problema reformei consiliului de securitate al onu

8/14/2019 PROBLEMA REFORMEI Consiliului de Securitate Al ONU

http://slidepdf.com/reader/full/problema-reformei-consiliului-de-securitate-al-onu 1/8

Florin Popescu PROBLEMA REFORMEI Consiliului de Securitate al ONU, atât prinadaptarea procedurilor sale de lucru, cât şi prin modificarea numărului de ţări cu statut demembru permanent pare a se dovedi tot mai necesară, în contextul transformării lumii în caretrăim într-un teatru al violenţelor şi al răboiului! "vident, aceasta nu este o problemă de noutate,ea fiind înscrisă pe a#enda internaţională încă din primii ani ai ultimului deceniu ai secoluluitrecut odată cu prăbuşirea sistemului bipolar care a caracteriat $ăboiul $ece! %ermenii nevoii

de reformă au fost resimţiţi la începutul anilor &'(, în contextul ibucnirii primului răboi din%olf şi al criei din $)anda, precum şi al creşterii rolului acestui or#anism în arenainternaţională, marcată de tot mai multe crie şi conflicte re#ionale! *ebaterile pe mar#ineaacestui subiect, fiind de+a numeroase, un nou articol de ansamblu pe tema necesităţii, a modurilorde punere în aplicare, etc! a acestei reforme, nu ar aduce, probabil, nimic semnificativ!

nsă, în perspectiva aducerii Consiliului la un nivel de repreentativitate menit să-i maximieele#itimitatea în realiarea rolului de promovare a păcii şi securităţii la nivel mondial, merită a fiabordată problema reervării la această masă rotundă a unui loc permanent, pentru un statmusulman repreentativ pentru această parte a lumii! reentul articol ia în debatere nu atât

problema necesităţii acestui deiderat, aceasta fiind de+a o premisă, ci a

posibilităţii.imposibilităţii lumii musulmane, la acest moment, de a desemna un stat care, la acestnivel, să îi repreinte în mod ec/itabil interesele şi, mai ales să fie acceptat de statele membre

permanente actuale!

n preent, cel mai avansat proiect de reformare a Consiliului de Securitate, este cel propus decătre %ermania, 0aponia, 1railia şi 2ndia 3numit şi #rupul %45, acesta fiind înaintat oficial spredebatere 6dunării %enerale la data de 7 iulie 8((9! e scurt, acesta prevede creşterea număruluilocurilor din Consiliu de la :9 la 89, dintre acestea, 7 urmând a avea calitatea de membru

permanent, fără drept de veto, iar celelalte patru de membru simplu!

Se mai poartă încă discuţii cu privire la repreentarea permanentă a 6fricii, favorite fiind 6fricade Sud, cea mai devoltată ţară, din punct de vedere economic, de pe continent şi Ni#eria, celmai populat stat!

$evenind, însă, la titlu - „De ce (nu) va avea Consiliul de Securitate un stat musulman, membru permanent …”, se distin# două aspecte care susţin această teă! rimul pleacă de la premisa că,cel puţin în caul Orientului ;i+lociu, ca parte a 2slamului se observă că, încă de la căderea2mperiului Otoman, această re#iune a repreentat un veritabil butoi cu pulbere pentru omenire,care ar deveni cu atât mai #reu de controlat în condiţia în care un stat musulman, membru

permanent, ar deţine un eventual drept la veto pe care l-ar putea folosi în caul apariţiei unor propuneri de adoptare de sancţiuni sau a altor măsuri împotriva unui stat musulman terţ!

Nu este mai puţin adevărat că o mare parte din vina pentru această stare de fapt o poartă şi marile puteri occidentale care au încercat să-şi păstree de-a lun#ul timpului sfere de influenţă în onă,neluând în calcul consecinţele pe termen lun# ale acţiunilor lor!

n mod vădit, una dintre cele mai importante repercursiuni care şi-au făcut simţită preenţa înultimii ani este radicaliarea curentelor anti-occidentale din această re#iune, cu vârful lor delance < or#aniaţiile teroriste!

=>--?if >support"mpt@arasA--B =>--?endifA--B

n lumina celor preentate mai sus, preenţa unui stat musulman, membru permanent ar fi totalincomodă pentru actualul 9 3#rupul celor 9 membri permanenţi actuali5! Cu toate acestea,solicitarea pentru obţinerea unui loc permanent în cadrul Consiliului de Securitate a fost de+a

http://www.strategikon.ro/

http://www.strategikon.ro/



pronunţată pe 8 iunie 8((9, cu ocaia reuniunii de la Sanaa, Demen a celor 9E de state membreale Or#aniaţiei Conferinţei 2slamice! Cu acest prile+, în cadrul discursului de desc/idere,secretarul #eneral al or#aniaţiei, "Fmeleddin 2/sano#lu, a declarat că, în contextul amplificăriiislamofobiei din occident, printre altele, or#aniaţia pe care o repreintă „a întreprins eforturialături de rupul !slamic din cadrul "#$#%#, pentru a asi&ura o repre'entare permanentă

pentru lumea musulmană în Consiliul de Securitate”#

Cel de-al doilea aspect care susţine tea enunţată în titlu este repreentat de #radul redus decoeiune între statele musulmane, în urmărirea unor deiderate de interes comun!

1unăoară, reafirmând convin#erea că tocmai interesul individual al unui stat +oacă un rol c/eie îndefinirea politicii externe a acestuia, ac/iese la ideea enunţată în cadrul unui studiu elaborat încadrul %lobal olic@ Gorum 3:H iulie 8((95 şi intitulatI JCătre o reformă democratică aConsiliului de Securitate al ONUJ, care fără a avea pretenţia că oferă soluţii, preintă o serie de

perspective demne de luat în seamă!

n acest document sunt preentate o serie de concepte care, din diverse perspective, susţin,

respin# sau propun forme alternative de reformă ale Consiliului!

6stfel, punctul :E al acestui material avertieaă cu privire la riscul ca oricare stat membru permanent sau care doreşte să capete această calitate, odată a+uns în postura dorită, va acţiona, în primul rând, în scopul realiării propriei a#ende şi, abia ulterior, poate, pentru promovareaintereselor #rupului care l-a promovat şi susţinut!

Se arată, odată în plus, faptul că politica externă este şi va rămâne în următoarea perioadă detimp un atribut care va aparţine, predominant, statelor şi nu or#aniaţiilor care #rupeaă state, iarexemplul cel mai elocvent este c/iar Uniunea "uropeană, cea mai avansată formă de inte#rarestatală, dar care nu are, încă, o politică externă unitară!

n acest context, se pune întrebarea, oare poate fi nominaliat un stat musulman care să fie atâtrepreentativ cât şi suficient de influent la nivel diplomatic, precum şi atât de KmoralJ, pentru a

promova interesele tuturor celor :,H miliarde de credincioşi ai 2slamuluiL

2storia în #eneral şi cea contemporană în special ne-au dovedit că musulmanii nu sunt nici pedeparte o sin#ură voce în arena internaţională, fie că această stare de fapt li se datoreaă fie cănu! *ebinarea care se poartă între unele state musulmane sau c/iar în interiorul unora dintre ele3a se vedea 2raF-ul unde confruntările dintre sunniţi şi şiiţi provoacă numeroase victime5 arecaue multiple, cea mai la îndemână explicaţie fiind aceea a moştenirii istorice, a politicii duse

de marile puteri europene şi 2mperiul Otoman cu privire la această re#iune!

ractic unitatea musulmană, din punct de vedere politic, a durat foarte puţin! ncă din anul E9(3doar :: ani de la moartea rofetului5 anul maximei întinderi teritoriale a Califatului Omeiad şial preluării puterii de către *inastia 6bbasidă, au intervenit fra#mentări succesive care au datnaştere unor noi entităţi statale 3Califatul de Cordoba, întemeiat de către ultimul descendentrămas în viaţă al *inastiei Omeiailor < E97 d!C/r, statele nord-africane ale 2drisilor în;a#/reb, 6#labitilor în 2fri#ia < (( d! C/r! şi a Muluniilor în "#ipt < 7 d!C/r, etc5, totulculminând cu anul :89 d!C/r! când, ca urmare a cuceririi de către mon#oli a capitalei 1a#dad,ceea ce a fost odată Califatul 6rab, a încetat să mai existe!

*e asemenea, însăşi reli#ia musulmană prin cele două mari ramuri ale sale Sunni şi S/ia, are unrol în perpetuarea debinărilor din rândul musulmanilor, ca în care situaţia din 2raF, devineiarăşi un exemplu, crud poate, însă relevant!



6lte caue ţin de obiectivele imediate de politică externă precum şi de interesele economice alestatelor musulmane, fapt care susţine odată în plus improbabilitatea unei repreentări ec/itabile

prin intermediul unui sin#ur stat în cadrul Consiliului de Securitate!

6cest ultim aspect ridică întrebarea! *acă repreentarea printr-un sin#ur loc de membru permanent nu ar fi ec/itabilă şi în interesul ma+orităţii, oare două sau poate trei state, ca membre

permanente ale Consiliului, ar fi suficienteL Cu si#uranţă că problema repreentativităţii ar fisoluţionată prin numărul crescut al membrilor Consiliului, însă, în acest ca, intervin o serie deaspecte te/nice!

6stfel, trebuie păstrat un ec/ilibru între repreentativitate 3care implică un număr cât mai marede membri permanenţi şi nepermanenţi5 şi eficienţa or#anismului! Cu cât numărul membrilor arcreşte, cu atât procedurile ar deveni mai #reoaie necesitând mai mult timp pentru de desfăşurare!

Conform aceluiaşi document menţionat mai sus, c/iar în forma actuală a Consiliului, în cadrulconsultărilor din afara plenului, dele#aţii obişnuiesc să dea citire unor declaraţii mult prea lun#i,care duc, de multe ori, la întârieri de +umătate de i a debaterilor, scăând capacitatea sa de a

lua deciii rapide!

;ai mult, au existat voci din rândul unor diplomaţi de carieră, relevant fiind caul fostuluiambasador al Olandei la ONU, eter van alsum, repreentant al acestei ţări la Consiliul deSecuritate în perioada :'''-8(((, care în cadrul unui articol publicat în revista Ginancial Mimes,în anul 8((9, a concluionat căI „$imeni nu poate crede cu adevărat că un Consiliu cu demembri ar putea fi mai eficient dec*t unul cu +, dar a devenit -politicall. incorect/ să declariacest lucruJ!

Ca o primă conclu'ie, ar&umentele pre'entate mai sus nu inten0ionea'ă să spri1ine aser0iunea potrivit căreia, !slamul nu ar fi îndreptă0it a avea un loc în cadrul Consiliului de Securitate, încalitate de membru permanent, ci încearcă să arate că modalitatea solicitată prin vocea

secretarului &eneral al "r&ani'a0iei Conferin0ei !slamice, de a avea pur 2i simplu un astfel derepre'entant, pe l*n&ă faptul că ar &enera discu0ii interminabile 2i 1ocuri de culise derulate deunele state interesate de c*2ti&area unei astfel de po'i0ii, c3iar 2i în ca'ul a1un&erii la unconsens, nu ar duce la eliminarea nemul0umirilor 2i prin urmare la o mai ec3itabilă promovarea intereselor acestei comunită0i#

4n partea a doua a pre'entului articol se va reali'a o abordare mult mai pra&matică a temei din perspectiva a ceea ce sunt 2i respectiv nu sunt dispu2i actualii membri permanen0i, S%5, 6usia,C3ina, 7area 8ritanie 2i Fran0a, să accepte în privin0a reformării Consiliului de Securitate din

perspectiva accederii unui stat musulman în acest club select al liderilor lumii#

ÎN CONTINUAREA PRIMEI părţi, episodul de faţă va încerca să aducă o serie de ar#umenteîn favoarea opiniei potrivit căreia includerea unui stat musulman ca membru permanent alConsiliului de Securitate 3CS5 al ONU este, la acest moment, o cvasi-imposibilitate!6r#umentele contra acestei teorii vor fi lăsate la latitudinea celor care au convin#erea că acestfapt s-ar putea materialia mai devreme decât susţine acest articol!

*in păcate, sursele de informare şi luările oficiale de poiţie privitoare la intenţiile membriloraşa-numitului #rup 9 referitoare la 3ne5acceptarea unui stat musulman ca membru permanent alCS, nu sunt foarte numeroase, o parte din motive constând şi în faptului că pe a#enda

internaţională se află de+a în discuţie solicitarea #rupului de ţări %4 3%ermania, 1railia, 2ndia şi0aponia5, existând c/iar şi cu privire la acestea un număr considerabil de opinii diver#ente! Cutoate acestea, tocmai pentru a demonstra faptul că preentul punct de vedere se doreşte a fi unul



ec/ilibrat şi nepartian, în final va fi preentată o KportiţăJ, o şansă ca acest deiderat politic allumii musulmane să fie realiat mai devreme!

Să ne reîntoarcem, aşadar, la poiţiile referitoare la accederea în rândul membrilor permanenţi aiConsiliului de Securitate al ONU a unui stat islamic, pe care fiecare dintre statele 9 ar putea săle adopte sau le adoptă de+a în mod implicit!

rimul dintre cei cinci membri permanenţi ai CS a cărui poiţie faţă de problema enunţată va fianaliată este, în ordinea influenţei de care dispun la ora actuală, Statele Unite al Americii. Nueste nicio noutate faptul că, în rândul cetăţenilor ţărilor musulmane, SU6 beneficiaă de oima#ine ne#ativă, nu de puţine ori această atitudine fiind în mod expres etalată cu ocaiadiverselor manifestaţii publice, mai mult sau mai puţin spontane, ale populaţiei aparţinând unoradintre aceste state, prile+uri cu care au fost arse însemne americane şi scandate loinci anti-SU6!6vând în vedere aceste fapt, precum şi cele ce urmeaă, se pune întrebareaI oare administraţiaamericană, fie ea cea actuală ori cea care va reulta în urma viitoarelor ale#eri, c/iar şi de dra#ulobţinerii unui plus de ima#ine la nivel internaţional, îşi va putea permite luxul de a accepta peacelaşi nivel al deciiei, un stat care să aibă puterea de a-i împiedica atât de KprofitabilaJ politică

în re#iunea Orientului ;i+lociuL O simplă analiă cost-beneficiu elimină din start o astfel deconcluie, ştiut fiind că, dacă pra#matismul nu ar fi fost inventat până la naşterea SU6, cusi#uranţă această ţară ar fi fost ori#inea conceptului!

Cu toate acestea, SU6 au numeroşi KprieteniJ în spaţiul ocupat de statele islamice - #/ilimele nuau fost folosite în mod întâmplător există un număr de state musulmane considerate pe planinternaţional ca fiind aliaţi ai Statelor Unite în re#iune! ;ai corect însă ar fi să se afirme că SU6au un număr de re#imuri aliate şi nu un număr de state, întrucât #uvernele acestor state nuîntrunesc, de cele mai multe ori, atributele unui re#im democratic, nefiind întotdeaunarepreentative pentru voinţa popoarelor pe care le conducI bunăoară, /arta pe anul 8((7 aGreedom Pouse 3or#aniaţie non-#uvernamentală de referinţă în ceea ce priveşte acordarea deratin#-uri re#imurilor aflate la putere în lume5 ilustreaă că "#iptul, 6rabia Saudită, aFistan,

principalii piloni ai influenţei americane în re#iune, nu se află nici măcar printre statele cu un#rad mediu de libertate în privinţa drepturilor individuale acordate cetăţenilor lor!

;ai mult, c/iar şi acolo unde avem de a face cu re#imuri democratice sau care tind să capeteacest atribut, există o parte însemnată a populaţiei care susţine mişcări de tip islamist-extremist,termenul consacrat fiind acela de KteroristeJ! Un exemplu în acest sens este c/iar 2ordania, statcare, în ansamblul celorlalte ţări musulmane, poate fi considerat o democraţie în devenire,re#atul /aşemit fiind printre primele care a încercat, încă din :'98, să introducă monar/ia

parlamentară şi care, cu toate acestea, l-a dat pe unul dintre cei mai renumiţi adversari ai SU6,

6bu-;usab al-QarRa)i!Moate aceste aspecte ar putea conduce la concluia că SU6 promoveaă o politică incoerentă,fapt care, finalmente, i-ar ştirbi propriile interese în re#iune, prin nemulţumirea aliaţilor săi,dornici de a avea un membru permanent în cadrul Consiliului de Securitate! O astfel deconcluie, cu si#uranţă, nu ţine cont de ceea ce se numeşte KpredictibilitateaJ unui re#im politic!e scurt, acest concept nu se referă atât la a cunoaşte ce deciie va lua un #uvern sau conducereaunei ţări cu privire la un aspect punctual, de moment! n primul rând are în vedere estimări petermen îndelun#at, precum şi o continuitate a deciiilor în acord cu pro#rame şi obli#aţii asumatecu diferite prile+uri 3ale#eri, înc/eierea de acorduri internaţionale, etc5! *e ce este importantLentru că una dintre caracteristicile care lipsesc unui re#im nedemocratic este tocmai

KpredictibilitateaJ, fapt care ar putea duce la sc/imbări ma+ore şi, de multe ori, impreviibile ale politicii unui stat, fie datorită reorientării intereselor elitei politice din acel stat, fie datorită unorsc/imbări prin forţă lovituri de stat, etc!



Un re#im democratic, prin însăşi definirea sa, implică existenţa de ale#eri libere şi corecte pe oscenă politică în care să fie repreentate cât mai multe curente ideolo#ice! "vident, oricare#uvern reultat în urma unui astfel de proces ar beneficia de o mult mai mare le#itimitate pe planintern, căpătând, pe cale de consecinţă un mai mare #rad de stabilitate şi, în final, deKpredictibilitateJ! 2#norând necesitatea acestui atribut, Statele Unite şi-ar asuma marele risc al

promovării pe o poiţie privile#iată a deciiei politice internaţionale a unui stat care, deşi iniţial

ar fi repreentat un punct de spri+in, ar fi putut deveni foarte uşor şi în foarte scurt timp, unadversar!

n acest sens, exemplul 2ranului este cât se poate de relevant! 1unăoară, se cunoaşte că 2ranul,aflat sub conducerea autocratică a a/ului ;o/ammad $/ea a/lavi, spri+init de către#uvernele occidentale pentru a prelua puterea din mâinile tatălui său, precum şi pentru a o păstraulterior, a repreentat un aliat al SU6, care, la sfârşitul anilor &E( de+a putea fi considerat unulKtradiţionalJ! 6celaşi aliat, datorită faptului că re#imul care l-a condus nu a repreentat voinţa

populară, nu a încercat să îşi asi#ure un ec/ilibru real în interiorul ţării, ci a încercat doar să semenţină la putere, a sfârşit prin a deveni, într-un mod brusc, unul dintre cei mai mari adversari aiSatelor Unite în re#iune, situaţie declanşată de revoluţia islamică din :'E' şi menţinută până în

preent!

China, pe de altă parte, deşi duce o politică de contrabalansare a influenţei Statelor Unite înlume, fiind din acest punct de vedere ţara cu cele mai mari şanse de a deveni, într-un viitor nu

prea îndepărtat, o adevărată contrapondere a puterii americane, nu se arată nicedecum maifavorabilă procesului de extindere! Statul c/ine se opune, în principiu, unei reformări imediateale structurii Consiliului de Securitate al ONU, accentuând necesitatea realiării unor reforme

procedurale în scopul eficientiării acestui or#anism!

oiţia C/inei a fost oficialiată prin vocea ambasadorului său la ONU, an# %uan#@a, încadrul unui discurs susţinut pe :: iulie 8((9 în faţa 6dunării %enerale a or#aniaţiei, care dupăce s-a arătat în mod explicit împotriva stabilirii unui calendar al extinderii, a afirmat că „reformaConsiliului de Securitate trebuie să se reali'e'e pe mai multe planuri, care să includă at*tc3estiunea lăr&irii prin adău&area de noi membri, c*t 2i îmbunătă0irea procedurilor sale# Deasemenea, autoritatea 2i eficien0a Consiliului de Securitate trebuie asi&urate”#

*iplomatul c/ine a adău#at că „lăr&irea Consiliului de Securitate trebuie să 0ină seama de principiul ec3ilibrului &eo&rafic 2i să reflecte repre'entarea diferitelor culturi 2i civili'a0ii# Diversele formule de reformare care privesc anumite re&iuni, ar trebui ca, în primul r*nd, săbeneficie'e de consensul 0ărilor din respectivele re&iuni”#

*eşi an# %uan#@a nu se referă în mod explicit la c/estiunea includerii unui stat musulman pelista candidatelor pentru un loc permanent în cadrul Consiliului de Securitate, se pot tra#e câtevaconcluii interesante cu privire la această problema!

6stfel, pe de o parte, discursul accentueaă asupra primordialităţii păstrării eficienţei şiautorităţii Consiliului de Securitate prin fixarea acestui element ca o condiţie sine 9ua non adesfăşurării discuţiilor privind reforma! 6cest fapt, în contextul părerilor de+a existente caresusţin ideea că un or#anism lăr#it şi-ar pierde din eficienţă, pare de+a descura+ant pentru adepţiicreşterii numărului de membri permanenţi!

e de altă parte, diplomatul c/ine a accentuat asupra importanţei problemei reformării

mecanismelor de luare a deciiilor, fapt care, coroborat cu determinarea cu care a respins fixareaunui calendar al acceptării de noi membri, ar putea fi interpretat ca fiind un modele#ant.diplomatic de a spuneI „mai discutăm, dar acum avem probleme mai presante”#



;ai mult, faptul că an# %uan#@a a susţinut o mai corectă repreentare a re#iunilor lumii încadrul Consiliului, însă numai în urma a+un#erii la un consens în cadrul fiecărui #rup re#ional destate interesate în a avea un repreentant, are cel puţin două valenţe!

rima, este în mod evident de factură populistă, încercând să arate desc/iderea C/inei pentruincluderea de state din orice re#iune, eventual la ale#erea membrilor #rupului în cauă! Cea de a

doua valenţă constă în faptul că redirecţionarea debaterilor privind ale#erea unui statrepreentativ pentru o anume re#iune, către nivelul de deciie al re#iunii respective, ar beneficiade disputele din interiorul #rupului 3eventual alimentate discretL>5, fapt care ar duce la perpetuăamânare a luării unei deciii până în momentul în care interesele 1ei+in#ului ar fi servite derestructurarea de care vorbim!

6cest ultim aspect, readuce în prim plan c/estiunea debinării din interiorul lumii musulmane,enunţată în prima parte a articolului, dovedind că, la rândul ei, C/ina este un obstacol în caleaextinderii Consiliului de Securitate în #eneral, şi pe cale de consecinţă şi a acceptării unui loc demembru permanent pentru un stat musulman!

Rusia este, surprinător, statul care din toţi membri permanenţi ai 9, a avut cea mai desc/isăatitudine cu privire la o eventuală includere de noi membri permanenţi în cadrul CS! ;otiveleunei atari poiţii sunt #reu identificat în între#ime, dar este puţin probabil că ar fi vorba doar deun exerciţiu de ima#ine sau de o simplă intenţie de a contrabalansa influenţa Statelor Unite, ştiutfiind faptul că $usia se consideră, în continuare, o superputere şi nu un simplu c3allen&er !Situaţia este cu atât mai interesantă cu cât luările de poiţie ale repreentanţilor marilor puteri,sunt adesea KîmbrăcateJ în cuvinte tinând, mai de#rabă, să su#eree o intenţie decât să o afirme,tocmai pentru a nu repreenta un an#a+ament politic definitiv!

1unăoară, în cadrul viitei întreprinse în "#ipt în aprilie 8((9, preşedintele Tladimir utin asemnat o declaraţie comună alături de liderul e#iptean, Posni ;ubaraF, prin care şi-a afirmatspri+inul pentru candidatura acestui stat la cursa pentru obţinerea unui loc permanent în cadrulConsiliului de Securitate! *eclaraţia comună stipula că :Federa0ia 6usă prive2te 6epublica

5rabă ;&ipt ca pe un membru important 2i influent al comunită0ii interna0ionale 2i, în aceastălumină, declară că ;&iptul este un candidat care merită să ob0ină unui loc permanent în cadrulunui Consiliului de Securitate lăr&it”#

6ceastă situaţie nu este întâmplătoare, fapt evidenţiat de aceeaşi manieră tranşantă în care s-aînscris poiţia Gederaţiei $use, şi în ceea ce priveşte candidatura 2ndiei, aspect desprins dindeclaraţia comună a preşedintelui rus şi a primului ministru indian, ;anmo/an Sin#/ dindecembrie 8((4, realiată aproximativ în aceeaşi termeni! n acest document, a fost făcută

preciarea că „!ndia este un membru important 2i influent al comunită0ii interna0ionale 2i?$usiaA î2i confirmă spri1inul pentru candidatura acestei 0ări în cursa pentru accederea în &rupul membrilor permanen0i ai Consiliului de Securitate lăr&it”, reiterându-şi, însă, opoiţia privind acordarea dreptului de veto, noilor membri!

*e asemenea, $usia spri+ină desc/is şi candidatura %ermaniei, devenită un partener economicextrem de important după căderea U$SS, dar nu şi-a exprimat o poiţie clară faţă de candidatura0aponiei, poate şi pentru a nu afecta în mod ne#ativ relaţia cu C/ina, cunoscut fiind faptul căre#imul de la 1ei+in# se opune cate#oric accederii 0aponiei în rândul membrilor permanenţi aiConsiliului de Securitate!

Cât priveşte poiţiile Franţei şi Marii Britanii, acestea nu reultă cu claritate din declaraţii politice sau luări de poiţie oficiale, cele două state având puncte de vedere clare doar cu privirela accederea statelor %4 şi nu referitor la eventuala candidatură a unui stat musulman! Cu toate



acestea, pe baa istoricului relaţiilor dintre cele două puteri europene şi lumea musulmană, precum şi a relaţiilor acestora cu Statele Unite se pot realia o serie de speculaţii! Spre exemplu,deşi imediat după sfârşitul celui de al doilea răboi mondial a fost o susţinătoare activă a2sraelului, odată cu venirea la putere a lui C/arles de %aulle, Granţa s-a reorientat cu :( de#rade practic, noul re#im a încercat să îşi extindă sfera de influenţă în cadrul fostelor salecolonii, devenind unul dintre principalii +ucători din re#iune într-o încercare de a limita puterea

Statelor Unite şi a Uniunii Sovietice în re#iune! ;ai mult, cea de a T-a $epublică, aşa cum estedenumită odată cu accederea la putere a lui de %aulle, a înc/eiat rapid vec/ile conflicte cu lumeaarabă 3răboiul din 6l#eria, vec/ile disensiuni cu "#iptul referitoare la Canalul de Sue, etc5,a+un#ând să condamne 2sraelul pentru ocuparea teritoriilor palestiniene în timpul $ăboiului de 7ile 3:'7E5 şi să îşi exercite în mod repetat dreptul de veto în cadrul Consiliului de Securitate alONU pentru a bloca iniţiative favorabile statului evreu!

*e asemenea, Granţa a fost unul dintre principalii susţinători, în perioada anilor &E(, ai pro#ramului nuclear derulat de re#imul iraFian!

Moate acestea, precum şi recenta poiţie vis-a-vis de invadarea 2raFului, susţin ipotea că un stat

arab, candidat la obţinerea unui loc de membru permanent în cadrul CS al ONU, ar putea deveni beneficiarul unui important spri+in din partea #uvernului de la aris! uând în calcul aceleaşiconsiderente de ordin istoric şi în caul ;arii 1ritanii, precum şi alianţa strânsă dintre ondra şias/in#ton în problema luptei împotriva terorismului şi, implicit, a invadării 2raFului, nu ar fiexa#erat a susţine că, cel puţin în acest moment poiţia acestui stat ar fi defavorabilă susţineriicandidaturii unui stat musulman în cursa pentru obţinerea statului de membru permanent al CS!

;area 1ritanie se află, în preent într-o poiţie similară cu cea a Statelor Unite, în ceea ce priveşte ima#inea sa în rândul lumii arabe şi, cel puţin din acest punct de vedere, interesele salenu ar fi servite de spri+inirea unui stat repreentant al acestei părţi a lumii pentru obţinerea unei

poiţii atât de importante!

Odată epuiată lista membrilor permanenţi ai CS, merită readusă în prim-plan posibilitateamenţionată în desc/iderea acestei a doua părţi, prin care statele musulmane şi-ar putea atin#eobiectivul oficial exprimat în cadrul reuniunii din 8 iunie 8((9 din capitala Demenului, Sanaa, aOr#aniaţiei Conferinţei 2slamice!

6stfel, în lumina celor preentate mai sus, "#iptul, stat care se bucură, după cum am arătat, despri+inul oficial al $usiei se desprinde ca fiind un candidat cu şanse reale de a depăşi barierelemenţionate!

Giind primul stat arab care a înc/eiat o pace separată cu 2sraelul în :'E, la Camp *avid, având orelaţie strânsă cu Statele Unite, o forţă militară considerabilă la nivelul continentului african şidispunând de o diplomaţie solidă foarte activă în re#iune, statul e#iptean, potrivit declaraţieiministrului său de externe, 6/med 6boul %/eit, „se califică pentru preluarearesponsabilită0ilor de nou membru al Consiliului de Securitate e<tins”#

*iplomaţia e#ipteană, însă, accentueaă că luptă pentru o mai lar#ă repreentare a continentuluiafrican în cadrul forurilor internaţionale, ar#umentele le#ate de apartenenţa sa la lumea islamicăfiind, în mare măsură, trecute sub tăcere! 6cest din urmă aspect este evidenţiat atât la niveldiscursiv cât şi prin concurenţa acerbă pentru obţinerea unui loc de membru permanent din

partea 6fricii, instaurată între "#ipt şi Ni#eria, acest din urmă stat fiind cel mai populat de pe

continent, important exportator de petrol şi unul dintre cei mai mari contribuitori la derulareamisiunilor ONU de menţinere a păcii din iberia, Sierra eone, Sao Mome şi rincipe şi Mo#o!



n cadrul acestei dispute, "#iptul, prin vocea ministrului său de externe, a acuat în mod direct Ni#eria că trădeaă caua 6fricii, prin renunţarea la a mai susţine acordarea dreptului de veto pentru noii membri permanenţi, precum şi prin acceptarea ca acest continent să fie repreentatdoar de patru în loc de cinci membri nepermanenţi!

"ste evident că "#iptul, aflându-se în poiţia privile#iată de stat arab-musulman şi african,

încearcă să evite eventualele dispute pe tema obţinerii pe criterii de reli#ie a unui loc permanentîn CS, accentuând calitatea sa de repreentant al 6fricii!

*r! GarooR Passan, director al 2nstitutului 6merican pentru studii Strate#ice Sud-6siatice din1oston şi fost ambasador al aFistanului la ONU, situeaă alături de "#ipt, ca şi candidat cuşanse de accedere în poiţia de membru permanent al CS, statul indoneian < cea mai mare ţarămusulmană!

Cu re#ret, însă, fostul diplomat menţioneaă că nici unul dintre cele două nu îşi fundamenteaă politica de realiare a acestui deiderat pe apartenenţa la lumea musulmană, deplân#ând,totodată, lipsa de unitate a ţărilor islamice care, spre deosebire de cele latino-americane şi

africane, nu şi-au desemnat propriile state candidate!

n lumina celor exprimate mai sus, se desprinde concluia că, în primul rând, includerea unui statmusulman pe lista membrilor permanenţi ai ONU depinde de voinţa politică a celor cincimembri, cu drept de veto, actuali! "vident, această voinţă politică va fi dictată strict de intereseleşi obiectivele pe care aceste state şi le definesc!

nsă, cu mult mai important este faptul că acordarea unui loc în cadrul Consiliului pe criteriulapartenenţei unui stat la o anumită reli#ie, aşa cum a susţinut "Fmeleddin 2/sano#lu, secretarul#eneral al Or#aniaţiei Statelor 2slamice, pare cu mult mai puţin probabilă decât atin#ereaaceluiaşi deiderat pe calea susţinerii ideii de repreentare re#ională!

O astfel de orientare ar elimina numeroase dispute atât la nivelul ONU, cât şi în sânul lumiiislamice, care nu are şi, probabil nu va avea suficientă coeiune pentru putea să fie repreentatăîn mod ec/itabil, pe baa acestui criteriu! S-ar părea, totuşi, că cel puţin unul dintre aspiranţi aînţeles V

Sfârşit

problema reformei consiliului de securitate al onu

Documents