COLEGIUL TEHNIC „SAMUIL ISOPESCU”SUCEAVA

LUCRARE DE SPECIALITATEpentru obţinerea certificatului de calificare

profesională de nivel 5

Specializarea :Tehnician devize şi măsurători în construcţii

Absolvent:Îndrumator:

Prof. Abiculesei Manuela

2015

TEMA

1. ARGUMENT......................................................................................4

2. NOŢIUNI GENERALE DESPRE FUNDAŢII..............................52. 1. Clasificarea fundaţiilor .............,,,,,,..........................................52.2.Alegerea sistemului de fundare...................................................62. 3.Materialele folosite la executia fundaţiilor ................................62.4. Stabilirea adâncimii de fundare .................................................6

3. TIPURI DE FUNDAŢII .................................................................63.1.Fundaţii de suprafaţă ..................................................................63. 2. Fundaţii de adâncime ...............................................................8

4. FUNDAŢII RIGIDE ........................................................................94.1. Fundaţii sub pereţi ......................................................................9

4.1.1. Fundaţii rigide continue sub ziduri ...............................94.1.2.Fundaţiile cu descărcări pe reazame izolate .................11

5. CALCULUL FUNDAŢIILOR RIGIDE ……………………..…12

6. BIBLIOGRAFIE……………………………………………….....15

7. ANEXE

ARGUMENT

Lucrarea de faţă tratează tema ” xxxxxxxxxxxxxxx xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx“

Fundaţia este elementul de rezistenţă pe care este construită casa. Ea poate fi făcuta din piatră, beton, sau cărămidă.

Fundaţiile se clasifică după: Dupa adîncimea de fundare

De suprafaţă sau directă De adîncime sau indirectă (pe piloţi, chesoane, puţuri, coloane)-

transmit sarcina atat prin bază, cât şi prin părţile laterale ale corpului acesteia

Dupa modul de execuţie faţă de apele subterane Deasupra nivelului apelor freatice După tipul materialelor folosite (rigide sau elastice)

După forma in plan: Izolate Continue Cu reţele de grinzi Radier general

Această lucrare este structurată în două părţi: partea scrisă anexele

Toate acestea au fost studiate pentru a avea o imagine de ansamblu asupra temei primite Anexele conţin partea de imagini, fise tehnologice, planse sau calcule, referitoare la tema primită.

In vederea realizării atestatului au fost studiate documentaţii, accesate adrese de internet, studiate machete şi materiale de construcţii, s-a analizat şi folosit regulile desenului de constructii, s-au aplicat cunoştinţe, deprinderi şi competenţe, asimilate la modulele de specialitate şi la orele de aplicaţii.

1. ALCĂTUIREA GENERALĂ ŞI ELEMENTELECOMPONENTE ALE UNEI CLĂDIRI

Clãdirile sunt alcãtuite dintr-o serie de elemente de construcţii care au de îndeplinit un rol bine determinat.

Principalele elemente de construcţie sunt : elementele de rezistenţã, închidere şi compartimentare, finisaj, izolaţii si instalaţii aferente.

Elementele de rezistenţã asigurã rezistenta si stabilitatea construcţiei. Aceste elemente sunt : fundaţiile, zidurile portante, stâlpii, grinzile, plãcile, şarpanta acoperişului şi scãrile. Ansamblul acestora constituie sturctura de rezistenţã a cladirii.

Elementele de inchidere şi compartimentare separã încãperile între ele şi respectiv interiorul cladirii de mediul înconjurator.

Elementele de finisaj au rolul de a proteja elementele de construcţie şi de a le da un aspect estetic, asigurând si confortul necesar. Din aceastã grupã fac parte : tencuielile, pardoselile, tâmplãria, zugravelile, vopsitoria, etc.

Instalaţiile asigura funcţionalitatea cladirii în condiţiile de confort cerute. Din aceasta grupã fac parte instalaţiile de alimentare cu apã, canalizare, încalizire, gaze, combustibil, ventilaţii,electrice, etc.

Izolaţiille au rol de protecţie a elementelor de construcţie împotriva unor agenţi naturali cu apã, cãldurã şi frigul sau împotriva unor agenţi artificiali provocati de diverse procese tehnologice ce se desfaşoara în construcţia respectivã.

Partea de construcţie care asigurã rezistenţã şi stabilitatea acesteia se numeşte structura sau schelet de rezistentã. Structura construcţiei cuprinde totalitatea elementelor de rezistenţe.

Structura unei construcţii este alcãtuitã din douã pãrţi principale : infrastructura si suprastructura. Infrastructura cuprinde partea de structurã amplasatã sub cota zero şi este alcãtuitã din fundaţii, pereţii subsolului şi planseul peste subsol. Suprastructura preia încãrcãturile permanente si utile, precum si cele provenite din seisme, vant, variatii de temperaturã, zãpadã, etc. şi le transmite infrastructurii. Elementele de rezistentã au rolul de a prelua toate încãrcãrile care acţioneazã asupra construcţiei şi de a le transmite terenului de fundare.

2. NOŢIUNI GENERALE DESPRE FUNDAŢII

Fundaţiile sunt elemente de construcţie de rezistenţã situate sub nivelul terenului natural, prin intermediul cãrora se transmite terenului de fundare încãrcãrile care acţioneaza asupra construcţiei şi încãrcarea lor proprie, astfel cã presiunea efectivã pe talpa fundaţiilor sã nu depaşeascã presiunea admisibilã a terenului de fundare, iar tasarile care rezultã sã poatã fi suportate de construcţie. Prin tasare se întelege o îndesare a terenului sub talpile fundaţiei, în urma cãrora construcţiile pot suferi efecte defavorabile(înclinãri, crãpãturi în ziduri, etc.)

Terenul bun de fundare reprezinta terenul natural, a carui capacitate portanta are valori corespunzatoare preluarii incarcarilor din constructie, fara a exista pericolul ruperii, tasarii sau deplasarii acestuia. Calitatile terenului de fundare sunt studiate obligatoriu inainte de proiectarea

fiecarei constructii. Adancimea la care se gaseste terenul bun de fundare influenteaza tipul fundatiei si tehnologia de executie al acesteia. De studiul caracteristicilor fizico-mecanice si chimice ale pamanturilor se ocupa Geotehnica.

2. 1. Clasificarea fundaţiilor

In funcţie de adâncimea de fundare : fundaţii de suprafaţă fundaţii de adâncime

După modul de transmitere a încărcărilor de la fundaţie la teren sunt : Fundaţii directe; Fundaţii indirecte;

După poziţia in raport cu nivelul apei freatice se împart in : fundaţii deasupra apei freatice; fundaţii sub nivelul apei freatice;

După materialele folosite la realizarea lor pot fi :

din piatră naturală, beton simplu sau ciclopian denumite fundaţii rigide;

din beton armat, denumite fundaţii elastice;

După forma in plan se deosebesc:

fundaţii izolate sub stâlpi; fundaţii continue sub ziduri sau sub stâlpi care se prezintă sub formă

de tălpi; fundaţii sub formă de tălpi incrucişate; fundaţii de tip radier general sub formă de placă simplă sau placă cu

grinzi;

După tehnologia de execuţie pot fi : fundaţii executate la faţa locului in şanturile sau gropile de fundaţie; fundaţii prefabricate, realizate în fabrici sau poligoane de

prefabricate,transportate pe şantier şi apoi montate la poziţie.

2.2. Alegerea sistemului de fundare

Pentru alegerea tipului de fundatie se realizeaza o analiza amanuntita cu privire la sistemul structurii de rezistenta si la calitatile fizico-mecanice ale terenului pe care se doreste amplasarea constructiei.In acest sens se iau in vedere urmatoarele:

conditiile climatice(adancimea de inghet, cantitatea de precipitatii etc.); conditiile de stabilitate generala a amplasamentului; adancimile, natura, grosimile si caracteristicile fizico-mecanice si chimice ale straturilor de pamant de sub talpa fundatiei determinate cu ajutorul studiilor geotehnice; conditiile hidrogeologice ale terenului (ape subterane si de suprafata, proprietatile lor chimice, agresivitatea etc.); gradul de importanta a cladirii; seismicitatea regiunii; caracteristicile structurii de rezistenta a constructiei, existenta subsolului, tipul elementelor de rezistenta verticale si distanta intre acestea (pereti, stalpi); marimea si uniformitatea in plan a incarcarilor transmise de constructie;

Conditii pe care trebuie sa le indeplineasca fundatiile: sa asigure siguranta in exploatare dimensiunile fundatiei trebuie sa corespunda incarcarilor ce o actioneaza; materialul folosit la executarea fundatiilor trebuie sa fie rezistent la actiunile agresive ale apelor subterane sau ale terenului de fundare; fundatiile trebuie sa fie economice, sa necesite manopera cat mai redusa si sa foloseasca pe cat posibil materialele folosite; sa permita industrializarea si mecanizarea lucrarilor.

2.3. Materialele folosite la execuţia fundaţiilor

La executarea fundaţiilor se folosesc următoarele materiale : zidăria din piatră naturală brută, beton ciclopian, beton simplu, beton armat (monolit sau prefrabricat).

2.4. Stabilirea adâncimii de fundare

Stabilirea adâncimii de fundare reprezintă una din etapele cele mai importante in proiectarea fundaţiilor;elementele de bază de la care se porneşte sunt: adâncimea de ingheţ, cota minima constructivă de fundare, cota fundaţiilor vecine, caracteristucile geotehnice s.a.

2.5. Reprezentarea fundatiilor

Fundatiile se reprezinta printr-o vedere de sus a unei sectiuni efectuate cu un plan orizontal, deasupra soclului constructiei. Planul de fundatii cuprinde toate elementele verticale portante sectionate (stilpi, pereti de beton, pereti de zidarie), conturul cuzinetilor, soclurilor si fundatiilor. Sectiunea stalpilor se contureaza cu linie groasa, muchiile vazute ale peretilor se contureaza cu grosime medie. Pozitia in plan a fiecarui element cuprins in planul de fundatie se determina fata

de axele de trasare ale constructiei. Pe fiecare talpa se inscrie cota sapaturii in cote relative; cand au alta semnificatie, aceasta se precizeaza printr-o nota scrisa pe plan.

2.6. Notarea fundatiilor

Elementele si constructiile din beton, beton armat monolit sau prefabricat se reprezinta prin planuri de ansamblu care cuprind o serie de notatii pentru specificarea elementelor si a materialelor componente, precum si pentru indicarea formei, pozitiei si dimensiunilor acestora. Pentru a fi identificate cu usurinta, elementele de constructii se noteaza in

planuri si detalii cu litere si cu cifre. Fundatiile se noteaza cu litera F urmata de un indice. Indicele poate fi

indicativul stilpului pe care il sustine, de exemplu Fd3 din figura 1.litera D si cifra 3 reprezinta axele de trasare care se intersecteaza in dreptul stilpului Sd3 si ii stabilesc pozitia in plan.

Cand pe un plan o serie de fundatii sunt de tipuri identice, avand aceleasi forme geometrice si acelasi mod de armare, se foloseste acelasi indice numeric Pe desenul fundatiilor se traseaza axele respective si se prevad toate cotele

dimensionale care fixeaza pozitia fundatiei, cuzinetului si a stalpului. De asemenea, se inscriu si cotele de nivel ce stabilesc adincimea sapaturii si dimensiunile pe verticala ale elementelor componente.

3. MATERIALE FOLOSITE LA REALIZAREA FUNDATIILOR IZOLATE

3.1. Betoane pentru fundatii

3.1.1. Definitia betonului

Betoanele sunt produse artificiale cu aspect de conglomerat, care se obtin in urma intaririi unor amestecuri bine omogenizate de liant, apa si agregate (nisip si pietris sau piatra sparta). Amestecul de liant si apa formeaza o pasta care, in urma unor procese fizico-chimice, se intareste, transformandu-se intr-o masa solida (numita piatra de ciment), care leaga intre ele granulele de agregat, dand astfel betonului caracterul de monolit. In afara constituentilor de baza, betonul poate sa mai contina si anumite adaosuri active sau inerte care ii imbunatatesc anumite proprietati. Betonul constituie unul din principalele materiale de constructie, datorita

avantajelor pe care le prezinta: durabilitate, rezistente mecanice si la foc, posibilitatea de a-si modifica in limite largi rezistenta, densitatea, conductivitatea termica etc., posibilitatea executarii elementelor de constructii de orice forma turnate monolit sau ca prefabricate. Betonul folosit in constructii este betonul de ciment realizat cu cimentul silicios

ca liant. Betoanele de ciment se folosesc ca betoane simple, pentru elemente de constructii care rezista la compresiune, insa au rezistenta minima la intindere, si ca betoane armate si betoane precomprimate, pentru elemente de constructii care pot prelua si eforturile de intindere ce se nasc in elementele de constructie solicitate la intindere. 3.1.2 Clasificarea betoanelor

Betoanele sunt foarte variate in privinta proprietatilor tehnice, din cauza naturii diferite a componentilor si a raportului in care acestia intra in amestecul de beton. Betoanele se clasifica dupa diferite criterii.

Dupa densitatea aparenta in stare intarita la 28 zile, betoanele pot fi: foarte grele(peste 2500 kg/m3);

grele (2201...2500 kg/m3);

semigrele (2001...2200 kg/m3);

usoare (1000...2000 kg/m3);

foarte usoare (sub 1000 kg/m3).

Dupa rezistenta la compresiune, respectiv dupa clasa betoanelor intarite, betoanele pot fi de clasele: Bc 3,5; Bc 5; Bc 7,5; Bc 10; Bc 15; Bc 20; Bc 22,5; Bc 30; Bc 35; Bc 40; Bc 50; Bc 60; cifrele indica rezistenta medie minima la compresiune.

Dupa impermeabilitatea la apa, betoanele pot fi de tipurile: P2, P4, P6, P8, P12, P16, cifrele indicand presiunea maxima a apei (in bar), la care rezista epruvetele de beton.

Dupa rezistenta la inghet-dezghet(gelivitate), betoanele pot fi de tipurile: G50, G100, G150, cifrele indicand numarul de cicluri de inghet-dezghet, dupa care epruvetele saturate cu apa nu trebuie sa piarda peste 25% din rezistenta si peste 5% din greutate.

Dupa consistenta, betoanele pot fi de consistenta:

vartoasa (continut redus de apa de amestec, deformatie plastica redusa sub propria greutate, dar care sub actiunea zguduirilor nu se imprastie);

plastica (continut mai mare de apa de amestec, deformatie plastica sub propria greutate ,destul de insemnata, care se accentueaza sub actiunea zguduirilor si se imprastie);

fluida (continut mare de apa de amestecare, care le imprima proprietati de curgere pe planuri inclinate).

Dupa destinatie, betoanele pot fi:

betoane pentru constructii civile si industriale;

betoane pentru constructii hidrotehnice;

betoane pentru drumuri;

betoane cu destinatii speciale (antiacide, refractare, decorative, izolatoare)

3.1.3 Componentii betonului pentru fundatii

Cimentul folosit este cimentul silicios(portland) unitar sau cimenturile silicioase amestecate.Tipul de ciment se alege in functie de domeniul de utilizare a betonului.Cimentul influenteaza calitatile betonului prin natura sa,prin finetea de macinare,clasa si dozaj.

Agregatele reprezinta materialul cu cea mai mare pondere in beton(circa 80% in volum) si influenteaza prin natura,calitatea si proportia lor calitatile betonului.Pentru betonul greu obisnuit se folosesc amestecuri de nisip,pietris sau piatra sparta si,in anumite cazuri(pentru betoanele ciclopiene),bolovani sau piatra sparta mare.Dimensiunile maxime ale granulei de agregat se aleg in functie de unele caracteristici ale elementului din beton,cum sunt:dimensiunea minima a elementului,respectiv distanta minima dintre barele de armatura si grosimea stratului de acoperire a armaturii.Rocile din care provin agregatele trebuie sa fie dure,rezistente,inerte fata de ciment,sa nu fie alterabile,sa fie rezistente la inghet-dezghet etc.

Calitatea betoanelor depinde de granulozitatea agregatelor,care trebuie sa se inscrie in curbele granulometrice”utilizabil”sau „bun”din diagramele granulometrice intocmite in functie de marimea maxima a granulelor din agregatul respectiv,si de marca betonului care urmeaza sa se obtina.

Apa de amestecare pentru betoane este necesara reactiilor de hidratare(25% din greutatea cimentului) si pentru a conferi consistenta de lucru amestecului proaspat;ulterior se evapora,lasand in beton pori si canale capilare.Apa utilizata trebuie sa corespunda unor conditii tehnice de calitate ,intrucat impuritatile (saruri solubile,grasimi si uleiuri,zahar,carbune etc.) influenteaza negativ calitatile betonului.Ea se exprima in legatura cu cantitatea de ciment introdusa in beton,sub forma raportului A/C , numit raport apa/ciment.Pentru betonul greu obisnuit,acest raport este cuprins , de obicei , in limitele 0,4...0,6.

Aditivi pentru betoane sunt substante organice sau anorganice care se adauga in cantitati mici la prepararea betonului,cu scopul de a imbunatati anumite caracteristici ale acestuia.Dupa natura lor si efectele pe care le au asupra betonului,aditivii sunt:acceleratori de intarire,intarzietori de intarire,plastifianti si antigel.

Acceleratorii de intarire sunt solutii ale unor saruri care pot accelera procesul de intarire a betoanelor.In practica se foloseste cel mai mult clorura de

calciu(CaCl2).Adaugarea in beton a clorurii de calciu duce si la o scadere a punctului de inghet a apei de amestecare pentru beton,astfel incat betonul respectiv se poate turna si pe timp friguros.Datorita insa actiunii ei corosive asupra armaturii,cantitatea de CaCl2,se limiteaza la 3% din masa cimentului pentru elemente din beton simplu,la 2% pentru elementele din beton armat si se interzice folosirea ei la elementele din beton precomprimat.

Intarzietorii de intarire sunt substante care intarzie timpul de priza si intarirea initiala,astfel incat se mentine lucrabilitatea betoanelor proaspete timp de 18h ,fara a influenta caracteristicile fizico-mecanice ale acestora.In practica,se folosesc produsele comerciale Retargol si Replast.

Aditivii plastifianti duc la o dispersie a granulelor de ciment,la imbunatatirea lucrabilitatii betoanelor,la reducerea raportului A/C si la imbunatatirea unor proprietati fizico-mecanice ale betonului intarit.In functie de mecanismul dupa care actioneaza se disting:aditivi dispersanti (produsi pe baza de lignosulfonat de calciu7),aditivi antrenori de aer (produsi pe baza de abietat de sodiu) si aditiv plastifiant mixt (produsul Disan).

Aditivul antigel se foloseste la executarea lucrarilor de betoane pe timp friguros, deoarece poate cobori punctul de inghet al apei pana la -10°C, fara a impiedica hidratarea cimentului.Se foloseste de obicei clorura de calciu care are si caracter de accelerator de intarire.

3.1.4. Prepararea betonului pentru fundatii

Materialele componente se dozeaza in volume (volumetric) si in greutate (gravimetric).Dozarea volumetrica se admite numai pentru lucrari de mica importanta si pentru betoane de clasa sub Bc 10.In cazul prepararii betoanelor in statii de betoane sau in intreprinderi de prefabricate, dozarea se efectueaza gravimetric, cu ajutorul unor dispozitive numite dozatoare.

Prepararea manuala a betonului se executa la lucrari de mica importanta, prin amestecarea nisipului cu cimentul si cu pietrisul.dupa obtinerea unui amestec omogen, se introduce treptat apa, pana la obtinerea unui beton de consistenta dorita.

Prepararea mecanizata a betonului se executa cu ajutorul betonierelor, care asigura realizarea unui a,estec omogen intr-un timp relativ scurt. Capacitatea betonierelor variaza intre 150 si 1000 l.

3.2. Metale şi produse din metal

Produsele din metal se obţin din metale şi aliaje feroase(aliajele fierului) si nefieroase(aluminiu, zincul, plumbul, etc. şi aliajele lor).

3.2.1. Clasificarea şi proprietaţile metalelor

Metale feroase

Din categoria metalelor feroase fac parte fierul si aliajele lui – fonta si oţelul. Fierul nu se foloseşte în tehnicã în stare purã, ci numai sub formã de aliaje. FONTA este un aliaj fier-carbon cu peste 1,7% carbon, elaborat în cuptoare înalte (furnale), din minereu de fier, cocs(cu rol de combustibil, reducãtor de oxizi de fier şi pentru cãrbunarea fierului rãmas liber) şi calcar(ca fondant pentru eliminarea sterilului din minereu). În mod curent fontele se elaboreazã cu un conţinut de 2,5…4% carbon. În afarã de carbon, fontele conţin cantitãţi variabile de alte elemente ca impuritãţi(siliciu, mangan, sulf, fosfor, etc.) în funcţie de tipul fontei elaborate.Fontele sunt de trei categorii : - fonte cenuşii(de turnãtorie), care au în rupturã aceastã culoare datoritã grafitului, sunt relativ moi,se toarnã bine şi se prelucreazã prin aşchiere - fonte albe(de afinare), care au în rupturã culoarea albã datoritã cementitei(carbura de fier), sunt foarte dure şi servesc la elaborarea oţelului  - fonte speciale, care conţin în diferite proporţii unul sau mai multe elemente de aliere(siliciu, mangan, aluminiu, crom, titan, etc.) şi au proprietaţi şi destinaţii speciale(fonte anticorosive, fonte refractare, fonte antifricţiune, etc.). Fonta folositã pentru diferite produse este fonta cenuşie şi se caracterizeazã prin rezistenţã mare la uzurã şi gripare, permeabilitate la aschiere bunã, sudabilitate slabã la rece, dar bunã la cald.

OŢELURILE sunt aliaje fier-carbon cu pânã la 1,7% carbon, obţinute din fonte prin procedee metalurgice care au ca scop îndepãrtarea sub anumite limite a carbonului şi a celorlalte elemente pe care le conţin(siliciu, mangan, fosfor, sulf, etc. ).Dupa compoziţia chimicã, oţelurile pot fi : oţeluri carbon(nealiate) şi oţeluri aliate, iar dupa destinaţie , se disting : oţeluri de construcţie, oţeluri de scule şi oţeluri cu destinaţii speciale.

Oţeluri carbon sunt oţeluri în compoziţia cãrora elementele însoţitoare intra numai ca impuritaţi normale, a cãror prezenţã este determinatã de condiţiile elaborarii lor.

Dupa calitatea elaborarii, oţelurile carbon pot fi : - otel carbon obişnuit, la care se garanteazã numai caracteristicile mecanice, folosit la construcţii metalice, construcţii de maşini şi ca otel-beton. Oţelurile laminate se noteazã prin simboluri OL, urmate de cifra care indicã rezistenta la rupere, la tracţiune(în daN/mm²) ; - oţel carbon de calitate, la care se garanteazã caracteristicile mecanice şi compoziţia chimicã ; sunt tratate, în general, termic şi termochimic şi se folosesc în construcţii metalice şi mecanice ; - otel carbon superior, la care se garanteazã caracteristicile mecanice, compozitia chimicã şi continutul maxim de impuritaşi şi care sunt folosite la construcţii de maşini.

Oţelurile aliate sunt oţelurile în compoziţia cãrora s-au introdus unul sau mai multe elemente de aliere care îmbunãtateşte unele proprietaţi(elasticitatea, durabilitatea, rezistenţa la coroziune, refractaritatea, etc.) şi se utilizeazã în domenii în care oţelurile carbon nu dau rezultate.Dupa conţinutul procentual al elementelor de aliere, oţelurile aliate pot fi : - oţeluri slab aliate, la care suma totalã a elementelor de aliere este sub 5%, iar elementul principal de aliere sub 2%. Sunt folosite ca oţeluri de construcţie ; - oţeluri mediu aliate, la care suma totalã a elementelor de aliere este 5…10%, iar elementul principal de aliere 2…5%. Sunt folosite ca oţeluri de constucţii şi de scule ; - oţeluri înalt aliate, la care suma totalã a elementelor de aliere este peste 10%, iar elementul principal de aliere peste 5%. Se folosesc ca oţeluri inoxidabile şi anticorosive, refractare, magnetice, rapide, etc.

Produsele din oţel utilizat în construcţii sunt produse laminate la cald sau la rece şi se pot clasifica în : produse din oţel pentru construcţii metalice şi din beton ; produse din oţel pentru beton armat şi produse din oţel pentru beton precomprimat.

Produse din oţel pentru construcţii metalice şi din beton. Din oţelurile de uz general pentru construcţii se obţin prin laminare o serie de produse folosite în construcţiile metalice şi în construcţiile din beton de armaturã rigidã. Pentru construcţii metalice se mai utilizeazã şi profile din bandã de otel formate la rece. Profilele se executa din banda de otel carbon obişnuit, otel carbon de calitate.

Produse din oţel pentru beton armat. Pentru realizarea armãturilor utilizate la betonul armat se folosesc : bare din oţel carbon obişnuit, tip OB 37 cu diamentrul de 6…40mm ; sârma trasã netedã cu diamentrul de 3…10mm ; sârma trasã profilatã pentru beton armat, cu diametru de 3…10mm, utilizatã ca armaturã de rezistenţã sub formã de plasã sau carcase sudate ; oţel-beton cu profil periodic PC 52 şi PC 60, cu douã nervuri longitudinale diametral opuse şi nervuri elicoidale la distante egale, înclinate fatã de nervurile longitudinale şi cu diametre de 6…40mm, utilizat ca armãturã de rezistentã la elementele din betoane de clasa minimun Bc 15.

Produse din oţel pentru beton precomprimat. Pentru betonul precomprimat se folosesc, ca armaturã, produse din oţel de înaltã rezistentã şi anume : sârma netedã trasã la rece cu diametrul de 1…7 mm, sârma amprentatã şi cu diamentrul de 3…7 mm şi toroane, produse din 17 sârme împletite sau rasucite tip TBP, urmat de cifre care aratã diametrul nominal al toronului.

Tipuri de armãturi cu profil periodic:a- tip PC 52b- tip PC 60

Metale neferoase

Din categoria metalelor neferoase folosite în cosntrucţii fac parte : aluminiul, cuprul, zincul şi plumbul. Aluminiul este un metal uşor(densitatea de 2700 kg/m cub), ductibil şi maleabil, casant la 600˚C cu rezistenţe mecanice moderate, conductivitatea electricã şi termicã bunã. Aliajele aluminiu-siliciu sunt aliaje cu proprietaţi bune de turnare, rezistenţe mecanice, duritatea şi alungirea relativ mari. Se folosesc pentru piese cu profil complicat şi rezistenţe la solicitãri dinamice. Aliajele aluminiu-cupru sunt aliaje pentru turnare sau aliaje deformabile, dintre care duraluminiul se foloseşte sub formã de profile bare, sârme, tablã la structuri de rezistenţa ca material în lucrãri de finisaj etc. Aliajele aluminiul-magneziu sunt aliajele foarte uşoare în care magneziul mãreşte rezistenţa la întindere şi duritatea.

3.3. Armaturi pentru fundatii

Tipuri de oţel utilizate curent în elementele de beton armat sunt : oţel-beton rotund neted cu simboluri OB 37 ; sârmã trasã netedã cu simbolul STNB şi oţelul-beton cu profil periodic cu simbolul PC 52 si PC 60. De asemenea se mai pot utiliza profile din oţel laminat, bare netede cu secţiuni pãtrate sau dreptunghiulare ; plasã şi carcase formate din beton de oţel. Principalele condiţii tehnice de calitate ale oţelului-beton se referã la dimensiunile şi abaterile limitã ale barelor.

Pentru oţelul-beton OB 37 ; abaterile limita la diametrul barelor este de :±0,3 mm, pentru bare cu Ø 6 ; 7 ; 8 mm ;±0,3 mm, pentru bare cu Ø 10 ; 12 ; 14 mm ;- 0.5 mm, pentru bare cu Ø 16 ; 18 ; 20 mm ;+0,5 mm, pentru bare cu Ø 22 ; 25 mm ;- 0,8 mm, pentru bare cu Ø 22 ; 32  mm ;±0,8 mm, pentru bare cu Ø 36 ; 40 mm.

Ovalizarea profilului nu trebuie sa depãseascã abaterea la diametrul respectiv.

Principalele caracteristici ale oţelului-beton sunt : reziştenta la rupere la tractiune şi unghiul de îndoire la rece al barelor.- Rezistenta la rupere la tracţiune este de : 360 N/mm², pentru oţelul-beton OB 37 ; 510N/mm² ; pentru oţelul-beton PC 52 ; 590N/mm², pentru PC 60 ; 610 N/mm².- Unghiul de îndoire la rece al barelor pentru aceste oţeluri este de 180˚(diametrul dornului dupa care se face îndoirea la rece a barelor este 0,5 d pentru OB 37 ; 3 d pentru PC 52 şi PC 60 şi d pentru STNB, d fiind diametrul barelor).Din punct de vedere al flexibilitaţii, armãturile pot fi flexibile(elastice) şi rigide (alcãtuite din profile de oţel laminat).

Dupa rolul şi destinaţia lor în elementul de construcţie, armãturile pot fi : armãturi de rezistenţa sau principale, care asigurã elementului rezistenţa necesara ; armãturi de repartiţie, care au rolul de a repartiza încãrcãrile şi armãturile de montaj, care servesc pentru montarea armãturilor de rezistenţã.

3.3.1. Reguli constructive

Ancorarea armãturilor- pentru a putea prelua întinderea la care sunt supuse, barele trebuie sa fie ancorate în beton. Acest lucru se realizeazã atat cu ajutorul ciocurilor, cât şi prin adeziunea(aderenţa) dintre beton şi suprafaãa lateralã a barelor.Lungimile de ancorare a barelor sunt diferit, în funcţie de poziţia şi de rolul lor, astfel   : - la reazemele grinzilor, barele longitudinale trebuie petrecute dincolo de marginea acestora cu o lungime minimã de ancorare de 10…15 d (d fiind diametrul barei) ;- barele înclinate din grinzi pot fi ancorate în beton în zona unde se produc întinderi sau în zona unde se produc compresiuni. Partea dreaptã de ancorare trebuie sa fie de cel putin 10 d în zonele comprimate şi de cel putin 20 d în zonele întinse.

Înnãdirea armãturilor. Înnãdirea barelor se realizeaza în conformitate cu prevederile proiectului.Procedeele de înnãdire pot fi prin:- suprapunere- sudurã- mansoane preastate la rece- mansoane sudate metalotermic Înnãdirea prin suprapunere nu se aplicã la armãturile din elementele de beton a cãror secţiune este întinsa în întregimeÎnnãdirea prin sudare se foloseste în cazul barelor cu diametrul mai mare de 10 mm, printr-unul din urmatoarele procedee :-sudarea electricã prin puncte ;-sudarea electricã cap la cap, prin topire intermediarã ;-sudarea manualã cu arcul electric, prin suprapunere şi cu eclise ;-sudarea manualã cap la cap cu arcul electric(sudarea în cochilie, sudarea în semimanşon de cupru) ;-suadrea în mediu de bioxid de carbon.

Distanţa între armãturi- pentru ca barele care intrã în alcãtuirea elementului de beton armat sa nu împiedice turnarea betonului în condiţii bune, ele trebuie asezate la anumite distante, în funcţie de tipul, mãrimea elementelor de beton şi de mãrimea agregatelor folosite la prepararea betonului. Aceastã distanţã trebuie sa fie cu cel puţin 5mm mai mare decat dimensiunea maximã a granulelor de agregate.

Acoperirea armãturilor cu beton- pentru a fi ferite de ruginã ; precum şi de actiunea altor agenţi distructivi aflaţi în mediul din care sta elementul de construcţie, armãturile trebuie nu numai sa fie complet învelite în beton, dar între ele şi feţele exterioare ale elementului trebuie sã existe un strat de beton suficient de gros, care sa le asigure protecţia. Acoperirea are grosimi diferite, dupa condiţiile în care trebuie sa ramânã elementul de beton armat.

Calculul tehnico-economic

In constructii nu se admit rebuturi, iar pentru rezistenta nu exizta clase de calitate. Toate acestea impugn ca prescriptiile tehnice sa fie integral si riguros respectate pe tot parcursul realizarii unei constructii in proiectare si in executie- aplicandu-se cu strictete normele tehnice si tehnologiile de executie prevazute.

Pentru a indeplini in conditii bune rolul ce-I revine, o constructive trebuie sa intruneasca un complex de conditii, conditii care evident se aplica si fundatiilor, si anume:

sa satisfaca functiunea pentru care a fost destinata;

sa fie rezistenta si stabile;

sa fie durabila, usor de intretinut si sa poata fi adaptabila unei viitoare necesitati;

sa nu dauneze mediul inconjurator;

sa asigure un mediu interior confortabil, corespunzator procesului de productie ce se desfasoara in ea;

sa fie igienica (sa corespunda regulilor sanitare);

sa aiba un aspect placut (sa fie estetica);

sa prezinte siguranta contra incendiilor.

Acest ansamblu de conditii sau cerinte tehnico-economice se poate grupa in 4 mari categorii de conditii: capitale, mecanice, fizico-igienice si economico-organizatorice.

Conditii capitale

Aceste conditii se refera la durabilitatea constructiilor si a elementelor de constructie- rezistenta in timp, rezistenta lor la foc si la actiunile distrugatoare ale mediului inconjurator (inghet-dezghet, umiditate, actiunea agentilor chimici agresivi etc.).

Durabilitatea este determinata de durata normala de functionare in timp a principalelor elemente de constructie, fara pierderea calitatilor necesare de exploatare. La constructiile provizorii sau semipermanente, elementele au durabilitate redusa. Durabilitatea constructiilor depinde si de rezistenta materialelor si a elementelor de constructie la actiunea inghetului, a umiditatii, a microorganismelor si a agentilor chimici agresivi.

Rezistenta la inghet-dezghet sau gelivitatea se refera la numarul de cicluri de inghet-dezghet care pot fi suportate de materiale fara ca elementele de constructie sa-si piarda caliatatile lor de exploatare sau fara a-si schimba forma, dimensiunile si structura.

Rezistenta la umiditate se caracterizeaza prin rezistenta materialelor fata de actiunea distructiva a umiditatii. Aceasta actiune se manifesta prin scaderea rezistentei si aparitia unor deformatii (modificari ale formei, fisuri, exfolieri). Elementele de constructie se protejeaza impotriva umiditatii prin impregnari cu anumite substante, izolari hidrofuge si bariere de vapori sau folosind alte sisteme.

Rezistenta la actiunea biologica a microorganismelor se refera la rezistenta materialelor (mai ales a celor organice si de natura minerala, sub forma de pulbere fibroase sau poroase) fata de actiunea distructiva a microorganismelor.

Rezistenta la actiunea agentilor chimici agresivi se caracterizeaza prin rezistenta materialelor la actiunea distructiva a agentilor din mediul inconjurator agresiv(fum, gaze, lichide corozive), care apar in unele industrii; cunoscandu-se aceste medii, se iau masuri de protectie sau se folosesc materiale ce nu sunt distruse de actiunea acestora.

Rezistenta la foc se refera la capacitatea constructiei de a rezista la solicitarile termice si mecanice produse de incendii. In functie de categoria de combustibilitate si de limita de rezistenta la foc a principalelor elemente, constructiile se clasifica in 5 grade de rezistenta la foc.

Conditii mecanice

Principalele conditii mecanice pe care trebuie sa le satisfaca o constructie sunt: conditia de rezistenta, de rigiditate si de stabilitate.

Conditia de rezistenta reprezinta capacitatea constructiei si a elementelor de constructie de a suporta actiunile ce-i revin, fara a se distruge (a se degrada sau a se rupe) pe toata durata exploatarii ei.

Conditia de rigiditate reprezinta capacitatea constructiei si a elementelor componente de a-si pastra forma initiala de echilibru stabil sub actiunea fortelor de exploatare.

Conditii fizico-igienice de exploatare

Aceste conditii se refera la factorii fizici externi sau din interiorul cladirilor ( tempratura, viteza si umiditatea relativa a aerului, nivelul sonor, arsita soarelui, variatiile mari de tempratura, iluminarea etc.). aceste conditii sunt importante pentru realizarea confortului (termic, fonic, de iluminare) si a igienei, fiind legate de anatomia si fiziologia omului.

Conditiile de confort asigura o senzatie agreabila si un confort minim de adaptare, iar cele de igiena privesc eliminarea oboselii si a cauzelor de imbolnavire.

Conditii economico-organizatorice

Aceste conditii privesc, modul de executie tehnologica a lucrarilor, organizeaza, economia, asigurarea unor indicatori tehnico-economici eficienti (cresterea productivitatii muncii, reducerea consumului de energie, atat la executie cat si la exploatare, reducerea costului, imbunatatirea calitatii lucrarilor etc.).

Fara a diminua conditiile capitale, mecanice, fizico-igienice si estetice impuse, constructiile trebuie proiectate si realizatecu minimum de materiale si de manopera. Acest lucru se poate obtine prin: utilizarea de tehnologii noi, materiale noi si eficiente; consum redus de materiale deficitare, alegerea justa a amplasamentului; dimensionarea corecta a elementelor: organizarea rationala si industrializarea la maximum a lucrarilor pe santier.

ALCÃTUIRE CONSTRUCTIVÃ

1. FUNDAŢII DIRECTE

Fundaţiile directe sau de micã adâncime se folosesc cand terenul bun de fundare se gãseşte la adâncime micã faţã de nivelul terenului natural şi pot fi: -fundaţii rigide, continue sau izolate, executate din cãrãmidã, piatrã naturalã, beton simplu sau beton ciclopian ; lucreazã în bune conditii numai la solicitãri de compresiune; -fundaţii elastice, continue sau izolate, executate din beton armat ; au o comportare buna atat la compresiune, cat şi la încovaiere, armãtura avand rolul de a prelua eforturile de intindere din încovaiere.

1.1. Fundaţii sub ziduri (pereţi)

Transmiterea încãrcãrilor unei construcţii avãnd structura de rezistenţã cu pereţi portanţi(de zidãrie sau beton) la terenul bun de fundare, se face prin intermediul unor fundaţii continue directe. În general aceste fundaţii sunt axate faţã de zidurile pe care le suportã. Fundaţiile dezaxate se folosesc mai rar, la zidurile rosturilor de tasare, la ziduri solicitate de împingerea pãmântului, la ziduri de calcan, etc.Fundaţiile sub ziduri pot fi : continue din beton armat, continue din beton simplu, cu descãrcãri pe reazeme izolate sau fundaţii realizate din însãşi placa-suport a pardoselii.

a. Fundaţii cu secţiune dreptunghiularã

Lãţimea bolcului de fundare trebuie sa fie mai mare decat a zidului sau soclului cu 5...10 cm de fiecare parte. Aceastã dimensiune este necesarã pentru a permite retrasarea zidãriei când s-au produs unele abateri la execuţia fundaţiei sau când se modificã grosimea zidului. La randul sau soculu(când existã), va fi mai mare cu cel putin 2,5 cm de fiecare parte a zidului, pentru a se putea aşeza cofrajul pentru turnarea zidului(peretelui). Se considerã cã valoarea minima constructivã pentru laţimea fundaţiei este :

B≥b0 + (10...20) cm,în care b0 este grosimea zidului care reazemã fundaţia.

Fundaţiie de sectiune dreptunghiularã se executã de regulã când lãţimea tãlpii de fundaţie nu depãşeşte 1,0 m.

Fundaţie de beton simplu cu secţiune dreptunghiularã1-zidãrie ; 2-fandaţie ; 3-hidroizolaţie ; 4-placã suport pardosealã ; 5-strat de

rupere ; 6-teren natural

b. Fundaţii cu evazãri

Se folosesc cand lãţimea tãlpii fundaţiei rezultã mai mare decat laţimea zidului cu 25...35 cm de fiecare parte a acestuia, iar terenul are coeziune suficientã pentru executarea evazãrilor în pereţii sãpãturii. La executarea acestor fundaţii se vor respecta urmatoarele condiţii : -lãţimea evazãrii sã fie de cel mult 15 cm ;

-panta evazãrii se fie de circa 4/1 ;-cofrarea sa fie executate cu puţin timp înainte de turnarea betonului.

Fundaţie de beton simplu cu evazãri1-zidãrie ; 2-fandaţie ; 3-hidroizolaţie ; 4-placã suport pardosealã ; 5-strat de

rupere ; 6-teren natural

c. Fundaţii în trepte

Se folosesc când talpa fundaţiei rezultã mai latã cu 35...40 cm de fiecare parte a zidului. Treptele trebuie sa aibã înãlţimea de cel puţin 40 cm, iar tg α valori cuprinse între 1,1 si 1,8 în funcţie de presiunea maximã pe teren şi de marca betonului din care se realizeazã fundaţia respectivã. Fundaţiile în trepte au avantajul economisirii betonului, dar necesitã folosirea cofrajelor.

Fundaţie de beton simplu in trepte 1-zidãrie ; 2-fandaţie ; 3-hidroizolaţie ; 4-placã suport pardosealã ; 5-strat de

rupere ; 6-teren natural ; 7-beton sau zidãrie ; 8-umpluturã de pãmânt

Spaţiul dintre peretele sãpãturii si fundaţie se umple cu pãmânt bine compactat cu maiul în straturi de 20 cm grosime fiecare.

În figura de mai jos se indica alcãtuirea fundaţiilor pentru zidul exterior şi interior la o construcţie fãrã subsol.

Fundaţii la construcţii fãrã subsol1-zidãrie ; 2-bloc de fundaţie ; 3-hidroizolaţie ; 4-placã suport pardosealã ; 5-strat

de rupere a capilaritaţii ; 6-teren natural ; 7-soclu de beton ; 8-umpluturã ; 9-trotuar ; 10-dop de bitum ; 11-protectia soclului cu tencuialã hidrofugã ; 12-nisip

La construcţiile cu subsol fundaţiile zidurilor exterioare se alcãtuiesc ca în figura de mai jos. Talpa fundaţiei se executã mai latã decât peretele subsolului cu 10...15 cm spre exterior, pentru a permite aşezarea unui zid de 7,5 sau 12,5 cm grosime, care se asigurã protectia izolaţiei verticale hidrofuge a subsolului.

Fundaţii continue rigide sub ziduri la construcţii cu subsol1-zidãrie ; 2-fundaţie ; 3-hidroizolaţie ; 4-placã suport pardosealã ; 5-strat pentru rupere ; 6-teren natural ; 7-zidãrie de protecţie a hidroizolaţiei ; 8-trotuar ; 9-nisip

La clãdirile cu subsol, fundaţiile se executã aproape întotdeauna cu secţiune dreptunghiularã, având înãltimea minimã de 40 cm.

Lãţimea B a tãlpii unei fundaţii continue din beton simplu se stabileşte ţinând seama de : dimensiunea obţinutã prin calcul ; dimensiunile minime necesare executãrii sãpãturilor sub formã de santuri ; grosimea zidurilor ce sprijina pe fundaţie.

Lãţimea fundaţiei se rotunjeşte la multiplul de 5 cm.Pentru ca eforturile de întindere din încovaiere în fundaţia continuã din

beton simplu sa fie neglijabile ca valoare, trebuie satisfacutã urmatoarea condiţie :

tgα ≥ tgαmin

în cazul fundaţiilor din zidãrie de piatrã sau cãrãmidã tgα ≥ 2.

d. Fundaţii continue din beton armat sub ziduri

Soluţia se preferã când fundaţia este solicitatã de încãrcãri importante, iar terenul de fundare are o rezistenţã normatã micã sau este neuniformã. În aceste cazuri apare necesitatea laţirii tãlpii fundaţiei ; pentru respectarea condiţiei tgα ≥ tgαmin este necesarã şi cresterea corespunzãtoare a înaltimii acesteia. În aceste

condiţii fundaţiile din beton simplu nu mai sunt corespunzãtoare din punct de vedere tehnico-economic şi se adoptã soluţia unor fundãţii din beton armat, care realizeazã economie de beton si sãpãtura se obţine o suprafaţã mare de rezemare, fãrã creşterea greutaţii proprii a fundaţiei. Se poate adopta o fundaţie elasticã în locul celei rigide şi pentru a evita execuţia sub apã sau în cazul terenurilor cu tasãri inegale.

La laţimi mici, fundaţiile continue elastice sub ziduri ; se prevãd cu secţiune dreptunghiularã, iar la lãţimi mai mari se proiecteazã fundaţii continue elastice cu pante sau teşite sau sub formã de grindã. Fundaţia se toarnã pe un strat de beton de egalizare(B25) de 5...10 cm grosime. Pentru asigurarea rigiditaţii necesare fundaţiei în vederea repartizãrii presiunilor pe teren, raportul H/B va respecta valorile minime din tabel.

a b c

Fundaţii continue elastice sub ziduria-secţiune dreptunghiularã ; b-cu pantã ; c-sub formã de grindã ; 1-zidãrie ; 2-

fundaţie ; 3-beton de egalizare

Talpa fundaţiei se armeazã la partea inferioarã cu armãturã de rezistentã, alcãtuitã din bare drepte din oţel-beton cu diametrul minim de 10mm, aşezate la 1-...25 cm, dispuse transversal si cu armãtura de repartiţie prevazutã in sens longitudinal, alcãtuitã din ø6/25 cm. Procentul minim de armare se ia 0,05%. Se recomandã armarea fundaţiei cu plase sudate STNB. Armarea înclinatã se prevede numai dacã rezultatul din calculul de dimensionare si are diametrul minim 12 mm. În cazul pereţilor de beton armat(diafragme), fundaţiile vor fi prevãzute la parte superioarã cu o centurã în care sã se poatã prevedea mustaţi pentru legatura dintre pereţi si fundaţie. Dimensiunile centurii se aleg astfel încât raportul h/a≥1 ; în acest caz armatura transversalã a centurii de beton armat se face cu etrieri ø6 mm dispuşi la 25 cm. Când raportul h/a≥2, armãtura transversalã se stabileşte prin calcul şi se executã sub formã de bare drepte şi etrieri cel puţin ø10/10...20 cm.

Fundaţii continue sub perete de beton armat

1-diafragmã ; 2-armãturã ; 3-tablã armatã ; 4-bloc de fundaţie ; 5-umluturã ; 6-placã suport a pardoselii ; 7-pardosealã

e. Fundaţii cu descãrcãri pe rezeme izolate

Soluţia se utilizeazã în vederea reducerii volumului de sãpãturi, respectiv a volumului de beton şi se foloseşte când terenul bun de fundare se gãseste la adancime relativ mare sau cand zidurile transmit la fundaţii încãrcãri mici. Practic, se poate considera cã pentru adâncimi de fundare mai mare de 2,00 m, fundaţiile cu descãrcãri pe rezeme izolate devin mai avantajoase decat cele continue. Nu sunt indicate însa în cazul terenurilor cu tasãri inegale şi în zonele cu seismicitate mare (grad seismic 7,8 si 9).

Fundaţiile cu descãrcãri pe reazeme izolate sunt alcãtuite din blocuri de fundaţii(reazeme izolate) şi elemente de descãrcãri continue.

Rezemele izolate au secţiunea transversala de formã dreptunghiularã(cu sau fara evazãri) sau cu trepte. Elementele de descãrcare sunt alcãtuite din grinzi sau bolti care constitue suportul zidurilor si transmit încarcarile la blocurile de fundaţie. La constricţiile fãrã subsol, aceste elemente alcãtuiesc şi soclul peretelui, depãsind cu cel putin 25 cm cota trotuarului. Sub elementele de descãrcare se prevede un strat de pietriş cu grosimea de 8 cm, iar cand grinzile se executa din beton armat, se prevede şi un strat de egalizare B25 peste stratul de pietriş. Ele se realizeazã din beton armat monolit marca minimã B150 sau prefabricate, în cazul construcţiilor cu pereţi dispuşi regulat în plan. Grinzile se executa cu sau fara vute pe reazeme iar laţimea lor trebuie sa fie mai mare decat cea a zidului cu circa 2,5 cm de fiecare parte.

Bolţile de descãrcare se realizeazã din beton simplu sau beton cu armãturã de siguranţã.

Fundaţie cu descãrcãri pe reazeme izolatea-grinda fãrã vute ; b-grindã cu vute ; 1-reazeme izolate ; 2-grindã cu descãrcãri ;

3-perete ; 4-beton de egalizare ; 5-pietriş ; 6-izolaţie hidrofugã ; 7-trotuar ; 8-umpluturã ; 9-dop de beton ; 10-placã suport a pardoselii ; 11-nisip

f. Fundaţii sub ziduri despãrţitoare

Fundaţia se realizeazã direct de cãtre placa-suport a pardoselii parterului sau subsolului şi se executã numai sub ziduri despãrtitoare, neportante de cel mult 15 cm grosime si de înaltimea unui nivel. Se poate întalni urmatoarele situatii  : -placa de pardosealã este asezatã pe teren sãntos. În acest caz placa se executã din beton simplu B50 de 8...10 cm grosime, iar zidul despãrţitor se aşeazã direct pe placã.

Daca sub placã se gãsesc conducte de instalaţii îngropate, placa se armeazã in zona respectivã cu o retea ø6/20 cm şi se executa din beton B100 ;-placa de pardoseala este aşezatã pe umpluturã, acesta fiind cazul cel mai frecvent întalnit în execuţie. Placa se executã din beton B100 cu grosimea de 8...10 cm şi se armeazã cu o reţea de ø6/20. Daca umplutura nu depãşeşte 40 cm grosime, în placã, in lungul zidului se prevede o armaturã suplimentarã 2 ø 8(10) mm . Daca umplutura este mai mare de 40 cm grosime se prevede o îngrosare a placii de-a lungul zidului care se va arma cu bare longitudinale 4ø8(10) mm şi etrieri deschişi ø6/20...25 cm.

Fundaţii sub zid despãrţitor1-zid despãrţitor ; 2-placa suport ; 3-pietriş ; 4-umpluturã ; 5-armatura

suplimentara

1. 2. Fundaţii sub stâlpi

a. Fundaţii continue sub stâlpi

Din cauza naturii terenului şi a încãrcãrilor importante, uneori suprafeţele fundaţiilor izolate devin foarte mari ; în acest caz se adoptã soluţia de a uni fundaţiile unor şiruri de stâlpi dupa o direcţie, realizând astfel fundaţii continue sub fundaţii cu grinzi continue cu sau fãrã vute în dreptul stâlpilor. Pe aceste grinzi poate rezema şi zidãria de umpluturã dintre stâlpi, eliminându-se astfel necesitatea unor fundaţii proprii pentru aceastã zidarie La unele construcţii, când încãrcãrile sunt mari şi terenul de fundare este slab, utilizarea fundaţiilor continue numai dupa o direcţie poate conduce la laţimi mari pentru talpa acestora. În acest caz fundaţia se va executa cu grinzi continue încrucişate.

Grinzile au în general înalţimi sporite, de ordinul a 1/3...1/6 din deschiderea între doi stâlpi consecutivi. Grinzile reazemã pe o talpã de beton armat care poate avea partea superioarã orizontalã sau teşitã.

Armarea grinzilor de fundaţie se face cu armãturi din otel OB37 si PC52 ; procentul minim de armare este 0,10%.

Armãtura tãlpii(dalei) grinzii se realizeazã cu plase sudate sau cu plase din bare independente. Daca tãlpile încrucişate ajung la dimensiuni mari, din cauza presiunii mormate a terenului sub 1,5 daN/cm², apropiindu-se mult între ele, construcţia se fundeazã pe un radier general. Radierul este o placã continuã care se executa sub construcţie, pe toata întinderea ei, depãşind perimetrul cladirii cu 0,50...1,00 m. Radierele de beton armat se mai utilizeazã când este necesarã o rigidizare generalã la baza construcţiei , în cazul fundãrii pe pãmânturi, situate in pânza freaticş şi la care este necesara realizarea unei cuve etanşe.

Fundaţii sub stâlpi, cu talpã de beton armat

a-prismaticã ; b-prismaticã cu faţã teşitã ; 1-stâlp ; 2-fundaţie elasticã ; 3-beton de egalizare

Fundaţie cu grindã continuã1-stâlp ; 2-talpã cu vute ; 3-talpã fara vute

Fundaţie cu tãlpi continue încrucişate1-stâlpi ; 2-tãlpi de beton armat

Radierele de rezistentã pot fi alcãtuite în urmatoarele soluţii constructive : -din placi drepte, care se folosesc pentru construcţii pe pereţi portanţi , la care distanta între pereţi nu depãşeşte 3,00...4,00 m. Placa se armeazã cu o singurã directie, pe distanta între pereţi sau pe doua direcţii când raportul deschiderilor între

pereţi este ≤1,5 ; ea se poate realiza cu vute pe reazeme, pentru prelucrarea momentelor maxime negative. Grosimea placii se ia constructiv cel puţin 20 cm ;

Radier cu placã dreaptã1-stâlp ; 2-placã ; 3-beton de egalizare

-cu grinzi, care se folosesc la construcţiile pe cadre ; ele sunt formate din placi armate pe doua direcţii, rezemate pe o reţea de grinzi sau pe grinzi principale si secundare. Alcatuierea grinzilor radierului nu diferã de grinzile de fundaţie obişnuitã.

Radie cu grinzi1-stâlp ; 2-reţea de grinzi ; 3-placã ; 4-beton de egalizare

-planşee-ciuperci se foloesc la construcţiile cu încãrcãri mari şi asimetrice, radierul se poate executa sub forma unei placi de grosime mare 0,80...1,20 m , pe care stâlpii reazemã fara capiteluri.

Radier realizat ca planşeu-ciupercã1-stâlpi ; 2-dalã ; 3-capitel ; 4-beton de egalizare

2. FUNDAŢII RIGIDE

Fundaţiile rigide se utilizează ca reazeme pentru zidurile portante sau pentru stâlpii stucturii clădirii.In primul caz, se vor utiliza fundaţii continue sub ziduri, iar in al doilea caz, fundaţii izolate cu bloc şi cuzinet.

1. Fundaţii sub pereţi

Aceste fundaţii pot avea secţiunile sub forma: dreptunghiulară ;cu evazări,cu trepte. Fundaţiile dreptunghiulare vor avea evazarea faţă de peretele portant.

1.1. Fundaţii rigide continue sub ziduri

Fundaţiile cu evazări se vor folosi în terenuri care au o coeziune suficientă pentru executarea evazărilor în pereţii săpăturii. MATERIALELE utilizate in cazul fundaţiilor rigide sunt:betonul simplu, betonul ciclopian, zidăria din piatră brută.

Fundaţii cu rigiditate sporită. La fundarea clădirilor in terenuri, ce prezintă pericol de tasări inegale, se măreşte rigiditatea fundaţiei, prin prevederea a două centuri. Centurile sunt amplasate la partea inferioară şi superioară a fundaţiilor sau a peretelui subsolului şi se realizează din beton armat.

Fundaţii sub ziduri despărţitoare Se realizează din insăşi placa de suport a pardoselii.

1.2. Fundaţiile cu descărcări pe reazame izolate

Ele transmit terenului incărcăturile zidurilor ce reazămă pe ele in mod discontinu, prin blocuri de fundaţii izolate dispuse de-a lungul zidurilor.

2. CALCULUL FUNDAŢIILOR RIGIDE

In cadrul proiectării fundaţiilor, in general, se urmăresc două probleme dinstincte: dimensionarea tălpii fundaţiei, asfel încât să nu se producă deformarea sau ruperea terenului de fundaţie peste limita admisă de structura clădirii; dimensionarea fundatiei propiu-zise,asfel sa reziste la solicitarile transmise de cladire spre terenul de fundare. Se realizeaza o dimensionare a fundaţiilor sub pereti si o dimensionare a fundaţiilor sub stalpiLa cea sub stalpi blocul de fundaţie are numărul treptelor in funcţie de adâncimea de fundare şi de respectarea valorii caresteristică de rigiditate.

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

DOCUMENTATIA TEHNICĂ PENTRU EXECUTIA LUCRĂRILOR DE FUNDAŢII

Activitatea pentru obtinerea bunurilor materiale din domeniul constructiilor, la fel ca in toate domeniile industriale, necesita conceperea si aplicarea unor masuri de organizare a productiei, care depind de natura lucrarilor si de conditiile de lucru ale şantierelor, care sa duca la o folosire cat mai rationala a fortelor de productie, atât pentru executarea intregii lucrari, cat si pentru fiecare loc de muncă in parte.

Lucrarile de constructii se executa pe baza proiectelor de executie care cuprind documentatia tehnica de executie si documentatia economica de executie

1. Documentatia economica de executie

Documentaţia economică de execuţie exprimă valoarea construcţiilor prin devizele pe categorii de lucrări şi pe obiect, evaluând şi durata de execuţie a lucrării în graficul de eşalonare a investiţiei.DEVIZUL = piesa scrisă în care se calculează preţul unor lucrări de construcţiiARTICOL DE LUCRARE = reprezintă partea unitară comună pe tip de lucrare care se realizează la un obiect de construcţii. De exemplu: confecţionare armături,montare armături, cofraje, betoane, zidărie de cărămidă,placaje, zugrăveli etc.DEVIZUL PE CATEGORII DE LUCRĂRI = conţine enumerarea lucrărilor ce urmează a fi executate pentru realizarea părţilor de obiect de construcţie, cheltuieli necesare pentru execuţie, valorile parţiale şi totale ale acestor lucrări.DEVIZUL PE OBIECT = reprezintă piesa scrisă care însumează la nivelul unui obiect valorile lucrărilor de construcţii montaj, instalaţii, instalaţii tehnologice şi se întocmeşte însumând devizele pe categorii de lucrăriDEVIZUL GENERAL = piesa din documentaţia economică în care se calculează preţul total al obiectivului de investiţie.Această piesă scrisă se întocmeşte de către proiectant. În calculul valorii obiectului de investiţii sunt cuprinse costurile totale grupate pe categorii de cheltuieli:

Cheltuieli de proiectare Cheltuieli pentru construcţii-montaj Cheltuieli pentru utilajele din dotări Cheltuieli diverse Cheltuieli neprevăzute

ANTEMĂSURĂTOAREA - este piesa scrisă prin care se determină cantităţile de lucrare, pe articole, necesare a fi executate la o categorie de lucrări din cadrul unui obiect, şi conţine şi alte elemente necesare întocmirii devizului pe categorii de lucrări cum sunt nominalizarea variantelor de articole de lucrări, stabilirea diferenţelor la cheltuielile de transport şi manipulare, calculul sporurilor de manoperă şi utilaje etc. Antemăsurătoarea urmăreşte îndeaproape succesiunea logică a tehnologiilor

şi a modului în care se execută lucrarea de construcţie. Etapele întocmirii antemăsurătorii sunt următoarele:

Întocmirea listelor de lucrări pe baza planşelor din proiectul faza PT

Încadrarea lucrărilor din liste în Normele din Colecţia de Norme Indicatoare de Norme de Deviz Calculul cantităţilor de lucrare pentru fiecare articol stabilit

DOCUMENTAŢIA TEHNICO-ECONOMICĂ necesară întocmirii devizelor pe categorii de lucrărise compune din următoarele piese scrise, care se întocmesc pe baza pieselor desenate din proiectul de execuţie :

antemăsurătoarea lista utilajelor tehnologice care necesită montaj extrasul de materiale

2. Studiu de caz

Extrasul de materiale, forţă de muncă şi utilaje pentru fundaţia din exemplul de mai jos.

Pentru stabilirea cantităţilor de materiale necesare executării lucrărilor de construcţii, se întocmeşte la fiecare deviz, pe categorii de lucrări, un extras de materiale. Acest extras cuprinde cel puţin materialele care se supun analizei tehnico-economice în vedea încadrării în indicii-plafon şi a normării consumurilor, produsele de balastieră pe sorturi, cît şi cele pentru producerea de către executant a unor semifabricate, prefabricate sau confecţii.

Cantităţile de materiale se determină pe baza cantităţilor din articolele de lucrări, prevăzute în antemăsurătoare şi a consumurilor specifice din normele de deviz specifice.

a. Calculul volumului de beton din fundaţie

F1.

L fundaţie cu h=-1,25 = 10,70

F2.

L fundaţie cu h=-1,05 = 8,15 +

Vbeton = Vf1 + Vf2 =

PLAN FUNDAŢIIScara 1: 50

ANTEMASURATOARE Pentru fundatii din beton armat continue sub ziduri

Nr.Crt.

Simbol articolDenumire articol lucrare

UM1

CA02CTurnarea betonului armat in elementele construcţiilor exclusive cele executate in cofraje glisante – clasa C8/10 in fundaţii continue, radiere şi pereţi cu grosime până la 30 cm

Cantitate 49 mc

2CZ0301GConfecţionarea armăturilor din oţel beton pentru beton armat in fundaţii isolate continue şi radiere în ateliere de şantier OB37 fi 6-8 mCalcul: 25 Kg/ 1mc beton 25 x 49 mc = 12,25 kg

3CC01CMontarea armăturilor din oţel beton tip OB37 fi 6-8 m fundaţii continue şi radiere (plăci) Calcul: 12,25kg

Stabilireaduratei de executiepentrufiecarearticol in parte (tabel 1)

Nr.Crt./Simbol

Denumirealucrarii

U.M Cantitate NT Nr. Ore om

Nr.oreschimb

Nr.om zile

Formatia

Nr.zile

1.CA02C

Turnarebeton

mc 49 3,66 179,34 8 22,42 3 7

2.CZ0301G

Confecţionareaarmăturii

Kg 1225 0,039 34,875 8 4,37 2 2

3.CC01C

Montarearmătură

kg 1225 0,020 24,5 8 3 3 1

Grafic de esalonare calendaristica

Nr.Crt

Denumirealucrarii

U.M Cantitatea Durata in zile

ResurseL M M J V S D L M M J V S D

1.Lucrări de

confecţionare a armăturii

Kg 1125 2

2. Lucrări de montarea armăturii

Kg 1125 1

3. Lucrări de turnări betoane

mc 49 7

48