceea ar putea fi o insulă, pe care o visa el în adoles-cenţă, şi uneori, când stătea în faţa ferestrei cu privirilepierdute dincolo de luminile oraşului, i se părea că audevuietul înalt al mării. Nu erau, însă, decât furia motoa-relor, disperarea frânelor, sirenele Salvării ori ale Poli-ţiei, râsul înfierbântat al nubilelor, ţipetele pisicilor carese împerecheau printre tomberoane şi urletul sfâşietoral câinilor, care visau o altă lume.

Îl adusese aici Lory, cu y, şi având în vedere că earostogolea graţios râul, poate şi cu doi r. Îl găsise,acesta era cuvântul, într-un bar din apropierea gării. Pri-didit de singurătate, îşi amintise că are un prieten aici,un roşcovan cu care bătuse – în slujba patriei – dealu-rile Lipovei, moţăise în tren, la un moment dat lăsasefereastra uimit să vadă cum pământul se desfăceaparcă din el însuşi şi fugea în urmă –probabil asta e vi-teza lui de rotaţie şi de-aici vertijurile noastre, coborâseşi se trezise în faţa unui nod pe care nu-l putea tăia niciosabie, pentru că se deşirau din el o sumedenie de dru-muri, care duceau în toate direcţiile posibile. Parcă aveasub ochi un papirus cu desene zurlii, nişte hieroglife im-posibil de descifrat. Încotro s-o apuci ca să dai de acelBijboacă pricăjit, o umbră printre alte umbre, care nu sepricepea – atât ştia el de pe vremea aceea – decât sătragă bine cu puşca. Or, ce să faci cu puşca în vremuride pace! Doar să-ţi iei tălpăşiţa în vreo ţară în care cutrei puşcoace răstorni un guvern sau să rămâi să îţi îm-puşti vecinii cu un pistol cu apă, iar ei, ofensaţi, să îţidărâme gardul şi să-ţi rupă florile. Derutat, intră în pri-mul bar. Avea nevoie să cugete. Şi cugetă aşa pânăcând drumurile acelea se adunară în mintea lui unelepeste altele, ca un snop de vreascuri cu care ar fi pututpleca oricând din oraş. Şi poate că pe vreun ciot aluneia dintre ele ar fi rămas agăţat Bijboacă. Cum ar fi,chicotea el, ca eu să ies cu drăcovenia-n spinare şi dea-supra ei să fie Bijboacă crăcănat şi cu puşca îndreptatăspre gloata, care şi-ar vrea străzile înapoi.

Aşa l-a găsit Lory. Nici nu şi-a dat seama când s-aaşezat la masa lui, pentru că era atent la prietenul luiroşcovan, care, deşi în clătinare, închisese un ochi,apăsase pe trăgaci şi îl dăduse cu zgaibaracele-n suspe unul mai sprinten, care nu putea trăi fără stradă. Loryhabar n-avea ce se întâmplă şi nici nu auzise împuşcă-tura, fiindcă altfel cu siguranţă s-ar fi speriat şi ori s-arfi mutat la altă masă, ori ar fi sunat la poliţie. Îl privise

*Gheorghe Filip (n. 23 februarie 1945 în com. Dumbrava,jud. Prahova), licenţiat al Facultăţii de Filologie, UniversitateaBucureşti. Debut în volum: „Nevoia de amintiri”, proză scurtă.Alte volume: „Cămaşa de duminică”, „Între două lumi”, „Cas-telul cu ferestre galbene”, „Directorul de imagine”, „Vine pre-şedintele”, „Muzeul viu” ş.a., precum şi eseul despre lumealui Caragiale „Cavalerii comicei figuri”. Membru al Uniunii Scrii-torilor din România.

proză


lung până când creierul lui tresărise cam aşa cum obroască decapitată străbătută de un curent electric îşimişcă labele. S-a bucurat că nu mai e singur, că vorbeleei legănau ca o adiere umbrele care îl învăluiau pe di-năuntru şi i-a povestit că venise să-l caute pe Bijboacă,un năpârstoc roşcovan – are părul inelat şi atât de roşu,încât zici că tot capul îi este năpădit de maci, dar pe câte de mic, pe atât e de vesel, dacă râsul are o întruchi-pare, atunci el este întruchiparea aceea, şi pe cât e devesel, pe atât de bine trage cu puşca. Şi el tocmai astavoia de la Bijboacă, să-l înveţe şi pe el să tragă cupuşca – fiindcă ştii cum e: ei, hai tiribabuşca… – dacăratezi primul glonţ, pe al doilea nu apuci să-l mai slobo-zeşti, avem nevoie de iscusinţa pistolarilor, fiindcă Ves-tul e pretutindeni şi întotdeauna sălbatic, ne-am duce lamarginea oraşului, trebuie să aibă şi oraşul ăsta o mar-gine, nu? un câmp verde, o apă leneşă, am lua niştebere, el ar arunca câte-o sticlă şi eu aş pocni-o şi ne-amminuna amândoi cum cioburile se prefac în nişte păsărimici şi albe şi se pierd în înaltul cerului. Ar fi frumos nu?da, ar fi foarte frumos zisese ea urmărind cum stolurileacelea acoperă cerul, apoi se întristase: din păcate, nuştia pe unde ar putea fi acel Bijboacă, nici măcar nu au-zise de el, dar – şi parcă i se luminase faţa – trebuie sădăm noi de el. Îl găsim şi-n gaură de şarpe, se entu-ziasmase el, fără să ia seama că r-âul din ultimele cu-vinte se dusese spre l sau mai degrabă dispăruse, casă-i uşureze pronunţia. Lory îl luase la ea acasă ca pe-ovaliză de la obiecte pierdute, îl urcase într-o maşină încare el chicotise tot timpul, neştiind nimic altceva decâtcă e noapte. Se clătinase un pic în faţa unei uşi, pe careLory o deschisese, intraseră, dăduse cu ochii de cana-pea, se simţea izbăvit şi începuse imediat să sforăie.

Dimineaţa a mişcat o mână şi a văzut că-l doare. Aîntins-o pe cealaltă şi a stârnit o nouă durere. S-a datjos de pe canapea şi a icnit mirat. Dar, nu era o durerecontinuă, ci una făcută din linii întrerupte. Probabil, întimp ce dormea s-a strecurat în el un pistolar parşiv şi,speriat pesemne de vreun vis, a tras la nimereală întoate umbrele. Se strădui să îşi amintească visul şi nuizbuti. Doar avea senzaţia că fusese undeva foarte de-parte, că se rătăcise nu se ştie pe unde şi că auzea tottimpul, ca pe o chemare, vuietul unor ape. Se duse labaie, se vârî sub duş, apa era bucuroasă, pesemne cănu mai zuruise pe un asemenea de trup, încercă să lă-lăie o melodie, nu-i veni niciuna în minte şi-atunci in-ventă el una, la-la-urile urcau şi coborau voioase dupămodelul mioritic deal-vale, dar se pare că n-aveau sufi-cient spaţiu vital, pentru că din apartamentul de deasu-pra, unde năvăliseră, răsună o bătaie nervoasă încalorifer, care le curmă brusc. În bucătărie găsi tot ce-itrebuia pentru cafea şi în vreme ce filtrul se credea omică locomotivă cu aburi – visa şi el tuneluri şi pasajesuspendate, reluă melodia de-acolo de unde o lăsase,atent la zvâcnirea la-la-urilor şi cu ochii pe calorifer. În-cheie cântecul cu un pam-pam, cafeaua era gata un firde abur se destrăma deasupra ceştii, şi simţi cum lu-necă dintr-odată, ca şi cum se afla pe o şosea, care s-arăsturnat la nouăzeci de grade, năzuind parcă săunească cerul cu centrul pământului. Şi el cădea verti-

ginos, zgâriind cu privirile peretele cenuşiu, afun-dându-se parcă într-o ceaţă friguroasă şi în ecoul cres-când al vuietului unei ape. Luneca în nesfârşita negurătubulară a nimicului. Şi nu i se întâmpla pentru primadată.

Ultima dată plecase de-acasă în căutarea unei iubiridin adolescenţă. Fusese numai iubirea lui, fiindcă fataaceea frumoasă şi mai isteaţă decât toţi băieţii din clasăla un loc, nu ştiuse niciodată ce uragane stârnea în sen-timentele şi visurile acelui băieţandru timid, care, decâte ori era în preajma ei se clătina, îşi frângea cara-ghios mâinile şi nu era în stare să lege două vorbe.Viaţa o dusese într-un sat, era medic – atât ştia – şi sedusese într-acolo, potopit dintr-odată de un dor pe câtde cumplit, pe atât de nelămurit, fiindcă nu fusese decâtmagia amintirii, care, de nimic provocată, înviase vre-mea de-atunci şi luminase chipul de odinioară până lacel mai mic detaliu. Adică, până la aluniţa de deasuprabuzei, care părea să-i pună în evidenţă arcuirea guriiîntr-un permanent surâs. Satul era rânduit pe malul unuirâu în care se prăbuşise cândva, cu cal cu tot, un paşăcu câteva tuiuri, nu mai ştia nimeni câte, şi ţăranii pă-reau rămaşi din timpurile acelea, stafidiţi sub clopotullor de glorie, călcând resemnaţi pe lângă măgarii înhă-maţi la droage şi cercetând speriaţi zarea, să nu seumple ca altădată de fesuri şi şalvari. În urma acelorsărmane care de luptă nici praful nu se ostenea să seridice. Care va să zică, se gândi Mitriţă, pe ăştia îi re-pară doamna doctor. Pe ăştia îi îndoapă ea cu pastileca să-i lecuiască de coleţ, de tuse măgărească şi dedorul de ducă. Clădirea era veche, fusese cândva unconac, transformat poate de sminteala vremurilorîntr-un sediu, dacă nu cumva răzbunarea făcuse din elun depozit al belşugului câmpenesc sau, şi mai rău, purşi simplu un grajd. Acum era împărţit în două – jumătatedispensar, jumătate cabinet veterinar. Adică, dacă totsughite şi scuipă urât alde Gheorghe, să nu vină singur,ci să ia cu el şi măgarul, care suferă de răpciugă. În faţacabinetului, legat de o stănoagă chiar aştepta un măgar,care încremenise în bătaia soarelui. Înăuntru – asta sevedea pe fereastră – într-o sală mare, salonul de altă-dată pesemne în care adiaseră parfumuri şi răsunaserămuzici, o vacă era întinsă pe un grătar de lemn şi legatăzdravăn cu frânghii, şi deasupra ei un ins mătăhălos cuhalatul plin de sânge agita un cuţit. Era în operaţie. Înpartea cealaltă, pe un hol, care era sală de aşteptare,erau trei femei în vârstă cu barişurile înnodate cuviin-cios sub bărbie. Doamna doctor era cu spatele şi Mitriţănu-i văzu decât părul ondulat deasupra halatului. El oştia şatenă, dar între timp onduleurile deveniserăblonde. Părul cu reflexe aurii îi ascundea până şi con-turul feţei, pe care el îl desenă rapid în minte şi-l însufleţicu ochii verzi de altădată, ca „două mistice smaralde”şi cu aluniţa de deasupra acelui surâs mai degrabă me-lancolic. S-a rezemat după aceea în aşteptare, cevamai departe, de trunchiul unui castan bătrân, martorultăcut al tumultoaselor vremuri prin care trecuse conacul.Ce-avea să facă? Să-i iasă în întâmpinare şi s-o în-trebe, cu glas prefăcut şi nesigur, tu eşti? Să-i spunăaşa tam-nisam, tu ai fost iubirea mea dintâi? Sau: am

proză


venit să te iau, dragostea mea, ştiu un loc în lumea astamare unde putem să fim numai noi singuri şi fericiţi? Nus-ar uita cu teamă la străinul ăsta, care ar trebui să seafle în altă parte? Ce tresărire duioasă să se nascăacum din nimicul de-atunci? Poate viaţa ei s-a aşezatdeja în nişte tipare din care, în ciuda oricărei tresăriri,el n-ar avea niciun drept s-o scoată. Şi chiar dacă, într-oclipă de nebunie ea i-ar spune cu smaraldele înlăcri-mate, merg cu tine până la capătul pământului, unde-aiduce-o tu, Mitriţă? Pentru tine, capătul pământului poatefi oriunde şi la niciun capăt, indiferent unde ar fi el, aicisau la Polul Nord, tu n-ai nimic, nici măcar o umbră dea-supra capului. Nu ştiu ce-a fost în mintea ta, de undeţi-a venit ideea asta să nu laşi nimic în urmă, nici măcaro cutie de chibrituri, pe care s-o găsească cineva şi săzică uite, mă, asta a fost a lui Mitriţă, săracul! Şi ce i-aiputea oferi tu? Doar nişte pâlpâiri din adolescenţă, carese vor fi stins demult şi ale căror umbre mici de luminămai tremură din când în când în amintire. Atâta tot.Poate doamna doctor o fi de ani buni muierea credin-cioasă a mătăhălosului însângerat, care hăcuieşte vacişi sterilizează pisici. Poate o aşteaptă acasă doi-treicopii dolofani şi poate căpăţânosul ăla o fi negrăit deduios şi de tandru. Şi tu? În clipa aceea, fără nicio vo-caliză pregătitoare, fără niciun avertisment, măgarul aînceput să ragă. Ieşeau din el nişte note lungi, puter-nice, care plesneau ca o bâtă aerul, şi ăsta a fost pe-semne semnalul, fiindcă imediat s-a alcătuit un cormăgăresc, care se înălţa spre cer ca o rugă ciudată orimai degrabă ca o răzvrătire. Mitriţă s-a uitat la ceas şia înţeles că, dacă vrednicii cocoşi anunţau ivirea zorilor,conştiincioşii măgari vesteau amiaza. S-a desprins detrunchiul castanului şi a plecat. Adolescentul Mitriţă nuvenise la întâlnire.

Se uita în aburii cafelei unde părea să se înfiripeim aginea acelui sat şi recunoştea acum că, mai multdecât toate, îl impresionase măgarul acela nemişcat, caun monument al răbdării, părând nu înţelept, ci resem-nat în faţa sorţii. Ştia pesemne că nu se poate împotrividestinului. Şi noi, se gândi, nu suntem la fel? Nu ni senăzare uneori că suntem ca o mocăniţă căreia nu ea,ci altcineva îi hărăzeşte drumul pe care merge? Cel maiadesea nu decid alţii pentru noi, amăgindu-ne cu iluziacă noi alegem şi amorţindu-ne cu speranţa că, de fapt,alegerea lor e mai bună? Şi-atunci, când devenim con-ştienţi de asta, ni se pare că toată viaţa noastră e osurdă încăierare între acceptare şi răzvrătire şi că toatăzbaterea este pentru a ne trăi propria viaţă. De aceea,poate, nici nu ne cunoaştem cu adevărat, nici nu ştimbine cine suntem. Suntem ca androginul despicat îndouă, ne căutăm pe noi înşine şi tânjim după făpturacare ne-ar putea întregi, lumina şi ne-ar da un sens. Alt-fel…

Termină cafeaua, coborî, – acelaşi spectacol al stră-zii ca pretutindeni, nu îl surprinse nimic şi nu se miră denimic, avea sentimentul că a mai fost pe-acolo, că şichipurile oamenilor, şi clădirile îi erau familiare şi nu l-afăcut să tresară decât senzaţia că se află într-un labirint.Dar, parcă nu tot aşa i se păruse şi satul? A cumpăratun ziar, s-a aşezat pe aceeaşi canapea, a răsfoit ziarul

– se pare că nu se întâmpla nimic în oraş: un accident,un nou magazin, mai multe amenzi de circulaţie, primă-ria pune flori în intersecţii – a căutat o carte, n-a găsit,a deschis televizorul – vremea va fi frumoasă, dar spreseară cerul se va înnora, s-a întins pe canapea, a uitatde Bijboacă, a aţipit. Lory n-a venit în noaptea aceea,nici în nopţile următoare, apărea în câte-o dimineaţă,se auzeau în baie apa curgând, sticluţe pocnind,sprayuri pufăind, ea îngânând un cântecel – tri-lir-lu-la,se ivea în prag proaspătă, fardată, Iubiţel să fii cuminte– probabil aşa le spunea ea tuturor: Iubiţel, şi dispărea.Îl bătea gândul să plece, se plictisise de spaţiul acelaîn care se învârtea zilnic ca într-un carusel, n-avea rostsă mai rămână, niciun motiv, deşi simţea că oriunde înaltă parte viaţa ar fi la fel – nu repetăm până la exaspe-rare aceleaşi lucruri, aceleaşi gesturi, aceleaşi vorbe?Nu ne-a programat ăl de Sus ca pe nişte roboţi? – veitrăi atât, te vei îndrăgosti o singură dată fără să ştii cum,când şi de cine, te vei îmbolnăvi de scarlatină, vei aveadurei de stomac, de dinţi, te vei îmbăta de sărbători, tevei speti muncind, făcând mereu acelaşi lucru pe caremâinile îl vor învăţa pe de rost, vei tânji, vei visa fără săîmplineşti niciun vis, vei căuta fără să găseşti vreodatăce cauţi, vei spera şi nu vei afla nimic la capătul spe-ranţei, te vor uita cei apropiaţi, te vor părăsi prietenii,vei rămâne singur, neştiut, inutil şi te vei ciorovăi pânăla sfârşit cu străinul care a sălăşluit în tine şi pe care l-aifi vrut altfel.

Nu ştia nimic despre Lory, doar o putea deduce dinfelul în care era aranjat apartamentul, din arsenalulacela pe care îl rânduia dimineaţa în faţa ei ca pe unpluton de execuţie, nu părea complicată ci doar intere-sată de ea însăşi, după cum nu ştia nimic despre Bij-boacă, pe care doar şi-l putea închipui bântuind cupuşca lui, ca un lunetist, pe acoperişul blocurilor, şi pecare nici măcar nu l-a căutat, ca şi cum nu pentru astavenise, ci doar a aşteptat să-l întâlnească în perimetrullui plicticos, deşi între timp, copleşit de zădărnicie, seprea poate ca Bijboacă să se fi ales pe sine ca ultimăţintă şi să-şi fi tras un glonţ în cap.

Vestea l-a şocat de-a binelea – care va să zică seştia că există şi el pe lumea asta, probabil că pe un-deva, prin nişte dosare îngălbenite numele lui nu fuseseşters – şi asta l-a hotărât să plece. A scris un bileţel –„Mulţumesc pentru tot”, adică „pentru nimic”, şi-a zis însinea lui – l-a lăsat pe măsuţa din faţa canapelei şi, cuun taxi, s-a dus la gară. Devenise moştenitor şi asta ise păruse culmea: să ai un unchi, care să te mai şi pri-copsească cu o casă! Nu-l văzuse în viaţa lui.

A coborât din tren într-o haltă mică, un canton, o chi-chineaţă în care abia încăpea un ceferist cu ţigara-ngură, cu un pâlc de salcâmi în spate în care părea săse fi adunat toate ciorile din împrejurimi. Le plăcea cumşuieră locomotivele sau lucra în ele cine ştie ce magiea depărtărilor. Satul se prelingea printre doi umeri dedeal, două spinări sau mai bine zis două cocoaşe depământ vârfuite acolo de pe vremea cine ştie căror răz-vrătiri geologice, şi mai mult ca sigur că geografia astafrământată de un Demiurg grăbit sau doar ostenit sprefinalul facerii era tăiată şi de vreun pârâu, care abia îşi

proză


târa clipocirea prin albia îngustă şi sinuoasă. Casa erala margine şi printre pomii, care o ascundeau nu i sevedea decât uşa de la intrare către care ducea o aleemărginită de trandafiri. Nişte vrăbii agitate găsiseră prilejde ceartă şi zvâcneau ca o ploaie de bolovani prin frun-zişul pomilor. În spate, hotarul grădinii era chiar bănuitulpârâu, care părea o înlănţuire de ţipari cu solzi argintii.O podişcă de lemn îşi făcea loc printre trestii până spremijlocul apei. Probabil că unchiul acela, care înălţasecasa, sădise pomii şi îngrijise trandafirii avea nostalgiaacestui colţ de rai prin care mai bântuia pesemne înnopţile fără lună. Se întoarse şi abia acum, dincolo dealee descoperi fântâna cu ciutură lunguiaţă de metal şilângă ea, o cuşcă în faţa căreia un câine roşcat ezitaîntre a mârâi şi a da din coadă. Rupsese lanţul, poateîn ceasul în care i se săvârşise stăpânul şi fusese sin-gura vietate, care urlase înfiorată de atotputernicia ni-micului. Intră – erau trei odăi mari şi late, mobilate nusimplu, ci de-a dreptul sărăcăcios. Unchiul fusese pri-zonierul propriei case, fiindcă niciun lucru dintre celepuţine şi vechi nu arăta că s-ar fi lăsat ispitit de mirajullumii, de miracolele ei schimbătoare. Singura lui aven-tură va fi fost armata, care l-o fi terorizat cu disciplinaei, cu situaţiile acelea aberante, când trebuia să-şi în-chipuie că pe deasupra urlă avioanele, să dea cu burtade pământ, să se târască şi să se repeadă asupra unuiinamic căruia nu-i vedea nici chipul schimonosit de frică,nici rânjetul de viclenie şi răutate. Poate l-o fi potopitdorul de căsuţa lui şi aici, pe podişca de lemn, moţăindprintre trestii cu undiţa-n mână va fi descoperit el eter-nitatea şi va fi stat din când în când de vorbă cu Dum-nezeu.

N-avea nici televizor, nici aparat de radio, dar spremirarea lui găsi într-un sertar o Mitologie greco-romanăfără coperte şi cu nişte sublinieri – mai degrabă niştemâzgăleli – făcute cu creionul. Cartea era citită şi răs-citită, se vedea asta după foile desfăcute uşor ca o ar-monică şi după urma degetului lăsată în colţul paginilor.Aşadar, nu Dumnezeu, ci zeii coborau la răstimpuri încurtea lui, cu Apollo filozofa el pe sub pruni, pe sub ci-reşi, cu Marte se ciorovăia el sub privirile nedumeriteale câinelui, pe Ceres se supăra el când legumele dingrădină se stricau înainte de a da în pârg, pe Minervao ruga el să-i dea şi lui o ţâră de înţelepciune, el era aiciZeus, Jupiterul cu fulgeru-n mână, care îi făcea pe toţirăspunzători de mersul gospodăriei sale. Şi spre seară,când soarele începea să se deşire în fâşii lungi de aurşi de purpură, se ducea pe podişcă şi aştepta răbdătorca din zdrumicarea apei să se ivească strălucitoareaAphrodita. În locul ei, când se lăsa întunericul apăreafoşnind printre trestii Tincuţa, rumenă şi pietroasă, pecare o ducea în casă, chipul ei parcă sporind luminalămpii, şi o trata ca pe o zeiţă cu cireşe şi mere coapte.

Cum să mori aici, unde doar apa curge, nu şi timpul?Şi chiar dacă se întâmplă, probabil că nici nu îţi daiseama când ai trecut dintr-o stare într-alta, pentru cătoate cele din jur rămân la fel – iarba creşte, trandafiriiînfloresc, vrăbiile umblă ciopor dintr-un pom într-altul,zeii continuă să vină, apa să susure şi tu nu faci decâtsă îi adaugi lumii de aici lumea de dincolo şi să umbli

între ele două ca între răsărit şi apus, ce între neodihnăşi pace.

Intră târziu în casă, când morfina întunericului amor-ţise demult lucrurile, când zeii se adunaseră şi ei în cui-bul lor din Olimp şi lăsaseră numai luna să hoinăreascăpeste câmpuri, răscolindu-le miresmele. Adormi cu Mi-tologia în mână, simţind, pe măsură ce îl toropea som-nul, cum se îngroapă în liniştea aceea, adânc, tot maiadânc, până spre începutul timpului.

Şi s-a făcut lumină. S-a trezit şi s-a uitat lung prinodaie. Nişte pereţi străini, ca şi puţinele obiecte din în-căpere închise parcă într-o tăcere bosumflată. Nu ştiaunimic despre el, nu ştia nimic despre ele. Nu le dorise,nu le alesese, nu le meşterise şi nu le rânduise el. El arfi luat unele mai frumoase, mai zvelte, mai veselecumva şi în niciun caz nu le-ar fi înşirat astfel. Astea aşatrebuie să fi fost din prima clipă: urâte şi bătrâne şipoate că oricât s-ar fi chinuit unchiul acela, oricât ar fifugit cu ele de pe un perete pe altul, nu le-ar fi putut facesă arate mai bine. Dar, poate că lui i-au plăcut şi au con-vieţuit în bună pace. Se ridică stârnind un trosnet, unscârţâit lung între geamăt şi dojană şi se mişcă atent,ca nu cumva afurisitul de pat să o ia razna şi să ţopăieca un cal nărăvaş. Ieşi şi se opri dezamăgit. Pestenoapte se întâmplase ceva cu colţul ăla de rai. Tranda-firii erau încâlciţi ca nişte tufe de mărăcini, acoperiţi debroboane minuscule verzi şi păstoase şi cu un măcelde petale pe jos. Pomii îşi încurcau şi ei anapoda ramu-rile, puţinele frunze care le rămăseseră erau galbene şispuzite de rugină şi ici, colo atârnau pânze de păianjensau horbote alburii de omizi. Pe alee, o pisică vărgatăprinsese o vrabie, o betegise, pasărea dădea să zvâc-nească, dar o prindea repede cu ghearele şi joculacesta cinic s-a sfârşit violent: pisica a apucat-o de capşi Mitriţă a auzit trosnetul sec al oaselor. Altădată ar ficugetat că aşa face şi destinul cu noi, că ne aruncă decolo-colo ca pe o jucărie şi în cele din urmă, când seplictiseşte sau când consideră că ne-a chinuit destul,ne striveşte dintr-o singură lovitură. Acum, însă, era im-presionat de acest paradis în paragină, de această micălume în care se vedeau semnele apocalipsei.

Se duse în grădină şi dădu cu ochii de aceeaşi ire-mediabilă veştejire. Parcă peste toate legumele trecuseo perdea parşivă de brumă. O răbufnire de vânt obosităşi tristă trecu prin ele ca o smiorcăială. Apa pârâului setâra tăcută prin albia nisipoasă, mult prea largă, podişcase înnegrise de soare şi câteva scânduri se frânseseră.La un moment dat, deasupra trestiilor îngălbenite seîn ălţă un cap mic şi îngust ca de nevăstuică. Îi văzu lim-pede chipul – era bătrân, smochinit, cu nasul cocoşatşi cu ochii mici, rotunzi. Probabil atât mai rămăsese dinrumena şi pietroasa Tincuţa. De unde să răsară aiciAp hrodita? Ce să caute zeii – şi Apollo, şi Marte, şiCeres, şi Junona şi Jupiter cu fulgerul în mână? Pe-semne asta se întâmplase: odată cu unchiul, se scufun-dase în neant şi Olimpul.

S-a întors, a scos apă din fântână, ciutura a scârţâitprelung şi ascuţit ca un câine, care schelălăie de du-rere, a găsit în casă o oglindă mică, dreptunghiulară,s-a învârtit cu ea în mână şi în cele din urmă a agăţat-o

proză


afară într-un cui parcă anume bătut într-un stâlp al te-rasei. Şi-a clăbucit faţa şi când a apropiat lama, a văzutcu surprindere că din oglindă îl privea altcineva. Poateera unchiul său. Şi în spatele lui se înşiruiau o mulţimede chipuri păroase – bărbaţii din stirpea aceea, aştep-tând să fie ferchezuiţi în această duminică lălâie şigoală. Aveţi onoarea, a dat să rostească, dar s-a oprit,pentru că toţi ochii aceia fosforescenţi îl fixau cu seve-ritate. A tras cu lama, dar i-a tremurat mâna şi dintr-odungă subţire, roşie, a început să curgă sânge. A ispră-vit repede, s-a spălat îndelung şi a rămas în cumpănire.Nu ştia ce să facă. Parcă şi pereţii casei erau coşcoviţi,şi lemnul ferestrelor se scorojise şi crăpase, iar sus, lacolţurile uşii, tremurau ca nişte perdeluţe două pânzede păianjen. Se plimbă prin curte, prin grădină cu paşimici, gânditori, cu senzaţia că tot şirul acela de ochi co-borâse din oglindă şi îl urmărea cu ostilitate. Asta e ave-rea ta, Mitriţă, îşi zise şi-i veni să râdă. Dacă s-ar ostenicineva să te caute în toate lucrurile astea spre a înţe-lege ceva, n-ar găsi nimic. Nici măcar talpa pantofului,a cărei urmă n-o păstrează nici ierburile, nici ţărâna. Eca şi cum ai fi plutit pe-aici ca scămoşarea unei adieri.Probabil că în cele din urmă nu suntem decât o efemeră

întrupare a Nimicului. Ne stingem în propriile amintiri şidispărem odată cu ele, aşa cum unchiul ăsta a luat cuel, la plecare, Olimpul.

Îşi aminti de străzile întortocheate, de reperele dinperimetrul lui, de Lory, musafiră în propria-i casă, carevenea doar atât cât să se învioreze şi să-şi schimbe în-făţişarea spre a ieşi în lume în travestiul acela desenatmeticulos şi pomădat din belşug. De serile lui goale…Îşi aminti de Bijboacă, cel pe care se dusese să-l cauteşi nu făcuse niciun efort spre a-l găsi, cel care o fi bân-tuind pretutindeni cu puşca lui. Ce-ar fi să-l întâlneascăşi să refacă el, într-o viziune modernă, o scenă din altevremuri. Adică, să îşi aşeze un măr pe creştetul capului,să stea nemişcat în faţa lui Bijboacă şi ăla, cu un ochiînchis şi unul pe cătarea puştii, să tragă până când onimeri mărul.

Îşi adună puţinele lucruri pe care le avea, trecu prin-tre trandafirii ofiliţi, pe sub umbra rară a pomilor galbeni,ieşi pe poartă şi o luă încet spre chiţimia ceferistului. Sevedea de departe pâlcul de salcâmi cu ciorchinii lormari, negri.

Nu ştiu care sunt trăirile unei mame după ce a năs-cut. Eu am 19 copii de suflet. De fiecare dată după ceterminam o carte – copilul meu de suflet – și îl„nășteam”, adică era tipărită – simţeam în mine un gol,o slăbiciune, un fel de stare de aiureală, de nelinişte. Odamă-mi replica:

– Păi, bre, ești lăuz! E starea trăită de mame dupănaștere.

– Lăuzeală mintală! Literară? De data asta am osenzaţie de vinovăţie. Mi se întâmplă ca atunci cândceva nu mă mulţumeşte să am insomnii. Uneori din sub-conştient ţâşneşte „o rezolvare”.

După ce am scris pe manuscris „Sfârşit!” m-a inva-dat bucuria lucrului terminat. Şi am trăit un moment deuşurare. Gata şi cu asta!

Apoi m-am certat. O să-mi mai dau un canon, nu tre-buia să dau prioritate primului imbold. Mă domină ideeacare mi-a provocat insomnia, vine de la impresia dure-roasă, de vinovăţie, că e posibil să mă fi grăbit, că dacămai amânam… Mi se pare că mai degrabă am „avortat”acest copil de suflet. Da! Trebuia să-l mai port cu mine,în mine. Să-i lungesc perioada de gestație, s-o fac ele-fantină, fix de luni o duzină!

Mă mint oare dorind acestui fiu alt drum, faţă de cei-lalţi fraţi ai lui, care stau cuminţi în teancuri la biroul meuaşteptând… nici eu nu ştiu ce? M-ar încânta ca măcarcâţiva dintre compatrioţii noştri să-l foiască și răsfo-iască, să afle ce e posibil că li s-a întâmplat unor oa-meni, poate şi lor, de ce mulți trecem totul sub tăcere…

E tare greu să ne recunoaştem cu bune, dar mai alescu relele noastre.

PS. De câte ori deschid calculatorul mă uit la…inbox. Şi la Spam. Şi recitesc poezia Mama, deG. Coş buc! Eu nu aștept „fiul”. El e aici, în bibliotecă, încâteva pachete pe care momentan nu știu cui să le tri-mit.

Am dat unei mari librării din Capitală 25 de exem-plare, culmea, s-au epuizat, am primit și contravaloarealor (sfertuită, ce-i drept), dar de ajuns ca să-mi cumpărun supliment de rapid București-Roșiori Nord, via Vi-dele. Mi s-a cam acrit de „succese de librărie”, voiamacasă la mine. Răni sângerânde nu aveam, mi le-amlins la „marea lansare” din orașul meu, când s-a decisca eventualii doritori care vor să plătească să pună baniiîntr-o cutie cu fantă.

– Ca la votare, a spus careva.– Chiar, interesant nu e cine, ci cât o să iasă!Și alte comentarii. Mai ales după ce careva a strigat:– A dispărut cutia cu bani!Publicitate.Apoi șoapte, râsete și interjecții afective, pro ori con-

tra ineditei situații.– Hei, domnule autore! S-au autodemascat făptașii.

Vă așteaptă cu restul de bani la restaurantul „LaCățeaua leșinată”. Au comandat fripturi! Uraa!

Merită să?– Nu se merită, a pus ștampila consilierul cultural

loco.

Constantin T. Ciubotaru

AVORTAREA COPILULUI DE SUFLET!

proză


Ioan Florin Stanciu

GRAFFITI…astfel încât, dacă pentru toate cele ce-au fosts-ar fi lăsat chiar şi câte un singur semn deaducere-aminte, atunci, deja n-ar mai fi niciunloc nicăieri, pentru cele ce sunt.

Parmenide

Învăluit într-o nebuloasă ezitare nostalgică, lăsasemautomobilul să ruleze de la sine, pe banda întâi şi zări-sem cu coada ochiului pasajul îngust dintre alimentarade la parterul hardughiei de locuit şi incisivul din betoncariat al poştei, aşa că, tresărind ca prin somn, am oprittotuşi, ceva mai la vale, sub castanul pe jumătate viu,care multe-ar fi avut de spus, dacă-ar fi putut el săspună.

Coborâsem indecis printre resturile de frunze şi ră-dăcini, expulzate din aprozarul etern de pe-acolo şi-oluasem la pas înspre peştera noastră primordială – pa-sajul rămas parcă acelaşi; adică, înfrigurat, jilav şi cu-treierat de întunecimi plutitoare, prin care, odinioară, inillo tempore, treceam de două ori pe zi, în valuri veseleşi senzuale, pentru că, profitând de spaţiul mult prea în-gust şi de hărţile imprevizibile ale băltoacelor, ne înghe-suiam unul în altul, ca moluştele, ca să mai trimiteminvoluntar-premeditat şi câte un tentacul fierbinte însprelocurile mai fragede ale colegelor noastre de toate zi-lele. Deoarece, dincolo de pasaj, se afla, pe vremeaaceea, Liceul Euxin, o fostă şcoală generală, reciclatădin mers, dar sufocată – între blocuri de locuinţe le-proase şi între garduri din plase de sârmă, deşirate pro-gresiv deasupra betonului vălurit al parcării originare,ca nişte plase de pescuit, suspendate-n furtună.

Cu un munte de ceţuri sărate pe umeri, am pătrunsdin nou în pasaj, redescoperind izul acela de calcar topitşi de frunze dospite, care persista chiar şi primăvara,devreme, când, la intrarea-n tunel, se înghesuiau floră-rese brunete, de gang şi bătrâni vânzători de lozuri saude mărţişoare-încâlcite între aţele lor roşii, albastre şialbe.

Acum însă, pe la jumătatea lui mai, înfloriseră dejatoţi copăceii schilozi, de pe margini, iar lumina soareluise răsfrângea, fluturând moale, în fântâna orizontală apasajului nostru. Deşi muzica aceea de flaut îndepărtatşi încrucişarea grăbită de replici aproape uitate au în-ceput abia când am redescoperit oarecum vinovat, oa-recum fericit, desenul naiv de pe peretele stâng: oarătare din linii de cretă – două în cruce, cu câte trei ră-murele în vârfuri, închipuind palmele şi două în V răs-turnat, pe gheare răsfirate de găină, care trebuie să fireprezentat picioarele… Abia mai târziu, se pare, veniseun alt pictor rupestru, mai exigent, care haşurase-n al-bastru partea de sus a acelui unghi deschis, sugerândun fel de fustiţă adolescentină, destul de decentă, dacăn-ar fi fost ostentativ de decentă. Ceea ce îl inspirase,probabil, pe un alt grafician d-ăsta primitiv (suspect de-dulcit la ispite), care stilizase-n trecere două apetisantemere dolofane şi roz, chiar înspre unghiurile de sub li-niile braţelor, deturnând radical impersonalitatea

aproape preistorică a începuturilor. Tot astfel, şi capulfusese, la început, doar o elipsă continuă, conturată si-metric dintr-o singură tuşă spontană, de grafician expe-rimentat, dar, mai apoi, în cunoştinţă de cauză,pesemne, venise şi coloristul acela infantil, care îi tăiasefruntea cu semiluna unui breton auriu, sub care răsu-cise doi ochi albaştri şi veşnic miraţi, sfârşind prin a-iîmbrăca obrajii în aurora blondă a pletelor, Dar, probabilcă tot unul de-ai noştri, dacă n-oi fi fost chiar eu, cali-grafiase cu litere explozive, într-un fel de inimă roşie,care levita evanescent deasupra desenului: ANA ZUZA.

Ana noastră, măi frate! pe care-o recunoscusem mi-raculos, cu trei clipe mai înainte de-a citi legenda de pezidul bolnav: „Alo, Ana, vezi că ai fusta mai lungă pestânga!”... „Iar tu vezi că ai ochii pe-aceeaşi parte afeţei, băi Faun flautist!”

Timp de patru ani, cei mai buni şi cei mai frumoşi,şezusem la numai două bănci distanţă de Ana Gavri-lenco, premianta clasei şi campioană naţională lascrimă, a cărei figură dulce-ovală, aureolată de pufulblond-volatil al obrazului său de pisică exotică se întor-sese de mii şi mii de ori cu limba scoasă spre mine, casă silabisească apoi, pe muteşte: I like your stupidity!,de exemplu, şi altele asemenea, la care eu silabiseammereu, cu bot ascuţit, de tapir: Zu-za A-na!... A-na Zu-za!...

Chiar dacă-am amânat, pe câte mi-a fost posibil săvă spun şi să-mi spun din nou, mie însumi, că Ana mu-rise prima din acea generaţie aparent privilegiată, de-oarece pe la începutul anilor nouăzeci, ca tânărăînsoţitoare de bord, la compania aeriană Malev, dispă-ruse fără urmă într-o sinistră inflorescenţă de crini, des-chisă deodată în vuiet şi fum deasupra aeroportului dinKazan, când întreg personalul şi 39 de pasageri fuse-seră spulberaţi definitiv în colosala explozie a celorpatru tone de combustibil, aflate la bord. Absolut previ-zibil, dacă ţinem cont că lumea e vis.

2.„Eu ţi-am spus prima că lumea e vis, chiar dacă ţi se

pare că eu sunt acum doar o aschimodie desenată cucreta pe-un zid, îmi şopteşte Ana, cu glăsciorul ei fru-mos alintat, de-altădată, ca şi cum ar descânta cinevanevăzut, acolo, departe, pe dunga fragilă dintre ziuă şinoapte sau ca şi cum ai murmura fermecat, pentru sine,punând nori siderali pe faţa întunecată a unei oglinzi în-toarsă de mult, în trecut.

Dar e foarte bine şi-aşa, pentru că, uite aici, în vă-găuna asta de beton coşcovit, am rămas, cel puţin, ofăptură delicată şi albă, cum eram când îmi îmbrăcamcostumul de scrimă, ca să intru pe podium, sub auroraastrală a reflectoarelor, şi, mai ales, pentru că mai stă-ruiesc, baletând pe aici, ca-ntr-un vis fără hotare şi fărăcontururi precise, plutitoare mereu dinspre suavitateainconsistentă a copilăriei, înspre insuportabila povară afeminităţii şi-a destrămării de sine. Aurora aceea ete-

proză


rică, risipită-n văzduhul unui cer prea senin, ca o pasăreîmpuşcată în zbor. „Hai, că tu poţi să-ţi imaginezi asta!”

Dar oare acestea-s chiar cuvintele mele sau doar unpurgatoriu al vorbelor care mi s-au împrumutat doarpentru acest miracol de infinită graţie al eternei reîntoar-ceri !?

Uite, chiar mi-au desenat aici, şi-un zâmbet amar,care pare să spună mai mult decât toate combinaţiileiscusite de cuvinte pe care ni le-am putea noi imaginanoi în dezordinea infinită a timpului; dacă zâmbetulacesta perfid şi somnoros totodată, n-o fi fiind şi el doarvreo fantă săpată de vremuri peste ruina din zid. Ca şighemul cu ţepi din stânga, care ar vrea să reprezintesoarele. Poate chiar soarele-acela de teatru care nu nelăsa niciodată s-adormim pe deplin, în laboratorul de fi-zică, când moş Glomerulă vorbea foarte serios, cu pe-reţii, despre relativitatea restrânsă şi despre previzibiladestrămare definitivă a unui univers în care toate mo-mentele aparent succesive-ale timpului sunt, de fapt,nişte manifestări subiective şi imaterial-simultane… Iarasta, în vreme ce voi, ca nişte motani scăpaţi la smân-tână, vă dedulceaţi deja cu proiectul perfid de a şparli ocretă, la plecare, ca să mă încondeiaţi pe peretele pa-sajului ăsta, ca pe un trofeu magic, cum erau celedinpeştera Altamira, de pildă, unde reprezentarea graficăa unui animal însemna, probabil, a-l îmblânzi şi supune,ca să fie apoi sacrificat pe rug, în mijlocul unui dans ri-tual, hăulit şi chirăit pe o mie de voci.

3.– Mult mai ciudat mi se pare doar faptul că eu în-

sumi mă simt tot mai des un fel de arătare de-asta,mâzgălită cu creta pe-un zid. Dar în alt pasaj, în alt car-tier, în alt oraş şi, poate, chiar în altă spirală galactică,a unui univers paralel. Pentru că atunci când eşti doaro arătare desenată în grabă pe-un perete oarecare, allumii vizibile, ai îndeajuns de mult timp ca să-ţi imagi-

nezi aproape orice, chiar şi faptul că, în mod secret, eraitotuşi îndrăgostită de mine.

– E-he-he, a râs Ana, făcând riduri în jurul năsuculuiei foarte roz, ca-n pauzele prea scurte, de la liceu. Celmai mult şi mai mult, mi-ar plăcea să te zugrăvesc chiareu acolo, pe zidu-ăla, oriunde s-ar afla el. Uite-aşa, cuo frântură de cretă cât unghia şi cu limba strecuratăpuţin printre dinţi, din voluptatea răzbunării târzii: Deci,mai întâi, un bostan alb cu ochi de buhă neadormită,aşezat apoi, cam zbanghiu, pe-un balot ceva mai mare,dar cu labe de gâscă şi cu mânuţe din sfori destrămate,căutând, ani în şir, sforile destrămate ale braţelor mele.Iar deasupra, am să scobesc cât mai caligrafic, cu dalta:CUCU SISI BAU, ca să-ţi rămână numele sgraffiatacolo, prin veacuri şi să se mire lumea de ce troglodiţide-artişti d-ăştia rupeştri-am avut noi parte, prin paleo-textualismul timpuriu, aşa cum s-a autoconservat el, înpasajul acesta indestructibil. Chiar dacă-am să pun totulîntr-un chenar în formă de inimă. Deoarece, iată, a camvenit vremea, hey sapiens!, ca să te las să-înţelegi, prinmiracolul posibilităţilor care se poate, cât de mult te-amiubit şi cum îţi simţeam mereu privirile-n ceafă, ca pe unmesaj cu puncte şi linii, revărsat sibilinic, de undeva,dintr-o altă lume, care pe-atunci, mi se părea mult maicoerentă şi mai suportabilă, chiar dacă acum ştiu că-ivorba de compromisul acesta generalizat unde eu vatrebui să vorbesc tot timpul, pentru ca tu să pui simul-tan, în pagină, semn după semn, ştiind foarte bine că,dacă unul dintre noi s-ar opri doar o singură clipă, atuncitotul s-ar stinge-n uitare, ca o candelă mică, aprinsă-nruina de stele eterice, de la celălalt capăt al nopţii. Pen-tru că lumea aceasta, a noastră, e doar un hypertext inprogress, evoluând cu de la sine putere, într-un câmpmagnetic fluctuant şi pervers, ceea ce înseamnă că ean-ar putea fi reprezentată grafic, nici măcar prin mira-colul mereu imprevizibil al artei, băi Mâzgălici...

Mătuşa Ema se simte excelent la azilul de lux Buf-niţa roşie. Plăteşte cam mult, dar are de unde şi se me-rită, mai ales că imobilul respiră într-o pădure calmă.Ema se ţine bine la 97 de ani, are păr şi sprâncene,buze bine rujate, doar că… mă rog… se mai întâmplă…are probleme cu memoria. Tensiunea îi cam joacă festeuneori. Ba chiar respiraţia, de aceea se unge cu ocremă specială care îi oferă oxigen din belşug. Sigur căare muşchii atrofiaţi, însă e cea mai neînsemnată pro-blemă. Poate că o paşte o Alzheimer de proporţii, dardelirul o macină. Rezistă uşor cu acel febril Parkinson,poate de aceea s-a înscris la cursul de dans geriatric.

Ieri, duminică fiind, am vizitat-o, ca de obicei. Stăsingură într-o cameră cochetă, cu perdele vişinii, princare vezi veveriţe jucăuşe pe spinarea copacilor. Nu-şidă seama exact cine sunt, însă asta nu mă împiedicăsă insist cu vizitele, mai ales că misterul testamentuluie de nepătruns. Poate că o clauză se referă tocmai laaceste vizite regulate, asezonate cu aduceri de prăjituri,pe care le aruncă rapid asistentele din cauză de ten-siune ridicată.

Stă inertă, mă priveşte cenuşiu, inexpresiv, apoi măroagă s-o însoţesc la toaletă, unde apucă sulul de hârtieigienică, din care îşi face o eşarfă comică.

Eşti un bou mic! – zice deodată. Sora mea, maică-ta,era la fel de cretină ca tine. Mă crezi terminată, nu? Viiaici din interes… spune drept! Nu există sentimente,decât interes meschin. Toţi mă cred o legumă, însăscriu o carte tocmai despre oamenii vieţii mele: niştemarionete perverse. Mă prefac că sunt aeriană, dar ni-meni nu mă observă la cursul de dans, unde am o ener-gie suspectă, unde mă avânt spre tavan. Ştii secretullongevităţii mele, bestie mică? Nu-l vei şti nici tu, nicialţii. Sunt o tipă informată, deşteptă. În orice caz, nimenin-a ghicit punctul sensibil din clauza testamentului.Acum, că ai ratat, îţi pot spune: tort cu lămâie şi rahat.Specialitatea mea, de care aţi uitat cu toţii, pentru că nuvedeţi mai departe de lungimea nasului vostru. Nu v-ainteresat viaţa mea, opţiunile mele, doar banii mei! Iaracum, cară-te, pleacă, mă pregătesc de cursul dedans!!!

TORT DE LĂMÂIE CU RAHATAlexandru Jurcan

meridiane


Ioan Dumitru Denciu

GEOPOLITICĂ ŞI METAFIZICĂ:PREAMBUL LA O TRADUCERE

Lui Mircea Dinutz, in memoriam

De mai multă vreme, amicul şi scriitorul GabrielFunica mi-a atras atenţia asupra relaţiilor intelectuale şide prietenie dintre E.M. Cioran şi omul de litere (filozof,poet, eseist, prozator, dramaturg, jurnalist, traducător!)italian Guido Ceronetti*. Ulterior, am descoperit că gân-ditorul nostru (franco-român) a răspuns preţuirii celuiitalic prinzându-i profilul în Exerciţii de admiraţie (Exer-cices d’admiration, 1986), reluare a unei scrisori din1983 „către Editor” (Gallimard?). Iar aceasta cuprindeşi câteva informaţii despre împrejurările şi modalităţileîn care l-a cunoscut (întâlniri directe la Paris, contacteprin telefon şi scrisori). Ar merita alcătuit un istoric al le-găturilor lor, dacă nu l-a făcut deja cineva. În fine, de

curând acelaşi amabil şi sagace G. Funica mi-a sem-nalat şi procurat textul unui articol al lui Ceronetti, pu-blicat în „La Stampa” în 1979, avându-l ca subiect peCioran. Mi-a sugerat să-l traduc – ceea ce, precum sevede, m-a tentat.

„Materialul” are forma unui interviu neconven-ţional, redactat după notiţele luate la data conversaţieişi centrat pe o temă: opiniile geopolitice ale lui Cioran.Personal, nu voi trece la o analiză a lor (deocamdată),fiindcă vreau să las cititorului de limbă română ocazia– şi privilegiul – de a le degusta şi judeca singur. Pre-supunând mai întâi că va şti să le raporteze la presiunileMomentului (atitudinea Rusiei faţă de Ucraina, teroris-mul cu ţintă spre inima Europei, starea actuală a aces-teia, situaţia din Orientul Apropiat), apoi va înţelegemotivaţiile din Schimbarea la faţă a României (1939) şi,mai ales, concepţia din Istorie şi utopie (Histoire et uto-pie, 1960). Paradoxistului Ceronetti nu-i scapă faptul căsemenul său mai mare se poate înşela într-o viziunesau alta, în detaliu ori în ansamblu. Dar asta nu-l împie-dică să vibreze pe coarda esenţială cioraniană, a cău-tării adevărului dincolo de aparenţe. Noi de ce n-amface la fel?

*Guido Ceronetti, născut în 1927 la Torino. Dintre operelesale sunt de amintit cel puţin: (eseistică şi proză) Difesa dellaluna e altri argomenti di miseria terrestre (1971), Aquilegia(1973), La carta è stanca (1976), Il silenzio del corpo (1979),La vita apparente (1982), Un viaggio in Italia (1983, 1994,2014), Pensieri del té (1987), La pazienza dell’arrostito(1990), Cara incertezza (1997); (poezie) Poesie per vivere eper non vivere (1979), Poemi del Gineceo (2012), Sono fragilesparo poesia (2012).

PARIS – Iată cugetările care îmi plac: Omul face is-toria; la rându-i e distrus de ea. Îi este autor şi obiect,agent şi victimă.

A crezut până acum că o domină; azi ştie că-iscapă, că se îneacă în insolubil şi intolerabil: o epopeedementă, al cărei punct de sosire nu implică nicio ideede finalitate.

Par dintr-un Schopenhauer regăsit. Sunt însă alelui Cioran.

Cioran la noi, pentru mai toţi, e un necunoscut. A avut în urmă cu câţiva ani o neplăcere editorială

italiană. Editura Adelphi îi va publica în curând ceva[Squartamento (cu o prefaţă de Ceronetti), 1981 = fr.

Ecartèlement, ed. I,1979 / ro. Sfârtecare].

Eu citesc de vreundeceniu violentele salecărţulii de aforisme edi-tate de Gallimard, ade-vărate brice ascuţitepericulos de folosit de omână neprecaută. Iarnu demult l-am întâlnitla Paris, printre mansar-dele de la Odéon şiacesta e – după notiţele

CIORAN, MIZANTROP PASIONAT

Guido Ceronetti

meridiane


mele – rezultatul conversaţiei noastre. Aşadar, cine este Cioran?Un pur filozof, un filozof fără patrie; român prin naş-

tere, de şaizeci şi opt de ani...Un om care caută pasionat adevărul şi e căutat de

el: şi găseşte lucruri dure, de nemestecat şi stranii.Chipul îi este bun, cuvântul său rostit are mişcareanobil-gâfâită a spiritelor pe care adevărul le înţeapă în-truna ca un tăun, luându-le glasul şi aproape tăindu-lerăsuflarea.

Există o temă care ştiu că-i place şi care mă preo-cupă, mă obsedează şi pe mine: Rusia. Deci, hai săvorbim de Rusia înainte de toate.

– Regimul sovietic – zice Cioran – este unul dintrecele mai putrede, dar Rusia e vitală; frica ei sănătoasă,fiziologică, de China, dovedeşte asta. DintotdeaunaRusia se teme de China. Soloviev, în 1890, la Paris,în faţa unui public puţin numeros şi indiferent, a spus:„Pericolul mortal pentru Rusia vine de acolo, de la Ex-tremul Orient”. Ideologia nu are de-a face. Comuniştişi anticomunişti, toţi sunt de acord în Rusia asupra pe-ricolului chinez. Se simt pândiţi de cele două miliardede ochi mici.

Nu e nici măcar o chestie militară: nu se sinchiseşteRusia de militarismul chinez.

Ceea ce o roade este presimţirea că sfârşitul impe-riului ei mondial trebuie să vină de acolo.

Europa, în schimb, va cădea foarte probabil sub he-gemonia rusă fără să fie ocupată: Rusia va regla des-tinul nostru prin telefon.

Şi dacă ar trebui să aibă loc o ocupaţie, soldatul rusn-ar avea pudorile celui european, prea evoluat şi obo-sit pentru a mai pofti să ocupe teritorii.

Soldatul rus călătoreşte bucuros, ocupă ţări străinecu plăcere. Pentru el aventura există încă.

Libertatea, în democraţii, atinge acum maximul dedistructivitate.

Această libertate a noastră măguleşte infinit laturademonică a omului. E un principiu etic satanic.

Fără libertate o adevărată viaţă este de neconce-put, dar libertatea, lipsită de limite legale, şi în specialde limite nescrise, e pură distrugere.

Anglia a rezistat timp de secole datorită unei liber-tăţi frânate de forţa obscură a interdicţiilor, a prejude-căţilor, a tabuurilor.

După epoca victoriană Prejudecata s-a risipit... Aşa,puţin câte puţin, şi Anglia a coborât cu noi în cercul in-fernal al libertăţii distructive.

Dar Rusia este scutită, ignoră teribila putere de dis-trugere implicată în libertate.

Un vizionar rus, pe care îl îndrăgesc tot atât cât peDostoievski, Ciadaev, vedea în Rusia un imens deşert,o dezolare spirituală şi materială nelimitată, Nihil-ul.

Pentru ale sale „Scrisori filozofice” l-au declaratnebun şi condamnat la domiciliu forţat; a fost primul di-

sident declarat oficial nebun.Ciadaev ura Rusia cu o forţă cumplită, disperată...

Însă viziunea sa nu era una de moarte, de sfârşit...Plânsul, furia lui e un semn de puternică vitalitate carecaută ieşire, descărcare.

În destinul Rusiei, în nemăsuratul său rol istoric euam crezut mereu; i-am iubit mai mult decât orice lite-ratura...

Dimpotrivă, Europa nu are decât un gând: să iasădin istorie, să nu mai conteze nimic, să se dedice ex-clusiv liturghiei vacanţelor, cultului serbărilor şi al sa-lariului, religiei week-end-ului şi autostrăzilor morţii.

America a avut Watergate... O ţară mare, cu res-ponsabilităţi mondiale, ce se ocupă un an întreg deWatergate, este idioată, de o înspăimântătoare idioţie.

Sovieticii priveau stupefiaţi, uluiţi; de atunci, Rusiaa început să-şi facă jocul său în modul cel mai făţiş,mai neruşinat. Respectă doar China, fiindcă se temede ea... Europa nu, desigur: o vede ca un gol de um-plut.

Toţi cei care vin din Est simt că ceva pluteşte în aer,că Europa e o ţară [subl. mea] învinsă, sfâşiată în faţaRusiei.

Despre Israel, Israelul-stat, cetatea asediată, Cio-ran ar prefera să tacă.

Vorbeşte cu reticenţă, cu efort, are oroare de ceeace, în solitudinea sa, întrevede. Zice:

– Israelul e astăzi naţiunea cea mai curajoasă dinlume. Dar destinul său e tragic, şi nu-i bine să vorbim.Lumea nu vrea; i se face rău fără rost... Este suficientsă priveşti o hartă: ce e Israelul, acolo în mijloc? Unpunct într-un continent de duşmani.

Dacă Israelului îi este frică, aceasta nu-i o teamăburgheză de a pierde ceva: e frica cea mai elementarădintre toate, spaima de a-şi pierde fiinţa, de a fi dezră-dăcinaţi din viaţă, groaza Israelului biblic, a profeţilor.Şi se teme de Rusia, care este polul de atracţie, punc-tul de coagulare, speranţa tuturor inamicilor Israelului.De altfel, când ai în spate pe Ieremia, e greu să fii op-

Constantin Severin - Moldoviţa magică

meridiane


timist... Soloviev, pe patul de moarte, a spus astea:„În ainte de a muri vreau să mă rog pentru evrei, dincauza groaznicelor suferinţe ce îi aşteaptă”. Atunci, întoate sinagogile din Rusia, rabinii au ordonat să sefacă rugăciuni pentru Soloviev, profetul rus.

Conversaţia se mută asupra Papei. – Papa? Ca toţipolonezii e lipsit de geniu politic. Posedă o mare forţăinterioară, dar crede a putea domina lucrurile, deşi seîncâlceşte, împotmoleşte, merge în întâmpinarea unoreşecuri. După călătoria triumfală în Polonia ar fi trebuitsă renunţe să mai călătorească... Catolicismul e mort,spiritualmente mort.

În carnetele sale Montesquieu prevăzuse viitorul bi-sericilor creştine: „Catolicismul va deveni protestan-tism, protestantismul va deveni ateism”.

– Pe 24 noiembrie 1929 murea, în casa sa de pestrada Franklin, Georges Clemenceau, personaj caremă interesează mult. Semicentenarul ridică trâmbiţede „Lazăre, scoală-te” şi pentru el; însă merita să neocupăm de Clemenceau şi la patruzeci şi nouă şi me-rită şi la cinzeci şi unu de ani de la moarte.

Cer lui Cioran o judecată asupra acestui om extra-ordinar. – Ah, Clemenceau! L-am admirat nebuneştepe acel om! L-am idolatrizat! A fost ultimul mare fran-cez! Dar azi opinia mea despre el este profund nega-tivă.

Spre a salva Franţa a mobilizat întreg universul, şirăzboiul său până în pânzele albe, pentru nimicireaGermaniei, s-a dovedit catastrofal. Tratatul de la Ver-sailles a umilit Germania fără a o distruge (Franţa nuavea forţa asta); a fost oul din care a ieşit Hitler. Crea-tură a tratatului de la Versailles, aşa se proclamaHit ler... Clemenceau îl detesta pe Romain Rolland, darRolland vedea mai departe decât el.

În 1916 Germania ar fi putut negocia pacea; însăClemenceau voia război până la capitulare. L-a avut,şi consecinţele au fost funeste...

Era orbit de anticatolicismul său. A promovat, a vrutdezmembrarea Austro-Ungariei, imperiu catolic, ce tre-buia menţinut cu orice preţ, transformându-l într-o con-federaţie. Toţi cei care voiau confederaţia vedeaucorect.

Astăzi în locul, pe postul Austro-Ungariei esteRusia.

Clemenceau a fost ultimul mare francez, însă cumulte limite... N-a ştiut să vadă consecinţele; excesulurii sale faţă de Germania ne-a pierdut.

Dar nu e contrar esenţei gândirii lui Cioran – totalîncordată să releve paradoxurile istoriei, ironia funda-mentală a visurilor istorice de dreptate şi putere, reali-tatea unică a catastrofei şi imposibilitatea de aprevedea urmările oricărui act aruncat în vălmăşagulistoriei – să reproşezi unui om de stat că n-a ştiut săprevadă ceea ce nimeni (altminteri am nega orice fa-talitate catastrofelor) nu poate prevedea, şi cu atât mai

puţin împiedica, în cursul acţiunii? Cavour ar fi putut prevedea, în 1860, trista meridio-

nalizare a statului italian ce abia urma să fie procla-mat?

În 1917 Clemenceau putea numai să facă sau sănu facă război. A ales să-l facă. Şi a obţinut victoria ceamai dificilă, cea mai discutabilă din istorie. E o figurătragică.

Un ultim cuvânt despre Europa, despre Occident,la despărţire.

– Rusia înseamnă poluare industrială, degradarepolitică şi biologică... Ne aşteaptă un sfârşit sordid şilent, dezgustător...

A nu avea reacţii de frică în faţa Rusiei, a desfăşu-rării puterii sale este pentru Cioran un semn de camu-flaj general, de renunţare la a fi, într-un anume sensde moarte deja întâmplată.

Luând pulsul Europei, filozoful pesimist clatinăcapul ca medicul ciumei ateniene. Totuşi, Europa, înconfruntare cu vidul rusesc, e azi ceva ce gândeşte.

În infernul libertăţii nelimitate, câteva capete dedamnaţi gândesc.

A gândi este vital, echivalează cu a învinge moar-tea.

Şi cine gândeşte se teme, dar se află şi deasuprafricii şi a destinului.

Cine vine de acolo, din lumea unde gândirea e pepatul Desdemonei, găseşte aici, încă, unele ferestreluminate.

(Guido Ceronetti – INCONTRO COL FILOSOFO: PAR-LANDO DEL FUTURO DELL’EUROPA / CIORAN, MISAN-TROPO APPASSIONATO, in LA STAMPA Anno 113 –Numero 286 – Domenica 16 Dicembre 1979.

Textul italian poate fi consultat şi pe net, accesândno te smagico.wordpress.com/.../lincontro-col-fil... şitut to cioran.com/2012/02/07/articolo_ceronetti)

Traducere de Ioan Dumitru Denciu

Constantin Severin - Voroneţ, Judecata de Apoi

meridiane


Octavio Paz*(Mexic)

PIatRa NatIVă

Înălțimile sunt devastate de lumină,cârduri de orgolii deruta le dominăși-asediul de reflexe ni-i adus de retină.

Imense peisaje ni se-aștern înainteși locuri pietroase cu numeroase morminte.

Pe-acolo, dăinuie toamna, totu-i arămiu,arteziene nu-s, setea crește-n ceea ce-i viuși-un ultim profet cu patos predică-n pustiu.

Închide și deschide ochii; cânt de lumină.Cântul în timpanu-ți locu-și găsește acum.Închide și deschide ochii; clar, te alină.

Nimeni nu există și să fii, nici tu n-ai cum.Tot ceea ce nu-i piatră, e desigur lumină.

IDENtItatE

O pasăre în patio1 piuia întristat,cum stă-n pușculiță un centavo2 timorat.

La un moment, îi străbătu o boare prin penajși nu-mi dau seama cum dispăru într-un viraj.

Să nu fi fost pasărea? Să dovedesc mi-ar fi greu!Era în patio-ul casei, unde stau eu.

CERtItUDINI

Dacă sunt reale, așa cum se spune,lumina lămpii de pe masa de scris,precum și mâna, care versuri compune,sunt reali și ochii, - eu vă spun precis.

Vorbe se pierd din câte omul învață.Unele ar fi putut să conteze.Permanent eu sper. Mă bucur că-s în viață,chiar de-ar fi ea și-n două paranteze!

ZICalE

Spicul e semn al recoltei bogate de grâu,Fulgul, al unei păsări vii, cântătoare.Vânjosu-i omul de vis, ținând totul în frâu.Adevărul nu se discută, dar doare.

În fapt, fulgerul de tunet mereu e vestit.Femeia cu vise-i plăcută, discretă.Oracole scoate copacul adormit.Glasul apei șuvoi nicicum se repetă...

De clipești din pleoape, ești cuprins cu greu de vis.La fel, când asculți un flecar la nesfârșit.Aripile-și desface Pasărea-ParadisCând spune femeia: „Da!”, temeinic gândit.

(„Piatra nativă” şi „Zicale” din ciclul „Semillas paraun himno”; „Identitate” şi „Certitudini” din vol. „Salaman-dra”)

Traducere din limba spaniolă și prezentare de Stelian Ceampuru

*Octavio Paz (1914-1998) a reprezentat în mod strălucitmulte decenii poezia și eseistica mexicană, primind în anul1990 Premiul Nobel pentru Literatură. A debutat în anul 1937,cu volumul de lirică în manieră suprarealistă „Raiz del hom-bre” – Rădăcina omului. Ulterior, lirica scriitorului și-a lărgitconsiderabil aria imagistică și a căpătat noi valențe în folosirealimbajului expresiv. Temele predilecte ale autorului au fost: so-litudinea, iubirea și moartea, în culegeri de poeme, precum:„La estanción violenta”, 1956 – Anotimpul violent, „Piedra delsol”, 1957 – Piatra soarelui, „Libertad bajo palabra”, 1960 –Libertate pe cuvânt, „Salamandra”, 1962 – Salamandra, „La-dera este”, 1969 – Versantul estic ș.a. Volumele de eseistică:„El laberinto de la soledad”, 1950 – Labirintul singurătății, „Lossignos en rotación”, 1965 – Semnele rotației, „Postdata”, 1970– Post-scriptum, relevă un artist și un cugetător cu înaltăconștiință, un bun cunoscător al realităților sociale.

1 patio – curte interioară pavată, înconjurată cu arcade(span.).

2 centavo – monedă divizionară în unele țări din AmericaLatină (Brazilia, Peru, Mexic, Ecuador etc.) și Portugalia.

meridiane


HAIJINI NIPONI CONTEMPORANI

mItSUkO mUROkamI

O, mugurii verziai prunului precoceîn vântul turbat

maChIkO OkamOtO

bujor de iarnăpunându-şi veşminteleîn mare taină

fUSakO NakamURa

Calea lactee –bărbatul meu în voiajla ani lumină

ShUNRO NOhaRa

ca o savoareîn acest vânt de-nceputde primăvară

taDaShI WatataNI

deja-n micul golfatmosferă de seară –raţe-n trecere

NaOkO SaDayOShI

nocturnele munciale strămoşilor mei –epoca showa

makIkO ShINaDa

azurul profundal cerului hibernalfără mici pete

hakUSSON OkUhO

luând cu asaltfemeile colinacu levănţică

kaZUkO SUGImOtO

picurând apăpe lespedea tombală –cer canicular

mIkI kONO

un colţ de stâncădespicând apa-n douăcu claritate

SEtSUkO ItO

dezolat să-nchidermetic obloanelenoapte-nstelată

JUN

un câmp pe carese joacă-n voie copiişi libelule

hIROShI ISaka

fără obstacolvântul printre florileuniversului

hIROkO yamaNOI

nici măcar timpulde zăvorât uşileploaie de Gustar

meridiane


tERUO yamaGata

magistrul paretânăr pentru vârsta luisoare puternic

ShONIkI kURODa

marele seismdin Kanto aniversattoţi calcă uşor

tOkUhO OSUmI

bolta ceruluiagitată magnific –se-ntorc gâştele

katSUyOShI haShImOtO

Sfântul Silvestru –în bolul meu adânculceaiului verde

haRUyO taGa

lumina toamnei –cu nepoata de mânăde-a lungul Senei

ShINyO OGat

morman de frunzeîn faţa porţii sale –doamnă bolnavă?

mIDORI taNaka

păşind delicatîn lumina zăpeziisună salvarea

ShakIkO kONDO

preajma satuluiîntr-o mare liniştemunţii somnolând

aSakO OhtOmO

să alungi ce-i vechisă saluţi noutateamâţa se-ntinde

takEO haNaOka

doar un singur zmeuagăţat de un copaccheamă-n ajutor

yUZO SUGItO

încă traversândgalaxia de iarnăcocor de carton

Traducere de Ion Roşioru


meridiane


Diane Sharratt*

mESaJUl lUI mIRO PENtRU mINE

O linie din grafitînţepând albastrulzidului libertăţiiBarcelona 1993.Când el mi-a vorbit.

SaRah ŞaDE

Sarah şade întotdeauna acolounde coridorul se curbeazăîn casa de bătrâni.În fotoliul ce-i aminteşte:de bunătăţile gătite de mama;de braţele tatălui ei;de botniţa lui Grivei.Îşi aminteşte de timpurile cele mai bune.Ale cui timpuri totuşi?Nu de cel de acum.

CaPENhURSt, ÎNCâNtătOaREa ŞCOală DE PRăJI-tURI&UZINă NUClEaRă

Prăjituri fierbinţi fredoneazăGlazuri din unt, pandişpan,Petale roz din zahăr.Digerate cu artă. IndigesteSute şi miiLe încearcă riscând.

atElIERUl

Poeţi cu şovăinde condeieToate diferite.Împreună şi totuşi aparte. Academici, competitivi,Strânşi la un loc.Uşi deschise inspiraţiei, Lumini ale inovaţieiLa uşa stării albastre.

Sprâncene brăzdate

Buze strânseMâzgâlesc şiAtacă pagina goală.

ÎNtRE mESE

Acolo – şezând, sau în picioare, mergând, uneori vor-bind, sau aflându-te în nemişcare, între momente de lucidi-tateAcolo te afli într-un spaţiu, nereglementar şi incoerent, unde te găsim câteodată.Te aflăm în momente banale. Lacomi, precum copii, adunăm momente plăcute,Le păstrăm pentru mai târziu: momentele noi le ştergpe cele trecute.Momente de aproape luciditate. „Ai o batistă?”Hai „să ne ştergem tălpile pantofilor” acum, dăm colţuldin nouDincolo de Mănăstire: un decor pentru mirese şi albu-mele lor, pietre antice îngrămădite, fundal artistic pentru visurişi dorinţe.Ea căzuse, înnecându-se cu o felie de portocală;poate că s-a întâmplat chiar aşa.Aşa a afirmat el. O boală. O, da. Clătinând din cap.Cauză şi efect.Ai râde, dacă ai putea, acum de dimineţile când te-augăsit la uşa cârciumei în pijama,Sau cum te-ai amuzat de Betty care cântăreşte patru-zeci şi trei de kg.,care decisese că nu avea niciun sens să împartă câş-tigul cel mare.Raţia ta: un supeu de peşte cu cartofi.Şi ai dansat după „The Stripper” la Dunelm:frivolă, distrându-te bine.Fără să mai trebuiască să împleteşti pentru bebeluşiifiecăruia,Fără să mai trebuiască să investeşti în rochii din Eas-tex.Sau să mai trebuiască să umbli după chilipiruri.Am prins-o, se pare, între momente de luciditateImobilă, dar totuşi aşa abătută.Suntem aici, minunat. Ce mai faci?Ea zâmbeşte un răspuns – mai mult sau mai puţin.O pauză şi un zâmbet şi ea spune:„Am uitat să întreb – cum se mai simte mama ta?”„Dar asta eşti tu, Mamă! I-am spus.„Este?”

Traducere şi prezentare deMariana Zavati Gardner

POEZII

*Diane Sharratt este prozatoare şi-a început să compunăversuri numai din 2012, ca rezultat al unui curs de creaţie li-terară (poezie), când a aflat procesul creator purificator, ca uncatharsis. Este pasionată de versurile scriitorilor: Plath, DylanThomas şi Frank O’Hara. Este prezentă mereu în publicaţiileOU POETS şi o membră activă la The Poetry Society of theOpen University.

meridiane


Acum, când anula trecut, ai vrea să-lreluăm? Lucrurilestau cam aşa: res-taurantul, care îmiplăcea atât de mult,pe la care trecem,chit că nu maiexistă, căci localuleste închis, păs-

trând pe zidurile sale dârele incendiului, care l-a distrus,însemna, atunci, cel puţin o măruntă contrarietate, am

căutat în urmă, alt loc spre a lua masa zilnic, şi cu toatecă nu mai gândim la el, aş accepta să fim tot acolo.

Dar în momentul ăsta, când nu mai eşti cu mine,im aginea acelui restaurant, la care tu obişnuiai să măduci, îmi aleargă inopinat prin memorie şi pierdereami-a întipărit în suflet un sentiment rar de totală dezo-lare. Cât agream localul şi cum citeam în ochii tăi bucu-ria de a mă revedea, deoarece mă îndrăgeai atât demult! Mereu comandam acelaşi meniu: un vermut secla gheaţă, şi imediat friptură ca specialitate preferată.Aproape tot timpul aveam la ce spera: dispuneam deun automobil comod, oprit lângă sau în faţa localului şi,în preajma garderobei, de locuri pentru aşteptare pânăce se elibera vreo masă. Ocheadele celor prezenţiacolo erau deprinse să se concentreze simultan ca săse întâlnească cu privirea mea: asta, numai într-o clipă!Pe urmă, ca amuzament pe timp ce zăboveam făceamobservaţii despre o bărmăniţă care se dovedea foarteactivă, cum să mă exprim mai bine, corpolentă, cu chi-pul rumen şi ochii limpezi – părea mult zis, – adevărat?– însă nu ştiam nimic de politicianul gurmand al zilei,acela încrezut: tu mi-ai spus că da, că el era cu sigu-ranţă…

Ah, cum arătau zăpezile de altădată, cum găseaizarzavaturile, plantate în straturi, unde mai este acellocal al nostru, ce s-a ales de el?

Toate acestea alţii le vor avea; noi ne vom găsi altelocuri agreabile şi apropiate totdeauna, chiar învecinate,– mâna ta o vei ţine într-a mea – şi vom readuce astfella viaţă clipe noi de dulce beatitudine. Dar restaurantul,al cărui nume în niciun moment nu l-am ştiut, nici măcarpe ce stradă era amplasat, fiindcă tu mă duceai cu au-tomobilul şi-apoi, nici nu căutam motiv ca să mă intere-seze lucruri, cum ar fi: de pildă, rândunicile din varatrecută, care, deşi cu niciun prilej nu ne vor mai fi mar-tore, nicicând nu le-am găzduit prea mult în cadrul feri-cirii noastre.

…Avea tapetele pereţilor în roşu şi garderoba – unspaţiu larg cu straturi de lacuri strălucitoare.

Francisco Ayala*(Spania)

RÂNDUNICILE DE ALTĂDATĂ

*Francisco Ayala (n. Granada, 1906, m. 2009) este un in-contestabil maestru al prozei spaniole, eseist, sociolog şi po-litolog. În tinereţe a activat în celebrul cerc de la „Revista deOccidente” animat de José Ortega y Gasset, care i-a fostmentor şi editor, încă din 1925. A fost prieten cu Federico Gar-cia Lorca. A făcut studii universitare la Berlin (1929-1931). Apublicat romane de certă valoare, precum: „Tragicomedia deun hombre sin espiritu” (Tragedia unui om fără spirit), 1925;„Historia de un amanecer” (Povestirea unor zori de zi), 1926;„La cabeza del cordero” (Capul mielului), 1949; „Los usurpa-dores” (Uzurpatorii), 1962; culegeri de proză scurtă: „El bo-xeador y un ángel” (Boxerul şi îngerul păzitor), 1929; „Historiade macacos” (Poveste cu pocitanii), 1955; „De raptos, viola-ciones y otras inconveniencias” (Răpiri, violenţe şi alte faptenepermise), 1966; „El jardin de las delicias” (Grădina deliciilorşi multe altele), 1970-1972.

Naratorul Ayala prezintă realist scene şi întâmplări deviaţă, din care desprinde surprinzător de acut sensul esenţialprintr-un ton calm, sobru, lucid şi transparent, are mult simţ alumorului şi respect al decenţei. Meditaţia sa se dovedeşte su-perioară circumstanţei.

Urând regimul dictatorial al lui Franco, din anul 1949 aemigrat în America Latină şi după scurte peregrinări s-a stabilitîn SUA. În Puerto Rico, a editat excelenta revistă de critică li-terară „La Torre” (Turnul).

Mulţi ani a predat dreptul politic în universităţi din Spania,Mexic, Argentina şi SUA.

Se reîntoarce în Spania în anul 1960, când s-a pensionat.A continuat să predea în învăţământul superior şi a îndeplinitsarcini diplomatice.

La 12 noiembrie 1991 a obţinut Premiul Cervantes pentruîntreaga activitate literară.

meridiane


ULTIMII ANI DE VIAŢĂ

Am discutat ca a doua zi să vizităm Spitalul de Ca-ritate. Acolo vom avea ocazia să admirăm pe-ndeleterenumitul tablou „Ultimii ani de viaţă”, şi eu, care măabţineam să explic sau să comentez, n-am rezistat ten-taţiei de a cita printre dinţi câteva versuri ale doctoruluiMira de Amescua: „Valul de morminte – adăpost / Cuo pânză de brocart”. Apoi, trecând de sumbrul Valdés,de dulcele Murillo, vom putea să contemplăm „SfântaIsabel a Ungariei”, regina care cu mâinile ei i-a tratatpe leproşi.

…Îndată, ne-a apărut în faţă curtea interioară a spi-talului: era o adevărată desfătare. Spun drept, că esplendidă? E o plăcere. Înaintea noastră, pe o parte adrumului, se găsesc voliere cu păsări exotice şi o pepi-nieră de plante decorative.

Era încă o zi lungă, domoală, călduroasă şi plăcută.După siestă, la căderea serii, a început să se răco-

rească puţin. Ne-am plimbat prin parc şi am simţit obo-seala, eram destul de osteniţi. În acele zile de răgaz,pline de fericire, contrar altora, ne-am delectat, dar amşi ostenit mult. Eram copleşit de ceea ce vedeam, totce ne înconjura era al nostru, consideram că ale noas-tre erau grădinile Alcazar, portocalii, cărora cerul le îm-prumutase atât de mult culoarea aurie, ca şi oraşulîntreg; către toate revărsam dragostea excesivă, pornitădin inima noastră.

Avea să se întunece şi continuam să ne facem pro-menada în parc. Ne lipseam de plăcerea de a ne reîn-toarce la hotel pentru cină. Serios, în loc să cinăm, neaşezasem la o măsuţă scundă de marmură din pădu-rice şi am cerut îngheţată de alune cu pesmeţi, niştepesmeţi foarte fini, am decis să ne continuăm plimbareala acea oră agreabilă de stat acolo, pe când cădeaufrunzele copacilor din parc şi se însera. N-am observatcă dispăruseră grupurile de copii cu dădacele lor, fami-liile şi că mai rămăseseră câteva perechi tăcute ca noi.La distanţă, pe lângă chioşc se distingeau vestele cumâneci albe ale chelnerilor, care flecăreau cu voceascăzută.

Ne-am bucurat de tăcere, ne-am privit din când încând prin întuneric şi zâmbeam.

– Priveşte, fii atent, zise ea prompt, e ciudat cumstrălucesc ochii acelui câine.

– Da, ochii animalelor lucesc puternic pe timpul nop-ţii. Îmi amintesc că odată…

– Vai, fii atent, sărmanul câine este şchiop. Nu vezicum merge?

– Pentru că e şchiop. Câinii, ştii bine, uneori potşchiopăta. Şchiopătatul câinelui…

– Nu, nu cred, nu cred, este într-adevăr şchiop.– Imediat te vei convinge că nu, uite, vine încoa’.S-a apropiat de noi, puţin câte puţin. Era şchiop,

avea o labă rănită. Şi acum, se afla deja lângă noi. – Să-i dăm să mănânce, bietul, glăsui ea, să-i dăm

un biscuit. Ce s-a întâmplat cu tine, sărmanule?Animalul a privit-o cu ochii lui smălţuiţi şi ea i-a pus

mâna pe cap. – Nu, nu, am protestat eu, nu, iubito! Nu înţeleg, ce

găseşti la vietatea asta chelboasă?– Bietul. S-a întristat, că simte un pic de afecţiune.Şi mâna ei a mângâiat capul, pe care câinele l-a săl-

tat cu o întredeschidere lacomă a ochilor lui recunoscă-tori. Ceea ce strălucea acum în beznă era diamantul dela verigheta mâinii ei; – sclipea – am cugetat, – ca o la-crimă vie căzută pe o magnolie. M-am gândit, gata, –era clar, – vrea să trimită câinele spre mine, găsindu-măpe mine fraier. Îi scăzuse afecţiunea, însă câinele doreasă-şi apropie tot mai mult botul umed.

– Dar, pentru Dumnezeu!, nu-ţi dai seama că te pă-tează? Nu vezi că este foarte murdar?, am insistat cucertă impacientare.

– Sărmanul, bietul de el, a repetat ea. S-a mâhnit puţin. L-a privit cu plăcerea cu care ci-

neva l-ar mângâia.– Da, însă fără îndoială.– Ăsta e adevărul, recunoscu întristată, ăsta-i ade-

vărul, de bună seamă…Am izbutit să îndepărtez câinele. Şi apoi, întârzia-

sem mult cu întoarcerea la hotel. Domnule! Cât de fericite au fost acele zile! Pe cu-

rând!

Traducere din limba spaniolă şi prezentare deStelian Ceampuru

Naraţiunile „Las golondrinas de antaño” şi „Postrimerias”(ciclul „Dias delicias”) au fost traduse din volumul FranciscoAyala, „El Jardin de las delicios”, Editorial Seix Barral S.A.,Biblioteca Breve, Barcelona, 1972, pp. 169-170, 113-115.

meridiane


Claire Martin*(Canada)

TALENTULÎn seara aceasta,

ieșind de la cinema,am observat cumFrancis Thierry ofe-rea brațul unei femeiînalte, roșcovane,îmbrăcată într-o ro-chie de-un verde na-tural. Din obișnuință,femeile roșcovanecunosc că verdele leoferă un aspect în-cântător, că argintiul

tenului lor și părul cu luciri arzătoare se nimeresc culoriipelinului, făcându-le să pară ieșite din retorta fascinantăa unui alchimist. Contează puțin și că ele au ochii verzi,că au poftă să facă horoscopul sau că vă determină săvă duceți cu ele la sabat. Sărmanul Thierry, o fi știind căea semăna unei Circe?

Eu n-am avut niciodată ocazia să văd blondine senti-mentale și tânguitoare, care să-l impresioneze fără efort.Ele cred a fi îndrăgostite de un poet și se gândesc că-sobligate să fie triste, să suspine galeș și toată ziua, bunăziua, să-l fixeze cu ochii.

Thierry scria pentru ele mici poeme, „cremă și zahăr”,care le făceau să cadă la pieptul lui cu pline îmbrățișări.Și el nu se înșela. Fiecare folosește armele sale. Dardupă aceea, publica aceste poeme dedicate lor. N-aveaminte.

Această treabă avea să înceapă pe la cincisprezeceani, când pubertatea sa era tulbure și, neavând bani pen-tru a oferi înghețată, nu avea să se găsească nimic maipotrivit, spre a cuceri fetișcanele de pe strada lui, decâtplagiind, pentru uzul lor, extrase din „Tu și eu”.

Adesea, fetițele erau ofensate de brutalitățile altorbăieți, cărora le curgeau balele pe tivurile hainei, cum sezicea pe-atunci. Și apoi, încetul cu încetul, avea săcreeze el însuși poeme „chei ale inimilor”. Dar și acumerau dedicate de el „micii mele păsărele, micuțuluisuflețel, copilei mele adorate”. Tocmai asta se vindea. Dece nu? În primul rând, el era tare nestatornic. Și fiecaredorea să aibă cărțulia în care figura poemul său. Pe dealtă parte, frecvent se-ntâmpla ca opt sau zece fete săconsidere același poem ca fiind dedicat lor. Thierry nu-șipierdea cumpătul, știa care-i poemul pentru cel mai fer-

mecător dintre micile suflete și era bine știut că acea poe-zie nu excludea sensul practic. Și-apoi, erau fete care îșiașteptau rândul și aveau destulă răbdare să le suportepe celelalte. Tot ce făcea, an de an, oferea un mic șidrăgălaș sâmbure de încântare.

Săptămânal, la postul de radio unde lucram, lui i seacorda dreptul difuzării unui scheci de o jumătate de oră.Apa de trandafir, fie gâlgâia din abundență, fie dădea săinunde. Ce importanță avea. Ratingul era bun. Comandi-tarul era mulțumit.

Autorul venea personal ca să supravegheze lucrul.Era treaz, în picioare ca pomul din pădure. Întrerupearepetiția pentru a îndemna la sentiment, spre a ne întrebadacă avem ceva de zis. Când fiecare îl asigura că perso-nal și-a spus cuvântul, se reîncepea înregistrarea. Dupăaceea, chiar înainte de stand-by, observa umerii tuturoractorilor, bătea pe cei ai comedienilor, strângea pe cei aicomedienelor, le săruta mâinile, obrajii, părul, repetândcu tandrețe: „Cu sentiment, copiii mei, cu sentiment”. Întimpul emisiunii, la pasajele cele mai importante, închideaochii și mișca lin nările.

Imediat după scurgerea jumătății de oră, concomitenttoate telefoanele începeau să sune. Telefonistele eraucopleșite, stresate, extenuate. Dar Francis bea lapte.Bine înțepenit într-un fotoliu, cu aerul unui motan maretorcând, răspundea la duzinele de admiratoare, care înmajoritate îl tutuiau. Nu-și abandona niciodată vocea debas, simțitoare, fiind foarte sigur că-i dificil s-o dobândești.Stătu acolo puțin timp repetând neobosit: „Mica mea pa-săre, tu ești cea la care m-am gândit scriind acest scheci”.

Și urmau autografele, pentru care recrutam persoane,întrucât această operație avea să dureze până cândFrancis se ridica mai lămurit de noile sale izbânzi. Astaera o recunoaștere, o atestare a meritelor.

Și-apoi, era desigur și această roșcovană. Dumnezeuștie unde a descoperit-o. Cu siguranță că nu-i de la re-crutarea noastră. Nu era genul său. Se numea Sonia, așacum se cuvine, și părea să considere lumea ca un vârfde aisberg. La fel, ea părea să intimideze impetuos peThierry al nostru, cât timp avea aerul de-a fi primul uimit.Puțin timp după aceea, în această seară, după film,aveau să asculte scheciul la post. Pentru a-și consolidaprestigiul, nu încape îndoială! Dragul și sărmanul băiat!

Noi am fi preferat să-l introducem în sala de audiție.Însă Thierry dorea să-și arate toată măiestria și toată au-toritatea. Atâta vreme cât Sonia era cu el.

Ea se instalase cu spatele lângă inginerul de sunet șila mijlocul unui geam mare, care separă Controlul de stu-diou; noi n-am putut face altceva decât să-i vedem zâm-betul de gheață. Cu toată evidența, de data aceastainterpretarea prozei lui Thierry nu încadra cu înălțimeademnității sale.

Comedienii, care aveau mare nevoie de încurajarepentru a exploata întreaga savoare a textului, de fiecaredată au șovăit, au ridicat ochii de pe texte și au distinssurprinși bărbia albă îndreptată către înainte, reprezen-tând un farmec rece. Jenat de replicile lor, dar care pri-

*Doamna Roland Faucher, născută la Québec pe 18 apri-lie 1914, a semnat toate lucrările ei literare cu pseudonimulClaire Martin. A funcționat pe post de crainică la Radio Qué-bec și, mai apoi, la Radio-Canada. A urmat studiile secundarela „Ursulines” și „Soeurs de la Congrégation Notre-Dame”.Scriitoarei îi aparțin volumul de nuvele „Avec ou sans amour”– Cu sau fără dragoste (Montréal, 1958), care a obținut Pre-miul Cercului Cărții Franceze; romanele „Doux Amer” – DulceTristețe (Montréal, 1960), „Quand j’aurai payé ton visage” –Când mă va răsplăti privirea ta (Montréal, 1962) și culegereade memorii ale copilăriei „Dans un gant de fer” – Într-omănușă de fier (1963). Interesanta povestire „Talentul” esteinclusă în volumul „Avec ou sans amour” (1958).

meridiane


meau aprobări penibile, el a încercat să-i tempereze, ce-rându-le să joace sobru. După șase sau opt repetiții, joculfoarte delirant se dovedi dezastruos.

La ultima replică, Sonia se săltă ca o zeiță, care se în-toarce în Olimp și se depărtă de Control. Thierry o urmă.Câteva secunde apoi, când noi am ieșit din studiou,Thierry veni s-o prezinte directorului pe Sonia; cu acestaea rămase să converseze după finalul unei discuții tele-fonice.

Chiar din săptămâna ce a urmat, Sonia a venit însoțităde Francis, deși el avea un glonț în aripă. Francis se grăbipentru ora admiratoarelor. Încercă să se facă deosebit,însă se dovedi total incapabil.

Sonia a preferat ca din acea săptămână să meargăîn sala de audiție, unde directorul a însoțit-o.

Și apoi, întocmai se petrecură lucrurile și-n săptămâ-nile următoare. Thierry își continua străduințele de afir-mare, dar fără rezultat. După fiecare emisiune revenea lamuncă, era deznădăjduit, căci eforturile de autodepășireduceau la rezultate mediocre. Mica bărbie albă era mereutot așa de nemulțumită. Și rating-ul a coborât iute.

În august, Thierry fu convocat la biroul directorului,pentru a i se spune că nu va mai beneficia de reînnoireacontractului, însă aveau nevoie de el, căci dispunândde-o pană bună, e solicitat să compună textele publici-tare. După aceea, întrucât și-a oferit în zadar serviciile latoate celelalte posturi din oraș, a fost obligat să acceptepropunerea.

În aceeași săptămână, primi o scurtă scrisoare, de-alcărei conținut aflând, pe mine m-au podidit lacrimile.Sonia îi explica în patru fraze cum că ei nu erau făcuțiunul pentru altul.

Și atunci, am fost prezenți la un spectacol neprevăzut,de neimaginat, care ar fi impresionat puternic blondineledin vremea de odinioară: Thierry se arată disperat, bui-măcit, prăpădit, cu ochii încercănați și buzele cenușii.Micul birou al inimilor suferea pentru toate celelalte,Thierry era plătitorul pe loc.

Și, cu toate acestea, nu cunoscuse încă totaladizgrație. N-avea birou furniruit cu lemn scump – precizabiletul –, căci nu făcuse destul pentru asta. Și, în fine, auzice dorea să afle de la ea, cum că ea va iubi în el doar peautorul de succes. Când sezonul reîncepu, el n-a mai co-mentat. Jumătatea lui de oră a fost încredințată Soniei.

Se porni să-și facă munca în tăcere, abandonat detoți. După câteva zile deveni irascibil și nu se mai putudebarasa apoi de unele porniri regretabile. Avea să pu-blice un volum de poeme dedicate Crăciunuui. În urmă,o vreme n-a mai publicat nimic și n-a mai avut alte preo-cupări. Singur în ungherul său scria neobosit și nimeni ni-cicând nu avea să-l considere ca scriitor de publicitate,deși lucra cu multă ardoare. Dormea de dimineața pânăseara și eu surprindeam adesea, trecând pe chipul său,valuri de furie, care-i strâmbau gura și nasul. Pierdusedrăgălășenia. Timp de câteva săptămâni, eu și ceilalți co-legi am șușotit pe seama stării lui ciudate, însă apoi,obișnuindu-ne, ne-am potolit.

Lunile treceau. Sonia venea acum la post, pe ploaieși timp frumos. Scheciurile ei, spun drept, excelente, atin-geau vârful succesului. Se lansase foarte mult, avea celemai bune relații cu directorul. Pe Francis, conștiincios, noiîl primeam curtenitor. Însă părea să trăiască pe altă pla-netă. Nu înălța capul când fusta cea verde trecea pelângă el.

Veni luna mai. Nu voi uita deloc, când într-o zi, pe laamiază, eram la el să-i vorbesc despre lucrări și sună te-

lefonul. Înainte de a ridica receptorul, privi ceasul și pălipuțin. Și, în timp ce mă asculta, vedeam cum o expresieextraordinară îi curpinse chipul. Am simțit acea pateticăpulsație, care desfigurează un alergător atingând potoul.Ținu foarte scurt. Făcu un gest greșit, i-am văzut privireaîntrebătoare, s-a scuzat și a plecat alert, lăsându-mă ne-dumerită.

Deja încetasem să mai gândesc, când în sala de pri-mire – expediere se văzu un grup gesticulând și discu-tând aprins. Francis Thierry se dusese să-și ia telegrama,prin care era anunțat că primise Marele Premiu pentruroman. Eram stupefiați și a trebuit să admitem că toți avu-sesem guri păcătoase.

Le-aveam și când în dimineața următoare a revenitcalm, ca să-și reia locul. Am crezut că vedeam pe altci-neva; făcusem un șir lung, pentru a-l felicita. N-am fostsiguri dacă directorul și Sonia l-au felicitat în aceeași ma-nieră dezinvoltă. Francis a strâns toate mâinile cu acelașizâmbet plăcut și, de îndată ce s-a eliberat, și-a cufundatnasul în hârtiile sale.

Câteva zile mai târziu, cartea era în librărie. Știamdeja, din articolele din reviste, din reportaje, din interviuri,că nu avea să fie „Romanul trandafirului”, ci un roman deficțiune... Ah! Vă jur pe cinste că lucrarea era departe de„copiii adorați” și că dacă Thierry avea să-și cheme eroinași-acum „micul suflețel”, se observa și deducea imediatcă vocabularul ei își schimbase valorile. Era o carte ului-toare, despre care, cu termenii săi, avea să spună că s-aînălțat prin lovituri de cravașă. Fraza dură, riguroasă,purta în mod fericit povara urii și a cruzimii, care apăsatotul în fiecare pagină și din care autorul arunca balastul,fără ca niciodată să-l epuizeze.

Mai întâi, Sonia avea să încerce să facă față loviturii.Cât o privește pe ea, cea despre care se vorbea în romanși nu era umbră de îndoială că ea era eroina, n-avea mo-tive să-l bănuiască de rea intenție. Și nici noi. Însă ea n-amai putut suporta să asiste la ploaia de onoruri căzută pecapul lui Francis. În decursul multor zile, n-a existatdimineață în care să nu i se aducă câte o nouă binecu-vântare. Statele Unite au cerut o traducere în limba en-gleză, America de Sud dorea alta în limba spaniolă.Hollywood a decis să facă un film. Prin telefon, un editordin Paris a solicitat un contract pentru o carte următoare,totul în timp ce noi, într-un cerc de guri căscate, îlcopleșeam cu laude pe Thierry. Sonia și-a făcut bagajeleși a plecat în Mexic, într-o vacanță pe durată indefinită.

O altă carte n-a mai publicat. Ura, vreau să zic ade-vărul, s-a dovedit eficace, a înfrânt încă o dată destul derepede, dragostea. Pentru că era platonică. Era oautoînșelare. Era o lipsă de participare, de provocare atrupurilor. Ocazia a scăpat printre degete. În urmă, cuThierry situația s-a schimbat. El n-a mai ratat ofertele pecare viața i le-a scos în față. S-a căsătorit cu o blondămăruntă, trandafirie și tandră, are acum o droaie de copii,blonzi și trandafirii. Cu banii de la Hollywood și-a cumpă-rat o proprietate grozavă. Și a iertat-o pe aceea căreia îidatora micul lui moment de geniu.

Și-apoi, pentru a încheia, notăm că și-a preschimbatnumele într-altul, veritabil: Gaston Dupont.

„Le Talent”, de Claire Martin, ciclul „Avec ou sans amour”(1958), din volumul: Adrien Thèrio, „Conteurs canadiens fran-çais”, Epoque contemporaine, Montréal, Librairie Déom,1965, pp. 197-202.

Traducere și prezentare de Stelian Ceampuru

lector


Ion Vlad

ARTA DE A FI… PROZATOR

A scrie despre istoricul literar Niculae Gheran e unact firesc; exemplara sa dăruire pentru opera lui LiviuRebreanu a fost constant subliniată, cu atât mai mult cucât marile ediţii consacrate valorilor literare româneştisunt, cum bine se ştie, rarităţi. Desigur, e vorba de ediţiiconcepute ca istorii complete ale fiecărei creaţii,operaţiune anevoioasă, devotament absolut pentrufiecare mărturie ratificată de timp şi de situarea valoricăa întregului. Opera omnia pretinde sacrificii şi ani; ecazul ediţiei realizate de Niculae Gheran şi de colabo-ratorii săi. (În 2006 scriam despre Extraordinaraaventură a unei ediţii.)

„În acelaşi timp – remarcam în acelaşi comentariu,Niculae Gheran este un fermecător povestitor şi autorde portrete memorabile...”, semnalând în treacătvocaţia autentică a prozatorului descoperit în primulvolum din Arta de a fi păgubaş, „Târgul Moşilor”. Apărutîn 2008, primul volum confirma plăcerea relatării,mecanismul dialogului şi „punerea în scenă” a unorsituaţii, având să recunoaştem şcoala lui I.L. Caragialeşi inimitabilul gust pentru portret, humor şi pentru schiţeconcepute nu fără o indispensabilă artă a compoziţiei,a statuării raporturilor dintre „personaje”. NiculaeGheran îşi numea exerciţiile memoriei narative „crochi-uri ale unor schiţe şi povestiri de odinioară”(Spovedanie), neuitând că ele se reunesc în virtuteacalităţii supreme a povestirii: a retrăi sub semnul imagi-narului şi, implicit, al ficţiunii (orice povestire este ofermecătoare transcendere a realului, a imediatuluievenimenţial).

În acelaşi „avertisment” din primul volum, autorul re-cent apărutului volum Arta de a fi păgubaş. „Bordel noucu şteoarfe vechi” (2014), ultimul din seria inauguratăîn 2008 (al patrulea), preciza: „Când văd însă unde s-aoprit primul volum şi cât mi-a rămas de parcurs pentrua ajunge la zi – se poate citi şi la zid – mă îngrozesc”.Iată-l acum la finalul ciclului său şi cronicarul literarredescoperă filonul narativ din primul volum, – aladolescenţei şi al unui timp revolut; dar şi o altă lume:evenimente, portrete, accente ale anecdoticului, alepamfletului, ultimul în nuanţe numeroase, amintind nunumai de „cronicarul” Bucureştilor de altădată,I.L. Caragiale, ci şi de verbul acid, teribil, al lui TudorArghezi sau de ironia fină din publicistica lui Ion Vinea...

Dincolo de eventuale exerciţii cronologice, dincolode cronica evenimentelor trăite, uneori cu rezonanţegrave, elegiace sau nemărturisit sentimentale, volumeleîncheie un ciclu existenţial în totul memorabil: oameni,destine, situaţii-limită, multe dintre ele pline de haz şide un inepuizabil humor frust, amintind de creaţia lui

P. Mihăescu (Sărmanul Klopstock), mai ales de Feciorullui Nenea Tache Vameşul. În ce priveşte mahalaua, teri-toriul privilegiat al amintirilor, Niculae Gheran trăieştesub impresia unei ineluctabile nostalgii, altfel decâtGeorge Mihail Zamfirescu sau, într-o oarecare măsură,decât Carol Ardeleanu. În „Cuvânt-înainte” la recentapărutul volum (ultimul din tetralogia scrisă sub imperiulamintirilor şi al proiectării unei lumi apropiate autorului,pe fondul evenimentelor înregistrate şi comentate)mărturisea: „Nu mi-e ruşine de mahalaua locuită întinereţe de Tudor Arghezi şi Camil Petrescu, descrisăcu nesaţ de Nenea Iancu, pe locurile unde HeliadeRădulescu şi-a aşezat tiparniţa”.

Niculae Gheran e un memorialist, un prozator inspi-rat de irezistibile impulsuri ale aducerilor-aminte; croni-carul e, cum spuneam, un povestitor inspirat, recreândîn spaţiul acestor povestiri decameronice un univers es-tompat de timp sau regăsit în inepuizabilele dialoguri.E teritoriul propriu-zis al acestor scene din viaţa unorsiluete ce se întâlnesc în întinse şi savuroase taifasuri...Relaţia realitate-ficţiune e obiectul istoriilor convertite însecvenţe cu reflexe venite dinspre fapte şi oameni deazi, evenimente şi siluete precum într-un „hronic” undese succed şi se metamorfozează faptele nude. Memo-rialist şi prozator, urmând condiţia povestirii inspirate dinamintiri şi cronici ale zilei, Niculae Gheran situează„cronica” în teritoriul familiar lui. E vorba de lumea pre-sei, a tiparului şi a artei de a face vie CARTEA. Paginileanimate de dialog şi de protagoniştii seriei de evocări,fapte şi evenimente (revoluţia anului 1989; tensiunilepolitice, strategii şi oameni implicaţi în scenarii mai multsau mai puţin ipotetice sau animate de prezenţe femi-nine seducătoare) aparţin parcă unui scenariu cine-matografic, unde secvenţele, decupajele, muzica defond etc. au savoarea unor istorii rostite la întâlniri; e unfel de „decameron” boccaccian prezidat de humor, al-teori de sarcasm sau de accente pamfletare.

Suntem, de fapt, în plină şi captivantă istorie, iarnaratorul, observator lucid (amuzat câteodată), depunemărturie. Motivele sunt relativ numeroase, dar pasiuneapentru presă, pentru editori e elocventă în cazul croni-carului Niculae Gheran, acum la vârsta senectuţii. Deaici şi voluptatea pentru unele istorii şi pentru„interpreţii” lor, taifasul şi reconvertirea unor situaţii rati-ficate de timp în scene de-a dreptul fanteziste... Pagininumeroase par privelişti, – tablouri ale unor medii deziarişti, politicieni, vechi şi statornici prieteni evocaţi cuemoţie şi cu un sentiment copleşitor al timpului şi alplecărilor: Fănuş Neagu, Romulus Vulpescu, SabinBălaşa, Puiu Iancovescu, George Calboreanu, Ion

lector


Şahighian, alături de „regine neîncoronate” precumDana Comnea sau Ioana Bulcă. Niculae Gheran esteunul dintre „actorii” acestor savuroase reîntâlniri cuprotagoniştii unui Bucureşti de odinioară. Reamintesc,dialogul este factorul activ al relatărilor stimulate de în-tâlniri cu „depozitele” aducerilor-aminte... Fiindcă e deamintit Ionel Teodoreanu în ipostaza avocatului inspiratşi al cărui discurs urmează sugestiile unei retorici maipuţin obişnuite în instanţele judecătoreşti, invit la lecturaamintirilor din Masa umbrelor (Forum, 1946), carte areîntâlnirii cu mari personalităţi ale culturii româneşti.

Savoarea paginilor lui Niculae Gheran provine dintensiunea şi pasionata redescoperire a unor oameniplasaţi în spaţiul povestirii şi al unei atmosfere inge-nioase sugerate: scene de viaţă; culorile boemeibucureştene („...boemia tinereţii pierdute îşi păstra stin-dardul la Casa Scriitorilor şi Asociaţia Oamenilor deTeatru şi Muzică, insule rătăcite într-un arhipelaganost”).

Plăcerea de a povesti, gustul pentru aventuri şi pen-tru „farmecul” feminin; dar şi singurătatea cronicarului-memorialist, momente înrudite cu ritmul şi rigoarea

schiţei cehoviene; enormul unor reprezentări (incluzândşi luptele politice, actorii implicaţi, ipoteze ale unorevenimente cu rezonanţă în istoria postrevoluţionară aRomâniei etc.), dar mai ales gustul pentru anecdotadefel grosolană, legitimează discursul epic al tetralogieiinaugurate în 2008. Spuneam că Niculae Gheran, is-toricul literar, publicistul bine cunoscut, cel care ne-arestituit exemplar opera lui Liviu Rebreanu, potrivit cucele mai riguroase norme ale unei ediţii ştiinţifice, esteun observator; calitatea observaţiei şi a reflecţiei,privirea intelectualului aflat la vârsta senectuţii confirmăcă a urmat şcoala unor mari maeştri ai scrisului româ-nesc. Primul e, fără îndoială, I.L. Caragiale, observa-torul lumii bucureştene, al mahalalei şi al migraţiei eispre centru. Revenit în oraşul său natal, optând pentruo cameră la Grand Hôtel „Victoria Română”, a urmăritinvoluntar de la fereastra camerei de hotel un spectacolgrotesc, oripilant; de aici şi revolta nefericitului martor:„Simt enorm şi văz monstruos”. Cronicarul e adeseamartorul nevăzut şi cutremurat al unor situaţii. NiculaeGheran e adeptul unei priviri prezidate de humor şi deînţelepciune.

Iordan Datcu

NICULAE GHERAN, EDITORAL SCRISORILOR PRIMITE

DE REBREANU„Corespondenţa intimă a diverselor personalităţi –

se afirmă în Cuvântul înainte la Scrisori către RebreanuA-B, ediţie de Niculae Gheran în colaborare cu EmeseCâmpean, Rodica Lăzărescu, Andrei Moldovan şiLorenţa Popescu (Editura Academiei Române, 2014,510 p.) – ne oferă deliciul lecturii unice, asemănătoarecu parcurgerea unui roman palpitant, lăsând mereuîntredeschisă uşa dintre realitatea unei vieţi puţin ştiuteşi imaginea ştanţată din paginile manualelor de istorie.”Deliciul acesta al „lecturii unice” l-a încercat NiculaeGheran cu deosebire parcurgând corespondenţa lui Re-breanu, importantă nu doar pentru cunoaşterea vieţii şiactivităţii autorului lui Ion, ci şi a ambianţei în care a trăitşi a scris: „Epistolarul – scrie el – oferind o panoramă aculiselor literaturii române din prima jumătate a veacului20, mobilurile şi ecourile intime ale diferitelor eveni-mente, raporturile reale dintre confraţi, condiţiile lor deviaţă, fără a căror cunoaştere istoria culturii şi ar pierdedin culoare.”

Din acest prim volum, alcătuit din epistole primite dela Felix Aderca, Ion Agârbiceanu, Tudor Arghezi, G. Ba-covia, Camil Baltazar, D.V. Barnoschi, I.A. Bas-sarabescu, A.P. Bănuţ, Zaharia Bârsan, Marcu Beza,Ion Bianu, Lucian Blaga, G. Bogdan Duică, SebastianBornemisa ş.a., se degajă cu vigoare două trăsăturiesenţiale ale lui Rebreanu: imensul lui prestigiu şi

marea lui generozitate. Cei care îi scriu se adreseazăfie preşedintelui Societăţii Scriitorilor Români, fie direc-torului general al teatrelor, fie directorului general alDirecţiei Educaţiei Poporului, fie vicepreşedinteluiSocietăţii de Radio, fie conducătorului de publicaţii lite-rare. Formulele de politeţe folosite de cei care îi scriusunt elocvente: „tu totdeauna ai fost omul dreptăţii”, „tuai inimă şi nu laşi pe om să moară sub ochii tăi”, îi scrieIon Al George; „Eşti destul de glorios ca să fii şi gene-ros”, îl gratulează Elena Bacaloglu; Camil Baltazar îilaudă „marele suflet de mare copil, calda inimăgeneroasă, nepreţuita frăţească înţelegere”; actriţaMaria Botta vede în el pe „cel care prin menirea lui esteînţelegătorul tuturor durerilor şi tuturor nădejdilor”; ac-torul Ştefan Braborescu îi laudă „capacitatea deînţelegere”, „frumuseţea sufletului”, iarI.Al. Bran-Lemeny „binevoitoarea solicitudine”, „minteade diamant” şi „inima de aur”; I.Al. Brătescu Voineşti îiapreciază „sufletul ales”. Lista acestor formule poatecontinua. Sigur că după aceste formule menite a-icâştiga bunăvoinţa, numeroşii suplicanţi vin cu cele maidiverse solicitări: Ion Bianu îl roagă să citească piesade teatru a Irinei Lecca; George Acsinteanu cere aju-toare băneşti; F. Aderca îl roagă să fie trecut pe listafericiţilor, adică a unei casierii; I. Agârbiceanu arenevoie de bani pentru a-şi cumpăra lemne pentru iarnă;

lector


Petre Andrei îl recomandă pe Liviu Bogdan pentru osubvenţie bănească; Tudor Arghezi, din lagărul dedeţinuţi politici de la Târgu-Jiu, îl roagă să intervină casă poată un membru al familiei să-i încaseze pensia;Elena Bacaloglu se plânge că este supusă unui asasi-nat prin foame, iar Dem Bassarabeanu că nu are unadăpost. Cei care-i cereau ajutoare credeau, probabil,că directorul Educaţiei Poporului şi preşedinteleSocietăţii Scriitorilor Români era pus la adăpost de lip-suri. Or, scrie Niculae Gheran într-o notă la o scrisoarea poetului simbolist şi publicistului amintit cu câteva rân-duri mai sus, „tragicomic este că, până atunci şi pesteani, «marele confrate» avea să se afle, nu de puţine ori,în situaţia de a nu putea face faţă nevoilor familiale,apelând la împrumuturi şi avansuri neacoperite în contulunor opere nescrise”.

Îi scriu autori care amintind despre opera lor nu sesupraevaluează, ca Aurel F. Bănuţ, a cărui activitate,scrie el, este smerită, sau diletanţi ca Valeriu Bora,gazetar şi poet, fără nicio carte tipărită, însă convins căpaginile pe care le înnegreşte „au pretenţia măcar aclarităţii, în opoziţie cu dl. Lucian Blaga, care azi scrieatât de mult pentru un public aerian”.

Cele vreo 850 de note contribuie la ţinuta exemplarăa ediţiei, ele integrând „cele evocate în conexiunea loristorică”, aducând biobibliografia emitenţilor, o bogăţiede informaţii care merg până la precizarea cernelii cucare au fost scrise misivele şi luând poziţie critică încazul unor inexactităţi. Când, spre exemplu, FelixAderca afirmă că el a publicat „întâiul foileton critic scrisaşa cum se cuvenea, fără şovăiri şi prudenţe de stil,când Ion era încă un roman abia apărut şi necunoscut”,Niculae Gheran amendează exagerarea, scriind că „ceamai relevantă cronică la roman aparţine lui E. Lovi-nescu”, apărută în patru numere din Sburătorul, în de-cembrie 1920. Cele 46 de scrisori ale lui Camil Baltazar,doldora de cereri de ajutor, îl îndreptăţesc pe editor să-lcatalogheze drept un „pisălog peste măsură”.

Puţine observaţii critice pot fi făcute capitolului denote. Ion Bianu îl roagă pe Rebreanu în câteva scrisori,din anii 1928-1929, să dea dispoziţiile cuvenite ca „săfie cetită şi judecată cu cât mai scurtă întârziereposibilă” piesa de teatru Sluţica a Irinei G. Lecca,prietenă a sa „din şi prin relaţii epistolare şi literare”.Nota de subsol a editorului spune că este vorba de o„persoană neidentificată”. Ea putea totuşi să fieidentificată dacă se consulta Enciclopedia Cugetarea(1940, p. 481), de Lucian Predescu. Autoarea s-anăscut la 7 iunie 1881 la Piatra Neamţ şi a decedat la30 noiembrie 1953 la Văratec, unde se retrăsese dupămoartea soţului său şi unde a fost, între anii 1940-1942şi 1946-1951, stareţă. A publicat patru romane: Dreptulvieţii (1908), Pe urma dragostei (1910), Marcu UlpiuTraian Stănoiu (1920) şi Sluţica (1925), o legendă, Pia-tra Corbului (1919) şi o piesă de teatru, Hazaiul (1931).Despre cărţi ale sale au scris Nicolae Iorga şi IlarieChendi. Nicolae Scurtu, în articolul O prozatoarenecunoscută, din „România literară” (26 aprilie 2013),publică Notiţele biografice ale scriitoarei, trimise Eca-terinei Săndulescu. În ultima scrisoare (din 11 august1944), din cele 15 pe care i le-a trimis lui Rebreanu,Emanoil Bucuţa îi scrie, în primele două rânduri: „Îţitrimit pe această cale bucuria mea adevărată şiardeleană că ai scăpat de boală”. La cuvântulardeleană, editorul dă o notă: „De unde până unde

ardeleană, Dumnezeu ştie, că Bucuţa era născut laBolintinul din Deal, în apropiere de Bucureşti (azi, înjudeţul Giurgiu)”. Da, s-a născut acolo unde scrie edi-torul, însă mama autorului scrisorii, Rebeca ElenaBucuţa, era originară din Dăişoara, judeţul Braşov. Scri-itorul îşi preţuia, cum se vede, cu deosebire mama, alcărei nume de familie l-a purtat el însuşi. Tatăl său,Ioniţă Popescu, era născut în Afumaţi, judeţul Iaşi. Că-iera scumpă şi localitatea mamei sale, stă mărturie fap-tul că scriitorul a depus multă stăruinţă ca să fie ridicatacolo un cămin cultural, pe care l-a inaugurat la 15 au-gust 1944.

Câteva nume de autori apar greşite în text şi la in-dicele de nume: Ticu Arhip, în loc de Archip,G.M. Sămărineanu, în loc de Samarineanu, Mihail Cel-larianu, în loc de Celarianu.

Judecând după cele vreo 30 de nume care suntemanunţaţi că vor intra în sumarul viitoarelor trei volume,nume dintr-un evantai divers – scriitori, actori, muzicieni,oameni politici, între care sunt de amintit Matei Cara-giale, Mihail Dragomirescu, Mircea Eliade, GeorgeEnescu, Gala Galaction, Emil Gârleanu, OctavianGoga, Petru Groza, G. Ibrăileanu, Eugen Ionescu, Nico-lae Iorga, Adrian Maniu, Iuliu Maniu, Ion Minulescu,Cor neliu Moldovanu, Dimitrie Nanu, Hortensia Papa-dat-Bengescu, Camil Petrescu, Sextil Puşcariu, MihailSadoveanu, Ion Marin Sadoveanu, Ioan Slavici,C. Răduleascu Motru şi Radu Rosetti – epistolarulRe breanu se va înfăţişa ca unul dintre cele mai impor-tante din literatura română.

Elegant, ca de obicei, cu colaboratorii săi, NiculaeGheran îi pune pe cei de la acest volum pe copertaexterioară, alături de el, iar în finalul introduceriimenţionează aportul fiecăruia.


lector


A. Gh. Olteanu

RECEPTAREA CRITICĂ A UNUI MAREFOLCLORIST

Un adevărat tur de forţă editorial a înregistrat dl Ior-dan Datcu în 2014. Dacă am socotit bine, a publicat înanul care abia s-a încheiat nu mai puţin de cinci cărţi:„Adrian Fochi. Receptarea critică a operei şi bibliogra-fie” (383 p.), „Etnologi basarabeni, nord-bucovineni şitransnistreni” (270 p.), „Jurnal. 1981-1989” (308 p.),„Al.I. Amzulescu. Receptarea critică a operei” (238 p.),„Ovidiu Bârlea. De la Ion Budai-Deleanu la LucianBlaga”. Ediţie îngrijită şi introducere de Iordan Datcu(212 p.). Toate la RCR Editorial, Bucureşti. De notat to-tuşi, deşi cred că a fost evident, că, în afară de „Jurnal”şi de „Etnologi basarabeni”, care sunt cărţi de autor, ce-lelalte trei sunt îngrijite, de o factură sau alta: fie conţintexte (cronici, recenzii) despre opere de exegeză folclo-ristică din a doua jumătate a secolului trecut, fie chiarasemenea opere (ca în cazul lui Ovidiu Bârlea).

Cartea care ne preocupă aici este aceea despre Ale-xandru I. Amzulescu. Plecând de la postulatul potrivitcăruia „cunoaşterea moştenirii ştiinţifice… este o datoriea oricărui cercetător caracterizat de probitate”, IordanDatcu afirmă, în „Nota asupra ediţiei”, că demersul său„vine în întâmpinarea acestui tip de cercetător, care vafi scutit de a căuta prin multe publicaţii periodice pentrua cunoaşte ecourile critice trezite de lucrările luiAl.I. Amzulescu. Este, credem, o lucrare de referinţăpentru cel care va alcătui o monografie despre eminen-tul folclorist” (p. 9).

Cartea alcătuită de Iordan Datcu are două părţi com-plementare: prima, cea mai întinsă (pp. 11-185), cu-prinde reperele critice la 13 dintre volumele publicatede Al.I. Amzulescu. Se adaugă patru necrologuri; ceade a doua (pp. 219-233) e consacrată bibliografiei fol-cloristului, organizată pe subdiviziuni: volume, discogra-fie, periodice, prefeţe, bibliografie critică. Abia cândconfruntăm această ultimă subdiviziune a bibliografieicu prima parte a cărţii înţelegem de ce repere critice şinu, pur şi simplu, receptarea critică: anume pentru că oparte dintre textele de receptare critică rămân în afaravolumului. După cum şi din această subdiviziune din ca-drul bibliografiei lipsesc unele referinţe critice. Motiveleunor asemenea neconcordanţe nu ni se comunică.Putem, eventual, să bănuim un motiv sau altul.

Prima parte a cărţii alcătuite de Iordan Datcu repro-duce, aşadar, o seamă din cronicile, recenziile şi referi-rile la cele 13 volume de folclor şi folcloristică publicatede Al.I. Amzulescu de-a lungul a cinci decenii de activi-tate ştiinţifică. Pe care se cuvine să le amintim: „Vechicântece de vitejie” (în colaborare cu Gh. Ciobanu), Edi-

tura de Stat pentru Literatură şi Artă, Bucureşti, 1956(două texte de receptare critică); „Balade populare ro-mâneşti” (vol. I-III). Ediţii critice de folclor – genuri, Edi-tura pentru Literatură, Bucureşti, 1964 (8 texte);„Cântece şi jocuri din Muscel” (în colaborare cu PaulCarp), Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor dinR.P.R., Bucureşti, 1964 (un text); „Toma Alimoş. Meş-terul Manole. Balade populare româneşti”, Editura pen-tru Literatură, BPT (vol. I-II), Bucureşti, 1967 (douătexte); „Cântece bătrâneşti”, Editura Minerva, Bucureşti,1974 (4 texte); „Cântecul epic eroic. Tipologie şi corpusde texte”, Editura Academiei R.S. România, Bucureşti,1981 (5 texte); „Balada familială. Tipologie şi corpus detexte”, Editura Academiei R.S. România, Bucureşti,1983 (3 texte); „Cântecul nostru bătrânesc”, Editura Mi-nerva, Bucureşti, 1986 (4 texte); „Repere şi popasuri încercetarea poeziei populare”, Editura Minerva, Bucu-reşti, 1989 (3 texte); „Valori de patrimoniu ale cânteculuibătrânesc din Oltenia”, Editura Grai şi Suflet – CulturaNaţională, Bucureşti, 2000 (text); „Despre obârşii… etquibusdem aliis!, autobiografie sentimentală”, EdituraScrisul Românesc, Craiova, 2003 (două texte); „Capo-dopere ale literaturii populare româneşti”, Editura Scri-sul Românesc, Craiova, 2003 (un text); „Cânteculpoporan din Muscel”, Editura Valahia, Bucureşti, 2001(două texte). Să menţionăm şi faptul, deloc neglijabil,că, datorită unor texte de receptare critică scrise şi pu-blicate în limbi de circulaţie europeană (în germană,semnate de Sabina C. Stroescu, Helga Stein, GottffriedHabenicht, în engleză, semnate de Nicolae Constanti-nescu, în maghiară, semnate de Lászlo Galdi), cărţilelui Al. Amzulescu au putut fi cunoscute, măcar sub titluinformativ, dincolo de graniţele ţării. În fine, să reţinemşi împrejurarea că, pe lângă folclorişti (Iordan Datcu, Ni-colae Constantinescu, Sabina Ispas, Mihai Comanetc.), cărţile lui Amzulescu au stârnit şi interesul unorcritici şi istorici literari, precum Şerban Cioculescu oriVladimir Streinu.

Cartea care avea să fie întâmpinată cu îndreptăţitentuziasm şi care, prin urmare, înregistrează cel maimare număr de cronici, recenzii, note este „Balade po-pulare româneşti”, vol. I-III, din 1964. Motivele care le-gitimează acest interes sunt mai multe. Pe câteva dintreacestea le găsim în chiar prima recenzie, semnată deIon Taloş în „Tribuna” (VII, nr. 29 [238] 16 iulie 1964,p. 2). „Până acum, zice recenzentul, folcloristica noastrădispunea de cataloage bibliografice şi de motive doarpentru basm, lucrări publicate de Lazăr Şăineanu, în

lector


1895, şi de Adolf Schullerus, în 1928... Lucrarea luiAl. I. Amzulescu are, aşadar, înainte de toate, marelemerit de a fi prima încercare de acest fel. Introducerealucrării e foarte amplă; se cercetează, între altele, spe-cificitatea baladei româneşti, valoarea ei ideologică şiartistică, apariţia şi căile de dezvoltare, «istoricitatea»şi circulaţia de azi a ei; tot aici facem cunoştinţă cu oclasificare amănunţită a genului” (p. 25). Şi tot Ion Taloş:„Pe baza acestei lucrări se poate întocmi azi un proiectal atlasului baladei româneşti, deoarece ea face cunos-cută răspândirea teritorială a diferitelor teme de baladă.În sfârşit, ea scuteşte pe cercetătorul român care vaelabora lucrări speciale asupra cântecului epic româ-nesc de căutări inutile în bibliografie şi îl îndeamnă lasursele sigure. Catalogul lui Al.I. Amzulescu va fi foartebine primit şi peste hotare, unde, din lipsa unei aseme-nea lucrări, balada noastră a fost sumar reprezentatăîn studiile de folclor comparat” (p. 26). Alţi cronicari, caIoan Şerb, de pildă, insistă asupra clasificării baladeipopulare româneşti propuse de Al.I. Amzulescu, caregăseşte cele mai potrivite criterii de clasificare, amelio-rându-le sau depăşindu-le pe acelea ale unor înaintaşiiluştri, precum G. Dem. Teodorescu, D. Caracostea sauI.C. Chiţimia: „La baza elaborării clasificării sale,Al.I. Amzulescu s-a condus după constatarea vechimiişi succesiunii dezvoltării eposului, după marea comple-xitate a materialului, după conţinutul tematico-ideological fiecărei balade, după structura formei şi frecvenţa fie-cărei teme în ansamblul repertoriului. Astfel, Al.I. Amzu-lescu dă – până azi – cea mai judicioasă şi realistăclasificare a genului baladesc: I. Fantastice, II. Vitejeşti:1. ciclul cotropitorilor (turci-tătari), 2. Haiducii, 3. Hoţo-manii; III. Păstoreşti, IV. Despre Curtea feudală, V. Fa-miliale: 1. Îndrăgostiţi, 2. Soţi, 3. Părinţi şi copii, 4. Fraţi,VI. Jurnale-orale” (pp. 49-50). Aceleaşi aprecieri şi asu-pra antologării textelor: „Antologia propriu-zisă, operăde gust şi ştiinţă, înmănunchează 300 de balade (de lacele de tip ardelean, scurte, la cele de tip oltean-mun-tean, unele de peste 1000 de versuri), din toate culege-rile preţioase, tipărite în volume, din toate ţinuturile underăsună de secole eposul românesc” (p. 50). În totalănotă discordantă, peste 10 ani, în „Istoria folcloristicii ro-mâneşti” (Editura Enciclopedică Română, Bucureşti,1974, pp. 555-556, 561) text reprodus în cartea aici îndiscuţie la pp. 52-54, Ovidiu Bârlea scrie: „La nivel infe-rior se află «Indicele tematic şi bibliografic» din «Baladepopulare româneşti» (1964), alcătuit de Al. Amzulescu.Autorul se dovedeşte un diletant care n-a avut măcarcuriozitatea să consulte catalogul Aarne Thompson”(p. 52).

În pofida unor atari poziţii negatoare, cărţile urmă-toare ale lui Al.I. Amzulescu au continuat să fie bine pri-mite, de la un volum la altul folcloristul consolidându-şipoziţia de specialist de necontestat în cercetarea cân-tecului epic. În asemenea termeni întâmpina NicolaeConstantinescu volumul „Cântecul epic eroic. Tipologieşi corpus de texte” (1981), convins că Al.I. Amzulescueste „specialist de renume în domeniul epicii populareromâneşti în versuri, autor al unui mare număr de studii,articole şi note asupra acestui subiect, dintre care se

cuvine să menţionăm, fiind de altfel intim legate de vo-lumul de faţă, antologia «Balade populare româneşti»,vol. I-III, E.P.L., 1964 şi volumul «Cântece bătrâneşti»,Editura Minerva, 1974, ambele precedate de ample stu-dii introductive în care concepţia şi viziunea autoruluiasupra epicii populare în versuri au fost expuse pe larg”(p. 99). La rândul său, Adrian Fochi îşi inaugura textulscris cu aceeaşi ocazie astfel: „În primul rând se cuvinesă relevăm că lucrarea sa reprezintă ultimul cuvânt, celmai competent şi mai autorizat, asupra unuia din celemai de seamă domenii de creaţie ale poporului nostru...Al.I. Amzulescu şi-a închinat toată viaţa sa de cercetătorculegerii, transcrierii şi studierii cântecului epic tradiţio-nal al românilor, aducând, de-a lungul anilor, nume-roase şi importante contribuţii la problematica genuluişi la autocunoaşterea noastră etnică prin intermediulacestui gen (poate cel mai reprezentativ al creaţieinoastre folclorice)” (p. 93). Până şi exigentul ŞerbanCioculescu (critic literar de astă dată), într-o cronică la„Balada familială” (1983), după ce punctează o serie demerite ale cărţii (că „nu se poate închipui o lucrare maicompletă ca aceasta”, că „oferă material folcloric dintoate zonele locuite de români”, că în corpusul de textese află multe variante valoroase, unele dintre ele ade-vărate capodopere), încheie: „Ne oprim aci, mulţu-mindu-ne a sublinia importanţa acestei lucrări, capitalăprin obiectul ei, cât şi prin impecabila metodă ştiinţificăa autorului” (p. 119). Încât, părerea negaţionistă a luiOvidiu Bârlea capătă, în contextul receptării operei fol-cloristice a lui Al.I. Amzulescu, o notă uşor stranie.

Şi alte cărţi ale lui Al.I. Amzulescu s-au bucurat de obună primire. În 1989, apărea „Repere şi popasuri încercetarea poeziei populare”, în care, de departe, do-minante erau ipotezele despre geneza, circulaţia, mor-fologia şi tipologia poemului mioritic, ceea ce-ldetermina pe Mihai Coman să-şi intituleze recenzia „Po-pasuri mioritice” (reprodusă la pp. 151-154). Într-adevăr,nucleul principal al acestei cărţi îl constituie prima eisută de pagini care cuprind studiul „«Mioriţa». Contro-verse-restituţii”. Impresionează, îndeosebi, în amplulstudiu, curajul gestului lui Al.I. Amzulescu de a intra înpolemică academică cu adevăraţi monştri sacri ai exe-gezei mioritice: Ovid Densusianu, Dumitru Caracostea,Constantin Brăiloiu, Adrian Fochi.

Sprijinindu-se pe bogatul material documentar sis-tematizat şi publicat de regretatul său coleg şi prieten(decedat în 1985) Adrian Fochi, în monumentala sa mo-nografie din 1964, Al.I. Amzulescu reia întreaga proble-matică a „Mioriţei”, privitoare la geneză, circulaţie,tipologie. Se declara în dezacord cu unele concluzii aleantecesorilor săi – cu Densusianu, care afirmase că„Mioriţa”-colind este un reflex palid ulterior baladei; cuC. Brăiloiu, care reduce, în fond, totul la motivul final dinvarianta Alecsandri; cu Adrian Fochi, care exagerase in-fluenţe aceleiaşi variante asupra evoluţiei colindelormioritice din Transilvania –, dar confirmă câteva din re-zultatele la care ajunsese Caracostea, disociindu-se,totuşi, de altele, privitoare, de pildă, la locul şi rostul mo-tivului testamentului în geneza şi evoluţia baladei.Al.I. Amzulescu preia unele sugestii chiar de la cei de

lector


care se disociase, dar şi de la alţii (Mircea Eliade,V.I. Propp, James Frazer) pentru a ajunge la o schemăgenetică din care se pot reţine câteva elemente: colin-dul mioritic transilvan conservă nu un conflict păstorescîncheiat cu o condamnare la moarte şi cu un testament,ci un rit de iniţiere şi consacrare păcurărească la înche-ierea noviciatului, bazat pe moartea rituală a neofituluişi pe renaşterea păstorului deplin, perfect integrat ca-tegoriei profesionale, legat pentru totdeauna, prin jură-mânt (testamentul rostit în faţa morţii rituale) de viaţa şimunca păstorească: motivaţia iniţiatică străveche a fostsubstituită de o întâmplare conflictuală reală, petrecutăîn condiţiile transhumanţei; în procesul modificării moti-vaţiei care lega cele două episoade ce structurau cân-tecul ritual şi apoi colinda, s-a produs epicizareacomplexă a acestei structuri, prin adăugarea altor douăepisoade, cel al oiţei năzdrăvane şi cel al măicuţei bă-trâne; modificările structurale care au condus la trans-formarea textului ce întovărăşea ritul de trecere dinvârsta uceniciei la aceea a păstorului propriu-zis, şi apoicolindul, în baladă) au avut loc, odată cu migraţia moti-vului din Nordul Transilvaniei, mai întâi în sudul aces-teia, şi apoi în celelalte două provincii româneşti,Muntenia şi Moldova; cristalizarea definitivă a cântecu-lui epic e localizată de Al.I. Amzulescu în Muscel şi nuîn Vrancea, unde a fost găsit de Alecu Russo în 1846,„sovejenii fiind neîndoielnic vechi argeşeni strămutaţi înVrancea din satele Rucăr şi Dragoslavele”. Cum afirmăşi Mihai Coman în recenzia sa „...acest studiu” devine

„un punct de reper ce nu mai poate fi ignorat de nicioaltă cercetare asupra acestei minunate creaţii a folclo-rului românesc” (p. 154).

Cu trecerea anilor, Al.I. Amzulescu îşi direcţioneazăpreocupările ştiinţifice în două direcţii. Octogenarul, apoinonagenarul optează fie pentru valorile de patrimoniuori capodoperele literaturii populare, ceea ce-l deter-mina pe Nicolae Constantinescu să vorbească despre„selecţia ca exegeză” (p. 175), fie, nostalgic, spre obâr-şie, semnând volumul „Despre obârşii... et guibusdamaliis!” (2003), „un admirabil volum eterogen, un fel de«mixtum compositum», un inedit amestec de studii şicreaţie originală, versuri, proză şi pagini de memorialis-tică, intitulat atât de sugestiv...” (p. 172), cum zice Ovi-diu Ghidirmic (alt critic şi istoric literar) în recenzia scrisăcu acest prilej („Scrisul românesc”, nr. 4, oct.-dec.2003).

Iordan Datcu, autorul recentei antologii de receptarecritică, este el însuşi prezent în acest volum cu şasetexte: două recenzii, o prefaţă, o postfaţă, un text deaşezare a lui Al.I. Amzulescu în contextul folcloristic dina doua jumătate a secolului al XX-lea al cercetării bala-dei româneşti şi un necrolog. Ca de atâtea ori – cumobservam într-o recenzie la „Jurnal”-ul său (1981-1989)din revista „Litere”, Târgovişte, nr. 9, sept. 2014 – IordanDatcu se dovedeşte încă o dată altruist, punând înmâna colegilor săi mai tineri întru ştiinţă un nou instru-ment de lucru de mare trebuinţă.

Ionel Necula

PEHLIVANUL IAŞIOT LUCA PIŢU

Majoritatea, de nu cumva toate cărţile lui Luca Piţuîşi extrag sevele din ţinerea sub observaţie a metehne-lor noastre endemice, cronice, bizantine şi balcanice,pe care Iaşul, postdecembrist, prin excelenţă, le răsfaţăcu asupra de măsură. Le-a cunoscut aşa de bine şi întoată desfăşurarea lor prăpăstioasă că, vrând-nevrând,gândul ne duce la ideea cioraniană a cumplitului bles-tem ce planează peste firea românească şi în speţăpeste vatra de lumină a Iaşului – cea care, altădată,dădea tonul în cultura românească, impunea rigoareaşi ştacheta spiritului competitiv. Une malédection sansprécédent, frappant un coin du monde saboté par lesdieux – spusese Cioran şi noi ne silim să-l confirmămîntr-o ritmică pe care nici scepticul n-o anticipa.

Departe de ceea ce-a fost, Iaşul de azi, cuprecădere Iaşul universitar, dă atâtea semne dedecădere că nu-şi mai găseşte resurse pentru alimen-

tarea orgoliului său rănit decât în istorie şi-ntr-o gloriedin nefericire apusă. Prin Prolegomenele* sale, LucaPiţu identifică mulţimea maşinaţiilor practicate înînvăţământul universitar ieşean, mecanismele subte-rane şi practicile canceroase care au dus la degradareavieţii intelectuale ieşene. Că ţinta sa este centrată peUniversitate nu mai trebuie să ne surprindă, pentru căaceasta a fost principala instituţie furnizoare de valoare,de competenţă şi de calitate umană. În jurul ei s-au co-agulat marile proiecte spirituale ieşene şi de aici au por-nit marile iniţiative care au fertilizat viaţa publică aIaşului şi chiar a Moldovei – de la Suceava la Fălticenişi de la Neamţ la Bârlad sau Tecuci. Niciodată, în trecut,Universitatea ieşeană n-a fost o instituţie închisă,consacrată exclusiv activităţii aulice, intelectualii ei co-borau scările în public, ţineau conferinţe pe unde erauinvitaţi, intrau în politică, participau la întruniri electorale,ajungeau în Parlamentul României sau în funcţii minis-teriale şi vascularizau cu autoritatea lor nivelul culturalşi media spirituală a epocii. Care dintre marii profesori,de la Maiorescu la Petrovici şi de la Simion Mehedinţi

*Luca Piţu, „Prolegomene la o teorie a cumetrialităţii uni-versitare”, Editura Opera Magna, Iaşi, 2014.

lector


la Mihai Ralea, au rămas închistaţi între zidurileUniversităţii şi n-au trecut, în paralel, şi printr-oprofilactică activitate publică?

Fireşte, Luca Piţu nu face istorie, ea este numaisubînţeleasă, dar inventariază, cu acribie şi zel, factoriicare au dus la decăderea Universităţii în deceniile post-decembriste, metehnele statornicite între universitari şiconsecinţele lor în degradarea vieţii universitare ieşene.

Prima dintre prolegomenele prin care autoruldenunţă degradarea vieţii universitare ieşene este ce apotlogăremelor academice, mai exact înnăşirea între eia universitarilor şi întrajutorarea reciprocă în promova-rea odraslelor sau a prietenilor, rudelor în posturi dinînvăţământul universitar iaşiot. E nevoie de titluri şi doc-torate? Pas de problème. Năşismul găseşte soluţii şipentru trecerea acestui hop. Un universitar de la ocatedră acceptă să conducă doctoratul unei odrasle decumătru, dacă şi acesta din urmă supune unui trata-ment asemănător pe protejatul primului. Cu teza dedoctorat e mai simplu; se copiază în draci, dar nimeninu are interesul să demaşte furturile şi plagiatele dinteama de a nu prăbuşi sistemul cumetrial, care n-ar maiîmprăştia linişte printre cumetri. Principiul se cunoaşteşi-a fost verificat în multe situaţii, ba chiar mi se pare cădevine normă de conduită pentru multă lume. Scapă cutoţii sau se-nfundă şi se expun oprobiului public cu toţii.

Autorul îşi întitulează exegezele drept prolegomene,adică introduceri la o abordare mai desfăşurată, dar defapt problemele de principiu sunt împănate cu fapte şidovezi pertinente, de natură să confirme regula şi ideeaprolegomenică. Aduce în discuţie atâtea nume şi cazuriscandaloase din laguna universecurităţii cuzane că in-duce cititorului o idee de lucru stricat şi un sentiment deconsternare.

Riguros ca întotdeauna, Luca Piţu evocă simpozio-nul consacrat lui Descartes din toamna anului 1987,unde şi el a susţinut o comunicare cu destule şopârle,care-i putea aduce unele neplăceri, de n-ar fi fost um-brit, despre simpozion vorbesc, de revolta muncitorilorbraşoveni, intrată în prim-planul atenţiei publiceinternaţionale şi, la fel, vorbeşte despre democratizareaînvăţământului în ţările din Hexagon, cunoscută auto-rului din perioada când ţinea lectoratul de limba românăla Strasbourg – cu lipsa lor de exigenţă şi cu dispreţulpentru valoare. Multe fătuci se înscriau la universităţilestrasburgheze doar pentru a beneficia de carduri şi depermise, de accesul în asociaţii, de reduceri la cinema-tografe, la muzee sau pe mijloace de transport, ca şi deunele alocaţii, când nu veneau direct pentru combinaţiimaritale (p. 47). Înţelegem de aici că degradareaînvăţământului nu este o problemă specificromânească, şi că nici în alte ţări cu pretenţiiînvăţământul nu mai dă rezultatele de altădată. Fac oparanteză şi reproduc aici o notaţie a lui Cioran din 26august 1970, inserată în Caietele sale, unde notează:Sanda Golopenţia îmi povesteşte că universitateaamericană din Bloomington, unde a petrecut un an, arepatruzeci de mii de studenţi, iar oraşul cu acelaşi numedoar treizeci de mii de locuitori. O asemenea anomalieprevesteşte dezastre (Caiete, III, p. 200). Mulţimea

universităţilor apărute într-o ţară nu este întotdeauna unindicator de calitate, de creştere a nivelului spiritual şi amediei culturale dintr-o comunitate. Dimpotrivă,generează un corp didactic numeros, care tremură lagândul că o eventuală diminuare a numărului destudenţi i-ar putea lăsa fără catedre sau chiar îndepărtadin mediul universitar, şi atunci coboară cu ştachetaexigenţei mult sub limitele admisibile.

Luca Piţu a cunoscut şi situaţia învăţământului he-xagonal la el acasă şi s-a consternat de continua lui de-gradare. Nu mai are nici el faima de altădată, cândfurniza ţărilor răsăritene personalităţi excelent pregătite,conştiinţe infailibile cu rol catalitic în viaţa spirituală aţării lor.

O altă prolegomenă activată de autor este cea aoportunismelor minoritare. S-a exacerbat aşa de multpe ideea dreptului minorităţilor de a-şi cultiva cultura şitradiţiile, c-au devenit aproape intangibile. Oriceobservaţie, motivată şi legitimă la adresa lor, poate fiprelungită în suspecţia de discriminare şi, fireşte,culpabilizată. România, care adăposteşte între graniţeleei o masivă minoritate maghiară, s-a confruntat adeseacu această problemă. În plus, a devenit un fenomen eu-ropean exodul romilor şi refuzul lor de a se europeniza.Autorul abordează aceste probleme sub formă de pro-legomene, dar, desigur, ele merită un tratament maidesfăşurat. Nu ştiu dacă va reveni asupra acestor in-troduceri, dar fiecare prolegomenă în parte poatecăpăta urmări, alte prelungiri exegetice şi, mai ales, na-rative.

Ceea ce surprinde la autor este împănarea partituriiexegetice cu fapte, întâmplări şi evenimente, decupatedin biografia sa, din lumea pe care a străbătut-o cu oluciditate debordantă, mai ales cele petrecute la univer-sitatea cuzană, de parc-ar fi fost notate jurnalistic spe-cial în vederea unui recurs eseistic la ele, dar parcănicăieri în lucrările anterioare n-a făcut descinderi aşade revelatoare în mirificul univers al satului cajvanez,de unde şi-a luat zborul în lume şi-n viaţă. Deşi sumare,regăsim în această evocare succintă satul românesc dealtădată, logodit cu veşnicia şi încremenit în rânduieliarhaice, cronice, ancestrale. Moş Grigore, bunăoară,oracolul satului, pare a fi coborât din cărţile lui Sado-veanu. Venea la el, pentru a-şi cerceta viitorul, până şimarele mahăr pecerist Emil Bobu. Ori de câte ori sesimţea cu poziţia scârţielnică în Partidul Clasei Uvrieredădea o raită în limuzina neagră prin comunabucovineană… pofticios de fapte şi întâmplări secvente(p. 91). Ultima consultaţie a avut loc în noiembrie 1989,când moş Grigore i-a proorocit că va rămâne fărăslujbă, ceea ce l-a supărat atât de rău pe înaltul dem-nitar, încât l-a scuipat cu dispreţ.

Despre ce mai vorbeşte Luca Piţu în cel de al doileapas prolegomenic? Decriptează, bunăoară, identitateaunor personaje din Justa lui Paul Goma, a celor ce avu-tără de pătimit după insurecţia maghiară din 1956. Cumidentitatea politrucilor este consemnată cu numele lorreal, autorul se opreşte la două personaje mai greu deidentificat. Este vorba de personajul eponim al cărţii,Justa – adevărată teroare la şedinţele operatorii ce

lector


vizau elementele reacţionare, cosmopolite sau numaiincompatibile cu morala muncitorească (p. 111), pe careautorul o identifică în persoana prozatoarei AlexandraIndrieş, şi care, ulterior, devenind jumătatea scriitoruluidisident Paul Goma a cunoscut şi ea tot felul de şicane,de presiuni şi represiuni din partea odioasei instituţii se-curiste. Celălalt personaj criptat de Paul Goma în carteasa este Grişa Grigoriciu, decodificat de Luca Piţu în per-soana lui Gheorghe Grigurcu.

Am pus aceste însemnări marginale sub semnul iro-niei, al zeflemelei sagace, copios asumată de autor, dar,se vede de departe, termenul nu-l cuprinde integral, fărărest şi fără rămăşiţe.

Secvenţele din pasul trei al prolegomenelor inse-rează, ca-ntr-un puzzle decompozit, atâtea întâmplărişi evenimente că prin recompunerea lor se reconstituieîntreaga devălmăşie a evoluţiei româneşti din ultimeledecenii postdecembriste.

Cum trebuie înţeles sensul acestor dispuneri cătră-nite ale autorului? Probabil că depinde şi de înţelesulce-l conferim ironiei, iar eu am în vedere sensul ciora-nian al termenului care credea că ironia este un zeu trasla sorţi dintre îngeri. Mai există şi alt înţeles al termenu-lui? Doar dacă admitem că poate fi tras la sorţi şi dintrespiriduşi, sau că poate fi autorizată de daimonul socra-

tic. Mi se pare că acest sens este mai apropiat de ma-niera lui Luca Piţu. De-ar fi fost asistat de heruvimi ar fitransferat legitimitatea ironiei de sistem, de metehnelecomunităţii, aşa cum păstrăvul reclamă apa dulce şizglobie de munte, dar autorul ascultă mai mult de dai-monul socratic şi supune observaţiei omul, în constituţialui subiectivă şi-n pandant cu lumea privită ca sistemşi-i observă toate beteşugurile şi dispoziţia lui spre stri-care. Se poate supravieţui inocent, fără recursul la bu-foneria adrianpăunesciană într-o lume ticăloşită? Sepoate, şi lucrul acesta a fost bine întruchipat de Elisa-beta Rizea din Nucşoara şi de atâţia disidenţi, care auignorat ticăloşirea şi-au îndurat toată gama prigoaneidiabolice instituite de sistem pentru a-şi menţineconştiinţa curată şi-n deplină demnitate.

Observator atent la toată nebunia vieţii noastre detoate zilele, Luca Piţu nu trece cu vederea nimic din ne-volniciile politicii româneşti, cele care-au marcat deve-nirea românească, şi nici gama ticăloşiilorpostdecembriste care-au vulgarizat şi-au devalizat fibraromânească din rosturile ei statornicite istoric. Citeşticartea lui Luca Piţu şi nu-ţi poţi reprima tentaţia de a re-peta înjurătura lui Noica: Mama ei de netrebnicieromânească!

Marin Iancu

ÎMPLINIREA PRIN SCRIS

După mai multe romane și volume de proză scurtă(Soarele roșu, roman, 1996; Diavolul în Valea Sării,proză scurtă, 1999; Vânătoare pe muntele de cenușă,proză scurtă, 2000; Fotograful de mirese, proză scurtă,2004; Vremea consiliului parohial, roman, 2008; O ani-versare cu prietenii, proză scurtă, 2012), bine primitede critica literară, Gheorghe Stroe (n. 1.01.1953, satulBădila, comuna Pârscov, județul Buzău) a publicat re-cent O sacoșă cu cărți (București, eLiteratura, 2014),o carte de critică literară, constituită dintr-o antologie detexte critice, eseuri, recenzii și cronici literare risipite deautor aproape pe durata unui deceniu prin diferitepublicații din spațiul teleormănean („Pagini teleormă-nene”, „Teleormanul”, „Meandre”, „Sud”, „Caligraf”), darși din țară („Viața Românească”, „Convorbiri literare”,„13 Plus”, „Pro Saeculum”, „Luceafărul de dimineață”,„Euromuseum”). Fenomenul rămâne interesant prinmodul în care Gheorghe Stroe se menține în spațiul li-terar actual prin aceste multiple ipostaze ale sale,fi indu-ne tot mai dificil să vorbim despre critica unui pro-zator sau de proza unui critic, în prelungirea altor situațiiconfirmate și demonstrate de multe asemenea fapte is-torico-literare mai vechi sau mai recente.

Rezultat al unei evidente și demne aspirații de îm-

plinire spirituală, această culegere de texte critice secitește cu un deosebit interes. Foarte bine informat șicapabil să producă opinii nuanțate și convingătoare,depășind cu mult nivelul unor forme comune de recep-tare, Gheorghe Stroe se angajează în demersul său cri-tic cu o vădită dorință de a aduce noi probe, nu multe lanumăr, desigur, dar suficiente pentru a surprindeesențialul și a pune în lumină ce are mai reprezentativopera literară adusă în discuție. Remarcăm rigoareaobservațiilor și puterea de expresie a comentariilorsusținute cu aceeași obiectivitate și lipsă de complexe,indiferent de statutul autorilor recenzați, debutanți sauscriitori consacrați, poeți, prozatori și dramaturgi, eseiștisau critici și istorici literari, aflați deja la un anumit nivelde consacrare. De exemplu, pentru a cita la întâmplare,comentariul la volumul de versuri Conspirații celeste,publicat în 2008 de Victoria Milescu, se încheie cu oafirmație tranșantă ce ar putea sugera posibila situareestetică a acestei poezii în momentul de față. „În acestsens, notează Gheorghe Stroe, Victoria Milescu – alecărei modele se dovedesc a fi Bacovia, dar parcă maimult Blaga și Nichita Stănescu! – ne face să ne gândimla Ileana Mălăncioiu sau la Angela Marinescu scriindpoezie pur și simplu, dincolo de orice limitare ontică.

lector


Aceasta este zona înaltă în care se situează și poeziaVictoriei Milescu”. Plăcerea unor asemenea posibilecorelații tematice sau de ordin stilistic sunt vizibile și înalte comentarii, unele dintre ele venind din perspectivecu totul inedite, în măsură să aducă, în acest sens, mo-dificări importante ale imaginii adeseori stereotipemenținute inerțial de unele opinii critice anterioare. Des-tul de relevantă în privința calităților de analist ale criti-cului, o asemenea perspectivă largă de abordarepresupune gust și un înalt grad al adecvării la operă,dar și informație și o profundă cunoaștere a fenomenu-lui literar în sine. În altă parte, referitor la proza lui LiviuNanu (Cârciuma lui Bicuță și alte amintiri, 2008), Gheor-ghe Stroe apreciază că, propunându-și „ca finalitatesă-și seducă cititorul prin ironia tolerantă, prin umorulrezultat din evoluția ingenioasă a unor situații pentrucare eticheta de derizoriu este cea mai potrivită”, autorulreușește o adecvare „fără cusur a limbajului în raportcu circumstanțele”, dând dovadă de ingeniozitate în aregiza evoluția situațiilor. Mai mult decât atât, sedus de„modelul Caragiale”, de la care „a înțeles și importanțavorbăriei ca scop în sine («marea trăncăneală», cum onumește Mircea Iorgulescu referindu-se desigur la ilus-trul precursor al multora...)”, Gheorghe Stroe mergemai departe, sesizând că, în proza lui Liviu Nanu,„înclinația spre veselie, predispoziția permanentă pentrua provoca râsul, tratarea vivace a unei materii totuși se-rioase parcă ne-ar aduce aminte de Creangă…”, dupăcum, din comentariile la volumul Blasfemii la gura sobei(2000) de Lucian Paraschivescu, se reține ideea că au-torul acestei alcătuiri de eseuri, poezii și pagini de jurnal„izbutește să se situeze constant dincolo de orice pre-judecată, menținându-și o deplină libertate de mișcarea spiritului, indiferent de tema abordată”. Recitind DinCalidor – o copilărie basarabeană, „o carte nici tocmaiveche, nici tocmai nouă”, publicată de Paul Goma maiîntâi în Franța (în țară, în 1990), Gheorghe Stroe estede părere că Paul Goma, considerat cândva în Occi-dent „un Soljenițîn român”, „are ceva din talentul luiCamil Petrescu de a compensa deficitul epic prindivagații pe teme de conjunctură, însă, dacă la CamilPetrescu intră firesc în joc filosofia, la Paul Goma, la felde firesc, intră în joc istoria și politica ce au marcat pro-fund destinul Basarabiei”. Refuzându-se „inerțiilor delectură”, în maniera în care Eugen Negrici își calificătextele drept „exerciții de percepție artistică” declarat„subiectivă”, analizele din volumul Sacoșa cu cărți sebazează pe un sistem propriu de lectură, sprijinit activpe o serie de formulări personale, tranșante. Lui FloreaBurtan, un „talent foarte solid”, „omul fermecător deprietenos, îngăduitor și comprehensiv”, îi sunt comen-tate trei volume de versuri (Valea plângerii, 1994; Izgo-nirea din rai, 1996; Poeme de odinioară, 2008), înstructura acestor cărți fiind identificate o serie de „textefluente, neaglomerate stilistic”, o poezie a erosului și amorții, pe deplin împlinite artistic prin frumusețea și ima-gistica personală și șocantă. La fel de sigur și atent ladetalii, Gheorghe Stroe susține că, „roman al spațiuluideschis, dacă e să-l citim într-o grilă nu tocmai veche alui Valeriu Cristea (Spațiul în literatură, 1979), Liturghiasatanică de Nicolae Lupu promovează o altă viziunedecât aceea excesiv uzitată a incompatibilității ontice și

axiologice dintre Capitală și provincie”. Despre poliva-lentul Horia Gârbea, omul – orchestră, „talent prodigios,greu de prins sintetic într-o formulă critică”, GheorgheStroe are toate motivele să aprecieze că acesta „faceparte din categoria rară a acelor autori care pot scriedespre orice, utilizând cu succes orice registru (…), iarla nevoie chiar să-și inventeze specia literară pentru ase exprima cel mai potrivit cu intențiile sale”. Pe de altăparte, prezentat cu patru cărți (Castelul cu ferestre gal-bene, 1995; Directorul de imagine, 1999; Între douălumi, 1994; Muzeul viu, 1996), prozatorul GheorgheFilip, înscris pe aceeași linie postmodernă cu Ioan Lă-custă, Mircea Nedelciu, Bedros Horasangian, SorinPreda, Cristian Teodorescu sau Gheorghe Crăciun,„promovează o nouă conștiință a romanescului, conce-put nu în progresie liniară, ci ca o unitate supratextuală,cu ruperi de nivel intempestive și cu multe registre,într-un model de virtuoasă intertextualitate…” Comen-tariul asupra eseurilor din Rinocerii și Don Quijote(2007) este în măsură să sugereze că Ana Dobre, au-toarea acestui volum, o prezență elegantă și inteligentăîn critica literară din spațiul publicistic actual, „evită cugrație eticismul jos, poziția moralistului agasant, carenu se îndoiește o clipă că deține adevărul, unica soluțiepentru problemele tuturor”. Fără să se înscrie neapăratîn categoria propriu-zisă a lucrărilor de tip monografic,cartea de debut a regretatului Mircea Dinutz (MarinPreda – patosul interogației, 1997) „își copleșește citi-torul cu o erudiție în domeniu ce nu exclude nici selecțiariguroasă și nici situarea corectă a informației…”, impu-nând ca, pe viitor, prin aceasta, opera lui Marin Predasă revendice „o radicală schimbare a sistemelor de lec-tură”. În altă parte, prezent în cele din urmă și în ipos-taza sa de poet, aflat deja la al treilea volum de versuricu Neliniște și fluturi (1999), inepuizabilul istoric și criticliterar Stan V. Cristea îi atrage atenția lui GheorgheStroe prin propensiunea către detaliu, de unde și „im-presia de dificultate a decodării, pentru că lectura tre-buie să restabilească acele conexiuni între puncte desemnificație aparent disjuncte, dar coexistente în limi-tele aceluiași text”. Mândru de a se fi născut și crescutîn aceeași zonă din Subcarpații Buzăului cu neobositulși prolificul Florentin Popescu, Gheorghe Stroemărturisește că acesta este scriitorul care „ajunge săvorbească despre alții, cu o generozitate fără egal, ca-pacitatea sa de a admira nefiind niciodată alterată decircumstanțe”. În paginile dedicate lui Marin Codreanu,poet, prozator și memorialist, prezentat acum ca autoral unei cărți de critică literară, Gheorghe Stroe porneștede la premisa călinesciană, conform căreia, încontradicție cu Maiorescu din Poeți și critici, „criticul nuoferă garanții de comprehensibilitate decât dacă este elînsuși un autentic creator în domeniu”, admițând că, laurma urmei „cel puțin ca de la poet la poet, Marin Co-dreanu este în dreptul său să se pronunțe la sfârșitulfiecărei lecturi”. Scrisă din interior, cartea lui GheorgheStroe conține și ușoare tendințe de portretizare a unoradintre autorii scrierilor comentate, câțiva dintre aceștiafiind reprezentați prin ceea ce au mai interesant, prinelemente de portret fizic sau psihologic, paginile deacest tip trădând certele calități de prozator ale luiGhe orghe Stroe. De-a dreptul încântătoare rămâne și

lector


impresia de familiaritate sinceră și deloc afectată a foi-letonistului cu intelectualitatea pregnantă a manifestă-rilor literare venite dinspre grupul scriitorilorteleormăneni, a celor din Alexandria, în frunte cu FlorinBurtan, Ana Dobre, Nicoleta Milea, Stelian Ceampuru,Nicolae Dina, George Filip, Doina Cherecheș sau Ro-mulus Toma, și, în egală măsură, a scriitorilor dinRoșiori de Vede, în frunte cu Stan V. Cristea, C.T. Ciu-botaru, Liviu Comșia, Cornel Basarabescu, Iulian Bito-leanu, Anghel Gâdera, Mihai Athanasie Petrescu, LiviuNanu, Florina Isachi, Alexandru Cutieru, Cristian Ga-briel Moraru, Ion Mihăilă și Domnița Neaga, nu maipuțin merituoși și tot mai vizibili în spațiul literar actual.

Cu toate ezitările și ambiguitățile posibile de eva-luare, pozitive sau negative, generate probabil și de unanumit sentiment de solidaritate, vag excesivă și maipuțin operantă, asistăm, după cum se vede, la o treceresubtilă de la textul propriu-zis la receptarea lui, la califi-carea artistică a acestor pagini de proză sau teatru,poezie sau de critică și istorie literară, cărora li se atri-buie, în final, calități evidente de literatură. Abil și plinde bun-simț, inventiv și bine informat în orientările criticede la Saint-Beuve încoace, plasându-se consecvent peurmele practicii tematice a criticii lui Jean Pierre Richardsau a criticii profunzimilor, apelând aici la Georges Pou-let, ori revenind, în alte context, la Jean Ricardou, alecărui observații privind un tip de lectură deschisă, însensul intertextualității, le valorifică din plin, GheorgheStroe este conștient totuși de faptul că teoria în exces

nu-i poate folosi prea mult criticii, dovedindu-se nece-sară doar câtă vreme aceasta „rămâne în fundal”.Ghe orghe Stroe își modelează astfel discursul critic înmod ponderat, sprijinindu-se de o serie de citate pre-luate din materialul pus în discuție, instituind în acestfel o formă de „conviețuire” familiară cu opera. Punctelede vedere sunt formulate clar și firesc, fără nicio intențiedemonstrativă, lăsând să se înțeleagă că între textul co-mentat și opinia criticului există un minimum de contactreal. Susținător al acestei idei de adecvare în domeniulcercetării literare, Gheorghe Stroe dispune de putereade a-și construi demersul critic prin prisma adevărului,ceea ce atrage precumpănitor în paginile cărții sale fiindchiar această contopire a gustului și priceperii, într-untimbru modern, atent la context și fără distorsiuni apa-rente ale interpretării.

Fără să aibă pretenția de a impune neapărat un anu-mit statut de critic literar, comentariile din prezentulvolum pot exprima însă aptitudinea autorului de a-și fo-losi cu eleganță și abilitate condeiul pentru a parcurge,interpretând cu o cumpătată și sobră aplicație, o seriede texte a căror judecată critică este făcută credibilă. Înciuda caracterului fragmentar propriu unei asemeneaculegeri de texte critice disparate, volumul lui GheorgheStroe își păstrează aspectul unitar prin insistența recon-stitutivă ce derivă din plăcerea de a releva valoarea șifrumusețea deloc gratuită a unui text literar, autorul ono-rându-și pe deplin premisele teoretice.

Maria Vaida

LABIRINTUL BIBLIOTECII

Operă de mare sinteză şi valoare indubitabilă, re-centa carte a profesorului universitar Mircea Popa,Presa clujeană de la începuturi până azi (170 de ani),Ed. Eikon, Cluj-Napoca, 2014, reface traseul străbătutde presa românească din Transilvania, mai ales dupăMarea Unire, când Clujul devine centrul vieţii culturaletransilvănene, iar revistele româneşti din această partea ţării îşi dovedesc importanţa şi valoarea culturală şinaţională. Mărturisirea criticului nu mai are nevoie denicio explicaţie: „Iată de ce am simţit datoria acută sărefacem acum, la împlinirea a 170 de ani de presă ro-mânească la Cluj, drumul acestei prestigioase deveniri,stăruind cu precădere asupra momentelor de vârf aleacestei afirmări şi punând în valoare toate marile ei îm-pliniri, de la începuturi până în contemporaneitate”. Cer-cetarea şi documentarea vastă necesare unui astfel dedemers critic nu exclud viziunea de ansamblu asupratabloului presei româneşti din toate regiunile ţării, logicalegăturilor interculturare şi literare ale vremii, contextulpolitic adesea controversat, ce sunt aduse în faţa lec-torilor cu modestie, fără pretenţia de exhaustivitate: „Ca

o primă sinteză ce se înregistrează în acest domeniu,cartea noastră nu e lipsită de unele pagini mai puţin in-spirate sau de unele carenţe documentare sau interpre-tative. Ea nu şi-a propus însă să înregistreze toatepublicaţiile şi nici să epuizeze lista acestora, oprindu-secu precădere doar asupra momentelor celor mai deseamă din viaţa publicistică a Clujului în care s-au afir-mat şi jurnalişti de anvergură asupra activităţii cărorane-am simţit datori să stăruim”...

Privirea pătrunzătoare şi competentă a istoricului li-terar insistă în unele cazuri asupra vieţii unora dintreprimii jurnalişti, conştient că marele public cititor nu vaavea timp să cerceteze prin arhive, de aceea uneleexemple sunt demonstrate cu imagini ale copertelorunor reviste de la sfârşitul secolului al XIX-lea, cu foto-grafii ilustrative, cum este aceea de pe coperta cărţii,care surprinde primul Birou de presă din Transilvania,constituit în 1894, cu prilejul Procesului Memorandişti-lor. În mijlocul grupului de jurnalişti se află Vasile Luca-ciu; fotografia a fost descoperită după îndelungicercetări şi adusă în faţa noastră ca o dovadă a faptului

lector


că istoria este vie, iar istoricul literar are datoria de ascoate la lumină esenţa spiritului românesc din acestcolţ de ţară. Mircea Popa face acest lucru în manierasa inconfundabilă, cu pricepere şi capacitatea de a cu-prinde într-o desfăşurare tot ce este important în presaromânească clujeană de la începuturi, precum şi por-trete ale pionierilor din presă: Nicolae Fekete-Negruţiu,Ilie Dăianu, Sebastian Bornemisa, Ion Agârbiceanu,Sextil Puşcariu, Victor Papilian, Ion Clopoţel, Ion Chi-nezu, Constantin Hagea, Emil Boşca-Mălin, VictorIancu, Corneliu Coposu, Petre Ţuţea, George Sbârcea,Nicolae Vasiu. În felul acesta, cu probitate profesionalăşi acribie, cu spirit iscoditor şi privire panoramică, dar şicu inteligenţă vie şi cultură vastă, istoricul şi criticul lite-rar Mircea Popa schimbă nişte borne de hotar, referi-toare la presa românească de la Cluj, aşa cum făcuse,de altfel, şi în literatura română cu câţiva ani în urmă,restabilind adevăruri istorice de netăgăduit despre primiinoştri scriitori.

Volumul semnat de Mircea Popa, Presa clujeană dela începuturi până azi (170 de ani), cuprinde patru ca-pitole: I. Presă şi militantism politic şi cultural în Clujpână la 1918, II. Presa clujeană românească dupăMarea Unire, III. Perioada comunistă, IV. Presa postde-cembristă, precedate de un Argument şi încheiate cuScurte concluzii, cărora li se adaugă o Bibliografiefoarte vastă, întinsă pe mai mult de 30 de pagini, careaccentuează ideea documentării temeinice şi cuprinză-toare, pusă cu generozitate la dispoziţia cercetătorilorinteresaţi.

Primul capitol aduce în atenţia noastră foile manus-crise Zorile din 1848 şi Speranţa din perioada 1877-1878, dar şi revistele Amicul familiei, Răvaşul,Orizontul, Solia satelor, Orientul român, Noi, Zăvodul,Calicul democrat, Ungaria, tipărite în perioada urmă-toare. Blajul a fost oraşul în care tinerii au înfiinţat opresă manuscrisă în 1838, înaintea clujenilor. DupăMarea Unire, Clujul devine centrul politic şi cultural alTransilvaniei, unanim recunoscut pentru elitele univer-sitare de aici (Universitatea „Regele Ferdinand I” existala Cluj în perioada la care facem referire), dar şi pentrudiversitatea publicaţiilor politice, literare, ştiinţifice, bise-riceşti, medicale, pedagogice sau de divertisment. Ca-pitolul al II-lea prezintă presa clujeană după MareaUnire, când se manifestă la Cluj o adevărată explozieinformaţională, iar prin revistele şi ziarele apărute aici,oraşul de la poalele Feleacului face concurenţă Capita-lei prin publicaţiile de interes naţional, cum ar fi: Socie-tatea de mâine, Cosânzeana, Gândirea, Gândromânesc, Tribuna, Ţara noastră, Naţiunea, Românianouă. Acestea „înscriu titluri de mare valoare în circuitulnaţional şi lansează un număr impresionant de gazetaricare, în majoritatea lor, sunt şi poeţi, prozatori saueseişti de notorietate naţională şi europeană, prin careoraşul de pe Someş a intrat în avangarda jurnalisticiiperformante, un oraş al unei multiculturalităţi stimula-tive” (p. 502).

Capitolul al III-lea prezintă perioada comunistă apresei clujene, iar al IV-lea presa postdecembristă şi seîncheie cu un scurt capitol de concluzii, urmat de o

vastă bibliografie, după cum spuneam. Desigur, nu esteun studiu exhaustiv, dar face o deschidere de drumuri,trasează direcţii de lucru pentru cercetătorii şi istoricii li-terari, valorifică munca devotată a celor care au scris,zi de zi, editoriale, anchete, articole de interes public,dovedind că presa poate fi o putere în orice stat dedrept.

Aplecarea specială a autorului spre personalităţi deprim-plan sau de plan secund ale literaturii şi preseitransilvane, începând cu perioada primelor reviste ma-nuscrise şi până în contemporaneitate, reprezintă o tră-sătură dominantă a scrisului domnului Mircea Popa,subliniată de numeroşi critici literari. Iată ce afirma prof.V. Fanache despre opera lui Mircea Popa: „Se întâmplăadesea ca o sumă de nechemaţi să se exprime în do-meniul nostru cultural. Mircea Popa a ştiut să intervinăcu sagacitate şi aş zice câteodată neconcesiv asupratuturor formelor de impostură. Sunt celebre intervenţiilepe care le-a avut în legătură cu editarea unor clasici, culacunele pe care le reprezintă diferitele producţii,aşa-zis ştiinţifice, făcute de nişte amatori. Numele luidin acest punct de vedere s-a impus în conştiinţa tutu-ror. Ce intră sub observaţia lui Mircea Popa răspundeunei acute necesităţi a vieţii noastre culturale” (V. Fa-nache, Mircea Popa – 65). Astfel, prin volumul Presaclujeană de la începuturi până azi (170 de ani), autoruldovedeşte capacitatea sa vastă de interpretare, viziu-nea panoramică asupra evenimentelor literare şi depresă, cultura de nivel european, memoria infailibilă,conexiunea dintre actul de cultură şi politică, aspecteleimportante din perspectiva istorică. În urma unor minu-ţioase şi zilnice cercetări prin labiritul bibliotecilor şi ar-hivelor, istoricul literar Mircea Popa aduce la luminăcomorile tomurilor prăfuite care zac neştiute de ani dezile prin locuri nepotrivite. Mircea Popa, cu nume pre-destinat, este omul care aduce lumina, precum preotulîn Sfânta noapte a Învierii, iar noi, cei care călătorim înlumină, avem atâta nevoie de ea în labirintul Bibliotecii...Lectură plăcută!


lector


Dana Nora Dinu

RUBIK ŞI CURCUBEUL DE MUCAVA

Odată cu Aşteptările slăbănogilor (proză scurtă)(2002), imaginaţia Mariei Niţu s-a eliberat din cadenţapoetică din En Gros & en detail (versuri) (1997), spreteritoriul fără frontiere al „farafastâcurilor” şi „prozoe-seme”-lor, cum îşi subintitulează cartea recent lansată:Reciclare la cubul Rubik: prozoeseme şi alte farafastâ-curi*. În consens cu atmosfera deprima(n)tă a „slăbăno-gilor”, mesajul se constituie într-un răspuns în aparenţădescuraja(n)t adresat „aşteptărilor”.

Semnificaţia pesimistă este sprijinită şi totodată dez-minţită, într-o oarecare măsură, de alegoria ludică dintitlu. Într-o reflectare multiformă a „cubului”, „muchiile”omeneşti sau „conturele lucrurilor” (Ion Pop) definescexistenţa, opresc scurgerea în „ceaţa” nefiinţei şi toto-dată supun, înfrâng şi ordonează, cum figurează niştepersonaje într-un film (Dantelăreasa): casa, biroul, me-troul, avionul, ascensorul, coşciugul – restandardizăricare marchează scurta noastră (pe)trecere. „Toate-svechi şi nouă toate”, „viaţa-i o scenă”, iar noi suntem„actori” care intră şi ies pe rând – sau ca şi în Jocul detruco borgesian, „jucătorii” copiază vechi levate „reluândaceleaşi versuri şi aceleaşi trucuri”. „Cubul lui Rubik”dispune şi el de un număr limitat de permutări pentru areconstitui culoarea fiecărei suprafeţe, iar semnificaţiaacestui fapt – în viziunea Mariei Niţu – e simplă: toate„jucăriile” omeneşti (ba chiar – „o, mintea cum seminte!” – şi cele supraomeneşti, precum metempsihozaşi reîncarnarea), fie ele obiecte, cuvinte sau idei, au fostinventate o singură dată şi orice utilizare ulterioară nueste decât o refacere, imaginaţia fiind incapabilă sănăscocească fără suportul antecedentelor, „suferind” deo „boală genetică”, „o osteoporoză a imaginaţiei” – unhandicap în ultimă instanţă: „imaginaţia noastră e dizar-monie de handicapat” (Reciclare la cubul Rubik, p. 44).

Pe de altă parte, chiar dacă „nu e nou nimic şi tot ceeste-a / Mai fost cândva”, dinamismul perpetuu puneamprenta vremelniciei, transformându-le pe toate înobiecte „de mucava” – termen care revine de câteva ori– fie ele: începutul-începuturilor, „Cuvântul-cuvânt”: „cu-vântul nu e Cuvânt, e mucava”, „Orice lucru a fost pres-tabilit odată, ca să-l poţi gândi şi spune tu acum...” sauplăsmuiri ale cuvântului: titlurile – care „ar trebui să fiemai rebele”, genurile literare dizolvate în „păşunea tex-tului literar” (Reciclare la cubul Rubik, pp. 44, 37-38,42), semnificanţi precum „gramofonul” (Gramofonul dela rever, p. 51) sau oamenii, cu vieţile lor nesemnifica-

tive, „figurine de mucava…” (Oamenii curcubeului, p.74)şi, în fine, lumea însăşi „lumea asta de mucava”, (Crom-Color SRL, p. 10) ori iluzoria singurătate „sezonieră”„cea de mucava e după cum o fixează artiştii, şablo-nard, în iarnă ori în toamnă – anotimpuri ale însingură-rii.” (Anotimpuri Fata Morgana, p. 192).

De altfel, arta, cu seducţia ei discreţionară, poleieşteobiecte dintre cele mai banale, derizorii, „pur şi simplupen’că aşa ţi-a spus artistul, (...) dacă-ţi induce o starede katharsis, fie chiar pankistă ori heavy metal”, iar cu-loarea, instrumentul ei esenţial, este, prin definiţie, ca-meleonică şi derutantă: „Se amestecă între ele,transsesuxale, ori cu apă, acuarele şi pasteluri...”, inva-zivă, agresivă chiar: [culorile] „s-au prelins şi ele pestetot, până şi-n vise” (Reciclare la cubul Rubik, p. 40) „esado-masochist să trăieşti simţind culorile” (CromColorSRL, p. 12.).

Cele douăzeci şi două de texte – „mini-cuburi” – nuau o structură narativă convenţională, unitară, fiind, defapt, pretexte pentru sondarea adâncimilor interioare.Sub semnul autobiografismului, disimulat sub multipleidentităţi ficţionale, autoarea încearcă să-şi regăsească„numitorul” „monocrom”, autocontemplându-se în cio-burile-avatar Estera, Candy/Candia, Soledad. Unelesunt dominate de câte o singură culoare, conform jocu-lui Rubik – extreme într-un spectru care începe cu rozul(CromColor SRL) şi evoluează spre negru (MelancoliaCapricornului) sau cenuşiul mai vechii Soledad din Aş-teptările slăbănogilor, unde „Mr. Grey” domnea peste ozonă-tampon menită să separe, dar şi să camuflezezona afectivă ultrasensibilă cu o pojghiţă, pe alocuri, au-topersiflantă şi sceptică – de care ne ciocnim, parcă maides şi aici, şi de sub care mocnesc „megalomanice” –şi emoţionante – aspiraţii către Luna de pe cer sau„cur cubeu”. Jucându-se cu culoarea, autoarea cartogra-fiază multidimensional corespondenţe simbolice psiho-senzoriale, marcând patologicul: „Acum rotulagenunchiului meu e verde mlăştinos de reumatism po-livalent la toate oscioarele, încheietura braţului e maroînchis ca un gândac de bucătărie, dolofan, doldora desănătatea lui, nu a mea...!” (Oamenii curcubeului, p. 74)şi explodând într-o semantică a opticii afective, uneoripe alte coordonate, aparent, fie spaţiale – oraşele occi-dentale – colorate ca într-o carte cu poze, în contrastcu griul Bucureştiului, „culoarea comunismului”, în fond,un purgatoriu afectiv, dominat de frică şi laşitate, tristeţe,deziluzie, sărăcie – fie temporale: verdele – perioada„otrăvită” a familiei Medici, sau a timpului – obiectiv.dacă admitem că timpul există şi în afara noastră, ca

*Maria Niţu, Reciclare la cubul Rubik: prozoeseme şi altefarafastâcuri, Editura Eubeea, Timişoara, 2014.

lector


entitate neutră, o curgere continuă şi egală, paralelă cusinuozităţile şi rupturile timpului „subiectiv”, individual,care poate fi colorat divers, în cazul de faţă:„albastru-marin, pentru că-mi place marea” (CromColorSRL, p. 10, 14).

Atmosfera cenuşie, învechită se regăseşte şi în slo-ganul comunist al reutilizării: „Recuperare, Recondiţio-nare, Refolosire”, doctrina comunistă în sinereprezentând o reluare a principiilor moralei creştine(Reciclare la cubul Rubik, p. 39), care mai răsunăuneori în conştiinţa debusolată a celor născuţi în acelevremuri tulburi („în rând cu lumea, după preceptele bu-nicii”, p. 152), ca pe un ţărm pustiu plin de resturile car-bonizate ale unei corăbii scufundate şi încercând săsupravieţuiască după jaloanele ideologiei „fără niciunDumnezeu”, „blindând” cu „funinginea necredinţei toateintrările” (p. 160), având drept „unică religie singurăta-tea” (p. 172).

Pendularea între color şi incert se reia şi în direcţiainterior-exterior, sau imaginar-real, într-un exerciţiu dededublare care se împiedică mereu de un paravan imu-nitar setat la maximum pentru a proteja o lume inte-rioară preferabilă, fiindcă, deşi izvorâtă din noaptea„demonilor”, oferă un mediu lipsit de constrângeri, încare se poate mişca „după reţetă proprie, cerută de trupşi suflet”. Întruchipări ale spiritului neînfrânat, „demonii”sunt în afară de orice strunire comportamentală, astfelcă întoarcerea în lumea cu normele ei sufocante deconvieţuire constituie un efort epuizant: „să reintru în ci-clul cotidian al contactelor de orice fel cu oamenii, pânăşi obligaţia de a saluta pare prefăcută, fariseică, e unefort ca pentru cel bolnav de guturai, de astm, căruia îie greu să vorbească, ori să respire normal la alergare”(Melancolia Capricornului, p. 110). Dar libertatea(auto)izolării are ca efect secundar autoadâncirea, po-tenţată de singurătate – înşelătoare oglindire de subcare pândeşte lacom abisul dizolvant. Acest du-te-vinoşi efortul de readaptare ajunge să dezvolte un fel de sin-drom autoimun, autodistructiv, pentru că, totuşi, legătu-rile cu societatea nu pot fi rupte: „În singurătateaprelungită din cameră, parcă te aneantizezi, trebuie săte ciupeşti ca să simţi că exişti. (...) măcar să ai atuncio oglindă mare ca să te vezi mişcându-te” (p. 154), ceeace creează o relaţie ambiguă şi contradictorie cu lumea:nu e în afara societăţii, fiindcă nu societatea nu o res-pinge, expulzarea trebuie să fie un act voluntar: „Cel în-depărtat de societate e ca un demonizat get-beget, pecând eu abia atunci îmi simt voluptuos liniştirea... ” (Me-lancolia Capricornului, p. 110). Dar societatea îi ostra-cizează în zona gri a indiferenţei pe cei pe care soartai-a „însemnat” într-un fel sau altul „ca spânul ori omulroş’ din basm” (p. 172): „Tot ce nu e iubit îmi aparţine(nu ceea ce-i duşmănit, căci ar fi cu stigmat de ticălo-şie), ci tot ce e ignorat, lăsat să moară prin indiferenţă,singurătatea indiferenţei...” (Melancolia Capricornului,p. 115).

Singurătatea şi melancolia sunt costurile indepen-denţei „lupilor singuratici”, cu un simţ mai mult sau maipuţin acut al sălbăticiei, dar care „nu pot trăi departe dehaită”, cum spunea Octavian Paler. Oricât ne-am dori-o,

nu putem avea conştiinţa noastră decât reflectându-neîn ceilalţi, aşa cum nu ne putem zări pe noi înşine decâtîn oglindă, fără însă ca asta să ne fie de-ajuns. Socio-foba Candia, într-un (reciclabil şi el) weekend pustiu,simte nevoia să-şi reconfirme reflexele vitale şi sociale:„e ora zece seara şi n-a scos o vorbă! Buzele parcăs-au lipit între ele, îi sunt tot mai crispate, se duce să-şibea ţigara cu o cafea, ca să probeze dacă mai e în staresă-şi descleşteze gura, se uită în oglindă, cu mişcări dedeschidere şi respiraţie, cum îşi deschid peştii pe uscatgura şi-şi dilată bronhiile... Era ca o langustă ori un ţiparprins în undiţă cu momeală de mămăligă... Aplecatăpeste chiuvetă, ca-ntr-o stare de vomă, răbufneşteîntr-un strigăt în avalanşă:

beşchereciştocdeuramhazachircalosdecucureaza-născocordecârlibaba... Relaxată, se spală pe faţă ra-dioasă, se mângâie cu cremă de noapte şi susurămelancolic la început, apoi mai puternic, ca o revanşă:

beşchereciştocdeuramhazachircalordecucreazanăs-cocordecîrlibabacârlibabcârlibaba”(Să cumperi o pisică,p. 157).

Deşi destinat totodată şi „autoterapiei”, ca o pastilăamară (o „secreţie a bilei”) – antidot împotriva melan-coliei, izolantul „caustic” opreşte totodată şi eliberareatoxinei care infectează sistemul de percepţie şi repre-zentare a lumii: „Promit că nu voi mai scrie doar despremine, ci despre ceilalţi, ca să se regăsească în mine,dar nu reuşesc, sunt urâţi şi răi, la diverse lecturi dinprozeluţele mele mi se spusese că sunt toate prea tristeşi parcă mi-e jenă şi lehamite de mine, când prind câteo stare de bucurie, parcă l-am prins pe Dumnezeu decălcâiul lui Ahile, mă pun să scriu şi iar să scriu, dar peuliţa scribălitului tot în gri şi negru o dau...” (Weekendcu ferestre închise sub pat, pp. 144-145).

Complexul culorii – sechelă a carenţei de vitaminădin copilărie („Eu n-am ştiut să folosesc culorile, numi-a fost dat darul acesta, nici să le descifrez la alţii, deparcă n-aş fi şi eu o parte din natură”, Oamenii curcu-beului, pp. 71-72) – nu stinge visul eternei reîntoarcerila „anii coloraţi, cu obraji rubiconzi”, pe care şi-i doreştecu tot cu imperfecţiuni, şi fără „curcubeu,cronicizându-se într-o frustrare care colectează toateinsatisfacţiile ulterioare şi construind „schijă” cu „schijăde stâncă” zidul de depresie până la paroxismul uneivoluptăţi a autismului. Soarta e mereu datoare cu celemai elementare bucurii: „o floare, de oricare, fie şi unacrescută pe câmp, ori la margine de drum” (Luna de pecer, p. 26), „Am rămas de fiecare dată doar cu ochii-nsoare, spre cer umed de promisiune de curcubeu” (Oa-menii curcubeului, pp. 73). Lumea se împarte între fa-vorizaţi ai „curcubeului” şi defavorizaţi – printre care seautosituează de la naştere, când Pământul a primit-o înscutecul rece al zăpezii, imprimându-i doar „culoareasănătoasă rumenă în obraji”, lipsind-o de darul celest.Curcubeul – visul tuturor muritorilor, chiar dacă la unmoment dat se amăgesc că l-au zărit prin mirajul lichid– divinitate capricioasă, oarbă ca Justiţia, ca Dragosteaşi ca Soarta în ultimă instanţă, e, de fapt – ni se spunedin nou cu amar lucid – o „plesneală” „colorată” carenu-i alege pe „Oamenii curcubeului”, la fel de perisabili,

lector


soldaţi ai destinului (Oamenii curcubeului, p. 74). Această imagine decolorată, ca un efect al privirii în-

toarse în interior, developează în negativ lumea cu per-sonaje „de mucava”, oameni „inodori, incolori, insipizi şichiar dacă „curcubeul” îi defavorizează şi pe ei, încer-cările lor de a-şi colora viaţa sunt agasante. SecretaraFlavia, posesoarea lui Titi, „individul legitimat de primă-rie şi de preot drept partenerul ei de cameră for ever”(Să cumperi o pisică, p. 150) încearcă să-şi umple ab-senţele acestuia şi lipsa unui copil cu afecţiunea uneipisici, recomandare pe care o face cu aplomb şi bunăcredinţă, nebănuind că stârneşte „traumele” unei stu-denţii „terorizate” de acustica orgiilor feline, fiinţe fărănicio consideraţie pentru apetitul studios al căministelorfiloloage, nici în sesiuni! Atracţia pentru pisici capătă di-mensiuni sociale, favorizând animalele în detrimentulcopiilor sau vârstnicilor (Flash pe un peron, p. 187)dintr-un soi de comoditate meschină, care se complacesă-şi asigure afecţiunea necondiţionată a unui animal.În scenele redate cu nerv(i), caricaturizând sarcastic en-tuziasmul autosuficient al Flaviei sau transa colegei ad-miratoare de pisici virtuale, se aude de fapt, „clinchetulmarginilor” – defecţiune de comunicare – fiecare cu ure-chea lipită de bătaia proprie (în gol), ratând frecvenţepotenţial sincronizabile.

De o atenţie favorabilă se bucură doar categoriileextreme sau vulnerabile: „boemi”, „boschetarul” „cuochii verzi” (Impresiologisme) şi vârstnici (Pubi din Că-pâlnaş Express, Luna de pe cer, Gerontofisme, Snow-man şi grandpa, Flash pe un peron). Ei nu reprezintădoar o (potenţială) sursă de inspiraţie (Pubi din Căpâl-naş Express, Flash pe un peron, Luna de pe cer), darau şi forţa de a o reproiecta în epicentrul afectiv: mama,bunicii (Gerontofisme, Flash pe un peron, Snowman şigrandpa). În Flash pe un peron, poate cea mai minu-ţioasă piesă a „cubului”, privirea pare a se întoarce, însfârşit, către „alţii”. Blocată pe peronul unei gări pentrua-şi supraveghea bagajele, povestitoarea înregistreazăcritic şi cu umor mişcările trecătorilor, croşetând din ges-turile simple ale unei bătrâne o „poveste” optică: „îşiaranjează cu grijă plasele şi rămâne sfios mai la o parte,aşteptând liniştită. Pare să-şi fi pus cele mai îngrijitehaine, le priveşte cu satisfacţie şi mândrie, îşi aranjeazăbaticul de lână care i se cam dăduse la o parte, îşi în-cheie nasturii pulovărului peste fustă, să nu se vadă fer-moarul prins cu ac de siguranţă la fusta puţin cam largă,îşi ridică ciorapii care pesemne erau cu jartele cam largi.Personajul devine un reflectorizant care declanşeazăflashbackul, readucând tărâmul tânjit al ogradei părin-teşti pe peronul gării: „Din spate, de pe peronul vecin,latră un câine, familiar al locurilor. Cu siguranţă şi agre-sivitate, pentru înstăpânirea terenului. Mă întorc sur-prinsă, parcă suna de peste gard, din bătătura bunicii.Bătrâna îl priveşte ocrotitor, duios” (Flash pe un peron,184). Empatia observatoarei funcţionează la parametriioptimi pentru a capta imaginar privirea bătrânei, du-blând-o ca un ecou critic şi proiectând-o asupra unui altpersonaj, imaginea ei inversată, servindu-i, în primulrând, la sublinierea obsedantului complex legat de fa-milie, fiindcă amândouă sunt presupuse a fi în aştep-

tare, dar doar fiica şi ginerele celeilalte se materiali-zează, iar femeia de la sat rămâne singură pe peron,ca un alt Godot.

Ca şi poezia, proza Mariei Niţu este încărcată de oemotivitate ce fulgeră la tot pasul, trăirile emoţioneazăprin sinceritate şi, uneori, candoare. Discret, desigur,bine înfofolită în decupaje de tot soiul, „postmoderneşti”,se „aude”, dacă-ţi încorzi bine privirea, tema iubirii – „lacererea publicului” din „tramvaiul cel galben al dorinţei”.De la Gizeh la Orion este un „Love story” cu tragismulla masculin, continuat în Ecoul meu, umbra: „Dragulmeu, tu eşti umbra mea, în care mă proiectez să vezică exist” (p. 128) şi reluat ca un suspin de „trobairitz”suprarealistă în Weekend cu ferestre închise, sub pat:„Şi iar mi-e dor, Maldoror” (p. 142). Text emoţionant caun poem de iubire, De la Gizeh la Orion este un drumprin pulberea stelară a amintirilor – retrăirea unui alt„curcubeu” pierdut pe patul unui spital. Cele câteva sec-venţe gravează în memoria afectivă efigia şlefuită prinirecuperabil – de această dată – a unui „El”, a cărui eru-diţie renascentistă îl desăvârşeşte. Din nou, vedemcum El o direcţionează, ca pe o „Dantelăreasă” – cuochii (foarte) deschişi însă, spre prăpastia cosmică, „si-labisindu-i” fiecare stea, cu o notă de superioritate careo mobilizează, reactivându-i o pasiune mai veche pen-tru astronomie, alimentată şi de misterul mitologic alonomasticii astrale.

Din adâncul „carnal” ţâşneşte şi hedonista „Estera”,responsabilă de toate „viciile” şi dorinţele refulate, decare are grijă să se distanţeze „tandru”, dar lunecând(in)conştient sub „puterea naivităţii ei credule”, în sen-zualitatea roz cu care o hipnotizează. „Estera” desfacetapetul cenuşiu al cotidianului cu unghiile ei – pe carenu ni le putem închipui decât „roz” – într-un demers cro-moterapic: o „grădină interioară” ca o „chakră roz” cu„şampanie rozé”, „flori roz de măr, de trandafir, de pă-ducel, de măceş, în alcov, în intimitate roz, pereţi întapet roz, pat, faţă de masă, pernă, perdele, covor,decor roz pentru visări roz-bonbon...”

Estera vine dintr-un „Israel” al luminii şi distinge, încontrast – nu cu negrul, ci cu griul – culoarea Bucureş-tiului, deci a României, şi, de fapt, a acestui „aici” trecut,adică a comunismului – antipod nu doar al luminosuluiIsrael, ci şi al coloratului Occident – o supra-realitateprelinsă peste cenuşiul realului prezent, încă nescurscu totul. Ca într-o beţie, ne scufundăm într-un vârtejameţitor de efecte cromatice, asociind teorii ştiinţifice şicredinţe populare ale simbolisticii culorii, metafore alelexicului cromatic sau pur şi simplu viziuni proprii şi „tra-duceri” ale gamei senzorial-fiziologice („albă de anemieşi vânătă de frig”), până la nuanţarea afectiv-morală „eipocrizie să spui că verdele e o culoare neutră, când defapt «eşti verde de invidie», de fiere, venin, verdele cu-loare secundară, din galben şi albastru, când verdele ela malul oricărei ape, unde e apă e vegetaţie, e verde,limita albastrului, a curgerii apei, caldul galben n-a fostanihilat complet de recele albastru ca să dea un neutruverde, şi de ce ar fi rece albastrul, dacă suferi când «si-tuaţia e cam albastră», dar poate pentru că nobilii cusânge albastru nu ştiu să trăiască patima roşie, porto-

lector


caliul la fel e ipocrit cald, acum eu nu mai pot provoca,stimula, chiar dacă mă înveştmântez în culori calde,roşie, portocalie, galbenă, la început a fost galben ben-gal, şi apoi portocala…” (Oamenii curcubeului,pp. 70- 71).

Procedeul face parte din suita de tehnici de supra-ornamentare a frazei, rod al unei dinamici imaginarevioaie, dar şi al antrenamentului recurgerii la tezaurullexical de unde extrage, asociază şi corelează termenicu care îşi ţese unele texte în întregime (Melancolia Ca-pricornului, Ecoul meu, Umbra, Între gest şi cuvânt – Bi-necuvântarea) sau fragmente (Reciclare la cubul luiRubik, Oamenii curcubeului). Bagajul livresc ancoreazătextul într-un univers referenţial supradotat şi de mareaenciclopedie virtuală, într-o stilistică aglutinantă, altoindlocuţiuni de circulaţie „internauţională”, care uneori lesecondează parodic-pleonastic pe cele din limbajul au-tohton, într-un poliglotism băşcălios, terminologia stră-ină dublând-o pe cea românească, ironizândcosmopolitismul limbajului actual: „informaţia înseamnădoar putere knowledge”, „păpuşă mecanică unamuñeca ascultătoare”, „cheală de putere şi neputin-cioasă caput” (wewewepunctziarepunctro), „dragoste(...) grosso modo reală”, „speranţa, the hope”, (Luna depe cer), „un disclaimer în contract, ca un deésaveu,descargo de responsa” etc.

Ceea ce îl deosebeşte pe Poet de muritorii de rândeste acea măiestrie de a înnobila şi reconverti neajun-suri ale condiţiei umane. Există, aşa cum am arătat laînceput, în conţinutul mesajului, o aparenţă de sincro-nizare a pesimismelor, contrazisă – pe de o parte denatura jucăuşă a metaforei, care stabileşte regulile, darşi de o clipire din ochi care pâlpâie mereu dintre rânduri,

anticipând un altfel de final. Dacă pe parcurs singură-tatea şi tot cortegiul ei de neîmpliniri legate de dragosteşi familie, încununate de pustiul necredinţei asumate sereliefează ca nişte laitmotive întunecate, ele se sting însfidarea cu pucioasă de înger repudiat, luându-şi re-vanşa pentru cinismul divin al cărui imaginar morbidne-a creat îngrădindu-ne „în suc propriu, într-un san-dwich, ori hamburger între două felii: naştere şi moarte”(p. 44). Sau dând cu tifla sorţii, în variantă păgână, pen-tru fiecare „vargă” colorată din Curcubeu, prin transfor-marea supliciului în demers iniţiatic, fertilizândsingurătatea, conferindu-i valoarea de condiţie nece-sară împlinirii actului creativ, ca un un sacrificiu autoim-pus pentru obţinerea coparticipării la creaţia spirituală,cea materială fiindu-i refuzată şi lăsând-o „singură lamasă”, cu mâinile goale”, „rămasă la poarta Ierusalimu-lui” (p. 172).

Din postura de Prometeu războinic îşi negociazăcondiţia de mijlocitor al Cuvântului, „rezolvând” „dilemavanităţilor” cu un Dumnezeu care măsluieşte darul spi-ritual ca un Zeus zgârcit cu focul: „vrea un pact cu CelBinecuvântat, să se rezolve dilema vanităţilor, oricum,cuvântul îl face părtaş la o fărâmă din puterea Lui, unVerb şi miliarde de verbe” (Între gest şi cuvânt – Bine-cuvântarea, pp. 173-174). Dar, deşi creaţia îl apropiepe artist de divinitate, el e obligat să o cerşească: „Co-boară, Doamne, harul poetic pentru o zi, doar o clipă deiubire din eternitatea ta îţi cer...” (Între gest şi cuvânt –Binecuvântarea, p. 174), conştient de clipa care îl des-parte de eternitate, căci inspiraţia poate fi şi ea de mu-cava, sau ca „un pom de Crăciun” care mâine îţi poatefi luat, cum mărturisea Marta Petreu.

Menachem M. Falek

DESTINUL CRUD E, ÎNCĂ, AICI.LOVEŞTE ŞI UCIDE

Despre poema Odette, de Dumitru Velea*

În trecutul îndepărtat, al heleniştilor antici sau al îm-păraţilor romani, s-au scris multe drame mari, de dra-goste, mai puternice decât natura. Acele poveşti dedragoste aveau dimensiuni supraomeneşti în care jucaueroi pe care i-am cunoscut numai în mituri. Cu trecereatimpului, scrierea despre dragoste a devenit tot maiomenească, mai particulară, mai personală, mai con-cretă şi mai actuală. Amintirile zilelor strălucite şi glo-rioase despre dragostea oarbă, fără graniţe, au fostînlocuite cu acte minore, întâlniri romantice temporare,

şi „Dumnezeu a rămas numai în componentele actelormici”. Au dispărut urmele shakespeariene şi în locul lorau venit eroi anonimi, care se ascund în mulţimi, undepreferă să dispară.

Tocmai din cauza aceasta, poema Odette e intere-santă, cu toate că nu anunţă, nu promite lucruri enormeşi superbe. Ea revine la stilul de mit şi, legat de concre-tizare şi actualizare, creează o formă nouă şi actualizatăde dragoste, care uneşte lumea de sus, mitică, culumea de aici, de acum.

Impresia, încă de la începutul lecturii, este aceea dea se spune povestea unei perechi de îndrăgostiţi, dinperspectiva privirii unui poet. El trăieşte într-o lume mo-

* Postfaţă (Cu ocazia publicării ediţiei bilingve ebraică-ro-mână tradusă de Menachem M. Falek).

lector


dernă şi poema e descripţia unei călătorii cu iubita sa,într-o lume reală şi onirică, marcată de semnul morţii:„– De ce nu am dat foc bagajelor şi-n braţe să te fi trecutpragul, dincoace din somn!? Afară din incendiu şi dinvis !?”, (Bagaje, bagaje, p. 53).

Şi încet, încet, descoperim în lumea aceasta duş-manul adevărat al erei moderne, boala de cancer careatacă, fără deosebire, chiar şi pe cei apropiaţi de noi,pe care îi copleşeşte dragostea noastră. Poetul, cutoate că vrea să se sacrifice şi să renunţe la viaţa sa,aşa cum numai părinţii sunt pregătiţi să-şi sacrifice totulpentru copiii lor, dintr-o dragoste totală şi necondiţio-nată, devine un martor inutil la apusul iubitei lui.„...vreau să te cuprind, / dar o sabie rece retează braţeleîntre noi. // Va fi trecut o noapte? // Din braţele retezatemi te închipui, / ca să te cuprind; // din freamătul mâinilorîţi ridic inima, / ca să te aud…” (Va fi trecut o noapte,va fi venit o zi?, p. 68).

Toate aceste lucruri, pe care le vedem ca pe un felde copiere a realităţii din cărţile romantice, sunt însoţite,aici, de o realitate venită din lumea teatrului, din lumeagreacă sau romană, plină cu zei, îngeri, demoni şi sa-tana. Astfel, ei devin una dintre inovaţiile acestui poem.(Trebuie să menţionăm că poetul este şi dramaturg.)

Dar scriitorul nostru nu e inovator numai prin reveni-rea sa la sursele teatrului clasic, ci şi prin folosirea ex-presiei poetice, prin forma scrisului şi descripţiei înformă de poemă. Aceasta cuprinde poezii scrise unadupă alta şi, câteodată, îmbogăţite cu câte o proză li-rică.

E interesant de a investiga cum se construieşte in-triga în dimensiuni cosmice şi, totuşi, terestre, în lumeaconcretă a acestei ere. E clar că ea fascinează şi intrigăşi, de aceea, toată poema e citită, de la început până lasfârşit, fără a te mai putea opri.

Într-adevăr, asta e poema scrisă într-o carte ca unadaus de poezii care curg una după alta. În volumulOdette, noi suntem martori la istoria unei dragoste su-perbe, întreagă şi plină, într-o lume în care natura ecrudă şi nemiloasă. Cu cât dragostea e mai mare, cuatât pierderea e mai adâncă şi durerea e fără graniţe.

Aceste impresii a reuşit să ni le transmită DumitruVelea în opera sa Odette, în care ni se înfăţişează,într-o formă aproape documentară, nesfârşita dragostedintre poet şi prietena sa, până la sfârşitul inevitabil, aldispariţiei iubitei din pricina unei boli necruţătoare, acancerului.

În continuare, voi încerca să mă refer la câteva ele-mente din această poemă atât de sensibilă.

Primul lucru care e de notat este uniformitatea. Încarte sunt 60 de poezii şi câteva bucăţi de proză lirică.Se pare că sunt şi părţi de mit şi altele asemenea. Şi,cu toate astea, există un întreg în acţiunea cărţii şi totulse centrează pe o dragoste enormă şi sfârşitul ei, venitodată cu boala cancerului. Toate lucrurile aduse în dis-cuţie, toate motivele literare, toate felurile de expresieservesc ideii centrale a cărţii.

Aşa, de exemplu, sunt poezii diferite scrise ca dialo-guri (vă reamintim că poetul a vizitat multe „pământuristrăine” în viaţa sa). De pildă, la p. 34, în poezia Destin,

el scrie: „Numărătoarea mare // Odette: Doamne, / înceruri tu mă numeri, / simt pe umeri / greutatea mâiniitale. // Încercarea sufletului // Velea: Doamne, / ia man-tia de gheaţă / de pe umerii iubitei / şi aşaz-o pe-ai mei!”

Aşa şi la p. 47, în poezia Pasărea de deasupra: „Zil-nic îmi spui: / trimite-mi ultima creaţie, / scrie-mi literelede mână, / atât de mult îţi iubesc scrisul, // Scrisul tău,aproape indescifrabil! // Zilnic îmi spui: / pasărea dede asupra creştetelui tău / ţine neclintită flacăra / ce sehrăneşte din inima ta / şi o arde pe a mea…”

Şi, la fel, în poezia Bisericuţa dintr-o zi, de la p. 74:„– Odette, nu te îndepărta prea mult de casă, / mai aş-teaptă o zi, pentru a număra pietrele zidurilor ei, / încăo clipă, ca să mă aşez şi eu, / împietrit şi mai îmbătrânitdecât umbra” şi la sfârşitul poeziei adaugă: „…– Poete,nu-ţi pierde răbdarea prea mult, / mai aşteaptă o zi, ca-nultima piatră pusă în zid / să tai fereastra prin care săne privim / ca înainte de zidire şi păcat, / încă o clipă, şivom intra în poveste: // în casa fără ziduri! / în alba bi-sericuţă dintr-o zi !”

Câteodată, dialogurile sunt „unilaterare”, ca în poe-zia Ruga cea mare, de la p. 44: „– Odette, nu-ţi aruncaveşmântul, chiar dacă el s-a rupt, / poartă-l aici până laultimul fir – / doar cu el te-am cunoscut, în bătaia vân-tului. // – Odette, vorbeşte-mi aici toate cuvintele, scri-jeleşte-le în carnea mea…” şi termină: „– Odette, nu teîntoarce, precum Euridice! / Nu te întoarce!”.

Dialogul sau monologul se schimbă în descripţie, cala p. 55, unde citim, în poezia Îngerul cu cartea de pia-tră: „Există un înger pedepsit, în al nouălea cer, / săscrie pe filele cărţii de piatră, / când tu dormi şi viseziun înger, / scriind şi făcându-ţi semn prin perdea; / totmai adâncit sapă cu dalta de foc, / până obosit adoarmeşi cade peste cuvânt – // atunci, / tu te trezeşti cu o frân-tură de literă în braţe / şi-ncerci să descifrezi, cu minede mână, / litera scăpată din şirul început / de acel îngerpedepsit pentru noi / veşnic să sape în cartea de piatră,/ lăsată de Dumnezeu / tocmai în al nouălea cer”.

La formele şi diversitatea scrisului se adaugă şi stilul„citării”, la p. 40, exact în mijlocul poemei, este inclusun fragment din ultima scrisoare a lui Odette, cu sem-nătura ei olografă.

În poezia A doua vestire, p. 76, poezie careaproape încheie cartea, se revine la dialog: „Sunt goală!Şi-n jurul meu / mă învârtesc ca o albină! / dar floareanu mai sunt eu, / ci din polenul sufletului tău, / trebuiesă umplu întorsul fagure ceresc. // Sunt goală! Şi măprivesc ca pe o / străină din oglindă, / tu intri şi ieşi pe ouşă / cu mine în braţe, cea atât de uşoară, / întinsăîntr-un pat de spital. // Sunt goală! Şi tu îmi scalzi / veş-mântul în lacrimi, / îl treci prin amintire ca un brâu de in,/ atât de subţire şi de firav, / sperând să nu te risipeşti.// Sunt goală! Ca o flacără de lumânare / deasupra creş-tetelui tău, / nu îţi întoarce privirea, / mergi şi respiră cumine de-odată, / împotriva adierii de-afară!”.

(Interesant, ca act orfic şi în sens freudian, şi el arugat iubita să nu-şi întoarcă privirea şi acum şi ea îlroagă asta, de a încerca să meargă şi să se uite numaiînainte, acolo unde e speranţa.)

Decorul prezentat e cel de teatru, unde se înfruntă

lector


puteri supra-omeneşti cu cele omeneşti, controlate dedestin, şi are loc încercarea de a vorbi cu Dumnezeusau cu satana.

Chiar şi motivele sunt primare, legate de mitologiileantice. Aşa întâlnim apa în toate formele ei din natură,începând de la râuri, mare, nori, ploaie, rouă, picături şipână la lacrimi, care apar în foarte multe poezii. Lângăele curge şi sângele şi rana.

Din cealaltă parte a apei, care simbolizează viaţa,se află focul. Arderea, care provoacă de multe ori sfâr-şitul vieţii.

După toate acestea, ca în dramele grecilor, se aflăomul suferind, soarta oarbă, suferinţa celor doi eroi, su-ferinţa fizică a femeii şi suferinţa sufletească a amân-durora.

Dar, în carte, vom găsi şi descripţii şi atenţia ne va fiatrasă prin folosirea concretizării, a lucrurilor zilnice, arealităţii. Sunt multe descripţii, în special cele desprecase, biserici, bagaje şi praguri.

Grundul actual se formează prin descripţii directe,de la cele aduse din oniric (ca în poezia Bagaje, ba-gaje) la cele grele, realiste şi adevărate, precum ope-raţia de cancer şi stările postoperatorii (ca în poeziile Ooperaţie radicală, ca un sacrificiu şi Ca şi cum aşmânca hârtie), încât imaginea iubitei se află chiar înfaţa noastră şi poetul e tot aici şi nu ascuns în spateleunui caracter fictiv.

Împreună cu toate acestea găsim confruntarea di-rectă cu satana, în discursurile poetului şi ale iubitei,sau în scrisoarea ei de la p. 40, în descripţiile şi expli-caţiile ştiinţifice sau pseudo-ştiinţifice. Lucrurile zilnice,împreună cu cele ale lumii din ceruri şi cele mitice(mit hos), se află în acelaşi loc şi, astfel, prefac iubireaşi mai mare şi mai puternică. La fel, ele contribuie lamultiplicarea durerii. Parcă ei ar spune şi sublinia dure-rea care ne urmează în fiecare loc, şi pe pământ, şi princeruri, şi la domiciliul zeilor.

Trebuie să fim atenţi şi la felul de folosinţă a simţu-rilor şi la cele care le produc. Ochii sunt amintiţi mult, lafel cum sunt şi pleopele şi genele. Ele sunt cele princare se oglindeşte lumea. Tot ele se adaugă la lacrimi,care sunt unele dintre cele mai puternice motive. Lacri-mile au legătură cu vederea, cu folositul vederii, cu lim-pezeala ochilor de plâns, la cursurile de apă sau, îngeneral, la ceea ce simbolizează apa.

Lângă ochi se află limba, amintită prin „ţipăt” sau vor-bire, prin feluri de exprimări, de trecere a informaţiei, desimţăminte şi de multe altele. Vorbirea are legătură cumeseria poetului, şi poet ca idee, dar şi cu poetul spe-cific din această carte, cel ce vorbeşte spre ea, şi fe-meia care îl încurajează să scrie, direct şi indirect, să-icomemoreze durerea.

Gura exprimă vorba omului. El e cel care poatevorbi, poate striga, poate fi bucuros, poate plânge tris-teţea, îi construieşte monument străveziu, dar prezent.

Ca să scrii, ai nevoie de mâini. Dar în poezii întâlnimbraţe şi ce este aidoma cu ele, la păsări şi aripi. Braţelesunt câteodată rupte, şi asta pune limite actelor ome-neşti. Când ele sunt sănătoase, ele îl ajută să poarte pebraţe iubita, sănătoasă sau bolnavă. Pasărea, simbolul

libertăţii şi al zborului, este descrisă cu aripa ruptă saucu doua aripi limitate ca mâinile omeneşti.

Alte lucruri interesante le formează urmele lăsate deom. Odată, urmele obişnuite, lăsate de mâini şi picioare,şi chiar aluzii la arderea căii, alteori, încorporarea sem-nelor. E lucrul pe care fiecare poet vrea să-l lase înurma sa şi să fie ţinut minte, pentru simţământurile sale,cele care pot să lumineze drumul altora, continuarea ur-mătorilor veniţi.

Dar corpul şi toate ale lui nu ajung. După ele vin îm-brăcăminţile. Sau nudul, goliciunea (ce ne aminteşte ci-tatul din Biblie: că „gol ai venit pe lume…”).Îmbrăcămintea simbolizează învelitura, măştile pe carele punem pe faţă şi corp ca să ascundem adevărul. Înacelaşi timp, ele simbolizează şi durata vieţii, timpul mă-surat.

Şi, în plus, la aceste elemente şi concretizări, nespune poetul că în corpul său curge sângele creaţiei li-terare şi teatrale. În acest fel, poeziile se plasează dejos în sus, de la nisipul pământului, ţărână, stâncă, prafşi scrum, râuri şi mări, până la norii cerului, la elementemitologice şi lună. El atinge lumea zeilor, demonilor,Domnului şi a stelelor.

Câteodată, se pare că voinţa sa este de a amintitoate credinţele (sau religiile), de a căuta ajutor în oriceloc unde poate fi întâlnit, numai ca să-şi salveze iubita.De aceea, găsim în text elemente creştine lângă ele-mente helenistice şi mitologice. Ba chiar e vorba şi descrisul vechi în direcţie schimbată, ceea ce va fi înţelesde cititorul israelian că voinţa sa caută să se ajute şi deBiblie, şi de scrisul ebraic.

Din privinţa formei grafice a cărţii, este vizibil de laînceput folosirea de multe fonturi de litere, mărimi, ca-ractere, bold, cursive sau drepte. Şi nu numai asta. Încarte este depus efortul de a aminti toate artele, litera-tura cu artele vizuale şi parcă toate cântă într-un corteatral care plânge odată cu poetul de mii de ani.

Şi dacă am amintit diversitatea textului, grafica, tre-buie să spunem şi câteva cuvinte de mottourile careapar în fiecare pagină. Deasupra liniei, în parteadreaptă este un fel de haiku, o mică frază ce ne anunţăceea ce o să citim, iarăşi amintind corul teatral. Înstânga sunt numele eroilor poemei, Odette şi DumitruVelea. Asta e mantia care acoperă toată opera.

La sfârşit, se poate conclude că această carte areun scop clar definit, exprimat liric fin şi, în acelaşi timp,care se ţine prins cu unghiile în concret, până la sfârşitulinevitabil, al bolii blestemate. Este în el şi o transpunereteatrală, simbolică, cu toate definiţiile teatrului mitologic,a destinului sacru, dirijat de zei sau demoni grandioşi,literatură eroică antică. Astfel reuşeşte poetul săstrângă, la urmărirea scopului său, amintirea iubiteisale, e cel atotputernic, prin folosirea mai multor arte.Printre ele şi arta imprimării. E voie şi, de fapt, se poatespune că este chiar obligatoriu să pronunţi cât maiadânc dragostea eternă împreună cu suferinţa nesfâr-şită la pierderea celor mai apropiaţi şi scumpi, pierderecare luminează asupra esenţei omului şi a slăbiciuniiomeneşti.

lector


Dumitru Matală

PLEDOARIE PENTRU POEZIE

Poate părea, în cel mai bun caz, o naivitate să tipă-reşti acum o care de poezie – şi încă de dimensiunileunui roman. Azi, când, în lumea largă şi în imediata ve-cinătate, totul e supus, e sub-or-do-nat afacerismului şibanului, când locul de drept al cărţii a fost agresiv ocu-pat de televizor şi calculator, când înseşi structurile po-litice şi sociale se dovedesc mai curând ostile decâtîncurajatoare pentru poezie, imprudenţe de felul ăsta,provocatoare, nu pot avea decât o singură soartă. Dacăne-am închipui cumva că vreun poet ar avea cutezanţade a tipări nu una, ci două asemenea cărţi, şi mai cuseamă de poezie, la distanţă de doar un an una de alta,gestul ar fi considerat de-a dreptul o nesăbuinţă.

Şi totuşi, nu o dată are şi candoarea motivele sale,pe deplin întemeiate, tot atâtea puncte de sprijin în în-cercarea, fie şi nesăbuită, de a se război cu agresiunile,din afară şi de pretutindeni. Cel puţin asta-i situaţia luiComan Şova, pentru că despre el vreau să scriu maideparte. El este poetul care s-a încumetat, în decurs deun singur an, să scoată două tomuri de poezie: Cuvintede reazem – la Editura Tipo Moldova, în 2012, şi Pa-harul cu îngeri – la Editura Semne, în 2013. Fiecaredin ele de câte aproape 600 de pagini. Mai mult decâtatât. Amândouă sunt elaborate din aceleaşi şapte vo-lume pe care Coman Şova le-a publicat în cei pestecin cizeci de ani de slujitor al poeziei – o recoltă nu toc-mai bogată, ci mai degrabă modestă, şi ea, ca şi mo-destia cu care a slujit-o de-a lungul atâtor ani. Desigur,însoţite amândouă, de date biografice, de extrase dinarticole critice, de ceea ce numim îndeobşte aparatuleditorial, şi el cam acelaşi, la urma urmei.

Cu ce nerăbdare să mai pleci la drum, într-o călăto-rie care ştii dinainte că-ţi va oferi atracţii practic identice,doar oarecum altfel orânduite? Dar ar fi, cu siguranţă,o întrebare pe care poetul însuşi şi-o fi pus-o, ca pe ojustificare sau ca pe un îndemn. Era necesar, înainte dea se hazarda într-o călătorie plină de necunoscute, pevremurile astea care numai generoase cu poezia nu sepot numi. Simpla răsfoire, în paralel, a celor două vo-lume, simpla revenire, chiar asupra unor aceloraşi titluri,dispuse puţin altfel, în fiecare, dă treptat la iveală niştesurprize pe care numai lecturile repetate le pot oferi.S-ar putea zice, tot aşa, la o simplă răsfoire, că poetul,care a fost o vreme, student al Institutului de teatru, şi-aînsuşit o serie de mijloace regizorale pe care le vaaplica, mai târziu, la „mizanscena” propriei poezii. Pânăla un punct, explicaţia se susţine, fireşte, numai că nu-isuficientă doar ea, de una singură. Mai are nevoie şi denişte cuvinte de reazem întru sprijinirea ei.

Ca dovadă, doar un singur exemplu, pentru mo-ment: un poem intitulat Cuib de silex, apărut în volumulde debut din anul 1970, revine în, Paharul cu îngeri înimediata vecinătate cu alte două poeme: Zăpada şiochii lupilor şi Deşi nu eşti. O lectură a lui, situat aşa-dar într-o altă „mizanscena”, pune curând în evidenţă şinoi semnificaţii. Dintr-o poezie de meditaţie pe tema sin-

gurătăţii („am să leg de-o şchioapă luna / s-o aduc în-coace calmă”), se preschimbă neaşteptat într-o definirea singurătăţii de-a lungul timpului („arborii mi-s prieteni,vom merge şi noaptea, / vorbesc cu brazii cum aş vorbicu tata”), dar şi a cunoscutului motiv al „singurătăţii îndoi”, printr-o neîncetată aşteptare a iubitei, care va venisau nu („şi nu ştiu cum să facem, fiindcă / eu vin şi trecîn zile gri”). De altfel, un alt poem, Joc de aer, apărutîn acelaşi volum de debut, îşi împrumută titlul unui în-treg ciclu din volumul Paharul cu îngeri şi textul încauză capătă, la rândul său, valenţe mai dramatice şimai cuprinzătoare, capabile să descifreze numeroaselesugestii lirice conţinute de secţiunea respectivă („şi sfâr-şeşti în tăceri, şi sfârşesc în îngheţ, / şi-amândoine-adunăm în lumina lui Crist”).

Evident, odată descoperit, procedeul încetează săfie o simplă „găselniţă” regizorală, ci devine un adevăratinstrument de lucru, de nelipsit în „înscenarea” celuide-al doilea volum. Abil folosit, el poate conduce deseorila rezultate neaşteptate, pe parcurs însă surpriza setransformă firesc în regulă. Din nou, exemplele răsar înfiecare capitol al celui de al doilea volum antologic, măopresc însă, pentru a nu prelungi demonstraţia, la celdin urmă, al şaselea. Starea de târziu sună titlul aces-tei secţiuni, care cuprinde, ca să zic aşa, poeme „co-respunzătoare” tematic. Între ele, Târziu sau Dragostetârzie sau Despre mine şi târziu se situează declaratîn sprijinul afirmaţiei. Titlul general însă, Starea de târ-ziu, vine tocmai din volumul de debut, Astrul nimănui,apărut în 1970, când poetul, oricum, nu avea nici patru-zeci de ani. Prin intermediul unei invocaţii divine, stareaeste poate prea devreme, dar sensibil şi neliniştit enun-ţată: „Adu-mi calul, Doamne, cel tăcut ca piatra – / l-ammânat să pască nouri în april – / vreau să-alerg pecoama-i cu tăcerea toată, / nu mai vreau, Părinte, sămă-ntorc copil”. În sfârşit, un ultim exemplu, sper eu,poate servi drept argument suprem în această demon-straţie sui-generis: un superb catren intitulat Vei veniîncheie ciclul şi deci întregul volum cu o discretă lamen-taţie: „Vei veni, o, cearcăn de-ntuneric, / unic chip iubitşi fără chin, / în sângele meu trist o să te feric / de-osă-mi ardă sufletul. Amin.” El poate fi regăsit, în exactaceeaşi versiune, şi în volumul Marival, apărut în 1974,care cuprinde cu precădere versuri de dragoste. Te şipoţi întreba, nedumerit, la un moment dat: unde ar fiavut acest catren un loc mai potrivit? între poemele de-dicate dragostei sau între cele prevestitoare de târziu?Eu unul aş susţine că în ambele locuri.

Pe scurt, însă fără a pretinde, deocamdată, că amintenţia de a formula şi nişte concluzii, ceea ce cred eucă a vrut să demonstreze Coman Şova cu cele douăvoluminoase tomuri de poezie s-ar putea concentra înexpresia cariera unui poet. Acea neistovită hărţuialăcu cuvintele pe care a purtat-o de la cele dintâi paginiscrise până la cele de azi. O recunoaşte, de altfel, chiarel, într-o strofă murmurată cu aceeaşi discreţie, dar şi

lector


cu fermitate: „Cuvintele sunt febre lungi, / cuvintele-sfăpturi fricoase, / tu să te temi numai atunci / când pestefire-s de frumoase.” După cum am arătat deja, cel dintâivolum antologic include, sub titlul Cuvinte de reazem,cronologic însă şi selectiv, cele şapte cărţi depuse deel, de-a lungul întregii cariere artistice, pe altarul poe-ziei. Sunt, aşadar, etapele parcurse, una câte una, do-vezile concrete ale creşterii şi desăvârşirii sale artistice.Sunt, aş adăuga tot eu, metaforic, pentru că tot am in-trat pe tărâmul poeziei, roadele oneste ale unei slujirinecondiţionate a propriei vocaţii, căreia trebuia să i sesupună pentru a o putea stăpâni. Cel de al doilea, Pa-harul cu îngeri, printr-un ingenios aranjament regizoral,oferă o privelişte de ansamblu, o pa-no-ra-ma-re a ope-rei lui: simboluri-motive-sugestii-fidelităţi lirice. Dacă celdintâi reconstituie drumul traversat, în etapele sale com-ponente, celălalt îmbrăţişează întinderea şi complexita-tea teritoriului cucerit. Ele se completează până la urmălăuntric, unul cu altul, ca să parafrazez şi eu titlul unuivolum.

Încă ceva poate că tot ar mai trebui precizat aici, maiînainte de a-mi încheia pledoaria. Cele câteva motiveşi sugestii poetice, permanenţele lirice pomenite doarîn treacăt mai sus, ar avea nevoie, şi ele, de nişte de-talieri. În definitiv e vorba de reperele, de co-or-do-na-te-le spirituale la care se raportează talentul oricăruipoet autentic. Avea, de pildă, perfectă dreptateM.N. Rusu când afirma, în cronica la volumul Astrulni mănui: „Poezia lui Coman Şova este o rugă (şi o nos-talgie totodată), către un spaţiu imaculat, de transpa-renţe vegetale, dominat de lumină şi roade ca într-uneden al păgânătăţii primare.” Firesc, era nota domi-nantă ce se desprindea din cartea lui de debut. Era tim-brul său propriu, ce-l anunţa de pe atunci ca pe ununicat între colegii săi de breaslă. Tot aşa de firesc,o- bli-ga-to-riu chiar, aveau să se adauge mai târziu noitrăsături, strict personale, la cele ce conturau deja pro-filul în devenire. Motivul albului, de pildă, şi el accesibilîncă din primul volum, urma să capete, cu timpul, altenuanţe, să se îmbrace cu diferite sensuri, ceea ce-l caîncorpora durabil în creaţia lui Coman Şova. „Nopţi albe,în sudul şi nordul sufletului meu”; „Pericolele mă aş-teaptă oriunde, / în alb şi în vină”; „E-o albă tăcere pevăile ninse, / o albă tăcere coboară în noi”; „Peşti albiîn mlaştini de-ntuneric dorm”; „Numai iarna îmi va dazăpada, / ca pe o floare albă”; „în acelaşi fel plâng / toţicei care plâng / când au nevoie de alb.” Iată numai câ-teva versuri, dintre multele pe care le-am fi putut ex-trage şi cărora cu siguranţă cititorul le va găsi şi singurînţelesurile cele mai potrivite. Din alb în alb şi din volumîn volum, metafora revine cu insistenţă şi prinde contu-ruri tot mai pronunţate, până când, în 1996, se stabi-leşte autoritar în titlul unei cărţi: Nevoia de alb.

Exact acelaşi traseu îl va respecta şi un alt elementpredilect al autorului, în evoluţia sa domoală, dar infle-xibilă. Paharul cu îngeri nu-i nicidecum un titlu voitepatant. Sub diferite forme sau împerecheri de cuvinte,termenul poate fi frecvent întâlnit încă din poemele detinereţe.

„Noaptea bea vise cu îngeri de-a valma”, exclamăpoetul undeva, chiar în volumul de debut, o spune totuşiîn tăcere, pentru că „gura de rugă-i oprită să tacă”. Sau:„Sunt un pod de îngeri cu pilonii rupţi, / cerb cu trup denouri spânzurat de coarne.” Sau: „cad îngeri la picioaresculptaţi în epitaf”, îmi destăinuieşte un vers, în vremece din altul aflu că „vin îngeri care ne alungă / în lutul

roţii de olari.” Până când, în 1980, în volumul atât demodest intitulat Poeme, am întâlnit o Socratică tot aşade delicată ca şi alte poeme, dar şi tot aşa de neîndu-plecată: „Să bem împreună / paharul acesta / cu îngeri,/ ne-am promis / să bem împreună / acest pahar. //Încep eu.” Sunt absolut încredinţat că din acel momentîncă sintagma şi-a găsit locul în fruntea recentului săuvolum antologic. Ar însemna deci că acest al doileavolum nu preia, pur şi simplu, simbolurile şi sugestiiledin celălalt, ci le şi potenţează sensurile, prin alăturarealor inspirată pe criterii tematice.

Aş îndrăzni să susţin însă, fireşte, călăuzindu-mădupă părerea mea, că simbolul poetic preferat al luiComan Şova pare să fie un altul: cuvinte de reazem.Nevoia de reazem, aş zice, şi de data asta, pentru căl-am întâlnit în atâtea situaţii şi sub atâtea întruchipări,încât îl consider un element esenţial în opera sa. Se re-comandă drept un loc ideal spre care poetul aspiră custăruinţă, neîncetat, atât în afara lui, cât şi în el însuşi.„Cine mă caută în miezul nopţii”, declară el încrezător,„mă va găsi întotdeauna / cu apa şi aerul şi reazemul /aici, lângă podurile mele.” Lucru nu tocmai sigur, totuşi,câtă vreme în altă parte se vede pe sine însuşi „cu ume-rii rezemaţi de ninsori”, iar podurile de reazem au câ-teodată pilonii rupţi. Tot aşa, dacă într-un loc afirmă, cutoată tăria: „Vom dezveli împreună cuvântul, / până lamiezul lui de reazem / şi nimeni nu ne va clinti din amin-tiri”, din altul aflu că „e reazem cuvântul, / omături, nisi-puri, / sfârşitul e-aproape, / aproape”, ceea ce dezvăluieo altă stare de spirit. Sunt exemple care trădează dese-ori tocmai nevoia poetului de a-şi căuta un reazem, unulpe cât posibil în armonie cu stările sale contradictorii.

Pe deplin îndreptăţit, un alt comentator avizat cumeste Dan C. Mihăilescu argumentează că expresia însine, cuvinte de reazem, „înseamnă o trăire lirică inte-resantă în primul rând de factorul emoţional şi abia peurmă de modul transcrierii propriu-zise a semnificaţiiloracestuia”. Ceea ce ar adeveri că, transpusă mai târziupe coperta unui volum antologic, ea sintetizează vâr-stele poetului, urmărindu-i stadiile şi stările devenirii, de-a lungul unei ascensiuni nu lipsite de riscuri şi ezitări, lacapătul căreia speră să-l întâmpine calmul-echilibrul-în-ţelepciunea-subtilitatea; trăsături subliniate de critici,atât ale omului, cât şi ale operei sale. De unde se poatelesne deduce că celălalt titlu, Paharul cu îngeri, tot unlaitmotiv inseparabil de poezia lui Coman Şova, cele-brează şi el o vârstă, aceea a maturităţii artistice, de petreptele căreia poate privi nestingherit atât înapoi, cătredistanţele parcurse, cât şi în jurul său, până departe.

La sfârşitul unei asemenea pledoarii, poate prealungă totuşi, dar care ar fi putut invoca şi mai multe do-vezi în apărare, verdictul este, bineînţeles, unul singur.Ambele volume antologice ale lui Coman Şova îşi pro-bează convingător utilitatea, cu atât mai mult în acestevremuri de-a dreptul opace la virtuţile nonprofit ale poe-ziei. Ba chiar aş adăuga, după toate cele scrise pânăaici, că, doar împreună, cele două volume compun osingură şi remarcabilă carte de poezie, pe cât de sen-sibilă şi delicată, pe tot atât de rezistentă la vitregiilevremii. Şi cu atât mai bine-venită, cu cât însăşi poezian-a cunoscut în existenţa sa numai perioade de înflorire;dimpotrivă, s-ar putea spune că de multe ori a fost pecale de dispariţie. De dispărut însă, n-a dispărut nicio-dată.

lector


Fie şi numai până la Alcala de Henares, pentru uncălător plecat din ţara lui Moromete precum al nostruMarin Dumitrescu e cale lungă, lungă aproape cât ju-mătate dintr-un roman de Breban. Darămite până „lasteaua care-a răsărit”! (Ieri în troleibuz am auzit turuindLa steaua un cerşetor mai mult sau mai puţin orb, dardupă recital n-a primit o para chioară de la călători, l-orfi mirosit că era vreun actoraş din cei 40.000 de proas-peţi absolvenţi de teatru şomeri.) Spre pildă, numaipână la cea mai apropiată stea e o distanţă de 266.000de ori mai mare decât până la Soare. Altfel spus, dacăSoarele ar fi o portocală în Piaţa Obor, iar Pământul ungrăunte de muştar situat la un metru de ea, atunci Pro-xima Centauri ar fi o cireaşă pe-o tarabă din Mangalia,iar galaxia din Andromeda, cea mai apropiată dintre spi-ralele vecine, un vârtej de câteva sute de miliarde deportocale, s-ar afla, hăt, în locul Soarelui însuşi! Da,stăm doar pe un fir de nisip din imensitatea unei Sa-hare. Câţi mai bravează, aşadar, ieşind la promenadăpe Calea Lactee ca pe Calea Victoriei cum face astăzipoetul Sferei*? „Mă vezi cât sunt de tânăr şi puternic? /Deşi istorii milenare, grele, / M-au transformat într-unhoinar nemernic / Cu geamantanul plin de vise rele. //Mă vezi cât sunt de optimist şi tare / Deşi durerea bunămă cunoaşte / Şi moartea mi-e iubită alinare / Cân-tându-mi dinainte de-a mă naşte; // Sunt realităţi pe caretrupul gol / Le simte şi gândul le transformă-n vis... /Până sus în cosmos, unde-mi las în hol / Hainele visăriişi devin precis.” Să nu ne lăsăm însă păcăliţi de bra-vada zgomotoasă a autorului. Căci, fără doar şi poate,chestia asta cu „îmi las în hol hainele visării şi devin pre-cis” se potriveşte mai degrabă cu rigoarea unui autorde science-fiction decât cu lansarea în spaţiu a unui vi-zionar. Nu intri în „ţinută obligatorie” pe porţile ceruluica într-un restaurant de cinci stele, cum intră la Boema33 cu fracul, jobenul şi bastonul epigramistul Aculin Tă-nase. Or, e tocmai ce distinge fundamental zborurile luiMarin Dumitrescu de reveriile, extazul şi psihanodiile încare se lansează îndeobşte practicanţii lirei călărindu-şiPegasul. Căci, spre deosebire de dânşii, dirijorul Sim-foniei materiei (Edit. Betta, 2011) nu face voiaje pe ari-pioarele fanteziei, ci cu savante analogii perspectivistede tip „micro-megas” ale lumii particulelor cu sistemulsolar, cel galactic sau chiar universul în ansamblu. Înperioada interbelică îndeosebi, tema acestei echiva-lenţe scalare intrase în repertoriul romanelor de ficţiune

ştiinţifică, parcă spre a contrabalansa cumva tradiţio-nala şi plicticoasa obsesie a călătoriilor interplanetare.Azi uitate, Prinţesa atomului a lui Ray Cummings (1929)sau Dumnezeul microcosmic al lui Theodore Sturgeon(1941) au fost asemenea exemple de aventură intelec-tuală plină de învăţăminte. Dificultăţile cititorilor confrun-taţi cu această „coborâre” la scara particulelorelementare nu erau însă cu nimic mai „microscopice”decât cele ridicate de imensitatea spaţiului cosmic. Ori-cât de simplu ar părea acest reducţionism (azi depăşit,de altfel) în reprezentarea lumii nucleonilor orbitaţi deelectroni în mod analog sistemelor de planete şi sateliţi,în realitate ordinul de mărime este la fel de greu de con-ceput. Un atom măsoară sub 0,1 mμ (cf. 1.000.000 mμ= 1 mm), nişte dimensiuni fantastic de îndepărtate faţăde proporţiile lumii obiectelor în care ne mişcăm noi.Chiar şi numai într-o bacterie încap vreo zece mii deatomi, iar pe suprafaţa totală a pielii omului trăiesc totatâtea bacterii cât numără populaţia globului (nu de-geaba aiurează despre „inteligenţa atomului” alde AliceBailey şi alţi teozofi New Age ca dumneaei, adevăruleste că între o bacterie şi nivelul mintal al multor indivizinu e cine ştie ce diferenţă). Marin Dumitrescu prezintăaceste foarte complicate lucruri cu ochii unui om de şti-inţă sadea, aplicând deci poeziei, în linii mari, ceea ceZola, Maupassant şi fraţii Goncourt experimentau înproză, ori Strindberg şi Hauptmann în teatru. El ope-rează sistematic cu noţiuni precum „timp”, „structuri”,„axe ortogonale”, „opt reţele spaţiale”, „lumi tridimensio-nale”, „sferă”, „particule”, „lumină”, „trei virgulă paispre-zece” (numărul π), „salt numeric”, „punct material”,„echilibru”, „centru”, „legi universale”, „întâmplare”,„mediu înconjurător” etc., articulate îndeobşte în ma-nieră descriptivistă: „A venit la mine timpul îmbrăcat fru-mos, / În costumul lui de mire, negru, luminos, / Luminase uita la noi gândind, prin lună / Şi clar cânta pe drumulnostru, vreme bună. // Am plecat, dar n-am plecatde-acasă nicăieri; / Am coborât în lucruri şi am dispărutde ieri... / Şi când coboram, deasupra noastră un alt cer,/ Cu luciri spontane, s-a deschis un tânăr fier [cf. „untânăr metal transparent” la Nichita]. // Era albastru-ncetşi verde totul / Şi noi pluteam, trecând printre atomide-a-notul,/ Adevărate reci asemănări cădeau lin / Cao ninsoare blândă, venită din senin.// Aceleaşi legi stă-teau la masă, bând uitarea / Şi guvernând înaltul mun-telui şi marea; / Atomul era la fel ca sistemul solar.../ Şiîntâmplarea, cu mâinile în buzunar. // Şi deodată am tre-sărit, mi-a fost frică / Văzând ce mare este lumea asta

Emil Lungeanu

NEA MĂRIN MILIARDAR...ÎN ANI-LUMINĂ

*Marin Dumitrescu, Sfera, antologie de poeme, EdituraBetta, Bucureşti, 2014.

lector


mică, / În care am îndrăznit să plec cu timpul şi... / L-amvăzut pe dumnezeu la malul liniştii. // Şi el tace în adâncşi dinăuntrul meu / Şi doar gândul mă apasă şi mă facegreu.” Cum spuneam şi mai la deal, „atomul ca sistemulsolar” (adică vechiul model Bohr) este deja, desigur, de-păşit în fizica actuală. Există în univers trilioane de sis-teme solare, dar niciunul nu e identic cu celelalte, fărăca această variabilitate să aibă consecinţe în ansamblu.În schimb, dacă ea s-ar întâlni în domeniul atomilor, al-cătuirea universului ar fi fost imposibilă – şi e tocmai ceface teoria cuantică „fabulos de precisă”, cum ziceaJohn D. Barrow. Iată o explicaţie a lui mai pe înţelesulprofanilor: „Dacă atomii ar fi ca nişte mici sisteme so-lare, în care un electron ar putea avea o mişcare pe oorbită în jurul unui proton cu orice valoare a energiei,atunci acel electron s-ar putea situa pe o orbită cu oricerază. Orice interacţiune a electronului cu lumina sau cuun câmp magnetic depărtat ar produce mici deplasăriale energiei şi orbitei sale către noi valori, de vreme ceorice valori ar fi permise. Rezultatul acestei stări demo-cratice de lucruri va fi că fiecare atom de hidrogen (for-mat dintr-un proton şi un electron) va fi diferit: nu vaexista o regularitate şi o stabilitate a materiei. Chiardacă, iniţial, toţi atomii unui anume element chimic aufost identici, fiecare atom din natură va suferi propriasuccesiune de influenţe externe, care vor produce omodificare aleatorie a dimensiunii şi energiei, încât, înfinal, toţi atomii vor fi diferiţi. Dar existenţa cuantelor nesalvează de asta. Electronul poate ocupa numai anu-mite orbite în mişcarea sa în jurul protonului, cu energiifixe: atomii de hidrogen pot avea doar un mic număr deenergii, bine determinate. Pentru a modifica structuraunui atom, el trebuie să interacţioneze cu o cuantă în-treagă de energie. Nu poate trece adică într-o starenouă energetică arbitrar de apropiată faţă de ceaveche. Astfel, cuantificarea energiilor atomilor într-osuccesiune de valori distincte, iar nu acceptarea orică-ror valori posibile într-o succesiune continuă, esteesenţa stabilităţii şi uniformităţii lumii înconjurătoare ceface posibilă viaţa.” Dar, odată făcute aceste lămuriri,principalul rămâne meritul lui Marin Dumitrescu de a fireuşit să traducă în limba Euterpei păsăreasca fiziciiteoretice, aproape necunoscută cititorului obişnuit,care-şi mai aduce aminte din anii de şcoală doar desprelegea lui Ohm („Dacă eşti om cu mine, sunt şi eu om cutine”) şi despre cum dormea Newton sub un măr şi i-acăzut în cap, poc! legea gravitaţiei. Sub acest aspect,antologia de autor Sfera ar putea servi cu succes şi caliteratură de popularizare a cosmologiei în linia unorIsaac Asimov, Camille Flammarion, Carl Sagan. Discur-sul liric este explicit în asemenea măsură, încât poe-mele aproape că au aspectul unor lecţii minuţiospregătite. Cosmogonicul poem Din interior..., de pildă,nu-i altceva decât enunţarea în versuri a însuşi princi-piului antropic: „Creatorul vine din structură, din interior,/ Lumea s-a construit din interior înspre afară, / Un des-tin universal şi un vânt şi un fior / A cuprins materia, râ-zând, de subţioară. // Legile universale, timpul şi punctulmaterial / Au fost şi sunt primordiale pentru toate, /Dumnezeu din microcosmos vine singur, poate, / Ca un

echilibru absolut şi logic şi universal. // Sau poate nicinu vine; a murit în vremuri ancestrale / Şi eu trăiescîncet într-o lume foarte moartă / Şi viaţa este o moartegrea a morţii generale, / Unde timpul şi lumina au des-chis timid o poartă // Pentru a mă naşte gânditor pe pă-mânt şi muritor / Înţelegând profund realitateaînconjurătoare, / Într-o luptă absolută, din care pot săies învingător, / Plecând, cu timpul, într-o lume mult maimare, / Unde se va naşte iar lumina, ca o sângerare.”

Ei şi? mare brânză! vor da unii din umeri. Nu e sin-gurul manual de astronomie în versuri de pe piaţă.Parcă George Coandă nu are, bunăoară, propria Cos-mopoetică (2006) sau Galaxii cu dor (2012)? Ba binecă nu! Găseşti acolo de toate, cefeide (clasă de stelegigante cu variaţii de strălucire de 1,5-80 zile şi came-leonism spectral), galaxii albastre (galaxii atipice din pri-mele generaţii ale universului primitiv), efectulDoppler-Fizeau şi deplasarea spre roşu a liniilor spec-trale produsă de îndepărtarea galaxiilor (expansiuneauniversului), quasari, Norii lui Magellan (doi sateliţi aigalaxiei noastre, vizibili cu ochiul liber pe cerul sudic),„constanta aia a lui Hubble”, ba până chiar şi sistemulCygnus X-3 din Lebăda (stea neutronică binară, cucomponente egale cam de dimensiunea Soarelui ce-şidau reciproc ocol în nici 5 ore). Fie ! Dar ce poveşti go-gonate înşiră George Coandă despre ele ? Nu s-au maivăzut aşa bazaconii de la seleniţii patrupezi ai lui Cy-rano de Bergerac din mirobolanta Histoire comique des-pre „statele şi imperiile din Lună” (1657), care-şi plăteauîn versuri consumaţia la cârciumă. Aflăm bunăoară cumcă o mică galaxie de la marginile universului ar fi fante-zista „Doramorian 101”, că Norii Magellanici ar fi situaţila doar „150.000 de ani-lumină”, sau că „explozia qua-sarului 3 C-273 a avut loc / cu 15.000.000.000 ani-lu-mină / în Trecut-Viitor / pe vremea când nici Pământul /nici Soarele şi nici Luna nu existau”. Explozie pe naiba.Quasarii nu-s pocnitori de bîlci, sînt nuclee galactice ful-minante şi excepţional de strălucitoare. Celebrul 3 C273 din Fecioara este un dublu quasar cu variaţii depeste 50 % ale strălucirii, situat la vreo trei miliarde deani-lumină (nota bene, nu există absolut nimic mai vechide 13,8 miliarde de ani, cel mai distant şi mai timpuriuobiect observat avînd z = 6,6-7,1 adică o depărtare de13 miliarde ani-lumină, respectiv 5 % din vîrsta univer-sului) şi cu o luminozitate atât de intensă încât, dacăs-ar afla în locul stelei Pollux, să zicem, adică de 90 orimai aproape, l-am vedea strălucind la fel ca Soarele.Cât despre ecuaţiile puse acolo în versuri, e circotecăîn toată regula, bunăoară această parascovenie: „Caun bir necesar sângele fumegă centrifug / şi curge-n ga-laxii odată cu Clipa / de unde E = m c2 + 55 km /sec.Mpc = ... [megaparsec = 3,26 milioane ani-lumină –n.n.] / când venim pe lume doar ne reîntoarcem // ... //În Spaţiu-Timp foc fuge Homo definitiv / starea de Homoeste Lux fără saţiu / deci chintesenţa în semn H = L ∞”.Parcă ar fi problema de algebră a lui Nichita: „Dacă lamaturitate o focă de apă dulce poate căra opt kilogramede rulmenţi, câţi ani are bunica lui Vader?” Prin compa-raţie cu asemenea trăsnăi care te lasă, vorba lui Gogol,„prost ca o ciubotă”, Marin Dumitrescu îşi construieşte

lector


discursul cu responsabilitatea unui adevărat pedagog,dîndu-i cititorului şansa să mai priceapă şi el câte ceva– barem faptul că legile fizicii nu se votează în parla-mentul nostru din vârful dealului. Ba chiar, îşi pune de-mersul în termenii unui exerciţiu autodidactic: „Totul,însă absolut totul s-a petrecut / În această imensitate,între timp şi lumină / Şi încet, însă foarte încet, / Am în-ţeles / Deplasarea luminii spre violet.” (efectul spectros-copic al apropierii sursei luminoase, prin simetrie cucazul invers al deplasării spre roşu). Aşa fiind, nu potnumi altfel decât stupefiantă taxarea poetului în prefaţaSferei: „Cu cea mai firească şi intimă certitudine, poetulemite teorii mirobolante despre univers, despre viaţă şimoarte, despre apariţia / dispariţia planetelor cu senti-mentul rigorii ştiinţifice (...) extazul incantatoriu ce vinesă susţină verosimilitatea pseudoştiinţifică. Evident,poetul crede în teoriile sale bombastice – ceea ce însănu autentifică exactitatea teoriilor sale (...) Evident cănu credibilitatea «adevărurilor» poetice interesează, cicoerenţa construcţiei estetice, câtă poezie este acolounde poetul pretinde că emite axiome ştiinţifice.” Careteorii ale „sale”?! Pionierii mecanicii cuantice au fostEinstein, Planck, Schrödinger, Heisenberg, Bohr şiDirac, nume sacre în fizica teoretică. „Bombastice” prin„extazul incantatoriu” ? În Fizica şi dincolo de ea – În-tâlniri şi discuţii (Harper and Row, New York, 1971,p. 210), însuşi Heisenberg declara: „Teoria cuantică dăo remarcabilă ilustrare a faptului că putem înţelege pedeplin o legătură deşi n-o putem exprima decât în ima-

gini şi parabole” (subl.n.). Or, e tocmai ce face MarinDumitrescu! Prin contrast cu galimatia ştiinţifică acce-sibilă doar celor iniţiaţi, el se exprimă „în limba generală”a unităţii materiale a lumii : „Materia din care sunt alcă-tuit acum / Are vârsta cosmosului înstelat şi chiar / Gân-dul mi s-a răsucit în stele, ca un fum, / Printre mistereleadânci, de chihlimbar” (conservantul în care poţi găsifosilizate insecte preistorice, sursa reconstituirilor gene-tice imaginate de Michael Crichton în best-seller-ul Ju-rassic Park). Şi, cum aceeaşi consubstanţialitate seregăseşte în egală măsură şi în anatomia cititorului,acesta şi-ar putea recunoaşte în declaraţiile semnata-rului Tratatului de pace cu moartea (Telepres, 2009)propria voce : „Eu nu eram, deşi îmi amintesc / Pentrucă materia de-atunci mă doare / Şi particulele ei alcătu-iesc/ Gânditoarea mea fiinţă de sub soare...” Ei bine, cealţi cititori mai solidari de atât ar putea spera un autor?

La ultima sesiune de bacalaureat, un absolvent deliceu declara: „Eminescu a fost poet doar cât a trăit. Înrest nu ştiu ce meserie avea.” Mă întreb ce va răspundepeste alţi 125 de ani vreun altul ca el despre olteanulnostru din oraşul lui Cervantes: cum că a fost un fel devagabond cosmic, un „hoinar nemernic cu geamantanulplin de vise rele”? Un lucru, deocamdată, e cert: origi-nalul Marin Dumitrescu, acest „nea Mărin miliardar” înani-lumină, ne face astăzi cinste acolo printre străinezi,călcându-i lui Nichita pe urme în acel memorabil credo„patria mea e limba română”.

Rodica Lăzărescu

MONOGRAFIA SĂTEASCĂÎN ACTUALITATE

Spunea cineva că dragostea de țară începe cu dra-gostea de ținutul natal și de casa părintească, de familieși de părinți. Facem această precizare îndemnați oare-cum și de impresia pe care ne-a lăsat-o apariția în varaanului trecut a unei interesante monografii sătești, inti-tulate Alunișu. Cea mai frumoasă poveste (Editura Nico,Târgu-Mureș, 2014), sub semnătura lui Marin Iancu*,autor cunoscut prin numărul mare de manuale școlareși studii sau volume de istorie și critică literară. Merităfăcută mențiunea că prezentul studiu monografic estededicat satului natal al autorului, Alunișu, o foarte micălocalitate, cu nici 100 de locuitori în prezent, dar cu untrecut istoric bogat, din mijlocul Apusenilor, mai exactdin vecinătatea Masivului Vlădeasa, nu departe deorașul Huedin și de Complexul Muzeal „O. Goga” de laCiucea, pe lângă cetatea de la Bologa, ridicată încă din1304 de Sigismund de Luxemburg, pe lângă ruineleunui castru roman care servise drept garnizoană în pe-

rioada secolelor I-II d.H. Nostalgia locurilor natale, reîn-toarcerea spre origini, cu toate amintirile ce ne leagă deoamenii și lucrurile de odinioară, trebuie să-l fi susținutafectiv și pe Marin Iancu în demersul său de reconsti-tuire în integralitate a acestei lumi, cu tot ce are ea maipitoresc. Gândită ca o monografie în forme exhaustive,lucrarea Alunișu. Cea mai frumoasă poveste se distingeprin relevanța datelor și informațiilor conținute, prin in-tegrarea acestora în problemele arealului subcarpatic.Convingând printr-o reală inițiere în domeniile legate degeografie, etnografie, folclor, literatură, autorul surprindeîn explicații pertinente specificul evoluției sociale, cultu-rale și economice în strânsă legătură cu mediul geogra-fic și contextul istoric.

În cele din urmă, prezentul studiu al lui Marin Iancune sugerează că „a fi acasă” presupune căldura familiei,cu casa în care te-ai născut, cu toate aspectele ce ținde intimitatea acestora. Acasă la tine, lângă cei dragi,

lector


„acasă” cu tine însuți rămâne, în ultimă instanță, stareace ne creează în suflete o stare specială, încărcându-nede emoții greu de stăpânit. Sigur, o asemenea atitudinear putea explica și nota poetică, plină de o molipsitoaremelancolie prin care se deschide cartea de față.„Relația mea cu satul Alunișu e una de iubire. Dintretoate locurile pe unde am umblat, mărturisește autorul,cu adevărat acasă mă simt doar aici, în acest loc, unde,cu mulți ani în urmă, m-am bucurat de întâile miresmeale unei primăveri atât de așteptate prin livezilerăsfățate de lumina soarelui. Aici m-am născut și mi-ampetrecut copilăria, aici am primit botezul unui nume șiam adunat, sub cerurile lungi de vară, cele mai dulciamintiri, întâmplări și tot atâtea trăiri și chipuri de oa-meni dintre cele mai dragi. Alunișu este satul copilărieiși adolescenței mele, este locul unde, de atâtafrumusețe, în orice moment al anului, ochii îți dau în la-crimi. Cu oazele sale de verdeață, eden colorat de flu-turi și de flori, Alunișu a rămas mereu capitala întregiimele lumi. Aici, pe aceste meleaguri pitorești, unde su-fletul fiecăruia dintre noi a îmbrăcat pentru prima datăhaina luminii, am petrecut anii cei mai frumoși ai vieții,presăraţi cu bucurii sau cu tot atâtea zile mai umbrite,cu toamne melancolice ori veri calde, din ale căror în-serări s-au legat poate singurele iubiri la care ținem cuadevărat. În acest sat mărunt de la poalele Vlădesei,ocrotit de coama împădurită a Horaiței, asemenea bo-bului de rouă ascuns în palmele unui copil, am întâlnitatâția oameni frumoşi și plini de smerenie, oameni cu-minţi şi buni, harnici și curați la suflet, ca zvonul unuidor. Un loc încărcat de istorie și tradiții, cu adânci rădă-cini creștin-ortodoxe, Alunișu este un sat statornic întradiția lui ancestrală, cu mame și surori trăind în iubireși credință față de limba și datinile strămoșești, cupărinți și frați jertfiți prin atâtea îndelungi și tragice stă-pâniri străine”. Alcătuit după toate criteriile științifice im-puse cu mulți ani în urmă de monografiștii Școliisociologice de la București, în frunte cu Dimitrie Gusti,acest tip de evocare își propune să acopere întregulunivers al existenței comunității. Bucurându-se de ma-rele avantaj al cunoașterii zonei ca fiu al satului Alunișu,Marin Iancu reține și comentează o serie de elementede vocabular, cu exemple de termeni arhaici (laboș –cratiță, a nevedi – a urzi, valău – jgheab de adăpat ani-malele etc.), termeni regionali (cocie – căruță, poiată –grajd, lipideu – cearşaf, porodici – roșii etc.), elementede argou, aici de un pitoresc aparte constituindu-segomoțeasca sau gumuțaeasca, un limbaj secret algeamgiilor, o invenție locală, nemaiîntâlnit în alte regiuniale țării. Bogat în exemplificări pline de sens, veniteparcă din afund de istorie, este capitolul Mitologie lo-cală. Credință și superstiții, conținând proverbe și zică-tori, expresii, locuțiuni, ghicitori și descântece, cuspecific arhaic local, credințe despre vraci și tămăduitoriai satului, despre strigoi, toate la un loc dând farmecnespus graiului viu al țăranilor din Alunișu. Aflăm, deasemenea (cap. Onomastică. Nume și porecle), că înAlunișu atribuirea unui nume nou-născutului devine uneveniment cu rezonanțe mitice, așa cum poreclele ex-primă în esența lor pitorească imaginația bogată a omu-

lui din sat de a numi altfel o persoană, decât după nu-mele hărăzit acesteia de părinți. Totul e uimitor, te trans-pune într-o altă lume, cu adevărat legendară. Motivatăde respectul pentru valoare și identitate, cu credința cănimic nu poate fi lipsit de înțeles și sens, reconstituireaacestei părți de lume este temperată discret prinjudecăți și observații construite obiectiv și riguros. Seau în vedere zona și vecinătățile amplasării satuluiAlunișu, insistându-se asupra aspectelor de amănuntprivind cauzele, sensul și efectele schimbărilor apărute(cap. Cadrul istoric. Cadrul geografic; cap. Obiective tu-ristice; cap. Dezvoltarea socio-economică; cap.Experiența războiului). Abordările pluriperspectiviste(economice, demografice, lingvistice și culturale) pot re-leva influența formelor de relief asupra configurațieiașezării, îndeletnicirilor, hranei și specificului cultural.Cele mai interesante aserțiuni și ipoteze sunt cele refe-ritoare la o multitudine de elemente legate de istoria în-temeierii așezării și a modului de organizare a localității.Se pornește de la descrierea portului bărbătesc și fe-meiesc, la elementele de stil și arhitectură, cu prezentăriîn detaliu ale caselor, case joase, cu o încăpere saudouă, construite din piatră sau din lemn, din bârne ro-tunde de stejar. Nu lipsesc din aceste capitole tipurilede proprietate asupra pământului, ocupațiile și îndelet-nicirile, meșteşugurile și ocupațiile, relațiile de vecină-tate, cultura spirituală a comunității, credințele, folclorul,obiceiurile etc. Considerațiile privind mediul geografical localității, semnificația toponimelor, locuințele,ocupațiile, medicina populară, portul, cultura spiritualăa comunității conțin elemente de o mare diversitate șibogăție, rod al unor îndelungi investigații. Cititorul esteinformat cu privire la elementele în măsură să susținăconvingător existența și continuitatea vieții sociale înzonă din cele mai vechi timpuri, comuniunea autohto-nilor cu triburile migratoare stabilite vremelnic în apro-pierea satelor din jur. Nu sunt lipsite de interesinformațiile privind unitatea culturală și legăturile cu lo-cuitorii din zonă, realizate prin migrație și transhumanță.Deși în plan documentaristic nu poți avea mereupretenția de a intra în posesia tuturor informațiilor caresă ajute în lămurirea unor probleme ce țin de partici-parea localnicilor la evenimente istorice majore, e deapreciat totuși „noutatea” în materie de elaborare în stilmonografic a cărții lui Marin Iancu. Invocăm aici„erudiția” nonlivrescă a autorului, care a reușit să aduneun material etnografic și folcloric imens. Risipit pe celeaproape 400 de pagini, acest material oferă expuneriio naturalețe cuceritoare, credibilitate și argumentesubstanțiale în favoarea păstrării echilibrului și caracte-risticilor localității Alunișu (cap. Obiceiuri legate de celemai importante momente din viața omului; cap. Obice-iuri și sărbători populare calendaristice). La fel de bo-gate în sugestii sunt tradițiile și obiceiurile de nuntă șide înmormântare, cu cântecele miresei, cu descânte-cele de la jocurile de la nuntă, cu bocetele impresio-nante prin incantațiile lor tragice, fără aceste restituirimulte dintre comorile spirituale ale satului riscând să sepiardă pentru totdeauna. Marin Iancu nu scapă din ve-dere aspectele privind vremea, tratamentul empiric al

lector


unor boli, obiceiurile legate de oierit și de cultivarea șirecoltarea cerealelor, cât și de alte ocupații secundare.

Cartea se încheie în tonuri triste, cu evocarea satuluiaflat în prag de extincție (cap. Satul care moare).Sărăciți și umiliți, mulți dintre locuitorii satului s-au văzutobligați să părăsească localitatea, luându-și lumea încap, în speranța altor posibilități de supraviețuire. Acum,rămase goale și părăsite de ani mulți, casele „se leagăîn tăcere una de alta, povestindu-și visele și anii tinerețiilor”. „Și zilele trec încet peste curţile întunecate de um-brele negre ale buruienilor crescute într-o uitare tot maideznădăjduită, consemnează în încheierea cărții sale

Marin Iancu. Casele îngropate într-o asemenea adâncătăcere se tânguiesc de durere. Bătături și curți triste, nă-pădite de tăceri, cu iarba înaltă şi troscot până la brâu,par de-acum dureros de stranii şi parcă te aştepţi caîntr-o zi locul acesta, tot mai împuţinat, să plângă de du-rere”. Marcând exemplar evoluția vieții într-o așezaretipic transilvăneană, studiul monografic elaborat deMarin Iancu reprezintă un document de o mareimportanță cu privire la procesul de etnogeneză, conti-nuitatea poporului și a culturii române în acest colț dețară din Apusenii lui Horia și ai lui Avram Iancu.

Pe 8 martie, profesorul Marin Iancu împlineşte 65de ani. Născut într-o familie de ţărani din Alunişu,căruia i-a dedicat această monografie, a urmat şcoalaprimară în satul natal, clasele V-VIII în comuna Sân-craiu, a absolvit, în 1969, Liceul „Oct. Goga” dinHuedin, după care a urmat primul an de facultate laFilologia Universităţii „Babeş-Bolyai”. În 1970 s-atransferat la Universitatea din Bucureşti, unde a ab-solvit Facultatea de Limba şi Literatura Română. Sta-bilit în capitală, nu şi-a uitat nicio clipă rădăcinile, fiind

legat de ţinutul natal de la poalele Masivului Vlădeasaprin nevăzute, dar indestructibile fire. Este autorul azeci de articole, studii, eseuri împrăştiate prin diversereviste de prestigiu, a publicat peste 15 volume deautor şi în colaborare, a elaborat numeroase manualeşcolare şi auxiliare didactice, ghiduri şi îndrumătoaremetodice, rod al excepţionalei sale cariere didactice.Este membru titular al USR din anul 2004.

La ceas aniversar, îi urăm viaţă lungă şi lină,sănătate şi cât mai multe realizări. La mulţi ani!

Lucia Dărămuş

POEMUL RUGĂCIUNE

Poemele lui Traian Vasilcău sunt adevărate rugă-ciuni, un bun miros pentru Divinitate: În candelele ceru-lui, surpate / Zorii de noapte ca sentinţele curg / Şi pomiidoborâţi n-au Demiurg / Stingerea lor e-aplaudată-nburg, // Şi-i plâng şi n-aş mai scrie... şi nu se poate.

Până şi versurile de dragoste vin de undeva defoarte departe, fără chip, o Fata Morgana înzestratădoar cu surâs, care dispare. Ea n-are chip. Numai surâsera (...) // Şi-ai dispărut... căci i-am cerut iubirea.

Veacurile, conform poetului, se trăiesc doar în Chris-tos, însă lui Traian Vasilcău, se pare, îi ajunge clipa: Se-cunda-mi ajunge. Iubirea de Fiul lui Dumnezeuîncheagă metafore ca în strofa: Ning cu psalmi fără devreme, / Nu am spulber mai frumos. Să trăim vecii de-arândul / Nu în noi, ci în Christos.

Viaţa şi moartea sunt surori, merg braţ la braţ, ca odulce melancolie pentru poetul care croşetează versuride tristeţe, pe care le-or citi florile după ce el se vastinge: Scriind pentru când nu voi mai fi / Pe-o floarecare m-o citi.

În alte poeme iubirea ia chipul morţii, simbolizatăprin lumânarea care sărută şi îmbrăţişează, dar nuîntr-un chip sinistru, ci din privirea lui Dumnezeu:Mi-a-mbrăţişat tot trupul lumânarea // (...) Îmi dă săru-turi, cât nu vede zarea (...) / În gazda ochilor lui Dum-nezeu.

Alienarea faţă de ceilalţi îl determină pe poet să-şifie autosuficient, să se retragă în el, în singurătate: între

mine şi tine e un râu izvodit de iubire, / Între mine şimine e-un deşert infinit de tăceri, / Cu un crin al uităriipe zariştea inimii tale / Desenat-am privirea mângâie-toarei dureri.

Şi când vorbeşte despre părinţi, o face în taina du-rerii, dar nu cu deznădejde, ci întru Dumnezeu: Priveamîn ochii ei să-l văd pe tata, / În pântecu-i fiind, când amurit. / Am fost un spin: cel mai nefericit. / Şi am ştiutcă asta-mi este plata (...) / Până s-o îndura Divinitatea.

Zborul spre infinitul poeziei nu este uitat, poetulaminteşte de el şi de aripile care s-au frânt în iubită, sal-vatoare fiind aripile de rezervă, atât de plăpânde, dinmătase: Şi s-au frânt aripile: să zburăm / Cu aripile melede mătase.

Psalmii pe care îi scrie Traian Vasilcău sunt mascaţide metafore uneori, însă are câţiva psalmi care se re-vendică direct din taina rugăciunii, fără prea multe me-tafore, constituindu-se într-un dialog direct între poet şiDivinitate: Slavă ţie, Doamne, / Pentru tot ce nu merit /Şi-mi dai...

Poezia cu iz politic, de actualitate, o pune în versurişi ritmuri folclorice, aşa cum se întâmplă în poemulBlestem actual: Foaie verde, noroc n-are / Soarta mea,ce-n van o port. / Ţara noastră-i de vânzare, / Ţaranoastră-i de export.

Însă poezia lui Traian Vasilcău este, indiferent detemă, o rugăciune, vers întru Divinitate.

lector


Monica Grosu

CONSEMNĂRI CRITICE

Profesorul şi exegetul clujean Vistian Goia reuneşte,într-un frumos şi elegant volum, de dată recentă, însem-nări de lectură, secondate de analize şi comentarii cri-tice, având ca fundament cărţi de critică şi istorieliterară, volume de proză ori poezie, jurnale, note de că-lătorie şi chiar eseuri filosofice, apărute pe piaţa edito-rială românească, începând din anii ’80. Distinsul criticne-a obişnuit deja cu astfel de iniţiative, însă, pe măsurăce-i cunoaştem mai bine modul de abordare critică şievantaiul tematic, conştientizăm şi universul vast al lec-turilor domnului profesor, precum şi intenţia majoră ademersului domniei sale, anume cronica netrucată arealităţii literare.

Consemnările critice (Editura Eikon, Cluj-Napoca,2013) se justifică, aşa cum arată autorul, prin „motivulsimplu că fiecare critic şi istoric literar caută în opera ci-tită şi supusă studiului noi «adevăruri», pe care scriitorul(prozator, poet, dramaturg) le-a exprimat în funcţie despecificul artei sale, accesibile ori nu pentru fiecare ci-titor în parte. De aceea, criticul literar o supune comen-tării, relevându-i valenţele şi netezind astfel pătrundereaîn universul ficţional pe mai multe căi” (p. 5).

În postura comentatorului echilibrat şi meticulos, pro-fesorul Vistian Goia consemnează impresii de lectură,în interpretări originale, bine aşezate în grila clasică devalori, fără a se abţine totuşi de la unele observaţii cri-tice, atunci când este cazul. De aceea, unii dintre autoriirecenzaţi au parte, spre finalul articolului, de o sugestie,o obiecţie sau chiar o rectificare, pe un ton deloc me-fient şi de o justeţe critică argumentată. Remarcăm ad-mirativ natura acestui cercetător, egal cu sine, dispussă corecteze afirmaţiile nedrepte, să restabilească ade-văruri critice, să reaşeze informaţiile de istorie literarăla locul potrivit, să corecteze percepţiile subiective.

Majoritatea textelor ce compun acest volum au apă-rut în periodice clujene („Echinox”, „Tribuna, „Steaua”,ziarul „Făclia”), precum şi în alte reviste literare din ţară(„Mişcarea literară”, „Discobolul”, „Portal-Măiastra”,„Astra blăjeană”), între anii 1978-2013. O altă parte aarticolelor inventariate aici sunt inedite sau nedatate.După cum vedem, peisajul critic surprinde prin varietateşi unghiul unei priviri generoase ce se deschide deopo-trivă spre cărţi de ieri şi de azi din literatura română.

Grupate în şase secţiuni, Consemnările critice sedeschid cu capitolul dedicat criticilor şi istoricilor literari,din rândul cărora îi amintim pe Alexandru George, carecu luciditate şi spirit disociativ distinge „în creaţia fiecă-rui scriitor de care se apropie câteva linii din care se în-cheagă adevărate portrete, care, prin preciziadiagnosticului, ne amintesc mereu de figurinele lovines-ciene” (p. 12), apoi pe V. Fanache, autorul unei originale

monografii despre Caragiale, pe istoricul literar MirceaPopa, cunoscut pentru pasiunea documentului, unuldintre cercetătorii de cursă lungă, care nu face afirmaţiifără acoperire şi dezvăluie „chestiuni sensibile, nelămu-rite suficient, pentru a le cântări cu judecata dreaptă,dând fiecărei personalităţi meritul desprins din scrierilesale” (p. 19).

Sunt supuse apoi atenţiei contribuţiile unor critici lamai buna înţelegere şi cunoaştere a unor scriitori ro-mâni, spre exemplu Ion Bogdan Lefter, care dedică unstudiu dens şi polemic „cazului” Ivasiuc, Constantin Cu-bleşan, care scrie despre nuvelistul Rebreanu, VasileSandu, un hasdeian statornic ş.a. Autorul mai face în-semnări pe marginea unor studii publicate de AndreiMoldovan, „critic inteligent şi incomod”, Emil Istocescu,Iuliu Pârvu, „echilibrat în judecată, deloc viforos în ma-nifestări polemice, rămânând în primul rând ardeleanultolerant şi cuminte, predispus să-i ierte pe contempora-nii săi pentru judecăţile lor strâmbe” (p. 68), surprinzândtotodată şi figura cunoscutului critic bucureştean Alex.Ştefănescu, autorul unui „stil aerisit, fluent şi accesibil,care te cucereşte de la o frază la alta şi nu caută să im-presioneze cititorul prin cunoştinţele pe care le posedă”,dând impresia că „în tot ce scrie se află în postura«ştrengarului» cuprins de plăcerea hoinărelii pe ponoa-rele literaturii” (p. 35).

În continuare, profesorul Vistian Goia reevaluează,prin exemple şi argumente justificatoare, postura demoralist a prozatorului Ion Agârbiceanu, prin referire lacâteva dintre scrierile sale: Răbojul lui Sfântu Petru,Stana, La o nuntă, Gura satului. De reţinut şi comenta-riile pe marginea prozelor lui Ioan Groşan, „Un om dinEst”, sau textul pronunţat eseistic despre „GustaveFlaubert şi moravurile de provincie”, corelat cu realităţilevremurilor noastre.

Parcursul exegetic trece de la ficţiunea propriu-zisăla memorialistica de călătorie, unde regăsim descripţiastărilor încercate de călător, savoarea şi umorul unorepisoade inedite. Spre exemplu, despre prozatorul IoanPopa, drumeţ „prin mari şi bătrâne capitale”, autorul căr-ţii de faţă notează: „Deşi aminteşte nume de scriitori,pictori, arhitecţi, călătorul nu dă lecţii, a lăsat acasăhaina dascălului, comportându-se precum un voiajorpredispus la glume, la conversaţii plăcute cu ortacii dedrumeţii, pe teme de modă, de conduită diurnă a local-nicilor, de amintiri şi evocări însoţite de asociaţii propriiunui «moralist» împătimit. De aceea, notaţiile sale nusunt nici aride, nici îndesate de cunoştinţe şi informaţiicare să-l obosească pe cititor. Ritmul relatării este alunui călător care nu se grăbeşte, dar nici nu zăboveştecând nu trebuie” (p. 157).

lector


La fel de interesante ne apar şi paginile despre vo-lumele de călătorie ale jurnalistului clujean Ilie Rad, carese foloseşte de prilejul diverselor deplasări pentru a ob-ţine mărturii preţioase de la mari scriitori. Tocmai subacest aspect, profesorul Ilie Rad este caracterizat dedrept un „maestru al interviului şi al corespondenţei bo-gate în toate sensurile. Îndrăgeşte deopotrivă documen-tul de arhivă şi genul epistolar care luminează o epocă,colorează înfăţiarea interlocutorului, căruia îi întocmeşteun portret de neuitat. E tolerant cu intelectualii aflaţi lao vârstă venerabilă şi aspru cu cei care au călcat strâmbîntr-o privinţă sau alta. Literatul ştie să fixeze printr-uncuvânt ori printr-o sintagmă statura celui din faţa sa”(p. 167).

Pătrunzătoare prin erudiţie şi agreabile prin stil îiapar autorului eseurile filosofice publicate de AndreiPleşu în două dintre cărţile sale mai recente, Faţă cătrefaţă. Întâlniri şi portrete şi Parabolele lui Iisus. Adevărulca poveste, ambele apărute în 2012. Dincolo de exer-ciţiul hermeneutic original şi rafinat, comentatorul ob-servă „limba frumoasă” în care creează Andrei Pleşu.Prin urmare, majoritatea portretelor pe care le reali-zează sunt „gătite în haine de duminică, încât cu fiecare

pagină te cucereşte spiritualul eseist, care îl «îmbracă»pe fiecare intelectual în «costumul» potrivit, iar ritmulnăvalnic al frazei nu te lasă niciodată să picoteşti. Şi cuaceastă carte (prima amintită mai sus), Andrei Pleşu neconvinge că este un moralist şi un creator de limbă fărăpereche în cultura contemporană” (pp. 175-176).

În aceeaşi cadenţă exegetică, fundamentată peapropierea de texte, pe atenta lor interpretare şi, maiales, pe nevoia de a exprima adevărul în raport cu actulartistic, profesorul Vistian Goia evocă spiritul polemicde altădată, făcând referire la dispute celebre (Constan-tin Rădulescu-Motru versus N. Iorga, Octavian Gogaversus Onisifor Ghibu), aducând în prim-plan problemede istorie literară, destinul unor publicaţii culturale dintrecut, dar şi luări de poziţie mai apropiate de actualitate(Medalioanele conferenţiarului băimărean Valeriu Oros,spre exemplu).

Consemnările critice ale universitarului Vistian Goiadozează optim analiza cu notaţia critică, plasată în con-textul mai larg al istoriei literare, din evoluţia căreia sur-prinde cu pricepere un peisaj pe cât de eterogen, peatât de fidel vremurilor trăite.

Livia Ciupercă

LABIRINTICELE CĂRĂRIALE MEMORIEI

Nu este ușor să balansezi între „uitare” și „memorie”,„să depășești frontierele și calendarele”, „să măsorideșerturile cu pasul”, „să traversezi hățișuri și văgăuniprimejdioase”, pentru „a săpa cărări subterane”, pentrua retrăi acele „răni originare”, sângerânde, cândva, os-toite, cumva, după jumătate de secol și mai bine... Câtădreptate are (în posteritate) José Augusto BaptistaLopes e Seabra (1937-2004), fost ambasador al Portu-galiei la București! Da, a fost nevoie de „forța îndurăriiși a răbdării, atunci când zidurile ticăloșiei s-au năruit...”Această dovadă, concludentă și palpabilă, ne este ofe-rită de o distinsă și „discretă” doamnă, MicaelaGhițescu, o „profesionistă a traducerii literare”, o „pro-fesionistă a supraviețuirii” (Eugenia Vodă) unor anivijelioși din istoria României antedecembriste.

Prin recenta carte de memorialistică, Între uitare șimemorie (Editura Humanitas, București, 2012), cititorulromân are șansa să refigureze imaginea Românieipos tbelice cu „flash-urile unor osaturi ușor rigide”, cu ri-goare, decență, fără patimă, degajat, cu arcuiri în caresuferința se dorește estompată prin condeiul riguros

strunit – pentru a păstra distanța între emoție și imagi-nea obiectivă a realității, înțelegând, în cele din urmă,cât de greu este a evoca acei ani înnourați – prin voitădetașare –, când peste țară au planat norii negri ai „răz-boiului de cincizeci de ani”, iar tu ești... protagonistul.Cititorul generației de astăzi are prilejul de a ascultavocea unei supraviețuitoare, pentru a înțelege, concret,ce a însemnat lagărul comunist în România, prin punc-tarea unor detalii despre „umilire și servilism”, „aplauzeritmice”, falsitate, minciună, „poeți de curte”, „patos gro-tesc”, delir dirijat. Deopotrivă, avem a înțelege cât dedificil a fost de acceptat, pentru un student sau intelec-tual al acelor timpuri, aclimatizarea unei teorii monoge-netice a limbii, numită „iafetică” sau „marristă” (dupănumele creatorului său, sovieticul Nicolai YakovleviciMarr), prin care limba română se dorea a fi consideratăo „limbă slavă”, cu o „suprastructură”, ce avea a „seschimba odată cu structura regimului social-politic...”; oteorie „antiromânească”, adoptată, totuși, de profesoriiacelor ani, „fără rezerve”. Aceeași dificultate, posibil,pentru cei de astăzi care află cum un om inteligent, bun

lector


profesionist, stâlp al familiei, dr. Ghițescu, considerat„catargul” și „farul” familiei, un adevărat „Riese Goliath”,a fost doborât de prea multe furtuni psihice. Din posturade medic și „docent universitar” („creator al mai multorprocedee personale de tehnică chirurgicală”, ce „au de-venit clasice în chirurgia modernă”), director al Institu-tului Clinico-Chirurgical (Spitalul Colentina), sătraverseze momente imposibil de acceptat. Nici cutre-murul din 1940, nici „zilele rebeliunii legionare”, nicibombardamentele asupra Bucureștiului (1944), nici răz-boiul, nici plăsmuirea alegerilor (1946) etc. nu l-au lovitatât de crunt pe acest bărbat integru, precum formula„fără ocupație” sau arestarea unicei fiice, studente. Unșoc psihic greu de depășit, care a culminat în moarte,la vârsta de 57 de ani. O oază de lumină o creează des-crierea Liceului Francez din Bucureștiul interbelic, cu alsău director, Marcel Fontaine, fost combatant în PrimulRăzboi Mondial și atașat sufletește de România. Un om„întotdeauna binedispus și spiritual”, un intelectual stilatcare impunea „imens respect”, un profesor model (cândera întrebat, „nu răspundea direct, ci recurgea la enci-clopedii și dicționare, învățându-ne astfel și pe noi să lemânuim și insuflându-ne simțul probității și al rigorii...”).De aceea, desființarea Liceului Francez și despărțireade profesorii săi a însemnat pentru Micaela Ghițescu,pentru toți elevii de atunci, „despărțirea de copilărie” și„încasarea primei lovituri a destinului...” „Lovituri” carese cereau înfruntate – cu demnitate, neuitând devizaprofesorului-director: „il faut espérer dans l’inespéré!...”Așadar, pentru profesorii și elevii Liceului Francez, re-gimul „democrat” român a decis formularea de acuzegrave, prin detenție – pe viață (pentru profesori) sau anigrei de detenție, în unele cazuri și moartea (pentruelevi). Micaela Ghițescu va fi „trimisă în fața tribunaluluimilitar pentru crimă de înaltă trădare...” Începând dinoctombrie 1952, firul vieții înseamnă: 13 luni de anchetă– la Uranus, 7 luni de detenție în Fortul nr. 13, subteran,Jilava, 16 luni de detenție – la Mislea.

Între uitare și memorie! O carte – ea însăși – unsfâșietor murmur de ape învolburate despre răpireacelor mai frumoși ani din viața tinerei Micaela Ghițescu.O carte-oglindă a 19 luni de celulă... O carte-documentdespre ani de durere, de chin, de lacrimi și... despremoarte... O carte oglindă a „fortului nr. 13”, Jilava: „patrucelule pentru femei, fiecare a circa 80 de deținute, cucâte trei rânduri de paturi suprapuse, o fereastră cuobloane bătute în cuie, un godin prăpădit în care neforțam să facem focul cu niște crengi verzi...” O carte –aripă sângerată – despre „viețașele” de la Mislea... Ocarte despre „gratiile despărțitoare” ale Annie Samu-elli... O carte despre o familie de intelectuali – sfârte-cată, sfâșiată, decimată... „Marianne de ma jeunesse!”O pagină cât un sfâșietor tril al durerii – pentru o Ma-rianne, pe care mulți și-ar fi dorit să rămână un „petitcabri de la communauté”! O Marianne care simboli-zează drama unei prizoniere, a unei june întraripate...

O, nu, nu a unei privighetori prinsă-n lațul unei colivii dinpalatul împăratului din poveste, ci a unor alte zidiri:Mi slea, Văcărești, Jilava etc.!... O Marianne care sim-bolizează drama tinerilor care au intrat „sănătoși” în „co-livie” și cu... „eșiri («sic!») definitivi” într-o groapăcomună... „Curajul și sacrificiul unei călugărițe” – șidrama familiei Petrescu, gândind la surorile lui CezarPetrescu (Smaranda Chéhata, Corina Barbat și MèreStéphanie), merită reflecții adânci...

Între uitare și memorie! O carte despre exmatricu-lare și reînmatriculare a unei tinere considerate„dușman al poporului!”, pentru că a studiat la LiceulFrancez; despre șomaj – „fără indemnizație...”; despreamintirea unei traduceri... Joseph Andrews, de HenryFielding!... [minunat popas în universul ficțional al unuireputat prozator englez de secol al XVIII-lea, pentru aînțelege „tragedia tragediilor” lui Tom Degețel sau a luiTom Jones, spre exemplu!...], cu un tiraj de 60.000 deexemplare, dar cu numele traducătoarei... rebotezat...O carte despre cenzură, o carte cu frumoase amintiriale unei „specialiste în portugheză”, dar și „urmările”unor „pervertiri ale spiritului” cunoscute chiar și după’90.

Între uitare și memorie?! S-ar cuveni, per sempre,să rămânem între memorie, iertare și neuitare: „Ză-pada-n București mai sângerează încă / șuvoi pe di-năuntru. Ea încă mai îneacă / ale fricii pleoape. Cubiciuirea sa / de fulgere oarbe. Tăișuri tocite / între piele/ și suflet...” (José Augusto Baptista Lopes e Seabra).


lector


Cornel Basarabescu

CONOTAŢIILE FURTUNII

Din bogata literatură română a exilului, o surprizăplăcută oferă recent Editura Polirom prin publicarea ro-manelor unui tânăr scriitor român, Cătălin Dorian Flo-rescu. Născut la Timişoara în 1967, a ales în 1982calea exilului şi s-a stabilit în Elveția, la Zürich, unde apublicat câteva romane în limba germană, deveninddestul de repede un nume de referință în spaţiul literarde limbă germană. Despre romanul Jacob se hotărăștesă iubească, pentru care autorul de origine română aprimit Premiul Cartea Anului 2011 în Elveţia, se spun lu-cruri frumoase. Citez de pe supracopertă: „Noul săuroman îl catapultează pe Cătălin Dorian Florescu înprima linie a literaturii germane... Nu sunt mulţi care po-vestesc cu atâta forţă” (Elke Heidenreich) sau: „Roma-nul răspândeşte parfumul aspru al unei vieţi pline pânăla refuz cu orori îngrozitoare şi uimitoare frumuseţi”(Berliner Zeitung).

Jacob se hotărăște să iubească îmbină substanţaepică a unui roman clasic cu sensibilitatea modernă aunui narator-personaj, pregătit şi nepregătit totodatăsă-şi înţeleagă destinul. Autorul ştie să-l ţină pe cititorcu sufletul la gură, plimbându-l prin epoci diferite, ofe-rindu-i întâmplări dramatice şi personaje de o mare di-versitate. Jacob (cu „c”) din titlul romanului e total diferitde Jakob (cu „k”), tatăl său, care-şi face apariţia înroman în urma unei furtuni sugestive. Personajele dinroman au, pe lângă individualitate artistică, un compor-tament care transmite „autenticitatea” trăirii. Iată câtevapersonaje „secundare”: Elsa, mama, căreia lumea îispunea Americanca, ţiganca Ramina, fiul ei Sarelo, bu-nicul dinspre mamă şi tatăl Elsei (Niclaus) sau Katica,fiică de sârbi, care moare împuşcată la o prea fragedăvârstă, cerşetorul Muscă ş.a. Uneori te întrebi care estepersonajul principal al romanului: Jakob (cu „k”), venitdin necunoscut, sau fiul său Jacob (cu „c”), care areparte de o „aventuroasă” deportare din vina tatălui. Titlulromanului aruncă vălul unui mister peste toată naraţiu-nea.

Pentru că este vorba de multe orori, de întâmplări încare domină egoismul şi lupta pentru supravieţuire saudramatismul şi tragismul care cad peste lumea unui satbănăţean în anii de după al Doilea Război Mondial, cuspectrul deportării în Siberia sau Transnistria, conside-răm că metafora furtunii colorează în tragic multe paginiale cărţii – furtuna ca metaforă a fatalităţii istoriei. Înce-putul romanului stă sub semnul furtunii simbolice: Înorice furtună se ascunde un diavol. Într-una trecătoare,de vară, dar şi în cele care se lasă greu pe pământ, zilede-a rândul. El se ascunde de Dumnezeu. Cu cât e maiînfricoşat, cu atât mai aprig răscoleşte aerul şi ţărâna.Dar nici asta nu-l prea ajută. Apoi, când furtuna chelă-lăie afară, pe câmpii, oamenii ştiu că Dumnezeu l-agăsit pe diavol. Când diavolul reuşeşte să fugă, să iasă

din uragan, se aşterne liniştea şi oamenii reintră în fi-rescul vieţii. Viaţa curge, de altfel, fie sub semnul dia-volului, fie sub semnul lui Dumnezeu. În anumite zile,când diavolul caută un nou ascunziş, oamenii îşi strângcât pot de bine hainele pe trup, să nu se furişeze dia-volul în ele. Într-un sat bănățean îşi face apariţia, veninddin necunoscut, Jakob, tatăl viitorului Jacob, persona-jul-narator, şi unii oameni din sat credeau într-o înţele-gere cu diavolul a nou-venitului. Dincolo de sensul„propriu” al furtunii (căruţe răsturnate, garduri smulse,copaci smulşi din rădăcini), furtuna este prezentă cusensul „figurat” în mentalitatea sătenilor. Vremea tulburese potriveşte, mai întâi, de minune cu numele satului:Triebswetter (numele german al satului bănăţean Tom-natic şi care în traducere românească înseamnă „vremetulbure”). De-a lungul romanului, naratorul-personaj,apelând la memoria satului, se va referi în mai multerânduri la „naşterea” satului prin venirea unor oamenidin Lorena – şvabii. Baronul de atunci al ţinutului va ac-cepta ca denumirea satului să fie Triebswetter şi-l vadesemna pe Frederick Obertin judecătorul noii aşezări.Focul sau vântul sunt alte conotaţii ale ideii de furtună.La începutul acţiunii romanului a luat foc gospodăria încare locuiau Elsa Americanca şi tatăl ei. Puţini oameniau sărit în ajutor şi focul a mistuit aproape tot. Jakob,cel venit din necunoscut, le reproşează acest lucru ţă-ranilor, dar reproşul adresat sătenilor care au lăsat săse facă scrum gospodăria unei sărmane femei şi a ta-tălui ei a fost doar prilejul de a anunţa că s-a integrat îndestinul satului înfiinţat demult de strămoşul Obertinilor,Obertin fiind numele tatălui Elsei Americanca. Şi modulcum Jakob s-a însurat cu Americanca face parte dinmetafora furtunii. Se pare că oamenii o dispreţuiau peAmericancă pentru că plecase la o vârstă fragedă înAmerica să facă bani. Jakob (fără alt nume) venise,odată cu furtuna, să se însoare cu această femeie, că-pătând de acum o identitate: Numai pentru că a avutmai mult curaj decât voi, toţi bărbaţii puşi la un loc, seadresează el sătenilor care nu au sărit să stingă focul,o dispreţuiţi. Dar de acum asta n-o să se mai întâmple,pentru că am venit să vă spun că de azi înainte eu suntnoul Obertin. Sătenii vor să-l pună la punct (Dar cineeşti tu, de fapt? Nu ştim nimic despre tine. De undevii?), dar răspunsul lui Jakob evidenţiază un om dintr-obucată, care inspiră şi respect şi teamă: Asta nu con-tează. Contează că sunt aici. Mulţimea rămâne tăcută,Elsa Americanca se convinge că necunoscutul ce o ce-ruse de nevastă e „grozav”, iar naratorul-personaj bă-nuieşte că a fost zămislit în acea seară. Conformtradiţiei, se va numi ca şi tatăl său, dar cu o mică dife-renţă: el va fi Jacob cu „c”, nu cu „k”.

Vântul, cu toată „blândeţea” lui, este o altă ipostazăa furtunii. De la ţiganca Ramina, care a ajutat-o pe Ame-

lector


ricancă să nască, Jacob află că în orice fel de vânt sepoate ascunde un diavol şi că în niciun anotimp oameniinu se simt la adăpost de diavol. E interesant că ţigancaRamina spune mereu „poveşti”, în sensul că ştie să-şiimagineze multe, iar sub forma ficţiunii ea poate as-cunde anumite adevăruri. Ea îi spune copilului Jacob,care, ajutat de mâinile ei, se născuse pe o grămadă debălegar, că vântul este şi folositor: Când Dumnezeu,spune ea, a vrut să împrăştie sămânţa omului pe pă-mânt, vântul l-a ajutat, altminteri n-ar creşte oamenidecât aici, la noi. Femeile gravide se tem ca vântul sănu le fure rodul şi să rămână cu pântecul gol. Sau in-vers. Vântul poate să lase grea o femeie. Chiar pe fiulei, spune Ramina, l-a născut după ce vântul o lăsasegrea. Abia mai târziu, Jacob va afla că fiul ei, ţigănuşulSarelo, era fiul lui Jakob Obertin, deci cei doi, Jacob şiSarelo, sunt fraţi vitregi.

Furtuna ca metaforă a răului care se abate peste oa-meni înseamnă şi ravagiile pe care le aduce istoria.După 1944 (anumite evenimente se petrec în 1945 sauîn 1951), ruşii au invadat satul și încep deportările. Ţi-ganii sunt deportaţi în Transnistria, iar germanii în Sibe-ria, la muncă forţată. În vagonul care îi transportă peşvabi, cineva a întrebat ce este Siberia şi unde se aflăea. Răspunsul este crud: Siberia este la capătul lumii.Dacă o să rezistăm până acolo. Şi, dacă reuşim, o săne dorim să nu fi rezistat. Dar romanul nu ne mai spunecare a fost viaţa şvabilor deportaţi în Siberia.

Situaţia din satul bănăţean se află sub teroarea „fur-tunii”, care după război ia chipul denunţurilor. În ziarulde limbă germană, din fiecare pagină şi din fiecare rândse înţelege că „o nouă furtună” se abătea asupra oa-menilor. Cea mai gravă era deportarea şi mulţi se te-meau de eventuale denunţuri: Erau vremurile de aur aledenunţătorilor, spune Jacob, apoi adaugă: Denunţătoruldenunţa pentru că era denunţător.

După cele patru sau cinci romane, Cătălin DorianFlorescu pare a fi atins maturitatea artistică. Ştie să aca-pareze sensibilitatea cititorului modern urmărind câtevadestine individuale, dar şi destinul unei colectivităţiumane, şvabii dintr-un sat românesc din Banatul de al-tădată. Le urmăreşte soarta începând cu anul 1926,când Jakob îşi face apariţia în sat pentru a se căsătoricu Americanca, până prin 1945 şi apoi 1951, cam pânăcând noua putere din România îi deportează pe „nemţii”din satele româneşti în Siberia. Uneori, naratorul co-boară în timp, evocând întâmplări de prin 1769 sau1791, întâmplări pline de cruzime, prin care trec cei careau avut curajul să se aventureze în estul Europei, înBanat, unde au primit pământuri şi au întemeiat sate.Dar cel mai mult îl sensibilizează pe cititor întâmplărileprin care se maturizează Jacob (cu „c”), fiul lui Jakob(cu „k”).

Relaţia dintre tată şi fiu accentuează caracterul dra-matic, tragic adesea, al romanului. Copilul Jacob, căruiatatăl îi reproşează de multe ori că miroase urât, ca naş-terea lui (se născuse pe o grămadă de gunoi), nu amoştenit robusteţea fizică a tatălui. Ca atare, nu pare afi bun de muncă în gospodărie. Fiul creşte şi sufleteştese simte atras mai mult de bunicul Niclaus sau de ţi-ganca Ramina, căreia îi ducea, săptămânal, conformînţelegerii, câte o găină şi alte produse. Dat la şcoală laTimişoara, cunoaşte o tandreţe sentimentală pentru ofiică de sârboaică. În sfârşit, ajunge flăcău, dar tocmaiatunci, la câţiva ani după război, ruşii hotărâseră depor-

tarea nemţilor din satele bănăţene, şvabii fiind socotiţiduşmanii poporului, admiratorii lui Hitler etc. Cine putease ascundea şi scăpa. Aşa face şi Jacob, care, la în-demnul tatălui, se ascunde în cimitir, în cavoul unei fa-milii. Suportă frigul, dar crede că a scăpat. Până cândaude glasuri de soldaţi ruşi. Când oamenii s-au apro-piat, aude glasul tatălui: Ieşi, băiete. S-a terminat. Ar fitrebuit să fie momentul salvator. Dar tatăl a venit pentrua-i ajuta pe ruşi să-i deporteze băiatul. Jacob înţelegecă tatăl a preferat să-l salveze pe ţigănuşul Sarelo: Îmipare rău, băiete, spune tatăl. Au crezut că tu eşti Sareloşi au vrut să mi-l ia. Nici preotul n-a putut să-i convingă.La tine pot să renunţ, dar la el nu. Fără să se împotri-vească, Jacob îşi acceptă soarta. Trenul deportaţilorface mai multe opriri. Spaţiul şi timpul se şterg din con-ştiinţa tânărului Jacob. După mai multe zile de mers cutrenul, are impresia că România se măreşte la nesfârşitpentru a nu se ajunge în Siberia, pentru a-i proteja pedeportaţi. Apoi Jacob ia hotărârea să evadeze îm-preună cu alt tânăr, Petru.

Destinul acestui Petru este şi tragic, dar şi încărcatde o ironie amară. El nici nu ştia că este neamţ, nu ştianimic despre Germania, nu ştia ce înseamnă a fi depor-tat. Tatăl său era neamţ şi se însurase cu o româncă.Apoi tatăl moare, iar mama îşi păstrează numele ger-man. Acest Petru nu putea înţelege că numai numelelui este de vină. El va muri imediat după evadare. Paginiîncărcate de dramatism descriu încercările prin caretrece Jacob după evadare şi cum se orientează într-uncâmp înzăpezit şi parcă fără sfârşit. Este salvat de preo-tul Pamfilie care-l pune să muncească la muntele deoase. Îl cuprinde uneori un dor arzător de satul natal,de Dealul Ţiganilor, de glasul lui Hitler pe care-l auzeadin difuzoarele din copaci şi care împreună cu sunetulclopotului formau fundalul sonor al copilăriei lui. În fine,înţelege că muntele de oase se afla la numai optzeci dekilometri de satul natal. Mistuit de dor, ajunge până laurmă în Triebwetter, unde viaţa se schimbase foartemult. În casele arătoase ale şvabilor stăteau oameniinevoiaşi, iar şvabii, cei ce scăpaseră de deportare, semutaseră în locuinţele foştilor servitori. În casa lui pă-rintească domnea ţiganul Sarelo cu soţia lui, iar părinţiilui Jacob trăiau în locuinţele servitorilor. Jacob îşi gă-seşte tatăl total schimbat: în locul bărbatului puternic şiaprig de odinioară, vede acum un om împuţinat la trup,îmbătrânit, şi mai ales cu o mult mai caldă înţelegerepentru copilul întors „din Siberia”. Jacob nu spune nimicdespre evadare şi încearcă să-i convingă pe săteni căs-a întors din Siberia, dar nu ştie nimic despre soartacelorlalţi deportaţi din sat. Viaţa curge firesc, băiatulmunceşte alături de tată la colectiv. Simte că tatăl îi ad-miră munca, simte deci o schimbare totală în atitudineatatălui. La un moment dat, şvabilor din sat li se iveşteşansa de a pleca în Europa cu toată agoniseala lor. Sta-tul român pune la dispoziţie trei trenuri pentru cei carevor să plece. În loc să ne deporteze ruşii sau româniicine ştie unde, a spus cineva, să ne deportăm noi sin-guri înapoi în Lorena. Se întocmesc liste, Jacob se în-scrie şi el, deşi tatăl lui nu este de acord, acestahotărându-se chiar să treacă la comunişti. Când totuleste pregătit şi trenurile aşteaptă îmbarcarea, locote-nentul de securitate strigă lista. Jacob află că numelei-a fost şters de pe listă în ultima clipă la intervenţia ta-tălui. Şi apoi, spune locotenentul, nu sunt clare condiţiileîntoarcerii lui din Uniunea Sovietică. În secundele ur-

lector


mătoare, băiatul îi dă tatălui o lecţie cu parul, pentru că,din nou, soarta lui cunoaște, din vina tatălui, o întorsă-tură stranie.

Nu după mult timp, comportamentul tatălui vacunoaște o altă ipostază, să zicem „mai umană”. Lacasa lor se prezintă acelaşi locotenent de securitatecare le citeşte ordinul ca toţi care pun în primejdie sigu-ranţa ţării şi sunt duşmani ai poporului să fie deportaţi,printre ei figurând şi tânărul Jacob Obertin. Tatăl areacum o intervenţie care-l salvează şi în ochii fiului, şi înochii cititorului. Se adresează locotenentului, spu-nându-i că şi el se numeşte Jakob, dar cu „k”, că şi eleste duşman al poporului, duşman mai mare decât fiul.Tovarășe locotenent, și pe mine mă cheamă Jakob, darcu k. Aș vrea să merg împreună cu fiul meu. Singur, numai am ce căuta aici. Mă mir că nu sunt eu pe listă, suntun dușman al poporului, mai mare decât fiul meu. Aflăcă şi el fusese pe listă, dar numele lui a fost tăiat de pri-mar în ultima clipă. Cel care era hotărât să devină co-munist insistă, se roagă de locotenent să-l pună pe listă.Vrea să fie împreună cu fiul său, căci singur nu mai areniciun rost în sat (soţia îi murise într-un accident lamoară). În el s-a născut un alt Jakob. Prima dată l-a sal-vat pe ţigănuşul Sarelo şi l-a dat pe Jacob pe mâna ru-şilor să-l ducă în Siberia. Acum, preferă deportarea debună voie pentru a fi cu celălalt fiu, cu Jacob. Poateacum înțelegem cu adevărat titlul romanului. Cuvintelelui adresate locotenentului de securitate sunt

emoționante și relevă transformarea celui care s-a ho-tărât să iubească, deși titlul romanului se referă la Jacob(cu c), nu la Jakob (cu k). Ofițerul de securitate,conștiincios, cercetează lista cu numele celor sortiți de-portării și dă explicația necesară: Un Jakob cu k a fosttăiat de primar în ultimul minut. Jakob, adică tatăl, îl im-ploră pe locotenent, apucându-l de mână: Vă rog, dom-nule locotenent. Puteți să-l puneți înapoi pe listă. Putețisă spuneți că n-ați fost sigur despre cine e vorba și căi-ați luat pe amândoi, ca să nu faceți o greșeală.

Câteva cuvinte despre locotenentul de securitate.Deşi este un instrument, execută ordinele primite „desus”, are uneori şansa de a dovedi că are suflet. Printreoamenii care se pregăteau pentru deportare şi careaveau în căruţe destule din gospodăria lor, la urcareaîn tren apare şi un bărbat zdrenţăros într-o căruţă stri-cată. Locotenentul are puterea să ia o hotărâre pesteordinul maiorului: îl trimite pe sărman acasă, strigându-icurajos maiorului, superiorul său: Dacă și ăsta estedușman al poporului, eu îmi mănânc cascheta. Laaceste cuvinte naratorul-personaj adaugă: Se vedea căîși savura puterea.

Romanul lui Cătălin Dorian Florescu este captivant,scene de cruzime intersectându-se cu momente defrumusețe sufletească, pentru ca, în ansamblul său, săsugereze rezistența omului atunci când asupra lui seabate, ca o furtună devastatoare, fatalitatea istoriei.

STAN V. CRISTEA:„EMINESCU ŞI TELEORMANUL”

Prin ultimele cărţi publicate, Stan V. Cristea arată untalent puternic şi o perseverenţă exemplară în a scor-moni prin arhive pentru a aduce la lumină informaţii re-feritoare fie la destinul unor scriitori, fie la anumiteaspecte de istorie literară, rămase neclarificate. Unadintre recentele sale apariţii editoriale este Eminescuşi Teleormanul (Craiova, Ed. Aius PrintEd, 2014), carteajunsă la a treia ediţie, revăzută şi mult adăugită. Esteuimitor cât volum informaţional oferă autorul în compa-raţie cu ediţia a doua a aceleiaşi cărţi. Nu numai canti-tatea de informaţii este impresionantă, ci şi diversitateaunghiurilor din care este cercetată relaţia dintre spirituleminescian şi o zonă geografică mai puţin pregnantă,am zice, la nivelul culturii naţionale.

Cartea începe cu întrebarea De ce Eminescu şi Te-leormanul?, care este şi titlul unui aşa-zis cuvânt lămu-ritor. Stan V. Cristea este conştient că această alăturarea numelui celui mai mare poet român născut în nordulMoldovei cu numele unui judeţ din sudul ţării „poate săşocheze”. Dar imediat ne linişteşte, afirmând că aceastăalăturare nu este întâmplătoare şi că legăturile pe careautorul „Luceafărului” le-a avut cu judeţul Teleorman aufost mult mai ample decât se poate bănui. „Prin lucrareade faţă, se confesează Stan V. Cristea, năzuim să ară-tăm ce înseamnă astăzi contribuţia Teleormanului laconstituirea patrimoniului Eminescu”. Dovezile suntpuse cu abilitate în evidenţă, inclusiv în ceea ce priveşte

prezenţa Teleormanului în opera poetică a lui Eminescu(în „Scrisoarea III”, cu răvaşul tânărului domn, trimis„dragei sale, de la Argeş mai departe”, sau în „Doina”,cu versurile „De la Turnu ‘n Dorohoi / Curg duşmanii înpuhoi / Şi s’aşează pe la noi.”), în culegerile de folclor(cu micul text „Epşoara”, transcris din ziarul turnean „To-roipanul”), dar mai ales în opera publicistică.

Ca şi în alte cărţi ale sale, Stan V. Cristea îşi înso-ţeşte argumentarea cu un foarte bogat aparat de notece se întind pe vreo două sute de pagini, încât, de-ar filuate separat, ar forma o carte de sine stătătoare.Uneori însă, cercetătorul nu găseşte informaţii directereferitoare la anumite situaţii sau momente din destinulpoetului naţional. Pentru ca firul narativ al argumentăriisă aibă în continuare claritate, Stan V. Cristea recurgela supoziţii, la ficţiune, propunând variante de existenţăale realului. Nu înseamnă că acest lucru adaugă o di-mensiune negativă demersului său. Dimpotrivă, ficţiu-nea sporeşte frumuseţea curgerii narative aargumentării. Pentru salvarea, în lipsa informaţiilor, aautenticităţii vieţii, istoricul literar foloseşte verbe lamodul prezumtiv sau adverbe ale probabilităţii, încâtim aginea momentului respectiv din viaţa lui Eminescucapătă aura frumuseţii. Prezentând trecerea adolescen-tului Eminescu prin Turnu Măgurele cu o trupă teatrală,Stan V. Cristea adaugă: „Nu ne îndoim că Eminescu vafi băut o cafea la cafeneaua România, care avea şi o

lector


grădină de vară, sau la cafeneaua Zissu. Cum, neputem întreba, continuă autorul, chiar dacă ştim că peatunci Eminescu nu avea obiceiul să bea, dacă va fi in-trat în berăria lui Raymond Dolesal, care avea o fabricăde bere pe strada Portului. Poate că l-a vizitat totuşi peRaymond Dolesal la berăria sa, unde vor fi stat devorbă, acesta, cum putem presupune, fusese cel careadusese trupa lui Iorgu Caragiale în oraşul de la Du-năre, ca «impresar» al ei.” Mai târziu, pe lângă informa-ţia sigură că la Berlin Eminescu s-a reîntâlnit cu AnghelDemetriescu, originar din Alexandria şi bursier al Facul-tăţii de Litere, găsim, prin intermediul adverbului„poate”, presupunerea că poetul a întâlnit un alt tânăroriginar din Teleorman: „Şi tot la Berlin, poate, Emi-nescu s-a cunoscut cu Ştefan Predescu, student la Fa-cultatea de Medicină, care era originar din Blejeşti.”Alteori, un verb „autoritar” ca „trebuie” întăreşte tocmaiideea de probabilitate. Originar din Teleorman, GrigoreG. Păucescu, care a fost mult timp prezent în destinullui Eminescu, avea musafiri importanţi la saloanele şi larecepţiile din casa lui. Stan V. Cristea precizează, înlipsa unor informaţii sigure, că, printre musafirii invitaţi,„trebuie” să fi fost şi mulţi dintre teleormănenii de vazădin Bucureşti. „Înclinăm să credem, continuă autorul, căîn casa lui Păucescu, cel puţin în anii 1877-1884, alăturide generalul George I. Manu, veneau şi alte figuri poli-tice, cu legături în Teleorman, precum Aristide Pascal,George D. Vernescu şi Leonida Paciurea”. Aceştia eraujurişti şi politicieni de vază şi aveau moşii în judeţul Te-leorman, unul la Zimnicea, altul la Brânceni şi Smâr-dioasa, iar altul la Uda-Paciurea şi Belitori.

Multe zeci de pagini ale cărţii urmăresc relaţiile omu-lui Eminescu, fie adolescentul, fie gazetarul de mai târ-ziu, cu meleagurile teleormănene. Un capitol seintitulează Trecerile lui Eminescu prin Teleorman. Primatrecere a avut loc prin anul 1867 împreună cu trupa luiIorgu Caragiale, în care era sufleur şi actor. StanV. Cristea recunoaşte că se bazează pe consideraţiileunora dintre biografii poetului, primul ca importanţă fiinddivinul critic G. Călinescu. Reţinem în legătură cuaceastă primă trecere a lui Eminescu prin Teleorman,ceea ce a scris mai târziu teleormăneanul Dimitrie Te-leor. Este reproducerea unui dialog cu un fost actor, Gă-vănescu, care îşi amintea că adolescentul Eminescuera hamal în portul Giurgiu şi Iorgu Caragiale l-a angajatsufleur. Afirmaţia fostului actor despre fostul sufleurEminescu trebuie reţinută: „Era băiat foarte deşteptEminescu, poate mai deştept decât trebuia”. A doua tre-cere a poetului prin Teleorman a avut loc în 1868, cândîmpreună cu Mihail Pascaly a trecut prin Turnu Măgu-rele, când a şi făcut prima lui călătorie pe Dunăre.

Referitor la relaţiile lui Eminescu cu „teleormănenii”,fie cei din Bucureşti, fie cei din provincie, fiecare dintreaceştia beneficiază de un epitet caracterizator din par-tea autorului. Astfel, „blândul” Grigore G. Păucescu, pri-mul teleormănean care a ştiut să-l aprecieze pe marelepoet şi gazetar Eminescu, era deja în conducerea zia-rului „Timpul” şi în casa lui au avut loc uneori întrunirilejunimiştilor, aşa cum notează Maiorescu în jurnalul său.„Bravul” general George I. Manu a fost militar de carierăşi om politic conservator, a avut proprietăţi în Teleorman(la Scrioaştea, Papa şi Măldăieni), a avut o carieră mi-litară şi politică, a fost şi ministru de Război şi a avut ocontribuţie remarcabilă la Războiul de Independenţă.Pe Anghel Demetriescu, numit mai târziu de D.A. Stur-

dza „aristocraticul profesor”, Eminescu l-a cunoscut întimpul studiilor berlineze. În afară de „anecdoticul” func-ţionar şi gazetar Dimitrie Teleor, originar din Atârnaţi, nereţine atenţia medicul militar şi profesor universitar Za-haria Petrescu, originar din Alexandria, unul dintre ceidoi doctori care în 1889 au examinat starea sănătăţii luiEminescu, celălalt fiind Alexandru Şuţu.

Două capitole foarte bogate în conţinut sunt Teleor-mănenii în publicistica lui Eminescu şi Teleormanul înpublicistica lui Eminescu. Primul începe cu ideea căEminescu, în calitate de gazetar, menţionează câtevavechi şi nobile familii, precum familia Bălăcenilor, a Be-rindeilor şi cea a Grădiştenilor, pe care le consideră„drept româneşti”. Numele teleormănenilor la care sereferă gazetarul de la „Timpul” se bucură de faimă. Iatăcâteva exemple: Radu Grămăticul (despre care StanV. Cristea ne spusese multe lucruri în volumul „Fotogra-fii la periscop”), apoi cunoscutul Alexandru Depără-ţeanu, juristul, gazetarul şi omul politic GrigoreG. Păucescu, generalul George I. Manu, fruntaş con-servator, poetul Cezar Bolliac, care şi-a petrecut câţivaani ai copilăriei la Talpa-Ogrăzile, excelentul profesorAnghel Demetriescu, Dimitrie Petrescu, roşiorean deorigine, ajuns profesor de matematică şi astronomie laFacultatea de Ştiinţe a Universităţii din Bucureşti, IonBălăceanu, ministru plenipotenţiar al României la Viena,a cărui familie îşi avea obârşia la Balaci, VasileBoe rescu, jurist, profesor universitar, diplomat şi om po-litic. Despre prezenţa acestuia în publicistica luiEmi nescu, Stan V. Cristea ne reţine atenţia pe aproapetreizeci de pagini.

Referindu-se la zona Teleormanului, Eminescu nuputea ocoli abuzurile şi nedreptăţile din acest judeţ, ne-dreptăţi de care, ca gazetar intransigent, avea cunoş-tinţă. Pe senatorul-arendaş Dimitrie Pişca Eminescu îlnumeşte „hoţul cunoscut de păduri din Teleorman” şimenţionează că „de zece ani (…) tunde fără foarfecă şirade fără brici” pădurea, iar şi locuitorii satului Neaga„se plâng, inclusiv la Rege, că sunt jefuiţi în mod ne-omenos de către arendaşul-senator al nostru DimitriePişca”. Ironia poetului este clară când spune „arenda-şul-senator al nostru”. Despre prefectul George Chiri-ţescu, gazetarul Eminescu notează că era dintre acei„prefecţi de transbalcanică memorie”, că era „prefectulfără scrupule şi fără ruşine al judeţului Teleorman”. Din-colo de abuzurile şi nedreptăţile semnalate, reţinem căîn scrierile lui Eminescu se găsesc referiri şi la diferitelocalităţi teleormănene, precum oraşele Turnu Măgu-rele, Alexandria, Zimnicea, Roşiorii de Vede şi sateleBogdana, Islaz, Neaga, Odobeasca, Orbeasca, Socetuşi alte câteva.

Cu capitolul Eminescu şi preţuitorii şi exegeţii săi dinTeleorman începe partea cea mai importantă a cărţii luiStan V. Cristea. Procedând metodic, istoricul literar nu-iscapă nimic esenţial din strădaniile teleormănenilor dea contribui la cunoaşterea spiritului eminescian. Iată ti-tlurile subcapitolelor fascinante la lectură: Biografii dinTeleorman ai lui Eminescu; Eminescu, personaj al unorpiese de teatru; Traducătorii lui Eminescu din Teleor-man; Editorii din Teleorman ai operei lui Eminescu şi,în mod sigur cel mai interesant, Exegeţi din Teleormanai operei lui Eminescu.

Cel dintâi care oferă date despre omul Eminescu şicare, fără a fi un biograf în sensul adevărat al cuvântu-lui, scoate cu timpul o cărticică intitulată Eminescu intim

lector


(1909) a fost Dimitrie Teleor. Un alt important scriitor te-leormănean interesat de viaţa poetului a fost Gala Ga-laction, care, pe lângă câteva conferinţe şi articole,publică o carte biografică intitulată simplu M. Eminescu(1914). Dintre traducătorii operei lui Eminescu nu putemocoli câteva nume cunoscute: compozitorul şi profeso-rul Dimitrie Cuclin, care a respirat în adolescenţă aeruloraşului Turnu Măgurele, a tradus în limba engleză maimulte capodopere eminesciene, apoi, în timpul şederiicu soţia în America, a contribuit la răspândirea numeluipoetului pe continentul american. Alt intelectual plecatdin Turnu Măgurele a fost Traian Lăzărescu, cel care atranspus în limba latină destule poezii ale lui Eminescu.Sunt amintite şi eforturile lingvistului Constantin Do-minte, care a făcut clasele primare şi gimnaziale la Ale-xandria, de a-l traduce pe marele nostru poet în limbaesperanto.

În privinţa editorilor operei lui Eminescu, StanV. Cristea ne atrage atenţia că, dacă Maiorescu a rea-lizat prima ediţie a poeziilor lui Eminescu, unui teleor-mănean îi datorăm prima ediţie din gazetăria mareluinostru poet – Grigore G. Păucescu, cu care Eminescua fost câţiva ani coleg în redacţia ziarului „Timpul”. Nu-l putem neglija nici pe George Gană, originar din Măl-dăeni şi profesor la Universitatea din Bucureşti, care,pe lângă strădania de editor, a publicat Melancolia luiEminescu (2002), o carte de exegeză impresionantă.

Numărul exegeţilor lui Eminescu este foarte mare.Nu este critic cât de cât prezent în viaţa literară care sănu fi fost tentat să comenteze creaţia eminesciană. Şila nivelul judeţului Teleorman, exegeţii sunt foarte nu-meroşi, unii se află printre cei mai importanţi eminesco-logi din cultura naţională. Primul exeget teleormăneanal lui Eminescu este Anghel Demetriescu, multe deceniiuitat, dar care, aşa cum afirmă un critic literar maiaproape de zilele noastre, are meritul de a fi „un inter-pret strălucit pentru acea epocă a poeziei lui Eminescu”.

Fără a intra în detalii, amintim în continuare pe cei care,născuţi pe meleaguri teleormănene, au fost interpreţiiunor aspecte ale operei lui Eminescu: N.I. Apostolescu,Cezar Papacostea, Constantin Noica, Paula Diaco-nescu, Stelian Vasilescu, Iordan Datcu, George Bălan,Mircea Scarlat, George Gană, şi, nu în ultimul rând,Stan V. Cristea, Ştefan Vida Marinescu, Iulian Bitoleanusau Ana Dobre. Lui Constantin Noica îi datorăm celebrasintagmă „omul deplin al culturii româneşti”, formulăasemănătoare cu cea lansată de Nicolae Iorga (Emi-nescu – „expresia integrală a sufletului românesc”). Deasemenea, nu poate fi uitat efortul noicasian de a fi fac-similate caietele (manuscrisele) poetului şi nici interven-ţiile pe lângă alţi doi mari teleormăneni, Zaharia Stancu,aflat în fruntea Uniunii Scriitorilor, şi Marin Preda, direc-tor al Editurii „Cartea Românească”. Printre cărţile fun-damentale ale exegezei eminesciene se află şi cartealui Noica Introducere în miracolul eminescian (1992).

Capitolul Alte gesturi de preţuire a lui Eminescuaduce în discuţie un alt număr impresionant de intelec-tuali care, fără a fi socotiţi adevăraţi exegeţi ai operei luiEminescu, au fost în stare de gesturi culturale prin careopera marelui poet a fost apreciată şi mai ales prezen-tată unui public larg. Remarcăm că pe lângă elegantulcuvânt „exegeţi”, Stan V. Cristea găseşte şi alţi termenipentru a defini contribuţiile în aprecierea operei lui Emi-nescu: „preţuitori şi cinstitori”.

În finalul cărţii, ca un rezumat al aventurii de câtevasute de pagini, sub titlul Ce înscrie Teleormanul în pa-trimoniul Eminescu?, Stan V. Cristea oferă câteva con-cluzii. În primul rând, destinul lui Eminescu a făcut cajudeţul Teleorman, prin mai mulţi oameni de cultură, şinu în ultimul rând prin filosoful Constantin Noica, să aibăprivilegiul de a-l însoţi în eternitatea spiritului său, cuadoraţie, cu smerenie şi cu o imensă recunoştinţă. Iarlucrarea teleormăneanului Stan V. Cristea este încă unsolid argument în acest sens!

Ion Cristofor

UN POET AL NORDULUI

Născut la Tăuţii de Sus, în mitologica ţară a Mara-mureşului, Dumitru Fînăţeanu a fost corist şi solist vocalîn diferite formaţii artistice şi, mai târziu, director alCasei de Cultură din Baia Sprie. La vârsta deplinei ma-turităţi, poetul intră în literatură cu trei volume de poezie,apărute simultan, unul din acestea câştigând marelepremiu la Festivalul „Armonii de primăvară” de la Vişeulde Sus, oferit de prestigioasa editură clujeană Grinta,pentru volumul de poezie în manuscris – „Timpul dinnoi”. Obsedat de scurgerea inexorabilă a timpului, poe-tul încearcă să ardă etapele, cu o tinerească, nestăvilităenergie. De altfel, criticul Săluc Horvath caracterizapoezia lui Dumitru Fânăţeanu ca fiind „lirica unui ado-lescent mereu îndrăgostit, care regretă că momentelefrumoase au trecut în uitare”. „Timpul din noi”, „Arhitec-tura de ploi”, „Arhimede şi punctul secundei”, cele treivolume apărute la Editura Grinta, sunt o mărturie a unei

energii lirice ce sfidează cu bărbăţie trecerea timpului.Desigur, nu vom analiza posibilele cauze ce l-auîmpiedicat pe prolificul poet să debuteze mai devreme.De vină e, poate, cenzura, poate climatul dogmatic alepocii. Cert este că poetul a scris, se pare, mai multpentru sertar, publicând sporadic în diverse reviste, fărăsă fi reuşit să treacă pragul vreunei edituri în perioadadictaturii comuniste. Oricum, poetul se dovedeşte prinpreocupările sale un iubitor al armoniei, fructificându-şipasiunea pentru muzică şi dedicându-se lumii cărţilor şiculturii în calitatea sa de director al unei prestigioasecase de cultură de la Baia Sprie.

Titlul recentului volum de faţă, „Iluminările înaltului”(Editura Grinta, Cluj-Napoca, 2014), el însuşi rimbal-dian, are în sine ceva purificator, cu nenumărate poemece par a izvorî din lumina Bibliei şi a cărţilor sfinte, olumină filtrată prin vitraliile colorate ale unei biserici go-

lector


tice. Cele mai multe dintre poemele volumului de faţăau un ton confesiv, mărturisind o smerenie şi o simpli-tate ce apropie poemele sale de lumea rugăciunii şi acăutării sacrului, ce pare să se întrezărească în celemai umile lucruri şi fenomene ce apar sub privirea poe-tului din Nord. E neîndoielnic că poetul mai crede înmiracole, că Dumitru Fînăţeanu mai speră, pe urmelelui Dostoievski, că frumuseţea şi armonia poeziei maipot salva lumea, o lume tot mai plină de nelinişti şi depoluare mentală. După cum remarca Ion Mureşan un-deva, Dumitru Fînăţeanu mizează „pe un filon blagian,aducând prospeţime” în poezia sa lipsită de complexeşi de angoase existenţiale.

Gravă, confesivă, nostalgică, înclinată spre reflecţie,poezia lui Dumitru Fînăţeanu e invadată de lumină şi depuritate, poetul evitând contorsiunile retorice, în favoa-rea unei rostiri ce năzuieşte la simplitatea rugăciunii, caîn poemul intitulat „…Doamne, Lasă-mă-n Lumina Cu-vântului Tău”, ce poartă un motto edificator („Dumnezeueste lumină, şi în El nu este deloc întuneric. 1 Ioan 1- 5”):„Doamne, ce sunt eu, Omul / dacă nu, un biet muritorîn care zădărniciile / s-au cuibărit, mistuindu-mă. / Lu-mina din Cerul Tău Sfânt / o răsfrângi pe pământ / bi-ruind viclenia păcatului. / Se clatină lumea-ndeşertăciune, / neputinţa-i sfidătoare / şi înverşunată larău. / Mă istoveşte minciuna / şi ura din oameni, / darCredinţa mi-e toată, în Tine. / Doamne, Lasă-mă-n Lu-mina Cuvântului Tău / piatra unghiului să o preamăresc/ şi tânguirea veacurilor / să intre-n repaos. / Drumeţuluisă-i dai putinţa / celui neînvins de-a străbate / seninulşterge făţărnicia din suflet, / adună-ţi în fire, mireasmade muguri / să poţi limpezi clepsidra cu taine / aşezatăîn veghea inimii”.

Postura plină de smerenie şi de simplitate a poetuluipoate fi regăsită şi în alte zone ale acestui univers liricce se construieşte cu fervoarea căutării sacrului, a sâm-burelui de divinitate pe care poetul îl observă, cu o aple-care de veritabil franciscan, în cele mai umile elementeale universului ce-l înconjoară. Spre deosebire de poeţiicotidianului invadat de scorii, Dumitru Fînăţeanu op-tează pentru o viziune purificată a realului. El privile-giază un imaginar în care domină luminozitatea,materiile ce sugerează puritatea: cerul e mereu înstelat,râurile curg argintii, pădurile strălucesc, în oglinzile derouă timpul alunecă spre zori, ploile de vară îşi desfă-şoară mătăsurile peste coline, vântul se îngână cu lunace îşi răsfaţă chipul în strălucirea unor adieri de vremitrecute, din care pâlpâie plenitudinea iubirilor de altă-dată, ce revin învăluitoare. Am rezumat aici universulunei poezii intitulate „Sub templul privirii”. Deşi e, de obi-cei, nostalgic, poetul e o sensibilitate ce ne aminteştemai degrabă pe veselul şi luminosul autor al Pastelurilordecât sensibilitatea contorsionată de îndoieli a lui TudorArghezi, în ciuda accentelor psalmice ale multora dintrepoeziile acestui volum.

De altfel, poetul din Nord caligrafiază, cu o peniţăfină, secvenţe dintr-o natură edenică, cea a spaţiuluinatal, văzută prin filtrele amintirii. În buna tradiţie a firilorromantice şi sentimentale poetul îşi caută beatitudineaîntr-un paseism ce revine sub diverse ipostaze. Şi nu enimic întâmplător în această atitudine, căci „comorile iu-birii-s în amintiri”, după cum proclamă poetul în poezia

„Doar o întrebare”. Poetul evocă nostalgic vremea încare „Sunt toate la-ndemâna tinereţii / Şi Cerul cu gră-dinile de vis /Amiaza cu luminile vieţii / Zenitul ce-i pier-dut în necuprins”, în versuri ce circumscriu un anotimpal plenitudinii existenţiale. Tot în această notă nostalgicăe cuprinsă şi evocarea codrului din satul natal, o emi-nesciană „lume de basm în orele sfinte”. Poetul are in-discutabil o sensibilitate de ecologist, ce-şi salvează înalveola cuvintelor o lume a purităţii adolescentine. Pen-tru Dumitru Fînăţeanu poezia e o încercare de evadaredin „dezordinea lumii” cotidiene, cum mărturiseşte într-overitabilă profesiune de credinţă intitulată „În cotidian”,cotidian pe care-l refuză în forma sa brută, căutând sădescifreze „misterele subtilizate în cotidian”, dintr-un re-flex blagian al căutării misterului, a tainelor ultime, ca ti-pare degradate ale „Cerului îndepărtat”, ale unei„eternităţi necunoscute”.

Poetul e o sensibilitate ultragiată de trecerea timpu-lui devorator, al cotidianului sufocat de banalitate, deapariţiile spectrale ivite într-o „lume sticloasă şi rece”(„Pădurea din satul natal”), un univers degradat pe careîncearcă să-l corecteze prin recursul la o recuzită des-prinsă din estetica barocului, cu o abundenţă de materiipreţioase şi strălucitoare. Când renunţă la recuzitaaceasta, metaforică şi nostalgică, poetul e capabil săscrie emoţionante poeme de evocare a unei vârste pier-dute, într-o lirică a simplităţii ce evocă trecerea timpului,singurătatea, confruntarea dureroasă cu adevărurile şiiluziile vieţii. Iată, de pildă, o „Scrisoare către un prietende departe”, o confesiune ce lasă deoparte artificiile re-torice: „Te năpădesc amintirile, / prietene bun / ca unizvor al cărui şipot se frânge / în ecou pătimaş pe ţărmul/ de viaţă străbun. / Ţi-a rămas tinereţea aici / pe acestemeleaguri de rouă / unde ai trăit cândva, demult / la braţcu iubita. / Dar anii s-au dus tot mai departe / cum noriicând plouă... / Nu cu aceeaşi fluturare de aripi / Azi, teia în zbor fantezia. / Unde sunt acei ani plini de trăiri /când urcai voiniceşte / pe Golgota vieţii-nspre mâine.../ În suflet s-a stins frenezia, / ca o partitură fastuoasă anaturii / cu amintiri nelumite, / legănată de vise, adusede vânt / când pe coapsele zilei se aşternuse umbra /şi pe ierburi, taine nuntite / de colburi străvezii luminatede zori. / Acuma, un gând e mai mare ca toate / în des-tinul ce poartă un nume, / trecut prin multe vâltori fărămilă / cum rugina-i întinsă pe coapsele lumii / sub ză-branicul eternului timp. / Ai casă şi masă, soţie şi copiifrumoşi / viaţa se-mplineşte prin ei, / în harul bucurieifără istov... / luminând nesfârşirea vieţii”.

Prin asemenea poeme, marcate de sentimentul tre-cerii, în care poetul evită convenţionalul, în profitul uneiexprimări directe, Dumitru Fînăţeanu se afirmă ca osensibilitate autentică, ce are toate şansele să scapede nemilosul „timp al uitării”, invocat în poezia intitulată„În cotidian”. Pentru acest poet din Nord, poezia e unrefugiu din faţa timpului, dar şi un ceremonial de căutarea Divinităţii, în poeme ce se învecinează, prin mesajullor, cu spiritul Scripturilor. Invocarea spaţiului natal şifrecventarea unor teme grave, precum Divinitatea, pa-tria şi martirii ei, fac parte din strategia sa de construcţiea unui protector spaţiu imaginar, a unui univers liricmenit să-l îndepărteze de fragila, dureroasa fragilitateexistenţială, de brutalitatea cotidianului.

Vrancea literară


Paul Spirescu

aPOI VOR VENI NINSORIlE

Îţi spun sincer că în curând vor veni ploile toamnei, obositoare, aiuritoare,ca un cântec monoton, cântat de un ţigan la vioara luiîn paragină,pentru doi – trei lei aruncaţi în scârbă de vreun binevoitor,apoi vor veni ninsorile, vai ninsorilecare ne vor acoperi pământul şi lentilele ochelariloraburite deja de frigul nostruinterior,

îţi spun sincer că iarna aceea ne va acoperi memoria,liniştea unui fragil început de lumeşi căutările noastre febrile şi frământările şi dragosteaşi istoria

îţi spun sincer că nu vom mai avea nici merinde, nici haine, nici încălţări pe măsură,nici visuri, nici aburul amăgitor al despărţirii sinelui desine,nici cuvinte potrivitepentru prădalnica gură

nu vom mai avea nici pământ şi nici apănici căldură nici gernici aerul destinat respirării de sineşi nici sunetele angelice ale ridicării la Cer,

îţi spun sincer că apoi va veni şi primăvara, triumfă-toare,blândă, caldă şi albastră,care pe noi amândoi ne va găsi aruncaţi deja la zenitîmbrăţişaţi şi îngropaţi în zăpada tămăduitoarea acestui început de sfârşit!

lECţIa DE ECONOmIEPoetului şi fratelui Ioan Viştea

Îmi tot număr clipele, zilele, săptămânile, lunileca un avar care vrea să-şi ţină averea la adăpost:una alba, una neagrăuna caldă, alta recedumnezeii mamii lor de parşiveşi zăpezile memoriei s-au topit deja de mai bine de-unmileniuşi sirena salvării tot ţipă, tot ţipăprin oraşul acesta părăsit de norocşi de moarteşi o linişte de sfârşit de lume se lăţeşte pe asfaltulumed şi receîmi tot număr anii şi deceniile şi secoleleca un prost care nu mai ştie ce să facă cu eledumnezeii mamii lor de curve bătrâne!

SUPREMA RUGĂCIUNE

Vino acasă, doamna mea, întoarce-te odată acasă,e de ajuns cât ai hoinărit prin spitale,printre halatele albe şi indiferente ale vânzătorilor desperanţe, ştii doar şi tucă te-aşteaptă patul tău, patul nostru, care e deja pecale să te uite,perna ta proaspăt înfăşurată în flori albastre demunteşifonierul tău, cu hainele tale pictate chiar de bătrânulVan Gogh,ştii doar şi tu că te-aşteaptă ţânţarii nemernici care teiubeau numai pe tineşi pe care numai tu îi vânai cu înverşunare în fiecarenoapte,ca o nerecunoscătoare, ştii doar şi tucă te aştept şi eu, cântând la muzicuţă o serenadă aCerului,şi muzicuţa nu e muzicuţă, ci e doar un biet tăiş as-cuţit de sabiecare se tot adânceşte şi se lărgeşte în buzele mele!

PlOaIE DE SfâRŞIt DE lUmE

Şi plouă monstruos şi plouă-n disperarefără vreun scop anume şi fără vreun motivca-ntr-un imperiu părăsit de Dumnezeu, în carese-nchid pe rând mormintele definitiv

plouă bezmetic, fără sens, fără măsurăcu praf de întuneric şi-ncrâncenări stelareşi parcă-mi plouă cu cenuşă–amară-n gură de necredinţă şi de disperare

şi plouă cenuşiu, perfid şi monotonşi urlă clopotul bisericii ding-dangşi scârţâie de-atâta ploaie ulucile-n şopron:e-o vreme tocmai bună de înălţat în ştreang!

CUm SE mOaRELui Pablo Neruda, în Cer

Pentru că n-am ascultat de porunca Ta, Doamne,venită de undeva din lumi interspaţiale,intertemporale,într-o noapte în care se tânguiau clopotele de vecer-nie,chiar în inima mea, cu limbile lor de venin şi de foc,iată c-am început să mor puţin câte puţin,în fiecare zi şi în fiecare clipă,risipit prin praful autostrăzilor care vin de nicăierişi care nu duc nicăieri...

Pentru că mi-am amanetat toate bogăţiile sufletuluişi mi-am jucat la zaruri toate speranţele şi toate dispe-rările mele,fără iluzia de a le mai recâştiga vreodată,pentru că am trecut sfidător pe lângă surâsul nevino-

Vrancea literară


vat al îngerilorşi-am complotat cu diavolii împotriva lor,iată c-am început să-mi pierd lumina ochilor,puterea braţelorşi nevinovăţia pruncilor abia evadaţi din închisoareapântecului,puţin câte puţin...

Pentru că toate drumurile mele au fost fără de întoar-cere,fără de sens şi fără castelul visat de la capătul vremel-nic al lor,drumuri cumplit războindu-se unul cu altul,amar intersectându-se şi furându-şi unul altuia hota-rele şi ţintele,iată că, abia acum târziu, am început să înţeleg,puţin câte puţin,că nu se moare, în lumea aceasta întoarsă pe dos,decât din ură, din frică sau din prea multă singurătate. Constantin Severin - Raşca, insula verde

George Mocanu*

ShakESPEaRE DIN NINIVE

Ummanegaş cel prea înţelept mânca din rodul munciimâinilor luiÎn zori se trezea cu zece secunde înaintea zeuluiŞamaşcare, pregătindu-şi urcarea pe tronul cerului, incendiauniversulşi cu un ceas mai devreme decât semeţul rege Assur-banipalCând s-a născut înţeleptul dansau toate apele de feri-cirecăci divina Aruru bunăoară nu l-a zidit doar din clisă,ci mai ales din iubireşi de aceea cu recunoştinţă îngenunchea cu evalvie şidor spre Babilonşi înainte de a chema numele atotputernicului Marduk,fiul lui Ealăuda cu recunoştinţă frumuseţea intelectuală a zeiţei-mamăŞi după rugăciunea din zori alerga într-un suflet lapalat ca să aducă omagiilui Assurbanipal, cel deopotrivă cu zeii şi despre caremagiipronunţau pururi cele mai adevărate cuvinte: cum cănu va devenidoar stăpânul întregului pământ, ci şi cuceritorul stele-lorcă doar chiar asta dezvăluiau stelele toate în fiecare

noapteDar în drum spre palat înţeleptul se oprea un minut lamormântul părinţilorca să se împărtăşească cu puţin mister din odihna tai-nică a lorDupă reculegerea pe marginea eternităţii Ummanegaşparcă prindea aripi, parcă zbura împreună cu duhurilevântuluişi într-o clipă ajungea la palatul situat la capătul pă-mântuluişi totodată în centrul lui. La porţi străjerii aidoma unorAnunnakiiîl cam înspăimântau cu chipurile lor de piatrăDin toate zările curgeau valuri, valuri miniştri şi sfetnicicurteni, servitori şi daruri de mare preţ pentru cei pu-ternici şi veşniciÎn fluviul uman ce se revărsa în sus pe scările palatu-luiUmmanegaş era atât de mititel, atât de neînsemnat,atât de inutildeşi semeţul rege tocmai pentru el întreţinea un senti-ment fertilde prietenie. Pururi fluviul se despica în douăSemeţul rege, de pe tron, privea cu teamă spre tavan;da, se părea că plouăcu înţelepciune când înaintea lui îngenunchea Umma-negaşDar înţeleptul, cu adevărat un zeu printre toţi înţelepţiidin oraşnu pronunţa niciun cuvânt, căci încă din pruncie eramutDar ce bărbat frumos era! Soarele însuşi părea, pelângă el, niţel cam slutRegina Aja chiar, ca să nu i se topească sufletul dedragosteîşi acoperea pururi ochii cu pleoapele şi chipul cuevantaiul din pene de păunUmmanegaş impresiona, deci, cerurile toate prin chi-pul lui frumos şi bun

*George Mocanu (n. 1 februarie 1986, la Focşani), studiide teologie şi literatură la Universitatea din București (2005-2010). Din 2010, cadru didactic la Şcoala „Emil Atanasiu” dinGaroafa, jud. Vrancea.

Vrancea literară


Semeţul rege îl binecuvânta, apoi dădea poruncă sfet-nicului Urasă îl conducă, pe culoare infinite, către odaia prinţilorAstfel, călăuzit de sfetnic prin labirintul cel pe jumătateveşnicUmmanegaş mergea cu paşi mărunţi. Ofta din toţi ră-runchiila fiecare pas. Îi tremurau genunchiiPrinţii nu-i vor urmări lecţiile pe care el le va scrie înpiatrăşi, în loc să înveţe cu luare-aminte înţelepciunease vor bate cu perne şi vor ţipa şi-i vor ocărî neputinţaşi bunătateaşi îl vor goni din raiul lor şi, dacă se va împotrivicumva, îl vor lovicu pietre şi-l vor ameninţa cu biciuirea şi-l vor ucidechiardupă cum i-au promis într-o zi când le preda ecuaţiipătraticeAr fi fugit tocmai în ţara Paturis, de ar fi fost după elnumai ca să scape de umilinţe, dar acasă avea dehrănit un papagal şi un căţelşi, prin urmare, avea nevoie de hrană. Din fericire,prinţii lipseauaproape totdeauna de la lecţii. Fugeau în pădurea decedri. Vânaulei şi tigri şi gazele şi purcei atunci când nu se desfă-tau în beciuri cu vin şi cu femeiA plâns la început Ummanegaş când i-a văzut aşa dedesfrânaţis-a străduit un an întreg ca să-i îndrepte. Nu a avut pecineApoi, privind semeţele palate din Ninive, l-au zguduitsuspineviitorul recent, cu asemenea prinţi, va admira nu o ce-tate mândră, ci ruineIsprăvirea lecţiilor însemna nu doar o mare istovirede a scrie în cărămizi semne pe care nu le parcurgeanicio privireSimţea că i se luau de pe umeri stâncică era pescuit de zei milostivi din oceane adânciTrecea apoi pe la cămări ca să primească porţia depâinesalariul lui pentru o zi şi toată hrana până mâineAjungea acasă istovit, dar mulţumit. Nicăieri pe faţapământuluinici în palate chiar, nu se simţea atât de liniştit ca încoliba lui de lutCe fericit era când la picioare i se gudura căţelul Mar-dukbalaţunevinovatul animal îl privea cu cei mai gingaşi ochi dinlumeDeodată pe umăr i se aşeza, venind de nicăieri, unpapagal lipsit de numedar nu de grai şi nici de pene în culori pe care nu le-aifi găsit în raiNevinovaţii erau flămânzi şi înţeleptul pâinea o împăr-ţea pe toată lorApoi papagalul recita un poem, iar căţelul îl lingea pestăpân pe picior

Şi atunci, aţâţat de dragostea inocenţilor, înţeleptulvibraÎi chiorăiau maţele de foame şi iată poezia în el se tre-zeaUmmanegaş numai cu dragostea celor ce-l iubeau sehrăneaSub privirea blândă a lui Mardukbalaţu se apuca săfrământe argilăşi în timp ce papagalul recita un poem despre milăfăcea tăbliţe de lut. Scria cu uşurinţă versuri cu un cuila un poem de care nu vorbise încă nimănuiFiecare cuvânt, fiecare literă, fiecare semnîi procurau o fericire imensă de parcă s-ar fi împărtăşitdin vinul nemuritorilor din ceruri, de parcă l-ar fi îmbră-ţişat cu dorcea mai frumoasă femeie din lumede parcă ar fi zidit el, ca un zeu de mii de ori mai înţe-lept decât cei dintâicosmosul întreg şi omul şi splendoareade parcă versurile lui ar fi fost flăcări care purificau pă-mântul şi mareaScria cu dragoste, nu mai simţea nici chinul istoviriinici dureri de mână sau de spate, nici înceţoşarea pri-viriiAşa scria, zi de zi, de o viaţăScria ceas de ceas până la miezii nopţiicând, deodată, îl înfiorau bezna şi, în beznă, scânteie-torii ochi ai morţiicare-l pândeau de multă vreme. Adormea, acolo, prin-tre cărămizicu trupul mistuit de fiori, cu ochii plânşi, cu obrajii uziÎntr-o dimineaţă nu s-a mai trezitLui Assurbanipal i s-a raportat că învăţătorul, printrecărămizi, a muritA plâns semeţul rege ca un copil pierderea învăţătoru-luidar plânsul mult nu l-a ucisMardukbalaţu murise de dorul stăpânului, în visS-au luat din coliba învățătorului papagalul şi tăbliteleBibliotecarii regali au depus cărămizile, s-a spus, înbiblioteca regalăşi la porunca prinţilor le-au uitat acolo o eternitate

*

Săpau acolo de un mileniu şi jumătate…Într-o după-amiază aparent oarecare s-a întâmplatsubit o uluitoare splendoareLa patru metri sub zigurat arheologii englezi au desco-perit un fel de închisoareşi în beciul acela, legate cu funii şi lanţuri, ca niştecondamnaţi la moartezăceau tăbliţe de argilă. Era, după toate aparenţele, ocartePatru ani Occidentul a studiat tăbliţele, şi-a ruinat cre-ierii, a ţinut conferinţeAcademiile lumii s-au întrunit în şedinţeLa universităţi de renume s-au făcut doctorate, s-aumâncat banişi savanţii n-au fost în stare să descifreze nimic

Vrancea literară


*

S-a întâmplat, pe urmă, să învieze William Shakes-pearecu două zile înaintea sfârşitului universalhotărât de data asta de ceruri şi nu de băieţii deştepţidin Biroul OvalI s-a făcut dor poetului de căsuţa din StratfortŞi iată, în curtea căsuţei de pe Avon a găsit un cortÎn vitrine strălucitoare erau cărămizi de argilă cusemne bizareN-a fost nevoie decât de simpla privire a poetuluica să descopere ceea ce scribul din vechime n-a re-velat, din modestie, nimănuiCu adevărat era vorba de cel mai măreţ poem ce sescrisese vreodatăşi parcă nu un om, ci un zeu din Ninive scobise în pia-trăsemnele acelea misterioase. Citind, lui Shakespeare ise părea că miroase florică priveşte un roi de curcubee, că mănâncă miere, cădevine norişi cu toate că o jumătate de mileniu contemplase, în

rai, privelişti divineavea convingerea absolută atunci că niciodată nu vă-zuse ceva mai frumosdecât versurile unchiaşului UmmanegaşŞi atunci, de emoţie l-au potopit râsul şi plânsulşi, în extaz, l-a rugat pe Sfântul Francisc să-l înviezedânsulpe fratele lui de patimi din vechime„Aş vrea în sonete, iată, să se măsoare cu mine…”Dar Sfântul Francisc i-a şoptit în timpane aşa:„Tu ţi-ai sădit în versuri o parte din suflet şi inima toatădar Ummanegaş suflet şi inimă nu a avut niciodatăpentru că el însuşi n-a existat decât în mintea unui altpoetşi, prin urmare, nu pot învia o fantasmă. Profetnu sunt. Tăbiliţele acestea au fost zidite, deci, de min-tea poetuluişi tot ea a dat viaţă poemului. Caută-l, aşadar, pe au-torul-tată căci el trăieşte anonim dincoace de zenit, la celălaltcapăt al curcubeuluişi harul lui nu e, în fond, decât o dragoste adevărată…

Doina Popa

FIRUL DE CRIZANTEMĂŞtiu că nu dormi, îl auzi pe Domnu’ Învăţător. Bărbatul vorbise încet, abia auzit, şi o undă de ve-

selie se ascundea în cuvintele lui. Vera zâmbi dar nudeschise ochii şi nici nu se întoarse spre dânsul.

− De unde o fi ştiind că sunt trează? se întrebă şi totea îşi răspunse: De atâta vreme de când tot vine lapatul meu, mă cunoaşte el bine. Apoi se gândi laintonaţia vorbelor.

− De ce o fi pus pe râs Domnu’ Învăţător? Şi din noutot ea răspunse: Uf, s-o fi întâlnit cu Sonia pe uliţă şicunoaşte deja ultima noutate. O, Doamne, În ce situaţiepenibilă m-am pus! Nici nu-mi vine să mă uit la el. Ces-or mai fi distrat pe seama mea! El care ia firul decrizantemă şi-l strecoară în buzunarul interior al sacou-lui! Îl pune la presat, îl pune sub pernă, la icoană? Ce-ofi făcând cu el? Nătăfleaţa de mine să mă fac de râsîntr-un asemenea mod? Fir-ar! Măcar să fi apucat eusă-i spun ar fi fost altceva. Dar aşa... sigur Sonia a pân-dit uliţa şi i-a ieşit în cale ca să nu scape vreun prilej dea se distra, de a ieşi în evidenţă. Parcă o vedea, cu sâniiăia ai ei, cam prea mari, legănându-se dintr-o parte înalta, lipăind în cizmele de cauciuc, grăbită nevoie maresă nu-l scape pe Domnu’ Învăţător, să nu scape un bunnicio ocazie de a se simţi bine.

− Sunt o persoană bolnavă, spuse cu voce tareVera, am perturbaţii grave ale energiei, de ce vreţi voisă mă comport ca un om normal? Uite, ce să fac, mălupt cu fluctuaţiile astea de atitudine. Când mi se parecă sunt în al nouălea cer când am impresia că mi s-auînecat toate corăbiile. Îmi pare rău că nu pot să-mi dez-

volt acele însuşiri care mi-ar fi benefice sufletului. Te-amdezamăgit Domnu’ Învăţător şi în loc să te ajut mai răuîncurc. Şi mă lupt în interiorul meu cu nişte răutăţi decare nu m-as fi crezut capabilă. Dacă-ai şti!

− Vera, suntem pe drumul cel bun. Nu mai fisupărată pe tine că supărarea nu ne este de niciunfolos.

Vera se întoarse spre el şi îl privi cu surprindere.Stătea pe scaun cu spatele drept era odihnit, surâzătorşi în ochi avea o sclipire de satisfacţie. Nu-l mai văzusede mult aşa încrezător şi sigur pe el. Nu era supărat peea? Nu, nu era. Uite un lucru bun, se gândi ea. Tocmaicând mă temeam ca toată lumea din jurul meu o săînceapă să mă bălăcărească după cum merit... Hm. Îndefinitiv de ce să fie el supărat pe ea? El poate că sesimte flatat. Oare din acest motiv are acum o anumestrălucire? Ohoo, opreşte-te, să nu cazi jos din copac!Grozavă te mai crezi, Vero. Ce să zic, ai devenit farulcălăuzitor, buricul pământului cu nas şi cu urechi!Supărată pe mine ar putea fi Sonia care nu mi-a greşitcu nimic. Dimpotrivă. Îşi dă şi sufletul pentru mine, facecu mult mai mult decât ar trebui să facă ca asistentăsocială. Ce spun eu, mai mult, soră dacă mi-ar fi şipoate nu ar avea atâta suflet şi grijă să mă ajute, să sebucure pentru mine. Şi în loc să mă port omeneşte euce fac? O bălăcăresc în gândul meu, o numesc în toatefelurile. Chiar nu am niciun fel de ruşine? Ce-am ajunsde mă comport aşa? Se mişcă, atinse picioarele unulde celălalt, strânse pumnii până când simţi tăişul unghii-lor. Dar Sonia de ce să fie supărată pe mine? Ea nu are

Vrancea literară


de unde să ştie ce-mi mai trece mie prin minte când îşibagă Aghiuţă coada. Şi, în definitiv, ce i-am spus aşade grav? Că nu am insultat-o, nu am făcut insinuări. Bachiar ar putea fi şi ea flatată. Să zică în mintea ei: uitece-i trece prin minte doamnei profesoare! Eu şi Domnu’Învăţător! Sonia e ca pâinea coaptă, scoasă din cuptor.Şi ştiu sigur că, nici sufletul ei nu e supărat pe mine,chiar dacă în interiorul meu am zis eu multe rele, că elare înţelegere faţă de mine, o femeie bolnavă. Măi, măi,ce te mai dai pe după boală... Un rău în tine tot existăoricât ai vrea tu să-l ascunzi.

− Sune-mi, te-ai întâlnit cu Sonia?− Nu, n-am văzut-o decât dimineaţă când am plecat

la şcoală. Scutura un covoraş dar eu mă grăbeam pen-tru că întârziasem. Dar ştiu că a trecut pe aici.

Vera înclină de câteva ori capul. − Sigur că ştii, doar ai văzut consemnul, crizantema

aia pipernicită, gândi cu năduf Vera, pe care-ai băgat-oîn buzunar. Uite, iar încep şi mă cert în zadar cu mine.Nu aşa, Vera, nu aşa. Iubire, iubire, iubire. Înţelegere atoate câte sunt. Elimină toate blocajele emoţionale,eliberează puterea de a iubi. Câte te-a învăţat Domnu’Învăţător şi tu ce faci? Dai drumul la răutăţi. Eu parcănu eram ranchiunoasă. Asta să fie tendinţa mealăuntrică pe care acum n-o mai pot stăpâni? Uite căDomnu’ Învăţător nu ştia ultima noutate. Şi eu caremi-am făcut probleme. Ia să-mi amintesc ce i-am spusSoniei? I-am spus cam aşa: dacă eu aş muri drumul arfi liber. Ştii tu la ce mă refer, la Domnu’ Învăţător. Credcă asta am spus. Hai, că fac din ţânţar armăsar. Cădoar n-am spus mare lucru, să merite să-mi fac procesede conştiinţă. O discuţie ca între femei şi nimic altceva.Nu merită să mă complic. Eram cât pe ce să dau înlacrimi de necaz că m-am făcut de ruşine. În faţa Soniei,în faţa Domnului Învăţător. De ce vreau să par altcevadecât sunt?

− Înseamnă că nu ştii noutatea. Domnu’ Învăţătorfăcu ochii mari. Am mâncat supă strecurată. Doamne,îmi era aşa de foame! Două castronele am mâncat. Nuprea pline. Eu am vrut şi un cartof, ceva acolo, să mes-tec. Parcă înnebunise saliva în mine. Dar Sonia a spuscă nu se poate, că stomacul meu a uitat să mai mes-tece. Drăguţa de Sonia mi-a adus supă de pasăre de lamama ei.

−Am bănuit eu că s-a întâmplat un lucru bun. Ştii,vecina ta era în curte şi m-a privit lung şi surâzător. Tuştii ce curioşi sunt oamenii. Probabil că Sonia a pus-ola curent cu starea ta. Eram chiar interesat să ştiu ces-a întâmplat. Cu ajutorul lui Dumnezeu încet, încet veireveni la normal.

−Nu ştiu ce m-aş fi făcut fără voi. Adică ştiu. M-aş fiînscris în previziunile doctorului specialist. Aşa, trăiescîn afara timpului ce mi-a fost oferit. Nici nu am îndrăznitsă-i telefonez domnului doctor, să-l aud eventual căîntreabă mirat la culme neînţelegând cine este la tele-fon:

− Cuuuum, ciiiine? Eu în mintea lui fiind deja, deceva vreme, pe cea lume?

Îşi aminti de doctorul ei atunci când fusese la ultimavizită. Avea rezultatele analizelor, avea filmele, se uitala ele, trântea ochelarii, trântea filmele, foile de analize.Iar îi mai venea o idee iar răscolea în teancul de analizeiar le trântea pe luciul biroului dimpreună cu ochelarii.Era vizibil marcat. Ea îl întrebă cât timp mai are ladispoziţie iar el îi făcu un semn cu două degete ridicate

în sus apoi o privi prin sticlele groase, albăstrii ale oche-larilor. O privi şi peste ramele ochelarilor. Tot ea era,dreaptă şi tăcută aşezată pe scaunul din faţa biroului.

− Am făcut tot ce se putea face, îi spusese aproapeîn şoaptă, învins. În aer plutea neputinţa. Apoi Domnu’Învăţător o adusese acasă, o instalase în pat. Pe drumvorbiseră foarte puţin. Bărbatul părea preocupat de alt-ceva, simţise că nu era momentul să-i ofere o porţie deentuziasm când rezultatele erau dezastroase.

− Mai bine spune-mi ce ţi-a mai spus părintele?−Mi-a spus să primesc moartea tot la fel de simplu

cum primesc sfânta împărtăşanie, să nu mă mai cram-ponez în iluzii periculoase pentru suflet.

− Dar tu acum ştii că nu sunt doar iluzii.− Ştiu pentru că am văzut cu ochii mei Vibraţia

Dorinţei Împlinite altfel aş fi fost ca Toma necredinciosulşi nu te-aş fi crezut întru totul oricâte mi-ai fi explicat.M-am tot gândit la asta şi îţi spun, fără falsă modestie,eu nu meritam să mi se arate pentru că în cugetul meusunt multe băltoace urâte. Dar ea mi s-a arătat pentruca eu să cred pentru că ea vrea, ca şi tine să mă sal-veze.

Să-mi fi spus că aveai dubii. Ne lămuream la timpulpotrivit şi am fi mers mai departe împreună. Atunci cândam citit articolul din revistă nu am avut timpul necesarsă-l comentăm. Noutăţile s-au ţinut lanţ, am avut operioadă foarte plină şi interesantă.

− Da, nici eu nu ştiu sigur cum de s-a întâmplat sărămân de căruţă. Probabil că vorbele Părintelui eraumai aproape de înţelegerea mea decât noianul denoutăţi cu care mă copleşeai tu. La început mi s-a păruttotul simplu şi accesibil. Mai apoi, oricât am vrut nu ammai putut înlătura reţinerea de a mai crede până lacapăt.

S-au auzit zgomote şi Domnu’ Învăţător s-a întors săprivească pe fereastră. Era Sonia care închisese poartaşi acum avansa pe alee plutind în cizmele prea maripentru ea. Deşi nu mai era cald afară, nici soare eaavea o bluză cu mâneca scurtă. Mai apoi s-a oprit şi s-aîntors către poartă gesticulând. Probabil că o strigasecineva.

− Nu ştiu dacă mai ţii minte. La vremea respectivăţi-am citit din Evanghelia lui Marcu. Unde este Noul Tes-tament? Îl văzu pe etajeră şi găsi imediat paginacăutată pentru că îndoise un colţ. Şi Ioan i-a zis:„Învăţătorule, noi am văzut pe un om alungând demoniîn Numele Tău şi l-am oprit pentru că nu venea dupănoi”. / „Nu-l opriţi”, a spus Iisus „căci nu este nimeni caresă facă o minune în Numele Meu şi să Mă poată vorbide rău îndată după aceea. / Cine nu este împotrivanoastră este pentru noi. / Acum tu să nu crezi că măcred Vindecătorul. Nu, nu sunt. Drumul este prea greu,ca să mai continuu, aşa cum visam la început. Ori eusunt Învăţător şi asta este menirea mea pe care o potafirma cu toată convingerea. Dar acum prea multe forţeau fost mobilizate, ca să nu cred că voi avea sprijindivin. Iar dacă eu pot fi unealta, prin care Domnul îţi în-tinde o mână şi îţi îngăduie să te întorci la viaţa, atuncinu pot fi decât onorat şi voi fi recunoscător toată viaţamea, oricâtă ar fi, pentru că mi s-a dat posibilitatea dea împlini un vis.

Era cineva în curte mai înainte?Sonia a fost, dar cred că a strigat-o vecina că a ieşit

din nou pe poartă.

Vrancea literară


Florinel Agafiţei

VARA INDIANĂ A BĂRBAŢILOR

Lumina se răsfrângea jucăuş printre foile răspânditepe întreg biroul uscat, încălzit şi el de focul mereu tânăral şemineului uşor crăpat.

Se lăsă cu grijă în fotoliul înalt, din lemn de gorun,acoperit cu blană de urs; îşi potrivi ochelarii pe nas şi,sorbind uşor din cana umplută cu ceai fierbinte, pornisă recitească textul scris cu o zi în urmă.

Parcurgea rândurile mărunte cu creionul în mână,subliniind anumite aspecte, punând semnul exclamăriiîn dreptul altora şi privind, din când în când, către uşace oprea tot curentul, ca înspre locul de unde nu maiaştepta decât un singur musafir. Hotărâse, în mintea saca, în clipa de final, să poată ieşi în pădure, să seoprească în marginea izvorului, exact acolo unde vin ji-vinele să se adape. Şi-ar fi dorit să fie iarnă; de aseme-nea, să ştie că a avut grijă de el lupul cenuşiu, pe care-lîntâlnise des în ultimul timp. Semn, că animalul presim-ţise, cumva, sfârşitu-i prematur. Ar fi putut, oare, să fielupul ultimul preot menit să-i desăvârşească trecereaprin lume, în margine de izvor?

Se opri câteva minute, concentrat asupra unui gândcare nu-i dădea pace. Aprinse un băţ de chibrit şi dădufoc beţigaşului parfumat, din lemn de santal, adus toc-mai din îndepărtatul Orient.

Ar fi vrut să mai scrie, dar simţea că în această searănu mai era în stare de nimic. Constata, aproape mirat –deşi se aşteptase la aşa ceva, fiind avertizat, în acestsens, de experienţele altora – că puterea-i slăbea pe zice trece; în afară de asta, simţea că nu prea ar maiavea ceva de transmis altora, că experienţele sale pă-reau a fi fost trăite şi de alţii, că viaţa lui semăna, înunele momente, până la identitate, cu a altora, deşianumite gânduri îl făceau să creadă că avusese, real-mente, o existenţă unică, aventuri singulare, experienţefabuloase. Iluzii? Să fi fost toate, doar iluzii?

Viaţa însăşi era o experienţă ce ţi se putea oferi mi-raculos, fără să ţi se explice vreodată de ce ai avut pri-vilegiul s-o trăieşti, la cote valorice diferite de ale altora,or identice acelora?

Un fenomen straniu, totuşi, real, să fi fost şi propria-itraversare prin timp? Sau o iluzie manifestă, asemănă-toare focului ce se prelinge ritmic, pe zidurile interioareale şemineului, pierzându-se-n negura nopţii, la capătulhornului, sub forma unui fir de fum subţire, unind cerulde pământ?

Focul! Zeu neliniştit, care însoţeşte omul din vremuriimemoriale! Abia acum îl priveşte cu atenţie, cu maximăconcentrare urmărindu-i, sedus, mişcările vioaie, atin-gerile fierbinţi, intuind forţa căldurii emanate. Niciodatănu avusese timp suficient să-l privească, să gândeascăasupra lui...

Trăise mult timp ca un profan în marginea existenţei,uitând să aducă omagiul cuvenit lucrurilor simple ce-isusţineau viaţa, i-o prelungeau, fără nicio altă condiţie,fără vreo explicaţie anume. Abia de când se retrăseseîn mijlocul naturii, mintea lui găsise drept nouă preocu-pare cercetarea universului exterior, imediat, receptatca o sursă a preocupărilor aparte, menite a devoalamiezul încarcerat adânc, în plasma magică a lumii dincare el însuşi izvorâse accidental, la un moment dat...

Focul dansa calm, topind lemnul, înghiţindu-l, epui-zându-l, transformându-l în cenuşă caldă, apoi rece,bună de răspândit în cele patru vânturi. După care dis-părea ca un hoţ perfect, prin hornul întunecat, lovindaerul de deasupra casei, făcându-l să tremure morga-natic. Fantastică şi amăgitoare creatură; acum era aici,lingând, roşu-portocaliu, lemnele ce trosneau sub mân-gâierea sa aparent protectoare, acum era dincolo, subforma fumului tăcut, legând lumi aparent comune, plinede mister, pierdute-n negura infinită a nopţii universuluineştiut. Acelaşi foc, pe care l-a cunoscut încă de mic,era şi acum în preajma lui, însoţindu-i ultimii ani ai vieţii.De două sau de trei ori îl salvase de la moarte, interpu-nându-se între el şi cei care-i doreau sfârşitul imediat,aidoma unui parapet de netrecut, căci flăcările ridicatepână la cer, descurajaseră, într-un rând, urmăritorii dinsavana asiatică unde-şi purtase, o vreme, paşii.

Atunci îi admirase forţa şi-i mulţumise în gând, deşiera conştient că Zeul focului nu pe el îl avusese în ve-dere când se interpusese între urmăritorii criminali şi elînsuşi, ostenit de atâta alergare. Epuizat, prăbuşit încolbul câmpului devastat de flăcări, privea prin materiaincandescentă cum duşmanii săi cei mai înverşunaţi sedădeau din ce în ce mai mult înapoi în faţa peretelui defoc ce luase, brusc, o altă direcţie, urmărindu-i, descu-rajându-i, punându-i pe fugă, mai aprig decât un tigrubengalez, înfometat. Acum, acelaşi foc devenise mic şi-lîncălzea împăciuitor, făcându-l să-şi simtă din nou pi-cioarele bătrâne, ca la 25 de ani.

În asemenea momente îl încerca nostalgia prezenţei

Vrancea literară


unei fiinţe apropiate, credincioase, din lumea animală,pisic sau câine. Ar fi putut avea aşa ceva prin preajmăchiar şi după ultima lui ieşire în pădure, când în capătulunui drum părăsit descoperise doi pui de pisică, lăsaţide cineva, la întâmplare. Nu i-a luat cu el. Îi fuseseteamă că se va lega de cele două fiinţe, care l-ar fi obli-gat să trăiască mai mult decât şi-ar fi dorit; să trăiascăpentru cele două vietăţi, se înţelege.

Acum, se mulţumea doar cu focul pe care şi-l făceaîn fiecare zi, odată cu apropiere iernii. Îl aprindea dupăcăderea serii, când noaptea scufunda bine de tot pădu-rea în smoala de nepătruns a întunericului.

Se întoarse mai bine în fotoliu, îşi aranjă pledul cepărea să lunece uşor şi hotărî că e din nou vremea ci-titului.

Deschise primul caiet...

„Apăruse pe lume, ca orice altă creatură, ieşind înlumină speriat şi ţipând chinuit, într-un început de iarnătimpurie, căci ultima lună a toamnei încă nu-şi scuturasetoate zilele din calendar. Evident, nu-şi aducea amintede acele momente însă, mai târziu, avea să afle detaliidespre primele zile din viaţa lui, de la părinţii care-l iu-biseră atât de mult, de cum îl văzuseră, deşi era o ară-tare neagră, lungă, păroasă şi zbârcită, aidoma uneimaimuţe căzute din copac. Şocul trăit de tatăl său, carel-a văzut la câteva ceasuri după naştere, a fost unul pemăsură; închipuiţi-vă: doi părinţi frumoşi, cu păr şatenşi ochi albaştri – mama, cu o nuanţă mai închisă a pă-rului – se trezeau în braţe cu o pocitanie de om ce adu-cea mai mult a mutant ajuns din întâmplare pe Pământ,decât a copilul mult visat, cu pielea albă, plăcut mirosi-toare. Uimit de copilul venit pe lume într-un dispensarcomunal, tatăl întrebă dacă acela e urmaşul său, căciîn mica maternitate improvizată se mai găsea un altcopil, blond, cu ochi albaştri, şi pe care fusese tentatsă-l creadă ca fiind al lui. Află că este al unei ţigănci,care născuse în aceeaşi zi un dolofan de vreo patru ki-lograme; dolofanul gângurea, uitându-se cu ochii luimici, albaştri, în albul luminii revărsate peste micile pa-turi unde se odihneau, de obicei, nou-născuţii.

După primul şoc, tatăl îşi reveni, căci începuse a seobişnui cu ideea, dar şi cu imaginea propriului fiu.Acasă, urmă o perioadă dificilă, căci mama tânără, laînceput fiind şi singură, nu ştia cum să-l crească maibine, oferindu-i celui mic mai multă atenţie decât puteaacesta suporta în primele zile de existenţă, mai puţinlaptele necesar hranei. Mama nu avea lapte, dar nu-şidădea seama de acest lucru, iar cel mic suferea din ceîn ce mai mult de foame, ţipând noapte şi zi. A trecutaşa o săptămână de la naştere, pentru ca, în cele dinurmă, să fie dus la dispensar, deşi era în plină iarnă,căci anotimpul rece nu mai aşteptase cronologia calen-darului oficial, năpustindu-se asupra satului dintre munţicu o furie de nedescris, luând lumea prin surprindere.

Înfofolit în mai multe cojocele, micuţul era purtat prinnămeţii de zăpadă de tatăl său, de braţul căruia se ţineaşi mama acestuia, o femeie plăpândă, pe care puteauşor s-o ia vântul dacă nu era îmbrăcată cu un paltongros şi greu, ce mătura drumul acoperit de gheaţă şi nă-meţi. Între munţi noaptea se lasă mai repede, iar cei doiar fi trebuit să revină în mica lor casă, unde stăteau cuchirie, odată cu apariţia acesteia; deci, trebuia grăbitpasul, deşi vântul bătea cumplit din faţă, tăind adânc încarnea mâinilor lipsite de mănuşi. Într-un târziu, tatăl şimama ajunseră în faţa micului dispensar, care avea unbec galben aprins în prăpăditul hall de la intrare, semncă mai era cineva înăuntru. În acele timpuri, la ţară, unmedic şi, mai ales, un medic femeie era de-a dreptul oraritate.

Li se deschise uşa. Intrară, scuturându-şi picioareleşi hainele încărcate de omătul greu, după ce copilul fuluat de o îngrijitoare care ţinea loc de asistentă. Înăuntruera cald; o sobă de teracotă lăsa să se întrevadă, prinuşiţa de fontă, întredeschisă, jarul, ca o magmă pregă-tită să iasă la suprafaţa scoarţei...

(fragment de roman –continuare din numărul anterior)


info cultural


Dora Lazăr

REVISTA REVISTELOR

– Stimate domnule Lucian Vasiliu, constat că, deşicândva îl citaţi, nu puteţi zice, precum Bernard Pivot, căpasiunea cedează odată cu vârsta! În urma unui scurt„inventar” (îl faceţi şi dvs. în Argumentul primuluinumăr), se poate constata cu uşurinţă că aveţi vocaţiede întemeietor: noua serie a „Daciei literare” (1990),noua construcţie a „Convorbirilor literare” (1995) – desi-gur, ambele alături de câţiva reputaţi colegi – şi acum,iată, revista Scriptor, al cărei prim număr (dublu) a fostlansat la 15 ianuarie. În oraşul celor două „pietre de te-melie” ale publicisticii româneşti – mă refer la „Dacia li-terară” a lui Kogălniceanu şi la „Convorbiri literare” a luiTitu Maiorescu – dar într-o vreme atât de ostilă actuluicultural în general, revistelor literare în special, cât curajîţi trebuie pentru a urni căruţa unui nou periodic?

– Audaces fortuna iuvat (Norocul îi ajută pe cei în-drăzneţi)! Dar este nevoie şi de prieteni de drum. De bi-nevoitori/binefăcători/bine intenţionaţi. De conjuncturifavorabile (în cazul Scriptor: proiectul „Iaşi – capitalăeuropeană a culturii” pentru anul 2021, în triunghi asu-mat cu ţinuturile Cernăuţi şi Chişinău)!

Am fost marcat şi de anii de liceu la Bârlad, când amaflat despre un bun constructor de presă culturală, is-toricul literar George Ivaşcu, absolvent al Şcolii Bârlă-dene. De atunci datează preocupările mele constantepentru... gazete (în acest sens lucrarea mea de licenţăîn litere a fost dedicată presei interbelice, de care m-amataşat prin biblioteca imensă, interbelică a tatălui meu).

Expresia lui Vergiliu merită citată integral: „Audacesfortuna iuvat timidosque repellit” (...şi îi respinge pe ceisfioşi).

Adăugaţi şi ceva inconştienţă şi reţeta este gata...– Pentru ca posteritatea să nu se mai ostenească a

stabili anul, luna şi fânarul întemeierii „Scriptor”-ului,daţi-ne, rogu-vă, acum toate informaţiile strict necesareistoriei literare!

– Revista se datorează unui complex de împrejurări.Am menţionat terenul fertil apărut pe fondul competiţiei„Iaşi – capitală europeană a culturii”. Apoi deschiderearelativ recentă, mult mai concretă, spre ceea ce numesceu... România de Est (Cernăuţi, Bălţi, Chişinău...). Artrebui să menţionez şi retragerea mea din spaţiile mu-zeelor literare ieşene (pe care le-am slujit timp de 33 deani) către Editura „Junimea”. De la „Junimea” muzealăcătre „Junimea” editorială (unde am debutat, dificil, cu„Mona-Monada”, în 1981). De la kogălniceana „Dacialiterară” (seria nouă, cu Val Condurache şi Daniel Dimi-triu pornită...) spre un nou proiect de publicaţie cultu-rală.

Circa jumătate din anul 2014 s-a tot promis transfe-rul „Daciei literare” (pe care am reformulat-o sub auspi-ciile Uniunii Scriitorilor în urmă cu 25 de ani, cu

susţinere de la Ştefan Augustin Doinaş, Ana Blandianaşi Mircea Dinescu)... Mutarea publicaţiei de inspiraţiekogălniceană de la Muzeu (unde conduce, de circa doiani, o nouă echipă managerială, fără cunoştinţe temei-nice despre muzeologie şi patrimoniu cultural), la Edi-tură? Ei, aş!

Unii „comentatori” susţin, tendenţios, că eu aş fiabandonat-o! Trăncăneli, intoxicări, diversiuni!

La 1 decembrie (nu 1918, ci 2014) am decis să por-nesc o nouă publicaţie, dedicată cărţii, dialogului, sus-ţinerii explicite a proiectului „Iaşi – capitală...”. Am găsitînţelegere la autoritatea municipală (primar GheorgheNichita). Am aflat cel puţin trei colegi care m-au înţelesîn trecerea la lucru efectiv (poetul şi graficianul VasilianDoboş, tehnoredactoarea Florentina Vrăbiuţă, tânărulpoet şi jurnalist cultural Liviu Apetroaie).

Am avut noroc să putem finaliza revista la timp şi săne prezentăm cu ea pentru lansare de Ziua Culturii şide Ziua lui Eminescu la monastirea Vorona (unde am...sfinţit-o!), la Botoşani (inclusiv în biserica Uspenia, undea fost botezat pruncul Mihai!), la Ipoteşti (unde am pre-zentat-o în compania unor reputate nume, precum Mir-cea Martin, Ion Pop, Adrian Popescu, Dinu Flămând,Varujan Vosganian, George Vulturescu, actorul Con-stantin Chiriac – de la Sibiu ş.a.).

Ei, dar câte lucruri nu ar mai fi de spus!– De ce Scriptor? Cu accentul pe i sau pe o?– Circa jumătate de an am solicitat printre prieteni,

amici, cunoştinţe o sugestie de titlu. Am parcurs dicţio-nare (precum cel de presă, al lui Ion Hangiu), pagini deInternet, istorii literare. Nimic nu se potrivea... Pânăîntr-o seară, când, aproape dezarmat, precum dadaiştii,am deschis (împreună cu fiul meu Cezar-Ştefan) un dic-ţionar (apărut la Editura „Cartier”, din Chişinău) şi amdat de familia cuvântului SCRIB (a scrie, scriere, scriitor,scriitoricesc, scriitorime, scriitură, iar mai la vale: scripte,scriptic, scriptolog, scriptoman, scriptură!). Ce putea fimai potrivit ca titlu de nouă publicaţie apărută sub egidaunei edituri prestigioase decât un cuvânt ludic, exotic,provocator, precum SCRIPTOR (l-am şi înregistrat catitlu de publicaţie la OSIM!).

Se poate citi în cheie dublă: SCRIPTOR, dar şi...CRIPTOR!

Se poate accentua în formă dublă! Prefer, totuşi, sănu pun accentul pe prima silabă (ca în limba maghiară,de pildă), ci, prin analogie, ca în cuvinte din două silabecu aceeaşi terminaţie precum: a-mór, co-cór, prid-vór,to-pór, con-dór, pla-nór, mo-hór, de-cór, su-dór, ză-vór,fe-ciór...

– Cine vă stă alături în temerara dvs. întreprindere?Mă refer la ambele condiţii necesare unui asemeneademers – cea materială/financiară şi cea spirituală?

info cultural


– Am cam răspuns, implicit, în rânduri anterioare. Sămenţionez încă o dată PRIMĂRIA şi CONSILIULLOCAL IAŞI (care, de altfel, prin proiecte şi comisie deevaluare abilitată sprijină mai multe publicaţii culturaleieşene).

Spiritual, de-am spune doar câteva nume de pretu-tindeni: cărturarul (de peste 90 de ani) Pavel Chihaiade la München, Matei Vişniec (Paris), preotul-poetTheodor Damian (New York), poetul-academician Va-sile Tărâţeanu (cel care se îngrijeşte, cu doamna sa,şi de casa lui Aron Pumnul de la Cernăuţi); MariaŞleahtitchi, Margareta Curtescu, Maria Pilchin, Ar-cadie Suceveanu, Leo Butnaru, Emilian Galaicu-Păun (şi câţi alţi oşteni culturali de dincolo de Prut!), IonPop (Şcoala Ardeleană, Clujul blagian), Ana Blandianaşi Romulus Rusan, acad. Al. Zub (domniile lor au sus-ţinut, din 1990, în condiţii dificile, şi noul proiect, de odi-nioară, „Dacia literară”).

Forţe culturale? Câtă frunză, câtă iarbă... Am fostfoarte selectiv în enumerare. Cer scuze celorlalţi stator-nici colaboratori, echipei redacţionale junimiste (ViorelDumitraşcu, Tudor Hatmanu, Cotinel Munteanu), inclu-siv premiaţilor noştri foarte tineri...

Menţionez şi Consiliul Consultativ, alcătuit din per-sonalităţi exponenţiale, directori, manageri ai unei insti-tuţii esenţiale pentru dificila competiţie europeană încare s-a înscris Iaşul cultural: Florin Cântec (ArhiveleNaţionale – Iaşi), Bogdan Creţu (Institutul „A. Philip-pide”), Ioan Holban (Teatrul „Luceafărul”), Simona Mo-dreanu (Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”),Gheorghe Teodorescu (Biblioteca Universitară „MihaiEminescu” – Fundaţiunea Regele Ferdinand)...

– Schiţaţi, pentru cei care nu au văzut încă revista,„scheletul” ce vă propuneţi – număr de număr – să-l „în-carnaţi”!

– Ca „arhitectură”, publicaţia conţine patru compar-timente:

I. Relief contimporan (şi nu... contemporan, nejucăm de-a contimporaneitatea!), unde publicăm (se-lectiv) poeţi tineri premiaţi de noi la competiţii naţionaleprestigioase, poeţi aflaţi în curs de apariţie cu volumela Editura „Junimea”. Considerăm, în continuare, POE-ZIA ca fiind REGINA spiritului, liantul meditativ, reflexival lumii... Urmează pagini de literatură universală (în-credinţaţi că doar traducerile de bună calitate fac o lite-ratură!). Proza (fragmente din viitoare cărţi la„Junimea”!), eseurile, chestionarele, dialogurile, inter-viurile completează secţiunea de deschidere a revistei.

II. Muti magistri sunt libri (după cum observaţi,marca latinităţii o folosim în chip programatic). Cărţilesunt magiştri tăcuţi! Astfel, le oferim opurilor spaţiu ge-neros de comentarii (recenzii, cronici, adnotări), cuample coloane de coperte (acolo unde nu avem text co-mentat, folosim sugestia imaginii de Biblioraft!).

III. Clepsidra memoriei conţine pagini documen-tare, restituiri, reconstituiri, corespondenţă inedită, frag-mente din cărţile în curs de apariţie (jurnal, confesiuni,spovedanii)...

IV. Miscelaneu este un latinism... românizat, conţi-nând de toate pentru toţi (Arca lui Noe), de la interviu laIn memoriam, de la jurnalism cultural (comentarii laspectacole de teatru ş.a.) la Ultima oră (publicaţii, cărţi

primite ş.a.).În miezul revistei, ca respiro (Artis amica nostrae),

câteva pagini color sunt dedicate unui artist plastic re-prezentativ. Am început cumva... alfabetic, cu Felix Af-tene. Continuăm cu Zamfira Bârzu, Dan Hatmanu...Stiluri, generaţii, geografii spirituale diferite.

– Fiindcă vă revendicaţi (şi) de la „Dacia literară”(cea veche!), aş vrea să vă referiţi la unul dintre punc-tele celebrei Introducţiuni: „vom critica cartea, iar nupersoana”. Cum se regăseşte această prevedere în cri-tica ultimilor 25 de ani?

– Nu cred că există presă culturală de calitate (înRomânia, cel puţin) care să nu fie inspirată, deontologic,de prefaţa kogălniceană a „Daciei literare” (Iaşi, 1840).Inclusiv „România literară”, pornită în condiţii la fel dedificile, cu acelaşi entuziasm paşoptist, când cele treiprovincii îşi doreau Unirea (spre iritarea vecinilor!)! „Ro-mânia literară” (Iaşi, 1855 – proiect Vasile Alecsandri),„Convorbiri literare”, „Contemporanul”, „Viaţa Româ-nească” sunt o parte dintre vehiculele culturale excep-ţionale în ani, decenii de... europenitate!

– Credeţi că azi această „pravilă” de la 1840 ar trebuireformulată, cel puţin la un anumit nivel, cam aşa: „vompremia cartea, iar nu persoana”?

– Artistul este subiectiv prin excelenţă. Suntem încontinuă convenţie. Literatura lui Homer continuă săexiste şi fără premiul Nobel. Premiile nu fac o literatură.Nici Eminescu, să zicem (care astăzi premiază, pre-miază, premiază!), nici Ion Creangă nu au primit distinc-ţii literare... Dar câţi copii sunt premiaţi anual în ogradamuzeului din ieşeanul Ţicău („mahala celestă”, cum onumea poetul miraculos Mihai Ursachi)! Şi noi, la Edi-tura „Junimea”, am instituit premiul pentru debut în poe-zie „Numele Poetului” (cu dedicaţie pentru CezarIvănescu, cel care a condus Editura „Junimea” până lamoarte...).

– Stimate domnule Lucian Vasiliu, vreau să profit deaceastă convorbire! De ceva vreme îi tot interogaţi...ludic pe confraţi! Cred că a sosit momentul să răspun-deţi şi Domnia Voastră unui mini-chestionar (chiar mai)jucăuş (măcar şi numai pentru a simţi pe propria pieleprin ce trec conlocutorii dvs.)! Aşadar:

a) Caracterizaţi-vă în trei cuvinte!– Take, Ianke şi Cadâr!b) Ce legătură aveţi cu... capra?– Capricornus... sum! În familia mea sud-moldavă,

cu ascendenţi şi în Transilvania (familia Puşcaş – stră-bunica dinspre mamă bejenise de prin Sălaj-Cluj sprecolinele Tutovei!), în arborele meu genealogic sunt deaflat nume precum Prisecaru, Curelaru, Moraru, Mo-canu, dar şi... Balmuş sau... Capră!

c) Ce grad aţi avut în armată? Dar acum?– Am fost... sergent (din raionul Bârlad, judeţul Vas-

lui, regiunea Iaşi!). Am fost avansat, după vreo 40 deani, în grad de... ofiţer (cultural) de Cotroceni!

d) Când scrieţi, bateţi... la maşină, la calculator sau...de mână?

– Doi ani de viaţă i-am dedicat pugilismului juvenil(Şcoala de box de la Bârlad, anii 1966-68), după ce amluat o zdravănă cafteală de la un bârlădean/berlădeanneaoş (eu veneam la oraş dintr-un sat răzeşesc), deşitatăl meu era baaadean/brodnic de vreo trei genera-

info cultural


ţii!)... Ştiu să bat, mai ales când sunt agresat şi trebuiesă mă apăr. Bat de decenii la maşina de scris. Combatacum cu pixul. Ordinatorul, calculatorul, computerul îşicam bat joc de mine. Nu prea suntem... compatibili înring!

e) Au nevoie elevii noştri de profesori? Sau numaide tablete?

– Profesori, institutori, dascăli, magiştri... Multe ta-blete de calciu!

f) Locuiţi pe pământ sau pe lună?– Locuiesc (muzeografic, metaforic) în Bojdeuca...

optzecistului (1880) Ion Creangă. Prin anul de graţie1980 (când constatam alt optzecism: am 1,80 m înăl-ţime) mă visam deseori pe lună editând revista Scrip-tor. Cu capul în... nori!

– În încheiere, nu-mi rămâne decât să vă mulţumescşi să vă doresc, dvs. şi nou-născutului „Scriptor”, drumlung şi cât mai puţin hurducăit, colaboratori de seamăşi cititori pe măsură!

***

– Stimate domnule Mihai Hafia Traista, aţi fondatşi conduceţi o revistă – Mantaua lui Gogol – cu o adre-sabilitate bine definită – comunitatea ucrainenilor dinRomânia. Spuneţi-ne, mai întâi, câteva cuvinte despreaceastă minoritate din ţara noastră.

– În România trăiesc în jur de 50 000 de ucraineni,în judeţele Iaşi, Botoşani, Suceava, Maramureş, SatuMare, Arad, Timişoara, Tulcea şi în Bucureşti, cei maimulţi dintre ei sunt membrii Uniunii Ucrainenilor din Ro-mânia şi sunt reprezentaţi de un deputat în ParlamentulRomâniei. În afară de această organizaţie, mai existăşi Asociaţia Cultural Creştină a Ucrainenilor din Româ-nia, al cărei preşedinte am onoarea să fiu şi care cola-borează foarte bine UUR, dar şi alte asociaţii şi fundaţii,care fiinţează la un nivel mai mic.

– V-aş mai întreba cât de intensă este viaţa culturalăa ucrainenilor din România (atât de discreţi în plan so-cial-politic).

– În ceea ce priveşte cultura, ucrainenii sunt foarteactivi. Uniunea Ucrainenilor din România are cinci pu-blicaţii, care apar lunar – o revistă literară, două de cul-tură şi informare şi una pentru copii, în limbaucraineană, dar şi una în limba română. În afară deaceste publicaţii, apar în jur de 20-24 de cărţi pe an, atâtîn limba ucraineană, cât şi în limba română (poezie,proză, folclor, publicistică etc.). Cele mai mari eveni-mente culturale din viaţa ucrainenilor au loc în luna mar-tie, denumită şi Luna Şevcenko, când în fiecarelocalitate unde trăiesc ucraineni au loc manifestări cul-turale dedicate Poetului Naţional Taras Şevcenko, con-siderat Apostolul neamului ucrainean, care alături delimba ucraineană sunt considerate cele mai mari insti-tuţii ucrainene. Desigur, mai sunt Festivalurile interna-ţionale de colinde ucrainene (de la Sighet, Suceava,Tulcea şi Timişoara), de poezii, de cântece religioase,ale recoltei, Olimpiade de limba ucraineană, întâlniri cufiii satului etc. De asemenea, fiinţează foarte multe an-sambluri artistice şi coruri de un profesionalism înalt,care sunt cunoscute publicului român şi din emisiuniletelevizate „Românii au talent” sau „România dansează”.

– În fine, vorbiţi-ne despre revistă: de ce Mantaualui Gogol (mă refer la denumire), ce profil are, care-isunt redactorii şi colaboratorii, ce program urmăreşte.Este cumva prelungirea unui cenaclu?

– Denumirea revistei vine în primul rând de la uncitat al lui Feodor Dostoievski – „Noi toţi ne tragem dinMantaua lui Gogol”, aserţiune care este şi mottoul re-vistei, iar în al doilea rând, fiindcă Gogol este unul dintrecei mai apreciaţi scriitori ucraineni de expresie rusă.

– Am înţeles de ce Gogol. Dar de ce Mantaua? Dece nu… Revizorul, de pildă?! Pe mine gândul mă ducela sensul propriu al cuvântului – haină lungă, groasă,care apără de intemperii. Şi atunci, mă gândesc că de-numirea ţine să sugereze, pe de o parte, că Gogol esteo „haină” culturală protectoare pentru o comunitateaflată dincolo de graniţele ţării-mamă, iar pe de altăparte, să evidenţieze, subtil, că literatura, cultura în ge-neral, este o pavăză împotriva „intemperiilor” de totfelul. Greşesc?

– Cu siguranţă cultura, mai ales literatura, muzica,artele frumoase sunt o „manta”, o manta a sufletuluiomenesc împotriva tuturor „intemperiilor”, aţi spus foartefrumos, dar în ceea ce priveşte comunitatea ucraineanădin România, nu cred că au nevoie de o protecţie cul-turală din partea Ucrainei, nici nu cred că poate fi vorbade o altă ţară-mamă în afară de România, Ucraina fiinddoar patria lor istorică, pe care bineînţeles o iubesc şi orespectă la fel ca şi limba ucraineană alături de toateobiceiurile şi tradiţiile ucrainene, cum e şi firesc să fie.

– Să continuăm!– Mantaua lui Gogol este revista editurii şi a întâlni-

rilor literare, care poartă aceeaşi denumire. Este editatăde Asociaţia Cultural Creştină a Ucrainenilor din Româ-nia şi încearcă să vorbească cititorului român despre li-teratura ucraineană, atât de puţin cunoscută la noi. Celmai mult ne-a ajutat în acest sens binecunoscutul scrii-tor Leo Butnaru din Republica Moldova, cu traducerilesale din limba ucraineană în limba română şi cu minu-nata sa lucrare Avangarda ucraineană, care după re-vista Vatra din Târgu-Mureş a fost publicată şi deMantaua lui Gogol. De asemenea, am publicat multe lu-crări legate de literatura ucraineană (traduceri, recenzii,eseuri) semnate de scriitorii Ion Cozmei, Pablo Roma-niuc, Maria Semeniuc, Nicolae Cornescian, Silvia Za-barcencu şi nu în ultimul rând de renumitul slavist prof.dr. Ioan Rebuşapcă. Nu ne-au ocolit nici scriitorii bucu-reşteni precum Aurel Maria Baros, Ştefan Dorgoşan, Ci-prian Chirvasiu, Adrian Suciu, Ardian Christian Kuciukşi alţii.

– În încheiere, v-aş mai întreba ce este Naş holos.– Naş holos (Glasul nostru) este revista literară a

scriitorilor ucraineni din România, înfiinţată în iulie 1990(anul acesta împlineşte 25 de ani) de către UniuneaScriitorilor din România, în prezent este patronată deUniunea Ucrainenilor din România şi este consideratăuna dintre cele mai prestigioase reviste literare ale dias-porei ucrainene.

– Despre această publicaţie, într-un număr viitor!Până atunci, vă mulţumesc pentru informaţii şi vă do-resc mult succes în tot ce întreprindeţi!

info cultural


Florin Colonaş

GHID DE FINE DE AN 2014,AL EXPOZIŢIILOR PARIZIENE

Dacă în noiembrie 2013, numitorul comun al marilorexpoziţii de artă plastică din Capitala Franţei era visul,iată că peste exact un an, parcurgând cele mai impor-tante expoziţii de artă plastică din marele oraş,constatăm că acel posibil numitor comun îl reprezintăerosul.

Aşa cum criteriile de orientare pe glob au la bazăpunctele cardinale, tot aşa în Oraşul Lumină, putemdefini cele patru mari citadele unde au loc grandioasemanifestări expoziţionale, atracţii magnetice pentru vizi-tatorii de pe toate meridianele.

Aceste puncte nodale le găsim la Centrul Pompidou,Grand Palais, modernul Quai Branly şi străvechiulLuvru.

Desigur, pe lângă aceste lăcaşuri care, asemeneaunor veritabile faruri, supraveghează navigaţia valorilorculturale, există şi alte numeroase focare de cultură, ca-pabile să găzduiască la cel mai elevat nivel posibilmărturii culturale, îndelung comentate de către cei maiîndreptăţiţi să o facă.

Înainte însă de a parcurge traseul expoziţional să neoprim la un eveniment de la sfârşitul lunii octombrie, şianume, redeschiderea Muzeului Naţional Picasso, dupăaproape şapte ani de absenţă din circuitul muzeal, timpîn care s-au efectuat reparaţii, care au dus la creştereade trei ori a suprafeţei de expunere.

Deschiderea a avut loc în prezenţa PreşedinteluiFrançois Hollande, de altfel, foarte activ în privinţafestivităţilor inaugurale în acea săptămână, când, cucinci zile mai înainte, tăiase panglica Fundaţiei Vuitton,bijuterie arhitectonică, realizată de către F. Gehry.

Dacă tot vorbim despre construcţii deosebite, cuacoperişuri asemenea unor voaluri aruncate pesteclădire, nu putem să nu spunem, în drum spre CentrulPompidou, două cuvinte despre grandioasa Canopée,care se înalţă peste locul unde până în anul 2010 seafla vechea hală de peşte.

Construcţia cu un magnific acoperiş învolburat careşi-a luat numele de la un înfloritor oraş antic egiptean,aflat în delta Nilului, va fi gata în 2018, constructoriiafişând pe panourile şantierului mersul lucrării, ba chiarorganizând şi o expoziţie cu machete şi noile materialeşi tehnologii care se vor utiliza în cadrul îndrăzneţuluiproiect.

La doi paşi, Centrul Pompidou, mereu plin de vizita-tori şi de evenimente de primă mână, prezintă la etajul

al şaselea expoziţia Marcel Duchamp, în care întâlnimşi două lucrări de referinţă, una în lemn, alta în metal,semnate de C. Brâncuşi. Tot în ultimele zile de oc-tombrie la cunoscuta Casă de licitaţie Christie’s se vin-dea cu 186.000 de euro un desen al maestrului.

La al patrulea etaj al Beaubourgului, o altă expoziţiea altui modernist, Robert Delaunay, creator al orfismuluialături de soţia sa Sonia, căreia Muzeul de ArtăModernă al Parisului i-a dedicat o expoziţie cu totulremarcabilă. Peste drum, la Muzeul Modei, în PalatulGalliera, coadă mare la expoziţia Vestimentaţia anilor20-30.

Tot la Beaubourg, la cel de-al doilea etaj, pe palieruldin faţa expoziţiei „Duras Song, portretul unei scriituri”,mult, foarte mult tineret. Grupuri de entuziaşticomentează expoziţia dedicată centenarului scriitoareiMarguerite Duras, autoare de texte de referinţă: „Unbaraj contra Pacificului” (1950), „Amantul” (1984), multedintre textele sale având reverberaţii filmice „Hiroşima,dragostea mea” (1959) sau „India Song” (1975),teatrale, radiofonice, interviuri, articole. Plecând de ladouă dintre titlurile cărţilor sale: „Outside” şi „Le Mondeextérieur”, expoziţia este structurată pe ideea dihotomieioperei, înăuntrul şi în afara acesteia.

Vizitez, pentru întâia oară, Casa Balzac, din elegan-tul cartier Passy. Axa centrală este marea dragoste pen-tru poloneza Hanska. Marele condeier a locuit în acestimobil cu chirie, de abia în ultimele cinci luni de viaţă,având o casă al cărui proprietar avea să fie, dar de carenu se va bucura aşa cum trebuie, renovareaîmpiedicându-l să se mute. Casa aceasta modestă seaflă pe rue Raynouard – după cum citesc pe placastradală, scriitor (autor de tragedii dramatice) şi acade-mician. Nu ştiu nimic despre personaj, dar ştiu preciscă Honoré de Balzac nu a fost... membru al AcademieiFranceze...

Un alt colos, Grand Palais, găzduieşte la intrareaChamps Elysées expoziţia Niki de Saint Phalle, o ple-doarie a unei artiste implicate în lupta pentru feminismşi drepturile femeii.

În curbura celor două faţade principale ale clădirii,expoziţia dedicată japonezului Hokusai, frescă a vieţiiextrem orientale sub toate aspectele ei. În octombrie,pe faţada Clemenceau s-a organizat marea confruntarea târgului de artă contemporană, care s-a extins şi înmari spaţii publice din oraş. Vizavi, la Petit Palais, o

info cultural


expoziţie dedicată sticlei şi meşterilor ei iscusiţi care aurealizat produsele Baccarat.

Traversând podul Alexandru al III-lea şi mergând pecelălalt mal al Senei, la Muzeul Quai Branly, alături demultiplele săli permanente aflăm o mare expoziţiecuprinzând 400 de opere ale unui popor care a dominatdouă milenii America Centrală şi care a dispărut miste-rios: „Secretele civilizaţiei Maya”.

Pinacoteca pariziană – ca de obicei la cel mai ridicatnivel, organizează o manifestare cu tema „Spiritualitateşi erotism în arta indiană: Kama-Sutra”. Pe aceeaşi axăa exoticului tema de la Orsay, „Attaquer le Soleil:SADE”. Nu pot să nu semnalez şi o expoziţie dedicatăunei personalităţi cu multe şi diverse preocupări de artăplastică Charles Lamyre (1832-1916), care-miaminteşte de un artist trăitor pe meleagurile româneşti,valoros dar uitat: Paolo Mercuri.

În cetatea artei, Luvru, o expoziţie dedicată Marocu-lui şi influenţei artei magrebiene asupra teritoriilor spa-niole, foarte curând având loc şi vernisajul unei expoziţiiprivind cultura insulei Rhodos.

Dacă Centrul Pompidou are o filială la Metz şi Luvrulva avea una, în Abu-Dhabi, din 2015. La antipod, într-omică galerie din Marais, sunt prezentate desene şiman uscrise ale lui Alain Jouffroy, exeget al lui Brauner,exclus, în 1948, din grupul suprarealist, considerat fiind

membru al fracţiunii Brauner.În grădina Tuileries te aşteaptă de fiecare dată sur-

prize. La „Jeu de Paume”, vechiul sediu al galeriei im-presioniste, astăzi, în cadrul marilor gale de fotografiepe care le prezintă muzeul – fotograful Garry Wino-grand. În parc, în drum spre Orangerie, care a organizatretrospectiva Emil Bernard, o remarcabilă operăsculptată, realizată piramidal, din masive grinzi de lemnfăcând parte din expunerea exterioară a târgului de laGrand Palais.

Într-o altă grădină, aceea a Luxemburgului, înPalatul Senatului, o ofrandă pentru un promotor al im-presionismului, galeristul şi emul de spirit Bernard-Ruel.În linie clasicizantă la Muzeul plin de farmec Jacque-mant-André, un maestru Perugino, în timp ce la Maillol,teribila istorie a familiei Borgia, dar la etaj... un avan-gardist, georgianul David Kakabadze.

Şi pentru că vorbeam despre impresionism, nuputem să nu scriem despre o expoziţie intitulată„Adevărata poveste a unei capodopere”, pe care a or-ganizat-o muzeul Marmottan Monet. Lucrarea desprecare este vorba, celebra pânză „Impresie, soarelerăsărind”, semnată de Monet, care a dat numele curen-tului impresionist şi, care, spre mândria noastră, aaparţinut unui compatriot, medicul Georges de Bellio.

Tocmai predasem pentru cel de-al patrulea număr al„Caietelor avangardei” un material cu un titlu cel puţincurios: „O paralelă posibilă între avangarda română şicea georgiană”, în care plecam de la o similitudine denume a unor reviste, „SO4H2” apărută la TurnuMăgurele şi „H2SO4” editată cu câţiva ani mai înaintela Tbilisi, şi iată, aflându-mă la Paris, am surpriza săconstat că la Muzeul Maillol este organizată o expoziţiea unui important artist avangardist georgian, DavidKak abadze.

Muzeul Maillol, amenajat într-o somptuoasărezidenţă pariziană, găzduieşte nu numai o importantăcolecţie de sculptură, pictură şi grafică a lui AristideMaillol, maestru contemporan cu Rodin şi Bourdelle,fiecare dintre aceştia având, la rândul lor, câte unmuzeu în capitala Franţei, prestigioasa instituţiemuzeală organizând periodic importante expoziţii tema-tice.

Aşa se face că în timp ce la parter şi primul etaj, subtitlul: „De la Michelangelo la Leonardo da Vinci”, sederula o expoziţie dedicată familiei Borgia, la cel de-aldoilea etaj, David Kakabadze, pictor georgianîndrăgostit de Paris, era prezentat publicului printr-o

expoziţie intitulată „Passages”, organizată cu prilejulaniversării a 125 de ani de la naşterea artistului(1889-1952).

O „trecere prin Oraşul Lumină”, care a dat roade înformarea pictorului, creaţiile artistice fiind pe măsură.Student fiind la Universitatea din Sankt-Petersburg,unde studia ştiinţele naturii, Kakabadze se va dovedi unpasionat al desenului şi al picturii, dedicându-şi mai tottimpul său acestei arte, neglijând, oarecum, studiile debază.

Pregătirea sa în domeniul picturii se va contura înatelierul unui bun pedagog, Dmitriev-Kavkazki, al căruicognomen ne duce cu gândul la originile caucazieneale tânărului David. În capitala Imperiului Ţarist vacunoaşte o sumedenie de artişti, care petrecuseră anibuni în oraşul de pe malul Senei, personalităţi care-i vorînfierbânta sufletul cu tot felul de povestiri despre viaţaartistică, trepidantă, despre o serie de maeştri careajunseseră celebri, despre colecţionarii şi negustorii deartă şi, desigur, despre multe, foarte multe picanterii dinviaţa de zi cu zi a marii metropole, unde arta pulsa latot pasul.

Răspunsul tânărului cu părul şi mustaţa precum

UN ÎNDRĂGOSTIT DE PARIS –AVANGARDISTUL GEORGIAN KAKABADZE

info cultural


„pana corbului”, cu sufletul curat ca cerul din muntoasalui patrie, cu spiritul ardent al gruzinului şi cu setea omu-lui hotărât să învingă în marea sa pasiune către frumos,va pleca şi el în 1919 la Paris, evadând din aceeaînvălmăşeală care domnea după Marea Revoluţie dinOctombrie 1917, părăsind o Georgie, încă,independentă.

Din povestirile conaţionalilor sau a ruşilor, trăitori maimult sau mai puţin la Paris, cunoaşte multe desprecurentele moderniste, lucruri pe care le va verifica per-sonal, le va accepta sau le va desfiinţa, pur şi simplu,printr-o adâncă putere de pătrundere. Oricum, va fi nunumai o experienţă visată, dar şi o acumulare nebănuităde elemente care-l vor fascina şi urmări întreaga saviaţă.

Aflându-se în vâltoarea acestui proces de civilizaţie,nu numai în plan artistic, dar şi tehnic, captivat fiind înegală măsură de tot ce însemna procesul civilizaţional,preocupat de studiul mai multor discipline, va nota: „oepocă de maşinism şi cinematografie”.

Avea un prilej singular de a-şi dezvolta propriile ideipe un teren fertil, beneficiar fiind al unei minţi ascuţite,fundamentată pe o serioasă cultură şi o perspicacitateremarcabilă. Analiza şi sinteza curentelor moderniste,dând „undă verde” propriilor încercări plastice, cubiste,futuriste sau abstracte.

Progresele sale în artă sunt evidente. Încă o ilustrarea modului în care un artist aflat într-un mediu favorabil,de mare autenticitate creativă, poate face progrese evi-dente într-un spaţiu temporal de numai câteva luni sau,uneori, poate şi mai scurt.

În acest sens, în expoziţie ne sunt prezentate câtevapeisaje „cuminţi” din 1919 şi apoi câteva dintre cele re-alizate la începutul sejurului parizian. Diferenţa esteevidentă! Îmi aduc aminte de compatriotul nostruM.H. Maxy care, alegând Berlinul, în 1923, pentruperfecţionarea sa, pictează timid undeva la periferiamarii metropole, un peisaj, la fel ca şi georgianul, dupăcare, încins de „focul continuu” al „Sturm-ului”, sedezlănţuie, creând tablouri demne de a fi acceptate deexigentul Walden, nu numai într-o expunere colectivă,dar şi într-o expoziţie personală, în sălile mult îndrăgiteigalerii berlineze, unde curentul cu numele său furtunoss-a dezlănţuit.

Kakabadze, stimulat de experienţele confraţilor,bazat pe solida sa pregătire intelectuală în care biologiajuca un rol de seamă, dă frâu liber imaginaţiei, fiind unuldintre primii pictori care creează o serie de opere ab-stracte, în care va întrebuinţa forme organice, embri-onare şi biomorfice. Entuziasmat fiind de studiereaposibilităţilor cinematografului, va imagina şi construichiar o instalaţie cinematografică, având enormasatisfacţie de a-i fi recunoscută inovaţia, prin brevetareaei în ţări cu o bună tradiţie tehnică: Marea Britanie,Franţa, Danemarca. Va fi, aşadar, un veritabil creator al„3D”, întrebuinţând colaje, utilizând tehnici de amesteca vopselurilor cu apă şi clei la care se asociau elementedin metal, componente optice (lentile) sau electrice

(be curi).Efectul tridimensional este realizat prin efectul re-

liefului materialelor optice, ceea ce în 1920, trebuie re-cunoscut, constituia un efect cât se poate de inedit,dând un aspect plin de mister creaţilor sale artistice.

La finele anului 2013, Galeria de Artă Modernă dela Pompidou a deschis o impresionantă expoziţieintitulată „Le surréalisme et l’objet”, în care se aflau ex-puse opere de acest gen, ale unor mari maeştri, printrecare: Marcel Duchamp sau Man Ray, adică aceia, care,în 1926, recunoscând valoarea lucrărilor georgianului,organizând o expoziţie mondială, la New York, laMuzeul Brooklyn, prin indermediul Societăţii AnonimeKatherine Dreier, vor expune 16 acuarele deKak abadze, datând din 1921, ca şi unica sa sculptură,datând din 1925, intitulată „Z – poisson transpercé”. Înacea grandioasă manifestare, lucrările amintite seregăseau printre cele 1020 de lucrări semnate de Mon-drian, Kandinsky, Gabo, Brâncuşi, Pevsner, MoholyNagy, Malevici, Duchamp, Boccioni, Man Ray.

Pictorul Kakabadze va fi în egală măsură atras deteatru, fotografie şi cinematografie, dar şi de conser-varea monumentelor arhitectonice georgiene, alcătuindo bogată colecţie de fotografii, de o valoareinestimabilă, care a fost pur şi simplu negată şi distrusăde Puterea Sovietelor.

După periplul parizian, la întoarcerea pe pământulnatal ţara sa fusese alipită marii Uniuni Sovietice. Să nuuităm că „tătucul Stalin”, nimeni altul decât georgianulIosif Vissarionovici Djugaşvili, a fost cel care a anexat,pur şi simplu, teritoriul patriei natale, ca şi multe alteţinuturi la colosul sovietic. Pentru meritele sale,Kak abadze va fi numit, totuşi, rectorul Institutului de Artădin capitala Georgiei.

În 1940, va fi declarat formalist. Va fi exilat în munţiiGeorgiei, iar creaţiile sale vor fi interzise. Nu va putealucra nici ca pictor, nici ca profesor, nici ca savant, nicimăcar profesor de limba franceză. Aceasta era şi acoloca şi la noi recompensa oferită de statul comunist-tota-litar celor din „vechiul regim”. Negarea-negaţiei aceluiadagiu conform căruia „omul este cel mai preţios capi-tal”.

Condamnarea la moartea spirituală era o metodă aregimului comunist ilustrată prin numeroase exempleşi la noi, aplicată, de altfel, „cu succes” pe întregul arealal „noii orânduiri socialiste”.

În acest gulag a fost cuprins şi D. Kakabadze, caredupă un deceniu, în 1952, avea să dispară nu numaicreativ dar şi biologic, dar care astăzi este cinstit aşacum se cuvine printr-o expoziţie, care aruncă o puntede legătură către Uniunea Europeană.

Pe străbunul pământ gruzin, figura acestui mare şipolivalent artist şi om de cultură, este astăzi cinstită aşacum se cuvine. Aş vrea să amintesc o lucrare a uneiuniversitare, doamna Ketevan Kintsurashvili, care i-adedicat o monografie, tradusă şi în engleză, intitulată„Un pictor georgian modernist şi inovator”, o adevăratăofrandă adusă memoriei marelui artist.

info cultural


Elena Stoiciu

ARTĂ ŞI SACRALITATE 2014 –OFRANDA MEMORIEI

Avându-i curatori pe prof.univ.dr. Alexandra Titu şiprof univ.dr. Liviu Nedelcu şi ca organizatori ConsiliulJudeţean Vrancea, Centrul Cultural Vrancea şi U.A.P.din România, Filiala Vrancea, expoziţia Ofrandamem oriei din seria Artă şi sacralitate a fost vernisatăjoi, 27 noiembrie 2014, la Galeriile de Artă din Focşani.Expoziţia a fost prezentată, ca de obicei, debinecunoscuţii critici de artă Alexandra Titu şi Constan-tin Prut. Au expus pictori şi sculptori de referinţă pentruarta românească contemporană: Ilie Boca, Titi Ceară,Vlad Ciobanu, Mihai Chiuaru, Onisim Colta, Dana Con-stantin, Marin Gherasim, Alexandru Grosu, Ion Iancuţ,Octavian Mardale, Liviu Mocan, Liviu Nedelcu, DanPalade, Ştefan Pelmuş, Marian Petre, Silvia Radu,Mircea Roman, Aurel Vlad, Dany-Madlen Zărnescu,Gheorghe Zărnescu. Din partea creatorilor au fostprezenţi Mihai Chiuaru şi Gheorghe Zărnescu şi doarcu lucrări cei care au făcut parte frecvent din selecţiilemanifestărilor organizate la Focşani, doi artiştiimportanţi pentru arta românească – pictoriţa Dany-Madlen Zărnescu şi sculptorul Alexandru Grosu, careau plecat din această lume în acest an.

Manifestarea a fost deschisă de Liviu Nedelcu,preşedintele filialei Vrancea a U.A.P., care i-a prezentatpublicului pe artiştii veniţi la vernisaj şi pe criticii de artă.Constantin Prut a subliniat încărcătura spirituală a aces-tei perioade din an: „Timpul îmbătrâneşte. Noi înşinemurim virtual când trecem în Nou An şi când suntempregătiţi pentru o nouă existenţă. În anul cosmicasistăm la solstiţiul de iarnă, aşteptând începutul:Naşterea Domnului”. Domnia Sa a subliniat importanţaseriei „Artă şi sacralitate” ca un moment deosebit în artaromânească de astăzi, sugerând editarea unui albumcare să conserve evenimentul desfăşurat în timp. Larândul său, Alexandra Titu a spus că expoziţia dinaceastă ediţie se află sub mottoul lui Charles Péguy:„Armele lui Satan sunt viaţa şi moartea / Armele lui Iisussunt moartea şi Viaţa.” Domnia Sa a analizat fiecareartist şi fiecare lucrare expusă şi în prezentarea de-osebitului Catalog apărut sub îngrijirea pictorului LiviuNedelcu la Tipografia Euro Print Bacău, din care citămîn cele ce urmează: „Efemeritatea, dimensiune defini-torie a condiţiei umane, şi caducitatea, atribut esenţialal materiei, al configuraţiilor sale potenţate tragic de

conştiinţa realităţii lor inevitabile, generează cultura,acest extraordinar instrument de eufemizare abrutalităţii relaţiilor dintre fragila fiinţă umană şi lume,după definiţia lui Henri Bergson. Cultura funcţioneazăîn două planuri aderente pe direcţia discursului tempo-ral structurat în viitor, prezent şi trecut.

Ca sistem de strategii prospective, şi ca vast şi activcâmp al memoriei. Memoria culturală conservă urmeleprezenţei, recuperate din uitare, care este adâncire amorţii dublată astfel, dar niciodată cu adevăratireversibilă odată înregistrată în depozitele sale. Înspaţiul dens al culturii, care elaborează schemele axio-logice, se afrontează raportul de valoare între viaţă şimoarte, atributele lor esenţiale, moartea fiind în cele maimulte culturi valoarea suprem negativă. Ceea ceaccentuează teroarea morţii este lipsa de sens pe careo proiectează şi asupra vieţii. Deschiderea spre sens ooperează în culturile care depăşesc hedonismul şi fun-damentul materialist şi descoperă/redescoperă sensulmajor, sacrificial. Modelul Christic, modelul absolut alsacrificiului Dumnezeului-om pentru lume fractureazăevoluţia marilor culturi al căror sens tragic era dat depasiunea lor vitală şi absolutizarea dimensiunii istorice,a experienţei pragmatic existenţiale, a pragmatismuluisocial şi politic, dimensiune care şi-a recucerit înprezent autoritatea şi seducţia.

Prelucrat simbolic, în diverse formule stilistice, acestmodel absolut devine tema artiştilor reuniţi în expoziţiadedicată aderenţei dintre artă şi sacralitate în 2014.”

Constantin Severin - Visul Dragomirna

info cultural


Astfel este numită expoziţia de artă contemporanăorganizată de Consiliul Judeţean Vrancea şi CentralCultural Vrancea la Galeriile de artă Focşani, prezentatăde Alexandra Titu şi Constantin Prut, avându-i curatoripe Alexandra Titu şi Liviu Nedelcu, deschisă în ziua de21 ianuarie 2015. Într-un comunicat al organizatorilorse arată: „Constituită deja ca un ciclu expoziţionalanual, centrat pe taberele de creaţie din pitoresculspaţiu al Vrancei, condensat în compendiul peisagisticde la Lepşa, care sintetizează în economia lui aspră di-versitatea şi chiar opulenţa regiunii montane, tabăra decreaţie a avut de la început regimul unei reuniuni întreartişti legaţi de aceeaşi perspectivă asupra raportuluidintre actualitatea demersului artistic şi, pe de altăparte, asupra tradiţiei ca un şir neîntrerupt de schimbări,rupturi şi recurenţe stilistice ce pot fi apelate de poziţiiestetice diferite de la conceptualismul specific arteiromâneşti, dependent de materialitate şi concret lasoluţiile abstract informale sau riguroase, la unabstracţionism simbolic şi la variante de realism maimult sau mai puţin mimetic.”

Pe simeze au fost lucrări ale următorilor artişti plas-tici: Gheorghe Anghel, Maria Balea, Titi Ceară, OnisimColta, Ghenadie Jalbă, Valeriu Mladin, Liviu Nedelcu,Mircea Roman, Florentina Voichi, Ion Zderciuc.

Criticul de artă Alexandra Titu a prezentat publiculuiaflat în Galeriile de artă operele expuse şi pe autorii lor

şi a afirmat: „Aşadar, cum remarcam şi în cazul altorediţii, reuniunea artiştilor selectaţi dintre participanţii laexpoziţiile de artă contemporană, derulate cu regulari-tate la Focşani, nu are ca scop sau preocupare reafir-marea peisagismului ca direcţie tematologică majoră,chiar dacă mulţi dintre ei sunt interesaţi de peisaj.Scopul acestor reuniuni într-un spaţiu privilegiat prin izo-larea sa, prin solitudinea într-un context natural fabulos,este libertatea opţiunii catalizate de regimul colocvial,centrat pe problematicile teoriei de artă contemporane,şi pe preocupările de atelier, pe problemele curatoria-tului actual şi ale manageriatului de artă.

Rezultatul timpului petrecut în acest mod este, încazul acestei ediţii, o meditaţie concretizată imagisticasupra celor mai recente teme propuse de expoziţiileorganizate la Focşani – corpul uman, ca semn simbolicsau concreteţe calofilă, aportul patrimoniului arheologic,percepţia/investitura fantastică/simbolică a elementelorrealităţii, prezenţa latentă a sacrului, subiectul creatorca prezenţă concretă şi ca energie interioară, careferinţă la complexitatea sinelui şi deschidere spre di-mensiunea psihică.”

Expoziţia a fost deschisă la Focşani până în lunafebruarie 2015, după care va fi găzduită de GaleriileCăminul Artei din Bucureşti în luna martie 2015, apoi deMuzeul Naţional de Artă al Moldovei din Chişinău.

ZECE PLUS UNU – LEPŞA 2014

Constantin Severin - Suceviţa, dragostea mea

De asemenea, în catalogul expoziţiei, prof. univ.Marin Gherasim i-a elogiat pe cei doi dispăruţi,binecunoscuţi şi la Focşani: „Dispariţia nedreptprematură a lui Dany-Madlen Zărnescu în plină puterecreatoare este o pierdere ireparabilă. Negrurile artei ei,vaste, adânci, din care emerg forme geometrice, cruci-forme, exprimă o geneză, o ivire afirmativă a raţiunii şispiritului din negurile şi genunile ameninţătoare ale firii.O victorie asupra întunericului.

Umorul fin şi rafinat al lui Alexandru I. Grosu, lumi-nozitatea chipului său ascundeau aprehensiuni şi ten-siuni interioare nebănuite ce se vădesc în lumea deforme ciudate, neliniştitoare ale sculpturii sale. O lumece se vădeşte afină cu cea a lui Victor Brauner sau cufabulosul folcloric.”

„Moartea lor ne confruntă din nou cu nucleul pro-blematic al relaţiei dintre viaţă şi moarte, în interogaţiasupremă a fiinţei conştiente asupra condiţiei lor, asuprafuncţiei lor în perspectiva unei legităţi, a unui sens, aunei necesităţi sau a hazardului lor refractar faţă desens”, se mai scrie în catalogul expoziţiei.

Expoziţia a putut fi vizitată până la sfârşitul lunii de-cembrie 2014.

info cultural


Cronicar

LIS LA FOCŞANIÎn organizarea Ateneului Popular „Maior Gh. Pastia”

din Focşani, vineri, 13 februarie a.c., s-a desfăşuratconferinţa cu tema „Destinul unui scriitor vrâncean, LiviuIoan Stoiciu 65”. A fost, după cum s-a precizat în comu-nicatul organizatorilor, „o întâlnire dublu aniversară, de-oarece scriitorul Liviu Ioan Stoiciu împlineşte în aceastălună 65 de ani de viaţă şi tot în acest an se împlinesc35 de ani de la debutul său editorial cu volumul de poe-zii La fanion, care i-a adus şi Premiul de debut al UniuniiScriitorilor”. Evenimentul, moderat de Valentin Gheor-ghiţă, a fost întregit de lansarea a două volume – ediţiaa doua a cărţii de debut, „La fanion”, apărută acum laEditura Rafet din Râmnicul Sărat, şi romanul „Vrăjmaş”,editat de Editura Polirom.

Liviu Ioan Stoiciu a prezentat auditoriului o foarteobiectivă trecere în revistă (cu câteva accente de auto-rechizitoriu!) a vieţii şi activităţii sale literare.

Despre LIS şi opera sa au vorbit Valentin Gheor-ghiţă, directorul Ateneului Popular, scriitorul CorneliuAntoniu, preşedintele Filialei Sud-Est a USR, criticul li-terar Mioara Bahnă şi scriitorul Constantin Marafet, con-ducătorul Editurii Rafet.

I-au fost alături scriitorii Ştefania Oproescu, Paul Spi-

rescu, Virgil Panait, Gheorghe Neagu, Marin Ionel, Con-stantin Duşcă, precum şi artistul plastic dr. Dan Alexan-dru Taban.

Revista „Pro Saeculum” i-a înmânat sărbătoritului oDiplomă de excelenţă şi un Hrisov „întru recunoaştereaharului cu care a fost dăruit”.

DUBLU EVENIMENT LA GALAŢILa Muzeul „Casa Co-

lecţiilor”, secţie a Muzeu-lui de Istorie „PaulPăltănea” din Galaţi, aavut loc, în data de 5 fe-bruarie a.c., un dublueveniment cultural: lan-sarea cărţii „Strada Doc-tor Carnabel” şivernisajul expoziţiei „Pic-tând la Ciuşlea”, ambelesemnate de Florinel Aga-fiţei.

La această ineditămanifestare, au vorbitCorneliu Antoniu – pre-

şedintele Filialei USR Galaţi, Cristian Căldăraru – direc-torul Muzeului de Istorie din Galaţi, poetul şi criticulliterar Adrian Secară, pictorul Nicolae Einhorn şi docto-rul în indianistică Ovidiu Nedu.

Apărut în 2014, la Editura Zigotto, romanul „StradaDoctor Carnabel” (din care şi revista noastră a publicatcâteva fragmente) recreează atmosfera uitată a unuicolţ din Galaţi, unde autorul şi-a petrecut o parte din co-pilărie: „Trăim, uneori, în trecut, unde ne-am lăsat amin-tirile cu cele mai dragi sentimente, parfumuri de neuitat.Părţi din noi vieţuiesc în lumi apuse şi le cărăm ca pe odulce povară în firea, în fibra noastră, uneori fără a faceeforturi pentru a le menţine vii, alteori, dimpotrivă.”

„Un roman nonconformist, greu de încadrat”, care„contribuie la mitologizarea Galaţiului”, după cum ţineasă sublinieze în prezentarea sa scriitorul Adrian Secară:„Dacă la început, printre paragrafe, avem accenteprou stiene, care ne pot face să ne gândim că şi sufle-tele, poate, ar putea odihni în borcane de dulceaţă desalcâm ori smochine (dulceaţa pe care o face bunicapersonajului principal!), cu o critică a regimurilor, atâtcomunist, cât şi a celor de după 1989 […], în partea adoua avem de-a face cu aventuri demne de IndianaJones, personaj invocat şi el pe undeva, oarecum au-toironic…”

Declara autorul cu acest prilej: „Nu mi-am putut ima-gina că pot lansa cartea chiar aici!”, făcând desigur re-ferire la clădirea Muzeului gălăţean unde a avut loclansarea, imobil în care, pe vremea întâmplărilor dinroman, se afla Farmacia Ţinc.

Pe lângă lansarea cărţii, artistul a expus o serie detablouri, sub genericul „Pictând la Ciuşlea” – „un sce-nariu al materiei şi fenomenelor sale, o simbioză deforme şi culori”, după aprecierea pictorului Nicolae Ein-horn, prezent la vernisaj.

Succesul de care s-a bucurat vrânceanul nostru, co-laborator constant al revistei (să notăm doar că primaediţie a romanului a fost epuizată cu ocazia acestei lan-sări), a fost sintetizat de poetul şi criticul literar AdrianSecară: „Dacă nu ar fi existat Florinel Agafiţei, trebuiasă-l inventăm”. Subscriem!

info cultural


CONSTANTIN SEVERIN – PICTORULSEMNELOR TIMPULUI

Născut la 8 februarie 1952, în Baia de Aramă,•jud. Mehedinţi.

A urmat cursurile Facultății de Chimie și Inginerie•Chimică la Institutul Politehnic Iași între 1972-1977. Stu-dii post-universitare de Economie și democrație(Croația, 1991, bursă Sörös) și Societate și cultură(Suedia, 1993, bursă finanțată de guvernul Suediei).Studii de artă libere.

În prezent, lucrează la Biblioteca Bucovinei•„I.G. Sbierea” din Suceava.

Din 2007 este fondatorul Grupului Expresioni-•smul Arhetipal, iar din septembrie 2009 este membrufondator al Grupului Internațional de Artă „3rd Para-digm/A Treia Paradigmă”. A teoretizat un nou conceptîn filozofia culturii, post-literatura (preluat și pe site-ulmuzeului de artă contemporană, Saatchi Gallery, Lon-dra, dar și pe blogul Departamentului de Filozofie alUniversității Greenwich, Marea Britanie).

Activitatea de artist vizual•Expoziţii personale: „Text şi Timp”, 2004, ComplexMuzeal Bucovina; „Semnele Timpului”, nov. 2004, Ga-leria de Artă NahVision, Stuttgard, Germania, lucrări ex-puse în aprilie şi mai 2005 şi la Universitatea GeorgAugust din Goettingen, Germania; „Metaforele Timpu-lui”, febr. 2006, Galeriile Velea (Transart), Bacău;

„Identităţi Matrioşka”, febr. 2007, Galeria de Artă aUniversităţii „Ştefan cel Mare”, Suceava; „OraşulAlchimic”, ian. 2009, Galeria de Artă Lascăr Vorel, Pia-tra Neamţ; „Suceava mea arhetipală”, apr. 2009, Gale-ria de Artă Dalype, Oslo, Norvegia; „Text şi Timp.Expresionismul Arhetipal”, nov. 2009, Muzeul de ArtăVizuală, Galaţi; „Totem. In memoriam Ion Țuculescu”,iunie 2010, Muzeul de Artă Drobeta Turnu Severin; „Au-toportret cu înger păzitor”, iunie 2011, Muzeul LiteraturiiRomâne, Galeria Pod Pogor, Iași; Expozițieretrospectivă 2002-2012, febr. 2012, Muzeul Bucovinei,Suceava; „Copiii lui Gauguin”, mai 2012, Elite ArtGallery, București; „Ierarhia Luminii”, oct. 2013, Elite ArtGallery, București.Expoziţii de grup: Centrul Cultural Internaţional dinHelsinki, Finlanda, apr. 2005 (eveniment în cadrulSăptămânii Culturale Române); Palkane, Finlanda,iunie 2005; Muzeul Naţional de Istorie, Chişinău, Rep.Moldova, iunie 2006; Stanzwerk Bochum, Germania,iunie 2007; Mount Beacon Fine Art gallery, New York,SUA, ian.-febr. 2009; „Vii şi vinuri”, Centrul Internaţionalde Artă „George Apostu”, Bacău, febr. 2009 (expoziţieorganizată de Galerie de 4 coins, Franţa); MarseilleProject Gallery, Marsilia, Franţa (proiectul Spring Pro-jection), martie 2009; TransCultural Exchange, Boston,Little Gallery, New York, SUA, apr. 2009; Opera Gallery,Budapesta, Ungaria, mai 2009; Funil Art Gallery, febr.2010, Lisabona, Portugalia; Jose de Lorenzo Gallery,iulie 2010, Santiago de Compostela, Spania; VieiraPortuense Gallery, oct. 2010, Porto, Portugalia; RearteGallery, Viena, Austria, oct. 2011; Salonul Internaționalde Artă organizat de Galeria de Artă Vieira Portuense,Porto, Portugalia, mai 2012; Târgul Internațional de ArtăArt Wiesloch, Germania, sept. 2012; Muzeul Kaplanka,Protivin, Republica Cehă, sept. 2012; TârgulInternațional de Artă Rotterdam, sept.2014, organizatde Global Art Agency.

Lucrări în muzee şi colecţii particulare din Ro-•mânia, Canada, Germania, Anglia, Finlanda, SUA, Nor-vegia, Italia, Elveţia, Ucraina.

Recunoaşteri: două reviste din România („Vatra”•şi „Bucovina literară”) şi două din Spania („Empireuma”şi „Cuadernos del Ateneo” au ilustrat numere culucrările sale. Selectat ca ambasador UNESCO aleurointegrării prin artă la campusul internaţional „Eu-

info cultural


rointegrare prin Artă”, Chişinău, iunie 2006, organizatde Asociaţia ARS DOR cu sprijinul FonduluiInternaţional pentru Promovarea Culturii – UNESCOParis; Premiul de excelenţă al Primăriei Drobeta TurnuSeverin, dec. 2009; Trofeul „Black Sea Danubian So-cial&Economic Innovator”, decernat în mai 2012 deFundația EUROLINK – House of Europe, București, înparteneriat cu Comisia Europeană și AcademiaRomână, pentru „crearea și promovarea unui nou con-cept în arta europeană, expresionismul arhetipal”.

Activitatea literară•Volume publicate: „Duminica realului”, Editura Junimea,Iași, 1984 (poezie); „Zid și neutrino”, Editura Vlasie,Pitești, 1994 (poezie, ediție bilingvă română/engleză);poem preluat integral în antologia „Poezia românăactuală” de Marin Mincu, Editura Pontica, 2000; premiulFundației Culturale a Bucovinei (1995); „Wall and neu-trino”, Editura Minerva Press, Londra,1997, traducerede Liviu Martinescu (poezie); „Improvizații pe cifraj ar-monic”, Editura Axa, Botoșani, 1998 (poezie); „Axolo-tul”, Editura Mașina de Scris, București, 1998 (poezierenga, ediție bilingvă română/engleză, premiulFundației Culturale a Bucovinei – 1999); „OrașulAlchimic”, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2002 (antologiede poezie); premiul Fundației Culturale a Bucovinei(2003); „Imperiul Sacru. Mănăstiri și biserici din nordulMoldovei”, Editura Paralela 45, Pitești, 2003 (eseuri);„Iubita lui Esto”, Editura Curtea Veche, București, 2010(roman), premiul pentru proză al Asociației Bacău aUniunii Scriitorilor din România (2012); „Improvizații pecifraj armonic”, Editura Tipo Moldova, Iași, 2011(anto-logie de poezie); „Marele Joc”, Editura Tipo Moldova,Iași, 2012 (eseuri).

Membru al Uniunii Scriitorilor din România.•Cetăţean de onoare al oraşului Baia de Aramă.•

Aprecieri critice•„Intraţi în expoziţie şi priviţi cu atenţie lucrările din pe-rioada descriptivă… Veţi descoperi o nostalgie a uneiBucovine imperiale mai de la hotare, cu o tratare plas-tică mai aproape de fotografia cu iz de epocă în sepia…Este acolo o tristeţe a renunţărilor, a unor nimburi ştiutedoar în gândurile unui cunoscător de istorie al locurilor.Flaşnetarul, Suceava Blues, Regele… sunt lucrări de otristeţe covârşitoare.Apoi începe joaca.Picturi celebre asamblate în semnele timpului… în sem-nele de la Tărtăria. Totul în tratarea plastică a unui ma-tematician. A unui constructivist.Din punctul meu de vedere seria figurinelor şi a semne-lor explicite cu o conotaţie preistorică sunt cele mai su-gestive. Acolo este nebunia... Gumelniţa, Cucuteni, amesteculde semne şi imagini din zona clasicului arhetipal, cuacele hieroglife ale înţelesului şi a neînţelesului, a iubirii,

a trădării, a înfrângerii prin dedublare… a victoriei prinbucurie… a culorii prin semn.Se creează o stare de întoarcere în timp, o nevoie de aînţelege originile parcă bănuite cumva, dar neştiute, ne-conştientizate. Îţi vine să pui mâna pe o carte, să faci o vizită la unmuzeu de arheologie. Apoi să te întorci în expoziţie şi să te cufunzi în univer-sul semnelor. Cu siguranţă vei începe să înţelegi timpul prin semn.Care este semnul timpului preistoric, care este semnultimpului renaşterii, care este semnul începutului desecol XXI?Povestea acestor semne ale timpului se face prin TEXT.Constantin Severin trăieşte în timpul nostru, dar păs-trează, conştientizează ceva din semnele altor timpuri.Conştientizarea el o face ca o ilustraţie a TEXTULUIdespre semnele TIMPULUI … Ceea ce ne propune elnu este numai o expoziţie.Este un ciclu pictural despre un concept.Expresionismul arhetipal.”

Dan Basarab Nanu

„Am putea crede despre Ciclul Mănăstiri că se află înafara paradigmei Severin. Mănăstirile din Bucovina,surprinse în culori care succed realitatea, tinzând cuevidenţă spre cromatica expresionistă, fac legăturaîntre cer şi pământ. Sfinţii, zugrăviţi în post, rugăciuneşi cu ajutorul Duhului Sfânt, pot răspunde oricărorîntrebări. Ei sunt arhetipuri vii. Şi iar îmi place să credcă Mănăstiri este capitolul etiologic al întregii opere alui Constantin Severin.”

Marina Roman(revista „Mişcarea Literară”, Bistriţa)

„Gândurile descătuşate de constrângeri şi prejudecăţiprind formă în seria Text şi Timp prin compoziţii simbo-lice echilibrate aproape matematic. Ermetismul aparentse decriptează în interogaţii complexe asupra operei deartă. În compoziţii paradoxale şi pline de umor Con-stantin Severin alătură capodopere cunoscute şi recu-noscute ale istoriei artelor […] unor desene geometrice,aparent copilăreşti. Spontaneitatea cu care recontex-tualizează artefactele de la Hamangia sau Cucutenieste un omagiu arhetipal adus culturii prin pânze rezol-vate în linii şi culori cu conţinuturi de expresie catego-rice. Prin arta sa, Constantin Severin experimenteazăconexiunile profunde dintre structura formală şi expe-rienţa emoţională printr-un proces atent şi amplu desimbolizare pornind de la arhetip, pe care îl încadreazăgeometric în prototipuri similare şi de fiecare dată inter-pretate diferit. O creaţie remarcabilă prin diversitatea re-ferinţelor culturale integrate ludic într-un conceptpersonal.”

Valentina Iancu

info cultural


BREVIAR EDITORIAL

REtRăIREa Ca POEZIE

Poetă, prozatoare, eseistă și traducătoare, fiică a luiConstantin Zavati, colonel de infanterie (r.), profesor dechimie, șef de catedră, și a Iuliei Zavati, cu o activitateștiințifică de-a dreptul fabuloasă în domeniul farmaceu-tic, Mariana Zavati Gardner a avut șansa unei educațiiși instrucții alese, beneficiind de o carieră profesionalăși literară mai mult decât impresionantă. Născută la 20ianuarie 1952 în orașul Bacău, unde urmează studiilegimnaziale și liceale, obținând examenul de bacalaureatîn 1971. Între anii 1971-1975, Mariana Zavati Gardnera studiat engleza-franceza la Universitatea „Al. I. Cuza”din Iași, absolvind studiile universitare ca Master ofScience in Philology double first class honours. De-alungul mai multor ani, scriitoarea și-a continuat studiileatât în țară cât și în străinătate, reușind ca în anul 1979,prin examen public, să fie numită asistentă universitarăla Universitatea din Bacău, la catedra cunoscutului prof.univ. dr. Leon Levițchi. În străinătate a urmat cursuri laUniversity of Leeds, Marea Britanie, la Goethe InstitutRosenheim (1991), Germania, și la Ėcole Normale Su-périeure Auxerre (1991), Franța, cursuri cu burse destudii, schimburi culturale la Universitățile Cambridge,Oxford, Londra, Cardiff, Warwick și Nottingham dinMarea Britanie, iar în 1977-1978 la Universitatea dinBucurești. În anii 1982, 1983 și 1986 a urmat cursuri cuburse de studiu la Essex Institute of Higher Educationdin Anglia, la Leeds University, unde a obținut un „PostGraduate Certificate in Education” (1986-1987), la Re-gent’s College London (1992), apoi la The Open Uni-versity Milton Keines (în 2006) – Creative WritingCourse (îndrumător Prof. Susan C. Vittery). După oserie de premii obținute la câteva concursuri literareprestigioase de proză și poezie din țară și străinătate,Mariana Zavati Gardner este prezentă cu poezii și po-vestiri la diferite publicații literare, debutând editorial cuvolumul Whispers – Poems, Poetry Books/ Small Print,Wales UK 1998/89. Momentul este urmat imediat de unnumăr uriaș de volume de poezie, The Jorney,Pu blis hed by Poetry Books, UK 1999, Watermarks, UK2000, Pilgrims/Pelerini, bilingual poems, Editura Na-poca Star, Cluj, 2000, Travellers/Călătorii, 60 bilingualpoems, Criterion Publishing, USA & Romania, 2001,The Spinning Top: Snapshot Poems, UK, 2001,Pil grims/Pelerini, volum bilingv, Editura Napoca Star,Cluj-Napoca, 2002; The Remains od the Dream Cat-cher, Poetry Books, ProPrint, Stibbington Cambs., UK,2002, Bequests/Moșteniri, volum bilingv, Editura Etno-graph, Cluj-Napoca, 2003; Seasons, Poetry Books,Pro Print, Stibbington Cambs. UK, 2003; Sketches,Poe try Books, ProPrint, Stibbington Cambs. UK, 2005;Șoapte/Whispers, volum bilingv, Editura FIDES, Iași,

2005; Poezii/Poems, volum bilingv, UK, 2007. Vise laminut, Editura Contrafort, Craiova, 2008 ș. a.); romane(Miss Mariana in Black and White, roman publicat învolum, de redacția cotidianului „Daily Mail” – Central Pu-blishing Services UK 2006, The Christmas Orange –roman, UK., 2007), traduceri (Cerul meu de hârtie (MyPaper Sky), poeme de Al. Florin Țene, Editura Tibiscus,Uzdin, Iugoslavia; poezii traduse în limba engleză cu tit-lul My Paper Sky – Poems, Editura „Tibiscus”, Uzdin,Iugoslavia, 2001; That Butterfly si Power Cut, de FleurAdcock, poezii traduse în limba română cu titlul Acel flu-ture și Pana de curent, International Notebook of Poe-try/Caietele Internaţionale de poezie 5/2004, Norcross,GA, USA; Revista Nova Provincia Corvina RO nr.3/2006 și nr. 6/2007; Cina cea fără de taină, de Al. FlorinȚene, poezii traduse în limba engleză, cu titlul The LostMystery of the Last Supper, Editura Etnograph, Cluj-Na-poca, 2006; Memoria alternativă, poezii-texte 1996-2005, de Ozana Budău, traduse în limba engleză cutitlul Alternative Memory, texts-poems 1996-2005, Edi-tura Egal, Bacău, 2006; Poems, by Katrina Porteous(with interview), Poezii, traduse în limba română, Inter-national Notebook of Poetry/Caietele Internaţionale dePoezie 7/2006, Norcross, GA, USA; Revista „Nova Pro-vincia Corvina Hunedoara”, RO., nr. 7/2006; Lector lavolumul bilingv de poezii Ages/Vârste, de Cecilia Mol-dovan, Editura Dram Art XXI, Iași, 2006; Poezii, de De-nise Riley traduse din limba engleză în limba română,Revista „Nova Provincia Corvina”, Hunedoara,nr.6/2007; Revista „Vox Libri”, Deva, nr. 1/2007; Poarta(Iniţierea), de Viorel Savin, piesă de teatru tradusă înlimba engleză cu titlul The Gate (The Initiation), EdituraPsihelp, Bacău, 2007; Vântul de sus, vântul de jos, deDumitru Velea, tradusă în engleză cu titlul The WindFrom the North, The Wind From the South, bun de tipar2007.

Apărut recent la Editura Ateneul Scriitorilor (Bacău,2014, 122 pag.), volumul Bagattele cuprinde trei cicluride poeme organizate tematic în limba română (Vise decasă, Vise alergice și Vise și anotimpuri) și patru gru-paje de poezii traduse în limbile franceză (traducere:Mariana Zavati Gardner), germană (traducere: UteSchilchting și Cezarina Fischer), italiană (traducere: Ma-riana Rodica Chiretu) și spaniolă (traducere: FranLopez).

Ceea ce distingem la o primă lectură a poemelorMarianei Zavati Gardner este dezinvoltura prin care,dramatizând realitatea imediată, eul liric se explică cuo exacerbată minuțiozitate, suferind adeseori de o sin-gurătate ontologică sau, alteori, de melancolii întune-coase. Discursul liric al poetei trădează unele accenteautobiografice. Poeta trăiește sentimentul rememorăriianilor dintr-o vreme ce aparține trecutului, descrie lu-

info cultural


crurile firești și nefirești, în centrul acestor trăiri pla-sându-se chipul mamei: „Mă jucam de-a v-ați ascunse-lea / înainte ca măicuța să plece-n oraș / Prințesa purtacoroniță / din plastic și mărgele lipite / Măicuța împingealandoul / Frățiorul Philip glăsuia mofturos / Măicuța eratânără, îmbrăcată de toamnă...” Sentimentul golului,disoluția și degradarea își caută o puritate originară,într-un cotidian nefiresc, incert, cu vagi semne de uma-nizare, de însuflețire: „Fructe din nisip horesc cu fețe deceară / Pe la amiezi către seară / Și niciun nume nuși-au dat // Uitarea le-a cuprins pe chip / Și-n sori s-austrecurat / În vâlvătaia ce-a rămas din ceață // Cânds-au pornit să-și caute aleanul / Și norii au horit sprenoapte / Să prindă-n ochiul veșniciei limpezimea.”Menținându-se constant într-o paradigmă postmoder-nistă, Mariana Zavati Gardner reușește să-și salvezepoemele de pericolul prozaizării, păstrând în multe din-tre acestea fărâme evidente ale fiorului liric. Cuapetență pentru detaliu, poeta retrăiește poetic mo-mente ale existenței sale, deplângându-și cu glacialitatedezamăgirile („vise bizare / în cadre de fum și degheață”), în texte străbătute de tristețe și singurătate,„în ecourile unor melodii de demult”, „prin labirintul tă-cerii”. Existența, percepută ca o stranie irealitate, i seconfundă cu visul și-și retrăiește momentele în ritmurileși cromatica derulării visului („Am valize cu vise de în-chiriat”). Ne aflăm în fața unui anumit tip de autoscopiede natură somnolentă. Purtată de vis prin cele mai ciu-date stări, confesivă, anunțându-ne mereu că merge „însensul viselor”, topind în text elemente de natură bio-grafică, poeta transferă personajului liric șansaintrospecției: „În visul meu la șaisprezece ani / te-amadorat sub mareea / de adjective albastre / te-am iubitla nebunie / imagini dintr-o plimbare lunară / înțepenitegrămadă într-un sărut // [...] te-am iubit la nebunie / înarcuri peste dune mărunte, / fluent, prezent peste duneuriașe...” Prospețimea inspirației e aproape insolită.Viața însăși se înfățișează ca „niște cioburi de vise, hi-mere”, expediate în reamintire sub forma unor „frag-mente de frunze / fior în vânt / Uitate din anul trecut /Vegetație zăpăcită // Praf stelar și ceasuri / Roi de cu-vinte / Imagini contorsionate / Stare unduită de frică.”Tonul poemelor este grav și întreaga atmosferă se în-cheagă din acumulări de imagini apăsătoare sau de uninsolit bizar: „Stol de vise-i zboară peste case / Casaei fără ferestre / Casa ei cu uși ferecate / Casa ei de larăscruce / Între paranteze de timp /Stol de tăceri pestacasă – / Întuneric beznă fără șoapte / Asalteazădușumelele / Meșterite din lemn plutitor / Și coajă de ourăscoapte.” Suntem în fața unui proces lent de deza-gregare a lumii („Insula mea se tot micșorează”, „aerule-ncărcat de viespi”, „iatacul meu albastru cu tapet des-cojit”, „nimic deosebit”, „pasiuni corodate-n duelul cuvremea”) în care se resimte același șoc al disoluției șiregresivității. Elementele vieții se răsfrâng caleidosco-pic și amețitor într-un decor halucinant, în care banali-zarea și desacralizarea simbolurilor se însoțesc cuabsurdul înfloritor. Efervescența imaginativă e în căuta-rea unui domeniu confuz, rănit: „Adulmec sudoarea du-rerii / Cum se ridică-n ceața-arcuită / Nuanțată de fluxși reflux.” Totul, iarnă sau vară, pare o încremenire în

timp, neprietenos și întunecos, neprietenos și rece,într-o tonalitate aproape bacoviană, („Zăpada se sfă-râmă / în himere de plumb”): „Principesa singurătății /scormonește himere de vânt.” „Înghețul ridică pereți dehimeră / țurțuri conturează tapetul...” Chiar și iubirea eruptă de realitate, evoluând de la o iubire în derivă(„Ne-am iubit / într-o barcă fără vâsle”), la o iubire pu-ternică, pasională, luminoasă: „sufletul meu / sufletultău / orbeau lumina”.

Prolifică și inventivă, Mariana Zavati Gardner sedovedește și prin acest volum a fi o poetă de un drama-tism atenuat, în care spectacolul declinului lumii șiamenințarea informului sunt prezentate în imagini de orară pregnanță poetică: „Vizita se petrecu în munți /Deșertul tușea praf / Soarele mușca și spărgea lumina/ Mijlocul zilei se pregătea să se treacă / Deasupra Mun-telui Magic şopârle / și cactuși se luptau de la spații /Greieri sub cheie cântau în colivii / Soarele ardea pre-cum un cuptor / Spații din piatră... spații din nisip...”

(Marin Iancu)

maREa POEZIE ÎN aCtUalItatE Cuprinzând o selecție din poemele publicate anterior

în trei plachete de versuri apărute după 2008, alese,desigur, de autoare după criterii valorice, de strictă re-prezentativitate (Conspirații celeste, 2008; Dreptatea în-vingătorului, 2010, și Sub steaua câinelui, 2014), acestrecent volum publicat de Victoria Milescu (Cununa flă-cări, București, Editura eLiteratura, 2014) ne oferă ima-ginea unei scriitoare supusă unui neistovit efort dematurizare lirică. Originalitatea poemelor din volumul defață constă în adâncimea meditației impunândimaginației producerea de priveliști de natură metafi-zică: „Vino să plângem împreună / căci vom muri / iardacă nu vom muri / nu vom ști unde se duce viața.”Spațiul poetic al Victoriei Milescu este cel al uneiinteriorități intens colorate de sentimentul absurdității șitragismului vieții, poemele fiind cristalizarea unei viziunipoetice asupra lumii, asupra destinului uman prins încurgerea timpului, căruia îi cad victime ființele ce suntincapabile să supraviețuiască. Alteori, înzestrat cu o na-tură duală, smuls din aceste locuri amorfe, unde stăpâ-nesc umbrele și întunericul, lipsite de sevă și debucuriile pământene, omul i se alătură lui Dumnezeu,metafora divinității fiind corelată cu cea a omului, pre-cum în aceste versuri cu inflexiuni de natură psalmică:„Credeam că mă duci spre ape limpezi / spre pășuni în-verzite / dar iată, se termină cerul, pământul / stau pepiatra aspră și rece / sub sângele asfințitului / departede ai mei...”

De la versurile mai luminoase din prima parte acărții, transcrise din volumul Conspirații celeste, o ipos-tază mai „solară” sau mai optimistă a poetei, căutândfără odihnă, într-un tipic efort camusian, drumul sprepuritatea originară („Fiecare găsește drumul / de unulsingur / venind și plecând / în trup de viață și moarte”),completate în cel de-al doilea grupaj cu poememenținute într-un registru aproape identic, la limita unuisentiment de salvare sau de evadare (Dreptatea învin-gătorului): „Orașul meu e cuminte / Oamenii lui sunt

info cultural


blânzi...”; „Te aștept / în orașul asediat de fluturi bătăileinimii / dărâmă turnul / cu sutele de ochi albaștri / înpomi cresc cireșe cu aripi”, se plonjează direct într-o at-mosferă sumbră, apăsătoare, fără speranță („Te saluteșec / te salut ieșire din cadru / să trăiți mult și binedecepții arzând în fundal”), cu înregistrări ale unor trăirimai acute, în care degradarea și nimicnicia creează im-presia unui „paradis prăbușit” (Sub steaua câinelui):„Stă de ore bune / în fața sfântului străpuns de săgeată/ captiv într-o ramă somptuoasă / în celebrul muzeu /paznicul vine lângă vizitatorul întârziat: / sfântul a sân-gerat destul pentru azi / e timpul să se odihnească / fe-restrele își trag perdelele peste față / ușile se blocheazăpe rând / niciun drum înapoi, doar un culoar / ce ducespre orașul tăiat de râul cu sălcii / dincolo de centurade siguranță / în urma vizitatorilor se face curat / intrăîn funcțiune mașinăriile infernale / împingându-i vrând-nevrând în noua glaciațiune...” Mai violente, cu consem-nări de imagini halucinatorii preluate dintr-o realitatemizerabilă, fără să se mențină însă la starea de leha-mite existențială, versurile din acest ultim ciclu devindoar simple expresii ale unei teribile deznădejdi: „Îmbă-trânim împreună / pacient și medic / în aceeași boală /insistentă, fără speranțe / îmbătrânim împreună / autorși cititor / în aceeași limbă / în același poem / scris înpiața cu fumigene...” Cu perspective realist-evocatoare,formele de lirism se încheagă în virtualități metaforiceînvoalate („lumea își trage pe față / pânza de doliu a pă-mântului / prin atâta foșnet de aripi / eu sunt viermelelui sonor / el e viermele meu multiform”), în tonalitățicare semnalează o discretă și tainică deziluzie. Lirismulîși dobândește echilibrul printr-o simplitate controlată,prin ordonarea factorilor de imaginație, semn că poeziaactuală din ultima vreme nu se află într-un impas alcreației autentice. În poemele scrise de Victoria Milesculirismul și inventivitatea sunt întreținute cu o dexteritateireproșabilă. Prin complicatul joc imagistic, rareori crip-tic, Victoria Milescu contemplă lumea ca spectacol, spi-ritualizând emoția cu un reprimat aer filosofard.Poemele din volumul Cununa de flăcări, cu precăderecele din ultimele două secțiuni (Dreptatea învingătoruluiși Sub steaua câinelui), fac parte dintr-un epos pe mar-ginea unei catastrofe istorice ale cărei forme pot fi eva-luate prin prezența înseși elementelor firii: „privesc spreferestrele de unde răzbat / râsete, muzici, clinchete depahare / se uită în gol și nu înțeleg cum, când / au ieșitdin sistemul solar / alungați de familie, de prieteni / fiind-că miros a ratare, a sărăcie, a hoit / mor în tăcere, cuinima strânsă / de frig, de foame, asfixiați în canale /strângând la piept șobolanii ca pe proprii lor copii”. Cumera de așteptat, în poeziile ce descriu asemenea spațiiale claustrării, lipsit de bucuriile pământene, transpareideea că suferința înalță spiritul, îl călește pe om. La Vic-toria Milescu, suferința, îndoiala s-au convertit încreație, aceasta însemnând de multe ori reînviere.Structurate pe o antiteză între seninătate și „beznele”neliniștitoare, pe o opoziție între celest și terestru, întreviață și moarte, între Dumnezeu și moarte, între douăstări opuse („nimic nu mă mai enervează / nu mai urăscpe nimeni / iar inima mea e acum în mâinile tale”), încare speranța luminii apare într-un decor golit de viață,

între „eșec” și „supraviețuire”, după cum acestea suntsugerate prin imagini dătătoare de viață, de speranță(„ochii tulburi” și „picăturile în ochi”), poemele VictorieiMilescu se nasc dintr-o adâncă tristețe și proclamă tra-gedia unei conștiințe. Dezorientat în fața unei lumi sum-bre („femeia mică / trăiește într-o casă mică”), pentrucare orizontul e limitat, omul ajunge singur („cineva îțidăruiește iubire / mai nimic nu poți face de unulsingur...”), doar între Dumnezeu și moarte, copleșit destări de groază și durere. Prin acumulări de imagini su-gerând paradoxale ipostaze al vieții și ale morții, versu-rile de față proiectează tragedia unei conștiințe,momentul generând sentimentul tragic al existenței:„viața trece pe lângă ziduri / în cârje, bandajată / cu mâi-nile arse”. Supus ispitei, omul îi cere lui Dumnezeu să-lapere de cel Rău. La acest prag al sensibilității, sub pu-terea divină, versurile devin duioase, construindu-se înefuziuni lirice, într-un spațiu colorat mitologic („Sunt încă/ proprietatea lui Dumnezeu / unde să fug / sunt scribulsub teroarea cuvintelor”). Imaginile devin, în acestesituații, pur spirituale, în măsură să transmită acel inex-primabil care e iubirea sau uniunea mistică, atributulcel mai de preț al lui Dumnezeu, iubirea de oameni,care înseamnă seninătatea, blândețea, dăruirea și pu-terea de a ierta, după cum, în ciuda unor imagini maiprozaice, toate aceste stări sunt sugerate în următoa-rea superbă posibilă „artă poetică”: „Poeții vorbesc des-pre lumi nevăzute / credeți-i pe nebunii salahori la neant/ credeți-i pe cei ce umblă / cu capul în nori, preaînalțifiindu-ne atenți mai degrabă la hârtoape cerești / neîn-demânatici în tribulații terestre / căzuți din ironie divinăaici, pe pământ / trăind doar să dăruiască...” Aici, poeziaVictoriei Milescu devine o formă de exaltare a vieții cuforță și prospețime, mereu sporită de o puternicădispoziție temperamentală, de inflexiunile unei vociferme ce se definește prin libertate interioară și dina-mism.

Poetă de factură modernă, cu șanse indiscutabilede a-și câștiga o popularitate tot mai pregnantă, VictoriaMilescu impune un alt tip de poezie meditativ-existențială, fantezistă și de un mare rafinament.

(Marin Iancu)

tRIUmfUl DISCURSUlUI lIRIC

Eseist, jurnalist și poet prodigios, dacă ținem seamadoar de numărul mare al volumelor publicate după1990, cel de față fiind al 16-lea în cariera sa poetică,fără să mai avem în vedere și antologiile de poezie încare este inclus, și nu puține la număr și acestea, MihaiMerticaru (n. 20.VI.1938, satul Bețești, județul Neamț)se dovedește un talent rafinat și cultivat cu seriozitate.Interesant mi se pare faptul că de la absolvireaFacultății de Filologie a Universității „Al. Ioan Cuza” dinIași (1965), în ciuda unor semne de cochetărie cu poe-zia, pe durata bogatei sale activități literare șigazetărești, Mihai Merticaru se simte atras spre acestteritoriu al liricii de-abia după 1990, fenomenul cunos-când formele unei „deblocări” cu efecte de-a dreptul mi-raculoase în conturarea imaginii unui poet cu unpotențial literar ieșit din comun, ce va confirma cu timpul

info cultural


disponibilități remarcabile de abordare a unui larg re-gistru tematic și stilistic.

Lăsând la o parte rigorile impuse de sonet în tradițiaclasică a poemelor în forma fixă a endecasilabului ita-lian și a unei alte specii în stil nipon, cea a haikuului, pecare Mihai Merticaru a exersat-o cu aceeașinedezmințită pasiune și știință, prin prezentul volum(Fiordurile memoriei, Editura Cetatea Doamnei, Piatra-Neamț, 2014) sensibilitatea ca și imaginația și-au do-bândit pe deplin libertatea expresivă. Prin această nouăcarte, poetul se plasează într-o etapă reflexivă a creațieisale. Putem întrezări aici un proces de constituire a uneinoi faze a poeziei lui Mihai Merticaru, prin renunțareala rigorile unor concepte lirice proprii intelectualismuluipoeziei lui Ion Barbu și asimilarea creatoare, în schimb,a unor forme ale meditației liricii blagiene. Insistent evo-cate în surprinderea zbuciumului lăuntric al desăvârșiriieului liric, veritabilă transfigurare în favoarea instituiriiunei stări lirice autentice, unele concepte lirice, de altfel,fulgurații de imagini de o uluitoare concretețe („umbra”,„pojghița câinoșeniei timpului”, „singurătatea pietrei”,„marmura rece”, „valea umbrei brumate”, „poteca îngân-durării”), plasate în sistem de opoziție, într-o formă deciocnire a contrariilor („miresme de magie”, „felie desoare”, „apele visului prin zarea cu armonii”, „agora mie-zului nopții”), dobândesc puterea de a sugera capacita-tea senzorială umană în unisonul ei cu natura vie careo înconjoară. Fără să abuzeze de imagini în exces, mă-sura și echilibrul oferă versurilor naturalețe și grație li-rică, după cum se prezintă și poemul intitulat Noi, oplăsmuire a unor viziuni elaborate în dulci ritmuri alepoeziei populare și în jocuri de imagini venite pe filieraNichita Stănescu sau, mai degrabă, Cezar Baltag: „…mergând noi la coasă ori la sapă / zilnic am traversatcu piciorul gol prin apă / râul de nenoroace încolo și în-coace // aproape o viață întreagă (cine să ne mai /înțeleagă?) // apoi nu l-am mai traversat / că nu maiaveam treabă în sat // […] ce splendoare! / ce culoare(aplauze din picioare)”. Spre deosebire de alte poeme,unde observăm o anumită propensiune spre alegorie(Roman versificat), în unele creații din volumul Fiordu-rile memoriei efectul liric sporește prin rafinate simplifi-cări și transfigurări estetice ale unor termeni cu valoarede simboluri. Trecute prin filtrele trăirilor și aleimaginației sale artistice, poemele din Fiordurile memo-riei se împlinesc printr-o serie de formule poetice con-centrate și conture simple, dar sigure, pentru ca lirismulcel mai pur să se poată afirma estetic și compozițional,precum o pot dovedi și versurile din Bolgie („și nimiculcălătorește pe umbra păsării în zbor / ca o întâmplarede vis / ce-n vis e visului vis / semințele sângerează subglie / sublimă tristețe vicleană veselie”) sau, cu aceleașiefecte, din Miraje: „…când astrele ard mocnit sub spuzanopții / hai să ne prefacem că trăim / aici la periferiaabsenței / unde săgeata timpului se înfige / în mascaresemnării chiar dacă / disperarea ne calcă pe urme.”

Tentat de a-și redefini universul creator, Mihai Mer-ticaru ajunge la momente metaforice notabile („În inimapianului cântă o pasăre cu solzi de pește”; „…privindprin vitraliile secundei sprințare / din altarul de fum altristeții / vezi herghelii de iluzii decapitate”; „iarba albas-

tră a îndoielii insondabile / năpădind iedera ispitei infer-nului cu bufoni / și paiațe”), după cum în alte creații dinacest volum, „rodite cu grijă de intelectul liric”, după oexpresie a lui Ion Negoițescu, frapează imaginea poe-tică a unui drum, sinonim cu cel al efortului de a poetiza(„ochi ageri aveai dar nu puteai vedea // ce capodoperăde absurd răsare din noroi / când se dezlănțuie uraga-nul din noi!”), cu toată problematica individuală presu-pusă de încețoșatele drumuri ale vieții („cărări iluzorii seîntretaie prin spații”). Înrudită tematic și imagistic cupoemul Obsesii, dinspre finalul volumului, în poeziaCalea robilor, așezată cu un anume scop în fruntea pri-mului ciclu al volumului Fiordurile memoriei, regăsim si-gure sugestii la eforturile de căutare a proprieisensibilități, printr-o deplină și superioară identificare desine: „…am intrat în lumea aceasta / pe calea robilorîn otând prin apa tulbure / a îndoielii și a suspinelor / înspate ducând o raniță plină cu temeri / cu blesteme șipăcate ancestrale // duios călcând pe jar și pe spini / fe-ricit că numai o săgeată bine-ascuțită / mi-a rămas în-fiptă între coaste / mândru că n-am scăpat niciodată înnoroi / crucea pe care urma să fiu răstignit / amețit desimfonia minciunilor fulgurante / de sub cupola himerei.”Tortura pe care o resimte poetul e teribilă. Batjocorit,răstignit, lovit și istovit, suferind cumplit în tăcere, acestaîși păstrează intacte, ferite de „himerele” lumii, candoa-rea și sensibilitatea. Năzuința de a se rosti și de a sesalva prin cuvinte iese biruitoare în fața nesfârșitelorutopii. De remarcat, în acest poem cu statut de artăpoetică, forța metaforelor, de proveniență modernistă,și discrepanța dintre termeni, disjuncția purității de opu-sul ei, a perfecțiunii de imperfecțiune. Astfel se face căprintre temele obsesive ale lui Mihai Merticaru întâlnimprocesul de creație, dar și singurătatea și tristețea, ima-ginile în măsură să le exprime cât mai convingător de-venind aici adeseori uluitoare („triplul salt mortal înabisul / unui gând unde sângerează orizonturile / bez-metice / încâlcite în pădurile de cruci”), așa cum meta-fora-simbol din titlul acestui volum, prezentă de altfel înstructura mai multor poeme, ar putea sugera neliniștea,uitarea („…indiferența își piaptănă părul lung până laglezne lângă / balta acoperită cu mătasea broaștei / desub aripa neagră a amneziei”) și înstrăinarea de sine,„destinul absurd” al rupturii de lume: „…pe malul uneiîntâmplări fulgurante / spaima veghează somnul pietre-lor eratice / esențializând depărtarea de fiordurile me-moriei / infinibile”, versuri deopotrivă tributareonirismului și suprarealismului.

(Marin Iancu)

IONUţ CaRaGEa – CER făRă SCăRI/CIEl SaNSESCalIER

Reîntors acasă, prolificul şi provocatorul IonuţCaragea, un literar atipic, dezlănţuit într-o abundentăproducţie (versuri, aforisme, eseistică, proză SF) vreasă rescrie lumea. Descoperă, îngrijorat, că „este atâtapoezie în jurul meu / încât niciodată nu voi avea timp săo scriu”; în plus, mintea este „trădătoare de suflet” şi,cu fiecare cuvânt încredinţat cimitirului alb, pierde câte„o picătură de viaţă”. În fond, „extremistul” Ionuţ Cara-

info cultural


gea refuză cuvintele-decoraţii, ştie că moartea este o„prezenţă invizibilă / care ne locuieşte în fiecare clipă”;nu-i înţelege pe cei care, temători, nu sunt capabili dea dărui, oblojind suferinţa din jur. „Născut” pe Google,cum ne anunţa într-un mai vechi volum (editura Stef,Iaşi, 2007), poetul caută, cu o cucernicie sinceră, loculspovedaniei. Şi în Cer fără scări / Ciel sans escalier(eLiteratura, Bucureşti, 2014), împătimitul navigator, tru-dind la un „piedestal de cuvinte”, caută mirificul lumii,nu fericirea-cobai. Şi nici mizerabilismul din jur. Veritabil„atlet al poeziei”, cum îl vedea Jacques Bouchard, un„bard cosmic liber”, ghidat de orgoliu, cum îl definea ra-finatul Ştefan Borbély într-o densă prefaţă, Ionuţ Cara-gea se (ne) întreabă: „şi dacă pică serverul mai suntpoet”? (v. Disconnect). Evident, Ionuţ Caragea este unpoet autentic, urmând a fi „redescoperit”. Chiar dacă„realitatea virtuală”, aplatizând relieful axiologic, e lo-cuită de cohorte de nechemaţi, doritori să circule, lă-sând biete urme scriptice destinate „coşului”. Or, pentruIonuţ Caragea poezia este „o trecere de pietoni / întreviaţă şi moarte” (splendid spus!). Iar dedicaţiile sale li-rice, dobândind un înţeles soteriologic (cf. Ştefan Bor-bély), nu lasă loc echivocului: „Dumnezeu locuieşte laultimul etaj / într-un cer fără scări”.

(Adrian Dinu Rachieru)

COPIlăRIE ŞI aDOlESCENţă ÎN mOlDOVa COmU-NIStă

De obicei, prozatorii moldoveni, importanţi sau nu,sunt melancolici şi lirici, dând de multe ori impresia cătextele lor sunt de fapt în versuri albe. Să ne aducemaminte de Mihail Sadoveanu, de Ionel Teodoreanu şialţii, adăugându-i şi pe scriitorii din stânga Prutului.Marea excepţie este Ion Creangă, cu umorul său ne-cruţător, dar şi el cu ceva lirism în „Amintiri din copilărie”,copilăria fiind, în principiu, suavă. Ardelenii sunt pietroşi,uneori naturalişti până la cruzime, exemplele cele maielocvente în acest sens fiind Ioan Slavici, Liviu Re-breanu şi Ion Agârbiceanu. La marii scriitori munteni, lu-crurile sunt mai încurcate. Gala Galaction este crud şiliric. I.L. Caragiale este de o luciditate cumplită, dar cru-zimea îi este de multe ori ascunsă de umor. ZahariaStancu şi Marin Preda, cu pagini ce nu exclud un oare-care lirism rural, sunt şi ei realişti, chiar naturalişti, caardelenii, personajele lor fiind cele mai rele de gură dinliteratura română. Ironia este în scrierile lor ca la eaacasă. De altfel, se şi spune că, în Sudul României,dacă n-ai replică, eşti mort! Desigur, toate aceste con-statări sunt valabile pentru scriitorii de dinainte de De-cembrie 1989, pentru că, se ştie, după 1990 condeieriiromâni au luat-o razna, izbutind trista performanţă dea-şi îndepărta posibilii cititori, văitându-se acum că nu-imai citeşte nimeni, nici măcar ei între ei. S-ar părea cănici nu prea au talent, devreme ce niciunul dintre ace-ştia nu a ajuns la nivelul predecesorilor, necum să-i şimai întreacă. După lamentabilele lor experienţe, lucru-rile trebuie să se îndrepte, căci altminteri cititorii nu iartă.Încep din nou să apară pagini de adevărată literatură,sugerând scriitori autentici.

În acest sens, un roman apărut recent la Editura Sin-

gur, „Prin glodul destinului” de Ela Nicolau, dă spe-ranţe. Autoarea s-a născut în Moldova, pe vremea co-munismului, dar trăieşte de mult în Teleorman, adică înpatria lui Galaction, Stancu şi Preda, pomeniţi mai sus.În acest roman, aflat la volumul I, autoarea îşi poves-teşte copilăria şi adolescenţa. Fie că experienţele princare a trecut au vindecat-o de lirismul moldovenesc, fiecă aşezându-se în Muntenia a fost influenţată de duhullocului, Ela Nicolau scrie fără menajamente despre fa-milia ei, despre prietenii şi cunoscuţii pe care i-a întâlnitîn prima parte a vieţii, neidealizând nici măcar locurileprin care a trecut pe atunci. La ea, adevărul apare crud,fără ascunzişuri, şi, chiar dacă unele pagini par mono-tone, cum este de fapt şi viaţa, copilăria şi adolescenţaacestei autoare se vădesc mai cu seamă tragice. Pă-rinţii ei sunt înfăţişaţi ca şi cum ar fi ai altora, nefiind nicipe departe exemplari. Totuşi, autoarea, referindu-se laea şi la surorile ei, are grijă să precizeze încă de laprima pagină: „Mămica, desigur, ne-a iubit pe toate”. Et-nografia locului în care se naşte şi copilăreşte viitoareascriitoare nu mai aminteşte nimic din splendoarea pa-triarhală întâlnită la Creangă ori la Sadoveanu. Doar na-tura fastuoasă a Moldovei pare a fi rămas neschimbată.Iată câteva rânduri din cartea Elei Nicolau cu privire latărâmul natal: „Satul nu avea preot şi nici biserică. Nuera dispensar sau vreun cadru medical, iar miliţieni niciatât. Curentul electric a ajuns la noi, în capătul satului,când mai aveam puţin să încep şcoala. (...) Până cândam învăţat să citesc, am ştiut că satul se numeşte Câr-chiţi, pentru că aşa îi spunea toată lumea. Numele ofi-cial, Dumitreştii Gălăţii, l-am aflat de pe tăbliţa şcolii”.Cu toate acestea, descrierea casei şi curţii părinteşti,cu toată sărăcia lor, este pozitivă. Fata din carte, autoa-rea, a muncit din greu, dar nu se vaită niciodată. Ceeace este mai interesant la Ela Nicolau este că, deşi multedintre personajele la care se opreşte sunt vădit nega-tive, ea nu le condamnă niciodată direct, invitând citito-rul să tragă singur concluziile. Nu condamnă de-adreptul nici măcar comunismul, dar, la o privire mai pă-trunzătoare în inima acestui roman, îţi dai seama căbarbaria lumii pe care scriitoarea o înfăţişează este con-secinţa acelui diabolic sistem, care a încercat să ne dis-trugă cele mai frumoase idealuri, prihănind până şifarmecul copilăriei şi adolescenţei, şi ale cărui urmărine-a marcat definitiv pe toţi cei care am avut nenoroculsă ne naştem şi să copilărim în acel răstimp. De aceea,poate, nici măcar primele experienţe erotice ale eroineinu au nimic poetic, umbrite de aceeaşi atmosferă apă-sătoare a epocii. Sfârşitul acestui prim volum este plinde durere, sugerând o altă literatură, o altă lume, cumar fi cea a Rusiei, de care, fără voia noastră, ne-au legatatâtea experienţe. Însă apropierea de marea literaturărusă nu e doar de atmosferă, ci şi de văditul talent alscriitoarei de la Cârchiţi. Care va fi atmosfera următo-rului său volum, mai optimistă sau şi mai pesimistă, emai greu de ghicit. Ce va apărea cu siguranţă va fi ace-laşi har literar al autoarei, care o va consacra în litera-tura acestor ani. Era şi timpul ca noii scriitori săredescopere izvoarele limpezi ale literaturii autentice.Să fie într-un ceas bun, Ela Nicolau!

(Adrian Bucurescu)

info cultural


info cultural


CONCURSUL NAŢIONAL DE PROZĂSCURTĂ FĂNUŞ NEAGU,

EDIŢIA I, 2015 Biblioteca Judeţeană „Panait Istrati” Brăila, în colaborare cu Consiliul Judeţean Brăila,

Primăria Municipiului Brăila, Muzeul Brăilei „Carol I”, Inspectoratul Şcolar Judeţean Brăila,Uniunea Scriitorilor din România, filiala Sud-Est şi Şcoala „Fănuş Neagu” Brăila, organi-zează Concursul Naţional de Proză Scurtă Fănuş Neagu, Ediţia I, 2015.

Iniţierea concursului este prilejuită de comemorarea a 5 ani de la moartea scriitoruluiFănuş Neagu (24 mai 2011), unul dintre cele mai importante nume ale literaturii române.

Personalitatea sa extraordinară poate fi un model pentru noua generaţie şi constituie unpunct de plecare pentru implicarea tinerilor în manifestarea talentului lor literar.

Concursul se organizează pe secţiunea proză scurtă şi este deschis tinerilor cu vârstacuprinsă între 11 şi 25 de ani.

Textul lucrării va fi tehnoredactat în limba română, fontul Times New Roman, cu diacritice,mărimea caracterului de 12.

Manuscrisele vor avea menţionate pe prima pagină, în colţul din dreapta sus: numele şiprenumele şi datele de contact: localitate, judeţ, adresă de email, telefon; pentru elevi sevor specifica şi şcoala, clasa, numele profesorului coordonator.

Autorii pot participa cu cel mult două lucrări, nu mai mari de 15 pagini, format A4.Lucrările, însoţite de fişa de înscriere, vor fi trimise doar electronic, pe adresa de

e- mail con [email protected] şi [email protected] , până ladata de 30 aprilie 2015, inclusiv.

Juriul va fi constituit din scriitori, critici literari, profesori. Preşedintele de onoare al juriuluiva fi Anita Neagu, fiica scriitorului.

Premiile vor fi acordate pe secţiuni şi vor consta în bani şi cărţi. Premierea va avea locla Biblioteca Judeţeană „Panait Istrati” Brăila, în data de sâmbătă, 23 mai 2015.

Lucrările vor fi publicate pe site-ul concursului şi în volum la Editura „Proilavia” a biblio-tecii.

Concursul nu implică taxă de participare.Toate detaliile referitoare la organizarea manifestării (participanţi, redactarea lucrărilor,

juriu, premii, etc.) sunt cuprinse în Regulamentul de participare.Informaţii suplimentare se pot obţine de la domnul şef serviciu Relaţii cu publicul Claudiu

Brăileanu telefon: 0239/61 95 90, int. 114 sau la adresa de email:[email protected].

Coordonator al manifestării,Dragoş Adrian Neagu,

Manager, Biblioteca Judeţeană „Panait Istrati” Brăila

info cultural


FESTIVALUL-CONCURS NAŢIONALDE CREAŢIE LITERARĂ

„BOGDANIA”, EDIŢIA A IV-A, 2015Organizator – Asociaţia Cultural-umanitară „BOGDANIA” cu sediul în Focşani, Str. Con-

temporanul nr. 28, cod 620065, judeţul Vrancea

Participanţi – Autori care nu au volume tipărite şi care nu au depăşit vârsta de 35 deani.

Secţiunile concursului: poezie, proză scurtă şi eseu.Textele trebuie dactilografiate în Word, Times New Roman 12 pct., spaţiere un rând, cu

diacritice şi să nu depăşească 10 pagini A4 pentru fiecare gen literar, într-un singur docu-ment în format .doc sau.docx la adresa de e-mail: [email protected]

Trimiterea textelor (creaţiilor): 01 martie – 15 mai 2015, la adresele:a) E-mail: [email protected], cu menţiunea „Pentru concurs”. b) Poştă: Asociaţia Cultural-umanitară „BOGDANIA”, FOCŞANI, Str. Contemporanul nr.

28, Cod 620065, judeţul Vrancea, cu menţiunea „Pentru concurs” în câte 2 exemplare. Textele vor purta un motto, care se va regăsi şi pe un plic închis, cuprinzând date despre

autor (nume, prenume, data naşterii, profesia, adresa, telefonul, precum şi o scurtă pre-zentare a activităţii literare).

Textele trimise după data de 15.05.2015 (data poştei) nu vor fi luate în considerare, deasemenea cele care nu sunt dactilografiate corespunzător (fără diacritice).

Selectarea textelor se va face de către un juriu format din 3-5 scriitori, critici literari, con-sacraţi, pentru fiecare secţiune de concurs. Se va întocmi o fişă de participare pentru fiecareconcurent.

În urma evaluării fiecărei creaţii se va stabili în mod corect şi obiectiv, pe bază de note,concurenţii câştigători pe secţiuni.

Câştigătorii vor fi anunţaţi în data de 30 mai 2015, prin intermediul site-lui: www.revistabogdania.ro şi personal pe fiecare premiant. Se vor acorda câte trei Premii pentru fiecare secţiune şi în funcţie de calitatea textelor şi

diplome speciale.Persoanei care va întruni cel mai mare punctaj, indiferent de secţiunea la care a participat

i se va acorda Marele premiu (TROFEUL „BOGDANIA”).Festivalului-Concurs naţional de creaţie literară „Bogdania” se va încheia cu Festivitatea

de premiere şi spectacolul de gală ce va fi în data de 16 iunie 2015, în locaţia ce va fi făcutăpublic şi cunoscută dvs. cu cel puţin 10 zile înainte, prin telefon ori e-mail, pentru a fi pre-zenţi la decernarea premiilor.

Întrucât nu dispunem de mijloace financiare, costurile de transport vor fi suportate decătre fiecare participant. Dacă vom avea şi sponsori vom oferi şi premii în bani.

Pentru concurenţii lipsă, Premiile vor fi trimise la adresa de e-mail menţionată de cătreconcurent (în cv), în termen de 20 de zile de la Festivitatea de premiere.

Relaţii suplimentare: Ionel MARINe-mail:[email protected]; 0752862369; 0728217492

prosaeculum1-2-101-2015

Documents