programul de formare parinti .doc

Curs Scoala, familie, comunitateProf.univ.dr.Ecaterina Vrasmas2009

Programele de formare a parintilor ca sprijin pentru implicare si responsabilizare

De ce un program pentru parinti

In acesta lume tot mai complexa, se simte nevoia ca parintii sa isi dezvolte competentele si expertiza. In primul rand parintii au nevoie sa inteleaga si sa actioeze cat mai adecvat legat de comportamentele copiilor lor la varste diferite si in fiecare stadiul de dezvoltare. Cresterea copiilor poate fi dificila, frustranta dar poate deveni placuta si motivanta pentru parinti. Parintii care se bucura de copiii lor in general nu fac o munca din meseria de parinte. Pentru a creste un copil este important sa te simti bien si tu, ca parinte si sa simti ca este placut si folositor fiecare moment de viata. Tot asa este important sa amenajezi spatiul copilului pentru a face viata mai putin stresanta atat pentru copil cat si pentru parinte. Periada de varsta cuprinsa intre 1 si 5 ani este un timp crucial pentru o interventie adecvata in devenirea parintilor ca parinti. Daca nu exista suficiente informatii de spre cum creste copilul, apre de multe ori asteptari nerealiste care pun relatiile dintre copil si parinte intr-un start prost. O multime de probleme apar si din lipsa de informatie privind problemele sexuale ale copiilor. De multe ori copilaria normala este inteleasa de unii parinti ca o deviere si acestia il sprijina pe copil sa creada ca parti ale corpului lui sunt rele sau rusinoase. Teama exagerea de boli si accidente devine de multe ori o adevarata paranoia la unii parinti.De aceea toti parintii au nevoie de informatii adecvate despre cum creste si cu ce robleme se confrunata orice copil.

Tipuri de interventii in programele pentru parinti

Identificam in general doua tipuri de interventii asupra familiilor - de prevenire - de rezolvare a unor situatii/crize/probleme/conflicte.

Interventiile preventive sunt de forma:1. sprijin intelectual : educatia familiei si a parintilor sub forma informarii, consilierii psihopedagogice si orientarii.2. sprijin social care este sprijin material in bani, bunuri si locuri de munca pentru situatiile de someri si reprofesionalizare.3. sprijin emotional dat in rezolvarea problemelor comportamentale si emotionale prin interventie psihologica si psihiatrica. Ele constituie o necesitate in dezvoltarea si pregatirea fiecarei familii si fiecarui individ pentru eliminarea riscurilor in dezvoltarea copiilor si pentru prevenirea defavorizarii.

Aplicaţie: Enumeraţi problemele comportamentale şi emoţionale pe care le pot avea părinţii.

1


Un curriculum

Un curriculum de formare al parintilor trebuie sa se poata adresa unei populatii cu persoane foarte diferite din punct de vedere educationala si intelectual. Este o cantitate de informatii de baza pe care trebuie sa le cunoasca toti parintii.Trebuie sa contina si mai multe unitati de invatare, module, la care tebuie identificate si explicate strategiile si dinamica de derulare.Fiecare sesiune/unitate de invatare trebuie sa sa fie insotita de explicatiile formatorului, referitor la obiectivele urmarite.In general, prima sesiune este cea care se adreseaza cunoastreii grupului si nevoilor fiecarei persoane care il formeaza. Este sesiunea in care se pun bazele unei realtii intre formator si grup si relatiilor dinamice intre toti beneficiarii.

Aplicaţie: Enumeraţi principalele teme pe care le-aţi include într-un curriculum de formare al parintilor.

Formatorul-formatorii

Unii autori considera ca un formator al parintilor /intervenant trebuie sa aibe inainte de toate deprinderea de a conduce in mod democratic un grup de discutii impreuna cu capacitatea de a comunica si de a accepta, de a respecta si a intelege parintii in efortul lor cinstit, dar care nu este intotdeauna constructiv, de a creste proprii copii fericiti si eficienti in viata ( ABIDIN, 1982).Interventia socio-educativa este realizata de mai multi profesionisti, in programe diferite, in tari diferite si dupa resursele existente (Vrasmas, 2003). In general se face apel la:

- asistenti sociali- consilieri psihopedagogi- psihologi educationali- psihologi in domeniul medical

Este foarte important ca pe langa fiecare institutie sa se stimuleze activitatea voluntara a unor parintii sau membrii ai comunitatii care sa colaboreze cu profesionistii. Exista o tendinta generala de organizare a echipelor de profesionisti in echipe pluridisciplinare care sa functioneze dupa regulile grupului de lucru in planificare, actiune si decizii. Pentru conducerea acestor echipe se fac recomandari la schimbarea rolurilor dintre diferitii profesionisti in functie de deciziile necesare si de tipul de activitate analizata. Pentru ca in viata opilului fiecare adult este important si in influentarea familiilor este necesar sa fie folositi mai multi profesionisti si fiecare sa fie considerat la fel de important.Formatorul/facilitatorul unui program pentru parinti trebuie sa fie o persoana care iubeste parintii. Trebuia sa fie caracterizat de intelegere, empatie si respect. Ca orice leader trebuie sa aiba cunostinte in dezvoltarea si cresterea copilului si in predare. Sa citeasca si sa se puna l;a curent cu ce este nou. Sa fie relaxat si flexibil in activitatile sale. Nu este obligatoriu sa fie parinte dar, trebuie sa cunoasca si sa foloseasca experiente

2

Curs Scoala, familie, comunitateProf.univ.dr.Ecaterina Vrasmas2009personale din propria familie si sa aminteasca permanent ca invata din felul in care interactioneaza cu parintii din grup.Programele de informare, consiliere si formare a parintilor pot fi realizate de o serie diversa de profesionisti care lucreaza sau au legatura cu familia si copiii. Fie ca este psihologul educational, consilierul psihopedagog, asistentul social sau un profesor special pregatit (profesorul itinerant/ consultant sau resursa), orice formator in acest domeniu necesita o serie de deprinderi si competente generale cum ar fi cele de:

- comunicare,- negociere,- rezolvare in grup a problemelor,- construire de probleme,- proiectare de solutii alternative,- creativitate in discurs si solutii alese,- decizii rapide si responsabile luate impreuna cu beneficiarii.- etc.

Referitor la atitudinea pozitiva a formatorului, acesta trebuie sa-si insuşeasca credinta ca parinţii, chiar atunci cănd greşesc, depun efortul de a-şi ajuta copiii si nu o fac cu o intenţie rea. Aceasta inseamnă ca ei doresc sa-şi creasca copilul in aşa fel incât sa fie fericit si productiv. Mai departe este necesar ca formatorul să inţeleagă că diferenţa dintre parinţii care au succes in educaţia copiilor lor şi cei care reuşesc mai puţin este dată de frecvenţa, consecvenţa sau eficienţa şi intensitatea cu care işi folosesc deprinderile parentale. Practica dovedeşte ca multe dintre tehnicile de lucru pot fi comune la parinţi dar diferenţele vin din traditii, medii culturale diferite, personalitati diferite si chiar experiente de viata diferite.Cel mai important instrument este atitudinea pe care formatorului fata de beneficiarii sai. Principala preocupare este educatia parintilor si rezolvarea problemelor, nu cea de a gasi vinovatii sau de a determina schimbari spectaculoase de caracter. Parinţii trebuie respectaţi şi acest respect se reflectă intr-o reacţie nondefensiva la adresa lor atunci când sunt provocaţi de conţinutul programului sau de metodele propuse. O maniera democratica de conducere a grupului facilitează parinţilor insuşirea deprinderilor practice propuse de program si le creaza increderea in propriile forte si in proprii copii.

Aplicaţie: 1. Ce alte deprinderi, abilităţi aţi vedea necesare la un formator al părinţilor, în afara

celor prezentate mai sus?2. Prezentaţi din experienţa d-voastră câteva deprinderi parentale utilizate cu succes.

Principii folosite in programeL.Wentzel (1996) recomanda identificarea urmatoarelor principii de ordin general

1. observarea copilului2. indiferenta3. pozitivismul4. realismul.

Aceste principii se pot adapta la orice program. Le vom descrie astfel:1. Urmarirea ca scop a deprinderilor de observare a copilului.

3

Curs Scoala, familie, comunitateProf.univ.dr.Ecaterina Vrasmas2009Parintii pot invata si intelege foarte multe daca sunt incurajeati sa observe copilul permanent. 2. Indiferenta fata de anumite reactii si comportamente ale parintilorUnii parinti sunt ostili si dificili in colaborare. De multe ori experienta ne invata ca acestia invata cel mia mult in sesiunile de formare. Pentru astfel de parinti se foloseste principiul indiferentei sau ignorarii pentru a putea sa devina tot mai apropiati de ceea ce li se propune.3. Pozitivismul fata de parinti si de problemele cu care se confrunta.Nu trebuie sa uitati ca parintii care se poarta abuziv cu copiii lor au fost la randul lor abuzati cand erau copii. Ei cred ca pedeapsa si mustrarea continua sunt necesare pentru ca asa au crescut si ei. Intr-un program normal care promoveaza respectul copilului si nonviolenta probabil ca le va fi dificil sa se adapteze. Poate fir pima data in vioat alor cand sunt tratati pozitiv si incurajati fara a fi negate si respinsi.4. Realismul in tratarea oricarei probleme.O alta idée importanta este sa se porneasca de la faptul ca nu exista parinti perfecti si ca a gresi este omeneste. Devine necesar sa ii invatam pe parinti sa isi impartaseasca experientele si temerile pe care le au.

Aplicaţie: 1. Ierarhizaţi principiile de mai sus în ordinea importanţei acordate de d-voastră.2. Din experienţa d-voastră, care ssunt cele mai importante trei schimbări pe care ar

trebui să la facă părinţii.

Unde se pot derula programele de informare si educare a parintilor

In functie de conditiile de dezvoltare, optiunea de program dar si de dezvoltarea politicilor socio-educationale, exista mai multe forme de institutionalizare a sprijinului acordat familiilor. Putem identifica trei astfel de institutii

* Centre separate pentru parinti* Camere speciale in cadrul unor institutii.* Asistenta itineranta.

1. Centre separate, aflate in comunitate, de obicei pe langa o institutie educationala

- centre de sprijin/suport pentru familie - centre de informare si consiliere, - centre de resurse pentru parinti

2. Camere special amenajate, colturi, cabinete, centre in interiorul unei institutii de plasament sau de ingrijire a copilului.3. Asistenta speciala itineranta sociala, educationala, juridica, medicala, etc.

Principala cerinta fata de pogramul de formare/educare a parintilor este ca el sa fie eficient si sa se poata masura in rezultate apropiate si departate .Rezultatele apropiate se refera la ceea ce insusesc parintii, la opiniile modificate si la schimbarea practicilor educative intr-un sens pozitiv. Rezultatele departate se refera la imbunatatirea colaborarii dintre scoala si familie si la copii crescuti mai bine, mai eficient, cu rezultate mai bune in scolarizare si socializare.

4


Structura si durata unui program

Programele sunt unitati complexe de informatii si capacitati care se transmit parintilor. Aceste unitati sunt impartite in sedinte de durate egale in care, specific pedagogiei adultilor, participarea si interactiunea intre formatori si beneficiari sunt la loc central.Din anii 60 se dezvolta tot mai mult programe de interventie in favoarea copiilor ce provin din medii defavorizate social. Se identifica o varietate si diversitate foarte larga a abordarilor si solutiilor propuse.

In aceasta diversitate de abordari exista o serie de puncte de vedere si optiuni comune programelor pentru copiii defavorizati socio-economic Diferitele programe dezvoltate au ajuns la numitor comun in privinta a trei coordonate:

1- momentul optim al interventiei;2- agentii interventiei3- tipologia activitatilor necesare.

1- Momentului de interventie- orice program trebuie sa debuteze foarte devreme/timpuriu, inca de la nasterea copilului si sa continuie in primii ani de viata. Un concept care se leaga de interventie este prevenirea. Rondal, Seron si Lambert (1982) insista asupra importantei de a actiuna inainte de a apare dificultati ale copilului si cu ele conduite inadecvate ale anturajului. Succesiunea esecurilor dezvolta la copil:

- un sentiment de inferioritate,- reactii negative in fata invatarii de tip pedagogic,- dezvoltarea si consolidarea comportamentelor inadecvate si - pierderea plasticitatii structurilor cerebrale.

2- Agentii interventiei- Educatorii, profesorii, lucratorii sociali, psihologii, logopezii pot fi agentii si animatorii interventiei. In acelasi timp s-a demonstrat ca acesti profesionisti risca sa-si vada gresit actiunea daca nu intra in legatura cu familia si nu se integreaza mediului familial pentru programele de invatare propuse. De aici reise importanta ce trebuie acordata formarii parintilor. Rezultatele unor studii (Rondal si Seron, 1982, Bronfenbrenner, 1977, Heber, 1977, Perrez,1980, Pourtois,1984) care au avut ca obiectiv tocmai programele de formare pentru parinti au demonstrat urmatoarele:

- parintii sunt sensibili si apti sa-si insuseasca competentele necesare unui program- rezultatele sunt superioare daca mama si tata, ca si alte persoane din familie(anturajul copilului) participa activ la invatare - U. Bronfenbrenner, le numeste variabile ecologice ale mediului- referitor la limbaj, achizitia in mediul obisnuit de viata, faciliteaza transferul achizitiilor dintr-un mediu in altul. Repertoriul verbal astfel constituit este mai functional decat cel achizituionat intr-un cadru formal inchis, un centru de invatare specializat.- notiunea de prevenire persupune implicarea si sensibilizarea parintilor- conceptul de interventie continuua la copilul de la 0 la 6/7 ani, necesita materialiceste pregatirea interventiei parintilor.

5


Cerintele programelor

Se vorbeste de trei categori de cerinte prin care se realizeaza programele de interventie asupra parintilor.

a. amenajarea mediuluib. observarea copiluluic. interventia propriu-zis

Amenajarea mediului. Mediul in care se desfasoara un program trebiue sa favorizeze si sa mentina invatarea. Est vorba de localuri, situatii de comunicare, alegerea materialului educativ, stimularea si interiea comortamentelor etc.

Oservarea copilului Sa-i inveti pe parinti sa-si observe copilul, sa-i evalueze capacitaitle nu este prea usor. Examinarea copilului se face cel mai eficient in propriul lui mediu de viata. Exista actual foarte multe insrumente la indemana parintilor.

Interventia propiu-zisa. Implica formarea parintilor, punerea in miscare a programului si supervizarea acestuia. Din acest punct de vedere este nevoie de competente noi ale personalului si de o mare disponibilitate.

Parintii trebuie sa vadă si sa inţeleagă, indiferent de strategiile de lucru folosite in program, ca deprinderile recomandate se folosesc intr-un mod deschis si flexibil. Daca copiii lor manifesta schimbari in reacţiile şi comportamentele lor este necesara incurajarea unor explicatii corecte. Astfel, programul adresat parinţilor nu trebuie sa intenţioneze transmiterea unor metode total noi sau au unor soluţii unice de crestere şi educare a copiilor ci, un efort făcut impreuna cu alţi parinţi de trasare impreuna a unui set de cunoştinte comune si stiintifice potrivite in actiunile practice. Proiectarea programului respecta o serie de cerinţe de baza referitoare la modul de construire al acestuia, si de atitudinile mentale ale formatorului in raport cu adultii inclusi in program ( Abidin, 1982).

Primul dintre aceste principii se refera la faptul ca nu exista o singura cale, un singur mod de crestere si educare a copiilor. O prima dovada o constituie nenumatele scoli psihologice si strategii pedagogice care studiaza aceste lucruri, niciuna neputând sa raspundă la toate intrebările ridicate de procesul educativ. Tocmai intelegerea si acceptarea acestei variaţii de solutii este un pas spre flexibilitate si gasirea practicilor optime. Aplicaţie: Ordonaţi domeniile menţionate mai sus în ordinea importanţei lor.

Model de sedinte educative cu parintii Vom prezenta in continuare cum se desfasoara si metodele folosite in structurarea unor intalniri/ateliere de lucru cu parintii cu scopul de a-i informa, educa sau consilia (adaptare dupa programul WETZEL, 1996).La aceste sedinte pot participa parinti diferiti sau familii (mame si tati) diferite. Un asemenea program parcurge 10-12 sedinte/sesiuni. Se desfasoara la centrul local pentru parinti sau la un centru comunitar/de resurse. Fiecare sedinta are 1-2 ore. Prima sedinta

6

Curs Scoala, familie, comunitateProf.univ.dr.Ecaterina Vrasmas2009este destinata cunoasterii intiale/intercunoasterii si familiarizarii cu obiectivele programului urmarit. Ultima sedinta trebuie sa permita evaluarea intregului proiect de catre parinti si neaparat sa foloseasca autoevaluarea parintilor. Fiecare sedinta este tematica in functie de obiectivul central/general al programului educativ. De exemplu se pot face programe despre cresterea si dezvoltarea copilului si despre interventia educativa in urmatoarele domenii: comportamente, comunicare, exprimarea sentimentelor, limbaj, dezvoltarea structurilor cognitive, achizitia abilitatilor psihomotorii. Fiecare tema este bine sa cuprinda 1-2 sesiuni pentru a antrena parintii efectiv in invatare si exersare.Demersul/derularea unei sedinte:

Pentru prima sesiune:1. Parintii trebuie invitati sa se prezinte unul altuia si fiecare sa spuna ceva despe sine si copiii sai. Aceasta prima sedinta se denumeste a"spartului ghetei"pentru ca asigura intercunoasterea si deschide posibilitatea colaborarii.2. Conducatorul sesiunii (Consilierul/asistentul/psihologul/logopedul) prezinta parintilor o inregistare video despre cresterea, dezvoltarea si educatia copiilor la care face referire programul respectiv. De exemplu pot fi folosite filmele UNICEF "Dezvoltarea copilului de la 0 la 7 ani ( 1997)" sau "Dezvoltatea practicilor incluzive in scoala romaneasca".3. Parintii sunt invitati sa formuleze o serie de impresii si intrebari.4. Discutii intre parinti, pe perechi si grupuri mici, pentru a analiza solutii educative la problemele educative ridicate de materialul prezentat, sau legat de acesta.5. Analiza in grup largit a solutiilor gasite pe grupuri mici. Pentru valorizarea parintilor care participa la discutie este bine ca ideile lor sa fie scrise si chiar din ele sa se elaboreze materiale de sprijin pentru activitati viitoare.6. Parintii pot lucra impreuna o tema noua sau pot completa anumite caiete de activitate. Un exemplu in acest sens sunt caietele propuse de Terrisse, (1985). Ele se refera la temele de lucru din cadrul programului ce se adreseaza dezvoltarii practicilor parentale si cuprind ca etape:- observarea comportamentelor (invatare, comunicare,etc.); reactiile parintilor; reactiile copiilor; contextul/mediul.- evaluarea comportamentelor, contextului, de catre fiecare parinte, apoi discutia asupra acestei evaluari a fiecarui participant cu ceilalti parinti ai grupului (schimb de valori educative)- alegerea celei mai potrivite interventii educative pentru fiecare parinte, apoi evaluarea acestei alegeri de catre ceilalti parinti ai grupului in cadrul unui brainstorming (schimburi intre parinti la nivelul interventiei educative si antrenarea achizitiilor de abilitati educative, in special pentru parintii cu copii aflati in situatii dificile)7. Analiza in grupul mare a interventiilor propuse de parinti8. Distribuirea de brosuri. Acestea pot fi produse anterior sau realizate de parinti ca tema pentru acasa, sau pot fi rezultatul sedintei respective.

Indicatorii de evaluare in programele de educatie familiala

Goodwin si Driscoll, 1980 (citati de Hanrahan M. si. Prinsen B,p.81, 1987) considera, in ordinea importantei, urmatorii indicatori de evaluare a efectelor pe care le au programele in domeniul educatiei familiale:

7

Curs Scoala, familie, comunitateProf.univ.dr.Ecaterina Vrasmas2009- frecventa participarii parintilor la intalnirile propuse de program ca si numarul de materiale distribuite sau solicitate de parinti- evaluarea nivelului de satisfactie a parintilor refritor la programul desfasurat- evaluarea schimbarilor in atitudini si practici educative in raport cu ceea ce constituie adaptarea si performantele copilului- evalaurea cunostintelor si abilitatilor insusite de parinti- evaluarea achizitiilor copiilor a caror parinti au urmat regulatun program de educatie parentala.La aceasta lista, Pourtois, B.(1996) adauga evaluarea modificarilor imaginii de sine la parinti, a reprezentarii despre sine in termeni de competente educative.Pentru alegerea unui program se au invedere o serie de caracteristici. Datorita diversitatii programelor si disparitatii abordarilor teoretice este dificil de facut o optiune practica. Pentru ca un practician sa opteze este nevoie de o lista de criterii care le diferentiaza. Criteriile dupa care se poate analiza si alege un anume progam pot fi urmatoarele:

1. Baza explicativa si argumentele de ordin stiintific. Daca programul are sau nu o teorie la baza: De exemplu, Lambert, Rondal si Seron (1982) gasesc ca exista doua abordari in ceea ce privesc programele de limbaj: Pozitia punctuala si pozitia de dezvoltare. Abordarea punctuala este functionala si a-teoretica. Ea cauta in exclusivitate utilitatea si eficacitatea. Ordinea achizitiilor si contextul cognitiv nu au importanta. Trebuie gasita empiric, o metoda care sa serveasca rapid comunicarea copilului cu ceilalti.Abordarea de dezvoltare, se bazeza pe teoriile care expliciteaza achizitiile copilului normal. Scopul sau este cercetarea unui cadru teoretic general sau fundamentele cognitive ale limbajului. Prima abordare este criticata pentru ca nu face apel la structurile ierarhice ale conduitelor individuale si nu ia in considerare dezvoltarea cognitiva generala in invatarea limbajului. A doua este criticata pentru ca se bazeaza pe reguli generale si nu lasa loc diferentelor individuale. Aceste programe nici nu au fost evaluate. De aceea autorii mentionati propun ca orice program de interventie sa fie elaborat tinand seama de ambele abordari.(complementareitatea orientarilor)

2. Evidentierea tipului de model educativ. Dupa ce model educativ functioneaza programul? Daca luam in considerare acest criteriu vom tine seama daca teoria de la baza programului este:

a.- behaviorista. Demersul comportamentalist, a carui parinte este Skinner analizeaza comportamentele si conditiile de mediu, defineste clar procedeele de actiune, conditiile de aplicare si face o evaluare permanenta a obiectivelor fixate la inceput. Majoritatea programelor scot in evidenta si urmaresc construirea unor comportamente adecvate rolurilor parentale. Dezvoltarea practicilor de crestere, educare si ingrijire constituie o componenta obisnuita in programele care se adreseaza familiilor cu copii.

b.- curentul umanist.Aceasta abordare porneste de la lucrarile lui C. Rogers si postuleaza ca omul poseda in el potentialitati pe care mediul nu i-a permis intotdeauna sa le dezvolte. El este capabil sa aleaga si sa fie responsabil. De aceea trebuie sa respectam individualitatea, sa abordam pozitiv fiecare persoana si sa responsabilizam participantii unui program. Si aceasta componenta este tot mia des intalnita in programele care se adreseaza functiei educative a familiei.

c.- conceptia psihosociologica tradusa printr-o cercetare-actiuneEste un demers care nu accepta schimbari exterioare ci activitati de negociere intre actorii implicati si de autoproducere. Dimensiunea de cercetare a diferitelor programe de

8

Curs Scoala, familie, comunitateProf.univ.dr.Ecaterina Vrasmas2009interventie in favoarea familiilor cu copii, analiza datelor obtinute si pornind de aici concluzionarea pentru activitati ulterioare constituie o realitate in programele contemporane.

Corespondenta intre obiectivele programului si argumentarea metodico-stiintifica.

Care este gradul de explicitare a obiectivelor propuse de program?Dupa gradul de explicitare a obiectivelor, M. Perez (1980) imparte programele in trei:

a. Prima grupa de programe nu dau explicatii asupra obiectivelor urmarite. b. Grupa a doua vizeaza obiective de comportament deschise c. Grupa a treia prezinta obiective explicite si detaliate.

Complexitatea si dificultatile pe care le prezinta programul in aplicare lui.Una din intrebarile la care trebuie sa raspunda orice program este legata de dimensiunile si complexitatea sa.Care este gradul de complexitate a programului?Ne referim la complexitatea pe care o atinge campul interventiei si posibilitatile de inlaturare a acestora prin mijloacele puse la dispozitie. La acest nivel putem vorbi de existenta mai multor optiuni si modele de ales. Modelul de eco-sistem a lui U. Bronfenbrenner (1977) ne poate ajuta la examinara acestui nivel de complexitate. El distinge patru sisteme: micro, mezo, exo, si macro sisteme. Microsistemul se refera la mediul imediat (casa, clasa, etc.). Endosistemul se gaseste de asemenea in mediul imediat, adica in micro mediu, dar in acest caz, prin intermediul unei entitati superioare se provoaca o modificare a rolurilor si comportamentelor persoanelor implicate in relatie. Profesioniostul care lucreaza in clasa cu un grup de copii se situeaza in endosistem. Mezosistemul este relativ la interactiunile intre mediile esentiale care contin copilul la un moment dat al existentei lui. Este vorba de un sistem de microsisteme (familia, scoala, grupul de varsta). Exemplu: diversitatea contactelor si relatiilor familiei in comunitate. Exosistemul contine structurile sociale care exercita influenta in mezosistem. Este vorba de marile institutii ale societatii de care depinde bunastarea copilului, bunurile si serviciile. Intra aici institutiile care ajuta parintii sa-si exercite rolurile inclusiv formarea parentala. Macrosistemul cuprinde structurile sociale la scara culturala nationala. Este vorba de institutii, sisteme juridice, educative si politice. Aici putem gandi la posibilitatea influentarii si aparitiei unor noi legi sau a unor noi profesii care sa faciliteze sprijinirea parintilor si rolurilor lor in dezvoltarea copilului.

Aplicaţie: Cum aţi vedea o astefel de iniţiativă?

Critici la adresa programelor pentru parinti

In urma evaluarilor, in literatura de specialitate sunt aduse si o serie de critici programelor de formare si sprijinire a parintilor.In general se aduc trei astfel de critici:

1. Insuficienta lor: Nu le este contestata importanta dar, se considera ca nu sunt suficient de complexe si unele din ele nu tin seama de variabilele ecologice ale familiei.

9


2. Deculturarea/deculturalizarea persoanelor. Notiunea de handicap cultural aduce cu sine si sentimentul de apartenenta la o cultura inferioara. Persell(1977) afirma astfel ca pedagogiile compensatorii constituie un efort de deculturalizare a persoanelor si ca acest lucru se face cu pretul unei pierderi de identitate. (Perron si Mises,1984).

3. Neputinta sau ineficienta programelorDesi se remarca dupa evaluari ca progamele de interventie aduc puncte pozitive in dezvoltarea intelectuala, afectiva, motorie si de limbaj a copilului, criticile vin din aceea ca aceste modificari nu sunt de durata. Cu alte cuvinte, progresele inregistrate nu raman definitiv. Se vorbeste, de aparitia unui "sleeper effect"(efect de adomire) care consta in reaparitia efectelor pozitive pe termen lung. Acest efect poate apare dupa o regresie temporala (Schweinhart si Weikart, 1980).

Argumentele in favoarea programelor vin din nevoile identificate ale familiiei contemporane si din rezultatele bune inregistrate in dezvoltarea copiilor in familiile care participa la programele de stimulare si sprijin.

La aceste critici trebuie adagat si faptul ca un program poate avea succes numai daca este acceptat si sustinut de beneficiari lui. Pentru aceasta, indiferent de optiunea teoretica pe care o are la baza este necesar sa fie coerent, de durata, planificat si organizat clar, beneficiiind de profesionisti.

Aplicaţie: Comentaţi acestea critici!

Parintii voluntari- criterii de selectie .Derularea programelor de educare a parintilor si de rezolvare impreuna a unor

probleme educative are nevoie de sprijinul efectiv si eficient al beneficiarilor. Este dezvoltat in aces sens conceptul de voluntariat. Echipa de voluntari-parinti este principalul sprijin al formatorului. Ea va constitui elementul de presiune pozitiva la nivelul grupului larg de parinti si argumentul cel mai bun de succes. Problema pusa de profesionistii domeniului este de a gasi criterile de alegere si selectie a voluntarilor. Redam mai jos o lista posibila de calitati necesare parintilor pentru a deveni voluntarii actiunii intr-un program formativ. Adaptare dupa lista elaborata de Mason, J, Rossiter, J, si Sandison, M. (Hanrahan, M si Prinsen B, p.81, 1997)

1. CALITATILE ESENTIALE Experienta pozitiva in calitatea de parinte Locuieste in comunitatea care va fi sprijinita prin programul respectiv Este o persoana sanatoasa psihic si fizic Are suficient timp liber pentru a se ocupa de proiectul in derulare Este capabil/a sa comunice efectiv si eficient

2. CALITATI DEZIRABILE Are un interes deosebit in acordarea serviciilor de sprijin Intelege si respecta nevoia de confidentialitate Cunoaste bine comunitatea Nu emite judecati de valoare si nu e preocupat de a judeca Este incredintat/a de nevoia parintilor de a-si rezolva singuri propriile lor

probleme Este capabil/a sa accepte responsabilitatea si grija completarii unor sarcini de

lucru

10


Are deprinderi si abilitati de a-ai asculta pe ceilalati Este capabil sa demonstreze deprinderi de rezolvare a unor probleme si sa

foloseasca resursele proprii in a da informatii pentru alti parinti Poate realiza legaturi cu agentii educationali diferiti

Aplicaţie: Comentaţi iniţiativa utilizării de părinţi voluntari în formare!

Structura unei unităţi de intervenţie/a unei sedinţe de lucru la nivelul unui grup

Fiecare şedinta de lucru are trei parţi importante:1. Prima parte care cuprinde recapitularea. In aceast inceput care presupune 20-30 minute, se reactualizeaza cele lucrate anterior sau se prezinta tema de acasa. In acest moment al instruirii, formatorul realizeaza cât de departe a ajuns cu parinţii, le inţelege opţiunile şi dacă mesajele prezentate anterior au fost inţelese si insuşite. In acelaşi timp fiecare parinte poate sa auda şi sa vada cum ceilalţi inţeleg si folosesc ideile prezentate. Cand le sunt impartaşite sentimentele, trăirile si emoţiile parinţii pot sa se motiveze mai uşor pentru a se schimba. Evident ca fiecare poate reacţiona in mod diferit, pentru unii efortul este mai mare pentru altii este mai mic. 2. Partea a doua de prezentare a continutului nou.. Prezentarea noilor elemente- 30- 40 minute.Noul subiect luat in discuţie/lecţia noua constituie un moment de flexibilitate si proiectare in acelaşi timp. Daca obiectivele sunt bine concepute, formatorul poate folosi diferite maniere de abordare, legat de momentul anterior si de felul cum reactioneaza parinţii. Se poate parcurge materialul propus prin lectura sau prin intrbari şi răspunsuri. Pedagogic vorbind, este mai eficient şi mai uşor de antrenat un grup de adulţi daca se pun intrebari şi daca se discuta situaţii concrete ca modele ale conţinutului propus. Important este ca metoda folosita sa se schimbe in funcţie de grup, momentul de activare al acestuia şi să fie mereu alta pentru a motiva prezenţa părinţilor la toate intâlnirile din program. 3. Partea a treia, de consolidare. Antrenarea personala a fiecarui parinte să-şi expuna părerile şi opiniile referitor la noile idei prezentate se face prin discuţii. La acest moment al programului, formatorul trebuie sa dea dovadă de toate deprinderile menţionate mai sus şi de empatie si reflexivitate pentru a conduce eficient intervenţiile verbale ale parinţilor. Sarcina didactica la acest nivel este de a antrena parinţii să relateze cele spuse in lecţie legat de propria experienţa. Se poate constata ca parinţii nu au inţeles materialul prezentat. Este necesar sa fie inţeles efortul lor si sa se evite judecăţile de valoare sau cele de evaluare. Astfel, expersiile de tipul este bine, este corect,"nu este corect", " nu ati inteles" sau "nu aveţi dreptate", " nu am spus aşa" trebuie inlocuite cu "are altcineva o alta părere" sau "este şi acesta un punct de vedere", "mai poate şi altcineva explica aceste lucruri", etc. In aceasta perioada formatorul trebuie sa asculte activ pe ceilalţi, sa fie reflexiv, sa valorizeze sentimentele si trăirile parinţilor ca şi cuvintele pe care aceştia le folosesc. Parinţii şi grupul trebuie lasaţi să-şi formuleze propriile idei. Formatorul va răspunde la nevoia lor de informaţii dar nu la cerinţa acestora de a emite judecaţi asupra eforturilor lor sau asupra planurilor lor de acţiune. Aici se conturează unul din aspectele cele mai dificile ale rolului pe care il are formatorul. Tentaţia de a judeca, in special când

11

Curs Scoala, familie, comunitateProf.univ.dr.Ecaterina Vrasmas2009se fac greşeli sau se lucreaza foarte bine trebuie evitata pentru a responsabiliza parinţii şi a evita competiţia negativa

Aplicaţie: Prezentaţi 5 reguli de grup.

Modalitatile de lucru

Sunt trei modalitati prin care putem sprijini parintii: Informatii Deprinderi Grupuri de sprijin

Metodele de formare si antrenare a parintilor.

Printre cele mai cunoscute si eficiente metode de participare a parintilor in programele de educatie parentala enumeram urmatoarele:

- observarea si discutarea in grup mic a comportamentelor parentale cotidiene si particulare, in situatii deosebite.- discutarea fata in fata a problemelor - oferirea de informatii asupra activitatilor copilului, asupra dezvoltarii si problemelor care pot interveni, prezentate in forme didactice si ludice - tehnicile autoscopiei care implica analiza propriilor experiente sociale si reflectia asupra lor- crearea de povesti pentru copii pornind de la propria experienta - tehnica incidentelor critice care foloseste analiza evenimentelor si a situatiilor problema prin prisma solutiilor gasite- atelierele de creatie in care parintii isi exprima personalitatea si in acelasi timp gasesc solutii pentru a se implica mai mult in cresterea si educarea propriilor copii..

Tehnicile de lucru, metodele, procedeele si mijloacele folosite pot fi extrem de variate, dupa orientarea teoretica care le construieste. Majoritatea programelor contemporane merg pe linia unei orientari centrate pe client, intr-o viziune psihologica umanista si pozitiva, emotionala de tip rational, comportamentalista.

Asa cum am specificat si in alte capitole, actiunile suntinterdisciplinare, se adreseaza atat insusirii unor informatii cat si formarii unor capcitati, deprinderi, abilitati si atitudini. Abordarea tehnica de tip psihologic se impleteste cu proiectarea si organizarea pedagogica intr-un context constituit social.

Formatorul grupului de parinti trebuie sa tina seama ca si adultii invata din modele ca si copiii. Daca vrem sa ii invatam empatia cate copiii trebuie sa fim si noi empatici cu ei.

12

Curs Scoala, familie, comunitateProf.univ.dr.Ecaterina Vrasmas2009Principiul ignorarii este la fel de important pentru copii ca si pentru adulti. De aceea va trebui sa dati o atentie putina sau sa neglijati anumite declaratii negative sau comportamente dificile care apar in special la inceputul sesiunilor. Ascultarea atenta a declaratiilor pozitive. In contra ascultati cu atentie comportamentele si declaratiile pozitive. De aici se vor invata foarte multe lucruri.Tineti grupul legat de tema. Tineti atentia tuturor pe tema propusa si in special pe problematica parentialitatii.Rezolvati rezistentele cu delicatete. Nu va angajati in batalii importriva ideilor pe care le au unii parinti. Folsiti tehnici informale uneori si fiti atenti sa echilibrati relatiile din grup.Echilibrati discutiile de grup. Este de dorit sa existe un echilibru in participarea la discutiile grupului, ceea ce nu foarte usor. In prima intalnire se pun bazele acestei colaborari de aceea este important sa se stabileasca cu claritate urmatorele:

1. Sa se definitiveze regululile de grup2. Sa se foloseasca exercitiile care sa defineasca locul fiecaruia in grup si limita de

timp in discutii.

La prima intalnire, se sparge gheata si se stabilieste atmosfera de sprijin si pozitivism.Aceasta ajuta parintii sa inteleaga de la inceput ca au aceleasi nelinisti, gtriji si frustrari. Multi spun duap prima intalnire”Credeam ca numai mie mi se intampla asa” Daca se observa ca unii parinti vorbesc mai mult si altii mai putin se pot folosi: astepti ca cel care vorbeste sa faca o pauza si intervi cu o alta intrebare sau chestiune. Daca persista sa vorbeasca, poti spune” Mai vreau si alte pareri, sau Vom mai avea timp sa discutam, etc. dacva nu intelege nici asa poti sa ai o discutie in pauza sa spui ca tebuie sa ofere loc la mai multi sa vorbeasca. Unii formatori elimina din grup pe vorbareti, dar nu este o solutie prea fericita, si oricum nu este una pozitiva. Mai curand se poate recomanda consiliere ca o aletrnativa. Dar nu exista numia problema vorbaretilor. Modul de a privi direct o persoana este o solutie care peoretic rebuie sa prinda. Pentru cei care nu vorbesc, se pot adresa direct intrebari. Sau se pot face discutii separateinainte sau dupa sesiuni. Ei pot ajuta altfel daca nu le place sa vorbeasca:impart materiale, aseasza lucruriel, etc. Oricum prin activitatile scrise, antrenam pe toate lumea.

Lucrati impreuna

Discutiile cele mai productive sunt in grup. Mai productive decat lecturile pentru ca:

1. Este mai putina rezistenta cand informatia vine de la egali. Parintii, in mod particular, nu apreciaza autoritatea altuia in problemele persoanale.

2. Infoamtia este de mai buna calitate, mai practica si mia realista decat din carti sau de la un consilier.

3. Informatia primita astfel este asimilata mai repede si retinuta mai mult.4. Prin contibutii persoanale particiapntii sunt mia implicate in process si simt

aparteneta.5. Se realizeaza un sens al conexiunii la grup si se construieste coeziunea acestuia.

Aceasta duce dupa sine puterea grupului in a influenta schimbaera vietii celor care il alcatuiesc.

13


6. Cel mai important este ca atunci cand contributia este recunoscuta si acceptata de un grup se antreneaza stima de sine. Aceasta deschide usa fiecarui participant sa dea si sa primeasca mai multa informatie.

7. Este o intelepciune colectiva. Mai multi suntem mai intelepti dacat unul singue. De aceea este important sa se specifice parintilor ca experienta lor este exprem de valoroasa.

8. Un grup active elimina presiunea asupra leaderului. Pe de alta parte iscand discutii si antrenand experiente orice formator stie ca va invata lucruri noi care ii vor fi de folos in propria formare.

9. Extragand infomatiile de la grup formatorul realizeaza cel mia buen feet-beck. Afla daca informatiile sale au fost acfeptate, intelese, si aplicate.

Cum vom proceda:

- La inceput vom folosi exercitii pentru a face o coeziune de grup si sparge gheata dintre participanti. Trebuie ca formatoruul sa cunoasca numele mic al fiecaruia si aceste nuem sa fie incet, incet cunoscute si de ceilalti.- Puneti intrebari. Acestea se fie usoare sis a nu implice eforturi de cautre aprea mari. Fiecare intrebare deschide practic drumul pentru achizitia informatilor.- Nu vorbiti numai voi. Faceti pauze. Unn momemt de liniste poate parea prea mult pentru un formator caer doreste sa transmita mult informatie dar, este in acelasi timp un spatiu de sedimentare a ideilor primate si de gandire asuopra lor. Lasati sa fie liniste cateoodata darn u lasati discutiile sa treneze si veniti mereui la subiect.- Folositi intarirea pozitiva. Incurajati parintii sad ea atentie pozitiva la comportamentele copiilor pe care le doresc repetate. Un formator bun face la fel. El spune “Da”, “Foarte bine”. “Imi pare bine ca ati mentioant asta”, “Este foarte important ce spuneti”, etc. Din cand in cand complimentati tot grupul pentru ceea ce se intampla.- Evitati raspunsuriel engative. Poate fi dificil cand auziti ca unii parinti folosesc tehnici de lovire, pedepsele sau jignirile. Daca insa ii contraziceti se poate san u mai particiap la grup sau se vor simti ofensati sin u vor mai fi la fel de sinceri. Si mia rau ar fii sa fiti furioso pe ei sau sa deveniti ostili. Energia toata se va duce pe a pedepsi pe cel care a gresit.- Cand discutiile se opresc, incercati sa folosit perifrazele si repetati anumite intrebari. Cum am mai putea face, sau, Repetarea unei intrbari este o cale buna pentru a reveni intr-o discutie la topica dorita. Refrazarea intrebarii poate adduce noi tipuri de informatii. Inn plus si formatorul se dezvolta folosind intrabari dieferite pentru a a junge la informatii.- Sumarizati. Cand discutiile se opresc, dar credeti ca grupul ar mai putea adduce ceva nou faceti o sumarizare a ceea ce exista deja. Puteti spune: “Iata, avem o lista interesanta. Oare ce mai putem adauga la aceasta?”

O varietate de activtiati structurate poate promova discutiile, incuraja persoanel timide si organiza un grup de lucru. Cu cat se vor folosi moduri mai interesante de informare si de implicare cu ata va fi mia interesant si mia implicant pentru grup.

Exemple concrete, Cateva moduri de implicare:

1. Raspunsul in cerc. Puneti o intrebare sau cereti explicarea unei idei de la fiecare.

14


2. Impartiti in perechi sau grupuri mici. Duap ce au lucrat asa particiapntii se intorc in grupul mare si rparteaza ce au discutat/facut.

3. Puneti pe fiecare participant sa faca o lista din ceea ce considerati ca trebuie subliniat.

4. Puneti participantii sa scrie intrebarile de pus si apoi sa le spuna cu voce tare. Puneti doi - trei sa o faca. Aceastaajuta de obicei in grupuriel vorbarete.

5. Jocul de rol este foart important pentru ca scoate la iveala sentimente si foloseste limbajul corporal. In plus aduce relaxare si amuzament. Nu uitati ca la fienle fiecarui joc de rol sa intrebati pe cei care au jucat ce au simtit si sa multumiti pentru participare. Jocul de rol poate fi pregatit dar apare si spontan cand jucati voi rolul unui parinte.

6. Puteti folosi si alte modalitati cum ar fi povestiri scrise sau audio sau video.7. A citi o poveste sau a descrie o scena poate duce la intelegerea unor lucruri si la

distibuirea sau strangerea unor informatii.8. Cateodata este util sa ii puneti pe particiapnti sa citasca acasa o poveste. Nu uitati

ca unii parinti pot san u citrasca de loc.9. Unii parinti pot fi ostili ideii de team acasa sau sublinierii dar acest tip de exercitii

este foarte util. Puteti pune parintii sa observe anumite lucruri aceasa, caci aceasta ii face sa fie mia implicate si as nu uite ceea ce discutati cu ei.

10. O mini-lectura poate fi utila si efectiva pentru a stimula o anumita topica si a oferi informati de baza. Puneti texte scurte si dati timp mai lung discutiilor si altor activitati.

Exemple concrete ,“Masina” de rezolvare de probleme

Un punct forte al grupurilor de lucru cu parintii este abilitatea de a rezolva problemele impreuna.

Inainte de a incepe masina de rezolvat trebuie as explicate procedura grupului.

1. Identificarea problemei2. Culegerea informatiilor; grupul participa punand intrebari ca: “Ce ati incercat

voi?”, “Ce varsta are copilul acesta”, cand vi se pare ca s-a inteles care este problema repatati clar datele ei.

3. Brainstorming; important ca nici o idee sa nu fie cenzurata. Toti scot idei cat de caudate ar fie le. Acestea se scriu pe tabla sau pe o foaie sa fie vazute de toti. Rolul facilitatorului in Brainstoroming este sa incurajeze generarea de idei. Acesta se face cu intrebari pozitive, ajutotoare cu respectarea regulilor de mai sus.

4. Selectarea unei tentative de solutii; facilitatorul priveste lista de idei si selectioneaza ideile sau combinatiile care merg.

5. Evaluare; la intalniera viitoare se pun intrebari referitor la aceasta rezolvare. Daca nu merge repede se reface rezolvarea de probleme. Adesea parintii accepta mia usor o solutie d la un egal decat de la un expert. Aveti responsabuilitatea sa ghidati grupul pentru a gasi solutii consistente pentru imbogatirea practicilor dar,

15


pentru multe situatii nu exista un raspuns sigur. Pentru autoritati chiar nu sunt agreate multe lucruri.

Exemple concrete, Reorientarea cu bladete. Prietenul crititic

Pot exista persoane de tipul “Da, dar..”chiar in eforturile grupului de a lucra impreuna.Aceste perosoane pot avra uramtoarele ratiuni:

1. Se simt inadecvat.2. Nu vor sa resolve cu adevarat problema.3. Nu cred ca problema este de rezolvat.4. O minte bizara a impus haos intr-o situatie de viata sau invers.

Pentru aceste personae empatia trebuie dusa numia pana la un punct. Succesul este important. Cere acestei perosane saisi identifice o singura probelma, simpla pe care sa o erzolve. Trebuie sa fi foarte clar si ferm.

Pregatirea unei sesiuni

Nu uitati ca trebuie sa fiti in acelasi timp preocupati de continutul sesiunii si de dinamica grupului. In plus sa monitorizati sentimentele, reactiile sis a aplicati materielele. De aceea sa va faceti o notita cu ceea ce este mai important.

Relaxare si impartasire

Daca sunteti bine pregatiti puteti sa relaxati grupul si sa ii amuzati. Sa povestiti si din experienta voastra. Lasati sis a se rada. Sa fioti perceput ca un om normal nu ca un perfect. Atentie insa nu vorbiti prea mult despre voi ci numai atat cat sa ii faceti pe ei sa se deschida.

Exercitiile de stema de sine pot fi foarte utile. Acestea se pot face inaintea unei pauze. Sunt de tipul:- Schimb cultural:sa aduca fiecare ceva de acasa care le caracterizeaza cultura.- Complimente in cerc; cereti ca fiecare sa faca un compliment colegului asezat pe un scaun in mijlocul unui cerc. Grpul nu trebuie sa fie prea mare ca fiecare sa treaca pe acolo.- Exercitiul mantiei; puneti pe spatele fiecaruia o foaie fiecare scrie cu markere pe spatele fiecaruia ceva dragut si pozitiv. Lasa ca ei sa poarte acestea toata ziua.- Mergi in jur; Sa spuna fiecare lucruri de tipul;

Ceva care am facut dragut Ceva care am facut dragut in

familie Darul pe care l-as face altora

ar fi Cu propria mea putere pot

16


Ceva care merge cu copilul meu

Aceste tipuri de sarcini se pot folosi la final de sesiune.

Aplicaţii: 1. Definiţi programele de formare pentru părinţi şi precizaţi dimensiunile acestora.2. Enumeraţi principalele forme prin care şcoala, comunitatea şi societatea sprijină

familia şi competenţele parentale ale acesteia.3. Descrieţi calităţile formatorului care are în derulare un program pentru formarea

părinţilor.4. Analizaţi modele diferite de programe pentru părinţi şi precizaţi care le sunt

limitele şi avantajele.5. Definiţi situaţiile cele mai frecvente în care este nevoie de consilierea părinţilor.

Bibliografie

Bunescu G., Alecu G., Badea D., Educatia parintilor. Strategii si programe, E.D.P., Bucuresti, 1997

Boutin, C. During F., Les Interventions aupres des parents, Ed. Privat, Paris, 1994

Desmet, H. L Education familiale, facteur de changement, Mons, Universite de l Etat, CERIS, 1983Grover Herbert J. School Conseling Programs, Winsconsin Departament of Public Instruction, , State Superintendent, Madison, 1986

Henripin, M.,Ross, V.,Les parents dans l ecole.Ils font quoi? Dans qulles limites? Pourquoi? Vers qoui?, Quebec, Ministere de l Education, 1976

Hanrahan M. si. Prinsen B, Community helth, community care, community support, Netherlands, Institute of Care and Welfare, NIZW, 1997

Jo Hermanns, " Effective Strategies of Psichosocial Preventions: A Conceptual Analysis" in Community Health, Community Care, Community Support, Marian Hanrahan si Bert Prinsen,( Netherlands Institute of care and Welfare, 1997

Lambs J. si Lambs, W.A. Parent Education and Elementary Counseling, New York, human Science Press, 1978

Myers, R. The Twelve Who Survive, strengthening programmes of early childhood development in the third word, Routledge, 1992

17


Pourtois, J.P. Eduquer les parents, Bruxelles, Labor, 1984

Pourtois, J.P. et Desmet H., in Pourtois, J.P. Les thematiques en education familiale, Ed. Universitaire De Boeck, Paris, 1996

Pugh, G. Erica De Ath and Celia Smith, Confident Parents, Confident Children. Policy and practice in parent education and support, National Children s Bureau, London, 1994

*** Sa lucram impreuna. Resurse de participare a familiei la interventia timpurie, Grupul operativ pentru Participarea familiei, Departamentul pentru sanatate publica, Messachusetts, 1997, traducere A. RENINCO R, cu sprijin UNICEF

Vrasmas, E. Educatia copilului prescolar. Elemente de pedagogie la varstele timpurii, Ed. Pro Humanitate, Bucuresti, 1999

Vrasmas Ecaterina, Consilierea si educatia parintilor, Ed.Aramis, Bucuresti, 2003Vrasmas Ecaterina, Interventia socio/educationala ca sprijin pantru parinti, selectie fragmente din cap.6, Ed.Aramis, Bucuresti, 2008

WETZEL, Laura L. : Teaching parents of Young Children. A Curriculum in 12 Sessions, Child Welfare League of America, Child and Family Press, Washington, 1996

18

programul de formare parinti .doc

Documents