Parohia Ortodoxă Română „Zămislirea Maicii Domnului”

LA RUSTICA – ROMA, Largo Augusto Corelli, nr. 9

Pr. Ilie Ursachi, Tel. 3207037955

www.zamislireamaiciidomnului.it

Programul sfintelor slujbe:

Programul Sfintelor Slujbe:

Duminică, 9 aprilie - Denie, h 18:30

Luni, 10 aprilie – Denie, h 18:30

Marţi, 11 aprilie – Denie, h 18:30

Miercuri, 12 aprilie – Denie, h 18:30

Joi, 13 apr ilie – Sf. Liturghie, h 9:00

– Denia Evangheliilor, h 18:30

Vineri, 14 aprilie – Denia Prohodului, h 18:30

Noaptea Învierii – Slujba Învierii, h 23:30

Duminică, 16 aprilie – „a doua Înviere” h 13:30

Luni, 17 aprilie – Utrenie, h 8:30; Sf. Liturghie, h 10:00

Marţi, 18 aprilie – Acatist și Sf. Liturghie, h 9:00

Vineri, 21 aprilie – Izvorul tămăduirii, Acatist,

Sf. Liturghie și Sfințirea Apei, h 9:00

Duminică, 23 aprilie 2017, NU se va sluji Sf. Liturghie în parohia noastră. Vom participa ca de obicei la Liturghia slujită cu PS. Siluan şi ceilalţi preoţi la sediul episcopiei. De asemenea, vom merge pregătiţi ca să prânzim împreună pe spaţiul verde din incinta episcopiei. SF. MASLU în parohia noastră, vineri, 28 aprilie, h 19:30.

D Episcopia Ortodoxă Română a Italiei

PAROHIA ,,ZĂMISLIREA MAICII DOMNULUI”

ROMA - LA RUSTICA, L-go Augusto Corelli, nr. 9

An X, Nr. 13 (9 aprilie 2017)

nainte de Paşti cu şase zile, a venit Iisus în Betania, unde era Lazăr, cel care fusese mort şi pe care îl înviase din morţi. Acolo I-au făcut cină şi Marta slujea, iar Lazăr era unul dintre cei ce şedeau împreună cu Dânsul la masă. Atunci Maria, luând o litră cu mir de nard curat, de mult preţ, a uns picioarele

lui Iisus şi le-a şters apoi cu părul ei, iar casa s-a umplut de mirosul mirului. Decu unul dintre ucenicii Săi, Iuda al lui Simon Iscarioteanul, care avea să-L vândă pe Dânsul, a zis: de ce nu s-a vândut acest mir cu trei sute de dinari şi să se fi dat săracilor? Dar el a zis aceasta, nu pentru că îi era grijă lui de săraci, ci pentru că era fur şi, având punga la el, lua din ce se punea în ea. Iisus însă a zis: lăsaţi-o, căci pentru ziua îngropării Mele l-a păstrat. Pe săraci pururea îi aveţi cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi pururea. Şi din iudei, mulţime multă a aflat că este acolo şi

au venit nu numai pentru Iisus, ci ca să-l vadă şi pe Lazăr pe care-l înviase din morţi. Atunci s-au sfătuit căpeteniile preoţilor, ca şi pe Lazăr să-l omoare, fiindcă din pricina lui mulţi dintre iudei plecau de la ei şi credeau în Iisus. Iar a doua zi, mulţimea de popor care venise la proznic, auzind că vine Iisus în Ierusalim, au luat ramuri de finic şi au ieşit în întâmpinarea Lui şi strigau: Osana, bine este cuvântat Cel ce vine în numele Domnului, împăratul lui Israel! Iar Iisus, aflând un asin tânăr, a şezut pe el, precum este scris: nu te teme, fiica Sionului; iată împăratul tău vine la tine, şezând pe mânzul asinei. Dar acestea nu le-au înţeles ucenicii Săi la început; ci după ce s-a preamărit Iisus, atunci şi-au adus aminte că acestea erau scrise pentru Dânsul şi că ei I le-au împlinit. Deci mulţimea care fusese cu El mărturisea cum l-a strigat pe Lazăr din mormânt şi l-a înviat din morţi. De aceea a ieşit poporul înaintea Lui, pentru că auzise că a făcut această minune.

Duminica a VI-a din Post (a Floriilor - Stâlpărilor) Ioan 12, 1-18

Apostol: Filipeni 4, 4-9

Fraţilor, bucuraţi-vă pururea întru Domnul. Şi iarăşi zic: Bucuraţi-vă! Îngăduinţa voastră să se facă ştiută tuturor oamenilor. Domnul este aproape. Nu vă împovăraţi cu nici o grijă. Ci întru toate, prin închinăciune şi prin rugă cu mulţumire, cererile voastre să fie arătate lui Dumnezeu. Şi pacea lui Dumnezeu, care covârşeşte orice minte, să păzească inimile voastre şi cugetele voastre, întru

Hristos Iisus. Mai departe, fraţilor, câte sunt adevărate, câte sunt de cinste, câte sunt drepte, câte sunt curate, câte sunt vrednice de iubit, câte sunt cu nume bun, orice virtute şi orice laudă, la acestea să vă fie gândul. Cele ce aţi învăţat şi aţi primit şi aţi auzit şi aţi văzut la mine, acestea să le faceţi, şi Dumnezeul păcii va fi cu voi.

Sărbătoarea de astăzi - a Intrării Domnului în Ierusalim - este generată de minunea de ieri, adică de învierea lui Lazăr cel mort de patru zile. Entuziasmul evenimentului de astăzi este ţesut de explozia de uimire, de bucurie şi de inedit că moartea nu mai poate fi ultima şi cea mai de neînvins realitate, aşa cum ne-a încredinţat Domnul de acest nestrămutabil adevăr în sâmbăta de ieri. Această biruinţă asupra morţii a rămas vie în sufletele celor care L-au întâmpinat pe Domnul în Ierusalim, nerealizând că tot peste alte câteva zile vor cere venirea unei alte morţi în Ierusalim, prilej al unei alte Învieri: cea a Domnului Hristos.

Toţi cei prezenţi în cetatea lui David parcă erau cuplaţi la un generator de euforie şi de frenezie generală, având în inima lor puterea şi mireasma învierii lui Lazăr din Betania, care se răspândeau în tot Ierusalimul. Astfel, toţi au devenit „crainici prin fapte şi prin cuvinte ai dumnezeirii Sale” (Sfântul Grigorie Palama).

Dar să vedem cum a decurs evenimentul care a constituit germenele bucuriei de astăzi.

Hristos, la rugămintea insistentă a surorilor Marta şi Maria, pe care le iubea foarte mult, este chemat să treacă prin Betania, pentru că fratele lor, Lazăr, era grav bolnav. Spre marea deznădejde a acestor femei evlavioase, Dumnezeu-Omul parcă întârzie „nepermis de mult”, încât Lazăr este prins în chingile nemiloase ale morţii. Într-un final, omeneşte vorbind, soseşte şi Hristos în Betania. Este întâmpinat de una din cele două surori, de Marta, care Îi reproşează Domnului că n-a ajuns la timp, că n-a găsit de cuviinţă să se grăbească ca să-l prindă încă în viaţă pe Lazăr.

Până aici nimic deosebit de modul cum noi ne raportăm la Domnul: întotdeauna credem că nu ajunge la vreme, fără să ştim că vremea la El are alte raţiuni de cum le gândim noi şi că graba noastră în a veni Domnul „ca la comandă”, de fapt, developează necredinţa noastră.

După acest gând de reproş, între Domnul Hristos şi Marta se înfiripează un consistent dialog pe marginea credinţei în înviere. Domnul Hristos are

grijă să-i tempereze mâhnirea şi îndoiala, încredinţând-o că fratele ei „va învia” (In. 11, 23). Ea nu este atentă la prezentul promisiunii învierii, ci perorează despre adevăruri ultime, aşa cum şi noi credem că învierea este doar un bun al vremurilor eshatologice, nu şi o realitate a prezentului: „Marta i-a zis: Știu că va învia la înviere, în ziua cea de apoi. Și Iisus i-a zis: Eu sunt învierea şi viaţa; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi. Și oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri în veac” (In.

11, 24-26). Aceeaşi atitudine de reproş

faţă de Domnul o are şi Maria. Însă Domnul, Cel Care ne iubeşte nehotărnicit, nu se uită la momentele noastre de micime sufletească, ştiind că doar la acestea ne pricepem mai bine.

Hristos Se apropie de mormântul unde era aşezat Lazăr de patru zile. Văzându-Și făptura prinsă în laţurile

coruptibilităţii şi ale morţii, Dumnezeu-Omul, ne spune Sfântul Evanghelist Ioan, „a lăcrimat” (In. 11, 35). Sfântul Chiril al Alexandriei ne tâlcuieşte acest moment de mare gingăşie din partea lui Dumnezeu-Omul astfel: „Iudeii socoteau că lăcrimează pentru moartea lui Lazăr. Dar El lăcrima din milă pentru firea omenească, plângând nu numai pentru Lazăr, ci şi cugetând la vechea întâmplare”.

Ne putem întreba: oare câţi dintre noi mai avem capacitatea spirituală de a-L vedea astăzi pe Dumnezeu-Omul că plânge pentru starea de coruptibilitate, de moarte şi înnegrire a sufletelor noastre, pentru că toţi, prin botezul în numele Lui, am devenit prietenii Lui, aşa cum Lazăr I-a fost?

După acest moment de nespusă gingăşie şi infinită dragoste pentru făptura Lui, Hristos Îşi ridică ochii înspre cer, Se roagă şi mulţumeşte Părintelui Ceresc, strigându-l „cu glas mare” pe Lazăr: „Vino afară” (In. 11, 41-43). Și astfel, Lazăr iese din negura mormântului, înfăşurat fiind „cu fâşii de pânză”, aşa cum numai moartea ne poate ţine în robie. Glasul Celui Care este Viaţa a biruit cu adevărat vibraţia înăbuşită a morţii: „Când glasul Domnului a umplut urechile şi a ajuns la auzul tuturor, au înţeles toţi şi au

crezut că El este Cel ce le cheamă pe cele ce nu sunt să fie, Cel ce le ţine toate la porunca puterii Sale, Cel ce a făcut toate la început doar prin cuvântul Său, aducându-le de la nefiinţă la fiinţă” (Sf. Grigorie Palama).

Învierea lui Lazăr a fost un pretext minunat prin care Dumnezeu-Omul „să se slăvească” (In. 11, 4) şi care să constituie o arvună, „o încredinţare a învierii celei de obşte” (Troparul praznicului). De aceea, sâmbăta lui Lazăr, din punct de vedere liturgic, este ca o duminică. Și de acum încolo toate sâmbetele sunt ca nişte „mici duminici”, în care ne aducem aminte de toţi cei adormiţi „în nădejdea învierii şi a vieţii celei veşnice”. Aşa se explică bucuria şi entuziasmul sărbătorii Intrării Domnului în Ierusalim. Într-o exprimare mai plastică am putea sintetiza: focul entuziasmului de astăzi este întreţinut de lemnele minunii învierii lui Lazăr de ieri: „Deci, mulţime mare de iudei au aflat că este acolo şi au venit nu numai pentru Iisus, ci să vadă şi pe Lazăr pe care-l înviase din morţi” (In. 12, 9).

Orice iubitor al Sfintelor Scripturi poate constata, cu suficientă uşurinţă, faptul că toate relatările Sfinţilor Evanghelişti despre evenimentul Intrării Domnului în Ierusalim surprind contrastul dintre smerenia tăcută a Domnului Hristos şi ambianţa de ovaţii cu care era primit.

Să ne imaginăm, având pe retina minţii, relatările evanghelice, tabloul Intrării Domnului în Ierusalim: Hristos şade pe mânzul asinei, aşa cum era profeţit în cartea profetului Zaharia 9, 9: „Bucură-te foarte, fiica Sionului, veseleşte-te, fiica Ierusalimului, căci iată Împăratul vine la tine drept şi biruitor; smerit şi călare pe asin, pe mânzul asinei”. Nu este însoţit de vreo gardă de corp, ci doar de ucenicii Săi, care sunt înghiţiţi şi ei de mulţimea celor prezenţi. Aşa că rămâne tot

imaginea Celui care merge călare pe mânzul asinei, fără să spună nimic sau să aibă comportament de rege lumesc: „Împăratul Tău nu este înspăimântător pentru cei ce-L văd pe El şi nu este de temut sau făptuitor de rele; El nu aduce cu sine purtători de lance şi scutieri, trăgând după sine mulţime de pedestraşi şi de călăreţi, trăind în prosperitate şi cerând dajdii şi biruri, ca şi slujiri şi înrobiri de la cei de jos şi mai de rând. Dar ce este mai de seamă la El este smerenia Sa şi simplitatea Sa. Fiindcă El intră călărind pe asin, neaducând cu sine nici o pompă sau slăvire omenească. De aceea, El singur este împăratul drept şi trăind întru dreptate; El este şi blând, având blândeţea în chip deosebit, căci Domnul Însuşi grăieşte despre Sine şi spune: «Învăţaţi-vă de la Mine că sunt blând şi smerit cu inima» (Mt. 11, 29)” (Sfântul Grigorie Palama).

Nu ţine nici un discurs de întâmpinare şi mulţumire pentru modul cum este primit. Nu simulează grandori regale. Nu cere mulţimilor să fie smerite şi să-i facă „loc” - nu cutează să ceară nici măcar „un spaţiu mic” - pentru a putea trece. De ce? Pentru că smerenia se trăieşte, nu se cerşeşte. Dă doar o singură replică fariseilor şi justifică biblic cântecul de laudă al pruncilor.

Dar Hristos nu Se lasă urnit din limpezimea şi fidelitatea misiunii pe care o avea de îndeplinit, chiar dacă toţi Îl ovaţionau, pentru că ştia foarte bine că mulţi din aceiaşi oameni vor striga tot cu atâta frenezie - şi încă la un prag de rezistenţă fonică mult mai mare - „Răstigneşte-L!”. De aceea, de Florii, Dumnezeu-Omul era tăcut şi smerit, nu neapărat trist: cunoştea instabilitatea şi forţa de manipulare a firii umane, în sensul că lesne te poţi converti dintr-un ucenic fervent într-un călău fără scrupule. (fragment, preluat din Ziarul Lumina)

Săptămâna Mare a Sfintelor și Mântuitoarelor Patimi: Duminică: Flp 4, 4-9; In 12, 1-18 - Sf. Mucenici de la Lentini, Sicilia. Luni: Mt 21, 17-44 Mt 24, 3-35 - Sf. Mc. Terentie, African, Maxim, Pompie.

Marţi: Mt 22, 15-46; 23, 1-39; 24, 36-51; 25, 1-46; 26, 1-2 - Sf. Ier. Calinic. Miercuri: In 12, 17-50; Mt 26, 6-16 - Sf. Mc. Sava de la Buzău. Joi: Lc 22, 1-39; Mt 26, 2 - 27, 2; In 13, 1-17; Lc 22, 43-44 - Sf. Mc. Maxim. Vineri: Mt27,1-61;Mc15,16-41;Lc23,32-49;In18,28-40;19,1-37-Sf.Ier.Pahomie Sâmbătă: Rm 6, 3-11; Mt 28, 1-20 - Sf. Ap. Aristarh, Pudențiu și Trofim.

Program de citire zilnică a Sfintei Scripturi şi a vieţii Sfinţilor