Duminică, 8 mai 2016, NU se va sluji Sf. Liturghie în parohia noastră. Vom participa ca de obicei la Liturghia slujită cu PS. Siluan şi ceilalţi preoţi la sediul episcopiei. De asemenea, vom merge pregătiţi ca să prânzim împreună pe spaţiul verde din incinta episcopiei.

Parohia Ortodoxă Română „Zămislirea Maicii Domnului”

LA RUSTICA – ROMA, Largo Augusto Corelli, nr. 9

Pr. Ilie Ursachi, Tel. 3207037955

www.zamislireamaiciidomnului.it

Programul sfintelor slujbe:

Program de citire zilnică a Sfintei Scripturi şi a vieţii Sfinţilor

Săptămâna Mare a Sfintelor și Mântuitoarelor Patimi:

Duminică: Flp 4, 4-9; In 12, 1-18 - Sf. Ierarhi Mărturisitori Iorest și Sava.

Luni: Mt 21, 18-44; Mt 24, 3-35 - Sf. Apostol și Evanghelist Marcu.

Marţi: Mt 22, 15-46; 23, 1-39; Mt 24, 36-51; 25, 1-46; 26, 1-2 - Sf. Cuv. Iusta.

Miercuri: In 12, 17-50; Mt 26, 6-16 - Sf. Sf. Mc. Simeon, ruda Domnului.

Joi: Lc 22, 1-39; Mt 26, 2 - 27, 2; In 13, 1-17; Lc 22, 43-44 - Sf. Mc. Maxim.

Vineri: Mt 27, 1-61; Mc 15, 16-41; Lc 23, 32-49; In 18, 28-40; 19, 1-37-Sf. Ruf

Sâmbătă: Rm 6, 3-11; Mt 28, 1-20 - Sf. Apostol Iacov, fiul lui Zevedeu.

Programul Sfintelor Slujbe:

Luni, 25 aprilie – Denie, h 18:00

Marţi, 26 aprilie – Denie, h 18:00

Miercuri, 27 aprilie - Denie, h 18:00

Joi, 28 aprilie – Denia Evangheliilor, h 18:00

Vineri, 29 aprilie – Denia Prohodului, h 18:00

Noaptea Învierii – Slujba Învierii, h 23:30

Duminică, 1 mai – „a doua Înviere” h 13:30

Luni, 2 mai – Utrenie, h 8:30; Sf. Liturghie, h 10:00

Marţi, 3 mai – Acatist și Sf. Liturghie, h 9:00

Vineri, 6 mai – Izvorul tămăduirii, Acatist, Sf. Liturghie

și Sfințirea Apei, h 9:00

D Episcopia Ortodoxă Română a Italiei

PAROHIA ,,ZĂMISLIREA MAICII DOMNULUI”

ROMA - LA RUSTICA, L-go Augusto Corelli, nr. 9

An IX, Nr. 17 (24 aprilie 2016)

Duminica a VI-a din Post

(a Floriilor) Ioan 12, 1-18

nainte de Paşti cu şase zile, a venit Iisus în Betania, unde era Lazăr, cel care fusese mort şi pe care îl înviase din morţi. Acolo I-au făcut cină şi Marta slujea, iar Lazăr era unul dintre cei ce şedeau împreună cu Dânsul la masă. Atunci Maria, luând o litră cu mir de nard curat, de mult preţ, a uns

picioarele lui Iisus şi le-a şters apoi cu părul ei, iar casa s-a umplut de mirosul mirului. Decu unul dintre ucenicii Săi, Iuda al lui Simon Iscarioteanul, care avea să-L vândă pe Dânsul, a zis: de ce nu s-a vândut acest mir cu trei sute de dinari şi să se fi dat săracilor? Dar el a zis aceasta, nu pentru că îi era grijă lui de săraci, ci pentru că era fur şi, având punga la el, lua din ce se punea în ea. Iisus însă a zis: lăsaţi-o, căci pentru ziua îngropării Mele l-a păstrat. Pe săraci pururea îi aveţi cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi pururea. Şi din iudei, mulţime multă a aflat că este acolo şi au venit nu numai pentru Iisus, ci

ca să-l vadă şi pe Lazăr pe care-l înviase din morţi. Atunci s-au sfătuit căpeteniile preoţilor, ca şi pe Lazăr să-l omoare, fiindcă din pricina lui mulţi dintre iudei plecau de la ei şi credeau în Iisus. Iar a doua zi, mulţimea de popor care venise la proznic, auzind că vine Iisus în Ierusalim, au luat ramuri de finic şi au ieşit în întâmpinarea Lui şi strigau: Osana, bine este cuvântat Cel ce vine în numele Domnului, împăratul lui Israel! Iar Iisus, aflând un asin tânăr, a şezut pe el, precum este scris: nu te teme, fiica Sionului; iată împăratul tău vine la tine, şezând pe mânzul asinei. Dar acestea nu le-au înţeles ucenicii Săi la început; ci după ce s-a preamărit Iisus, atunci şi-au adus aminte că acestea erau scrise pentru Dânsul şi că ei I le-au împlinit. Deci mulţimea care fusese cu El mărturisea cum l-a strigat pe Lazăr din mormânt şi l-a înviat din morţi. De aceea a ieşit poporul înaintea Lui, pentru că auzise că a făcut această minune.

Apostol: Filipeni 4, 4-9

Fraţilor, bucuraţi-vă pururea întru Domnul. Şi iarăşi zic: Bucuraţi-vă! Îngăduinţa voastră să se facă ştiută tuturor oamenilor. Domnul este aproape. Nu vă împovăraţi cu nici o grijă. Ci întru toate, prin închinăciune şi prin rugă cu mulţumire, cererile voastre să fie arătate lui Dumnezeu. Şi pacea lui Dumnezeu, care covârşeşte orice minte, să păzească inimile voastre şi

cugetele voastre, întru Hristos Iisus. Mai departe, fraţilor, câte sunt adevărate, câte sunt de cinste, câte sunt drepte, câte sunt curate, câte sunt vrednice de iubit, câte sunt cu nume bun, orice virtute şi orice laudă, la acestea să vă fie gândul. Cele ce aţi învăţat şi aţi primit şi aţi auzit şi aţi văzut la mine, acestea să le faceţi, şi Dumnezeul păcii va fi cu voi.

Sărbătoarea Intrării în Ierusalim a Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos este numită în popor şi Floriile, de la florile pe care mulţimile şi copiii le purtau în mână, aclamând intrarea î n Ie rusa l im a Domnulu i ş i Mântuitorului nostru Iisus Hristos, ca Domn şi Împărat.

Mulţimile se adunaseră la Ierusalim pentru a serba Paştile iudaice, iar din Ierusalim au mers în Betania să vadă pe Lazăr, cel ce murise, dar acum era viu. Însă, pe cât se bucura mulţimea oamenilor simpli, pe atât se tulburau şi se întristau mai-marii cărturarilor şi fariseilor, plini de invidie, pentru că iubirea şi admiraţia mulţimilor faţă de Iisus creşteau cu fiecare minune , cu f i e care vindecare şi, mai ales acum, cu învierea din morţi a prietenului său Lazăr din Betania. Evanghelia ne spune că atunci au hotărât mai-marii cărturarilor şi fariseilor să-L omoare nu numai pe Iisus, ci şi pe Lazăr, pentru că Lazăr cel înviat din morţi era mărturia evidentă a puterii dumnezeieşti a lui Iisus Hristos. Nu numai învăţătura Lui era minunată, ci şi puterea Lui dumnezeiască, dătătoare de viaţă. Mântuitorul Hristos nu numai că înviază pe Lazăr, dar, peste puţin timp, Îşi înviază propria Sa umanitate, propriul Său trup din mormânt, iar prin aceasta El arată definitiv că este Dumnezeu-Omul.

Duminica Intrării Domnului în Ierusalim este o zi care prevesteşte Învierea lui Hristos, ea este, oarecum, un Paşte anticipat, o arvună a biruinţei asupra morţii, asupra păcatului, asupra răutăţii oamenilor, o biruinţă a iubirii lui Hristos Dumnezeu, iubire mai tare decât orice ură şi invidie, decât orice trădare şi laşitate, decât orice lăcomie de bani şi de putere lumească trecătoare.

De ce purtăm în această zi ramuri de copaci, în special salcie, şi flori? Purtăm în mâini aceste ramuri, în primul rând, ca memorial sau aducere

aminte de evenimentul care s-a petrecut cu aproape 2.000 de ani în urmă, când Mântuitorul Iisus Hristos a intrat în Ierusalim, fiind întâmpinat, mai ales de copii, cu stâlpări sau ramuri de finic. Însă purtăm în mâini ramuri de copaci şi flori şi pentru că s-au încheiat cele 40 de zile de post în care am adunat în suflet florile credinţei cultivate prin post şi rugăciune. Vecernia din Vinerea dinaintea Sâmbetei lui Lazăr spune clar în cântările ei că acum s-au împl ini t ce le 40 de zi le de post. Sâmbăta lui Lazăr şi Duminica Floriilor fac, aşadar, trecerea spre o altă săptămână, care nu mai face

parte din cele 40 de zile de post, ci este un timp mai sfânt şi mai sfinţitor, pentru că este timpul unei participări mistice sau tainice la Sfintele şi Mântuitoarele Patimi ale lui Hristos, ca noi să ne

despătimim de patimile rele sau păcătoase din firea omenească, patimi care au pricinuit răstignirea şi moartea lui Hristos. În acest sens, florile pe care le purtăm în mână în Duminica Floriilor reprezintă florile virtuţilor adunate în timpul postului: lumina rugăciunii, smerenia postirii, bunătatea inimii milostive şi darnice, curăţia minţii dobândită prin pocăinţă, sfinţirea sufletului şi trupului dobândită prin spovedanie şi prin împărtăşire mai deasă, pe scurt florile iubirii sfinte faţă de Dumnezeu şi faţă de semeni. Acestea sunt florile cultivate în timpul Postului, pe care le aducem noi ca daruri cultivate în ogorul sfânt al Bisericii dreptmăritoare.

Să ne ajute Bunul Dumnezeu ca şi noi, care purtăm în mâini ramuri de salcie, să ne smerim şi să primim cu evlavie pe Mântuitorul Iisus Hristos, Care intră acum nu numai în Ierusalimul pământesc, ca odinioară, ci şi în sufletul nostru şi în casa noastră, dacă Îl primim cu multă credinţă, spre bucuria Lui şi mântuirea noastră. Amin! (fragment, Ziarul Lumina)

Deniile se săvârșesc începând cu

seara Floriilor, până în Vinerea Mare,

când se cântă Prohodul Domnului.

Cuvântul "denie" vine de la

slavonescul "vdenie" și înseamnă

priveghere sau slujbă nocturnă. Deniile

se săvârșesc numai în două săptămâni

din timpul unui an bisericesc și anume:

în săptămâna a cincea și a șaptea din

Postul Sfintelor Paști. S-a păstrat

denumirea de Denie pentru Utreniile

din Săptămâna Patimilor, pentru că ele

se săvârșesc seara, potrivit troparului:

"Iată, Mirele vine în miezul nopții...".

Luni, Biser ica ne aduce aminte

de Patriarhul Iosif care a fost vândut de

frații săi în Egipt. El este o

preînchipuire a lui Hristos, vândut de

Iuda.

Tot în timpul deniei de luni se face

pomenirea smochinului neroditor,

blestemat de Hristos să se usuce pentru

că nu avea rod. E o pildă dată omului,

din care trebuie să rețină, că Dumnezeu

este atât iubire cât și dreptate. Deci, la

judecata de apoi, El nu doar va răsplăti,

ci va și pedepsi pe cei ce nu au rodit.

Marți se face pomenirea

celor zece fecioare. Din pildă reținem

că cinci fecioare au avut doar candelă

fără ulei, iar celelalte cinci au avut și

candelă și ulei. Candela fără ulei

reprezintă realizarea de sine în totală

nepăsare de ceilalți. Candela cu ulei

reprezintă evlavia însoțită de

milostenie.

Miercuri se face pomenirea

femeii păcătoase care a spălat cu

lacrimi și a uns cu mir picioarele

Mântuitorului, înainte de Patima Sa, ca

simbol al pocăinței și îndreptării

omului păcătos. Miercuri este ziua în

care Iuda L-a vândut pe Hristos

fariserilor, pe treizeci de arginți.

Joia Patimilor este închinată

amintirii a patru evenimente deosebite

din viața Mântuitorului: spălarea

picioarelor ucenicilor, ca pildă de

smerenie, Cina cea de Taină la care

Mântuitorul a instituit Taina Sfintei

Euharistii, rugăciunea arhierească și

începutul patimilor prin vinderea

Domnului.

Specific deniei de joi seară sunt

citirea celor 12 Evanghelii și scoaterea

solemnă a Sfintei Cruci în naosul

bisericii. Există obiceiul ca atunci când

preotul citește din Sfintele Evanghelii,

credincioșii să aprindă lumânări și să se

așeze în genunchi.

În Vinerea Mare se face

pomenirea sfintelor, înfricoșătoarelor și

mântuitoarelor Patimi ale

Mântuitorului și mărturisirea tâlharului

celui recunoscător care a dobândit

raiul.

Sămbătă prăznuim îngroparea

lui Hristos cu trupul și pogorârea la iad

cu sufletul, pentru a ridica din

stricăciune pe cei din veac adormiți.

Sâmbătă seara, începe slujba

Învierii. Ajunși în ziua Sfintei Învieri,

Biserica ne cere:

"Ziua Învierii, să ne luminăm cu

prăznuirea și unii pe alții să ne

îmbrățișăm, și să le zicem frați și celor

ce ne urăsc pe noi și așa să strigăm:

Hristos a înviat din morți cu moartea

pe moarte călcând și celor din

morminte viață dăruindu-le".