Parohia Ortodoxă Română „Zămislirea Maicii Domnului”

LA RUSTICA – ROMA, Largo Augusto Corelli, nr. 9

Pr. Ilie Ursachi, Tel. 3207037955

Programul sfintelor slujbe:

Duminica şi sărbători - Sf. Liturghie, ora 8:30; Joi - Spovedanie, ora 18;

A treia vineri din lună – Sf. Maslu, ora 19-15; Sâmbăta – Spovedanie, h 16.

(În post, vinerea - spovedanie, h 16:00)

Sf. Liturghie și Slujba de Sfințire a Apei, marți 6 ianuarie,h 8:30 (Boboteaza)

Sf. Liturghie, miercuri 7 ianuarie, h 9:00 (Sfântul Proroc Ioan Botezătorul).

Săptămâna a XXXI-a după Rusalii:

Duminică: II Tim 4, 5-8; Mc 1, 1-8 - Sf. Cuv. Teoctist; Sf. Cuv. Apolinaria.

Luni: I Co 9, 19-27; Lc 3, 1-18 - Sf. Sf. Mc. Telesfor, episcop al Romei.

Marţi: Tit 2, 11-14; 3, 4-7; Mt 3, 13-17 - Botezul Domnului.

Miercuri: FA 19, 1-8; In 1, 29-34 - Soborul Sfântului Proroc Ioan Botezătorul

Joi: Iac 1, 19-27; Mc 10, 17-27 - Sf. Cuv. Gheorghe Hozevitul și Domnica.

Vineri: Iac 2, 1-13; Mc 10, 23-32 - Sf. Mc. Celsie, Iulian, Vasilisa, Antornie.

Sâmbătă: Ef 6, 10-17; Mt 4, 12-17 - Sf. Cuv. Antipa de la Calapodești.

Sfântul Proroc Ioan Botezătorul

În fiecare an, pe 7 ianuarie, sărbătorim Soborul Sfântului Ioan Botezătorul, zi în care îl cinstim pe cel care l-a botezat pe Hristos în Iordan. Sfântul Ioan Botezătorul s-a născut în cetatea Orini, în familia preotului Zaharia. Elisabeta, mama sa, era descendentă a seminției lui Aaron. Nașterea prorocului Ioan s-a petrecut cu șase luni înaintea nașterii lui Iisus. Nașterea sa a fost vestită de către îngerul Gavriil lui Zaharia,

în timp ce acesta slujea la templu. Pentru că nu va da crezare celor vestite de îngerul Gavriil, Zaharia va rămâne mut până la punerea numelui fiului său. Potrivit Sfintei Scripturi, Ioan Botezătorul a săltat în pântecele maicii sale, în momentul în care Elisabeta se întâlnește cu Fecioara Maria atunci când aceasta Îl purta în pântece pe Domnul. Răspunsul la întrebarea "Cum ajunge să-L cunoască Sfântul Ioan Botezătorul pe Hristos?", îl găsim la Evanghelistul Ioan (In 1, 34), care redă mărturia Botezătorului: "Cel ce m-a trimis pe mine să botez cu apă, Acela mi-a spus: Peste care vei vedea Duhul pogorându-Se și rămânând peste El, Acesta este Cel ce botează cu Duhul Sfânt. Și am văzut și mărturisit că El este Fiul lui Dumnezeu" (In 1, 33-34). Sfântul Ioan Botezătorul a început să predice în al cincisprezecelea an al domniei Cezarului Tiberiu, pe când Ponțiu Pilat era procuratorul Iudeii (Luca 3, 1-2). El a avut menirea de a pregăti poporul pentru primirea lui Mesia și de a-L descoperi pe Acesta și a-L face cunoscut lui Israel. Mesajul principal pe care el îl transmitea era: "Pocăiți-vă, că s-a apropiat împărăția cerurilor!".

Program de citire zilnică a Sfintei Scripturi Episcopia Ortodoxă Română a Italiei

PAROHIA ,,ZĂMISLIREA MAICII DOMNULUI”

ROMA - LA RUSTICA, L-go Augusto Corelli, nr. 9

An VIII, Nr. 1 (4 ianuarie 2015)

nceputul Evangheliei

lui Iisus Hristos,

Fiul lui Dumnezeu.

Precum s-a scris în

prooroci: iată, Eu

trimit pe îngerul

Meu înaintea feţei

Tale, care va pregăti

calea Ta înaintea Ta. Glasul

celui ce strigă în pustie: pregătiţi

calea Domnului, drepte faceţi

cărările Sale. Aşa s-a arătat

Ioan, botezând în pustie şi

propovăduind botezul pocăinţei,

spre iertarea păcatelor. Şi

mergea la el tot ţinutul Iudeii şi

toţi cei din Ierusalim şi se

botezau de către el, în râul

Iordanului, mărturisindu-şi

păcatele lor. Şi era Ioan

îmbrăcat în haine de păr de

cămilă, avea brâu de curea

împrejurul mijlocului lui şi

mânca lăcuste şi miere sălbatică.

El propovăduia, zicând: vine

după mine Cel care este mai tare

decât mine, Căruia nu sunt

vrednic să mă plec şi să-I dezleg

cureaua încălţămintelor. Eu

v-am botezat pe voi cu apă, dar

Acela vă va boteza cu Duhul

Sfânt.

Duminica dinaintea Botezului Domnului Marcu 1, 1-8

La început de Nou An, vă doresc la fiecare credincios al parohiei

noastre binevucântarea lui Dumnezeu peste viața și familia

dumneavoastră, mult spor duhovnicesc și material, ajutor dumnezeiesc

în viața de credință și viața de zi cu zi, pe care o trăiți (și o trăim) cu toții

aici, în Italia.

Îl rugăm pe bunul Dumnezeu să binecuvinteze cununa anului ce a

trecut, iar anul în care am intrat să fie un an al mântuirii, un an cu

adevărat ”nou”, parcurs cu o viață și o trăire nouă în Hristros.

LA MULȚI ȘI FERICIȚI ANI!

Al vostru părinte duhovnicesc, pr. Ilie Ursachi

Cea mai bună pregătire pentru o sărbătoare bisericească este împăcarea cu vrăjmașii.

Nu este oare un lucru fără judecată, ca atunci, când sosește o sărbătoare, să se întrebuințeze așa de mare îngrijire, de a se scoate din ladă mai dinainte haina cea mai frumoasă și a o ține gata cu cea mai mare acuratețe, și a-și pune încălțăminte frumoasă, a așeza pe masă mâncăruri scumpe, a aduce din toate părțile tot felul de prisosință, și a se împopoțona și împodobi în tot chipul, dar a nesocoti cu totul sufletul, sufletul cel părăsit, cel pătat, cel sălbăticit, cel flămând și necurat? Tu aduci aici în Biserică un trup împodobit, dar un suflet gol și urâcios. Căci trupul îl vede cel asemenea ție, robul cel asemenea ție, și de aceea puțin interesează el, fie sub orice formă; dar pe sufletul tău îl vede Dumnezeu, și desigur neîngrijirea ta de dânsul va fi aspru pedepsită.

Nu știți voi, că pe acest altar arde focul cel ceresc, adică Dumnezeu-omul este de față? De aceea nu aduce cu tine aici paie, lemne, ogrinji și altele de asemenea, adică păcatele, pentru ca sufletul tău să nu se aprindă de acel foc ceresc și să se mistuiască. Mai vârtos adu cu tine pietre prețioase, aur și argint, adică fapte bune, pentru ca acestea aici încă mai mult să se curățe, și ca să te poți întoarce de la altar cu câștig mare și bogat. De este întru tine ceva păcătos, leapădă și depărtează aceea din sufletul tău, înainte de a veni aici la altar. Dacă cineva cu deosebire are un vrăjmaș, de care a fost greu jignit, să lepede acum vrăjmășia și să

domoleasca sufletul său cel aprins de mânie, care se frământă în clocotire, ca să vină iarăși în liniștea și pacea sa cea lăuntrică. Mai mult decât toate este aceasta de trebuință, când voiești să te apropii la Sfânta Cuminecătură. Căci prin Sfânta Cuminecătură vrei să primești la tine pe un împărat, iar când un împărat voiește să primească locuință în sufletul tău, trebuie să domnească acolo mult repaus și liniște și o pace adâncă.

Dar tu te împotrivești și zici, că ai fost prea jignit și de aceea nu poți să-ți potolești mânia. Dar spune mie, voiești oare să te vatămi pe tine însuți mai mult, decât toate. Orice ar face vrăjmașul, nu poate să te vatăme așa de mult, pe cât te vatămi tu însuți, când nu voiești a te împăca cu dânsul, și așa nesocotești porunca lui Dumnezeu. Vrăjmașul te-a jignit; ei bine, dar spune mie, voiești oare pentru aceea a jigni și tu pe Dumnezeu? A nu te împăca cu jignitorul, nu vrea să zică a-l pedepsi pe acela, ci mai vârtos vrea să zică a jigni pe Dumnezeu, care a dat legea împăcării. Așadar nu te uita la acel asemenea ție rob, care te-a jignit, și nu socoti mărimea jignirii, ci uită-te numai la Dumnezeu și la frica de Dumnezeu, și gândește întru sineți, că cu cât mai mare silă vei face sufletului tău, și cu cât sunt mai mari jignirile, care tu le ierți, cu atâta mai mare va fi și răsplatirea ta la Dumnezeu, care cere acestea de la noi. Și precum tu acum, dupa ce a-i iertat, din partea ta primești pe Dumnezeu în Sfânta Cină cu toata cinstea, tot așa și ei în ceea

Apostol: II Timotei 4, 5-8

Fiule Timotei, fii treaz în toate,

suferă răul, fă lucru de

evanghelist, slujba ta fă-o deplin!

Că eu de-acum mă jertfesc şi

vremea despărţirii mele s-a

apropiat. Lupta cea bună m-am

luptat, călătoria am săvârşit,

credinţa am păzit. De acum mi s-a

gătit cununa dreptăţii, pe care

Domnul îmi va da-o în ziua aceea,

El, Dreptul Judecător, şi nu numai

mie, ci şi tuturor celor ce au iubit

arătarea Lui.

lume te va primi cu toata cinstea, și va răsplati ascultarea ta înmiit.

Multe dușmănii rămân așa zicând veșnice, pentru că nu s-au împăcat de îndată în ziua cea dintâi. Pentru aceea nimeni să nu urască pe potrivnicul său mai mult decât o zi, și să se desfacă de mânia sa încă înainte de sosirea nopții, adică ceea ce zice Apostolul: "Să nu apună soarele întru mânia ta" (Efes. IV. 26), pentru ca nu în singurătatea nopții să strângă și să socotească toate la un loc, câte în mânie s-au vorbit și s-au făcut, ca nu cumva prin aceasta sfârșitul să se facă încă mai rău și împăcarea încă mai grea. Precum mădularele trupului cele scrântite și mișcate din poziția lor cea dreaptă, se întorc fără multă trudă în locurile lor cele de mai înainte, când cineva îndată le îndreaptă; iar dacă ele rămân în poziția lor cea falsă un timp mai îndelungat, cu foarte mare greutate se pot iarăși îndrepta, și trebuie multă vreme până ce ele iarăși se întăresc și se așează bine; tot așa se întâmplă cu noi și în privința vrăjmășiei.

Se face împăcarea îndată, ea se face ușor, și se cere puțină osteneală, pentru a se restatornici prietenia cea veche. Dacă însă trece un timp mai îndelungat, ura și mânia ne orbesc cu totul; nouă ni-i rușine a ne împăca, și avem trebuință de alții, nu numai pentru ca să ne învoiască cu potrivnicul, dar și pentru ca, după ce împăcarea s-a făcut, să țină împreună un timp pe cei nou-împăcați, până ce se va restatornici încrederea cea veche. Ce rușine este aceasta! Dar nu este oare foarte de osândit, ca noi să avem nevoie de alții, ca să ne poată iarăși împăca cu propriile noastre mădulare, adica cu cei asemenea cu noi creștinii?

Însă acest rău al neîmpăcării nu provine numai de la întârzierea și amânarea împăcării, ci încă și de acolo, că noi multe lucruri le socotim jignire, ceea ce în faptă nu este. Tot ce zice potrivnicul, noi le ascultam mai

dinainte cu neîncredere. Privirea, glasul, mersul, totul in el este bănuit. Cum ne uităm la el, sufletul nostru se aprinde, și chiar când nu-l vedem, totuși suntem fără chef; căci nu numai vederea jignitorului, ci și singură amintirea lui totdeauna ne face dureri. Încă și când un al treilea numește numai numele lui, îndată noi începem a ne tângui asupra lui, trăim de-a pururea în tristeșe și în posomorâre, prin aceea cu mult mai mult ne

vătămăm noi înșine, decât vrăjmașul, și hrănim un război pururea în sufletul nostru.

Știind noi toate acestea, iubiților, să avem cea mai mare grijă, ca să nu trăim cu nimeni în dușmănie. Iar dacă cu toate acestea

se ivește vreo dușmănie, să ne împăcăm în aceeași zi. Dacă dușmănia trece la a doua, la a treia zi, poate apoi lesne să ajungă la a patra, la a cincea zi; și se formează un întreg șir de zile de vrăjmășie. Căci cu cât mai îndelung amânăm noi împăcarea, cu atâta ne vine ea mai grea. Dar poate tu vei zice: "mi-i rușine a mă apropia de jignitorul meu și a-i da mâna." Însă, vezi, aceasta nu este rușine, mai vârtos tocmai aceasta îți aduce laudă, slavă, cinste, folos și câștig înmiit. Însuși vrăjmașul tău te va lăuda, și toți cei ce vor vedea aceasta te vor proslăvi. Și chiar dacă oamenii te-ar prihăni, totuși Dumnezeu desigur te va încununa pentru aceasta. Iar daca tu vei aștepta, până ce mai întâi jignitorul tău va veni la tine și te va ruga de iertare, atunci iertarea îți va aduce ție cu mult ma i puț in fo los ș i binecuvântare. Atunci izbânda cea mai mare o ia de la tine acela, care iese înaintea ta, și atrage binecuvântarea la dânsul. Dimpotrivă, dacă tu ieși înainte, tu nu ești cel biruit, mai vârtos tu ai biruit mânia, ai stăpânit patima, ai arătat multă înțelepciune, ai ascultat pe Dumnezeu, ți-ai făcut ție însuți de acum viața mai plăcută, te-ai slobozit de grijă și de neliniște. (fragment din predica Sf. Ioan Gură de Aur)