Procesul psihic : atenția

Rol central : orientarea selectivă şi în concentrarea activităţii psihice asupra unor obiecte sau fenomene, ceea ce are ca efect reflectarea lor mai clară şi mai completă, precum şi creşterea eficienţei activităţii.

Tipologie

Atenţie involuntară

Atunci când orientarea şi concentrarea se realizează în mod neintenţionat şi fără efort voluntar, când stimulii se impun de la sine, are loc fenomenul de atenţie involuntară.

Pentru ca atenţia să apară în mod involuntar este necesar ca stimulii să posede anumite însuşiri, şi anume:

– Intensitatea stimulilor. În cazul acţiunii unor stimuli de intensităţi diferite se impun atenţiei (dacă toate celelalte condiţii sunt identice), aceia care au intensitatea cea mai mare. Pe lângă intensitatea stimulilor este important şi contrastul lor faţă de ambianţă;

– Modificarea sau intermitenţa stimulilor. Orice stimul care acţionează un timp îndelungat fără ca în el să intervină vreo modificare, încetează să mai atragă atenţia. În momentul în care apar însă însuşiri noi, începe să se impună din nou atenţiei. Obiectele în mişcare atrag mai uşor atenţia decât cele statice;

– Caracterul neobişnuit al unui obiect sau fenomen de asemenea provoacă atenţia involuntară.

Apariţia şi menţinerea atenţiei involuntare este determinată însă nu numai de calităţile stimulilor, ci şi de măsura în care ei răspund unor trebuinţe sau interese ale persoanei. ( Gh. Iosif , M. Moldovan – Scholz, pag27)

Atenţie voluntară

În cazul atenţiei voluntare, orientarea şi concentrarea activităţii de reflectare se realizează cu ajutorul cuvântului care măreşte valoarea semnalizatoare a unor stimuli, actualizând anumite sisteme de legături şi inhibând altele.

Efortul de orientare şi de concentrare a activităţii de reflectare se poate realiza însă nu numai pe baza unei comenzi din exterior, ci şi prin limbajul interior, când omul îşi propune singur să devină atent fie în mod explicit , fie implicit, pornind de la cunoaşterea importanţei situaţiei respective.

Atenţia voluntară poate fi:

– concentrată

– distributivă.

Atenţia involuntară şi voluntară nu sunt strict delimitate şi între ele există grade de trecere. (Gh. Iosif , M. Moldovan – Scholz, pag28).

Prin exersare se va dezvolta stabilitatea atenţiei

Atenţie postvoluntară

Ne concentrăm asupra unei activităţi care nu ne place, dar în virtutea exerciţiului şi experienţei ea începe să ne atragă şi ajungem să o efectuăm cu plăcere, fără să mai fie nevoie de efort voluntar

Forme de manifestare : mecanisme, procedee, stiluri

Concentrare - asociativa ( interna ) ;

- disociativa ( externa, distragere )

Robert Nideffer (1980) a propus un model bidimensional al atenţiei: extensia şi direcţia. Din punctul de vedere al extensiei atenţia se poate desfăşura între largă şi îngustă, iar din punctul de vedere al direcţiei în internă şi externă. Cele două dimensiuni se combină şi vom avea atenţie larg-externă, atenţie larg-internă, atenţie îngust-externă şi atenţie îngust-internă. Este de înţeles că lărgimea / îngustimea se referă şi la volumul atenţiei, la numărul de stimuli pe care-i poate cuprinde sportivul într-o anumită secvenţă (niciodată simultan), iar dimensiunea extern / intern la tipul de stimuli externi (percepuţi vizual, auditiv, olfactiv) şi interni (gânduri, sentimente sau stimuli kinestezici, proprioceptivi, de echilibru. (Mihai Epuran, Irina Holdevici, Florentina Toniţă, pag331).

Calităţile atenţiei :

-Capacitatea de concentrare în vederea mobilizării pentru efort a tuturor forţelor de care dispune sportivul;

-Un volum al atentiei crescut. Volumul atenţiei reprezintă cantitatea de obiecte sau fenomene care pot fi cuprinse, simultan, în câmpul reflectării clare.

- Stabilitatea volumului atenţiei se realizează numai atunci când se exclude posibilitatea deplasării atenţiei de la un obiect la altul.

- Flexibilitatea atenţiei constă în capacitatea de a deplasa atenţia de la un obiect la altul în intervale scurte de timp.

-Distribuţia atenţiei se caracterizează prin numărul de activităţi pe care un om le poate îndeplini simultan, fără ca una să interfereze prea mult pe celelalte.

Simultaneitatea se realizează fie prin alternarea rapidă a atenţiei de la o activitate la alta, fie prin includerea acţiunilor într-o singură activitate coordonată, fie prin faptul că una din activităţi este automatizată şi nu are controlul atenţiei.( Gh. Iosif , M. Moldovan – Scholz, pag29).

Factori perturbatori

A. Situaţionali. În activitatea sportivă sunt multe situaţii critice, unele dintre ele neprevăzute. Ele pot provoca dezorganizarea cursului conştiinţei şi, consecutiv, a comportamentului. Incapacitatea de concentrare şi de percepere a ceea ce este relevant în câmpul tactic, conturbarea „melodiei cinetice” a tehnicii, stare anxioasă generală însoţită de disconfort şi de teama eşecului iminent, precum şi „blocajul” total sunt efectele „neprevăzutului”, „insolitului”.

B. Sociali. Se cunoaşte faptul că presiunea socială (cerinţele antrenorului, coechipierilor, conducerii, publicului, familiei) poate acţiona asupra sportivului prin intermediul stărilor / variabilelor psihice interne, cum sunt simţul răspunderii, teama de oprobriu şi de insucces, teama de a pierde

poziţia sau locul în echipă etc. Situaţiile acestea sunt ameninţătoare pentru imaginea de sine a sportivului.

C. Caracteristicile stimulilor. Stimulii puternici, neaşteptaţi sau provocaţi intenţionat, cum sunt zgomotele, fluierăturile, tropotele, sunetele de tobe şi trompete sau fulgerele electronice, provoacă reflexul de „ce este nou?” şi deconcentrarea.

D. Situaţii ameninţătoare fizic. Le aflăm în toate sporturile în care există un grad de risc. Aflat în faţa startului sau adversarului, sportivul îşi va pierde controlul şi va lăsa libere mecanismele de apărare a „eului”. Blocajele atenţiei şi obnubilarea gândirii sunt frecvente. Reacţia de „luptă sau fugi” va fi dezordonată: lupta va fi combativitate necontrolată, cu uitarea planului tactic, iar fuga (uneori la propriu – fuga în ring, iar alteori la figurat) va fi evitare, teama de iniţiativă. Înţelegem din aceste exemple elementare cât de mult sunt interconectate stările şi procesele psihice.

Entropia de luptă. Lupta sportivă constă şi în aceea că fiecare dintre adversari caută în permanenţă să păcălească „vigilenţa” celuilalt. Am numit emiterea de informaţii eronate „entropie de luptă”, adică informaţie care dezorganizează sistemul. Cele mai frecvente sunt fentele, mişcările înşelătoare, dar mai sunt şi unele gesturi, semnale verbale, coduri sau atitudini care dau impresia unei anumite stări sau direcţii de acţionare şi care induc idei şi păreri greşite.

(Mihai Epuran, Irina Holdevici, Florentina Toniţă, pag331/332).

Activitati instructiv-educative de ameliorare ( stimulare, dezvoltare, compensare )

Activitati de optimizare a atentiei : asocierea, disocierea, metoda dialogului cu sine

Factorii interni, individuali, care contribuie la orientarea atentiei pot fi denumiti factori motivationali, incluzand in aceasta sfera fenomene ca: trebuinte, motive, interese, impulsuri, intentii, valente, tendinte.

Interesul mobilizeaza atentia, dar si atentia poate contribui la marirea interesului, arata Pillsbury.