MANAGEMENTUL PRODUCTIVITATII SI COMPETIVITATII INTREPRINDERILOR MICI SI

MIJLOCII

COMUNICARE MANAGERIALARaport narativ de activitate

Coordonator, Conf.univ.dr.ing. Avram Tripon

Studenta, Dezsi Gabriella

Odorheiu-Secuiesc2010

COMUNICAREA

Comunicarea este un proces de transmitere a informatiilor, sub forma mesajelor simbolice, între

doua sau mai multe persoane, unele cu statut de emitator, altele cu statut de receptor, prin intermediul

unor canale specifice (O. Nicolescu si I. Verboncu, 1997, p. 464). Acest proces este considerat de autorii

citati ca element de baza pentru îndeplinirea functiei managementului de coordonare.

În acelasi context, un manager afecteaza aproximativ 80% din timpul de lucru pentru a

comunica, prin rolurile ce le îndeplineste în cadrul firmei:

1) un rol interpersonal (simbol, lider, agent de legatura);

2) un rol informational (observator activ, difuzor, purtator de cuvânt);

3) un rol decizional (întreprinzator; regulator, repartitor de resurse, negociator)

Continut si relatie

Comunicarea umana nu se rezuma la rostirea cuvintelor si la transmiterea informatiilor. La

rostirea cuvintelor intervin vocea si tonul cu care sunt rostite; la cuvinte si ton se adauga limbajul

trupului, fizionomia, mimica, postura, gestica înfatisarea, calitatea si culoarea hainelor etc.

Acest ansamblu complex de stimuli se împarte în doua categorii: limbajul analogic si limbajul digital, purtând, corespunzator, informatie analogica si informatie digitala .

Limbajul analogic este direct, plastic si sugestiv. El se bazeaza pe asemanare, asociere si

comunica mesajele fara o decodificare la nivelul constiintei. Comunicarea analogica este accesibila atât 

oamenilor, cât si animalelor. De exemplu: un copil mic întelege ca “miau - miau” este o pisica, chiar

daca nu cunoaste cuvântul “pisica”.

Limbajul digital este simbolic si abstract. Un exemplu clasic este limbajul verbal, bazat pe

cuvintele unei limbi. El poate fi înteles numai daca este decodificat si procesat la nivelul gândirii si

constiintei. Limbajul digital este, dupa câte se cunosc azi, specific omului.

Limbajul trupului si tonul vocii sunt forme tipice de comunicare analogica. Informatia transmisa

astfel nu este totdeauna constientizata.

Comunicarea umana se desfasoara pe doua planuri: informatia sau continutul mesajului se

transmite clar prin limbajul digital, relatia care se creeaza, corespunzator, între persoane este un rezultat

al comunicarii analogice, generatoare de sentimente (apreciere, simpatie sau antipatie, supunere sau

dominare, dragoste sau ura, admiratie, respect etc.).

Practic, comunicarea umana se concretizeaza în trei categorii de limbaj:

- limbajul verbal – graiul articulat si întelesul cuvintelor unei limbi;

- limbajul paraverbal – tonul, vocea, ritmul vorbirii, accentuarea cuvintelor;

- limbajul trupului – postura, fizionomie, mimica, gestica, privire, distante.

Contextul comunicarii

Comunicarea interpersonala are loc în interiorul unui context concret, specific, care influenteaza

atât continutul mesajului (informatia), cât si maniera în care se comunica (relatia).

Evaluarea contextului comunicarii comporta cel putin patru dimensiuni care se influenteaza si se

conditioneaza reciproc:

- contextul fizic, adica mediul concret, tangibil (incinta sau spatiul deschis), microclimatul,

ambianta sonora, lumina si culoarea;

- contextul cultural, care priveste mentalitatile, valorile, credintele, traditiile, tabu-urile, stilurile de

viata ale celor implicati în procesul comunicarii;

- contextul social si psihologic se refera la statutul social al partenerilor implicati în proces, la

caracterul oficial sau informal al relatiilor dintre ei; la situatia concreta si la instanta psihica a

procesului comunicarii;

- contextul temporal priveste momentul si ordinea cronologica în care este plasat mesajul, fata de

alte mesaje succesive.

Comunicarea directa sau indirecta, intentionata sau involuntara

Comunicarea intentionata sau involuntara. Ireversibilitatea comunicarii.

Comunicarea intentionata presupune formularea unui mesaj, transmiterea unei informatii cu o

intentie prestabilita, cu un scop mai mult sau mai  putin precis, în mod constient. Psihologii împart

obiectivele comunicarii în patru mari categorii: descoperirea unei noutati, apropierea, convingerea si

jocul psihologic.

Comunicarea  involuntara este generata de situatiile în care oamenii, din diverse motive

(suparare, jena, necinste, timiditate, lipsa unei pregatiri corespunzatoare etc.), evita sa formuleze un

mesaj sau nu sunt în stare sa o faca. De cele mai multe ori, un mesaj clar, în limbaj digital este înlocuit

prin comunicare analogica (limbajul trupului), care informeaza la fel de bine asupra situatiei sau

intentiei emitatorului.

Aflati în interactiune, oamenii nu pot sa nu comunice. Evitarea transmiterii unui mesaj, evitarea

relatiei si continutului informational, îl informeaza pe receptor destul de clar, de cele mai multe ori.

Comunicarea, prin faptul ca presupune transmiterea de informatii este supusa modului specific

de miscare a informatiei: cel care transmite informatia, ramâne în continuare posesorul acesteia, dar

pierde controlul asupra continutului mesajului transmis. Aceasta determina efecte pe care emitatorul nu

le poate controla. În cazul unor efecte nedorite, mesajul emis nu mai poate fi retractat. Pot fi aduse

corecturi, daca s-a facut o greseala, dar nu se poate sterge totul pentru a reveni la situatia initiala. Mai

mult, un mesaj transmis public si retractat sau corectat, de obicei creeaza probleme mai mari pentru

emitatorul aflat în dificultate.

Comunicarea interumana

Întregul univers este caracterizat de emiterea si captarea de semnale. Transformarea semnalelor

captate în semne (informatii) presupune interpretarea cu ajutorul unui cod adecvat, testat în prealabil.

Semnalul trebuie sa depaseasca un anumit prag de intensitate pentru a fi distins si selectat, iar

impactul semnalelor, ca si cel al decodarii, trebuie sa se pastreze în limite acceptabile pentru ca impactul

emotional sa nu se transforme în soc si sa declanseze procese de aparare.

Comunicarea – relatie, grup, structura

Interactiunile care stau la baza comunicarii reprezinta constrângeri de organizare si

reglementare a activitatii grupului:

1. - reglementeaza comunicarea de grup într-un anumit spatiu, vizând o anumita miscare, o

forma a traseului, un anumit mod de a-i privi pe parteneri, schimbul unor obiecte, cuvinte pe traseu, etc.,

cu scopul prezentarii, întâmpinarii, stabilirii de relatii, exprimarii corporale, echilibrului personal;

2. - pot reglementa comunicarea în perspectiva timpului; intraspectii în trecut; concentrarea

perceptiilor de moment; imaginarea viitorului;

3. - exista instructiuni pentru exercitii necesare estimarii fenomenelor afective si emotionale în

cadrul grupurilor axate pe schimb, terapie sau formare (pregatire). Se folosesc în acest caz exprimari

prin limbaj articulat sau doar vocale, gesturi (simbolice sau demonstrative);

4. - instructiunile pot viza consideratii rationale: forma de lucru în echipa, studii de concepte,

analiza de texte, conduita în comunicare, analiza institutionala, definirea unor concepte sau a unor

proiecte;

5. - potrivit cailor imaginatiei, exista exercitii si instructiuni care recomanda recurgerea la

fantastic sau chiar la absurd cu scopul unei comunicari cu efecte de inovare tehnica sau creatie artistica .

6. - instructiunile sau exercitiile pot fi concepute pentru a stimula utilizarea formelor de schimb

pluraliste. Fiecare se poate plasa în domeniul si nivelul care-i convine: afectiv, emotional, imaginativ,

simbolic, gestual, la nivel de grup sau institutional, singular sau interpersonal.

Comunicarea managerială în mediul de afaceri

În mediul de afaceri prima fază de comunicare este :

-contactul vizual , care are un efect foarte puternic

-prezent ări

Prin comunicarea noastră trebuie să ţinem cont de SINCERITATE, “minciunea cea mai bună

este adevărul”.

Nu necesită să fie dovedit de “EMIŢĂTOR” ci “RECEPTORUL” prin comunicare trebuie să

simte sinceritatea.

-comunicarea pe toate canalele: -pot fi logici ,imaginativi, sentimentali

Orice plan al nostru este imaginaţie.

Sunt cunoscute diferite trucuri de comunicare ,cum ar fi:

-În mediul de afaceri e bine să fi simplu şi direct. -Este importanta identificarea părţii comune. -Empatia în comunicare: „Am ştiut că...”

- „Ce ţie nu-ţi place, altuia nu face.” -Mediul de afaceri se bazează pe încredere.

O altă formă de comunicare este : - “ Off line communication” = faţă în faţă,pănă ce nu ne-am

înţeles --- “ On-line communication” = comunicare virtuală,după ce am bătut palma

Pentru fiecare membru în echipă trebuie să ii dăm de lucru in domeniul in care se pricepe cel mai

bine : - om bogat , o parte bună - tendinţa aşa cum sunt văzuţi , de exemplu: răbdare = am răbdare

Deşteptul învaţă din orice !

Nu pot fi influenţat ----- răspunsul provine din interior

Cred - EU întreprinzător- pot influenţa lucrurile în mod pozitiv . Ca om al faptelor nu există

teorie – mă gândesc şi execut (luarea deciziei şi executare). Trebuie să alegem echipa “perfectă”

pentru realizarea planului , fiecare membru al echipei trebuie să considere misiunea sa ca cel mai

importantă rol în desfăşurarea planului perfect.

Proiectele în echipă se fac pentrul uzul membrilor de grup.Numai în acest caz putem considera

că proiectul este bun dacă 50 % putem realiza fără surse suplimentare.

Stiluri de comunicare:

-Clientul nostru trimite comanda fermă ,deci este “stăpânul nostru “

-Managerul solicită ajutor , echipa e ca o “forţă” întregă

Managerul trebuie să cunoască calităţiile membrilor din echipă. Managerul este cel care ne dă de

lucru – managerul are probleme. Comunicarea face parte din cercul nostru de influenţă .

Comunicare bună:

- Fii cu gândul la final! – adică să ştiu scopul urmărit. - Fii un om practic!- Fii atent la obiectivele tale!

Trei idei practice :

1) fac planificarea necesarului pentru producţie

2) responsabil pentru probleme de aprovizionare

3) ţin legătura cu furnizorii

Eu fac un proiect în prezent care are consecinţe în viitor, folosesc prezentul şi pentru viitor.

Concluzii: - trebuie acţionat !

Trei idei luate “acum”

1) optimizez necesarul :

2) îmi place cacracterul plin de energie.

3) pot să iau decizii la alegerea furnizorilor :

Concluzii: - toate se bazează pe comunicaţie ,pot să identific clienţii potenţiali,de încredere. Încrederea

în firmă duce la succes.

Comunicare bună:

-Sunt atent la obiectivele mele !

- Sunt cu gândul la final !

-Sunt un om practic, plin de energie

Trei idei care recomand altora :

1) necesarul pentru producţie ,servicii,etc. să planifice la nivelul nevoilor

2) daţi libertate membrilor în echipă de a lua propriile decizii

3) comunicaţi cu furnizorii , duce la succesul firmei

Idei care recomand pentru mine:

1) Să gândesc pozitiv indiferent de situaţie2) Tot timpul să fiu “EMIŢĂTOR – RECEPTOR” 3) Să respect oamenii cu calităţiile sale4) Să nu fiu atât de stresată!5) Să fiu mai punctuală!6) Să am grijă de mine!

Concluzii:

1) România este o ţară de teoreticieni. 2) A şti nu înseamnă putere, a utiliza ceea ce şti înseamnă putere!3) Nu trebuie să învăţăm mai mult ci să aplicăm mai bine ceea ce am învăţat!4) Cele două feţe ale aceleaşi monede: România este o ţară săracă < -- > România este ţara tuturor

posibilităţilor. 5) Proiectul este bun dacă 50% pot să fac fără resurse suplimentare!6) Eu mă înţeleg cu mine, când mă înţeleg pe mine! Importanţa autocunoaşterii7) Am dreptul de a greşi o singură dată – a doua dată poate că nu o să mai am ocazia.

8) Am încredere în oameni! 9) Am încredere în mine,în cea ce fac10) Am încredere în rezultatele obţinute deoarece acestea reflectă cea ce sunt “Eu”.

Comunicarea cea mai profundă este cea emoţională , se numeşte şi “Managementul emoţional”

Managementul în discuţie se bazează pe ideea că stările interioare pot fi schimbate indiferent de

impulsul din exterior.

Am calităţi superioare ?!

1) mă ocup şi de realizarea problemelor altora

2) feedback: nu am timp suficient pentru problemele mele

Doua intrebari cu răspuns

De ce nu ramânem aşa de creativi ca şi copii?

Răspuns: suntem infuenţati să facem exact ca ceilalţi

1) De ce de multe ori nu ne incadram in timp?

Răspuns: nu stim sa ne organizam timpul

Concluzii:

- Munca în echipă nu poate fi realizat cu persoane egoiste- Increderea dintre oameni este importanta, la fel ca si respectul fata de colegi si de oamenii cu

care lucrezi- Nu e nevoie să ştiu mai multe lucruri, ci să ştiu mai profund!- În vremuri tulburi este nevoie de vizionari!- Nivele de comunicare mult mai profunde = antreprenor de clasă.- Sunt antreprenor = iau decizii.- Să fiu creativ – să inovez – să produc schimbare!- Cu egoişti nu se poate forma un grup, ci numai o echipă de lucru.- Trebuie unite interesele şi forţele.- Din nereuşite învăţăm mai mult decât din reuşite!- Dăruiesc prietenia – voi avea / am mulţi prieteni.- Orice lucru începe azi, nu mâine!- Să-i dau o valoare deosebită unde eu sunt expert / domeniu de activitate.- Putem trăi din aşteptare, dar şi din acceptare!- Nu suntem serioşi, de aceea nu se atrag fonduri Europene!- Cei mai mari inventatori sunt leneşii!- Pot milita pentru a schimba societatea, dar nu peste noapte!- Când eu mă schimb şi societatea se schimbă!- Este importantă încrederea în celălalt, dar şi eu trebuie să fiu de încredere!- Afaceri de familie - sunt cele mai recomandate.- Trebuie încurajată partea bună din fiecare!- Toţi sunt de nota 10, numai că nu ştim la ce sunt de nota 10!

Trebuie să ştiu ce anume vreau să fac, in care activitate şi în ce măsură pot să mă implic? Mai întâi de toate este important să ştim cine suntem. Cunoscând mai bine caracteristicile, vom

putea defini mai bine obiectivele şi folosind calităţile, cunoştinţele şi experienţa putem colabora cu succes în realizarea unui proiect.