Nr. 10. Anul Y.

R e v i s t a p e d a g o g i c ă

pentru interesele insti tutelor de învăţământ la Români şi pentru organele lor. Edatâ şi redigeată de

VASILE PETRI . Ese în 8, 18 şi 28 a fiecărei luni, în numere de câte o c6!â, şi va costa pe anul întreg 4 fl., pe o jumătate 2 fl, pe un pătrar 1 fl v. a.

Pentru România 5 fl. v. a. Năsăud, 8 April v. 1891.

Pjenumeraţiunile şi corespondenţele sunt a se adresa la R e d a c ţ i u n e a „ S c o l e î

R o m â n e " în Năsăud (Naszod.) Pentru inseiţiunî câte 5 cr. de şir şi timbru.

Proiectul de lege pentru grădinile şi asilele de copiî în casa magnaţilor.

(Continuare.)

V o r b i r e a I l u s t r i t ă ţ i î S a l e Domnului Episcop Dr. Victor Mihâlyi.

Excelenţia V6stră, Die Preşedinte ! Iluştri magnaţi!

Cu ocasiunea, când s'a pertractat articolul de lege XVIII din 1879, avuî onore a constata, că legislaţiunea Ungariei până aici a respectat unul dintre cele maî sacre drepturi omenescî, libertatea părinţilor relativă la exerciţiul de acăsta orî de aceea natură a instrucţiunii elementare a pruncilor lor, ca nu cumva părinţiî se fie împe-decaţî 6reşî-cum întru educaţiunea pruncilor lor a straplanta însuşirile lor propriî ; ca nu cumva părinţiî se fie împedecaţî oreşî-cum a reproduce spre glorificarea luî Ddeu în băieţiî lor acele în­suşiri bune spirituale, care părinţiî înşişî încă le-au eredit.

De6re-ce acel proiect atuncî ajunse la putere de lege, înaltul guvern al instituţiuniî publice cu acăsta inaugura o eră n6uă de educaţiune a po­porului, care netedesce calea spre educaţiune spartană, cea îndreptată spre a desface t6te le­găturile de familie.

Proiectul de lege de faţă este numai stadiul al doilea pe acest precipis; şi de cumva t6te semnele nu înşălă, curând se va desamăgi cel-ce se lăgână în credinţa, că în cadrul sistemului de instituţiune publică al înaltului guvern proiectul de lege despre asilele infantile formăză n o n p l u s u l t r a a atentatelor îndreptate spre ştirbirea le­

găturilor de familie şi a drepturilor cuvenite pă­rinţilor.

Cu veneraţiune am salutat, ce e drept, de-ducţiunile în privinţa pedagogică corecte şi înăl­ţate la nivelul sciinţeî ale Execelenţieî Sale dom­nului episcop latin al Oradeî-marî, dar nu me pot reţinea să nu declar, că eu tocmai dintr'acele deducţiunî sunt silit să ajung la consecuenţe contrare.

După-ce astfel semnalai posiţiunea, ce o cu­prind faţă cu acest proiect de lege, cu reverenţă Vă rog, magnaţi iluştri, se-mî concedeţî, ca după 12 anî de nou să pot apela la pacienta Vostră, când cutez a cuvânta la obiectul de faţă.

Precum mi-se pare, o principală lăture um-br6să a acestui proiect de lege se cuprinde în natura luî preste tot obligăt6re. Eu nu neg, că acolo, unde s'au creat raporturi atât de deplora­bile, lăţite între gl6te, cât nu numai bărbatul şi tata cel chemat spre aceea dela natură, ci şi mama cea rînduită după natură spre paza căse-nilor săi, ba şi ceialalţî membri de vîrstă aî fa­miliei cu toţii sunt siliţi, nu din când în când, nu în mod excepţional, ci stabil a-şî căuta de­parte de locuinţele lor pânea de t6te dilele, ca se p6tă trăi; că dic într'astfel de împrejurări de­plorabile este de lipsă a se îngriji, ca băieţiî de 3—6 anî să fie ocrotiţi de mânî străine. — Acesta eu nu o trag în controversă. — Băieţiî est mod ajunşi la orfanat artificial, aşede-se aceia ori sub grija altei familii private, orî înfiinţeze-se pe parte-le orfanotrofiî, case de caritate, asile in­fantile, grădini de copiî scl. Pentru de aceştia de sigur este o facere de bine, de cumva îî aşădă

în astfel de institute. Dar acăsta facere de bine, iluştri magnaţi, este forte amară, pentru-că in- . stitutele ori-cât de bine arangiate, grija în familie străină orî-cât de umană, îngrijitorea sau doica cualificată după orî-care metod, nicî-odată nu este în stare de a suplini educaţiunea cea dela i părinţi.

In Ungaria caritatea creştină, zelul pentru causă, unde se părea, de lipsă, deja a şi înfiinţat astfel de institute: şi de cumva de sine nu se va ivi zelul pentru asemenea aşedaminte, influenţa din străinătate s'ar fi îngrijit se stîrnăscă interes în acesta privinţă.

Dar într'o ţeră ca aceea, unde prin înţelep­ciunea legislaţiuniî s'a făcut provisiune, ca ma­joritatea precumpenitore a cetăţenilor se p6tă -fi proprietară de avere nemişcătore; într'o ţeră ca aceea, unde industria cea mare numaî treptat se pote desvolta, dar în desvoltarea eî nu e în stare a jigni, a ruina orî a nimici industria cea mică; într'o ţeră ca aceea, unde bărbatul cu sudorea ! feţeî sale de comun câştigă atâta, cât se recere spre aceea, ca, prelângă circumspecţiunea cruţă-tore a muierii, se-şî potă susţinea familia întregă; , în Ungaria, dic, unde în procente întregî nu, ci ;

pote numaî în frântură neînsemnată se pote nota numărul acelor familii, care se nu aibă locuinţele lor proprii, sau vatra lor proprie şi menagiul ; propriu al casei; ca într'astfel de ţâră cu pro­iectul de lege despre asilele infatile se se tenteze o cură generală şi regnicolară a unui rău, care nu este general: după convingerea mea ar fi o j provisiune, încât pentru extensiunea eî, superfluă. In caşul cel maî bun, magnaţi iluştri, numaî ; spre remediul răului, ce icî sau c61ea, excepţional j însă aievea se ivesce, subversezâ necesitatea de a înfiinţa asile infantile, şi atuncî ca a unui re­mediu paliativ, care a-1 întrebuinţa, abstrăgend dela iniţiativele private orî sociale, s'ar păre a fi pote maî chemat autorităţile orfanale, şi a fi maî indicate, ca acele se se întromită într'astfel de trebî.

Mare pond se pune pe aceea, ca acest pro­iect de lege se se primescă, si Exelenţia Sa domnul ministru a atins, că sila impusă într'-acest proiect de lege nu este obligăt6re preste tot, ci numaî acolo, unde există grădini de copiî ' şi asile infantile, şi numaî acolo, unde părinţii sunt depărtaţi de acasă, şi acolo, unde părinţii nu legitimăză, că neintrerupt pot se împărtăşescă pe băieţii lor de îngrijirea recerută.

Magnaţi Ilustrî! Eu recunosc, că partea primă a problemei proiectului de lege se refe-resce Ia absenţa părinţilor, încât §. i dispune, că problema grădinii de copiî este în absenţa

părinţilor de a scuti pe băieţii lor prin grije şi ocrotire de primejdiile, ce i-ar pută ajunge. Dar însuşi textul proiectului de lege nu stătoresce, ce se se întimple cu băieţii aceia, aî căror părinţi numaî de escepţiune şi provisor se depărta de acasă; legea într'astfel de cas nu concede nicî aceea, ce dealtmintrelea adese-orî este neîncun-jurabil, ca adecă persone aparţinetore de legătura caseî şi a familiei se potă substitutui pe părinţi întru grija pruncilor şi a băieţilor. Acăsta cel puţin nu este apriat expres în proiectul de lege ; ăr în proiectul acesta de lege, care pătrunde în L-anctuarul familiei, după convingerea mea numaî » e x p r e s s a d o c e n t , « şi aicî cu anevoe sar concede câmp larg la interpretaţiune.

Dară problema grădinilor de copiî nu este, numaî ca se se scutescă băieţii de primejdiile, ce i-ar pută ajunge, ci într'a doua linie ca se ajute pe băieţî întru desvoltarea lor intelectuală şi mo-rală prin deprinderea isteţimii şi a facultăţilor mentale şi să-î dedee la ordine şi curăţenie. La acăsta a d6ua problemă proiectul de lege nu maî dice, că în »absenţa părinţilor,« ci preste tot stătoresce de problema asilelor a deda băieţii la curăţenie şi la ordine şi, prin deprindere amă-surată etăţii lor, a-î ajuta pe aceia întru desvol­tarea isteţimiî, a minţiî şi inimii lor.

Er că restricţiunea apriat admisă în partea primă a problemei, în partea a doua aceleia în­vederat este exclusă, acăsta îmî voiu lua voia a o şi dovedi. Nu că d6ră înalta legislaţiune sau proiectul de lege nu ar recunosce, că părinţii sunt capabili a-şî deda băieţiî la isteţime şi a purta grije de educaţiunea lor corporală; ci pen­tru-că nu se îndestulesce cu aceea desvoltare in­telectuală şi morală, care părinţiî după natura lu­crului pot se o întindă băieţilor.

Cu t6te aceste, magnaţî iluştri, eu nu mă îndoesc a concede, că acest proiect de lege nu impune în aceeaşi măsură tuturor părinţilor sila aicî contemplată a asilelor infantile, ba sunt de părere, că acest proiect de lege contemplă sila acăsta numaî pentru o parte a cetăţenilor patriei, deore-ce numaî pe o parte a cetăţenilor o ţine de necapabilă spre aceea, ca să-şî împărtăşăscă băieţiî neîntrerupt de îngrijirea recerută. Indrăs-nesc a atinge, că §. 4 al acestui proiect de lege dice, că acolo, unde există asii infantil sau gră­dină de copiî, fiecare părinte este obligat a-şî trimite băieţiî de 3—6 anî în asilul infantil sau în grădina de copiî, de nu cumva dovedesce, că de aceia însuşi se îngrijesce acasă, orî că a luat măsurile recerute pentru îngrijirea lor.

Er, că unde să se înfinţeze grădini de copiî şi asile infantile şi unde ba, acăsta o statoresc

§§-ii 15 şi 1 6 . In §. ig se desfăşură, că statului îî stă în drept şi în putere a înfiinţa grădini de copiî acolo, unde raporturile speciale ar pretinde aceea. Dară că de ce natură se fie' aceea con­tinuă îngrijire recerută, care o contemplă aicî proiectul de lege, acesta o spune §. 8, întru care j se înşiră acele cerinţe, dintre care, de cumva pă­rintele orî-şi- căruia nu este în stare a face destul, j se ivesce sila. si obligamentul se-şî trimită băiatul ; în grădina de copiî. Decî însuşî textul proiectului de lege pote se convingă orî şi pe cine despre aceea, că acel proiect obligamentul asilelor in- : fantile preste tot îl impune cetăţenilor diferiţî după ţinuturi. Aceea o mărturisesce şi raportul comisiuniî administrative şi judiciare a casei mag­naţilor de data 13 Februarie 1891 .

Din parte-mi cutez a observa numaî atâta, că băiatul întru început cugetă în esenţă ca in­strumentul inteligenţei părinţilor; el nu e capa­bil de a cugeta fără de idei metafisice şi morale; e incapabil de a ave ideî de. aceste fără limbă, 6r a grăi numaî aşa începe, dacă în cercul fa­miliei, la polele părinţilor, se desvoltă într'însul facultăţile-î mentale, ce zac părăginite.

Decî dacă părinţii aşedă fundamentul edu­caţiuniî băiatului, deore-ce proiectul acesta nu se îndestulesce cu acel fundament, care fiecare mamă de trăbă din patrie este capabilă a-1 clădi în inima şi mintea băiatului eî: postulatele cuprinse în §. 8 dovedesc deajuns, că orî îşî îngrigesce mama băiatul după putinţa eî orî ba, ea va fi , constrînsă a-şî trimite băiatul în grădina de copiî, îndată-ce dînsa nu este capabilă a face destul orî-şi-căruia dintre postulate, şi nicî starea-î nu o ajută se ţină educator ca acela, care se sub-stitue pe părinţi întru împlinirea acelui postulat. Cu acesta este dovedit, că sila asilelor infantile se întinde preste tot asupra tuturor cetăţenilor din diferitele ţinuturi ale patriei.

Din sila acesta isvoresce altă lăture um-br6să a proiectului de lege; el este un amestec în dreptul de familie al părinţilor, de aceea pe-depsesee in modul cel maî simţit pe părinţii în­şişi. El destramă legătura în vieţa de familie, de aceea nu pote fi nicî folositor, nicî salutar, de-6re-ce este un interes al terii a susţine legătura de familie, âr a forfeca drepturile eî nu este consult.

(Va urma.)

Herbart, biografia şi principiile sale pedagogice şi influinţa lor asupra

pedagogiei. Tractat de I u l i u P o p , învăţător la scdla nor­

mală din Năsăud. t^Oetit î» adunarea generală a reuniuneî învetătoreseî „Mariana" la

1« Mărţişor 1891.)

„I'IHI ich gestehe gleich Irier, keinen Begriff sn, haben- von Er-zielmng ohiie UnterricM, so mie ich riicktvărts, in. dieser Schrift trenigstem, keinen UnterricM aner-kenne. cler nicht erzieht."

Herbart.

întocmai pe.cum ne atrag atenţiunea unele stele de pe bolta cerescă, în nopţile senine, prin lucirea lor cea vie, carî — prin aceea proprie­tate specifică — se impun ore cum ele de ele ca conducătore sororilor lor maî puţin lumin6se ; chiar astfel ni-se întâmplă şi atunci, când ne aruncăm privirea asupra celor maî perfecte fiinţe pământesc!, adecă asupra omenilor: dăm de stele, carî, în dilele cuprinse de norî negri, respândesc o lumină estraordinară, în virtutea căreia aceste ni-se presintă ca conducătore ale genului omenesc.

Aceştî sori tereştri sau spirite măreţe ne sunt cunoscute sub numirea de g e n i î .

In t6te branşele vieteî sociale sau aretat astfel de stele luminose, spirite măreţe orî geniî, de când îsî aduce aminte vechia Istorie a uni-versului până în timpiî maî recenţi.

Au nu ca un astfel de sore, spirit măreţ orî geniu, ni-se presintă, prin vecul al IV-le a. Cr. Macedoneanul A l e x a n d r u , destins cu atri­butul de »mare« în urma faptelor sale măreţe, îndeplinite pre câmpul crunt aluî Marte ? Şi putea fi privit el ca alt-ceva de lumea de atuncî, în genere, şi de grosnica mulţime condusă de acest măreţ spirit până la undele selbatece ale rîuluî Ganges, în specie ?

Orî d6ră sunt figuri maî puţin strălucitdre : un C a j u I u l iu Ce s a r , carele fu fericit a nu se înşela în credinţa, că »V6cea poporului e vocea luî Ddeu,« sau un N a p o l e o n B o n a -p a r t e , carele ca prin minune se ridică dela cort până la cel -maî strălucit tron european, ca se cadă ca un meteor cu atâta repediciune ?

Si unul si altul ardea de dorul de a vede" un s6re lucind pre bolta cerăscă şi un împerat domnind în lungul şi latul lumeî cunoscute.

Vederile şi gândirile celuî de ântâiu au fost studiate de al doile, al treile a sciut de faptele amândurora; astfel faptele celuî de ântâiu au ser­vit drept stimulator pentru al doile şi ambiî pen­tru al treilea.

Aceste spirite măreţe se caracterisâză prin o agerime de minte şi cutezanţă estraordinară, prin o activitate, ce nu cun6sce ostenâlă, şi de cele mai multe orî prin o abnegaţiune admirabilă.

Au nu aceste însuşiri se oglindâză şi în j fiinţa luî C o l u m b , carele cătră sfîrşitul vâculuî al XV-le, nemulţămit cu pământul Europei culte, j se urcă pe azuria mare nesecură, pentru a des- i coperi o lume cu totului tot necunoscută lumeî j cunoscute ? i

Sau cari sunt trăsăturile, cari caracterisâză i pre u n V a s c o di G a m a , carele în urma suc­ceselor luî Columb devine şi maî cutezător şi j deschidând calea în jurul Africeî de Sud până i în Indii, îşi scrie numele cu litere de aur în cartea vecînicieî? j

Dar nicî lumea pedagogică n'are motive de căinţă în privinţa acâsta; căcî orizontul eî nu nu­maî, că n'a fost lipsit de astfel de sorî tereştri; ci din potrivă ea se pate mândri, că pe al eî orizont s'au arătat stelele cele maî viu străluci-t6re şi cele maî dătăt6re de viaţă pentru orae-nime. Pe orizontul acestei lumi s'a aretat S1â u a vestită de stele, cea necuprinsă de mintea ome­nescă, la a cărei rade blânde s'a creat împărăţia iubireî, dându-se prin acâsta lovitura cea maî sdrobitdre selbătecieî inimeî şi întunereculuî minţiî: balaurul, în potriva căruia omenimea pdrtă lupta de vecurî; pe orizontul acestei lumi apare cu câte-va vâcurî maî târdiu spiritul măreţ al Ate­nianului S o e r a t e , care ca nimene altul dintre muritorii de atunci arată în mod intuitiv ome-nimeî: că nu scolasticismul sec, ci natura liberă e aceea, ce conduce tinerimea la judecata drâptă, la cundseerea de sine, carea este începutul în-ţelepciuneî, şi la moravurile curate, cari condi-tionâză fericirea neamurilor.

Geniul acestuîa se revelâză maî târdiu în idealul luî C o m e n i u s în vâcul al XVII: de a ferici genul omenesc prin crescerea mijlocită de instrucţiune. Cartea sa epocală » Didactica magna« se p6te privi cu tot dreptul ca prima încercare pentru o teorie completă a educaţiuneî, carea ajunse însă a se realisa numaî de geniul luat de subiect pentru disertaţiunea presentă.

Aceste rade de lumină se pot uşor observa de ochiul scrutător în spiritul măreţ, în s6rele terestru R o u s s e a u , cel, c a r e la tema pusă de academia de Dijon »Dacă sciinţele şi artele pro-movâză orî nu îmbunătăţirea moravurilor ?« res-punse cu »Nu!« aducând drept argument mora­vurile maî bune din Sparta faţă cu cele din Atena, şi bunătatea moravurilor din Roma veche faţă cu desfrânul Romeî din timpurile maî ulte-ridre, Rousseau, al căruî credeu a fost, că :

»Totul e bun, cum ese din manile creatorului; totul degenereză sub manile omului!« şi că «Co­pilul nu are se facă nimic din supunere orî frică, ci totul din convingerea, că numaî aşa e bine!«

Sub impresiunea luî »Emil« de Rousseau, se avântă geniul fantasticului P e s t a 1 o z z i ; âr din composiţia tuturor radelor de vie lumină, respândite pe bdlta lumeî pedagogice de soriî atinşi până aicî, se compune lumina quadruplă a măreţuluî spirit, a geniului luî H e r b a r t , cu a cărui biografie şi principii pedagogice, consul­tând opul luî Friedrich Uberweg »Grundriss der Geschichte der Philosophie, dritter Theil: die Neuzeit,« prelucrat de Max Hainze şi edat în Berlin la 1 8 5 3 ; a D™1^ August Vogel »Ge-schichte der Pădagogie als Wissenschaft,« apă­rută în Gîitersloh la 1 8 7 7 ; tomul al X-le din scrierile luî Herbart, edate de Hartenstein în Lipsea la 1 8 5 1 ; opul luî Dr. Kis Aron »A ne-veles âs oktatâs-tortânet kâzikonyve,« ediţiunea Il-a, apărută în Bpesta la 1875, etc. e t c , — mă voiu încerca a întreţină pentru câte-va minute pre cei presenţî la acâsta adunare, făcând cel maî modest apel la preţuita-le atenţiune.

(Va urma.)

Metodul luî Junge pentru predarea is­torieî naturale în scdla elementară.

Domnule redactor! Am cetit cu mult interes şi cu o deosebită

atenţiune tratatul asupra acestui subiect, publicat în numerele 1 şi 2 din »Scala Română.«

Nu-î vorbă, metodul luî Liiben, vrând din t6te puterile să scdtă la ivelă sistemul scientific, a dat mult de lucru învăţătorilor elementari, şi maî ales învăţătorilor nu prea orientaţi în studiul istorieî naturale.

Dar se nu ne facem ilusiunî. Cum văd eu lucrul, metodul luî Junge, are să fie, cel puţin la început, neasămânat maî greu învăţătorilor decât metodul luî Liiben.

Junge ne spune din capul locului, că »cartea sa nu este manual, din care şcolarii să înveţe

7

T J

istoria naturală, şi nu este nicî compendiu, din care învăţătorii să pdtă preda acest obiect de în­văţământ.« >Nu d i n c a r t e , « dice Junge, »ci d in n a t u r ă t r e b u e se p r e d e a î n v ă ţ ă t o ­r u l i s t o r i a n a t u r a l ă . «

Ce urmâză de aicî? Urmâză, ca învăţătorul maî ântâiu să-şî sta-

torâscă comuniunile de vieţuire, se-şî întdrcă apoî privirile asupra individilor, cari împoporâză res-

pectiva comuniune (animale, plante, minerale), să-î privească şi studieze în faţa locului, di de cji, vara şi ârna, maî ântâiu singur, după aceea îm­preună cu scolariî seî. Acest lucru cere muncă, devotament, diliginţă. Lângă acâsta se maî adauge o altă greutate: ne lipsesc până acuma manua­lele compuse după ideile luî Junge.

Şi cu tdte acestea n'avem încotro: trebue se ne familiarisăm cu metodul luî Junge, pentru că singur el este în deplină conformitate cu sciinţa naturală de astăcjî, este prin urmare me­todul viitorului pentru deci de anî înainte.

Şi metodul luî Liiben a fost, la ivirea luî, în consonanţă cu sciinţa naturală de pe timpul acela. Atunci problema sciinţeî era a c u n d s c e in d i v i d i i n a t u r a l i , şi pentru ca mulţimea lor se nu producă confusiune, era indispensabil a-î c l a s i f i c a , a-î pune în s i s t e m . Aşa a fă­cut Liiben.

De atunci însă sciinţa a făcut un pas în­ainte, âr Liiben a stat pe loc; ' de aicî — des­facerea. Astădî sciinţa are drept devisă: a c u -n 6 s c e u n i t a t e a v i e ţ i î d i n n a t u r ă . »Bo­găţia sciinţeî naturale,« dice A. Humboldt, »nu maî consistă în mulţimea, ci în înlănţuirea fap­telor.* Acesta este şi devisa luî Junge.

Trebue decî se ne punem pe lucru din tdte puterile. Cât pentru mine, am meditat şi eu asu­pra cestiuniî, ce ne preocupă, şi resultatul, la care am ajuns, îl pun la apreciarea înveţătorimeî ndstre. Mi-ar părea fdrte bine, când lucrul meu ar fi începutul uneî discuţiunî seridse în materie.

Considerând regiunile ndstre şi anul nostru şcolar, eu aşî statori următorele comuniunî de vieţuire:

I. G r ă d i n a (maî virtos în Septembre). II. C u r t e a e c o n o m u l u i (Octobre).

III. O d a e a de l o c u i t (Novembre). IV. O m u l (Decembre). V. L a c u l (bercul, lunca) (Ianuar).

VI. Câmpul (Februar). VII. P ă d u r e a (Mărţişor).

VIII. P ă m â n t u l (Mai î i , Iuniu). La regiunea II »Curtea economului,« eti aşî

trata cu privire la opul DVdstre » P l a n d e l ec -ţ i u n î , « următdrele materii:

A. Bienilll I (învăţământul intuitiv) : i . vaca, 2. calul, 3. porcul, 4. pisica şi şdrecele, 5. găina, 6. raţa, 7. frăgariul orî altă plantă, 8. Apa (a se vedâ »Sc61a Română« cursul I, pagina 26).

B. Bieniul I I .

1. Boul şi bivolul. 2. 6ea şi capra.

3- Cânele. 4- Gâscă. 5- Rundunica. 6. Nucul. 7- Urzica mdrtă. 8. Sarea.

C. Bieniul III

1. Asinul. 2. Liliacul. 3- Curca. 4- Vrabia. 5- Porumbul (animal). 6. Socul. 7- Ciumătdea. 8. Ferul. Capul lucrului este tratarea. Despre acâsta

cu altă ocasiune.

—§•#•§— Adunarea generală a reuniuneî învăţă-

torescî „Mariana." (Continuare.)

VI.

Tractarea numeruM unspredece.

Lecţiune practică de 1/i oră în clasa 1-ă a scalei de fetite din Năsăud cu ocasiimea adunării gene­rale a reuniuneî „Mariana" ţinută la 16 Marte 1891

după planul următor:

1. Repetiţiune. 2. înfăţişare şi abstracţiune. 3. Scrierea cifrei. 4. Operaţiuni a) adaugerea, b) subtragerea,

c) înmulţirea, d) împărţirea — măsurarea, e) teme diverse.

5. Aplicarea limbeî magiare. 6. Resumare. Din acest plan se tractâză în acesta prele­

gere punctele: 1, 2, 3, 5 şi 6. . Maî ântâiu să cârcă ocupăţiunile domestice;

ca ocupaţiune domestică a fost măsurarea nu­mărului »io.«

1. R e p e t i ţ i u n e . Până la care număr am ajuns noî, N? (10.) Ce fac dece unimî, N? (o dece). Dar 10 crucerî? 10 decerî? 10 fl.? 10 dm.? 10 dlt. ? 10 dgr. ? 10 anî? Care număr l'am învăţat maî ântâiu, N? (1.) Care număr ur-mâză după 1, N? după 2?, 3?, 4?, 5?, 6?, 7?, 8?, g? (10.) Care număr stă înaintea numărului 10? , 9?, 8?, 7?, 6?, 5?, 4?, 3?, 2 ? , j i . ) Care număr e intre 2 şi 4? între 7 şi 9 ? între 8 şi 1 0 ? între 5 şi 6? etc. Două lucruri luate îm-

preună ce fac? (o păreche.) Ce numer este i : cu păreche orî fără păreche, N ? (fără păreche.) Numesce numeriî fără păreche dela i în sus! dela io în jos ! Numesce numeriî cu păreche în sus până la i o ! . . . în jos!

2. î n f ă ţ i ş a r e . Se fac pe tablă io tră­suri şi i o puncte:

Numără, câte trăsuri am făcut pe tablă, N? (io.) Câte puncte, N? (io.) Numeră, câte bile sunt aci, N? (io.) Numeră, câte condee sunt aci? (io). Câte pene, N? (io.) Priviţi la tablă! I (se maî iace sub cele io trăsuri încă o trăsură.) Ce am maî făcut pe tablă, N? (încă o trăsură.) Câte trăsuri sunt în şirul prim, N? (io.) Câte în şirul al doile, N? (i.) (adecă io tr. şi i tr.) I

Numeră, câte puncte sunt pe tablă, N ? (se maî face încă i punct de desubt.) Ce am maî făcut pe tablă, N ? (i punct). Ce se află aci pe tablă N? ( io p. şi i p.) Numeră, câte bile sunt i aci, N? ( io b.j ise maî pune pe drotul al doile ! i bilă.) Câte bile sunt în şirul prim? (io.) Dar în al doile, N? n bilă.) Ce se află aci, N? ( io j bile şi i bilă.) j

Insemnaţi-ve: In loc de io bile şi i bilă I dicem scur t . . . unsprădece bile! In loc de io bile şi i bilă, cum dicem scurt, N? N? N? Cor! Tot asa dicem în loc de io trăsuri si i trăsură: unspredece trăsuri! Cât sunt io trăsuri şi i trăsură, N? (io tr. şi i tr. sunt I I tr.)

Asemenea io puncte şi i punct sunt I I ' puncte. Cât sunt io puncte şi i punct, N? ( I I p.)

Aci sunt io condee, dincdce i condeiu, câte condee sunt aci de t6te, N? (II condee.)

(Asemenea se iau în mâna stângă io pene ! şi în drepta i penă, apoî se întrâbă:) Câte pene sunt în mâna stângă, N? (se numeră . . . io pene.) Da în drepta, N ? (i până.) Câte pene sunt în âmbe manile, N? ( i i p.) Cât vor fi io cr. şi i cr., N? ( i i cr.) i o m. şi i m.? io It. şi i lt. ? io gr. şi i gr.? io anî şi i an? io fuse si i fus? io ace si i ac N. ?

A b s t r a c ţ i u n e . Am învăţat, că io tră­suri şi i trăsură sunt I I trăsuri, i o p. şi i p. \ sunt i i p., i o b. şi i b. sunt i i bile, i o con­dee şi i condeiu sunt I I condee, i o pene şi i penă sunt i i pene. Aşadară: dece cu unu sunt: : unspredece! Cât sunt i o c u i , N ? ( i i . ) N ? N ? i Cor ! i o -f- i = 1 1 .

3. S c r i e r e a c i f r e i . Unspredece stă din ! o dece şi o unime! Din ce stă unspredece, N ? Dar dece, N? (clin dece unimî.) Ce fac dece unimî, N? (O dece.) O dece se scrie, după cum am în­văţat, aşa (să arată şi se dice:) o dece şi nice

o unime. Citesce, N ! N ! N ! Cor! . . . . Cum scriem o dece, N? (10.) Din cotro scriem decea, N? In care loc? (în al doile.) Dar nula? (la drâpta.) In care loc, N? (în locul prim.) Aci am o dece de pene şi o până: Câte pene sunt aci, N? (unsprădece pene.)

Insămnaţi-ve: Când voim să scriem unspră­dece, adecă o dece şi o unime, maî ântâiu scriem decea in locul al doile spre stânga, apoî unimea în locul prim spre drepta, aşa: 1 1 . Acesta este cifra numărului unspredece. Cifra cărui număr este acesta, N ? Citesce şi tu N ! N ! Tăbliţele pe masă: 1 ! 2 ! 3 ! Condeele în mână! Scrieţi fie­care cifra numărului 1 1 frumos! (se cârcă la fie­care.) Tăbliţele în lăontru: 1 ! 2 ! 3 !

4. O p e r a ţ i u n i (în numărul viitor.) 5. A p l i c a r e a l i m b e î m a g i a r e. Care

număr l'am învăţat astădî? (11 . ) Câte trăsuri sunt în şirul prim pe tablă, N? (10 tr.) Cum am dis 10 trăsuri unguresce, N? (tiz vonal.) Câte trăsuri sunt în al doile şir? (1 tr.) 1 trăsură dicem unguresce: cum, N? (egy vonal.) 10 tră­suri cu 1 trăsură, cum vom dice unguresce, N? (tiz vonal meg egy vonal.) Cum vom dice 10 tr. şi 1 tr. scurt, N? (unsprădece trăsuri) Unspră­dece trăsuri dicem unguresce: tizenegy vonal! Cum vom dice 10 tr. cu 1 tr. unguresce, N? (tiz vonal meg egy vonal az tizenegy vonal.) Mennyi az: tiz vonal meg egy vonal ? Hâny pont van az els6 sorban ? Hâny pont van a mâsodik sorban (egy.) Mennyi az: tiz pont meg egy pont? | i i p.) Szâmlâlj: hâny golyo van ezen sorban, N? (10) Mi van a mâsodik sorban, N? (1 golyo.) Mennyi az tiz golyd meg egy golyo? ( i i golyd.) în şirul prim avem câte bile, N? (10 b.) Dar în al doile, N? (1 bilă.) Cum am maî dis cu alt cuvânt »dece bile ?« (o dece de bile.) Numărul 1 1 stă dară din o dece şi o unimâ. Din ce stă numărul 1 1 N? N? N? Cor! (Numărul 1 1 stă din o dece şi o unime.) Cum am dis unguresce la o dece, N? (egy tizes.) Dar o unime: cum am dis, N? (egy egyes.) O dece şi o unime un­guresce, N ? (egy tizes âs egy egyes.) Numărul 1 1 stă din o dece şi o unime, unguresce se dice: A tizenegy szâm egy tizesbâl es egy egyesbâl âll! Mibâl âll a 1 1 szâm, N? Mâg egyszer, N? N? Cor! (A tizenegy szâm egy tizesbâl es egy egyesbâl âll.) Să cercăm, ce număr e 1 1 : cu păreche orî fără păreche! (să cârcă la maşina de comput.) Ce număr e 1 1 , N? (fără păreche.) Cum am dis unguresce »fără păreche?« (pâratlan.) Dar cu păreche, N ? (pâros.) Mîlyen szâm tizen­egy, pâros vagy pâratlan szâm N? N? N?

6. R e s u m a r e . Care număr l'am învăţat astădî N? ( 1 1 . ) Din câte decî şi unimî stă nu-

mărul I I , N? (din o dece şi o unime.) în care loc scriem decea, N ? (în locul al doile spre stânga.) Dar unimea, N? iîn locul prim spre drâpta.) Ce număr e I I : cu păreche orî fără păreche ? (fără păreche. i

A I I szâm: hâny tizes es egyesbâl âll ? (egy tizes es egyesbâl âll.) Milyen szâm I I : pâros vagy pâratlan szâm, N? (pâratlan.)

Ocupaţiune domestică: Scrieţi până pe 6ra viitdre cifra numărului I I , plină laturea de com-put a tăbliţei! Sculaţi! (să dic rugăciunile.)

(Va urma.) Alesandru Pop,

învăţător.

Esamenul de iernă dela scola primară j din Sângeorz. j

D o m n u l e r e d a c t o r !

Binevoiţi a da loc în preţuitul DVos t re diar »Sc61a Română« unui raport scurt despre decurgerea esamenuluî de iarnă dela scola confesională din Sân-georzul român. i

Conferinţa învăţătorilor hotărise ea de ea a ţine esamenul în 25 Faur a. c. st. n. şi aşa s'a şi întâmplat.

L a 9 ore a. m. s'a început esamenul cu clasa primă, sub presidiul dluî Maxim Halită, de faţă fiind 67 şcolar i : 34 băiaţî şi 33 băiate.

începutul , ca de obiceiu, s'a făcut cu »religiunea«, — apoî s'a luat »înveţămentul întuitiv« şi anume trac-ta rea »Sc61eî« şi cu deosebire »odaea de scolă«, fă-cendu-se asemănare cu alte odăî, cu odaea de mâncare sau refectoriu, cu odaea de locuit, cu odaea de dor­mit etc.

D e aicî s'a t recut la »cetitul român« şi anume : literile micî până la litera z din »Nou Abceda r româ­n e s c de Pe t r i ; s'a cetit eserciţiul cu litera f.

Scriso-cetitul a fost pe tăbliţă (placă). S'a esaminat apoî din »Aritmetică« a tâ t în cap j

cât si pre tablă : adaugerea şi subtragerea până la Nrul 1 0 .

Apoî a urmat cântul. a ;' Ecă pe scurt esamenul în clasa primă. în genere

el a fostu l ă u d a b i l , respunsurî esacte şi corecte , ] prunciî cu cea maî mare atenţiune, — laudă bravului \ învăţător dl Joan Marc, care îşî cunosce chemarea şi sî-a da t to tă silinţa, ca se potâ mulţumi pre fiecare.

După acesta s'a început esamenul în clasa 2-a, în care au fost p r e sen ţ î , 29 băiaţî şi 3 0 băiate.

în aces ta clasă apriori t rebue să mărturisesc, că esamenul a fost cam d e m i j l o c , pentru-că însuşî în­văţătorul n'are tactică nicî de a întreba, cu atât maî puţin de a ţine atenţ iunea copiilor, el însuşî punănd în­trebările, confunda copilul aşa, încât şi ce ar fi sciut copilul, nu putea se respundă, încurcându-se chiar şi învăţătorul, cum se va vede din u rmătore le : ;

După ce s'a esaminat religiunea, a urmat »Ceti-tul român« tot din »Nou Abecdar românesc« de Petri şi anume pre faţa 63, buca ta 8 «Scânteia.« '

Aci t rebue se observ, că în aces ta clasă s'a putut vedâ a fi 2 despăr ţeminte . Cu despăr ţementul prim nicî pomană de esaminat, fără numaî cu al doile.

Apoî se vedî la cetitul român, cum o recitau scolariî de-a ros tu l ; cu gura erau la finea bucăţii, er cu degetul abia pre la mijlocul bucăţiî de cetit. Nu pu-teaî înţelege, ce cetesce copilul, aşa de repede mergea cetitul, încât însuşî învăţătorul de clasă a d i s : »Nu te păzi *), me, căcî nu me pot eu ţinea de t ine!«, 6r dacă ciiceaî cătră vre-un copil să are te cu degetul acolo, unde ce­tesce, nicî pomană ; se vede a o fi învăţat mehanicesce .

Trac ta re gramaticală cu vre-o bucată nicî pomană nu a fost.

T o t aşa a fost şi cu cetitul din limba magiară ; să fi auijit espresiunî şi pronunţări , a tât din par tea în­văţătorului, cât şi din par tea copiilor, cât îţî crepa ure­chile ; din par tea copiilor nu m'am mirat, de orece a m vădut, că însuşî învăţătorul - pronunţă astfel — d. e. »ata« în loc de »atya«, »meg« în loc de »mâg« şi a. m. d. Astfel a fost cu cetitul în clasa Il-a, unde a propus dl învăţător Var to lomeu Şorobetea .

A urmat apoî ari tmetica. Prima întrebare a învăţătorului a fost: »Ce număr

vor nasce 4 unităţî orî 4 ? « — Mă mir, că n'a dis »vor făta«, ci a cjis nasce, apoî ce vor nasce 3 unităţî de 6 orî?

Copiî respundeau pe întrecute, fără a fi provocaţi , unul 14 , altul 1 6 , unul 25, altul 30 , aşa încât cugetai, că e în c lacă ; care de care se grăbia cu respunsurî, unul bune, altul rele, unul românesce, altul unguresce, încât nu sciaî, ce se alegî; — de unde er se vede, că învă­ţătorul nu scie ţine atenţ iunea copiilor. Aces ta a fost calcularea în cap.

(Va urma.)

Lnul din ceî de fa{ă,!

Varietăţi. ( î n n o i r e a a e r u l u i î n l o c u i n ţ e . ) In timpurile

maî dincoce s'a făcut descoperirea, că pământul şi apa şi aerul atmosferic, cu deosebire în păturile sale inte­riore, sunt pline de bacile, bacterii , microbi, bureţ i mi­croscopici şi cum se maî numesc germenii organici, car i produc to te bolele din lume, cum se crede astădî, as t ­fel că colera şi tuberculosa şi versatul şi difteritisul şi tifosul şi influenţa şi fiecare morb îşî are bacilul seu propriu. Bărbaţii înveţaţî s'au pus şi au analisat aerul, în scopul de a afla numărul şi înmulţirea microorganis­melor, ce plutesc în el. Aşa d. e. U f f e l m a n n din Ros tock a analisat aerul din locuinţele omenilor şi din pregiurul lor şi a aflat, că în fiecare metru cubic sunt în calcul de mijloc germeni capabili de a se desvol ta : în afară de casă 240 , într 'o odae de locuit ce cevaşî aerisatâ 3 .000, într 'o odăiţă fără ferestri 2 7 . 0 0 0 , într 'o locuinţă ţerănescă rău aerisată 3 1 . 0 0 0 . — F r e u d e n -r e i c h cercetând aerul de pe vârful munţilor din E l ­veţia, a trebuit se analiseze doî şi trei metri cubici, până a da t de un singur bacii. T o t aşa de curat , ca p e munţî, este aerul de pe mare. — H e s s e s'a ocupat cu scola şi a consta ta t în fiecare metru cubic de a e r : înainte de a se începe prelegerile 2 . 0 0 0 , în decursul

*) Vrea se dică „grăbi".

prelegerilor 1 6 . 5 0 0 , la finele lor 35 .000 . De aicî se vede neces i ta tea de a aer isa scolele cât maî des şi cât maî b i n e ; căcî orî cât de reu se fie aerul de afară, to t e maî curat şi maî bun decât aerul din odăi.

Dar cum se face aerisarea odăilor? Vorba este a produce în odae un curent energic de aer. In scopul aces ta nu este destul a deschide numaî o ferăstră sau şi to te ferestrile dintr 'un singur păre te , şi t rebue a se deschide şi o ferăstră- sau uşa din părete le opus, şi pre lângă acăs ta şi uşa căminului, decă căminul are uşă în odae , sau uşa cuptorului (sobei), dacă în cuptor nu es te foc, orî deşi este foc, nu ese fum. — într 'o odae particu­lară aerisarea să po te face şi numaî deschidend un geam dela ferestră şi uşa dela cămin, maî ver tos dacă putem lipsi din ea pentru doue-treî ore. In scolă însă, unde aerisarea t rebue a se face iute şi bine, se vor deschide larg to te ferestrile şi to te uşile, chiar şi ie rna ; în caşul din urmă în tempul aerisăriî t rebue se dudăăscă focul în cuptor. E s t e de sine înţeles, că aerisarea se face, când şcolarii nu sunt în scolă.

(O m i n u n e a n a t u r e î . ) Sunt în natură feno­mene, faţă cu carî mintea omenescă t rebue se recunoscă, că deu ! nu le po te esplica. D e categor ia aces tora este şi fenomenul următor . Punend apă înt'un vas deschis şi lăsându-o se s tea maî mult t imp espusă aeruluî, să for-măză pe suprafaţa eî cu încetul o masă verde , lipiciosă şi gelatinosă (în forma aiturilor, recilor, catarigelor.) Na-turaliştiî au numit massa acăsta « M a t e r i a v e r d e a l u î P r i s t l e y , « pentrucă acest savant Engles a fost, care făcuse maî multe esperimente asupra eî, în urma cărora el descoperi una din cele maî marî minuni, din câ te natura a presintat ochiului scrutător al omului. Massa în sine este fără vieţă şi nu se scie, dacă ea aparţ ine domeniului plantelor orî domeniului animalelor, cu tote că vedendu-o, vine omului a o ranja, ca pre muşchi, între plante. D a r deşi massa pare a nu ave vieţă, totuşi globurelele, din carî ea se compune, conţin germeni organici şi se pot considera drept semenţă orî oue, din carî se ppt desvolta plante ori animale Mi­nunea consistă întru aceea, că a ternă cu totul dela voia esperimentatoruluî, de a produce din aces te globurele, după bunul seu plac, plante orî animale. Dacă pro­cesul de desvoltare se întempla în întunerec, atuncî din globurele se produc an imale ; er dacă desvol tarea urmeză sub influinţa lumineî, se produc plante.

Au esistat şi până acum producte naturale, asupra cărora naturaliştiî n'au putut cade de acord, dacă ele sunt a se ranja între animale orî între plante ; dar ca din un product creat deja se poţî tu face, după plac, animal orî plantă, — as ta cu adeverat este o mare minune.

(T u n e 1 e) se numesc gaurî suterane, săpate cu măestr ie printr'un deal orî pe sub un rîii sau un oraş, în scopul de a duce pe acolo un drum, o cale ferată, un canal, un rîu etc.

Cele maî marî tunele sun t : Tunelul St. Got thard de 1 4 . 9 9 0 metri

» Mont Cenis » 12 .220 » » Arlberg j » 1 0 . 2 7 0 » » Novi-Genua » 8.260 » » Pireneilor (proiect) » 7 7 9 0 » » Hoosac (Massachusetts) » 6 .480 » » Sutro (Nevada) » 6 0 0 0 » » Sladridge (London-Birmingham» 4 970 » > Ner the (Marseille-Avignon) » 4 .240 »

Tunelul Wilhelm (1. Mosel) de 4 .220 metri » Blaisy (Paris-Lyon) » 4 . 1 0 0 »

Maî lung însă decât to te aces tea va fi tunelul Simplon de 1 9 0 0 0 metri.

( P r i m i r e î n i n s t i t u t e l e c. şi r. m i l i t a r e d e c r e s c e r e ş i c u l t u r ă . ) Cu începerea anului şcolar 1 8 9 1 / 9 2 , în Sep tembre a. c. sunt de ocupat în institu­tele amintite 275 de locurî erariale, din carî unele întregi şi de jumeta te , apoî locurî fundaţionale şi locurî plătite. Aces t e se împart astfel: 30 în orfanotrofiul militar, 1 7 0 în anul prim al scoleî reale înferiore militare, 25 în anul al treile al scoleî reale inferiore milit. şi 50 în primul an al academiei militare din Wiener-Neustadt şi al aca­demiei technice milit. din Viena. Locurile erariale a tâ t în scolele reale, cât şi în orfanotrofiu pot fi ocupate numaî de copiî de oficerî, amploiaţi militari, amploiaţi de Curte şi suboficerî. Didactrul pentru locurile plă­tite în scolele reale milit. este 4 0 0 fl., în academia milit. 800 fl. plătiţi în doue ra te anticipative la cassa institu­tului — In institutele de crescere din Şopron şi Her-nals, pentru fice de oficer, sunt a se ocupa cu începerea anului şcolar viitor 7 locurî erariale libere, 3 locurî libere din fundaţiunea Imp&răteseî El isabeta şi maî multe alte locurî fundaţionale, cu totul 23. Aspirantele t rebue se fi împlinit anul al 7-le, dar se nu fi t recut preste anul al 13-le al etăţii, şi se dovedăscă, că au cerceta t scole corespundetore etăţii lor. In amendoue institutele se pot conferi şi câte-va locurî cu plată, pe lângă costul anual de 500 fl.

( T i m b r e n o u e ) , Cu 1 Aprilie vor întră în cir-culaţiune spre întrebuinţare t imbre noue. F o r m a aces­tora remâne cea veche, dar colorea va fi schimbată. Timbrele cele vechî pot fi cump&rate şi folosite până în 31 August , er dela 1 Septembre începend au valore numaî t imbrele cele noue. Schimbarea t imbrelor vechî cu cele noue se pote face gratuită la magazinele de t imbre şi la perceptora te le de dare şi anume din 1 — 3 0 Sep­tembre . a. c.

—<>-K3t3->—

(NECROLOG.) Cel din urmă oficer de graniţă din fostul al doilea regiment românesc grăniţier, s'a petrecut astădî la mormânt. Acela a fost Petru Tanco, nasc. la a. 1805 în comuna Monor, din părinţi economi. După sistemul de atuncî a fost destinat — ab­solvind scola din sat — se fie elev al institutului de crescere mi­litar din Năsăud, şi ca atare era în a. 18,17, când Maiestatea Sa Francisc II cercetă institutul. Eşind din institut, a intrat în armata activă şi numai după serviţii! de un pătrar de secol putu înainta la rangul de oficer. Aşa erau timpurile, bune pentru orî cine, nu­maî pentru aceia, întru acăror interes s'a fundat institutul militar, nu. La a. 1851 desfiinţându-se graniţa, Petru Tanco remase în Năsăud, ea administrator de casarmă până la 1855, când se pen-siună definitiv.

Merit neşters şi-a câştigat repausatul prin purtarea evidenţei asupra averilor grăniţerescî. Administrarea acelora era ce e drept, în mâna erariuluî, inse Tanco purta raţiuni despre ele, şi aceste raţiuni aii fost basa, pre care aii clădit şi afi recâştigat deputaţiu-nile numerose trimise de grăniţerî până la tron, averile avute. Re-cunoscinţă în vieţă a fost puţină ba se pote dice nimica. Unica recunoscinţă a fost înmormântarea splendidă, care i-sa făcut. Ce­remoniile funebrale le-a îndeplinit preotul şi profesorul gimnasial M a x i iu P o p, cu cooperatorul J o a n N e ş c u ţ i u . Cel de ân­tâiu ţinu cuvântul funebral, în care se accentuară meritele defunc­tului pentru fonduri.

Junimea studiosă dela gimnasiu, cu colegiul profesoral în frunte, colegiul înveţătoresc, oficeriî pensionaţi, câţi mai sunt, ono-raţioriî din Năsăud apoî rudeniele repausatuluî l'afl însoţit până-la mormânt.

Fieî ţerîna uşoră şi memoria binecuvântată!