1

CAPITOLUL I

ASPECTE GENERALE PRIVIND URMĂRIREA PENALĂ

SecŃiunea 1

Urmărirea penală, prima fază a procesului penal.

Obiectul şi limitele urmăririi penale

În mecanismul înfăptuirii justiŃiei s-a conturat necesitatea

ca înaintea judecării cauzei penale să existe o activitate

prealabilă, desfăşurată de organe specializate în descoperirea

infracŃiunilor şi prinderea infractorilor, reglementată într-o fază

separată.

Această fază denumită în reglementarea procedural penală

urmărire penală, se justifică prin aceea că faptele penale nu pot

fi dovedite prin probe preconstituite, elementele probatorii

urmând a fi descoperite şi adunate după săvârşirea infracŃiunii,

cât şi prin aceea că infractorii, deseori necunoscuŃi, trebuie în

primul rând identificaŃi, şi abia apoi traşi la răspundere penală.

InstanŃa nu poate acoperi în bune condiŃiuni toate cerinŃele

legate de strângerea probelor privind săvârşirea infracŃiunii,

identificarea şi prinderea infractorului, ceea ce implică o

diversificare a organelor judiciare şi a formelor în care ele îşi

desfăşoară activitatea procesuală.

2

Necesitatea unui sistem procesual în care urmărirea penală

constituie o fază distinctă nu se impune în mod absolut, întrucât

există cazuri în care procesul penal nu parcurge toate fazele sale;

sunt situaŃii când fapta penală nu este supusă unei urmăriri

penale (plângerea prealabilă adresată instanŃei, extinderea

procesului penal în faza judecăŃii).

Urmărirea penală este reglementată în cadrul Titlului I din

Partea specială a Codului de procedură penală (art.200-286).

În conformitate cu art.200 C.p.p., urmărirea penală are ca

obiect strângerea probelor necesare cu privire la existenŃa

infracŃiunilor, la identificarea făptuitorilor şi la stabilirea

răspunderii acestora, pentru a se constata dacă este sau nu cazul

să se dispună trimiterea în judecată.

Prin „strângerea probelor necesare” se înŃelege atât

descoperirea şi adunarea probelor, dar şi aprecierea lor pentru a

concluziona dacă sunt suficiente în vederea soluŃionării cauzei.

Expresia „existenŃa infracŃiunilor” are în vedere fapta penală

indiferent de modalitatea de săvârşire (tentativă, infracŃiune

consumată, infracŃiune continuată etc.), iar prin expresia

„identificarea făptuitorului”, se înŃelege aflarea datelor necesare

cunoaşterii făptuitorului, atât ca persoană fizică cât şi cu privire

la identitatea sa.

„Stabilirea răspunderii făptuitorului” are în vedere

clarificarea aspectelor legate de vinovăŃia acestuia pentru a se

decide dacă este sau nu cazul trimiterii în judecată.

Deşi art.200 C.p.p. nu se referă expres decât la identificarea

făptuitorului, este neîndoielnic că în cadrul urmăririi penale

trebuie să se stabilească şi cine este victima infracŃiunii,

3

identificarea persoanei vătămate având importanŃă în legătură cu

soluŃionarea acŃiunii civile.

Deşi măsurile procesuale nu sunt înscrise expres printre

obiectivele enumerate de art.200 C.p.p., acestea nu sunt excluse;

de ex. cele cu caracter real (restrâgerea inviolabilităŃii domiciliului

în caz de percheziŃie; violarea secretului corespondenŃei în cazul

interceptării acesteia; restrângerea atributelor proprietăŃii prin

aplicarea unui sechestru etc.) sau cele cu caracter personal

(arestarea preventivă a învinuitului/inculpatului, aducerea silită

cu mandat a unui martor, luarea măsurilor de ocrotire şi

siguranŃă etc.).

În vederea realizării obiectivelor urmăririi penale organele de

cercetare penală şi procurorul îşi concretizează activitatea prin

actele de urmărire penală care sunt actele procesuale (acte de

dispoziŃie) cum ar fi: începerea urmăririi penale, punerea în

mişcare a acŃiunii penale, dispunerea percheziŃiei domiciliare etc.

şi actele procedurale (acte prin care se aduc la îndeplinire

dispoziŃiile cuprinse în actele procesuale: efectuarea percheziŃiei

domiciliare, ridicarea unor obiecte şi înscrisuri potrivit art.98

etc.).

În sens larg, act de urmărire penală înseamnă orice

activitate procesuală desfăşurată în cursul urmăririi penale.

În ceea ce priveşte limitele sale, din dispoziŃiile art.200

rezultă că urmărirea penală se situează între două momente

procesuale importante.

Limita iniŃială a fazei de urmărire penală conincide cu

declanşarea cercetărilor. Urmărirea penală începe după sesizarea

organului de urmărire penală prin dispoziŃia acestuia de a porni

ancheta. Marcarea momentului se materializează printr-o

4

rezoluŃie pusă pe actul de sesizare (în cazul sesizării prin

plângere sau denunŃ), sau prin încheierea unui proces-verbal în

cazul sesizării din oficiu.

Limita finală a urmăririi penale vizează soluŃiile date în

cauză de procuror fie prin trimiterea în judecată a inculpatului

(prin rechizitoriu), fie prin netrimiterea în judecată (scoaterea de

sub urmărire penală, încetarea urmăririi penale, clasarea cauzei).

SecŃiunea a II-a

Principiile specifice fazei de urmărire penală

GeneralităŃi. În cadrul urmăririi penale sunt aplicabile

toate regulile de bază (principiile fundamentale) ale procesului

penal. ParticularităŃile urmăriri penale pot influenŃa desigur

modul specific în care unele din regulile de bază se realizează în

această fază.

În afara regulilor fundamentale ale procesului, urmărirea

penală se desfăşoară pe baza anumitor principii proprii,

determinate de necesitatea realizării obiectivelor sale şi care se

manifestă ca trăsături caracteristice ale fazei respective.

Trăsăturile caracteristice ale urmăririi penale sunt

numeroase având în vedere particularităŃile după care se

realizează activitatea judiciară în această fază a procesului penal.

Dintre ele urmează a se evidenŃia numai cele mai importante,

care pe plan organizatoric sau procedural marchează

specificitatea urmăririi penale şi sunt considerate esenŃiale în

opinia majorităŃii autorilor.

5

Spre deosebire de activitatea de judecată care se desfăşoară

potrivit principiilor publicităŃii, contradictorialităŃii şi oralităŃii, iar

judecătorii sunt independenŃi, activitatea de urmărire penală este

în general nepublică, lipsită de contradictorialitate şi are un

caracter preponderent scris, iar organele care efectuează

urmărirea penală sunt supuse controlului ierarhic.

Caracterul limitativ al publicităŃii actelor de urmărire

penale. Sarcinile urmăririi penale pot fi realizate numai dacă

publicitatea procesului – proprie fazei judecăŃii – este limitată. În

condiŃiile în care elementele cauzei penale nu s-au conturat încă,

probele urmând a se strânge, desfăşurarea activităŃilor de

urmărire penală potrivit reglementărilor specifice judecăŃii ar

îngreuna aflarea adevărului, ridicând dificultăŃi de ordin tactic.

La aceasta se adaugă împrejurarea că desfăşurarea în condiŃii de

publicitate a unor acte de urmărire penală (ex. interceptări sau

înregistrări audio sau video, folosirea investigatorilor sub

acoperire etc.), ar influenŃa negativ rezultatele acestor activităŃi.

Judecata se desfăşoară la momente şi locuri dinainte

stabilite şi comunicate celor interesaŃi. Efectuarea actelor de

urmărire penală de îndată ce este posibil, precum şi mobilitatea

activităŃii judiciare care se poate realiza oriunde (nu numai la

sediul organului judiciar sau alt loc dinainte stabilit) fac

publicitatea imposibilă.

Urmărirea nu este secretă, cum impropriu s-a afirmat în

trecut; nu poate fi considerat secret ceea ce ştiu părŃile,

apărătorii, martorii sau expertul, ori ceea ce cunosc persoanele

care participă sau asistă la o percheziŃie, reconstituire sau

cercetare la faŃa locului etc.

6

De regulă, în cursul urmăririi penale nu este public dosarul

cauzei la care în principiu au acces în condiŃiile legii părŃile. Acest

caracter nu este însă absolut. De exemplu, instanŃa sau

inculpatul ori apărătorul, are dreptul să cunoască conŃinutul

dosarului cu ocazia luării măsurii arestării preventive sau

prelungirii acestei măsuri; expertul poate să ia cunoştinŃă, cu

încuviinŃarea organului de urmărire penală, de materialul

dosarului necesar efectuării expertizei; procedura în cauză cu

infractori minori permite ca, în cursul urmăririi penale, la

ascultarea sau confruntarea minorului care nu a împlinit 16 ani

să fie prezenŃi şi părinŃii, delegatul autorităŃii tutelare etc. Lipsa

publicităŃii poate fi întâlnită şi în faza judecăŃii (art.290 C.p.p.).

Caracterul necontradictoriu al urmăririi penale. Sistemul

procesual penal român este un sistem contradictorial deoarece în

desfăşurarea lui apar şi se dezvoltă două acŃiuni paralele şi

contradictorii: acŃiunea de tragere la răspundere penală a

inculpatului şi acŃiunea opusă de apărare, de combatere a

acŃiunii de tragere la răspundere penală. Aceste tendinŃe opuse

capătă contururi clare în faza de judecată prin separarea expresă

a funcŃiilor procesuale exercitate de acuzare şi apărare şi prin

activitatea părŃilor, care susŃin şi promovează interese contrarii.

Publicitatea limitată a urmăririi penale determină în mare

măsură şi limitarea posibilităŃilor de concretizare a unor

manifestări de contradictorialitate. Acestea ar impune, ca în

fiecare moment o parte să cunoască acŃiunile şi susŃinerile

celorlalte părŃi, şi să întreprindă actele de contracarare

considerate necesare. O asemenea construcŃie procesuală nu este

însă posibilă în condiŃiile în care abia se strâng probele şi organul

de urmărire are obligaŃia rezolvării din oficiu a cauzei.

7

O contradictorialitate, implicită se manifestă însă şi în faza

de urmărire penală, datorită obligaŃiei organelor judiciare de a

avea un rol activ şi de a asigura exercitarea dreptului la apărare

(art.6, art.202, art.216).

Alteori urmărirea penală cunoaşte chiar anumite elemente

de contradictorialitate expresă. Astfel, se poate vorbi de existenŃa

unor elemente de contradictorialitate în cadrul acelor activităŃi de

urmărire penală la care participă apărătorul (ex. procedura în

cauzele cu infractori minori); de asemenea, trăsăturile

contradictorialităŃii manifeste sunt introduse de legea în

conŃinutul anumitor instituŃii specifice urmăririi penale (de ex.

prezentarea materialului de urmărire penală, arestarea sau

prelungirea arestării inculpatului, activităŃile desfăşurate în

conformitate cu art.913 alin.3 C.p.p.).

În cursul judecăŃii contradictorialitatea se manifestă deplin

când toate părŃile sunt prezente, or potrivit art.291 C.p.p.,

judecata poate avea loc şi în lipsa uneia sau mai multor părŃi.

Caracterul preponderent al formei scrise. Actele

procesuale ale organelor care realizează procedura judiciară

îmbracă forma scrisă. Pentru activitatea de urmărire, această

formă devine preponderentă, căpătând eficacitate şi relevanŃă

juridică numai actele care sunt cuprinse în dosar sub formă

scrisă. InstanŃa nu poate Ńine seama în soluŃionarea cauzei decât

de acele elemente probatorii derivate din urmărirea penală, care

au fost exprimate în scris şi aflate la dosarul cauzei.

Caracterul preponderent al formei scrise nu exclude

existenŃa alăturată a numeroase activităŃi desfăşurate oral în

cursul urmăririi penale (ex. în procedura confuntării). De aceea,

forma preponderent scrisă a urmăririi nu trebuie înŃeleasă în

8

sensul excluderii posibilităŃilor folosirii graiului viu ca mijloc de

comunicare între participanŃii la cauza penală. De altfel, şi în

cursul judecăŃii chiar dacă probele se administrează oral,

depoziŃiile martorilor şi părŃilor se consemnează în scris.

Controlul ierarhic în efectuarea actelor de urmărire

penală. Parchetele sunt constituite într-un sistem organizatoric

asemănător sistemului instanŃelor astfel cum sunt dispuse în

piramidă de la vârf (Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie) la bază

(judecătoria).

Având în vedere că parchetele funcŃionează potrivit art.131

alin.3 din ConstituŃie, pe lângă instanŃele de judecată în prezent

sistemul parchetelor este alcătuit din: Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie, parchetele de pe lângă curŃile

de apel, parchetele de pe lângă tribunale, parchetele de pe lângă

judecătorii şi parchetele de pe lângă instanŃele militare. Pe lângă

Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie funcŃionează şi Parchetul

NaŃional AnticorupŃie, structură autonomă în cadrul Ministerului

Public, specializată în combaterea infracŃiunilor de corupŃie.

ConstituŃia din 1965 şi Legea nr.60/1968 de organizare şi

funcŃionare a Procuraturii consacrau subordonarea ierarhică ca

principiu fundamental al funcŃionalităŃii organelor procuraturii,

procurorii exercitându-şi atribuŃiile şi în baza dispoziŃiilor

organului ierarhic superior.

ConstituŃia din 1991 şi Legea nr.304/2004 privind

organizarea judiciară au modificat substanŃial Statutul

procurorilor înlocuind principiul subordonării ierarhice cu

principiul controlului ierarhic sub autoritatea ministrului

justiŃiei, în condiŃiile legii, menŃionând totodată că aceştia îşi

9

desfăşoară activitatea şi potrivit principiilor legalităŃii şi

imparŃialităŃii.

Principiul controlului ierarhic derivat din principiul

unicităŃii de acŃiune a membrilor Ministerului Public

(indivizibilităŃii Ministerului Public) este specific procurorilor şi

diferenŃiază statutul acestora de statutul judecătorilor care sunt

independenŃi şi se bucură de inamovibilitate în condiŃiile legii.

În vechea reglementare Procuratura fiind chemată să

asigure aplicarea unitară a legii pe întreg teritoriul statului era

constituită ca un sistem de organe distinct şi strict centralizat şi

vizând întreaga activitate a procurorilor.

Noile reglementări în domeniu consacrând Ministerul Public

ca structură a autorităŃii judecătoreşti şi care acŃionează numai

în sfera activităŃii judiciare exceptează de la controlul ierarhic

procurorii care participă la şedinŃele de judecată (art.64 din Legea

nr.304/2004).

În privinŃa celorlalŃi procurori legea arată că procurorii din

fiecare parchet pot fi controlaŃi de conducătorul parchetului

respectiv, iar conducătorul unui parchet poate fi controlat de

conducătorul parchetului ierarhic superior. Procurorul general al

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie

exercită direct sau prin procurori inspectori controlul asupra

tuturor parchetelor.

Art.61, 62 şi 69 din Legea nr.304/2004 care configurează

conŃinutul controlului ierarhic, precizează că dispoziŃiile

procurorului superior sunt obligatorii pentru procurorii din

subordine, numai dacă sunt date în scris şi în conformitate cu

legea şi că în soluŃiile dispuse procurorul este autonom. A fost

abandonată teza cuprinsă în art.28 din Legea nr.92/1992 pentru

10

organizarea judecătorească, potrivit căreia procurorul ierarhic

superior putea îndeplini oricare dintre atribuŃiile procurorilor în

subordine.

Autoritea ministrului justiŃiei asupra procurorilor are

conŃinutul stabilit, în principal de art.66 din Legea nr.304/2004

şi este în esenŃă de natură administrativă.

Principiul controlului ierarhic în activitatea de urmărire

penală apare mai pregnant în privinŃa supravegherii actelor de

cercetare penală efectuate de poliŃia judiciară şi alte organe de

cercetare penală.

În legătură cu relaŃia procuror-organ de cercetare penală

Legea nr.364/2004 privind organizarea şi funcŃionarea poliŃiei

judiciare subliniază că procurorul conduce, supraveghează şi

controlează activitatea de cercetare penală a poliŃiei judiciare,

aceste organe fiind obligate să aducă la îndeplinire dispoziŃiile

procurorului. Reglementarea priveşte şi organele de cercetare

speciale (art.209 alin.1, art.218 alin.1 C.p.p.).

Supravegherea cercetării penale de către procuror a fost

totdeauna o componentă a subordonării ierarhice în domeniul

activităŃii judiciare specifice fazei de urmărire penală. Pentru ca

această trăsătură să fie scoasă în evidenŃă art.209 şi art.218 au

fost modificate prin Legea nr.281/2004, în sensul exprimării

exprese că în exercitarea atribuŃiei de supraveghere a urmăririi

penale procurorii conduc şi controlează nemijlocit activitatea de

cercetare penală a poliŃiei judiciare şi a altor organe de cercetare.

Apare în acest mod neîndoielnic faptul că organele care sunt

conduse şi controlate de procurori se află faŃă de aceştia, în

domeniul judiciar al efectuării actelor de urmărire penală, într-o

subordonare ierarhică.

11

În cadrul supravegherii, procurorul poate să dea dispoziŃii

obligatorii cu privire la efectuarea oricărui act de cercetare penală

sau să-l efectueze personal.

În cazul organelor de cercetare ale poliŃiei judiciare organele

ierarhic superioare ale acestora nu pot da îndrumări sau

dispoziŃii privind cercetarea penală.

SecŃiunea a III-a

Alte aspecte generale privind urmărirea penală

În afara aspectelor la care s-a făcut deja referire în legătură

cu obiectul urmăririi penale, legea mai cuprinde şi alte dispoziŃii

generale privitoare la organele care efectuează urmărirea penală,

rolul activ al organelor de urmărire penală, rezoluŃiile şi

ordonanŃele pe care acestea le emit, efectuarea actelor de

urmărire în incinta unor unităŃi şi păstrarea în general a actelor

de urmărire penală.

Potrivit art.201 C.p.p. urmărirea penală se efectuează de

către procuror şi organele de cercetare penală. Organele de

cercetare penală sunt: organele de cercetare penală ale poliŃiei

judiciare şi organele de cercetare penală speciale. Rezultă că în

noŃiunea de organe de urmărire penală intră aceste categorii de

organe, cu precizarea că procurorul este în principal organ de

supraveghere a urmăririi penale şi numai în anumite situaŃii,

strict delimitate de lege, are calitatea de organ de urmărire penală

(art.209 C.p.p.).

Organele de urmărire penală trebuie să manifeste un rol

activ sub numeroase aspecte (art.202). Ele sunt obligate să

12

strângă probele necesare aflării adevărului şi lămuririi cauzei din

toate punctele de vedere, adunând atât probele în favoarea cât şi

cele în defavoarea învinuitului sau inculpatului.

Pentru a sublinia necesitatea poziŃiei active în aflarea

adevărului, legea precizează că obligaŃia revine organului judiciar

chiar în ipoteza recunoaşterii faptei de către învinuit sau

inculpat.

Tot în baza rolului activ, organul de urmărire este obligat să

explice părŃilor drepturile lor procesuale şi să indice mijloacele

legale de realizare a acestora.

Organele de urmărire sunt obligate să strângă date cu

privire la împrejurările care au determinat, înlesnit sau favorizat

săvârşirea infracŃiunii, precum şi orice alte date de natură să

servească la soluŃionarea cauzei.

Organele de urmărire penală dispun asupra actelor sau

măsurilor pe care le iau prin ordonanŃă sau prin rezoluŃie

(art.203). Pentru asigurarea legalităŃii atât ordonanŃa cât şi

rezoluŃia trebuie motivate. OrdonanŃele sunt folosite numai când

legea prevede expres că organul judiciar dispune pe această cale.

De regulă ordonanŃele se referă la acte şi măsuri de o anumită

importanŃă pentru desfăşurarea procesului penal (ex. în cazul

punerii în mişcare a acŃiunii penale sau în cazul reŃinerii).

ConŃinutul general al ordonanŃei este fixat de art.203 alin.2

C.p.p.: data şi locul întocmirii, numele, prenumele şi calitatea

celui care o întocmeşte, cauza la care se referă, obiectul actului

sau măsurii procesuale, temeiul legal al acesteia şi semnătura

celui care o întocmeşte. Unele ordonanŃe cuprind în plus

menŃiuni speciale prevăzute de lege pentru diferite acte sau

măsuri. De exemplu, art.235 prevede că în afara menŃiunilor

13

obişnuite, ordonanŃa de punere în mişcare a acŃiunii penale

cuprinde date cu privire la persoana inculpatului, fapta pentru

care este învinuit şi încadrarea juridică a acesteia, iar în cazul

măsurilor preventive actul prin care se ia măsura trebuie să

cuprindă menŃiunile arătate la art.137 C.p.p.

Deşi în cazul rezoluŃiei legea nu prevede ce trebuie să

conŃină, ea trebuie să cuprindă, asemenea ordonanŃe, un

minimum de date specifice oricărui act de dispoziŃie: data

întocmirii, numele şi funcŃia celui care a întocmit-o, dispoziŃia şi

motivarea ei, semnătura.

Există şi situaŃii în care legea prevede în mod expres că

organele de urmărire penală dispun în cursul cercetărilor prin

rezoluŃie (ex. în cazul prevăzut de art.228 alin.1 ori în situaŃiile

prevăzute de art.228 alin.6, art.243 alin.2, art.249).

Unele activităŃi pot fi iniŃiate, dar nu pot fi dispuse de

organele de cercetare penală (de ex. suspendarea urmăririi

penale). În asemenea cazuri, dacă organul de cercetare consideră

necesar, adresează procurorului propuneri motivate. În cazul

măsurilor preventive propunerile se fac prin referat motivat

(art.138).

În vederea păstrării unor acte de urmărire penală, când

legea prevede că o activitate sau măsura procesuală trebuie

încuviinŃată, autorizată sau confirmată de procuror, un exemplar

al ordonanŃei sau al actului procesual rămâne la procuror

(art.205). Cu privire la sensul expresiilor „încuviinŃare”,

„autorizare”, „confirmare”, a se vedea în continuare capitolul III.

Efectuarea actelor de urmărire penală în incinta unei unităŃi

dintre cele la care se referă art.145 C.p., poate avea loc numai cu

consimŃământul conducerii acesteia sau după caz, cu autorizaŃia

14

judecătorului ori procurorului. Îndeplinirea condiŃiei nu este

necesară în cazul infracŃiunilor flagrante (art.204).

JURISPRUDENłĂ

DECIZIA CURTII CONSTITUTIONALE Nr. 207*) din 5 iunie 1997 privind excepŃia de neconstituŃionalitate a dispoziŃiilor art. 346 alin. 2, ale art. 4 şi, în bloc, ale art. 200-278 din Codul de procedură penală MONITORUL OFICIAL NR. 77 din 18 februarie 1998 CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: Prin încheierea din 14 ianuarie 1997, pronunŃată în Dosarul nr. 1.809/1996, Curtea de Apel Oradea a sesizat Curtea ConstituŃională cu excepŃia de neconstituŃionalitate a art. 346 alin. 2, art. 4 şi, în bloc, a art. 200-278 din Codul de procedură penală, invocată de G.I. În motivarea excepŃiei se susŃine că dispoziŃiile art. 346 alin. 2 din Codul de procedură penală încalcă prevederile constituŃionale ale art. 21 privind accesul liber la justiŃie şi ale art. 23 privind libertatea individuală, deoarece, cu toate că a fost achitat pentru lipsă de vinovăŃie, inculpatul a fost obligat să plătească despăgubiri civile în favoarea părŃii vătămate, în solidar cu partea responsabilă civilmente. Art. 4 din Codul de procedură penală, care consacră principiul rolului activ al organelor judiciare, se consideră neconstituŃional, deoarece "duce, în realitate, la transformarea judecătorului în parte, implicându-l în mod nepermis în direcŃionarea procesului spre soluŃia dorită, în unele cazuri, de putere sau interese materiale". Autorul excepŃiei apreciază ca neconstituŃionale şi dispoziŃiile art. 200-278 din Codul de procedură penală, în bloc, pentru că "reglementează urmărirea penală în lipsa judecătorului de instrucŃie" fără de care nu poate exista urmărire penală corectă. De asemenea, este criticată aşezarea procurorului în sala de şedinŃă "la masa prezidiului instanŃei", într-o poziŃie care nu marchează suficient de clar deosebirea lui faŃă de instanŃă, ceea ce face ca publicul să confunde procurorul cu instanŃa, în defavoarea apărării. Prin aceasta se consideră că se încalcă prevederile art. 23 din ConstituŃie şi ale art. 17 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, precum şi "principiul egalităŃii dintre acuzare şi apărare". CURTEA,

15

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Senatului şi Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părŃilor şi ale procurorului, dispoziŃiile atacate, raportate la prevederile ConstituŃiei şi ale Legii nr. 47/1992, reŃine următoarele: Potrivit art. 144 lit. c) din ConstituŃie, art. 3 şi art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea ConstituŃională este competentă să soluŃioneze excepŃia invocată, fiind legal sesizată. Principala critică de neconstituŃionalitate priveşte dispoziŃiile art. 346 alin. 2 din Codul de procedură penală, care se referă, ca şi celelalte dispoziŃii din acelaşi articol, la rezolvarea acŃiunii civile în procesul penal. Articolul sus-menŃionat are următorul cuprins: "Când achitarea s-a pronunŃat pentru cazul prevăzut în art. 10 lit. b^1 ori pentru că instanŃa a constatat existenŃa unei alte cauze care înlătură caracterul penal al faptei sau pentru că lipseşte vreunul din elementele constitutive ale infracŃiunii, instanŃa poate obliga la repararea pagubei potrivit legii civile". Autorul excepŃiei de neconstituŃionalitate consideră că răspunderea civilă delictuală, în toate aceste situaŃii şi mai ales când lipseşte vinovăŃia ca element al infracŃiunii, ar fi o răspundere obiectivă, ceea ce constituie o încălcare a principiilor de drept în materie. Argumentele autorului excepŃiei nu pot fi primite, deoarece, în toate cazurile de achitare la care se referă textul în discuŃie, fapta prevăzută de legea penală, săvârşită de inculpatul achitat, poate constitui temei pentru o răspundere juridică nepenală: civilă, administrativă sau disciplinară. În cazul prevăzut la art. 10 lit. b^1 din Codul de procedură penală, respectiv la art. 18^1 din Codul penal, deşi fapta nu constituie infracŃiune, însăşi legea prevede că aceasta constituie temei pentru răspunderea care atrage aplicarea unei sancŃiuni cu caracter administrativ, prevăzută de legea penală, şi chiar obligă procurorul sau instanŃa să aplice făptuitorului una dintre sancŃiunile prevăzute la art. 91 din Codul penal. Evident că o astfel de faptă poate constitui temei pentru răspunderea civilă delictuală, întrunind toate elementele acesteia. Cât priveşte cauzele care înlătură caracterul penal al faptei, se constată că, în aceste situaŃii, fapta săvârşită poate şi trebuie să servească drept temei pentru răspunderea civilă delictuală ori de câte ori, în sarcina făptuitorului, se reŃine o culpă ce ar putea servi ca temei subiectiv pentru o astfel de răspundere. SoluŃionarea acŃiunii civile în procesul penal, prin obligarea la repararea pagubei, se face potrivit dispoziŃiilor art. 14 alin. 3 şi ale art. 346 alin. 2 din Codul de procedură penală. Vor fi incidente, deci, dispoziŃiile art. 998 şi următoarele din Codul civil, care presupun existenŃa tuturor elementelor răspunderii civile. DispoziŃiile art. 346 alin. 2 din Codul de procedură penală nu instituie noi condiŃii ale răspunderii civile delictuale, ci trimite la legea civilă. InstanŃa care l-a achitat pe inculpat îl poate obliga la despăgubiri civile numai în măsura în care s-a reŃinut în sarcina lui o culpă în producerea prejudiciului, situaŃie care poate exista, aşa cum s-a arătat, în toate cazurile prevăzute în dispoziŃiile în discuŃie. Tocmai de aceea legea prevede că instanŃa îl poate obliga

16

pe inculpatul achitat la despăgubiri civile, având în vedere acele situaŃii în care există o culpă a făptuitorului în producerea prejudiciului. Constatarea inexistenŃei culpei ca element al infracŃiunii nu înseamnă întotdeauna şi inexistenŃa culpei ca element al răspunderii civile delictuale. Culpa penală există, aşa cum prevede art. 19 alin. 1 pct. 2 lit. b) din Codul penal, atunci când făptuitorul nu prevede rezultatul faptei sale, deşi trebuia şi putea să-l prevadă. Nu este suficient să existe obligaŃia de a prevedea rezultatul, determinată pe baza unui criteriu obiectiv, ci trebuie să se constate şi posibilitatea subiectivă a acestei prevederi. Culpa civilă poate exista însă dacă s-a constatat existenŃa obligaŃiei de prevedere, făptuitorul fiind vinovat pentru că nu s-a folosit de posibilitatea pe care o avea de a prevedea rezultatul. Tocmai de aceea este posibil să nu existe culpă penală, atunci când făptuitorul nu a putut folosi posibilităŃile de a prevedea rezultatul, dar să existe culpa civilă bazată pe aceste posibilităŃi pe care, obiectiv, le avea, dar nu le-a putut folosi în situaŃia concretă, nedovedind străduinŃa şi diligenŃa omului obişnuit. Autorul excepŃiei de neconstituŃionalitate afirmă că dispoziŃiile art. 346 alin. 2 din Codul de procedură penală contravin prevederilor constituŃionale ale art. 21 privind accesul liber la justiŃie şi ale art. 23 referitoare la libertatea individuală. Or, se constată că nu există legătură între aceste prevederi ale ConstituŃiei şi cele ale art. 346 alin. 2 din Codul de procedură penală. În ceea ce priveşte critica adusă dispoziŃiilor art. 4 din Codul de procedură penală, privitoare la rolul activ al organelor judiciare, la aşezarea procurorului în sala de şedinŃe şi la insuficienta separare a acestuia de instanŃa de judecată, menŃionăm că asupra acestor critici de neconstituŃionalitate Curtea ConstituŃională s-a pronunŃat prin Decizia nr. 143 din 21 noiembrie 1996, definitivă prin nerecurare şi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 21 martie 1997. Prin această decizie Curtea a respins excepŃia de neconstituŃionalitate a dispoziŃiilor art. 4 din Codul de procedură penală, arătând că aceste dispoziŃii sunt în concordanŃă cu prevederile constituŃionale şi cu regulile de bază ale procesului penal. PoziŃia procurorului în sală de judecată nu poate constitui o problemă de contencios constituŃional. În fine, cu referire la neconstituŃionalitatea dispoziŃiilor art. 200-278 din Codul de procedură penală, sub motiv că reglementează urmărirea penală în lipsa instituŃiei judecătorului de instrucŃie, aceasta nu este întemeiată. Pe lângă faptul că dispoziŃiile criticate nu sunt dintre cele de care depinde judecarea cauzei, acestea nu pot fi considerate în nici un caz contrare ConstituŃiei. Cât priveşte critica adusă pentru neprevederea în sistemul român a instituŃiei judecătorului de instrucŃie, aceasta nu este întemeiată, având în vedere că obiectul controlului efectuat prin soluŃionarea excepŃiilor de neconstituŃionalitate priveşte numai texte de lege în vigoare, nu şi norme şi instituŃii care nu există încă şi cu privire la care nici ConstituŃia şi nici Codul de procedură penală nu cuprind nici o referire. Controlul de neconstituŃionalitate nu poate privi omisiuni, deoarece, altminteri, dintr-un legislator negativ, care este de natura rolului şi funcŃiei CurŃii ConstituŃionale în asigurarea supremaŃiei ConstituŃiei,

17

aceasta s-ar transforma într-un legislator pozitiv, care este de natura rolului şi funcŃiei exclusive a Parlamentului, ca unică autoritate legiuitoare a Ńării. Pentru considerentele expuse şi având în vedere prevederile art. 144 lit. c) din ConstituŃie, precum şi ale art. 13 alin. (1) lit. A.c), ale art. 23 alin. (2), ale art. 24 şi ale art. 25 din Legea nr. 47/1992, CURTEA În numele legii DECIDE: Respinge excepŃia de neconstituŃionalitate a dispoziŃiilor art. 346 alin. 2, ale art. 4 şi, în bloc, ale art. 200-278 din Codul de procedură penală, invocată de G.I. în Dosarul nr. 1.809/1996 al CurŃii de Apel Oradea. Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare. PronunŃată în şedinŃa publică din 5 iunie 1997. DECIZIA CURłII CONSTITUłIONALE Nr. 293 din 5 noiembrie 2002 referitoare la excepŃia de neconstituŃionalitate a dispoziŃiilor art. 28 alin. 3 teza întâi din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările şi completările ulterioare ( MONITORUL OFICIAL NR. 876 din 4 decembrie 2002) CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 13 iunie 2002, pronunŃată în Dosarul nr. 16.251/2001, Judecătoria GalaŃi a sesizat Curtea ConstituŃională cu excepŃia de neconstituŃionalitate a dispoziŃiilor art. 28 alin. 3 teza întâi din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. În motivarea excepŃiei de neconstituŃionalitate autorul acesteia susŃine că dispoziŃiile criticate încalcă prevederile constituŃionale ale art. 131 alin. (1) referitoare la statutul procurorilor, deoarece "controlul ierarhic, ca principiu ce guvernează activitatea procurorilor, este incompatibil cu substituirea procurorului ierarhic superior în atribuŃiile ce revin prin lege procurorului ierarhic inferior, nefiind de conceput ca procurorul ierarhic superior să şi controleze şi să îşi aroge şi dreptul de a efectua lucrări şi desfăşura activităŃi ce revin celui pe care îl controlează". De asemenea, autorul excepŃiei de neconstituŃionalitate apreciază că a fost adăugat la principiile constituŃionale care reglementează activitatea procurorilor încă un principiu, acela "al subordonării ierarhice, caracteristic organizării şi funcŃionării vechii procuraturi, care a fost înlăturat o dată cu adoptarea şi intrarea în vigoare a ConstituŃiei din 1991".

18

CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziŃiile legale criticate, raportate la prevederile ConstituŃiei, precum şi dispoziŃiile Legii nr. 47/1992, reŃine următoarele: Curtea ConstituŃională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziŃiilor art. 144 lit. c) din ConstituŃie, precum şi celor ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluŃioneze excepŃia de neconstituŃionalitate ridicată. Obiectul excepŃiei de neconstituŃionalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare a CurŃii ConstituŃionale, îl constituie dispoziŃiile art. 28 alin. 3 teza întâi din Legea nr. 92/1992 privind organizarea judecătorească, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 30 septembrie 1997, cu modificările şi completările ulterioare. DispoziŃiile legale criticate au următorul conŃinut: "Procurorul ierarhic superior poate să îndeplinească oricare dintre atribuŃiile procurorilor în subordine [...]." Examinând excepŃia de neconstituŃionalitate, Curtea constată că dispoziŃiile legale criticate prevăd posibilitatea procurorului ierarhic superior de a îndeplini oricare dintre atribuŃiile procurorilor în subordine, ceea ce, în opinia autorului, ar adăuga la dispoziŃiile art. 131 alin. (1) din Legea fundamentală un nou principiu, acela al subordonării. Prevederile art. 131 fac parte din secŃiunea a 2-a - "Ministerul Public" a capitolului VI - "Autoritatea judecătorească" din titlul III - "AutorităŃile publice" al ConstituŃiei şi reglementează cele trei principii care guvernează activitatea procurorilor, şi anume: principiul legalităŃii, principiul imparŃialităŃii şi principiul controlului ierarhic. Principiul subordonării ierarhice sau al unităŃii de acŃiune a membrilor Ministerului Public, specific acestei instituŃii, semnifică legătura existentă între magistraŃii care compun Ministerul Public, în virtutea căreia aceştia sunt obligaŃi să se supună şefilor lor, adică să efectueze sau să se abŃină de la efectuarea unor acte, din ordinul acestora. În sistemul consacrat prin ConstituŃia din 1991, principiul subordonării ierarhice a procurorilor a fost formulat într-o manieră mai puŃin rigidă sub denumirea de "control ierarhic", pentru armonizarea lui cu celelalte două principii prevăzute de art. 131 alin. (1), şi anume principiul legalităŃii şi principiul imparŃialităŃii. Ca urmare a consacrării prin ConstituŃie a principiului controlului ierarhic în activitatea procurorilor, art. 28 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, care este inclus în capitolul I - "DispoziŃii comune" al titlului III - "Ministerul Public", stabileşte conŃinutul şi limitele acestui principiu. În conformitate cu prevederile alin. 3 al articolului menŃionat, procurorul ierarhic superior poate să îndeplinească oricare dintre atribuŃiile procurorilor în subordine şi să suspende ori să infirme actele şi dispoziŃiile acestora.

19

De asemenea, legiuitorul instituie o serie de limitări ale principiului controlului ierarhic, procurorul ierarhic superior putând să suspende ori să infirme actele şi dispoziŃiile procurorului în subordinea sa numai în cazul în care acestea sunt contrare legii. În acest sens, numai dispoziŃiile date în conformitate cu legea sunt obligatorii pentru procurorii în subordine, iar procurorul este liber să prezinte în instanŃă concluziile pe care le consideră întemeiate potrivit legii, Ńinând seama de probele administrate în cauză. Totodată procurorul ierarhic superior nu are dreptul să impună procurorilor în subordine efectuarea unor acte sau luarea unor măsuri contrare convingerii acestora din urmă, întemeiate pe analiza cazurilor pe care le instrumentează şi a normelor de drept aplicabile. Curtea constată că, în virtutea statutului procurorilor consacrat de ConstituŃie, diferit de cel al judecătorilor, care sunt independenŃi, controlul ierarhic în activitatea procurorilor nu se poate realiza fără posibilitatea efectuării actelor şi lucrărilor de către însuşi procurorul ierarhic superior, care controlează activitatea procurorilor din subordinea sa. Ca urmare, dispoziŃiile legale criticate nu contravin prevederilor art. 131 alin. (1) din ConstituŃie, ci, dimpotrivă, dezvoltă principiul constituŃional al controlului ierarhic în activitatea procurorilor, reprezentând totodată o garanŃie legală a respectării dispoziŃiilor constituŃionale. În acelaşi sens, Curtea observă că în jurisprudenŃa sa referitoare la noŃiunea de "magistrat" Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că în cazul magistratului abilitat de lege să exercite funcŃii judiciare nu este exclusă orice subordonare faŃă de alŃi magistraŃi (de exemplu, cauza Schiesser contra ElveŃiei 1979, cauza Huber contra ElveŃiei, 1990, şi cauza Brincat contra Italiei, 1992). Ca atare, susŃinerile autorului excepŃiei conform cărora art. 28 alin. 3 teza întâi din Legea nr. 92/1992, republicată, ar adăuga un nou principiu la acela al controlului ierarhic în activitatea procurorilor, încălcând astfel prevederile art. 131 alin. (1) din ConstituŃie, sunt neîntemeiate şi urmează a fi respinse. FaŃă de cele mai sus arătate, în temeiul dispoziŃiilor art. 144 lit. c) şi ale art. 145 alin. (2) din ConstituŃie, precum şi ale art. 13 alin. (1) lit. A.c), ale art. 23 şi ale art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, CURTEA În numele legii DECIDE: Respinge excepŃia de neconstituŃionalitate a dispoziŃiilor art. 28 alin. 3 teza întâi din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, excepŃie ridicată de A. C. în Dosarul nr. 16.251/2001 al Judecătoriei GalaŃi. Definitivă şi obligatorie. PronunŃată în şedinŃa publică din data de 5 noiembrie 2002.

20

PREŞEDINTELE CURłII CONSTITUłIONALE,

Capitolul II

COMPETENłA ORGANELOR DE URMĂRIRE PENALĂ

SecŃiunea a I-a

CompetenŃa procurorului ca organ de urmărire penală

21

Din interpretarea textului art.209 C.p.p. rezultă că

urmărirea penală poate fi efectuată de procuror în orice cauză

penală, neexistând norme care să interzică acestuia îndeplinirea

unei asemenea activităŃi. Cazurile în care procurorul efectuează

urmărirea penală din proprie iniŃiativă sau îndeplineşte anumite

activităŃi în cadrul supravegherii urmăririi penale, nu trebuie

confundate cu ipotezele din art.209 alin.3 în care numai

procurorul are dreptul exclusiv al realizării urmăririi penale.

Urmărirea penală se efectuează obligatoriu de procuror în

cauzele referitoare la infracŃiunile prevăzute în mod expres în

art.209 alin.3 C.p.p.:

- infracŃiuni contra siguranŃei statului (art.155-173 C.p.);

- infracŃiuni contra vieŃii (art.174-177 C.p.);

- determinarea sau înlesnirea sinuciderii (art.179 C.p.);

- lipsirea de libertate în mod ilegal (art.189 alin.3-5 C.p.);

- sclavia (art.190 C.p.);

- supunerea la muncă forŃată sau obligatorie (art.191 C.p.);

- tâlhăria (art.211 alin.4 C.p.);

- pirateria (art.212 C.p.);

- ofensă adusă unor însemne (art.236 C.p.);

- defăimarea Ńării sau a naŃiunii (art.2361 C.p.);

- ultrajul (art.239 C.p. şi art.2391 C.p.);

- purtare abuzivă (art.250 C.p.);

- neglijenŃă în păstrarea secretului de stat (art.252 C.p.);

- luarea de mită (art.254 C.p.);

- darea de mită (art.255 C.p.);

- traficul de influenŃă (art.255 C.p.);

- omisiunea de a încunoştiinŃa organele judiciare (art.265

C.p.);

22

- arestarea ilegală şi cercetarea abuzivă (art.266 C.p.);

- supunerea la rele tratamente (art.267 C.p.);

- tortura (art.2671 C.p.);

- represiunea nedreaptă (art.268 C.p.);

- infracŃiuni contra siguranŃei circulaŃiei pe căile ferate

(art.273-276 C.p.);

- nerespectarea regimului materialelor nucleare sau al altor

materii radioactive (art.2791 C.p.);

- nerespectarea regimului materiilor explozive (art.280

C.p.);

- nerespectarea regimului de ocrotire a unor bunuri

(art.2801 C.p.);

- nerespectarea dispoziŃiilor privind importul de deşeuri şi

reziduuri (art.3022 C.p.);

- propaganda naŃionalist-şovină (art.317 C.p.);

- asocierea pentru săvârşirea de infracŃiuni (art.323 C.p.);

- infracŃiuni contra păcii şi omenirii (art.356-361 C.p.);

- infracŃiunile săvârşite cu intenŃie care au avut ca urmare

moartea unei persoane;

- infracŃiunile privind siguranŃa naŃională prevăzute în legi

speciale (ex. Legea nr.51/1991 privind siguranŃa

naŃională);

- infracŃiunea de spălare a banilor şi infracŃiunile privind

traficul şi consumul ilicit de droguri (Legea nr.656/2002,

Legea nr.143/2000);

- infracŃiunea de bacrută frauduloasă dacă fapta priveşte

sistemul financiar (art.27 pct.1 lit.b-e C.p.p.);

- infracŃiunile săvârşite de judecătorii de la judecătorii şi

tribunale, de procurorii de la parchetele de pe lângă

23

aceste instanŃe precum şi de notarii publici (art.281 pct.1

lit.b C.p.p.);

- infracŃiunile săvârşite de controlorii financiari de la

Curtea de Conturi şi controlorii financiari ai camerelor de

conturi judeŃene (art.281 pct.1 lit.c C.p.);

- infracŃiunile săvârşite de judecătorii tribunalelor militare

şi ai tribunalelor militare teritoriale precum şi de

procurorii militari de la parchetele de pe lângă aceste

instanŃe (art.282 pct.1 lit.b C.p.);

- infracŃiunile săvârşite de persoanele arătate în art.29

pct.1 C.p.p.;

- infracŃiunile împotriva protecŃioei muncii;

- alte infracŃiuni date prin lege în competenŃa de urmărire

penală obligatorie a procurorului. Astfel, procurorii

Parchetului NaŃional AnticorupŃie efectuează obligatoriu

urmărirea penală în cazul infracŃiunilor de corupŃie şi

infracŃiunile asimilate prevăzute de Legea nr.78/2000

săvârşite în condiŃiile art.13 din O.U.G. nr.43/2002

aprobată prin Legea nr.503/2002 (O.U.G. nr.43/2002 a

fost modificată prin O.U.G. nr.24/2004) aprobată prin

Legea nr.1150/2004). Prin Legea nr.508/2004 în cadrul

Ministerului Public a fost înfiinŃată DirecŃia de Investigare

a InfracŃiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism.

Procurorii acestei direcŃii efectuează urmărirea penală

pentru infracŃiunile prevăzute în art.12 din Legea

nr.508/2004 (infracŃiunile prevăzute în Legea nr.39/2003

privind prevenirea şi combaterea criminalităŃii organizate,

infracŃiunile prevăzute în Legea nr.535/2004 privind

prevenirea şi combaterea terorismului etc).

24

CompetenŃa de a efectua urmărirea penală revine

procurorului de la parchetul corespunzător instanŃei care judecă

în primă instanŃă cauza.

Urmărirea penală efectuată de procuror se realizează în

principiu în aceleaşi forme procesuale ca şi ancheta realizată de

organul de cercetare penală. În cauzele în care urmărirea penală

se efectuează de procuror, acesta poate dispune ca anumite acte

de urmărire penală să fie efectuate de organele de cercetare

penală (art.217 alin.4).

Unele din actele procurorului care efectuează urmărirea

penală au nevoie de acordul anumitor organe superioare. Astfel,

potrivit art.209 alin.5 rechizitoriul este supus confirmării

conducătorului unităŃii din care face parte procurorul; când

urmărirea este efectuată chiar de către conducătorul parchetului,

confirmarea se dă de procurorul ierarhic superior. Când

urmărirea penală este efectuată de un procuror de la Parchetul

de pe lângă Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie, rechizitoriul este

supus confirmării procurorului şef de secŃie, iar când urmărirea

penală este efectuată de acesta confirmarea se face de procurorul

general. Nerespectarea acestor dispoziŃii determină sancŃiunea

nulităŃii absolute întrucât rechizitoriul constituie un act de

sesizare a instanŃei (art.197 alin.2, art.264).

În legătură cu competenŃa procurorului în privinŃa

exercitării supravegherii activităŃii de urmărire penală a se vedea

în continuare capitolul III.

SecŃiunea a II-a

CompetenŃa organelor de cercetare penală

25

Organele poliŃiei judiciare. Potrivit art.207 C.p.p.

cercetarea penală se efectuează de organele de cercetare penală

ale poliŃiei judiciare pentru orice infracŃiune care nu este dată în

mod obligatoriu în competenŃa altor organe de urmărire penală.

Rezultă că aceste organe de cercetare nu sunt îndrituite să

cerceteze cauzele date în competenŃa obligatorie de urmărire

penală a procurorului (art.209 alin.3), şi nici cele revenind

organelor de cercetare specială (art.208). În toate celelalte cauze

organul de cercetare al poliŃiei judiciare este competent să

efectueze urmărirea penală.

Potrivit art.27 din Legea nr.218/2002 privind organizarea şi

funcŃionarea PoliŃiei Române, ministrul administraŃiei şi

internelor cu avizul procurorului general al Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie desemnează poliŃiştii care

au calitatea de organe de cercetare penală ale poliŃiei judiciare,

iar potrivit art.10 din O.U.G. nr.43/2002 privind organizarea şi

funcŃionarea Parchetului NaŃional AnticorupŃie ofiŃerii de poliŃie

judiciară care îşi desfăşoară activitatea în cadrul Parchetului

NaŃional AnticorupŃie sunt numiŃi prin ordin al procurorului

general al Parchetului NaŃional AnticorupŃie şi trebuie să aibe o

vechime de minim 6 ani în structuri cu atribuŃii de constatare,

investigare şi cercetare a faptelor de corupŃie. De asemenea,

ministrul administraŃiei şi internelor cu avizul favorabil al

procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

CasaŃie şi JustiŃie va desemna ofiŃerii şi agenŃii poliŃiei judiciare

care îşi vor desfăşura activitatea sub conducerea DirecŃiei de

Investigare a InfracŃiunilor de Criminalitate Organizată şi

Terorism (art.10 din Legea nr.508/2004).

26

Potrivit Legii nr.364/2004 privind organizarea şi

funcŃionarea poliŃiei judiciare au calitatea de organe de cercetare

ale poliŃiei judiciare, ofiŃerii şi agenŃii de poliŃie specializaŃi în

efectuarea activităŃilor de constatare a infracŃiunilor, de strângere

a datelor în vederea începerii urmăririi penale şi de cercetare

penală.

Organele de cercetare ale poliŃiei judiciare sunt organizate şi

funcŃionează în cadrul Inspectoratului General al PoliŃiei Române,

Inspectoratului General al PoliŃiei de Frontieră şi unităŃile

teritoriale ale acestora.

Pe lângă numeroasele aspecte care revin poliŃiei ca organ

administrativ (paza, ordinea, evidenŃa populaŃiei, regimul

paşapoartelor, circulaŃia pe drumurile publice, acordarea de

autorizaŃii în anumite domenii etc.) aceasta în ansamblul ei are şi

sarcini legate de prevenirea săvârşirii de infracŃiuni. După ce

fapta penală s-a comis, sarcinile legate de constatarea faptelor,

identificarea şi eventual prinderea infractorului precum şi

strângerea datelor necesare începerii urmăririi penale şi de

cercetare penală sunt sarcini care revin poliŃiei judiciare.

Cu ocazia săvârşirii unei infracŃiuni sau imediat după

comiterea acesteia nici un lucrător din aparatul poliŃiei nu poate

refuza intervenŃia. Astfel potrivit Legii nr.364/2004 lucrătorii de

poliŃie care nu fac parte din poliŃia judiciară au dreptul dar şi

obligaŃia de a efectua orice act de constatare a infracŃiunilor

încunoştiinŃând despre aceasta procurorul sau organele poliŃiei

judiciare şi de a le înainta actele de constatare.

Prin luarea acestor măsuri urgente agentul de poliŃie care

intervine nu capătă statutul de ofiŃer de poliŃie judiciară, iar

27

activităŃile respective nu dobândesc caracterul unor acte de

urmărire penală.

Organele de cercetare speciale. Sunt asemenea organe

potrivit art.208 C.p.p. ofiŃerii anume desemnaŃi de către

comandanŃii unităŃilor militare pentru infracŃiunile săvârşite de

militarii în subordine, de către şefii comenduirilor de garnizoană

pentru infracŃiunile săvârşite de militari în afara unităŃilor

militare şi de către comandanŃii centrelor militare pentru

infracŃiunile săvârşite de persoanele civile în legătură cu

obligaŃiile lor militare, precum şi ofiŃerii poliŃiei de frontieră

anume desemnaŃi pentru infracŃiunile de frontieră, şi căpitanii de

porturi pentru infracŃiunile menŃionate în art.208 alin.1 lit.c.

Când competenŃa de cercetare revine ofiŃerilor desemnaŃi de

comandanŃii unităŃilor militare, de şefii comenduirilor de

garnizoană sau de comandanŃii centrelor militare, cercetarea se

poate efectua şi de către cei care au făcut desemnările. Aceste

organe speciale au o competenŃă de cercetare penală exclusivă.

Pentru infracŃiunile legate de regimul de frontieră,

competenŃa de cercetare revine ofiŃerilor poliŃiei de frontieră

(O.U.G. nr.105/2001 privind frontiera de stat a României

aprobată prin Legea nr.243/2002).

SecŃiunea a III-a

Unele probleme privind competenŃa în cursul urmăririi

penale

28

După sesizare, organele de urmărire penală au obligaŃia să-

şi verifice competenŃa şi să nu treacă la efectuarea urmăriri

penale decât dacă constată că sunt competente (art.210 alin.1).

La această regulă există o excepŃie determinată de necesitatea

obiectivă a rezolvării unor cazuri urgente. Potrivit art.213 C.p.p.

când un act de cercetare nu suferă amânare, organul de cercetare

este obligat să-l efectueze, chiar dacă verificându-şi competenŃa

constată că respectiva cauză nu-i aparŃine. Lucrările astfel

efectuate se trimit de îndată procurorului competent, prin

intermediul procurorului care supraveghează activitatea

desfăşurată în condiŃii de urgenŃă.

Dacă în urma verificării, organul de cercetare constată că nu

este competent şi nu subzistă nici necesitatea efectuării unor acte

de urmărire ce nu suferă amânare, cauza se trimite de îndată

procurorului care exercită supravegherea, în vederea sesizării

organului competen (art.210 alin.2).

Îndatoririle la care se referă art.210 au caracter permanent

şi privesc toate formele competenŃei. Această regulă se aplică prin

analogie şi procurorului. Nerespectarea dispoziŃiilor legale privind

competenŃa atrage sancŃiunea nulităŃii în conformitate cu art.197

C.p.p.

Organele de cercetare penală efectuează activitatea judiciară

în limita competenŃei lor. Art.211 C.p.p. permite extinderea

competenŃei teritoriale când actele de urmărire se înfăptuiesc

în afara circumscipŃiei organului judiciar. Aceasta se poate realiza

fie prin efectuarea actelor de cercetare de însăşi organul de

cercetare, fie prin intermediul comisiei rogatorii sau delegării

(art.132, art.135).

29

Pentru efectuarea unor acte de cercetare în afara

circumscripŃiei sale organul de urmărire penală trebuie să

înştiinŃeze în prealabil pe cel în circumscripŃia căruia se

îndeplinesc actele respective. Pentru evitarea folosirii comisiei

rogatorii sau delegării în cadrul aceleiaşi localităŃi legea prevede

că organul de cercetare penală poate efectua toate actele de

cercetare, chiar dacă unele dintre ele trebuie îndeplinite în afara

razei sale teritoriale, cu obligaŃia înştiinŃării organului de

urmărire penală competent.

SecŃiunea a IV-a

Acte încheiate de alte organe decât cele de urmărire penală

În cazul săvârşirii anumitor fapte penale, legea a dat dreptul

efectuării unor acte procesuale şi altor organe decât cele de

urmărire penală.

Potrivit art.214 şi art.215 C.p.p. sunt asemenea organe:

a) organele inspecŃiilor de stat, alte organe de stat precum şi

organele unităŃilor la care se referă art.145 C.p. care

exercită controlul într-un anumit domeniu de activitate;

b) organele de control şi cele de conducere ale administraŃiei

publice, ale altor unităŃi la care se referă art.145 C.p.;

c) ofiŃerii şi subofiŃerii din cadrul Jandarmeriei Române;

d) comandanŃii de nave şi aeronave;

e) agenŃii poliŃiei de frontieră.

Organele menŃionate la literele a-c se numesc organe de

constatare.

30

CompetenŃa materială a acestor organe este diferită în

funcŃie de specificul activităŃii lor. Astfel, competenŃa inspecŃiilor

de stat şi a celorlalte organe cuprinse în aceiaşi categorie se

limitează la infracŃiunile ce constituie încălcări ale dispoziŃiilor şi

obligaŃiilor a căror respectare este controlată de aceste organe –

art.214 alin.1 lit.a (de ex. inspecŃia sanitară în domeniul sanitar,

inspecŃia comercială în domeniul activităŃii de comerŃ etc.).

Organele de control şi cele de conducere specificate la art.214

alin.1 lit.b sunt competente în legătură cu infracŃiunile săvârşite

în legătură cu serviciul de cei aflaŃi în subordinea ori sub

controlul organelor respective.

OfiŃerii şi subofiŃerii din cadrul Jandarmeriei Române au

competenŃă pentru infracŃiunile constatate pe timpul executării

măsurilor specifice în conformitate cu Legea nr.550/2004 privind

organizarea şi funcŃionarea Jandarmeriei Române.

AtribuŃiile acestor organe sunt restrânse numai la

efectuarea anumitor acte de cercetare. Se procedează la

ascultarea făptuitorului şi martorilor care au fost de faŃă la

săvârşirea faptei şi întocmirea procesului-verbal de constatare a

infracŃiunii. Organele arătate mai sus au dreptul să reŃină

corpurile delicte şi să procedeze la evaluarea pagubelor. Întreg

materialul cauzei se înaintează procurorului în cel mult trei zile

de la descoperirea faptei. În caz de infracŃiune flagrantă aceste

organe au obligaŃia să-l predea de îndată pe făptuitor

procurorului împreună cu actele întocmite şi corpurile delicte.

În conformitate cu art.215 C.p.p. comandanŃii de nave şi

aeronave şi agenŃii poliŃiei de frontieră au în plus dreptul de a

efectua percheziŃii corporale asupra făptuitorului şi de a verifica

lucrurile pe care acesta le are cu sine. De asemenea, organele

31

menŃionate mai sus îl pot prinde pe făptuitor, în care caz au

obligaŃia de a-l preda procurorului sau organului de cercetare de

îndată împreună cu actele întocmite şi corpurile delicte.

În celelalte cazuri lucrările efectuate se înaintează organului

de urmărire penală competent în termen de cel mult cinci zile de

la constatare, împreună cu mijloacele materiale de probă.

Pentru infracŃiunile săvârşite pe nave sau aeronave

termenele curg de la ancorarea navei sau aterizarea aeronavei.

CompetenŃa comandanŃilor de nave sau aeronave la care se

referă art.215 implică o dublă condiŃie: a) infracŃiunea să fie

săvârşită la bordul navei sau aeronavei; b) acestea să se afle în

afara porturilor sau aeroporturilor.

Procesele-verbale întocmite potrivit art.214 sau art.215

C.p.p. constituie mijloace de probe.

JURISPRUDENłA

DECIZIA CURTII CONSTITUTIONALE Nr. 28 din 15 februarie 2000 referitoare la excepŃia de neconstituŃionalitate a dispoziŃiilor art. 148 şi 236 din Codul de procedură penală, precum şi a dispoziŃiilor art. 27 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată MONITORUL OFICIAL NR. 301 din 3 iulie 2000 CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reŃine următoarele: Prin Încheierea din 27 iulie 1999, pronunŃată în Dosarul nr. 1.048/1998, Tribunalul Buzău - SecŃia penală a sesizat Curtea ConstituŃională cu excepŃia de neconstituŃionalitate a dispoziŃiilor art. 148 şi 236 din Codul de procedură penală, precum şi a dispoziŃiilor art. 27 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, excepŃie ridicată de Ş.Z. În motivarea excepŃiei de neconstituŃionalitate se consideră că dispoziŃiile legale criticate contravin prevederilor art. 5 paragraful 3 din ConvenŃia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăŃilor fundamentale şi, prin aceasta, ale art. 11 şi 20 din ConstituŃie. Se arată că, potrivit art. 5 paragraful 3 din convenŃia

32

menŃionată, orice persoană arestată sau deŃinută trebuie să fie adusă neîntârziat în faŃa unui judecător sau a unui alt magistrat abilitat de lege să exercite funcŃii judiciare şi are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii. Deşi convenŃia recunoaşte analogia dintre "judecător" şi "magistrat", totuşi magistratul, altul decât judecătorul, trebuie să fie independent faŃă de executiv şi imparŃial (independent faŃă de părŃi). Se invocă în acest sens jurisprudenŃa CurŃii Europene a Drepturilor Omului, şi anume hotărârea pronunŃată în cauza "Brincat contra Italiei", 1992, prin care s-a considerat că a fost încălcat art. 5 paragraful 3 din ConvenŃia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăŃilor fundamentale, prin faptul că procurorul care a dispus privarea de libertate a inculpatului a acŃionat în calitate de adversar al acestuia, fiind şi parte acuzatoare în procesul penal. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că "magistratul abilitat de lege să exercite funcŃii judiciare", la care se referă art. 5 paragraful 3 din ConvenŃia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăŃilor fundamentale, şi în faŃa căruia trebuie să fie adusă o persoană arestată preventiv, trebuie să prezinte garanŃii de independenŃă şi imparŃialitate. IndependenŃa este privită în raport cu executivul, fără a exclude subordonarea faŃă de alŃi judecători sau magistraŃi, dacă aceştia se bucură ei înşişi de independenŃă faŃă de executiv. ImparŃialitatea se determină în mod obiectiv faŃă de părŃile din procesul penal, îndeosebi faŃă de inculpatul arestat. Curtea Europeană a considerat, de asemenea, că magistratul care se pronunŃă asupra stării de libertate, chiar dacă exercită şi alte funcŃiuni, nu trebuie să exercite sau să aibă vocaŃia de a exercita funcŃii care ar naşte bănuieli legitime că imparŃialitatea sa ar fi pusă în discuŃie de părŃi; în caz contrar, art. 5 paragraful 3 din convenŃie ar fi încălcat. Autorul excepŃiei consideră că în sistemul penal românesc în vigoare, stabilit prin Codul de procedură penală şi prin Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, procurorul nu prezintă garanŃiile de independenŃă şi imparŃialitate necesare, deoarece este organ de acuzare, deci parte în procesul penal, şi este subordonat procurorilor ierarhici şi, prin procurorii generali, este subordonat ministrului justiŃiei şi Guvernului. Se mai arată că procurorul nu este considerat de ConstituŃie magistrat şi de aceea el nu poate fi asimilat cu judecătorul, pentru a putea fi considerat competent să emită un mandat de arestare. Procurorii, fiind subordonaŃi ierarhic, nu pot fi consideraŃi independenŃi, chiar dacă activitatea lor este garantată de principiul legalităŃii şi al imparŃialităŃii. Autorul excepŃiei mai consideră că nici garanŃia de independenŃă nu este îndeplinită, pentru că atât ConstituŃia, cât şi Legea nr. 92/1992 nu interzic ordinul dat de ministrul justiŃiei unui procuror de a aresta un inculpat. În sistemul procesual penal românesc procurorul are două funcŃii ireconciliabile: de organ de urmărire penală şi de acuzator în instanŃă, fără a exista alte structuri organizatorice distincte în cadrul parchetelor, care să exercite atribuŃiile organelor de instrucŃie şi a celor de acuzare. În continuare se mai arată că, în mod obiectiv, procurorul nu poate fi imparŃial, întrucât a susŃine soluŃia eliberării sau a achitării inculpatului arestat ar însemna să contribuie la propriul său insucces profesional. În final autorul excepŃiei consideră că, şi în

33

situaŃia în care procurorul care a dispus arestarea nu este şi procuror de şedinŃă, simplul fapt că are vocaŃia legală să cumuleze cele două calităŃi, transformându-se, în faza judecăŃii, într-o parte în procesul penal, adversar al inculpatului, cu interese contrare acestuia, atrage inexistenŃa imparŃialităŃii acestuia şi încălcarea art. 5 paragraful 3 din ConvenŃia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăŃilor fundamentale şi, implicit, a dispoziŃiilor art. 11 şi 20 din ConstituŃie. DispoziŃiile art. 148 şi 236 din Codul de procedură penală, fiind norme preconstituŃionale, contrare ConstituŃiei, trebuie considerate abrogate în temeiul art. 150 alin. (1) din ConstituŃie. Autorul excepŃiei invocă şi jurisprudenŃa CurŃii ConstituŃionale, şi anume Decizia nr. 81 din 15 iulie 1994, rămasă definitivă ca urmare a Deciziei nr. 136 din 7 decembrie 1994, prin care s-a statuat că "interpretarea instanŃei de contencios european, în virtutea principiului subsidiarităŃii, se impune şi faŃă de instanŃa de contencios constituŃional naŃional". Se mai susŃine că textele de lege criticate contravin şi prevederilor art. 23 alin. (4) din ConstituŃie, interpretate în lumina art. 5 paragraful 3 din ConvenŃia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăŃilor fundamentale. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziŃiile legale criticate, raportate la prevederile ConstituŃiei, precum şi dispoziŃiile Legii nr. 47/1992, reŃine următoarele: Curtea ConstituŃională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziŃiilor art. 144 lit. c) din ConstituŃie, ale art. 1 alin. (1), precum şi ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluŃioneze excepŃia de neconstituŃionalitate ridicată. Obiectul excepŃiei de neconstituŃionalitate îl constituie dispoziŃiile art. 148 şi 236 din Codul de procedură penală, precum şi ale art. 27 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 30 septembrie 1997. Art. 148 din Codul de procedură penală are următoarea redactare: "Măsura arestării inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condiŃiile prevăzute în art. 143 şi numai în vreunul din următoarele cazuri: a) identitatea sau domiciliul inculpatului nu pot fi stabilite din lipsa datelor necesare; b) infracŃiunea este flagrantă, iar pedeapsa închisorii prevăzută de lege este mai mare de 3 luni; c) inculpatul a fugit ori s-a ascuns în scopul de a se sustrage de la urmărire sau de la judecată, ori a făcut pregătiri pentru asemenea acte, precum şi dacă în cursul judecăŃii sunt date că inculpatul urmăreşte să se sustragă de la executarea pedepsei;

34

d) sunt date suficiente că inculpatul a încercat să zădărnicească aflarea adevărului, prin influenŃarea vreunui martor sau expert, distrugerea ori alterarea mijloacelor materiale de probă sau prin alte asemenea fapte; e) inculpatul a comis din nou o infracŃiune, ori există date care justifică temerea că va săvârşi şi alte infracŃiuni; f) inculpatul este recidivist; g) când există una din circumstanŃele agravante; h) inculpatul a săvârşit o infracŃiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani, iar lăsarea sa în libertate ar prezenta un pericol pentru ordinea publică. În cazurile prevăzute la lit. c) - g), măsura arestării inculpatului poate fi luată numai dacă pedeapsa închisorii prevăzută de lege este mai mare de un an." Art. 236 din Codul de procedură penală are următorul cuprins: "Procurorul sesizat potrivit art. 234, dacă pune în mişcare acŃiunea penală şi dacă constată că sunt întrunite condiŃiile prevăzute de lege pentru luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, procedează potrivit art. 150 şi următoarele. Dacă învinuitul este arestat potrivit art. 233, va fi ascultat de procuror înainte de expirarea termenului de arestare a învinuitului." În sfârşit, art. 27 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, are următoarea redactare: "AtribuŃiile Ministerului Public sunt următoarele: a) efectuarea urmăririi penale în cazurile şi în condiŃiile prevăzute de lege; b) supravegherea activităŃii de cercetare penală efectuată de poliŃie şi de alte organe; în exercitarea acestor atribuŃii, procurorul conduce şi controlează activitatea de cercetare penală, dispoziŃiile date de procuror fiind obligatorii pentru organul de cercetare penală; c) sesizarea instanŃelor judecătoreşti pentru judecarea cauzelor penale; d) exercitarea acŃiunii civile în cazurile prevăzute de lege; e) participarea, în condiŃiile legii, la şedinŃele de judecată; f) exercitarea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti, în condiŃiile prevăzute de lege; g) supravegherea respectării legii în activitatea de punere în executare a hotărârilor judecătoreşti şi a altor titluri executorii; h) verificarea respectării legii la locurile de deŃinere preventivă, de executare a pedepselor, a măsurilor educative şi de siguranŃă; i) apărarea drepturilor şi intereselor minorilor şi ale persoanelor puse sub interdicŃie; j) studierea cauzelor care generează sau favorizează criminalitatea, elaborarea şi prezentarea propunerilor în vederea eliminării acestora, precum şi pentru perfecŃionarea legislaŃiei penale. Ministerul Public exercită orice alte atribuŃii prevăzute de lege." Aceste dispoziŃii sunt considerate de autorul excepŃiei ca fiind neconstituŃionale în raport cu prevederile art. 23 alin. (4), ale art. 11 şi 20 din

35

ConstituŃie, precum şi cu prevederile art. 5 paragraful 3 din ConvenŃia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăŃilor fundamentale. Textele constituŃionale invocate au următorul conŃinut: - Art. 23 alin. (4): "Arestarea se face în temeiul unui mandat emis de magistrat, pentru o durată de cel mult 30 de zile. Asupra legalităŃii mandatului, arestatul se poate plânge judecătorului, care este obligat să se pronunŃe prin hotărâre motivată. Prelungirea arestării se aprobă numai de instanŃa de judecată."; - Art. 11: "(1) Statul român se obligă să îndeplinească întocmai şi cu bună-credinŃă obligaŃiile ce-i revin din tratatele la care este parte. (2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern."; - Art. 20: "(1) DispoziŃiile constituŃionale privind drepturile şi libertăŃile cetăŃenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanŃă cu DeclaraŃia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte. (2) Dacă există neconcordanŃe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaŃionale." Art. 5 paragraful 3 din ConvenŃia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăŃilor fundamentale are următorul cuprins: "Orice persoană arestată sau deŃinută, în condiŃiile prevăzute de paragraful 1 lit. c) din prezentul articol, trebuie adusă de îndată înaintea unui judecător sau a altui magistrat împuternicit prin lege cu exercitarea atribuŃiilor judiciare şi are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii. Punerea în libertate poate fi subordonată unei garanŃii care să asigure prezentarea persoanei în cauză la audiere." Examinând excepŃia de neconstituŃionalitate a dispoziŃiilor art. 148 şi 236 din Codul de procedură penală, precum şi a celor prevăzute la art. 27 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată pentru următoarele argumente: În sistemul procesual penal românesc procurorul corespunde noŃiunii de "alt magistrat împuternicit prin lege cu exercitarea atribuŃiilor judiciare", la care se referă art. 5 paragraful 3 din ConvenŃia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăŃilor fundamentale. Astfel însăşi ConstituŃia, când prevede în art. 23 alin. (4) că "Arestarea se face în temeiul unui mandat emis de magistrat [...]", acoperă şi situaŃia magistratului care este procuror. De asemenea, Capitolul VI din Titlul III al ConstituŃiei, referitor la autorităŃile publice, capitol intitulat "Autoritatea judecătorească", prevede, pe lângă SecŃiunea 1, intitulată "InstanŃele judecătoreşti", şi SecŃiunea a 2-a, denumită "Ministerul Public", iar în SecŃiunea a 3-a, în art. 133 alin. (1), printre atribuŃiile Consiliului Superior al Magistraturii, se prevede competenŃa acestuia de a propune Preşedintelui României numirea în funcŃie a judecătorilor şi a

36

procurorilor, cu excepŃia celor stagiari, în condiŃiile legii, în considerarea calităŃii de "magistraŃi" a procurorilor. Referindu-se la natura juridică a Ministerului Public, Curtea ConstituŃională, prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 22 octombrie 1996, a considerat că acesta "reprezintă o magistratură specială, care nu îndeplineşte atribuŃii de natură jurisdicŃională". Procurorii îndeplinesc însă o importantă funcŃie judiciară în procesul penal, întrucât întreaga fază a urmăririi penale se desfăşoară prin activitatea sau sub supravegherea lor. În cadrul urmăririi penale, în afara activităŃii de strângere a probelor privind existenŃa faptei şi a vinovăŃiei făptuitorului, au loc şi acte procesuale de o importanŃă hotărâtoare pentru dinamizarea procesului penal, şi anume punerea în mişcare a acŃiunii penale sau trimiterea în judecată a inculpatului, precum şi măsuri procesuale necesare efectuării urmăririi penale, între care se află şi măsurile preventive privative sau restrictive de libertate. Pentru motivele expuse Curtea constată că procurorul este un "alt magistrat împuternicit prin lege cu exercitarea atribuŃiilor judiciare", în sensul cerut de art. 5 paragraful 3 din ConvenŃia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăŃilor fundamentale, precum şi în sensul art. 23 alin. (4) din ConstituŃie. Cu privire la constituŃionalitatea competenŃei procurorului de a lua măsura arestării inculpatului Curtea observă că aceasta nu poate fi examinată în afara cadrului constituŃional şi legal în care acŃionează procurorul. Astfel, în temeiul art. 23 alin. (4) din ConstituŃie şi potrivit art. 149 alin. 1 din Codul de procedură penală, procurorul (magistrat împuternicit prin lege cu exercitarea atribuŃiilor judiciare) poate dispune arestarea inculpatului pe o durată de cel mult 30 de zile, prelungirea duratei putând fi aprobată numai de instanŃa de judecată (art. 155 din acelaşi cod). Împotriva ordonanŃei procurorului de arestare preventivă inculpatul arestat poate face plângere la instanŃa competentă să judece cauza în fond, iar plângerea, împreună cu dosarul cauzei, este trimisă instanŃei în termen de 24 de ore, învinuitul sau inculpatul arestat fiind adus în faŃa instanŃei, asistat de apărător (art. 140^1 din Codul de procedură penală). Măsura arestării încetează de drept la expirarea termenelor prevăzute de lege sau stabilite de organul judiciar ori când acŃiunea penală a rămas fără obiect (art. 140 din Codul de procedură penală). Prin urmare, oricare ar fi organul împuternicit de lege să ia măsura arestării preventive, acesta trebuie să acŃioneze în cadrul strict stabilit de lege, cadru care nu vine în contradicŃie cu exigenŃele ConvenŃiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăŃilor fundamentale şi nici cu jurisprudenŃa CurŃii Europene a Drepturilor Omului. Referitor la critica adusă rolului procurorului în procesul penal, care pune în discuŃie imparŃialitatea şi independenŃa acestuia, Curtea observă că examinarea ei nu trebuie făcută în mod abstract, prin compararea unor concepte, ci prin analiza modului în care, în dreptul intern, prin reglementarea activităŃii procurorului sunt sau nu garantate în realitate drepturile fundamentale ale omului în procesul penal. Prin organizarea procesului penal pe baza principiului contradictorialităŃii, Codul de procedură penală în vigoare obligă organul de

37

urmărire penală să adune probele atât în favoarea, cât şi în defavoarea învinuitului sau a inculpatului, chiar şi atunci când acesta recunoaşte fapta (art. 202). Conform art. 130 alin. (1) din ConstituŃie, "În activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societăŃii şi apără ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăŃile cetăŃenilor", iar normele din Codul de procedură penală privitoare la rolul procurorului în procesul penal, ca reprezentant al Ministerului Public, sunt în concordanŃă cu prevederile ConstituŃiei. Astfel, potrivit prevederilor art. 216 din Codul de procedură penală, procurorul, exercitând supravegherea respectării legii în activitatea de urmărire penală, veghează ca orice infracŃiune să fie descoperită, orice infractor să fie tras la răspundere penală şi ca nici o persoană să nu fie urmărită penal fără să existe probe sau indicii temeinice de săvârşire a unei fapte prevăzute de legea penală. De asemenea, veghează ca nici o persoană să nu fie reŃinută sau arestată decât în cazurile şi în condiŃiile prevăzute de lege. În exercitarea activităŃii de supraveghere procurorul ia măsurile necesare sau dă dispoziŃii organelor de cercetare penală să ia asemenea măsuri. În conformitate cu dispoziŃiile art. 220 din Codul de procedură penală, procurorul este obligat să infirme orice act sau măsură procesuală a organului de urmărire penală luată fără respectarea dispoziŃiilor legale. Cu privire la rolul procurorului în faza judecăŃii, dispoziŃiile art. 316 din acelaşi cod prevăd că în desfăşurarea cercetării judecătoreşti procurorul exercită un rol activ în vederea aflării adevărului şi a respectării dispoziŃiilor legale, fiind liber să prezinte concluziile pe care le consideră întemeiate, potrivit legii, şi Ńinând seama de probele administrate. Atunci când cercetarea judecătorească nu confirmă învinuirea sau când a intervenit vreuna dintre cauzele de încetare a procesului penal, procurorul este obligat să pună concluzii, după caz, de achitare a inculpatului sau de încetare a procesului penal. Curtea mai observă că procurorul nu poate fi considerat parte în proces, deoarece el reprezintă interesele societăŃii, apără drepturile persoanelor implicate în proces, inclusiv cele ale învinuitului sau inculpatului. Nu poate fi considerată o contradicŃie faptul că procurorul care supraveghează urmărirea penală dispune trimiterea în judecată a inculpatului şi susŃine şi acuzarea în proces, atâta vreme cât soluŃionarea cauzei revine instanŃei judecătoreşti. Totodată nu poate fi considerată o contradicŃie împrejurarea că procurorul care a dispus luarea măsurii arestării preventive a dispus şi trimiterea în judecată, deoarece întreaga activitate a procurorului în cursul urmăririi penale se desfăşoară sub controlul instanŃelor judecătoreşti. Aşa cum a statuat Curtea ConstituŃională prin Decizia nr. 486 din 2 decembrie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 6 martie 1998, orice persoană nemulŃumită de soluŃionarea plângerii sale împotriva măsurilor sau actelor efectuate de procuror ori pe baza dispoziŃiilor date de el şi care nu ajung în faŃa instanŃelor judecătoreşti are dreptul să se adreseze justiŃiei în temeiul art. 21 din ConstituŃie, ce urmează să se aplice în mod direct. Prin Decizia nr. 268 din 18 iunie 1997, rămasă definitivă prin Decizia nr. 709 din 19 decembrie 1997, ambele publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 134 din 2

38

aprilie 1998, Curtea a respins, ca fiind neîntemeiată, excepŃia de neconstituŃionalitate privitoare, între altele, la dispoziŃiile art. 148 din Codul de procedură penală, invocând garanŃiile prevăzute în art. 23 din ConstituŃie împotriva unei arestări efectuate cu încălcarea legii. Aceeaşi soluŃie se impune şi în prezenta cauză, cu precizarea că reglementarea constituŃională şi procesual penală a activităŃii procurorului asigură garanŃii de natură să prevină atingerea drepturilor şi libertăŃilor persoanei în procesul penal, chiar dacă a efectuat urmărirea penală, a dispus arestarea preventivă a inculpatului şi a dispus trimiterea în judecată. Chiar dacă actele şi măsurile procesuale ar fi date în competenŃa unor persoane diferite, actele şi măsurile respective ar trebui efectuate cu respectarea aceluiaşi cadru legal. În motivarea excepŃiei de neconstituŃionalitate se invocă îndeosebi jurisprudenŃa CurŃii Europene a Drepturilor Omului, care pune în discuŃie independenŃa procurorului, şi anume hotărârile pronunŃate în cauza "Schiesser contra ElveŃiei", 1979, şi în cauza "Huber contra ElveŃiei", 1990. În primul caz Curtea a decis că nu s-au încălcat prevederile art. 5 paragraful 3 din ConvenŃia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăŃilor fundamentale, deoarece procurorul de district a acŃionat exclusiv ca organ de instrucŃie, examinând dacă trebuie să îl inculpe pe cel vinovat şi să îl plaseze în detenŃie provizorie şi apoi, efectuând instrucŃia dosarului, şi-a respectat obligaŃia de a cerceta cu aceeaşi grijă atât faptele în favoarea acuzării, cât şi cele împotriva acesteia, fără a suporta nici o ingerinŃă exterioară, ci exercitându-şi astfel propria-i putere de decizie pe care i-o atribuie legea. În cel de-al doilea caz ("Huber contra ElveŃiei", 1990), speŃă asemănătoare, Curtea a decis că, de vreme ce este posibil ca procurorul să devină organ de urmărire şi deci "imparŃialitatea sa poate fi pusă la îndoială", s-au încălcat prevederile art. 5 din convenŃie, soluŃie reafirmată şi în cauza "Brincat contra Italiei", 1992. Deşi jurisprudenŃa CurŃii Europene a Drepturilor Omului s-a fixat în sensul că actele procesuale efectuate de procuror în cursul urmăririi penale sunt suspectate de lipsă de imparŃialitate, aceasta nu poate conduce automat la concluzia neconstituŃionalităŃii art. 148 şi 236 din Codul de procedură penală, precum şi a neconstituŃionalităŃii dispoziŃiilor art. 27 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, aşa cum solicită autorul excepŃiei, deoarece, astfel cum rezultă din analiza anterioară, prin aceste prevederi sunt asigurate drepturile fundamentale ale persoanei în dreptul penal, neexistând o contrarietate cu prevederile ConstituŃiei. Curtea ConstituŃională constată totodată că nu există neconcordanŃe între, pe de o parte, prevederile art. 5 paragraful 3 din convenŃie şi, pe de altă parte, legile interne (Codul de procedură penală şi Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată), spre a se aplica dispoziŃiile art. 20 alin. (2) din ConstituŃie, potrivit cărora: "Dacă există neconcordanŃe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaŃionale."

39

Criticile de neconstituŃionalitate fiind neîntemeiate, excepŃia urmează să fie respinsă. FaŃă de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din ConstituŃie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, CURTEA În numele legii DECIDE: Respinge excepŃia de neconstituŃionalitate a dispoziŃiilor art. 148 şi 236 din Codul de procedură penală, precum şi a dispoziŃiilor art. 27 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, excepŃie ridicată de Ştefan Zincă în Dosarul nr. 1.048/1998 al Tribunalului Buzău - SecŃia penală. Definitivă şi obligatorie. PronunŃată în şedinŃa publică din data de 15 februarie 2000. CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIłIE Decizia nr.4672 din 1 noiembrie 2002 Revista Dreptul nr.5/2004 Urmărire penală. CompetenŃa materială exclusivă a procurorului

În cazul în care, pentru săvârşirea uneia dintre infracŃiunile prevăzute în art.209 alin.3 C.proc.pen., organele de cercetare ale poliŃiei efectuează şi alte acte de urmărire penală decât cele care nu suferă amânare, potrivit art.213, acele acte sunt afectate de nulitate prin încălcarea dispoziŃiilor legale relative la competenŃa după materie, conform art.197 alin.2 şi 3 din acelaşi cod. Ca atare, dacă ascultarea majorităŃii martorilor, ascultarea inculpaŃilor după punerea în mişcare a acŃiunii penale, iniŃierea efectuării unor examinări medico-legale, au fost făcute de organele de poliŃie, procurorul mărginindu-se să finalizeze urmărirea penală, sesizarea instanŃei nu este conformă legii iar hotărârea este casabilă, cu trimiterea cauzei la procuror pentru efectuarea urmăririi penale. Prin sentinŃa penală nr.31 din 13 martie 2002, Tribunalul Giurgiu a condamnat pe inculpaŃii J.N. şi S.B. pentru săvârşirea infracŃiuniii de încăierare prevăzută în art.322 alin.3 teza ultimă C.pen. InstanŃa a reŃinut că, în seara zilei de 2 octombrie 1999, inculpaŃii au participat la o încăierare, urmare căreia o persoană a murit din cauza loviturilor grave suferite.

40

Curtea de Apel Bucureşti, secŃia a II-a penală, prin decizia nr.369/A din 13 iunie 2002, a repins apelurile declarate de inculpatul J.N. şi părŃile civile, precum şi cererea de repunere în termenul de apel formulată de inculpatul S.B. Împotriva acestor hotărâri au declarat recurs inculpaŃii, invocând, între altele, că urmărirea penală a fost efectuată de organele de poliŃie şi nu de procuror, cum se prevede în art.209 alin.3 C.proc.pen. Recursul este fondat. În speŃă, la data de 3 octombrie 1999, poliŃiştii de la PoliŃia oraşului Bolintin Vale au fost sesizaŃi cu privire la faptul că la dispensarul din comună a fost adus T.S., care la scurt timp a decedat. În urma acestei sesizări au fost pornite cercetări, stabilindu-se că victima a participat în noaptea de 2 octombrie 1999 la o încăierare între mai multe persoane; efectuându-se actele de urmărire penală, Inspectoratul de PoliŃie al JudeŃului Giurgiu a întocmit referatul de terminare a urmăririi penale în care a propus emiterea rechizitoriului şi sesizarea instanŃei de judecată pentru comiterea infracŃiunii de încăierare. Potrivit art.209 alin.3 C.proc.pen., urmărirea penală se efectuează, în mod obligatoriu, de către procuror, între altele, în cazul infracŃiunilor arătate în art.27 pct.1 lit.b, şi anume al infracŃiunilor săvârşite cu intenŃie, care au avut ca urmare moartea unei persoane. InfracŃiunea prevăzută în art.322 alin.3 C.pen. este o infracŃiune ce se săvârşeşte cu intenŃie şi, în cauza de faŃă, a avut drept consecinŃă moartea victimei. Urmărirea penală, în aspectele ei esenŃiale, a fost efectuată nu de procuror, ci de organul de poliŃie, deşi în cazul săvârşirii unor infracŃiuni pentru care efectuarea urmăririi penale este de competenŃa exclusivă a procurorului, organele de poliŃie iniŃial sesizate pot efectua numai unele acte de urmărire penală ce nu suferă amânare, în scopul conservării unor mijloace de probă. În speŃă, organele de poliŃie nu s-au limitat la efectuarea unor astfel de acte de urmărire penală, depăşindu-şi competenŃa, procurorul mârginindu-se a lua declaraŃii în faza finală a urmăririi penale şi a solicita avizul Comisiei Superioare de Avizare şi Control din cadrul I.M.L.”Prof.dr.Mina Minovici”. Astfel, cercetarea la locul faptei a fost efectuată exclusiv de organele de poliŃie din cadrul PoliŃiei oraşului Bolintin Vale şi Postului de PoliŃie al comunei Roata de Jos, iar schiŃa locului faptei şi planşele foto au fost întocmite de acelaşi organ. Cei 7 martori pe baza declaraŃiilor cărora a fost stabilită situaŃia de fapt au fost audiaŃi la 3 octombrie 1999 tot de către organele de poliŃie, aceleaşi organe s-au ocupat de efectuarea de acte medicale privind victima, chiar inculpaŃii au fost ascultaŃi în această calitate de lucrători de poliŃie, în prezenŃa avocaŃilor aleşi.

41

Punerea în mişcare a acŃiunii penale împotriva inculpaŃilor pentru săvârşirea infracŃiunii prevăzute în art.322 alin.3 C.pen. s-a făcut în baza referatului întocmit de IPJ Giurgiu care, ulterior, a redactat referatul de terminare a urmăririi penale şi a propus emiterea rechizitoriului şi sesizarea instanŃei de judecată. În atare situaŃie, se impune constatarea că au fost încălcate prevederile art.209 alin.3 C.proc.pen., încât actul de sesizare a instanŃei, potrivit art.197 alin.2 din acelaşi cod este afectat de nulitate absolută. Având în vedere că hotărârile sunt supuse casării, conform art.3859 alin.1 pct.1 C.proc.pen., când nu au fost respectate dispoziŃiile privind competenŃa după materie, recursurile inculpaŃilor au fost admise şi s-a trimis cauza Parchetului de pe lângă Tribunalul Giurgiu pentru refacerea urmăririi penale.

CAPITOLUL III

SUPRAVEGHEREA URMĂRIRII PENALE DE CĂTRE PROCUROR

Normele referitoare la supravegherea urmăririi penale sunt

înscrise în art.209, art.216-220 C.p.p. la care se adaugă şi

dispoziŃiile cuprinse în Titlul III al Legii nr.304/2004 pentru

organizarea judiciară. Principala sarcină a procurorului în timpul

urmăririi penale este supravegherea desfăşurării activităŃii de

cercetare penală a poliŃiei judiciare şi a altor organe de cercetare

penală.

Supravegherea exercitată de către procuror urmăreşte

realizarea scopului general al procesului penal, prevăzut de art.1

C.p.p. precum şi respectarea cu stricteŃe a legalităŃii procesuale.

În conformitate cu art.209 alin.4 este competent să exercite

supravegherea activităŃii de cercetare penală procurorul de la

parchetul corespunzător instanŃei care potrivit legii judecă cauza

în primă instanŃă. În cauzele penale preluate de un organ de

cercetare penală central supravegherea se exercită de un

42

procuror de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de CasaŃie şi

JustiŃie.

Obiectul supravegherii (art.216). Procurorul veghează ca

orice infracŃiune să fie descoperită, orice infractor să fie tras la

răspundere penală şi ca nici o persoană să nu fie urmărită penal

fără să existe indicii temeinice că a săvârşit o faptă prevăzută de

legea penală. În realizarea supravegherii, legea acordă o atenŃie

deosebită modului în care se dispun măsurile privind libertatea

persoanei, înscriind pentru procuror îndatorirea de a veghea ca

acestea să fie conforme cu legea. Aceste obligaŃii au fost înscrise

şi prin art.160f alin. ultim C.p.p. care atribuie şi procurorului

verificarea respectării legii la locurile de deŃinere preventivă a

minorilor.

ModalităŃile de exercitare a supravegherii şi mijloacele

de realizare (art.216 – art.219).

În exercitarea activităŃii de supraveghere, procurorul ia

măsurile necesare sau dă dispoziŃii obligatorii organelor de

cercetare penală pentru a se conforma. DispoziŃiile şi măsurile se

iau în scris şi motivat.

Procurorul poate să dea dispoziŃii obligatorii cu privire la

efectuarea oricărui act de urmărire penală. Dacă organul de

cercetare penală are de făcut obiecŃiuni, în conformitate cu

art.219 C.p.p. acesta poate sesiza conducătorul parchetului; în

cazul în care dispoziŃiile sunt date de conducătorul parchetului

sesizarea se adresează procurorului ierarhic superior, în ambele

situaŃii fără a întrerupe executarea celor dispuse; în termen de

trei zile cei în drept sunt obligaŃi să se pronunŃe asupra sesizării.

Organele ierarhic superioare ale poliŃiei judiciare nu pot da

îndrumări sau dispoziŃii privind cercetarea penală.

43

Procurorul conduce şi controlează nemijlocit activitatea de

cercetare penală a poliŃiei judiciare şi a altor organe de cercetare

penală şi supraveghează ca actele de cercetare penală să fie

efectuate cu respectarea legii.

Organele de cercetare penală sunt obligate să-l

încunoştiinŃeze pe procuror de îndată despre infracŃiunile de care

au luat cunoştinŃă.

Procurorul poate să asiste la efectuarea actelor de urmărire

îndeplinite de organul de cercetare penală; de asemenea, el are

dreptul să îndeplinească, în totul, sau în parte, orice act de

urmărire.

În vederea realizării unei supravegheri eficiente, procurorul

poate cere spre verificare de la organul de cercetare orice dosar.

Înaintarea dosarelor, împreună cu toate materialele şi datele

privitoare la cauză, este obligatorie.

O altă modalitate prin care procurorul exercită

supravegherea cercetării penale este posibilitatea de a trece

cauzele penale de la un organ de cercetare la altul. Potrivit

art.217 procurorul poate să dispună, după necesitate, ca într-o

cauză în care cercetarea penală este efectuată de un anumit

organ de cercetare, să fie efectuată de un alt asemenea organ

(astfel de situaŃii pot interveni în cazul unor abŃineri, recuzări

etc.).

Organul de cercetare penală ierarhic superior poate prelua o

cauză de la un organ de cercetare ierarhic inferior. Preluarea

cauzei se face cu aprobarea procurorului care exercită

supravegherea.

Supravegherea activităŃii de cercetare are uneori o formă

deosebită concretizată în acordarea anumitor aprobări. În

44

legătură cu diversele aprobări date de procuror normele legale

folosesc o terminologie diferenŃiată (încuviinŃare, autorizare,

confirmare, avizare).

„ÎncuviinŃarea” (aprobarea propriu-zisă) se referă la acte a

căror efectuare este de atributul organului de cercetare, dar

valabilitatea lor este subordonată acordului dat de procuror

(art.114, art.117 alin.1). Termenul de „autorizare” se referă la

acte pe care organul de cercetare nu este competent a le efectua

fără autorizaŃie; autorizaŃia este totodeauna prealabilă (art.912

alin.2, art.224 alin.2). „Confirmarea” este o ratificare a unui act,

deci posterioară efectuării actului (art.228 alin.31 şi 6). În alte

situaŃii legea se referă la „avizare” (art.156 alin.2). Avizarea este

prealabilă şi reprezintă o altă modalitate de exercitare de către

procuror a controlului de legalitate.

Pentru realizarea unei supravegheri corespunzătoare legea

acordă procurorului dreptul să intervină când constată

nelegalitatea unui act sau unei măsuri procesuale. Art.220 C.p.p.

prevede posibilitatea infirmării motivate de către procuror a

acestor acte. Actele de urmărire nelegale vor fi infirmate în

măsura în care au produs o vătămare ce nu poate fi înlăturată

decât în acest fel. Procurorul infirmă actul din oficiu, dacă

aceasta se impune pentru aflarea adevărului şi justa soluŃionare

a cauzei (art.202 C.p.p.) sau la plângerea celui vătămat (art.275-

278 C.p.p.).

Împrejurarea că procurorul conduce şi controlează întreaga

activitate de urmărire nu îngrădeşte rolul activ al organului de

cercetare, care trebuie să manifeste iniŃiativă îndeplinind toate

activităŃile considerate necesare, fără a aştepta dispoziŃiile

procurorului pentru fiecare act în parte.

45

IniŃiativa organului de cercetare penală se manifestă chiar în

legătură cu unele măsuri pe care le poate lua numai procurorul.

Astfel, organul de cercetare poate face propuneri pentru punerea

în mişcare a acŃiunii penale (art.234), pentru suspendarea

urmăririi penale (art.239) etc.

În faza de urmărire penală procurorul are o poziŃie

procesuală dominantă, putând da dispoziŃii obligatorii tuturor

organelor de cercetare pe care supraveghează, fiind şi singurul

competent în acest sens. În cazul neîndeplinirii dispoziŃiilor date,

procurorul poate sesiza conducătorul organului de cercetare

penală care trebuie să comunice în termen de trei zile măsurile

luate (art.219 alin.3).

De asemenea în conformitate cu art.198 alin.3 C.p.p.,

procurorul poate aplica organului de cercetare penală o amendă

judiciară.

46

Capitolul IV

DECLANŞAREA FAZEI DE URMĂRIRE PENALĂ

SecŃiunea a I-a

Sesizarea organului de urmărire penală

Declanşarea activităŃii de urmărire penală presupune ca

organele judiciare să aibă cunoştinŃă de săvârşirea unei

infracŃiuni.

Pentru declanşarea cercetărilor penale nu este suficientă

numai informarea organului de urmărire penală, acesta trebuind

să fie sesizat în condiŃiile prevăzute de lege. Investirea organelor

de urmărire şi începerea cercetărilor nu se poate face în lipsa

47

actului de sesizare prevăzut de lege care constituie temeiul şi

punctul de plecare al desfăşurării procesului penal.

Sesizarea organului de urmărire penală se defineşte ca un

act procesual prin care persoanele îndreptăŃite, potrivit legii, se

adresează organului judiciar cu solicitarea desfăşurării

activităŃilor de cercetare penală. Sesizarea presupune

încunoştiinŃarea organului de urmărire penală despre săvârşirea

unei infracŃiuni şi obligarea acestuia de a efectua activităŃile

prevăzute de lege art.200 C.p.p.

În legătură cu modurile de sesizare ale organelor de

urmărire penală în literatura de specialitate au fost avute în

vedere diverse criterii de clasificare.

Sub aspectul sursei informative din care provine sesizarea

aceasta poate fi externă (denunŃ, plângere) şi internă (din oficiu).

În funcŃie de organul încunoştiinŃat, sesizarea poate fi primară

(nu a fost sesizat anterior un alt organ de urmărire penală) şi

complementară (de ex. sesizarea se face de un alt organ de

urmărire care îşi declină competenŃa). În legătură cu aceeaşi

cauză un organ de urmărire poate fi sesizat o dată sau de mai

multe ori. După acest criteriu sesizarea poate fi principală (în

cazul sesizării iniŃiale) şi secundară (de ex. cauza revine organului

de urmărire penală ca urmare a restituirii de către instanŃă în

vederea completării urmăririi în condiŃiile art.333 C.p.p. ori

datorită extinderii acŃiunii penale ori procesului penal potrivit

art.335-337 C.p.p.).

Codul de procedură penală prevede în art.221, ca principale

modalităŃi de sesizare: plângerea, denunŃul şi sesizarea din oficiu

(moduri generale de sesizare). În anumite cazuri, la acestea se

adaugă forme deosebite de sesizare cum sunt: plângerea

48

prealabilă, sesizarea organului prevăzut de lege, exprimarea

dorinŃei guvernului străin (moduri speciale de sesizare).

Sesizarea are ca efect obligaŃia organului de urmărire penală

de a începe urmărirea penală dacă din cuprinsul actului de

sesizare nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii

în mişcare a acŃiunii penale (art.10 C.p.p.).

Plângerea. Este încunoştiinŃarea făcută de o persoană fizică

sau de o persoană juridică căreia i s-a cauzat o vătămare prin

infracŃiune (art.222 C.p.p.). Plângerea se face în scris sau oral.

Plângerea scrisă trebuie să cuprindă: numele, prenumele,

calitatea şi domiciliul petiŃionarului, descrierea faptei care

constituie obiectul plângerii, descrierea faptei care constituie

obiectul plângerii, indicarea făptuitorului dacă este cunoscut şi a

mijloacelor de probă prin care se pot dovedi împrejurările cauzei.

Dacă plângerea cuprinde şi formularea unor pretenŃii în privinŃa

daunelor provocate prin infracŃiune ea reprezintă concomitent şi

o constituire de parte civilă.

Plângerea făcută oral se consemnează de organul de

urmărire penală într-un proces-verbal menŃionându-se aceleaşi

elemente.

Plângerea se face de persoana vătămată; în numele acesteia

mai pot face plângerea substituiŃii procesuali prevăzuŃi în art.222

alin.5 şi 6 C.p.p. şi mandatarii.

Au calitatea de substituiŃi procesuali ai persoanei vătămate:

unul dintre soŃi pentru celălalt, copilul major pentru părinŃi şi

reprezentantul legal pentru persoanele lipsite de capacitate.

Persoana vătămată cu capacitate de exerciŃiu restrânsă, poate

face plângere cu încuviinŃarea reprezentantului legal. Persoana

vătămată poate declara că nu-şi însuşeşte plângerea făcută de

49

substituiŃii procesuali (cu excepŃia plângerii introduse de

reprezentantul legal pentru cel fără capacitate de exerciŃiu).

Se poate însărcina cu introducerea plângerii şi un

mandatar. Însărcinarea trebuie să fie făcută prin mandat special,

procura dată în acest sens, rămânând ataşată plângerii.

Dacă învinuirea făcută prin plângere este mincinoasă fapta

constituie infracŃiunea prevăzută de art.259 C.p.

DenunŃul. O modalitate mai largă de sesizare a organelor de

urmărire penală este denunŃul.

Art.223 C.p.p. prevede că denunŃul este încunoştiinŃarea

făcută de către o persoană fizică sau de către o persoană juridică

despre săvârşirea unei infracŃiuni. Spre deosebire de plângere

care poate fi făcută numai de persoana vătămată denunŃul se

introduce de orice persoană.

DenunŃul poate fi făcut şi de cel care a săvârşit infracŃiunea

(autodenunŃ). În asemenea situaŃii, în cazurile prevăzute de lege

se asigură o scuză absolutorie sau atenuantă în beneficiul

infractorului, pentru a-l determina să aducă la cunoştinŃă fapta

(de ex. mituitorul nu va fi pedepsit dacă denunŃă autorităŃii fapta

mai înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat

pentru acea infracŃiune – art.255 alin.3 C.p.; cel care a săvârşit

infracŃiunea de denunŃare calomnioasă beneficiază de reducerea

pedepsei în conformitate cu art.259 alin. ultim C.p.p.).

DenunŃul are acelaşi conŃinut ca şi plângerea, putând fi

scris sau oral. DenunŃul oral se consemnează într-un proces-

verbal cuprinzând menŃiunile de la plângere. Ca şi plângerea,

denunŃul este facultativ. În cazurile prevăzute de art.170 C.p. şi

art.162 C.p. denunŃul este obligatoriu, nedenunŃarea constituind

50

infracŃiune. DenunŃul mincinos se pedepseşte în conformitate cu

art.259 C.p.

În practica judiciară se întâlnesc situaŃii când denunŃătorul

nu-şi descoperă identitatea. DenunŃul anonim poate constitui o

sursă pentru sesizarea din oficiu.

Sesizarea din oficiu. Spre deosebire de instanŃă, organele

de urmărire penală se pot sesiza din oficiu. Când organul de

urmărire penală află de săvârşirea infracŃiunii pe altă cale decât

prin denunŃ sau plângere are loc o sesizare din oficiu.

ModalităŃile concrete în care se realizează sesizarea din

oficiu sunt multiple. Astfel, organul de urmărire poate afla că s-a

comis o infracŃiune cu prilejul constatării unei infracŃiuni

flagrante sau prin primirea unui denunŃ anonim ori a unei

plângeri care nu îndeplineşte cerinŃele impuse de art.222. Este

posibil ca la cunoaşterea unor fapte penale să se ajungă prin

intermediul mijloacelor de informare în masă, care dau

publicităŃii diferite aspecte negative privind persoane fizice sau

juridice. Tot din oficiu se sesizează organele de urmărire când,

desfăşurând o cercetare în legătură cu o cauză, descoperă fapte

sau aspecte noi. Dacă sunt descoperite fapte pentru care legea

cere o sesizare specială (plângere prealabilă, sesizarea organului

competent etc.) urmărirea penală nu poate începe.

Sesizarea din oficiu se materializează prin întocmirea unui

proces-verbal care constituie totodată act de începere a urmăririi

penale (art.228 alin.3).

Sesizarea în cazuri speciale. În anumite situaŃii nu este

suficient ca organul de urmărire să ia cunoştinŃă de comiterea

infracŃiunii prin una din modalităŃile obişnuite de sesizare

(plângere, denunŃ, din oficiu) fiind necesară îndeplinirea unor

51

formalităŃi speciale. Astfel, în cazul infracŃiunilor pentru care

legea prevede că acŃiunea penală se pune în mişcare la plângere

prealabilă, urmărirea nu poate începe în lipsa unei asemenea

plângeri.

Urmărirea penală nu poate începe nici în cauzele penale în

care legea pretinde pentru punerea în mişcare a acŃiunii penale o

sesizare sau o autorizare specială. De exemplu: pentru

infracŃiunile contra siguranŃei circulaŃiei pe căile ferate (art.273-

275 C.p.), este nevoie de sesizarea organelor competente ale căilor

ferate; pentru infracŃiunile săvârşite de militari contra ordinii şi

disciplinei militare (art.331-336 C.p.), se cere sesizarea

comandantului; pentru infracŃiunile la care se referă art.5 C.p.

care consacră principiul realităŃii legii penale se impune

autorizaŃia prealabilă a procurorului general.

Urmărirea penală nu poate începe fără exprimarea dorinŃei

guvernului străin în cazul infracŃiunilor prevăzute de art.171 C.p.

(infracŃiuni contra vieŃii, integrităŃii corporale, sănătăŃii, libertăŃii

sau demnităŃii reprezentantului unui stat străin).

Toate sesizările speciale se fac în scris şi trebuie semnate de

organul competent. Actul de sesizare trebuie să cuprindă în mod

corespunzător conŃinutul oricărei plângeri (art.225).

Art.227 C.p.p. prevede unele obligaŃii în legătură cu

sesizarea organului de urmărire penală pentru anumiŃi subiecŃi.

Persoanele cu funcŃii de conducere sau cu atribuŃii de

control într-o unitate la care se referă art.145 C.p., care au luat

cunoştinŃă de săvârşirea unei infracŃiuni în acea unitate, sunt

obligate să sesizeze de îndată organul de urmărire penală şi să ia

măsuri să nu dispară urmele infracŃiunii, corpurile delicte şi orice

alte mijloace de probă. Aceeaşi obligaŃie revine oricărei persoane

52

dacă a luat cunoştinŃă despre săvârşirea unei infracŃiuni în

legătură cu serviciul.

SecŃiunea a II-a

Actele premergătoare

După sesizare, gradul de informare al organului de urmărire

penală poate fi extrem de diferenŃiat. Uneori, organul judiciar este

de la început în posesia anumitor informaŃii care nu lasă îndoială

cu privire la existenŃa faptei penale, alteori nu există certitudine

asupra informaŃiilor deŃinute. Datele organului judiciar fiind

incomplete, nesigure sau neverificate, nu permit trecerea de

îndată la începerea urmăririi penale. NecesităŃile practice, precum

şi nevoia întăririi legalităŃii în privinŃa începerii urmăririi penale

au dus la includerea în lege a reglementării actelor

premergătoare.

Potrivit art.224 alin.1 C.p.p., actele premergătoare se

efectuează în vederea începerii urmăririi penale.

Exceptând cazul sesizării de oficiu, actele premergătoare se

situează după sesizarea făcută în conformitate cu oricare dintre

ipotezele arătate în art.221 C.p.p. şi premerg începerea urmăririi

penale. În cazul sesizării din oficiu ele se situează înaintea

întocmirii procesului-verbal potrivit art.228 alin.3.

Actele premergătoarea sunt facultative şi nu se mai

efectuează dacă informaŃiile deŃinute de organul de urmărire

penală, nu impun completări sau verificări, fiind suficiente

pentru a se dispune începerea urmăririi penale.

53

Actele premergătoare pot fi efectuate de organele de

urmărire penală.

În vederea strângerii datelor necesare organelor de urmărire

pentru începerea urmăririi penale, pot efectua acte premergătoare

şi anumiŃi lucrători operativi din Ministerul AdministraŃiei şi

Internelor precum şi din celelalte organe de stat cu atribuŃii în

domeniul siguranŃei naŃionale (Legea nr.51/1991, Legea

nr.14/1992 etc.), anume desemnaŃi în acest scop, pentru fapte

care constituie ameninŃări la adresa siguranŃei naŃionale, (art.224

alin.2 C.p.p.).

Art.224 alin.3 menŃionează că procesul-verbal prin care se

constată efectuarea unor acte premergătoare poate constitui

mijloc de probă. Numai în acest fel cele stabilite în cadrul actelor

premergătoare capătă relevanŃă procesuală şi pot fi folosite în

probaŃiune.

În cadrul actelor premergătoare se pot întreprinde diferite

activităŃi care sub aspect formal pot semăna cu unele acte

procedurale, dar care nu capătă haina juridică a acestora. De

exemplu, se pot cere relaŃii verbale sau scrise de la diferite

persoane ale căror relatări au unele trăsături comune cu

declaraŃiile învinuitului, ale părŃilor, martorilor etc.; este posibilă

verificarea gestiunii, care îmbracă anumite aspecte comune cu

expertiza contabilă etc.

Există deseori necesitatea efectuării unor activităŃi

consacrate în Codul de procedură penală dar a căror realizare nu

poate avea loc decât în condiŃiile reglementate de lege. De

exemplu, descoperirea unui deces survenit în condiŃii violente sau

suspecte atrage după sine obligaŃia dispunerii unei constatări

medico-legale, săvârşirea unei infracŃiuni poate impune

54

efectuarea percheziŃiei corporale; de asemenea, efectuarea unei

cercetări la faŃa locului, ridicarea de obiecte sau înscrisuri,

interceptările şi înregistrările audio sau video, urmează să se

conformeze dispoziŃiilor Codului de procedură penală; rezultatele

tuturor acestor activităŃi se consemnează în procesul-verbal

încheiat potrivit art.224 alin.3 C.p.p.

În conŃinutul actelor premergătoare nu se regăsesc actele

procesuale şi măsurile procesuale.

SecŃiunea a III-a

Actele premergătoare efectuate de investigatorii sub

acoperire (art.2241-2243)

Acest procedeu probator a fost utilizat iniŃial în cercetarea

infracŃiunilor privind traficul şi consumul ilicit de droguri (Legea

nr.143/2000). Ulterior, instituŃia investigatorului sub acoperire a

fost extinsă în privinŃa combaterii traficului de persoane (Legea

nr.678/2001), prevenirii şi combaterii criminalităŃii organizate

(Legea nr.39/2003) etc. Prin Legea nr.281/2003 instituŃia a fost

consacrată şi în Codul de procedură penală primind o

reglementare amănunŃită.

Potrivit reglementării introduse în Codul de procedură

penală în cazul în care există indicii temeinice şi concrete că s-a

săvârşit sau se pregăteşte săvârşirea unei infracŃiuni contra

siguranŃei naŃionale prevăzute în Codul penal sau în legi speciale

precum şi în cazul infracŃiunilor de trafic de stupefiante, de arme

sau de persoane, acte de terorism, spălare de bani, falsificare de

monede ori alte valori sau a unei infracŃiuni prevăzute în Legea

55

nr.78/2000 ori a unei alte infracŃiuni grave care nu poate fi

descoperită ori a cărei făptuitori nu pot fi identificaŃi prin alte

mijloace, pot fi folosiŃi în vederea strângerii datelor privind

existenŃa infracŃiunii şi identificarea presupuşilor autori,

investigatori sub o altă identitate decât cea reală (art.2241 alin.1).

Prin alte infracŃiuni grave, potrivit art.2 din Legea

nr.39/2003 înŃelegem faptele penale sancŃionate cu cel puŃin 5

ani închisoare.

Pot desfăşura astfel de activităŃi, în condiŃiile prevăzute de

art.2242-2243 persoanele nominalizate în art.224 alin.2 C.p.p.

Aceste condiŃii sunt următoarele:

- este necesară autorizarea motivată a procurorului

desemnat de procurorul general al parchetului de pe

lângă curtea de apel;

În cazurile privind infracŃiunile de corupŃie şi cele asimilate

corupŃiei aflate în competenŃa Parchetului NaŃional AnticorupŃie

autorizarea se dă de procurorul general al Parchetului NaŃional

AnticorupŃie (art.17 din O.U. nr.43/2002 astfel cum a fost

modificat prin O.U. nr.24/2004). În cazul unei infracŃiuni dintre

cele stabilite prin lege în competenŃa DirecŃiei de Investigare a

InfracŃiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism ce

funcŃionează în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

CasaŃie şi JustiŃie autorizarea folosirii investigatorilor sub

acoperire se dă de procurorul anume desemnat de procurorul şef

al DirecŃiei de Investigare a InfracŃiunilor de Criminalitate

Organizată şi Terorism (art.17 din Legea nr.508/2004).

- autorizarea se dă pe o perioadă de cel mult 60 de zile;

- autorizarea poate fi prelungită pentru motive temeinic

justificate, de fiecare dată cu cel mult 30 de zile;

56

- durata totală a autorizării, în aceiaşi cauză şi cu privire la

aceeaşi persoană nu poate depăşi un an.

În cererea de autorizare se vor menŃiona datele şi indiciile

privitoare la faptele care s-au săvârşit sau urmează a fi săvârşite

şi persoanele faŃă de care există presupunerea că le-au comis sau

urmează a le comite precum şi perioada pentru care se cere

autorizarea.

Procurorul se pronunŃă asupra cererii prin ordonanŃă care

va cuprinde pe lângă menŃiunile prevăzute la art.203 C.p.p.

următoarele:

- indiciile temeinice şi concrete care justifică măsura şi

motivele pentru care măsura este necesară;

- activităŃile pe care le poate desfăşura investigatorul sub

acoperire;

- persoanele faŃă de care există presupunerea că au

săvârşit o infracŃiune sau urmează a săvârşi o

infracŃiune;

- identitatea sub care investigatorul sub acoperire urmează

să desfăşoare activităŃile autorizate;

- perioada pentru care se dă autorizarea;

În cazuri urgente şi temeinic justificate se poate solicita

autorizarea şi altor activităŃi decât cele pentru care există

autorizarea, procurorul urmând a se pronunŃa de îndată.

În legătură cu activităŃile pe care le poate desfăşura

investigatorul sub acoperire trebuie precizat că ele se circumscriu

obligatoriu exigenŃelor art.68 C.p.p. potrivit cărora este oprit a

determina o persoană să săvârşească sau să continue săvârşirea

unei fapte penale în scopul obŃinerii unei probe. Nesocotirea

57

acestei interdicŃii atrage sancŃiunea prevăzută de art.64 alin.2

C.p.p.

Datele şi informaŃiile obŃinute de investigatorii sub acoperire

pot fi folosite numai în cauza penală şi în legătură cu persoanele

la care se referă autorizaŃia emisă de procuror. Dacă aceste date

sunt concludente şi utile pot fi folosite şi în alte cauze sau în

legătură cu alte persoane.

Identitatea reală a investigatorilor poate fi cunoscută numai

de procuror şi nu poate fi dezvăluită nici în timpul, nici după

terminarea activităŃilor desfăşurate de aceştia. Procurorul care a

autorizat folosirea invetigatorilor sub acoperire are dreptul să

cunoască adevărata identitate a acestora, cu respectarea

secretului profesional (art.224 alin.4).

Având în vedere precizările făcute de art.224 alin.4 cu

privire la protecŃia identităŃii investigatorului sub acoperire acesta

nu poate fi obligat să întocmească, în legătură cu datele şi

informaŃiile obŃinute, procesul-verbal la care se referă art.224

alin.3 C.p.p.

În reglementarea instituită de Legea nr.39/2003 se

întocmesc rapoarte confidenŃiale privind activitatea desfăşurată

de poliŃistul sub acoperire de către aşa numitele „persoane de

legătură” care funcŃionează în cadrul structurilor din care face

parte poliŃistul sub acoperire.

În opinia noastră la finalizarea investigaŃiilor autorizate

nimic nu împiedică întocmirea procesului-verbal în conformitate

cu art.224 alin.3 de către procuror.

În mod corespunzător au fost completate şi dispoziŃiile Legii

pentru organizarea şi funcŃionarea PoliŃiei Române (Legea

nr.218/2003).

58

Astfel, potrivit art.33 din Legea nr.218/2002, pentru

prevenirea şi combaterea faptelor de corupŃie, a criminalităŃii

transfrontaliere, a traficului de fiinŃe umane şi de droguri, a

terorismului, spălării banilor, a infracŃiunilor informatice şi a

crimei organizate precum şi a altor infracŃiuni grave care nu pot fi

descoperite sau ai căror făptuitori nu pot fi identificaŃi prin alte

mijloace, la propunerea inspectorului general al Inspectoratului

General al PoliŃiei Române, cu aprobarea ministrului

administraŃiei şi internelor, PoliŃia Română poate să folosească şi

poliŃişti sub acoperire în condiŃiile prevăzute de Codul de

procedură penală. În situaŃii excepŃionale, dacă există indicii

temeinice că s-a săvârşit sau că se pregăteşte săvârşirea uneia

dintre infracŃiunile sus-menŃionate, care nu poate fi descoperită

sau ai cărei făptuitori nu pot fi identificaŃi prin alte mijloace,

PoliŃia Română poate folosi informatori.

InformaŃiile şi datele culese de investigatorii sub acoperire

trebuie puse în totalitate la dispoziŃia organului de urmărire

penală. Investigatorii sub acoperire pot fi ascultaŃi ca martori în

condiŃiile art.861 C.p.p.

JURISPRUDENłA

DECIZIA CURłII CONSTITUłIONALE Nr. 124 din 26 aprilie 2001 referitoare la excepŃia de neconstituŃionalitate a dispoziŃiilor art. 224 şi art. 172 alin. 1 din Codul de procedură penală, precum şi a dispoziŃiilor art. 147, art. 248 şi art. 258 din Codul penal (MONITORUL OFICIAL NR. 466 din 15 august 2001) CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reŃine următoarele: Prin Încheierea din 14 iulie 2000, pronunŃată în Dosarul nr. 548/2000, Judecătoria Sfântu Gheorghe a sesizat Curtea ConstituŃională cu excepŃia de neconstituŃionalitate a dispoziŃiilor art. 224 şi art. 172 alin. 1 din Codul de

59

procedură penală, precum şi a dispoziŃiilor art. 248, art. 258 şi art. 147 din Codul penal, excepŃie ridicată de R.S. şi A.C. În motivarea excepŃiei de neconstituŃionalitate autorii acesteia arată că dispoziŃiile art. 224 din Codul de procedură penală, privitoare la actele premergătoare, şi ale art. 172 alin. 1 din Codul de procedură penală, privitoare la dreptul apărătorului învinuitului de a asista la efectuarea actelor de urmărire penală, contravin prevederilor art. 24 alin. (1) din ConstituŃie, referitoare la garantarea dreptului la apărare, prevederilor art. 49 din ConstituŃie, referitoare la restrângerea exerciŃiului unor drepturi sau al unor libertăŃi, precum şi prevederilor art. 20 din ConstituŃie, raportat la prevederile art. 6 pct. 3 lit. a) - d) din ConvenŃia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăŃilor fundamentale. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziŃiile legale criticate, raportate la prevederile ConstituŃiei, precum şi dispoziŃiile Legii nr. 47/1992, reŃine următoarele: Examinând excepŃia de neconstituŃionalitate ridicată, Curtea ConstituŃională constată că în esenŃă autorii excepŃiei de neconstituŃionalitate critică dispoziŃiile art. 172 alin. 1 din Codul de procedură penală, întrucât acestea limitează exerciŃiul dreptului la apărare al învinuitului şi al inculpatului, asigurându-l doar pe parcursul procesului penal, iar nu şi în faza premergătoare procesului, deşi în temeiul art. 224 din acelaşi cod organul de urmărire penală efectuează numeroase acte de cercetare anterior declanşării procesului penal. Se susŃine că organul de urmărire penală nu este obligat să încunoştinŃeze persoana cercetată în legătură cu actele premergătoare şi nici să asigure acesteia exercitarea dreptului la apărare şi asistarea apărătorului la efectuarea acestor acte. În consecinŃă, se apreciază că aceste texte din Codul de procedură penală contravin art. 24 din ConstituŃie şi art. 6 pct. 3 lit. a) - d) din ConvenŃia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăŃilor fundamentale. În legătură cu susŃinerea potrivit căreia dispoziŃiile legale criticate încalcă prevederile art. 24 din ConstituŃie, Curtea ConstituŃională constată că, dimpotrivă, art. 172 alin. 1 din Codul de procedură penală transpune în norme procedurale, pentru inculpat, învinuit şi celelalte părŃi ale procesului penal, pe tot parcursul procesului penal, principiul constituŃional al dreptului la apărare, inclusiv sub aspectul dreptului acestora de a fi asistaŃi de apărător. Curtea constată, de asemenea, că în conformitate cu dispoziŃiile art. 2 alin. 1 din Codul de procedură penală "Procesul penal se desfăşoară atât în cursul urmăririi penale cât şi în cursul judecăŃii, potrivit dispoziŃiilor prevăzute de lege". Art. 224 din Codul de procedură penală reglementează posibilitatea efectuării unor acte premergătoare începerii procesului penal. Faza actelor premergătoare nu este parte componentă a procesului penal şi, într-adevăr, pentru această fază nu este reglementată asigurarea exercitării dreptului la

60

apărare. Este de observat însă că potrivit prevederilor art. 224 alin. 1 din Codul de procedură penală actele premergătoare se efectuează "în vederea începerii urmăririi penale". Începerea urmăririi penale se dispune, de principiu, in rem, atunci când există date cu privire la săvârşirea unei infracŃiuni, astfel cum prevede art. 228 alin. 1 din Codul de procedură penală, potrivit căruia "Organul de urmărire penală sesizat în vreunul din modurile prevăzute în art. 221 dispune prin rezoluŃie începerea urmăririi penale, când din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare efectuate nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mişcare a acŃiunii penale prevăzute în art. 10, cu excepŃia celui de la lit. b^1)". Începerea urmăririi penale se dispune in personam numai dacă, în acelaşi timp, există suficiente date şi cu privire la persoana autorului infracŃiunii. Totodată, alin. 3 al art. 224 din Codul de procedură penală prevede că "Procesul-verbal prin care se constată efectuarea unor acte premergătoare poate constitui mijloc de probă". Rezultă deci că în această fază, cu excepŃia procesului-verbal menŃionat în textul citat, nu pot fi efectuate acte de procedură care să constituie mijloace de probă în sensul prevederilor art. 64 din Codul de procedură penală şi care să vizeze o anumită persoană, bănuită ca fiind autorul infracŃiunii. Curtea reŃine că efectuarea în practică, în cadrul actelor premergătoare, a unor acte specifice urmăririi penale, în scopul eludării garanŃiilor procesuale asigurate persoanelor implicate într-o urmărire penală, în speŃă a dreptului la apărare, aşa cum se susŃine în motivarea excepŃiei de neconstituŃionalitate din cauză, chiar dacă ar fi reală, reprezintă o problemă de aplicare şi respectare a legii, care nu intră sub incidenŃa contenciosului constituŃional. De altfel, prin Decizia nr. 141 din 5 octombrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 585 din 30 noiembrie 1999, Curtea a reŃinut că "garantarea dreptului la apărare nu se poate asigura în afara procesului penal, înainte de începerea urmăririi penale, când făptuitorul nu are calitatea procesuală de învinuit sau inculpat. [...] Efectuarea de către organele de urmărire penală a unor acte premergătoare, anterior începerii urmăririi penale, în vederea strângerii datelor necesare declanşării procesului penal, nu reprezintă momentul începerii procesului penal şi se efectuează tocmai pentru a se constata dacă sunt sau nu temeiuri pentru începerea procesului penal". S-a mai reŃinut, de asemenea, că, deşi "în conformitate cu prevederile art. 224 din Codul de procedură penală, procesul-verbal prin care se constată efectuarea unor acte premergătoare poate constitui mijloc de probă, dreptul la apărare al învinuitului nu poate fi considerat ca fiind încălcat, pentru că acesta are posibilitatea de a-l combate cu alt mijloc de probă, atunci când instanŃa ar înŃelege să-i dea eficienŃă". Aşa fiind şi întrucât nu au intervenit împrejurări noi de natură a modifica această jurisprudenŃă, Curtea ConstituŃională urmează să respingă excepŃia de neconstituŃionalitate a dispoziŃiilor art. 172 alin. 1 şi ale art. 224 din Codul de procedură penală, cu raportare la prevederile art. 24 din ConstituŃie.

61

De asemenea, Curtea ConstituŃională constată că este neîntemeiată şi cea de-a doua critică de neconstituŃionalitate referitoare la încălcarea prevederilor art. 6 pct. 3 lit. a) - d) din ConvenŃia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăŃilor fundamentale. Sub acest aspect Curtea reŃine că art. 6 pct. 3 din ConvenŃia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăŃilor fundamentale reglementează drepturile "acuzatului". În sensul acestui articol, noŃiunea de "acuzat" priveşte persoana căreia i se impută, formal şi explicit sau implicit, prin efectuarea unor acte de urmărire penală îndreptate împotriva sa, săvârşirea unei infracŃiuni. Aşa cum s-a arătat şi anterior, asemenea acte se efectuează, potrivit regulilor procedurii penale române, doar în cursul procesului penal, în condiŃiile asigurării exercitării dreptului la apărare prevăzut la art. 24 din ConstituŃie. FaŃă de cele arătate Curtea reŃine că textele de lege criticate nu aduc atingere dreptului la apărare nici prin raportarea lor la prevederile art. 6 pct. 3 lit. a) - d) din ConvenŃia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăŃilor fundamentale, prevederi aplicabile potrivit dispoziŃiilor art. 20 din ConstituŃie, excepŃia de neconstituŃionalitate urmând să fie respinsă şi sub acest aspect. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din ConstituŃie, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu majoritate de voturi în ceea ce priveşte soluŃia de respingere a excepŃiei de neconstituŃionalitate a prevederilor art. 224 din Codul de procedură penală, CURTEA În numele legii DECIDE: Respinge excepŃia de neconstituŃionalitate a prevederilor art. 224 şi art. 172 alin. 1 din Codul de procedură penală. Definitivă şi obligatorie. PronunŃată în şedinŃa publică din data de 26 aprilie 2001. PREŞEDINTELE CURłII CONSTITUłIONALE, OPINIE SEPARATĂ Suntem de acord cu soluŃia pronunŃată în privinŃa dispoziŃiilor art. 172 alin. 1 din Codul de procedură penală. Pe de altă parte, considerăm că, prin decizia pronunŃată, trebuia să se admită în parte excepŃia de neconstituŃionalitate şi să se constate că dispoziŃiile art. 224 din Codul de procedură penală sunt neconstituŃionale, în măsura în care, conform acestora, declaraŃia dată sau expertiza efectuată în faza actelor premergătoare - fără ca persoanei care face acea declaraŃie sau la care se referă expertiza să i se fi adus la cunoştinŃă că are dreptul să fie asistată de un avocat ales - pot fi constatate în procesul-verbal prevăzut de alin. final al art. 224, în

62

vederea folosirii acestuia în procesul penal, ca mijloc de probă împotriva persoanei care a făcut declaraŃia în aceste condiŃii sau, după caz, împotriva persoanei la care se referă expertiza efectuată în aceste condiŃii. În opinia noastră, dispoziŃiile art. 224 din Codul de procedură penală, în măsura în care nu previn asemenea consecinŃe, sunt contrare prevederilor art. 24 alin. (1) din ConstituŃie, potrivit cărora "Dreptul la apărare este garantat". I. Decizia la care se referă prezenta opinie separată ajunge la concluzia constituŃionalităŃii dispoziŃiilor art. 224 din Codul de procedură penală prin raportarea acestora, în mod exclusiv, la prevederile alin. (2) al art. 24 din ConstituŃie, text conform căruia "În tot cursul procesului, părŃile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu". Suntem şi noi de acord că prin prisma acestor din urmă dispoziŃii constituŃionale se asigură dreptul la apărare (şi anume, prin acordarea de asistenŃă calificată în domeniul juridic) pe tot parcursul procesului penal, aşadar din momentul începerii acestuia şi până la finalizarea lui prin pronunŃarea unei hotărâri judecătoreşti definitive. Cu alte cuvinte, suntem de acord că ipoteza normei constituŃionale cuprinse în alin. (2) al art. 24 este aceea a existenŃei unui proces penal început şi nefinalizat. Nu suntem însă de acord cu interpretarea per a contrario pe care se întemeiază - implicit - decizia pronunŃată cu majoritate de voturi, interpretare în sensul că numai în timpul procesului penal se garantează constituŃional dreptul la apărare, sub forma asigurării asistenŃei juridice de către un avocat ales. Din punctul nostru de vedere, această interpretare per a contrario restrânge neîntemeiat ipoteza de aplicare a prevederilor alin. (1) al art. 24 din ConstituŃie, text care conŃine o formulare generală: "Dreptul la apărare este garantat." În absenŃa oricărei circumstanŃieri, textul reprodus are aplicabilitate şi în afara procesului penal, aşadar inclusiv anterior începerii acestuia, cu alte cuvinte şi în faza "actelor premergătoare" reglementate prin art. 224 din Codul de procedură penală. Dreptul la apărare conŃine numeroase prerogative, iar una dintre acestea este incontestabil posibilitatea persoanei de a beneficia de asistenŃă juridică, în condiŃiile stabilite prin legislaŃia aplicabilă acestei forme de activitate juridică. În consecinŃă, dreptul persoanei de a fi asistată de un avocat ales este consacrat constituŃional şi pentru faza "actelor premergătoare". II. "Actele premergătoare" la care se referă art. 224 din Codul de procedură penală se pot prezenta, în mod concret, sub multiple forme de activităŃi ce sunt săvârşite "[...] în vederea strângerii datelor necesare organelor de urmărire penală pentru începerea urmăririi penale [...]" (art. 224 alin. 2 teza întâi din Codul de procedură penală), precum: ridicarea de probe materiale sau de înscrisuri, constatări tehnico-ştiinŃifice ori medico-legale, efectuarea de expertize, operaŃiuni de observare a persoanelor suspecte, luarea de declaraŃii, realizarea de fotografii, efectuarea de înregistrări audio sau video etc. III. Deşi regula instituită de norma constituŃională este aceea conform căreia în faza actelor premergătoare persoana are dreptul de a fi asistată de un avocat,

63

este evident că numai unele categorii de acte premergătoare se pretează la a fi efectuate în condiŃiile în care, concomitent, se asigură asistenŃa juridică a persoanei la care ele se referă. De exemplu, nu s-ar putea concepe aducerea la cunoştinŃă persoanei, în vederea eventualei angajări de către aceasta a unui avocat, a intenŃiei de realizare a unor acte premergătoare sub forma înregistrărilor audio sau video (efectuate, desigur, în condiŃii legale, conform prevederilor art. 91^1 şi următoarele din Codul de procedură penală). Tot astfel, aceeaşi incompatibilitate ar exista şi în cazul operaŃiunilor de observare, de către organele specializate ale statului, a persoanelor suspecte de săvârşirea unor infracŃiuni, aceste acte premergătoare pierzându-şi orice eficienŃă atunci când, concomitent, s-ar asigura acelor persoane asistarea prin avocat. În aceste ipoteze, precum şi în altele asemănătoare, activitatea de combatere şi de prevenire a săvârşirii infracŃiunilor (îndeosebi atunci când este vorba despre formele organizate de criminalitate) ar deveni, practic, imposibilă şi, de aceea, în privinŃa actelor premergătoare, este inadmisibilă garantarea generalizată a exercitării dreptului constituŃional la apărare, sub forma prerogativei asigurării asistenŃei juridice calificate. Această consecinŃă se află în deplină concordanŃă cu dispoziŃiile art. 49 din ConstituŃie, conform cărora: "(1) ExerciŃiul unor drepturi sau al unor libertăŃi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea siguranŃei naŃionale, a ordinii, a sănătăŃii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăŃilor cetăŃenilor; desfăşurarea instrucŃiei penale; prevenirea consecinŃelor unei calamităŃi naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav. (2) Restrângerea trebuie să fie proporŃională cu situaŃia care a determinat-o şi nu poate atinge existenŃa dreptului sau a libertăŃii." IV. Alte categorii de acte premergătoare pot fi, însă, realizate fără ca finalitatea lor să fie înlăturată atunci când persoanei la care acestea se referă i se asigură exercitarea dreptului la apărare (drept garantat, fără nici o circumstanŃiere, de art. 24 alin. (1) din ConstituŃie) prin prerogativa asistării acelei persoane de către avocat în timpul efectuării actului premergător. Luarea de declaraŃii şi efectuarea de expertize intră, cu siguranŃă, în această situaŃie, în sensul că, în principiu, asistarea de către avocat a celui căruia i se ia o declaraŃie de către un organ al statului sau participarea avocatului la efectuarea expertizei nu sunt incompatibile, prin ele însele, cu săvârşirea acestor categorii de acte premergătoare. V. Este adevărat că, în practică, se pot ivi şi situaŃii când, pentru raŃiuni de tactică a cercetării, să fie necesară luarea de declaraŃii sau efectuarea de expertize fără asistarea persoanei de către avocat; aceasta nu constituie o încălcare a dreptului constituŃional la apărare, dacă rezultatul acestor acte premergătoare nu este consemnat, în baza art. 224 alin. final din Codul de procedură penală, în procesul-verbal prin care se constată efectuarea unor acte premergătoare şi care poate constitui mijloc de probă. Nu aceeaşi este, însă, situaŃia în ipoteza în care: - declaraŃia este luată unei persoane de către organe ale statului;

64

- acestei persoane nu i s-a adus la cunoştinŃă că are dreptul ca, dacă doreşte, să fie asistată de un avocat ales; - ulterior, declaraŃia luată în asemenea împrejurări este consemnată în procesul-verbal ce poate constitui mijloc de probă în procesul penal, împotriva persoanei care a făcut acea declaraŃie. Tot astfel, este încălcat dreptul la apărare garantat - într-un mod necircumstanŃiat - de art. 24 alin. (1) din ConstituŃie, atunci când se efectuează o expertiză, fără ca persoana vizată prin aceasta să poată fi asistată de avocat, iar rezultatele expertizei sunt utilizate, indirect (prin intermediul procesului-verbal prevăzut la art. 224 alin. (1) din Codul de procedură penală), în procesul penal început ulterior împotriva acelei persoane. Respectarea dreptului constituŃional la apărare prin intermediul asistării persoanei de către avocat impune organelor statului ca, în situaŃia în care, din declaraŃiile luate sau din expertizele efectuate - fără ca persoana să fi fost asistată de avocat -, rezultă indicii cu privire la posibilitatea săvârşirii unei infracŃiuni de către acea persoană, să se procedeze din nou la luarea declaraŃiei ori, după caz, la efectuarea expertizei; de această dată, însă, este necesar să se aducă la cunoştinŃă acelei persoane că are dreptul ca, dacă doreşte, să fie asistată de avocat ales; numai în acest fel conŃinutul declaraŃiilor sau acela al expertizelor poate fi consemnat în procesul-verbal prevăzut la art. 224 alin. final din Codul de procedură penală, care poate constitui mijloc de probă. Dacă, totuşi, procesul-verbal ar fi întocmit fără să se fi urmat aceste proceduri, acel proces-verbal - de plano - nu poate să constituie mijloc de probă în procesul penal îndreptat împotriva persoanei căreia i-a fost încălcat, în faza actelor premergătoare, dreptul constituŃional la apărare. VI. Din cele de mai sus, se desprinde existenŃa unui drept "la tăcere", consacrat - implicit - prin dispoziŃiile generale ale art. 24 alin. (1) din ConstituŃie, pentru persoana care, aflată în faŃa unui organ al statului, îşi manifestă voinŃa de a beneficia de garanŃia constituŃională, prin asistarea sa de către un avocat ales, pe parcursul îndeplinirii de către acel organ de stat a atribuŃiilor sale prevăzute de lege. Este de la sine înŃeles că acest drept operează inclusiv pentru persoana care este chemată în calitate de martor. Nici un organ al statului, aflat în exercitarea atribuŃiilor sale legale, nu poate pretinde unei persoane să facă declaraŃii fără ca, mai înainte, să aducă la cunoştinŃă acelei persoane, într-o modalitate adecvată împrejurărilor concrete, că, în baza art. 24 alin. (1) din ConstituŃie, are dreptul la asistenŃă juridică din partea unui avocat ales. DeclaraŃia ce s-ar da fără ca această condiŃie să fie îndeplinită nu poate fi utilizată - direct ori indirect - împotriva persoanei care a fost lipsită de exerciŃiul dreptului la apărare. EnunŃurile de principiu imediat anterioare pot cunoaşte, desigur, circumstanŃieri, ca urmare a aplicării prevederilor art. 49 din ConstituŃie, ce permit legiuitorului să procedeze la restrângerea exerciŃiului unor drepturi sau libertăŃi, inclusiv a dreptului la apărare consacrat în termeni generali de dispoziŃiile constituŃionale ale art. 24 alin. (1). Asemenea restrângeri se pot,

65

însă, realiza: numai prin lege; numai pentru scopurile limitativ enumerate de alin. (1) al art. 49 din ConstituŃie; numai dacă sunt proporŃionale cu situaŃia care le-a determinat; şi numai dacă nu ating însăşi existenŃa dreptului constituŃional la apărare. VII. LegislaŃia statelor cu tradiŃie democrată consacră - în forme specifice - un asemenea sistem, de garantare generală a dreptului la apărare, inclusiv prin utilizarea prerogativei asistării persoanei de către avocat. Astfel, de exemplu, în Statele Unite ale Americii, prin decizia pronunŃată în anul 1966 în cazul Miranda v. Arizona, Curtea Supremă federală a stabilit, printre altele, că persoanele au dreptul la apărare pe parcursul întregii etape a actelor premergătoare. Organele statului nu pot folosi declaraŃiile date de persoane fără respectarea anumitor garanŃii procesuale, printre care se află şi dreptul la apărare prin avocat. În situaŃia în care o persoană nu beneficiază de asistenŃa unui avocat, organele de stat trebuie să dovedească faptul că acea persoană a fost informată anterior oricărei întrebări că are dreptul la asistenŃa unui avocat, astfel încât acea persoană a renunŃat la dreptul său la apărare în deplină cunoştinŃă de cauză. Atunci când suspectul solicită să se consulte cu un apărător calificat înainte de a face orice declaraŃie, acestuia nu i se poate pune nici o întrebare. Simplul fapt că suspectul a răspuns la unele întrebări sau că a făcut în mod voluntar unele declaraŃii nu determină concluzia că acesta a renunŃat la dreptul său de a nu răspunde la întrebările ulterioare. El poate decide în orice moment să se consulte cu un avocat şi numai după aceea să continue să răspundă. În vederea pronunŃării deciziei în cazul Miranda v. Arizona, Curtea Supremă a Statelor Unite ale Americii a luat în considerare şi unele aspecte care reieşeau din manualele de poliŃie, referitoare la procedura de anchetă. Astfel, aceste metode, care vizau presiuni de ordin psihologic asupra individului anchetat, recomandau interogarea acestuia singur şi înlăturarea oricărui sprijin din exterior. De asemenea, ofiŃerii de poliŃie erau instruiŃi să recurgă la practica interogatoriului fără pauză, la stratageme constând în acordarea de sfaturi juridice intenŃionat eronate şi alte asemenea metode care profitau de izolarea şi nesiguranŃa suspectului interogat. VIII. În concluzie, dispoziŃiile art. 224 din Codul de procedură penală încalcă prevederile art. 24 alin. (1) din ConstituŃie ("Dreptul la apărare este garantat"), întrucât permit ca în faza actelor premergătoare să se ia declaraŃie ori să se efectueze expertiză fără ca persoanei care face declaraŃia sau la care se referă expertiza să i se fi adus la cunoştinŃă că are dreptul la asistenŃă prin avocat ales, iar acea declaraŃie sau expertiză poate fi constatată în procesul-verbal prevăzut în alin. final al art. 224, în vederea folosirii acestuia în procesul penal ca mijloc de probă împotriva persoanei care a făcut declaraŃia în aceste condiŃii sau, după caz, împotriva persoanei la care se referă expertiza efectuată în aceste condiŃii. DECIZIA CURłII CONSTITUłIONALE Nr. 210 din 26 octombrie 2000

66

referitoare la excepŃia de neconstituŃionalitate a prevederilor art. 6 alin. 1, ale art. 172 alin. 1 şi ale art. 224 din Codul de procedură penală (MONITORUL OFICIAL NR. 110 din 5 martie 2001) CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 16 mai 2000, pronunŃată în Dosarul nr. 242/R/2000, Tribunalul Teleorman - SecŃia penală a sesizat Curtea ConstituŃională cu excepŃia de neconstituŃionalitate a prevederilor art. 6 alin. 1, ale art. 172 alin. 1 şi ale art. 224 din Codul de procedură penală, excepŃie ridicată de M.T. şi O.V. într-o cauză penală. În motivarea excepŃiei de neconstituŃionalitate se susŃine că dispoziŃiile art. 224, ale art. 6 alin. 1 şi ale art. 172 alin. 1 din Codul de procedură penală nu asigură persoanelor cercetate, în faza efectuării actelor premergătoare începerii urmăririi penale, exercitarea dreptului la apărare, încălcându-se astfel art. 24 alin. (1) şi art. 20 din ConstituŃie, precum şi prevederile art. 6 pct. 3 lit. a) - d) din ConvenŃia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăŃilor fundamentale. În motivarea acestei susŃineri, se arată că "în faza actelor premergătoare se pot administra orice mijloace de probă în secret, fără ca acuzatul să ia cunoştinŃă oficial despre faptele ce i se impută", precum şi că, în aceeaşi fază, "persoanei cercetate, împotriva căreia se administrează probe în acuzare, nu-i este garantat dreptul la apărare, întrucât formal nu are calitatea de învinuit şi nici de inculpat". CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susŃinerile părŃii prezente şi concluziile procurorului, dispoziŃiile legale criticate, raportate la prevederile ConstituŃiei, precum şi dispoziŃiile Legii nr. 47/1992, reŃine următoarele: Curtea ConstituŃională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziŃiilor art. 144 lit. c) din ConstituŃie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluŃioneze excepŃia de neconstituŃionalitate ridicată. Obiectul excepŃiei de neconstituŃionalitate îl constituie dispoziŃiile art. 6 alin. 1, ale art. 172 alin. 1 şi ale art. 224 din Codul de procedură penală, al căror conŃinut este următorul: ART. 6 alin. 1 "Dreptul de apărare este garantat învinuitului, inculpatului şi celorlalte părŃi în tot cursul procesului penal."; ART. 172 alin. 1 "În cursul urmăririi penale, apărătorul învinuitului sau inculpatului are dreptul să asiste la efectuarea oricărui act de urmărire penală şi poate formula cereri şi depune memorii. Lipsa apărătorului nu împiedică efectuarea actului de urmărire

67

penală, dacă există dovada că apărătorul a fost încunoştinŃat de data şi ora efectuării actului."; ART. 224 "În vederea începerii urmăririi penale, organul de urmărire penală poate efectua acte premergătoare. De asemenea, în vederea strângerii datelor necesare organelor de urmărire penală pentru începerea urmăririi penale, pot efectua acte premergătoare şi lucrătorii operativi din Ministerul de Interne, precum şi din celelalte organe de stat cu atribuŃii în domeniul siguranŃei naŃionale, anume desemnaŃi în acest scop, pentru fapte care constituie, potrivit legii, ameninŃări la adresa siguranŃei naŃionale. Procesul-verbal prin care se constată efectuarea unor acte premergătoare poate constitui mijloc de probă." Autorii excepŃiei de neconstituŃionalitate susŃin că aceste texte din Codul de procedură penală contravin art. 24 din ConstituŃie, care prevede: "(1) Dreptul la apărare este garantat. (2) În tot cursul procesului, părŃile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu." Totodată se arată că sunt încălcate şi dispoziŃiile art. 6 pct. 3 lit. a) - d) din ConvenŃia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăŃilor fundamentale, potrivit cărora: "Orice acuzat are, în special, dreptul: a) să fie informat, în termenul cel mai scurt, într-o limbă pe care o înŃelege şi în mod amănunŃit, asupra naturii şi cauzei acuzaŃiei aduse împotriva sa; b) să dispună de timpul şi înlesnirile necesare pregătirii apărării sale; c) să se apere el însuşi sau să fie asistat de un apărător ales de el şi, dacă nu dispune de mijloacele necesare pentru a plăti un apărător, să poată fi asistat în mod gratuit de un avocat din oficiu, atunci când interesele justiŃiei o cer; d) să întrebe sau să solicite audierea martorilor acuzării şi să obŃină citarea şi audierea martorilor apărării în aceleaşi condiŃii ca şi martorii acuzării [...]." Examinând excepŃia de neconstituŃionalitate ridicată, Curtea ConstituŃională constată că, în esenŃă, autorii excepŃiei de neconstituŃionalitate critică dispoziŃiile art. 6 alin. 1 şi ale art. 172 alin. 1 din Codul de procedură penală, întrucât acestea limitează exerciŃiul dreptului la apărare al învinuitului şi al inculpatului, asigurându-l doar pe parcursul procesului penal, iar nu şi în faza premergătoare procesului, deşi, în temeiul art. 224 din acelaşi cod, organul de urmărire penală efectuează numeroase acte de cercetare anterior declanşării procesului penal. Se susŃine că organul de urmărire penală nu este obligat să încunoştinŃeze persoana cercetată în legătură cu actele premergătoare şi nici să asigure acesteia exercitarea dreptului la apărare şi asistarea apărătorului la efectuarea acestor acte. În consecinŃă, se apreciază că aceste texte din Codul de procedură penală contravin art. 24 din ConstituŃie şi art. 6 pct. 3 lit. a) - d) din ConvenŃia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăŃilor fundamentale. I. În legătură cu susŃinerea potrivit căreia dispoziŃiile legale criticate încalcă prevederile art. 24 din ConstituŃie, Curtea ConstituŃională constată că,

68

dimpotrivă, atât art. 6 alin. 1, cât şi art. 172 alin. 1 din Codul de procedură penală transpun în norme procedurale, pentru inculpat, învinuit şi celelalte părŃi ale procesului penal, pe tot parcursul acestuia, principiul constituŃional al dreptului la apărare, precum şi dreptul acestora de a fi asistaŃi de apărător. Curtea constată, de asemenea, că, în conformitate cu dispoziŃiile art. 2 alin. 1 din Codul de procedură penală, "Procesul penal se desfăşoară atât în cursul urmăririi penale cât şi în cursul judecăŃii, potrivit dispoziŃiilor prevăzute de lege". Art. 224 din Codul de procedură penală reglementează posibilitatea efectuării unor acte premergătoare începerii procesului penal. Faza actelor premergătoare nu este parte componentă a procesului penal şi într-adevăr pentru această fază nu este reglementată asigurarea exercitării dreptului la apărare. Este de observat însă că, potrivit prevederilor art. 224 alin. 1 din Codul de procedură penală, actele premergătoare se efectuează "în vederea începerii urmăririi penale". Începerea urmăririi penale se dispune, de principiu, in rem, atunci când există date cu privire la săvârşirea unei infracŃiuni, astfel cum prevede art. 228 alin. 1 din Codul de procedură penală, potrivit căruia "Organul de urmărire penală sesizat în vreunul din modurile prevăzute în art. 221 dispune prin rezoluŃie începerea urmăririi penale, când din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare efectuate nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mişcare a acŃiunii penale prevăzute în art. 10, cu excepŃia celui de la lit. b^1)". Începerea urmăririi penale se dispune in personam numai dacă în acelaşi timp există suficiente date şi cu privire la persoana autorului infracŃiunii. Totodată alin. 3 al art. 224 din Codul de procedură penală prevede că "Procesul-verbal prin care se constată efectuarea unor acte premergătoare poate constitui mijloc de probă". Rezultă deci că în această fază, cu excepŃia procesului-verbal menŃionat în textul citat, nu pot fi efectuate acte care să constituie mijloace de probă în sensul prevederilor art. 64 din Codul de procedură penală şi care să vizeze o anumită persoană, bănuită ca fiind autorul infracŃiunii. De altfel, asupra constituŃionalităŃii dispoziŃiilor art. 6 din Codul de procedură penală, prin raportare la art. 24 din ConstituŃie, Curtea ConstituŃională s-a mai pronunŃat prin Decizia nr. 141 din 5 octombrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 585 din 30 noiembrie 1999. Prin această decizie, respingând excepŃia de neconstituŃionalitate, Curtea a reŃinut că "garantarea dreptului la apărare nu se poate asigura în afara procesului penal, înainte de începerea urmăririi penale, când făptuitorul nu are calitatea procesuală de învinuit sau inculpat. [...] Efectuarea de către organele de urmărire penală a unor acte premergătoare, anterior începerii urmăririi penale, în vederea strângerii datelor necesare declanşării procesului penal, nu reprezintă momentul începerii procesului penal şi se efectuează tocmai pentru a se constata dacă sunt sau nu temeiuri pentru începerea procesului penal". S-a mai reŃinut că, deşi "în conformitate cu prevederile art. 224 din Codul de procedură penală, procesul-verbal prin care se constată efectuarea unor acte premergătoare poate constitui

69

mijloc de probă, dreptul la apărare al învinuitului nu poate fi considerat ca fiind încălcat, pentru că acesta are posibilitatea de a-l combate cu alt mijloc de probă". Aşa fiind şi întrucât nu au intervenit împrejurări noi de natură să modifice această jurisprudenŃă, Curtea ConstituŃională urmează să respingă excepŃia de neconstituŃionalitate a dispoziŃiilor art. 6 alin. 1, ale art. 172 alin. 1 şi ale art. 224 din Codul de procedură penală, cu raportare la prevederile art. 24 din ConstituŃie. II. De asemenea, Curtea ConstituŃională constată că este neîntemeiată şi cea de a doua critică de neconstituŃionalitate referitoare la încălcarea prevederilor art. 6 pct. 3 lit. a) - d) din ConvenŃia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăŃilor fundamentale. Examinând această critică, Curtea reŃine că art. 6 pct. 3 din ConvenŃia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăŃilor fundamentale reglementează drepturile acuzatului. În sensul acestui articol, noŃiunea "acuzat" priveşte persoana căreia i se impută, formal şi explicit sau implicit, prin efectuarea unor acte de urmărire penală îndreptate împotriva sa, săvârşirea unei infracŃiuni. Aşa cum s-a arătat şi anterior, potrivit regulilor procedurii penale române, asemenea acte se efectuează doar în cursul procesului penal, în condiŃiile asigurării exercitării dreptului la apărare prevăzut la art. 24 din ConstituŃie. FaŃă de cele arătate Curtea reŃine că textele de lege criticate nu aduc atingere dreptului la apărare nici prin raportarea lor la prevederile art. 6 pct. 3 lit. a) - d) din ConvenŃia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăŃilor fundamentale, prevederi aplicabile potrivit dispoziŃiilor art. 20 din ConstituŃie, excepŃia de neconstituŃionalitate urmând să fie respinsă şi sub acest aspect. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din ConstituŃie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu majoritate de voturi, CURTEA În numele legii DECIDE: Respinge excepŃia de neconstituŃionalitate a prevederilor art. 6 alin. 1, ale art. 172 alin. 1 şi ale art. 224 din Codul de procedură penală, excepŃie ridicată de M. T. şi O. V. în Dosarul nr. 242/R/2000 al Tribunalului Teleorman - SecŃia penală. Definitivă şi obligatorie. PronunŃată în şedinŃa publică din data de 26 octombrie 2000. PREŞEDINTELE CURłII CONSTITUłIONALE,

70

ÎNALTA CURTE DE CASAłIE ŞI JUSTIłIE

Decizia nr 4915 din 30 septembrie 2004

Nepublicată

Probe. Investigator acoperit şi colaboratorul acestuia. Ascultarea acestora de către procuror, în calitate de martori, după începerea urmăririi penale. Rechizitoriu întocmit pe baza acestor declaraŃii. Valoarea probatorie a declaraŃiilor date în aceste condiŃii, neverificate de către instanŃă. Necesitatea verificării declaraŃiilor în cursul cercetării judecătoreşti.

C U R T E A

Asupra recursului de fată În baza lucrărilor din dosar, constata următoarele:

Prin sentinŃa penala nr.419 din 25 martie 2004 Tribunalul Bucureşti, SecŃia a ll-a penală l-a condamnat pe inculpatul Strat Florin Constantin (fiul lui Constantin şi Dorina născut la 20 mai 1998. domiciliat în Bucureşti, str. Valea lalomiŃei nr.4. bl.C 11, sc. D, et.5, ap. 140, sect.6) la 5 ani închisoare pentru infracŃiunea prevăzută de art. 2 alin 1 şi 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 Iit.a - 76 lit a.Cod penal

În baza art.65 alin 2 Cod penal raportat la art.2 alin.2 din Legea nr. 143/2000 inculpatului i-au fost interzise drepturile prevăzute de art.64 lit. a si b Cod penal, pe o durată de 3 ani.

A fost menŃinută starea de arest şi s-a dedus din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive, de la 4 aprilie 2003

În esenŃă s-a reŃinut că inculpatul Strat Florin Constantin în ziua de 30 martie 2003, cu ajutorul învinuitului Câpâtână Florian a vândut colaboratorului „Nicolae" (nume de cod) cantitatea de 1,16 gr heroină contra sumei de 3.000.000 lei.

Curtea de Apel Bucureşti, SecŃia – penală, prin deazia penală nr.364 din 18 mai 2004 a respins, ca nefondat, apelul inculpatului.

Prin recursul declarat, inculpatul Strat Fiorin, prin apărător, a solicitat casarea hotărârilor atacate şi achitarea în temeiul art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 iit a Cod procedură penală pentru inexistenŃa faptei invocând în scris, dar şi oral în faŃa CurŃii, următoarele:

-soluŃia de condamnare se bazează numai pe declaraŃia investigatorului „Marin", dată în cursul urmăririi penale.

- în actele întocmite în cursul urmăririi penale există neclarităŃi şi neconcordanŃe

-numitul Căpătână Florian despre care se pretinde că a intermediat legătura investigatorilor cu inculpatul, nu a fost audiat în cursul urmăririi penale, lipsind

71

declaraŃia acestuia, iar la instanŃă, acesta a arătat că nu îl cunoaşte pe inculpat şi nici pe investigator

-privitor la Căpătână Florian a fost disjunsă cauza, prin rechizitor cu motivarea că in raport de conŃinutul datelor rezultate din certificatul de expertiză şi orientarea profesională, al Inspectoratului Şcolar al Municipiului Bucureşti, nr.721/1998 faŃă de acesta se impune efectuarea unei expertize psihiatrice, existând îndoieli privitor la discernământul său.

-la percheziŃiile domiciliare efectuate (fără autorizaŃie) nu s-a constatat nimic ilicit:

-apărările invocate de inculpat au fost confirmate de martorii Jurubită Cristian şi Oană Alexandru ale căror declaraŃii au fost nejustificat înlăturate de către instanŃe.

Recursul inculpatului este fondat centru următoarele motive: Potrivit art.200 Cod procedură penală, urmărirea penală are ca obiect

strângerea probelor necesare cu privire la existenŃa infracŃiunilor, la identificarea făptuitorilor şi la stabilirea răspunderii acestora, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată.

Din economia textului sus-menŃionat rezultă aşadar, că probele descoperite şi strânse în cursul urmăririi penale nu pot servi drept temei de condamnare, ci numai pentru trimitere în judecată.

Pentru a servi drept temei de condamnare, probele strânse în cursul urmăririi penale, pe care se bazează trimiterea în judecată, trebuie verificate de către instanŃă, prin cercetarea judecătorească, care se efectuează în condiŃiile art. 289 şi 290 Cod procedură penală, adică prin administrarea acestor probe în şedinŃa publică, oral. nemijlocit şi contradictoriu.

Numai în urma unei asemenea verificări cu respectarea celor patru principii fundamentale, obligatorii in faza de judecată şi în urma exercitării rolului activ, prin administrarea oricăror acte, probe care apar necesare, instanŃa trebuie sa ajungă, motivat, la o soluŃie temeinică şi legală, ca unic rezultat care exprimă cert adevărul impus de probele obŃinute şi administrate legal.

Or, în cauză deşi inculpatul a negat constant săvârşirea infracŃiunii, contestând conŃinutul notelor şi declaraŃiilor investigatorului acoperit „Marin” şi ale colaboratorului „Nicolae” date Ia procuror, pe care s-a bazat trimiterea în judecată, instanŃa a respins, nejustificat şi contrar obligaŃiilor ce-i reveneau din textele de lege sus-mentionate, cererile inculpatului de a fi citate şi ascultate cele două persoane pentru a se verifica realitatea şi a se stabili adevărul.

Citarea şi ascultarea acestor persoane, era necesara întrucât, activitatea şi rolul acestora nu s-a l imitat la oferirea unor date şi informaŃii în faza actelor premergătoare, ci după începerea urmăririi penale ele au fost ascultate de procuror la data de 22 aprilie 2003 iar declaraŃiile lor au reprezentat pentru procuror probe pe baza cărora s-a întocmit actul de sesizare a instanŃei (filele 38-42 dosar urmărire penală).

Evident că în urma ascultării celor 2 persoane în condiŃiile oferite de prevederile art.862 din Codul de procedură penala instanŃa va trebui să administreze din oficiu orice alte probe care vor apare necesare pentru aflarea adevărului şi justa soluŃionare a cauzei.

72

Pentru aceste considerente urmează a se admite recursul, a se casa hotărârile atacate şi a se trimite cauza spre rejudecare la instanŃa de fond.

În interesul asigurării unei bune desfăşurări a administrării acestor probe, precum şi a altora care vor apare ca fiind necesare şi pentru a preveni posibilitatea zădărnicirii aflării adevărului Curtea, urmează să menŃină măsura arestării preventive a inculpatului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII DECIDE.

Admite recursul declarat de inculpatul Strat Florin Constantin împotriva deciziei nr.364 din 18 mai 2004 a CurŃii de Apel Bucureşti, SecŃia I penală.

Casează decizia atacata şi sentinŃa nr .419 din 25 martie 2004 a Tribunalului Bucureşti, SecŃia a ll-a penală şi trimite cauza pentru rejudecare la prima instanŃă - Tribunalul Bucureşti.

MenŃine starea de arest a inculpatului. Definitivă. PronunŃată în şedinŃă publică, azi 30 septembrie 2004

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIłIE

SecŃia penală

Decizia nr.1106 din 25 februarie 2004

Nepublicată

Începerea urmăririi penale. InfracŃiune pentru care urmărirea penală se efectuează în mod obligatoriu de către procuror. Proces-verbal de începere a urmăririi penale încheiat de organul de poliŃie

Începerea urmăririi penale, din oficiu, prin proces-verbal încheiat de organul de poliŃie în cazul infracŃiunilor pentru care urmărirea penală se efectuează în mod obligatoriu de către procuror este legală. Procesul-verbal încheiat potrivit art. 224 şi art. 228 alin. (3) C. proc. pen., prin care se constată efectuarea unor acte premergătoare şi sesizarea din oficiu, constituie act de începere a urmăririi penale.

Prin sentinŃa penală nr. 200 din 17 iunie 2003, Tribunalul Giurgiu a condamnat pe inculpatul Ş.R. pentru săvârşirea infracŃiunii de trafic de persoane prevăzută în art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.

73

InstanŃa a reŃinut că, în august 2002, inculpatul a recrutat pe minora C.I. în scopul de a practica prostituŃia în străinătate.

Prin decizia nr. 690 din 13 noiembrie 2003, Curtea de Apel Bucureşti, secŃia a II-a penală, a respins apelul declarat de inculpat, prin care s-a cerut restituirea cauzei la procuror pentru refacerea actului de sesizare, întrucât în cauză nu s-a dispus începerea urmăririi penale prin rezoluŃie sau proces verbal de sesizare din oficiu.

Recursul declarat de inculpat, între altele, cu privire la motivul invocat în apel, este nefondat.

Din actele dosarului rezultă că organul de poliŃie a efectuat acte premergătoare potrivit art. 224 C. proc. pen., s-a sesizat din oficiu, a încheiat un proces-verbal şi, constatând că potrivit art. 21 din Legea nr. 678/2001 competenŃa de efectuare a urmăririi penale aparŃine procurorului, a trimis acestuia dosarul pentru a efectua urmărirea penală.

Procurorul, primind dosarul, nu a dispus începerea urmăririi penale, însă procesul-verbal încheiat de organul de poliŃie ca urmare a sesizării din oficiu constituie, potrivit art. 228 alin. (3) C. proc. pen., actul de începere a urmăririi penale, astfel că dispunerea din nou de către procuror, prin rezoluŃie, a începerii urmăririi penale nu este prevăzută de lege, câtă vreme, în vederea sesizării din oficiu, organele de poliŃie au efectuat acte premergătoare şi au încheiat proces-verbal, în sensul art. 228 alin. (3) C. proc. pen.

În consecinŃă, recursul inculpatului a fost respins.

74

Capitolul V

DESFĂŞURAREA URMĂRIRII PENALE

SecŃiunea a I-a

Începerea urmăririi penale

Fiind sesizat prin modalităŃile prevăzute de lege organul de

urmărire penală dispune începerea urmăririi penale. Începutul

urmăririi constituie un moment de maximă importanŃă pentru

că determină declanşarea procesului penal şi permite exercitarea

drepturilor procesuale de către participanŃii la urmărire penală.

Potrivit art.228 C.p.p., pentru a începe urmărirea penală

sunt necesare două condiŃii cumulative:

Prima condiŃie constă în existenŃa unei sesizări în vreunul

din modurile prevăzute de art.221 (condiŃie pozitivă).

A doua condiŃie constă în inexistenŃa cazurilor de

împiedicare a punerii în mişcare a acŃiunii penale prevăzute de

art.10 cu excepŃia celui prevăzut la lit.b1 (condiŃie negativă).

IntervenŃia acestor cazuri trebuie să rezulte fie din conŃinutul

actului de sesizare, fie din conŃinutul actelor premergătoare.

Dacă din cuprinsul sesizării şi a eventualelor acte

premergătoare efectuate apare cazul prevăzut de art.10 lit.b1,

organul de urmărire penală după începerea urmăriri penale,

înaintează dosarul procurorului cu propunerea de scoatere de

sub urmărire penală şi aplicare a unei sancŃiuni cu caracter

75

administrativ conform art.181 C.p. Procurorul dacă este de acord

cu propunerea organului de urmărire penală, dispune prin

ordonanŃă scoaterea de sub urmărire penală, aplică o sancŃiune

cu caracter administrativ în conformitate cu art.91 C.p. şi

înştiinŃează, când este cazul, persoana care a făcut sesizarea

(art.230). Dacă procurorul apreciază că propunerea de scoaterea

de sub urmărire penală nu se justifică, restituie dosarul

organului de cercetare penală pentru continuarea cercetării

penale în conformitate cu art.231-232 C.p.p. (a se vedea şi

capitolul VI, secŃiunea III).

Din cele de mai sus, rezultă că începerea urmăririi penale

este legată de existenŃa unor date suficiente privind săvârşirea

unei infracŃiuni.

Având în vedere importanŃa procesuală a începerii urmăririi

legea a fixat actul prin care aceasta se materializează. Potrivit

art.228 începerea urmăririi penale se dispune de organul de

urmărire penală prin proces-verbal în cazul sesizării din oficiu şi

prin rezoluŃie când sesizarea s-a făcut în celelalte modalităŃi

prevăzute de art.221.

Suntem de părere că începerea urmăririi penale se face prin

proces-verbal şi în cazul consemnării plângerii sau denunŃului

oral conform art.222 alin.4, respectiv art.223 alin.3.

RezoluŃia şi procesul-verbal încheiate potrivit art.228 sunt

acte procesuale.

În mod excepŃional urmărirea penală poate fi începută în

cursul judecăŃii cu prilejul întocmirii de către instanŃă a

procesului-verbal de constatare a infracŃiunilor de audienŃă

(art.299 C.p.p.).

76

În conformitate cu art.228 alin.4, text introdus prin Legea

nr.281/2003, rezoluŃia şi procesul-verbal de începere a urmăririi

penale, emise de organul de cercetare penală se supun

confirmării motivate a procurorului care exercită supravegherea

cercetărilor penale în termen de 48 ore de la data începerii

urmăririi penale, organul de cercetare penală fiind obligat să

prezinte totodată procurorului şi dosarul cauzei.

Din momentul începerii urmăririi penale cel faŃă de care se

efectuează cercetările penale capătă denumirea de învinuit.

Art.229 C.p.p. defineşte noŃiunea de învinuit precizând că acesta

este cel faŃă de care se efectuează urmărirea penală cât timp nu

s-a pus în mişcare acŃiunea penală împotriva sa.

Învinuitul fiind subiect procesual are anumite drepturi

procesuale: dreptul de a fi ascultat, dreptul de a avea apărător,

etc.

Potrivit art.6 C.p.p., organul judiciar are obligaŃia să-l

încunoştinŃeze de îndată pe învinuit despre fapta pentru care

este cercetat şi încadrarea juridică şi să-i asigure posibilitatea

pregătirii şi exercitării apărării inclusiv despre dreptul de a fi

asistat de apărător cu prilejul audierii.

Reglementările constituŃionale mai prevăd că în cazul

persoanei reŃinute ori arestate învinuirea se aduce la cunoştinŃă

în mod obligatoriu în prezenŃa unui apărător (art.23).

Urmărirea penală începe „in rem” nefiind necesară

cunoaşterea persoanei făptuitorului. Numai când făptuitorul este

cunoscut, urmărirea penală începe şi „in personam”.

DispoziŃiile care reglementează începerea urmăririi penale

prevăd şi posibilitatea neînceperii urmăririi penale (art.228

alin.4-7).

77

Neînceperea urmăririi penale este o consecinŃă a

intervenŃiei cazurilor în care punerea în mişcare a acŃiunii

penale este împiedicată. Determină neînceperea urmăririi penale

existenŃa oricărui caz din art.10 C.p.p. cu excepŃia celui prevăzut

de art.10 lit.b1.

Art.228 alin.4 prevede că dacă din cuprinsul actului de

sesizare sau al actelor premergătoare efectuate rezultă vreunul

din cazurile de împiedicare a punerii în mişcare a acŃiunii penale

arătate la art.10, organul de cercetare penală înaintează

procurorului actele încheiate cu propunerea de a nu se începe

urmărirea penală.

Dacă procurorul este de acord cu propunerea, o confirmă

prin rezoluŃie motivată în sensul că, adoptă o soluŃie de

netrimitere în judecată. În conformitate cu art.228 alin.6 teza a

II-a (text introdus prin Legea nr.480/2004), copie de pe rezoluŃie

se comunică persoanei care a făcut sesizarea precum şi după

caz, persoanei faŃă de care s-a efectuat acte premergătoare. În

cazul în care procurorul nu este de acord cu propunerea,

restituie organului de cercetare penală actele primite fie pentru

completarea actelor premergătoare, fie pentru a începe urmărirea

penală.

Dacă urmărirea penală este efectuată de procuror, acesta

dispune neînceperea urmăririi penale prin rezoluŃie.

Împotriva rezoluŃiei de neînceperea urmăririi penale se

poate face plângere potrivit art.278 şi art.2781 C.p.p.

Dacă ulterior neînceperii urmăririi penale, apar situaŃii din

care rezultă că au dispărut sau nici nu au existat de la început

împrejurările care au determinat neînceperea urmăririi penale

rezoluŃia se infirmă de către procuror, se dispune începerea

78

urmăririi penale şi restituirea actelor organului cercetare penală

pentru continuarea urmăririi penale potrivit legii şi Ńinând seama

de împrejurările speciale ale fiecărei cauze (art.228 alin.7).

SecŃiunea a II-a

Efectuarea actelor de urmărire penală

Efectuarea urmăririi penale presupune cercetarea penală şi

rezolvarea cauzelor (soluŃiile date de procuror în cursul urmăririi

penale).

Această etapă constituie partea centrală a fazei de urmărire

penală însumând în general cel mai mare şi complex volum de

activităŃi şi presupune efectuarea tuturor actelor procesuale şi

procedurale necesare pentru realizarea obiectivelor urmăririi,

motiv pentru care majoritatea activităŃilor se concentrează în

jurul strângerii şi administrării probelor referitoare la existenŃa

infracŃiunii, la identificarea făptuitorului şi la stabilirea

răspunderii acestuia, în aşa fel încât să se poată decide dacă

este sau nu cazul să fie trimis în judecată.

Ordinea în care se vor administra probele în cursul

urmăririi penale nu se poate anticipa, după cum folosirea unora

dintre numeroasele măsuri procesuale. łinând seama de acest

specific, codul nu a înscris ordinea efectuării actelor de urmărire

penală ca în cadrul cercetării judecătoreşti.

Astfel, după începerea urmăririi penale:

- se ascultă învinuitul, inculpatul sau celelalte părŃi;

- sunt audiaŃi martori;

79

- se pot efectua confruntări;

- se ridică obiecte sau înscrisuri sau se pot efectua

percheziŃii;

- se pot efectua interceptări şi înregistrări audio sau video;

- se dispun constatări tehnico-ştiinŃifice, medico-legale

sau expertize;

- se pot lua măsuri preventive ori alte măsuri procesuale;

- se efectuează cercetări la faŃa locului etc.

Marea majoritate a actelor de urmărire penală se realizează

potrivit prevederilor cuprinse în partea generală a Codului de

procedură penală.

Deşi actele sus amintite formează marea majoritate a

desfăşurării urmăririi penale, ele nu constituie obiect de analiză

în această secŃiune, studiul acestora realizându-se în cadrul

părŃii generale. În cele de urmează vor fi examinate numai acele

instituŃii ale urmăririi penale la care nu s-a făcut referire

anterior şi anume: punerea în mişcare a acŃiunii penale,

extinderea urmăririi penale, suspendarea urmăririi penale,

prezentarea materialului de urmărire penală, rezolvarea cauzelor

în cursul urmăririi penale etc.

SecŃiunea a III-a

Punerea în mişcare a acŃiunii penale

Cercetarea penală se poate efectua numai faŃă de învinuit,

această modalitate de efectuare a urmăririi penale fiind

cunoscută sub denumirea de urmărire penală fără punerea în

mişcare a acŃiunii penale. Când acŃiunea penală este pusă în

80

mişcare în cursul cercetărilor penale modalitatea de efectuare a

urmăririi penale poartă titulatura de urmărire penală cu

punerea în mişcare a acŃiunii penale.

Urmărirea penală începe „in rem” pentru declanşarea

cercetărilor nefiind necesară cunoaşterea făptuitorului. Când

acesta este cunoscut apare posibilitatea punerii în mişcare a

acŃiunii penale. AcŃiunea penală se exercită numai „in

personam”.

În cursul urmăririi penale dacă organul de cercetare ajunge

la concluzia că în cauză există temeiuri pentru punerea în

mişcare a acŃiunii penale, face propuneri în acest sens şi le

înaintează procurorului (art.234 C.p.p.).

Persoana faŃă de care s-a pus în mişcare acŃiunea penală

este parte în procesul penal şi se numeşte inculpat (art.23).

Temeiurile pe care se bazează propunerea organului de

cercetare în legătură cu punerea în mişcare a acŃiunii penale

decurg din condiŃiile care permit exercitarea acŃiunii penale.

CondiŃiile sunt cumulative:

a) făptuitorul este cunoscut;

b) există probe sau indicii temeinice care justifică tragerea

la răspundere penală a învinuitului (probe sau indicii că a fost

săvârşită o infracŃiune, fapta penală a fost săvârşită cu vinovăŃie,

acea faptă a fost săvârşită de cel faŃă de care se efectuează

cercetarea penală);

c) nu subzistă vreunul din cazurile care împiedică punerea

în mişcare a acŃiunii penale prevăzute în art.10 C.p.p.

Propunerea organului de cercetare penală se materializează

într-un referat. Dacă propunerea este judicioasă procurorul

81

dispune punerea în mişcare a acŃiunii penale prin ordonanŃă

(art.235).

În cauzele penale care potrivit art.209 sunt urmărite de

procuror, acesta pune în mişcare acŃiunea penală din oficiu.

Punerea în mişcare a acŃiunii penale constituind act de

inculpare regula este că inculparea trebuie adusă la cunoştinŃă

celui în cauză (se procedează la ascultarea inculpatului).

OrdonanŃa de punere în mişcare a acŃiunii penale este un

act de importanŃă deosebită pentru că: a) conferă învinuitului

calitatea de inculpat - parte în cauză, cu toate drepturile şi

obligaŃiile corespunzătoare; b) fixează cadrul în care se

desfăşoară în continuare procesul (urmărirea penală cu punere

în mişcare a acŃiunii penale).

OrdonanŃa cuprinde toate menŃiunile generale indicate în

art.203 C.p.p. şi în plus date cu privire la persoana inculpatului,

fapta pentru care este învinuit şi încadrarea juridică a acesteia.

Punerea în mişcare a acŃiunii penale (inculparea) trebuie

adusă la cunoştinŃă persoanei cercetată. Aceasta reprezintă un

contact obligatoriu între organul de urmărire penală şi persoana

cercetată exceptând cazurile în care inculpatul este dispărut sau

s-a sustras de la urmărire penală.

Art.237 C.p.p. prevede că, inculpatul este ascultat de

organul de cercetare. Cu ocazia ascultării, organul de cercetare

penală îi comunică fapta pentru care este învinuit, îi dă explicaŃii

cu privire la drepturile şi obligaŃiile pe care le are, îi pune în

vedere inculpatului aflat în libertate că este obligat să se prezinte

la toate chemările şi că are îndatorirea să comunice orice

schimbare de adresă.

82

Ascultarea inculpatului se va face de procuror dacă

urmărirea penală este efectuată în conformitate cu art.209

C.p.p.

Când inculpatul nu locuieşte în Ńară, organul de urmărire

penală va Ńine seama la fixarea termenului de prezentare de

reglementările privind asistenŃa judiciară internaŃională.

DispoziŃiile art.6 şi art.172 C.p.p. se aplică în mod

corespunzător. În cazul în care inculpatul este arestat,

inculparea trebuie adusă la cunoştinŃă în prezenŃa avocatului

ales sau numit din oficiu.

Organul de cercetare penală va continua urmărirea şi fără

a-l asculta pe inculpat când acesta este dispărut sau se sustrage

de la cercetare.

Punerea în mişcare a acŃiunii penale prin ordonanŃă nu

este o instituŃie obligatorie a urmăririi penale, chiar atunci când

există toate condiŃiile pentru realizarea ei.

În practica judiciară, de cele mai multe ori, acŃiunea penală

se pune în mişcare în cazurile când aceasta se impune ca o

condiŃie pentru arestarea preventivă a unei persoane pe o durată

mai mare de 10 zile; în această situaŃie este necesar ca

învinuitul să capete calitatea de inculpat (art.236).

Punerea în mişcare a acŃiunii penale se poate face nu

numai în cursul cercetărilor, dar şi la sfârşitul acesteia (art.262).

În cauzele privind infracŃiunile la care se referă art.279

alin.2 lit.a C.p.p., plângerea prealabilă a persoanei vătămate

adresată instanŃei de judecată reprezintă şi actul de inculpare.

Asemenea procedurii plângerii prealabile (art.279 alin.2

lit.a) şi în situaŃia prevăzută de art.2781 alin.8 lit.c, când

83

instanŃa reŃine cauza spre judecare, plângerea părŃii vătămate

constituie şi act de inculpare.

În mod excepŃional în cursul judecăŃii în primă instanŃă, în

situaŃia prevăzută de art.336 alin.2, când procurorul nu

participă la judecată, instanŃa poate extinde din oficiu procesul

penal şi pune în mişcare acŃiunea penală.

Extinderea cercetărilor şi schimbarea încadrării

juridice. Potrivit art.238 C.p.p., organul de cercetare face

propuneri motivate pentru extinderea cercetării penale sau

schimbarea încadrării juridice dacă constată apariŃia oricăreia

dintre situaŃiile următoare:

a) fapte noi în sarcina învinuitului/inculpatului;

b) date cu privire la participarea şi a unei alte persoane la

săvârşirea infracŃiunii;

c) împrejurări noi care pot duce la schimbarea încadrării

juridice a faptei.

Procurorul examinează propunerile organului de cercetare

şi, dacă le găseşte justificate, dispune extinderea cercetării cu

privire la fapte noi sau alte persoane, inclusiv a acŃiunii penale

ori schimbarea încadrării juridice. Procurorul se pronunŃă prin

ordonanŃă motivată în cel mult 5 zile.

În practica judiciară se admite că dispoziŃiile art.238 sunt

aplicabile numai în cazul cercetărilor efectuate de organul de

cercetare penală. Dacă urmărirea penală se efectuează de

procuror acesta dispune prin rezoluŃie motivată în privinŃa

extinderii cercetărilor şi dacă este cazul a acŃiunii penale sau

schimbării încadrării juridice.

SecŃiunea a IV-a

84

Suspendarea urmăririi penale

Urmărirea penală se desfăşoară în principiu cu participarea

învinuitului sau inculpatului. PrezenŃa la efectuarea urmăririi

este necesară pentru buna desfăşurare a procesului penal şi

pentru asigurarea realizării dreptului de apărare.

Potrivit art.239 C.p.p. urmărirea se suspendă când

învinuitul sau inculpatul suferă de o boală gravă, care îl

împiedică să ia parte la procesul penal. În legătură cu această

situaŃie sunt de făcut următoarele observaŃii:

a) boala învinuitului sau inculpatului urmează a se stabili

pe cale de expertiză medico-legală, nefiind suficiente în această

privinŃă constatările organului de urmărire sau diversele

adeverinŃe medicale prezentate de cel în cauză;

b) boala trebuie să fie gravă; în lege s-a făcut o determinare

numai generică, prin precizarea că boala trebuie să fie de aşa

natură încât să împiedice participarea celui în cauză la procesul

penal.

c) în cazul bolilor psihice urmează a se constata eventuala

stare de iresponsabilitate a făptuitorului. Dacă această stare a

existat şi în momentul săvârşirii faptei, urmărirea nu se

suspendă, ci se dispune scoaterea de sub urmărire penală

pentru cazul prevăzut în art.10 lit.e C.p.p.

Organul de cercetare nu dispune suspendarea urmăririi,

făcând propuneri în acest sens procurorului. Odată cu

propunerile se înaintează şi dosarul cauzei, procurorul urmând a

se pronunŃa asupra suspendării prin ordonanŃă.

85

OrdonanŃa de suspendare cuprinde potrivit art.240

menŃiunile la care se referă art.203 C.p.p. la care se adaugă

datele privitoare la persoana învinuitului sau inculpatului, fapta

de care este învinuit, cauzele care au determinat suspendarea şi

măsurile luate în vederea însănătoşirii celui în cauză.

Suspendarea urmăririi penale determină şi suspendarea

cursului termenelor de prescripŃie (art.128 alin.2 C.p.).

Dacă procurorul dispune suspendarea urmăririi penale,

măsura luată (o copie a ordonanŃei) se va comunica

învinuitului/inculpatului şi părŃii vătămate care se poate adrese

instanŃei civile în vederea reparării prejudiciului cauzat prin

infracŃiune în conformitate cu art.19 alin.3 C.p.p.

Dosarul se restituie organului de cercetare penală, acestuia

revenindu-i următoarele obligaŃii:

- să continue efectuarea actelor de urmărire a căror

îndeplinire nu este împiedicată de starea de boală a celui

în cauză;

- să se intereseze periodic dacă mai subzistă boala care a

determinat suspendarea deoarece în caz de însănătoşire

a învinuitului sau inculpatului, urmărirea penală va fi

reluată (art.270).

Aceleaşi obligaŃii revin şi procurorului în cazul în care

urmărirea penală se efectuează potrivit art.209 alin.3.

SecŃiunea a V-a

Prezentarea materialului de urmărire penală

86

După modificările şi completările aduse Codului de

procedură penală prin Legea nr.281/2003, prezentarea

materialului de urmărire penală este obligatorie atât faŃă de

învinuit, cât şi faŃă de inculpat.

Prezentarea materialului de urmărire penală se plasează

către sfârşitul fazei de urmărire penală. Această instituŃie de

drept procesual penal se constituie într-un alt moment de

contact obligatoriu al organului de urmărire penală şi îndeosebi

al procurorului cu învinuitul şi inculpatul. Se stabileşte astfel

pentru învinuit sau inculpat o serioasă garanŃie a dreptului la

apărare.

Pentru a putea trece la prezentarea materialului de

urmărire penală sunt necesare următoarele condiŃii cumulative:

a) cercetarea penală să fie terminată, organul de urmărire

să fi efectuat toate actele de urmărire penală necesare;

b) să fie posibil contractul organului de urmărire penală cu

învinuitul sau inculpatul; dacă acest contact nu se poate realiza

datorită cazurilor prevăzute în art.254 C.p.p. organul de

urmărire nu va proceda la prezentarea materialului de urmărire

penală;

c) urmărirea efectuată să conducă la concluzia că persoana

faŃă de care s-a efectuat urmărirea penală trebuie trimisă în

judecată.

În practică când acŃiunea penală a fost pusă în mişcare,

prezentarea materialului de urmărire penală se realizează de

organul de cercetare în conformitate cu art.250 în prezenŃa

procurorului.

În vederea prezentării materialului de urmărire penală,

organul de cercetare penală cheamă în faŃa sa pe inculpat şi îi

87

pune în vedere că are dreptul de a lua cunoştinŃă de materialul

de urmărire penală, arătându-i şi încadrarea juridică a faptei

săvârşite.

Dosarul, devine accesibil în totalitate inculpatului. Dacă

acesta nu poate să citească organul de urmărire penală îi citeşte

materialul de urmărire penală.

Dreptul de apărare al inculpatului este amplificat prin

participarea apărătorului la efectuarea prezentării materialului

de urmărire penală atunci când inculpatul are apărător ales sau

numit din oficiu.

După ce a luat cunoştinŃă de materialul de urmărire

penală, organul de urmărire penală îl întreabă pe inculpat dacă

are de făcut cereri noi sau declaraŃii suplimentare. Dreptul de a

formula cereri revine şi apărătorului.

În conformitate cu art.251 C.p.p. aducerea la îndeplinire a

prezentării materialului de urmărire se consemnează într-un

proces-verbal, în care se specifică şi declaraŃiile, cererile şi

răspunsurile inculpatului.

Cererile noi se examinează de îndată de organul de

urmărire penală, care dispune admiterea sau respingerea lor

prin ordonanŃă. În caz de admitere, prin aceeaşi ordonanŃă se

dispune completarea cercetării. Dacă necesitatea completării

cercetării apare în urma noilor declaraŃii sau din răspunsurile

inculpatului, organul de cercetare penală dispune aceasta tot pe

cale de ordonanŃă (art.252).

Potrivit art.253, după completarea urmăririi penale organul

de cercetare penală este obligat să procedeze la o nouă

prezentare a materialului de urmărire penală.

88

De asemenea, organul de urmărire penală este obligat să

procedeze din nou la prezentarea materialului de urmărire

penală dacă se constată necesitatea schimbării încadrării

juridice a faptei.

Nerealizarea prezentării materialului de urmărire penală

este admisă numai dacă inculpatul este dispărut, ori s-a sustras

de la chemarea înaintea organului de urmărire penală (art.254).

Neprezentarea materialului de urmărire penală se justifică

de către organul de cercetare în referatul de terminare a

urmăririi penale întocmit potrivit art.259 C.p.p., cu indicarea

împrejurărilor concrete din care rezultă cauza împiedicării

prezentării materialului de urmărire penală.

Dacă până la înaintarea dosarului la procuror inculpatul

este prins sau adus în faŃa organului de cercetare penală se

procedează la prezentarea materialului de urmărire penală.

Când inculpatul apare după înaintarea dosarului la

procuror în vederea trimiterii în judecată şi instanŃa nu a fost

încă sesizată, obligaŃia prezentării revine procurorului (art.261

alin.2 C.p.p.).

Dacă acŃiunea penală nu a fost pusă în mişcare la

terminarea urmăririi penale, în temeiul art.257, învinuitului i se

prezintă materialul de urmărire penală de către procuror,

dispoziŃiile art.250-254, respectiv art.261 alin.2 urmând a fi

aplicate în mod corespunzător.

Omisiunea prezentării materialului de urmărire penală în

prezenŃa avocatului, când asistenŃa juridică a inculpatului este

obligatorie, se sancŃionează cu nulitatea absolută (art.197

alin.2).

89

JURISPRUDENłA

DECIZIA CURłII CONSTITUłIONALE Nr. 24 din 23 februarie 1999 referitoare la excepŃia de neconstituŃionalitate a art. 257 din Codul de procedură penală (MONITORUL OFICIAL NR. 136 din 1 aprilie 1999) CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 30 ianuarie 1998, pronunŃată în Dosarul nr. 5.656/1997, Judecătoria Giurgiu a sesizat Curtea ConstituŃională cu excepŃia de neconstituŃionalitate a dispoziŃiilor art. 257 din Codul de procedură penală, ridicată de C.I. În motivarea excepŃiei se arată că aceste prevederi încalcă art. 24 din ConstituŃie privind dreptul la apărare, deoarece procurorul are obligaŃia de a-l asculta pe învinuit şi de a-i prezenta materialul de urmărire penală, în vederea punerii în mişcare a acŃiunii penale, numai dacă socoteşte necesar acest lucru. Or, pe această cale se ajunge la trimiterea în judecată fără ca persoana în cauză "... să ştie şi fără să ia cunoştinŃă de acuzaŃiile care i se aduc". CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziŃiile legale atacate, raportate la prevederile ConstituŃiei, precum şi dispoziŃiile Legii nr. 47/1992, reŃine următoarele: Potrivit art. 144 lit. c) din ConstituŃie şi art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea ConstituŃională a fost legal sesizată şi este competentă să soluŃioneze excepŃia de neconstituŃionalitate ridicată. Critica de neconstituŃionalitate priveşte dispoziŃiile art. 257 din Codul de procedură penală, potrivit cărora: "Procurorul primind dosarul, dacă socoteşte necesar, cheamă pe învinuit şi îi prezintă materialul de urmărire penală potrivit dispoziŃiilor art. 250 şi următoarele, care se aplică în mod corespunzător." Autorul excepŃiei susŃine că aceste dispoziŃii contravin art. 24 din ConstituŃie, conform căruia "Dreptul la apărare este garantat. În tot cursul procesului, părŃile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu". Examinând cauza, Curtea ConstituŃională constată că textul criticat face parte din capitolul consacrat terminării urmăririi penale şi are două subcapitole: unul dedicat urmăririi fără punerea în mişcare a acŃiunii penale, iar celălalt dedicat urmăririi cu acŃiunea penală pusă în mişcare. Prevederile art. 257 sunt consecutive art. 255 şi 256, în care se reglementează urmărirea fără punerea în mişcare a acŃiunii penale, respectiv finalizarea cercetării penale de către organul de cercetare penală. Astfel, potrivit art. 255 din Codul de procedură penală, dacă nu a fost pusă în mişcare

90

acŃiunea penală şi organul de cercetare penală constată că există învinuit şi că sunt suficiente probe împotriva lui, procedează la o nouă ascultare, aducându-i la cunoştinŃă învinuirea şi întrebându-l dacă are noi mijloace de apărare. În cazul în care învinuitul nu solicită probe noi sau dacă probele propuse nu sunt întemeiate, cercetarea se consideră terminată, dosarul urmând a fi înaintat, potrivit art. 256 din Codul de procedură penală, procurorului, cu un referat în care se consemnează rezultatul cercetării şi propunerile ce se impun, precizându-se, dacă este cazul, să se procedeze la trimiterea în judecată. Organul care decide asupra propunerilor făcute este procurorul. În conformitate cu art. 257 din Codul de procedură penală - criticat sub aspectul constituŃionalităŃii în cauza de faŃă - procurorul, primind dosarul, cheamă pe învinuit spre a-i prezenta materialul de urmărire penală, numai dacă socoteşte necesar, ceea ce presupune că trimiterea în judecată se poate efectua legal şi fără înştiinŃarea învinuitului, considerându-se că aducerea la cunoştinŃă a învinuirii de către organul de cercetare penală, în temeiul art. 255 din Codul de procedură penală, ar fi suficientă. Rezultă că problema constituŃionalităŃii art. 257 din Codul de procedură penală priveşte în fapt obligaŃia, iar nu latitudinea, pentru procuror de a-l chema, şi el, pe învinuit, chiar după ce organul de cercetare penală eventual a făcut-o, pentru a-i prezenta din nou materialul de urmărire penală, fiind evident că de această dată operaŃiunea respectivă nu se efectuează în scopul completării dosarului cu probele cerute de învinuit, ci pentru a i se aduce la cunoştinŃă trimiterea sa în judecată prin intermediul rechizitoriului (art. 261 şi 262 din Codul de procedură penală). Curtea ConstituŃională constată că dispoziŃiile art. 257 din Codul de procedură penală, în actuala redactare, contravin prevederilor art. 24 din ConstituŃie, potrivit căruia dreptul la apărare este garantat în tot cursul procesului, părŃile având dreptul să fie asistate de un avocat ales sau numit din oficiu. Într-adevăr liberul exerciŃiu al dreptului de apărare este condiŃionat de chemarea învinuitului spre a i se aduce la cunoştinŃă materialul probator ce stătea la baza învinuirii sale. Desigur, organul de cercetare penală este obligat să procedeze la ascultarea sa (art. 255 din Codul de procedură penală), dar scopul acesteia este completarea dosarului cu eventuale noi probe cerute de către învinuit. Terminarea cercetării penale se concretizează într-un referat în care organul de cercetare are numai atribuŃia de a propune procurorului, dacă este cazul, emiterea rechizitoriului şi sesizarea instanŃei de judecată. Răspunderea pentru luarea acestor măsuri revine exclusiv procurorului. Or, dacă procurorul are numai latitudinea, iar nu şi obligaŃia chemării învinuitului, înseamnă că cel mai important moment al urmăririi penale - trimiterea în judecată - se poate realiza fără ca învinuitul să fie înştiinŃat de către procuror asupra învinuirii ce i se aduce. În aceste condiŃii învinuitul nu are posibilitatea să fie asistat de către un apărător şi nici să dispună de timpul necesar pentru a-şi pregăti apărarea, neavând cunoştinŃă de soluŃia dată de

91

procuror în urma examinării materialului primit de la organul de cercetare penală. Curtea ConstituŃională constată că, aşa după cum rezultă şi din punctul de vedere al Guvernului, dispoziŃiile art. 6 din Codul de procedură penală prevăd că dreptul la apărare este garantat în tot cursul procesului penal. Dar, în raport cu dispoziŃiile art. 257 din Codul de procedură penală, criticat în cauza de faŃă, s-ar putea considera că cerinŃa textului cu caracter general al art. 6 este acoperită prin art. 255 din Codul de procedură penală şi deci o nouă ascultare a învinuitului nu ar mai fi necesară înaintea procurorului, ceea ce, potrivit celor de mai sus, ar conduce la încălcarea dreptului constituŃional la apărare al oricărei persoane trimise în judecată penală. Pe de altă parte nu trebuie omis nici faptul că, până la rezoluŃia procurorului, după primirea dosarului de la organul de cercetare penală, învinuirea se află în stare de simplă propunere care se cere validată de către procuror; acesta are însă la dispoziŃie şi alte soluŃii decât trimiterea în judecată. Este, de aceea, cu atât mai necesar ca rezolvarea cauzei să se facă după chemarea învinuitului şi după înştiinŃarea sa despre punerea în mişcare a acŃiunii penale, în prezenŃa apărătorului său, care, alături de cel în cauză, poate determina sau influenŃa pronunŃarea altei soluŃii de natură să excludă trimiterea în instanŃă a dosarului (scoaterea de sub urmărire, încetarea urmăririi penale, clasarea etc.). FaŃă de cele arătate, Curtea ConstituŃională constată că dispoziŃia "... dacă socoteşte necesar ..." din art. 257 al Codului de procedură penală, de natură să restrângă exercitarea dreptului la apărare, contravine prevederilor art. 24 din ConstituŃie, fiind deci neconstituŃională. În consecinŃă, procurorul, primind dosarul, înainte de a dispune trimiterea în judecată, are obligaŃia, iar nu latitudinea, de a-l chema pe învinuit spre a-i prezenta materialul de urmărire penală, chiar dacă acesta i-a fost adus la cunoştinŃă de către organul de cercetare penală, urmând a se aplica în mod corespunzător dispoziŃiile art. 250 - 254 din Codul de procedură penală. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din ConstituŃie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi 25 din Legea nr. 47/1992, republicată, CURTEA În numele legii DECIDE: Admite excepŃia de neconstituŃionalitate ridicată de C. I. în Dosarul nr. 5.656/1997 al Judecătoriei Giurgiu şi constată că dispoziŃia "... dacă socoteşte necesar..." din art. 257 al Codului de procedură penală este neconstituŃională. Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului. Definitivă şi obligatorie. PronunŃată în şedinŃa publică din data de 23 februarie 1999.

92

PREŞEDINTELE CURłII CONSTITUłIONALE, ÎNALTA CURTE DE CASAłIE ŞI JUSTIłIE Decizia nr.1106 din 25 februarie 2004 Nepublicată Începerea urmăririi penale, din oficiu, prin proces-verbal încheiat de organul de poliŃie în cazul infracŃiunilor pentru care urmărirea penală se efectuează în mod obligatoriu de către procuror este legală. Procesul-verbal încheiat potrivit art.224 şi art.228 alin.3 C.p.p., prin care se constată efectuarea unor acte premergătoare şi sesizarea din oficiu, constituie act de începere a urmăririi penale. CURTEA SUPREMA DE JUSTIłIE

Decizia nr.453 din 30 ianuarie 2003

Nepublicată

Rolul şi scopul probelor descoperite şi strânse la urmărirea penală

C U R T E A

Asupra recursului de faŃă În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele : Prin sentinŃa penală nr.232 din 21 martie 2002 Tribunalul

Bucureşti, SecŃia a ll-a penală l-a condamnat pe inculpatul ZAMFIR PETRIŞOR ( fiul lui Ion şi Ioana, născut la data de 10 martie 1971 în municipiul Piteşti, domiciliat în Piteşti, str.Trivale nr.46 C, judeŃul Argeş, cunoscut cu antecedente penale) la 5 ani închisoare pentru infracŃiunea prevăzută de art.20 raportat la art.208 alin.1 - 209 lit.e Cod penal şi la 2 ani închisoare pentru infracŃiunea prevăzută de art.293 din Codul penal, dispunându-se executarea pedepsei celei mai grele de 5 ani închisoare.

A fost dedusă din pedeapsa rezultantă durata arestării preventive a inculpatului de la 22 noiembrie 1998 la 19 mai 1999 .

În baza art.350 Cod procedură penală, s-a dispus arestarea inculpatului. S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.

93

În esenŃă s-au reŃinut următoarele : Potrivit actului de sesizare a instanŃei, la 22 noiembrie 1998 agenŃii

însărcinaŃi cu paza Hotelului „ Erbaşu”, au imobilizat o persoană de sex masculin care a încercat să sustragă un autoturism marca Audi A 4 ce se afla parcat în faŃa Hotelului „Erbaşu" din Bucureşti.

În momentul imobilizării, persoana respectivă a propus să dea o sumă de bani pentru a-i lăsa să plece.

La sosirea organelor de poliŃie s-a prezentat sub o identitate falsă, atribuindu-şi numele de Zamfir Marin.

Curtea de Apel Bucureşti, SecŃia a ll-a penală - în faŃa căruia inculpatul s-a prezentat, susŃinând că nu recunoaşte faptele - a respins apelul inculpatului.

Prin recursul declarat, inculpatul, a invocat că hotărârile pronunŃate sunt nelegale şi netemeinice deoarece instanŃa de fond a pronunŃat soluŃia de condamnare fără să efectueze cercetarea judecătorească potrivit legii - pentru a se stabili adevărul.

Recursul este fondat. Potrivit art.200 din Codul de procedură penală, urmărirea penală are ca

obiect strângerea probelor necesare cu privire la existenŃa infracŃiunilor, la identificarea făptuitorilor şi la stabilirea răspunderii acestora, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată.

Din economia textului de lege enunŃat rezultă în mod clar că probele strânse în cursul urmăririi penale, nu servesc drept temei de condamnare ci doar ca temei de trimitere în judecată.

Pentru a servi drept de condamnare, aceste probe trebuie în mod obligatoriu verificate de către instanŃă în faza de judecată în condiŃiile prevăzute de art.289 şi 290 din Codul de procedură penală, adică în şedinŃă publică, oral, nemijlocit şi contradictoriu.

Numai după verificarea de către instanŃă a probelor descoperite şi strânse Ia urmărirea penală, cu respectarea principiilor publicităŃii, oralităŃii, nemijlocirii şi contradictorialităŃii şi după administrarea oricăror alte probe care apar necesare pentru aflarea adevărului, se va putea ajunge la convingerea motivată, asupra probelor care exprimă adevărul şi asupra celor care dimpotrivă , trebuie înlăturate .

Or, în cauză se constată că instanŃa de fond, a pronunŃat soluŃia de condamnare numai pe baza probelor strânse în cursul urmăririi penale, neverificate în condiŃiile prevăzute de textele art.289 şi 290 din Codul de procedură penală.

Astfel, în perioada 22 noiembrie 1999 - 21 martie 2002 la Tribunalul Bucureşti ,SecŃia a II-a penală, instanŃa nu a făcut nici un act de cercetare judecătorească.

Lipsa de preocupare a instanŃei de fond pentru efectuarea cercetării judecătoreşti în conformitate cu prevederile impuse de textele dispoziŃiilor art. 289 şi 290 din Codul de procedură penală este de neînŃeles şi nejustificată

94

în condiŃiile în care, la termenul din 7 septembrie 2001 (fila 71) inculpatul s-a prezentat la instanŃă, asistat de apărătorul său (inculpatul s-a prezentat la instanŃă şi la termenul din 20 noiembrie 2000, fila 34).

Privitor la cei doi martori, Costache Cristian şi Andone Silviu, pe declaraŃiile cărora s-a bazat rechizitoriul, instanŃa şi la acest termen, din 7 septembrie 2001, în loc să dispună aducerea lor cu mandat prin organele de politie pentru a fi ascultaŃi, s-a limitat inexplicabil la dispoziŃia de a-i amenda cu 200.000 lei, iar apoi, la termenul următor din 4 decembrie 2002, a amânat iarăşi cauza (iniŃial la 31 mai 2002, termen preschimbat la 14.03.2002), fără să mai dispună nimic privitor la aceşti martori, care nu s-au prezentat.

La termenul următor din 14 martie 2002, reŃinându-se greşit că dosarul se află în stare de judecată, instanŃa a pronunŃat sentinŃa de condamnare.

Curtea de Apel Bucureşti, SecŃia a ll-a penală, investită cu judecarea apelului inculpatului, deşi a procedat la ascultarea apelantului - care a negat faptele şi vinovăŃia, invocând, în apărare, prezenŃa martorului Andone Silviu în principalele momente ale desfăşurării faptei; Ia acelaşi termen din 20 iunie 2002 a respins apelul, confirmând soluŃia instanŃei de fond, pronunŃată fără efectuarea cercetării judecătoreşti.

În concluzie, Curtea constată ca în cauză au fost încălcate prevederile art.289 şi 290 din Codul de procedură penală prin

neefectuarea cercetării judecătoreşti, ceea ce echivalează cu lipsa fazei de judecată, astfel că soluŃia instanŃei de fond, confirmată de instanŃa de apel, este nelegală şi netemeinică.

Drept urmare, se va admite recursul inculpatului, vor fi casate hotărârile atacate şi se va trimite dosarul la instanŃa de fond pentru judecarea cauzei, potrivit dispoziŃiilor art.289, 290 şi urm. din Codul de procedură penală, inclusiv pentru efectuarea cercetării judecătoreşti privitor la probele testimoniale invocate în rechizitor şi prin administrarea oricăror alte probe ce vor apare necesare pentru aflarea adevărului şi pentru adoptarea unei soluŃii legale şi temeinice.

Se va menŃine dispoziŃia de arestare a inculpatului.

PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Admite recursul declarat de inculpatul Zamfir Petrişor împotriva deciziei nr.39 din 20 iunie 2002 a CurŃii de Apel Bucureşti,SecŃia a ll-a penală.

Casează decizia atacată şi sentinŃa nr.238 din 21 martie 2002 a Tribunalului Bucureşti, SecŃia a ll-a penală şi trimite cauza pentru rejudecare la prima instanŃă (Tribunalul Bucureşti).

PronunŃată în şedinŃă publică, azi 30 ianuarie 2003.

95

CAPITOLUL VI

FINALIZAREA URMĂRIRII PENALE PRIN SOLUłII

DE NETRIMITERE ÎN JUDECATĂ

(Stingerea procesului în faza de urmărire penală)

SecŃiunea a I-a

ConsideraŃii preliminare

Pe parcursul desfăşurării urmăririi penale se poate ajunge la

concluzia necesităŃii trimiterii învinuitului/inculpatului în

judecată, pentru a se realiza tragerea lui la răspundere penală.

Efectuarea actelor de urmărire penală poate duce şi la alte

concluzii, care demonstrează fie lipsa de vinovăŃie a celui în cauză,

fie existenŃa unor împrejurări de natură a împiedica tragerea lui la

răspundere penală.

În asemenea cazuri urmărirea penală se stinge nemaifiind

posibilă trimiterea în judecată a învinuitului/inculpatului.

Pentru stingerea procesului penal în faza de urmărire penală

legea a instituit următoarele soluŃii: scoaterea de sub urmărire

penală, încetarea urmăririi penale şi clasarea. Optând pentru una

din soluŃii, procurorul pune capăt urmăririi penale şi totodată

procesului penal. Aceasta face ca în vocabularul de specialitate

(deşi în lege nu foloseşte această terminologie) opŃiunile respective

să fie denumite soluŃii de netrimitere în judecată.

Finalizarea urmăririi penale prin soluŃiile de neurmărire

penală nu trebuie confundate cu rezolvarea propriu-zisă a cauzei

96

penale (în adevăratul său înŃeles) – rezolvarea cauzei de către

instanŃa de judecată (art.345-346).

Hotărârea judecătorească are autoritate de lucru judecat, iar

reluarea judecăŃii nu poate avea loc decât în cazul exercitării unei

căi extraordinare de atac. SoluŃiile de netrimitere în judecată (de

închidere a urmăririi penale) adoptate în cursul urmăririi penale nu

se bucură de autoritate de lucru judecat, legea consacrând

posibilitatea redeschiderii urmăririi penale (art.273).

SecŃiunea a II-a

Încetarea urmăririi penale

Procesul penal nu continuă când în cursul cercetărilor se

constată existenŃa vreunei cauze de împiedicare a exercitării

acŃiunii penale din cele prevăzute la art.10 lit.f-j (exceptând cazul

prevăzut de art.10 lit.i aplicabil numai în faza de judecată). În

asemenea cazuri urmărire penală încetează, soluŃia fiind simetrică

celei de încetare a procesului penal pe care o pronunŃă instanŃa în

cursul judecăŃii. Încetarea urmăririi penale are loc indiferent dacă a

fost sau nu pusă în mişcare acŃiunea penală.

Cazurile de încetare a urmăririi penale prevăzute de art.10

sunt următoarele:

a) lipseşte plângerea prealabilă a persoanei vătămate,

autorizarea sau sesizarea organului competent ori altă condiŃie

prevăzută de lege necesară pentru punerea în mişcare a acŃiunii

penale (art.10 lit.f). ExistenŃa plângerii prealabile a persoanei

vătămate constituie potrivit art.131 C.p. o condiŃie fără de care

acŃiunea penală nu se poate exercita, când legea penală prevede

expres aceasta (ex. în cazul infracŃiunilor prevăzute de art.180,

art.181, art.193 C.p. etc.). Pentru pornirea acŃiunii penale sunt

97

necesare uneori autorizaŃii sau sesizări din partea unor organe.

Astfel, împotriva membrilor Guvernului pentru faptele săvârşite în

exerciŃiul funcŃiei au dreptul să ceară urmărirea penală numai

Camera DeputaŃilor, Senatul şi Preşedintele României (art.109

ConstituŃie). Lipsa autorizaŃiei procurorului general poate împiedica

punerea în mişcare a acŃiunii penale pentru infracŃiunile prevăzute

de art.5 alin.1 C.p. În cazul infracŃiunilor prevăzute de art.273-276

C.p. acŃiunea penală se pune în mişcare numai la sesizarea

organelor competente ale căilor ferate.

b) a intervenit amnistia sau prescripŃia ori decesul

făptuitorului (art.10 lit.g).

Amnistia este prevăzută în art.119 C.p. ca o cauză care

înlătură răspunderea penală. Amnistia se acordă potrivit art.73 din

ConstituŃie de către Parlament. Amnistia nu produce efecte asupra

acŃiunii civile.

PrescripŃia este o cauză de înlăturare a răspunderii penale şi

care operează în privinŃa tuturor infracŃiunilor cu excepŃia celor

contra păcii şi omenirii care sunt imprescriptibile (art.121 C.p.).

Deşi art.10 lit.g nu precizează la care din cele două modalităŃi ale

prescripŃiei reglementate în Codul penal se referă este evident că

textul nu are în vedere prescripŃia executării pedepsei, întrucât

această prescripŃie intervine numai după epuizarea acŃiunii penale.

Termenele de prescripŃie sunt diferenŃiate între 3 şi 15 ani în

funcŃie de pedeapsă. La calcularea termenului de prescripŃie

trebuie să se Ńină seama de pedeapsa prevăzută de lege pentru

infracŃiunea săvârşită şi nu de pedeapsa aplicată ca efect al

existenŃei unor cauze de atenuare a răspunderii penale.

Potrivit art.123 C.p. cursul prescripŃiei se poate întrerupe,

prevăzându-se că actele îndeplinite în cursul urmăririi penale

pentru a întrerupe prescripŃia, trebuie să fie din acelea care se

98

comunică învinuitului sau inculpatului (ex. începerea urmăririi

penale, punerea în mişcare a acŃiunii penale etc.).

Moartea inculpatului constituie o cauză de împiedicare a

exercitării acŃiunii penale întrucât răspunderea penală este strict

personală. Dacă subiectul infracŃiunii dispare prin deces, nu mai

poate fi tras la răspundere penală altcineva pentru faptele sale.

Acest impediment este atât de puternic încât determină

înlăturarea oricărui alt caz cu care vine în concurenŃă.

Decesul celorlalte părŃi nu produce efecte asupra acŃiunii

penale. Există o singură excepŃie în care moartea altei persoane

decât infractorul produce efecte asupra acŃiunii penale. Potrivit

art.304 alin. ultim C.p. (adulter) urmărirea încetează în caz de

moarte a soŃului inocent.

c) a fost retrasă plângerea prealabilă ori părŃile s-au împăcat

(art.10 lit.h). Retragerea plângerii prealabile operează numai la

infracŃiunile pentru care legea penală a prevăzut expres necesitatea

plângerii prealabile în vederea punerii în mişcare a acŃiunii penale.

În partea specială a Codului penal nu se specifică în nici o situaŃie

că retragerea plângerii prealabile are drept efect înlăturarea

răspunderii penale. Aceasta, întrucât potrivit dispoziŃiilor părŃii

generale a Codului penal (art.131) retragerea plângerii prealabile

este posibilă în toate cazurile în care s-a introdus o asemenea

plângere.

Plângerea prealabilă produce efecte in rem. AcŃiunea penală

introdusă împotriva unui participant la infracŃiune se extinde şi

asupra celorlalŃi.

Retragerea plângerii prealabile trebuie să fie necondiŃionată şi

totală.

În cazul în care cel vătămat este o persoană lipsită de

capacitate de exerciŃiu ori cu capacitate de exerciŃiu restrânsă

99

acŃiunea penală se poate pune în mişcare şi din oficiu (art.131

alin.5 C.p.).

De aceea în asemenea cazuri dacă acŃiunea a fost declanşată

din oficiu, lipsa plângerii prealabile ori retragerea plângerii

prealabile nu constituie un impediment în calea exercitării acŃiunii.

Împăcarea părŃilor înlătură răspunderea penală în cazurile

expres prevăzute în legea penală şi numai cu privire la acel învinuit

sau inculpat cu care partea vătămată s-a împăcat. Împăcarea

părŃilor produce efecte „in personam” (art.132).

Împăcarea părŃilor are un caracter independent faŃă de

instituŃia introducerii/retragerii plângerii prealabile. Deşi adesea

cele două instituŃii sunt alăturate există cazuri când pornirea

acŃiunii penale se face la plângerea prealabilă fără ca împăcarea

părŃilor să ducă la stingerea acŃiunii (ex. infracŃiunea adulter –

art.304 C.p.) şi invers când pornirea acŃiunii se face din oficiu, dar

împăcarea părŃilor constituie o cauză de împiedicare a exercitării

acŃiunii penale (ex. infracŃiunea de seducŃie – art.199 C.p.).

Împăcarea reclamă acordul ambelor părŃilor şi trebuie să fie totală

şi necondiŃionată.

Pentru persoanele lipsite de capacitate de exerciŃiu împăcarea

se face numai de reprezentanŃii legali; persoanele cu capacitate de

exerciŃiu restrânsă se pot împăca cu încuviinŃarea persoanelor

prevăzute de lege. Împăcarea produce efecte şi în cazul în care

acŃiunea penală a fost pusă în mişcare din oficiu.

d) există autoritate de lucru judecat (art.10 lit.j). În vederea

asigurării stabilităŃii justiŃiei hotărârile definitive ale instanŃelor

capătă autoritate (putere) de lucru judecat nemaiputând fi atacate

sau schimbate decât în cadrul căilor extraordinare de atac.

Autoritatea hotărârilor definitive se sprijină pe prezumŃia că ele

reflectă adevărul (res judicata pro veritate habetur). AcŃiunea

100

penală a căpătat o rezolvare definitivă şi nu mai poate fi exercitată

din nou (non bis in idem).

Pentru a opera autoritatea de lucru judecat în materie penală

se cere o dublă identitate între cele două cauze: identitate de

persoane şi identitate de obiect. În procesul civil identitatea trebuie

să fie întreită: de persoane, de obiect şi de cauză.

e) există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege (art.10 lit.i1

introdus prin Legea nr.281/2003). În afara cazurilor de incidenŃă

generală prevăzute de art.10 C.p.p. şi care constituie impedimente

posibile în orice cauză penală, legea cuprinde şi numeroase cazuri

speciale care constituie piedici în exercitarea acŃiunii penale în

situaŃii restrânse sau cu valabilitate numai pentru o anumită

infracŃiune. Aceste situaŃii de nepedepsire sunt prevăzute în mod

obişnuit în Codul penal sau în diverse legi speciale cu conŃinut

penal. Astfel, unele din aceste situaŃii se găsesc în partea generală

a Codului penal (ex. art.29 alin.2, art.30) sau în partea specială a

Codului penal (ex. art.255 alin.2 şi 3, art.260 alin.2, art.304 alin.5

şi 6), iar alte situaŃii sunt prevăzute în legile speciale (ex. art.15 din

Legea nr.143/2000 privind combaterea traficului şi consumului de

droguri).

Potrivit art.13 C.p.p., în caz de amnistie, prescripŃie sau

retragere a plângerii ori în cazul existenŃei unei cauze de

nepedepsire învinuitul sau inculpatul poate cere continuarea

urmăririi penale. Dacă în cursul urmăririi penale se constată unul

din cazurile prevăzute de art.10 lit.a-e se dispune scoaterea de sub

urmărire penală. În orice altă situaŃie se adoptă tot soluŃia încetării

urmăririi penale, cu excepŃia cazurilor prevăzute de art.10 lit.i şi

art.10 lit.i1.

Pentru încetarea urmăririi penale mai este necesară şi

existenŃa în cauza penală a unui învinuit sau inculpat (art.242

C.p.p.). Neîndeplinirea acestei condiŃii împiedică încetarea urmăririi

101

penale, dispunându-se de către procuror, din oficiu sau la

propunerea organului de cercetare, clasarea cauzei, potrivit art.11

pct.1 lit.a C.p.p.

În conformitate cu art.243 C.p.p., în vederea încetării

urmăririi organului de cercetare face propuneri pe care le

înaintează procurorului împreună cu dosarul cauzei. Dacă

procurorul consideră întrunite condiŃiile legale, dispune prin

ordonanŃă sau rezoluŃie încetarea urmăririi când acŃiunea penală,

după caz, a fost sau nu a fost pusă în mişcare. Procurorul dispune

asupra încetării urmăririi penale prin ordonanŃă şi în situaŃia

prevăzută de art.262 pct.2 lit.a C.p.p. În caz contrar, restituie

dosarul organului de cercetare penală, pentru continuarea

urmăririi (art.248 C.p.p.); aceeaşi rezolvare se impune şi când

procurorul dispune parŃial încetarea urmăririi.

Pentru ca soluŃionarea propunerii de încetare să nu sufere

întârziere în cauzele penale cu arestaŃi, procurorul are obligaŃia de

a se pronunŃa asupra încetării în aceiaşi zi în care a primit dosarul

şi să ceară instanŃei, de îndată revocarea arestării. În termen de 24

de ore de la primirea dosarului şi a unui referat întocmit de

procuror privind cazul de încetare a urmăririi penale, instanŃa

dispune prin încheiere revocarea arestării şi punerea în libertate a

învinuitului sau inculpatului, restituie dosarul şi comunică

procurorului o copie a încheierii.

OrdonanŃa procurorului prin care se dispune încetarea

urmăririi penale cuprinde, pe lângă menŃiunile generale indicate de

art.203 C.p.p. datele privind persoana şi fapta la care se referă

încetarea, precum şi arătarea temeiurilor de fapt şi de drept pe

baza cărora se ia dispoziŃia respectivă (art.244).

Actul prin care se dispune încetarea urmăririi penale mai

cuprinde conform art.245 C.p.p. dispoziŃii complementare

privitoare la:

102

a) revocarea măsurilor asiguratorii luate în vederea executării

pedepsei amenzii;

b) confiscarea specială a lucrărilor supuse acestei măsuri

potrivit art.118 C.p. şi restituirea celorlalte; dacă

proprietatea asupra mijloacelor materiale de probă care

urmează a se confisca se contestă, obiectele se păstrează de

către organul de cercetare până la pronunŃarea instanŃei

civile;

c) menŃinerea sau revocarea măsurilor asiguratorii privind

reparaŃiile civile şi restabilirea situaŃiei anterioare săvârşirii

infracŃiunii; dacă s-a dispus menŃinerea măsurilor

asiguratorii privind reparaŃiile civile, iar persoana vătămată

nu introduce acŃiune în faŃa instanŃei civile în termen de 30

de zile de la comunicarea încetării urmăririi penale, măsura

aplicată se consideră desfiinŃată; anularea sau desfiinŃarea

unui înscris poate fi dispusă numai în cursul judecăŃii

(art.348 C.p.p.);

d) fixarea cuantumului cheltuielilor judiciare şi stabilirea

persoanelor care urmează să le suporte, precum şi

ordonarea încasării acestor cheltuieli;

e) restituirea cauŃiunii în cazurile stabilite de lege.

Dacă în cursul urmăririi penale s-a luat vreuna din măsurile

preventive sau de siguranŃă se va face menŃiune în ordonanŃă şi

despre aceasta.

Despre încetarea urmăririi penale procurorul încunoştiinŃează

persoanele interesate, sens în care trimite acestora copie de pe

ordonanŃa sau rezoluŃia prin care s-a dispus încetarea urmăririi

penale (art.241 alin.1 modificat prin Legea nr.480/2004).

Când învinuitul sau inculpatul este arestat preventiv instanŃa

înştiinŃează administraŃia locului de deŃinere pentru punerea de

îndată în libertate (art.246 alin.2).

103

Când urmărirea penală se efectuează de procuror, acesta

dispune din oficiu încetarea urmăririi penale nemaifiind necesar să

facă propuneri potrivit art.243.

SecŃiunea a III-a

Scoaterea de sub urmărire penală

În cursul urmăririi penale se poate constata existenŃa unuia

din cazurile prevăzute în art.10 lit.a-e C.p.p., care împiedică

exercitarea acŃiunii penale. Intervenirea acestor situaŃii determină

scoaterea de sub urmărire penală, soluŃie care este

corespunzătoare celei de achitare pronunŃată de instanŃă în cursul

judecăŃii. InstituŃia scoaterii de sub urmărire penală poate fi

dispusă în orice urmărire penală, indiferent dacă acŃiunea penală a

fost pusă sau nu în mişcare.

Cazurile de scoatere de sub urmărire penală prevăzute de

art.10 sunt următoarele:

a) fapta nu există (art.10 lit.a). InexistenŃa faptei penale

înlătură baza tragerii la răspundere penală, întrucât infracŃiunea

este singurul temei al răspunderii. Constatarea inexistenŃei unei

fapte materiale exclude imputarea ei oricărui făptuitor. O asemenea

constatare produce efecte şi asupra posibilităŃii exercitării acŃiunii

civile, întrucât este evident că fapta care nu există, nu poate fi izvor

de prejudiciere a cuiva.

b) fapta nu este prevăzută de legea penală (art.10 lit.b). Art.2

C.p. consacră principiul legalităŃii incriminării prevăzând că numai

legea poate dispune care fapte constituie infracŃiuni. Când o faptă

nu este prevăzută de legea penală, nu există nici infracŃiune,

(nullum crimen sine lege). Fapta nefiind infracŃiune lipseşte temeiul

104

tragerii la răspundere penală şi acŃiunea penală nu se poate

exercita. Repararea pagubei se face potrivit legii civile.

c) fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracŃiuni

(art.10 lit.b1). În art.181 C.p. se arată că nu constituie infracŃiune

fapta prevăzută de legea penală dacă prin atingerea minimă adusă

uneia din valorile apărate de lege şi prin conŃinutul ei concret fiind

lipsită în mod vădit de importanŃă, nu prezintă gradul de pericol

social al unei infracŃiuni. Fapta penală fiind singurul temei al

răspunderii penale absenŃa acesteia lipseşte de temei şi acŃiunea

penală, neexistând baza juridică a unei trageri la răspundere

penală. În acest caz organul judiciar poate aplica o sancŃiune cu

caracter administrativ în conformitate cu art.91 C.p. Latura civilă a

cauzei se soluŃionează în instanŃă.

d) fapta nu a fost săvârşită de învinuit sau inculpat (art.10

lit.c). Răspunderea penală fiind personală, acŃiunea penală nu se

poate exercita decât împotriva celui care a săvârşit infracŃiunea.

AcŃiunea penală stinsă în raport cu o persoană poate fi exercitată

sau poate continua împotriva altor persoane. Stingerea acŃiunii

penale pe acest considerent este de natură să ducă şi la

imposibilitatea exercitării acŃiunii civile împotriva persoanei

respective.

e) faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive ale

infracŃiunii (art.10 lit.d). AbsenŃa oricărui element al infracŃiunii

atrage împiedicarea exercitării acŃiunii penale. De exemplu, lipsa

elementului intenŃional în cadrul laturii subiective a unui abuz de

încredere – refuzul restituirii unui bun motivat de faptul că între

părŃi există unele neînŃelegeri cu caracter civil; în acest caz

instanŃa poate obliga inculpatul la repararea pagubei.

f) există una din cauzele care înlătură caracterul penal al

faptei (art.10 lit.e). Aceste cauze sunt prevăzute de art.44-51 C.p.:

legitima apărare, starea de necesitate, constrângerea morală, cazul

105

fortuit, iresponsabilitatea, beŃia, minoritatea şi eroarea de fapt.

Aceste cauze sunt întemeiate pe lipsa trăsăturii esenŃiale a

vinovăŃiei fără de care nu poate exista infracŃiune, ceea ce

împiedică exercitarea acŃiunii penale. Aceste impedimente legale

exonerează pe inculpat şi de răspundere civilă.

Ca şi în cazul încetării urmăririi penale, pentru scoaterea de

sub urmărire nu este suficient să intervină numai cauza respectivă

de împiedicare a exercitării acŃiunii penale, fiind necesară şi

existenŃa învinuitului sau inculpatului în cauză. Neîndeplinerea

condiŃiei atrage clasarea cauzei.

Procedura scoaterii de sub urmărire este aceiaşi cu cea a

încetării urmăririi dispoziŃiile art.242-246 şi art.248 C.p.p. fiind

aplicabile în mod corespunzător. Scoaterea de sub urmărire poate

avea un caracter total sau parŃial, în raport cu faptele şi persoanele

cauzei.

Când scoaterea de sub urmărire penală se face pentru cazul

prevăzut de art.10 lit.b1 (fapta nu prezintă gradul de pericol social

al unei infracŃiuni) sunt de avut în vedere, în afara normelor

comune menŃionate şi dispoziŃiile cuprinse în art.249 alin.3 şi

art.2491 C.p.p.

În această situaŃie cât şi în aceea prevăzută de art.262 pct.1

lit.a C.p.p., procurorul se pronunŃă asupra scoaterii de sub

urmărire penală exclusiv prin ordonanŃă. Prin aceiaşi ordonanŃă

procurorul poate dispune şi aplicarea unei sancŃiuni cu caracter

administrativ în conformitate cu art.91 C.p.: mustrare, mustrare cu

avertisment, amendă.

Executarea mustrării sau a mustrării cu avertisment se

efectuează de către procuror potrivit art.4411 şi art.487 C.p.p.

Punerea în executare a ordonanŃei prin care s-a aplicat

sancŃiunea amenzii se face după expirarea termenului de 20 zile

(prevăzut de art.249 alin.3 pentru introducerea unei eventuale

106

plângeri împotriva sancŃiunii), iar dacă s-a făcut plângerea şi a fost

respinsă, după respingerea acesteia. Amenda se pune în executare,

în conformitate cu art.442 şi art.443, de către procuror prin

trimiterea unui extras de pe ordonanŃa de scoatere de sub urmărire

către organul care, potrivit legii, execută amenda.

SecŃiunea a IV-a

Clasarea cauzei penale

Clasarea constituie o modalitate de stingere a urmăririi penale

şi are loc când sunt întrunite următoarele condiŃii:

a) intervine una din cauzele de împiedicare a exercitării

acŃiunii penale prevăzute de art.10 C.p.p., exceptând

ipotezele de la lit.c, j şi în mod corespunzător lit.g, h C.p.p.;

b) nu există învinuit sau inculpat în cauză.

Încetarea urmăririi penale şi scoaterea de sub urmărire se

realizează totdeauna „intuitu personae”, soluŃia fiind aplicabilă

numai în raport cu o anumită persoană certă, determinată cu

precizie. Rezultă că expresia „nu există învinuit sau inculpat în

cauză” folosită de art.11 pct.1 lit.a, urmează a fi înŃeleasă în sensul

că în cursul urmăririi nu a fost determinată nici o persoană fizică

ca făptuitor al infracŃiunii. Ca atare clasarea se poate dispune

numai când urmărirea penală a început „in rem”. În cazul punerii

în mişcare a acŃiunii penale, clasarea nu este posibilă, deoarece

acŃiunea penală se exercită numai „in personam”.

InexistenŃa învinuitului sau inculpatului nu trebuie

confundată cu neidentificarea acestuia. Se pot ivi situaŃii când

făptuitorul este cunoscut ca persoană fizică, dar nu i se poate

stabili identitatea. În acest caz există învinuit sau inculpat în

cauză, eventual chiar sub o falsă identitate, iar dacă subzistă

107

vreuna din cauzele din art.10 C.p.p., se dispune încetarea sau

scoaterea de sub urmărire penală.

Din punct de vedere practic împrejurările concrete în care nu

există învinuit sau inculpat în cauză se polarizează în jurul a două

situaŃii. Prima, mai frecventă, este împrejurarea în care autorii

rămân nedescoperiŃi. La aceasta, trebuie adăugate toate situaŃiile

în care se constată că rezultatele produse nu pot fi imputate unei

persoane (ex. în caz de moarte naturală sau în caz de distrugere de

bunuri urmare unor fenomene ale naturii).

Dacă nu este începută urmărirea penală împotriva unei

persoane şi intervine vreuna din situaŃiile prevăzute de art.10

C.p.p. se va dispune neînceperea urmăririi penale.

Clasarea este o instituŃie proprie urmăririi penale neavând

corepondent în faza judecăŃii, întrucât procesul nu poate ajunge în

această fază decât în măsura punerii în mişcare a acŃiunii penale şi

a trimiterii în judecată a unei persoane certe.

Clasarea se dispune prin rezoluŃie când urmărirea penală este

începută in rem sau prin ordonanŃă în situaŃia prevăzută de

art.262 pct.2 lit.a. Clasarea poate fi adoptată deci atât în cursul

urmăririi penale cât şi la finalizarea urmăririi penale.

Împotriva soluŃiilor de clasare, încetare a urmăririi penale sau

scoatere de sub urmărire penală cei interesaŃi se pot plânge potrivit

art.278 C.p.p. sau potrivit art.2781 C.p.p.

În cazul soluŃiilor de clasare, scoatere de sub urmărire penală

sau încetarea urmăririi penale, urmărirea penală poate fi reluată

prin redeschidere în conformitate cu art.273 C.p.p.

JURISPRUDENłĂ

DECIZIA CURłII CONSTITUłIONALE Nr. 219 din 11 iulie 2002

108

referitoare la excepŃia de neconstituŃionalitate a dispoziŃiilor art. 11 pct. 1 din Codul de procedură penală (MONITORUL OFICIAL NR. 706 din 27 septembrie 2002) CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 22 noiembrie 2000, pronunŃată în Dosarul nr. 6.883/2000 de Tribunalul DâmboviŃa - SecŃia civilă, respectiv prin Încheierea din 4 februarie 2002, pronunŃată în Dosarul nr. 11.165/2001 de Judecătoria Târgovişte, Curtea ConstituŃională a fost sesizată cu excepŃia de neconstituŃionalitate a dispoziŃiilor art. 11 pct. 1 lit. a), b) şi c) din Codul de procedură penală. În motivarea excepŃiei de neconstituŃionalitate autorii acesteia susŃin că dispoziŃiile legale criticate prevăd dreptul procurorului de a dispune luarea unor măsuri precum neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale, care sunt acte de înfăptuire a justiŃiei şi constituie atributul exclusiv al instanŃelor judecătoreşti, singurele care realizează justiŃia potrivit art. 125 alin. (1) din ConstituŃie. Autorul excepŃiei consideră că termenul "dispune" folosit de legiuitor în cuprinsul art. 11 din Codul de procedură penală, atunci când stabileşte atribuŃiile procurorului când se constată existenŃa vreunuia dintre cazurile în care punerea în mişcare sau exercitarea acŃiunii penale este împiedicată, este neconstituŃional. Se apreciază că procurorul trebuie "să propună", iar nu "să dispună", pentru că aceasta ar echivala cu înfăptuirea justiŃiei. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei DeputaŃilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susŃinerile autorului excepŃiei, concluziile procurorului, dispoziŃiile legale criticate, raportate la prevederile ConstituŃiei, precum şi dispoziŃiile Legii nr. 47/1992, reŃine următoarele: Curtea ConstituŃională este competentă, potrivit dispoziŃiilor art. 144 lit. c) din ConstituŃie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluŃioneze excepŃia de neconstituŃionalitate cu care a fost sesizată. Obiectul excepŃiei de neconstituŃionalitate îl constituie dispoziŃiile art. 11 pct. 1 lit. a), b) şi c) din Codul de procedură penală, care au următorul conŃinut: "Când se constată existenŃa vreunuia din cazurile prevăzute în art. 10: 1. În cursul urmăririi penale procurorul, la propunerea organului de cercetare penală sau din oficiu, dispune: a) clasarea, când nu există învinuit în cauză; b) scoaterea de sub urmărire, în cazurile prevăzute în art. 10 lit. a) - e), când există învinuit sau inculpat în cauză; c) încetarea urmăririi penale, în cazurile prevăzute în art. 10 lit. f) - h), când există învinuit sau inculpat în cauză." Întrucât în speŃă autorul excepŃiei s-a plâns împotriva rezoluŃiei procurorului de scoatere de sub urmărire penală, sunt vizate şi dispoziŃiile art. 228, care sunt următoarele:

109

- Art. 228: "Organul de urmărire penală sesizat în vreunul din modurile prevăzute în art. 221 dispune prin rezoluŃie începerea urmăririi penale, când din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare efectuate nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mişcare a acŃiunii penale prevăzute în art. 10, cu excepŃia celui de la lit. b^1). În cazul arătat în art. 10 lit. b^1), organul de urmărire penală înaintează dosarul procurorului cu propunerea de a dispune scoaterea de sub urmărire penală. Când organul de urmărire penală se sesizează din oficiu, încheie un proces-verbal care constituie actul de începere a urmăririi penale. Dacă din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare efectuate după primirea plângerii sau denunŃului rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mişcare a acŃiunii penale prevăzute în art. 10, cu excepŃia celui de la lit. b^1), organul de urmărire penală înaintează procurorului actele încheiate cu propunerea de a nu se începe urmărirea penală. Dacă procurorul constată că nu sunt întrunite condiŃiile arătate în alineatul precedent, restituie actele organului de urmărire penală pentru începerea urmăririi penale. În cazul în care procurorul este de acord cu propunerea, o confirmă prin rezoluŃie motivată şi înştiinŃează despre aceasta persoana care a făcut sesizarea. Dacă ulterior se constată că nu a existat sau că a dispărut împrejurarea pe care se întemeia propunerea de a nu se începe urmărirea penală, procurorul infirmă rezoluŃia şi restituie actele organului de urmărire, dispunând începerea urmăririi penale." Textul de lege criticat este considerat contrar următoarelor prevederi constituŃionale: art. 1 referitor la statul de drept; art. 10 cu privire la relaŃiile internaŃionale; art. 11 privind raportul dintre dreptul internaŃional şi dreptul intern; art. 15 referitor la universalitatea drepturilor şi libertăŃilor; art. 16 care consacră egalitatea în drepturi; art. 20 privind tratatele internaŃionale privind drepturile omului; art. 21 referitor la accesul liber la justiŃie; art. 22 care garantează dreptul la viaŃă şi integritate fizică şi psihică; art. 24 privind dreptul la apărare; art. 48 referitor la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică; art. 50 care reglementează fidelitatea faŃă de Ńară; art. 51 cu privire la respectarea ConstituŃiei şi a legilor; art. 123 privind înfăptuirea justiŃiei; art. 124 referitor la statutul judecătorilor; art. 125 cu privire la instanŃele judecătoreşti; art. 126 care statuează caracterul public al dezbaterilor; art. 128 referitor la folosirea căilor de atac şi art. 150 privind conflictul temporal de legi. Autorul excepŃiei susŃine, de asemenea, încălcarea ConvenŃiei europene a drepturilor omului, fără a arăta care articol din această convenŃie este nesocotit de textul de lege criticat. Examinând excepŃia de neconstituŃionalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată. Actele de neurmărire, între care şi neînceperea urmăririi penale, sunt dispuse de procuror în faza urmăririi penale, numai dacă se constată existenŃa vreunuia dintre cazurile care, potrivit legii, împiedică punerea în mişcare a acŃiunii penale. Aceleaşi cazuri, dacă sunt descoperite în faza judecăŃii, împiedică exercitarea acŃiunii penale, obligând instanŃa să pronunŃe achitarea sau încetarea procesului penal.

110

Aşadar, aşa-numitele soluŃii de neurmărire: neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire sau încetarea urmăririi penale sunt dispuse de procuror nu în mod arbitrar, ci pe baza probelor administrate în cauză şi în strictă conformitate cu legea, soluŃia fiind aceeaşi dacă ar fi constatată de instanŃa judecătorească, într-o fază ulterioară a procesului penal. Pe de altă parte, legea prevede că orice persoană poate face plângere împotriva măsurilor sau actelor de urmărire penală, plângere ce se soluŃionează conform procedurii speciale prevăzute la art. 275 - 278 din Codul de procedură penală, împotriva actelor efectuate de procuror, plângerea urmând să fie soluŃionată potrivit dispoziŃiilor art. 278 din Codul de procedură penală. Persoana nemulŃumită de soluŃia dată plângerii sale se poate adresa instanŃei judecătoreşti competente, aşa cum a statuat Curtea ConstituŃională prin Decizia nr. 486 din 2 decembrie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 6 martie 1998, privind excepŃia de neconstituŃionalitate a dispoziŃiilor legale ale art. 278 din Codul de procedură penală referitoare la măsurile şi actele procurorului în cursul urmăririi penale. Cu acel prilej, referindu-se la procedura de soluŃionare a plângerii împotriva actelor şi măsurilor procurorului, Curtea ConstituŃională a constatat că, fiind vorba de acte şi măsuri luate de procuror în cursul urmăririi penale, prin care se pune capăt conflictului de drept penal, acestea trebuie să fie supuse nu numai controlului ierarhic în cadrul Ministerului Public, dar şi controlului din partea instanŃelor judecătoreşti. Astfel persoana nemulŃumită de soluŃia dată plângerii sale în cadrul Ministerului Public are dreptul, potrivit art. 21 din ConstituŃie, de a se adresa justiŃiei pentru apărarea drepturilor, a libertăŃilor şi a intereselor sale legitime. În consecinŃă, Curtea a decis că prevederile art. 278 din Codul de procedură penală sunt neconstituŃionale în măsura în care închid calea persoanei nemulŃumite de soluŃia dată plângerii sale de către Ministerul Public de a se adresa justiŃiei. Acest drept al persoanei este evident în cazul actelor prin care procurorul pune capăt conflictului de drept penal, real sau aparent, cum sunt: rezoluŃia de neîncepere a urmăririi penale reglementată de art. 228 alin. 6 din Codul de procedură penală, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale prevăzută la art. 11 pct. 1 lit. b) şi c) din Codul de procedură penală. Fiind vorba de acte prin care se înfăptuieşte justiŃia, este firesc să fie verificate şi confirmate ori infirmate de instanŃele judecătoreşti, singurele autorităŃi prin a căror activitate se realizează justiŃia conform art. 125 alin. (1) din ConstituŃie. SoluŃia adoptată prin Decizia nr. 486 din 2 decembrie 1997 este valabilă şi pentru cauza de faŃă şi, prin urmare, dispoziŃiile art. 11 pct. 1 lit. a), b) şi c) din Codul de procedură penală nu pot fi considerate ca fiind neconstituŃionale, întrucât actele sau măsurile luate de procuror pot fi supuse controlului instanŃelor judecătoreşti, fiind astfel garantate drepturile persoanei la un proces echitabil. FaŃă de cele mai sus arătate, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din ConstituŃie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 47/1992, republicată, CURTEA În numele legii

111

DECIDE: Respinge excepŃia de neconstituŃionalitate a dispoziŃiilor art. 11 pct. 1 lit. a), b) şi c) din Codul de procedură penală, excepŃie ridicată de I. P. în Dosarul nr. 6.883/2001 al Tribunalului DâmboviŃa şi de G. R. în Dosarul nr. 11.165/2001 al Judecătoriei Târgovişte. Definitivă şi obligatorie. PronunŃată în şedinŃa publică din data de 11 iulie 2002. PREŞEDINTELE CURłII CONSTITUłIONALE, CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIłIE Completul de 9 judecători Decizia nr. 608 din 8 decembrie 2003 Nepublicată

Încetarea procesului penal, lipsa autorizării organului competent.

Intervenirea prescripŃiei. Prioritatea cazului ce împiedică punerea în mişcare sau exercitarea acŃiunii penale

În cazul când în aceeaşi cauză subzistă atât impedimente care atrag clasarea sau scoaterea de sub urmărire penală, cât şi încetarea urmăririi penale, respectiv atât achitarea inculpatului, cât şi încetarea procesului penal, în cursul judecăŃii, conform art. 11 C. proc. pen. procurorul sau, după caz, instanŃa trebuie să ia în considerare cauzele de clasare şi de scoatere de sub urmărire, respectiv de achitare, excluzând cele de încetare a urmăririi penale, respectiv a procesului penal.

Ordinea de prioritate prevăzută în text trebuie respectată şi în cazul în care sunt incidente mai multe temeiuri de clasare sau de scoatere de sub urmărire penală, respectiv de achitare, sau mai multe cazuri de încetare a urmăririi penale, respectiv de încetare a procesului penal în cursul judecăŃii, în sensul că se face aplicarea celui dintâi caz de împiedecare prevăzut în ordinea enumerării din art. 10 alin. (1) C. proc. pen., omiŃându-se celelalte.

Prin sentinŃa penală nr. 5 din 6 februarie 2001, Curtea de Apel Piteşti

a condamnat pe inculpata S.L. pentru săvârşirea infracŃiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută în art. 246, de fals intelectual prevăzută în art. 289 şi de uz de fals prevăzută în art. 291, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. pentru fiecare infracŃiune.

InstanŃa a reŃinut că, la 25 iulie 1994, în calitate de notar, inculpata a autentificat un contract de vânzare-cumpărare, atestând în mod fals că a stabilit situaŃia juridică a imobilului la care se referea contractul, pe baza unui act care, în realitate, nu-i fusese prezentat şi că vânzătorul a semnat în prezenŃa sa contractul, ceea ce, de asemenea, nu era real. Ulterior,

112

curtea de apel a soluŃionat acŃiunea civilă ce fusese disjunsă, prin obligarea inculpatei la despăgubiri către partea civilă.

Curtea Supremă de JustiŃie, secŃia penală, a admis recursurile declarate de procuror, de inculpată şi de partea civilă prin decizia nr. 5590 din 17 decembrie 2002, a casat cele două hotărâri atacate şi, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., a încetat procesul penal pentru lipsa avizului ministrului justiŃiei pentru cercetarea şi trimiterea în judecată a inculpatei.

În cauză s-a declarat recurs în anulare, cu motivarea că în cauză împlinindu-se termenul de prescripŃie a răspunderii penale, temeiul încetării procesului penal îl constituie prevederile art. 10 lit. g) C. proc. pen., iar nu cele de la lit. f) al aceluiaşi articol, cum greşit a dispus instanŃa de recurs.

Recursul în anulare este nefondat. Examinând prevederile art. 10 alin. (1) C. proc. pen., se observă că,

în enumerarea cazurilor în care punerea în mişcare sau exercitarea acŃiunii penale este împiedecată, cu urmarea achitării inculpatului sau a încetării procesului penal, legiuitorul a avut în vedere o anumită ordonare succesivă, pornind de la cauzele de fond şi continuând cu cauzele de formă ce constituie impedimente de pornire şi de exercitare a acŃiunii penale.

Ca atare, când se constată existenŃa unor cazuri ce constituie temeiuri de achitare, cât şi temeiuri de încetare a procesului penal, prioritare sunt cele dintâi.

Când se constată că există mai multe cazuri ce constituie temeiuri de achitare sau mai multe cazuri de încetare a procesului penal, trebuie respectată ordinea prevăzută în text, în sensul că se face aplicarea celui dintâi caz de împiedicare, cu excluderea celor următoare care, eventual, ar fi, şi acestea, incidente în cauză.

În consecinŃă, Ńinând seama de anterioritatea cazului privind lipsa autorizării organului competent prevăzut în art. 10 alin. (1) lit. f), în raport cu acela al intervenirii prescripŃiei prevăzut în art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., decizia instanŃei de recurs este legală, motiv pentru care recursul în anulare a fost respins.

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIłIE SecŃia penală

Decizia nr.1053 din 28 februarie 2003

Revista Dreptul nr.7/2004

Plângere prealabilă adresată instanŃei. Lipsa părŃii vătămate la două termene de judecată. Lipsă justificată

113

În cazul în care partea vătămată învederează instanŃei că nu se poate prezenta la judecată de teama cauzată de ameninŃările grave ce-i sunt adresate de inculpaŃi, cerând să se ia măsuri de protecŃie pentru a se putea prezenta, lipsa de la judecată este justificată şi, ca atare, nu poate fi considerată drept retragere a plângerii prealabile.

Prin plângere penală prealabilă, partea vătămată M.C. a chemat în

judecată pe inculpaŃii D.G. şi M.F., pentru săvârşirea infracŃiunilor de lovire, ameninŃare şi insultă. Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, considerând că există indicii cu privire la săvârşirea infracŃiunii de tâlhărie, în baza art.285 C.proc.pen. a trimis cauza la parchetul de pe lângă aceeaşi judecătorie, în vederea efectuării cercetărilor pentru această infracŃiune. Prin referatul din 6 februarie 2001, SecŃia 8 poliŃie Bucureşti a propus neînceperea urmăririi penale, iar Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, prin rezoluŃia din 28 februarie 2001, a confirmat propunerea şi a dispus trimiterea cauzei la judecătorie. Prin sentinŃa penală nr.1005 din 27 septembrie 2001, judecătoria, în baza art.11 pct.2 lit.b raportat la art.10 alin.1 lit.h şi la art.284 C.proc.pen. a încetat procesul penal pentru infracŃiunile prevăzute în art.180, 193 şi 205 C.pen., reŃinând că partea vătămată a lipsit la două termene de judecată consecutive, nejustificat. Recursul părŃii vătămate a fost respins. Recursul în anulare declarat în cauză este fondat. Potrivit art.2841 C.proc.pen., în cazul infracŃiunilor prevăzute în art.279 C.proc.pen., la care punerea în mişcare a acŃiunii penale se face numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, lipsa nejustificată a acesteia la două termene consecutive în faŃa primei instanŃe este considerată drept retragere a plângerii prealabile. În cauză se constată că, după trimiterea dosarului la judecătorie, partea vătămată a lipsit la termenele consecutive de la 29 mai, 28 iunie şi 27 septembrie 2001. Totodată, se constată că partea vătămată a trimis două plângeri la judecătorie, la 23 mai şi 21 septembrie 2001, în care aducea la cunoştinŃă că este în imposibilitate de a se prezenta la instanŃă deoarece a fost ameninŃată cu moartea de inculpaŃi, că doreşte să se prezinte, în care scop solicită a se lua de organele de poliŃie şi instanŃa de judecată măsuri pentru protecŃia ei. La dosar se află şi o copie de pe plângerea, în acelaşi sens, adresată Ministerului de Interne. În această situaŃie lipsa părŃii vătămate nu este nejustificată, neputându-se considera că poziŃia ei exprimă intenŃia de retragere a plângerii prealabile, în sensul prezumŃiei instituite prin art.2841 C.proc.pen., astfel încât greşit s-a dispus încetarea procesului penal. În consecinŃă hotărârile atacate au fost casate şi s-a trimis cauza la prima instanŃă pentru rejudecare.

114

CAPITOLUL VII

FINALIZAREA URMĂRIRII PENALE PRIN

TRIMITEREA ÎN JUDECATĂ A INCULPATULUI

SecŃiunea a I-a

ConsideraŃii cu caracter general

Codul de procedură penală reglementează această instituŃie în

secŃiunea a VII-a a capitolului IV din titlul I al PărŃii speciale

privind urmărirea penală – „Terminarea urmăririi penale. Urmărire

penală fără punere în mişcare a acŃiunii penale” (art.255-260). Prin

terminarea urmăririi penale legea s-a referit la momentul, când

organul judiciar a îndeplinit toate activităŃile de cercetare şi a

administrat probele din care şi-a format concluzia trimiterii în

judecată a învinuitului sau a inculpatului, înaintând dosarul

procurorului pentru a se pronunŃa asupra acestei ultime chestiuni.

Când urmărirea penală este efectuată de procuror dispoziŃiile

art.255-260 se aplică pe baza suplimentului analogic.

Terminarea urmăririi penale este reglementată în mod

diferenŃiat după cum în cursul urmăririi respective a fost pusă sau

nu în mişcare acŃiunea penală.

115

Urmărirea cu acŃiunea penală pusă în mişcare. Poatrivit

art.258 C.p.p. cercetarea penală se consideră terminată dacă

cercetările sunt complete şi a avut loc, prezentarea materialului de

urmărire penală. În această situaŃie, organul de cercetare

nemaiavând de îndeplinit alte activităŃi legate de probaŃiune sau

alte acte de urmărire penală înaintează dosarul la procuror, însoŃit

de un referat pentru ca procurorul să decidă potrivit art.262 C.p.p.

Organul de cercetare întocmeşte referatul în conformitate cu

art.259 C.p.p. Referatul cuprinde o apreciere a organului de

urmărire asupra cauzei, în el manifestându-se concluzia necesităŃii

tragerii la răspundere penală a inculpatului prin trimiterea în

judecată a acestuia. În acelaşi timp, referatul redactat de organul

de cercetare are un caracter general de sinteză, cuprinzând în

rezumat şi într-o formă concisă principalele aspecte ale cauzei

(fapta care a format obiectul punerii în mişcare a acŃiunii penale,

persoana inculpatului, ultima încadrare juridică).

Referatul organului de cercetare trebuie să se refere şi la

probele administrate şi analiza lor.

Dacă sunt reŃinute mai multe fapte sau implicaŃi mai mulŃi

inculpaŃi, menŃiunile arătate mai sus se fac cu privire la toate

faptele şi toate persoanele. Când în urma cercetărilor organul

propune cu privire la unele fapte sau unele persoane încetarea

urmăririi, scoaterea de sub urmărire sau suspendarea urmăririi

penale, aceasta se va specifica de asemenea în referat. De

asemenea, în conformitate cu art.260 C.p.p. referatul trebuie să

cuprindă date suplimentare privind: mijloacele materiale de probă

şi măsurile luate referitor la ele în cursul cercetării penale,

măsurile asiguratorii privind reparaŃiile civile sau cele luate în

vederea garantării executării pedepsei amenzii, cheltuielile

judiciare.

116

Urmărirea fără punerea în mişcare a acŃiunii penale.

Terminarea urmăririi penale cuprinde într-o asemenea ipoteză

următoarele operaŃiuni: a) ascultarea învinuitului; b) întocmirea

referatului de terminare a cercetării; c) înaintarea dosarului la

procuror. La aceste activităŃi se adaugă prezentarea materialului de

urmărire penală de către procuror (art.255-257).

După efectuarea actelor de urmărire penală potrivit art.232

C.p.p., când există suficiente probe pentru trimiterea în judecată a

învinuitului, organul de cercetare penală procedează la o nouă

ascultare a învinuitului, prilej cu care trebuie să i aducă la

cunoştinŃă din nou învinuirea şi să-l întrebe dacă are alte probe în

apărare. Dacă învinuitul nu a propus noi probe sau propunerea sa

nu a fost găsită temeinică ori dacă cercetarea a fost completată

potrivit propunerilor făcute, cercetarea penală se consideră

terminată.

De îndată ce s-a încheiat cercetarea, organul întocmeşte

referatul de terminare a urmăririi penale prin care concluzionează

asupra rezultatelor acesteia (art.256). Referatul are cuprinsul

menŃionat în art.259-260 C.p.p. care se aplică în mod

corespunzător.

După întocmirea referatului, dosarul cuprinzând referatul şi

celelalte lucrări se înaintează procurorului pentru ca acesta să

decidă în conformitate cu art.262 C.p.p.

Potrivit art.257 C.p.p. modificat prin Legea nr.281/2003,

înainte de trimiterea în judecată, procurorul îl cheamă pe învinuit

şi îi prezintă materialul de urmărire penală în condiŃiile art.250 şi

urm. C.p.p.

Anterior modificării, prezentarea către învinuit a materialului

de urmărire penală era facultativă fiind lăsată la aprecierea

procurorului.

117

Când urmărirea penală este efectuată de procuror acesta nu

este obligat să întocmească referat de terminare a urmăririi penale

potrivit art.256 sau art.258 C.p.p.

SecŃiunea a II-a

Trimiterea în judecată

Trimiterea în judecată reprezintă ultimul moment al fazei de

urmărire penală. De îndată ce trimiterea în judecată se realizează,

urmărirea este complet epuizată, iar organele de urmărire penală se

dezinvestesc. Prin înaintarea dosarului la instanŃă se realizează

sesizarea acestui organ judiciar şi începe faza judecăŃii.

Cel îndreptăŃit să dispună trimiterea în judecată a

inculpatului este procurorul, aceasta decurgând din împrejurarea

că procurorul este titularul acŃiunii penale.

În cazul infracŃiunilor arătate la art.279 pct.2 lit.a C.p.p.

plângerea prealabilă a persoanei vătămate adresată instanŃei de

judecată constituie act de sesizare a instanŃei cât şi act de

inculpare (vezi capitolul X).

În urma introducerii în Codul de procedură penală a

instituŃiei plângerii la instanŃă împotriva soluŃiilor de netrimitere în

judecată a fost prevăzută o nouă modalitate de sesizare a instanŃei

– art.2781 alin.8 lit.c, text introdus prin Legea nr.281/2003 (vezi

capitolul IX).

Procurorul este obligat ca în termen de 15 zile de la primirea

dosarului trimis de organul de cercetare, potrivit art.256 sau

118

art.258 C.p.p. să procedeze la verificarea lucrărilor de urmărire şi

să se pronunŃe asupra acestora (art.261 C.p.p.).

Termenul de 15 zile este un termen de recomandare, însă este

de dorit ca el să nu fie depăşit decât în cazuri extreme. În cauzele

cu arestaŃi activitatea de verificare a procurorului se face de

urgenŃă şi cu precădere.

Pentru a proceda la rezolvarea cauzei procurorul trebuie să

constate că sunt îndeplinite în mod cumulativ următoarele condiŃii:

a) au fost respectate dispoziŃiile legale care garantează aflarea

adevărului;

b) urmărirea penală este completă;

c) există probe necesare şi legal administrate.

Din conŃinutul prevederilor art.262 rezultă următoarele

modalităŃi de rezolvare a cauzei de către procuror:

1) când din materialul de urmărire penală rezultă că fapta

există, că a fost săvârşită de învinuit sau inculpat şi că se poate

angaja răspunderea penală a acestuia:

a) procurorul dispune trimiterea în judecată a

inculpatului prin rechizitoriu când acŃiunea penală a fost

pusă în mişcare în cursul urmăririi penale;

b) dacă urmărirea penală s-a desfăşurat fără acŃiune

penală pusă în mişcare, procurorul prin acelaşi rechizitoriu,

pune în mişcare acŃiunea penală şi dispune trimiterea în

judecată a inculpatului.

2) când procurorul nu este de acord cu aprecierea organului

de cercetare că cel în cauză trebuie trimis în judecată, constatând

vreuna din situaŃiile prevăzute de art.10 C.p.p., dispune prin

ordonanŃă, după caz. încetarea urmăririi penale, scoaterea de sub

urmărire sau clasarea cauzei.

119

Dacă procurorul dispune scoaterea de sub urmărire penală în

temeiul art.10 lit.b1, aplică una din sancŃiunile cu caracter

administrativ prevăzut de art.91 C.p.

3) dacă în momentul verificărilor procurorul constată că sunt

întrunite condiŃiile legale prevăzute de art.239 C.p.p. dispune

suspendarea urmăririi penale.

Activitatea organului de cercetare penală poate prezenta

lipsuri fie în sensul nerespectării dispoziŃiilor legale care asigură

aflarea adevărului, fie în legătură cu caracterul complet al

urmăririi. În acest caz, procurorul ia măsuri în vederea completării

sau refacerii urmăririi penale prin restituirea cauzei la organul care

a efectuat cercetarea; de asemenea procurorul poate trimite cauza,

potrivit dispoziŃiilor art.217 C.p.p., la un alt organ de urmărire

penală; dacă urmărire penală a fost efectuată de un organ

necompetent procurorul ia măsuri ca urmărirea penală să fie

efectuată de un organ competent (art.265-art.268).

Datorită caracterului complex al unor cauze, completarea sau

refacerea urmăririi penale se poate dispune cu privire numai la

anumite aspecte. Pentru a nu întârzia soluŃionarea chestiunilor

care se pot rezolva de îndată, procurorul va disjunge cauza,

restituind sau trimiŃând la alt organ de urmărire penală numai

materialul de urmărire penală cu privire la unele fapte sau la unii

învinuiŃi/inculpaŃi, iar pentru restul faptelor şi persoanelor

cercetate dispunând trimiterea în judecată, ori o altă soluŃie în

conformitate cu art.262 C.p.p. Dacă disjungerea nu e posibilă,

cauza se va trimite în întregime în vederea completării sau refacerii

urmăririi penale.

Asupra celor de mai sus, procurorul dispune prin rechizitoriu,

în cazul trimiterii în judecată şi prin ordonanŃă în celelalte situaŃii.

120

OrdonanŃa prin care procurorul dispune oricare altă soluŃie

potrivit art.262 C.p.p. cuprinde menŃiunile corespunzătoare tipului

respectiv de ordonanŃă.

OrdonanŃa de restituire la organul de cercetare sau de

trimitere la alt organ va cuprinde pe lângă menŃiunile arătate în

art.203, indicarea actelor ce trebuie efectuate sau refăcute, a

faptelor sau împrejurărilor ce urmează a fi constatate şi a

mijloacelor de probă ce vor fi folosite (art.266 C.p.p.).

Rechizitoriul se întocmeşte de procurorul care supraveghează

urmărirea penală, iar decizia de trimitere în judecată a inculpatului

produce efecte juridice, fără ca actul să fie supus confirmării din

partea conducătorului parchetului.

În cauzele penale în care urmărirea se efectuează în mod

obligatoriu de procuror acesta terminând urmărirea penală

întocmeşte el însuşi rechizitoriul, în asemenea cazuri nefiind

incidente reglementările referitoare la supravegherea exercitată de

procuror asupra actelor organului de cercetare penală. Potrivit

art.209 alin.5 C.p.p. în acest caz rechizitoriul este supus

confirmării conducătorului parchetului de care aparŃine cel care a

întocmit actul de trimitere în judecată, iar când urmărirea penală

este efectuată de însuşi conducătorul parchetului, confirmarea se

face de către procurorul ierarhic superior.

În termen de 24 de ore de la darea rechizitoriului sau

confirmarea rechizitoriului, procurorul înaintează instanŃei dosarul

împreună cu numărul necesar de copii de pe rechizitoriu pentru a

fi comunicat inculpaŃilor arestaŃi (art.264).

În fiecare cauză se întocmeşte un singur rechizitoriu chiar

dacă urmărirea penală priveşte mai multe fapte ori mai mulŃi

învinuiŃi sau inculpaŃi şi chiar dacă se dau acestora rezolvări

diferite.

121

Rechizitoriul se limitează la faptele sau persoanele pentru care

s-a efectuat urmărirea penală şi trebuie să cuprindă, pe lângă

menŃiunile prevăzute în art.203 C.p.p., date privitoare la persoana

inculpatului, fapta reŃinută în sarcina sa, încadrarea juridică,

probele pe care se întemeiază învinuirea, măsura preventivă luată

şi durata acesteia (art.263 C.p.p.). Dacă din dosar lipseşte referatul

de terminare a urmăririi penale, cauza fiind de competenŃa

obligatorie a procurorului, rechizitoriul va cuprinde şi datele

suplimentare prevăzute de art.260 C.p.p. În rechizitoriu se vor

menŃiona persoanele care trebuie citate la instanŃă, cu indicarea

calităŃii lor procesuale (părŃi, martori etc.) şi a locului unde

urmează a fi citate.

Rechizitoriul are o funcŃionalitate multiplă. Astfel, potrivit

art.264 rechizitoriul este actul de sesizare a instanŃei de judecată,

iar din conŃinutul art.262 mai rezultă că rechizitoriul reprezintă un

mod de rezolvare a cauzei şi în anumite situaŃii, act de inculpare.

Sesizarea instanŃei se face de către procurorul care a întocmit

rechizitoriul.

Rechizitoriul se întocmeşte de procurorul de la parchetul

corespunzător instanŃei care potrivit legii judecă cauza în primă

instanŃă.

Când urmărirea penală este efectuată de către Parchetul de pe

lângă Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie sau de către parchetele de

pe lângă curŃile de apel ori de parchetele de pe lângă tribunale,

procurorul, prin rechizitoriu stabileşte căreia dintre instanŃele

prevăzute de art.30 C.p.p. îi revine competenŃa de a rejudeca

Ńinând seama ca în raport de împrejurările cauzei să fie asigurată

buna desfăşurare a procesului penal.

Potrivit art.267 C.p.p., procurorul verificând dosarul înaintat

de organul de cercetare penală în vederea trimiterii în judecată,

este obligat la întocmirea rechizitoriului să dispună asupra

122

menŃinerii sau revocării, măsurilor de siguranŃă, altele decât cele

prevăzute de art.113, art.114 C.p., măsurilor asiguratorii, luate în

cursul urmăririi penale. Dacă este cazul, procurorul poate lua

asemenea măsuri. În cazul măsurilor preventive prevăzute de

art.145, art.1451 C.p.p. procurorul, după caz, ia aceste măsuri,

dispune revocarea lor sau solicită instanŃei plângerea măsurilor

respective.

De asemenea, procurorul poate solicita instanŃei arestarea

preventivă a inculpatului şi luarea măsurilor de siguranŃă

prevăzute de art.113, art.114 C.p. În această ipoteză rechizitoriul

se înaintează instanŃei în termen de 24 ore.

În cazurile prevăzute de art.262 pct.2, art.265 şi art.268,

dosarul se trimite instanŃei pentru a se pronunŃa asupra prelungirii

sau revocării măsurilor de siguranŃă (art.113, art.114 C.p.) sau

măsurii arestării preventive, dispuse în cursul urmăririi penale.

JURISPRUDENłĂ

DECIZIE PENALĂ Nr. 4220 din 31 octombrie 2000 Rechizitoriu. Nulitate. Necomunicarea copiei de pe actul de sesizare a instanŃei inculpatului aflat în detenŃie EMITENT: CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIłIE - s. penală Revista Dreptul nr.4/2002 Netrimiterea de către procuror a copiei de pe rechizitoriu odată cu înaintarea dosarului la instanŃă, pentru a fi comunicată inculpatului arestat şi lipsa acestei comunicări constituie o nulitate relativă ce se acoperă prin citirea actului de sesizare a instanŃei în şedinŃă de judecată, în prezenŃa inculpatului arestat; dacă acesta cere, judecata se amână şi i se înmânează o copie a actului. Prin sentinŃa nr. 8 din 19 ianuarie 2000, Tribunalul Militar a condamnat pe inculpaŃi pentru săvârşirea infracŃiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. 2 lit. a şi e Cod penal. Prin decizia nr. 57 din 16 mai 2000, Curtea Militară de Apel a respins apelurile inculpaŃilor. În recursurile declarate, inculpaŃii au cerut casarea hotărârilor, între altele, pentru motivul că nu li s-a comunicat, potrivit legii, copie de pe rechizitoriu.

123

Recursurile nu sunt fondate. Potrivit art. 264 alin. final Cod procedură penală, procurorul înaintează instanŃei dosarul împreună cu numărul necesar de copii de pe rechizitoriu, pentru a fi comunicat inculpaŃilor aflaŃi în detenŃie, conform art. 313. Chestiunea necomunicării actului de sesizare este reglementată în articolul nr. 318 din acelaşi cod, potrivit căruia, la termenul de judecată în cazul în care inculpatul este arestat, preşedintele se încredinŃează dacă a primit copia actului de sesizare a instanŃei. Când actul nu a fost comunicat, dacă inculpatul cere, judecata se amână iar preşedintele îi înmânează copie de pe actul de sesizare a instanŃei. InculpaŃii, arestaŃi şi prezenŃi în instanŃă, nu au cerut amânarea cauzei, au luat cunoştinŃă de conŃinutul actului de sesizare, care le-a fost citit în şedinŃă publică, şi au dat declaraŃii recunoscând faptele. Aşa fiind, de vreme ce nu au fost încălcate dispoziŃii dintre cele prevăzute în alin. 2 al art. 197 Cod procedură penală, iar încălcarea dispoziŃiilor art. 313 nu a fost invocată la primul termen de judecată, nu a produs o vătămare inculpaŃilor şi anularea actelor nu este necesară pentru aflarea adevărului şi justa soluŃionare a cauzei, recursul a fost respins. DECIZIE PENALĂ Nr. 4220 din 31 octombrie 2000 Nulitate. Necomunicarea copiei de pe actul de sesizare a instanŃei inculpatului aflat în detenŃie EMITENT: CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIłIE - s. penală NEPUBLICATĂ Netrimiterea de către procuror a copiei de pe rechizitoriu odată cu înaintarea dosarului la instanŃă, pentru a fi comunicată inculpatului arestat şi lipsa acestei comunicări constituie o nulitate relativă ce se acoperă prin citirea actului de sesizare a instanŃei în şedinŃă de judecată, în prezenŃa inculpatului arestat; dacă acesta cere, judecata se amână şi i se înmânează o copie a actului. Prin sentinŃa nr. 8 din 19 ianuarie 2000, Tribunalul Militar a condamnat pe inculpaŃi pentru săvârşirea infracŃiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. 2 lit. a şi e Cod penal. Prin decizia nr. 57 din 16 mai 2000, Curtea Militară de Apel a respins apelurile inculpaŃilor. În recursurile declarate, inculpaŃii au cerut casarea hotărârilor, între altele, pentru motivul că nu li s-a comunicat, potrivit legii, copie de pe rechizitoriu. Recursurile nu sunt fondate. Potrivit art. 264 alin. final Cod procedură penală, procurorul înaintează instanŃei dosarul împreună cu numărul necesar de copii de pe rechizitoriu, pentru a fi comunicat inculpaŃilor aflaŃi în detenŃie, conform art. 313. Chestiunea necomunicării actului de sesizare este reglementată în articolul nr. 318 din acelaşi cod, potrivit căruia, la termenul de judecată în cazul în care inculpatul este arestat, preşedintele se încredinŃează dacă a primit copia actului de sesizare a instanŃei. Când actul nu a fost comunicat, dacă inculpatul cere, judecata se amână iar preşedintele îi înmânează copie de pe actul de sesizare a instanŃei.

124

InculpaŃii, arestaŃi şi prezenŃi în instanŃă, nu au cerut amânarea cauzei, au luat cunoştinŃă de conŃinutul actului de sesizare, care le-a fost citit în şedinŃă publică, şi au dat declaraŃii recunoscând faptele. Aşa fiind, de vreme ce nu au fost încălcate dispoziŃii dintre cele prevăzute în alin. 2 al art. 197 Cod procedură penală, iar încălcarea dispoziŃiilor art. 313 nu a fost invocată la primul termen de judecată, nu a produs o vătămare inculpaŃilor şi anularea actelor nu este necesară pentru aflarea adevărului şi justa soluŃionare a cauzei, recursul a fost respins.

DECIZIE PENALĂ Nr. 74 din 8 octombrie 2001 Sesizarea instanŃei. Faptă descrisă în partea expozitivă a rechizitoriului, dar nemenŃionată în dispozitivul de trimitere în judecată EMITENT: CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIłIE - s. penală Revista Dreptul nr.6/2002 Pentru sesizarea instanŃei cu judecarea unei infracŃiuni nu este suficientă descrierea acesteia în expunerea făcută în rechizitoriu; sesizarea este legală numai în cazul în care în dispozitivul de trimitere în judecată a rechizitoriului este menŃionată fapta, cu încadrarea ei juridică. Prin SentinŃa penală nr. 70 din 1 martie 2001 a Tribunalului Arad, inculpatul C.A a fost condamnat pentru săvârşirea infracŃiunilor de omor deosebit de grav şi de tâlhărie prevăzute în art. 174 raportat la art. 176 lit. d şi art. 211 alin. 1 Cod penal. InstanŃa a reŃinut că inculpatul, la 31 iulie 1999, a ucis pe casiera de la o casă de schimb valutar, după care şi-a însuşit sume în lei şi valută străină aparŃinând unităŃii. Apelul şi recursul inculpatului au fost respinse prin Decizia penală nr. 175/A din 5 mai 2000 a CurŃii de Apel Timişoara şi, respectiv, prin Decizia nr. 3935 din 13 octombrie 2000 a CurŃii Supreme de JustiŃie, SecŃia penală. Împotriva hotărârilor pronunŃate în cauză s-a declarat recurs în anulare, întemeiat pe dispoziŃiunile art. 410 alin. 1 partea I pct. 1 Cod procedură penală, susŃinându-se că, deşi s-a reŃinut prin rechizitoriu şi faptul că în noaptea de 5 august 1999, la câteva zile după săvârşirea infracŃiunilor de omor şi de tâlhărie inculpatul a trecut fraudulos frontiera în Ungaria, cu scopul de a se ascunde, prima instanŃă nu s-a pronunŃat asupra acestei fapte. S-a motivat că, din moment ce această faptă a fost descrisă în cuprinsul rechizitoriului şi rezultă din probele administrate, instanŃa trebuia să se considere sesizată cu judecarea ei, în conformitate cu prevederile art. 317 Cod procedură penală, chiar dacă s-a omis să se facă referire la încadrarea ei juridică şi nu s-a făcut, în dispozitivul rechizitoriului, menŃiunea expresă a trimiterii inculpatului în judecată şi pentru această infracŃiune. Recursul în anulare nu este fondat. În conformitate cu art. 317 Cod procedură penală, judecata se mărgineşte la fapta şi la persoana arătate în actul de sesizare a instanŃei, iar în caz de extindere a procesului penal şi la fapta şi persoana la care se referă extinderea.

125

Prin urmare, obiectul judecăŃii, care este, în acelaşi timp, obiectul învestirii, este determinat de cuprinsul actului de sesizare, care este, astfel, implicit, caracterizat şi ca act de învestire. Potrivit articolului menŃionat, judecata se mărgineşte aşadar la fapta şi la persoana cu privire la care a avut loc trimiterea în judecată şi învestirea instanŃei. Pentru a determina ce se înŃelege prin "fapta" şi "persoana" arătate în actul de sesizare, se impune ca textul art. 317 să fie raportat la cel al art. 263 Cod procedură penală, care se referă la cuprinsul rechizitoriului. În art. 263 alin. 1 se prevede că rechizitoriul trebuie să se limiteze la fapta şi persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală şi trebuie să cuprindă, pe lângă menŃiunile prevăzute în art. 203, datele privitoare la persoana inculpatului, fapta reŃinută în sarcina sa, încadrarea juridică, probele pe care se întemeiază învinuirea, măsura preventivă luată şi durata acesteia, precum şi dispoziŃia de trimitere în judecată. Este de observat că, dintre aceste menŃiuni pe care trebuie să le cuprindă rechizitoriul, art. 317 Cod procedură penală, care fixează obiectul judecăŃii, adică limitele învestirii, se referă numai la faptă şi persoană. Dar, în accepŃiunea acestui text de lege, prin faptă arătată în actul de sesizare nu se poate înŃelege doar simpla referire la o anumită faptă menŃionată în succesiunea activităŃilor inculpatului, ci la descrierea acelei fapte într-un mod susceptibil de a produce consecinŃe juridice, şi anume de a învesti instanŃa, o atare condiŃie neputând fi îndeplinită decât în cazul când fapta arătată prin rechizitoriu este însoŃită de precizarea încadrării ei juridice şi de dispoziŃia de trimitere în judecată pentru acea faptă. Altfel s-ar putea ajunge la efectuarea urmăririi penale cu asigurarea garanŃiilor procesuale înscrise în lege numai pentru o singură faptă sau un număr restrâns de fapte, pentru ca în final, pe calea exercitării apelului sau recursului de către procuror, ori a recursului în anulare, să se ceară condamnarea şi pentru alte fapte, uneori mai complexe, fără a se parcurge etapele obligatorii, cu inerente garanŃii menite să asigure aflarea adevărului şi dreptul de apărare a celui judecat, ceea ce ar fi contrar principiilor de bază ale dreptului procesual-penal, precum şi obligaŃiei înscrise în art. 5 pct. 2 din ConvenŃia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi libertăŃilor fundamentale, la care România a aderat, potrivit căreia orice persoană arestată trebuie să fie informată asupra oricărei acuzaŃii aduse împotriva sa. În speŃă, din moment ce prin rechizitoriu nu s-a făcut nici o referire la încadrarea juridică a faptei de trecere frauduloasă a frontierei, menŃionată în partea sa descriptivă, şi nici nu s-a precizat, prin dispoziŃia de trimitere în judecată, că acesta priveşte şi infracŃiunea de trecere frauduloasă a frontierei, nu se poate considera că procurorul şi-a manifestat voinŃa de a trimite în judecată pe inculpat şi pentru săvârşirea acestei infracŃiuni. Este de menŃionat că în cursul judecăŃii nu s-a cerut extinderea procesului penal în conformitate cu art. 336 alin. 1 Cod procedură penală, încât se impune a se constata că instanŃa nu a fost sesizată şi cu judecarea infracŃiunii prevăzute în art. 65 din Legea nr. 56/1992. De aceea, judecarea inculpatului pentru săvârşirea acestei infracŃiuni nu poate avea loc decât în condiŃiile sesizării instanŃei cu un nou rechizitoriu, emis în urma punerii în mişcare a acŃiunii penale potrivit art. 235 Cod procedură penală şi a

126

efectuării actelor obligatorii de urmărire penală cu privire la infracŃiunea de trecere frauduloasă a frontierei. Aşa fiind, cu privire la infracŃiunea pentru care nu s-a indicat încadrarea şi nici nu a fost manifestată voinŃa procurorului de a dispune trimiterea inculpatului în judecată prin dispozitivul rechizitoriului sau în faŃa instanŃei, pe calea extinderii procesului penal pentru alte fapte, judecarea nu poate avea loc decât ca urmare a unui nou act de sesizare a instanŃei. În consecinŃă, motivul invocat nefiind fondat, recursul în anulare a fost respins. În sens contrar: Tribunalul Suprem, Completul de 7 judecători, decizia nr.43/1976 (V.Papadopol. M.Popovici. Repertoriul alfabetic de practică judiciară în materie penală pe anii 1976-1980. Bucureşti 1982); Tribunalul Suprem, decizia nr.210/1977 în Culegere de decizii pe anul 1977; Tribunalul Suprem, decizia nr.511/1979 în Culegere de decizii pe anul 1979. ÎNALTA CURTE DE CASAłIE ŞI JUSTIłIE

Decizia nr. 709 din 5 februarie 2004

Nepublicată

Rolul şi funcŃiile probelor strânse în cursul urmăririi penale. Temei de sesizare a instanŃei. Necesitatea verificării lor de către instanŃă, pentru a se putea aprecia asupra acestora şi a se pronunŃa soluŃia. Art.200 şi art.287 şi urm. C.pr.pen.

127

CURTEA

Asupra recursurilor de fată în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentinŃa penală nr.454 din 28 august 2003 a Tribunalului Cluj

au fost condamnaŃi inculpaŃii MARUŞKA LUBOMIR (fiul Iui Viliam şi Helena, născut la 6 august 1950 în Slovacia, domiciliat în Slovacia, Banska-Bistrica) şi BELVONNCIK JURAJ (fiul lui Frantisek şi Ana, născut la 14 mai 196S în Slovacia, domiciliat în Slovacia. Banska-Bistrica) la câte 3 ani închisoare pentru infracŃiunea prevăzută de art.7 alin.1 şi 3 din Legea nr 39/2003 şi la câte 5 luni închisoare pentru infracŃiunea prevăzută de art 26. raportat la art 289 Cod penal. pentru ambele cu aplicarea art.74-76 Cod penal, iar pentru ultima şi cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, dispunându-se să execute fiecare, pedeapsa cea mai grea de câte 3 ani închisoare cu consecinŃele prevăzute de art.64 şi 71 Coc penal.

Din pedepsele rezultante aplicate s-a dedus perioada reŃinerii şi arestării preventive de la 16 martie 2003.

Totodată, prin aceiaşi sentinŃă a fost condamnată inculpata AVRAM

ANA (fiica lui Gneorghe şi Berta, născută la 6 iunie 1962 în Popeşti, jud Bihor, domiciliată în Cluj-Napoca, str.Mănăstur nr 30, jud.Ciuj) la 2 ani şi 6 luni închisoare pentru infracŃiunea prevăzută de art.7 alin. 1 şi 3 din Legea nr 39/2003 şi la 4 luni închisoare pentru infracŃiunea prevăzută de art.26. raportat la art.289 Cod penal, cu aplicarea art. 74 - 76 Cod penal dispunându-se ca executarea pedepsei celei mai grele de 2 ani şi 6 luni închisoare să fie suspendată sub supraveghere pe un termen de încercare de 5 ani conform art 852

Cod penal şi cu obligaŃia de a se supune unor măsuri concrete stabilite prin dispozitivul sentinŃei.

În esenŃă, s-a reŃinut următoarele: InculpaŃii, de comun acord, au iniŃiat şi constituit un grup

infracŃional în scopul comiterii unor infracŃiuni aducătoare de beneficii materiale

În acest sens. în cursul lunilor iulie 2002 - martie 2003, cei 3 inculpaŃi, au introdus în mod mincinos în cuprinsul tichetelor de joc la pariurile sportive, elemente nereale (privind ora de întocmire; rezultatele corecte ale meciurilor, etc )

Curtea de Apel Cluj, prin decizia cenală nr.244 din 23 octombrie 2003, a respins ca nefondate apelurile inculpaŃilor

Prin recursurile declarate inculpaŃii Belvonncik Juraj şi Maruşka Lubomir au solicitat, în principal, casarea hotărârilor atacate şi restituirea cauzei pentru refacerea şi completarea urmăririi penale, iar, în subsidiar,

128

trimiterea cauzei spre rejudecare la instanŃa de fond invocând neregularităti ale urmăririi penale, lipsa unui interpret de limbă slovacă în prima parte a urmăririi penale, nerespectarea cererilor apărătorilor de a participa la administrarea probelor, încălcarea dispoziŃiilor art.263 din Codul de procedură penală, privind sesizarea instanŃei prin neindicarea concretă în rechizitor a tuturor actelor materiale care intră în conŃinutul constitutiv al infracŃiunii de fals intelectual: nestabilirea clară şi concretă a infracŃiunilor - scop pentru care s-a constituit grupul infracŃional; antepronuntarea instanŃei prin încheierea din 5 februarie 2003, existenta unor contradicŃii între expozitivul şi dispozitivul sentinŃei, omisiunea instanŃei de a se pronunŃa asupra tuturor actelor materiale de fals intelectual reŃinute în rechizitoriu, etc.

Inculpata Avram Ana prin recursul declarat, a solicitat casarea hotărârilor pronunŃate şi în principal achitarea, iar în subsidiar, schimbarea încadrării juridice în infracŃiunea prevăzută de art 7 alin. 1 şi 2 din Legea nr 39/2003 şi reindividuaiizarea pedepsei.

Recursurile inculpaŃilor sunt fondate, dar, prioritar, pentru alte motive decât cele invocate. Potrivit art.200 din Codui de procedură penală urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existenŃa infracŃiunilor, Ia identificarea făptuitorilor şi la stabilirea răspunderii acestora, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată.

Din examinarea textului de lege sus-menŃionat rezultă, aşadar, ca probele descoperite şi strânse în cursul urmăririi penale - fază nepublică şi auxiliară procesului penal - pot servi numai ca temei pentru trimiterea în judecată.

Pentru a constitui temeiul pronunŃării unei hotărâri judecătoreşti probele descoperite şi strânse în cursul urmăririi penale pe baza cărora a fos sesizată instanŃa, prin rechizitor, trebuie verificate în cursul cercetării judecătoreşti prin administrarea lor in mod nemijlocit, în şedinŃa publică, oral şi contradictoriu potrivit dispoziŃiilor art.287, 288, 289, 290 şi următoarelor din Codul de procedură penală.

Numai după efectuarea unei asemenea verificări, printr-o cercetare judecătorească temeinică, cu respectarea celor 4 principii fundamentale ale fazei de judecată (nemijlocirii, oralităŃii, publicităŃii şi contradictorialităŃii) şi după administrarea oricăror alte care vor apare necesare pentru stabilirea adevărului, instanŃa îşi poate forma, motivat, convingerea cu privire la faptele şi vinovăŃia persoanelor trimise în judecată şi în consecinŃă, va putea pronunŃa o hotărâre judecătorească temeinică şi legală.

Or, din examinarea lucrărilor efectuate de instanŃă, rezultă următoarele: - la termenul din 10 iulie 2003 în condiŃiile în care traducătorul

de limbă slovacă nu a fost prezent s-a acceptat, greşit, traducerea dezbaterilor de către inculpata Avram Ana (fila 9 dos. Tribunalul Cluj);

129

- la termenul din 5 august 2003 când s-a constatat din nou lipsa traducătorului de limba slovacă, inculpata Avram Ana a invocat că nu mai este de acord să asigure traducerea întrucât nu cunoaşte termenii juridici şi există posibilitatea de a fi înŃeleasă greşit de cei 2 inculpaŃi" (fila 24 dos. Tribunalul Cluj):

- la termenul din 8 august 2003, a fost examinată numai cererea de liberare pe cauŃiune.

- la termenul din 21 august 2003 deşi cercetarea judecătorească nu se efectuase, iar reprezentantul parchetului a solicitat să se dispună darea şi ascultarea martorilor arătaŃi în rechizitor, instanŃa a

declarat, greşit, terminată cercetarea judecătorească şi contrar concluziilor procurorului de şedinŃă a dispus nejustificat disjungerea cauzei faŃă de inculpatul Szombatn loan.

Ulterior, după ce a amânat pronunŃarea, instanŃa a pronunŃat sentinŃa de condamnare a celor 3 inculpaŃi, menŃinută de instanŃa de apel prin respingerea apelului acestora.

Procedând în acest mod instanŃa de fond a pronunŃat o hotărâre judecătorească de condamnare fără ca procesul penal să fi parcurs faza cercetării judecătoreşti cu încălcarea dispoziŃiilor art.287,

CAPITOLUL VIII

RELUAREA URMĂRIRII PENALE

SecŃiunea I

ConsideraŃii generale

Reluarea urmăririi penale este o instituŃie de drept

procesual penal care semnifică reactivarea cursului urmăririi

penale în cazurile prevăzute de art.270.

Oricare ar fi modul în care ia sfârşit urmărirea penală,

prin aceasta nu se exclude revenirea cauzei în acelaşi stadiu

procesual.

130

În art.270 alin.1 C.p.p. sunt prevăzute următoarele

situaŃii de reluare a urmăririi penale:

a) încetarea cauzei de suspendare;

b) restituirea cauzei de către instanŃa de judecată în

vederea refacerii sau completării urmăririi, ori ca

urmare a extinderii acŃiunii penale sau a procesului

penal;

c) redeschiderea urmăririi penale.

Potrivit art.270 alin.2 redeschiderea urmăririi penale nu

poate avea loc dacă se constată că între timp a intervenit unul

din cazurile prevăzute de art.10 C.p.p.

În cazurile prevăzute de art.270 alin.1 lit.a şi c reluarea

urmăririi penale se dispune de procuror prin ordonanŃă, iar în

cazul prevăzut de art.270 alin.1 lit.b reluarea urmăririi penale

se dispune de instanŃă prin sentinŃă sau decizie, după caz.

În cazurile de reluare a urmăririi penale se pot dispune şi

măsuri preventive indiferent dacă anterior au fost sau nu

luate asemenea măsuri.

În privinŃa măsurii arestării preventive în cazurile

prevăzute de art.270 lit.a şi c, respectiv art.273, termenul de

10/30 de zile privitor la arestarea învinuitului/inculpatului

curge de la data luării măsurii, dispoziŃiile art.233, art.236 şi

art.250 aplicându-se în mod corespunzător. În situaŃia când

reluarea urmăririi penale este derminată de restituirea cauzei

de către instanŃă (art.270 lit.b) şi inculpatul se afla arestat, iar

instanŃa menŃine arestarea, termenul de 30 de zile curge din

131

momentul pronunŃării hotărârii. În această ipoteză, instanŃa

va trimite dosarul procurorului în termen de 10 zile.

În continuare prelungirea arestării inculpatului are loc în

condiŃii obişnuite, legea precizând că se aplică reglementările

comune (art.155, art.159 C.p.p.).

SecŃiunea a II-a

Reluarea după suspendarea urmăririi penale

Primul caz de reluare a urmăririi penale - art.270 alin.1

lit.a, este condiŃionat de existenŃa unei prealabile suspendări

dispuse potrivit art.239 C.p.p. (boala gravă a

învinuitului/inculpatului constată printr-o expertiză medico-

legală). Suspendarea fiind determinată de starea sănătăŃii

învinuitului sau inculpatului, însănătoşirea acestuia atrage

realuarea urmăririi în condiŃiile art.271 C.p.p.

Când organul de cercetare penală a constatat că a încetat

cauza de suspendare (desigur în baza unei expertize medico-

legale, pentru similitudine de raŃiune), înaintează dosarul

procurorului pentru a dispune asupra reluării urmăririi

penale. Procedura nu se aplică în cauzele penale, care potrivit

art.209 C.p.p. se urmăresc obligatoriu de procuror, întrucât în

asemenea situaŃie, procurorul care efectuează urmărirea

dispune direct atât asupra suspendării cauzei penale (boala

gravă a învinuitului/inculpatului), cât şi asupra reluării

132

acesteia (când intervine însănătoşirea

învinuitului/inculpatului).

Deşi legea nu prevede expres, măsura reluării urmăririi

penale se va comunica persoanei vătămate. Aceleaşi

considerente care au determinat dispoziŃia din art.240 alin.2

privind comunicarea către persoana vătămată a suspendării

au relevanŃă şi în caz de reluare a urmăririi penale.

SecŃiunea a III-a

Reluarea în caz de restituire a cauzei de către

instanŃa de judecată

Activitatea procesuală, în mod obişnuit progresivă, nu

este concepută ca o activitate ireversibilă, existând

posibilitatea reîntoarcerii cauzei la etapa iniŃială. O asemenea

situaŃie este cea prevăzută de art.271 alin.1 lit.b cu referire la

art.272 când instanŃa restituie cauza procurorului.

Ipotezele în care instanŃa are posibilitatea restituirii

cauzei la procuror sunt cele prevăzute de art.332, art.333,

art.335-337 C.p.p.:

- restituirea în vederea refacerii urmăririi; are loc când

prima instanŃă constată înainte de terminarea cercetării

judecătoreşti, că urmărirea penală a fost efectuată de către un

organ necompetent;

133

În conformitate art.332 când se constată înainte de

terminarea cercetării judecătoreşti că în cauza supusă

judecăŃii s-a efectuat cercetarea penală de un alt organ decât

cel competent, instanŃa se desesizează şi restituie cauza

procurorului pentru a proceda potrivit art.268 alin.1. Textul la

care face trimitere art.332 precizează că în cazul infracŃiunilor

sau infractorilor la care se referă art.207, art.208 şi art.209

alin.3 şi 4 când urmărirea penală a fost efectuată de un organ

necompetent, procurorul ia măsuri ca urmărirea penală să fie

făcută de organul competent.

- restituirea în vederea completării urmăririi; se dispune

de regulă de prima instanŃă în tot cursul judecăŃii când

aceasta constată că urmărirea nu este completă şi că în faŃa

instanŃei completarea nu s-ar putea face decât cu mare

întârziere (art.333 alin.1); potrivit art.380 şi art.38516 dacă în

apel sau în recurs (în situaŃia reŃinerii cauzei spre rejudecare)

se constată că instanŃa a cărei hotărâre a fost atacată nu a

procedat la restituire în vederea completării urmăririi penale

deşi era necesar, instanŃa de apel/recurs poate,

desfiinŃând/casând hotărârea, să restituie cauza procurorului;

- restituirea cauzei la procuror în urma extinderii acŃiunii

penale de către instanŃă potrivit art.335, în vederea

completării urmăririi penale cu privire la acte materiale noi

care intră în conŃinutul infracŃiunii pentru care a fost trimis în

judecată inculpatul; restituirea cauzei la procuror în urma

extinderii procesului penal de către instanŃă potrivit art.336-

134

337 pentru alte fapte sau alte persoane, în vederea completării

urmăririi penale cu privire şi la aceste noi fapte sau persoane.

SecŃiunea a IV-a

Redeschiderea urmăririi penale

Reluarea urmăririi penale prin redeschiderea acesteia,

potrivit art.270 alin.1 lit.c şi art.273 presupune o prealabilă

soluŃie de neurmărire penală (de închidere a urmăririi penale).

Este posibil să se constate ulterior că menŃinerea soluŃiei de

neurmărire penală nu se justifică, pentru că nu a existat în

fapt cazul care a determinat sau că a dispărut împrejurarea pe

care s-a întemeiat pe care s-a întemeiat încetarea urmăririi

penale sau scoaterea de sub urmărire penală.

În aceste situaŃii se dispune redeschiderea urmăririi

penale.

În conformitate cu art.273 alin.11, text introdus prin

Legea nr.281/2003 redeschiderea urmăririi penale are loc de

asemenea când instanŃa de judecată a admis potrivit art.2781

plângerea împotriva ordonanŃei sau după caz a rezoluŃiei

procurorului de scoatere de sub urmărire penală sau de

încetare a urmăririi penale ori de clasare şi a trimis cauza

procurorului în vederea redeschiderii urmăririi penale. În

cazul în care instanŃa admite plângerea potrivit art.2781

împotriva rezoluŃiei de neîncepere a urmăririi penale şi trimite

135

cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale,

acesta poate reveni asupra neînceperii urmăririi penale şi

dispune începerea urmăririi penale în condiŃiile prevăzute de

lege (a se vedea în continuare capitolul IX).

Deşi menŃionată de art.2781 C.p.p., soluŃia de clasare nu

poate constitui premiza redeschiderii urmăririi penale. Dacă

după clasare dispare motivul care a dus la neexercitarea

acŃiunii penale şi există un învinuit sau un inculpat în cauză

se dispune începerea urmăririi penale faŃă de acea persoană.

JURISPRUDENłĂ

DECIZIA CURłII CONSTITUłIONALE Nr. 9 din 24 ianuarie 2000 referitoare la excepŃia de neconstituŃionalitate a dispoziŃiilor art. 274, art. 338 şi art. 350 din Codul de procedură penală PUBLICATĂ ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 221 din 19 mai 2000 Pe rol se află soluŃionarea excepŃiei de neconstituŃionalitate a dispoziŃiilor art. 274, art. 338 şi art. 350 din Codul de procedură penală, ridicată de K. A. S. în Dosarul nr. 3.587/1999 al CurŃii de Apel ConstanŃa - SecŃia penală. Dezbaterile au avut loc în şedinŃa publică din data de 20 ianuarie 2000, în prezenŃa reprezentantului Ministerului Public, a autorului excepŃiei K. A. S., asistat de avocat I. M., a lui Y. A. A. şi G. F., ambii asistaŃi de avocat I. D., care l-a reprezentat şi pe S. M. F., a lui C. F. D., asistată de avocat N. D., a lui A. G., asistat de avocat O. S., a lui M. N. M. şi în lipsa celorlalte părŃi legal citate. Dezbaterile au fost consemnate în încheierea din acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunŃarea pentru data de 24 ianuarie 2000. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

136

Curtea de Apel ConstanŃa - SecŃia penală, prin Încheierea din 13 octombrie 1999, pronunŃată în Dosarul nr. 3.587/1999, aflat pe rolul acelei instanŃe, a sesizat Curtea ConstituŃională cu excepŃia de neconstituŃionalitate a dispoziŃiilor art. 350, art. 338 şi art. 274 din Codul de procedură penală, excepŃie ridicată de K. A. S. În motivarea excepŃiei se arată că dispoziŃiile legale menŃionate şi alte dispoziŃii din Codul de procedură penală privitoare la durata măsurii arestării preventive, expresie a concepŃiei şi voinŃei legiuitorului de la 1968, sunt în contradicŃie cu prevederile art. 23 din ConstituŃie referitoare la libertatea individuală. În corelaŃie cu textul art. 149 alineatul final, legiuitorul de la 1968 a instituit, prin prevederile art. 350 din Codul de procedură penală, obligaŃia instanŃei să se pronunŃe, prin hotărârea sa, în aceleaşi condiŃii, şi cu privire la menŃinerea sau luarea măsurii arestării inculpatului, iar prin prevederile art. 338 din Codul de procedură penală a instituit aceeaşi obligaŃie a instanŃei în cazul în care dispune restituirea cauzei la procuror. De asemenea, prin art. 274 din Codul de procedură penală, partea finală, s-a prevăzut că, în cazul restituirii dosarului la procuror în situaŃiile în care inculpatul este arestat, termenul de 30 de zile privind durata arestării preventive curge de la data primirii dosarului de către procuror. Autorul excepŃiei consideră că "toate aceste dispoziŃii sunt neconstituŃionale în raport cu prevederile art. 23 din ConstituŃie, dacă sunt interpretate în sensul contrar normei constituŃionale precizate". În art. 23 alin. (4) se prevede că arestarea preventivă se face în temeiul unui mandat emis de magistrat, pe o durată de cel mult 30 de zile, iar prelungirea arestării se aprobă numai de instanŃa de judecată. În aceste condiŃii, se mai arată în motivarea excepŃiei, pentru garantarea libertăŃii persoanei, în conformitate cu obligaŃia instituită de art. 23 din ConstituŃie, instanŃele de judecată sunt obligate să dispună prelungirea arestării preventive până la momentul rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti de condamnare. FaŃă de cele arătate, prevederile art. 338, 350 şi 274 din Codul de procedură penală sunt neconstituŃionale atunci când sunt interpretate în sensul că instanŃele pot dispune menŃinerea sine die a arestării preventive după pronunŃarea unei hotărâri nedefinitive, fără să mai aibă obligaŃia prelungirii duratei arestării preventive din 30 în 30 de zile, până în momentul rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti, precum şi în cazul restituirii cauzei la procuror în vederea completării urmăririi penale. Cu privire la art. 274 din Codul de procedură penală, instanŃa invocă Decizia CurŃii ConstituŃionale nr. 207 din 5 iunie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 18 februarie 1998, prin

137

care s-a respins excepŃia de neconstituŃionalitate privitoare la dispoziŃiile art. 200 - 278 din Codul de procedură penală. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecătorului-raportor, concluziile procurorului, susŃinerile autorului excepŃiei şi ale părŃilor prezente, dispoziŃiile legale criticate, raportate la prevederile ConstituŃiei, precum şi dispoziŃiile Legii nr. 47/1992, reŃine următoarele: Potrivit art. 144 lit. c) din ConstituŃie şi art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea ConstituŃională a fost legal sesizată şi este competentă să soluŃioneze excepŃia de neconstituŃionalitate ridicată. ExcepŃia de neconstituŃionalitate priveşte dispoziŃiile art. 350, 338 şi 274 din Codul de procedură penală, dispoziŃii considerate de autorul excepŃiei ca fiind contrare prevederilor art. 23 alin. (4) din ConstituŃie referitoare la temeiul, durata, legalitatea şi prelungirea măsurii procesuale a arestării preventive. De asemenea, consideră că aceste prevederi sunt contrare şi practicii constante a CurŃii ConstituŃionale în soluŃionarea excepŃiilor de neconstituŃionalitate a dispoziŃiilor Codului de procedură penală privitoare la măsura arestării preventive, ridicate în alte cauze. 1. Aceste dispoziŃii legale, în special cele din alin. 1 al art. 350 şi partea finală a art. 338 din Codul de procedură penală, sunt considerate de autorul excepŃiei ca neconstituŃionale, dacă se interpretează în sensul că instanŃele pot dispune menŃinerea arestării preventive după pronunŃarea unei hotărâri nedefinitive, fără să mai aibă obligaŃia prelungirii duratei arestării din 30 în 30 de zile, până în momentul rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti, precum şi în cazul restituirii cauzei la procuror în vederea completării urmăririi penale. Curtea constată că această critică este întemeiată. Potrivit art. 23 alin. (4) din ConstituŃie arestarea se face în temeiul unui mandat emis de magistrat, pentru o durată de cel mult 30 de zile, iar prelungirea arestării se aprobă numai de instanŃa de judecată, indiferent dacă arestarea preventivă s-a dispus în cursul urmăririi penale sau în cursul judecăŃii. Când măsura arestării preventive a fost luată de instanŃa de judecată, aşa cum se prevede în dispoziŃiile art. 350 şi 338 din Codul de procedură penală, durata acesteia nu poate depăşi 30 de zile. În practica sa jurisdicŃională Curtea ConstituŃională a interpretat în acest sens dispoziŃiile constituŃionale menŃionate, aşa cum rezultă din Decizia nr. 60 din 25 mai 1994, definitivă prin Decizia nr. 20 din 15 februarie 1995, ambele publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 57 din 28

138

martie 1995, precum şi din Decizia nr. 546 din 4 decembrie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 2 martie 1998. Prin această din urmă decizie Curtea ConstituŃională a constatat că prevederea potrivit căreia "Arestarea inculpatului în cursul judecăŃii durează până la soluŃionarea definitivă a cauzei", din art. 149 alin. 3 din Codul de procedură penală, este neconstituŃională, urmând ca în legătură cu durata arestării să se facă aplicarea directă a art. 23 alin. (4) din ConstituŃie. Argumentul potrivit căruia inculpatul condamnat prin hotărâre nedefinitivă este Ńinut în arest în executarea acestei condamnări, iar nu ca urmare a luării faŃă de el a măsurii arestării preventive, nu are nici un fundament juridic. Pe de o parte acest argument se bazează pe o confuzie între măsura procedurală a arestării preventive, al cărei scop este asigurarea bunei desfăşurări a procesului penal, şi pedeapsa închisorii, iar pe de altă parte reprezintă o încălcare a prezumŃiei de nevinovăŃie consfinŃite în art. 23 alin. (8) din ConstituŃie, care prevede că "Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare, persoana este considerată nevinovată", principiu prevăzut şi în art. 6 alin. 2 din ConvenŃia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăŃilor fundamentale, potrivit căruia "Orice persoană acuzată de o infracŃiune este prezumată nevinovată până ce vinovăŃia sa va fi legal stabilită". 2. Referindu-se la cazurile de restituire a cauzei la procuror, aceeaşi instanŃă consideră că "este normal ca procurorul să reia procedura prelungirii arestării preventive a inculpatului", însă nu răspunde criticii aduse de autorul excepŃiei prevederilor art. 338 din Codul de procedură penală referitoare la caracterul nedeterminat al duratei măsurii arestării preventive dispuse de instanŃă prin hotărârea de desesizare şi restituire a dosarului, ceea ce face ca aplicarea acestor dispoziŃii să contravină art. 23 alin. (4) partea întâi din ConstituŃie, care prevede că "Arestarea se face în temeiul unui mandat emis de magistrat, pentru o durată de cel mult 30 de zile". Cu privire la dispoziŃiile art. 338 din Codul de procedură penală Curtea ConstituŃională constată că acestea sunt neconstituŃionale, dacă sunt interpretate în sensul că măsura arestării preventive nu trebuie să se conformeze prevederilor constituŃionale privitoare la durata de 30 de zile, aşa cum statuează art. 23 alin. (4) din ConstituŃie. De asemenea, această interpretare este în contradicŃie şi cu dispoziŃiile art. 1 alin. (3) şi ale art. 23 alin. (1) din Legea fundamentală, care prevăd: primul, că "România este un stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăŃile cetăŃenilor, libera dezvoltare a personalităŃii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate", iar cel de-al doilea, că "Libertatea individuală şi siguranŃa persoanei sunt inviolabile".

139

3. În fine, cu privire la critica de neconstituŃionalitate a dispoziŃiilor art. 274 din Codul de procedură penală, teza finală, potrivit cărora atunci când dosarul se restituie de către instanŃă procurorului şi inculpatul este arestat, termenul curge de la data primirii dosarului de către procuror, aşa cum se arată, în mod corect, în punctul de vedere al Guvernului. Acestea sunt însă neconstituŃionale, dacă se interpretează în sensul că termenul de 30 de zile ar putea fi depăşit fără a interveni controlul instanŃei de judecată. AfirmaŃia instanŃei, potrivit căreia Curtea ConstituŃională a respins prin Decizia nr. 207 din 5 iunie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 18 februarie 1998, excepŃia de neconstituŃionalitate a art. 200 - 278 din Codul de procedură penală, nu este întemeiată. În realitate, excepŃia de neconstituŃionalitate respinsă prin amintita decizie privea, în bloc, dispoziŃiile art. 200 - 278 din Codul de procedură penală. Cu acea ocazie s-a criticat faptul că dispoziŃiile menŃionate reglementează urmărirea penală, deşi nu a fost legiferată instituŃia judecătorului de instrucŃie. În raport cu cele precedente Curtea constată că excepŃia de neconstituŃionalitate a dispoziŃiilor art. 274, 338 şi 350 din Codul de procedură penală este întemeiată şi urmează să fie admisă, în măsura în care se interpretează că durata arestării, în cadrul judecăŃii, poate depăşi 30 de zile fără a fi necesară prelungirea acesteia în condiŃiile art. 23 alin. (4) din ConstituŃie. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din ConstituŃie, precum şi al art. 1 - 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu unanimitate de voturi în ceea ce priveşte dispoziŃiile art. 274 şi ale art. 338 din Codul de procedură penală şi cu majoritate de voturi în ceea ce priveşte dispoziŃiile art. 350 din acelaşi cod, CURTEA În numele legii DECIDE: Admite excepŃia de neconstituŃionalitate ridicată de K. A. S. în Dosarul nr. 3.587/1999 al CurŃii de Apel ConstanŃa - SecŃia penală şi constată că dispoziŃiile art. 274, art. 338 şi art. 350 din Codul de procedură penală sunt neconstituŃionale, în măsura în care se interpretează în sensul că durata arestării preventive dispusă sau menŃinută de instanŃă, în cursul judecăŃii, poate depăşi 30 de zile fără a fi necesară prelungirea, în condiŃiile art. 23 alin. (4) din ConstituŃie.

140

Decizia se comunică preşedinŃilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului. Definitivă şi obligatorie. PronunŃată în şedinŃa publică din data de 24 ianuarie 2000. PREŞEDINTELE CURłII CONSTITUłIONALE, OPINIE SEPARATĂ Considerăm că dispoziŃiile art. 350 din Codul de procedură penală sunt constituŃionale, iar soluŃia care se impune în speŃă, sub acest aspect, este aceea de respingere a excepŃiei de neconstituŃionalitate. Pe de altă parte, suntem de acord că dispoziŃiile art. 274 şi 338 din Codul de procedură penală sunt neconstituŃionale, în măsura în care se interpretează în sensul că durata arestării preventive dispusă sau menŃinută de instanŃă, în cursul judecăŃii, poate depăşi 30 zile fără a fi necesară prelungirea, în condiŃiile art. 23 alin. (4) din ConstituŃie (conform căruia: "Arestarea se face în temeiul unui mandat emis de magistrat, pentru o durată de cel mult 30 de zile. Asupra legalităŃii mandatului, arestatul se poate plânge judecătorului, care este obligat să se pronunŃe prin hotărâre motivată. Prelungirea arestării se aprobă numai de instanŃa de judecată."). I. Prin opinia separată pe care am formulat-o la Decizia CurŃii ConstituŃionale nr. 10 din 24 ianuarie 2000*), am demonstrat că alin. 1 al art. 350 din Codul de procedură penală este constituŃional. Considerentele pe care se întemeiază acea opinie separată sunt pe deplin aplicabile şi în privinŃa ansamblului dispoziŃiilor cuprinse în cele şapte alineate ale art. 350 din Codul de procedură penală, text legal care, alături de art. 274 şi 338 din acelaşi cod, face obiectul excepŃiei de neconstituŃionalitate soluŃionate prin decizia la care se referă prezenta opinie separată. ------------ *) Decizia CurŃii ConstituŃionale nr. 10 din 24 ianuarie 2000 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 213 din 16 mai 2000. În esenŃă, soluŃia la care s-a ajuns în menŃionata opinie separată se întemeiază pe constatarea necesităŃii recurgerii la interpretarea [realizată în temeiul prevederilor art. 20 alin. (1) din ConstituŃie] dispoziŃiilor constituŃionale ale art. 23 alin. (4) în lumina jurisprudenŃei CurŃii Europene a Drepturilor Omului referitoare la aplicarea dispoziŃiilor art. 5 pct. 1 lit. a) şi

141

lit. c) şi pct. 3 din ConvenŃia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăŃilor fundamentale (hotărârile pronunŃate în cazurile: "Wemhoff contra Republicii Federale a Germaniei", 1968; "Van Droogenbroeck contra Belgiei", 1982 şi "B. contra Austriei", 1990). Pe această bază, se ajunge la concluzia că, sub aspectele care interesează în privinŃa constituŃionalităŃii art. 350 din Codul de procedură penală, interpretarea corectă a conŃinutului normativ al art. 23 alin. (4) din ConstituŃie este următoarea: a) "Prelungirea arestării", care, conform tezei a treia a art. 23 alin. (4), "se aprobă numai de instanŃa judecătorească" se poate dispune, potrivit celei dintâi teze a aceluiaşi text, numai "pentru o durată de cel mult 30 de zile" atunci când în privinŃa persoanei arestate nu a fost pronunŃată, încă, de către o instanŃă judecătorească, o hotărâre de condamnare; b) Atunci când însă, în privinŃa persoanei arestate, a fost pronunŃată, de către o instanŃă judecătorească, o hotărâre de condamnare - chiar şi dacă acea hotărâre nu este definitivă, fiind supusă căilor de atac -, pentru instanŃa care pronunŃă hotărârea de condamnare sau pentru instanŃele care, în faze ulterioare ale procesului, se pronunŃă asupra menŃinerii ori prelungirii arestării, nu mai există - câtă vreme hotărârea de condamnare este în fiinŃă - obligaŃia de a se conforma condiŃiei prevăzute de cea dintâi teză cu privire la durata de cel mult 30 zile a arestării. Aşa fiind, rezultă că în toate cazurile când, dând curs dispoziŃiilor art. 350 din Codul de procedură penală, instanŃa judecătorească hotărăşte condamnarea persoanei arestate la o pedeapsă privativă de libertate şi, în consecinŃă, dispune - după caz - menŃinerea ("prelungirea") sau luarea măsurii arestării inculpatului, nu mai este aplicabilă teza întâi a art. 23 alin. (4) din ConstituŃie ("Arestarea se face în temeiul unui mandat emis de magistrat, pentru o durată de cel mult 30 de zile. [...]"). De aceea, nici instanŃa care pronunŃă acea hotărâre de condamnare şi nici alte instanŃe care - ulterior, în alte faze ale procesului penal având ca obiect fapta pentru care s-a hotărât condamnarea - menŃin ("prelungesc") măsura arestării inculpatului condamnat, nu mai au obligaŃia (câtă vreme hotărârea de condamnare este în fiinŃă) de a dispune această măsură numai "pentru o durată de cel mult 30 de zile." În plan procesual, una dintre consecinŃe este aceea că măsura arestării, astfel "consolidată" prin hotărârea judecătorească de condamnare, nu va mai trebui să fie supusă, automat, din 30 în 30 de zile, controlului instanŃei judecătoreşti, în vederea prelungirii arestării sau a punerii în libertate - cu condiŃia, desigur, ca între timp, hotărârea de condamnare să nu fi fost desfiinŃată în cadrul eventualelor căi de atac exercitate potrivit legii.

142

II. Considerentele expuse sub pct. I al prezentei opinii separate nu sunt însă aplicabile şi în privinŃa dispoziŃiilor art. 274 şi 338 din Codul de procedură penală, pentru simplul motiv că, prin ipoteză, aceste prevederi nu pot căpăta aplicare decât fie anterior pronunŃării unei hotărâri judecătoreşti de condamnare, fie după desfiinŃarea (de către o instanŃă superioară, în cadrul eventualelor căi de atac formulate potrivit legii) a unei asemenea hotărâri de condamnare ce fusese pronunŃată în acel proces penal. De aceea, cu privire la dispoziŃiile art. 274 şi 338 din Codul de procedură penală, ne însuşim argumentele şi soluŃia deciziei la care se referă prezenta opinie separată, fiind de acord că aceste dispoziŃii sunt neconstituŃionale, în măsura în care se interpretează în sensul că durata arestării preventive dispusă sau menŃinută de instanŃă, în cursul judecăŃii, poate depăşi 30 zile fără a fi necesară prelungirea, în condiŃiile art. 23 alin. (4) din ConstituŃie. III. În sfârşit, la fel ca şi în finalul opiniei separate la Decizia CurŃii ConstituŃionale nr. 10 din 24 ianuarie 2000, subliniem că - întrucât România este stat de drept [art. 1 alin. (3) din ConstituŃie] - considerentele şi dispozitivul deciziei la care se referă prezenta opinie separată (rezultat al voinŃei exprimate prin mecanisme democratice de către majoritatea judecătorilor CurŃii ConstituŃionale) sunt singurele care produc efecte obligatorii, erga omnes, conform art. 145 alin. (2) din ConstituŃie. Atât considerentele, cât şi enunŃul prezentei opinii separate constituie, exclusiv, exercitarea libertăŃii de exprimare şi afirmarea independenŃei judecătorilor CurŃii ConstituŃionale, fără a produce însă vreun efect juridic în privinŃa soluŃionării litigiului aflat pe rolul instanŃei judecătoreşti sau în privinŃa neconstituŃionalităŃii prevederilor art. 350 din Codul de procedură penală, în înŃelesul delimitat prin decizia la care se referă această opinie separată. Orice decizie a CurŃii ConstituŃionale prin care s-a constatat neconstituŃionalitatea unor prevederi legale este obligatorie erga omnes, în măsura în care a fost pronunŃată cu votul a cel puŃin 5 judecători, conform art. 8 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcŃionarea CurŃii ConstituŃionale. Nu există grade ale obligativităŃii deciziilor CurŃii ConstituŃionale în raport cu numărul de voturi exprimat pentru soluŃia pronunŃată. De aceea, autorităŃile şi instituŃiile statului sunt obligate să dea curs soluŃiei decise cu majoritatea voturilor la fel ca şi soluŃiei pronunŃate cu unanimitatea voturilor judecătorilor ce formează completul de judecată. Responsabilitatea juridică este identică şi într-un caz şi în celălalt, în condiŃiile prezentate prin considerentele Deciziei CurŃii ConstituŃionale nr. 169 din 2 noiembrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 12 aprilie 2000.

143

Preşedintele CurŃii ConstituŃionale

CAPITOLUL IX

PLÂNGEREA ÎMPOTRIVA MĂSURILOR ŞI ACTELOR

DE URMĂRIRE PENALĂ

SecŃiunea a I-a

Rezolvarea plângerii de către procuror

Împotriva măsurilor şi actelor de urmărire penală poate

face plângere orice persoană fizică sau juridică dacă actele

respective au adus o vătămare intereselor legitime ale acesteia

(art.275 C.p.p.).

Legea a condiŃionat introducerea plângerii de cauzarea

unei vătămări.

144

Exceptând incidenŃa cazurilor de nulitate absolută

prevăzute de art.197 alin.2 C.p.p. vătămarea trebuie dovedită

Pentru a evita ca plângerea să fie făcută în vederea

tergiversării rezolvării cauzei se prevede că introducerea

acesteia nu suspendă aducerea la îndeplinire a măsurii sau

actului atacat (exceptând situaŃia prevăzută de art.2491 alin.2-

4 C.p.p.).

În cazul ordonanŃei prin care procurorul a dispus

scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului/inculpatului

şi aplicarea unei sancŃiuni cu caracter administrativ în

conformitate cu art.181 C.p., introducerea unei plângeri în

termenul prevăzut de lege suspendă punerea în executare a

sancŃiunii amnezii (aceasta se face după expirarea termenului

prevăzut de art.1491 alin.3).

Plângerea se poate introduce împotriva actelor efectuate

sau măsurilor dispuse de orice organ de urmărire penală.

Plângerea se adresează procurorului care supraveghează

activitatea de cercetare penală, dacă este îndreptată împotriva

măsurilor şi actelor întreprinse de organul de cercetare

penală.

Când plângerea este îndreptată împotriva actelor şi

măsurilor întreprinse de procuror sau de organul de cercetare

penală, pe baza dispoziŃiilor procurorului, plângerea urmează

a se rezolva de conducătorul parchetului.

Dacă plângerea vizează actele efectuate sau dispuse de

conducătorul parchetului rezolvarea revine procurorului

145

ierarhic superior (art.278). Potrivit art.62 şi art.69 din Legea

nr.304/2004 privind organizarea judiciară conducătorul unui

parchet este subordonat conducătorului parchetului ierarhic

superior din aceiaşi circumscripŃie, iar procurorul general al

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie

exercită controlul asupra tuturor parchetelor.

Plângerea se poate depune fie direct la organul

îndreptăŃit a o rezolva fie la organul a cărei activitate formează

obiectul plângerii. Când plângerea se introduce la acest ultim

organ judiciar, legea instituie obligaŃia înaintării ei, cu

eventualele explicaŃii necesare, în termen de 48 ore de la

primire, procurorului competent să o soluŃioneze (art.276).

Pentru rezolvarea plângerii art.277 C.p.p. fixează

procurorului competent un termen de cel mult 20 de zile de la

primire.

Legea prevede şi unele derogări.

a) potrivit art.1401 C.p.p. împotriva ordonanŃei organului

de urmărire penală prin care s-a luat măsura reŃinerii se poate

face plângere înainte de expirarea celor 24 de ore de la luarea

măsurii, la procurorul care supraveghează cercetarea penală,

iar împotriva ordonanŃei procurorului prin care s-a luat

această măsură se poate face plângere, înainte de expirarea

celor 24 de ore, după caz, la conducătorul parchetului ori la

procurorul ierarhic superior. Plângerea trebuie rezolvată

înainte de expirarea celor 24 de ore.

146

b) în conformitate cu art.172 alin.6 C.p.p. apărătorul

învinuitului sau inculpatului are dreptul de a se plânge

potrivit art.275-278 dacă cererile sale nu au fost acceptate în

situaŃiile prevăzute la alin.2, 4 şi 5 ale art.172. Procurorul

competent este obligat să rezolve plângerea în cel mult 48 de

ore.

Procurorul care a rezolvat plângerea este obligat să

comunice persoanei interesate, îndată după soluŃionare,

despre modul în care a fost rezolvată plângerea.

Legea prevede că pot fi contestate şi soluŃiile de

netrimitere în judecată.

În conformitate cu art.278 alin.3 în cazul soluŃiilor de

netrimitere în judecată, plângerea trebuie introdusă în termen

de 20 zile de la înştiinŃarea persoanelor interesate potrivit

art.228 alin.6, art.246 alin.1, art.249 alin.2.

Asupra modului de rezolvare a plângerii procurorul

competent se pronunŃă după caz prin ordonanŃă sau prin

rezoluŃie. DispoziŃiile art.220 C.p.p. (infirmarea soluŃiei de

neîncepere a urmăririi penale) ori art.273 alin.1 C.p.p.

(redeschiderea urmăririi penale în cazul soluŃiilor de încetare a

urmăririi penale sau scoatere de sub urmărire penală) se vor

aplica în mod corespunzător.

Verificarea legalităŃii rechizitoriului se face în cursul

urmăririi penale potrivit art.209 alin.5 sau în cursul judecăŃii

potrivit art.300 ori cu prilejul judecării fondului cauzei.

147

SituaŃii speciale. Împotriva ordonanŃei procurorului prin

care s-a dispus luarea măsurii obligării de a nu părăsi

localitatea sau a măsurii obligării de a nu părăsi Ńara

învinuitul sau inculpatul poate face plângere şi la instanŃa de

judecată. Potrivit art.1402 plângerea se face, în termen de trei

zile de la luarea măsurii, şi se adresează instanŃei căreia i-ar

reveni competenŃa să judece cauza în fond.

Prin Legea nr.281/2003 au fost modificate şi completate

şi prevederile art.168 C.p.p. privind contestarea măsurilor

asiguratorii luate în cursul urmăririi penale.

Potrivit noilor reglementări învinuitul/inculpatul,

persoana responsabilă civilmente şi orice altă persoană

interesată se poate plânge, atât procurorului cât şi instanŃei

de judecată, împotriva măsurii asiguratorii luate în cursul

urmăririi penale şi împotriva modului de îndeplinire a acesteia

(procesul-verbal de sechestru încheiat de organele arătate la

art.164 alin.1, 3, 4).

De asemenea, potrivit art.169 C.p.p. persoana vătămată

şi orice altă persoană care pretinde un drept asupra lucrurilor

ridicate de la învinuit/inculpat sau de la orice persoană care

le-a primit spre păstrare, se poate adresa potrivit art.168,

pentru stabilirea acestui drept şi restituirea lucrurilor.

SecŃiunea a II-a

148

Rezolvarea plângerii de către instanŃa de judecată în

cazul soluŃiilor de netrimitere în judecată

Prin modificările şi completările aduse Codului de

procedură penală de către Legea nr.281/2003 a fost extins

controlul instanŃei de judecată asupra activităŃii de urmărire

penală.

Astfel, în cazul rezoluŃiei de neîncepere a urmăririi penale

ori după caz al ordonanŃei de clasare, scoatere de sub

urmărire penală, încetare a urmăririi penale, persoana

interesată, după rezolvarea nefavorabilă a plângerii sale de

către procurorul ierarhic superior celui care a adoptat soluŃia

de netrimitere în judecată, se poate adresa instanŃei de

judecată.

Potrivit art.2781 C.p.p., după respingerea plângerii

reformulate conform art.278 împotriva soluŃiilor mai sus

menŃionate, persoana vătămată precum şi orice alte persoane

ale căror interese legitime sunt vătămate, pot face plângere la

instanŃa de judecată căreia i-ar reveni, potrivit legii,

competenŃa să judece cauza în primă instanŃă.

Plângerea poate fi făcută în termen de 20 de zile de la

data comunicării de către procurorul ierarhic celui care a emis

actul atacat, a modului de rezolvare potrivit art.278.

Dacă procurorul competent să rezolve plângerea contra

rezoluŃiilor sau ordonanŃelor de netrimitere în judecată –

primul-procuror al parchetului de pe lângă

149

judecătorie/tribunal, procurorul general al parchetului de pe

lângă curtea de apel, procurorul şef de secŃie al Parchetului de

pe lângă Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie ori procurorul

ierarhic superior – nu a soluŃionat plângerea în termenul

arătat de art.277/278, cele 20 zile curg de la data expirării

acestui termen.

În privinŃa soluŃiilor de neîncepere a urmăririi penale,

scoatere de sub urmărire penală, încetare a urmăririi penale şi

clasare, date de procuror anterior intrării în vigoare a

prevederilor art.2781 (1.01.2004, potrivit art.11 din Legea

nr.281/2003) termenul de introducere a plângere este de 1 an

şi curge de la data intrării în vigoare a prevederilor art.2781

dacă nu s-a împlinit termenul de prescripŃie.

După primirea sesizării instanŃa cere dosarul de urmărire

penală de la parchet, iar procurorul este obligat să îl trimită în

termen de 5 zile.

Judecata poate avea loc numai dacă persoana care a

făcut plângere precum şi persoana faŃă de care s-a dispus

neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire

penală sau încetarea urmăririi penale au fost citate.

Neprezentarea persoanelor legal citate nu împiedică judecata.

Când instanŃa apreciază că este absolut necesară prezenŃa

persoanei lipsă poate lua măsuri pentru prezentarea acesteia.

Participarea procurorului este obligatorie.

La termenul fixat pentru judecată, instanŃa dă cuvântul

celor citaŃi în următoarea ordine:

150

- persoanei care a făcut plângerea;

- persoanei faŃă de care s-a dispus neînceperea

urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală,

încetarea urmăririi penale;

- procurorului.

PărŃile pot fi asistate de un apărător.

Judecând cauza instanŃa verifică rezoluŃia sau ordonanŃa

atacată pe baza actelor de urmărire penală care au fost avute

în vedere de procuror şi pe care acesta şi-a întemeiat soluŃia şi

a oricăror înscrisuri noi prezentate de procuror şi părŃi;

instanŃa nu poate dispune administrarea altor probe decât

după reŃinerea cauzei spre rejudecare (art.2781 alin.8 lit.c).

InstanŃa nu judecă infracŃiunea care a făcut obiectul

urmăririi penale ci verifică doar legalitatea şi temeinicia

rezoluŃiei sau ordonanŃei procurorului şi pronunŃă una din

următoarele soluŃii (art.2781 alin.8 lit.a-c):

a) respinge plângerea, prin sentinŃă, menŃinând soluŃia

procurorului (rezoluŃia sau ordonanŃa atacată).

În această situaŃie persoana în privinŃa căreia instanŃa,

prin hotărâre definitivă, a decis că nu este cazul să se înceapă

ori să se redeschidă urmărirea penală, numai poate fi

urmărită pentru aceiaşi faptă, afară de cazul de când s-au

descoperit fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute

de organul de urmărire penală şi nu a intervenit unul dintre

cazurile prevăzute în art.10.

151

b) admite plângerea, prin sentinŃă, desfiinŃează

rezoluŃia sau ordonanŃa atacată şi trimite cauza

procurorului în vederea începerii sau a redeschiderii

urmăririi penale după caz. În această situaŃie

instanŃa este obligată să arate motivele pentru care a

dispus trimiterea cauzei procurorului, indicând

totodată faptele şi împrejurările ce urmează a fi

constatate şi prin ce anume mijloace de probă.

c) admite plângerea, prin încheiere, desfiinŃează

rezoluŃia sau ordonanŃa atacată şi când probele

existente la dosar sunt suficiente pentru judecarea

cauzei reŃine cauza spre judecare, dispoziŃiile privind

judecata în primă instanŃă şi căile de atac aplicându-

se în mod corespunzător (art.287- art.408 C.p.p.).

Actul de sesizare a instanŃei ca primă instanŃă de

judecată asemenea reglementărilor privind procedura plângerii

prealabile (art.279 alin.2 lit.a) îl constituie plângerea persoanei

vătămate.

Această plângere, constituie şi actul de inculpare (actul

de punere în mişcare a acŃiunii penale).

Reglementarea prevăzută de art.2781 alin.8 lit.c nu este

aplicabilă în cazul plângerii formulate de persoana faŃă de care

s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub

urmărire penală, încetarea urmăririi penale. În acest caz

controlul judecătoresc asupra rezoluŃiei sau ordonanŃei

procurorului nu poate conduce la agravarea situaŃiei celui

152

care a făcut sesizarea potrivit art.2781. Nu se poate concepe ca

cel care pune în mişcare acŃiunea penală să fie chiar persoana

împotriva căreia s-a declanşat procesul penal.

Hotărârea instanŃei pronunŃată potrivit art.2781 alin.8

lit.a şi b poate fi atacată cu recurs de procuror, de persoana

care a făcut plângerea, de persoana faŃă de care s-a dispus

neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire

penală sau încetarea urmăririi penale precum şi de orice

persoane ale căror interese legitime sunt vătămate.

InstanŃa este obligată să pronunŃe soluŃiile arătate în

art.2781 alineatul 8 lit.a-c în cel mult 20 de zile de la primirea

plângerii. În raport de exprimarea „în cel mult” rezultă că

termenul de 20 de zile este un termen imperativ.

InstanŃa trebuie să comunice de îndată şi motivat

persoanei care a făcut plângerea despre modul de rezolvare a

acesteia, potrivit dispoziŃiilor alin.8 lit.a-c.

JURISPRUDENłĂ

DECIZIA CURTII CONSTITUTIONALE Nr. 486 din 2 decembrie 1997 referitoare la excepŃia de neconstituŃionalitate a dispoziŃiilor art. 278 din Codul de procedură penală MONITORUL OFICIAL NR. 105 din 6 martie 1998 CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, prin Încheierea din 24 aprilie 1997, pronunŃată în Dosarul nr. 3.298/1997, a sesizat Curtea ConstituŃională cu

153

excepŃia de neconstituŃionalitate a art. 278 din Codul de procedură penală, invocată de R.I. În motivarea excepŃiei se susŃine că dispoziŃiile art. 278 din Codul de procedură penală contravin art. 21 din ConstituŃie, care garantează accesul liber la justiŃie, deoarece nu există cale de atac împotriva ordonanŃei procurorului de scoatere de sub urmărirea penală. Exprimându-şi opinia în conformitate cu dispoziŃiile art. 23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, republicată, instanŃa subliniază că principiul liberului acces la justiŃie nu este contrazis de instituŃia plângerii împotriva măsurilor şi actelor de urmărire penală, în general, deci nici de aceea a plângerii contra actelor procurorului, în speŃă, a plângerii împotriva ordonanŃei de scoatere de sub urmărire penală, adresată procurorului ierarhic superior. Textul art. 278 din Codul de procedură penală, care reglementează o cale de atac specifică împotriva actelor procurorului, nu este neconstituŃional, el nu interzice accesul liber la justiŃie in terminis. În acelaşi timp, în opinia instanŃei, se arată că, de lege ferenda, ar fi necesară introducerea unui text prin care să se dea posibilitatea părŃii nemulŃumite de soluŃia procurorului ierarhic superior, data plângerii sale, să o atace la instanŃa competentă să soluŃioneze fondul cauzei. Această soluŃie ar fi conformă prevederilor art. 125 din ConstituŃie, care consacră principiul înfăptuirii justiŃiei de către instanŃele judecătoreşti, precum şi principiilor consacrate în convenŃii internaŃionale privitoare la drepturile omului, la care România este parte şi care, potrivit art. 11 alin. (2) din legea fundamentală, fac parte din dreptul intern. O astfel de modificare a Codului de procedură penală ar corespunde principiului separaŃiei puterilor. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunităŃi şi validări a Senatului, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susŃinerile autorului excepŃiei, concluziile procurorului, dispoziŃiile art. 278 din Codul de procedură penală, raportate la prevederile ConstituŃiei şi ale Legii nr. 47/1992, republicată, constată următoarele: În temeiul art. 144 lit. c) din ConstituŃie şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea este competentă să soluŃioneze excepŃia de neconstituŃionalitate cu care a fost legal sesizată. Potrivit dispoziŃiilor art. 278 din Codul de procedură penală, plângerea împotriva măsurilor luate sau actelor efectuate de procuror se rezolvă de prim-procurorul Parchetului, iar atunci când măsurile sau actele sunt ale acestuia, plângerea se rezolvă de procurorul ierarhic superior. Împotriva

154

soluŃiei date plângerii, de către prim-procurorul sau de procurorul ierarhic superior, legea nu prevede nici o cale de atac. Or, fiind vorba de acte şi măsuri luate de procuror în cursul procesului penal, acestea trebuie să fie supuse nu numai controlului ierarhic, în cadrul Ministerului Public, dar şi controlului din partea instanŃelor judecătoreşti. De aceea, persoana nemulŃumită de soluŃia dată plângerii sale în cadrul Ministerului Public are dreptul, potrivit art. 21 din ConstituŃie, de a se adresa justiŃiei, pentru apărarea drepturilor, a libertăŃilor şi a intereselor sale legitime, iar dispoziŃia alin. (2) al aceluiaşi articol din legea fundamentală precizează că: "Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept". Aşa fiind, dispoziŃiile art. 278 din Codul de procedură penală sunt neconstituŃionale în măsura în care închid calea persoanei, nemulŃumite de soluŃia dată plângerii sale de către Ministerul Public, de a se adresa justiŃiei. Acest drept al persoanei este evident în cazul actelor prin care procurorul pune capăt conflictului de drept penal, real sau aparent, cum sunt rezoluŃia de neîncepere a urmăririi penale, art. 228 alin. 6 din Codul de procedură penală, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale, art. 11 pct. 1 lit. b) şi c) din Codul de procedură penală. Fiind vorba de acte prin care se înfăptuieşte justiŃia, este firesc ca acestea să fie verificate şi confirmate ori infirmate de instanŃele judecătoreşti, singurele autorităŃi prin a căror activitate se realizează justiŃia [art. 125 alin. (1) din ConstituŃie]. Desigur, ar fi necesar o intervenŃie a legiuitorului, prin care să se reglementeze dreptul persoanei de a se adresa instanŃei de judecată competente, atunci când este nemulŃumită de soluŃia dată plângerii sale contra actelor procurorului. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din ConstituŃie, precum şi al art. 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, CURTEA În numele legii DECIDE: Admite excepŃia de neconstituŃionalitate invocată de R. I. în Dosarul nr. 3.298/1997 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti şi constată că art. 278 din Codul de procedură penală este constituŃional numai în măsura în care nu opreşte persoana nemulŃumită de soluŃionarea plângerii împotriva măsurilor sau actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispoziŃiilor date de

155

acesta şi care nu ajung în faŃa instanŃelor judecătoreşti să se adreseze justiŃiei în temeiul art. 21 din ConstituŃie, ce urmează să se aplice în mod direct. Definitivă şi obligatorie. PronunŃată în şedinŃa publică din 2 decembrie 1997. DECIZIA CURłII CONSTITUłIONALE Nr. 354 din 23 septembrie 2004 referitoare la excepŃia de neconstituŃionalitate a dispoziŃiilor art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedură penală MONITORUL OFICIAL NR. 959 din 19 octombrie 2004 CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 22 aprilie 2004, pronunŃată în Dosarul nr. 282/2004, Judecătoria Orăştie a sesizat Curtea ConstituŃională cu excepŃia de neconstituŃionalitate a dispoziŃiilor art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedură penală, excepŃie ridicată cu prilejul soluŃionării unei plângeri împotriva soluŃiei procurorului de netrimitere în judecată. În motivarea excepŃiei autorul acesteia susŃine că textul de lege criticat, prevăzând că soluŃionarea plângerii se face pe baza actelor dosarului şi a eventualelor înscrisuri noi prezentate, îngrădeşte dreptul de acces liber şi plenar la justiŃie, precum şi dreptul la apărare. Consideră că aceste dispoziŃii legale sunt contrare prevederilor art. 21 şi 24 din ConstituŃie, precum şi celor ale art. 7 şi 8 din DeclaraŃia Universală a Drepturilor Omului, art. 14 din Pactul internaŃional cu privire la drepturile civile şi politice şi ale art. 6 din ConvenŃia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăŃilor fundamentale. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei DeputaŃilor, Avocatului Poporului şi Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziŃiile legale criticate, raportate la prevederile ConstituŃiei, republicată, precum şi dispoziŃiile Legii nr. 47/1992, reŃine următoarele: Curtea ConstituŃională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziŃiilor art. 146 lit. d) din ConstituŃie, republicată, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluŃioneze excepŃia de neconstituŃionalitate ridicată. Obiectul excepŃiei de neconstituŃionalitate îl constituie dispoziŃiile art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedură penală, dispoziŃii ce au fost introduse prin art. I pct. 168 din Legea nr. 281/2003 privind modificarea şi

156

completarea Codului de procedură penală şi a unor legi speciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2003, în următoarea redactare: "InstanŃa, judecând plângerea, verifică rezoluŃia sau ordonanŃa atacată, pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei şi a oricăror înscrisuri noi prezentate." În susŃinerea neconstituŃionalităŃii acestor texte de lege, autorul excepŃiei invocă încălcarea următoarelor dispoziŃii constituŃionale: - Art. 11: "(1) Statul român se obligă să îndeplinească întocmai şi cu bună-credinŃă obligaŃiile ce-i revin din tratatele la care este parte. (2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern. (3) În cazul în care un tratat la care România urmează să devină parte cuprinde dispoziŃii contrare ConstituŃiei, ratificarea lui poate avea loc numai după revizuirea ConstituŃiei."; - Art. 20: "(1) DispoziŃiile constituŃionale privind drepturile şi libertăŃile cetăŃenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanŃă cu DeclaraŃia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte. (2) Dacă există neconcordanŃe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaŃionale, cu excepŃia cazului în care ConstituŃia sau legile interne conŃin dispoziŃii mai favorabile."; - Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiŃiei pentru apărarea drepturilor, a libertăŃilor şi a intereselor sale legitime. (2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept. (3) PărŃile au dreptul la un proces echitabil şi la soluŃionarea cauzelor într-un termen rezonabil. (4) JurisdicŃiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite."; - Art. 24: "(1) Dreptul la apărare este garantat. (2) În tot cursul procesului, părŃile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu." De asemenea, autorul excepŃiei îşi întemeiază critica de neconstituŃionalitate şi pe dispoziŃiile următoarelor reglementări internaŃionale: DeclaraŃia Universală a Drepturilor Omului - Art. 7: "ToŃi oamenii sunt egali în faŃa legii şi au dreptul fără deosebire la o protecŃie egală a legii. ToŃi oamenii au dreptul la o protecŃie egală împotriva oricărei discriminări care ar încălca prezenta DeclaraŃie şi împotriva oricărei provocări la o astfel de discriminare.";

157

- Art. 8: "Orice persoană are dreptul să se adreseze în mod efectiv instanŃelor judiciare competente împotriva actelor care violează drepturile fundamentale ce îi sunt recunoscute prin constituŃie sau prin lege." Pactul internaŃional cu privire la drepturile civile şi politice - Art. 14: "ToŃi oamenii sunt egali în faŃa tribunalelor şi a curŃilor de justiŃie. Orice persoană are dreptul ca litigiul în care se află să fie examinată în mod echitabil şi public de către un tribunal competent, independent şi imparŃial, stabilit prin lege, care să decidă fie asupra temeiniciei oricărei învinuiri penale îndreptate împotriva ei, fie asupra contestaŃiilor privind drepturile şi obligaŃiile sale cu caracter civil. [...]" ConvenŃia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăŃilor fundamentale - Art. 6 alin. 1: "1. Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanŃă independentă şi imparŃială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaŃiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaŃii în materie penală îndreptate împotriva sa. [...]" Examinând excepŃia de neconstituŃionalitate şi dispoziŃiile legale criticate, cu raportare la prevederile constituŃionale şi reglementările internaŃionale invocate, Curtea constată că, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din ConstituŃie, republicată, stabilirea competenŃei instanŃelor judecătoreşti şi procedurii de judecată reprezintă atributul exclusiv al legiuitorului. În virtutea acestei competenŃe, legiuitorul a conceput art. 278^1 din Codul de procedură penală ca un răspuns la necesitatea garantării unei neîngrădite exercitări a dreptului de acces liber la justiŃie al oricărei persoane, pentru apărarea drepturilor, a libertăŃilor şi a intereselor sale legitime şi a dreptului la apărare, prevăzute atât în ConstituŃie, cât şi în reglementările internaŃionale invocate de autorul excepŃiei. Astfel, acest text de lege stabileşte dreptul persoanei vătămate şi al oricărei alte persoane ale cărei interese legitime sunt vătămate de a face plângere împotriva soluŃiilor de netrimitere în judecată date de procuror, la instanŃa judecătorească căreia i-ar reveni competenŃa să judece cauza în primă instanŃă, şi reglementează procedura de judecare şi de soluŃionare a plângerii. Conform principiului oficialităŃii procesului penal, instanŃa judecătorească poate fi legal sesizată pentru judecarea unei infracŃiuni, de regulă, numai prin rechizitoriul parchetului. Când procurorul refuză trimiterea în judecată, adoptând o soluŃie de clasare a cauzei, de neîncepere a urmăririi penale, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, iar procurorul ierarhic superior respinge plângerea formulată împotriva soluŃiei, persoana vătămată ori altă persoană lezată în interesele sale legitime se poate

158

adresa cu plângere justiŃiei. În cadrul judecării unei asemenea plângeri, instanŃa judecătorească competentă urmează să examineze legalitatea şi temeinicia soluŃiei atacate. Aşa fiind, este evident că o asemenea examinare se poate face numai pe baza lucrărilor şi a materialului dosarului cauzei, pe care s-a întemeiat şi soluŃia dată de procuror, precum şi pe baza eventualelor înscrisuri noi prezentate. InstanŃa, nefiind sesizată pentru judecarea cauzei în fond, nu poate administra noi probe. Judecând plângerea, instanŃa poate pronunŃa una dintre cele trei soluŃii prevăzute de art. 278^1 alin. 8: a) respinge plângerea, prin sentinŃă, menŃinând soluŃia dată de procuror, când constată că aceasta este legală şi temeinică; b) admite plângerea, prin sentinŃă, desfiinŃează soluŃia atacată şi trimite cauza procurorului în vederea începerii sau redeschiderii urmăririi penale, care urmează să completeze urmărirea penală înainte de soluŃionarea finală a acesteia; c) admite plângerea, prin încheiere, desfiinŃează soluŃia atacată şi, considerându-se legal sesizată prin plângere, întrucât la dosar sunt suficiente probe pentru judecarea cauzei, reŃine aceasta spre judecare. În acest caz se aplică, în mod corespunzător, dispoziŃiile procedurale privind judecarea în primă instanŃă şi căile de atac. De asemenea, Curtea apreciază că posibilitatea pe care art. 278^1 alin. 10 o dă celui interesat de a ataca cu recurs sentinŃa prin care s-a respins ori s-a admis plângerea reprezintă o garanŃie în plus pentru liberul acces la justiŃie şi dreptul la apărare. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din ConstituŃie, republicată, precum şi al art. 1, 2, 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, CURTEA CONSTITUłIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge excepŃia de neconstituŃionalitate a dispoziŃiilor art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedură penală, excepŃie ridicată de D. L. în Dosarul nr. 282/2004 al Judecătoriei Orăştie. Definitivă şi obligatorie. PronunŃată în şedinŃa publică din data de 23 septembrie 2004. DECIZIA CURłII CONSTITUłIONALE Nr. 438 din 26 octombrie 2004

159

referitoare la excepŃia de neconstituŃionalitate a dispoziŃiilor art. 278^1 alin. 12 din Codul de procedură penală MONITORUL OFICIAL NR. 1264 din 29 decembrie 2004

CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 26 mai 2004, pronunŃată în Dosarul nr. 935/2004, Tribunalul ConstanŃa - SecŃia penală a sesizat Curtea ConstituŃională cu excepŃia de neconstituŃionalitate a prevederilor art. 278^1 alin. 12 din Codul de procedură penală. ExcepŃia a fost ridicată de recurenta F.C. în dosarul cu numărul de mai sus, având drept obiect soluŃionarea unui recurs formulat împotriva unei sentinŃe penale pronunŃate de Judecătoria ConstanŃa, prin care s-a respins plângerea formulată de aceeaşi parte în contra soluŃiei de neîncepere a urmăririi penale faŃă de numitul Nicolae Chivu, cercetat pentru săvârşirea infracŃiunii de rupere de sigilii prevăzute de art. 243 din Codul penal. În motivarea excepŃiei de neconstituŃionalitate autorul acesteia susŃine că, potrivit textului criticat, instanŃa este obligată să se pronunŃe asupra plângerii formulate în termen de 20 de zile. Acest termen este însă foarte scurt şi nu permite tuturor persoanelor cercetate să beneficieze de toate garanŃiile procesual penale la fel ca inculpaŃii trimişi în judecată prin rechizitoriu. Se creează astfel o vădită inegalitate între cele două categorii de persoane, cu atât mai mult cu cât se creează premisele unei soluŃii netemeinice, deoarece instanŃa de judecată nu poate, înlăuntrul celor 20 de zile, să examineze sub toate aspectele (aşa cum o face în situaŃia în care este sesizată prin rechizitoriu) un dosar care conŃine mai multe volume. Tribunalul ConstanŃa - SecŃia penală opinează că excepŃia de neconstituŃionalitate este întemeiată cu următoarea motivare: SoluŃionarea cu precădere a acestor plângeri, pe baza procedurii speciale stabilite de legiuitor, impietează asupra unei bune desfăşurări a judecăŃii, deoarece termenul scurt prevăzut pentru judecare pune instanŃele de judecată în imposibilitatea de a răspunde cererilor de amânare formulate de părŃi în vederea pregătirii apărării şi nu permite, de cele mai multe ori, respectarea dispoziŃiilor privind citarea părŃilor în procesul penal. În condiŃiile textului legal criticat nu este posibilă, în opinia instanŃei, desfăşurarea procesului penal cu celeritate şi cu respectarea tuturor drepturilor prevăzute de lege, limitându-se accesul la justiŃie al cetăŃenilor şi încălcându-se astfel dispoziŃiile art. 16 din ConstituŃie.

160

CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziŃiile legale criticate, raportate la prevederile ConstituŃiei, precum şi dispoziŃiile Legii nr. 47/1992, reŃine următoarele: Curtea ConstituŃională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziŃiilor art. 146 lit. d) din ConstituŃie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluŃioneze excepŃia de neconstituŃionalitate ridicată. Obiectul excepŃiei de neconstituŃionalitate îl constituie dispoziŃiile art. 278^1 alin. 12 din Codul de procedură penală, care au următorul conŃinut: "InstanŃa este obligată să rezolve plângerea în termen de cel mult 20 de zile de la primire şi să comunice, de îndată şi motivat, persoanei care a făcut plângerea, modul în care aceasta a fost rezolvată." Autorul excepŃiei de neconstituŃionalitate susŃine că prin dispoziŃiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituŃionale ale art. 16 alin. (1), potrivit cărora "CetăŃenii sunt egali în faŃa legii şi a autorităŃilor publice, fără privilegii şi fără discriminări." Examinând excepŃia de neconstituŃionalitate, Curtea constată că prin dispoziŃiile legale criticate s-a prevăzut posibilitatea atacării rezoluŃiilor sau ordonanŃelor de netrimitere în judecată dispuse de procuror, pe calea sesizării instanŃei de judecată căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenŃa să judece cauza în primă instanŃă. Fiind vorba de dispoziŃii de procedură judiciară, pe care legiuitorul are competenŃa să le adopte, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din ConstituŃie, excepŃia ridicată în cauză nu ar putea fi admisă decât în cazul în care aceste dispoziŃii ar contraveni normelor şi principiilor consacrate prin Legea fundamentală. SusŃinerea autorului excepŃiei, în sensul că dispoziŃiile legale atacate ar contraveni prevederilor art. 16 alin. (1) din ConstituŃie privind egalitatea în drepturi, este nefondată, deoarece nu implică un tratament juridic diferenŃiat faŃă de persoane aflate în aceeaşi situaŃie juridică. Termenul de 20 de zile stabilit prin art. 278^1 alin. 12 din Codul de procedură penală pentru soluŃionarea plângerii împotriva rezoluŃiei sau a ordonanŃei de netrimitere în judecată urmăreşte, în mod explicit, asigurarea celerităŃii procedurii, stabilirea acestui termen nefiind de natură să încalce prevederile constituŃionale invocate. łinând seama de natura cauzelor reglementate prin dispoziŃiile legale atacate, în care nu se judecă infracŃiunea care a format obiectul urmăririi penale, ci rezoluŃia sau ordonanŃa de netrimitere în judecată emisă de procuror, nu se poate pune problema

161

inegalităŃii de tratament în ceea ce priveşte exercitarea dreptului la apărare al părŃilor din procesele în care instanŃele sunt învestite cu judecarea unei fapte penale, în care judecătorii sunt chemaŃi să stabilească existenŃa infracŃiunii, vinovăŃia şi răspunderea juridică a persoanelor trimise în judecată. SituaŃiile juridice nefiind identice, diferenŃa de tratament juridic se justifică. PărŃile implicate în cauzele reglementate de art. 278^1 din Codul de procedură penală au posibilitatea să se apere, fără nici o discriminare, prin mijloacele şi limitele cerute de natura acestor cauze. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din ConstituŃie, precum şi al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUłIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge excepŃia de neconstituŃionalitate a dispoziŃiilor art. 278^1 alin. 12 din Codul de procedură penală, excepŃie ridicată de Federalcoop ConstanŃa în Dosarul nr. 935/2004 al Tribunalului ConstanŃa - SecŃia penală. Definitivă şi general obligatorie. PronunŃată în şedinŃa publică din data de 26 octombrie 2004. ÎNALTA CURTE DE CASAłIE ŞI JUSTIłIE, Decizia nr.2533 din 7 mai 2004 Nepublicată Plângere contra actelor procurorului. Lipsa unei rezoluŃii sau ordonanŃe a procurorului. Comunicare fără caracter procesual a parchetului. Pot fi atacate cu plângere la instanŃă, potrivit art.2781 C.p.p., după parcurgerea procedurii prevăzute în art.275-278, rezoluŃiile şi ordonanŃele de netrimitere în judecată date de procuror. Comunicările făcute de parchet în afara cadrului procesual, fără adoptarea unor rezoluŃii sau ordonanŃe de clasare, de neîncepere a urmăririi penale, respectiv de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, nu pot fi atacate cu plângere conform art.2781 C.p.p. ÎNALTA CURTE DE CASAłIE ŞI JUSTIłIE

162

Decizia nr.4745 din 23 septembrie 2004 Nepublicată Plângere împotriva rezoluŃiei procurorului. Plângere adresată instanŃei. Trimiterea cauzei la procuror. În cazul în care, prin rezoluŃia de neîncepere a urmăririi penale, procurorul omite să se pronunŃe asupra tuturor infracŃiunilor cu privire la care a fost sesizat, potrivit art.2781 alin.8 lit.b C.p.p., soluŃia legală a instanŃei investite cu soluŃionarea plângerii împotriva unei astfel de rezoluŃii este aceea de admitere a plângerii, desfiinŃarea rezoluŃiei atacate şi trimiterea cauzei la procuror pentru completarea urmăririi penale. ÎNALTA CURTE DE CASAłIE ŞI JUSTIłIE, Decizia nr.5572 din 28 octombrie 2004 Nepublicată InstanŃa soluŃionează plângerea împotriva rezoluŃiei procurorului de neîncepere a urmăririi penale prin încheiere numai în cazul prevăzut în art.2781 alin.8 lit.c C.p.p., când admite plângerea, desfiinŃează rezoluŃia sau ordonanŃa atacată şi, probele existente la dosar fiind suficiente pentru judecarea cauzei, o reŃine spre judecare. Atunci când constată că plângerea a fost făcută fără parcurgerea procedurii prevăzute în art.278 C.p.p., instanŃa o respinge ca inadmisibilă pronunŃând o sentinŃă, iar nu încheiere. CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIłIE

SecŃia penală Decizia nr. 1419 din 12 martie 2004 Revista Dreptul nr.2/2005

Plângere împotriva actelor procurorului. Plângere adresată instanŃei. Citare

Judecarea plângerii împotriva rezoluŃiei sau ordonanŃei

procurorului de netrimitere în judecată se face cu citarea persoanelor faŃă de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de

163

sub urmărire penală ori încetarea urmăririi, chiar dacă judecata a avut loc înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 281/2003.

În acelaşi sens decizia nr. 1420 din 12 martie 2004.

Prin sentinŃa nr. 43 din 19 iunie 2003, Curtea de Apel Bucureşti, secŃia I penală, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiŃionarul B.W., în baza art. 278 C. proc. pen. şi art. 21 din ConstituŃie, împotriva rezoluŃiei procurorului, prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a unor învinuiŃi şi neînceperea urmăririi penale faŃă de alŃii. În termenul legal prevăzut în art. IX pct. 5 din Legea nr. 281/2003, potrivit art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., intrat în vigoare la 1 ianuarie 2004, petiŃionarul a declarat recurs. Recursul este fondat. După data introducerii plângerii, a judecării acesteia în fond şi înaintea soluŃionării recursului, legea procesual penală a fost modificată, prin introducerea art. 2781 C. proc. pen., intrat în vigoare la 1 ianuarie 2004. Cum art. 2781 C. proc. pen., ca de altfel toate prevederile Codului de procedură penală sunt de imediată şi strictă aplicare, în cauză se constată că persoanele faŃă de care s-a dispus netrimiterea în judecată trebuie în mod obligatoriu citate, potrivit art. 2781 alin. (4) C. proc. pen. Se mai constată că toate aceste persoane nu pot fi private de un grad de jurisdicŃie şi citate direct în recurs, fiind, totodată, lipsite de apărarea la care au dreptul, faŃă de acuzele ce li se aduc de către petiŃionar, prin plângerile sale. În consecinŃă, recursul a fost admis şi s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare.

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIłIE

Decizia SecŃiei penale nr.789 din 12 februarie 2002

Nepublicată

164

Plângere contra actelor procurorului. RezoluŃie de respingere

de către parchet, în urma unei verificări administrative, a plângerii privind activitatea unor procurori. Plângere la instanŃă contra rezoluŃiei

În cazul în care plângerea unei persoane privind activitatea unor procurori a fost verificată pe cale administrativă şi respinsă prin rezoluŃie de către parchet, această rezoluŃie neconstituind o măsură sau un act de urmărire penală, ea nu poate fi atacată cu plângere la instanŃă.

Prin încheierea din 9 noiembrie 2001, pronunŃată în dosarul nr.495/P/F/2001, Curtea de Apel Braşov, secŃia penală, a respins ca inadmisibilă plângerea formulată de A.D. împotriva comunicării primite de la Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de JustiŃie, prin care i se aduce la cunoştinŃă că în urma verificărilor efectuate nu au rezultat date sau indicii că procurorii vizaŃiar fi săvârşit faptle reclamate.

InstanŃa a motivat că plângerea nu este admisibilă, deoarece reclamaŃiile petentului nu au format obiectul unui dosar penal, ci au declanşat o cercetare administrativă în condiŃiile art.121-131 din Legea nr.92/1992, conchizând că într-o asemenea situaŃie prevederile art.275-278 C.proc.pen. nu sunt aplicabile şi, ca atare, nu este incidentă nici soluŃia CurŃii ConstituŃionale dată prin decizia nr.486 din 2 decembrie 1997 referitoare la neconstituŃionalitatea dispoziŃiilor art.278 C.proc.pen. Recursul declarat de petiŃionar este nefondat. Din cuprinsul adreselor Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de JustiŃie referitoare la plângerile formulate de petiŃionar împotriva unor procurori rezultă că acestea, neavând caracterul unor plângeri sau denunŃuri în sensul prevederilor art.222 şi art.223 C.proc.pen., nu au fost înregistrate ca dosare penale şi nu au fost soluŃionate prin adoptarea unor soluŃii de neurmărire; ele au declanşat numai o cercetare administrativă, în temeiul art.121-131 din Legea nr.92/1992 pentru organizarea judecătorească. Curtea constată că, potrivit art.278 C.proc.pen., în măsura în care a fost considerat constituŃional prin decizia nr.486/1997 a CurŃii ConstituŃionale, împotriva măsurilor sau actelor efectuate de procuror

165

ori efectuate pe baza dispoziŃiilor date de acesta, persoana nemulŃumită de soluŃionarea plângerii se poate adresa justiŃiei în temeiul art.21 din ConstituŃie, ce urmează a se aplica în mod direct; dar nu orice măsură luată de procuror poate fi astfel contestată, ci numai cea luată în cursul unei cercetări penale. Or, din actele menŃionate mai sus rezultă că aspectele sesizate de petiŃionar referitoare la activitatea celor doi procurori nu au format obiectul cercetării penale, ci al unei anchete administrative, situaŃie în care prevederile art.278 C.proc.pen. şi cele ale art.21 din ConstituŃie nu sunt aplicabile, astfel cum în mod legal a considerat Curtea de Apel Braşov prin încheierea atacată. Constatând că încheierea prin care s-a respins ca inadmisibilă plângerea petiŃionarului este legală, recursul a fost respins.

CAPITOLUL X

PROCEDURA PLÂNGERII PREALABILE

SecŃiunea a I-a

InstituŃia plângerii prealabile

Plângerea prealabilă constituie o instituŃie de drept penal

(art.131), lipsa ori retragerea ei reprezentând o cauză de

înlăturare a răspunderii penale dar şi o instituŃie de drept

procesual penal (art.279). Din această ultimă perspectivă

plângerea prealabilă constituie o modalitate de sesizare a

166

organului judiciar iar în cazurile prevăzute de art.279 alin.2

lit.b şi c şi o condiŃie pentru punerea în mişcare a acŃiunii

penale.

DispoziŃiile art.279 C.p.p. se coroborează şi cu cele

prevăzute în art.10 C.p.p. unde se prevede că acŃiunea penală

nu poate fi pusă în mişcare iar dacă a fost pusă în mişcare nu

mai poate fi exercitată, dacă lipseşte plângerea prealabilă (lit.f)

sau aceasta a fost retrasă (lit.h).

Legea penală determină cazurile când pentru exercitarea

acŃiunii penale este necesară o plângere prealabilă pornind de

la împrejurarea că infracŃiunile respective privesc în general

interesele personale ale părŃilor. În asemenea cazuri se

consideră că cei vătămaŃi sunt în măsură să aprecieze dacă

este sau nu cazul să declanşeze un proces penal.

În cele ce urmează ne vom ocupa în principal de latura

procesuală a plângerii prealabile.

SecŃiunea a II-a

Titularii şi conŃinutul plângerii prealabile

Plângerea prealabilă poate fi introdusă numai de

persoana vătămată prin infracŃiune. Dacă persoana vătămată

este lipsită de capacitate de exerciŃiu plângerea prealabilă

poate fi introdusă de reprezentantul său legal. Când persoana

vătămată este un minor cu capacitate de exerciŃiu restrânsă

167

plângerea prealabilă trebuie introdusă de acesta cu

încuviinŃarea reprezentantului legal.

Ca o garanŃie a apărării persoanelor vătămate incapabile,

împotriva infracŃiunilor urmărite la plângerea prealabilă, legea

penală a prevăzut că în aceste cazuri acŃiunea penală poate fi

pusă în mişcare şi din oficiu (art.131 alin.5 C.p.).

Deşi dreptul persoanei vătămate de a face plângere

prealabilă este strict personal exercitarea acestui drept poate

avea loc şi printr-un mandatar, dispoziŃiile art.222 C.p.p.

fiind aplicabile prin analogie.

Întrucât infracŃiunile pot vătăma atât persoane fizice cât

şi persoane juridice s-a pus problema dacă plângerea

prealabilă poate fi făcută de oricare din aceste categorii de

persoane.

În privinŃa infracŃiunilor contra patrimoniului în raport

de prevederile art.44 alin.2 din ConstituŃie suntem de părere

că plângerea prealabilă poate fi introdusă şi de o persoană

juridică de drept privat.

În teorie şi în practică s-a mai reŃinut că în cazul în care

persoana vătămată a decedat după introducerea plângerii

prealabile, procesul penal va continua până la finalizarea sa,

decesul persoanei vătămate neproducând nici un efect.

Plângerea prealabilă are un caracter indivizibil şi produce

efecte „in rem”. Dacă infracŃiunea a vătămat mai multe

persoane este suficientă plângerea uneia pentru a subzista

răspunderea penală şi cu privire la cei care nu au introdus

168

plângerea prealabilă. Este aşa numita „indivizibilitate activă” a

răspunderii penale. În acest caz lipsa plângerii prealabile

produce efecte numai dacă nici una din persoanele vătămate

nu şi-ar manifesta voinŃa de a pune în mişcare acŃiunea

penală.

Dacă o infracŃiune a fost săvârşită de mai mulŃi

participanŃi şi se face plângere prealabilă numai cu privire la

unul din ei, acŃiunea penală se exercită împotriva tuturor.

Este aşa numita „indivizibilitate pasivă” a răspunderii penale

întemeiate pe indivizibilitatea infracŃiunii care este unicul

temei al răspunderii penale.

Indivizibilitatea activă şi pasivă a răspunderii penale

produce efecte similare şi în cazul retragerii plângerii.

Plângerea prealabilă poate fi retrasă, aceasta constituind

o cauză de împiedicare a exercitării acŃiunii penale (art.131

alin.2 C.p.). Retragerea plângerii penale trebuie să îmbrace

forma unei manifestări de voinŃă neechivoce a persoanei

vătămate, adică să fie reală şi să nu fie determinată de dol sau

violenŃă.

Împăcarea părŃilor în cazurile prevăzute de lege

constituie o altă cauză de înlăturare a răspunderii penale.

Împăcarea trebuie să aibă loc în faŃa organului judiciar şi să

intervină până la rămânerea definitivă a hotărârii.

Spre deosebire de retragerea plângerii prealabile

împăcarea părŃilor produce efecte „in personam” având drept

consecinŃă şi stingerea acŃiunii civile.

169

ConŃinutul plângerii prealabile este fixat în art.283 C.p.p.

şi cuprinde descrierea faptei, indicarea făptuitorului, arătarea

mijloacelor de probă, indicarea adresei părŃilor şi a martorilor,

precizarea dacă cel vătămat se constituie parte civilă şi

indicarea, atunci când este cazul, a părŃii responsabile

civilmente.

Partea vătămată trebuie să descrie în plângere faptele

fără a avea obligaŃia să stabilească şi încadrarea juridică.

Această ultimă obligaŃie revine instanŃei.

În practică s-a admis acoperirea unor vicii de formă ale

plângerii în cursul judecăŃii dacă acestea nu sunt de natură să

impieteze asupra rezolvării cauzei.

SecŃiunea a III-a

Termenul de introducere a plângerii prealabile

În legislaŃia noastră introducerea plângerii prealabile este

prevăzută în general într-un termen relativ scurt, a cărei

nerespectare duce la decăderea din dreptul de a face sesizare.

Acest termen este de 2 luni şi începe să curgă din momentul

când persoana vătămată sau persoana îndreptăŃită se facă

plângerea prealabilă a ştiut cine este făptuitorul (art.284).

Dacă persoana vătămată este un minor care are

capacitate de exerciŃiu restrânsă termenul curge din

momentul când acesta a ştiut cine este făptuitorul nefiind

170

semnificativă data cunoaşterii făptuitorului de către

reprezentantul legal. Dimpotrivă, dacă minorul nu are

capacitate de exerciŃiu este irelevant faptul că acesta l-a

cunoscut pe făptuitor, singurul moment care contează fiind cel

când reprezentantul său legal l-a cunoscut pe făptuitor.

Întrucât termenul de 2 luni este înscris în Codul de

procedură penală iar în cod nu se fac alte precizări

considerăm că acest termen pe luni se calculează după

regulile comune înscrise în art.186.

Plângerea greşit îndreptată. Întrucât introducerea

plângerii prealabile se face de regulă de o persoană fizică care

nu are calificarea juridică necesară, iar dispoziŃiile care

reglementează procedura plângerii prealabile nu sunt simple,

legiuitorul nu a dorit să se producă efectele obişnuite în cazul

nerespectării normelor referitoare la competenŃă, în momentul

sesizării. Acesta este sensul normei din art.285 care prevede

că plângerea prealabilă greşit îndreptată la instanŃă sau la

organul de urmărire penală se trimite organului competent.

Pentru ca plângerea prealabilă greşit îndreptată să fie

valabilă sesizarea trebuie făcută în termenul de 2 luni. Faptul

că plângerea introdusă în termen ajunge ulterior la organul

competent dincolo de termenul legal nu determină tardivitatea

plângerii.

Trimiterea plângerii prealabile greşit introduse nu poate

fi considerată act de dezinvestire pentru că prin sesizarea

iniŃială, greşit făcută, organul judiciar nu s-a investit. Dacă

171

organul de urmărire penală trimite cauza instanŃei în temeiul

art.285, nu sunt incidente normele referitoare la neînceperea

urmăririi penale sau încetarea urmăririi penale.

SecŃiunea a IV-a

Organele judiciare la care poate fi introdusă

plângerea prealabilă

ConsideraŃii generale. Plângerea prealabilă poate fi

introdusă în mod diferenŃiat la diverse organe judiciare în

funcŃie de diferite ipoteze care duc la modalităŃi deosebite de

desfăşurare a procesului penal. Astfel, plângerea prealabilă

poate să se adreseze fie instanŃei de judecată fie organelor de

urmărire penală (organelor de cercetare penală şi

procurorului).

Din conŃinutul art.279 rezultă două regimuri judiciare

distincte.

Când plângerea prealabilă este adresată instanŃei de

judecată, procesului penal îi lipseşte faza de urmărire penală.

Dimpotrivă când plângerea se introduce la organul de

urmărire penală, faza de urmărire penală se integrează în

mecanismul judiciar firesc şi procesul penal se desfăşoară în

condiŃii obişnuite.

172

Potrivit art.279 alin.2 C.p.p. plângerea prealabilă se

adresează:

a) instanŃei de judecată în cazurile limitativ arătate în

art.279 alin.2 lit.a;

b) organului de cercetare penală în cazul celorlalte

infracŃiuni cercetate la plângere prealabilă;

c) procurorului competent să efectueze urmărirea penală

când plângerea prealabilă este îndreptată împotriva

unui judecător, procuror, notar public, militar,

controlor financiar al camerelor de conturi judeŃene

sau unui controlor financiar de la Curtea de Conturi,

precum şi împotriva uneia dintre persoanele arătate în

art.29 pct.1.

Introducerea plângerii prealabile la instanŃa de

judecată. Art.279 pct.2 lit.a prevede că persoana vătămată

adresează plângerea prealabilă instanŃei de judecată în cazul

următoarelor infracŃiuni:

- lovire sau alte violenŃe (art.180 C.p.);

- vătămare corporală din culpă (art.184 alin.1 C.p.);

- ameninŃare (art.193 C.p.);

- insultă (art.205 C.p.);

- calomnie (art.206 C.p.);

- furtul pedepsit la plângerea prealabilă (art.210 C.p.);

- abuzul de încredere, dacă bunul este proprietate

privată (art.213 C.p.);

173

- tulburare de posesie dacă imobilul este în posesia unei

persoane private (art.220 C.p.).

Aceste prevederi se aplică şi în cazul infracŃiunilor

prevăzute de art.193, art.205, art.206 săvârşite prin orice

mijloace de comunicare în masă.

Legea mai cere ca în toate aceste cazuri făptuitorul să fie

cunoscut. În art.279 alin.2 lit.a se precizează că în cazul în

care nu cunoaşte persoana făptuitorului, cel vătămat, se va

adresa organului de cercetare penală pentru identificarea lui.

În teorie şi în practică se admite că plângerea prealabilă

adresată instanŃei constituie atât un act de sesizare cât şi un

act de inculpare (de punere în mişcare a acŃiunii penale.

În cazul furtului calificat între rude combinarea art.210

cu art.209 nu determină sesizarea organului de urmărire

penală întrucât art.210 încriminează fapta fără să facă

distincŃie între furtul simplu şi furtul calificat.

În cazul infracŃiunii de tulburare de posesie comisă în

condiŃiile art.108 din Legea nr.18/1991 privind fondul funciar,

republicată, plângerea se adresează organului de urmărire

penală.

CompetenŃa de judecată aparŃine judecătoriei ca primă

instanŃă.

Introducerea plângerii prealabile la organul de

cercetare penală. Prin eliminarea infracŃiunilor cu regim de

plângere prealabilă adresată instanŃei şi care au fost

nominalizate mai sus, în cazul următoarelor infracŃiuni,

174

sesizarea se va introduce în conformitate cu art.279 alin.2 lit.b

la organul de cercetare penală:

- vătămarea corporală (art.181 C.p.);

- vătămarea corporală din culpă determinată de

nerespectarea dispoziŃiilor legale sau a măsurilor de

prevedere pentru exerciŃiul unei profesii (meserii) ori

privind îndeplinirea unei anumite activităŃi (art.184

alin.3 C.p.);

- violarea de domiciliu (art.192 alin.1 C.p.);

- violarea secretului corespondenŃei (art.195 C.p.);

- divulgarea secretului profesional (art.196 C.p.);

- violul (art.197 alin.1 C.p.);

- gestiunea frauduloasă (art.214 alin.1 C.p.);

- distrugerea (art.217 alin.1 C.p.);

- adulter (art.304 C.p.);

- abandonul de familie (art.305 C.p.);

- nerespectarea măsurilor privind încredinŃarea

minorului (art.307 C.p.);

- tulburarea folosinŃei locuinŃei (art.320 C.p.);

- în cazul altor infracŃiuni la plângere prealabilă

prevăzute în legi speciale (ex. infracŃiunile prevăzute

de Legea nr.8/1996 privind dreptul de autor şi

drepturile conexe).

După cum rezultă din această enumerare cazurile în care

plângerea prealabilă se adresează organului de cercetare

penală sunt mai numeroase decât ipotezele de acŃiune penală

175

directă adresată instanŃei, deoarece se referă la infracŃiuni cu

un grad de pericol social mai ridicat.

Plângerea prealabilă adresată procurorului. Ipotezele

de adresare a plângerii prealabile prevăzute de art.279 alin.2

lit.a sau b au în vedere regulile comune de competenŃă

materială a organelor judiciare. Întrucât infracŃiunile urmărite

la plângere prealabilă pot fi săvârşite de făptuitori care atrag

incidenŃa prevederilor referitoare la competenŃa personală a

fost necesară înscrierea în art.279 a unei ipoteze care să

acopere şi această situaŃie.

Potrivit art.279 alin.2 lit.c plângerea prealabilă se

adresează organului competent să efectueze urmărirea penală

când sesizarea este îndreptată împotriva unui judecător,

procuror, notar public, militar, controlor financiar de la

camera de conturi judeŃeană, controlor financiar de la Curtea

de Conturi, senator, deputat, membru al Guvernului,

judecător la Curtea ConstituŃională, membru al CurŃii de

Conturi, preşedintele Consiliului Legislativ, avocatul

poporului, mareşal, amiral, general, chestor, şef al cultelor

religioase, alt membru al Înaltului Cler care are cel puŃin

rangul de arhiereu sau echivalent al acestuia, magistrat

asistent la Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie.

În toate cazurile plângerea se adresează organului

competent să efectueze urmărirea penală – procurorului - cu

respectarea riguroasă a regulilor de competenŃă personală.

Aceasta înseamnă că regulile de competenŃă personală

176

(art.281-art.29 cu referire la art.209 C.p.p.) sunt mai puternice

decât criteriile de departajare precizate anterior potrivit

art.279 alin.2 lit.a şi b. Regulile înscrise în art.279 alin.2 lit.c

se aplică pentru toate infracŃiunile supuse procedurii plângerii

prealabile.

SecŃiunea a V-a

ParticularităŃi ale desfăşurării procesului penal în

procedura plângerii prealabile

Urmărirea penală a infracŃiunilor la plângere prealabilă

precum şi judecarea acestor infracŃiuni se desfăşoară potrivit

normelor obişnuite de soluŃionare a cauzelor penale la care se

adaugă anumite dispoziŃii cu caracter derogator.

Procedura în cazul infracŃiunilor flagrante. Dacă

infracŃiunea cercetată la plângerea prealabilă este flagrantă, în

momentul iniŃial al declanşării procesului penal se manifestă o

revenire la principiul oficialităŃii, organul de urmărire penală

fiind obligat să constate săvârşirea faptei chiar dacă nu există

plângere prealabilă (art.280).

După constatarea infracŃiunii flagrante desfăşurarea

activităŃilor judiciare se face în continuare în conformitate cu

principiul disponibilităŃii:

a) dacă infracŃiunea este dintre cele prevăzute în art.279

pct.2 lit.a constatarea organului de urmărire penală va

177

fi trimisă, la cerere, instanŃei care a fost sesizată prin

plângere;

b) în cazul celorlalte infracŃiuni organul de urmărire

penală are obligaŃia să cheme persoana vătămată.

Dacă cel vătămat declară că înŃelege să facă plângere

prealabilă, urmărirea va fi continuată de către organul

judiciar care a efectuat constatarea sau de către

organul competent căruia urmează a i se trimite

cauza.

Procedura în caz de indivizibilitate. InfracŃiunile cu

plângere prealabilă pot prezenta anumite aspecte de

conexitate sau indivizibilitate, fie între ele fie în raport cu alte

infracŃiuni care nu sunt supuse plângerii prealabile. În aceste

situaŃii sunt aplicabile de regulă dispoziŃiile generale

referitoare la cazurile de conexitate şi indivizibilitate . Când

aceste reguli nu se pot aplica se va proceda la disjungerea

cauzelor.

Există şi situaŃii când disjungerea nu este posibilă.

Pentru aceste cazuri art.281 C.p.p. prevede aplicarea

procedurii cuprinse în art.35 C.p.p. avându-se în vedere în

mod corespunzător priorităŃile înscrise în lege. Aceste reguli

funcŃionează indiferent că infracŃiunile care nu se pot disjunge

sunt toate cu plângere prealabilă sau vin în concurs cu

infracŃiuni la care acŃiunea penală se exercită din oficiu.

Schimbarea încadrării juridice a faptei. În cursul

urmăririi penale sau judecării unei cauze în care acŃiunea

178

penală se exercită din oficiu dacă are loc schimbarea

încadrării juridice într-o infracŃiune urmărită sau judecată la

plângere prealabilă, organul judiciar are obligaŃia chemării

celui vătămat pentru a-l întreba dacă înŃelege să facă plângere

(art.286).

În continuare se procedează în funcŃie de manifestarea

de voinŃă a părŃii vătămate:

a) dacă partea vătămată nu face plângere, organul de

cercetare penală înaintează cauza procurorului pentru

a dispune încetarea urmăririi penale; în cursul

judecăŃii instanŃa va dispune încetarea procesului

penal;

b) dacă partea vătămată declară că face plângere organul

de urmărire penală dispune potrivit regulilor de

competenŃă fixate în art.279 C.p.p.; în cursul judecăŃii

instanŃa dispune continuarea procesului penal.

Lipsa nejustificată a părŃii vătămate. Art.2841 C.p.p.

prevede că în cazul infracŃiunilor pentru care plângerea

prealabilă se adresează direct instanŃei, lipsa nejustificată a

părŃii vătămate la două termene consecutive în faŃa primei

instanŃe este considerat drept retragere a plângerii prealabile.

Pentru a se reŃine existenŃa unei poziŃii procesuale ce

exprimă intenŃia părŃii vătămate de a retrage plângerea este

necesar ca absenŃa să fie nejustificată.

Dacă cel vătămat s-a constituit parte civilă şi lipseşte

nejustificat la două termene consecutive efectele se răsfrâng şi

179

asupra acŃiunii civile, întrucât retragerea plângerii priveşte

ambele laturi ale cauzei.

JURISPRUDENłĂ

DECIZIA CurŃii ConstituŃionale Nr. 268 din 22 iunie 2004 referitoare la excepŃia de neconstituŃionalitate a dispoziŃiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală şi ale art. 206 din Codul penal MONITORUL OFICIAL NR. 640 din 15 iulie 2004 CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reŃine următoarele: Prin Încheierea din 3 martie 2004, pronunŃată în Dosarul nr. 15.829/2003, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea ConstituŃională cu excepŃia de neconstituŃionalitate a dispoziŃiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală şi ale art. 206 din Codul penal, excepŃie ridicată de inculpată în dosarul menŃionat, pentru săvârşirea infracŃiunii de calomnie, la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. În motivarea excepŃiei de neconstituŃionalitate autoarea excepŃiei arată că dispoziŃiile art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală sunt neconstituŃionale în raport cu prevederile art. 16 alin. (1) din ConstituŃie, întrucât, ca urmare a plângerii prealabile a persoanei vătămate, se pune în mişcare acŃiunea penală, persoana chemată în judecată devenind "inculpat" fără a se administra, în prealabil, probe care să ateste vinovăŃia sa. În consecinŃă, aceste dispoziŃii creează pentru persoana vătămată o situaŃie privilegiată, în sensul că drepturile procesuale ale acesteia sunt mult mai largi decât ale făptuitorului, citat ca inculpat în cauză, deşi legea îl prezumă "nevinovat" până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare pronunŃate de instanŃa de judecată. Punerea în mişcare a acŃiunii penale "la simpla cerere" a persoanei vătămate îi conferă acesteia posibilitatea exercitării abuzive a dreptului său procesual, sens în care sunt încălcate şi dispoziŃiile art. 22 alin. (1) din ConstituŃie, deoarece prin formularea plângerii prealabile o persoană este expusă riscului de a suporta consecinŃele unei acŃiuni penale şicanatoare, fără a exista împotriva sa indicii sau probe de vinovăŃie. De asemenea, în susŃinerea excepŃiei s-a arătat că dispoziŃiile art. 206 din Codul penal încalcă prevederile art. 30 alin. (1) din ConstituŃie şi ale art. 19 din DeclaraŃia Universală a Drepturilor Omului, referitoare la libertatea de exprimare şi de opinie, fiind implicit contrare art. 20 alin. (1) din Legea fundamentală. În opinia autorului excepŃiei, dispoziŃiile legale

180

criticate contravin şi art. 23 alin. (8) din ConstituŃie [preluate de art. 23 alin. (11), după republicarea ConstituŃiei, cu actualizarea denumirilor şi renumerotarea articolelor], conform căruia, "Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare, persoana este considerată nevinovată". Persoana reclamată are ab initio calitatea de inculpat, iar pe de altă parte, art. 206 din Codul penal instituie o prezumŃie de vinovăŃie în sarcina inculpatului, pe care acesta o poate răsturna numai probând un interes legitim. Totodată, sunt încălcate prevederile art. 20 din ConstituŃie, prin raportare la reglementările internaŃionale referitoare la prezumŃia de nevinovăŃie, cuprinse în art. 11 pct. 1 din DeclaraŃia Universală a Drepturilor Omului şi în art. 6 pct. 2 din ConvenŃia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăŃilor fundamentale. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziŃiile legale criticate, raportate la prevederile ConstituŃiei, precum şi dispoziŃiile Legii nr. 47/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, reŃine următoarele: Curtea ConstituŃională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziŃiilor art. 146 lit. d) din ConstituŃie, republicată, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, să soluŃioneze excepŃia de neconstituŃionalitate ridicată. Obiectul excepŃiei de neconstituŃionalitate îl constituie, pe de o parte, dispoziŃiile art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală, privitoare la punerea în mişcare a acŃiunii penale în cazul procedurii plângerii prealabile, şi, pe de altă parte, dispoziŃiile art. 206 din Codul penal, referitoare la infracŃiunea de calomnie. Examinând excepŃia de neconstituŃionalitate ridicată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată şi urmează să fie respinsă. 1. O primă critică de neconstituŃionalitate constă în susŃinerea că prevederile art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală, conform cărora "Punerea în mişcare a acŃiunii penale se poate face numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, în cazul infracŃiunilor pentru care legea prevede că este necesară astfel de plângere", contravin dispoziŃiilor art. 16 alin. (1) din ConstituŃie, republicată, potrivit cărora "CetăŃenii sunt egali în faŃa legii şi a autorităŃilor publice, fără privilegii şi fără discriminări", şi ale art. 22 alin. (1) din ConstituŃie, republicată, care dispun că "Dreptul la viaŃă, precum şi dreptul la integritate fizică şi psihică ale persoanei sunt garantate".

181

În opinia autoarei excepŃiei, prin dispoziŃiile legale criticate, în baza cărora la simpla plângere a persoanei vătămate se porneşte procesul penal şi are loc punerea în mişcare a acŃiunii penale împotriva presupusului făptuitor, acesta este pus în condiŃii de inferioritate faŃă de persoana vătămată. Se consideră totodată că inculpatul este obligat să suporte consecinŃele unei acŃiuni penale şicanatoare fără să existe împotriva sa probe de vinovăŃie, ceea ce aduce atingere dreptului său la integritate psihică. Analizând criticile aduse prevederilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală, Curtea constată că asupra constituŃionalităŃii acestora s-a mai pronunŃat prin Decizia nr. 162 din 21 septembrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 544 din 2 noiembrie 2000. Cu acel prilej Curtea ConstituŃională a reŃinut: "CondiŃionarea punerii în mişcare a acŃiunii penale de existenŃa plângerii prealabile a persoanei vătămate reprezintă o excepŃie de la regula generală a oficialităŃii procesului penal, înscrisă la art. 2 alin. 2 din Codul de procedură penală". Aceste reglementări sunt de natură procedurală, iar, potrivit prevederilor constituŃionale, competenŃa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege. Calitatea procesuală de inculpat este definită la art. 23 din Codul de procedură penală, potrivit căruia "Persoana împotriva căreia s-a pus în mişcare acŃiunea penală este parte în procesul penal şi se numeşte inculpat". Această calitate de inculpat nu reprezintă o prejudecare a cauzei şi nu răstoarnă prezumŃia de nevinovăŃie prevăzută la art. 23 alin. (8) [în prezent art. 23 alin. (11), după republicarea ConstituŃiei, cu actualizarea denumirilor şi renumerotarea articolelor], iar textul de lege criticat "nu contravine nici prevederilor art. 22 alin. (1) din ConstituŃie, republicată, referitoare la garantarea dreptului la viaŃă, precum şi a dreptului la integritate fizică şi psihică al persoanei, deoarece în mod evident nu conŃine dispoziŃii de natură să aducă atingere acestor drepturi fundamentale ale omului, obiectul reglementării sale constituindu-l doar procedura de punere în mişcare a acŃiunii penale numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, în cazul infracŃiunilor pentru care legea prevede că este necesară o astfel de plângere". De asemenea, prin Decizia nr. 163 din 21 septembrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 544 din 2 noiembrie 2000, şi prin deciziile nr. 195 şi nr. 197 din 12 octombrie 2000, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 543 din 1 noiembrie 2000, Curtea a soluŃionat şi alte excepŃii de neconstituŃionalitate privind art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală, statuând, în mod constant, că aceste dispoziŃii sunt constituŃionale.

182

SoluŃiile şi considerentele deciziilor menŃionate sunt valabile şi în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi de natură să determine reconsiderarea jurisprudenŃei CurŃii. 2. Curtea ConstituŃională s-a pronunŃat prin numeroase decizii asupra excepŃiei de neconstituŃionalitate a dispoziŃiilor art. 206 din Codul penal, respingând excepŃia de neconstituŃionalitate a acestor dispoziŃii. MenŃionăm dintre acestea Decizia nr. 308 din 15 noiembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 21 din 16 ianuarie 2002, Decizia nr. 337 din 29 noiembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 31 ianuarie 2002, şi Decizia nr. 32 din 31 ianuarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 136 din 21 februarie 2002. Argumentele ce au fundamentat această soluŃie îşi menŃin valabilitatea şi în prezenta cauză, deoarece nu au intervenit motive sau elemente noi care să determine reconsiderarea jurisprudenŃei CurŃii. FaŃă de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din ConstituŃie, republicată, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.d) şi alin. (3), al art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, CURTEA În numele legii DECIDE: Respinge excepŃia de neconstituŃionalitate a dispoziŃiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală şi ale art. 206 din Codul penal, excepŃie ridicată de C.P. în Dosarul nr. 15.829/2003 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti. Definitivă şi obligatorie. PronunŃată în şedinŃa publică din data de 22 iunie 2004. DECIZIA CurŃii ConstituŃionale Nr. 134 din 23 martie 2004 referitoare la excepŃia de neconstituŃionalitate a dispoziŃiilor art. 279 alin. 2 lit. c) din Codul de procedură penală MONITORUL OFICIAL NR. 374 din 29 aprilie 2004 CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reŃine următoarele: Prin Încheierea din 9 decembrie 2003, pronunŃată în Dosarul nr. 2.172/2003, Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie - SecŃia penală a sesizat Curtea

183

ConstituŃională cu excepŃia de neconstituŃionalitate a dispoziŃiilor art. 279 alin. 2 lit. c) din Codul de procedură penală. ExcepŃia a fost ridicată de recurent în dosarul menŃionat. În susŃinerea excepŃiei de neconstituŃionalitate autorul acesteia arată că dispoziŃiile legale criticate care fac referire la militari sunt contrare prevederilor constituŃionale ale art. 21 care garantează accesul liber la justiŃie şi dreptul la un proces echitabil, ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, precum şi ale art. 6 din ConvenŃia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăŃilor fundamentale, referitoare, de asemenea, la dreptul la un proces echitabil. Se motivează în sensul că textul de lege criticat creează o discriminare pozitivă în favoarea persoanelor care au calitatea de militar sau alte calităŃi, discriminare care nu-şi găseşte justificarea în cazul infracŃiunilor care nu au legătură cu calitatea lor specială. În fapt, autorul excepŃiei - medic de profesie - s-a adresat cu plângere prealabilă Parchetului Militar Oradea împotriva intimatului, ofiŃer la o unitate militară pentru săvârşirea infracŃiunilor de insultă şi calomnie. Prin RezoluŃia din 25 februarie 2003, Parchetul Teritorial Bucureşti a dispus neînceperea urmăririi penale. Împotriva acestei rezoluŃii reclamantul s-a adresat cu plângere Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti, care, prin SentinŃa nr. 7 din 15 ianuarie 2003, a respins plângerea cu motivarea că "ofiŃerul a acŃionat în acest mod, puternic afectat de situaŃia gravă a soŃiei sale care a şi decedat ulterior şi având convingerea că medicii şi personalul medical aferent trebuiau să facă totul pentru atenuarea suferinŃelor bolnavei, pentru vindecarea ei şi nicidecum intenŃionând să insulte sau să calomnieze pe medic". Curtea Militară de Apel, prin Decizia nr. 25 din 3 aprilie 2003, a respins ca nefondat apelul declarat în cauză de autorul excepŃiei. NemulŃumit şi de această soluŃie, el a declarat recurs, criticând decizia instanŃei de apel pentru nelegalitate şi netemeinicie, iar în cadrul recursului a ridicat excepŃia de neconstituŃionalitate. Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie - SecŃia penală consideră că excepŃia este nefondată, deoarece stabilirea regulilor procedurale privind sesizarea organelor de urmărire penală şi a instanŃei de judecată este de atributul legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situaŃii deosebite, reguli speciale de procedură. Or, stabilirea unor reguli speciale având în vedere, printre altele, calitatea de militar a făptuitorului nu este contrară principiului constituŃional al egalităŃii cetăŃenilor în faŃa legii şi a autorităŃilor, atât timp cât aceste reguli asigură egalitatea cetăŃenilor în folosirea lor. De asemenea, instanŃa arată că nu sunt încălcate nici accesul liber la justiŃie şi nici dreptul la un proces echitabil.

184

CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziŃiile legale criticate, raportate la prevederile ConstituŃiei, precum şi dispoziŃiile Legii nr. 47/1992, reŃine următoarele: Curtea ConstituŃională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziŃiilor art. 146 lit. d) din ConstituŃie, republicată, precum şi ale art. 1 alin. (1), art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluŃioneze excepŃia de neconstituŃionalitate ridicată. Obiectul excepŃiei îl constituie dispoziŃiile art. 279 alin. 2 lit. c) din Codul de procedură penală, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 281/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2003, dispoziŃii care prevăd că plângerea prealabilă se adresează "organului competent să efectueze urmărirea penală, când plângerea prealabilă este îndreptată contra unui judecător, procuror, notar public, militar, judecător şi controlor financiar de la camera de conturi judeŃeană, controlor financiar de la Curtea de Conturi sau contra uneia dintre persoanele arătate în art. 29 pct. 1". În susŃinerea neconstituŃionalităŃii acestui text de lege, autorul excepŃiei invocă încălcarea dispoziŃiilor constituŃionale ale art. 16 alin. (1), potrivit cărora "CetăŃenii sunt egali în faŃa legii şi a autorităŃilor publice, fără privilegii şi fără discriminări", ale art. 21 alin. (1) şi (2), conform cărora "(1) Orice persoană se poate adresa justiŃiei pentru apărarea drepturilor, a libertăŃilor şi a intereselor sale legitime; (2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept", precum şi ale art. 6 pct. 1 din ConvenŃia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăŃilor fundamentale, în conformitate cu care "Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanŃă independentă şi imparŃială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaŃiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaŃii în materie penală îndreptate împotriva sa. Hotărârea trebuie să fie pronunŃată în mod public, dar accesul în sala de şedinŃă poate fi interzis presei şi publicului pe întreaga durată a procesului sau a unei părŃi a acestuia în interesul moralităŃii, al ordinii publice ori al securităŃii naŃionale într-o societate democratică, atunci când interesele minorilor sau protecŃia vieŃii private a părŃilor la proces o impun, sau în măsura considerată absolut necesară de către instanŃă atunci când, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natură să aducă atingere intereselor justiŃiei". Examinând excepŃia de neconstituŃionalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, deoarece stabilirea unor reguli speciale de competenŃă

185

după calitatea persoanei şi a unor reguli de procedură diferite pentru anumite situaŃii nu reprezintă o încălcare, ci o confirmare a principiului egalităŃii, care presupune tratamente juridice deosebite pentru situaŃii diferite. Critica conform căreia dispoziŃiile art. 279 alin. 2 lit. c) din Codul de procedură penală încalcă dreptul de acces liber la justiŃie, de asemenea, nu poate fi reŃinută, întrucât prin lege pot fi instituite reguli deosebite, în considerarea unor situaŃii diferite. Curtea a statuat în jurisprudenŃa sa că "prevederile înscrise la alin. (2) al art. 21 din ConstituŃie, şi anume că nici o lege nu poate îngrădi accesul liber la justiŃie, semnifică faptul că legiuitorul nu poate exclude de la exercitarea unor drepturi pe care le-a instituit, nici o categorie sau grup social". În ceea ce priveşte regula instituită prin dispoziŃiile art. 279 alin. 2 lit. c) din Codul de procedură penală, potrivit cărora, în anumite situaŃii, plângerea prealabilă se adresează organului competent să efectueze urmărirea penală, aceasta este în deplină concordanŃă cu dispoziŃiile constituŃionale ale art. 126 alin. (2), potrivit cărora competenŃa instanŃelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege. Astfel, este de competenŃa exclusivă a legiuitorului de a institui reguli procesuale necesare bunei administrări a justiŃiei, cu respectarea ansamblului normelor constituŃionale. Curtea mai constată că dispoziŃiile art. 279 alin. 2 lit. c) din Codul de procedură penală nu contravin nici prevederilor art. 6 pct. 1 din ConvenŃia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăŃilor fundamentale, întrucât textul criticat nu opreşte părŃile interesate de a apela la instanŃele judecătoreşti, de a fi apărate şi de a se prevala de toate garanŃiile procesuale care condiŃionează un proces echitabil şi dreptul la un recurs efectiv, o dovadă în acest sens fiind chiar situaŃia autorului excepŃiei care a exercitat toate căile de atac prevăzute de lege, inclusiv apelul, trecând de o instanŃă militară la Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din ConstituŃie, republicată, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 din Legea nr. 47/1992, republicată, CURTEA În numele legii DECIDE: Respinge excepŃia de neconstituŃionalitate a dispoziŃiilor art. 279 alin. 2 lit. c) din Codul de procedură penală, excepŃie ridicată de T. F. S. în Dosarul nr. 2.172/2003 al Înaltei CurŃi de CasaŃie şi JustiŃie - SecŃia penală.

186

Definitivă şi obligatorie. PronunŃată în şedinŃa publică din data de 23 martie 2004. CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIłIE Decizia penală nr.603/2001 Revista Dreptul nr.6/2002 Potrivit art.286 C.p.p. dacă într-o cauză în care s-au făcut acte de cercetare penală se consideră ulterior că fapta urmează a primi o altă încadrare juridică pentru care este necesară plângerea prealabilă, organul de cercetare penală cheamă partea vătămată şi o întreabă dacă înŃelege să facă plângere. În caz afirmativ, organul de cercetare penală continuă cercetarea sau trimite dosarul instanŃei competente. În caz contrar, transmite actele procurorului în vederea încetării urmăririi penale. Când schimbarea încadrării juridice se face în faŃa instanŃei, aceasta cheamă persoana vătămată şi o întreabă dacă înŃelege să facă plângere pentru infracŃiunea respectivă şi, după caz, continuă sau încetează procesul penal. În cauză, inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea infracŃiunii de ultraj, instanŃa condamnându-l, prin schimbarea încadrării juridice, pentru infracŃiunile de insultă şi calomnie. Apelul declarat de inculpat a fost respins, recursul său fiind însă admis pe considerentul că instanŃa nu a chemat partea vătămată şi nu a întrebat-o dacă, în raport de noua încadrare juridică, înŃelege să facă plângere. Ca atare s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la judecătorie.

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIłIE Decizia nr.5286 din 3 decembrie 2002

Revista Dreptul nr.5/2004

Plângere prealabilă adresată instanŃei. FuncŃie asimilată celei

de magistrat. CompetenŃa după calitatea persoanei

FuncŃiile asimilate potrivit legii funcŃiei de magistrat nu cad sub incidenŃa prevederilor din legea procesual penală care se referă la

187

judecători, magistraŃi asistenŃi şi procurori; ca atare, regulile de competenŃă după calitatea persoanei prevăzute în art.281 pct.1 lit.b şi art.29 pct.1 lit.f C.proc.pen. nu se aplică persoanelor având funcŃii asimilate celei de magistrat.

Prin sentinŃa penală nr.2306 din 19 decembrie 2001,

Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a dispus, în baza art.285 C.proc.pen., trimiterea plângerii formulată de partea vătămată la Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de JustiŃie în vederea efectuării urmăririi penale împotriva inculpaŃilor A.I. şi A.E. pentru săvârşirea infracŃiunilor de insultă şi calomnie prevăzute în art.205 şi art.206 C.pen.

InstanŃa a motivat că, dată fiind calitatea inculpatului A.I. de inspector general în Ministerul JustiŃiei, potrivit art.43 alin.2 din Legea nr.92/1992 pentru organizarea judecătorească, acesta are calitatea de magistrat, în cauză fiind incidente prevederile art.29 pct.1 lit.f C.proc.pen. În această situaŃie plângerea prealabilă a părŃii vătămate trebuia adresată Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de JustiŃie, organ competent să efectueze urmărirea penală, astfel cum prevede art.279 alin.2 lit.c teza ultimă din acelaşi cod.

Art.29 pct.1 lit.f C.proc.pen. se referă la judecătorii şi magistraŃii asistenŃi la Curtea Supremă de JustiŃie, la judecătorii de la curŃile de apel şi Curtea Militară de Apel, precum şi la procurorii de la parchetele de pe lângă aceste instanŃe. Ca atare, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a considerat greşit că prevederile acestui text de lege se aplică şi magistraŃilor asimilaŃi, funcŃia avută de A.I. neînscriindu-se în categoriile la care se referă art.29 pct.1 lit.f C.proc.pen. Această funcŃie, asimilată celei de magistrat pe durata îndeplinirii ei, este considerată ca funcŃie de magistrat din punct de vedere administrativ, al dreptului muncii, fără a avea efecte juridice în planul dreptului procesual penal. În consecinŃă, recursul în anulare a fost admis şi s-a trimis cauza la judecătorie pentru soluŃionare.

188

ANEXA NR.1

HOTĂRÂREA din 3 iunie 2003 a CurŃii europene a drepturilor omului (MONITORUL OFICIAL NR. 1150 din 6 decembrie 2004) în cauza Pantea împotriva României*) (Cererea nr. 33343/96) *) Hotărârea este reprodusă în facsimil. În cauza Pantea împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului După ce a deliberat în Camera de Consiliu, la data de 13 mai 2003,

189

PronunŃă următoarea hotărâre: ........................................................................... ÎN FAPT I. CircumstanŃele cauzei 14. Reclamantul, născut în 1947, este un fost procuror care exercită actualmente profesia de avocat. El locuieşte la Timişoara. A. Arestarea preventivă a reclamantului şi acŃiunea penală împotriva acestuia 15. În noaptea de 20/21 aprilie 1994, reclamantul a avut o altercaŃie cu D.N., în cursul căreia cel din urmă a fost grav rănit. După cum rezultă din raportul de expertiză medico-legală efectuată după incident, D.N. a suferit în noaptea respectivă mai multe fracturi care au necesitat 250 zile de îngrijiri medicale şi care, în absenŃa unui tratament medical adecvat, i-ar fi putut pune viaŃa în pericol. 16. Prin rezoluŃia din data de 7 iunie 1994, procurorul D. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul JudeŃean Bihor a dispus începerea urmăririi penale împotriva reclamantului. 17. La 7, 14, 16, 23, 30 iunie şi 5 iulie 1994, partea vătămată D.N. şi 21 de martori au fost audiaŃi de parchet cu privire la incident. 18. La data de 23 iunie 1994, reclamantul a fost audiat de procurorul D.F. cu privire la altercaŃia cu D.N. În cursul acestui interogatoriu, reclamantul nu a fost asistat de un avocat. 19. Prin ordonanŃa din 5 iulie 1994, procurorul D. a pus în mişcare acŃiunea penală împotriva reclamantului şi a dispus arestarea preventivă a acestuia. Împotriva reclamantului a fost emis un mandat de arestare pe o durată de 30 de zile, începând de la data la care va fi arestat de către organele de poliŃie. Întemeindu-şi măsura luată pe dispoziŃiile art. 148 lit. c), e) şi h) din Codul de procedură penală, procurorul a motivat necesitatea arestării preventive a reclamantului prin faptul că acesta, căutat fiind de organele de poliŃie, se sustrăgea de la urmărirea penală. S-a consemnat, de asemenea, că lăsarea reclamantului în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică. 20. La data de 13 iulie 1994, reclamantul a fost trimis în judecată, prin rechizitoriul procurorului D.F., pentru tentativă la infracŃiunea de omor prevăzută de art. 174 alineat 2 din Codul penal. În rechizitoriu era consemnat faptul că împotriva reclamantului a fost luată măsura arestării preventive, întrucât acesta se sustrăsese urmăririi penale. Se preciza că

190

reclamantul a omis să se prezinte la reconstituirea faptelor din noaptea de 20/21 aprilie 1994, precum şi la convocarea Parchetului, ce avea ca scop luarea unei noi declaraŃii. 21. La data de 21 iulie 1994, reclamantul a fost arestat, fiind deŃinut la Penitenciarul Oradea. 22. În fişa medicală completată la sosirea în penitenciar, era consemnat că reclamantul avea o greutate de 99 kg şi că suferea de ulcer duodenal, litiază biliară şi psihopatie paranoică. 23. La data de 21 iulie 1994, reclamantul, asistat de avocatul ales, a fost condus, în aplicarea art. 152 din Codul de procedură penală, la instanŃa judecătorească, judecătorul M.V., preşedinte de secŃie la Tribunalul JudeŃean Bihor, ascultând reclamantul în camera de consiliu şi informându-l cu privire la trimiterea sa în judecată, prin citirea rechizitoriului parchetului. Cu această ocazie, punându-i-se întrebări în legătură cu declaraŃia dată în faŃa organelor de urmărire penală, reclamantul s-a plâns de faptul că procurorul nu i-a permis să scrie el însuşi declaraŃia, sub pretextul că era târziu şi nu era timp suficient pentru aceasta. De asemenea, reclamantul s-a plâns că a fost "terorizat" de procuror, care l-a lăsat să aştepte două zile pe culoarul parchetului, ameninŃându-l că nu-i va consemna declaraŃia şi că va dispune arestarea sa. A subliniat că a răspuns fiecărei convocări a parchetului şi că nu a încercat să se sustragă urmăririi penale. Nu rezultă din încheierea de şedinŃă că aspectele privitoare la legalitatea măsurii arestării preventive au fost puse în discuŃia părŃilor sau că au fost examinate de către instanŃă. 24. Apărând pentru prima oară în faŃa completului de doi judecători la data de 5 septembrie 1994, reclamantul, asistat de doi avocaŃi aleşi şi în prezenŃa procurorului K., a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată în tentativă la infracŃiunea de vătămare corporală şi a pledat pentru achitarea sa, întrucât faptele au fost săvârşite în stare de legitimă apărare. Din încheierea de şedinŃă nu rezultă că aspectele privind legalitatea măsurii arestării preventive luate împotriva reclamantului au fost puse în discuŃia părŃilor sau că au fost examinate de către instanŃă. 25. La 3, 17 octombrie şi 14 noiembrie 2004 au fost fixate în cauză noi termene, la care instanŃa, în acelaşi complet ca şi la primul termen, în prezenŃa procurorului K.L. şi a reclamantului, asistat de avocaŃii aleşi, a luat declaraŃiile a 15 martori. Din încheierile de şedinŃă nu rezultă că aspectele privitoare la legalitatea arestării au fost examinate de instanŃă.

191

26. Prin sentinŃa din 28 noiembrie 1994, instanŃa de fond a statuat că urmărirea penală este incompletă şi a restituit dosarul la parchet, în vederea completării acesteia. Prin aceeaşi sentinŃă, instanŃa a dispus prelungirea arestării preventive, apreciind că, dată fiind gravitatea faptelor săvârşite, exista pericolul comiterii de noi infracŃiuni. 27. La data de 9 decembrie 1994, reclamantul a declarat apel împotriva acestei sentinŃe, invocând lipsa de imparŃialitate a procurorului D., care, de la începerea urmăririi penale, i-a refuzat exercitarea dreptului fundamental la apărare şi a încălcat principiul prezumŃiei de nevinovăŃie, numindu-l "recidivist", deşi nu fusese niciodată condamnat anterior. Reclamantul îşi exprima, de asemenea, temerea că, dacă arestarea preventivă va fi prelungită, risca să fie victima unor noi abuzuri din partea procurorului D. şi să fie supus la rele tratamente de către deŃinuŃi. Invocând nelegalitatea măsurii arestării preventive dispuse împotriva sa, reclamantul solicita punerea sa în libertate şi soluŃionarea, cu prioritate, a apelului, iar pe fond, schimbarea încadrării juridice a faptei din tentativă la omor în tentativă la infracŃiunea de vătămare corporală şi achitarea sa. 28. La data de 16 februarie 1995, la primul termen în faŃa CurŃii de Apel Oradea, la care a participat avocatul din oficiu al reclamantului, reprezentantul Parchetului a solicitat un nou termen, în vederea îndeplinirii procedurii de citare cu reclamantul. InstanŃa a admis cererea Parchetului şi a fixat un nou termen la 6 aprilie 1995. 29. La data de 6 aprilie 1995, Curtea de Apel Oradea a examinat, din oficiu, şi a pus în discuŃia părŃilor aspectele privitoare la legalitatea actelor de urmărire penală împotriva reclamantului, inclusiv a rechizitoriului, apreciind necesară analizarea acestora în condiŃiile în care reclamantul nu a beneficiat, la audierea sa de către Parchet, de asistenŃă juridică şi nu i s-a făcut prezentarea materialului de urmărire penală la terminarea urmăririi penale. Prin decizia pronunŃată în aceeaşi zi, instanŃa a admis apelul reclamantului, a desfiinŃat sentinŃa pronunŃată de Tribunalul JudeŃean Bihor la data de 28 noiembrie 1994 în ceea priveşte prelungirea arestării preventive, din următoarele considerente: - curtea de apel a considerat ilegală arestarea reclamantului la data de 20 iulie 1994. Sub acest aspect, se preciza că reclamantul nu s-a sustras urmăririi penale, el dând curs tuturor convocărilor Parchetului, în realitate, procurorul lăsându-l să aştepte, în zadar, pe culoar; - curtea de apel a apreciat că menŃinerea în stare de arest preventiv a reclamantului după data de 19 august 1994 a fost ilegală. Se menŃiona că împotriva reclamantului fusese emis un mandat de arestare la data de 5 iulie 1994 pentru o durată de 30 de zile începând cu data arestării sale şi că el a

192

fost arestat la data de 20 iulie 1994. InstanŃa preciza că mandatul de arestare era, deci, valabil până la data de 19 august 1994 şi că măsura nu a fost prelungită, conform legii; - curtea de apel a constatat, de asemenea, că dreptul reclamantului la apărare a fost încălcat de către procurorul desemnat să instrumenteze cauza, contrar art. 171 din Codul de procedură penală şi că parchetul a omis să prezinte referatul de terminare a urmăririi penale. În consecinŃă, instanŃa a dispus punerea în libertate a reclamantului şi a anulat toate actele de urmărire penală efectuate în cauză de Parchet, inclusiv rechizitoriul, restituind dosarul acestei din urmă instituŃii pentru reluarea urmăririi penale. 30. La data de 7 aprilie 1995, reclamantul a fost pus în libertate. ..................................................................................................... 38. La data de 16 aprilie 1997, reclamantul a fost trimis în judecată, prin rechizitoriu la Judecătoria Beiuş, pentru tentativă la infracŃiunea de vătămare corporală gravă, faptă incriminată de articolul 182 alineat 1 din Codul penal. Parchetul a apreciat că reclamantul poate beneficia de circumstanŃa atenuantă prevăzută de articolul 73 litera b), întrucât a săvârşit fapta sub stăpânirea unei puternice tulburări, determinate de o provocare din partea părŃii vătămate, care aruncase o cărămidă în direcŃia sa. ........................................................................................................... 41. În 1997, la o dată neprecizată, reclamantul a solicitat CurŃii Supreme de JustiŃie strămutarea dosarului la o instanŃă dintr-un alt judeŃ, în vederea asigurării desfăşurării normale a procesului. 42. La 22 septembrie şi 17 noiembrie 1997, avocatul reclamantului a informat instanŃa cu privire la cererea de strămutare aflată pe rolul CurŃii Supreme de JustiŃie şi a solicitat un nou termen. 43. Prin decizia din 12 decembrie 1997, Curtea Supremă de JustiŃie a admis cererea de strămutare a reclamantului şi a trimis cauza, spre soluŃionare, Judecătoriei Craiova. .................................................................................................................................. 55. Prin sentinŃa din 12 mai 1999, instanŃa a dispus condamnarea reclamantului la o pedeapsă de 262 de zile de închisoare pentru săvârşirea infracŃiunii de vătămare corporală, prevăzută de articolul 181 alineat 1 din Codul penal. 56. La 18 mai, respectiv 3 iunie 1999, reclamantul şi partea vătămată au declarat apel împotriva acestei sentinŃe.

193

57. La 22 octombrie şi 5 noiembrie 1999 şi la 10 ianuarie şi 21 februarie 2000, Tribunalul JudeŃean Dolj a dispus, la cererea reclamantului, amânarea judecării apelurilor declarate de părŃi. ................................................................................................ 61. Prin decizia din 13 martie 2000, Tribunalul JudeŃean Dolj a menŃinut sentinŃa pronunŃată de Judecătoria Craiova la data de 12 mai 1999 (paragraf 55 din prezenta hotărâre). 62. La data de 16 martie 2000, reclamantul a declarat recurs împotriva acestei decizii şi, în cadrul soluŃionării cererii de recurs de către Curtea de Apel Craiova, a solicitat amânarea cauzei la termenele din 24 mai şi 14 iunie 2000. ................................................................................................................. 66. Prin decizia din 13 septembrie 2000, Curtea de Apel Craiova a admis recursul declarat de reclamant şi a casat sentinŃa pronunŃată de Judecătoria Craiova la data de 12 mai 1999 şi decizia pronunŃată de Tribunalul JudeŃean Dolj la data de 13 martie 2000. InstanŃa a reŃinut că, luând în considerare rechizitoriul şi probele administrate în cauză, instanŃele inferioare au condamnat reclamantul fără a stabili legătura de cauzalitate între faptele acestuia şi leziunile suferite de partea vătămată. InstanŃa a trimis cauza spre rejudecare Judecătoriei Craiova. ....................................................................................................... 72. Conform informaŃiilor de care dispune Curtea, cauza este încă pendinte pe rolul Judecătoriei Craiova. Curtea nu are cunoştinŃă de evoluŃia procedurii ulterior datei de 17 mai 2001. ........................................................................................................... 2. CU PRIVIRE LA PRETINSA ÎNCĂLCARE A ARTICOLULUI 5 ALINEATUL 1 DIN CONVENłIE 216. Reclamantul se plânge că măsura arestării preventive dispuse împotriva sa a fost ilegală, în condiŃiile în care nu existau motive temeinice de a crede că reclamantul a încercat să se sustragă urmăririi penale. Reclamantul invoca articolul 5 alineat 1 din ConvenŃie, care prevede că: "(1) Orice persoană are dreptul la libertate şi la siguranŃă. Nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, cu excepŃia următoarelor cazuri şi potrivit căilor legale: (...) c) dacă a fost arestat sau reŃinut în vederea aducerii sale în faŃa autorităŃii judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârşit o infracŃiune sau când există motive temeinice de a crede în

194

necesitatea de a-l împiedica să săvârşească o infracŃiune sau să fugă după săvârşirea acesteia; (...) 217. Curtea notează că acest capăt de cerere include două aspecte: primul priveşte luarea măsurii arestării preventive, deşi nu existau motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica pe reclamant să se sustragă urmăririi penale; al doilea aspect poartă asupra menŃinerii reclamantului în stare de arest preventiv după expirarea mandatului de arestare. 1. Cu privire la luarea măsurii arestării preventive împotriva reclamantului în absenŃa unor indicii temeinice că acesta s-a sustras urmăririi penale după săvârşirea faptei 218. Reclamantul susŃine că a fost arestat preventiv, deşi nu existau motive temeinice pentru luarea acestei măsuri. 219. Guvernul admite că măsura arestării preventive, în cauză, nu a fost dispusă cu respectarea dispoziŃiilor legale în vigoare. Invocând considerentele Hotărârii CurŃii de Apel Oradea din 6 aprilie 1995, Guvernul apreciază că nu existau motive temeinice pentru emiterea unui mandat de arestare împotriva reclamantului, deoarece, în realitate, acesta din urmă nu încercase să se sustragă urmăririi penale. Guvernul observă, de asemenea, că procurorul nu a respectat dispoziŃiile articolului 146 din Codul de procedură penală, neconsemnând în ordonanŃa prin care s-a dispus arestarea preventivă motivele pentru care lăsarea în libertate a reclamantului ar prezenta pericol pentru ordinea publică. 220. Curtea reaminteşte că pentru interpretarea termenului "potrivit căilor legale", prevăzut de articolul 5 alineat 1 din ConvenŃie, Curtea face trimitere la legislaŃia naŃională şi consacră obligaŃia de respectare a normelor interne procedurale şi de drept substanŃial (Assenov, susmenŃionată, & 139). Deşi autorităŃile naŃionale, în special instanŃele judecătoreşti, sunt, în primul rând, competente să interpreteze şi să aplice dreptul intern, totuşi dacă nerespectarea dispoziŃiilor legale interne reprezintă, în acelaşi timp, o încălcare a articolului 5 alineat 1 din ConvenŃie, Curtea poate şi trebuie să exercite funcŃia sa de control asupra respectării dreptului naŃional (Douiyeb c. Olanda, Cererea nr. 31464/96, & 45). 221. Sub acest aspect, Curtea notează că prin ordonanŃa din 5 iulie 1994, procurorul D. a dispus arestarea preventivă a reclamantului, în aplicarea articolelor 146 şi 148 literele c), e) şi h) din Codul de procedură penală, invocând faptul că reclamantul se sustrăsese urmăririi penale şi că lăsarea sa în libertate prezenta pericol pentru ordinea publică. Or, prin Hotărârea din 6 aprilie 1995, Curtea de Apel Oradea a declarat ilegală arestarea preventivă a reclamantului, cu motivarea că acesta nu s-a sustras urmăririi penale, ci,

195

dimpotrivă, a dat curs tuturor convocărilor parchetului, iar procurorul desemnat a instrumenta cauza l-a lăsat să aştepte, în zadar, pe culoarul parchetului. 222. Curtea notează, de asemenea, că Guvernul nu a contestat faptul că arestarea preventivă a reclamantului a fost dispusă cu nerespectarea dispoziŃiilor dreptului intern în materie, pe de o parte, pentru că nu au existat motive temeinice care să justifice emiterea mandatului de arestare şi, pe de altă parte, pentru că procurorul a omis să menŃioneze, astfel cum prevedeau dispoziŃiile articolului 146 din Codul de procedură penală, motivele care justifică aprecierea că lăsarea în libertate a reclamantului punea în pericol ordinea publică. 223. În aceste circumstanŃe, Curtea apreciază că, în cauză, nerespectarea dispoziŃiilor legale ce reglementează în dreptul intern materia arestării preventive, fapt recunoscut de instanŃele judecătoreşti interne şi necontestat de Guvern, este, în mod evident, stabilită şi atrage încălcarea articolului 5 alineat 1 litera c) din ConvenŃie. 2. Cu privire la menŃinerea reclamantului în stare de deŃinere după expirarea mandatului de arestare 224. Reclamantul invocă faptul că a fost, în mod ilegal, menŃinut în stare de arest preventiv după expirarea mandatului de arestare. 225. Guvernul nu contestă această afirmaŃie. El relevă că mandatul de arestare împotriva reclamantului, emis la data de 5 iulie 1994, pentru o durată de 30 de zile, a fost pus în executare la data de 20 iulie 1994 şi a expirat la data de 19 august 1994. Guvernul afirmă că, potrivit dreptului intern, reclamantul ar fi trebuit pus în libertate la expirarea acestui termen, în cazul în care Tribunalul Bihor nu s-a pronunŃat, până la acea dată, asupra necesităŃii prelungirii măsurii arestării preventive. 226. Având în atenŃie principiile generale ale jurisprudenŃei sale în materie, enunŃate la paragraful 220 de mai sus, Curtea remarcă faptul că menŃinerea reclamantului în stare de deŃinere după 19 august 1994, dată la care mandatul de arestare a expirat, a fost declarată ilegală de către Curtea de Apel Oradea, în lipsa unei prelungiri a măsurii de către tribunalul competent a se pronunŃa asupra legalităŃii acesteia, fapt necontestat de Guvern. 227. În consecinŃă, Curtea apreciază că menŃinerea reclamantului în stare de deŃinere după 19 august 1994 nu este conformă dispoziŃiilor legale şi, prin aceasta, încalcă dispoziŃiile articolului 5 alineat 1 litera c) din ConvenŃie.

196

3. ASUPRA PRETINSEI ÎNCĂLCĂRI A ARTICOLULUI 5 ALINEAT 3 DIN CONVENłIE 228. Reclamantul se plânge, de asemenea, că nu a fost condus "de îndată", la instanŃa judecătorească, după arestarea sa. El invocă articolul 5 alineat 3 din ConvenŃie, care prevede: "Orice persoană arestată sau deŃinută, în condiŃiile prevăzute la alineatul 1 litera c) din prezentul articol, trebuie adusă de îndată înaintea unui judecător sau a unui alt magistrat împuternicit prin lege cu exercitarea atribuŃiilor judiciare (...)" 229. În observaŃiile iniŃiale asupra admisibilităŃii şi temeiniciei plângerii, Guvernul a admis că legislaŃia română în vigoare la data evenimentelor nu răspundea exigenŃelor articolului 5 alineat 3 al ConvenŃiei, întrucât procurorul, ce avea competenŃa de a dispune măsura arestării preventive, nu oferea garanŃiile pe care noŃiunea de "magistrat", în sensul articolului 5 alineat 3 din ConvenŃie, le implică. Or, în cauză, măsura arestării preventive împotriva reclamantului a fost luată prin ordonanŃa procurorului din 20 iulie 1994, pentru o durată de 30 zile de la data arestării sale de către organele de poliŃie, adică 20 iulie 1994. 230. În observaŃiile sale complementare, ulterioare datei de 6 martie 2001, data pronunŃării deciziei de admisibilitate a plângerii, Guvernul a susŃinut că nu ar trebui ca aprecierea încălcării unei dispoziŃii a ConvenŃiei să se facă in abstracto, căci o lege internă poate conduce, în anumite cazuri, la o încălcare a drepturilor garantate de ConvenŃie, dar, în alte cazuri, se poate ajunge la constatarea, in concreto, a respectării ConvenŃiei. În acest sens, Guvernul subliniază că, la data de 21 iulie 1994, adică în ziua următoare arestării sale, reclamantul a fost condus, în temeiul articolului 152 alineat 2, 4 şi 5 din Codul de procedură penală la instanŃa judecătorească, respectiv Tribunalul Bihor, pentru a fi ascultat. Or, în opinia Guvernului, judecătorul desemnat a se pronunŃa asupra fondului cauzei oferea toate garanŃiile impuse de articolul 5 alineat 3 din ConvenŃie. Din aceste considerente, Guvernul consideră că, în cauză, dispoziŃiile articolului 5 alineat 3 din ConvenŃie nu au fost încălcate. 231. Curtea consideră necesar să examineze, mai întâi, argumentul invocat de Guvern în observaŃiile complementare. Sub acest aspect, Curtea reaminteşte că s-a pronunŃat în mod constant în jurisprudenŃa sa în sensul că prima teză a articolului 5 nu se rezumă la a prevedea accesul persoanei arestate la o autoritate judiciară, ci ea impune magistratului în faŃa căruia persoana arestată este condusă, obligaŃia de a examina circumstanŃele care militează pentru şi contra menŃinerii arestării preventive, de a se pronunŃa potrivit criteriilor juridice asupra existenŃei unor motive temeinice care să

197

justifice menŃinerea arestării şi, în absenŃa lor, de a dispune punerea în libertate (a se vedea, între altele, Assenov, susmenŃionată, & 146; De Jong, Baljet şi Van den Brink c. Olandei, Hotărârea din 22 mai 1984, seria A nr. 77, p. 21 - 24, & 44, 47 şi 51). Cu alte cuvinte, articolul 5 alineat 3 impune ca magistratul să se pronunŃe asupra legalităŃii măsurii preventive. 232. În speŃă, Curtea notează că, după cum susŃine şi Guvernul, reclamantul a fost condus pe data de 21 iulie 1994 în faŃa judecătorului M.V., preşedinte de secŃie la Tribunalul Bihor, care i-a adus la cunoştinŃă reclamantului că parchetul a dispus trimiterea sa în judecată, i-a făcut cunoscut rechizitoriul şi i-a pus întrebări în legătură cu o declaraŃie pe care acesta a făcut-o la parchet. 233. Or, Curtea relevă că din actele dosarului nu rezultă că judecătorul a examinat aspectele privitoare la legalitatea arestării. Într-adevăr, nu rezultă din Încheierea de şedinŃă din 21 iulie 1994 că problema legalităŃii măsurii preventive a fost luată în discuŃie (paragraful 23, de mai sus, in fine). 234. Curtea apreciază că simpla aducere a reclamantului în faŃa judecătorului M.V., la data de 21 iulie 1994, nu era de natură să asigure respectarea articolului 5 alineat 3 din ConvenŃie. În consecinŃă, acest argument al Guvernului nu poate fi reŃinut. 235. În aprecierea CurŃii, capătul de cerere întemeiat pe articolul 5 alineat 3 din ConvenŃie include două aspecte distincte: primul priveşte calitatea de "magistrat", în sensul articolului 5 alineat 3, a procurorului care a dispus măsura arestării preventive împotriva reclamantului; al doilea aspect poartă asupra caracterului "imediat" (prompt), în sensul aceleiaşi dispoziŃii din ConvenŃie, al controlului judecătoresc asupra legalităŃii măsurii arestării preventive. 1. Cu privire la calitatea de magistrat a procurorului care a luat măsura arestării preventive 236. Conform principiilor stabilite de jurisprudenŃa CurŃii, controlul judiciar al actelor executivului, prin care se aduce atingere dreptului la libertate al persoanelor, constituie un element esenŃial al garanŃiei oferite de articolul 5 alineat 3 (Aksoy c. Turciei, Hotărârea din 18 decembrie 1996, Culegerea de hotărâri şi decizii 1996-VI, p. 2282, & 76). Pentru a se considera că un "magistrat" exercită "funcŃii judiciare", în sensul acestei dispoziŃii, acesta trebuie să îndeplinească anumite condiŃii, ce reprezintă, pentru persoana arestată, garanŃii împotriva arbitrarului şi a privării nejustificate de libertate (Schiesser c. ElveŃiei, Hotărârea din 4 decembrie 1979, seria A nr. 34, p. 13, & 31). Astfel, "magistratul" trebuie să fie independent în raport de executiv şi de părŃi (Schiesser, susmenŃionată, &

198

31). În această privinŃă, unele circumstanŃe obiective, existente la momentul luării măsurii arestării preventive, pot fi relevante: dacă magistratul poate interveni în procedura penală ulterioară momentului luării măsurii, în calitate de organ de urmărire, independenŃa şi imparŃialitatea sa poate fi pusă la îndoială (Huber c. ElveŃiei, Hotărârea din 23 octombrie 1990, seria A nr. 188, & 43 şi Brincat c. Italiei, Hotărârea din 26 noiembrie 1992, seria A nr. 249-A, p. 12, & 21). 237. Curtea relevă, în primul rând, că, în cauză, procurorul D.F. de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor a intervenit iniŃial în stadiul de cercetare penală, analizând dacă există indicii temeinice că reclamantul a săvârşit o infracŃiune, etapă finalizată prin dispunerea începerii urmăririi penale şi prin luarea măsurii arestării preventive. Ulterior procurorul a instrumentat cauza, în calitate de organ de urmărire penală, etapă finalizată prin punerea în mişcare a acŃiunii penale împotriva reclamantului şi trimiterea acestuia în judecată. Procurorul nu a reprezentat, în speŃă, Ministerul Public în procedura în faŃa instanŃei judecătoreşti, deşi ar fi putut să o facă, căci nici o dispoziŃie legală în materia organizării judiciare nu o interzicea în mod expres. În consecinŃă, este necesar a se examina dacă, în circumstanŃele speŃei, procurorul oferea garanŃiile de independenŃă şi imparŃialitate pe care le presupune noŃiunea de "magistrat", în sensul articolului 5 alineat 3 din ConvenŃie. 238. Sub acest aspect, Curtea reaminteşte că, în cauza Vasilescu c. României (Hotărârea din 22 mai 1998, Culegerea de hotărâri şi decizii 1998-III, p. 1075, & 40, 41) a statuat deja, pe terenul articolului 6 alineatul 1 din ConvenŃie, că în România, procurorii, acŃionând în calitate de reprezentanŃi ai Ministerului Public, subordonaŃi, mai întâi, procurorului general, apoi ministrului justiŃiei, nu îndeplinesc condiŃia de independenŃă în raport cu puterea executivă. Curtea nu identifică nici un motiv care ar conduce la o concluzie diferită în speŃă, de această dată, pe terenul articolului 5 alineat 3 din ConvenŃie, din moment ce independenŃa faŃă de executiv este inclusă printre garanŃiile pe care le presupune noŃiunea de "magistrat", în sensul articolului 5 alineat 3 din ConvenŃie (Schiesser, susmenŃionată, & 31). 239. Având în vedere cele expuse anterior, Curtea concluzionează că procurorul care a dispus arestarea preventivă a reclamantului nu era un "magistrat", în sensul articolului 5 alineat 3 din ConvenŃie. În consecinŃă, urmează a se verifica dacă legalitatea măsurii arestării preventive a fost supusă controlului judecătoresc şi dacă acesta a intervenit "de îndată" ("aussitot"), în sensul aceleiaşi dispoziŃii din ConvenŃie.

199

2. În ceea ce priveşte respectarea condiŃiei de promptitudine prevăzute de articolul 5 alineat 3 din ConvenŃie 240. Curtea reaminteşte că articolul 5 alineat 3 din ConvenŃie impune intervenŃia, de îndată, a controlului judecătoresc asupra legalităŃii măsurii arestării preventive, promptitudinea unei asemenea proceduri fiind apreciată in concreto, în raport de circumstanŃele cauzei (De Jong, Baljet şi Van den Brink, susmenŃionată, p. 24 şi 25, & 51 şi 52). În acelaşi timp, în interpretarea şi aplicarea noŃiunii de promptitudine, nu se poate aplica principiul flexibilităŃii decât într-o foarte mică măsură (Brogan şi alŃii c. Marii Britanii, Hotărârea din 29 noiembrie 1988, seria A nr. 145-B, p. 33 - 34, & 61), un control judecătoresc rapid asupra arestării preventive constituind, pentru persoana în cauză o garanŃie importantă împotriva unor rele tratamente (Aksoy, susmenŃionată, & 76). 241. În speŃă, Curtea notează că măsura arestării preventive împotriva reclamantului a fost luată prin ordonanŃa procurorului din 5 iulie 1994, pentru o durată de 30 de zile, începând cu data arestării sale, respectiv 20 iulie 1994. Or, abia la data de 28 noiembrie 1994 au fost examinate aspectele privitoare la legalitatea arestării preventive de către Tribunalul Bihor care, incontestabil, prezenta garanŃiile impuse de articolul 5 alineat 3 din ConvenŃie (paragraful 26, de mai sus). Durata totală a arestării preventive anterioare aducerii reclamantului în faŃa unui "magistrat" în sensul articolului 5 alineat 3 este, deci, de mai mult de patru luni. 242. Curtea reaminteşte că, în Hotărârea Brogan, a statuat că o perioadă de patru zile şi şase ore de la data la care mandatul de arestare a fost pus în executare până la data la care legalitatea măsurii a fost supusă controlului judecătoresc depăşeşte limitele temporale stricte fixate de articolul 5 alineat 3 din ConvenŃie, chiar dacă arestarea era necesară în scopul protejării colectivităŃii, în ansamblul său, împotriva terorismului (Brogan, susmenŃionată, & 62). A fortiori, Curtea nu ar putea admite, în cauză, că era necesară arestarea preventivă a reclamantului pe o perioadă de mai mult de patru luni, fără ca el să fi fost condus în faŃa unui "magistrat", în sensul articolului 5 alineat 3 din ConvenŃie. 243. În consecinŃă, articolul 5 alineat 3 din ConvenŃie a fost încălcat în cauză. 4. CU PRIVIRE LA PRETINSA ÎNCĂLCARE A ARTICOLULUI 5 ALINEAT 4 DIN CONVENłIE 244. Reclamantul se plânge, de asemenea, că instanŃa judecătorească sesizată, Curtea de Apel Craiova, nu a dispus în termen scurt cu privire la

200

cererea sa de punere în libertate. El invocă articolul 5 alineat 4 din ConvenŃie, care prevede: "Orice persoană lipsită de libertatea sa, prin arestare sau deŃinere, are dreptul să introducă un recurs în faŃa unui tribunal, pentru ca acesta să statueze într-un termen scurt asupra legalităŃii deŃinerii sale şi să dispună eliberarea sa dacă deŃinerea este ilegală." 245. În observaŃiile sale asupra admisibilităŃii şi temeiniciei plângerii, Guvernul nu a contestat faptul că, în cauză, nu au fost respectate prevederile dreptului intern în materie, potrivit cărora măsura arestării preventive trebuie prelungită în termen de 30 de zile, iar recursul împotriva încheierii/sentinŃei (dacă măsura este prelungită o dată cu pronunŃarea hotărârii pe fond a primei instanŃe, n.n.) prin care se prelungeşte măsura arestării preventive trebuie soluŃionat în termen de 3 zile. 246. În observaŃiile complementare, Guvernul a precizat că a intervenit o eroare în observaŃiile sale iniŃiale, în sensul că termenul de trei zile la care se referise în aceste prime observaŃii este termenul în care persoana arestată poate declara recurs împotriva încheierii prin care instanŃa se pronunŃă asupra prelungirii măsurii arestării preventive, şi nu termenul în care trebuie soluŃionat recursul. 247. Invocând Hotărârile Rehbock c. Sloveniei (Cererea nr. 29462/95, & 84, Culegerea de hotărâri şi decizii 2000-XII) şi Jablonski c. Poloniei (Cererea nr. 33492/96, nepublicată), Guvernul admite că statului îi revine obligaŃia de a reglementa o procedură judiciară rapidă, în cadrul căreia să se exercite controlul legalităŃii arestării preventive, dar subliniază că aprecierea măsurii în care această obligaŃie este îndeplinită trebuie realizată in concreto. În cauză, ca urmare a recursului declarat de reclamant la data de 9 decembrie 1994 împotriva sentinŃei prin care instanŃa s-a pronunŃat şi asupra prelungirii măsurii arestării preventive (prin respectiva sentinŃă, prima instanŃă soluŃiona pe fond cauza, n.n.), Curtea de Apel Oradea a fixat un prim termen la data de 16 februarie 1995. Or, la acest termen de judecată, s-a hotărât amânarea examinării cauzei întrucât reclamantul era absent, instanŃei aducându-i-se la cunoştinŃă că acesta urma să fie internat în Spitalul Penitenciar Jilava, fiind prezent numai avocatul reclamantului. 248. În opinia Guvernului, perioada de timp dintre cele două şedinŃe de judecată se explică prin faptul că instanŃa nu putea fixa un termen mai apropiat, întrucât nu avea cunoştinŃă de durata spitalizării reclamantului. Guvernul subliniază, de asemenea, că la termenul din data de 6 aprilie 1995, Curtea de Apel Oradea a pus, din oficiu, în discuŃia părŃilor problema legalităŃii arestării şi a prelungirii acesteia, şi, admiŃând recursul reclamantului, a dispus punerea sa în libertate.

201

249. Curtea reaminteşte că, prin garantarea unei căi de recurs persoanelor arestate sau deŃinute, articolul 5 alineat 4 consacră, de asemenea, dreptul acestora de a obŃine, în termen scurt, o hotărâre judecătorească prin care să se statueze asupra legalităŃii măsurii arestării preventive şi care să pună capăt privării de libertate, dacă aceasta este declarată ilegală (Van der Leer c. Olandei, Hotărârea din 21 februarie 1990, seria A nr. 170-A, p. 14, & 35). Nu este necesar ca procedura prevăzută de articolul 5 alineat 4 să ofere garanŃii identice celor impuse de articolul 6 alineat 1 pentru procesele civile sau penale, dar ea trebuie să îmbrace un caracter judiciar şi să ofere persoanei în cauză garanŃii adaptate naturii privării de libertate de care el se plânge (a se vedea, între altele, Megyeri c. Germaniei, Hotărârea din 12 mai 1992, seria A nr. 237-A, pag. 11 - 12, & 22). 1. Perioada ce urmează a fi luată în considerare 250. Curtea observă că perioada ce urmează a fi luată în considerare pentru aprecierea celerităŃii procedurii de examinare a legalităŃii arestării a debutat cu cererea de punere în libertate formulată de către reclamant la 9 decembrie 1994, în cadrul recursului declarat împotriva sentinŃei din 28 noiembrie 1994. În susŃinerea recursului, reclamantul a solicitat, printre altele, examinarea cu prioritate a cererii sale de punere în libertate, menŃionând lipsa imparŃialităŃii procurorului desemnat a instrumenta cauza şi riscul de abuz în cazul menŃinerii sale în stare de arest preventiv. 251. Curtea relevă că, abia la data de 6 aprilie 1995, Curtea de Apel Oradea a dat curs cererii reclamantului de a examina legalitatea măsurii arestării preventive, dispunând punerea sa în libertate. 252. Or, Curtea apreciază că, în principiu, un asemenea interval - trei luni şi douăzeci şi opt de zile - este incompatibil cu noŃiunea de "în termen scurt", prevăzută de articolul 5 alineat 4 din ConvenŃie. În consecinŃă, Curtea va examina, în lumina argumentelor Guvernului, dacă există circumstanŃe de natură excepŃională care să permită justificarea în speŃă a unei derogări de la acest principiu. 2. Respectarea principiului soluŃionării "în termen scurt" 253. Curtea subliniază mai întâi că această noŃiune nu se poate aprecia in abstracto, ci - ca şi în cazul interpretării noŃiunii de "durată rezonabilă" prevăzută de articolele 5 alineat 3 şi 6 alineat 1 din ConvenŃie - trebuie să se aprecieze în lumina circumstanŃelor fiecărei cauze. În această privinŃă, Curtea notează că Guvernul a evidenŃiat o serie de elemente care, în ansamblul lor, pot justifica durata procedurii: astfel, motivul pentru care curtea de apel a fixat, la data de 16 februarie 1995, un nou termen de

202

judecată atât de lung a fost, pe de o parte, absenŃa reclamantului la acest termen şi, pe de altă parte, imposibilitatea instanŃei de a cunoaşte perioada de spitalizare a acestuia. Curtea notează că Guvernul invocă, de asemenea, argumentul potrivit căruia, la termenul din 6 aprilie 1995, curtea de apel a examinat din oficiu aspectele privitoare la legalitatea măsurii arestării preventive luate împotriva reclamantului. 254. Deşi nu contestă faptul că participarea reclamantului la şedinŃa de judecată în care se analizează legalitatea arestării sale preventive constituie una din garanŃiile procesuale ce trebuie asigurate în materia controlului lipsirii de libertate, nu este mai puŃin adevărat că reclamantul avea dreptul să obŃină "într-un termen scurt" o hotărâre - pozitivă sau negativă - asupra legalităŃii măsurii dispuse împotriva sa. 255. Or, Curtea nu înŃelege de ce internarea reclamantului la Spitalul penitenciar Jilava şi absenŃa sa la termenul din 16 februarie 1995 au fost atât de importante, încât Curtea de Apel Oradea să considere necesar să amâne examinarea cauzei până la data de la 6 aprilie 1995, adică o lună şi optsprezece zile mai târziu. Curtea notează că reclamantul a fost, de altfel, readus la Penitenciarul Oradea la data 20 februarie 1995 (paragrafele 83 şi 98, de mai sus). 256. În plus, Curtea reaminteşte că un control judiciar rapid al legalităŃii arestării, aşa cum prevede articolul 5 alineat 4 din ConvenŃie, constituie pentru persoana care face obiectul măsurii în cauză o garanŃie importantă împotriva relelor tratamente (mutatis mutandis, Aksoy, susmenŃionată, & 76). Or, relevă Curtea, în speŃă nu se contestă că, între 9 decembrie 1994, dată la care reclamantul a solicitat punerea sa în libertate, invocând nelegalitatea arestării sale preventive şi riscul de abuz, şi 6 aprilie 1995, dată la care curtea de apel a statuat asupra cererii sale, reclamantul a fost supus în penitenciar la tratamente declarate de Curte contrare articolului 3 din ConvenŃie (paragraful 185, de mai sus). 257. În aceste circumstanŃe, Curtea estimează că garanŃia de celeritate, prevăzută de articolul 5 alineat 4 din ConvenŃie, nu a fost respectată, în cauză, şi, deci, că articolul 5 a fost încălcat şi sub acest aspect. 5. ASUPRA PRETINSEI ÎNCĂLCĂRI A ARTICOLULUI 5 ALINEAT 5 DIN CONVENłIE 258. Reclamantul se plânge că nu a obŃinut o reparaŃie pentru deŃinerea sa ilegală. El invocă articolul 5 alineat 5 din ConvenŃie, care prevede: "Orice persoană care este victimă a unei arestări sau a unei deŃineri în condiŃii contrare dispoziŃiilor acestui articol are dreptul la reparaŃie".

203

259. În observaŃiile sale iniŃiale asupra admisibilităŃii şi temeiniciei plângerii, transmise CurŃii la data de 13 iulie 1998, Guvernul a precizat că reclamantul putea beneficia de despăgubiri pentru prejudiciul suferit pe calea unei acŃiuni în reparare întemeiată pe articolul 504 din Codul de procedură penală. Guvernul a subliniat că reclamantul poate oricând (în sensul că la momentul transmiterii observaŃiilor, reclamantul putea introduce această acŃiune, n.n.) să facă apel la această procedură, întrucât termenul general de prescripŃie de 3 ani care, în opinia Guvernului, curge de la data pronunŃării Hotărârii CurŃii Supreme de JustiŃie din 26 noiembrie 1996, nu se împlinise încă. 260. În observaŃiile sale complementare asupra admisibilităŃii şi temeiniciei plângerii, transmise CurŃii la data 5 iunie 2001, Guvernul precizează că dispoziŃiile articolului 504 din Codul de procedură penală au un caracter special şi sunt aplicabile situaŃiilor limitativ prevăzute în textul său. Or, în opinia Guvernului, această reglementare nu exclude posibilitatea, pentru reclamant, de a face uz de alte căi de recurs care i-ar permite obŃinerea unei reparaŃii pentru prejudiciul pretins. În special, Guvernul relevă faptul că în dreptul român, comitenŃii sunt responsabili, în temeiul articolului 1000 alineat 3 din Codul civil, pentru prejudiciile cauzate de prepuşii lor în exercitarea funcŃiilor ce le-au fost încredinŃate (paragraful 153, de mai sus). Guvernul furnizează, cu titlu de exemplu, o copie nedatată şi nesemnată a unei acŃiuni civile bazată pe articolul 1000 alineat 3 din Codul civil, prin care o persoană fizică (D.V.) a chemat în judecată Curtea de Apel Bucureşti şi Ministerul JustiŃiei, pentru a fi obligaŃi, în calitatea lor de comitenŃi, la plata de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit ca urmare arestării, măsură apreciată nelegală. 261. Reclamantul consideră că, la data introducerii cererii sale, nu era reglementată în dreptul românesc o procedură care să-i permită obŃinerea de despăgubiri pentru arestarea sa nelegală. Mai mult, el relevă faptul că în 1999, a dat curs recomandărilor formulate de Guvern în observaŃiile sale iniŃiale asupra admisibilităŃii şi temeiniciei plângerii, introducând o acŃiune în reparare întemeiată pe articolul 504 din Codul de procedură penală. Totuşi, instanŃele judecătoreşti naŃionale au respins acŃiunea sa, deşi a fost introdusă în termenul general de prescripŃie de trei ani, aşa cum a indicat Guvernul. 262. Curtea reaminteşte că articolul 5 alineat 5 este respectat dacă persoana poate cere o reparaŃie pentru privarea sa de libertate realizată în condiŃii contrare dispoziŃiilor articolului 5 alineatele 1 - 4 (Wassink c. Olandei, Hotărârea din 27 septembrie 1990, seria A nr. 185-A, p. 16, & 38). Dreptul la reparaŃie garantat de paragraful 5 presupune că a fost deja

204

constatată încălcarea unuia dintre celelalte paragrafe ale articolului 5 fie de către o autoritate naŃională, fie de către organele ConvenŃiei. Luând în considerare concluziile la care a ajuns Curtea la paragrafele 223, 227, 257 de mai sus, rezultă că articolul 5 alineatul 5 este aplicabil în cauză. 263. Curtea relevă faptul că Guvernul invocă două căi de recurs care i-ar fi permis reclamantului să obŃină despăgubiri pentru prejudiciul pretins, adică, în primul rând, o acŃiune în reparare întemeiată pe articolul 504 din Codul de procedură penală şi, în al doilea rând, o acŃiune în răspundere civilă delictuală, întemeiată pe articolul 1000 alineatul 3 din Codul civil. 264. În ceea ce priveşte prima dintre căile indicate de Guvern, Curtea reaminteşte că ea nu procedează la o examinare in abstracto a legislaŃiei şi jurisprudenŃei interne relevante, ci verifică dacă modul în care acestea au fost aplicate în cazul reclamantului a condus la o încălcare a dispoziŃiilor ConvenŃiei (a se vedea, mutatis mutandis, Padovani c. Italiei, Hotărârea din 26 februarie 1993, seria A nr. 257-B, p. 20, & 24). Sub acest aspect, Curtea notează că reclamantul a introdus la data de 18 noiembrie 1999 o acŃiune în despăgubiri întemeiată pe articolul 504 din Codul de procedură penală, aşa cum a indicat Guvernul în stadiul admisibilităŃii cererii, adică în termenul general de prescripŃie de trei ani care a început să curgă de la data pronunŃării Hotărârii CurŃii Supreme de JustiŃie din 26 noiembrie 1996. 265. Or, Curtea relevă că Judecătoria Timiş a respins cererea în despăgubiri a reclamantului de două ori: mai întâi la data 7 iulie 2000, ca prematur introdusă, cu motivaŃia că procedura penală iniŃiată împotriva sa era încă pendinte şi, a doua oară, la data de 18 ianuarie 2002, ca prescrisă, cu motivaŃia că termenul de prescripŃie de un an prevăzut de articolul 505 alineat 2 din Codul de procedură penală fusese depăşit. 266. Date fiind aceste puncte de vedere contradictorii ale Guvernului şi ale instanŃelor naŃionale cu privire la termenul în care reclamantul ar fi putut introduce o acŃiune în despăgubiri pentru prejudiciul suferit urmare arestării sale nelegale, Curtea apreciază că nu este necesar să se pronunŃe asupra interpretării acestei probleme de drept intern (Vasilescu, susmenŃionată, & 39). Ea precizează, de asemenea, că nu-i revine competenŃa de a se pronunŃa asupra oportunităŃii soluŃiilor instanŃelor interne; rolul său se rezumă la a verifica conformitatea cu dispoziŃiile ConvenŃiei a consecinŃelor ce decurg din aplicarea dreptului naŃional (a se vedea, mutatis mutandis, Brualla Gomez de la Torre c. Spania, Hotărârea din 19 decembrie 1997, Culegerea de hotărâri şi decizii 1997-VIII, p. 2955, & 32). Curtea va avea în atenŃie, în examinarea cauzei, dispoziŃiile dreptului român existente la data introducerii cererii.

205

267. Curtea observă că, potrivit dispoziŃiilor articolelor 504 şi 505 din Codul de procedură penală, reclamantul poate introduce o cerere în despăgubiri în termen de un an de la rămânerea definitivă a hotărârii de achitare sau de la data emiterii rezoluŃiei de neîncepere sau de scoatere de sub urmărire penală. Or, aşa cum notează Curtea până la această dată reclamantul nu a fost nici achitat, şi nici nu a beneficiat de o rezoluŃie de neîncepere sau de scoatere de sub urmărire penală. 268. Curtea notează că Guvernul nu a prezentat nici un exemplu din practica instanŃelor naŃionale care să susŃină argumentul potrivit căruia o acŃiune întemeiată pe articolul 504 din Codul de procedură penală ar permite părŃii interesate să obŃină o reparaŃie atunci când o instanŃă a constatat, aşa cum este cazul reclamantului, că arestarea preventivă a fost nelegală. În aceste circumstanŃe, Curtea constată caracterul incert al căii de recurs indicate. 269. În ceea ce priveşte ce-a de-a doua cale de recurs indicată de Guvern, adică o acŃiune în răspundere civilă delictuală întemeiată pe articolul 1000 alineat 3 din Codul civil (paragraful 153, de mai sus), Curtea relevă că observaŃiile prezentate de Guvern, asupra acestui aspect, au mai de grabă forma unei excepŃii de neepuizare a căilor de recurs interne care fiind invocată pentru prima oară după pronunŃarea deciziei de admisibilitate a cererii, nu poate fi luată în considerare (a se vedea, printre altele, Ceteroni c. Italia, Hotărârea din 15 noiembrie 1996, Culegerea de hotărâri şi decizii 1996-V, p. 1755 - 1756, & 19). În orice caz, Curtea notează că dosarul cauzei nu conŃine nici un exemplu de practică judiciară în care o persoană să fi obŃinut o reparaŃie de tipul celei prevăzute de articolul 5 alineatul 5 din ConvenŃie, invocând dispoziŃia legală menŃionată de Guvern (articolul 1000 alineatul 3 din Codul civil, n.n.). Curtea relevă, în această privinŃă, că Guvernul s-a limitat la transmiterea copiei unei cereri prin care un justiŃiabil a sesizat o instanŃă internă, în temeiul dispoziŃiei în cauză. Or, Curtea notează că acea copie nu este nici datată, nici semnată şi că nu se poate stabili cu certitudine că o asemenea acŃiune a fost, în mod real, introdusă la o instanŃă internă, nici a fortiori că ar fi făcut obiectul examinării acesteia din urmă. 270. łinând cont de cele de mai sus, Curtea apreciază că exercitarea efectivă a dreptului garantat de articolul 5 alineatul 5 din ConvenŃie nu a fost asigurată cu suficientă certitudine, în cauză (a se vedea, mutatis mutandis, Ciulla c. Italia, Hotărârea din 22 februarie 1989, seria A, nr. 148, p. 18, & 44). 271. În consecinŃă, Curtea apreciază că a existat o încălcare a articolului 5 alineatul 5 din ConvenŃie.

206

................................................................................................................ PENTRU ACESTE MOTIVE, CURTEA, ÎN UNANIMITATE: ..................................................................................................................... 3. Hotărăşte că a existat o încălcare a articolului 5 alineat 1 din ConvenŃie, ca urmare a arestării reclamantului, în absenŃa unor motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să fugă după săvârşirea unei infracŃiuni; 4. Hotărăşte că a fost încălcat articolul 5 alineat 1 din ConvenŃie, prin menŃinerea reclamantului în stare de arest preventiv după expirarea mandatului de arestare; 5. Hotărăşte că a fost încălcat articolul 5 alineat 3 din ConvenŃie; 6. Hotărăşte că a fost încălcat articolul 5 alineat 4 din ConvenŃie; 7. Hotărăşte că a fost încălcat articolul 5 alineat 5 din ConvenŃie; .................................................................................................................. 11. Hotărăşte: a) că statul trebuie să plătească reclamantului, în trei luni de la data la care decizia va deveni definitivă, conform articolului 44 alineat 2 din ConvenŃie, sumele următoare, transformate în lei româneşti (ROL), conform ratei de schimb aplicabile la data efectuării plăŃii; i) 40.000 EUR (patruzeci mii euro) cu titlu de prejudiciu material şi moral; ii) 6.000 EUR (şase mii euro) pentru taxe şi cheltuieli, plus orice sumă datorată cu titlu de impozit. b) de la data expirării termenului acordat în vederea efectuării plăŃii până la data virării sumelor menŃionate, acestea vor fi majorate cu o dobândă egală celei practicate de Banca Centrală Europeană pentru împrumutul marginal, majorată cu trei procente. 12. Respinge restul pretenŃiilor formulate de reclamant cu titlu de satisfacŃie echitabilă. Redactată în franceză, apoi pronunŃată în şedinŃă publică la Palatul pentru Drepturile Omului, Strasbourg, 3 iunie 2003.

207

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

- I.TANOVICEANU, V.DONGOROZ – Tratat de drept şi procedură penală, Bucureşti, Tipografia Curierul Judiciar, 1925-1927; - V.DONGOROZ – Curs de procedură penală, EdiŃia a II-a, Bucureşti, 1942; - T.POP – Drept procesual penal, Tipografia NaŃională, Cluj, 1948;

208

- S.KAHANE – Drept procesual penal, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1963; -V.DONGOROZ, GH.DĂRÂNGĂ, S.KAHANE, D.LUCINESCU, A.NEMEŞ, M.POPOVICI, P.SÂRBULESCU, V.STOICA – Noul Cod de procedură penală şi Codul de procedură penală anterior – Prezentare comparativă, Bucureşti, Editura Politică, 1969; - V.DONGOROZ, S.KAHANE, GR.ANTONIU, C-TIN BULAI, N.ILIESCU, R.M.STĂNOIU – ExplicaŃii teoretice ale Codului de procedură penală român, volumul 1, Editura Academiei, 1975: - V.DONGOROZ, S.KAHANE, G.ANTONIU, C-TIN BULAI, N. ILIESCU, R.M.STĂNOIU – ExplicaŃii teoretice ale Codului de procedură român, volumul 2, Editura Academiei, Bucureşti, 1976; - N.VOLONCIU – Tratat de procedură penală, volumul 1, Editura Paideia, Bucureşti, 2001; - N.VOLONCIU – Tratat de procedură penală, volumul 2,

Editura Paideia, Bucureşti, 2001; - N. VOLONCIU. AL. łUCULEANU – Drept procesual penal.

Editura UniversităŃii Titu Maiorescu, Bucureşti, 2005 - AL.łUCULEANU – InstituŃii de drept procesual penal, Editura UniversităŃii Titu Maiorescu, Bucureşti, 2003; - AL.łUCULEANU – Modificările aduse Codului de procedură penală prin Legea nr.281/2003 şi O.U.G. nr.109/2003. Editura Continent XXI, Bucureşti, 2004; - I.NEAGU. Tratat de drept procesual penal. Partea generală,

Editura Global Lex, Bucureşti, 2004

209

- I.NEAGU – Tratat de procedură penală. Partea specială, Bucureşti, Editura Global Lex, 2004; - GR.THEODORU – Drept procesual penal – partea generală, Editura Cugetarea, Iaşi, 1996; - GR.THEODORU – Drept procesual penal – partea specială, Editura Cugetarea, Iaşi, 1998; - GH.MATEUł – Procedură penală, partea generală, volumul 1 şi 2, Editura FundaŃiei Chemarea, Iaşi, 1993-1994. - GH.MATEUł – Procedură penală, partea specială, volumul 1 şi 2, Bucureşti, 1997-1998. - A.FILIPAŞ – InfracŃiuni contra înfăptuirii justiŃiei. Bucureşti, 1995; - C.BULAI, C. MITRACHE, A. FILIPAŞ – Drept penal roman, 2001; - G.STEFANI, G.LAVASSEUR – Procedure penale, Editura Dalloz, Paris, 1996; - J.PRADEL – Procedure penale, Editions Cujas, Paris, 1990; - J.LARGUIER – La procedure penale, Presses Universitaires de France, 1996; - J.SACE – Procedure penale comparee, Presses Universitaires de Bruxelles, 1997; - M.CHIAVARIO, B.DELEUZE, M.DELMAS-MARTY, V.DERVIEUX, H.JUNG, R.JUY-BIRMANN, M.LEMONDE,

210

E.MATHIAS, A.PERRODET, B.PESQUIE, D.SALAS, J.R.SPENCER, F.TULKENS – Procedure Penali D’Europa, Editione italiana. Casa Editrice Cedam, Padova, 1998; - R.KOERING-JOULIN – La convention Europeenne des droites de l’homme, Comentaire article par article, Paris, 1995; - M.CONSTANTINESCU, I.DELEANU, A.IORGOVAN,

I.MURARU, FL.VASILESCU, I.VIDA – ConstituŃia României comentată şi adnotată, Bucureşti, 1992;

- M. CONSTANTINESCU, I.MURARU, A.IORGOVAN,

Revizuirea ConstituŃiei României. Editura Rosetti, Bucureşti, 2003;

- M.CONSTANTINESCU, A.IORGOVAN, I.MURARU,

E.S.TĂNĂSESCU – ConstituŃia României revizuită. Comentarii şi explicaŃii. Bucureşti, 2004

- V.BERGER – JurisprudenŃa CurŃii Europene a Drepturilor

Omului. Institutul român pentru drepturilor omului, Bucureşti, 2001;

- Cazurile României la Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Biroul de Informare al Consiliului Europei la Bucureşti. Ministerul Afacerilor Externe. Bucureşti, 2004

- N.GIURGIU – Cauzele de nulitate în procesul penal, Bucureşti,

Editura ŞtiinŃifică, 1993; - N.VOLONCIU – ConotaŃii din perspectivă europeană la ultimile modificări ale Codului de procedură penală. Revista de Drept Penal nr.1/2004;

211

- AL.łUCULEANU – Principiile urmăririi penale în lumina prevederilor ConstituŃiei României. Revistra Dreptul nr.3/1995; - AL.łUCULEANU – Raporturile Ministerului Public cu autoritatea legislativă şi autoritatea executivă, Revista “Dreptul” nr.11/1996; - AL.łUCULEANU – Comentarii la modificările aduse legii

pentru organizarea judecătorească, în privinŃa exercitării autorităŃii ministrului justiŃiei asupra procurorilor, Revista Pro Lege nr.1/1998;

- AL.łUCULEANU – Comentarii la Deciziile CurŃii

ConstituŃionale referitoare la conformitatea cu principiile ConstituŃiei a unor prevederi ale Codului de procedură penală. Revista Dreptul nr.12/1998;

- AL.łUCULEANU – CompetenŃa materială a procurorului în

faza urmăririi penale. Revista Pro Lege nr.4/2000; - AL.łUCULEANU – Câteva observaŃii în legătură cu plângerea

împotriva măsurilor şi actelor de urmărire penală. Revista „Dreptul” nr.9/1996;

- AL.łUCULEANU – ObservaŃii la O.U.G. nr.43/2002 privind Parchetul NaŃional AnticorupŃie. Revista Dreptul nr.7/2002 - AL.łUCULEANU – Cu privire la competenŃa procurorilor

Parchetului NaŃional AnticorupŃie de efectuare a urmăririi penale şi de supraveghere a actelor de cercetare penală. Revista „Dreptul” nr.2/2003;

- AL. łUCULEANU – Actele de constatare în cazul infracŃiunilor prevăzute de Legea nr.26/1996 – Codul silvic şi OrdonanŃa nr.96/1998 privind reglementarea regimului silvic;

212

- AL. łUCULEANU – Câteva consideraŃii privind ridicarea de

obiecte sau înscrisuri. Revista Pro Lege nr.4/2004 - AL. łUCULEANU – Modificări legislative în privinŃa statutului procurorilor. Revista Dreptul nr.12/2004 - AL. łUCULEANU – Comentarii în privinŃa soluŃiilor pronunŃate de instanŃa de judecată în temeiul art.2781 C.p.p. Revista PRO LEGE nr.1/2005 - G.ANTONIU – Articolul 5 din ConvenŃia europeană a drepturilor omului. ImplicaŃii asupra legislaŃiei române, S.D.R. nr.2/1993; - GH.COCUłA – Aplicarea principiului in dubio pro reo. Revistra “Dreptul” nr.10/2002; - T.PUNGĂ – Cu privire la competenŃa instanŃei în cazul prevăzut de art.281 C.p.p. Revista “Dreptul” nr.5/2002; - GH.MATEUł – Codul de procedură penală, într-o perspectivă europeană. Revista de Drept Penal nr.1/2004; - Gr.THEODORU – Codul de procedură penală, partea specială şi perspective sa europeană, Revista de Drept Penal nr.1/2004; - I.V.JURCĂ, A.M.CIOROBEA – Organele de cercetare penală speciale. Revista de drept penal nr.2/2004; - C.DĂNILEł – Citarea învinuitului/inculpatului care locuieşte în străinătate. Revista “Dreptul” nr.3/2003; - V.D.DIACONU – Judecarea cauzei penale într-un termen rezonabil conform jurisprudenŃei CurŃii Europene a Drepturilor Omului. Revista “Dreptul” nr.2/2003;

213

- G.POTRIVITU, D.CRISTIAN – Dreptul la apărare. Revista “Dreptul” nr.3/2003; - I.DOLTU – Examen critic referitor la modul de interpretare şi aplicare a prevederilor legale în privinŃa probatoriului. Revista “Dreptul” nr.11/2003; - C.L.KOVESI – Cauze de nepedepsire prevăzute în legi speciale. Revista “Dreptul” nr.5/2003; - I.LASCU – ProtecŃia martorilor. Revista “Dreptul” nr.7/2003; - I.POENARU – Modificarea Codului de procedură penală. Revista „Dreptul” nr.10/2003; - S.A.TULBURE – Câteva argumente pentru un nou principiu al dreptului procesual penal – „Dreptul la judecarea cauzei într-un termen rezonabil”. Revista „Dreptul” nr.6/2003; - C.DIłĂ – ConsideraŃii privind restabilirea situaŃiei anterioare. Revista „Dreptul” nr.1/2004; - A.L. LORINCZ – Organele de urmărire penală şi organele cu atribuŃii de constatare din perspectiva modificărilor legislative intervenite prin Legea nr.281/2003. Revista „Dreptul” nr.2/2004; - GH.MATEUł – O noutate pentru procedura penală română.

Invalidarea probelor obŃinute ilegal. Revista „Dreptul” nr.7/2004;

- L.C. KOVESI – Cauze de nepedepsire prevăzute în legi speciale din domeniul combaterii criminalităŃii organizate. Revista Dreptul nr.5/2003

214

- E. TANISLAV – InstituŃia informatorului în legea penală română. Revista Dreptul nr.7/2003; - A.S. TULBURE – Luarea de către procuror a unei soluŃii de netrimitere în judecată. Revista Dreptul nr.2/2003; - O. BĂJENARU – Plângerea prealabilă adresată unui organ necompetent. Revista Dreptul nr.12/2003 - I.DUMITRU – Urmărirea penală şi judecarea cauzelor referitoare la poliŃişti. Revista Dreptul nr.1/2003 - L.C. LASCU – Investigatorul acoperit. Revista Dreptul nr.7/2002 - C.TURIANU – Limitele sesizării prin rechizitoriu a instanŃei de judecată. Revista Dreptul nr.6/2002 - L. HERGHELEGIU – Sesizarea instanŃei de judecată pentru infracŃiunile la care se referă art.279 C.p.p. Revista Dreptul nr.8/2002 - C. TURIANU – Interpretarea art.227 din Codul de procedură penală. Revista Dreptul nr.2/2002 - D. CIUNCAN – CompetenŃa procurorului specializat în combaterea corupŃiei. Revista Dreptul nr.10/2001 - I. BURLACU – Probleme în legătură cu rezolvarea plângerilor împotriva soluŃiilor procurorului. Revista Dreptul nr.4/2001 - V. PĂTULEA – Sesizarea organelor de urmărire penală. Revista Dreptul nr.10/2001 - I. RETCA – Inadmisibilitatea prezentării materialului de urmărire penală prin comisie rogatorie. Revista Dreptul nr.4/2001

215

- G.ANTONIU, N.VOLONCIU, I.NEAGU – Culegere de practică judiciară penală, volumul 4, Editura Academiei Bucureşti, 1993; - V.PAPADOPOL, V.DOBRINOIU, M.APETREI – Codul de procedură penală adnotat, volumul 1, Editura Albastră, Bucureşti, 1996; - V.PAPADOPOL, V.DOBRINOIU, M.APETREI – Codul de procedură penală adnotat, volumul 2, Editura Albastră, Bucureşti, 1997: - JurisprudenŃa şi doctrina română 1989-1994, Editura Argesis, Curtea de Argeş, 1995, volumul 1; - JurisprudenŃa şi doctrina română 1989-1994, Editura Argesis, Curtea de Argeş, 1995, volumul 2; - Repertoriu de practică şi literatură juridică 1994-1997, Editura Argesis, Curtea de Argeş, 1998, volumul 3; - Repertoriu de practică şi literatură juridică 1997-2000, Editura Argesis, Curtea de Argeş, 2000, volumul 4; -V.BOGDĂNESCU ş.a. – Probleme de drept din deciziile CurŃii Supreme de JustiŃie (1990-1992), Bucureşti, Editura Orizonturi, 1993; - Curtea Supremă de JustiŃie, Buletinul JurisrpudenŃei, Culegeri de decizii pe anii 1993-2003; - V.PAPADOPOL, N.POPOVICI – Repertoriu alfabetic de practică judiciară în materie penală pe anii 1969-1975, Bucureşti, Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, 1977;

216

- V.PAPADOPOL, N.POPOVICI – Repertoriu alfabetic de practică judiciară în materie penală pe anii 1975-1980, Bucureşti, Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, 1982; - V.PAPADOPOL, S.DANEŞ – Repertoriu de practică judiciară

în materie penală pe anii 1980-1987, Bucureşti, Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, 1989;

- C.L.POPESCU – JurisprudenŃa CurŃii Europene a Drepturilor

Omului, Editura All Beck, Bucureşti, 2003; - Ministerul JustiŃiei – Culegere de practică judiciară. Bucureşti,

2003; - Curtea ConstituŃională, Culegeri de decizii pe anii 1994-

2004 - Curtea de Apel Bucureşti, Culegere de practică judiciară penală, 2000. Bucureşti, Editura Rosetti, 2002;

- Curtea Apel Bucureşti, Culegere de practică judiciară penală, 2001-2003, ColecŃia Lex Expert, 2004;

- Practică judiciară, Revista de Drept Penal nr.1/1994-3/2004; - Practica judiciară rezumată şi comentată, Revista “Dreptul” nr.1/1990-12/2004; - Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de

JustiŃie, Revista Pro-lege nr.1/1990-4/2004; - Ministerul Public, Parchetul NaŃional AnticorupŃie – Buletin

documentar nr.1/2003-4/2004.