Procalcitonina: un biomarker pentru infecţie

Markerii biologici câştigă o importanţă din ce în ce mai mare în diagnostic. Exemple în

acest sens sunt dimerii D în embolismul pulomnar, peptidele natriuretice în insuficienţa

cardiacă acută sau troponina în infarctul miocardic. Nu acelaşi lucru se poate spune

despre infecţii, al căror diagnostic întârzie nepermis de mult, din numeroase motive,

printre care metodele de cultură, sensibilitatea redusă a unora dintre acestea (ex

hemocultura), contaminarea specimenelor biologice sau reţinerea de a recurge la

mijloace invazive de diagnostic (ex biopsiile). Markerii inflamatori, cum ar fi VSH,

leucocitoza sau proteina C-reactivă, sunt supuşi unor variaţii circumstanţiale pe seama

tipului de infecţie şi stadiului în care se află aceasta.

Procalcitonina (PCT) este produsă ca răspuns general la endotoxină sau la mediatorii

eliberaţi cu ocazia infecţiile bacteriene – Il-1beta, TNFalfa şi Il-6 – şi se corelează strâns

cu extinderea şi severitatea infecţiei. Din cauză că este atenuată de interferonul gama,

PCT nu semnalează corect infecţiile virale.

Pentru a valorifica la maximum acest biomarker al infecţiilor bacteriene, trebuie să se

şite că:

PCT creşte prompt, în 6-12 ore, după debutul infecţiei,

Nivelurile PCT se înjumătăţesc în fiecare zi, dacă infecţia este corectată

prin intervenţia sistemului imun sau prin antibioterapie,

PCT se corelează cu încărcătura bacteriană şi/sau severitatea infecţiei şi

PCT este un indicator de prognostic, semnalând agravarea şi chiar

decesul pacientului.

Nivelurile PCT se corelează bine şi foarte bine cu faptele semnalate mai sus în

urmtoarele tipuri de infecţii: septicemie şi şoc septic, infecţiile arborelui respirator

superior (bronşita acută) şi inferior (pneumonie), exacerbarea bronhopneumopatiei

obstructive cronice, infecţiile postoperatorii, infecţiile tractului urinar şi altele.

(HDB, Sursa: Schuez P et al, BMC Med 2011, 9: 107-111)