DECIZIA ADMINISTRATIVA

IntroducereDecizia ,ca etapa importanta n procesul actional are mai multe definitii, cu denumiri specifice domeniului particular la care aceasta se refera. Plecnd de la modul general la cel particular, exista cteva din definitiile care ne pot ajuta sa intelegem mai bine notiunea de decizie administrativa.Decizia,n general, din punct de vedere filozofic, este definita ca un act individual sau social premergator actiunii, care consta n luarea unei hotarri determinate, ntemeiate pe cunoasterea conditiilor, prevederea efectelor si pe optiune axiologica, n raport cu anumite scopuri sau idealuri. Cu alte cuvinte, aceasta reprezinta hotarre luata, solutie adoptata, (dintre mai multe posibile), materializata ntr-un act obligatoriu, normativ prin care un organ conducator stabileste directia unei actiuni si modul ei de realizare. Decizia poate fi: politica, administrativa, juridica, economica, sociala, tehnica, militara, etc. Decizia administrativaeste componenta activitatii oamenilor care lucreaza n organele administratiei publice. De aceea, decizia administrativa este o specie a deciziei umane, care constituie elementul central al activitatii desfasurate de organele administratiei publice n realizarea sarcinilor de conducere si organizare.Putem spune ca decizia nu este numai elementul unei aciuni, ci ea nsi este o aciune, un act uman. De exemplu, deciziaprimarului de a sanciona o contravenie este o actiune a unor oameni. Spre deosebire ns de executare decizianu implic acte materiale. Cu toate acestea, decizia presupune o veritabil for care acioneaz, nu este o simplvirtualitate.Acestlucrusepoateobservadeosebitdeclardinconsecinele violrii uneidecizii.Nerespectarea unei decizii luate de un organ alaadministraiei publice atrage dup sine o serie de aciuni care se pot aplica celor care o nesocotesc.Aadar, decizia este un act , o aciuneuman.Efectele deciziei administrative pot fi anihilate, suspendate, ncetinite sau accelerate, prin politica statului, modificarea cadrului legal sau a activitatii si structurii administratiei. Un factor care contribuie la blocarea dinamicii deciziei administrative l constituie spiritul rutinier. Lipsa initiativei, absenta operativitatii pot paraliza o decizie administrativa. Elementele care la prima vedere par minore (lipsa echipamentelor moderne de calcul sau a personalului de executie) pot prejudicia eficienta si dinamica deciziei.Caracteristicile deciziei administrativePrincipalele trasaturi caracteristice ale deciziei administrative sunt: colegialitatea ,coerenta,autoritatea ,formele si influenta factorilor juridici si temporali.1. ColegialitateaSub aspect formal decizia administrative se considera opera semntarului ei. In realitate ,decizia admnistraitva ,chiar emisa sub semnatura unei autoritati unipersonale ,are un caracter colegial ,ea fiind rezultatul unei munci complexe ,in echipa ,la care participa mai multe servicii si numerosi functionari.Administratia publica ,in mod constant ,practica munca in echipa ,deoarece ,indiferent de continutul unei decizii ,apare necesara o anumita cooperare a structurilor interne ale unei autoritati sau institutii administrative ,atat pentru evitarea aparitiei unor contradictii ,cat si pentru respectarea interesului general .De asemenea ,colegialitatea asigura impersonalitatea (anonimatul)actiunii administrative ,absolut necesare in administratia publica ,intrucat accentul se pune pe sarcina ,nu pe cei ce o executa . Aceasta caracteristica reiese din faptul ca in statul de drept functionarii publici nu sunt proprietarii functiilor lor .Rezolvarea problemelor importante ce revin administratiei se face,intotdeauna ,in mod impersonal ,fapt ce pune in evidenta perenitatea unei administratii care ramane chiar si atunci cand se schimba administratorii .Impersonalitatea este o garantie care il apara pe functionarul public de eventualele presiuni pe care o actiune personalizata ar putea sa o antreneze.Exista ,insa si dezavantaje ale sistemului colegial ,astfel individualizarea raspunderii este foarte greu de stabilit la nivelul unui serviciu ; Orice vina in administratie devine una a serviciului sau chiar a institutiei respective. In acelasi timp ,acest sistem colegial conduce la o politica contrara stabilirii unor relatii publice deschise intre administratie si administrati ,care cauta sa personalizeze actiuni administrative.

2. CoerentaDecizia administrativa ,ca orice manifestare de vointa ,se caracterizeaza prin coerenta sa. Ea se intemeieaza pe deciziile anterioare si induce in mod inevitabil catre alte decizii viitoare. De aceea ,coerenta se situeaza la un nivel ridicat tocmai pentru a putea raspunde exigentelor tot mai mari ale interesului general.Altfel spus ,decizia administrativa reprezinta o punte de legatura intre trecut ,prezent si viitor ,ceea ce face ca administratia publica sa devina principala garantie a unitatii si continuitatii unei politici .3. AutoritateaDecizia administrativa este inseparabila de relatia de autoritate ,care se naste atunci cand un functionar accepta decizia unui alt functionar chiar daca el nu este de acord cu continutul sau. Autoritatea consta in competenta ,puterea de a emite decizii ,care servesc apoi drept model pentru elaborarea altor decizii.Aceasta relatie de autoritate se bazeaza ,in general ,pe prerogativele formale care permit superiorului ierarhic ,in caz de conflict ,sa impuna o conduita regulamentara subordonatilor sai.Ea se explica, de asemenea , prin existenta la nivelul unei autoritati sau institutii administrative a unui regulament de ordine interioara , a unui numar de reguli sociale ,care reglementeaza comportamentul functionarilor publici si care, in caz de nerespectare ,pot duce la sanctionarea acestora.Relatia de autoritate nu este intotdeauna puternic legata de puterea ierarhica ,mai ales atunci cand intr-un domeniu anume ,superiorul acorda in mod sistematic incredere propunerilor venite din partea unui subordonat ,el nu face altceva decat sa recunoasca autoritatea acestuia ca specialist.altfel de relatie functioneaza intre superior si inferior si este relativa ,intrucat aceasta poate odata va accepta propunerea .alta data insa nu-i va recunoaste meritul de specialist functionarului respectiv. In orice situatie ,subordonatul trebuie sa stie ca decizia a fost acceptata numai pentru a facilita realizarea unui scop ,cu care si el trebuie sa fie solitar si sa-l realizeze ,ca atare.In fapt, este vorba de conceptul pe care specialistii il denumesc ca fiind o zona de acceptare ,in care subordonatul este gata sa accepte deciziile luate de superiorul sau .Aceasta zona este foarte mare in administratia militara si foarte redusa in invatamant .Zona de acceptare depinde ,de asemenea de autoritatea personala a superiorului ,de calitatile sale ,ea fiind cea care influenteaza conduita subordonatilor .Daca aceasta autoritate este recunoscuta ,superiorul va putea convinge subordonatii cu argumente cum ca opinia sa este corecta si nu va utiliza autoritatea sa decat in caz de conflict sau de neintelegere.4. FormalismulIndeplinirea conditiilor de forma la emiterea sau adoptarea actelor administrative reprezinta una din regulile fundamentale ale stiintei dreptului administrative .Formalismul reprezinta garantia ca in activitatea administratiei publice sunt aplicate principiile care asigura respectarea drepturilor fundamentale ale cetatenilor de catre administratori. Ea constituie ,de asemenea ,o garantare a bunei functionari a administratiei publice prin: elaborarea regulilor de forma ,cu caracter general ,aplicabile la orice decizie administrativa ,din acelasi timp ,usurand munca in administratie .De altfel ,nici nu s-ar putea cere fiecarui functionar public sa reinventeze ,in fiecare an ,toate masurile care trebuie luate .Ca atare , formalismul poate fi inteles si ca un ansamblu de reguli ale unei bune administrari ,care trebuie precizate pentru a fi mai bine aplicate ,astfel incat sa se transforme in reflexe ale functionarilor publici .Aspectele pozitive ale formalismului ,in general ,nu sunt intotdeauna ,percepute ca fiind benefice pentru administratia publica ,intrucat multitudinea formelor sunt cel mai adesea si cele care complica relatiile dintre administrati si administratori.Dezvoltarea formalismului nejustificat constituie o deviere ,un fenomen constant ,in administratia publica ,de fapt pentru care autoritatile guvernamentale instituie ,frecvent comisii cu sarcina de a simplifica aceste forme si stabili reguli de procedura administrative precisa.Formele sunt de multe ori utilizate de functionarii publici pentru a-i spori libertatea de apeciere ,de a crea o distanta intre administratie si administrati si nu in ultimul rand ,de a-si declina permanent responsabilitatea . Astfel ,daca un functionar public doreste sa respinga cererea unei persoane ,el poate intotdeauna invoca o formalitate care se opune aprobarii solicitate. Dar ea ,poate constitui uneori ,un paravan impotriva presiunilor individuale sau colective la adoptarea unor decizii ilegale.

5. DreptulCele mai importante decizii administrative iau forma actelorjuridice sau asa cum sunt denumite in dreptul administrativ,actele administrative.Acestea reprezintaforma juridica principala a activitatii autoritatiloradminstratiei publice, ea exprima o manifestare unilaterala si expresia devointa, de a da nastere, a modifica sau a stinge drepturi si obligatii, pe baza siin vederea organizarii executarii legii.

Dreptuleste cel caredelimiteaza competenteleautoritatilor administratieipublice si leprecizeaza conditiilepentru caactul administrativ sa fievalabilsisa produca efecte juridice.Cunoasterea dreptului devine, astfel, esentiala pentrucadecizia administrativa sa indeplineasca conditiile de fond si de forma,conditii devalabilitatecare sunt, in sine, doar aspecte ale unei singure conditii,cea care exprima obligatia ca decizia administrativasa fie emisa cu respectareadispozitiilor legale in vigoare.6. TimpulFactorultimpestedeosebitdeimportantpentrudeciziaadministrativa, deoarece el exprimadinamica acesteiasireprezinta intervalul constientintre primirea si executarea sarcinilor, intre solicitarile administratilor sisatisfacerea lor de catre administratie.Inacest context, stabilirea timpului optim, pentru analiza problemelor asupracarora administratia urmeaza sa decida, trebuie facuta tinand seama de caracterullor permanent si de evolutia acestora.Timpul in care se pregateste o decizie administrativa si adoptarea lorlamomentul optim creazaposibilitatea ca administratia publica sa realizeze oactivitate eficienta.Intervalul de timp, constituie, totodata, si ogarantie esentiala a indeplinirii corecte a procedurii administrative,el fiind absolut necesar pentru a se asigura colaborarea tuturor participantilor ce concura la elaborarea deciziei

Etapele elaborarii deciziei In general, orice proces decizional are patru faze: definirea si analizarea problemei; formularea si evaluarea solutiilor alternative; alegerea celei mai bune alternative; implementarea deciziei. Primele doua faze sunt consideratepredecizionale,atreia decizionala,iar ultimapostdecizionala.Decizia administrativa cunoaste si ea acesteetape,insa foloseste o alta terminologie, respectiv,initierea, elaborarea, adoptarea si executarea deciziei.Ele se realizeaza in conformitate cu prevederile legii fundamentale, ale Legii nr.24/2000,lege specialain domeniu, precum si cu principiile ordinii de drept.I. Initierea deciziei administrative Prima etapaa elaborarii unei decizii administrative esteinitiereaacesteia. Procesul de luare a unei decizii pune administratia publica in situatia de a stabili contacte cu diferite autoritati administrative si functionari publici, cu putereapolitica, cu grupuri de presiune, cu alti participanti, inclusiv societatea civila sicetatenii, pentru a cunoaste sarcinile unora, cerintele ori dorintele altora, invederea determinarii obiectului deciziei. Cu alte cuvinte, in cele mai multe cazuri,initiativa deciziei administrative o putem regasi nu in interiorul administratiei publice, ci in exteriorul ei.Initiativa deciziei,revine, in primul rand,puterii politice.Ea este rezultatul presiunilor grupurilor de presiune, care intr-o anumita masura duce la procedurapregatirii deciziei.In al doilea rand,initiativa decizieiapartineautoritatilor executive,respectiv autoritatilor administratiei publice centrale, Guvernului, ca urmare a unor obiectivestrategice sau a programului de guvernare, care conduc ladeclansarea procedurii de pregatire, elaborare si avizare a actelor normativeadministrative.De asemenea, au dreptul sainitiezeproiecte de acte normative,conform atributiilor si domeniului lor de activitate: 1. ministerele si celelalteorgane de specialitate ale administratiei publice aflate in subordinea Guvernului, precum si autoritatile administrative autonome; 2.organele de specialitate ale administratiei publice centrale aflate in subordinea sau in coordonarea ministerelor- prin ministerele in a caror subordine sau coordonare se afla; 3. prefecturile,consiliile judetene, respectiv Consiliul General al Municipiului Bucuresti - prinMinisterul Administratiei si Internelor.Inal treilea rand,cetatenii au dreptul de initiativa,un mod de participare ceeste pe cale de generalizare in administratia publica contemporana. Acestsistemprin care cetatenii participa la viata politicaestecomplexsi se materializeaza nunumai prin dreptul de vot,ci se poate manifesta prindreptul de petitionare,pe calea participarii la referendum local, atat pentru probleme deosebite, cat si pentruincetarea mandatului primarului si, nu in ultimul rand,prininitiativacetateneasca,adica prin promovarea unor proiecte de acte administrative normative.Promovarea unui proiect de hotararepoate fi initiat de unul sau mai multi cetateni cu drept de vot,daca acesta este sustinut prinsemnaturide cel putin5% din populatia cu dreptde votde la nivelul unitatii administrativ-teritoriale respective.II. Pregatirea proiectului de decizie sau elaborarea decizieiAceasta etapa cuprinde mai multemomentesi anume:a. Determinarea obiectului deciziei -Este consideratmomentul esentialal procesului decizional, intrucat derularea tuturor acelor momente depinde destabilirea scopuluisau aobiectivului propus.Determinarea scopului se datoreaza mai multor cauze, care sunt de naturasociala, economica, politica, etc. si se stabileste de catre autoritatile administratieipublice. In fapt, orice scop urmarit de administratia publica este politic. Dupa stabilirea scopului sau a obiectivului urmarit fie de autoritateaadministrativa fie de catre cea ierarhic superioara, setrece la alegerea mijloacelorsi metodelorpentru realizarea acestuia, concomitent cu fixarea prioritatilor ce se impun in asemenea cazuri. Trebuie sa mentionam ca, in vederea determinarii unuiscop,trebuie, mai intai,saseadmita ca exista o problema de rezolvat sau ca se impune realizarea unui scop.Scopulpoate avea un aspect de maregeneralitate,dar el, va trebui sa fie atins printr-o succesiune deobiectivesitermenede executareconcretesicat mai realiste.Concretizareaeste una dintre principalele sarcini ale administratiei publice, eafiind cea careva evalua problema respectiva pe baza tuturor datelor de caredispune,va defini obiectivulsau, dupa caz, obiectivele, precum simijloacelenecesare pentru realizarea acestuia.b. Documentarea sau informarea - este cel de-al doilea moment al procesului depregatire al proiectului de decizie. Aceasta are un dublu obiect: Pe de o parte,unul teoretic,cu caracter de mare generalitate, avand un continut de informare de natura sociala, politica, juridica ori stiintifica si tehnica; Pe de alta parte,situatia de fapt,care are in vedere informarea reala si exactaa realitatilor sociale care impun luarea unei decizii.In acest moment sunt utilizate cele mai diverse documente, de la situatiistatistice, rapoarte, dari de seama, sondaje, anchete, si se folosesc diferite metode si tehnici, inclusiv tehnicile moderne de stocare si prelucrare a informatiilor;c. Analiza materialului documentar este cel de-al treilea moment - El consta in interpreatareatuturor materialelor si datelor selectionate, precum siprelucrarealor prin metoda inductiei, deductiei, analizei, sintezei si altele.Prelucrarea si interpretarea documentelor si a datelor detinute de administratiesunt necesare pentru a se putea determina semnificatia fiecarei informatii si afiecarui document cat si a identificarii diverselor variante de actiuni care vor puteafi initiate, precum si eventuala depistare a unorproblemede rezolvat.Analiza documentelor, a datelor si informatiilor detinute de administratie seface, de regula, insedinte informate,care pot fi continuate si in altele cu scop dearmonizare,de deliberare,pentru alegerea, dintre variante, a proiectului de decizie.Aceste analize sunt deosebit de necesare pentru aprofundarea informatiilor sia problemelor, precum si a cunoasterii reale a faptelor ce le exprima, consecintelelor, factorii implicati, cauzele care le-au generat, dar si masurile ce se impun a filuate, mijloacele ce s-ar putea folosi, in ce conditii si in cat timp; Elaborarea proiectului de decizie,cuo varianta sau mai multe - Odata cu parcurgerea primelor trei momente,putemafirma ca exista posibilitateaformularii unei opinii,cu privire la actiunea ce urmeaza a fi initiata. Altfel spus,opinia,implica existentaunui raportintreobiective, mijloace si scopulprecizat.III. Adoptarea deciziei administrativeInaceasta faza,deliberarea se va finaliza prin adoptarea deciziei, conform procedurii si cu majoritatea legala ceruta pentru vot. Este vorba deformele procedurale concomitente,categorie de forme ce trebuie respectate in momentul manifestarii de vointa care produce efecte juridice:cvorumul, majoritateanecesara pentru adoptareasisemnarea(contrasemnarea)deciziei,precum simotivarea acesteia.In acest modse va materializa,din perspectiva juridica,manifestarea de vointa a membrilor autoritatii deliberative, decizia adoptata incheie,astfel,dezbaterile din etapa deliberariisi emiteo solutie la problema dezbatuta.

Efectele deciziei administrativeEficienta unei decizii administrative se bazeaza pe prevederea si calcularea efectelor pe care le genereaza. Acestea pot fidirectesiindirecte.Efectele directeDin momentul n care a fost adoptata decizia, dreptul administrativ pune capat deliberarilor si clarifica problemele prin rezolvarea lor n practica. Pentru unii, decizia adoptata reprezinta confirmarea punctului lor de vedere. Pentru altii ea nlatura anumite incertitudini si ndoieli. Indiferent de situatie, decizia este obligatorie, chiar si pentru cei care o considera gresita. Nu este suficienta unirea celor doua elemente, ntelegerea si vointa, pentru ca decizia sa produca efecte. Mai este, necesar, ca cei care adopta decizia sa fie convinsi ca aceasta corespunde si satisface cerintele vietii sociale.Deciziile eronat concepute au efecte slabe si nu par aplicabile. Trebuie sa se atinga un obiectiv mai modest, dect sa se esueze spre unul irealizabil. n alte cazuri, deciziile nu se aplica, pentru ca ntre timp, ele nu mai corespund realitatilor sociale, devenind inutile. Decizia administrativa, privita dintr-o alta perspectiva, reprezinta oeliberare de energie,care determina anumite efecteprin faptul ca este luata,fara atine seama de modalitatile sale de realizare. In acest sens, efecteleunei deciziiadministrative sunt: directesiindirecte.

Efectele indirecteAcestea privesc functionarii care decid, autoritatile publice si administratiile. Ele reflecta raspunderea asumata de cei care au luat o anumita decizie. n calitate de autori, ei vor apara decizia respectiva, cautnd sa-i asigure eficienta pentru ca aceasta ca produca toate efectele. Efectul indirect asupra institutiilor publice consta n consolidarea, modificarea sau chiar desfiintarea unora dintre ele. Incidenta asupra populatiei, depinde de modul n care aceasta a participat la procesul decizional. Atitudinea de adeziune, colaborare, rolul lor activ sau pasiv fata de decizia administrativa depind de gradul participarii cetatenilor la activitatea administratiei statului. Efectele indirecte - Orice decizie administrativa implica uneleefecteindirecte asupra celor ceemit sau adopta decizii, puterii politice, administratiei publicesi,desigur siasupra cetatenilor.Celor care iau decizia administrativa, ea le imprima si le stimuleaza o anumita responsabilitate,acestia cauta sa apere decizia si s-o aplice. Acesta este fenomenul constatat cel mai adesea cu prilejul unor discutii sau conflicte ce potaparea intre liderii unor grupuri de interese si autoritatile administratiei publice ori chiar cu puterea politica, ce nu-si pot exprima criticile asupra deciziilor pe care eile-au sustinut. Atat asupraputerii politice cat si a celei de stat,deciziile administrativeproduc in mod indirect efecte.Astfel, in primul rand, ele sunt cele ceclarifica scopurilesiconceptiile privind interesul general,valori politice fundamentate exprimate decatre acestea si cele ce precizeaza, totodata,domeniulundeactiuneaadministrativa urmeazasa se realizeze. In acest sens, de pilda, deciziile potindeplini masuri fixate de puterea legiuitoare sau de catre cea executiva, deainfiinta, modifica sau desfiinta anumite structuri ale administratiei publice ori de a limita competenta unei autoritati administrative.Deciziile isi manifesta efectele asupraadministratiei publice,insasi. Altfelspus, ele sunt cele ce determinasarcinilesi roluladministratiei publicesi face ca acestea sa se reflecte asupra functionarii, organizarii si activitatilor sale. Efectele deciziei administrative se exercita, in modindirect,si asupracetatenilor,in special, prin felul cum aceste decizii aufost pregatitesi prinimplicarea cetatenilor la aceasta pregatire.Sau, mai precis, efectele deciziei se resimt proportional cu gradul de participare al cetatenilor, de implicare directa, decolaboraresau de pasivitate ori chiar de adversitatefata de masurile stabilite prindecizie.

Efectele directe Cateva efecte pe care le constatam, odata cu adoptarea sau emiterea unei decizii administrative, suntclarificarea problemei dezbatute,incheierea discutiilorsirezolvarea,in acest fel, aproblemelor decomportament.Astfel, pentru unele persoane, decizia adoptata reprezintaconsacrarea opiniei exprimatede ei, pentru altii eaincheie perioada de incertitudinisau de asteptare permitandu-le sa actioneze.ConcluziiIn concluzie, putem spune ca decizia administrativa este o componenta importanta a activitatii oamenilor care, la randul ei desfasoara activiati in cadrul administratiei publice. Aceasta reprezinta hotararea luata de o autoritate publica, fiind dedusa din lege ,scopul urmarit apartinand de fapt legii, si nu administratiei.

4Cezar Corneliu Manda, Elemente de Stiinta Administratiei Publice, Editura Uiversul Juridic, Bucuresti 2012Lector Universitar Dr. Cezar Manda , Suport de curs an III, Stiinta administratiei Publice,pag 22.