Profesorul Vladimir Iliescu, cel care a negat Holocaustul în aula Academiei Române, a fost

dat afară de la o prestigioasă universitate germană

Profesorul român Vladimir Iliescu a fost dat afară de la o universitate din Germania, după ce, în

timpul unui discurs public ţinut luna trecută la Bucureşti, a afirmat că nu a existat Holocaust în România,

scrie agenţia de presă JTA. Afirmaţiile istoricului Vladimir Iliescu au încins spiritele şi în România la

sfârşitul lunii trecute.

 "Holocaustul din România este o minciună enormă pe plan cosmic". "În Regat, evreii au dus o

viaţă normală, iar din cei deportaţi mulţi s-au întorsa". "În România n-a fost Holocaust, doar persecuţii".

Toate aceste fraze s-au auzit joi, 14 februarie 2013, în Aula Academiei Române, în prezenţa

academicienilor Ion Haiduc, Dan Berindei, Dinu Giurescu, Marius Sala, Cristian Hera, Valentin Vlad şi

Păun Ion Otiman care au ascultat perfect calmi desfăşurarea discursului negationist susţinut de

profesorul Vladimir Iliescu. La final, conducerea Academiei a girat complice aplauzele întregii asistenţe,

fără ca cineva să sesizeze natura afirmaţiilor făcute ori conotaţiile penale ale evenimentului. Dacă

academicii români au tăcut în faţa acestor afirmaţii, profesorii germani de la universitatea din Aachen au

luat poziţie şi i-au reziliat contractul imediat după ce afirmaţiile făcute în faţa Academiei Române au

devenit cunoscuta, a declarat un purtător de cuvânt al instituţiei de învăţământ, care a adăugat că

universitatea este "scandalizată" de vorbele lui Iliescu.

De altfel, universitatea din Aachen a dat publicităţii un comunicat în care afirma: „Universitatea se distanţează clar de afirmaţiile lui Iliescu, care nu fac dreptate oamenilor şi nici nu îndeplinesc standardele academice”. „În ultimii ani, ţinea cursuri despre istoria Europei de Est, fără să fie plătit”, au menţionat cei de la universitatea germană. „Din câte ştim noi, Iliescu nu a publicat nimic despre Holocaust”, au adăugat reprezentanţii instituţiei de învăţământ.

Vladimir Iliescu, în vârstă de 87 de ani, a fost profesor suplinitor de Istorie Antică la RWTH Aachen din 1984, iar în 1993 a devenit cadru asociat al instituţiei. JTA aminteşte că România, aliată cu Germania nazistă în perioada 1940-1944, avea o populaţie de 757.0000 de evrei înainte de cel de-al doilea Război Mondial. Potrivit muzeului israelian al Holocaustului, trupele româno-germane au omorât aproximativ 400.000 de evrei în zonele controlate de România, în timpul regimului lui Ion Antonescu. Academia Română s-a disociat de opiniile exprimate de Iliescu Imediat după izbucnirea scandalului pe marginea declaraţiilor lui Iliescu, Radu Ioanid, director în cadrul Muzeului Memorial al Holocaustului, a declarat pentru „Adevărul“ că „a fost vorba de o încercare de a diminua masiv responsabilitatea regimului Antonescu”, insultându-se astfel memoria victimelor. „Nu e primul derapaj de acest fel al Academiei Române”, a avertizat la momentul respectiv Ioanid. „Academia nu suportă nici direct, nici indirect cuvintele rostite de domnul Iliescu”, a replicat Ionel Haiduc, preşedintele Academiei Române, pentru „Adevărul”. O serie de dovezi ţin, totuşi, să-l contrazică pe preşedintele Academiei, în condiţiile în care instituţia a indicat că se disociază de opiniile exprimate în aula sa pe 14 februarie, dar nu a rostit niciun cuvânt despre încheierea relaţiilor instituţionale pe care le întreţine cu profesorul Vladimir Iliescu, reprezentant în Germania al unui institut aflat în subordinea Academiei şi membru în cadrul consiliului editorial al revistei Arhivele Totalitarismului, tipărită sub egida celui mai înalt for ştiinţific din România. Liviu Rotman: „Se poate vedea la Vladimir Iliescu un plus de aroganţă şi un plus de cinism” Într-o postare pe blogul său de pe adevarul.ro, Liviu Rotman, director al Centrului de Studii Israeliene din SNSPA, susţine: „Deşi cu o vechime respectabilă în activitatea ştiinţifică - mai puţin important este dacă autorul sentinţei are în mod formal, sau nu, titlul de profesor universitar la Universitatea din Aachen - domnul Vladimir Iliescu nu simte nevoia demonstraţiei. Pentru domnia sa, negarea sa este o axiomă!” „Nu contează, pentru domnul Iliescu, concluziile unui lung şir de lucrări ştiinţifice, a mii de documente publicate, nu contează mărturiile dramatice ale unor supravieţuitori ai trenurilor morţii sau ai deportarilor

în Transnistria. Pentru universitarul Iliescu, toate acestea, o „minciună cosmică”. Domnia sa este foarte sigur pe el, o spune, cu subiect şi predicat, răspicat” „Sigur nu este prima, şi din păcate, nici ultima, declaraţie negaţionistă. Ce particularizează totuşi, această declaraţie? Fireşte, se poate vedea, la Vladimir Iliescu un plus de aroganţă şi un plus de cinism. Dânsul ştie (cum, de unde, nu simte nevoia sa spună!) că în Romania lui Ion Antonescu evreii au trăit „…aproape normal.”

Vladimir Iliescu: Sunt mai competent să vorbesc despre Holocaust decât cei care îmi fac reproşuri Într-un drept la replică acordat redacţiei „Adevărul”, Vladimir Iliescu afirma: „În ce priveşte competenţa mea în problematica evreiască, sunt nevoit să vă dau multe amănunte personale, ca să se vadă că eu sunt mai competent,  chiar decât cei care-mi fac reproşuri, deşi aproape toţi sunt evrei, iar eu nu sunt. Cunoştinţele mele despre evrei şi compasiunea mea pentru ei provin pe de o parte din biografia mea bucovineană, iar pe de altă parte, din cursurile mele despre Europa de Răsărit, ca şi din reuniunile ştiinţifice de specialitate cu această temă la care am participat” Puteţi citi integral dreptul la replică mai jos

Citeste mai mult: adev.ro/mjpbnl

Atitudinea lui Eminescu faţă de problema evreiască Prof. Marinela Pîrvulescu Problema izraelită constituie una din preocupările constante ale lui Eminescu încă de la începuturile activităţii sale publicistice, primele marginalii fiind regăsite în Curierul de Iaşi, începând cu 25 iunie 1876 şi continuând cu articole ample în Timpul până la sfârşitul anului 1882. Încercarea de surprindere a atitudinii lui Eminescu faţă de problema evreiască se anunţă, încă dintru bun început, una dificilă, deoarece opinia publică a interpretat criticile sale la adresa evreilor de pe o poziţie rasială, etichetându-l drept „antisemit”. În ceea ce priveşte problema izraelită, trebuie menţionat dintru început că articolele critice la adresa evreilor nu au un fundament religios sau naţional, ci economic. Cu prilejul modificării articolului 7 din Constituţie, Eminescu nota: „În această oră de apropiere generală, când România dă într-adevăr din toată inima posibilitatea ca izraeliţii să devină cetăţeni ai ei, ne simţim datori a vorbi în spiritul păcii şi a reaminti că nu ura contra rasei izraelitei, nu patima, nu prevenţiuni religioase ne-au silit a menţine un atât de strict punct de vedere, ci mai cu seamă natura ocupaţiilor economice ale evreilor”. „Dacă statul român ar fi puternic – ceea ce un stat liberal nu poate fi, căci el renunţă la puterile sale în favoarea individului – dacă naţia română ar fi economiceşte…vezi tot comentariul

Citeste mai mult: adev.ro/mjpbnl

Subsemnatul Wilhelm Filderman, Doctor în Drept la Facultatea din Paris, fost Preşedinte al Uniunii Comunităţilor Evreieşti din România şi Preşedinte al Uniunii Evreilor Români, domiciliat actualmente în New York, USA, Hotel Alameda,Broadway at 71 St, declar urmă toarele: (…) În timpul perioadei de dominaţie hitleristă în Europa,eu am fost în legătură susţinută cu Mareşalul Antonescu. Acesta a fă cut tot ce a putut pentru a îmblânzi soarta evreilor expuşi la persecuţia germanilor-nazi şti (s.n.) .Trebuie să subliniez că populaţia română nu este antisemită. Am fost martor al unor mişcă toare scene de solidaritate şi de ajutor între români şi evrei în momentele de grea încercare din timpul infernului nazist în Europa. Mareşalul Antonescu a rezistat cu succes presiunii naziste, care impunea măsuri dure împotriva evreilor. A şaminti doar câteva exemple: Graţie intervenţiei energice a Mareşalului Antonescu, a fost oprită deportarea a mai mult de 20.000 de evrei din Bucovina; El a dat paşapoarte în alb, pentru a salva de teroareanazistă evreii din Ungaria, a că ror viaţă era în pericol;Graţie politicii sale, bunurile evreilor au fost puse sub un regim de administrare tranzitorie, care, făcându-le să pară pierdute, le-a asigurat conservarea în scopul restituirii la momentul oportun. Menţionez aceasta pentru a sublinia faptul că Poporul Român, atât cât a avut, chiar în măsură limitată , controlul Ţării, şi-a demonstrat sentimentele de umanitate şi moderaţie politic ă .»”

Citeste mai mult: adev.ro/mjpbnl