AUTOR

Promisiuni

ALCRIS

giannijollys

Capitolul 1

Orbit` de reflectarea soarelui \n geamurile unei ferestre,Maggie nu v`zu stratul alunecos de mu[chi de pe pavajul cudale al aleii. |[i pierdu echilibrul [i, \n aceea[i clip`, parc` ar fiprimit o lovitur` de bât` \n spatele capului.

Ca prin vis, auzi lâng` ureche zgomotul unei respira]ii.Strâmbându-se de durere, \ntoarse u[or capul, pentru adescoperi ni[te ochi aurii \n mijlocul unei mase de blan`neagr` [i doi col]i imen[i, la dou` degete de fa]a sa...

Maggie \nchise ochii, \ngrozit`. {ocul o proiectase cu câ]ivaani \n urm`. |n fa]a ei, doi dobermani enormi, mârâiautr`gând de lan]uri. Auzi ni[te pa[i care se apropiau. Evident,Eric, ce venea s` a]â]e câinii. Nu va \ntârzia s` strige, pentrua-i asmu]i [i mai mult \mpotriva ei.

– Culcat, Beau! ordon` o voce.Maggie deschise ochii. Un chip se aplec` asupra sa.

Ni[te ochi de un cenu[iu \nchis, tivi]i cu gene lungi, negre,[i p`rul [aten.

TITLU 5giannijollys

O clip`, lui Maggie i se p`ru c` recunoa[te b`rbatul, daraceast` impresie fugitiv` disp`ru imediat.

Sim]i o mân` trecându-i sub ceaf` [i, o clip` dup` aceea,plutea din nou \ntre cer [i p`mânt, dar de data aceasta urca,\n loc s` cad`. Rezemat` cu fermitate de un um`r solid,\n]elese c` fusese ridicat` de la p`mânt. Cineva o c`ra ca pe uncopil. A[adar, nu era Eric...

{i i se vorbea ca unei copile.– S` [ti]i c` ave]i un cucui frumos. Dar la urma urmei, este

numai vina dumneavoastr`. Oare nu [ti]i s` citi]i?Urc` ni[te trepte, trecu de o u[` care scâr]âi slab \n

balamale [i intr` \ntr-o cas`. Dar nu era vila somptuoas` dinPhiladelphia... Vocea nu avea duritatea celei a lui Eric. Maggiescoase un oftat de u[urare. Nu, nu se \ntorsese \n timp. Nu semai numea doamna Eric Carlson-Lewis. N-avea importan]`unde se afla [i cu cine, nu avea de ce se teme.

Lini[tit`, \[i f`cu curaj [i r`spunse cu oarecare proast`dispozi]ie.

– Dac` face]i aluzie la pancarta „Intrarea interzis`“, nucredeam c` m` prive[te.

– Ceea ce este o gre[eal`. }in mai presus de orice lalini[tea mea [i-mi displace s` se vin` la mine f`r` a fi invitat.

|n timp ce vorbea, b`rbatul o a[ez` pe Maggie pe un divan,\ntr-o \nc`pere mare, la stânga intr`rii.

– S` nu v` mi[ca]i, \i ordon`, m` voi duce s` aduc ceva s`v` tratez.

– N-am nevoie de nimic, protest` Maggie. M` simt foartebine.

6 AUTOR

Vru s` se \ndrepte pentru a se a[eza, dar o cuprinse oame]eal`, obligând-o s` r`mân` \ntins`.

– V-am spus s` nu v` mi[ca]i! Nu ]in s`-mi mânji]i toatepernele cu sânge.

Când fu la câ]iva pa[i de u[`, b`rbatul se \ntoarse [i ad`ug`pe un ton mai pu]in aspru:

– Dori]i o cea[c` de ceai? V` va face bine.F`r` m`car s` \ncerce s` ascund` enervarea pe care i-o

provoca, Maggie \i replic` t`ios:– Da, mul]umesc. De altfel, este ora.Uluit, b`rbatul \[i a]inti asupra lui Maggie frumo[ii ochi

cenu[ii [i zâmbi cu ironie.– Pe scurt, dac` \n]eleg bine, v` invita]i.– Nu, dumneavoastr` sunte]i cel care m-a invitat.– Eu? Dar \n acest caz, sunte]i domni[oara Margaret Jones,

\nv`]`toarea!– Evident.„|nc` unul, gândi Maggie, care \[i imagineaz` c`

\nv`]`toarele au toate o vârst` respectabil`. Asta promite!“– Poate v` a[tepta]i la cineva diferit?– Nu, hm... Adic`, Beau este cel care v-a luat drept

po[t`ri]`. F`r` \ndoial`, din cauza hainelor.Maggie \l fulger` cu o privire de repro[. S` confunde un

taior, bleumarin totu[i, dar de firm`, cu uniforma de po[t`canadian`!

– De fapt, ad`ug` b`rbatul, ceea ce mi-a putut inducecâinele \n eroare este saco[a de pe um`r.

TITLU 7

Un zâmbet amuzat \i flutura pe buze, \mblânzindu-itr`s`turile [i punând \n eviden]` frumuse]ea fe]ei.

– Presupun c` vre]i s` vorbi]i despre po[eta mea?– Dumnezeule! M` \ntreb ce c`ra]i cu dumneavoastr` când

pleca]i \n c`l`torie...Cât putea fi de enervant acest b`rbat! |n acela[i timp,

Maggie trebuia s` recunoasc` [i c` nu-i lipsea farmecul. Mai\ntâi vocea, cald` [i melodioas`... Oare cum putuse crede,chiar [i o secund`, c` \l auzea pe Eric? {i apoi, aceast` siluet`din care se degaja o impresie de for]` [i de elegan]`. P`rul des\i \ncadra fa]a bine conturat`, cu tr`s`turi energice [i cu ochiide o mare blânde]e!

T`cerea devenea jenant`.– A[ bea cu pl`cere un ceai, spuse Maggie [i apoi, dac`

binevoi]i, vom trece la treab`.– De acord, domni[oar` Jones. Imediat. Apropo, \n cazul

\n care nu a]i ghicit, sunt Bennet Montgomery.De la sosirea lui Maggie \n \nc`pere, câinele nu \ncetase s`

se plimbe prin fa]a divanului, ca [i când st`tea de paz`. Nu eraun doberman, dar era totu[i un animal mare, cu blana lung`,neagr`. Din câte se putea vedea, nu p`rea r`u. Totu[i, Maggiesim]i o spaim` subit` la ideea de a r`mâne singur` cu el \nsalon.

– |nainte de a ie[i, domnule Montgomery, v` rog, binevoi]is` chema]i câinele?

– De ce? Este la el acas` [i nu v` nec`je[te.„Oh! Ba da!“ se gândi Maggie.

8 AUTOR

– Nu-mi plac câinii, m`rturisi cu vocea tremurând.– Haide]i, nu spune]i pove[ti. Toat` lumea iube[te câinii.– Eu nu.Bennet Montgomery reveni spre Maggie [i se aplec` spre ea.– |n acest caz, \i spuse, ne vom lovi de o problem`.– De ce? Am crezut c` \n]eleg c` elevul meu este un copil,

nu un câine.– Exact. Dar Beau \l urmeaz` pe Christopher oriunde unde

merge. Va trebui s` v` obi[nui]i.Ca [i când \n]elegea c` se vorbea despre el, animalul veni

s` se a[eze \n fa]a lui Maggie, cu urechile ciulite [i capul aplecat,cu un aer atent. Apoi, brusc, \[i puse o lab` mare pe bra]uls`u. Tân`ra femeie tres`ri [i scoase un u[or ]ip`t de spaim`.

– Prin urmare, asta este! exclam` Bennet. V` este team` deel. De ce nu spune]i?

– Deoarece... \ncepu Maggie.Imposibil s` continue. Nu-i va m`rturisi unui necunoscut

c` trei ani de c`snicie cu Eric f`cuser` din ea aceast` femeieterorizat` de câine, care era acum. |i era prea ru[ine.

– De data aceasta, \l iau cu mine, spuse st`pânul s`u. Dartrebuie s` trece]i peste asta, s` [ti]i. Altfel, Christopher nu v`va acorda niciodat` \ncredere.

|ncredere... Maggie era gata s` râd`. Se f`cea foarte multtimp de când uitase semnifica]ia acestui cuvânt. Sau maidegrab` nu mai credea \n el... Era singurul lux pe care nu [i-lputuse oferi \n timpul c`sniciei cu Eric. |ncrederea nu secump`r`... {i tot ceea ce nu avea valoare comercial`, nu exista\n acea perioad`.

TITLU 9

Când u[a se \nchise \n urma lui Bennet [i a lui Beau,Maggie sim]i o imens` u[urare s` se afle singur`. |nc`perea,umbrit` de copaci mari care cre[teau \n fa]a ferestrei, erar`coroas` [i pl`cut`. |n lipsa viitorului patron, tân`ra femeieexamin` mai atent locul. |n fa]a ei se afla un clavecin defabrica]ie veche, al`turi de un pian cu coad`, deschis. |ntrecele dou` instrumente, pe covorul de Aubusson care acopereaparchetul din stejar, \n p`trate, se \ngr`m`deau partituri. Pepere]i erau ag`]ate gravuri vechi, de mare valoare, \n rameaurite. Evident, domnul Bennet Montgomery era un muzician,dublat de un colec]ionar.

Pentru a doua oar` de la sosirea sa spectaculoas`, Maggie\ncerca vaga impresie c`-l cuno[tea pe b`rbatul la care se afla.Cum oare s`-[i imagineze a[a ceva? Biletul pe care-l primise \najun, absolut impersonal, nu-i permitea s`-[i \nchipuie o\ntâlnire prealabil`.

„Drag` domni[oar` Jones,

M` adresez dumneavoastr` la sfaturile lui John Keyes,directorul [colii. Caut pe cineva care s` dea lec]ii, pe timpulverii, unui copil de patru ani. Vre]i s` veni]i la mine miercuridup`-amiaz` la ora trei, pentru a discuta termenii uneieventuale \n]elegeri?

Cu mul]umiri,Bennet Montgomery“

10 AUTOR

Nimic altceva. Maggie nu cuno[tea pe nimeni cu acestnume. {i totu[i...

Maggie se \ndrept` \ncet [i se a[ez` pe marginea canapelei.Se ridic` precaut` [i r`mase o clip` nemi[cat`. |nc`perea nuse mai \nvârtea. A[a c`, \naint` spre clavecinul din lemn detrandafir cu claviatur` dubl`, a c`rui frumuse]e o fascina. |[iplimb` timid degetele pe clapele din filde[, amintindu-[i omelodie pe care, copil, o cânta când lua lec]ii de pian. Senumea „Cucul“, sau a[a ceva, dar acum, notele simple c`p`taula clavecin o tonalitate veche, care amintea cântecultrubadurului pentru doamna iubit`.

– Mi-e team` c` nu m-am f`cut bine \n]eles, domni[oar`Jones. Oare trebuie s` pun t`bli]e de interdic]ie [i \n interiorulcasei?

Vocea nu avea nimic prietenos. Cu un aer vinovat, Maggiese \ndep`rt` de instrument [i se \ntoarse. Bennet Montgomeryst`tea \n u[`, cu o tav` \n mân`.

– |mi pare r`u. Clavecinul acesta este atât de frumos [in-am putut rezista dorin]ei de a-l atinge. Dar, dup` cum pute]iconstata, cânt foarte prost.

– |ntr-adev`r. Acum, c` v-a]i satisf`cut curiozitatea, v` ve]i\ntoarce pe divan [i m` ve]i l`sa s` m` uit la cucuiul acela urât.Apoi, dac` ve]i vrea s` v` ocupa]i de asta, ve]i putea serviceaiul [i voi vedea dac` ve]i corespunde genului de persoan`pe care o voi lua la mine \n aceast` var`.

De data aceasta, era prea mult. Maggie consider` c` eratimpul s` pun` lucrurile la punct.

TITLU 11

– S` ne \n]elegem bine, domnule Montgomery. Mai \ntâi,capul meu se simte foarte bine [i nu are nevoie s` fie \ngrijit.Apoi, sunt aici pentru a hot`r\ [i eu dac` sunte]i sau nu genulde persoan` pentru care a[ dori s` lucrez. Alegerea nu v`apar]ine numai dumneavoastr`. Sunt \nv`]`toare calificat`, nuo servitoare [i, \n general, dau mai multe ordine decâtprimesc.

Dup` toate aparen]ele, Bennet Montgomery nu fuseseobi[nuit s` i se vorbeasc` \n acest mod. Cu tr`s`turile crispatede nemul]umire, p`str` o clip` t`cerea, apoi, spre mareasurpriz` a lui Maggie, \ncepu s` râd`.

– Ierta]i-m`, domni[oar` Jones. Devin atât de dezagreabil\mb`trânind!

Cu cât farmec [tia s`-[i fac` uitat` lipsa de tact! Maggie \izâmbi.

– S` uit`m asta. Vorbi]i-mi mai degrab` despre b`ie]eluldumneavoastr` [i spune]i-mi cu ce v` pot ajuta.

– De acord, dar cu condi]ia s` m` l`sa]i mai \ntâi s` v`examinez capul. A]i c`zut urât [i m` simt r`spunz`tor.

„A]i face mai bine s` cur`]a]i mu[chiul de pe dale!“ remarc`Maggie \n sinea sa.

Bennet veni [i se a[ez` lâng` ea.– L`sa]i capul \n jos.|i desprinse fularul care-i ]inea p`rul pe ceaf` [i c`ut`

cucuiul. Mângâierea degetelor sale era alin`toare pe pieleacare o durea.

– Vreau s` m` asigur c` nu ave]i nevoie de puncte desutur`.

12 AUTOR

– Dar nu... Nu este decât un cucui mic [i nimic mai mult.Nu cred c`... Au!

– Este exact ceea ce credeam. Pielea capului este cr`pat`,dar nimic grav.

|i cur`]` cu blânde]e plaga, apoi \ncerc` s`-i \nnoadefularul.

– Ave]i un p`r frumos, domni[oar` Jones. Ce p`cat, dac` arfi trebuit s`-l tunde]i! Dar v` ve]i vindeca f`r` copci [i \n câtevazile nu se va mai vedea nimic.

Maggie \[i duse mâna la ceaf` [i degetele sale le \ntâlnir` peale lui Bennet. |n acela[i timp, se privir`. Ochii ace[tia! De uncenu[iu atât de rar [i cu genele acelea lungi... Dar unde oare\l putuse vedea deja pe acest b`rbat?

Oricum, el p`rea c` n-o recunoa[te.– Vorbi]i-mi despre dumneavoastr`, domni[oar` Jones, \i

spuse instalându-se la cel`lalt cap`t al divanului. Sunte]i deaici?

– Nu. M-am n`scut la Niagara Falls, \n Ontario. Dar amlocuit mai ales la Montreal [i mi-am f`cut studiile launiversitatea McGill.

– |n aceste condi]ii, mi se pare curios c` a]i venit s` v`pierde]i \ntr-un ora[ atât de mic cum este Sagepointe, lacap`tul Columbiei Britanice. Probabil v-a]i transferat de laMontreal?

– Nu-mi plac marile ora[e.|n ciuda privirii \ntreb`toare a]intite asupra sa, Maggie

refuz` s` spun` mai mult. {i ea ]inea s`-[i p`streze intimitatea.|n definitiv, \ntâlnirea lor nu avea decât un scop profesional.

TITLU 13

– Am avut [ansa s` fiu numit` aici, anul trecut.– {i nu v` lipse[te? Vreau s` spun, tot ceea ce reprezint`

via]a unui ora[ mare: teatrele, restaurantele, muzeele, ie[irileseara?

– Nu toat` lumea are acelea[i interese... Zah`r, domnuleMontgomery?

– V` rog. O bucat`.|i lu` cea[ca din mâini [i-i mul]umi reflex, cu un semn din

cap, vizibil preocupat de misterul pe care-l reprezenta Maggie\n ochii s`i.

– Domnul Keyes nu se opre[te din elogii la adresadumneavoastr`, domni[oar` Jones. Spune c` [ti]i s` v` purta]iadmirabil cu copiii [i c` la \nceperea [colii v` ve]i ocupa declasa celor mari. Iat` de ce voiam s`-l preg`ti]i pe Christopher.Va avea cinci ani \n noiembrie. Este un copil foarte inteligent,dar... are câteva mici probleme.

Maggie avea prea mult` experien]` pentru a nu \n]elegejum`t`]ile de cuvinte. Cererea lui Bennet Montgomery osurprinsese deja: \n mod obi[nuit, nu se d`deau lec]ii unuicopil de patru sau cinci ani, care intra la gr`dini]`. Dar tonulcu care vorbea despre fiul s`u, jena [i ezit`rile de a spuneanumite lucruri, totul indica faptul c` b`ie]elul prezenta cusiguran]` o anomalie serioas`. A[a \ncât \ncepu s` se \ndoiasc`de capacitatea sa de a-i aduce ajutorul care se a[tepta de la ea.

– Ce gen de probleme?– Ar fi mai bine s` judeca]i singur`. V` voi explica mai

degrab` ceea ce a[tept de la dumneavoastr`, \n schimbulsalariului generos pe care sunt gata s` vi-l pl`tesc.

14 AUTOR

Mereu aceea[i lips` de tact! Banii... Ca pe timpul lui Eric.Când oare va \ntâlni Maggie, \n sfâr[it, b`rba]i care s` nuconsidere c` toate femeile pot fi cump`rate, cu condi]ia s`nimereasc` pre]ul?

– Presupunând, domnule Montgomery, c` accept slujba,nu uita]i asta.

Ignorându-i remarca, Bennet relu`:– Doresc foarte mult` fine]e \n modul de a v` purta cu

micu]ul. Pe de-o parte, nu se pune problema s`-i stric`m vara.Copilul acesta nu a avut o via]` foarte pl`cut` pân` acum [ivreau s` fie fericit. Pe de alt` parte, ve]i constata, cred, c` arenevoie, s` zicem de... mai mult ajutor. A[adar, ve]i lucra cincizile pe s`pt`mân` [i ve]i fi pl`tit` \n consecin]`. Ceea ce\nseamn` c` ve]i putea locui aici de luni pân` vineri.

Devansând protestele lui Maggie, Bennet se gr`bi s`anun]e cifra exorbitant` care reprezenta salariul promis.

– Pentru a \nl`tura orice ezitare din partea dumneavoastr`,ad`ug` Montgomery, precizez c` reputa]ia v` va fi p`strat`, \nacest aranjament. Am o guvernant` \n cas`, care locuie[te laprimul etaj.

– Domnule Montgomery, nu vreau s` las s` planeze nicio ne\n]elegere. Nu sunt pedagog la domiciliu [i, când dauore, o fac acas`, unde dispun de tot materialul pedagogicnecesar.

– |n nici un caz nu se pune problema s` vin` Christopherla dumneavoastr`!

|n fa]a aerului stupefiat al lui Maggie, Bennet relu` maicalm:

TITLU 15

– |n]elege]i-m`, domni[oar` Jones. Sunt nou-venit aici,ceea ce \nseamn` c` sunt un obiect de curiozitate, \ntr-unor`[el ca Sagepointe. Observat [i despre care se vorbe[temult, [i nu suport asta. Christopher nu vreau s` devin` subiectde conversa]ie pentru vecinii prea curio[i. Iat` de ce m`intereseaz` s` lucra]i aici. De altfel, m` bizui pe discre]iadumneavoastr`, chiar dac` atitudinea mea vi se va p`reaciudat` [i nu-i ve]i sesiza motivele. Poate m` considera]i unurs, dar pretind ca nimic din ceea ce se petrece \n aceast` cas`s` nu treac` \n afar`.

– Dumnezeule! exclam` Maggie cu ironie, nu credeam c`m` aflu \n plin mister...

– Sunte]i liber` s` râde]i... Sunt pur [i simplu o persoan`foarte discret`. Nu exist` aici nici fantome, nici secrete, doarun b`ie]el care are nevoie s` se ocupe cineva de el [i s` i sedea pu]in` fericire. A fost atât de mult trimis dintr-o parte \nalta, de când s-a n`scut, \ncât nu [tie nici m`car s` fac`diferen]a \ntre familie [i necunoscu]i. Iat` de ce vreau s`-l ]incu mine. Vreau s` [tie c` are o cas` [i asta este aici.

Ce mod ciudat de a vorbi despre fiul s`u!– S` [ti]i, domnule Montgomery, locuitorii din Sagepointe

formeaz` o mare familie. Oricare ar fi problemele luiChristopher, ve]i g`si aici oameni gata s`-l ajute, f`r` a impietadeloc via]a dumneavoastr` personal`. {i, oricum, dac`inten]iona]i s`-l duce]i la gr`dini]` dup` vacan]`, va trebui s`ias` [i vecinii s`-l vad`, nu?

– Desigur, dar pân` atunci contez pe dumneavoastr`,domni[oar` Jones, pentru a-mi respecta voin]a. Ei bine, cespune]i? |mi accepta]i oferta?

16 AUTOR

Oh! Zâmbetul acela... Oricum, ce avea de pierdut? Maggienu avea \nc` planuri pentru var` [i cazul lui Christopher\ncepuse s-o intereseze. |n sinea sa, nu se putea \mpiedica s`cread` c` Bennet Montgomery se afla pe un drum gre[it.Ascunzând copilul, nu f`cea decât s` provoace [i s` activezeacea curiozitate pe care tocmai voia s-o evite. Dar la urmaurmei, asta era treaba lui [i n-o privea...

– De acord, domnule Montgomery, accept. Dar cu condi]ias`-mi da]i libertatea de a ac]iona dup` voin]a mea.Christopher este fiul dumneavoastr`, dar profesoara sunt eu.|n timpul slujbei, aici sau la [coal`, eu stabilesc regulile.

– Chritopher nu este fiul meu. |mi este nepot.– Ah, da?O clip`, surpriza o \mpiedic` pe Maggie s` articuleze alt

sunet.– Dar \n acest caz, spuse \n cele din urm`, unde \i sunt

p`rin]ii?– Nu sunt aici, r`spunse Bennet t`ios. Deocamdat`,

mul]umi]i-v` cu aceast` explica]ie. Acum, \nainte de a mergemai departe, poate ar trebui s` face]i cuno[tin]` cuChristopher. Cine [tie? Poate nu v` ve]i \n]elege [i voi reveniasupra propunerii mele. Dumneavoastr` \n[iv`, când \l ve]ivedea, v` pute]i schimba p`rerea.

|ntr-adev`r, dac` pu[tiul dovedea un caracter la fel dedificil ca al unchiului...

– S` mergem, \ncuviin]` Maggie.|l urm` pe Bennet \n cel`lalt cap`t al casei, \ntr-o \nc`pere

\n care soarele intra \n valuri. Culcat pe mochet`, cu botul pe

TITLU 17

labe, câinele nu-l sc`pa din ochi pe copilul care se juca al`turide el, \nconjurat de nenum`rate obiecte.

Când u[a se deschise, Christopher \n`l]` capul, apoi, caorice copil de patru ani, se adânci imediat, din nou, \nuniversul imaginar al jocului. Ceea ce o surprinse pe Maggiefu s`-l aud` morm`ind sunete ciudate [i de ne\n]eles. Al`turide el Beau, ciuli urechile, apoi \[i relu` lini[tit paza.

|n apropierea ferestrelor mari, cu geamuri care d`deauspre gr`din`, a[ezat` pe un balansoar din ramuri de palmier,tricota o femeie cu p`rul c`runt. Când \i v`zu pe Bennet [i peMaggie sosind, l`s` lucrul, se ridic` [i-i l`s` singuri cu copilul[i câinele.

– Era doamna Marshall, guvernanta. O [tiu dintotdeauna\n serviciul familiei mele [i am avut mult noroc c` a acceptats` r`mân` s` lucreze \n continuare aici. {i iat`-l peChristopher. Chris, ]i-am adus pe cineva c`ruia a[ vrea s` i teprezint.

Pu[tiul nu se mi[c` [i nici m`car nu ridic` ochii spreMaggie. Jenat, Bennet se apropie de nepot [i, ghemuindu-se\n fa]a lui, \ncerc` s`-i ia din mâinile mici ma[inile cu care sejuca.

– Chris, vino s`-i spui bun` ziua domni[oarei Jones.Bennet vorbea cu voce sc`zut`, pe un ton afectuos. Dar cu

cât se str`duia mai mult s`-l conving` pe copil s-o accepte peMaggie, cu atât acesta refuza s` o priveasc`, concentrându-[iaten]ia asupra circuitului de automobile [i se \ncorda din totcorpul.

18 AUTOR

„Nu-l for]a! ar fi vrut Maggie s`-l sf`tuiasc`. Vei compromitetotul“. Dar fa]a crispat` a lui Bennet o invita s` se ]in` ladistan]` de acest conflict...

– Gata acum, Christopher! exclam` brusc Bennet.|n acela[i timp, c`ut` s`-i prind` mânu]a \n care ]inea o

mic` ambulan]` alb` cu albastru. Ca o s`geat`, vehicululstr`b`tu \nc`perea [i se zdrobi de un geam. |n acea clip`,Christopher se \ntoarse cu un aer satisf`cut [i o privi peMaggie.

Era cel mai frumos copil pe care-l v`zuse vreodat`.Blond, cu ochii alba[tri ca safirul, cu tr`s`turi fine [i tenulpalid, sem`na cu un \nger coborât de pe o fresc` a luiBotticelli.

Deschise gura. Mânia trecându-i, cu siguran]`. Se va hot`r\s` spun` bun` ziua. |n loc de acest lucru, Christopher \ncepus` scoat` strig`te stridente, asem`n`toare celor ale unuianimal bolnav.

Scuturând din cap cu un aer exasperat, Bennet se ridic` [ireveni spre Maggie. Ridic` din umeri [i, f`r` o vorb`, se\ntoarse spre u[`. Maggie \l re]inu.

– De ce nu m-a]i prevenit? strig` pentru a acoperi urletelecopilului.

– {i s`-mi asum riscul ca s` nu accepta]i nici m`car s`-lvede]i? Domni[oar` Jones, ave]i \n fa]` un om disperat. M`car\n]elege]i asta?

|n loc de orice r`spuns, Maggie se duse [i se post` \n fa]alui Christopher, dominându-l un timp cu statura sa. Apoi sel`s` \n jos [i-l privi drept \n ochi.

TITLU 19

– |nceteaz` imediat, Christopher, m` auzi? Altfel...F`r` s` \nceteze s` urle, pu[tiul \[i \ntoarse privirea spre

Maggie, apoi fulger`tor, o p`lmui cu mânu]a. |n acea clip`,Maggie \l apuc` strâns, \l a[ez` sub bra] ca pe un pachet [i seduse s`-l a[eze f`r` menajamente pe un balansoar.

– Acum, b`iatul meu, po]i s` urli pe s`turate, dac` asta \]iface pl`cere. Dar nu conta pe noi pentru a te asculta [i admira.Ai \n]eles?

F`când stânga-mprejur, Maggie se preg`tea s` i se al`turelui Bennet [i s`-l ia cu ea afar` din \bc`pere. Se impunea odiscu]ie, \n lini[te... Câinele \i bar` trecerea. Era gata s` dea\napoi dar, dep`[indu-[i teama, exclam` spre animal:

– Iar tu, url` cu el dac` vrei, nu m` deranjeaz`. Veni]i?ad`ug` peste um`r, \n direc]ia lui Bennet.

Deschise u[a-fereastr` [i ie[i \n gr`din`. F`r` s` se \ntoarc`pentru a vedea dac` Bennet o urma, se duse [i se instal` peun leag`n la umbra unui tei.

– Impresionant! spuse Bennet a[ezându-se al`turi.– De ce oare ne-a]i f`cut pe amândoi s` pierdem timpul cu

aceast` comedie, domnule Montgomery?– Comedie, domni[oar` Jones? M` tem c` nu a]i \n]eles

bine.– |n acest caz, sau sunte]i prost, sau m` considera]i

imbecil`.– Christopher nu este \ntotdeauna a[a, s` [ti]i. Doar când

nu cunoa[te oamenii. Dar ve]i vedea, se va calma [i va merge...– Domnule Montgomery, articul` \ncet Maggie, nu lec]ii \i

trebuie lui Christopher, ci o terapie.

20 AUTOR

– Ei poftim... S` [ti]i c` am consultat speciali[ti!Christopher a f`cut un timp câteva [edin]e la un ortofonist.E[ec total. Nu, acum sunt convins c` trebuie procedat altfel.Dac` ve]i accepta s` \ncerca]i, sunt sigur c` va merge.

Maggie se ridic` [i se \ndep`rt` de leag`n. |n ciudadistan]ei [i a geamurilor \nchise, strig`tele copiluluicontinuau s` se fac` auzite, tânguitoare [i sfâ[ietoare. Iar \nspatele ei, vocea unchiului insista, rug`toare:

– V` rog, domni[oar` Jones! Lua]i-o ca pe o provocarelansat` dumneavoastr` \n[iv`, dar ajuta]i-m`...

– {ti]i la fel de bine ca [i mine, c` nu sunt competent`pentru acest gen de problem`.

Cum Bennet nu r`spundea, Maggie se \ntoarse. Cât`durere \n ochii cenu[ii! Dar ce s` fac` oare, ce s` spun`?

– |n acest caz, domni[oar` Jones, cui m` sf`tui]i s` m`adresez?

– La....De fapt, cui? Sagepointe nu era decât un or`[el [i, \n afar`

de [coal`... Primul ora[ mai important, Aumisville, se afla lapeste cincizeci de kilometri. Cât despre Vancouver, nici nutrebuia s` se gândeasc`.

– Este adev`rat, nu exist` nimeni, cel pu]in \n zon`.– Ba da, domni[oar` Jones, sunte]i dumneavoastr`...

TITLU 21

Capitolul 2

Vara, \n mun]ii care \nconjurau Sagepointe, c`lduradevenea uneori insuportabil`. |n schimb dimine]ile, erau\ntotdeauna pl`cute, cu o u[oar` briz` r`coroas` care miroseabine a flori de p`dure.

Maggie f`cea \n mod regulat jogging diminea]a devreme.|[i strângea p`rul \n coad` de cal, \[i \nnoda un turban \n jurulfrun]ii, \[i \nc`lzea picioarele pe verand` [i pleca... Traversaora[ul [i se ducea s-o ia pe drumul care f`cea \nconjurullocului, afundându-se imediat \n p`durile de foioase sau de brazi.

Anul trecut, la sosirea \n Sagepointe, i se propusese \ndat`s` fac` parte din echipa local` de volei, apoi din clubul deatletism. Refuzase de fiecare dat`. Nu-i pl`ceau sporturile deechip`, sau de competi]ie, prea agresive pentru gustul s`u.Prefera o activitate \n care s` rivalizeze cu ea \ns`[i [i care s`-ilase r`gazul de a se gândi \n acela[i timp.

La \nceput, vecinii st`teau la fereastr` pentru a o privi peaceast` \nv`]`toare excentric` pe care nici ploaia, nici

canicula, n-o ]ineau \n cas`. Bine\n]eles râseser`. Pân` laurm`, f`cu parte din peisaj. Era o \nv`]`toare bun`, copiii oiubeau mult [i pentru oameni, asta conta. Nimeni n-o maipândea la \ntoarcerea din plimb`rile lungi.

A[a c`, nu mic` \i fu surpriza când, a doua zi dup` vizita laBennet Montgomery, v`zu c` cineva o a[tepta \n fa]a u[ii.

Cineva care, \n plus, era \mbr`cat cu o elegan]`neobi[nuit` la Sagepointe, \ntr-o diminea]` de var`. De fapt,din iulie pân` \n septembrie, micul ora[ devenea o sta]iunebalnear`, \n care nu se mai vedeau decât blugi, [orturi [itricouri pe str`zi. Trebuia o nunt` sau o \nmormântare pentruca locuitorii s` ias` \mbr`ca]i de s`rb`toare. Copiii umblaudescul]i [i mamele se plângeau de nisipul pe care-l aduceau\n cas`.

|n pantaloni gri perl` [i c`ma[` albastru \nchis, b`rbatulcare o a[tepta pe Maggie \n capul sc`rilor, la intrarea \n c`su]avecin` [colii, nu putea decât s` atrag` aten]ia vecinilor. Dealtfel, de cealalt` parte a str`zii, Edith Caverley d`duse la oparte perdelele pentru a privi mai bine scena.

– Pentru cineva care nu vrea ca s` se cleveteasc` pe seamasa, domnule Montgomery... exclam` Maggie gâfâind, aceast`vizit` matinal` \mi va \ncânta vecinii.

– Nu aveam altceva de ales decât s` vin s` v` caut ladomiciliu pentru r`spunsul pe care nu mi l-a]i dat ieri.

– |n acest caz, nu m-am f`cut bine \n]eleas`. Credeamtotu[i c` am fost clar`: nu sunt persoana pe care o c`uta]i [inu pot s` v` accept propunerea.

TITLU 23

– |n ceea ce m` prive[te, credeam de asemenea c` am fostfoarte limpede: dac` refuza]i, nu am pe nimeni altcineva c`trecare s` m` \ndrept, domni[oar` Jones. De ce acest nucategoric? Salariul vi se pare insuficient?

– Oh! pentru Dumnezeu, scuti]i-m` de acest gen dediscu]ie. Nu sunt de vânzare, domnule Montgomery.

– Nu v-am f`cut ofensa de a gândi asta. Dar r`mân convinsc` v` \n[ela]i asupra cazului lui Christopher.

– Dup` mine, el sufer` de o mare problem` de auz. |ntr-uncuvânt, este surd [i \i pute]i da oricâte lec]ii ve]i dori, nu vaschimba nimic. Se pare c` a[tepta]i de la mine o minune. Esteim-po-si-bil, domnule Montgomery.

Aplecându-se peste balustrad`, Bennet \ncepu s`examineze straturile de petunii de la baza treptelor.

– Ieri, spuse f`r` s` se \ntoarc`, prima impresie pe care amavut-o despre dumneavoastr` a fost cea a unei tinere femeistângace [i timid`. Dup` aceea, v-am descoperit toatecalit`]ile. Ei bine, ar fi acela[i lucru cu Christopher, dac` v-a]ida osteneala s`-l cunoa[te]i mai bine.

– Ce vre]i s` spune]i?– Christopher aude la fel de bine ca dumneavoastr` [i ca mine.– Nu cred o vorb`.De câte ori trebuise Maggie s` lupte pentru a-i face pe

p`rin]i s` accepte un adev`r pe care nu voiau s`-l recunoasc`despre copilul lor!

– Nu este vorba de a crede sau nu, domni[oar` Jones. Este unfapt. Toate examenele dovedesc asta, nepotul meu nu are nici oproblem` de auz. Din punct de vedere al vorbirii, \n schimb...

24 AUTOR

– |n acest caz, despre ce este vorba?– Asculta]i, nu cer decât s` v` r`spund la \ntreb`ri [i s` v`

explic totul, dar nu aici. Privi]i pu]in \n spateledumneavoastr`...

Pentru a prinde câteva frânturi de conversa]ie, EdithCaverley ie[ise din cas` [i se pref`cea c` m`tur` \n fa]a u[ii.

– Este pu]in prea târziu s` v` preocupa]i de ceea ce se vaspune, nu crede]i? |n sfâr[it, fi]i binevenit la mine.

|nchizând u[a, Maggie \i adres` un zâmbet larg [i un semndin mân` Edithei, care se \ntoarse decep]ionat` \n cas`.

– Servi]i o cafea \n timp ce m` schimb, domnuleMontgomery.

Maggie \[i instal` vizitatorul \n buc`t`rie [i disp`ru s` fac`un du[, s` se pieptene [i s` \mbrace o rochie \ncânt`toare dinbumbac \nflorat, care-i d`dea aerul unei adolescente.

La \ntoarcere, Bennet nu mai era \n buc`t`rie. |[i beacafeaua \n salon, \n timp ce examina c`r]ile legate pe care lecon]inea biblioteca superb` din lemn de palisandru.

– Frumoas` pies`! remarc` el.|n acela[i timp, privirea i se oprea asupra unor anumite

obiecte, un bronz de Camille Claudel pe [emineu, un micRembrandt pe perete, o lamp` Gallé pe o mas` joas`.

– Incredibil ce po]i afla despre o persoan`, din decorul \ncare tr`ie[te!

– Ah da? {i ce a]i aflat despre mine?– C` \n mod sigur, exist` o alt` Margaret Jones \n spatele

celei care se vede.Maggie \ncepu s` râd` nervos.

TITLU 25

– Ce v` imagina]i oare, domnule Montgomery? Nu estecineva mai simplu, nici mai direct decât mine...

– S` admitem, replic` Bennet pe un ton sceptic. |n acestcaz, s` revenim la ceea ce m-a adus aici, iar când m` ve]iasculta, sunt sigur c` ve]i accepta s`-mi ajuta]i nepotul.

– Mai \ntâi s` ne a[ez`m.Maggie lu` loc \n spatele biroului Empire, cu spatele la

gr`din`, [i-i indic` un fotoliu \n fa]a sa lui Bennet. Astfel,acesta se va afla \n plin` lumin`, \n timp ce ea se va afla contraluminii.

– V` ascult, domnule Montgomery.– De unde s` \ncep oare? Christopher este fiul fratelui

meu. Singurul s`u fiu, slav` Domnului. Francis are cu [apteani mai pu]in decât mine. Este un muzician bun [i, deasemenea, un b`rbat frumos. De unde problema: toatefemeile cedeaz` farmecului s`u, iar el nu poate rezista niciuneia...

– Este pianist?|ntreruperea p`ru c`-l irit` pe Bennet.– Nu, de ce? Cânt` la violoncel. Pe scurt, \n contradic]ie cu

aceast` via]` de Don Juan, acum [ase sau [apte ani, Franciss-a c`s`torit. Din motive pe care el le [tie, a luat o femeietân`r`, surd` [i mut`. Dup` un timp, aceasta a r`mas\ns`rcinat` dar, \nainte chiar de na[terea lui Christopher,Francis...

Bennet tu[i, jenat parc` s`-i m`rturiseasc` uneinecunoscute cele mai ascunse secrete ale familiei.

26 AUTOR

– A p`r`sit-o, a[a este? suger` Maggie.– Da. Dar nu via]a conjugal` a fratelui meu este

important`. So]ia sa a murit anul trecut, iar Francis a ales s`-[ireia obiceiurile de celibatar nep`s`tor [i completindependent. B`nui]i c` \n acest gen de via]` nu este locpentru un copil de patru ani, pe deasupra [i cu problememari.

Bennet \[i \ncruci[` degetele lungi [i \[i privi mâinile. Mâinifrumoase, expresive care probabil [tiau s` spun` atât de multelucruri la pian sau la clavecin!

– Spre marea mea ru[ine, nu m-am preocupat de nepotulmeu când \i tr`ia mama, [i din aceast` cauz` m` considerr`spunz`tor pentru dificult`]ile sale. N-are rost s` protesta]i...|n contact cu o femeie surd` [i mut`, Christopher n-acunoscut decât t`cerea de-a lungul primilor ani ai copil`riei.Aceasta a fost singura sa lume [i n-a \nv`]at niciodat` s`vorbeasc`. Prima dat` când l-am v`zut, am crezut, ca [idumneavoastr`, c` era surd. Din fericire, am descoperitadev`rata cauz` a handicapului, \nainte s` fie prea târziu.|n]elege]i acum de ce sunt gata de orice, de orice, m` auzi]i,pentru a-mi repara gre[eala?

– Nu ave]i nimic s` v` ierta]i! Avea]i propria via]` [i...– Nu asta este problema, domni[oar`. Nu m` cunoa[te]i [i

nu m` pute]i \n]elege.Ba da, Maggie \l cuno[tea pe Bennet! |n timp ce vorbea,

imagini fugare \i ap`rur`, precizându-se [i organizându-setreptat. Desigur! Impresia aceea din ajun, c`-l v`zuse deja...Totul se explica.

TITLU 27

***

Violoncelul... Iat` ce-i amintise lui Maggie de acea recep]ieelegant` de la Philapdelphia, pe vremea când trebuia s`-l\nso]easc` pe Eric. Maggie avea oroare de acele serate unde,din cauza banilor [i a situa]iei so]ului s`u, acesta trebuia s` fiev`zut \n mijlocul societ`]ii bune locale. Se plictisea demoarte.

|n seara aceea, se d`dea un concert excep]ional, lucr`ripentru un instrument mai pu]in cunoscut, violoncelul, aleunui compozitor francez recent descoperit, Marin Marais. |nplus, dirijorul orchestrei era o celebritate interna]ional` caredirijase cele mai mari orchestre din lume, de la Viena laLondra [i de la New York la Paris.

Maggie nu era o admiratoare a muzicii clasice. Dac` ar fifost liber` s` aleag`, ar fi preferat de departe s` mearg` s`-lasculte pe Elton John. Cu toate acestea, p`strase o minunat`amintire de la acel concert. Sub farmecul sunetelor melodiceale instrumentului, reu[ise aproape s` uite de b`rbatul a[ezatal`turi de ea [i pe care-l ura atât de tare.

|n schimb, recep]ia care urmase fusese un infern. Ca\ntotdeauna, Eric se ar`tase odios. |nf`]i[area, lipsa de a [ti s`se poarte \n lume, falsa sa cultur`, o puseser` pe Maggie \n\ncurc`tur`. Se \ndep`rtase discret de el, pentru a se pierde \nmul]ime.

28 AUTOR

– {i dumneavoastr` v-ar pl`cea s` fi]i \n alt` parte, nu-i a[a?F`r` violoncel, Maggie nu-l recunoscuse imediat. Un chip

de o frumuse]e care-]i t`ia respira]ia, un farmec tulbur`tor, oelegan]` de prin]: Francis Montgomery, fratele mai mic aldirijorului...

Prezentându-se, se \nclinase asupra mâinii pe care i-o\ntinsese Maggie, apoi \i oferi o cup` de [ampanie.

– Ce minune s` g`se[ti un trandafir de o asemeneaprospe]ime \n mijlocul tuturor acestor plante \nchise de ser`!

Maggie ro[ise [i zâmbise. Tân`rul b`rbat o condusesepu]in mai departe, pentru a-i vorbi despre muzic` [i c`l`torii,transportând-o \ntr-un vis \ndep`rtat. |n acea sear`, l-ar fiurmat la cap`tul lumii...

Pe Bennet Montgomery, celebrul dirijor, nu-l z`rise decât\n clipa plec`rii. Din mijlocul unui grup de invita]i careflec`reau \n picioare, \[i a]intise asupra fratelui s`u o privire\nc`rcat` de repro[.

***

– Drag` domni[oar` Jones, nu credeam c` povestea mea v`va face s` visa]i!

– Nu visam.– Credeam. P`rea]i atât de departe... De mine, de

problema noastr` N-avea str`lucirea fratelui s`u, dar farmecul,de[i mai discret, era totu[i la fel de redutabil.

TITLU 29

– M` gândeam.– {i unde v-au condus gândurile?Maggie nu avea nevoie s` mai amâne mult timp r`spunsul.

Un copil a[tepta ajutor – ajutorul s`u – nu un pu[ti capricioscum crezuse \n ajun. Un copil nefericit care cerea ajutor...

– |l voi face pe nepotul dumneavoastr` s` lucreze,domnule Montgomery.

Chipul lui Bennet se lumin` de un zâmbet de recuno[tin]`.|nainte ca el s` vorbeasc`, Maggie ridic` mâna.

– Trebuie totu[i s` te previn c` nu garantez rezultatul.Ceea ce v` propun, este o perioad` de prob`, s` spunem pân`la sfâr[itul lui iulie, de exemplu. Dac` pân` atunci nuconstat`m un progres, va trebui s` v` adresa]i unor oamenimai competen]i decât mine.

– Am \n]eles.Considerând \ntrevederea terminat`, Bennet tocmai se

ridica atunci când Maggie ad`ug`:– |nc` un lucru: \nainte de a m` angaja definitiv, mi-ar

pl`cea s` m` asigur c` \ntr-adev`r Christopher nu sufer` denici o problem` la urechi.

– Cum, Sfinte Thomas? o ironiz` cu amabilitate Bennet. Deacord! Dac` ve]i accepta s` \ncepe]i imediat dup`-amiaz`, v`voi putea aduce dovada a ceea ce am spus. Ve]i vedea...

– Perfect. La ce or` vre]i s` vin, domnule Montgomery?– S` spunem ora dou`. V` convine? Oh, apropo, m`

numesc Bennet.– Voi fi la dumneavoastr` la ora dou`. Mie mi se spune

domni[oara Jones.

30 AUTOR

Min]ea... To]i copiii din ora[ [i cel pu]in jum`tate dinp`rin]ii lor \i spuneau Maggie. De ce oare s` p`strezeasemenea distan]` cu Bennet Montgomery? „}i-o fi team`,Maggie?“ se \ntreb`, conducându-[i vizitatorul.

***

|ndat` ce Maggie sosi, Bennet o duse \n salonul de muzic`.Ochii \i str`luceau de entuziasm [i \[i freca mâinile, ca cinevacare rezerva o mare surpriz`.

Christopher era a[ezat la pian, nemi[cat [i mut.– Ne-am gândit c` pu]in` muzic` v` va face pl`cere,

domni[oar` Jones, anun]` Bennet a[ezându-se al`turi denepot.

Maggie se duse s` se a[eze pe divan [i a[tept`. Bennet pusemetronomul \n func]iune.

– Acum, Chris, urmezi instruc]iunile dirijorului.Amândoi \[i a[ezar` mâinile deasupra clapelor [i Bennet

atac` primele m`suri ale unei melodii foarte simple, apoi \if`cu semn din cap. Imediat copilul le relu`, o octav` mai sus,urm`rind perfect caden]a metronomului.

F`r` s`-l previn`, Bennet schimb` ritmul [i introdusevaria]iuni pe tema ini]ial`. Chris reproduse varia]iunile f`r`nici cea mai mic` gre[eal`. Bennet se \ntoarse [i-i arunc` luiMaggie o privire triumf`toare.

TITLU 31

– Aten]ie, Chris! Acum, jazz...Cei doi piani[ti se lansar` \ntr-un duet nest`pânit. Maggie

era fascinat`. Gra]iosul cap blond se leg`na \n m`sur`, miculom blond p`rea c` face corp comun cu enormul instrument.Exista o armonie perfect` \ntre cele dou` fiin]e care vorbeauaceea[i limb` la pian.

– Fantastic! nu se putu st`pâni Maggie s` exclame.– Nu-i a[a? replic` Bennet. {i conving`tor, nu?Bennet radia. Dar \ndat` ce auzi vocea lui Maggie copilul \[i

ascunse ochii \n mâini [i refuz` s-o priveasc` pe tân`ra femeie.– Poate, suger` Maggie f`când cu ochiul \n direc]ia lui

Bennet, ne vom putea cunoa[te mai bine, acest tân`r artist [icu mine?

– Cerule! exclam` Bennet, am uitat c` trebuia s` dau untelefon important.

Se ridic` [i Chris s`ri imediat jos de pe taburet. Maggie sea[tepta la o izbucnire la fel de violent` ca cea din ajun. |ncet,se \ndrept` spre pian.

– Mi-ar pl`cea [i mie s` pot cânta, spuse cu o voce trist`.– Toat` lumea poate, domni[oar` Jones. Chiar [i

dumneavoastr`.Maggie se apropie mai mult de pian. Foarte aproape de ea,

copilul ]inea \nc` mâinile la ochi, dar nu fugea. Tân`ra femeieatinse claviatura [i cânt` câteva note.

– |ntr-adev`r, coment` Bennet, este mult de f`cut.– Poate, dac` cineva ar vrea s` m` \nve]e...Se \ntoarse spre Chris, a[teptând s`-l vad` fugind \n spatele

unchiului. Cu fa]a de \nger ridicat` spre ea, pu[tiul f`cea s` se

32 AUTOR

aud` un zgomot u[or, care putea sem`na cu un râs ironic. |nacea clip`, Maggie \[i \ncerc` norocul... Ridicând copilul, \linstal` al`turi pe banchet`, \n fa]a pianului.

– Te rog, arat`-mi!Un timp, Chris r`mase cu capul plecat [i cu mâinile

crispate pe genunchi. Maggie \ncepea s`-[i piard` speran]a.Brusc, cum f`cuse unchiul s`u adineauri, el cânt` câtevam`suri. Ah! \]i voi spune, mam`? Din fericire, Maggie cuno[teacântecul. Va putea s` ias` din \ncurc`tur`.

Chris se opri [i, \i f`cu semn din cap lui Maggie s` repetemelodia. Aceasta se execut`, dar cânt` inten]ionat o not` fals`.F`r` o vorb`, copilul o lu` de la \nceput [i a[tept` din nou caMaggie s` repete. De data aceasta, ea cânt` corect. Cu un zâmbetfericit pe buze, micu]ul trecu la m`surile urm`toare. Nu-[id`du nici o clip` seama c` unchiul s`u p`r`sise \nc`perea.

***

Lec]ia dur` mult timp. Profesor mut, dar cu o r`bdareneclintit`, Chris p`rea c` nu-[i va abandona vreodat` datoria.Maggie ceru \ndurare.

– S` ne oprim pentru ast`zi, Chris. Nu te mai pot urm`ri.Decep]ionat, pu[tiul se l`s` s` alunece de pe banchet`.– Dar, se gr`bi Maggie s` adauge \nainte ca el s` plece,

mi-ar pl`cea mult s` vizitez gr`dina. Vrei s` mi-o ar`]i?Chris p`ru c` [ov`ie.

TITLU 33

– Caut`! rosti cu o voce gutural`.|n acela[i timp, se \ndrept` spre u[`. Cum Maggie nu-l

urm`, reveni spre ea [i-i \ntinse mâna.– Caut`! repet` el.– Bine, r`spunse Maggie, f`r` s` \n]eleag`.De altfel, n-avea importan]` c` nu [tia ce voia Christopher.

Nu fugea [i nu urla...O duse \n cealalt` parte a casei, \n sala de joac`, unde \l

v`zuse \n ajun. Acolo nu se afla nimeni. U[a-fereastr` eradeschis` [i Chris ie[i \n gr`din` cu Maggie \n spatele lui.

O luar` pe o alee m`rginit` de hortensii compacte, carecobora \n pant` lin` spre lac. Lâng` mal, s`lcii plâng`toare \[il`sau ramurile s` atârne cu non[alan]` pân` la p`mânt.

Aproape ajuns pe marginea apei, Chris l`s` mâna luiMaggie [i alerg` spre arbori. Disp`ru fulger`tor la ad`postulfrunzi[ului.

– Ah, ah! exclam` Maggie.|n]elese \n sfâr[it sensul lui „caut`“.– Vrei s` te joci de-a v-a]i ascunselea. De acord.Maggie se pref`cu c`-l caut`, \ndep`rtându-se de

ascunz`toarea lui Chris, apoi se apropie periculos de ea. |n totacest timp, vorbea singur`, destul de tare pentru ca el s-o aud`.

– Oare unde s-a putut duce [trengarul `sta? Acum unminut era aici. Totu[i, n-a putut s`-[i ia zborul... Christopher!

Se a[ez` \n patru labe pentru a scotoci sub hortensii.– Nu. Tot nimic. Oh! dar cred c`...{i Maggie se repezi sub ramurile salciei. La dreapta, se auzi

un râs \nfundat.

34 AUTOR

– N-ai auzit nimic? \l \ntreb` tân`ra femeie pe un fluturecare trecea. Eu da.

Râsul deveni mai clar [i mai puternic. Acum, Maggie vedeafoarte bine dou` picioare mici care dep`[eau o perdea deas`de frunze, lâng` un trunchi de pom. Se pref`cu c` o ia \ndirec]ia opus`.

– Trebuie s` fie pe aici, doar dac`...{i brusc, \ndep`rt` ramurile. Surprins, copilul scoase un

strig`t [i o [terse \n fug`. Maggie \l urm`ri cu pa[i mari, laad`postul umbros al s`lciilor.

Când auzi un mârâit era deja prea târziu [i v`zu o mas`neagr` ie[ind din umbr` [i aruncându-se asupra ei...

TITLU 35

Capitolul 3

Instinctiv, Maggie se f`cu ghem, cu bra]ele deasupracapului pentru a se ap`ra [i a[tept` atacul. {ocul nu veni dinfa]`, ci din spate. O mân` o prinse violent de um`r [i o trase\napoi f`r` menajamente, \n timp ce o voce grav` profera unval de critici.

– Nu-i posibil s` ave]i atât de pu]in` minte! Ce v-a apucatoare? Asta este sinucidere...

– Eu... Au! Da]i-mi drumul.Maggie \[i frec` um`rul care o durea, apoi \[i privi

picioarele acoperite de zgârieturi de m`r`cini. Dac` m`carn-ar fi târât-o asemenea unui sac de cartofi!

– |mi pute]i explica? O asemenea prostie!Maggie se ridic` \n toat` \n`l]imea ei.– Sunte]i nedrept, domnule Montgomery. F`ceam exact

treaba pentru care m-a]i angajat. |ncercam s` m` \mprietenesccu nepotul dumneavoastr`. Dar, cu animalul acesta, voiajunge s` v` cer o prim` de risc!

– Beau este cel mai civilizat animal pe care-l cunosc [i celmai inteligent.

– Nu s-ar spune! A reac]ionat ca [i când voiam s`-i fac vreunr`u lui Christopher.

– Exact.– Cum? exclam` Maggie, indignat`. Cum pute]i spune asta?

Ne jucam lini[ti]i de-a v-a]i ascunselea.– Drag` domni[oar` Jones, nu eram departe [i v`

observam. P`rea]i o pisic` uria[`, gata s` se arunce asupraunui s`rman [oarece terorizat. Cel pu]in pentru Beau. Cumvre]i oare ca un câine, con[tient de datoria de a ap`ra uncopil, s` tolereze acest gen de comportament din partea uneinecunoscute?

– A[adar, m` spiona]i!Maggie aproape se bâlbâia de furie.– Pe viitor, domnule Montgomery, a[ aprecia dac` ve]i

binevoi s` \nchide]i câinele \n timpul prezen]ei mele aici.Calm, Bennet o lu` pe Maggie de bra] [i cobor\ cu ea pe

malul lacului.– |nainte de a \ncepe lec]iile cu Christopher,

dumneavoastr` ve]i fi eleva. Ve]i \nv`]a modul \n care s` v`purta]i cu Beau [i, v` asigur, nu ve]i mai avea probleme cu el.

– A[ prefera...– Nu, domni[oar` Jones. Nu se discut`. {i vom \ncepe

imediat. Beau!Câinele, care st`tea a[ezat al`turi de Christopher, cu

privirea atent`, se apropie de Maggie, prea mult de piciorul ei,dup` gustul acesteia.

TITLU 37

– S` nu v` fie team`.– Nu m` pot st`pâni.Cum oare s`-[i justifice aceast` panic` de necontrolat, f`r`

s` fac` s` apar` din nou un trecut pe care Maggie c`uta s`-luite? Bennet nu trebuia s` afle.

– V` promit c` nu v` va face nici un r`u.Vocea era blând`, dar [i mai lini[titoare era atingerea

degetelor sale pe bra]ul lui Maggie. Treptat, aceasta se calm`.Când Bennet o sim]i mai relaxat`, \i lu` mâna.

– |i ve]i prezenta mâna [i \l ve]i face s-o adulmece.Hipnotizat`, Maggie \l l`s` pe Bennet s`-i conduc` bra]ul

pân` când palma atinse botul lui Beau. |n acela[i timp, elvorbea cu voce joas`, \ncet.

– Foarte bine. Pentru c` v` cunoa[te mirosul, \l ve]imângâia pe cap. Iat`... Perfect. Are o blan` frumoas`, nu-i a[a?La fel de moale ca p`rul dumneavoastr`. Nu, nu v` opri]i!Privi]i-l cât de fericit este. Oare cine n-ar fi, sub o asemeneamângâiere?

|ncrez`tor, animalul \[i pusese capul lâng` piciorul luiMaggie. |n fa]a unui asemenea calm, tân`ra femeie, aproapelini[tit`, prinse curaj.

– Frumos câine, spuse, atingându-i urechile.|[i regret` imediat gestul. S`rind brusc \n picioare, Beau \[i

puse dou` labe mari pe umerii lui Maggie, cu botul preg`tits`-i ling` fa]a.

– Oh! nu, nu asta! \l rug` Maggie. A[ezat, te rog!Cu gesturi \nnebunite, c`uta s` scape [i s` resping`

animalul.

38 AUTOR

– Calm! exclam` Bennet cu voce puternic`.Comanda se adresa atât câinelui, cât [i lui Maggie, dar nu

avu efect decât asupra lui Beau, care se \ntoarse lini[tit s` sea[eze al`turi de micul s`u protejat.

– Ce l-a apucat? \ntreb` Maggie, gata s` plâng`.– S` nu-i vorbi]i niciodat` unui câine pe un ton rug`tor. Nu

\n]elege un cuvânt din ceea ce-i cere]i.– De ce? Mi-a]i spus c` Beau este inteligent.– {i eu, Maggie...|n timp ce vorbea, Bennet \ntinse mâna spre p`rul lui

Maggie [i \nf`[ur` o [uvi]` rebel` \n jurul degetelor. Apoi sejuc` delicat cu ea, l`sând-o s` alunece, pentru a relua imediat:

– Dac` te-a[ ]ine \n bra]e pentru a te s`ruta [i m-ai ruga s`m` opresc pe acest ton, a[ crede c` m` rogi, dimpotriv`, s`continuu...

– {i a]i \n]elege pe dos.– Crezi?Mâna i se a[ez` pe gâtul lui Maggie, care nu fu capabil` s`

murmure altceva decât:– Domnule Montgomery...S-ar fi putut \ndep`rta. Ar fi trebuit s-o fac`. Nimic n-o ]inea

prizonier`, \n afar` de acea privire cenu[ie \nc`rcat` de maimult` dorin]` decât v`zuse vreodat` \n ochii lui Eric. Nici la\nceputul c`sniciei lor...

– Las`-m` s` plec.O mângâiere scurt`, blând` ca o adiere de vânt.

TITLU 39

– Cum dore[ti. Poate cer prea mult. Prea curând... S` ne\ntoarcem \n cas`, ai nevoie s`-]i revii din emo]ii.

– Dar, Christopher?Copilul se juca \n apropierea apei [i câinele veghea s` nu

se apropie prea mult de mal.– Va veni doamna Marshall s`-l ia.– Dar... m-ai angajat s` m` ocup de el.– Nu, ]i-am trasat sarcina de a-l \nv`]a s` vorbeasc` \n mod

corect, iar aceasta nu este decât dup`-amiaza \n care ai sosit.Pentru ast`zi, lec]ia s-a terminat.

– Va fi decep]ionat. Voia s` se joace de-a v-a]i ascunselea.Ca pentru a confirma cuvintele lui Maggie, Chris reveni spre

ea, cu Beau mergând \n pa[i m`run]i [i repezi, al`turi de el.– Caut`!– Vezi!Maggie triumfa.– A spus „caut`!“– M` tem s` nu faci o gre[eal`, domni[oar` Jones. N-a spus

„caut`“ a spus „câine“. Haide, vino.– Mai am multe de \nv`]at, coment` Maggie, cu un aer

decep]ionat.– Dar vei reu[i, sunt sigur de asta.Apoi, direct:– Domni[oar` Jones, de unde vine aceast` team` de câini?Exact \ntrebarea de care Maggie se temea mai mult decât

orice. Ridic` din umeri cu un gest de necunoa[tere.

40 AUTOR

– Ai fost mu[cat` \n copil`rie?– Nu.O conduse \ntr-un mic salon, din vecin`tatea s`lii de joac`

[i care d`dea de asemenea spre gr`din`.– Este \ncânt`tor, \ncepu Maggie sperând s` schimbe

discu]ia. Dumneata ai ales mobilierul?– Nu despre mine vreau s` vorbim, ci despre dumneata,

drag` domni[oar` Jones.– Oh! eu... Via]a mea n-are nimic extraordinar.– Ieri, a[ fi putut accepta acest r`spuns. Apoi, am

descoperit c` ]i-ai umplut locuin]a de serviciu cu opere de art`care valoreaz` o mic` avere. C` mobilierul n-ar distona\ntr-unul din cele mai frumoase apartamente din Manhattan.Oare ce concluzie trebuie s` trag?

– Poate o mo[tenire. Sunt lucruri care se \ntâmpl`, nu?– Curios totu[i, nu reu[esc s` te cred. Oare de ce?Ochii lui Bennet scânteiau de amuzament.– Pui prea multe \ntreb`ri, domnule Montgomery.– M` amestec \n ceea ce nu m` prive[te, de acord. Dar,

cum vom petrece destul de mult timp \mpreun` \ns`pt`mânile viitoare, mi se pare normal s` caut s` tecunosc mai bine. De exemplu, continu` \ntorcându-sespre un vraf de compact discuri, ce gen de muzic` \]iplace?

Agasat` de atâta insisten]`, \n timp ce el \nsu[i refuza s` sedest`inuie, Maggie replic` t`ios:

TITLU 41

– Cu siguran]`, nu aceea[i ca dumitale.– De unde [tii? |mp`rt`[im mai multe gusturi comune

decât \]i \nchipui.– Ah da? Care, de exemplu?– Ei bine, de exemplu, amândoi suntem obosi]i de marile

ora[e [i ne c`ut`m lini[tea. Ne interes`m de Christopher.Suntem perseveren]i [i integri. S` continuu?

Maggie \ncuviin]`, zâmbind.– Suntem dou` fiin]e singure, atrase una spre cealalt`.

A[teapt` cel pu]in s` termin, \nainte de a protesta... Dac` nueram ostil... cum s` spun, oric`rui angajament, a[ fi pututmerge pân` la a m` gândi c` suntem f`cu]i unul pentru altul [i...

– Domnule Montgomery, \l \ntrerupse Maggie, eroareadumitale nu are egal decât \n \ngâmfare. S` [tii c` nu sunt nicisingur`, nici atras` de dumneata. A[a c`, nu-]i face nici o iluzie[i \nceteaz` s`-]i imaginezi c` \ncerc s` te prind \n plasa nu [tiuc`rui... angajament!

Ro[ie de mânie, Maggie \n]elese prea târziu, din zâmbetullui Bennet, c` se amuza bine... Refuz` paharul pe care i-lpropuse [i se preg`ti s` se ridice.

– Dac` vreau s` ajung repede la ni[te rezultate cuChristopher, trebuie s` preg`tesc pu]in ceea ce voi face.

– Uf! Mi-e team` c` te-am sup`rat. A[adar, nu-]i schimbip`rerea?

– Pentru a m`rturisi totul, domnule Montgomery, m-a\ncercat aceast` dorin]`. Dar ar \nsemna s`-l fac pe micu] s`pl`teasc` p`catele unchiului...

42 AUTOR

– |n acest caz [i \nainte de a te fi concentrat asuprastudiului, \]i propun s` mai discut`m pu]in despreChristopher. Informa]iile date de speciali[ti, care am v`zut c`te-ar interesa [i poate, te-ar ajuta.

– De acord.– Perfect. O voi anun]a pe doamna Marshall c` \n aceast`

sear` va fi o persoan` \n plus la cin`.– A[teapt`, a[teapt`. Am acceptat s` r`mân s` lucrez, nu s`

cin`m \ntre patru ochi.– Lini[te[te-te, domni[oar` Jones, vom fi trei. De ce ]i-e atât

de team` oare? C` profit de situa]ie pentru...– Nu m` tem de nimic, domnule Montgomery, \n afar` de

a nu-l preg`ti cum trebuie pe Christopher pentru [coal`. Ai ohârtie, pe care pot face \nsemn`ri?

Bennet \i aduse un creion [i hârtie de muzic`.– Ei bine, ce te-au \nv`]at speciali[tii?Bennet \[i \ncruci[` mâinile \n spatele capului [i \[i \ntinse

picioarele lungi \n fa]`. Perfect relaxat, \ncepu:– Mai \ntâi, când \i vorbe[ti trebuie s` te priveasc`. Trebuie

s`-]i vad` mai ales gura. La \nceput mai ales, va trebui s`articulezi fiecare sunet exagerându-l. Ca de exemplu „câine“.|ncearc`.

Maggie se pret` jocului.– Iat`! Ce din]i frumo[i ai!– Te rog, domnule Montgomery!– Ceea ce trebuie evitat, este s`-l corectezi ne\ncetat.

Desigur, uneori vei fi obligat`. Cum ai putut observa, \ndat`

TITLU 43

ce \l contrariaz` ceva, regreseaz`. Dar, când va avea \ncredere\n dumneata...

– Vrei s` spui c` trebuie s` nu-i iau \n seam` gre[elile? S`[tii c` nu este o metod` pedagogic` bun`. Asta nu face decâts` \nr`d`cineze obiceiurile proaste.

– |n clas` por]i ochelari, pentru a avea un aer maiprofesoral?

– |ntrebare f`r` interes... S` revenim la oile noastre. Cealtceva trebuie s` fac?

– Când nu spune cum trebuie un cuvânt, repet`-l f`r`\ncetare \n tot ceea ce faci cu el.

– Pare foarte simplu, dar....– Nu este sigur. De fapt, te vei lovi de dou` dificult`]i:

s` suprimi obiceiurile proaste din trecut [i s` le \nlocuie[ticu cele bune. Ah! uitam ce-i mai important: \ncurajeaz`-ls` fac` fraze complete. Are tendin]a de a nu vorbi decâtprin cuvinte izolate, cel mai des unul, dou` sau trei celmult.

– |n]eleg, ca bebelu[ii: „pr`jitur`“, sau „bomboan`“.– Da, sau cum ar fi „câine“, adineauri. Folose[te de

asemenea foarte mult mâinile pentru a se exprima: desigur,faptul de a o fi v`zut pe mama sa vorbind prin semne. Dealtfel, cu siguran]` se pricepe la asta.

– Bine. Ce altceva?– Prepozi]iile.– Poftim? Mi-e team` c` te-am \n]eles gre[it.

44 AUTOR

– Deloc. Trebuie s` \nve]e s` le foloseasc` \n mod corect.– Dar, domnule Montgomery, este mult prea devreme.

Chiar pe elevii mei normali, nu-i \nv`]...– Domni[oar` Jones! V` cer, o dat` pentru totdeauna, s`

evita]i folosirea cuvântului „normal“ \n fa]a lui Christopher.Crede-m`, este destul de con[tient c` este diferit de al]i copiide vârsta sa!

Ce stâng`cie! Maggie [i-o repro[a teribil.– S`-]i spun c`-mi pare r`u, nu \nseamn` mare lucru.

Oricum, s` fii sigur c` pe viitor voi fi mai atent`.– Oh! Toat` lumea face gre[eli, s` [tii. Eu primul. S`-l aju]i

pe Chris s` dep`[easc` greut`]ile de vorbire, nu este decât unaspect al problemei. Cel mai important este s`-[i recapete\ncrederea \n sine. {i uneori m` \ntreb dac` va reu[i astavreodat`.

– Oare, acest copil, este chiar atât de nefericit?– Mama i-a murit [i tat`l l-a l`sat balt`. Nu ajunge oare?– Desigur... Dar nu este singur pe lume. Te are...– S` m` ocup de al]ii, nu este punctul meu tare,

domni[oar` Jones. Chiar dac` n-o ar`t, m` simt mai bine cumine \nsumi.

– {i totu[i, te dedici unui copil de patru ani [i cau]i toatemijloacele s`-l sco]i din dificult`]i... Mie mi se pare astaadmirabil.

– Da de unde! Nu judeca f`r` s` [tii...– Cu toate acestea, nu toat` lumea ar face-o.

TITLU 45

Ridicând din umeri, Bennet \[i p`r`si locul [i veni s` seposteze \n fa]a ferestrei mari, cu geamuri.

– Apune soarele, domni[oar` Jones. Te rog, r`mâi la cin`cu noi. Nume[te asta o [edin]` de lucru, a[a \]i convine? Veidescoperi mai multe despre Chris, v`zându-l \ntr-o situa]ieobi[nuit`, decât din toate c`r]ile sau toate sfaturilespeciali[tilor.

Cât` dragoste \n modul de a vorbi despre acest copil!Imposibil de rezistat unui sentiment atât de puternic...

– {i, continu` Bennet, când doamna Marshall \l va duce laculcare, vom putea continua aceast` conversa]ie. De acord? {i,\n tot cazul, \]i promit c` vei fi acas` \nainte de nou` [i treizecide minute.

– |n aceste condi]ii...Bennet se \ntoarse, cu un zâmbet de o infinit` blânde]e pe

buze.– Ce femeie adorabil` e[ti, Maggie Jones! {i ce noroc am

avut s` te g`sim...

46 AUTOR

Capitolul 4

|n timpul anilor de c`snicie cu Eric, Maggie fuseseobi[nuit` cu lux la mas`. La familia Carlson-Lewis nu secuno[tea decât argint masiv [i cristal cizelat, por]elan deSèvres \nsemnat cu blazonul familiei \n aur fin, fe]e de mas`albe, brodate de mân`. Nu se mâncau decât mânc`ruripre]ioase [i rafinate [i nu se beau decât cele mai bune vinuri,totul servit de o armat` de servitori stila]i.

Nimic asem`n`tor \n casa lui Bennet. F`r` fast, f`r`ceremonial. O mas` de o elegan]` clasic`, mâncare simpl` [idelicioas`: somon proasp`t, fiert, \nso]it de cartofi mici,pres`ra]i cu p`trunjel [i o salat` verde.

Dar mai presus de orice, Maggie fu frapat` de atmosferac`lduroas` a serii. Cu Mozart ca fond muzical, cu un fel decomplicitate \ntre unchi [i nepot care, uneori, f`cea s` r`sunerâsul limpede al copilului.

Ca pentru a-i contrabalansa dificult`]ile, natura p`rea c` \l\nzestrase pe Christopher cu o gra]ie [i o elegan]` nea[teptat`

a manierelor. Când intr` \n sufragerie, a[tept` ca un adev`ratgentleman ca Bennet s-o ajute pe Maggie s` se a[eze, \naintede a se coco]a pe scaunul s`u. Mânuia tacâmurile ca un b`rbatde lume [i mânca f`r` zgomot [i foarte curat, comportamentremarcabil la un copil de vârsta asta.

P`rea fascinat de prezen]a lui Maggie \n fa]a sa [i \[i a]inteadeseori ochii mari alba[tri asupra ei, cu insisten]`.

– Nu este politicos s` prive[ti a[a pe cineva, Christopher,f`cu remarca Bennet. Chiar când este o doamn` atât defrumoas` ca domni[oara Jones. Nu-i a[a c` domni[oara Joneseste frumoas`?

– Frumoas`, repet` copilul zâmbind.Apoi l`s` nasul \n farfurie [i nu mai \n`l]` un timp capul.

Când Bennet observ` asta, f`cu o \ncercare de a-l face pe copils` vorbeasc`.

– Poate c` domni[oara Jones va lua pu]in` salat`. De cenu-i propui, Christopher?

Pu[tiul \ncerc` s` rosteasc` vorba „salat`“, dar nu pututrece de prima silab`. Descurajat, renun]` foarte repede [i semul]umi s` bâiguie:

– Mai?– Voi lua cu pl`cere pu]in` salat`, articul` distinct Maggie.Sim]i privirea lui Bennet a]intit` asupra ei, o privire atent`,

dar aprobatoare.

***

48 AUTOR

– Acum \n]elegi ce ]i-am explicat despre modul de avorbi al lui Chris? \ntreb` Bennet, când micu]ul plec` s` seculce.

Trecuser` \n salon, s`-[i bea cafeaua.– Este adev`rat c` nivelul s`u de vorbire corespunde celui

al unui copil de doi ani. |n schimb, gradul de \n]elegere mi separe superior unui copil de vârsta sa.

– Exact. |n plus, Christopher are o mare dorin]` de a\nv`]a.

– Cu siguran]`, asta \l va \ndemna s` fac` rapid progrese.Se uit` mult la televizor?

– Nu. De ce \ntrebi asta?– Pentru c` vorbirea depinde de auz [i, \n cazul lui

Christopher, este bine s` aud` cât mai multe sunete posibile.– Ai dreptate, dar cuno[ti genul de emisiuni pentru cei

mici de la televizor? Clovni, marionete, desene animate, doarasta.

– Marionete, exact, sunt extrem de folositoare.– Nu pentru Chris.Ei poftim!... Bennet apar]inea cu siguran]` acelei categorii

de p`rin]i care nu voiau pentru copiii lor decât marii clasici,\nc` de la cea mai fraged` vârst`. Maggie avusese deseorigreut`]i \n a-i convinge s`-i lase pe copii s` se relaxeze \n fa]aunor lucruri poate neserioase, dar cel pu]in la nivelul lor de\n]elegere.

– {i de ce oare?– Gânde[te-te pu]in. O marionet`, sau un animal dintr-un

desen animat, o pas`re, o pisic`, orice, nu vorbesc asemenea

TITLU 49

nou`. Nu deschid [i nu \nchid gura \n acela[i fel ca noi. Maimult, vocea le este deformat`. Privindu-le, Chris nu poate\nv`]a nimic [i mai ales nu va trebui s` caute s` le imite.Imagineaz`-]i, dac` \ncepe s` vorbeasc` asemenea luiDonald!

|nc` o dat`, Maggie trebuia s` recunoasc` faptul c`Bennet avea dreptate. Totu[i, asta nu-i r`spundea la toate\ntreb`rile.

– |n acest caz, \n afar` de dumneata [i de doamna Marshall,pe cine aude vorbind?

– {i de ce naiba ar trebui s` aud` [i al]i oameni?Maggie r`mase cu gura c`scat`.– Domnule Montgomery, nu v` vine ideea c`, dac`

limbajul lui Chris este atât de s`rac, este pentru c` nu intr` \ncontact decât cu voi doi [i nici m`car cu lumea artificial` ateleviziunii?

O clip`, Bennet p`ru impresionat. Se ridic` [i m`sur`salonul \n lung [i-n lat, \nainte de a se opri \n fa]a [emineului.Sim]indu-l mi[cat de argumentele sale, Maggie \mpinsera]ionamentul mai departe.

– Singur ai admis c` izolarea din primii ani este mareacauz` a problemelor de ast`zi. }inându-l \nchis aici, nu facidecât s` le agravezi.

– „|nchis“, domni[oar` Jones! izbucni Bennet. Dup` câte[tiu, Chris n-are nimic dintr-un prizonier.

– Departe de mine aceast` idee. Dar, chiar dac` reu[im s`-i\mbun`t`]im vorbirea, va r`mâne o alt` dificultate de dep`[it.Ceea ce ar implica o schimbare important` \n modul de via]`.

50 AUTOR

– Mai departe?|n timp ce vorbea, Bennet aprindea lumân`rile de pe

[emineu. Maggie sim]i tensiunea care pusese st`pânire pe el[i pe care i-o tr`da vocea t`ioas` [i dur`.

– Ei bine, \n câteva s`pt`mâni Chris se va afla \n contact cuaproximativ dou`zeci de copii \ntre patru [i [ase ani, maienergici decât ceilal]i. Copii care au deja experien]a [colii,care se joac` \mpreun` \n curte, pe strad`, pe plaj`. }i-limaginezi pe nepotul dumitale \n mijlocul lor, dac` nu-lpreg`te[ti pentru asta?

– Absurd! Ca [i cum ai spune c` un copil mic va\ntâmpina automat probleme, pentru c` nu are nici fra]i,nici surori.

– Nu neap`rat. Norm...Maggie se opri la timp. Bennet nu p`rea s` fi auzit.– |n general, relu` ea, un copil mic are prieteni.– {i Chris are prieteni.– Nu prieteni de vârsta sa. Ni[te adul]i ale[i pe sprâncean`,

\n num`r foarte limitat, iat` oamenii pe care \i cunoa[te.Domnule Montgomery, ascult`-m`. |i ador pe copii, altfel nua[ face meseria asta. Dar crede-m`, \ntre ei nu sunt delica]i.Când observ` o sl`biciune...

– |n acest caz, un profesor bun trebuie s`-i protejeze pe ceimai mici [i s` aib` grij` s`-i \mpiedice pe cei mai puternicis`-i supere.

– Cred c` sunt o profesoar` bun`, domnule Montgomery,dar \mi este greu s` m` \nchipui ]inându-l pe Christopher demân` \n toate recrea]iile.

TITLU 51

Bennet nu r`spunse nimic. Maggie \i v`zu maxilarelecontractându-se [i mâinile i se crispar` pe marginea pl`cii dedeasupra [emineului.

– A[a c`, ceea ce propun, relu` Maggie, este ca \ndat` ce vac`p`ta \ncredere \n mine, s` ias` cu regularitate. |n parc, peplaj`, acolo unde se va putea juca \mpreun` cu al]i copii devârsta lui.

– |n nici un caz!Bennet se \ntoarse brusc.– |]i interzic s`-l ar`]i pe Chris tuturor \nainte...

\nainte...– |nainte s` ce? izbucni Maggie. |nainte de a fi normal? Nu,

m` vei l`sa s` vorbesc, domnule Montgomery, fie c` \]i place,sau nu. Dumneata e[ti cel care a f`cut din Chris un copilaparte, diferit de ceilal]i. Inten]ionezi s`-l ascunzi pân` cânddevine ca al]i pu[ti din ora[, pe scurt „normal“. De ce? }i-eru[ine cu el?

Cu fa]a impasibil`, Bennet replic` pe un ton glacial.– Acum, faci psihologie?– Oh! p`streaz`-]i ironia, te rog.– Mul]umesc, dar Chris a consultat deja un psiholog.– Ah! {i... ce a spus?– Asta nu te prive[te, replic` Bennet, \ntorcând din nou

spatele. |]i dep`[e[ti drepturile, domni[oar` Jones.Imposibil... B`rbatul acesta era imposibil [i-i va face sarcina

de ne\ndeplinit. Trebuia s`-l ia altfel... Maggie se ridic` [i venis` pun` prietene[te o mân` pe um`rul lui Bennet, care se\ncord` imediat.

52 AUTOR

– Domnule Montgomery, nu crezi c` am dreptul s` [tiu? Mise pare c` \mp`rte[esc interesul [i preocup`rile dumitalepentru Chris.

– Ah! te rog, nu-mi vorbi despre drepturi.Cu o mi[care brusc` din um`r, Bennet respinse mâna lui

Maggie.– Mi-am petrecut o jum`tate din via]` l`sând s` treac`

drepturile altora \naintea alor mele.A[adar, asta era! Mai mult decât nepotul lui, via]a \i jucase

feste lui Bennet, l`sând cicatrice de ne[ters.– Poveste[te-mi, \i ceru Maggie cu voce joas`. A[ vrea s`

\n]eleg.– S` \n]elegi! rican` Bennet.Oh! cât \i f`cea de r`u s`-l vad` suferind, f`r` s`-l poat`

ajuta...– Oare cum ai putea s` \n]elegi? relu` Bennet dup` o lung`

t`cere. Dumneata n-a trebuit s` serve[ti toat` via]a deexemplu unui frate mai mic. S` te sim]i r`spunz`toare desuccesele sau de e[ecurile unui frate care nu avea nici talentul,nici rigurozitatea necesare pentru a deveni un mare artist.

– Eu nu am decât o sor` mai mare... \ncepu Maggie.Bennet f`cu un gest din mân`, care \nsemna c` exclude

orice compara]ie \ntre situa]iile lor.– Cel mai r`u, este s` te conformezi unei imagini despre

tine \nsu]i, fabricat` bucat` cu bucat` [i care ]i se impune. Dartrebuie s` tr`ie[ti asta pentru a \n]elege.

Dac` ar fi [tiut! Din cauza asta, printre alte lucruri, ceicâ]iva ani de c`snicie cu Eric i se p`ruser` o eternitate.

TITLU 53

– Am avut nefericirea s` fiu cel mai talentat din familie. Ca[i când \ntâmplarea f`cuse risip` de munc` [i disciplin`pentru a reu[i!

Cât` am`r`ciune la acest b`rbat capabil de atâta tandre]epentru fiul respins de fratele s`u! |n acela[i timp, Maggiesim]ea o anumit` compasiune pentru bietul Francis, c`ruia ise insuflase probabil, din fraged` copil`rie, admira]ie [irespect pentru fratele mai mare. Se feri s` fac` aluzie la asta.Bennet nu era \n dispozi]ia de a \n]elege...

– Dar ai lucrat timp de ani de zile cu Francis. Cum ai reu[its`-]i ui]i ostilitatea fa]` de el?

– Pe de-o parte, \i purtam o pic` teribil` pentrubrambureala pe care o f`cuse din via]a sa [i pe care am fostobligat s-o repar, iar pe de alt` parte... Ei bine da, ca toat`lumea, n-am [tiut s` rezist farmecului s`u. De fapt, \l iubescmult, dar nu am nici o stim` pentru el. Este Peter Pan... Uncopil r`sf`]at, care refuz` s` creasc`.

– Se vede destul de bine...|n fa]a aerului uluit al lui Bennet, Maggie se gr`bi s`

adauge:– Am avut ocazia s`-l cunosc.– Dumneata?– Oh! doar o clip`. Dup` un concert.– Credeam c` nu-]i place muzica clasic`.– |ntr-adev`r, nu prea. Atunci n-am putut s` scap [i, pân`

la urm`, nu mi-a p`rut r`u.– Pe scurt, dumneata [i cu mine ne-am mai \ntâlnit?– Nu chiar. Nu i-am fost prezentat` decât fratelui dumitale.

54 AUTOR

– {i, bine\n]eles, ai fost impresionat` [i ai cedat [idumneata?

Ro[ind u[or, Maggie se refugie \n jum`tate de minciun`.– Am \ntâlnit doar un fermec`tor Peter Pan, atâta tot.– Nu-i de mirare c` nu m-ai remarcat.– Domnule Montgomery, \n acea perioad` [i eu eram o

copil`. Dumneata erai un b`rbat, pe deasupra celebru...Bennet se apropie de Maggie, dar f`r` s-o ating`. La lumina

lumân`rilor, \n ochi \i str`lucea un mic foc.– Maggie, m` crezi dac` \]i spun c` n-am \ntâlnit niciodat`

o femeie atât de minunat` ca dumneata?Trecând un deget sub lan]ul de aur din jurul gâtului lui

Maggie, o atrase u[or pe tân`ra femeie, pân` când fe]ele li seatinser`. |n gr`din` se \nnoptase [i greierii \ncepuser` s`cânte. Pentru o clip` scurt`, lumea disp`ru \ntr-un vis [i totuldeveni ireal – [i posibil...

Numai c` seara cu Francis era departe. Maggie crescuse...– Domnule Montgomery... murmur` aceasta \nainte ca

buzele s` li se ating`.– Da, domni[oar` Jones?Bennet se \ndep`rt` cu un pas, cu lan]ul de aur \nc` \n

jurul degetului.– La treab`... Asta vrei s` sugerezi?– Da, r`spunse Maggie cu un oftat.Ar fi fost atât de \ncântat` s` uite, uneori, c` este o fiin]`

rezonabil`, cu principii...– Unde eram? relu`. Ah! da. Spuneam c` \n calitate de

profesoar` a lui Christopher, am dreptul...

TITLU 55

– Domni[oar` Jones, nu uita c` e[ti mai \ntâi angajata mea[i c` eu stabilesc drepturile.

– Cum \ndr`zne[ti, domnule Montgomery? Acum o clip`,dumneata... dumneata...

– Eram pe punctul s` te s`rut, \ntr-adev`r.– {i eram gata s` te las s-o faci, pentru c` sim]eam \n

dumneata acea blânde]e [i acea tandre]e pe care le ascunziatât. {i acum...

– Nu-]i face nici o iluzie despre mine, drag` domni[oar`. Ai\n fa]a dumitale un b`rbat al c`rui cel mai bun prieten este uncâine. {i [tii de ce? Pentru c` Beau este singura fiin]` din lumecare nu pretinde nimic de la mine \n schimbul fidelit`]ii [iloialit`]ii sale. Nu cunosc ceea ce nume[ti dumneata „blânde]e[i tandre]e“.

– |n acest caz, cu Christopher, \]i faci doar datoria?Bennet oft` cu un aer obosit.– Haide, \ntoarce-te acas`, domni[oar` Jones [i

scute[te-m` de comentarii. Este timpul s` te culci.{i cum Maggie nu se mi[ca, ad`ug` zâmbind:– Numai dac` nu m` obligi s` te s`rut, pentru a te

alunga?– Nu-]i da osteneala, replic` Maggie, cu po[eta \n mân`.

Dar s` nu crezi c` renun] \n ceea ce-l prive[te pe Chris. Nu-lvoi l`sa s` devin` un pustnic, asemenea unchiului!

– Las`-l pe Chris \n afar` de toate acestea, vrei?– Nu spera asta! Pentru dumneata, este prea târziu, dar

acest copil are dreptul la fericire [i, crede-m`, voi avea grij` s`[i-o g`seasc`.

56 AUTOR

– Ai mers prea departe, domni[oar` Jones.– Dimpotriv`! replic` Maggie ie[ind din salon.Bennet se gr`bi s`-i deschid` u[a de la intrare. |n trecere,

trupurile li se atinser` imperceptibil. Maggie tres`ri. Totu[i, vaputea s` reziste unchiului cam posesiv [i patronului autoritar.Dar b`rbatului...

– Noapte bun`, domnule Montgomery.– Noapte bun`, domni[oar` Jones. {i fii atent` la trepte, de

data aceasta!Nu de trepte trebuia s` se team` Maggie. Ci de ea \ns`[i.

Ciudat, dar se temea mai mult de Bennet ast`zi, decât de Ericodinioar`. Totu[i Eric era \n stare s` insulte [i s` amenin]e.

– |ncearc` s` m` acuzi de cruzime mental`, \i spusese \nziua \n care ea ceruse divor]ul [i \]i jur, frumoaso, c` veiregreta. Nimeni nu m` va târ\ \n noroi, m` auzi, [i mai ales omic` profesoar` canadian` f`r` importan]` care, \nainte de ao lua de so]ie, nu f`cea deosebirea \ntre vinul spumos [i[ampanie!

De aceea era ciudat c` Bennet Montgomery i se p`ruse \n searaaceasta, la pu]in mai mult de dou`zeci [i patru de ore de când \l\ntâlnise, mai periculos decât bruta de so] \n trei ani de c`snicie.

Ar trebui s` renun]e [i s` se \ndep`rteze de el. Departe, câtmai departe posibil... Era complet incapabil` de asta. Nu dincauza lui Christopher. |n ciuda ata[amentului fa]` de acestcopil, nu se considera de ne\nlocuit.

Nu, asemenea unui fluture, se sim]ea irezistibil atras` de oflac`r` care, \ntr-o zi sau alta, o putea arde. Iar aceast` flac`r`se numea Bennet Montgomery...

TITLU 57

Capitolul 5

S`pt`mânile urm`toare \i aduser` lui Maggie cea mai maresatisfac]ie profesional` din noua carier` de profesoar`. Dup`câteva zile de observare [i de rezerv`, Christopher se destinse\n rela]ia cu ea. Bine\n]eles, nu toate dificult`]ile disp`ruser`ca prin atingerea unei baghete magice. Dar, \ntr-o lun`, Chrisle dep`[i \n cea mai mare parte, iar progresele deveniser`evidente. Pu[tiul care la \nceputul lui iulie nu reu[ea s`pronun]e cuvântul „câine“, cerea acum distinct permisiunea„de a merge s` se joace cu Beau“.

– Incredibil! exclam` \ntr-o zi doamna Marshall. Acm,vorbe[te aproape engleze[te.

Cu siguran]`, Bennet nu ar fi fost de acord, dar Maggie lu`remarca drept un formidabil compliment.

|n schimb, via]a sa personal` \i d`du lui Maggie foartepu]ine motive de a se sim]i mul]umit`. Dezorientat` decomportamentul lui Bennet fa]` de ea, sim]ea un sentimentde jen`, foarte nepl`cut.

Permanent \n r`zboi cu el \nsu[i, p`rea c` transfer`responsabilitatea problemelor sale lui Maggie, dându-i uneoriimpresia c` \l deranjeaz`. |n alte clipe, \n schimb, \i c`utacompania [i-i pl`cea s` discute \ndelung cu ea.

Ceea ce o irita mai mult pe tân`ra femeie, era acea maniede a o urm`ri când lucra cu Chris, f`r` \ns` s` se al`tureactivit`]ilor lor. St`tea la disan]`, \n spatele unei ferestre de lacas`, sau la umbra unui copac, iar Maggie nu-i observaprezen]a decât datorit` lui Beau. Când, cu privirea a]intit`\ntr-o direc]ie, câinele ciulea urechile [i d`dea din coad`, Maggienu avea nevoie s` se \ntoarc` pentru a [ti unde se afl` Bennet.

|ndat` ce se [tia reperat, aceasta disp`rea ca cineva prins cumâ]a-n sac. Iar Maggie se sim]ea vinovat`. De ce? Nici ea n-arfi putut spune. Poate pentru c` Bennet nu-i acorda\ncredere...

{i apoi, existau acele ocazii, destul de rare, \n care Bennetvenea s-o \ntâlneasc`, atunci când se odihnea, singur`, \ntimpul siestei sau a gust`rii lui Chris.

|ntr-o zi, \ncepu s` plou` exact \n clipa \n care Maggie,terminându-[i lec]iile, se preg`tea s` se \ntoarc` acas`. Eraacel gen de avers` atât de a[teptat` \n zona aceasta de munte,vara. Sp`la culmile de voalul de cea]` [i cur`]a aerul dec`ldura \n`bu[itoare, la limita suportabilului. Pic`turi mari deploaie desenau cercuri \n praf [i f`ceau s` se ridice din sol unminunat parfum de p`mânt ud [i de flori \nc`lzite la soare.

|n picioare pe platforma de la intrare, \n rochie u[oar` devar`, Maggie se bucura s` se \ntoarc` pe jos, savurândanticipat ploaia c`ldu]` pe fa]a [i bra]ele sale.

TITLU 59

– A[teapt` s` se opreasc`.|n spatele ei, Bennet o prinse cu blânde]e de umeri.– Oh! nu va dura. Nu este decât o avers`.Maggie nu-[i putea desprinde privirea de la degetele lungi

puse pe pielea sa goal`.– Cel mai puternic motiv! Nu vei \ntârzia foarte mult.|nchise u[a de la intrare [i Maggie se l`s` condus` \n

salonul de muzic`. Un al [aselea sim] \i spunea s` \nfrunte maidegrab` ploaia de afar`, dar nu-l ascult`.

– Bei ceva? Ceai cu ghea]` sau o limonad`?Apoi, uitându-[i parc` propunerea, Bennet se a[ez` al`turi

de Maggie [i relu` imediat:– Oare ce faci, Maggie, când \]i termini ziua aici?– M` \ntorc acas`.Oare unde voia s` ajung`? Maggie nu \ntârzie s` descopere.– {i \]i petreci seara acas`?– |n general, da.– Singur`?– Desigur. {tii c` tr`iesc singur`.– Ai putea avea un... prieten.Maggie era gata s` izbucneasc` \n râs.– Vrei s` spui... un b`rbat \n via]a mea, domnule

Montgomery?– Nu v`d ce este a[a de nostim. Nu-]i plac b`rba]ii?– Ba da. |n sfâr[it, cea mai mare parte dintre ei.– {i eu, \]i plac?Privirea lui Bennet se adânci f`r` mil` \n ochii lui Maggie.

Tân`ra femeie \i sus]inu privirea f`r` s` clipeasc`.

60 AUTOR

– Da, \i r`spunse cu o voce indiferent`, \mi placi mult. M`tem chiar c` nu este rezonabil.

|nainte de a \ncheia, mâna lui Bennet i se a[ez` pe obraz,\ntr-o mângâiere cald` [i blând` ca ploaia de var` de afar`.Ochii o mistuiau cu focul lor luminos.

– S` nu te temi de nimic, Maggie.O raz` de soare se filtra printre nori [i veni s` danseze \n

ochii lui Bennet, \mpr`[tiindu-i \n privire scântei argintii.Jenat, \[i duse mâna la frunte, scuturând capul ca [i când voias` alunge un vis.

– Nu mai plou`, spuse el ridicându-se. Dac` vrei, te po]i\ntoarce acas`.

Oare ce putea r`spunde Maggie? C` ar fi preferat s`r`mân`? C` voia s-o ia \n bra]e, s-o s`rute, s`...?

– Pe mâine, domnule Montgomery.– Pe mâine, Maggie.

***

Cinci kilometri de jogging \n jurul lacului, sub ni[te averseintermitente, nu venir` de hac mâniei [i am`r`ciunii luiMaggie. Se sim]ea ca \ntr-un balansoar, când foarte aproapede Bennet, când respins` foarte departe de el.

Nu se putea \mpiedica s` fac` o apropiere cu Eric.Bine\n]eles, Bennet nu avea nici r`ceala, nici cruzimea so]uluis`u. Dar [i el refuza s` priveasc` realitatea \n fa]` [i Maggie

TITLU 61

pl`tea consecin]ele orbirii lui \n ceea ce-l privea. Ori, Maggieavea de gând s` nu mai joace niciodat` rolul de victim`.

Explica]ia avu loc \n ziua \n care Bennet primi invita]ia...|n fiecare an, \n a doua sâmb`t` din august, John Keyes,

directorul [colii, organiza un gr`tar pe malul lacului. Invita totpersonalul institu]iei, ca [i to]i p`rin]ii [i locuitorii prezen]i \nSagepointe la acea dat`. De obicei, la serbare se aflauaproximativ o sut` de persoane.

John era originar din regiune [i tat`l s`u avea una din celemai mari ferme din zon`. Gr`tarul era evenimentul verii. JohnKeyes tat`l, dona un ban \ntreg. Un alt fermier furniza [tiule]iide porumb care, trecu]i foarte calzi prin unt, se topeau \ngur`. Un altul, oferea cartofii de copt \n coaj`, sub cenu[`. Câtdespre Edith Caverley, reputa]ia sa de bun` gospodin`dep`[ind-o pe cea de ]a]`, se ocupa de patiserie. Fiecareparticipa \n felul s`u, aducând care ro[ii pline de soare, caresalat` \nc` ud` de rou`, care brânz` de ferm`, care pe[te pevergele.

Dup`-amiaza se desf`[ura \n bun` dispozi]ie. HowardStills, dirigintele po[tei, cânta la banjo. Colegul s`u, WattMurphy \l acompania la muzicu]`. Uitând pentru un timp c`se detestau reciproc, de altfel f`r` motiv, doamna Stills [idoamna Murphy sporov`iau cu amabilitate de-a lungul orelor.{i Edith Caverley \i ierta lui John Keyes junior de a-i fi pus unzero la purtare [i a-i fi pedepsit nepotul.

Se dansa, se cânta, se organizau \ntreceri, se f`ceau b`i \nlac, iar seara, \nainte de desp`r]ire, se cântau \n jurul foculuicântece locale, care \nc`lzeau inimile.

62 AUTOR

Cum spunea John Keyes tat`l, era o \ntoarcere la timpurilebune de alt`dat`, când se [tia cum s` fii fericit [i s` te distrezisimplu.

Nou-sosit` \n Sagepointe cu un an \n urm`, Maggie apreciasefoarte mult primirea c`lduroas` care i se f`cuse cu aceast`ocazie. Spera s` petreac` o zi la fel de pl`cut` sâmb`ta viitoare.

|n mar]ea care preced` evenimentul, \l v`zu pe Bennetvenindu-i \n \ntâmpinare \n gr`din`, cu privirea \ntunecat` desemn r`u.

– De ce naiba te amesteci? o atac` \ndat` ce Christopherplec` s`-[i ia gustarea de diminea]`. Ai f`cut s` fiu invitat la oreuniune la care nu \mi doresc s` particip. {tii bine c` amoroare de asta.

– N-are rost s` ]ipi, domnule Montgomery. Nu am nici unamestec \n aceast` invita]ie. John este liber s` fac` ce vrea. Dardac` vrei s` [tii, [i eu a[ fi preferat s` te fi uitat. A[ fi petrecutclipe cu adev`rat minunate, f`r` dumneata.

– Mul]umesc, totu[i! Dar oare ce-am f`cut s` merit oasemenea primire?

– Oh! nimic...De fapt, Maggie \l g`sea pe Bennet mult prea prezent, prea

atent \n timpul muncii sale, \n timpul meselor la care pândeaprogresele lui Christopher. Aceast` permanent` supraveghere\ncepu s-o oboseasc`. {tia c`, [i când \[i preg`tea viitorulconcert, se aranja, \ntr-un fel sau altul, s` urm`reasc` ce f`cea.

|n acela[i timp, evita deliberat s` se afle singur cu ea, de laacel moment de intimitate, din ziua ploii, \n salonul demuzic`.

TITLU 63

– Maggie...– Ah! ascult`, domnule Montgomery. Prin tradi]ie, nou-

veni]ii sunt invita]i s` participe la aceast` s`rb`toare, ceea ce,personal, g`sesc foarte simpatic. Dac` \]i displace, este problemadumitale. Dar asta nu-]i d` dreptul s`-mi faci scene. E[ti libers` refuzi. Un telefon prin care s` te scuzi [i iat`-te lini[tit.

– N-ar fi foarte politicos.Acum Bennet p`rea jenat, c`utând s`-[i fac` iertat`

izbucnirea.– |n tot cazul, relu` el, Chris nu va merge.Maggie d`du din cap.– Ce p`cat! {i-ar fi putut m`car o dat` face prieteni [i s` se

distreze cu ei.– {i dac`, dimpotriv`, atâta lume \l va \nsp`imânta probabil

[i-l va face s` regreseze?– Oricum, va trebui s`-]i asumi acest risc \n mai pu]in de o

lun`, \n ziua \nceperii [colii. {i f`r` experien]a prealabil`, nu[tiu ce se va \ntâmpla. |n timp ce acolo, mi se pare ocaziaideal` de a preg`ti o rela]ie cu ceilal]i copii.

Bennet oft`.– De ce trebuie s` ai \ntotdeauna dreptate?– N-am \ntotdeauna dreptate, dar \n acest caz...– |n acest caz, nu te \n[eli, a[a este?Mereu acea am`r`ciune din ton... De câtva timp, când

discutau despre Christopher, sau chiar despre un subiect atâtde banal ca vremea, Bennet devenea agresiv, du[m`nos. Dac`privirea nu i-ar fi contrazis vorbele, Maggie ar fi ajuns s`cread` c` voia s-o vad` detestându-l.

64 AUTOR

La rândul s`u, Maggie avea deseori replica pu]in camrepezit`. Regreta imediat, dar nu se putea st`pâni. Era moduls`u de a se ap`ra \mpotriva acelei emo]ii pe care o sim]ea defiecare dat` când se afla \n prezen]a lui Bennet.

Nu putea r`mâne oarb` mult timp fa]` de atrac]ia pe careo sim]ea pentru el. F`r` \ndoial`, din cauza chipului bronzatde soarele mun]ilor, \l g`sea din ce \n ce mai seduc`tor. Dardac` nu ar fi fost decât asta!

|n fiecare zi descoperea o personalitate tot mai atractiv`.Oh! cât de complicat`... Desigur, era greu de sesizat subcarapacea de singur`tate [i de principii, de exigen]a, la fel dedur` uneori fa]` de el [i fa]` de ceilal]i. Dar exista deasemenea atâta blânde]e \n el, o asemenea capacitate [i o atâtanevoie de a iubi! |n zadar se ap`ra, o privire cât de mic` \i tr`ddragostea pentru Christopher.

{i, de-a lungul zilelor, Maggie observ` c` \n ea seschimbase ceva. Divor]ul de Eric f`cuse s` se nasc` \n ea o setede independen]` [i de libertate pe care nu credea c` o va\ndep`rta pentru alt b`rbat. Dar acum... Acum, trebuia s`recunoasc` vidul din via]a ei, vid pe care nu-l mai putea umplemeseria [i prietenii.

Dar ceea ce o sup`ra mai mult decât descoperirea \n sine,era c` \[i d`duse seama de asta, datorit` lui Bennet. Oare erape cale s` se \ndr`gosteasc` de el? „Dumnezeule! F` s` nu fiea[a“. Nu trebuia s` fie u[or s` iube[ti un b`rbat ca Bennet...

Totu[i, uneori noaptea, \i ap`rea \n visuri [i, când se trezea,imagina]ia o purta ore \ntregi prin zone ireale, \n compania sa.

Bennet \[i drese vocea.

TITLU 65

– Pân` la urm`, cred c`-mi voi face o scurt` apari]iesâmb`t`. {i apoi, \l voi aduce pe Chris. |n fond, este o ideebun` s`-l fac s`-i \ntâlneasc` pe oamenii de aici.

„Oamenii de aici!“ |nsu[i Bennet nu-i v`zuse decât pringeamurile u[or colorate ale limuzinei negre, când, sâmb`ta,traversa Sagepointe pentru a merge s`-[i fac` \n ora[ul vecincump`r`turile.

– Te vei amuza, ai s` vezi.– M-ar mira, Maggie. Nu sunt foarte obi[nuit cu picnicurile

la ]ar`, s` [tii.|ntr-adev`r... Maggie \[i amintea recep]ia unde \l z`rise pe

Bennet pentru prima dat`: caviar, somon afumat, [ampanie...Sâmb`t` nu va fi \n nici un caz acela[i stil. Numai c`, \n loc,Bennet va g`si o veselie sincer` [i o c`ldur` uman` pe care, cusiguran]`, nu le cuno[tea. Maggie [tia foarte bine c`tre ce se\ndreptau preferin]ele ei.

– Tocmai, trebuie s` \ncerc!

***

Sâmb`t`, de-abia se risipi cea]a de pe lac [i \ncepur` dejapreg`tirile pentru gr`tar. La prânz, enorma frigare era la loculei, pe plaj`, deasupra unei gropi pline cu c`rbuni de lemn.Patru capre mari cu bazine de aram`, se \n`l]au sub arbori [ia[teptau ghea]a destinat` s` r`ceasc` berea [i sucurile defructe. La ora dou` dup`-amiaz`, boul \ncepea s` se \nvârt` [i

66 AUTOR

s` se rumeneasc` deasupra focului, \n timp ce societateasosea, se grupa [i se lansa \n jocuri sau conversa]iianimate.

Când, la ora cinci, Maggie nu-l v`zu nici pe Bennet, nici peChris sosind, renun]` s`-i a[tepte [i se al`tur` unui grup carejuca volei pe malul lacului. Partida era strâns` [i Maggie, poatepentru a-[i uita decep]ia, punea tot sufletul \n a-[i face echipas` câ[tige.

Era gata s` plonjeze pentru a scoate o minge dificil`, cândsim]i \n spate o alintare mai blând` decât razele soarelui \nacel sfâr[it de dup`-mas`. Se \ntoarse.

Bennet era acolo, pu]in mai departe de spectatoriimeciului. De-abia \l recunoscu. De data aceasta era f`r`pantaloni de ora[ [i c`ma[` de m`tase, ci \n blugi [i un tricoualb. Nu mai era or`[eanul cu care oamenii din regiune seobi[nuiser` pân` la urm`; sem`na cu oricare din locuitorii dinSagepointe.

{i, m`car o dat`, nu plec` atunci când observ` c` Maggie \lv`zuse...

– Ei, Maggie, la ce te gânde[ti?Plonjase cu o frac]iune de secund` prea târziu. Punctul

revenea echipei adverse, care câ[tig` partida [i Maggie suport`glumele [i repro[urile prietene[ti ale coechipierilor.

– Este din vina dumitale, \i spuse lui Bennet, când grupulse desp`r]i pentru a merge s` se r`coreasc`.

– Nu v`d de ce. Nu f`ceam decât s` m` ini]iez \ndivertismentele simple ale oamenilor de aici. Trebuia s` teocupi de mingea dumitale, nu de mine.

TITLU 67

Bennet contempla locul. Lumina razant` a serii juca pesteap`, trimi]ând reflexe aurii \n p`rul [i \n adâncul ochilor s`i.Zâmbea. Tulburat` de atâta farmec, Maggie se \ntoarse.

– Aveai un aer atât de firesc...– Trebuie oare s-o iau ca pe un compliment?– Mai bine ofer`-mi ceva de b`ut [i \nceteaz` s` m` faci s`

spun lucruri pe care mâine diminea]` le voi regreta. Da, esteun compliment. Oricum, e[ti... foarte... e[ti foarte bine.

Bennet o \nv`lui pe Maggie \ntr-o privire de cunosc`tor.– Nici dumneata nu ar`]i r`u, Maggie.– Oh! Cu siguran]`... Probabil am o \nf`]i[are mândr` cu

p`rul ciufulit [i cu costumul de baie plin de nisip. De altfel,m` voi duce s` m` schimb \nainte de cin`.

– S` n-o faci. |mi place s` te v`d a[a.Cu o mân` pus` pe um`rul s`u, Bennet o atrase

imperceptibil pe Maggie spre el. Iar Maggie cedase, când, cucoada ochiului, o v`zu pe Edith Caverley apropiindu-se, \nc`utare de bârfe.

– Bennet, bâigui f`r` m`car s`-[i dea seama c`-i spusese penume, te rog, nu-]i l`sa mâna acolo. Dac` o va vedea acolo,imediat vecina mea ne va logodi. Astfel, mâine, tot ora[ul vap`l`vr`gi.

Ad`ug` repede, cu voce joas`:– A[ vrea [i eu... |n sfâr[it, \n]elegi, mi-ar pl`cea mai mult...– |n]eleg, Maggie. {terge-o [i te schimb`, dar \ntoarce-te repede.Niciodat` vocea lui Bennet nu i se p`ruse lui Maggie atât

de blând`, niciodat` ochii nu-i con]inuser` un mesaj atât de\nfl`c`rat. Ce fericire c` Edith nu-i putea vedea fa]a!

68 AUTOR

– |n acest timp, \i voi ]ine companie vecinei tale...O l`s` s` plece [i mâna \i alunec` mângâind parc` pielea

goal`. Cu um`rul arzând, Maggie nu se mi[c`, vr`jit` deaceast` clip` privilegiat` pe care c`uta s-o prelungeasc`.

– Credeam c` trebuia s`-l aduci pe Chris...– Nu se simte foarte bine.– Nimic grav?– Nu. Pu]in` febr`, atâta tot. F`r` \ndoial`, soarele.– Nu m` \ngrijoreaz` deloc. Doamna Marshall se ocup` de

el [i este pe mâini bune. N-a[ putea face nimic \n plus, \n timpce aici, cu dumneata...

– Cu mine?– Maggie, spuse Bennet luându-i mâna, s` cin`m amândoi.

S` mergem s` ne a[ez`m singuri sub un copac, departe deceilal]i. Vrei ca, m`car o dat`, s` nu ne refuz`m s` fim ferici]i?

Incapabil` s` articuleze vreun sunet, Maggie r`spunse doardin privire.

– Haide, pleac`. Te a[tept.{i, cu un zâmbet seduc`tor pe buze, Bennet se \ntoarse

pentru a merge \n \ntâmpinarea Edithei Caverley. Se \nclin`politicos \n fa]a ei.

– Permite]i-mi s` m` prezint, chiar dac`, f`r` \ndoial`, [ti]ideja cine sunt. M` numesc Bennet Montgomery.

Maggie disp`ru zâmbind \n cortul care servea de vestiardoamnelor. Cu mai pu]in de o lun` mai \nainte, i seprezentase [i ei \n acela[i mod. O lun`... Timpul \n care oadolescent` vedea n`scându-se [i murind iubirile de vacan]`.Dar Maggie dep`[ise vârsta iubirilor de vacan]`...

TITLU 69

Capitolul 6

|n timp ce discuta amabil cu Edith, Bennet nu se gândeadecât la Maggie. Oare va reveni s` li se al`ture? P`rea atât detulburat`. {i el era tulburat. Când o v`zuse, foarte bronzat` \ncostumul de baie dintr-o bucat`, de culoare albastr` caturcoaza, cu soarele aureolându-i p`rul blond, \[i uitaseinten]ia de a nu r`mâne decât pu]in timp, din cauza lui Chris.

– Este fermec`toare, micu]a noastr` Maggie, remarc`Edith, urm`rind privirea lui Bennet a]intit` asupra cortului.

– Absolut.– {i atât de dr`gu]` cu copii!– Cu siguran]`.Edith Caverley nu era femeia care s` se lase descurajat` de

r`spunsuri evazive.– Sunte]i c`s`torit, domnule Montgomery?– Nu.– Nici Maggie.– Ah, da?

– Nu v` \ntreba]i de ce? Este frumoas`, inteligent` [i arevârsta s` se c`s`toreasc`, nu?

– Prefer` cu siguran]` s` se consacre meseriei.Edith l`s` s`-i scape un râs u[or mali]ios.– Carier`, aici, la Sagepointe! Nu crede]i asta...Nu, evident. Maggie [i Sagepointe nu mergeau \mpreun`.

Frumuse]ea [i rafinamentul interiorului s`u dovedeau maimult decât un simplu confort material. Asistase la unul dinconcertele lui Bennet [i fusese invitat` la recep]ia careurmase. {tia foarte bine c` acele serate erau rezervate uneielite aleas` pe sprâncean`, fie pentru cultura sa, fie pentrubani, cu titlu excep]ional luându-se \n seam` amândou`. Cutoate acestea, Maggie ducea aici o via]` foarte simpl`, se\mbr`ca f`r` fasoane, dar cu gust. Cât despre bijuterii, Bennetnu-i cuno[tea decât lan]ul de aur pe care-l purta \n jurulgâtului.

– Ei bine, suger` el, poate este altfel decât o cunoa[tem noi.– Ce vre]i s` spune]i, domnule Montgomery? insist` Edith,

frem`tând de curiozitate.M`car dac` ar fi [tiut el \nsu[i! Nu reu[ea s` p`trund` acel

mister care-l ]inea treaz pân` la ore mici de diminea]`,imaginându-[i tot felul de posibilit`]i. Spera s`-l rezolve, dar \nacela[i timp se temea s` descopere adev`rul.

Pân` la treizeci [i opt de ani, nu cunoscuse decât femeisensibile la atrac]ia banilor [i a gloriei. Femei \ncoto[m`nate\n bl`nuri [i sclipind de diamante, care [i-ar fi vândut [isufletul pentru a poza la bra]ul s`u pe coperta unei reviste.Femei care-l admirau, \l m`guleau, \i spuneau c`-l iubesc [i

TITLU 71

care se \ndep`rtau de el \ndat` ce trecea prin apropiere cinevamai bogat sau mai celebru.

Maggie nu le putea sem`na!Dac` va reveni vreodat` s`-l scape de cum`tra asta

indiscret`, va trebui s` afle. |n acea sear`. Aceast`incertitudine devenise un adev`rat chin...

– Spunea]i ceva, domnule Montgomery?– Nimic, drag` doamn`. Frumoas` zi, nu-i a[a?Edith \i arunc` o privire furioas`.– Deocamdat`, da. Dar \nainte de sear`, va fi furtun`.{i nu se \n[elase. |n dep`rtare, nori negri [i grei urcaser`

deasupra p`durilor [i cuprinseser` lacul, promi]ând un apusde soare feeric, \naintea ploii.

– Asta va face bine p`mântului. Pe aici este cald [i secet`.– Se vede c` nu cunoa[te]i regiunea noastr`, domnule

Montgomery. Iernile sunt lungi [i reci, cu foarte mult`z`pad`.

Noi orizonturi se deschideau curiozit`]ii Edithei.– De fapt, unde locuia]i, \nainte de a veni aici?– Oh! pu]in cam peste tot. C`l`toresc mult.– Cu b`ie]elul dumneavoastr`?Bennet scoase un discret oftat de agasare [i, sub un pretext

lipsit de importan]`, se \ndep`rt` de Edith, dup` ce o salutasecu o extrem` polite]e. Nu-i va oferi niciodat` imensa bucuriede a afla de la el c` micul Chris nu-i era fiu. C` micu]ul \ifusese \ncredin]at de tat`l s`u, ca un bagaj stânjenitor pe care-ldepui la un birou de bagaje \ntr-o gar`. De[i o va descoperidestul de curând...

72 AUTOR

Cu un aer \nc`p`]ânat, Bennet desena linii pe nisip cupiciorul. Fusese un prost s` cread` c` va putea tr`i incognito\ntr-un mic ora[. {i mai prost \nc`, s` cread` c` va putea, f`r`vreun prejudiciu pentru el, s` \nnoade o leg`tur` cuprofesoara nec`s`torit` din mica [coal`.

Trebuia s` se protejeze repede de aceast` vr`jitoare care-lf`cea s` cread` din nou \n sinceritate [i \n fericire.

***

Oare ce-i putuse povesti Edith lui Bennet de seposomorâse astfel? Cu un co[ de picnic \n mân`, urma f`r` ovorb` \n [irul de invita]i care treceau prin fa]a meselor lungi [ialc`tuia meniul f`r` s` se preocupe de Maggie din spatele lui.

– Dou`, v` rog.Fur` singurele cuvinte pe care le auzise rostindu-le Maggie,

când ajunser` la sandvi[uri. Apoi, sub privirea scandalizat` adoamnei Murphy, care milita \n liga antialcoolic`, lu` o sticl`de vin [i dou` pahare [i se \ntoarse \n sfâr[it spre Maggie.

– Acolo...|i ar`t` din cap un loc destul de \ndep`rtat de plaj` pentru

a le asigura o lini[te absolut`. Se instalar` confortabil pe uncovor de iarb`. |n fa]a lor, soarele care apunea cuprindea laculpân` la orizont.

– Edith te-a h`r]uit cu \ntreb`ri?– A \ncercat. N-a ob]inut mare lucru.

TITLU 73

– S` [tii c` nu este rea.– Nici ]ân]arii nu sunt, coment` Bennet, alungându-i cu

mâna. Dar ca [i ei, te agaseaz` [i nu po]i sc`pa de ea.Bennet \ncepu s` m`nânce, gânditor, apoi \[i puse farfuria

al`turi.– De adineaori, m` \ntreb cum vin oamenii s` se instaleze

\ntr-un loc ca acesta.– Dumneata \nsu]i l-ai ales \n cele din urm`.– Nu este acela[i lucru. Eu m` ascund.|n privirea cenu[ie, de nep`truns, Maggie nu reu[ea s`

disting` dac` Bennet vorbea serios, sau o tachina.– Dumneata, Maggie, din ce motiv ai ales s` tr`ie[ti la

Sagepointe?– Hm... |mi place aceast` regiune. Oare asta \nseamn` c`

„m` ascund“?– M` s`turasem de via]a public`. Doream pu]in` lini[te.

Dar dumitale, de ce \]i place s` tr`ie[ti aici?– Pentru c` aici totul este real.– Adev`rat? Oare ce \n]elegi prin asta?– C` oamenii sunt ceea ce par, simpli [i direc]i. C`-i

accept` pe ceilal]i a[a cum sunt, fiecare cu calit`]ile [idefectele sale. C` se preocup` de vecinul lor. Iat`, deexemplu, mul]i o consider` pe Edith enervant`, dar când s-a\ntâmplat s` cad` pe scar` [i s`-[i rup` piciorul, tot ora[ul aalergat s-o \ngrijeasc` [i s-o ajute.

– Foarte mi[c`tor, dar nu pot s` consider asta un motivvalabil al prezen]ei dumitale aici.

74 AUTOR

– Ceea ce \ncerc s`-]i explic, este c` la Sagepointe nicim`car bârfele lui Edith nu sperie, pentru c` sunt f`r` r`utate.{i oricum, nimeni nu are secrete de ascuns.

– Toat` lumea are secrete de ascuns, domni[oar` Jones.Eu, dumneata...

– Eu...– De exemplu, de ce alegi s` te dedici copiilor altora, \n

timp ce la vârsta dumitale, marea majoritate a tinerelor femeise ocup` s`-[i creasc` proprii copii?

– Dumneata...– De ce te prefaci c` g`se[ti compania acestor oameni

interesant`?Bennet \ntinse dispre]uitor bra]ul spre invita]ii avânta]i

\ntr-un \ndr`git dans provensal, \n jurul focului. Sunetulbanjoului [i al muzicu]ei acompaniau cântecele [i râsetele lor.

– Sunt sigur c` nu exist` nici un singur b`rbat aici, \n stares` vorbeasc` despre altceva decât despre pre]ul animalelor [ial cerealelor.

– Nu exist` nici m`car un b`rbat...Maggie se opri brusc. Oricum, nu trebuia s`-i dezv`luie lui

Bennet c` b`rba]ii din Sagepointe n-o tulburau atât de multca el.

– Continu`, Maggie, insist` Bennet. Ce voiai s` spui?– Nimic important.– Nu-mi place acest gen de r`spuns.Maggie \[i puse [i ea farfuria \n iarb`.– Ascult`, spuse calm`, dar cu o voce totu[i \ncordat`, nu

m` amuz` acest gen de conversa]ie. Te voi l`sa s` meditezi

TITLU 75

singur asupra marilor probleme metafizice care par s`constituie mica dumitale preocupare. |n ceea ce m` prive[te,prefer s` \mpart cu vecinii mei bucurii simple [i s` admir cu eiacest superb apus de soare.

Adunându-[i lucrurile, Maggie era deja aproape \npicioare. Bennet o re]inu cu o mân` ferm`, obligând-o s` sea[eze din nou.

– Nici vorb` s` te duci s` te al`turi celor cu care te jucaiadineaori!

Maggie privi cu un dispre] suveran mâna lui Bennet pus`pe bra]ul s`u.

– Provinciali? Dar, spre deosebire de dumneata, domnuleMontgomery, [tiu s` se comporte ca ni[te gentlemeni. Vreis`-mi dai drumul?

– Dumnezeule Mare! murmur` Bennet, cred c` sunt gelos.Maggie se a[tepta la orice, la mânie, la ironie, dar nu la

aceast` m`rturisire. Dezarmat`, se potoli.– Ei bine! Sunt prieteni...– B`rba]i, Maggie, iar dumneata, e[ti femeie.{i o femeie atât de surprinz`toare! Care iubea via]a, pur [i

simplu. Când Bennet o privea la \nceput jucându-se cu Chris,credea c` se str`duie[te s`-i fac` pl`cere copilului. Totu[i, \[id`du repede seama, din râsul sincer [i spontan, c` se amuzala fel de bine ca el.

Tocmai se comportase ca un pu[ti. Dar, când o v`zuseatât de tân`r`, atât de pu]in \mbr`cat`, atât de apropiat`de acei tineri care o luau dup` umeri, sau o s`rutau peobraz...

76 AUTOR

Dansul provensal se terminase. Acum, oamenii dansau, \ntimp ce al]ii cântau cuvintele acelor melodii de danstradi]ionale.

– A[adar, Margaret Cecilia Jones, \]i place cu adev`rataceast` via]`?

– Da.Magie nu ezitase o secund`.– Nu numai c`-mi place, dar am nevoie de ea. Aici sunt

fericit`, fericit` cum nu credeam s` mai pot fi.– |n ciuda... singur`t`]ii?– Faci aluzie la faptul c` nu sunt c`s`torit`?– Exact.Maggie \[i asum` riscul. |n definitiv, Bennet tocmai d`duse

dovad` de sinceritate \n ceea ce-l privea. Oare nu trebuia s`-ipl`teasc` [i ea cu aceea[i moned` [i s`-i demonstreze\ncrederea, m`rturisind pu]in? {i cu atât mai r`u dac` vechiler`ni vor sângera probabil din nou...

– Am fost c`s`torit`.– Ah!Surpriz`, sau tres`rire de gelozie? Bennet p`str` o t`cere

ursuz` timp de câteva secunde. Când se \ntoarse spre Maggie,aceasta \i citi \n adâncul ochilor o profund` triste]e. Se gr`bis` precizeze:

– Suntem divor]a]i de aproximativ trei ani. Aproape timpulcât a durat c`snicia noastr`.

– |l iube[ti... \nc`?Vorbele ie[eau cu greutate din gura lui Bennet.

TITLU 77

Maggie ezit` cu o secund` prea mult. Nu c` acum ar mai fiavut o cât de mic` \ndoial` asupra sentimentelor fa]` de Eric.O f`cuse s` sufere prea mult. Dar \[i amintea c` \l iubise, chiardac` lui nu-i trebuise mult timp pentru a transforma aceapasiune de tinere]e \n fric` [i ur`.

– Nu.Bennet not` ezitarea.– Nu pari foarte sigur`.– Ba da, sunt absolut sigur`.Ochii lui Maggie tr`dau descump`nirea la amintirea acelor

ani tri[ti. Bennet o observ`.– A fost chiar atât de greu, Maggie?– Nu-]i po]i imagina... Via]a cu Eric a fost un infern.|i lu` mâna cu blânde]e [i o ]inu mult timp \n a sa.– A[adar, de aceea ai venit aici?– Da. Aici m-am vindecat.Oftând, Maggie \[i puse capul pe genunchii \ndoi]i. O

[uvi]` de p`r blond, aurit` de soarele care apunea, \i ascundeaprofilul. Bennet ar fi vrut s` \ndep`rteze p`rul acela [i s`-imângâie obrazul. Se mul]umi cu o ap`sare a degetelor pemâna pe care o ]inea.

Ridicând capul, Maggie citi \n ochii lui Bennet toat`tandre]ea pe care o promitea vocea sa. |i descoperi \n privireavoalat` de emo]ie, nevoia de dragoste pe care o sim]ea [i ea.

|n dep`rtare, r`sun` surd primul tr`snet. Maggie se cuib`ripe um`rul lui Bennet, respirându-i parfumul, savurându-ic`ldura pielii. |[i dorea cu ardoare s`-i simt` buzele peste alesale [i s` r`spund` din toat` fiin]a ei acelui s`rut. Când Bennet

78 AUTOR

\[i puse capul pe p`rul s`u, \nchise ochii, cuprins` de odorin]` de o intensitate necunoscut`.

O pic`tur` rece \i c`zu pe obraz, o a doua, apoi multealtele, mai puternice [i din ce \n ce mai dese. Furtuna \isurprinse prin rapiditate [i violen]`. Vântul f`cea iarba s`[uiere, fulgerele br`zdau cerul [i tunetele produceau un vuietcontinuu [i asurzitor.

Bennet s`ri \n picioare [i o ajut` pe Maggie s` se ridice.Plecar` \n fug`, mân` \n mân`. P`r`sind totul pe loc, invita]iise gr`bir` la ad`postul ma[inilor. R`m`[i]ele s`rb`torii,[iroind de ploaie [i m`turate de vânt, luaser` o \nf`]i[aredezolant`, ca dup` o b`t`lie.

– E[ti cu ma[ina, Maggie?– Nu, dar dumneata?– Nici eu.– S` fugim repede la mine.Casa profesoarei se \nvecina cu [coala [i nu le trebui mult

timp s` ajung` pe verand`. Erau uzi pân` la piele.– Presupun c` ne vom ura noapte bun` [i ne vom duce s`

ne schimb`m.– Da, presupun.– Fii atent` s` nu r`ce[ti, Maggie.– Fii lini[tit. {i dumneata s` ai grij`.De-abia se auzeau de ropotul ploii [i de zgomotul asurzitor

al tunetelor. Cuprinzând cerul \nainte de vreme, noaptea\ncepuse s`-i \nv`luie.

– Ei bine, bun` seara, murmur` Maggie, f`r` s` lase mânalui Bennet.

TITLU 79

– Bun` seara, r`spunse acesta, \n timp ce mâinile urcar` [ise a[ezar` pe umerii lui Maggie.

Nu se puteau vedea \n \ntuneric, dar \[i sim]ir` bra]eleapropiindu-se \n mod irezistibil, trupurile atr`gându-se \nmod implacabil.

Maggie se abandon`, cu capul l`sat pe spate. La luminaunui fulger, Bennet \i citi \n ochi o dorin]` egal` cu cea care-lmistuia. O strânse lâng` el, cu toat` puterea. Buzele\nfierbântate se unir` \ntr-un lung s`rut.

F`r` o vorb`, \nc` strâns uni]i unul cu cel`lalt, trecur` deu[` [i o \nchiser` peste zgomotul [i furia de afar`...

|n \ntunericul br`zdat de fulgere, camera lui Maggier`spândea o c`ldur` pl`cut`. Contrastând cu pere]ii crem,mici str`luciri colorate treceau peste barele verticale dinaram` ale patului, peste satinul a[ternutului de pat, pesteperne [i perdele.

F`r` s`-[i desprind` buzele de cele ale lui Bennet, Maggie\[i trecu bra]ele \n jurul gâtului s`u, oferindu-[i curba supl` atrupului mângâierilor. Delicat, mâinile lui Bennet sestrecurar` sub tricou [i degetele atinser` u[or pielea\nfierbântat` de dorin]` din care se degaja un parfum de soare\n amestec cu ploaie.

|mbr`]i[a]i, se rostogolir` \ndelung pe pat, murmurându-[inumele [i cuvinte incoerente. Apoi, timpul se opri \n c`utareaunei comuniuni pe care nici unul nici cel`lalt n-o cunoscusevreodat` atât de perfect`.

|n ochii lui Maggie ap`rur` lacrimi, lacrimi de fericire,calde [i pl`cute, pe care Bennet le sorbea cu tandre]e,

80 AUTOR

[optindu-i la ureche vorbe pe care nu le mai cunoscuse. O]inea strâns \n bra]e, ca [i când \i era team` s-o prind`. IarMaggie nu \ndr`znea s` se mi[te atâta timp cât se sim]eadescump`nit` de descoperirea acestei noi be]ii.

|l privi [i deschise gura pentru a-i spune tot ceea ce voias`-i ofere. Bennet \i puse un deget pe buze.

– Nu, Maggie. Este prea curând.Oftând, se l`s` s` alunece al`turi [i-[i puse capul pe sânul

ei. Urm`rea cu mâna, cu un aer absent, curba gâtului [i aumerilor.

– Ar \nsemna s` cerem prea mult, prea repede. S` nufacem promisiuni pe care, mâine, poate nu vom putea s` le]inem.

TITLU 81

Capitolul 7

A doua zi diminea]`, devreme, Maggie primi un telefon dela Wendy Carlson-Lewis, care voia s-o invite la prânz laVancouver. Imediat, amintirile dureroase se suprapuser`peste \ncântarea din ajun.

Totu[i, Maggie o iubea pe mama lui Eric. F`r` interven]iaenergic` a acesteia, cu siguran]` s-ar afla \nc` prizonier` aso]ului s`u, f`r` speran]` de eliberare.

|ntâmplarea f`cuse ca Wendy s` vin` s`-[i vad` fiul \ntr-o zi\n care acesta se distra terorizând-o pe Maggie cu cei doidobermani, care urlau cu balele curgându-le, ca cap`tullan]ului. |ndat` ce avusese ocazia, Wendy o luase pe Maggie lao parte.

– Trebuie s`-l p`r`se[ti, micu]o. Te rog, nu face ca mine.Altfel, va veni clipa \n care nu vei mai avea curajul s-o faci.|]i va fi prea fric`, vei deveni prea slab` pentru a ruperela]iile.

|n acea zi, \n spatele imaginii de so]ie mereu radiind defericire a domnului Eric Carlson-Lewis tat`l, Maggiedescoperise o fa]et` pe care n-o cuno[tea a personalit`]iisoacrei sale.

– Vezi, tu [i cu mine, nu suntem pentru so]ii no[tri decâtunul din numeroasele bunuri pe care le posed`.

– Dar, \n acest caz, Wendy, de ce ai r`mas cu el?– Pentru c` trebuia mai \ntâi s`-mi \ndeplinesc misiunea

pentru care m` luase de nevast`: s` perpetuez neamulCarlson-Lewis. Apoi, cu patru b`ie]i, era prea târziu. Dac` nue[ti atent`, vei avea aceea[i soart`.

Wendy uita c` exista o enorm` diferen]` \n cazul luiMaggie: de-a lungul lunilor, tân`ra c`s`torit` nu anun]asetotu[i c` va veni fericitul eveniment. {i cu cât trecea mai multtimp \n aceast` a[teptare zadarnic`, Eric devenea tot mai\ngrozitor fa]` de so]ia sa.

Afec]iunea [i sus]inerea lui Wendy \i permiseser` luiMaggie s` supravie]uiasc`. Din ziua cu dobermanii o prietenieadev`rat` se n`scuse \ntre cele dou` femei, pe care divor]ul,departe de a o distruge, nu f`cuse decât s-o \nt`reasc`. Daraceast` prietenie trebuia ]inut` secret`. Nici Eric, nici tat`l s`un-ar fi tolerat-o vreodat`.

A[a c` se vedeau rar, iar Maggie mul]umea cerului pentruacest prânz cu soacra sa. |[i petrecuse cea mai mare parte dinnoapte punându-[i \ntreb`ri f`r` r`spunsuri despre Bennet [idespre ei doi. Sentimente contradictorii o r`v`[eau. Tr`iser`un miracol str`lucitor de frumuse]e [i pasiune, peste care, dinp`cate, Bennet aruncase un voal de \ndoial`. Acel elan care-i

TITLU 83

f`cuse s` se d`ruiasc` unul altuia cu atâta \nfl`c`rare reprezentaoare un \nceput sau un sfâr[it, \nceputul unei mari c`l`torii,sau o be]ie trec`toare? Incapabil` s` descurce firele \ncâlciteale emo]iilor, Maggie se baza pe bunul-sim] [i pe experien]alui Wendy, pentru a o ajuta s` vad` mai limpede \n ea \ns`[i.

La mai pu]in de o or` dup` telefon, era \n drum spreVancouver. Inten]iona s` se \ntoarc` \n aceea[i sear` laSagepointe, pentru a fi punctual` luni diminea]` la Bennet.

Destinul hot`râse altfel. Cele dou` femei \[i terminaser`lini[tite prânzul \n camera de hotel a lui Wendy, când,\mpotriva oric`rei a[tept`ri, \[i f`cu intrarea Eric. Descoperindcomplicitatea celor dou` femei, provoc` o scen` de oasemenea violen]`, \ncât inima lui Wendy nu putu s` reziste.Trebui s` fie internat` de urgen]` [i Maggie petrecu o dup`-amiaz` [i o noapte \n care o veghea cu \ngrijorare. |n zori,medicii o lini[tiser` [i porni la drum spre Sagepointe.

Ajunse \n fa]a casei lui Bennet la \nceputul dup`-amiezii. |nc`ldura torid` de iulie, ora[ul era amor]it sub un cer deplumb. Dalele de pe alee p`reau c` degaj` foc.

Din fericire, interiorul casei p`stra toat` r`coarea pe care od`deau copacii care o \nconjurau. Desc`l]ându-[i sandalele,Maggie de bucura de contactul cu marmura de la intrare [i, cuochii \nchi[i, se l`s` cuprins` de calmul locului. |n aer pluteaun parfum de mere [i de ghimber. Din birou ajungea pân` laea, \n`bu[it`, vocea lui Bennet, cu siguran]` la telefon. Laprimul etaj, cineva mergea de colo-colo, f`r` grab`. Acum,universul s`u era aici, \n aceast` lume sigur` [i senin`, undeEric n-o mai putea atinge.

84 AUTOR

Vocea blând` [i melodioas` a doamnei Marshall o scoasedin visare.

– |n sfâr[it... iat`-te \ntoars`, Maggie!– Ce se \ntâmpl`, doamn` Marshall? P`re]i foarte

impresionat`.– Dac` ai [ti, s`rmana mea micu]`! Este ca nebun.Cu capul, guvernanta ar`t` biroul de unde se auzea vocea

lui Bennet.– Toate acestea, din cauza unui fapt neprev`zut pentru

care nu ai fost de diminea]` aici, pentru a te ocupa de micu]ca de obicei.

– Oh! nu... M`car lui Chris nu i s-a \ntâmplat nimic?– Nu, nu. Este la mine, cu câinele. Se uit` la televizor, chiar

dac` domnului Bennet nu-i place asta. |l ]ine ocupat \n timpce eu preg`tesc totul.

– Preg`ti]i... Pentru ce?Se auzi z`ng`nitul unui telefon care se \nchidea. Doamna

Marshall disp`ru pe scar`.– Iat`-l! exclam` peste um`r. A[teapt`-te la ce este

mai r`u...|nainte ca Maggie s` aib` m`car timp s`-[i \ncal]e pantofii,

Bennet o m`sura din cap pân` \n picioare.– Unde naiba ai fost?– La Vancouver.– Cine ]i-a permis s`-]i iei liber diminea]a?– Am fost re]inut` \mpotriva voin]ei mele.– {i, desigur, nu exista nici un telefon \n apropiere, pentru

a m` anun]a cel pu]in.

TITLU 85

Un telefon? Maggie nici m`car nu se gândise la asta. Ziuaaceasta cu Wendy, din care \[i f`cuse o bucurie, setransformase repede \ntr-un co[mar. Pentru ele u[oara b`taie\n u[`, nu putea anun]a decât c` erau servite. Maggie revedeafuria din ochii lui Eric z`rind-o. |i auzea \nc` insultele [iacuza]iile. Nu va uita niciodat` imaginea lui Wendy \ntins` pemochet`, cu fa]a ca de cear` [i buzele \nvine]ite. Apoi... Apoi,nu mai [tia foarte bine.

– Dac` vrei p`rerea mea, continu` Bennet, te-ai purtat ca ocopil` iresponsabil`.

– Nu ]i-am cerut p`rerea, \ncerc doar s`-]i explic de ce num-am putut \ntoarce la timp.

– Trebuia s` te gânde[ti la asta ieri, \nainte s` pleci.– Ieri era duminic` [i...– {tiu ce zi a fost ieri! izbucni Bennet.Epuizat` de c`l`torie, de emo]ii [i de c`ldur`, Maggie nu

putu suporta mai mult. Mai ales din partea unui b`rbat care,nu cu mult timp \n urm`, o ]inuse \n bra]e [i-i murmurasecuvinte tandre.

– Ascult`, domnule Montgomery...– Nu-mi spune „domnule Montgomery“! Mi se pare c` am

dep`[it acest stadiu \n rela]iile noastre...– |nchipuie[te-]i c` [i eu credeam asta. Cum speram [i c`

m` vei l`sa s`-]i povestesc c` o prieten` a avut o criz` cardiac`.C` mi-am petrecut noaptea m`surând \n lung [i-n lat culoareleunui spital din Vancouver, pe jum`tate moart` de team`. C`...

Nu. Asta nu-i va spune... Se sim]ea suficient de vinovat` deaccidentul lui Wendy, f`r` s` men]ioneze \ntâlnirea cu Eric.

86 AUTOR

– Nu-mi pa...Ca [i când \n]elese \n sfâr[it cuvintele lui Maggie, Bennet \i

lu` mâna.– Oh! Maggie, \mi pare r`u. Sper c` prietena ta [i-a revenit.Aceast` brusc` solicitudine, f`cu s` ]â[neasc` din ochii lui

Maggie lacrimi pe care [i le re]inuse \nc` din ajun.– Da, spuse printre dou` suspine, când am plecat, p`rea

pu]in mai bine. Medicii cred c` se va face bine.Bennet \i mângâia p`rul, [tergându-i lacrimile cu mâna.– Eram atât de \ngrijorat!– N-aveai motiv...– Disp`rusei... M` \ntrebam dac` te vei \ntoarce. Iart`-m`.Ce Dumnezeu? Aceast` dovad` de dragoste...?– Spune-mi mai degrab` ce se \ntâmpl`, \ntreb` Maggie

[tergându-[i lacrimile. Doamna Marshall m-a l`sat s` \n]eleg c`exist` o problem`.

– Nimic grav, las`. Ai [i a[a destule necazuri.– Dac` nu m` pui la curent, \mi voi face [i mai multe griji.

A[a c`, mai bine spune-mi adev`rul.– Ei bine, plec \ndat` la New York. Trebuie s` m` \ntâlnesc

cu impresarul pentru a pune la punct detaliile viitoruluiconcert \n Europa. De obicei, asta se desf`[oar` \n cele maibune condi]ii, dar tocmai am aflat de sosirea \n Statele Unitea lui Ivan Sergowski.

Maggie f`cu ochii mari de uimire, ceea ce-l f`cu pe Bennets` zâmbeasc`.

– Cel mai mare pianist rus al genera]iei sale, Maggie.Nu-l [tii?

TITLU 87

– Cu riscul de a te dezam`gi, trebuie s` admit c` nu. Estechiar a[a celebru?

– Destul de celebru pentru a face s` viseze orice dirijor cam`car o dat` \n via]` s`-l dirijeze. Nu pot rata ocazia de a-l\ntâlni [i de a stabili o dat` pentru unul din viitoarele saleconcerte.

– Nu v`d unde este problema. Acum, c` sunt aici, pleac`lini[tit. Voi avea grij` de Chris.

– Numai c`... Ei bine, când nu te-a v`zut de diminea]` [icând a aflat c` plec, Chris a f`cut o u[oar` criz` de nervi.|n]elegi, pentru el când oamenii pleac`, nu se mai \ntorc. Mai\ntâi tat`l, apoi mama... A f`cut atâtea progrese [i n-a[ vrea...|n sfâr[it, pe scurt, am decis s`-l iau cu mine. Nu m`mul]ume[te, dar este cea mai bun` solu]ie pentru el.Perspectiva de a c`l`tori cu avionul i-a redat zâmbetul [i oajut` pe doamna Marshall s` preg`teasc` aceast` mareaventur`.

Maggie sim]i ca o lovitur` \n inim`. Va pierde \n acela[itimp amândou` fiin]ele de care se legase atât de mult. Oarepentru cât timp? Acum, poate pentru totdeauna. L`s` capul \njos, pentru a-[i ascunde durerea. Bennet \i lu` b`rbia [i o privitandru.

– Nu fi trist`, Maggie, ne vom \ntoarce repede. Te vei putea\ntoarce la Vancouver s` te ocupi de prietena ta.

Maggie \ndep`rt` cu un gest brusc mâna lui Bennet.– |ntoarce-te de unde ai venit, Margaret Cecilia \i spusese

Eric \ntr-o zi. Nu mai este nevoie de tine aici!Nici Bennet nu mai avea nevoie de ea.

88 AUTOR

– Nu cred c` m` voi duce la Vancouver. Prietena mea arefamilie lâng` ea.

– Ah! {i... n-ai alte planuri?– Nu, deocamdat`. Dar nu te nelini[ti pentru mine, voi g`si

cu ce s` m` ocup.– Desigur, Maggie. |mi spuneam doar... Oh! dar nu, cu

siguran]` ar \nsemna s`-]i cer prea mult.Oboseala o lipsea pe Maggie de orice r`bdare.– Ascult`, Bennet, dac` ai ceva de spus, d`-i drumul. S` [tii

c` pot s` \n]eleg orice.– |n definitiv, nu cost` nimic s` \ntreb. Iat`, oare ai accepta

s` ne \nso]e[ti la New York? Nu-]i imaginezi ce u[urare ar fipentru mine s`-l [tiu pe Chris cu tine. Te cunoa[te, te iube[te.|n timp ce o baby-sitter... Ar fi de fiecare dat` o scen`.

Inima lui Maggie b`tea s`-i sparg` pieptul. New York cuBennet! Detesta New Yorkul, dar ar fi acceptat s` mearg` [i lacap`tul lumii, pentru a r`mâne lâng` el.

– Vara, la New York este o c`ldur` insuportabil`. Nu tetemi c` va fi greu de suportat pentru Chris?

Trebuia s` par` c` rezist`...– |l vei duce acolo unde s` se simt` bine, s` fac` o plimbare

\n port cu vaporul, sau \n marile magazine din Strada a 5-a,care au aer condi]ionat. {i apoi, nu ne vom afla \n ora[ decâttrei zile. Apoi, ne vom instala la Long Island. Asocia]ii mei \linvit` pe Sergowski \n vila lor din Long Beach [i acolo trebuies`-l \ntâlnesc [i s` vorbesc cu el. Vei vedea, va fi foarte pl`cut:marea, plimb`ri pe plaj`.

TITLU 89

– Dar nu am bilet de avion...Bennet arunc` o privire spre ceas.– Nici o problem`. Dac`, \n ceea ce te prive[te, vei putea fi

gata, s` spunem \ntr-o or` [i jum`tate, pentru a l`sa un timpde siguran]`, de restul m` ocup eu.

Maggie era la jum`tatea treptelor de ie[ire, când Bennet ostrig`:

– Apropo, Maggie, uitasem. Dac` ai ceva elegant \ngarderob`, ia-le. Nu c` nu mi-ar pl`cea a[a, ad`ug` privindfusta de blugi [i bluza cu flori, dar la cina familiei Prescott este]inut` de sear`. |n cazul \n care nu ai nimic potrivit, nu tefr`mânta. Vei face cump`r`turi \n Manhattan.

– De acord!Maggie se \ndep`rt` zâmbind. Ar fi putut deschide un

magazin de mod` cu toate toaletele, rochiile de sear`,bl`nurile, pantofii din satin [i accesoriile care-i r`m`seser` dela c`s`torie. Apoi, le purtase atât de pu]in! Nu, lui Bennetnu-i va fi ru[ine \n fa]a prietenilor. Se gândi chiar s` ia câtevabijuterii care ar putea impresiona mai mult...

***

La New York era cald [i umezeal`, a[a cum prev`zuseMaggie. Timp de trei zile, practic nu-l v`zu pe Bennet. Plecadiminea]a devreme [i seara se izola pentru a lucra, cu un aerpreocupat.

90 AUTOR

Dup` dou` sau trei ie[iri cu Chris \n New York, Maggierenun]` s` distreze copilul \n acest mod. Zgomotul [imul]imea \nnebunitoare, c`ldura \l epuizaser`. Se \ntorseseenervat, mâncase pu]in [i nu dormise bine. Se hot`r\ s` profitede terasa umbrit` a camerei lor de la Plaza, pentru a inventatot felul de activit`]i [i de jocuri care-l \ncântau pe pu[ti,f`cându-i de asemenea vacan]a pl`cut`.

|n a patra zi, la sfâr[itul dup`-amiezii, p`r`sir` Manhattanulpentru Long Beach. La \nceputul c`sniciei, Maggie petrecuseceva timp \n aceast` sta]iune balnear` pentru newyorkeziiboga]i. |i cuno[tea luxul extravagant. Cu toate acestea,opulen]a vilei familiei Prescott o impresion`. Construit` \nmijlocul unui parc de mai multe hectare, pe culmea uneicoline, casa \[i deschidea spre ocean imensa fa]ad` alb`, undecre[teau trandafiri [i plante ag`]`toare ornamentale. De jur-\mprejur, chio[curi cu verdea]` [i locuri de odihn` seamestecau printre boschete [i numeroase flori. Mai \n jos, unport artificial ad`postea un iaht [i câteva ambarca]iuni cumotor pentru schi nautic, \n timp ce, pe plaja particular`, sealiniau o mul]ime de papuci zbur`tori. |n spatele cl`dirii,liniile elegante ale piscinei de marmur` roz desenauarabescuri pe peluz`. Dincolo de ea, terenuri de tenis [i decrochet precedau golful [i, \n dep`rtare se z`reau grajdurile [imanejul.

Interiorul vilei nu era decât \n marmur`, covoare dem`tase, mobile vechi [i tablouri de mae[tri. Ferestrele mari cugeamuri de peste tot, l`sau s` p`trund` valuri de lumin` [i deparfum de trandafiri, ca [i mirosul oceanului. Noaptea,

TITLU 91

murmurul valurilor care veneau s` moar` pe plaj`, trebuia s`fie un cântesc de leag`n de o infinit` blânde]e.

Era un loc feeric, un loc \n care s` visezi, s` iube[ti...Ospitalitatea familiei Prescott rivaliza cu splendoarea

locuin]ei. James, st`pânul casei, trebuia s` se apropie decincizeci de ani, dar \[i d`dea toat` silin]a s` par` de patruzeci.Minunat bronzat, cu câteva [uvi]e argintii la tâmple, unzâmbet de actor de cinema pe buze, \[i \ntâmpin` oaspe]ii cuo curtoazie amestecat` cu simplitate, demn` de un prin].

So]ia sa \i evoc` lui Maggie o pas`re din insula mic`, mereu\n mi[care, toat` \n culori vii, cu p`rul colorat de nenum`ratezorzoane, ca [i rochia care flutura \n jurul ei. Nu vorbea, cântacu triluri \n voce.

– Scumpo! Ce bucurie... Spune-mi Pippa.O s`rut` pe Maggie cu efuziune, apoi, ]inând-o la distan]a

bra]elor, se \ntoarse spre Bennet.– Foarte scump`! unde ai descoperit aceast` bijuterie?

Prive[te p`rul! Oh! mor de gelozie... {i acest copil!Se aplec` spre Chris, deschizându-[i bra]ele \ntr-un zorn`it

de br`]`ri de aur [i-i agit` pe sub nas degetele cu unghii lungicarmin [i acoperite cu diamante.

– Adorabil! Nu exist` alt cuvânt. Te pot s`ruta, dragul meumicu]?

– Nu, doamn`, r`spunse Chris, cu extrem` polite]e,lipindu-se de fusta lui Maggie.

– Dar bine\n]eles! S`rmanul \ngera[ probabil pic` desomn. Binky! strig`. Arat`-i camerele doamnei [i ajut-o s`-lculce pe acest copil frumos.

92 AUTOR

Luând-o de bra] pe Maggie, Pippa o conduse spre cas`.– S` vii repede s` ni te al`turi, scumpo. S` bem un pahar

cu Sergie pe teras`.– Nu m` a[tepta]i, Pippa. |l voi instala pe Chris [i voi

r`mâne o clip` cu el. Voi profita s` m` odihnesc pu]in.– Cum vrei, draga mea. Simte-te ca acas`. Dore[ti s`-]i

trimit manichiurista, esteticiana, maseuza, pentru a te relaxa?Numai s` nu ui]i: cocteilul la ora opt [i cina la nou`. |n cazul\n care nu preferi s` ]i se aduc` ceva sus \n camer`, pentruseara aceasta.

Maggie se sim]ea cuprins` de ame]eal` \n acest vârtej demondenit`]i. Bennet \i veni \n ajutor.

– Maggie ni se va al`tura imediat, Pippa. |n schimb, ar fi oidee bun` de a-l face pe Chris s` cineze \n camer`. Nu esteobi[nuit cu atâta lume [i trebuie s` se culce devreme. Nucrezi, Maggie?

|n loc de r`spuns, Maggie \l lu` pe Chris de mân` [i se duses` se refugieze cu omule]ul \n lini[tea camerelor.

Era o imens` \nc`pere care se deschidea spre o teras` \nfa]a oceanului. Cea a lui Maggie era o simfonie de m`tase roz[i sidefie, cea a lui Chris un concert de verde, de la jadul celmai dulce, la smaraldul cel mai \nchis. Comunicau printr-obaie de culoarea perlei.

– Vezi, Christopher, coment` Maggie, a[a bizar` cum este,Pippa nu este lipsit` de gust.

|ntins de-a latul patului mare cu baldachin, copilul dormeabu[tean...

TITLU 93

***

Pentru aceast` prim` sear`, Maggie alese o rochie simpl`,alb`, din muselin` de m`tase, cu un ornament din stof` \ncute bufante la glezne [i un decolteu la baza gâtului \n fa]`,dar adâncindu-se pân` la talie \n spate. |[i l`s` p`rul desf`cuts` cad` pe un um`r [i, ca bijuterii, se mul]umi cu câte un inelde aur la fiecare mân`. O umbr` mov pe pleoape, o str`lucirede corai pe buze... Cu siguran]`, Bennet va aprecia.

|nchidea u[a camerei sale, când auzi un suspin proveninddin cea a lui Chris. G`si copilul a[ezat pe pat, privind \n jur cuun aer r`t`cit. |ndat` ce Maggie se a[ez` al`turi de el, i se ag`]`de gât.

– Sunt mon[trii, Maggie!Pân` când \l lini[ti [i adormi din nou, era aproape ora zece,

iar Maggie se sim]ea epuizat`. I se p`ru rezonabil s` seschimbe, s` \mbrace un neglijeu [i s` transmit` scuze gazdei.

L`s` aprins` o veioz` pe noptiera lui Chris, u[ile decomunicare deschise [i se duse s` se culce. Zgomotuloceanului o adormi imediat.

O trezi un zgomot u[or. |n c`ma[` de noapte, intr`mergând ca o pisic` \n camera vecin`. Bennet st`tea lapicioarele patului [i-l privea pe Chris care dormea. |[i scosesesmochingul [i-l ]inea aruncat neglijent pe un um`r. Nodulpaionului era desf`cut [i partea de sus a c`m`[ii albe de

94 AUTOR

m`tase, descheiat`. D`dea impresia unui b`rbat ab`tut [idescurajat. Maggie era gata s` se repead` pentru a-l \ncuraja,a-i mângâia p`rul, a-l lini[ti.

– Nu dormi? murmur` Bennet \ntorcând u[or capul.– Cât este ceasul?– Aproape dou`. Ce sear`! S` [tii c` n-ai pierdut nimic.„|n schimb, mi-ai lipsit tu...“ Oare Maggie vorbise cu voce

tare? Sub acea privire cenu[ie, profund` [i tulbur`toare, numai [tia.

– |]i pot vorbi o clip`? suger` Bennet.Indic` din cap camera lui Maggie“Nu, Maggie!“ \i spunea o

voce interioar`.– Dac` vrei... \i r`spunse.

TITLU 95

Capitolul 8

Prin u[a-fereastr` larg deschis`, luna plin` inunda cameracu o lumin` ireal`. |n c`ma[a de noapte vaporoas` fluturândla adierea u[oar`, Maggie sem`na cu o zân`.

– Ce vrei s`-mi spui, Bennet?– Voiam s`-]i cer scuze.– Scuze? {i de ce, Dumnezeule?– Pentru c` te-am p`r`sit toat` seara cu Chris. Faptul c` ne-ai

\nso]it la New York nu implica s` veghezi asupra lui ca o doic`.Maggie ridic` din umeri.– Nu m` deranjeaz` s` m` ocup de Chris. {i dac` n-o fac

eu, \n acest caz cine o va face? Pippa?– N-o placi prea mult, nu-i a[a?– N-am motive s-o plac, sau s` n-o plac. Pur [i simplu, nu

am mare lucru \n comun cu femei ca ea.– Despre ce este vorba, Maggie?Maggie se l`s` s` alunece \ntr-un fotoliu \n fa]a ferestrei,

punând picior peste picior. Sprijinindu-[i o mân` pe bra]ul

fotoliului, \nclin` capul \ntr-o parte, \ntr-o mi[care plin` degra]ie. Luna \i aureola p`rul \ntr-o lumin` diafan`.

– Este vorba despre acele femei c`rora le place enorm s`vorbeasc` despre oamenii pe care \i cunosc, despre locurilepe care le-au vizitat, despre ceea ce au, despre tot ce potcump`ra cu bani. Ca [i când este singurul lucru care conteaz`\n via]`!

– Pentru unele, este singurul lucru care conteaz`.Maggie d`du capul pe spate \ntr-un gest de sfidare.– M` pui la \ncercare, Bennet?Acesta veni [i se rezem` de ferestr`, cu privirea pierdut` la

orizont.– {tiai c` trebuia s` m` c`s`toresc cu veri[oara Pippei?– Nu, r`spunse Maggie cu voce ferm`, \n ciuda [ocului.– Acum [ase ani. Trebuia s` ne c`s`torim prim`vara. Un

eveniment la New York, \]i imaginezi! Din nenorocire, \n urmaunui accident grav de elicopter, \ntâmplat la \nceputul iernii,a trebuit s` r`mân patru luni \n corset. Un timp, medicii n-aucrezut c` voi mai merge.

O auzi pe Maggie sco]ând o exclama]ie \n`bu[it`.– Am f`cut pariu s` câ[tig, dar... logodnica mea a preferat

s` o ia pe alt drum. Acela al siguran]ei, presupun. |n timp cem` luptam s`-mi pot relua via]a normal`, ea \mi c`uta un\nlocuitor, dac` se putea mai bogat [i mai celebru decât mine.Ceea ce-i lua probabil tot timpul, pentru c` n-a venit niciodat`s` m` vad`. Mi-a explicat \ntr-o zi, la telefon, c` era foarte sensibil`[i c` nu suporta boala, suferin]a [i atmosfera spitalelor.

Bennet exclam`:

TITLU 97

– Pe scurt, când ne-am \ntors acas` [i mi-am reluatactivit`]ile, c`s`toria noastr` i s-a p`rut din nou interesant`.Descoperise c` nu mai trebuia s` fac` pe infirmiera pe lâng`un infirm. {i apoi, f`r` s` vreau s` par \ngâmfat, cred c` n-areu[it s` g`seasc` un F`t-Frumos care s`-i convin`...

Fu rândul lui Maggie s` râd` pe \nfundate.– {i? \l \ntreb` cu vocea ner`bd`toare de curiozitate.– {tii, când nu po]i face nimic altceva decât s` contempli

tavanul timp de patru luni, \n cele din urm` vezi via]a \ntr-unmod foarte diferit. A[adar, când s-a prezentat la mine profundtulburat` de jen` [i de tandre]e, i-am mul]umit...

– Cum a reac]ionat?– Cum era de a[teptat. M-a amenin]at cu un scandal. Un

singur argument a reu[it s-o conving`...– Vrei s` spui c`...– Da. A cerut s` fie desp`gubit`.– Dumnezeule, ce josnicie la anumite fiin]e! Dar cum ai

putut r`mâne prieten cu Pippa, dup` asta?– Ai \n]eles foarte bine cum este Pippa, Maggie. |[i

\nsu[e[te oamenii ca pe obiecte. Atâta timp cât numele lor \ipermite s` fac` senza]ie \n lumea sa, \i lingu[e[te. |n ziua \ncare m` voi retrage din scena interna]ional` ca dirijor, nu voimai conta pentru ea [i nu voi mai fi niciodat` invitat aici. Darpân` atunci, ad`ug` Bennet cu un zâmbet for]at, m` voi foloside ea, f`r` scrupule, cum se folose[te [i ea de mine.

Maggie oft` cu triste]e.– {i cu aceast` ocazie, te r`zbuni pe veri[oara sa. S-ar crede

c` o iube[ti \nc`.

98 AUTOR

– Dup` [ase ani, Maggie? Nu, crede-m`, m-am vindecat deasta [i mi-a servit de lec]ie.

– |n acest caz, de ce \nc` atâta am`r`ciune acum?|nainte de a r`spunde, Bennet contempl` \ndelung luna.– Am`r`ciune? A[ spune mai curând realism. M-a sc`pat de

iluziile romantice.– P`cat, nu?– Din contr`! Mi-a f`cut un imens serviciu. Datorit` ei, am

descoperit \n mine, \n spatele persoanei publice, un altb`rbat, mult mai realist. Acela pe care ea nu-l putea cump`ra.

Maggie s`ri \n picioare.– Detest s` te aud vorbind a[a! Reduci totul la problema

sordid` a banilor...– {i te [ocheaz`? Trebuie s` te treze[ti, draga mea Maggie.

Refuz s`-mi ascund via]a sub amabilit`]i himerice. Logodnicamea m-a scutit de dezam`giri.

– Nu toate femeile \i seam`n`, Bennet.Maggie se apropiase de fereastr`. |[i puse o mân`

r`coroas` [i lini[titoare pe obrazul fierbinte al lui Bennet.Acesta o atrase spre el [i o \mbr`]i[` strâns. Buzele i sepierdur` prin p`rul blond [i \n curba gra]ioas` a gâtului pecare Maggie \l oferea f`r` reticen]e s`rut`rilor \nfl`c`rate.Ochii i se aprinser` de dorin]`.

– Oh! Maggie, f` astfel \ncât s` te pot crede...Ca un fluture, c`ma[a de noapte alunec` de pe umerii lui

Maggie [i se a[ez` delicat pe covor. |n acea clip`, \n contact cupielea aceea mângâiat` de lun`, Bennet se sim]i \nghi]it de unh`u de fl`c`ri.

TITLU 99

Se pr`bu[ir` \nfierbânta]i \ntr-o \mbr`]i[are frenetic` [i sepierdur` \mpreun` \n ardoarea sim]urilor stârnite. Valuri defoc \i mistuiau \n unde dezl`n]uite. Realitatea disp`ru \ntr-ostr`lucire multicolor`...

Cuib`ri]i unul \n bra]ele celuilalt, \[i revenir` \ncet \n fire,epuiza]i, ame]i]i. Se l`sar` \ndelung s` pluteasc` \n t`cere peapele fericirii lor intense.

Apoi \l auzir` pe Chris agitându-se \n somn, gemând [ichemând-o pe Maggie...

– Semnalul de plecare... murmur` Bennet.Când Maggie se \ntoarse \n camer`, doar urma cald` \nc` a

corpului lui Bennet mai demonstra prezen]a sa al`turi \n pat...

***

Se re\ntâlnir` câteva ore mai târziu, la micul dejun. Maggiese \ntreba dac` Bennet va ar`ta din nou acea rezerv` careurmase primei lor nop]i de dragoste. Dar nu fu nimicasem`n`tor. Dimpotriv`, se ar`t` gr`bit [i ner`bd`tor s` i seal`ture.

– Sunt ocupat dou` ore cu Sergowski, \i spuse, apoi suntal t`u. Ce-ai zice dac` ne-am petrece restul zilei \mpreun`?

O zi \ntreag`, mân` \n mân` pe plaja lung` acoperit` cunisip galben [i fin... Micul restaurant pierdut \n fundul unuigolf, la ad`post de priviri, cu nenum`rate scoici r`spândite pemalul m`rii. {i Chris, sco]ând strig`te de groaz` [i de

100 AUTOR

\ncântare, când valurile care se sp`rgeau \l obligau s` fug` s`se refugieze cât mai sus pe plaj`. {i mai ales Bennet, cu chipulbronzat de soare, zâmbitor, vesel, cu p`rul fluturând \n vântuldin larg.

O zi \ntreag` f`r` s`-[i pun` \ntreb`ri, ci bucurându-se pur[i simplu de recompensa timpului [i de be]ia de a tr`i...

***

Vizibil` de departe \n rochia sa de crep de culoarea fucsiei,Pippa \i a[tepta pe teras`. Piciorul mic \nc`l]at \n auriu b`teanervos pavajul, \n ritmul sacadat al br`]`rilor ce-i ar`tauner`bdarea pe balustrad`.

– Dragii mei! Este trecut de ora [ase... Era gata s` trimitpaza de coast` \n c`utarea voastr`.

Ei se privir` râzând. Descul]i, cu pantalonii sufleca]i [ip`rul \n dezordine [i lipit de sare, to]i trei sem`nau cu ni[tevagabonzi care se \ntorceau dintr-o escapad` nes`buit`.Bennet era cu bustul gol, c`ma[a servind pentru a c`rasandalele [i costumele de baie ude. Chris strângea cu dragostela piept o g`letu[` cu scoici. Iar Maggie tr`gea dup` ea o alg`lung`, pe care i-o \ncredin]ase pu[tiul.

Pippa \i m`sur` din cap pân` \n picioare, cu buzele strânse.– Binky te va ajuta s`-l culci pe acest \ngera[, Maggie. Apoi,

dac` ne vei face pl`cerea s` ni te al`turi...

TITLU 101

– |n seara asta, Maggie va fi cu noi, Pippa, o \ntrerupse Bennet.– Ce pl`cere, draga mea! Am invitat câ]iva prieteni la cin`,

ca [i vecinii no[tri. Oameni foarte bine. Oh! F`r` fasoane...Dar, Maggie, g`se[te ceva suficient de elegant. |n]elegi, dragamea, Paula nu poart` decât ultimele crea]ii ale celor mai maricroitori francezi. N-a[ vrea...

– S` d`unez frumuse]ii seratei? Lini[te[te-te, scumpo.F`r` nici o umbr` de jen`, Pippa \i adres` lui Maggie un

zâmbet radios.– Ce adorabil` e[ti, draga mea! Plec. Aceast` cin` cu Sergie

[i cu vecinii no[tri, este pentru mine punctul de atrac]ie alsezonului. Trebuie ca totul s` fie perfect...

***

Ame]it de soare [i de aer, Chris nu se l`s` leg`nat prea multtimp. |nainte chiar de a se termina povestea obi[nuit`, Maggie\l putu l`sa viselor [i s` se consacre \n lini[te preg`tirii salepentru serat`.

Pippa voia s`-[i epateze invita]ii? Nu va fi dezam`git`...Maggie alese o rochie cu bretele din m`tase neagr`, pe care

o purtase \ntr-un an la festivalul de la Cannes [i garnitura dinsafire pe care i-o f`cuse Wendy cadou la a dou`zeci [i cinceaaniversare a sa. |[i strânse p`rul \ntr-o cascad` de bucleblonde care c`dea ca prin farmec pe umeri, apoi ad`ug` liniilefinale ale machiajului [i pu]in parfum.

102 AUTOR

|n timp ce cobora scara sub lustrele mari de cristal,m`tasea f`cea ape pe trupul s`u, descoperind la fiecare paspicioarele lungi [i bronzate. Pe pieptul str`lucitor, safirelesclipeau \n montura de platin` [i diamante. Cerceii aruncaujerbe de foc.

Invita]ii erau aduna]i pe teras`. Se l`sase seara, sc`ldânddep`rt`rile \ntr-un abur pastelat. Sute de lumini]e multicoloreag`]ate de ramuri, d`deau parcului o irealitate feeric`. Jos,marea \[i desf`[ura sclipirea covorului de argint.

Când o z`ri pe Maggie, Pippa r`mase f`r` grai, cu siguran]`pentru prima dat` \n seara aceea. Fascinat`, cu ochii m`ri]i desurpriz`, o privea apropiindu-se, ne\ncrez`toare \n fa]aminunii \nf`ptuite. Ca o gazd` perfect`, \[i reveni foarterepede. |naintând spre Maggie, o lu` dup` umeri.

– Scumpo! Vino s` te prezint. Prieteni, iat` adorabilafiin]` pe care ne-o ascundea Bennet. Bennet, dragule! |n locs` stai cu gura c`scat`, ca \n fa]a unei apari]ii, ocup`-te deMaggie...

Capetele se \ntoarser`, privirile femeilor se a]intir` asuprasafirelor, iar cele ale b`rba]ilor asupra siluetei mulate \nnegru. Murmurar` voci, ap`rur` zâmbete, se \ntinser` mâini.Maggie trecu \ncercarea \n mod str`lucit...

Bennet \i veni \n \ntâmpinare, cu o cup` de [ampanie \nmân`.

– Hot`rât lucru, \i murmur` oferindu-i-o, vei r`mânemereu o enigm`...

Sosir` noi invita]i, [i Pippa solicit` aten]ia asisten]ei, cu untremur \n glas.

TITLU 103

– Bunii mei prieteni, iat`-i pe noii no[tri vecini, Paula [iKyle Fielding.

Maggie se \ntoarse. Privirea sa o \ntâlni pe a nou-venitei.Fulger`tor, totul se d`du peste cap...

– Margaret Carlson-Lewis! exclam` Paula Fielding.Se gr`bea deja pentru a o strânge \n bra]e pe Maggie.– Nu este posibil! E[ti chiar tu?Con[tient` c` atr`sese toate privirile, Maggie se str`dui s`

calmeze acea exuberan]` zgomotoas`.– Bun` seara, Paula, r`spunse cu voce joas`. Sunt \ncântat`

s` te rev`d.– Cum, v` cunoa[te]i? se lament` Pippa, \n culmea

emo]iei.– Desigur, scumpo! Kyle, dragule, \]i aminte[ti de

Margaret? Da, iat`! Balul guvernatorului din Philadelphia,sezonul de la Newport...

Paula \i adres` un zâmbet lui Bennet.– Sunte]i Bennet Montgomery, minunatul dirijor, nu-i a[a?

Surpriza de a o descoperi pe Maggie aici... Nu v-amrecunoscut imediat.

Bennet se \nclin` asupra mâinii Paulei, apoi o strânse pecea a lui Kyle.

– Eu \nsumi sunt stupefiat de descoperirile pe care le fac\n aceast` sear`, coment` Bennet, a]intindu-[i asupra luiMaggie o privire \nc`rcat` de sub\n]elesuri.

Kyle se aplec` spre Maggie.– Ai disp`rut dup` divor], draga mea. M` \ntrebam ce ]i

s-a \ntâmplat?

104 AUTOR

– M-am \ntors \n Canada. Sunt \n curând trei ani de cândtr`iesc \n Columbia Britanic`.

Familia Fileding apar]inea lumii str`lucitoare a familieiCarlson-Lewis. Maggie nu c`utase s` r`mân` \n leg`tur` cu ei.Dar ace[tia continuaser` cu siguran]` s` \ntre]in` rela]ii cuEric.

– Dar \n acest caz, Margaret, relu` Paula, ai auzit probabilvorbindu-se despre accidentul lui Wendy Carlson-Lewis?S`rmana, a avut o criz` cardiac` la Vancouver. Se pare c` ofost` cuno[tin]` venise s`-i fac` o scen` \ngrozitoare la hotel.Ce fericire c` Eric se afla acolo, altfel Dumnezeu [tie ce s-ar fiputut \ntâmpla. Tat`l s`u a fost foarte tulburat.

Maggie zâmbi discret. Dup` cum trebuia s` se a[tepte, Ericnu ratase s` aranjeze povestea \n felul s`u...

– Eu sunt cea care m` aflam \n camera lui Wendy.– Dumnezeule! Nu [tiam, draga mea, c` ai r`mas \n

leg`tur` cu familia Carlson-Lewis. Eric a l`sat s` se \n]eleag`c`, pentru a nu mai auzi vorbindu-se de tine, te-a... \nsfâr[it...

– Desp`gubit, a[a este? suger` Maggie pe un ton foartedemn.

Kyle Fielding se gr`bi s` intervin`.– Bine\n]eles c` nu! Nu este deloc ceea ce a vrut Paula s`

spun`, nu-i a[a, drag`? Iart-o pe so]ia mea, Margaret, uneori seexprim` cu atâta stâng`cie... {tii cum se simte Wendy?

– Am telefonat de diminea]` la spital. Va ie[i curând.Inten]ioneaz` s` se duc` s` se odihneasc` la sora sa, \nArizona.

TITLU 105

– Kyle, interveni Paula, ar trebui s` mergem s`-i salut`m [ipe ceilal]i invita]i ai Pippei.

U[urat`, Maggie se preg`tea s` se amestece [i ea \nmul]imea adunat` pe teras`. Dar Bennet, care nu pierdusenimic din scen`, o prinse de \ncheietura mâinii, antrenând-ospre parc.

– Mi se pare c` se impune o mic` explica]ie \n particular,Margaret Carlson-Lewis! Mi-ar pl`cea s` cunosc anumiteam`nunte din biografia pe care ai neglijat s` le men]ionezi,precum [i motivele acestei uit`ri.

– Pentru asta nu este nevoie s` m` brutalizezi. |nceteaz`,Bennet! Se uit` oamenii la noi!

– |]i voi da drumul când vom ajunge \ntr-un col] lini[tit, \ncare \mi vei povesti totul. Deoarece, crede-m`, nu ]in deloc s`fim asculta]i. Nu [tiu ce vei avea s`-mi spui, dar ceea ce am eus`-]i aduc la cuno[tin]`, nu trebuie s` auzi decât tu, scumpo...

106 AUTOR

Capitolul 9

Ajuns \ntr-un chio[c mic ascuns vederii de un grup derododendroni uria[i, Bennet se opri [i d`du drumul mâinii luiMaggie.

– A[adar, fosta so]ie a unuia dintre cei mai boga]imo[tenitori din America de Nord, se d` drept o oarecaredomni[oar` Jones [i crede c` poate \n[ela lumea.

|n penumbr`, Bennet \[i plimba asupra lui Maggie o priviregrea de dispre].

– Ah! frumos ]i-ai b`tut joc de mine, Margaret Carlson-Lewis, cu aerele tale nevinovate. Doar dac`... Dar desigur! Aiv`zut probabil \n mine un alt so] bogat, care s`-l \nlocuiasc`pe cel care tocmai \l pierdusei. Pentru c`-l regre]i, nu-i a[a, peacel so] pe care pretinzi c`-l ur`[ti?

Maggie \[i st`pâni cu greu un râs batjocoritor.– E[ti ridicol, Bennet. Via]a cu Eric...– A fost un infern, [tiu. Cel pu]in a[a mi-ai spus. Oare cum

explici \n acest caz, c` ai alergat s`-l \ntâlne[ti \ndat` ce ai aflat

c` se afla la Vancouver? Ai \ncercat s`-l farmeci [i pe el cu ochiimari [i candizi? L-ai f`cut s` cread` \n puritatea ta des`vâr[it`?Poate l-ai ademenit [i pe el cu un um`r gol, ca pe mine...

Maggie de-abia \[i st`pânea lacrimile. De umilin]`, dar [i defurie [i disperare \n fa]a unei asemenea cruzimi.

– Cum \ndr`zne[ti, Bennet Montgomery? Cum \ndr`zne[tis` murd`re[ti tot ceea ce ne leag` pe mine [i pe tine?Insinu`rile nu-]i sunt numai jignitoare, sunt [i grote[ti. Nu m`cuno[ti [i...

– |ntr-adev`r, nu te cunosc, Margaret Carlson-Lewis. E[tifals`. De altfel, asta am crezut [i despre bijuteriile tale, cândte-am v`zut sosind \n seara asta. Dar ele sunt autentice. M`\n[el oare?

– Exact. Sunt safire veritabile. Asta pare s` te surprind`. Dece? O mic` profesoar` n-ar trebui s` poarte asemeneabijuterii?

Din nou râsul jalnic.– Numai elita c`reia crezi c` apar]ii ar trebuie s` [i le

permit`? |n acest caz, dragul meu, [i tu e[ti un fals, deoarecenu te credeam atât de snob.

Lovitura avu un efect mai mare decât sperase Maggie.Bennet se \nfurie brusc, m`sura chio[cul \n lung [i-n lat, dânddin mâini \n timp ce vorbea.

– N-are rost s` \ncerci s` schimbi subiectul, izbucni el.Cum! S`pt`mâni \ntregi te-ai pref`cut, trecând drept ceea cenu e[ti, m-ai amuzat cu vorbe am`gitoare despre bucuriileunei vie]i simple, despre oameni adev`ra]i. |n timp ce de fapterai o alt` femeie... Am crezut chiar [i despre divor]ul t`u.

108 AUTOR

}i-am acceptat pove[tile despre Eric [i m-am \nduio[at denenorocirile tale. Acum, pe el \l plâng. S`rmanul! Presupun c`a trebuit s` te pl`teasc` foarte scump, pentru a-l l`sa lini[tit.

– Nu este adev`rat!– Ah, da! {i bijuteriile astea? Mobilele [i operele de art`,

atât de pu]in potrivite cu locuin]a ta de serviciu... Oare nuacesta era pre]ul pe care l-ai cerut, domni[oar` Jones? |n cazul\n care nu preferi s`-]i spun doamn` Carlson-Lewis...

Contrastând cu violen]a lui Bennet, vocea lui Maggier`sun` blând` [i calm` \n noaptea care-i \nv`luia acum.

– Mai \ntâi, m` numesc Maggie Jones. Iar tu, BennetMontgomery, nu e[ti pe cale s` dirijezi filarmonica din NewYork. A[a c` \nceteaz` s` ]ipi [i s` gesticulezi ca un cabotin...S` [tii c` nu m` impresionezi. Apoi, nu-mi place deloc s` fiutratat` ca o mincinoas`. |n sfâr[it, referitor la o eventual`desp`gubire, cum insinuezi, s` [tii c` mobilele [i obiectele deart` \mi apar]in exclusiv. Dac` vrei s` [tii, mi-au fost f`cutecadou.

– Poate [i safirele?– Exact. Sunt cadou de la o prieten` pe care o iubesc foarte

mult, Wendy Carlson-Lewis. Se \ntâmpl` s`-mi fi fost \n acela[itimp [i soacr`.

– Asta pic` bine! {i toaletele sunt de asemenea cadouri?Mâna lui Bennet evalua materialul rochiei pe care o purta

Maggie.– {tii la fel de bine ca mine pre]ul acestui ve[mânt. Nu-mi

spune c` salariul t`u de profesoar` \]i permite s`-l pl`te[ti.

TITLU 109

– |ntr-adev`r. Mi-am p`strat câteva piese din garderob`.Este oare o crim`? {i dac` nu le cuno[teai, este pentru c` nuse potriveau absolut deloc, cred, cu plaja din Sagepointe, cade altfel nici cu gr`dina ta.

– Le-ai p`strat mai curând pentru cazul \n care ]i se vaprezenta ocazia s`...

– Nu m` \ntrerupe. Cred c`-mi amintesc de faptul c` mi-aicerut s` iau cu mine câteva toalete [i c` Pippa, cu delicate]eaobi[nuit`, a insistat s` m` \mbrac elegant \n seara asta. Nu v`ddecât o explica]ie a mâniei tale: sperai s` te joci cu mine de-aPygmalion, s` m` aju]i s` urc la bra]ul t`u treptele sc`riisociale. {i nu supor]i s` descoperi c` am fost c`s`torit` cucineva mai important decât tine din punct de vedere social.Iat` ce te indispune!

– M` indispune!Ricanarea lui Bennet sun` nepotrivit \n lini[tea serii.– Dac` ai [ti \n ce m`sur` \mi este indiferent` rela]ia cu

tine... Oare ce te-a f`cut s` crezi c` m-ai interesa?– Ne-am iubit, Bennet...Bennet se \nvârti \n jurul lui, cu un zâmbet caustic pe buze.– |ntr-adev`r. {i ce-i cu asta, domni[oar` Jones?– Credeam c`... asta conteaz`.– Domni[oar` Jones! Nu sunt un sfânt. Nu voi pierde o

ocazie, când mi se ofer`. De altfel, nici tu. P`cat pentru timpulpe care l-ai pierdut la Vancouver.

Sub lun`, tr`s`turile lui Bennet aveau paloarea [i duritateamarmurei. Consternat`, Maggie nu-[i putea desprinde ochiide la masca de ghea]` pe care doar un tremur u[or al buzelortr`da o emo]ie cu greu ascuns`.

110 AUTOR

– Numai c` iat`, domni[oar` Jones! Eu nu adun niciodat`resturile altora. |n aceste condi]ii...

– |ntr-adev`r, n-are rost s` continu`m aceast` \ntrevedere,domnule Montgomery. Binevoie[te [i-mi accept` demisia.

– Nici nu se pune problema! Nu te-am angajat pentrumine, ci pentru Christopher. Iar Chris face progrese enorme.S`-l despart de tine \n acest stadiu, l-ar da \napoi cu s`pt`mânide zile. Te iube[te mult [i are \ncredere \n tine. N-ai dreptuls`-l tr`dezi. |n plus, nu este momentul. Pentru mine, sezonulse reia curând [i programul de concerte este f`cut pentruviitorii doi ani.

– |l vei l`sa pe Christopher complet singur?– Da, uneori mai multe s`pt`mâni la rând.– Asta este o catastrof`!– {tiu, dar nu pot face altfel. Va avea doamna Marshall grij`

de el. O consider` un fel de bunic`. Un timp, ad`ug` Bennetoftând, am crezut c` poate, tu [i cu mine... Dar n-a fost decât oclip` de r`t`cire. |n cel mai bun caz, n-ar fi fost decât un contract.

– Despre ce vorbe[ti?– Despre nimic.Cu un gest energic, Bennet \ndep`rt` man[eta de la

\ncheietura mâinii stângi [i lumin` cadranul ceasului.– Pentru seara asta, am pierdut destul timp cu vorbe

inutile. {i gazdele noastre se \ntreab` probabil ce facem.– O clip`, Bennet. N-am terminat.– Eu, da.{i, f`r` s` se \ntoarc`, porni pe aleea care ducea spre vil`.

Strângându-[i trena rochiei, Maggie se repezi \n urma lui. |n

TITLU 111

aceast` clip`, n-avea nici o importan]` c` se umilea [i se ruga.Ceva prea frumos era \n joc [i amenin]at cu moartea. Era gatade orice pentru a-l salva...

– Ascult`-m`, Bennet. Nu putem pleca a[a!Vocea \i tremura. Sim]ea \n ochi c`ldura lacrimilor. |l

prinse pe Bennet de bra] [i-l oblig` s` se opreasc`.– Las`-m`, cel pu]in, s`-]i spun versiunea mea despre

aceste lucruri.– Vine prea târziu. Nu m` intereseaz`.– Bennet, \]i jur c` pu]in \mi pas` de Eric [i de banii lui. Tot

ce conteaz` pentru mine, e[ti tu. Tu [i ceea ce ne leag` unulde cel`lalt. Vrei s` m` crezi?

Bennet \nchise ochii. Maggie se gândi c`, \n sfâr[it, \limpresionase. Dar, pentru Bennet Montgomery, lumea eraalb`, sau neagr`. Nu era loc pentru nuan]e. Când deschiseochii, sentin]a c`zu ca o ghilotin`.

– Nu, domni[oar` Jones, nu pot. Cât despre cele dou`nop]i pe care le-am petrecut \mpreun`, s` nu vezi \n ele nimicaltceva decât...

– Decât ce?– O regretabil` impulsivitate a sim]urilor.– F`r` nici cel mai mic sentiment?– Nici cel mai mic. M` mir c` o femeie cu experien]a ta nu

[i-a dat seama.Maggie l`s` bra]ul lui Bennet. Totul se terminase... Chiar [i

cea mai pl`pând` lic`rire de speran]` pe care o p`strase \nadâncul sufletului tocmai se stinsese. L`s` capul \n jos [i\naint` \ncet spre cas`.

112 AUTOR

Brusc, jenat parc` de propria cruzime, Bennet o strig`.Vocea i se f`cuse mai blând`.

– Ar fi trebuit s` te ascult, Maggie. Nu voiai s` amestecimunca [i via]a particular` [i aveai dreptate. Sunt de neiertat.Când \n seara furtunii, te-am s`rutat \n fa]a casei tale, [tiam c`voi regreta, mai devreme sau mai târziu. Iat`, a venit maidevreme decât prev`zusem [i poate este mai bine a[a.Prejudiciile sunt \nc` limitate [i vom suferi mai pu]in.

Ridic` mâna, ca pentru a mângâia obrazul lui Maggie. Dargestul \i era suspendat \n aer, inutil [i lipsit de sens.

– Erai fericit` \nainte de a m` \ntâlni, Maggie. Uit`-m` [i\ntoarce-te lâng` acei oameni cumsecade din Sagepointe.

– Nu te \n[eli, Bennet Montgomery. Acei „oamenicumsecade“ cum spui, sunt poate pentru tine ni[te provincialiincul]i. Dar nu [tii dou` lucruri despre ei. Unu, sub aparen]elelor ne[lefuite, unii sunt mult mai boga]i decât tine [i, dac` m`interesau banii, reprezentau pentru mine partide foarte bune.Doi, au destul bun-sim] pentru a nu se opri la aparen]e, cidimpotriv`, pentru a se ata[a de adev`rata fire a fiin]elor. {iaici, scumpule, e[ti departe \n urma lor...

Cu aceste cuvinte, Maggie se \ntoarse, l`sându-l pe Bennetpostat \n mijlocul aleii, stupefiat...

***

TITLU 113

|n modul cel mai firesc, Maggie [i Bennet reu[ir` s`-[iinduc` gazdele \n eroare \nc` dou` zile. Când sosi clipa s`-[iia r`mas-bun, familia Prescott \nc` nu b`nuia furtuna care-i\ndep`rtase pe invita]ii s`i.

Bennet anun]ase c` nu se \ntoarce la Sagepointe. Trebuias` se duc` la Viena pentru \nregistr`rile concertului televizatde Anul Nou. Maggie se \ntoarse singur` cu Chris.

Sosir` epuiza]i de c`l`torie [i de c`ldur`, \ntr-o sear` a luniiaugust, \n care se sim]ea deja sfâr[itul verii. Maggie i-l\ncredin]` pe Chris doamnei Marshall [i se duse s` fac` oplimbare prin parc, \n spatele casei. Cobor\ pân` la mare,merse un timp pe malul apei, apoi se \ntoarse [i se a[ez` peplatforma treptelor de la intrare, \n ultimele raze ale soarelui.Nuan]ele ar`mii ale peisajului \i amintir` un alt apus desoare... Incapabil` s`-[i re]in` mult timp lacrimile, l`s` capul\n jos pe genunchi [i plânse ca o copil`.

Primul care o g`si fu Beau. Se culc` f`r` zgomot al`turi deea [i-i puse botul pe um`r. Maggie \i trecu bra]ul \n jurulgâtului [i, cu fa]a afundat` \n blana deas` neagr`, plânse [i maiputernic. Câinele o l`s`, apoi ridic` ochii spre ea [i-i linse fa]a[iroind de lacrimi. Maggie \i zâmbi.

– Cel pu]in tu nu m` la[i balt`...Se apropie [i doamna Marshall [i se a[ez` al`turi. Lu` mâna

lui Maggie [i o b`tu u[or pe spate.– Bennet, nu-i a[a?Maggie d`du din cap.– Era de a[teptat, micu]o. Te-ai \ndr`gostit de el [i acum...Maggie scutur` din cap cu \nver[unare.

114 AUTOR

– Ce? Poate nu e[ti \ndr`gostit` de el? Fii atent`, micu]`Maggie, \]i vor frânge inima amândoi.

|n fa]a ochilor mari ului]i ai lui Maggie, doamna Marshallad`ug`, ridicându-se \ncet:

– Exact, amândoi. Bennet [i micu]ul...|n acea clip`, Maggie m`sur` amploarea prejudiciilor. |n

ciuda oric`rei pruden]e pe care [i-o jurase dup` divor], l`sasegarda jos prea curând. Acum era legat` de Bennet [i de Chrisprin leg`turi care nu mai aveau nimic de-a face cu contractulde la \nceput. Domni[oara Jones, profesoara, avea pentruChris sentimentele unei mame [i pentru Bennet...

Din nefericire, Bennet n-o urmase pe acest drumprimejdios. |n pofida celor dou` nop]i de dragoste, nu sel`sase condus decât de ra]iune, nu de inim`. Dar pân` la urm`se hot`râse s`-[i pun` via]a sa pe prim-plan [i pur [i simplu of`cuse.

Ei bine, [i Maggie \[i va pune ordine \n via]`. Munca... Iat`solu]ia. O salvase deja o dat`. I se va consacra trup [i suflet.Tot ceea ce i se p`rea imposibil, va reu[i. |ncepând cuChristopher. |n ciuda tuturor greut`]ilor, \n cele dou` sau treis`pt`mâni care \i r`mâneau, va face din acest copil un elevcare s` se simt` \n largul s`u, \n pofida plec`rii ei...

Deoarece Maggie nu vedea alt` ie[ire decât s`-i \nmânezelui John Keyes demisia sa [i s` plece din Sagepointe \ndat` ce-iva g`si o \nlocuitoare. Pân` atunci, n-o va refuza s`-i\ncredin]eze o alt` clas` decât aceea \n care se va aflaChristopher. Astfel, va fi scutit` s`-l \ntâlneasc` pe Bennet.

TITLU 115

giannijollys

Capitolul 10

John Keyes puse pe birou scrisoarea lui Maggie pe caretocmai o citise \n t`cere.

– Refuz, Maggie.– Nu po]i, John.– Oh! ba da. Ai semnat un contract de angajare de un an \n

mai [i nu te voi l`sa s` pleci a[a. Mi-a fost deja destul de greus` g`sesc profesori pentru acest loc \ndep`rtat, a[a c` nu m`voi desp`r]i de cea mai bun` profesoar`. Pe deasupra, pentru„motive personale“! |mi pare r`u, Maggie. |n schimb, accept s`treci la clasa lui Sally Best. Nici ea nu vrea altceva. Este multtimp de când vrea s` treac` la gr`dini]`, copiii insuportabilidin cursul mediu o epuizeaz`. Este tot ce pot face pentru tine.

– John, te las pân` la Cr`ciun, sunt aproape patru luni,pentru a te r`zgândi! Dac` eram bolnav`, nici nu s-ar mai fipus problema!

– Dar nu e[ti bolnav`. Ce se \ntâmpl`? ad`ug` John,aplecându-se spre Maggie. De când lucrezi la Montgomery numai e[ti aceea[i. |]i face mizerii?

– Nu, deloc. Dar nu avem acela[i punct de vedere.– Cum asta?– Este o problem` personal`, John, asta chiar nu prezint`

interes.Dar John nu era genul s` se lase descump`nit. Avea o

tenacitate care rezista la orice [i ob]inea \ntotdeauna ceea cevoia de la oameni. Cum avea o inim` de aur, nimeni nu-i luainsisten]a drept indiscre]ie [i to]i [tiau c` nu se gândea decâtla binele lor [i la cel al [colii.

– Pe mine m` intereseaz`, Maggie. Explic`-mi.– Nu pot, John. Fii amabil, nu m` \ntreba nimic. S`

spunem c` ar fi mai bine pentru toat` lumea s` plec dinSagepointe. |]i convine asta?

– |n nici un caz! Haide, Maggie, e[ti destul de inteligent`pentru a [ti c` fuga n-a rezolvat niciodat` nimic. Po]i pleca lacel`lalt cap`t al Canadei [i s` te duci s` te \ngropi \ntr-ov`g`un` mai mic` decât asta, \]i vei lua problemele cu tine.Oricare ar fi. {i, \ntr-o zi sau alta, va trebui s` te prive[ti \n fa]`.

|n fa]a t`cerii \nc`p`]ânate a lui Maggie, John ad`ug`:– Oricum, el a plecat.Maggie tres`ri, dar nu spuse nimic. Refuza s` vorbeasc`

despre Bennet. O costa destul de mult c` nu [i-l putea scoatedin minte.

John se ridic` [i se duse la fereastr`. Terenurile acoperitecu gazon ale [colii coborau \n pant` lin` pân` la lac, oferindu-lecopiilor tot felul de posibilit`]i s` se joace [i s` se zbenguie \ndeplin` libertate.

TITLU 117

– {i pu[tiul, Maggie, te-ai gândit la el? Cum va reac]ionadac` pleci?

– Se va sim]i bine. Guvernanta este cea care reprezint`reperul de permanen]` \n via]a sa. Eu nu-l v`d decât ziua.

– {tii la fel de bine ca mine c`, pentru el, contezi mai multdecât b`trâna doamn`. Crezi oare c` va suporta [ocul unei noidesp`r]iri, f`r` s` se \nchid` din nou \n cochilia lui?

Maggie \[i punea de zile \ntregi aceea[i \ntrebare [i \nc` nucuno[tea r`spunsul. Mai ales dac` Bennet trebuia s` lipseasc`perioade lungi. Dac` fugea [i ea de acolo...

– Domnul Montgomery \]i va r`spunde cu siguran]` c` estesingurul abilitat s` rezolve problemele nepotului s`u. Mi-aspecificat-o limpede \nc` de la \nceput.

– |n acest caz, domnul Montgomery este chiar mai stupiddecât credeam. |n sfâr[it, Maggie! Nu-mi spune c` doi adul]iresponsabili nu pot s` g`seasc` un teren de \n]elegere.

Ceea ce nu vedea John, era c` orice posibilitate de\n]elegere disp`ruse. Ceva se rupsese \ntre Bennet [i Maggie,pentru totdeauna...

– Din p`cate nu, John– Dac` pleci, nu se va mai putea face nimic. Totu[i, m`

surprinzi Maggie, s` [tii. Te credeam mai b`t`ioas`.John se apropie de Maggie [i-[i puse \ncurajator mâna pe

um`rul s`u.– Haide, Maggie, trebuie s` reac]ionezi. Aici, oamenii te

iubesc, ]i-ai f`cut prieteni, ai locul t`u. Nu te l`sa alungat`dintr-un ora[ care are nevoie de tine [i unde te sim]i bine.

118 AUTOR

Montgomery nu va r`mâne mult timp la noi. La sosirea sa,m-a l`sat s` \n]eleg c` avea nevoie doar s` r`sufle pu]in. Dup`mine, va pleca \nainte de \ncheierea anului [colar. Poate chiar\nainte de Cr`ciun [i demisia ta nu va mai folosi la nimic.

|mp`turind cu grij` scrisoarea, John o puse \n plic [i i-od`du \napoi lui Maggie.

– Ia asta [i...– John, nu! Te rog...– P`streaz-o, deocamdat`. Vom vedea mai târziu. Câteva

s`pt`mâni \n plus sau \n minus, nu vor ucide pe nimeni. |midatorezi un preaviz de trei luni, iar asta ne d` timp.

– Nu-mi voi schimba...– {tiu, nu-]i vei schimba p`rerea. So]ia mea \mi spune asta

mereu. Ce fericire c` n-o asculta niciodat`!Trecându-[i cu afec]iune un bra] \n jurul gâtului lui

Maggie, o conduse la u[`.– Haide, micu]o, noaptea este un sfetnic bun. Termin`

ceea ce ai \nceput cu pu[tiul, este o treab` bun`. |ndat` ce va\ncepe [coala, nu vei mai avea de-a face cu Montgomery [itotul va merge de minune, vei vedea.

Seara târziu, Maggie mai medit` \nc` la sfaturile lui John.Evident, avea dreptate.

– |n regul`, le spuse petuniilor pe care le stropea \naintede a se culca. Aleg ce este mai greu. R`mân...

***

TITLU 119

|ntr-un fel, lucrurile se prezentar` mai bine decât setemuse Maggie. Chris o ajut` foarte mult s` dep`[easc`aceast` perioad` critic`. Oare pu[tiul \i sim]ea triste]ea, \nciuda eforturilor ei de a nu l`sa s` se vad` nimic? |[i sporiseenergia cu care lucra [i \[i d`dea ne\ncetat osteneala s`-i fac`pl`cere lui Maggie. |n câteva zile, f`cu noi progresespectaculoase.

|n schimb, nu \ntârzie s` apar` o alt` problem`. Stârnindu-i-securiozitatea printr-o mai bun` folosire a vorbirii [i \n specialprin marea aventur` la New York, \n timpul anumitoractivit`]i, Chris \ncepu s` dea semne de plictiseal`. Deveneaevident c` universul gr`dinii i se p`rea acum limitat [i c` aveanevoie de orizonturi mai largi.

Schimbarea n-o surprinse absolut deloc pe Maggie.|nc` de la \nceput, [tiuse c` va veni o zi \n care Christrebuia s` ias` din coconul s`u [i s` dea piept cu lumeaexterioar`. Singura dificultate era \n a-l convinge peBennet de asta...

Acesta se \ntoarse la Sagepointe la o s`pt`mân` dup`revenirea lui Maggie [i a lui Chris, dar Maggie f`cuse \n a[a fel\ncât s` nu-l \ntâlneasc` niciodat`, sau aproape. Ascunzându-se\n spatele pretextului c`ldurii de la acel sfâr[it de august, \[ipetrecea zilele cu Chris pe malul lacului, unde era pu]in mair`coare. Doamna Marshall le preg`tea un co[ cu mâncare dincare mâncau la ad`postul s`lciilor plâng`toare, sub privireaprotectoare a lui Beau.

120 AUTOR

Bine\n]eles, nu se punea problema s`-l evite total peBennet. Dar Maggie limita \ntrevederile cu el la subiecte strictprofesionale [i f`cea \n a[a fel \ncât s` le scurteze lamaximum.

O asemenea atitudine \l dezorient` pe Bennet.– Pentru Dumnezeu, Maggie, exclamase acesta \ntr-o zi,

s-ar crede c` fugi de mine. Spune-mi m`car ce mai faci.– Extraordinar de bine!{i Maggie disp`ruse pentru tot restul zilei.Acum, trebuia s`-l \ntâlneasc` pentru a \ncerca, \nc` o dat`,

s`-l conving`. Chris trebuia s` ias` \n Sagepointe, s` seamestece printre copiii de vârsta lui, s` se joace cu ei pe plaj`.Trebuia mai ales, \n mod indispensabil, s` ia contact cu [coala[i s` fac` de asemenea cuno[tin]` cu viitoarea lui profesoar`,Sally Best.

Maggie cuno[tea dinainte r`spunsul lui Bennet.– N-are rost s` insi[ti, \i va spune. Chris merge \n fiecare

sâmb`t` cu mine la cump`r`turi, la Annisville, este un contactsuficient cu exteriorul. Cunoa[te New Yorkul [i Long Island,ceea ce \i d` un mare avantaj asupra tuturor copiilor dinSagepointe.

Maggie se temea de aceast` conversa]ie inevitabil` cuBennet. Mai \ntâi, din cauza incertitudinii \n privin]arezultatului, dar mai ales pentru c` fiecare \ntâlnire cu Bennetreprezenta o \ncercare dureroas`. Atâta timp cât nu se afla \napropierea lui, reu[ea s`-[i uite r`nile. Dar \n fa]a sa, toat`suferin]a ie[ea la suprafa]`...

TITLU 121

|ntâmplarea fu de partea ei. Foarte hot`rât` s`-l fac` s`asculte de ra]iune, Maggie \ncepu s`-l caute pe Bennet \ntr-oluni diminea]`, \n timp ce Chris \[i lua gustarea.Neg`sindu-l nic`ieri, i se al`tur` doamnei Marshall \nbuc`t`rie.

– Nu-l vei vedea \nainte de câteva zile, Maggie. A plecat \nzori la Vancouver, de unde trebuie s` ia primul avion spreToronto. Ni[te \nregistr`ri, dup` cum am \n]eles. Dac` totul vamerge bine, se va \ntoarce pentru weekend. Dar a spus s` nune baz`m prea mult pe asta. Una dintre prietenele salelocuie[te pe coasta Marilor Lacuri [i petrece \ntotdeaunacâteva zile la ea, când se afl` \n regiune.

A[adar, exista „o prieten`“ \n via]a lui Bennet! Totul seexplica... Ezitarea de a se angaja mai \nainte cu Maggie, apoifaptul c` o respinsese atât de brutal.

Doamna Marshall l`s` ruloul de patiserie, \[i [tersedegetele pe [or] [i lu` \n mâini fa]a tulburat` a lui Maggie.

– Haide, micu]o, \ntreab`-m` cine este, \n loc s` teconsumi a[a \n t`cere.

– Oh! dar nu vreau s` [tiu nimic. Nu m` prive[te via]apersonal` a domnului Montgomery.

– Taratata! Ei bine, \]i voi spune totu[i, pentru c`-mi facimil`, iat`. Este o mare pianist` care a cântat \n primul concertpe care l-a dirijat el. Acum este o b`trân` doamn`, pentru careare o mare admira]ie [i foarte mult` recuno[tin]`.

Maggie \[i st`pâni un oftat de u[urare [i schimb` subiectulde discu]iei.

122 AUTOR

– |nainte de a pleca, domnul Montgomery nu a l`satinstruc]iuni speciale referitoare la Chris?

– Nu, ]i-a acordat \ncredere, ca de obicei.– |n acest caz, doamn` Marshall, voi trece la activit`]i mai

târziu. Ast`zi nu vom lua masa de prânz acas`. Vom ie[i.Fu rândul guvernantei s` p`leasc`.– Ah! asta este altceva, micu]o. N-a spus nimic, dar \i

cuno[ti pozi]ia referitor la aceast` problem`.– |mi asum \ntreaga responsabilitate, doamn` Marshall.

Inten]ionez chiar s`-l duc pe Chris pân` la [coal`, s` seobi[nuiasc` pu]in cu ea. Domnul Montgomery [i cu mineam discutat despre asta [i [tie c` f`cea parte din planurilemele.

Guvernanta ridic` bra]ele spre cer, dar Maggie o [tersese\nainte de a putea ad`uga vreun cuvânt.

***

Maggie trecu o zgard` [i o l`s` dup` gâtul lui Beau, \l lu`pe Chris de mân` [i to]i trei trecur` grilajul casei.

– Este o surpriz`, \l anun]` pe Chris care ardea decuriozitate. Pentru a te recompensa c` ai lucrat atât debine.

Petrecur` o diminea]` formidabil`. |n parc, pu[tiul trecude la leag`n la tobogan. Vizit` [coala, r`mase un timp \n clasa

TITLU 123

sa s` deseneze pe tabl` cu cret` colorat`. Mâncar` de prânz \nsingurul fast-food din ora[ [i Chris descoperi hamburgerii,ketchupul [i pl`cerea de a bea cu paiul.

A doua zi f`cu câteva desene pentru a-i povesti ie[irea sadoamnei Marshall. P`rul lui Maggie era de un galbenprovocator, iar Beau sem`na mai mult cu un cal decât cu uncâine, dar pu[tiul avea, evident, o capacitate de observa]ie [ide crea]ie remarcabil`. Foarte impresionat`, guvernanta \lexpuse pe u[a frigiderului, ceea ce-l f`cu pe Christopher s` se\mbujoreze de mândrie. Cât despre Maggie, estim` c`experien]a era concludent` [i merita continuat` \n zileleurm`toare.

Joi, Chris cuno[tea drumul spre [coal` [i [tia s` mearg`singur \n clasa sa. |n ajun, Sally Best petrecuse cu el o or`[i, pe drumul de \ntoarcere, Chris nu \nceta s`-i aduc` laudeprofesoarei. F`cuse de asemenea cuno[tin]` mai bine cucâ]iva copii de vârsta lui, cu care se pare c` se \n]elegeabine.

Vineri, totul se d`du peste cap. Plou` toat` diminea]a, ceeace o oblig` pe Maggie s` amâne ie[irea pân` dup`-amiaz`.Pentru a face o schimbare, se hot`r\ s-o ia pe drumul caremergea de-a lungul lacului, \n loc s` treac` pe strada caretraversa Sagenpointe.

|n tufi[uri, agudele foarte negre luceau \nc` de la ploaie. |nfoarte pu]in timp, gura, mâinile [i tricoul alb ale lui Chris eraumurdare de suc violet. Cu ochii str`lucind de pl`cere, copilulse distra nebune[te \n aceast` nou` aventur`. Câinele, sc`pat

124 AUTOR

[i el de les`, alerga dup` p`s`ri pe malul lacului,urm`rindu-le uneori pân` \n ap`.

Când ajunser` la [coal`, Maggie \l leg` ca \ntotdeauna peBeau de grilajul garajului pentru biciclete. |l l`s` pe Chris s`se distreze \n spa]iul de joc din curte [i intr` \n cl`dire. Voias` profite s` caute ni[te documente la bibliotec`, pentru a-[ipreg`ti cursurile. Calculatorul era acum liber [i trebuia s`profite de asta.

Maggie nu credea c` va avea nevoie de prea mult timp, celmult un sfert de or`. Din locul s`u \n fa]a ecranului, \l puteaobserva pe Chris. |n acea zi, nu mai era alt copil \n curte, iarmembrii personalului de serviciu erau \ntr-un permanentdu-te-vino. |l cuno[teau pe Chris [i Maggie \l sim]ea \nperfect` siguran]`.

|ntârzie mai mult decât prev`zuse. Concentrat` \ncercetarea fi[ierului, nu-[i d`du seama cum trecuse timpul [imai ales, \ncetase s`-l supraveghexe pe Chris prin fereastr`.

Ceea ce o alarm`, fu lini[tea din curte. Oare de cât timpplecaser` angaja]ii? De cât timp se afla Chris singur?

L`sându-[i imediat munca, Maggie se repezi afar`.Lumina de la sfâr[itul dup` amiezii d`dea o simfonie deculori. Dar terenul de joac` [i curtea erau \ngrozitor degoale. Tr`gând de les`, Beau cu urechile ciulite, privea fixdrumul care cobora spre lac. Nu era nici o \ndoial`, Chrisplecase pe acolo.

– Lini[te[te-te, \i spuse câinelui dezlegându-l, \l vom g`si.Se joac` lini[tit \n nisip, jos, sau adun` agude.

TITLU 125

Dar nu g`sir` decât basche]ii lui Chris, uzi [i abandona]i pemalul apei.

Frica puse st`pânire pe Maggie. Se avânt` \n lac pân` lajum`tatea coapselor, strigând numele lui Chris, pe care ecouli-l \napoia batjocoritor. Al`turi, Beau \nota \nnebunit \n toatedirec]iile.

Din când \n când, Maggie se apleca \n ap`, explorândfundul cu mâinile, \n c`utarea unui trup mic. Gândea cu vocetare, f`r` s` [tie dac` \[i vorbea ei \ns`[i sau dac` i se adresacâinelui.

– Nu poate s` fie aici. Apa este limpede, l-a[ vedea. Mai alesc` [ortul lui ro[u... Nu s-a putut \neca, imposibil... Nu este atâtde adânc.

Dar Maggie [tia de asemenea c` un copila[ se putea \necafoarte bine \n câ]iva centimetri de ap`...

Se \ntoarse pe mal. {i dac` se agita o mânu]` \n dep`rtare?O va vedea mai bine de pe margine. Dar reflectarea soareluipe suprafa]a lacului o \mpiedica s` disting` ceva.

Se pr`bu[i pe nisip, distrus`. Oare ce putea face? Lacul,p`durea \nconjur`toare, erau prea mari pentru a le puteascotoci \nainte de a se \nnopta.

– Oh! nu, \[i repeta ca pe o litanie.Ca singurul mod de a exorciza destinul...Beau o tr`gea de mâneca bluzei. Maggie s`ri \n picioare.

Cu ochii s`i p`trunz`tori, câinele detectase cu siguran]`ceva.

126 AUTOR

– Ce este, Beau? Repede...Dar câinele o privea scâncind [i, cu urechile plecate, o lu`

pe drumul spre cas`. Maggie \l urm`.U[a-fereastr` a salonului era larg deschis` spre parc. De

foarte departe, Maggie auzi voci, o voce de femeie maistrident`, care se amesteca printre accentele grave ale uneiade b`rbat.

Pe platforma sc`rilor de la intrare, \n u[`, se afla Bennet, cubra]ele \ncruci[ate.

– Bennet! Chris... Nu [tiu... Cred... Nu este foarte adânc.Oh! am c`utat...

Cuvintele i se \nghesuiau, f`r` \n]eles, \ntrerupte desuspine [i sughi]uri. Maggie se ag`]ase de Bennet, \lscutura pentru a-l mi[ca s` fac` ceva. Acesta p`rea c` nuaude, c` nu \n]elege. |i luase mâinile [i vorbea pesteum`rul s`u.

|n \nc`pere era cineva. Nu doamna Marshall. EdithCaverley. Va povesti la toat` lumea c` Maggie sosise ca onebun`, c` micu]ul se \necase din cauza ei...

Maggie sim]i p`mântul fugindu-i de sub picioare. Se trezi\ntins` pe un divan cu perne de m`tase, pe care picura ap` dinfusta sa ud`. Edith se aplec` asupra ei.

– ... Agude pentru dulcea]`. Micu]ul singur... Am crezut c`nu [tiai...

Bennet reveni, se apropie de divan [i o f`cu pe Maggie s`bea ceva tare.

TITLU 127

– Nu [tiu cum s` v` mul]umesc, doamn` Caverley, spusef`r` s` se \ntoarc`. V` las s` g`si]i drumul singur`. Trebuie s`m` ocup de domni[oara Jones.

|i va scoate ochii, asta este ceea ce merita...Dar \n loc de asta, mâna lui Bennet mângâie delicat p`rul

lui Maggie, dând la o parte [uvi]ele rebele de pe frunte [i depe tâmplele umede. Vorbi cu voce calm`:

– U[or... Bea \ncet... Iat`... |]i revin culorile.|n acea clip`, Maggie plângea. Lacrimi calde [iroiau de-a

lungul obrajilor. Strângând-o foarte puternic \n bra]e, Benneto l`s` s-o fac`, punându-[i capul pe fruntea lui Maggie.Murmura cuvinte lini[titoare.

– Chris este aici, Maggie. Doamna Marshall l-a luat s`-[ischimbe hainele. Era plin de nisip [i de pete.

– Cum?– Vecina ta l-a g`sit complet singur, \n timp ce aduna agude

de-a lungul drumului, pe malul lacului. S-a gândit c` s-a\ndep`rtat de cas` [i l-a adus.

– I-am g`sit \nc`l]`mintea. Am crezut...– Edith se \ntreba unde o putuse l`sa. Probabil a udat-o [i

a preferat s-o scoat`.– De ce nu l-a adus mai degrab` la [coal`?– Nu [tia c` erai acolo. {i [tii cum este Chris cu str`inii.

Dac` se hot`r`[te s` nu deschid` gura...Maggie ar fi preferat de departe s` sufere mânia lui Bennet,

s`-l aud` c` o concediaz`. Aceast` \mbr`]i[are tandr` nu f`ceadecât s`-i agraveze sentimentul de vinov`]ie.

128 AUTOR

– |mi pare r`u, Bennet, sincer.– Sst!I se p`ru c` simte buzele lui Bennet pe p`rul s`u. Se

cuib`ri lâng` el. Auzea \n ureche b`t`ile regulate ale inimiisale. Ce impresie de siguran]` pe acest um`r! Ar fi r`mas acolopentru vecie...

– Bun, \ncepu Maggie \ndep`rtându-se \ncet de Bennet,presupun c`-]i datorez o explica]ie.

Se \ndep`rt` [i \[i [terse lacrimile cu dosul mâinii.– Crede-m`, nesocotindu-]i directivele, nu c`utam s` te

contrariez din pl`cere.– {tiu, Maggie.– Credeam \ntr-adev`r c` era timpul. {coala \ncepe peste

zece zile, \n]elegi?– |nceteaz` s` te \nvinov`]e[ti, Maggie. Sunt la fel de

vinovat ca tine, poate mai mult.– Cum asta?– |nc` de la \nceput, am refuzat s` privesc realitatea \n fa]`.

Chris nu-[i poate petrece toat` via]a p`zit de Beau. Trebuie s`\nve]e s` se descurce singur, iar eu trebuie s`-l ajut, \n locs`-l ]in, cum am f`cut, la ad`post de lumea exterioar`.

– Dar mi l-ai \ncredin]at! {i eu l-am l`sat singur... S-ar fiputut \neca, Bennet, din vina mea!

La amintirea suprafe]ei netede [i pustii a lacului, Maggie \[iacoperi fa]a cu amândou` mâinile. Bennet i le \ndep`rt` cublânde]e [i o strânse din nou pe Maggie \n bra]e.

– A[ fi fost la fel de r`spunz`tor de asta, ca [i tine. Casa esteconstruit` pe malul lacului, ca [i [coala [i tot ora[ul. M-am

TITLU 129

comportat ca [i când pericolul nu exista [i din cauza proprieimele orbiri, am refuzat s`-l preg`tesc pe Chris pentru asta. Afost o nes`buin]`! Lumea nu este perfect` cum o doresc, iat`ceea ce trebuie s` accept.

Bennet p`str` t`cerea \ndelung, apoi ad`ug` dând din cap:– Dac` ceilal]i copii din Sagepointe \nva]` s` se descurce,

trebuie s` reu[easc` [i Chris.– Pentru Chris este altceva!– De ce? Eu am f`cut din el un copil diferit. Este ca to]i

ceilal]i, doar cu o pornire mai dificil` \n via]`. |n câteva zile, vaalerga cu prietenii, se va rostogoli pe jos, se va bate poate [ise va \ntoarce de la [coal` cu genunchii zdreli]i [i hainele \nstare jalnic`. Trebuie s` accept`m asta, Maggie, altfel am suferiprea mult.

„Am“? Maggie nu-l mai recuno[tea pe Bennet, cel sigur deel, tran[ant, pe care-l l`sase la Long Beach. Unghiurile setociser`, cenu[iul ochilor se \mblânzise, vocea \i vibra deemo]ie. |i mângâia p`rul, fa]a, cu o mân` tandr` [i iubitoare.Buzele \i atinser` u[or tâmplele.

– Maggie... am avut foarte mult timp s` m` gândesc. Cred...|n sfâr[it, dac`...

Fu \ntrerupt de soneria telefonului care r`sun` o dat`, dedou`, de trei ori...

130 AUTOR

Capitolul 11

– La naiba! Uitasem c` trebuie s` m` sune. Este impresarulmeu. Cu atât mai r`u, nu r`spund. Va crede c` nu m-am \ntors\nc` [i va suna mai târziu.

Maggie se strânse [i mai mult lâng` Bennet [i \[i trecumâna prin frumosul s`u p`r [aten. M`car de s-ar opri telefonul`la...

Dar soneria continua insistent`, obsedant`. |mpotrivavoin]ei sale, Bennet se ridic` \n cele din urm`. Lu` receptorulcu un gest brusc.

– Da, Norman, \ncepu pe un ton nervant, d`-mi noile datede concerte.

Maggie v`zu chipul lui Bennet \ntunecându-se deodat`.– Da, repet` acesta.Dar, de data asta, era mai mult decât iritare \n voce. Bennet

o privea pe Maggie cu un aer stupefiat.– Este aici.Bennet \ntinse aparatul lui Maggie. P`rea brusc contrariat.

– Este fostul t`u so]. Vrea s`-]i vorbeasc`.– Este imposibil! bâigui Maggie. Nu... Nu [tia num`rul `sta.– Trebuie s` cred c` da.Bennet agita telefonul sub nasul lui Maggie. Aceasta se

resemn` [i-l lu`. Bennet se \ndep`rt` spre u[`.– Nu pleca! \i ceru Maggie, cu mâna pe aparat. Nu am

nimic secret s`-i spun lui Eric.Bennet se post` \n fa]a u[ii-fereastr`, cu fa]a la gr`din`.

Maggie \i v`zu mâinile \ncruci[ate la spate, contractându-senervos.

– Ce s-a \ntâmplat, Eric? {i de unde ai avut acestnum`r?

– |mi pare r`u, drag` Margaret, cred c` pic prost...Maggie \i ghicea perfect zâmbetul ironic care-i \nso]ea

probabil sarcasmul.– R`spunde-mi la \ntrebare, vrei?– Mama a f`cut un nou infarct.– Cum?Maggie strângea telefonul atât de puternic \ncât o dureau

articula]iile degetelor. Era imposibil! Wendy se sim]ea maibine, trebuia s` ias` din spital...

– Este grav?– Medicii nu se pronun]`, dar nu dau prea multe speran]e.

Are inima sl`bit`. Dac` mai face o alt` criz`...– Dar cum...?– Nu m` \ntreba mai mult. Sunt \ns`rcinat doar s` te

informez. {i de asemenea s`-]i spun c` te cheam`. De ce? Nu[tiu, pentru c`-i are al`turi pe so]ul [i pe fiul s`u.

132 AUTOR

– Sosesc \ndat` ce este posibil. Spune-i, [i mai spune-i c` o\mbr`]i[ez foarte tare.

Maggie \nchise [i se pr`bu[i pe un scaun. Se sim]ea strivit`de un fel de fatalitate. I se luase o greutate de pe umeri,de-abia ap`ruse o lic`rire de speran]` [i iat`, destinul se\nver[una din nou asupra ei.

– Am \n]eles despre ce este vorba, spuse Bennet, venindspre ea.

– Trebuie s` m` duc, Bennet. A[ fi vrut s` nu plec, s` r`mânaici, dar...

– {tiu, Maggie. Du-te [i te schimb`.Vâr\ mâna \n buzunarul pantalonilor [i scoase cheile de la

ma[in`.– Te duc acas`, va merge mai repede.– Mul]umesc.Când ajunser` \n fa]a casei lui Maggie, Bennet o l`s` s`

plece f`r` un gest de a o re]ine.– S` fii gata \ntr-o jum`tate de or`, spuse simplu. Haide, repede.Gata pentru ce? Maggie nu mai \n]elegea nimic. |l sim]ise

atât de apropiat... M`car dac` ar fi ad`ugat un cuvânt, unulsingur, pentru a-i reda \ncrederea, curajul, speran]a...

F`cu un du[, arunc` \n grab` câteva lucruri \ntr-o geant` dec`l`torie, \[i lu` coresponden]a [i f`r` s-o deschid`, o puse \nbuzunarul vestei. |nchise u[a [i \ncepu s` coboare treptele dela intrare, când ma[ina lui Bennet se opri la baza sc`rii.

– Urc`, \i spuse deschizând portiera f`r` s` coboare.Luând geanta din mâna lui Maggie, o arunc` pe scaunul

din spate

TITLU 133

– Nu era nevoie s` m` \nso]e[ti, Bennet. Inten]ionam s`iau ma[ina mea.

– Binevoie[ti m`car o dat` s` m` la[i s` te \nso]esc, Maggie?Nu se pune problema s` conduci \n starea \n care e[ti. Te ducla spital [i \]i g`sesc un hotel. Ai [i a[a destule griji, f`r` s` temai ocupi de chestiuni materiale.

Kilometri treceau, iar Maggie se l`s` cuprins` de o dulcetoropeal`. Nu f`cea decât s` se bucure de lini[tea de a-l sim]ipe Bennet al`turi de ea \n aceast` \ncercare.

Totu[i, apropiindu-se de Vancouver, o nou` nelini[te pusest`pânire pe ea. Eric... Oare cum va reac]iona z`rind-o \ncompania lui Bennet?

– {tii, Bennet, m` \ntreb de fapt... Poate nu este o ideefoarte bun`.

– Care anume?– S` r`mâi acolo, cu mine.– Nu r`mân decât o noapte. Mâine diminea]`, la drum. De

acolo, la Londra. Am neglijat foarte multe lucruri \n vara asta[i acum trebuie s` recuperez totul. Audi]ii, repeti]ii, interviuricu ziari[tii. Toate astea nu mai pot a[tepta.

Se \nnoptase când ajunser` la spital. Bennet opri ma[ina, \ideschise lui Maggie portiera [i, luând-o de bra], intr` cu ea \nhol. Maggie sim]i ridicându-se cortina tragediei...

– Nu te voi ierta niciodat`, \i spusese Eric \n camera dehotel a lui Wendy. Ai avut \ndr`zneala s` ceri divor]ul, s` m`respingi \n ochii lumii, dar, mai devreme sau mai târziu, te voiface s` pl`te[ti, micu]o.

|n ascensor, Maggie f`cu o ultim` \ncercare.

134 AUTOR

– Ne vom \ntâlni cu Eric. Va fi mai bine s` nu ne vad`\mpreun`.

– Tot ceea ce poate gândi acest domn, nu m` intereseaz`.Prietenia ta pentru mama sa este cea care-mi justific` prezen]alâng` tine.

{i brusc, \n pofida mâinii care-i ]inea bra]ul, Maggie sesim]i foarte departe de Bennet...

***

Ajungând la urgen]ele cardiologice, prima persoan` pecare o \ntâlnir` fu Eric. Tras la fa]`, \n costumul pu]inmototolit, cu p`rul \n dezordine, care l`sa s` apar` un \nceputde calvi]ie. O \ntâmpin` pe Maggie cu duritate.

– N-ai pierdut timpul!Bennet interveni pe un ton t`ios.– Am f`cut tot ce-am putut noi mai bine. Cum se simte

mama dumneavoastr`?Ochii de culoare deschis` ai lui Eric se a]intir` neglijent

asupra lui Bennet.– Cine este acest domn, Margaret?Numai Eric [tia s` pun` atâta insolen]` [i dispre] \ntr-o

\ntrebare a[a de banal`. |n t`cerea grea, Maggie \l auzi peBennet respirând mai repede. Trebuia s` evite incidentul cuorice pre]. |[i drese vocea [i r`spunse calm, pe un tondeta[at:

TITLU 135

– }i-l prezint pe domnul Bennet Montgomery, patronul meu.Imediat, maxilarele lui Eric se crispar` [i ochii \i

str`lucir` de furie. F`cu un pas spre Maggie, cu un aeramenin]`tor.

– Oare cum \ndr`zne[ti? exclam` cu o strâmb`tur` pebuze. Via]a mamei mele nu atârn` decât de un fir de a]`, techeam` \nainte s` moar` [i tu ai tupeul...

|ntinse mâna [i degetele i se strânser` ca o menghin` pe\ncheietura mâinii lui Maggie.

– ... s` te prezin]i aici \n compania... amantului t`u!– Nu! strig` Maggie.– Lua]i-v` labele de pe Maggie, v` rog.|n ciuda violen]ei cuvintelor, ordinul lui Bennet p`rea un

murmur, atât \i era vocea de calm` [i de joas`. Eric se \ntoarse\ncet spre el.

– {i dac` refuz?– V` voi rupe bra]ul.Exista o asemenea fermitate \n tonul s`u [i o asemenea

hot`râre \n privire, \ncât Eric se execut`. C`utând totu[i s`-[isalveze demnitatea, se \ndrept` \n toat` \n`l]imea sa, pentru aad`uga:

– Probabil nu [ti]i pe cine amenin]a]i astfel.– Probabil nu [ti]i cât de pu]in \mi pas`.Cu aceste cuvinte, Bennet puse o mân` pe um`rul lui

Maggie, invitând-o s` \nainteze spre camera lui Wendy.– Du-te s`-]i vezi prietena, Maggie. Te a[tept jos, \n

hol.

136 AUTOR

***

Maggie nu avea experien]a mor]ii. Dar, intrând \n \nc`pere,[tiu c` Wendy va muri. Chipul \i era deja o masc`, pe pern`.Doar ochii erau vii.

– Draga mea! Te a[teptam, s` [tii.Maggie se aplec` peste fruntea deja rece.– Am venit cât am putut de repede. Voi r`mâne lâng` tine

pân` vei fi vindecat`.– Nu va fi nici o vindecare, micu]o, nu de data aceasta.Cuvintele ie[eau slab, \ncet, printre respira]ii. Maggie

trebui s` ciuleasc` urechile pentru a prinde tot.– Nu spune asta, Wendy. Ast`zi se fac minuni. N-ai dreptul

s` renun]i.Wendy ridic` mâna a[ezat` pe cear[af cu greu, \ntr-un gest

de resemnare.– Acum, pentru mine, via]a... Nu mai doresc s` lupt,

Maggie.|ntoarse privirea spre fereastra care se deschidea peste o

mic` teras` cu flori. L`mpile ascunse la baza tufi[urilor dingr`din`, d`deau peisajului un aspect ireal. Un zâmbet slabflutur` pe buzele palide ale lui Wendy.

– Nu mai am putere. Dar tu... Voiam s`-]i spun, pentrumine vei r`mâne fiica pe care nu am avut-o. S` fii fericit`,Maggie.

TITLU 137

Wendy reu[i s`-[i pun` mâna pe obrazul lui Maggie. Peacesta, lacrimile [iroiau \n t`cere.

– Nu plânge, draga mea.Maggie ap`s` mâna aceea \nghe]at` pe obrazul s`u

\nfierbântat.– Oh! Wendy, nu m` l`sa, te implor...Vocea lui Eric \i [uier` la ureche.– Ie[i [i s` nu mai pui piciorul aici, pentru c` nu [tii s` te

controlezi. Mama nu mai are nevoie de tine.Maggie ajunse \n hol ca o somnambul`. Fidel promisiunii,

Bennet o a[tepta acolo. |ndat` ce o z`ri, \naint` spre ea [i olu` tandru de umeri. Ap`sarea degetelor sale spunea maimult decât orice cuvinte de \mb`rb`tare pe care le-ar fi pututrosti.

– Mi-a interzis s-o mai v`d, Bennet.Acum, Maggie d`du liber suspinelor.– Distruge totul, murd`re[te totul.– F` ca [i când n-ar exista, Maggie.Dar Maggie nu-[i putea alunga din minte imaginile [i

cuvintele. Revedea sala tribunalului, \l auzea pe Ericaruncându-i \n fa]`:

– |]i doresc toat` nenorocirea posibil`. Sper c` vei suferitoat` via]a!

Bennet scrâ[ni din din]i.– Ar fi trebuit s` te a[tept acolo sus, Maggie. |n fa]a mea,

individul acesta nu [i-ar fi permis s`-]i interzic` indiferent ce.Sau atunci... S` notezi c` a fost mai bine pentru el. Haide, s`plec`m de aici.

138 AUTOR

Maggie \l urm` pe Bennet ca \n vis. Solul nu mai aveaconsisten]`, pere]ii holului, u[ile-fereastr`, treptele sc`rii,p`reau c` se onduleaz` \n jurul [i \n fa]a ei.

– Maggie, n-ai s` le[ini?– Nu, nu. Dar nu pot pleca, Bennet. Vreau s` fiu aici dac`

Wendy...– Vei fi aici, lini[te[te-te. {i \]i promit c` \]i vei revedea

prietena de câte ori vei dori.– Unde mergem?– }i-am rezervat o camer` la hotelul meu obi[nuit. Este la

cinci minute de aici, te vei sim]i bine.Bennet \[i plimb` un deget pe obrazul [i sub ochii lui

Maggie.– Cu cât timp \n urm` ai luat ultima mas`?– Nu [tiu.Degetul i se agit` mustr`tor lui Maggie pe sub nas.– Domni[oar` Jones! |ntr-adev`r, nu e[ti rezonabil`.

***

Hotelul era luxos. Camera lui Maggie, de la etajul alzecelea, d`dea spre un lac care \nconjura gr`dinile. Dincolode ele, se z`rea coasta [i ziua se putea ghici probabil \ndep`rtare, insula.

Bennet puse jos geanta lui Maggie [i l`s` cheia petelevizor.

TITLU 139

– Dac` ai nevoie de ceva, camera mea este exact \n fa]`.F`-]i pu]in toaleta [i ne \ntâlnim jos, \n zece minute. Larestaurant, de acord?

Maggie se gândi c` \n nici un caz nu va putea \nghi]i ceva,atât se sim]ea de epuizat` [i de trist`. |nc` de diminea]`,evenimentele o asaltaser` ca o tornad`, \ntr-o spiral`infernal`. Nu mai controla nimic.

Temperatura moderat` din sala restaurantului [i prezen]alini[titoare a lui Bennet o ajutar` s` se destind`. Se l`s` tentat`de sortimentul de aperitive a[ezate pe mas`: somon afumat,calmar marinat, stridii, salat`. Feliile de pâine pr`jit` [i caldemiroseau bine, m`slinele uria[e p`reau c` strânseser` \n eletot soarele Greciei. Treptat, o senza]ie de bine o cuprinse peMaggie.

Bennet se dovedi un tovar`[ de mas` fermec`tor. Nu seoprea din povestiri pasionante despre c`l`torii, despre muncasa cu interpre]i din lumea \ntreag`. Maggie \l asculta,fascinat`, zâmbitoare, ea care nu crezuse c`-[i va mai descre]ifruntea \n acea zi.

Spre sfâr[itul mesei, Bennet \[i puse mâna peste cea a luiMaggie.

– |n sfâr[it, te reg`sesc! Te a[teapt` zile negre, Maggie. Veiavea nevoie de tot curajul [i de toat` energia ta.

– {tiu. Cu toate acestea, dup` o matur` chibzuin]`, m` voi\ntoarce. N-am nici un interes s` r`mân aici, dac` nu pot s-omai v`d pe Wendy.

– Dac` te cheam`, nu te va putea \mpiedica.– Nu-l cuno[ti bine.

140 AUTOR

– {i crede-m`, m` bucur. Dar nici m`car el nu se va opuneultimelor dorin]e ale mamei sale. Presupun c` din cauzaprieteniei sale pentru tine \]i poart` asemenea pic`? Oarecum,un fel de gelozie.

– |n parte, dar nu numai. Altfel spus, poate face situa]ia\ntr-adev`r \ngrozitoare, mai ales dac` trebuie s` cedez...

– Nu-]i va face necazuri decât dac` \l vei l`sa s` ]i le fac`. {inu-l vei l`sa, decât dac` mai conteaz` \nc` pentru tine.Maggie, oare mai conteaz` pentru tine?

– Nu, Bennet, \n nici un caz. {i asta de mult timp. Vezi,dac` Wendy...

|[i mu[c` buza pentru a le \mpiedica s` tremure.– Dac` Wendy moare, voi pierde cea mai drag` prieten`,

aproape o a doua mam`. |mi va trebui foarte mult timp s`-mirevin. Dar voi avea consolarea c` nu-l voi mai \ntâlni niciodat`pe Eric, \n nici o \mprejurare.

– Atât de mult \l ur`[ti?– Nici m`car. Ura este un mod de a te mai interesa de

cineva. Nu, dac` mai simt ceva fa]` de Eric, ar fi...L`s` ideea \n suspensie, vis`toare.– Ce oare, Maggie? Nu-]i termini niciodat` frazele.– Ar fi un imens regret.Bennet se posomor\ imediat. Maggie \[i d`du seama cât de

mult se pretau cuvintele ei la confuzii. |n ciuda scenei de laspital, ele nu puteau decât s` semene \n mintea lui Bennet\ndoiala asupra sincerit`]ii lui Maggie.

– Regretul c` nu e[ti tu primul b`rbat din via]a mea. Cândm` gândesc c` m-a atins, m` simt murd`rit`.

TITLU 141

Degetele lui Bennet strânser` mai puternic mâna luiMaggie. L`s` [erve]elul [i \mpinse scaunul.

– Vino. Nu vreau s` discut asta aici. Ne vom plimba pu]in.Ajunser` \n gr`dinile interioare ale hotelului. La cotiturile

aleilor, fântânile murmurau, apa lor scurgându-se \n cascad`pân` la lacul artificial. Pretutindeni, plante ornamentale seag`]au de bolte de verdea]` care ad`posteau b`nci dinmarmur` roz. |n noapte, totul nu era decât lini[te, ging`[ie [iparfum.

Bennet se opri lâng` un bazin [i o invit` pe Maggie s` sea[eze pe margine, lâng` el. Apoi lu` fa]a \nso]itoarei sale \nmâini [i o s`rut` pe buze.

Maggie sim]i urcând \n ea valuri de dorin]` [i tot trupul luiBennet \i spunea c` vibra la unison. Erau ca \nchi[i ermetic deacela[i foc. Ce tenta]ie s` se topeasc` \n acele fl`c`ri mistuitoare,s` dispar` \n ame]eala pl`cerii! Pentru via]a \ntreag`...

Dar sub \nfl`c`rarea elanului care-i proiecta unul sprecel`lalt ca un torent, Maggie ghicea amenin]area curen]ilorascun[i. Un fel de fragilitate, \ndoieli, teama de zileleurm`toare de singur`tate.

– Maggie, spuse Bennet ca [i când \i \n]elegea ezit`rile, numai [tiu \ncotro merg. Sunt un b`rbat obi[nuit s` tr`iasc`singur, \n fond, un egoist. Nu [tiu s`-mi \mpart via]a cu al]ii.|ntotdeauna am pus muzica \nainte de orice. Dac` amacceptat s`-l fac pe Chris s` intre \n via]a mea, este pentru c`,datorit` ]ie [i doamnei Marshall, asta r`mânea compatibil cucariera mea.

O privi tandru.

142 AUTOR

– Tu, dimpotriv`... Din când \n când, visez s` abandoneztotul, s`-mi g`sesc portul de \nregistrare [i s`-]i ofer tot ce aidreptul, un so], un c`min, copii. Dar mi-e team` c` nu suntcapabil de asta, f`r` s`-mi pierd identitatea. |mi va trebui timps` descop`r dac` este sau nu posibil. Maggie, vei avea oarer`bdarea [i curajul s` a[tep]i?

– Nu [tiu, Bennet. Cu toat` sinceritatea, nu [tiu.Ar fi fost sigur` c` poate s`-l a[tepte ani \ntregi, iubindu-l

\n fiecare zi mai mult, dac` n-ar fi fost acea amenin]arepermanent` de a-l sim]i \ndep`rtându-se de ea.

Bennet o strânse mai puternic \n bra]e.– Oh! Maggie... Când te simt a[a, toat` lâng` mine, mi-a[

vinde sufletul diavolului pentru tine. Sunt gata de orice, pu]in\mi pas` de \ntâlnirile mele, de ziua de mâine. Numai c`, [timbine amândoi c` asta nu va duce departe.

– S` ne d`m timp, Bennet, pentru a vedea mai clar. Nu seconstruie[te pe nisip [i acum, via]a ne alunec` printre degeteca nisipul.

Bennet o \nso]i pân` la camer`. Rezemat de u[`, se jucaprin p`rul lui Maggie, pe care o strângea lâng` el.

– Mâine diminea]` plec foarte devreme, nu te voi vedea.R`mâi aici atât de mult timp cât dore[ti [i nu te nelini[tipentru Chris. Oh! Maggie, a[ vrea atât de mult s` nu tep`r`sesc.

– Trebuie, Bennet. Munca este prea important` pentrutine. Oricum, acest timp, pentru mine...

Desigur, \i va lipsi, dar avea nevoie de asemenea s` se\ndep`rteze pentru a vedea lucrurile mai bine. S` gr`beasc`

TITLU 143

lucrurile, nu va rezolva nimic, dimpotriv`. Dac` trebuia s`existe un viitor comun pentru amândoi, va fi bazat pe nevoiaunul de cel`lalt, pe un angajament reciproc. Iar acum, el nusim]ea suficient nevoia s-o aib` pe Maggie al`turi. Cel pu]in,nu \n permanen]`...

– Maggie, visam de asemenea s`-]i spun c` ]in s` m` scuz.Te-am judecat gre[it [i te-am r`nit...

– Oh! Bennet, s` nu mai vorbim despre asta...– Ba da, las`-m` s` termin. A fost atât de stupid! Niciodat`

nu m` voi mai l`sa s` merg atât de departe. Acum, nu [tiu câttimp va trebui s` lipsesc, dar la \ntoarcere, \]i promit...

Maggie \i puse un deget pe buze.– Nu. Nu face promisiuni pe care, poate, mâine nu le vei

putea ]ine. Chiar tu ai spus-o, aminte[te-]i.Trupurile li se lipir` [i se s`rutar`. |n culmea dorin]ei,

Bennet reu[i s` murmure:– Alung`-m`, Maggie, te implor...Aceasta se ag`]` de el \ntr-o \mbr`]i[are disperat`.– Pleac` Bennet, \nainte s` fie prea târziu.|ntoarse cheia \n broasc`, se strecur` \n grab` \n camer` [i

\mpinse u[a. O ultim` mângâiere pe obraz, un ultim s`rut pemân`...

– Noapte bun`, Maggie.– Noapte Bun`, Bennet. Drum bun.

***

144 AUTOR

|nc` de a doua zi, Maggie se \ntoarse la spital. Puselucrurile la punct cu Eric [i, \n acea zi, ca [i \n zileleurm`toare, petrecu mult timp lâng` Wendy. Maggie \i ]ineamâna \n t`cere [i asista neputincioas` la acea agonie care ochinuia.

O s`pt`mân` mai târziu, Wendy muri. Maggie particip` lafuneralii, indiferent` la privirile ostile ale domnilor EricCarlson-Lewis, tat` [i fiu. Pentru ea, acei oameni nu existau...

Se \ntoarse la Sagepointe \n ajunul \nceperii [colii. Imediatce sosi, se duse s`-l vad` pe Chris [i pe doamna Marshall. Beau\i recunoscu pa[ii [i veni s-o \ntâmpine. Chris \i ar`t`ghiozdanul, hainele care le va \mbr`ca a doua zi pentru primazi de [coal`, noua [apc`. Doamna Marshall o anun]` c`Bennet \[i va prelungi sejurul \n Europa. Cu dou` s`pt`mânicel pu]in, spusese la ultimul telefon...

TITLU 145

Capitolul 12

Bennet trimitea c`r]i po[tale din ora[e \ndep`rtate, Atena,Sofia, Istanbul. Reprezentau imagini minunate cumonumente vechi sau s`li de concert \n stil baroc. Spuneapu]ine lucruri, vorbea despre vreme [i despre munca sa.Nimic personal.

|ntr-o zi, telefon`. Leg`tura era \ngrozitoare. L-ai fi pututcrede la marginea lumii, \ntr-un loc \n care nu ajunsese \nc`civiliza]ia.

Numele s`u era \n ziare. „Bennet Montgomery, dirijorul derenume mondial... Acest ambasador interna]ional al muzicii...Acest descoperitor de tinere talente pe care le dezv`luiepublicului occidental...“

Dou` s`pt`mâni devenir` trei. Trecu o lun`.Maggie se cufund` cu \nver[unare \n munca sa. De luni

pân` vineri, cei dou`zeci [i cinci de n`zdr`vani de nou` ani \iconsumau toat` energia, ceea ce-i permitea s` uitefr`mânt`rile inimii.

|n weekend, \[i obosea timpul prin jogging sau cuantrenamentul echipei de juniori. |[i umplea cel mai micgol al zilelor prin tot felul de activit`]i, cum ar ficonfec]ionarea costumelor [i a decorurilor pentruprocesiunea de Cr`ciun.

Petrecea cât mai mult timp posibil cu Chris. |nceputul[colii se prezenta pentru el mai pu]in bine decât speraseMaggie. Nu pe planul \nv`]`rii, unde dimpotriv`, dovedeaaptitudini pu]in peste medie. Ci pe planul integr`rii \n via]a[colar`. De mai multe ori, Sally \[i exprim` fa]` de Maggie\ngrijorarea referitoare la comportamentul lui Chris. |n clas`era agitat [i \ncerca mereu s` atrag` aten]ia asupra lui. |nrecrea]iilor d`dea dovad` de o agresivitate \ngrijor`toare fa]`de colegi, c`utând s` se \ncaiere cu ei pentru nimica toat`.

Absen]a lui Bennet reprezenta o foarte mare schimbarepentru el, \n clipa \n care avea nevoie acas` de stabilitate [isiguran]`. Se ag`]a de Maggie, pentru a-[i reg`si echilibrulcompromis. Cu inima frânt` Maggie se str`duia s`-l fac` maipu]in dependent de ea. |i repro[a teribil lui Bennetincon[tien]a cu care \i neglija pe Chris [i pe ea.

Curând, septembrie ajunse la sfâr[it. |n octombrie, zilele\ncepur` s` se mic[oreze. Când se f`cu frig, lacul se tivi cu obordur` de ghea]` [i pomii se desfrunzir`.

Maggie evita, pe cât posibil, s` aprofundeze rela]iile socialecu locuitorii din Sagepointe. Acum, când ace[tiadescoperiser` celebritatea lui Bennet, erau avizi de am`nuntedespre el [i se bazau pe Maggie s` afle ceea ce nu g`seau \nziare. Dac` ar fi [tiut cât de lipsit` era de ve[ti! {i apoi,

TITLU 147

curiozitatea lor \n leg`tur` cu Bennet \i amintea prea mult degolul l`sat de absen]a sa. Oare i se \ntâmpla s` se gândeasc` la ea?

John Keyes dezaproba noul comportament al lui Maggie [inu ascundea asta. |ntr-o zi \n care o g`si preg`tindu-se s`lucreze \n bibliotec`, la ora \n care toat` lumea se relaxa \n fa]aunei cafele \n cancelarie, o dojeni direct.

– Cât timp crezi c` vei putea rezista a[a, Maggie?– Cum, a[a?Cu o mân`, John \nchise cartea pe care o citea Maggie, \n

timp ce cu cealalt` f`cu s` se roteasc` scaunul pe care eraa[ezat`. Se instal` \n fa]a ei.

– {tii foarte bine despre ce vreau s` vorbesc. Despre acestritm dement de munc` pe care ]i-l impui [i despre modul dea fugi de noi to]i. Maggie, nu mai e[ti aici.

– Ba da, John, \n sfâr[it! M` vezi \n fiecare zi.– Nu face pe ne[tiutoarea.Cu bunul s`u sim] solid, John ghicise \nc` o dat`.

Bine\n]eles c` nu mai era la Sagepointe decât fizic. Mintea [isufletul \i erau \n alt` parte, cu Bennet, undeva la cel`laltcap`t al lumii.

Se desp`r]iser` cu o speran]`, dar existau de asemenea\ntre ei atâtea \ndoieli [i ezit`ri! {i fiecare zi care trecea sl`bealic`rirea de speran]` [i \nt`rea incertitudinile. Cu cât absen]ase prelungea mai mult, cu atât Maggie \[i pierdea \ncrederea.Nu se va mai \ntoarce niciodat`. O uitase. |n via]a lui nu existaloc pentru ea...

– Am avut multe griji \n ultimul timp. Moartea soacreimele...

148 AUTOR

– Maggie, `sta este trecutul. Acum trebuie s` te gânde[tila tine. Dac` vei continua a[a, vei face o adev`rat`depresie.

John avea darul de a-i trezi pe oameni la realitate. Obligat`s` admit` adev`rul despre starea sa, Maggie privi, \n sfâr[it,lucrurile \n fa]`.

Necazurile [i munca \i \nchiseser` ochii la anumite semnecare, totu[i, nu ar fi putut s`-i \n[ele instinctul. Nu mai aveanevoie de un medic pentru a afla r`spunsul la \ntrebarea pecare [i-o punea de câteva s`pt`mâni.

Bennet gre[ise \n acea sear` la Long Beach, \n careminimalizase consecin]ele nop]ilor lor de dragoste. Copilullui, al lor, tr`ia deja \n ea.

La aceast` descoperire, Maggie reac]ion` mai \ntâi l`sându-[ibucuria s` izbucneasc`. |ncântarea de a da via]`, be]ia de asim]i \n ea dragostea lui Bennet, o trezea noaptea cu lacrimide fericire pe obraji.

Apoi \[i d`du seama de o eviden]` mai pu]in\mbucur`toare. Profesoar` nec`s`torit` \ntr-un mic ora[ deprovincie, va trebui s` p`r`seasc` [coala [i Sagepointe, \nainteca sarcina s` devin` vizibil` tuturor. |n ciuda unei liberaliz`ria moravurilor, \n calitate de notabilitate local`, trebuia s` deaexemplu. Lipsa tat`lui n-ar fi fost v`zut` cu ochi buni \n acestmediu, \n fond foarte puritan.

S`-l anun]e pe Bennet nu se punea problema. Se va\ntoarce \n grab` s` se c`s`toreasc` [i ea nu-l voia \n acestecondi]ii, sau... Va fi regretabil, dar cu atât mai r`u.

TITLU 149

|i \nmân` pentru a doua oar` demisia lui John, precizândclar c`, de data aceasta, orice ar putea spune sau face, nu-[i vaschimba deloc p`rerea. Cu sau f`r` acordul s`u, de Cr`ciun vapleca.

John o privi cu ochii lui buni, tri[ti, d`du din cap cu un aerdisperat, apoi vâr\ scrisoarea \n buzunarul interior al hainei.

***

La \nceputul lui noiembrie avur` loc reuniunile obi[nuiteale claselor, dup` primul trimestru. P`rin]ii erau convoca]i la[coal` la ora [ase seara.

Fusese foarte frig toat` s`pt`mâna. De la ora patru,\ncepuse s` ning` [i, \n foarte pu]in timp, Sagepointe se aflaacoperit cu un strat alb, spre marea \ncântare a tuturorcopiilor.

Maggie era \ncântat` s` vad` iarna venind. Asta \i permiteas` se \mbrace cu pulovere mai lungi [i mai groase, care s`-iascund` formele. Anun]ul plec`rii sale d`duse deja na[tere ladestule flec`reli, nu ]inea s` mai ofere [i alte ocazii decleveteal`.

De obicei, lui Maggie \i pl`ceau aceste \ntâlniri dintrep`rin]i [i profesori, care se desf`[urau \ntr-o atmosfer` deprietenie [i \n]elegere reciproc`. Totu[i, anul acesta inimanu-i era acolo. Pe deasupra, de câtva timp, deseori seara eracople[it` de un fel de toropeal`, absolut normal` \n starea sa.

150 AUTOR

|[i l`s` a[adar colegii [i familiile s` se \ntâlneasc` \n sala degimnastic`, pentru tradi]ionalul aperitiv. Ea f`cu rapid ordine\n clas` [i se preg`tea s` se \ntoarc` acas`.

Nu auzi u[a deschizându-se. Ocupat` s` scrie pe tabl` data[i titlul lec]iei de a doua zi, nu descoperi imediat c` nu mai erasingur` \n \nc`pere. Nu observ` o prezen]` decât dup` ou[oar` tuse \n spatele s`u.

Apoi, el vorbi. O voce cald` [i grav`. Creta alunec` pe tabl`[i se rostogoli la picioarele vizitatorului...

– Domni[oar` Jones, spuse acesta, nu avem \ntâlnire, darpoate totu[i accep]i s`-mi acorzi o \ntrevedere de o clip`?

|n filmele vechi, romantice, care-i pl`ceau enorm luiMaggie s` le vad` \n adolescen]`, un crescendo de viori\nso]ea inevitabil asemenea clipe. Scena se desf`[ura mereu \nacela[i fel. Eroul se afla \n u[`, cu bra]ele deschise, iar eroinaalerga s` se cuib`reasc` \n ele, cu rochia fluturând \n jurul s`u,ca un voal diafan sub clar de lun`.

Evident, realitatea se dovedea mai pu]in poetic`. Cupicioarele grele ca plumbul, Maggie r`mase paralizat` pe loc,rezemat` de sp`tarul scaunului, pentru a nu c`dea.

– Ah! te-ai \ntors, reu[i s` articuleze.Bennet \naint`, cu mâinile \ntinse \ntr-un gest de

rug`minte.– Maggie, am nevoie de tine.– Pentru ce? \l \ntreb` cu voce tremurând`...– Pentru c` m-ai mai salvat deja o dat` [i pentru c` e[ti

singura persoan` care m` poate salva [i acum.

TITLU 151

– Cum ai [tiut c` sunt aici?Stupid` \ntrebare! Ca [i când avea vreo importan]`...– Datorit` vecinei tale. Când a v`zut o ma[in` \n fa]a casei

[i a auzit c` ]i se bate la u[`, Edith n-a rezistat pl`cerii de ainterveni.

|n noaptea canadian` de iarn`, Bennet aducea parfumulsoarelui din Orient. Câ]iva fulgi de z`pad` i se oprir` \n modnepotrivit \n p`r [i pe gulerul mantoului negru. P`rea mai\nalt, mai elegant, mai frumos decât [i-l amintea Maggie. {ifarmecul acela al ochilor [i al buzelor! Nu-[i amintea s` fi fostatât de irezistibil...

– Ceva nu este \n ordine, Maggie?Vocea era pentru ea ca o mângâiere, când \i rosti numele.– Ba da, ba da. Ce vrea s` \nsemne oare „am nevoie de tine“?Bennet scoase un oftat profund, ca un strig`t de durere.– Sunt disperat, Maggie [i dac` m` respingi, nu [tiu ce se

va \ntâmpla cu mine.Aproape acelea[i cuvinte ca \n acea zi, la \nceputul verii, \n

care o \ntâlnise pentru prima oar`. {i câte lucruri s-auschimbat apoi!

– Christopher?M`car de ar r`spunde nu! M`car de ar avea nevoie de ea

pentru el singur...– Oh! Christopher... Da, \ntr-un sens. Regret` atât de mult

c` nu te are profesoar`. |i lipse[ti, asta este sigur. Dar nu doarpentru atât \mi lipse[ti, Maggie.

Bennet era acum foarte aproape de Maggie, cu tr`s`turilebrusc trase [i cu privirea rug`toare.

152 AUTOR

– Maggie, [tiu, am lipsit mult, prea mult timp. Dar nu m`pedepsi, suf`r [i a[a destul.

Dou` luni! Oare \[i d`dea seama ce \ndurase ea, \n timpulacestor opt s`pt`mâni? Fuseser` cele mai lungi [i mai cumplitedin via]a sa.

– Bennet, ce a[tep]i de la mine?– Tot ceea ce-mi po]i da, Maggie. Tot ceea ce vei binevoi

s`-mi dai.Un copil? Maggie se \ntreb` când va fi suficient de sigur` de

Bennet, pentru a-l anun]a c` va fi tat`. Acum, avea nevoie s`ias` din aceast` \nc`pere sufocant` [i prea luminat`. Aveanevoie s` mearg` prin noapte, s` respire aer rece cu toat`gura, pentru a-[i pune ordine \n minte [i \n inim`.

|[i lu` mantoul [i se \ndrept` spre u[`.– S` mergem s` discut`m \n alt` parte.– De acord. S` facem \nconjurul lacului cu ma[ina.– Nu.Maggie se temea prea mult de frumuse]ea romantic` a

lacului [i a p`durii sub z`pad`. |n fa]a feeriei unui asemeneadecor, nu va putea niciodat` s` pun` \ntreb`ri serioase, s`asculte r`spunsuri serioase...

– Prefer s` mergem pe jos.|nc` ningea. Fulgii se a[ezau ca puful pe ramurile care

scânteiau sub lampadare. Ma[inile care sta]ionau \ncepuser`s` semene cu plu[uri mari albe. O luar` \n direc]ia parcului,opus` [colii, casei lui Maggie [i privirii curioase a lui Edith.Maggie se opri \n \ntunericul unui boschet.

TITLU 153

– Acum, Bennet, spune-mi adev`rat de ce te-ai \ntors,– Am nevoie de lec]ii, Maggie. De lec]ii de la cineva

suficient de r`bd`tor cu un elev \n mare dificultate. }inândcont de performan]ele anterioare, m-am gândit la tine,domni[oar` Jones...

***

Noaptea \i ascundea lui Bennet dezam`girea lui Maggie.Sperase cuvinte de dragoste ca: „te iubesc“, „te vreau deso]ie“, „nu pot tr`i f`r` tine“. |n locul acestora, crezu c` se afl`cu mai multe luni \n urm`.

– Accep]i s`-]i iei aceast` r`spundere, Maggie?St`tea postat acolo, cu mâinile \n buzunarele mantoului,

cu un zâmbet mali]ios pe buze. Dar, \n \ntuneric, Maggie nuputea vedea nici zâmbetul, nici ochii pozna[i [i alint`tori pecare Bennet \i a]intise asupra ei.

– Dac` ]i-a[ spune, Bennet, c` absen]a ta a durat atât demult \ncât am \ncetat s` a[tept [i s` sper?

– |n acest caz, te-a[ \ntreba ce trebuie s` fac pentru a-]ischimba p`rerea.

– Nu [tiu. Cu toat` sinceritatea, m` simt pu]in deta[at` detoate. Wendy a murit...

|n sfâr[it, un motiv pentru a plânge! Deoarece Maggie nuse mai putea st`pâni mult timp. |ncepu s` suspine ca o copil`p`r`sit`.

154 AUTOR

– Oh! Maggie, \mi pare r`u. Ar fi trebuit s` te \ntreb imediat...C`ut` s` o atrag` spre el, dar Maggie \l ]inu cu mâna la

distan]`.– Mi-a l`sat ni[te bani. Doream s`-mi schimb activitatea, s`

fac altceva...– |n]eleg...Bennet se \ntoarse, jucându-se cu vârful pantofului \n

z`pad`, cu capul plecat pentru a privi liniile pe care le trasa.– Munca la care m` gândesc, spuse Bennet \n cele din

urm`, va fi cu totul diferit`. Caut pe cineva care s` binevoiasc`s` m` educe, s` m` \nve]e s` râd, s` nu-mi fie fric` de fericire.Dac` nu, voi muri f`r` s` fi \nv`]at s` tr`iesc. Maggie, m-ams`turat s` alerg prin lume, s` fug. Vreau s` m` a[ez undeva cutine. Vreau s` tr`iesc cu tine, Maggie!

De data aceasta, când o lu` \n bra]e, aceasta nu-l mairespinse. Bennet \[i strecur` o mân` \n gulerul de blan` [i-imângâie gâtul. Cu cealalt`, apropie fa]a lui Maggie de buzelesale.

– De ce m` alegi pe mine? Mi se pare c` deseori n-am fostde acord.

– Evident, draga mea. Mi-ai deranjat certitudinile, mi-aizdruncinat frumoasa mea siguran]` de a avea \ntotdeaunadreptate. Din cauza ta, am \nceput s`-mi pun \ntreb`ri. Nu maieram foarte sigur c` lumea pe care mi-am cl`dit-o este cea maibun` posibil`. Viitorul pe care mi l-am conturat mi se parefoarte gol.

Cu delicate]ea unui fluture, buzele sale atinser` u[orpleoapele, obrajii [i buzele lui Maggie.

TITLU 155

– Acest b`rbat care credea c` [tie toate r`spunsurile la\ntreb`rile vie]ii, a descoperit brusc, c` este incapabil s` fac`un pas f`r` mâna domni[oarei Jones. {i voiai s` accept astaf`r` s` m` revolt?

– Cine-mi spune oare c` nu vei pleca iar, c` nu m` vei l`sadin nou?

– Descoperirea pe care am f`cut-o: miile de kilometri pecare i-am pus \ntre noi, n-au schimbat nimic. Te-am luat cumine [i, \n fiecare clip`, ai fost prezent` lâng` mine. Noaptea\n vise, ziua \n timpul repeti]iilor, concertelor, \nregistr`rilor.Pentru prima dat` \n via]`, munca a trecut pe planul doi.

O mu[c` tandru de ureche. |n c`utarea unei ultimecertitudini, Maggie se f`cu \nc` o dat` avocatul diavolului.

– {i Chris, \n toate astea?– Chris are tot atâta nevoie de tine ca [i mine. Numai c` el

o [tia de la \nceput. Când am sosit \n aceast` dup`-amiaz`,practic m-a dat afar`. N-am avut parte nici pe departe deprimirea obi[nuit` „salut, unchiule Bennet, \mi pare bine c` tev`d!“ Nu, am avut dreptul doar la „Du-te [i caut-o pe Maggie!“

Bennet \nl`tur` z`pada de pe banca de lâng` ei. Se a[ezar`[i Bennet \[i puse fruntea pe p`rul lui Maggie.

– Draga mea, \i murmur`, dac` nu vrei s` te c`s`tore[ti cumine din dragoste, ia-m` de so] din mil`!

– S` te iau de so]? repet` automat Maggie.– Desigur, credeam c` ai \n]eles.Dar unde erau oare cuvintele de dragoste pe care le

a[teptase Maggie [i f`r` de care c`s`toria nu putea fi decât unaranjament reciproc? Bennet \i sim]i re]inerea.

156 AUTOR

– Cred c` n-am spus ceea ce trebuia. Cu toate astea, amrepetat toat` s`pt`mâna... Singura mea scuz` este c` nu cerasemenea lucru foarte des.

– |n acest caz, de ce \n seara asta, Bennet?– Pentru c`, acum, sunt sigur c` nu mai pot tr`i f`r` tine.

{tiu c` m-am comportat ca un idiot, c` am fost gata s` strictotul, dar a[ vrea s`-mi dai o [ans` s` m` fac iertat.

Lu` mâinile lui Maggie \n ale sale [i le ]inu strâns lâng`inim`.

– Te rog, spune c` vrei s` te c`s`tore[ti cu mine!Decorul, cuvintele, corespundeau cu ceea ce a[tepta

Maggie. Oare de ce ezita \nc`, \n timp ce totul striga \n ea s`accepte?

– Bennet, \]i aminte[ti ce ne-a desp`r]it \n aceast` var`?Poate a[tep]i prea mult de la mine, poate m` vezi a[a cum m`vrei. Nu [tiu dac` sunt \n m`sur` s`-]i ofer acea perfec]iune pecare o cau]i. Iar dac` te dezam`gesc, vei pleca.

– Nu, draga mea. ~sta este trecutul. Nu pot s`-l [terg, darde atunci, am descoperit esen]ialul. Te iubesc a[a cum e[ti [ite voi iubi toat` via]a, \mpotriva tuturor greut`]ilor. N-areimportan]` dac` nu sunt prima ta dragoste, cu condi]ia s`...

Puse st`pânire pe buzele sale cu o ner`bdare [i o pasiunetinereasc`. Maggie gemu de pl`cere sub acel s`rut \nfl`c`rat.O iubea! {i i-o spusese. Un val de c`ldur` o cople[i,vindecându-i toate r`nile din trecut.

– Cu condi]ia s`...?– Cu condi]ia s` fiu ultima. A[adar, r`spunsul t`u?– Aici, imediat?

TITLU 157

– Desigur! {i a[a am pierdut destul timp. Trebuia s` fimdeja c`s`tori]i [i s` ne fi fondat o familie.

Maggie tu[i slab. Venise clipa...– Ei bine, \n leg`tur` cu familia... este \n curs.Timp de o secund`, Bennet p`ru c` nu \n]elege. Apoi se

d`du \napoi, la cap`tul b`ncii [i o examin` pe Maggie din cappân` \n picioare.

– Maggie?Aceasta d`du din cap [i, luând mâna lui Bennet, o strecur`

sub mantoul s`u, punând-o pe pântec.– Copilul nostru este aici, Bennet.– E[ti sigur`?Vorbea foarte \ncet, ca [i cum \i era team` s` nu trezeasc`

un bebelu[ adormit.– Da, am v`zut un medic la Annisville.Bennet se gândi câteva secunde.– Pentru asta accep]i?Dar \nc` nu acceptase.– Dac` ar fi a[a, te-ar sup`ra?– Enorm. Vreau s` r`mân cel care conteaz` cel mai mult

pentru tine.Hot`rât lucru, era imposibil [i a[a va fi mereu. Dar cu atât

de mult farmec! Râsul lor r`sun`, limpede [i u[or \n lini[teanop]ii.

– De altfel, ad`ug` Bennet, nu mi-ai spus \nc` dac` m`iube[ti.

– Te iubesc, Bennet.– Nici dac` vrei s` te c`s`tore[ti cu mine.

158 AUTOR

– Vreau s` m` c`s`toresc cu tine, Bennet.– Imediat?Bennet \ndep`rt` poalele mantoului [i o \nf`[ur` pe

Maggie \n el. Aceasta sim]ea copilul lor, cald \n ea [i ap`rat defor]a bra]elor lui Bennet.

– Cerule! spuse Bennet la sfâr[itul unui lung s`rut. Iat` oveste care va ocupa serile de iarn` la Sagepointe. Vei acceptaoare s` mergem s` ne stabilim \ntr-un ora[, s` zicem, maipu]in primitor?

– N-are importan]` unde, numai s` fim \mpreun`.– M-am gândit la un loc nu prea departe de un aeroport

interna]ional. Toronto, de exemplu. Astfel, m` vei putea \nso]i\n turnee sau, \n cazul \n care preferi s` r`mâi cu micu]ii, m`voi putea \ntoarce mai des [i mai u[or.

|n timp ce vorbea, ]inea mâna peste copilul lor care urmas` se nasc`.

– Vom cump`ra o cas` spa]ioas`, cu o gr`din` mare [imul]i copaci, \ncât s` te crezi la ]ar`.

– {i foarte mult loc \n care s` se joace copiii cu Beau. Dar,te rog, f`r` lac \n apropiere...

– Te gânde[ti la toate, dragostea mea. Nu-i de mirare c` teiubesc atât de mult!

Sfâr[it

TITLU 159

giannijolys