UNIVERSITATEA STEFAN CEL MARE SUCEAVAFacultatea de Stiinte Economice si Administratie Publica Departamentul ID Specializarea : Asistenta Manageriala si Secretariat, Anul I, Sem. II

TEORIA GENERALA A STATULUI SI DREPTULUISTUDENT: ABALANOAIE MARCEL IONUT PROF. UNIV. DR. ELENA IFTIME ~2010 ~

CUPRINS

CUPRINS ............................................................................................................................................................. 2 NORMA JURIDICA .............................................................................................................................................. 3 Notiune si trasaturi caracteristice ................................................................................................................. 3 Structura normei juridice .............................................................................................................................. 4 Clasificarea normelor juridice........................................................................................................................ 6 Actiunea normelor juridice n timp, spatiu si asupra persoanelor ................................................................ 7 Actiunea normelor juridice n spatiu si asupra persoanelor ......................................................................... 8 Norma juridica - premisa a raportului juridic ................................................................................................ 9 Bibliografie....................................................................................................................................................... 10

2

NORMA JURIDICA

Notiune si trasaturi caracteristiceRelatiile sociale care se stabilesc ntre oameni presupun existenta unor norme de comportare n societate sub diferite aspecte: etice, morale, religioase, juridice. Intre normele existente la nivelul unei societati exista o strnsa legatura si interconditionare, deoarece: reflecta conditiile social-economice ale epocii; dispozitiile lor sunt concordante; au caracter general si impersonal; prin intermediul lor se prescriu actiunile obligatorii impuse sau permise; urmaresc ncurajarea conduitelor prescrise si sanctionarea celor ce deviaza de la prevederile lor. Intre normele sociale, prin continut si forma, se detaseaza normele juridice, care constituie structura interna a dreptului. Norma juridica este elementul de structura interna a dreptului, cu ajutorul careia se stabileste un mod de comportament al individului in societate, precum si un cumul de pretentii si exigente ale societatii fata de individ. Obisnuit, norma este echivalent cu regula, deoarece marea majoritate a normelor contin reguli de comportament, sanctiuni pentru cei ce le neglijeaza, ct si anumite obligatii corelative drepturilor subiective garantate. In afara normelor de comportament, norma juridica poate contine principii generale de drept, definitii, explicarea unor termeni legali, etc. Norma de drept contine ceea ce trebuie sa ndeplineasca un anumit subiect, ceea ce este el ndreptatit sa faca sau ceea ce i se recomanda sau este stimulat sa faca. Normele de drept, cu toate ca sunt variate ca forma, continut si gama a relatiilor sociale reglementate, au anumite trasaturi definitorii sau caracteristici comune care le deosebesc de celelalte norme sociale: Caracter general si impersonal - deoarece vizeaza totalitatea mprejurarilor ce cad sub incidenta formulei lor generale, conduita prescrisa fiind tipica si aplicabila nelimitat. Prin aceasta trasatura normele juridice se deosebesc de actul individual de aplicare a dreptului, care este concret si personal. Norma juridica abstractizeaza; aceasta nu nseamna ca oricnd si oricum se poate aplica aceeasi norma juridica, deoarece sunt norme juridice care se aplica unor categorii speciale de subiecti sau n spatii bine precizate. Cu toate acestea, norma juridica contine un model abstract pentru un agent posibil al actiunii sociale, ceea ce i impune acestuia o varianta de comportament, n conditiile n care acesta are la dispozitie mai multe variante. Caracterul imperativ, obligatoriu al normei juridice care nu este o simpla recomandare, astfel ca respectarea sa sa fie garantata, la nevoie, cu ajutorul fortei de constrngere a statului. Pentru a deveni obligatorie norma de drept se bucura de garantia statala. Ea se aplica n toate raporturile sociale din momentul intrarii sale n vigoare si pna la iesirea din vigoare, n mod continuu , neconditionat. Caracterul volitional rezulta din faptul ca reglementeazanumai conduita volitionala a oamenilor si nu fapte independente de vointa acestora. Norma juridica prescrie o conduita tipica dupa care subiectii de drept vizati trebuie sa se conduca n activitatea lor, prefigurnd un anume comportament social. Norma juridica implica in mod ideal un raport inter-subiectiv, deoarece ea nu este doar o prescriptie general-abstracta si tipica, ci are n vedere faptul carelatiile sociale se realizeaza ntre oameni. Norma juridica este o regula de conduita cu caracter general si impersonal, care exprima vointa de stat si a carei respectare este obligatorie si garantata, la nevoie, prin forta de constrngere a statului.3

Structura normei juridiceStructura normei juridice este analizata dintr-o dubla perspectiva: tehnico-legislativa si logica. Structura tehnico-legislativa reprezinta o perspectiva externa de analiza a normei juridice si este determinata de modul de exprimare a normei juridice in cadrul legislativ, adica de modul de asezare a normei juridice in articole, paragrafe, aliniate si teze. Articolele la randul lor sunt grupate in sectiuni, capitole si titluri. Structura tehinco-legislativa poate fi identificata in constituirea codurilor normative care alcatuiesc de regula sediul principal al materiei intr-o ramura de drept. Codificarea si sistematizarea normelor juridice sunt operatiuni proprii tehnice elaborarii actelor normative. Norma juridica este redata in articole cuprinse intr-un act normativ, prin urmare din punct de vedere al structurii externe articolul reprezinta elementul de baza si forma in care apare expriimata norma juridica. Un articol poate sa cuprinda o singura norma juridica, aceasta este situatia ideala in multe cazuri insa norma juridica este cuprinsa in mai multe articole ceea ce conduce la concluzia ca norma juridica nu se poate identifica cu articolul actului normativ. Potrivit cerintelor tehnicilor legislative, articolele cuprinse intr-un act normativ trebuie sa fie structurate intr-o ordine de expunere logica, ceea ce se realizeaza prin intermediul tehnicii de sistematizare a actelor normative. Necesitatea de sistematizare a actelor normative este ceruta de urmatorii factori: - structura dinamica si complexa a actelor normative, determinata de faptul ca actul normativ inregistreaza si reda orice schimbare in realitatea careia i se adreseaza. Ca atare prin intermediul tehnicii de sistematizare trebuie preluate in forma juridica toate modificarile ivite in nevoia sociala care a generat aparitia unui anumit act normativ. - corecta aplicare a dispozitiilor cuprinse intr-un act normativ implica o cat mai buna cunoastere a acestora. - evitarea supraglomerarii cadrului legislativ si a aparitiei redundantei intre dispozitiile cuprinse in diversele acte normative. O buna tehnica de sistematizare a actelor normative se regaseste ca impact in gradul de claritate si gradul de coerenta a sistemului de acte normative. Sunt recunoscute doua tipuri de sistematizare a actelor normative: incorporarea si codificarea. Incorporarea este o forma inferioara de sistematizare deoarece nu presupune operatiuni de modificare si prelucrare a substantei materialului actului normativ. Incorporarea se gaseste sub forma unor culegeri, colectii de acte normative, realizate fie de organele de stat (incorporare oficiala), fie de persoane particulare (incorporare neoficiala), fiind realizata potrivit unor criterii alfabetice, cronologice sau pe ramuri de drept. Codificare reprezinta o forma evoluata de sitematizare, care are ca scop redactarea potrivit unei conceptii unitare, a principiilor si a celor mai importante reglementari intr-o anumita ramura de drept. Codificarea are ca rezultat aparitia marilor coduri de legi, care nu pot reglementa insa exhaustiv relatiile sociale care fac obiectul lor; ca atare activitatea de codificare implica elaborarea unor acte normative ce redau structura interna si principiile de organizareproprii unei ramuri de drept. Structura logica sau interna reprezinta partea statica stabila a normei juridice si cuprinde: ipoteza, dispozitia si sanctiunea. Ipoteza descrie imprejurarile in care devine aplicabila regula de drept ce formeaza continutul normei juridice. Ipoteza prefigureaza abstract acele activitati umane care, intrand in tiparul normei juridice devin fapte juridice (codul familiei descrie in sectiunea a treia, in legatura cu situatia legala, ipoteza copilului din casatorie, precum si ipoteza copilului din afara casatoriei). Dispozitia reprezinta partea cea mai importanta a normei juridice intru cat contine prescriptia care a impus aparitia normei. Aceasta prescriptie este justificata de premisa-situatia continuta in ipoteza. Dispozitia cuprinde comportamentul normei juridice exprimata sub forma conduitei ce trebuie urmata de subiectul de drept caruia ii este adresata. Acest imperativ reflecta una dintre cele mai importante trasaturi ale normei juridice: trecerea de la ceea ce este(indicativ) la ceea4

ce trebuie sa fie(imperativ). Dispozitia cuprinde prin urmare drepturile si dispozitiile subiectelor de drept. Exista patru tipuri de dispozitii: - dispozitia poate ordona o anumita conduita a subiectului de drept, contine deci obligatia de a savarsi anumite actiuni (in articolul 53 al Constitutiei Romaniei se precizeaza ca cetatenii au obligatia sa contribuie prin impozite si taxe la cheltuielile publice). Imperativul cuprins in dispozitie poate fi identificat prin folosirea unor anumite cuvinte sau sintagme: trebuie, este necessar, este obligatoriu,etc. - dispozitia poate fi de natura prohibitiva prevazand obligatia de abtinere de la savarsirea de anumite fapte (in articolul 8 din Codul familiei se stipuleaza ca:in timpul tutelei casatoria este interzisa intre tutore si persoana minora aflata sub tutela sa; in articolul 69 din Codul familiei se prevede ca: este oprita adoptia unui copil de catre mai multe persoane - dispozitia poate cuprinde anumita permisiuni, prin care nici nu se impune nici nu se interzice savarsirea anumitor actiuni. In aceasta situatie subiectele de drept au posibilitatea de a alege conduita pe care doresc ssa o urmeze (articolul 21 din Codul familiei da posibilitatea anularii casatoriei la cererea sotului al carui consimtamant a fost viciat prin eroare cu privire la identitatea fizica a celuilalt sot) - dispozitia poate avea un caracter supletiv, lasand la latitudinea subiectului de drept alegerea unei conduite de urmat; lipsa unei optiuni pentru o anumita conduita este insa suplinita de dispozitia normei juridice (in articolul 40 din codul familiei se prevede ca:in caz de divort sotii se pot invoi cu privire la numele pe care il vor purta dupa desfacerea casatoriei; daca insa aceasta invoiala nu este realizata, instanta este obligata sa hotarasca cu privire la aceasta chestiune). Sanctiunea se refera la faptul ca definitia normei juridice arata ca la nevoie daca perscriptia impusa de norma juridica este incalcata ea poate fi dusa la indeplinire prein forta coercitiva a statului. Asigurarea aplicarii perscriptiei continuta in dispozitia normei juridice, in conditiile descrise de ipoteza, se realizeaza pe cale de constrangere de catre autoritatile statului. Ca element al normei juridice, sanctiunea cuprinde consecintele nerespectarii dispozitiei, reactia sociala fata de adoptarea unei conduite neconforma cu cea prevazuta de regula de drept. Aceasta reactie reprezinta expresia autoapararii sociale fata de comportamentul deviant. Sanctiunile pot fi clasificate dupa gradul de determinare si dupa ramura de drept in care intervin. Dupa gradul de determinare sanctiunile sunt de patru feluri: - sanctiuni determinate: sunt formulate precis si nu pot fi modificate (articolul 1439 al codului civil prevede sanctiunea desfiintarii contractului de locatiune daca bunul ce face obiectul locatiunii piere sau nu mai poate fi folosit pentru destinatia pentru care a fost dat in locatiune). - sanctiuni relativ determinate: sunt stabilite intre o limita inferioara si una superioara (sanctiunile prevazute pentru infractiunile din partea speciala a Codului penal) - sanctiuni alternative: aplicarea acestora este lasata la latitudinea organului competent (pentru o serie de infractiuni prevazute in partea speciala a Codului Penal se prevede detentiunea pe viata sau inchisoarea de la 15 la 25 de ani) - sanctiuni cumulative: pentru acelasi fapt juridic sunt stabilite mai multe sanctiuni obligatorii (inchisoarea de la si interzicerea unor drepturi) Dupa ramura de drept in care intervin, sanctiunile pot fi constitutionale, administrative, penale, fiscale si civile. In principiu fiecare ramura de drept contine sanctiuni specifice.

5

Clasificarea normelor juridiceIn literatura juridica normele juridice sunt clasificate n diverse categorii dupa criterii variate. De exemplu: a) dupa obiectul si metoda reglementarii juridice, deci a ramurii de drept din care fac parte, distingem tot attea categorii de norme cte ramuri de drept exista: - norme de drept civil; - norme de drept constitutional; - norme de drept administrativ; - norme de drept procesual civil; - norme de drept penal; - norme de drept procesual penal; - norme de dreptul muncii, etc. b) dupa izvorul de drept n care sunt ncorporate si dupa functia lor juridica, normele de drept pot fi cuprinse n legi, ordonante guvernamentale, acte normative elaborate de organele administratiei de stat centrale si locale. c) dupa modul de cuprindere a partilor structurale ale normei juridice, acestea pot fi complete - cnd cuprind toate elementele constitutive; norme juridice de trimitere, care se completeaza cu norme din acelasi act normativ sau cu norme din alte acte normative existente si norme juridice n alb, care urmeaza sa se completeze cu dispozitii din acte normative ce urmeaza sa apara. d) dupa sfera de aplicare si gradul de generalitate: - norme generale - care se aplica tuturor relatiilor sociale dintr-o ramura de drept; - norme speciale - care se aplica numai unei anumite categorii de relatii din cadrul unei ramuri de drept; - norme de exceptie - care sunt date n completarea unei norme generale sau speciale, instituind un regim derogator de la ele. Regula este ca normele speciale deroga de la normele generale, iar normele de exceptie sunt de stricta interpretare. e) dupa caracterul conduitei pe care o prescriu: - norme imperative - acaror respectare se impune obligatoriu, fara a fi admisa nici o derogare sub amenintarea sanctiunii. Acestea pot fi: "onerative - atunci cnd prescriu n mod expres obligatiile de savrsire a unei actiuni; "prohibitive, - care interzic savrsirea unei actiuni sau o anume conduita. Aceasta subdivizare nu este absoluta, ntruct aceeasi norma poate fi n acelasi timp onerativa si prohibitiva. -norme dispozitive - sunt normele a caror aplicare este lasata la dispoztia subiectilor de drept carora li se adreseaza. Ele se subdivid: -norme permisive - care nici nu interzic savrsirea unui act si nici nu impun o actiune, ci stabilesc doar anumite drepturi unor subiecte de drept vizate; -norme supletive - care lasa posibilitatea subiectilor de drept de- a -si alege o anumita conduita n anumite limite; -norme stimulative - stabilesc stimulente si conditii de acordare a acestora de catre organele competente. In ipoteza ndeplinita, condititiile respectivei norme devin obligatorii. -norme de recomandare - ce prevad o anumita conduita pe care statul o recomanda unor organe ale sale sau unor cetateni, iar n ipoteza n care destinatarii lor si nsusesc recomandarile, normele capata caracter obligatoriu. -norme punitive - ce prevad sanctiunile juridice pentru cei ce nfrng normele juridice. Spre deosebire de cele stimulative, aceste norme au un caracter imperativ, si n functie de modul de redactare, pot fi:onerative sau prohibitive.

6

-norme organizatorice - care urmaresc sa fundamenteze cadrul de functionare al institutiilor si celorlalte organisme sociale , modul de nfiintare, scopul, competenta, relatiile n sistem.

Actiunea normelor juridice n timp, spatiu si asupra persoanelorRealizarea dreptului prin traducerea n viata a normelor juridice este conditionata de durata mentinerii n vigoare a actelor normative, de raza teritoriala n care ele si produc efectele si de sfera persoanelor asupra carora ele actioneaza. Actiunea normelor juridice n timp - este delimitata de momentul intrarii n vigoare si de cel al ncetarii existentei lor. Aplicndu-se numai la faptele care se petrec n timpul ct sunt n vigoare, ele nu sunt nici retroactive, nici ultraactive. In general, trecutul scapa actiunii unei legi si de aceea, ele actioneaza numai pentru viitor. Norma de drept fiind un amendament adus conditiei umane permite sau interzice anumite actiuni. Nu se poate impune nimanui sa se supuna unei legi care nu exista si, de aceea, nimeni nu poate fi nvinuit ca a savrsit o fapta care nu era prohibita, ci era, dimpotriva, admisa la data savrsirii ei. Sub aspectul actiunii n timp a normelor juridice actioneaza principiul neretroactivitatii legii, ceea ce presupune stabilirea momentului initial si a momentului final al actiunii legii. In principiu, n Romnia, normele juridice intra n vigoare n momentul publicarii lor n Monitorul Oficial, sau la data aducerii lor la cunostinta celor carora li se adreseaza. Conform principiului NEMO CENSITUR IGNORARE LEGEM (Nimeni nu se poate prevala de necunoasterea legii), legile se presupun cunoscute de la data aducerii lor la cunostinta conform principiului publicitatii. Uneori, n cuprinsul actelor normative se prevede o alta data, ulterioara datei publicarii normei, pentru intrarea n vigoare. Se acorda astfel un termen necesar pentru cunoasterea noii norme. Principiul neretroactivitatii legii este consacrat n art.1 din Codul civil, n art.10-11 din Codul penal. De la aplicarea principiului neretroactivitatii legii exista nsa si unele exceptii, cand legile se aplica retroactiv, si anume: "n situatia cnd legea prevede expres ca se aplica unor fapte petrecute anterior, fara ca prin aceasta sa se ngradeasca drepturile fundamentale garantate prin Constitutie"; "In cazul cnd este necesara nlaturarea unor piedici care frneaza procesul transformarilor sociale"; "In cazul legilor interpretative care clarifica ntelesul unor norme juridice si care se aplica de la data intrarii n vigoare a normei interpretate, n cazul cnd ele apar ulterior acestora"; "In cazul legii penale mai favorabile, adica daca de la data savrsirii unei infractiuni si pna la data ultimului act de executare au aparut mai multe legi care sanctioneaza diferit aceeasi fapta, se va aplica legea penala cu sanctiunea mai blnda". Actul normativ ramne n vigoare pna cnd el este abrogat printr-un alt act normativ de acelasi grad sau superior lui, precum si prin ajungerea la termen sau caderea n desuetudine. Actul prin care nceteaza existenta unei norme juridice se numeste ABROGARE. Ea poate fi: 1. Abrogare expresa direct cnd ntr-un act normativ nou se arata n mod expres ca actul normativ anterior sau doar unele articole se abroga. 2. Abrogare expresa indirect cnd legea noua se limiteaza sa mentioneze ca dispozitiile anterioare contrare prevederilor ei se abroga, fara a se mentiona direct actul normativ sau articole care se abroga. 3. Abrogare tacita cnd noul act normativ nu abroga expres pe cele vechi, dar prin regulile pe care le prescrie se abate de la vechea reglementare. Abrogarea tacita este o manifestare de vointa a organelor statului ce emit actul normativ, care chiar daca nu contine o clauza expresa de abrogare poate fi considerat act de abrogare prin conduita contrara impusa. 4. Caderea n desuetudine reprezinta ncetarea efectelor unei norme neabrogate, dar care si nceteaza aplicarea, ntruct relatiile sociale pe care le reglementeaza sunt depasite7

In toate legislatiile exista si norme a caror actiune este determinata n timp. Acestea sunt legile temporare, adica au numai o anume durata de existenta. Au un caracter temporar actele normative care sunt elaborate pentru anume situatii provizorii: stare de razboi, calamitati naturale, iar o data cu ncetarea conditiilor care au determinat aparitia lor, este firesc sa iese din vigoare si actele de reglementare ale acestora.

Actiunea normelor juridice n spatiu si asupra persoanelorNe intereseaza daca normele juridice se aplica asupra tuturor persoanelor ce se gasesc pe un teritoriu, indiferent daca sunt sau nu cetateni ai tarii respective si daca se aplica sau nu unor fapte savrsite n afara teritoriului tarii. In general, o norma juridica, n virtutea suveranitatii statului, se aplica si actioneaza asupra ntregului teritoriu al tarii care a emis-o. Prin teritoriu , n sens juridic, se ntelege totalitatea ntinderilor de uscat si apa, spatiul nconjurator - subsolul si spatiul aerian, asupra carora statul si manifesta autoritatea. Desi n conceptia legislatiei romne, navele si aeronavele romnesti nu intra n notiunea de teritoriu national, faptele savrsite pe o nava sau aeronava romneasca aflata n afara marii teritoriale, sunt socotite ca fapte savrsite pe teritoriul tarii ca urmare a extinderii actiunii legii noastre nationale si nu ca urmare a extinderii notiunii de teritoriu. Limitele teritoriului sunt cele indicate prin frontiera de stat (naturala sau conventionala). Frontierele aeriene sunt precizate cu ajutorul unor linii perpendiculare care pornesc de pe frontierele terestre sau acvatice n sus pna la limita liniei inferioare a spatiului cosmic. Teritoriul si frontierele sunt inviolabile si regimul lor juridic este stabilit prin tratate internationale si norme interne. Necesitatea mentinerii si dezvoltarii relatiilor internationale impune existenta unor exceptii de la principiul teritorialitatii legii. Principalele situatii n care nu se aplica legea tarii noastre pe teritoriul Romniei sunt: IMUNITATEA DIPLOMATICA consta n exceptarea unor persoane care exercita activitati diplomatice. Imunitatea diplomatica presupune: - inviolabilitatea personala a reprezentantilor diplomatici; - inviolabilitatea cladirilor ocupate de reprezentanta diplomatica; - inviolabilitatea mijloacelor de transport apartinatoare reprezentantei diplomatice; - invilabilitatea corespondentei diplomatice Totodata, agentii diplomatici sunt exceptati de la jurisdictia penala, civila si administrativa a tarii de resedinta.. In cazul n care un representant diplomatic comite o infractiune, sau nesocoteste legile tarii n care a fost acreditat, guvernul tarii de resedinta l poate declara PERSONA NON GRATA, ceea ce atrage dupa sine rechemarea sau expulzarea lui. STATUTUL JURIDIC AL CONSULILOR - Reprezentantii consulari ai statelor straine se bucura pe baza reciprocitatii de un regim juridic asemanator imunitatii diplomatice, respectiv anumite drepturi si privilegii: - scutirea de unele impozite sau prestatii; - nesupunerea fata de jurisdictia instantelor tarii de resedinta, etc. REGIMUL JURIDIC AL CETATENILOR STRAINI Situatia strainilor poate fi supusa unuia din urmatoarele regimuri juridice: - regimul national - prin care se acorda strainilor, n conditii de reciprocitate, drepturile civile de care se bucura cetatenii statului respectiv; - regimul special prin care se acorda strainilor anumite drepturi prevazute n unele legi sau tratate internationale; - regimul clauzei natiunii celei mai favorizate prin care se acorda cetatenilor straini drepturi care sa nu fie mai restrnse dect drepturile acordate cetatenilor oricarui alt stat tert.8

In cazul n care faptele se petrec pe teritoriul mai multor state, intervine conflictul de legi, care se rezolva prin conventii internationale pe baza reciprocitatii dintre state. Principalele situatii n care legile statului nostru se aplica si n afara frontierelor, pe baza reciprocitatii, sunt prevazute n Codul penal , explicabile prin necesitatea de a separa anumite interese deosebite pentru statul respectiv sau pentru societate n general. Este de asemenea, firesc ca statul sa aplice legile sale asupra cetatenilor sai, chiar daca au savrsit fapte incriminate de legea romna n strainatate. Sunt situatii n care statul nostru aplica legile sale si fata de straini, atunci cnd sunt lezate interesele fundamentale ale statului nostru sau ale unui alt stat, atunci cnd statul nostru s-a obligat la aceasta prin conventii internationale. Aceste situatii sunt prevazute de Codul penal n art.4-6: 1.PERSONALITATEA LEGII PENALE -cnd legea penala romneasca se aplica infractiunilor savrsite n afara teritoriului tarii, daca faptuitorul este cetatean romn sau daca, neavnd nici o cetatenie, are domiciliul n tara noastra; 2.REALITATEA LEGII PENALE - cnd legea penala romneasca se aplica infractiunilor savrsite n afara teritoriului tarii, contra securitatii statului romn sau contra vietii unui cetatean romn, ori prin care s-a adus o vatamare grava integritatii sau sanatatii unui cetatean romn, cnd sunt savrsite de un cetatean strain sau o persoana fara cetatenie, ce nu domiciliaza pe teritoriul tarii. 3.UNIVERSALITATEA LEGII PENALE - cnd legea penala romna se aplica si altor infractiuni dect cele de mai sus savrsite pe teritoriul tarii de un cetatean strain sau o persoana fara cetatenie, care nu domiciliaza pe teritoriul tarii, daca fapta este privita ca o infractiune si de legea penala a tarii unde a fost savrsita, si daca faptuitorul se afla la noi n tara . Norma juridica se aplica tuturor cetatenilor statului nostru care se bucura de egalitate n fata legii.

Norma juridica - premisa a raportului juridicNorma juridica este o premisa generala si fundamentala a raportului juridic. Doctrina caracterizeaza raportul juridic ca o norma juridica in actiune. In fapt, norma juridica isi gaseste in raportul juridic principalul sau mijloc de realizare. Practic, norma juridica prefigureaza in abstract posibilitatea existentei unei relatii ce antreneaza consecinte juridice. Aceasta realitate poarta denumirea de fapt juridic. In momentul in care faptul juridic anticipat de norma juridica se materializeaza in relatiile dintre oameni, intre acestia se stabileste un raport juridic.

9

Bibliografie

Teoria General a Dreptului - lect. univ. dr. BARAN NICOLAE Prof.univ.dr.DORIN CLOCOTICI, Teoria Generala a Dreptului, editura Europolis, Constanta 2002 ; http//www.ase.ro/Bib/HTML/Drept/norma_juridica.htm. http//www.legal.dntis.ro/norma_juridica/2hml.

10