pro lege nr. 4/2016revistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/07/pro-lege_2016_4.pdf · condiŢii de...
TRANSCRIPT
PRO LEGE NR. 4/2016
Revistă fondată în anul 1952
COMITETUL ŞTIINŢIFIC
• prof. univ. dr. Augustin Lazăr, procuror general al Parchetului de pe lângă
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie • prof. univ. dr. Ovidiu Predescu, consilier al
procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie • prof. univ. dr. Mircea Duţu • prof. univ. dr. Constantin Mitrache •
prof. univ. dr. Emilian Stancu • prof. univ. dr. Florin Streteanu • prof. univ. dr.
Tudorel Toader
COMITETUL DE REDACŢIE
• prof. univ. dr. Constantin Sima, redactor-şef • prof. univ. dr. Gheorghe Ivan,
redactor-şef adjunct • procuror dr. Remus Jurj-Tudoran, redactor • procuror
dr. Tamara Manea, redactor • procuror dr. Simona Frolu, redactor • procuror
Dorinel Oancea, redactor • procuror Liviu Popescu, redactor
RESPONSABILI ZONALI – REDACTORI
• conf. univ. dr. Fabian Gyula • lect. univ. dr. Daniela-Iuliana Lămăşanu • Ilie
Nariţa • conf. univ. dr. Marius Neculcea • prof. univ. dr. Costel Niculeanu •
dr. Gigi-Valentin Ştefan
SECRETARIATUL TEHNIC DE REDACŢIE
• Consilier Mădălina Savopol • Grefier Adrian Costache
CONDIŢII DE PUBLICARE
Materialele destinate publicării trebuie să îndeplinească următoarele
condiţii minimale:
1. Manuscrisele pot fi trimise redacţiei în format electronic, la adresa
[email protected], în Microsoft Word, Century sau Times New
Roman, cu corp de 14, la două rânduri, opţiunea Justify şi cu diacritice.
Acestea pot fi, de asemenea, înmânate personal redacţiei, caz în care
manuscrisele trebuie să fie, deopotrivă, în format electronic şi tipărite;
2. Cu referire la autor, manuscrisele trebuie să fie însoţite de
următoarele informaţii: nume, titlul didactic sau ştiinţific, profesia, funcţia,
instituţia în care îşi desfăşoară activitatea, adresă poştală, număr de
telefon/fax, e-mail şi, opţional, fotografie în format JPG. Diagramele,
schemele, imaginile şi tabelele se realizează în Microsoft Word;
3. Manuscrisele vor fi însoţite de un scurt rezumat al articolului, scris
atât în limba română, cât şi în limba engleză, care să reflecte ideile de bază ale
materialului şi să conţină cuvintele cheie din tezaurul de cuvinte cheie ale
domeniului abordat;
4. Articolele, studiile, comentariile înaintate spre publicare trebuie să
respecte structura ştiinţifică consacrată;
5. Autorul îşi asumă întreaga responsabilitate pentru ideile exprimate
în articol, pentru documentarea invocată şi sursele citate. Indicaţiile
bibliografice trebuie să respecte normele citării. Redacţia “Pro Lege” nu îşi
asumă responsabilitatea pentru opiniile exprimate de autori în articolele
trimise spre publicare. Manuscrisele nu sunt înapoiate autorilor;
6. Redacţia “Pro Lege” îşi rezervă dreptul de a accepta spre publicare
sau respinge materialele primite, precum şi de a face modificări editoriale,
fără să afecteze în vreun fel înţelesul şi originalitatea textului trimis spre
publicare;
7. Persoanele şi instituţiile interesate de copierea sau prelucrarea unor
articole sau părţi de articole publicate în “Pro Lege”, o pot face în condiţiile
prevăzute de Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe.
8. Stilul de editare şi procesul de recenzare pot fi consultate accesând
site-ul http://revistaprolege.ro/.
Redacţia Pro Lege
Baze de date internaţionale recunoscute pentru domeniul ştiinţelor
juridice conform ordinului ministrului educaţiei, cercetării, tineretului
şi sportului nr. 4691/2011, cu modificările şi completările ulterioare
PRO LEGE Nr. 4/2016
CUPRINS
EDITORIAL
CONSTANTIN SIMA: Independenţa magistratului………………… 12
DOSAR: Parchetul European
AUGUSTIN LAZĂR: Procurorul European – retrospectiva
cercetării științifice premergătoare propunerilor Comisiei
Europene ………………………………………………….………
21
GHEORGHE BOCŞAN: Biroul Procurorului Public European.
Analiza diacronică a propunerilor de acte normative
europene ………………………………………………………....
34
STUDII – ARTICOLE – DISCUŢII – COMENTARII – ANALIZE
LIVIU POPESCU: Confiscarea extinsă. Probleme de aplicare. De
lege ferenda … (II)………………………………….……..……
75
GHEORGHE MUSCALU: Scurte considerații asupra culpei
comune succesive, în cazul infracțiunii de ucidere din culpă
sau vătămare corporală din culpă …………………………
115
DANIELA DEDIU: Infracţiunea de organizare a activităţii
transfuzionale în vederea obţinerii de avantaje materiale
prin valorificarea sângelui şi a componentelor sanguine
umane …………………………………………………………….
126
4 Cuprins
MARI-CLAUDIA IVAN, GHEORGHE IVAN: Luarea măsurilor
de ocrotire în caz de arestare preventivă în cursul urmăririi
penale ...............................................................................
146
LIVIU POPESCU: De lege ferenda? Completarea art. 318 din
Codul de procedură penală – amenda ………………….…
152
TAMARA MANEA: Abaterea disciplinară privind încălcarea de
către judecători şi procurori, cu rea-credinţă sau gravă
neglijenţă, a normelor de drept material sau procesual.
Principiile legalității și loialității administrării probelor .…
155
SINTEZE TEORETICE DE PRACTICĂ JUDECĂTOREASCĂ
AUGUSTIN LAZĂR, ELENA GIORGIANA HOSU: Analiza
cauzelor având ca obiect infracțiunile silvice, în care s-au
pronunțat hotărâri judecătorești rămase definitive ……..…
172
DIN JURISPRUDENŢA ÎNALTEI CURȚI DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE –
Rubrică realizată de GHEORGHE IVAN
COMPLETUL PENTRU DEZLEGAREA UNOR CHESTIUNI DE
DREPT ÎN MATERIE PENALĂ
Infracţiunea de spălare a banilor: caracter, modalități, subiect
activ. Admisibilitate ………………………………………………....
321
DIN JURISPRUDENŢA CURŢII CONSTITUȚIONALE A ROMÂNIEI –
Rubrică realizată de GHEORGHE IVAN
Excluderea parţială a notarilor publici din sfera de incidenţă a
răspunderii penale în materia infracţiunilor de serviciu şi de
corupţie. Neconstituționalitate ………………..……………..……...
328
DIN JURISPRUDENŢA CURŢII EUROPENE A DREPTURILOR
OMULUI – Rubrică realizată de REMUS JURJ-TUDORAN
Libertatea de exprimare – inaplicabilă în cazul ziariștilor care au
comis acțiuni specifice pentru a cumpăra arme de foc într-un mediu
infracțional, în scopul de a crea știri senzaționale ……………………
345
5 Cuprins
ACTUALITĂȚI LEGISLATIVE – Rubrică realizată de GHEORGHE IVAN
Uzul de armă licit – cauză care înlătură caracterul penal al faptei 350
DOCTRINĂ STRĂINĂ – Rubrică realizată de CONSTANTIN SIMA şi
GHEORGHE IVAN
Materialitatea infracțiunii în concepția lui Ferrando Mantovani … 361
VARIA
DENISA SILIVESTRU: Etică și motivație în profesia de magistrat. 366
MANIFESTĂRI ȘTIINȚIFICE – Rubrică realizată de GHEORGHE IVAN
Conferința Națională „Apărarea mediului și a fondului forestier
prin dreptul penal” ………………...………………………………..
371
RESTITUIRI – Rubrică realizată de SIMONA FROLU
AUREL SAFIRESCU: Independenţa magistraturii („Curierul
judiciar”, anul XXXIX, nr. 4/1930) ………………………
375
VITRINA CĂRŢII JURIDICE – Rubrică realizată de SIMONA
FROLU
378
The review PRO LEGE No 4/2016
TABLE OF CONTENTS
EDITORIAL
CONSTANTIN SIMA: The independence of the magistrate ……… 12
File: The European Prosecutor’s Office
AUGUSTIN LAZĂR: The European Prosecutor’s Office – the
retrospection of the scientific research preceding the
proposals of the European Commission ……………………
21
GHEORGHE BOCŞAN: The European Prosecutor’s Office.
Diachronic analysis of the European legislation proposals
34
STUDIES – ARTICLES – DISCUSSIONS – COMMENTS – ANALYSIS
LIVIU POPESCU: The extended confiscation. Problems in
application. De lege ferenda … (II)………………….…..…
75
GHEORGHE MUSCALU: Brief considerations on successively
common fault, in case of manslaughter offence or bodily
injury by fault …………………………..…………...………
115
DANIELA DEDIU: The offence of organization of transfusion
activity for the purpose of achieving material benefits
through the valorification of the blood and of the human
blood components ………………………………………….
126
MARI-CLAUDIA IVAN, GHEORGHE IVAN: Taking measures of
protection in cases of preventive arrest during investigation
146
LIVIU POPESCU: De lege ferenda? Completing art. 318 of the
Criminal Procedure Code – the fine ………...……………...
152
TAMARA MANEA: Professional misbehavior regarding the
transgression by judges and prosecutors, ex mala fide and
gross negligence, of the material and procedural law. The
principle of lawfulness and loyalty of evidence …………...
155
7 Table of contents
THEORETICAL SYNTHESES ON JUDICIAL PRACTICE
AUGUSTIN LAZĂR, ELENA GIORGIANA HOSU: The analysis
of final decisions in cases regarding forest offences ………..
172
ON THE JURISPRUDENCE OF THE HIGH COURT OF CASSATION
AND JUSTICE – Column held by GHEORGHE IVAN
THE PANEL OF JUDGES DESIGNATED TO SORT OUT
LEGAL ISSUES IN CRIMINAL MATTER
The offence of money laundering: nature, modalities, active subject 321
ON THE JURISPRUDENCE OF THE CONSTITUTIONAL COURT OF
ROMANIA – Column held by GHEORGHE IVAN
The partial exclusion of public notaries from criminal liability in
abuse in service and corruption cases. Unconstitutionality …...……
328
ON THE JURISPRUDENCE OF THE EUROPEAN COURT OF
HUMAN RIGHTS – Column held by REMUS JURJ-TUDORAN
Freedom of speech – inapplicable in the case of the journalists that
have committed specific actions to buy firearms in a criminal
environment, for the purpose of creating sensational news ………...
345
LEGISLATIVE UPDATES – Column held by GHEORGHE IVAN
Illicit use of weapons – case of removal of criminal character of the
offence ……………………………………………………………….
350
FOREIGN DOCTRINE – Column held by CONSTANTIN SIMA and
GHEORGHE IVAN
The conception of Ferrando Mantovani about the materiality of the
offence ……………………………………………………………….
361
MISCELLANEOUS
DENISA SILIVESTRU: Ethics and motivation in the magistrate
8 Table of contents
profession ………………………………………………….. 366
SCIENTIFIC MANIFESTATIONS – Column held by GHEORGHE IVAN
National Conference „The defense of environment and of forest
fund through criminal law”…………..………….…………………
371
RESTITUTIONS – Column held by SIMONA FROLU
AUREL SAFIRESCU: The independence of magistracy (“Judicial
courier”, year XXXIX, no. 4/1930) ……………………….…
375
JUDICIAL BOOK SHOWCASE – Column held by SIMONA
FROLU
378
La revue PRO LEGE No. 4/2016
TABLE DE MATIÈRES
EDITORIAL
CONSTANTIN SIMA: L’indépendance du magistrat ……...……… 12
Dossier: Le Parquet Européen
AUGUSTIN LAZĂR: Le Procureur Européen – la rétrospective de
la recherche scientifique antérieure aux propositions de la
Commission Européenne ……………………………….…
21
GHEORGHE BOCŞAN: Le Bureau du Procureur Public Européen.
Analyse diachronique des propositions de lois européennes .
34
ETUDES – ARTICLES – DISCUSSIONS – COMMENTAIRES –
ANALYSES
LIVIU POPESCU: La confiscation étendue. Problèmes
d’application. De lege ferenda … (II)………………………
75
GHEORGHE MUSCALU: Brèves observations sur la faute
commune successive, au cas de l’infraction d’homicide
involontaire ou de blessure par négligence ……….………
115
DANIELA DEDIU: L’infraction d’organisation de l’activité de
transfusion afin d’obtenir des avantages matériels en
exploitant le sang et les composants sanguins humains ……
126
MARI-CLAUDIA IVAN, GHEORGHE IVAN: Mesures de
protection en cas d’arrestation préventive lors de la
poursuite pénale ....................................................................
146
LIVIU POPESCU: De lege ferenda? Complément à l’art. 318 du
Code de procédure pénale – l’amende …………………..…
152
TAMARA MANEA: La faute disciplinaire sur la violation par les
juges et les procureurs, par mauvaise foi ou par grave
10 Table de matières
négligence, des règles de droit matériel ou procédural.
Principes de la légalité et de la loyauté de l’administration
des preuves ………………………………………………….
155
SYNTHESES THEORIQUES DE PRATIQUE JUDICIAIRE
AUGUSTIN LAZĂR, ELENA GIORGIANA HOSU: Analyse des
affaires portant sur les infractions forestières, dans
lesquelles on a prononcé des décisions judiciaires restées
définitives ……………………...……………………………
172
DE LA JURISPRUDENCE DE LA HAUTE COUR DE CASSATION ET
DE JUSTICE – Rubrique réalisée par GHEORGHE IVAN
LE GROUPE DE JUGES A RESOUDRE DES QUESTIONS DE
DROIT EN MATIERE PENALE
L’infraction de blanchiment d’argent: caractère, manières, sujet
actif. Recevabilité …….…………………………..………………....
321
DE LA JURISPRUDENCE DE LA COUR CONSTITUTIONNELLE DE
LA ROUMANIE – Rubrique réalisée par GHEORGHE IVAN
Exclusion partielle des notaires publics de l’incidence de la sphère
d’incidence de la responsabilité pénale en matière des infractions
de service et de corruption. Inconstitutionnalité ………………..…..
328
DE LA JURISPRUDENCE DE LA COUR EUROPEENNE DES DROITS
DE L’HOMME – Rubrique réalisée par REMUS JURJ-TUDORAN
La liberté d’expression - inapplicable aux journalistes qui ont
commis des actions spécifiques pour acheter des armes à feu dans
un milieu criminel afin de créer des nouvelles sensationnelles ……..
345
ACTUALITES LEGISLATIVES – Rubrique réalisée par GHEORGHE
IVAN
L’utilisation licite des armes – affaire qui supprime le caractère
criminel de l’acte ………………………………………..…………..
350
DOCTRINE ETRANGERE – Rubrique réalisée par CONSTANTIN SIMA
11 Table de matières
et GHEORGHE IVAN
La matérialité de l’infraction dans la conception de Ferrando
Mantovani …………………………………………………………...
361
VARIA
DENISA SILIVESTRU: Ethique et motivation dans la profession
de magistrat ……………………………………………….
366
MANIFESTATIONS SCIENTIFIQUES – Rubrique réalisée par
GHEORGHE IVAN
Conference Nationale: „La protection de l’environnement et des
forêts par le droit pénal” …………..……………………………….
371
RESTITUTIONS – Rubrique réalisée par SIMONA FROLU
AUREL SAFIRESCU: L’indépendance de la magistrature (‘Le
courrier judiciaire’, année XXXIX, no. 4/1930) …………
375
LA VITRINE DU LIVRE JURIDIQUE – Rubrique réalisée par
SIMONA FROLU
378
EDITORIAL
INDEPENDENȚA MAGISTRATULUI
dr. Constantin SIMA
Procuror şef serviciu − Parchetul de pe lângă
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
Serviciul de documentare şi statistică judiciară
Prof. univ. − Facultatea de drept,
Universitatea Titu Maiorescu
Redactor-șef − revista ,,Pro Lege”
ABSTRACT
The author presents some solid arguments regarding the
assurance of the independence of judges and prosecutors,
including the economic one.
Although, the increased level of salary for the judges and
prosecutors, altogether with the pension generates their economic
independence; Romania has big gaps regarding the assurance of
this independence.
On the other side, The Venice Commission has specified that
although “the independence of prosecutors is not of the same
nature as the independence of judges”, although “the interest of
the existence of a independent judicial system makes necessary
certain guarantees regarding non-interference, on a structural
basis in case of the general prosecutor and of the prosecutors”.
Key words: independence, judge, magistrate, prosecutor.
1. Considerații preliminare. Independența magistratului nu este un
privilegiu personal, ci o componentă obiectivă a statutului profesional, impusă
de necesitatea de a permite judecătorilor și procurorilor să-și îndeplinească
rolul de apărători ai ordinii de drept, de protectori ai drepturilor și libertăților
persoanelor.
Din motive generate de poziția procesuală diferită a celor două
categorii de magistrați, judecători și procurori, independența judecătorilor este
e-mail: [email protected]
Independenţa magistratului 13
tratată separat de independența procurorilor, atât în doctrină, cât și în
documentele europene elaborate pe această temă.
2. Standarde europene în materia independenței judecătorilor și
procurorilor. Cea mai importantă garanție a dreptului la o instanță imparțială
și independentă este textul art. 6 al Convenției europene pentru apărarea
drepturilor omului și a libertăţilor fundamentale (denumită în continuare
Convenția)1.
În afara Convenției, documentul cu cea mai mare importanță privind
independența judiciară la nivel european este Recomandarea (94)12 a
Comitetului miniștrilor privind independența, eficiența și rolul judecătorilor,
înlocuită de Recomandarea nr. (2010)12 privind judecătorii: independența,
eficiența și responsabilitatea.
Unul din cele mai complete documente în această materie este Avizul
nr. 1 al Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni (denumit în
continuare CCJE) privind standardele referitoare la independența puterii
judecătorești și inamovibilitatea judecătorilor; sunt, de asemenea, relevante și
unele opinii ale CCJE, cum ar fi Avizul nr. 6 al CCJE privind procesul
echitabil într-un timp rezonabil, Avizul nr. 10 privind Consiliul Justiției în
serviciul societății și Avizul nr. 11 privind calitatea hotărârilor judecătorești.
Cel mai complet și actual document este însă Raportul Comisiei
Europene pentru Democrație prin Drept (Comisia de la Veneția) privind
independența sistemului judiciar, Partea I: Independența judecătorilor [CDL-
AD(2010)004] și Partea a II-a – Organele de urmărire penală [CDL-
AD(2010)040].
3. Repere ale independenței judiciare. Tratând problema
independenței justiției, în doctrină se vorbește de recrutare și durata pe care se
face numirea, precum și de autoritatea care face numirea2 sau independența
față de Guvern, față de alte puteri și autorități judiciare care intervin în
procesul penal și, în sfârșit, față de justițiabili3.
1 ,,Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un
termen rezonabil a cauzei sale de către o instanță independentă şi imparțială, instituită de
lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligațiilor sale cu caracter civil, fie
asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptată împotriva sa (…)”. 2 J. Pradel, Droit pénal comparé, 3e édition, Dalloz, Paris, 2008, p. 206. 3 R. Merle, A. Vitu, Traité de droit criminel. Procédure pénale, cinquième édition,
Editions Cujas, Paris, 2001, tome II, p. 772. A se vedea şi: B. Bouloc, Procédure pénale,
20eedition, Dalloz, 2006, p. 40, 141; J. Pradel, G. Corstens, Droit pénal européen, 2e édition,
Dalloz, 2002, p. 383; A. Crişu, Drept procesual penal. Partea generală, Editura Hamangiu,
București, 2016, p. 104.
14 Constantin Sima
Raportul Comisiei de la Veneția privind independența sistemului
judiciar [CDL-AD(2010)004] abordează această problemă din mai multe
direcții.
A. Nivelul la care este garantată independența judiciară. Principiile
fundamentele care asigură independența puterii judecătorești trebuie să fie
prevăzute în Constituție sau în texte echivalente. În România aceste principii
sunt cunoscute atât de legea fundamentală, cât și de legile organice care
reglementează organizarea judecătorească şi statutul profesional.
B. Termenul pentru numire şi promovare. Potrivit Recomandării
(94)12 sus-menționată, toate deciziile referitoare la cariera profesională a
judecătorilor trebuie să fie fundamentate pe criterii obiective, iar selectarea şi
cariera judecătorilor trebuie să se bazeze pe merit, luând în considerare
pregătirea, integritatea, aptitudinile şi eficiența lor.
Avizul nr. 1 al CCJE insistă ca statele să introducă, să publice şi să
aplice criterii obiective cu ocazia pensionării judecătorilor.
În Raportul Comisiei de la Veneția se arată că meritul nu trebuie să fie
evidențiat doar de cunoștințele juridice, competențele analitice sau excelența
intelectuală, ci ar trebui să țină cont și de personalitatea, modul de a raționa,
accesibilitatea, abilitățile de comunicare, eficiența în elaborarea hotărârilor
judecătorești etc.
În România promovarea judecătorilor şi procurorilor se face, de
regulă, prin concurs, dar în cele câteva excepții existente (numirea
președintelui, vicepreședintelui și președinților de secții de la Înalta Curte de
Casație și Justiție, a procurorului general, a adjuncților procurorului general, a
procurorilor șefi de secții și a adjuncților acestora) nu se face mențiune de
niciun fel de criterii. Iată deci că, la acest capitol, legislația noastră națională
este deficitară.
C. Organele de numire şi cele consultative. În viziunea Comisiei de la
Veneția, pentru a garanta independența puterii judecătorești este necesar ca un
Consiliu judiciar independent să aibă un rol determinant în luarea deciziilor
privind numirea și cariera judecătorilor. Această condiție este îndeplinită în
totalitate în România.
D. Durata exercițiului funcției. Transferurile. Comisia de la Veneția
apreciază că, în afară de cazurile speciale, cum sunt cele ale judecătorilor de
la curțile constituționale, inamovibilitatea până la pensionare este varianta cea
mai potrivită. România s-a conformat în această privință practicii europene.
În ceea ce privește inamovibilitatea, atât judecătorul, cât şi procurorul
nu pot fi transferați decât la cerere, iar delegarea și detașarea, chiar în funcții
superioare, nu se pot face decât cu acordul magistratului.
Independenţa magistratului 15
E. Remunerarea. Comisia de le Veneția se raliază punctului de
vedere al CCJE potrivit căruia remunerarea judecătorilor (şi evident a
procurorilor, ca magistrați cu drepturi egale; adăugirea noastră – C. Sima)
trebuie să corespundă demnității și responsabilității profesiei și că o
remunerație adecvată protejează magistrații de interferențe externe. Este dată
ca exemplu Polonia, care garantează judecătorului, prin Constituție, o
remunerație consistentă în raport cu demnitatea funcției și scopul pentru care
își îndeplineşte îndatoririle.
CCJE face referire şi la asigurarea unui nivel ridicat al pensiei pentru
magistrați, care, alături de salariu, generează independența economică a
magistratului.
România are mari lacune în privința respectării independenței
economice a magistraților: salariile magistraților au fost exceptate de la orice
indexare în intervalul 2007-2016, când s-a aplicat Ordonanța de urgență a
Guvernului nr. 20/2016 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din
fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele
măsuri fiscal-bugetare şi pentru modificarea şi completarea unor acte
normative4, cu modificările și completările ulterioare; Legea nr. 71/2015
pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind
salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte
măsuri în domeniul cheltuielilor publice5 nu s-a aplicat judecătorilor, iar
egalizarea nivelurilor salariale la aceleași funcții și niveluri de vechime a fost
dispusă prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2016 pentru
modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016,
prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, pentru
modificarea şi completarea unor acte normative şi pentru aplicarea unitară a
dispoziţiilor legale6, a cărei aplicare s-a făcut retroactiv. În plus, judecătorii și
procurorii sunt amenințați periodic că pensiile de serviciu se vor transforma în
pensii obișnuite, potrivit dreptului comun în materie. Aceste luări de poziție
ale Guvernului nu sunt de natură a garanta independența economică și
funcțională a magistratului.
F. Bugetul. Statul are obligația de a asigura resurse financiare adecvate
pentru sistemul judiciar. Funcționarea corespunzătoare și independența
autorității judecătorești nu trebuie să fie puse în pericol nici chiar în
perioadele de criză. După ce a amânat timp de 5 ani plata drepturilor salariale
4 Publicată în Monitorul Oficial al Românei, Partea I, nr. 434 din 9 iunie 2016. 5 Publicată în Monitorul Oficial al Românei, Partea I, nr. 233 din 6 aprilie 2015. 6 Publicată în Monitorul Oficial al Românei, Partea I, nr. 673 din 31 august 2016.
16 Constantin Sima
restante, perioada în care s-au diminuat cu 25% salariile întregului personal
remunerat de la buget, în ultimii 4 ani Guvernul a alocat resurse pentru plata
tuturor drepturilor salariale restante.
G. Absența influențelor externe nepotrivite. Alături de independența
externă care apără judecătorul de influența altor puteri ale statului,
independența internă garantează că judecătorul decide numai pe baza
Constituției și a legilor și nu pe baza instrucțiunilor date de judecătorii mai
înalți în grad.
În România acest principiu își face loc din ce în ce mai mult și în
activitatea procurorilor, ale căror soluții sunt infirmate mai puțin de șefii
ierarhici și mai mult de instanțele judecătorești. În ceea ce privește imunitatea
funcțională a magistraților, Consiliul Superior al Magistraturii a dat curs
tuturor cererilor formulate de organele de urmărire penală competente.
H. Caracterul definitiv al hotărârilor judecătorești. Comisia de la
Veneția insistă asupra principiului potrivit căruia hotărârile judecătorești nu
trebuie să fie supuse nici unei forme de reanalizare în afara căilor de atac
ordinare și, în particular, să nu poată fi atacate cu o cale extraordinară de atac
de către Ministerul Public sau de orice alt organ de stat după expirarea
termenului de exercitare a căii ordinare de atac.
Această condiție se respectă întocmai în România, deși experiența
recursului în anulare, care a funcționat până în anul 2003, ne arată că este o
greșeală. Calea extraordinară de atac a recursului în anulare era un excelent
mijloc de unificare a practicii judiciare și de constatare a unor erori care apar
în mod inevitabil în activitatea judiciară curentă și care nu pot fi îndreptate
altfel.
I. Independența în interior. Comisia de la Veneția subliniază că în
virtutea principiului independenței judiciare interne, independența individuală
a fiecărui judecător este incompatibilă cu o relație de subordonare a
judecătorului în exercitarea activităților jurisdicționale.
Este un principiu acceptat și respectat în România și care începe să-și
facă loc și în activitatea procurorilor, care, după cum este cunoscut, își
desfășoară activitatea pe baza principiilor egalității, imparțialității și
controlului ierarhic.
J. Repartizarea cauzelor. Comisia de la Veneția recomandă cu tărie ca
repartizarea cauzelor către judecătorii individuali să se facă în baza unor
criterii transparente și obiective stabilite în avans prin lege sau prin
reglementări speciale bazate pe lege, cum ar fi regulamentele interne;
excepțiile trebuie motivate.
Independenţa magistratului 17
În România există un sistem de repartizare aleatorie a cauzelor, dar nu
se verifică în mod exigent respectarea acestuia. Este necesară examinarea
posibilității aplicării acestui sistem și în cazul Ministerului Public.
4. Independența procurorilor. În Avizul consolidat la punctul de
revizuire a Constituției României [CDL-AD(2014)010], Comisia de la
Veneția recunoaște că nu există standarde internaționale care să prevadă
independența procurorilor. În același timp, Comisia de la Veneția
menționează, așa cum a făcut-o şi în Raportul privind Standardele europene
privind independența sistemului judiciar: Partea a II-a7: Parchetul, că „doar
câteva țări din cadrul Consiliului Europei au un Parchet care face parte din
puterea executivă şi este subordonat Ministerului Justiției (de exemplu,
Austria, Danemarca, Germania, Olanda). Comisia menționează că există o
tendință generalizată de a permite existența unui Parchet cât mai independent,
decât unul subordonat sau legat de puterea executivă (...). De asemenea, este
de notat că, în anumite țări, subordonarea Parchetului puterii executive este
mai mult una de principiu decât una reală, în sensul în care executivul este
atent să nu intervină în cazuri individuale. Chiar şi în aceste sisteme,
problema fundamentală este că nu există nicio garanție formală împotriva
unei asemenea posibile intervenții. Posibilitatea unei intervenții, chiar doar la
nivel teoretic, poate fi la fel de dăunătoare ca o interferență efectivă”.
Comisia de la Veneția reamintește importanța – subliniată și în
schimbul de opinii cu autoritățile române și cu reprezentanții asociațiilor
magistraților – unei reglementări unitare şi coerente a statutului procurorilor
cu garanții clare, puternice şi eficiente privind independența acestora. Comisia
invită autoritățile române să revadă sistemul actual în vederea remedierii
lipsurilor privind coerența și a garanțiilor suficiente pentru buna sa
funcționare. În cadrul unei viziuni mai largi, acest aspect ar include și
independența în cadrul principiilor care guvernează activitatea procurorilor.
Deopotrivă, Comisia a precizat în raportul menționat că: „independența
procurorilor nu este de aceeași natură ca independența judecătorilor (...)”8. Cu
toate acestea, ,,interesul existenței unui sistem judiciar independent face
necesare anumite garanții privind non-interferența, pe o bază structurată în
cazul procurorului general şi a procurorilor”9.
7 Raport privind standardele europene în ceea ce privește independența sistemului
judiciar: Partea a II-a: Serviciul de Procuratură [CDL-AD(2010)040], § 86. 8 Ibidem. 9 A se vedea, de asemenea, CDL-AD (2013) 006, Aviz privind proiectele de
amendamente la legi privind sistemul judiciar din Serbia, § 19.
DOSAR
PARCHETUL EUROPEAN
ABSTRACT
În prezentul dosar tematic se examinează, de o manieră inovativă,
stadiul și rezultatele cercetării științifice efectuate de grupul de
experți dedicat fondării noii instituții a Parchetului European sau
Procurorului European (denumit în continuare EPPO), precum şi
a Regulilor Model de procedură penală ale Uniunii Europene
(denumită în continuare U.E.), în scopul asigurării protecției
intereselor financiare ale acesteia. Autorii analizează principalele
propuneri de organizare a acestei instituții: în sistem colegial sau
ca un „Eurojust Plus”; EPPO ca entitate ierarhică supranațională,
având o structură centrală, compusă din reprezentanții fiecărui
stat membru, dar purtând o „dublă caschetă”, aceștia fiind
subordonați astfel atât EPPO, cât și parchetului național; sau
EPPO ca autoritate exclusiv supranațională. În acest dosar se
prezintă, de asemenea, soluțiile de cooperare cu instituțiile
investigative (Eurojust, OLAF, Europol, serviciile naționale de
procuratură), competențele instanțelor naționale și internaționale,
care vor exercita controlul judiciar, precum și diversele versiuni
cu privire la competența paralelă și teritorială a EPPO,
recomandate de experți. Grupul de cercetare științifică și-a
îndreptat atenția și asupra soluționării problemei „cuplului
infernal”, reprezentat de eficacitate și controlul infracționalității, o
protecție eficientă a intereselor financiare ale U.E., coroborate cu
spiritul de legitimitate, prin consolidarea libertăților și justiției,
precum și prin garantarea drepturilor fundamentale ale
suspectului/inculpatului.
Deopotrivă, în cel de-al doilea studiu se face și o analiză
descriptivă a principalelor specificități a fiecărei propuneri
formulate de Comisia Europeană către Consiliul U.E. Elementele
juridice ale propunerilor sunt supuse apoi unei analize critice
bazate pe o perspectivă de drept comparat și teleologică, având ca
scop identificarea lacunelor și meritelor fiecărei propuneri
individuale.
În momentul actual, sub egida Președinției slovace a Consiliului
U.E., negocierile se desfășoară într-un ritm accelerat, fiind
Dosar: Parchetul European 19
solicitate lămuriri din partea guvernelor cu privire la necesarul
numeric de Procurori Delegați Europeni ce vor instrumenta
efectiv, sub supravegherea Procurorilor Europeni, dosarele
privind infracțiunile ce aduc atingere intereselor financiare ale
U.E.
Cuvinte cheie: EPPO, Ministerul Public European, Parchetul
European, Procurorul European, Eurojust Plus, OLAF, Europol.
AUGUSTIN LAZĂR: Procurorul European – retrospectiva cercetării
științifice premergătoare propunerilor Comisiei Europene ……………….. 21
GHEORGHE BOCŞAN: Biroul Procurorului European. Analiza diacronică
a propunerilor de acte normative europene ………………………………… 34
ABSTRACT
In the present thematic file it is examined, through an innovative
manner, the status and results of the scientific research executed
by the expert group dedicated to the foundation of the new
institution of the European Prosecutor’s Office or (hereinafter
EPPO), as well as the Internal Rules of Criminal Procedure, for
the purpose of assuring the protection of it’s financial interests.
The authors analyze the main proposals of organizing this
institution in a collegial system or as an “Eurojust Plus”; EPPO as
a supranational hierarchical entity, with a central structure,
composed of representatives of each member state, but wearing a
“double cap”; these are subordinate, both to EPPO, as well as, to,
national prosecutor’s office. In this file, there are also presented,
cooperation solutions with the investigative institutions (Eurojust,
OLAF, Europol, national prosecutor’s offices), the competences of
the national and international courts, which will exercise the
judicial control, as well as various versions regarding the parallel
and territorial competence of EPPO, recommended by experts.
The group of scientific research has also turned its attention to the
solution of ”infernal couple” problem, represented by effectiveness
and the control of crime, an efficient protection for the EU
financial interests, together with the lawfulness spirit, through the
guarantee of the fundamental rights of the suspect/defendant).
In the second study, there is a descriptive analysis of the main
specificities of each proposal drawn up by the European
20 Dosar: Parchetul European
Commission for the Council. The legal elements of the proposals
are submitted then to a critical analysis, based on a perspective of
teleological and comparative law, with the purpose of identifying
the gaps and merits of each individual proposal.
Presently, under the umbrella of the Slovak Presidency of the
Council, the negotiations develop in an accelerated pace, being
requested the position of governments regarding the necessary
number of delegated European prosecutors which are going to
actually investigate, under the surveillance of the European
Prosecutors, the files regarding offences against the financial
interests of EU.
Key words: EPPO, Public Ministry, the European Prosecutor’s
Office, the European Prosecutor, Eurojust Plus, OLAF, Europol.
AUGUSTIN LAZĂR: The European Prosecutor’s Office – the retrospection
of the scientific research preceding the proposals of the European
Commission ………………………………………………………………. 21
GHEORGHE BOCŞAN: The European Prosecutor’s Office. Diachronic
analysis of the European legislation proposals ………………………….. 34
PROCURORUL EUROPEAN – RETROSPECTIVA CERCETĂRII
ȘTIINȚIFICE PREMERGĂTOARE PROPUNERILOR COMISIEI
EUROPENE
Prof. univ. dr. Augustin LAZĂR
Procuror general al Parchetului de pe lângă
Înalta Curte de Casație și Justiție
Problematica reglementării și implementării instituției Procurorului
European (European Public Prosecutor’s Office, denumit în continuare
EPPO), precum și a Regulilor Model de procedură penală ale Uniunii
Europene (denumită în continuare U.E.) a fost reexaminată, cu progrese
semnificative, în cursul dezbaterilor realizate în plen și pe ateliere de
cercetare, la lucrările Reuniunii raportorilor naționali, încheiată cu
Conferința practicienilor și experților europeni (denumită în continuare
Conferința) pe tema „Procurorul European. Reguli Model de procedură
penală ale U.E.”, organizată de Universitatea din Luxemburg, în perioada
13-15 iunie 20121.
1. Expunerea Proiectului privind cercetarea și urmărirea penală a
infracțiunilor care lezează interesele financiare ale Uniunii Europene
(denumit în continuare Proiectul). Reuniunea a finalizat Proiectul cu tema
„Cercetarea și urmărirea penală a infracțiunilor care aduc atingere
intereselor financiare ale U.E.”, desfășurat în perioada februarie 2010-martie
2012, finanțat de Comisia Europeană prin Programul Hercule II și coordonat
de Universitatea din Luxemburg.
Prima fază a Proiectului a constat într-o analiză aprofundată a
sistemelor judiciare naționale din toate statele membre ale U.E. Au fost
trimise chestionare experților naționali din fiecare stat membru, cu privire la
caracterele generale ale procedurii penale interne, atribuțiile de investigație și
urmărire ale Ministerului Public, garanțiile procesuale și standardele în
materie de probe. Informațiile furnizate de către experții naționali au fost
evaluate în cadrul unei sinteze și a unui studiu comparativ privind măsurile
luate în timpul anchetei și urmăririi penale, cu referire la fiecare garanție
procesuală2. A doua fază a constat în elaborarea Regulilor Model de către
[email protected]; [email protected] 1 Informații detaliate cu privire la proiectul de cercetare coordonat de prof. Katalin
Ligeti de la Universitatea din Luxemburg (participanți, conferințe etc.) sunt disponibile pe
site-ul http://www.eppo-project.eu/ (accesat la 12 octombrie 2016). 2 Raportul național privind sistemul judiciar din România a fost elaborat de către dr.
Augustin Lazăr, procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, dr.
22 Augustin Lazăr
grupuri de lucru specializate, aceste reguli reprezentând o sinteză a tradițiilor
juridice din fiecare stat membru al Uniunii Europene.
Conferința a cuprins sesiuni plenare, care au avut subtematici privind:
„Reguli de procedură penală, model, ale U.E. privind instituția EPPO”;
„Reforma Eurojust și posibilitatea înființării EPPO pornind de la Eurojust”;
„Rolul OLAF și viitorul EPPO”. De asemenea, în cursul conferinței au fost
organizate trei grupuri de lucru care și-au desfășurat activitatea în paralel:
– Grupul 1, privind „Atribuțiile Parchetului European și statutul său
în relația cu sistemele de justiție penală naționale”, condus de către prof.
Thomas Weigend, de la Universitatea din Köln;
– Grupul 2, cu tema „Atribuțiile EPPO de investigare a cauzelor”,
condus de prof. J.A.E. Vervaele, de la Universitatea din Utrecht, și prof.
Ulrich Sieber, Institutul Max-Planck din Freiburg;
– Grupul 3, având ca temă „Controlul jurisdicțional asupra activității
EPPO și garanțiile procesuale”, moderat de prof. John Spencer, de la
Universitatea din Cambridge.
Rezultatele cercetării au fost publicate într-un prim volum ce conține
fundamentul care a inspirat elaborarea Regulilor Model de procedură penală
privind viitorul Parchet European3. Acesta va fi urmat de un al doilea volum,
vizând analiza comparativă a sistemelor naționale privind măsurile
investigative, cele de urmărire penală și garanțiile procesuale. Al doilea
volum va prezenta Regulile Model de procedură penală, însoțite de note
explicative, și se va încheia cu un raport final cuprinzând sinteza
descoperirilor cercetării, inclusiv evaluarea perspectivelor reformei propuse.
2. Obiectivele Proiectului de cercetare Corpus Juris. Proiectul unui
spațiu judiciar european4 a fost lansat în noiembrie 1995 de către prof. dr.
Francesco de Angelis și încredințat spre studiu unui grup de experți din opt
Angela Nicolae, procuror șef al Biroului Relații Internaționale și Programe altele decât
Programele Phare din cadrul Serviciului de Cooperare Judiciară Internațională, Relații
Internaționale și Programe al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și
Claudiu Constantin Dumitrescu, procuror în cadrul Direcției Naționale Anticorupție. Lucrarea
nu este un document oficial, ci reprezintă punctul de vedere personal al autorilor cercetători. 3 K. Ligeti, Toward a prosecutor for the European Union, vol. I, Hart Publishing
Ltd., Oxford, 2013. 4 A se vedea Asociația Română de Cercetare a Dreptului Comunitar, Corpus Juris,
Dispoziții penale privind protejarea intereselor financiare ale Uniunii Europene, Editura Efemerida, București, 2000.
Procurorul European – retrospectiva cercetării științifice premergătoare… 23
țări europene5. Doi ani mai târziu, acest grup de experți a publicat sub
coordonarea prof. dr. Mireille Delmas Marty, de la Universitatea
Panthéon-Sorbonne, lucrarea intitulată Corpus Juris, care pune bazele unui
ansamblu de reguli de drept penal și procedură penală, aplicabile spațiului
judiciar european, și care propune o sancționare mai eficace a fraudelor care
aduc atingere bugetului comunitar6. Grupul de lucru a tratat probleme de drept
substanțial7, reguli de competență și extrateritorialitate
8, probleme de
procedură penală și probe9.
Misiunea grupului Corpus Juris a fost evaluată ca fiind largă și
caracterizată prin spirit novator, pentru a asigura protecția intereselor
financiare ale Europei. Metoda de cercetare aleasă a fost abordarea inițială a
obiectivelor, respectiv a principiilor clasice, care au fost reluate: legalitatea,
culpabilitatea, proporționalitatea pedepselor, imparțialitatea și apoi a
mijloacelor, reprezentând maniera optimă, de a aplica aceste principii. Au fost
conturate și două principii novatoare: o competență teritorială europeană și o
procedură contradictorie: nici acuzatorie (fără o anchetă total privată), nici
inchizitorie (fără judecător de instrucție). Procedura contradictorie este
apreciată ca fiind un hibrid de acțiune penală, având titular o autoritate
publică, independentă, imparțială și responsabilă. A apărut, astfel, ideea
Procurorului European, inspirată din instituția Ministerului Public
Internațional, propusă de juristul român prof. Vespasian V. Pella, care a
aruncat ,,scânteia creatoare” în anul 192510
.
Ulterior, în anul 2001, în contextul acestor preocupări, a fost redactată
Cartea Verde a Comisiei Europene privind Protecția Penală a Intereselor
5 Prof. dr. Francesco de Angelis a îndeplinit funcția de Director al Direcției Generale
de Control Financiar din cadrul Comisiei Europene, studiul fiind realizat de un grup de experți din: Belgia, Franța, Germania, Grecia, Italia, Marea Britanie, Spania și Suedia.
6 A se vedea și M. Delmas-Marty, J.A.E. Vervaele (éds.), La mise en oeuvre du
Corpus Juris dans les Etats Membres, Intersentia, Antwerpen-Groningen-Oxford, 2000. 7 Problemele de drept substanțial au fost tratate de Enrique Bacigalupo, profesor la
Universitatea din Madrid, Giovanni Grasso, profesor la Universitatea din Catania, și Klaus
Tiedemann, profesor la Universitatea din Freiburg. 8 Regulile de competență și extrateritorialitate au fost examinate de Nils Janeborg,
profesor la Universitatea din Uppsala, Dionysios Spinellis, profesor la Universitatea din
Atena, și Christine van den Wyngaert, profesor la Universitatea din Anvers. 9 Problemele de procedură penală și probele au fost studiate de Mireille Delmas
Marty, profesor la Universitatea Panthéon-Sorbonne, și John R. Spencer, profesor la
Universitatea din Cambridge. 10A se vedea Vespasian V. Pella, Războiul-Crimă și Criminalii de Război. Reflecții
asupra justiției penale internaționale. Ce este și ce ar trebui să fie, Editura Universul Juridic,
București, 2013 (traducere din limba franceză: dr. A. Duțu; studiu introductiv: prof. dr. M.
Duțu).
24 Augustin Lazăr
Financiare ale Comunității Europene și înființarea instituției EPPO, care a
prezentat câteva probleme cu referire la: modul cum va funcționa EPPO și la
inițiativa cui; care vor fi limitele de competență și atribuțiile sale; ce lege se
va aplica; cine va controla acțiunile sale; cum va coopera EPPO cu Serviciile
Naționale de Urmărire Penală și cu organismele europene existente; care va fi
statutul său juridic; care va fi raportul între procurorul european și procurorii
delegați?
Grupul de cercetare a încercat să gestioneze problema ,,cuplului
infernal”11
: pe de o parte, spiritul de eficacitate în profitul securității,
printr-un control efectiv al criminalității, o protecție eficace a intereselor
financiare, coroborat cu spiritul de legitimitate, de consolidare a libertății și
justiției prin garantarea drepturilor fundamentale. La finalizarea noului proiect
s-a constatat că gestionarea acestei probleme a progresat. Au fost integrate noi
instrumente, reprezentând un Corpus de protejare a drepturilor fundamentale,
foarte precis și valoros: jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului,
rezoluțiile Consiliului din 2009 referitoare la foaia de parcurs vizând
protejarea drepturilor fundamentale ale suspecților și persoanelor urmărite;
Directiva din 2010 despre dreptul de interpretare și de traducere; Directiva din
2012 privind dreptul la informare în cadrul procedurilor penale; propunerea în
curs a Directivei privind dreptul la tăcere și la un avocat.
3. Propuneri privind organizarea instituției Procurorului European. În
volumul Corpus Juris, grupul de cercetători a lansat și dezvoltat conceptul de
Procuror European, propunând soluții practice pentru gestionarea problemei
privind lipsa instrumentelor de investigare și urmărire penală a infracțiunilor
contra intereselor financiare ale U.E. Corpus Juris viza trei domenii: un set
unic de definire a infracțiunilor, aplicabil în toate statele membre ale U.E., un
set comun de reguli procedurale pentru investigarea și urmărirea acestor
infracțiuni, precum și reglementarea instituției unui Procuror European care să
conducă investigațiile și urmărirea penală.
Ca alternativă la modelul vertical de integrare a justiției penale expus
de Corpus Juris, a fost propus un model mai degrabă orizontal, inspirat de
principiul recunoașterii reciproce, ca o schimbare de paradigmă în cooperarea
judiciară. Această soluție nu a rezolvat problema combaterii infracțiunilor
comise contra bugetului U.E. Reglementarea prin art. 86 din Tratatul privind
funcționarea U.E. (denumit în continuare T.F.U.E.) a Parchetului European
(inițial s-a propus denumirea de Minister Public European) este o
11 EPPO Conference, Key-note speech Prof. dr. M. Delmas-Marty.
Procurorul European – retrospectiva cercetării științifice premergătoare… 25
recunoaștere a faptului că problemele pe care Corpus Juris avea menirea de a
le rezolva sunt reale și trebuie abordate.
Instituția Parchetului European sau a Procurorului European este
percepută ca o provocare atât la adresa suveranității statelor membre ale U.E.,
cât și la adresa autorității, organizării instituționale și organelor judiciare ale
acestor state. Sub aspect juridic, implementarea acestei instituții europene
ridică numeroase probleme care își așteaptă soluții de specialitate12
.
O primă categorie importantă de aspecte o reprezintă definirea
competenței după materie a Parchetului European. Conform art. 86 alin. (1)
T.F.U.E., scopul Parchetului European, în cazul în care se va hotărî instituirea
acestuia, va fi să „combată infracțiunile care aduc atingere intereselor
financiare ale U.E.” Dar, art. 86 alin. (4) T.F.U.E. prevede posibilitatea
extinderii competenței Parchetului European – prin decizia Consiliului – ,,de a
include combaterea criminalității grave de dimensiune transfrontalieră”, ceea
ce generează numeroase discuții.
O altă categorie de probleme legate de implementarea art. 86 T.F.U.E.
se referă la aspectele procedurale ale unei astfel de instituții europene.
Conform art. 86 alin. (3) din același tratat, statele membre vor trebui să decidă
în privința regulilor generale aplicabile Parchetului European, asupra
condițiilor care guvernează realizarea funcțiilor acestuia, a regulilor de
procedură referitoare la admisibilitatea probelor și a regulilor aplicabile
revizuirii judiciare a măsurilor procedurale luate de acesta. Se pune problema
dacă ar trebui ca Parchetul European să opereze pe baza unui set de reguli
europene procesual penale, armonizate, stabilind măsuri investigative,
atribuții de urmărire, reguli privind probele și garanții procedurale. Sau ar
trebui mai degrabă să aplice legile procesual penale naționale ale statelor
membre și să se bazeze pe recunoașterea reciprocă? Care ar fi autoritatea
optimă de învestire a Parchetului European? Dar varianta adecvată de
asigurare a controlului acțiunilor acestuia? Ar trebui acest control să fie
realizat de un judecător național, sau mai degrabă de unul european, care să
autorizeze și să revizuiască acțiunile Parchetului European?
A treia categorie o reprezintă rezolvarea aspectelor instituționale
privind Parchetul European. Conform prevederilor art. 86 T.F.U.E., este clar
că Parchetul European va fi un organ supranațional în Domeniul Libertății,
Securității și Justiției și trebuie, astfel, să fie în concordanță cu obiectivele din
acest domeniu, mai precis „respectarea drepturilor fundamentale și a
diferitelor sisteme legale și tradiții ale statelor membre”. Pentru a nu genera
cheltuieli exagerate, instituția va fi construită pe baza resurselor existente,
12 K. Ligeti, op. cit, vol. I, p. 2 .
26 Augustin Lazăr
respectiv OLAF și Eurojust. Este de observat, apoi, art. 86 T.F.U.E., care
prevede că înființarea Parchetului European ar trebui să se realizeze din
Eurojust, iar nu din OLAF. În aceste limite, cadrul instituțional al Parchetului
European rămâne însă deschis. Dezbaterile care au avut loc referitor la art. 86
T.F.U.E., după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, s-au concentrat
îndeosebi asupra aspectelor instituționale și asupra modalității de instituire a
unui Parchet European în cadrul Eurojust. În acest sens, au fost avansate cel
puțin trei soluții juridice.
3.1. Ministerul Public European colegial – după modelul Eurojust,
denumit modelul „Eurojust Plus” – este o propunere în care Ministerul Public
European ar fi un organ compus din procurori numiți de fiecare stat membru,
care ar lua decizii pe bază de majoritate în privința demarării investigațiilor și
a urmăririi penale și în privința rezolvării conflictelor jurisdicționale. Fiecare
membru al Ministerului Public European ar putea avea autoritatea de a da
instrucțiuni obligatorii autorităților naționale în privința inițierii unei
investigații.
Pe de altă parte, potrivit experienței OLAF, infracțiunile împotriva
intereselor financiare ale U.E. au o dimensiune transfrontalieră în creștere.
Dar autoritățile statelor membre care investighează aceste infracțiuni nu
percep adesea tabloul puzzle al faptelor în ansamblul său, ci doar aspectele
referitoare la statul respectiv. Dacă autoritățile naționale depistează o
infracțiune împotriva intereselor U.E., acestea își limitează adesea
investigațiile la aspectele naționale ale cazului, ignorând dimensiunea lor
europeană. Procedurile de cooperare internațională dificile și de durată
determină, adeseori, autoritățile naționale să evite complicațiile care ar rezulta
din abordarea investigației la nivel european13
. Deși Eurojust ar putea
participa la coordonarea desfășurării urmăririlor penale la nivel național în
statele membre afectate, această rețea presupune, prin natura sa, fragmentarea
procesului de urmărire penală.
3.2. Ministerul Public European (Procurorul European) ierarhizat,
organ supranațional ar reprezenta o alternativă instituțională cu un birou
central, asistat de Procurori Adjuncți sau Procurori Europeni Delegați în
fiecare Stat Membru. Procurorii Adjuncți ar opera ca „birouri satelit” ale
Ministerului Public Central, în diferitele state membre. În interiorul acestui
sistem, EPPO (biroul central) ar da instrucțiuni Procurorilor Adjuncți să
investigheze și să urmărească penal diferite cazuri. EPPO ar constitui, astfel,
13 OLAF, Al unsprezecelea Raport operațional al Biroului European Anti-Fraudă, 1
ianuarie-31 decembrie 2010.
Procurorul European – retrospectiva cercetării științifice premergătoare… 27
un sistem ierarhizat, descentralizat și integrat. Oficiul EPPO va
funcționa la nivel central, va conduce și coordona Procurorii Europeni
Delegați (denumiți în continuare PED) , numiți în fiecare stat membru.
Aceștia vor avea o ,,dublă caschetă”, fiind subordonați atât EPPO, cât și
conducătorului parchetului național.
Abordarea integrată – versus abordarea centralizată – presupune
numirea procurorilor integrați în parchetele naționale ca PED, soluție care
ar evita crearea unei suprastructuri mari și ar facilita integrarea în sistemele
naționale. În relația cu autoritățile naționale se urmărește evitarea
duplicării competențelor, respectiv asigurarea complementarității
jurisdicției14
. Se consideră dificil de imaginat un Minister Public European în
sistem colegial, funcționând în conformitate cu prevederile de drept material
și procedural. De asemenea, un Minister Public European care funcționează
pe baza definițiilor naționale ale infracțiunilor și a dreptului procedural
național ar apărea ca lipsit de sens. Cu toate acestea, varianta conform căreia
Ministerul Public European ar fi sprijinit de ofițeri sateliți din statele membre
ar fi deschisă utilizării atât a prevederilor penale materiale și procedurale
naționale, cât și a celor armonizate15
.
3.3. Ministerul Public European, organ exclusiv supranațional ar fi,
după o altă viziune, un serviciu organizat ierarhic, compus dintr-un procuror
șef și câțiva procurori adjuncți specializați pe diferite probleme, având
competența de a acționa în interiorul U.E. și aducând în mod direct suspecți
pentru a fi judecați în fața curților naționale.
Problema instanței competente să soluționeze, în timpul anchetei,
plângerile împotriva actelor și măsurilor coercitive ale EPPO are în prezent
două propuneri de soluții. Prima variantă prevede competența materială a
instanței naționale. Stabilirea competenței teritoriale va fi realizată după
criteriile prevăzute în Regulile Model de procedură. A doua variantă prevede
competența Curții de Justiție a Uniunii Europene (denumită în continuare
C.J.U.E.) fie pentru toate plângerile, fie doar pentru o parte, cele afectând în
mod esențial drepturile omului. Competența C.J.U.E. în acest sens ar urma să
fie stabilită prin regulament.
Din dezbateri a rezultat voința Comisiei Europene de a nu aștepta
extinderea competențelor Eurojust ca urmare a implementării art. 85
T.F.U.E., extindere care să implice inclusiv dreptul de a dispune începerea
unei cercetări penale, ci va proceda la implementarea art. 86 T.F.U.E.,
14 A se vedea și A. Jurma, Raport privind participarea la Conferința ERA dedicată
Procurorului European - Provocări instituționale și practice, Trier, 17-18 ianuarie 2013,
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, București, 2013. 15 K. Ligeti, op. cit., vol. I, p. 4.
28 Augustin Lazăr
referitor la EPPO, în mod independent de art. 85. Conform dispozițiilor art.
86 din Tratatul de la Lisabona – care prevăd că în procesul de creare a
instituției Parchetului European „se va porni de la Eurojust” – se apreciază
că: fie Eurojust se va transforma în EPPO, fie va coopera cu EPPO. Membrii
naționali ai rețelei Eurojust ar putea fi și PED, cu dublă subordonare sau
rețeaua ar putea oferi doar suportul administrativ funcționării EPPO. Se
apreciază că Eurojust va asigura cel puțin structura administrativă a EPPO,
dar contribuția sa ar putea fi mai mare.
Ideea esențială este că EPPO va folosi experiența Eurojust, dar în plus
va avea atribuții mai mari de investigare și urmărire penală, nu numai de
coordonare, atribuții pe care le are în prezent rețeaua Eurojust. Această rețea
își exercită atribuțiile care i-au fost conferite în contextul cooperării judiciare
internaționale, pe când EPPO va fi o autoritate europeană cu puteri proprii de
investigare și urmărire penală conform legii.
Înființarea, în scurt timp, a EPPO apare ca imperativă, având în vedere
că instituția este suficient studiată, de circa 20 de ani. Potrivit raportului
Comisiei Europene din 2010 privind protejarea intereselor financiare ale U.E.,
totalitatea fraudelor suspectate se ridică la aproximativ 600 milioane de euro
anual, pe partea de venituri și cheltuieli. Criza economică existentă la
momentul formulării propunerilor, necesitatea protecției intereselor financiare
ale U.E., dar și creșterea numărului de infracțiuni grave cu dimensiune
transfrontalieră (traficul cu bunuri culturale, de persoane și de droguri) impun
accelerarea procesului de reglementare și implementare.
Acesta ar putea contribui la consolidarea uniunii economice și
monetare, prin îmbunătățirea încrederii plătitorilor de taxe în funcționarea
instituțiilor U.E., și la protecția valorilor fundamentale care stau la baza
acesteia. Ca prim pas, Comisia Europeană a prezentat în iulie 2012
propunerea sa în privința armonizării definițiilor infracțiunilor împotriva
intereselor financiare ale U.E. Se apreciază că această propunere ar trebui
urmată de o a doua propunere legislativă în privința consolidării cadrului
procedural pentru urmărirea acestor infracțiuni. Conform planului în curs,
Comisia Europeană urma să prezinte o propunere legislativă bazată pe
dispozițiile art. 86 T.F.U.E. pentru instituirea unui Parchet European în 2013.
4. Alinierea legislației române la standardele europene privind
combaterea infracțiunilor contra intereselor financiare ale U.E. (denumite în
continuare infracțiunile P.I.F.) și a infracțiunilor grave transfrontaliere.
În contextul în care, Ministerul Public European este văzut ca o
instituție cu rol esențial, iar combaterea fraudelor P.I.F. un obiectiv major,
Procurorul European – retrospectiva cercetării științifice premergătoare… 29
România a depus, încă din perioada de preaderare la U.E., eforturi constante
pentru alinierea legislației la standardele europene. Sunt relevante astfel:
Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în
exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri,
prevenirea și combaterea corupției16
, cu modificările și completările
ulterioare, care, între altele, a modificat și completat cadrul normativ în
domeniu cu o secțiune privitoare la infracțiunile P.I.F., iar, pe de altă parte, a
extins sfera subiectului activ al infracțiunilor de corupție la unele categorii de
persoane prevăzute în Convenția penală privind corupția, precum și în
Convenția privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene
și Protocoalele sale adiționale; Legea nr. 182/2000 privind protejarea
patrimoniului cultural național mobil17
, care reglementează, între altele,
condițiile și procedura de urmărire și restituire a bunurilor culturale mobile
care au părăsit ilegal teritoriul unui stat membru al U.E. etc. Pentru protejarea
mediului concurențial a fost incriminată prin art. 2531 C.pen. din 1969 (art.
301 C.pen.) fapta funcționarului public de a se afla în conflict de interese18
.
În context, legiuitorul român a extins sfera drepturilor și garanțiilor
procesuale prevăzute de art. 5-8 C.pr.pen. din 1969, a introdus dreptul la
tăcere, autorizarea de către judecător a interceptării și înregistrării
convorbirilor sau comunicărilor telefonice19
, comunicarea datelor reținute sau
prelucrate de furnizorii de rețele publice și servicii de comunicații electronice
destinate publicului20
, precum și instituția judecății în cazul recunoașterii
vinovăției (art. 3201 C.pr.pen. din 1969)
21.
Literatura română de specialitate a relevat că pe măsura lărgirii pieței
comune și a dezvoltării libertății de circulație a mărfurilor, persoanelor și
16 Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003. 17 Republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 9 aprilie 2014. 18 A se vedea Legea nr. 278/2006 pentru modificarea și completarea Codului penal,
precum și pentru modificarea și completarea altor legi (publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 601 din 12 iulie 2006). 19 A se vedea Legea nr. 281/2003 privind modificarea și completarea Codului de
procedură penală și a unor legi speciale (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 468 din 1 iulie 2003). 20 A se vedea Legea nr. 82/2012 privind reținerea datelor generate sau prelucrate de
furnizorii de rețele publice de comunicații electronice și de furnizorii de servicii de
comunicații electronice destinate publicului, precum și pentru modificarea și completarea
Legii nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal și protecția vieții private în
sectorul comunicațiilor electronice (republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 211 din 25 martie 2014); în prezent, această lege este abrogată.
21 A se vedea art. XVIII pct. 43 din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru
accelerarea soluționării proceselor (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
714 din 26 octombrie 2010).
30 Augustin Lazăr
serviciilor se realizează condiții favorabile și pentru săvârșirea fraudelor
comunitare. Acestea prezintă un modus operandi sofisticat și ocult,
caracterizat prin scheme complexe și un lanț internațional de intermediari. Au
fost identificate ca obstacole ale unei acțiuni represive eficiente: diferențele de
reglementare privind regulile de procedură, răspunderea penală etc.22
După
studiul modurilor specifice de operare, au fost elaborate metodologii
specializate de investigare a infracțiunilor comise în mediul afacerilor23
, în
cadrul unor programe de cooperare judiciară internațională24
. România a
aderat prompt la proiectele menite să pună în practică instrumentele
comunitare aplicabile, inclusiv domeniului protecției financiare a intereselor
U.E.: Eurojust, Europol, OLAF25
.
5. Concluzii. În fața marii diversități a problemelor, a circumstanțelor
unei crize economico-financiare fără precedent, experții europeni au evaluat
ca oportun momentul realizării unui EPPO. Există două argumente puternice
pentru înființarea noii instituții europene. Pe de o parte, din cauza crizei,
opinia publică a fost semnificativ sensibilizată, spre deosebire de perioada
anterioară când protecția intereselor financiare interesa un segment redus de
populație, cetățeanul fiind interesat în principal de siguranța personală, iar nu
de această criminalitate ,,birocratică-tehnică”. În condițiile crizei pe care a
traversat-o Europa, este frecvent vehiculată o pledoarie în favoarea unei
plusvalori certe a Parchetului European pentru protejarea intereselor
financiare. Acest obiectiv de protejare este considerat foarte apropiat de
realitate, deoarece afectează pe fiecare contribuabil și beneficiar al politicilor
europene. Impozitele europene și poliția fiscală europeană vor avea nevoie de
instituția EPPO, privită ca garanție judiciară atât pentru eficacitate, cât și
pentru legitimitate. Având în vedere situația actuală, sunt din ce în ce mai
numeroși liderii statelor membre conștienți de necesitatea de a întări
22 G. Antoniu, Protecția penală a intereselor financiare ale Comunităților Europene,
în ,,Revista de drept penal” nr. 2/2002, p. 9-18. 23 A se vedea A. Lazăr, Ancheta antifraudă în mediul afacerilor, Editura Lumina
Lex, București, 2004. 24 Spre exemplu: Proiectul Phare Twinning RO/2007-IB/JH/03/TL-Facilitatea de
Tranziție „Consolidarea capacității operaționale a instituțiilor de aplicare a legii din România
în lupta împotriva criminalității economice și financiare”; A. Lazăr, J. Dehn, H. Brandau,
Manual de anchetă în mediul economico-financiar, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de
Casație și Justiție, București, 2009. 25 A. Nicolae, Crearea Eurojust, Comunicatul Comisiei Comunităților Europene, în
,,Lupta împotriva corupției și criminalității organizate”, Culegere de materiale, Proiectul Tempus, JEP 14219-99, București, 2001.
Procurorul European – retrospectiva cercetării științifice premergătoare… 31
integrarea comunitară în raport cu tratatul, de faptul că U.E. nu trebuie să
rămână imobilă atunci când una sau alta dintre țări nu este pregătită pentru
apărarea intereselor financiare. Este susținută calea unei Europe cu două
viteze și de luptă contra criminalității prin cooperare intensificată.
EPPO va asigura coordonarea centralizată a cercetării și urmăririi
penale la nivel european în calitate de organism judiciar independent al U.E.;
va fi un organism comunitar, iar numirea se va efectua după regulile
comunitare (propunerea comisiei, avizul Parlamentului European și aprobarea
după regulile majorității calificate); jurisdicția se va întinde asupra teritoriului
U.E., acesta fiind spațiul de cercetare și urmărire penală – dacă regulamentul
va fi adoptat de toate statele membre – sau pe teritoriul acelor state
membre care vor adera la inițiativa EPPO. Competența materială va consta
în protecția intereselor financiare ale U.E. și combaterea marii infracționalități
transfrontaliere. EPPO va fi organizat pe o bază descentralizată, sub controlul
judecătorilor naționali, iar competența de judecată rămâne națională. Pentru
autorizarea măsurilor coercitive în cursul anchetei, vor fi stabilite reguli
procesuale comune.
Analiza Statutului PED evidențiază faptul că varianta procurorului
cu dublă subordonare (,,dublă caschetă” – susținută de OLAF), asigură
coerența investigării dosarelor complexe în care infracțiunile P.I.F. sunt
conexe cu alte infracțiuni asupra cărora statele membre nu au cedat din
suveranitatea acțiunii penale. Elementul slab al acestei variante este evaluat
ca fiind dificultatea concilierii dublei subordonări cu principiul
independenței EPPO și riscul conflictului de priorități. Varianta a doua
susținută de Comisia Europeană este a Procurorului European Delegat
cu unică subordonare, europeană , având dreptul să ceară organelor de
aplicare a legii naționale executarea măsurilor dispuse în anchetă. Problema
competenței materiale a EPPO (exclusivă sau nu) asupra infracțiunilor
P.I.F. pune în evidență soluția oferită de varianta a doua, respectiv de a-i
limita competența la cauzele transfrontaliere, cele cu caracter organizat și
cauzele care au afectat în mod esențial interesele financiare ale U.E.26
EPPO trebuie să fie independent atât în raport cu instituțiile
europene, cât și cu autoritățile naționale. Autonomia sa operațională
trebuie garantată, iar investigațiile sale vor fi supuse controlului judiciar la
nivel național și/sau european. Vor fi adoptate reguli procedurale minimale,
comune, iar în completare, se vor aplica regulile procedurale naționale. EPPO
26 Varianta a doua este susținută, între alții, de prof. K. Ligeti, de la Universitatea
din Luxembourg, și prof. J.A.E. Vervaele, de la Universitatea din Utrecht, autorii
proiectului „Regulile Model de procedură penală privind viitorul Parchet European”.
32 Augustin Lazăr
va fi responsabil pentru rezultatele activității în fața Parlamentului European și
a Consiliului U.E.
În cadrul anchetei, se preconizează o cooperare între EPPO și OLAF.
Acesta este caracterizat ca fiind un serviciu administrativ de investigații care,
în limitele competenței, va asambla probele și va trimite dosarele spre
soluționare Parchetului European. Într-o altă viziune, OLAF ar putea deveni
„o parte importantă a instituției EPPO” ori va efectua investigații judiciare,
dispuse de EPPO, în raport cu statele membre care vor adera la proiect, iar
nu investigații administrative. EPPO va coopera, direct, cu organele de
poliție națională.
O cooperare importantă se va realiza cu Eurojust, rețea judiciară cu
atribuții complementare. Eurojust are deja o experiență, o bază de date pe care
le poate pune la dispoziția Parchetului European. De asemenea, va exista o
cooperare cu Europol care, conform art. 88 T.F.U.E., are misiunea de a
susține și consolida acțiunea autorităților polițienești și a altor servicii de
aplicare a legii din statele membre, cooperarea acestora pentru prevenirea și
combaterea criminalității grave.
După finalizarea anchetei, EPPO va înainta dosarul instanței penale
competente din statul membru al U.E. Fazele procesului vor fi reglementate
exclusiv de dreptul național.
Există deja un consens juridic cu privire la această instituție, însă pasul
cel mai dificil este trecerea de la acordul juridic la cel politic. Luxemburgul,
capitala juridică a U.E., unde își are sediul și C.J.U.E., ca organ juridic al
U.E., a fost propus drept sediu al viitorului EPPO27
. În acel moment s-a
prevăzut că Parchetul European ar putea fi înființat, ca urmare a prevederilor
Tratatului de la Lisabona și ale Programului de la Helsinki, în a doua parte a
anului 2013. Pentru elaborarea de către Comisia Europeană a unui Proiect
de Regulament privind înființarea EPPO (denumit în continuare Proiectul
de Regulament), a fost stabilită, ca termen, luna iunie 2013, finalul
Președinției irlandeze. În continuare, Proiectul de Regulament a fost
dezbătut și dezvoltat în timpul Președinției lituaniene, la seminarul din
septembrie 2013 pe tema EPPO. Proiectul de Regulament cuprinde reguli
privind: competența EPPO (infracțiunile PIF); structura descentralizată
(EPPO central și PED), urmând a se opta între varianta dublei sau unicei
subordonări; independența și responsabilitatea EPPO. Documentul mai
cuprinde reglementări referitoare la: puterile coercitive ale EPPO, drepturile
27 Alte propuneri privind amplasarea sediului Oficiului Procurorului European
vizează localitățile Bruxelles și Haga.
Procurorul European – retrospectiva cercetării științifice premergătoare… 33
apărării, protecția datelor, cooperarea cu instituțiile europene (Eurojust,
Europol, OLAF), relația cu dreptul național și statele membre care nu
participă la crearea EPPO. În raport cu dificultățile previzibile pentru
obținerea acordului tuturor statelor membre în vederea înființării instituției
EPPO, s-a avut în vedere soluția expusă în art. 86 alin. (1) fraza a II-a
T.F.U.E., conform căreia „în cazul în care nu există unanimitate, un grup
compus din cel puțin nouă state membre poate solicita ca Proiectul de
Regulament să fie trimis spre examinare Consiliului U.E.”. Astfel, Comisia
Europeană a luat în considerare adoptarea Regulamentului EPPO prin
„cooperarea consolidată”, respectiv acordul a cel puțin nouă state membre.
Ulterior acestei faze premergătoare și consultative, Comisia Europeană
a abordat ambele variante de concepții ale EPPO, atât aceea a organismului
ierarhizat supranațional, cât și aceea a sistemului colegial, menținând însă, în
ambele perspective, ideea dublei calități a procurorului delegat european (cea
națională și cea europeană).
Printre primii pași urmați de Comisia Europeană în perioada imediat
următoare desfășurării programului de cercetare științifică dezvoltat de
Universitatea din Luxembourg, s-a înscris Propunerea de Regulament al
Consiliului U.E. cu privire la înființarea EPPO din data de 17 iulie 2013.
Această variantă normativă a explorat funcționalitatea structurală unitară a
Parchetului European.
Ulterior, modelul colegial de organizare s-a impus, fiind adoptat în
vederea punerii în discuția statelor părți, în mai multe variante revizuite, în
special cele dezvoltate în timpul președințiilor elene, italiene, olandeze și
slovace.
La ora actuală, sub egida președinției slovace a Consiliului U.E.,
negocierile se desfășoară într-un ritm accelerat, fiind solicitate lămuriri din
partea guvernelor cu privire la necesarul numeric de procurori delegați
europeni ce vor instrumenta efectiv, sub supravegherea procurorilor europeni,
dosarele privind infracțiunile ce aduc atingere intereselor financiare ale U.E.
BIROUL PROCURORULUI EUROPEAN.
ANALIZA DIACRONICĂ A PROPUNERILOR DE ACTE
NORMATIVE EUROPENE
Gheorghe BOCŞAN
Procuror – Parchetul de pe lângă Înalta
Curte de Casație și Justiție, Serviciul de cooperare judiciară
internațională, relații internaționale și programe
I. Scurt istoric și prezentarea problematicii celei dintâi Propuneri1 de
Regulament cu privire la instituirea unui Parchet European sau Procuror
European (denumit în continuare EPPO). Evaluarea compatibilității acestuia
cu principiul subsidiarității și cel al proporționalității
I.1. Scurt istoric. După cum s-a observat pe parcursul Programului de
la Stockholm, căutarea permanentă a coerenţei juridice a fost linia directoare
ce a condus evoluția instituțiilor europene din domeniul aplicării dreptului2.
Deopotrivă, prin documentul Comunicarea Comisiei către
Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social și Comitetul
Regiunilor – Crearea unui spațiu de libertate, securitate și justiție pentru
cetățenii Europei – Plan de acțiune pentru punerea în aplicarea a
Programului de la Stockholm3 s-a prevăzut, în concret, instituirea unui EPPO
în cadrul Eurojust.
Tratatul de la Lisabona a prevăzut oficial această posibilitate, însă a
schimbat exprimarea în materie a relației dintre Eurojust și EPPO, din ,,în
e-mail: [email protected] 1 Comisia Europeană (denumită în continuare Comisia), Propunere de Regulament
al Consiliului Uniunii Europene (denumit în continuare Consiliu) cu privire la înființarea EPPO, Bruxelles, 17.07.2013 COM(2013)534 final, dosar interinstituțional 2013/0255
(APP), SWD(2013)274 final, SWD(2013)275 final, varianta în limba engleză. În prezentul
articol se va folosi pentru Biroul Procurorului European acronimul utilizat de Uniunea
Europeană: EPPO (European Public Prosecutor’s Office). 2 Programul de la Stockholm – o Europă deschisă și sigură în serviciul cetățenilor și
pentru protecția acestora, document 2010/C 115/01, Jurnalul Oficial al Uniunii Europene din
4 mai 2010, varianta în limba română, disponibil pe site-ul http:/eur-lex.europa.eu/legal-
content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:52010XG0504(01)&from=RO (accesat la 19 octombrie
2016). 3 Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic
și Social European și Comitetul Regiunilor – crearea unui spațiu de libertate, securitate și
justiție pentru cetățenii Europei – plan de acțiune pentru punerea în aplicare a programului de la Stockholm, pct. 4, paragr. ultim, 20.04.2010, COM (2010)171 final, varianta în limba
română, disponibilă pe site-ul http:/eur-lex.europa.eu/legal-
content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:52010DC0171&from=RO (accesat la 19 octombrie
2016).
Biroul Procurorului European. Analiza diacronică a propunerilor de … 35
cadrul Eurojust”, așa cum se exprimă Programul de la Stockholm, în
,,pornind de la Eurojust”.
În mod cu totul distinct, ideea instituirii unui EPPO a apărut cu mulți
ani în urmă, mai exact în anul 2001, atunci când a fost lansată Cartea Verde
cu privire la EPPO4.
Prin urmare, de 15 ani se discută la nivel comunitar posibilitatea
înființării EPPO, exprimându-se un număr impresionant de puncte de vedere
referitoare la necesitatea sau, dimpotrivă, inutilitatea unei astfel de instituții,
precum și la formula juridică în care ar trebui realizată.
Sediul materiei îl reprezintă articolul 86 din Tratatul de Funcționare al
Uniunii Europene, versiunea consolidată (denumit în continuare T.F.U.E.),
care enunță următoarele:
,,(1) Pentru combaterea infracțiunilor care aduc atingere intereselor
financiare ale Uniunii, Consiliul, hotărând prin regulamente în conformitate
cu o procedură legislativă specială, poate institui un Parchet European,
pornind de la Eurojust. Consiliul hotărăște în unanimitate, după aprobarea
Parlamentului European.
În cazul în care nu există unanimitate, un grup compus din cel puțin
nouă state membre poate solicita ca proiectul de regulament să fie trimis spre
examinare Consiliului European. În acest caz, procedura în cadrul
Consiliului se suspendă. După dezbateri, în cazul realizării unui consens,
Consiliul European, în termen de patru luni de la suspendare, retrimite
proiectul Consiliului, spre adoptare.
În același termen, în cazul unui dezacord și în cazul în care cel puțin
nouă state membre doresc stabilirea unei forme de cooperare consolidată pe
baza proiectului de regulament respectiv, acestea informează Parlamentul
European, Consiliul și Comisia în consecință. În acest caz, autorizarea de a
stabili o formă de cooperare consolidată, menționată la articolul 20 alineatul
(2) din Tratatul privind Uniunea Europeană și la articolul 329 alineatul (1)
din prezentul tratat, se consideră acordată și se aplică dispozițiile privind
formele de cooperare consolidată.
(2) Parchetul European are competența de a cerceta, de a urmări și de
a trimite în judecată, după caz în colaborare cu Europol, autorii și coautorii
4 Green Paper on criminal law protection of the financial interests of the Community
and the establishment of a European Prosecutor, Commision of the European Communities,
Bruxelles, 11.12.2001, COM (2001)0715 final [Cartea Verde privind protecția prin dreptul penal a intereselor financiare ale Comunității și instituirea unui Procuror European (denumită
în continuare Cartea Verde), Comisia, Bruxelles, 11.12.2001, COM (2001)0715 final],
disponibilă pe site-ul http://eur-lex.europa.eu/legal-
content/en/TXT/?uri=CELEX:52001DC0715 (accesat la 17 octombrie 2016).
36 Gheorghe Bocşan
infracțiunilor care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii, în
conformitate cu normele stabilite în regulamentul prevăzut la alineatul (1).
Parchetul European exercită în fața instanțelor competente ale statelor
membre acțiunea publică în legătură cu aceste infracțiuni.
(3) Regulamentele prevăzute la alineatul (1) stabilesc statutul
Parchetului European, condițiile de exercitare a atribuțiilor acestuia,
regulamentul de procedură aplicabil activităților sale, precum și normele
care reglementează admisibilitatea probelor și normele aplicabile controlului
jurisdicțional al actelor de procedură adoptate în exercitarea atribuțiilor
sale.
(4) Consiliul European poate adopta, în același timp sau ulterior, o
decizie de modificare a alineatului (1) în scopul extinderii atribuțiilor
Parchetului European pentru a include combaterea criminalității grave de
dimensiune transfrontalieră și în scopul modificării corespunzătoare a
alineatului (2) în ceea ce privește autorii și coautorii infracțiunilor grave care
afectează mai multe state membre. Consiliul European hotărăște în
unanimitate, după aprobarea Parlamentului European și după consultarea
Comisiei.”5
După cum se poate observa de la bun început, textul T.F.U.E. pune
accentul tocmai pe formularea în sensul că EPPO poate fi creat pornind de la
Eurojust.
Aici apar și cele mai multe probleme de interpretare, pentru că
exprimarea este oarecum vagă și metaforică.
Interpretări posibile pentru această sintagmă ar fi următoarele6:
A. EPPO ca parte integrantă a Eurojust. Cu toate că o asemenea idee
ar putea să pară tentantă și chiar dacă se sprijină pe formulările clare în acest
sens ale Programului de la Stockholm, considerăm că nu această formulă a
fost avută în vedere de Tratatul de la Lisabona, deoarece Eurojust și EPPO
reprezintă modele cu totul diferite de integrare: Eurojust presupune un model
orizontal, câtă vreme EPPO urmează un model vertical de funcționare, cu
excepția situației în care este privilegiată structura sa colegială, conform
5 Disponibil pe site-ul
https://www.ecb.europa.eu/ecb/legal/pdf/c_32620121026ro.pdf (accesat la 17 octombrie
2016). 6 O analiză detaliată a acestei problematici se găsește și în European Commission,
Commission Staff Working Document, Impact Assessement Accompanying the Proposal for
a Council Regulation on the Establishment of the EPPO, Brussels, 17.07.2013, SWD
(2013)274 final, disponibilă pe site-ul
http://ec.europa.eu/justice/criminal/files/eppo_impact_assessment_en.pdf (accesat la 16 octombrie 2016).
Biroul Procurorului European. Analiza diacronică a propunerilor de … 37
propunerii făcute de un număr important de state, printre care Franța și
Germania. Mai mult, Eurojust și EPPO vor avea competențe materiale și
teritoriale diferite, în sensul că EPPO va acționa strict în legătură cu
infracțiunile contra intereselor financiare ale Uniunii Europene (denumite în
continuare infracțiunile P.I.F.), în timp ce Eurojust se va ocupa de alte
categorii de infracțiuni, dar și de infracțiunile P.I.F., altele decât cele care vor
forma domeniul exclusiv al EPPO.
B. EPPO ca structură independentă; acesta se va forma pornind de la
Eurojust, dar nu în sensul că Eurojust va deveni EPPO. Mai degrabă, trebuie
avut în vedere faptul că între cele două entități vor exista relații extrem de
puternice de tip structural, operațional, administrativ și de management al
resurselor.
Cu toate că un număr important de dispoziții ale Propunerii de
Regulament al Consiliului privind Eurojust se referă la cooperare, este dificil
de prevăzut cât de puternică va deveni integrarea între noua agenție Eurojust
și noua instituție descentralizată EPPO.
În opinia unor autori, în special din mediul academic, impresia
generală lăsată de lectura celor două Propuneri ar fi aceea că EPPO trebuie
văzut ca un membru al Eurojust (un al 29-lea membru al Eurojust) (în acest
sens a se vedea luarea de poziție a prof. dr. Katalin Ligeti, de la Universitatea
din Luxembourg, exprimată cu ocazia Seminarului Eurojust de la Haga din
perioada 14-15 octombrie 2013)7.
Problematica unei corecte și indubitabile interpretări a expresiei
sus-menționate este legată implicit și de evaluarea Propunerii Comisiei în
sensul instituirii unui EPPO din punctul de vedere al principiului
subsidiarității.
Astfel, art. 5 alin. (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană
(denumit în continuare T.U.E.) prevede că: „În temeiul principiului
subsidiarității, în domeniile care nu sunt de competența sa exclusivă, U.E.
intervine numai dacă și în măsura în care obiectivele acțiunii preconizate nu
pot fi realizate în mod satisfăcător de statele membre, nici la nivel central,
7 The overall impression when reading the two Proposal ist that the EPPO should be
seen as a 29th member of Eurojust, rather than being part of Eurojust, Council of the
European Union, 17188/1/13, Rev.1, Eurojust 135, COPEN 226, Brussels, 4 December 2013,
Report from the Eurojust Seminar on the new draft Regulation on Eurojust: an improvement
in the fight against cross-border crime?, The Hague, 14-15 October 2013, paragr. 4.4.1., p. 36, disponibilă pe site-ul www.eurojust.europa.eu/doclibrary/Eurojust-
framework/strategicmeetingsonfutureofeurojust/Eurojust%Seminar%20on%20the%20new%2
0draft%20Regulation%20Eurojust%20October%202013/17188-1-13-rev1_2013-12-04-
EN.pdf (accesat la 30 septembrie 2016).
38 Gheorghe Bocşan
nici la nivel regional și local, dar datorită dimensiunii și efectelor acțiunii
preconizate, pot fi realizate mai bine la nivelul U.E.”.
Protocolul nr. 2 la T.F.U.E. prevede că dacă parlamentele naționale
constată, cu un număr de cel puțin 14 voturi din totalul de 56, că o propunere
a Comisiei încalcă principiul subsidiarității, Comisia poate menține, modifica
sau retrage propunerea inițială.
Mai explicit, mecanismul de control al principiului subsidiarității
propunerii de regulament presupune ca, după finalizarea termenului de două
luni care curge de la transmiterea unei propuneri de act normativ către
parlamentele naționale, să se declanșeze procedura de cartonaș galben, atunci
când un sfert din totalul voturilor exprimate constată încălcarea principiului
subsidiarității de către propunerea de regulament. În speță, un număr de 14
avize motivate, ce reprezentau 19 voturi, au constatat încălcarea principiului
subsidiarității.
Procedura presupune revizuirea de către Comisie a propunerii
respective, în urma căreia aceasta poate fi menținută, amendată sau retrasă, cu
motivarea alegerii făcute.
Această procedură a avut loc, iar Comisia, la data de 27 noiembrie
2013, și-a prezentat concluzia în sensul că propunerea sa respectă principiul
subsidiarității, motiv pentru care nu este necesară amendarea sau retragerea
propunerii de regulament8.
Trebuie remarcat faptul că, independent de opinia parlamentelor
naționale cu privire la respectarea sau nerespectarea de către Propunerea
Comisiei a principiului subsidiarității, modul în care aceasta a făcut revizuirea
și termenii în care și-a prezentat ulterior concluziile sunt superficiale și pur
formale.
Comisia a adus ca argument fundamental în sensul respectării
subsidiarității faptul că EPPO a fost prevăzut prin Tratatul de la Lisabona,
ipso facto, acceptat de toate statele membre prin efectul semnării lui.
Argumentul este, fără îndoială, neconvingător pentru că respectivul Tratat nu
impune în niciun fel instituirea EPPO, ci doar prevede o astfel de posibilitate.
8 Communication from the Commission to the European Parliament, the Council and
the National Parliaments on the review of the proposal for a Council Regulation on the
establishment of the European Public Prosecutor’s Office with regard to the principle of
subsidiarity, in accordance with Protocol No 2, European Commission, Brussels, 27.11.2013,
COM (2013) 851 final, p. 13, disponibilă pe site-ul
http://ec.europa.eu/justice/criminal/files/1_en_act_part1_v4.pdf (accesat la 16 octombrie 2016).
Biroul Procurorului European. Analiza diacronică a propunerilor de … 39
În ceea ce privește poziția Parlamentului României față de respectarea
principiului subsidiarității, cele două camere au emis avize de evaluare a
conformității Proiectului Comisiei acestui principiu.
Astfel, Camera Deputaților a decis, la data de 28 octombrie 2013, sub
nr. 113695/VZ, în forma unui aviz motivat, neconformarea cu principiul
subsidiarității a Propunerii de Regulament al Parlamentului European și al
Consiliului de instituire a EPPO. Avizul a luat act de punctul de vedere al
ministrului justiției, în sensul că Propunerea de Regulament prezintă anumite
aspecte problematice, în curs de analiză, dar că respectă principiile
subsidiarității și proporționalității. Cu toate acestea, argumentul principal
invocat de Camera Deputaților în aviz a fost acela că, în pofida faptului că art.
86 T.F.U.E. constituie temeiul juridic pentru înființarea unui viitor EPPO, iar
alin. (1) din acel articol stabilește instituirea EPPO pornind de la Eurojust,
Comisia nu a evaluat funcționarea Eurojust, mai concret rezultatele Deciziei
nr. 2009/426/JAI din 16 decembrie 2008 privind consolidarea Eurojust, ceea
ce echivalează cu nemotivarea Propunerii de Regulament.
În același aviz, Camera Deputaților a mai arătat și faptul că era
necesară și motivarea suficientă a respingerii unui model colegial pentru
EPPO, pentru a legitima tipul de instituție propus de Comisie.
În ceea ce privește poziția Senatului României față de principiile
subsidiarității și proporționalității, Opinia cu privire la Propunerea de
Regulament al Consiliului U.E. de instituire a Parchetului European, din data
de 28 octombrie 2013, înregistrată la Consiliul U.E. sub nr. 16013/13,
Bruxelles, 13 noiembrie 2013, a pus accentul, la rândul său, pe ideea de
înființare a Parchetului European pornind de la Eurojust, ceea ce ar implica
faptul că Propunerea de Regulament ar fi trebuit să stabilească legături între
aceste organisme. La finalul documentului s-a relevat că proiectul Comisiei
respectă principiul subsidiarității și pe cel al proporționalității, cu excepția
unei singure prevederi, cea din art. 10 alin. (2) teza a III-a, potrivit căreia,
dacă procurorul delegat european nu are statutul de procuror potrivit
dreptului intern, statul membru ia toate măsurile pentru a-i conferi acest
statut9.
Această din urmă obiecție, cu toate că este pe deplin justificată din
perspectiva modelului național de organizare și funcționare a magistraturii, nu
are absolut nicio legătură cu principiul subsidiarității ori proporționalității.
9 Parlamentul României, Senatul, Hotărârea nr. 60/2013 cu privire la propunerea de
Regulament al Consiliului de instituire a Parchetului European COM (2013)534 final,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 667 din 31 octombrie 2013 și pe
site-ul http://www.dsclex.ro/legislatie/2013/octombrie2013/mo2013_667.htm (accesat la 19
octombrie 2016).
40 Gheorghe Bocşan
I.2. Dubla calitate a Procurorului European Delegat din perspectiva
Constituţiei României, republicată.
Articolul 131 din Constituţia României, republicată, intitulat ,,Rolul
Ministerului Public”, prevede următoarele:
„(…)
(2) Ministerul Public îşi exercită atribuţiile prin procurori constituiţi în
parchete, în condiţiile legii (sublinierea noastră – Gh. Bocșan).
(3) Parchetele funcţionează pe lângă instanţele de judecată, conduc și
supraveghează activitatea de cercetare penală a poliției judiciare, în condițiile
legii (sublinierea noastră – Gh. Bocșan)”.
La rândul său, art. 132 din Constituţia României, republicată, intitulat
,,Statutul procurorilor”, prevede:
,,(1) Procurorii îşi desfăşoară activitatea potrivit principiului
legalităţii, al imparţialităţii şi al controlului ierarhic, sub autoritatea
ministrului justiţiei (sublinierea noastră – Gh. Bocșan).
(…)”.
De la bun început, prevederile art. 6 alin. (5) raportat la art. 6 alin. (6)
din Propunerea (Comisiei) de Regulament de instituire a Parchetului
European (denumită în continuare Propunerea de Regulament) stabilesc faptul
că Procurorii Europeni Delegaţi (denumiți în continuare PED) îşi pot exercita
şi funcţia de procurori naţionali. Mai mult, chiar această idee a procurorului
concomitent naţional şi european pare a fi de esenţa Propunerii Comisiei.
După lansarea Cărţii Verzi în 2001, majoritatea opiniilor exprimate de state şi
instituţii europene sau entităţi academice (de exemplu, Max Planck Institut für
Auslandisches und Internationales Strafrecht) vorbesc despre procurorul „cu
două pălării” (à double casquette): una naţională şi una europeană10
.
Art. 6 alin. (5) din Propunerea de Regulament prevede că în fiecare
stat membru există cel puţin un procuror european delegat, care face parte
integrantă din EPPO. Totodată, prevede că PED acţionează sub autoritatea
exclusivă a Procurorului European şi urmează numai instrucţiunile,
10 A. Biehler, Dr. S. Gless, N. Parra, Dr. H.E. Zeitler, Analyse du Livre Vert sur la
protection pénale des intérêts financiers communautaires et la création d’un Procureur
Européen – Etude pour la commission du contrôle budgétaire du Parlament européen, Max
Planck Institut für Ausländisches und Internationales Strafrecht, Freiburg, avril 2002,
disponibil pe site-ul EPPO gp_mplank_de_fr.pdf (accesat la 10 ianuarie 2014), PE
315762/rev, DV/462839f/FR.doc; în acest studiu se susține însă teza potrivit căreia
Procurorul Delegat European ar trebui să își exercite exclusiv mandatul european, iar nu,
concomitent, și unul național, iar explicația acestei preferințe este bazată pe respectarea
independenței Procurorului Delegat European față de autoritățile statelor naționale, precum și pe o specializare superioară în materia dreptului european (p. 69, subpct. b).
Biroul Procurorului European. Analiza diacronică a propunerilor de … 41
orientările şi deciziile acestuia, în cadrul cercetărilor şi urmăririlor penale
care le sunt atribuite; atunci când acţionează în cadrul mandatului lor, în
temeiul regulamentului, aceştia sunt exclusiv independenţi de organismele
naţionale şi nu au obligaţii faţă de acestea.
Textul propus este în contradicţie totală cu art. 132 alin. (1) din
Constituţia României, republicată, care prevede că procurorii îşi desfăşoară
activitatea sub autoritatea ministrului justiţiei. Nici chiar teoria dublei
caschete a Procurorului Delegat European nu are cum să concilieze cele două
dispoziţii, câtă vreme textul art. 6 alin. (5) din Propunere de Regulament
foloseşte cuvântul exclusiv. În final, acest Procuror Delegat European, chiar în
calitate duală, este o persoană unică, cu o singură conştiinţă profesională şi o
singură voinţă.
O altă problemă care se pune ar fi: În cadrul cărui parchet, de pe lângă
ce instanţă va funcţiona Procurorul Delegat European român ?
Rebus sic stantibus, din punctul de vedere al competenţei materiale de
cercetare a infracţiunilor P.I.F., Procurorul Delegat European ar trebui să fie
un procuror din cadrul Direcției Naționale Anticorupție (denumită în
continuare D.N.A.), conform prevederilor Legii nr. 78/2000 pentru
prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie11
, cu modificările
şi completările ulterioare, şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie12
, cu modificările şi
completările ulterioare. Ca direcţie în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta
Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A. funcţionează ipso facto pe lângă
menţionata instanţă.
I.3. Legalitate, imparţialitate, control ierarhic. Articolul 6 alin. (5) din
Propunerea de Regulament este în contradicţie totală cu prevederile art. 132
alin. (1) din Constituţia României, republicată, şi din următoarele două
perspective:
Ca parte a Ministerului Public din România, Procurorul Delegat
European este subordonat ierarhic [art. 132 alin. (1) din Constituţia
României, republicată]. Pe de altă parte, acelaşi procuror este exclusiv
independent faţă de organismele naţionale şi nu are niciun fel de obligaţii faţă
de acestea [art. 6 alin. (5) din Propunerea de Regulament].
Subordonarea ierarhică este explicitată în art. 64 alin. (1) din Legea nr.
304/2004 privind organizarea judiciară13
, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare, după cum urmează: „Dispoziţiile procurorului
11 Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000. 12 Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 aprilie 2002. 13 Republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie
2005.
42 Gheorghe Bocşan
ierarhic superior, date în scris şi în conformitate cu legea, sunt obligatorii
pentru procurorii din subordine”.
Articolul 6 alin. (5) din Propunerea de Regulament prevede că
Procurorul Delegat European „urmează numai instrucţiunile, orientările şi
deciziile Procurorului European”.
Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor14
,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în art. 3 alin. (1),
prevede că procurorii sunt independenţi, în condiţiile legii.
Deopotrivă, art. 6 alin. (5) din Propunerea de Regulament priveşte
instituţia Parchetului European ca independentă, dar în niciun caz PED ca
independenţi, de vreme ce aceştia trebuie să urmeze instrucţiunile, orientările
şi deciziile Procurorului European, în cadrul cercetărilor şi urmăririlor penale
cărora le sunt atribuite.
Procurorul Delegat European este, aşa cum indică şi denumirea,
delegat/substitut. Titularul cauzei penale este însuşi Procurorul European.
Acesta este, fără îndoială, independent și nu face parte din ordinea
constituţională română.
Articolul 148 din Constituția României, republicată, intitulat
,,Integrarea în Uniunea Europeană”, prevede următoarele:
”(...)
(2) Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale
Uniunii Europene, precum şi celelalte reglementări comunitare cu caracter
obligatoriu, au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, cu
respectarea prevederilor actului de aderare.
(...)”
Eventualii adversari ai interpretărilor sus-menționate vor aduce ca
argument, în susținerea compatibilității dublului statut al Procurorului Delegat
European cu prevederile Constituției României, republicată, tocmai art. 148
alin. (2) din aceasta.
Totuși, ar trebui remarcat faptul că alin. (2) al textului sus-menționat
se referă la dispoziții contrare din legi interne. Se deschide, în acest moment,
o posibilă discuție dacă poate fi considerată o lege internă însăși Constituția
României, republicată; aceasta nu este însă o simplă lege internă, ci este legea
fundamentală.
I.4. Sesizarea Parchetului European, iniţierea cercetărilor şi măsuri
urgente consecutive iniţierii cercetărilor. Cine poate sesiza EPPO? Răspunsul
14 Republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie
2005.
Biroul Procurorului European. Analiza diacronică a propunerilor de … 43
este prevăzut în art. 15 din Propunerea de Regulament: orice persoană; PED;
toate autorităţile naţionale ale statelor membre; instituţiile, organismele,
oficiile şi agenţiile Uniunii Europene (denumită în continuare U.E.).
O problemă care se pune în acest context este în ce măsură serviciile
de informaţii ale statelor membre sau chiar ale altor state au vocaţia/obligaţia
de a informa Parchetul European despre săvârşirea unor infracţiuni P.I.F. Câtă
vreme aceste servicii de informaţii au, potrivit legislaţiei penale a majorităţii
statelor, obligaţia de a aduce la cunoştinţa procurorului naţional competent
orice informaţii relevante legate de săvârşirea unor infracţiuni (în funcţie de
profilul serviciului respectiv şi de tipologia infracţiunilor), putem trage
concluzia că au această obligaţie şi faţă de EPPO?
Răspunsul la această întrebare are o legătură directă cu problema
obligaţiei de fidelitate a acestor servicii, a caracterului militar al acestora,
precum şi a evoluţiei integrării europene.
Față de momentul actual, din punctul de vedere al gradului de
integrare europeană, ce nu a ajuns în faza unei comunități de informați la
nivelul U.E., considerăm că serviciile de specialitate nu vor putea furniza
informații către operatori subordonați extranațional, așa cum vor fi PED, și cu
atât mai puțin Procurorului European.
I.5. Admisibilitatea şi inadmisibilitatea probelor. Art. 30 din
Propunerea de Regulament prevede că „probele prezentate de EPPO instanţei
de judecată, în cazul în care instanţa consideră că admiterea lor nu ar afecta
caracterul echitabil al procedurii sau dreptul la apărare, astfel cum sunt
consacrate în ar. 47 şi art. 48 din Carta drepturilor fundamentale a U.E.15
,
sunt admise în proces fără a fi validate sau a face obiectul unui alt proces
juridic similar, chiar dacă legislaţia naţională a statului membru unde se află
15 Disponibilă pe site-ul http://eur-lex.europa.eu/legal-
content/RO/TXT/?uri=CELEX%3A12012P%2FTXT (accesat la 17 octombrie 2016).
,,Art. 47. Dreptul la o cale de atac eficientă și la un proces echitabil
(1) Orice persoană ale cărei drepturi și libertăți garantate de dreptul Uniunii sunt
încălcate are dreptul la o cale de atac eficientă în fața unei instanțe judecătorești, în
conformitate cu condițiile stabilite de prezentul articol.
(20 Orice persoană are dreptul la un proces echitabil, public și într-un termen
rezonabil, în fața unei instanțe judecătorești independente și imparțiale, constituită în
prealabil prin lege. Orice persoană are posibilitatea de a fi consiliată, apărată și
reprezentată.
(3) Asistența juridică gratuită se acordă celor care nu dispun de resurse suficiente,
în măsura în care aceasta este necesară pentru a-i asigura accesul efectiv la justiție.” ,,Art. 48. Prezumția de nevinovăție și dreptul la apărare
(1) Orice persoană acuzată este prezumată nevinovată până ce vinovăția va fi
stabilită în conformitate cu legea.
(2) Oricărei persoane acuzate îi este garantată respectarea dreptului la apărare.”
44 Gheorghe Bocşan
situată instanţa naţională prevede norme diferite privind colectarea sau
prezentarea unor astfel de probe. Odată ce probele sunt admise, nu se aduce
atingere competenţei instanţelor naţionale de a evalua în mod liber probele
prezentate în proces de EPPO”.
Textul sus-menționat impune limitări drastice ale drepturilor puterii
judecătoreşti de a evalua admisibilitatea probelor.
A. Ce se întâmplă cu probele prezentate în instanţă de EPPO atunci
când acestea sunt atinse de vicii procedurale, care le fac inadmisibile în
statul în care au fost administrate? Nu există o prevedere expresă în
Propunerea de Regulament.
Prin interpretare logică, per a contrario, ar trebui ca astfel de probe să
fie respinse de instanţa din statul unde se judecă rechizitoriul Parchetului
European. Acest lucru ar presupune ca instanţa să aplice, în procedura sa
penală internă, normele de admisibilitate a probei din dreptul statului unde a
fost administrată efectiv proba respectivă.
Pe de altă parte, e foarte posibil ca nicio altă jurisdicţie să nu se fi
pronunţat asupra admisibilităţii probei în statul în care aceasta a fost
administrată. Ar fi cazul, de exemplu, în situaţia în care, din motive
procesuale interne, actul procurorului să nu ajungă să fie supus unei proceduri
de control judiciar. În măsura în care s-ar accepta ideea unei lipsiri totale a
instanţei străine învestită cu judecarea cauzei de posibilitatea de a verifica
legalitatea probei, s-ar putea ajunge, în unele cazuri, ca legalitatea
administrării unei anumite probe să nu fie supusă niciunui control judiciar.
Ar opera astfel o prezumţie irefragabilă (juris et de jure) de legalitate a
administrării probei de către Procurorul Delegat European. Unii autori o
numesc chiar „ficţiune juridică”. Situaţia ar aduce însă atingere dreptului la
apărare pentru că acuzatul este pus în situaţia de a nu putea ridica excepţia
nelegalităţii administrării probei în faţa niciunei instanţe.
În cadrul textului prezentat iniţial spre dezbatere, enunţat de Cartea
Verde, s-a inclus şi principiul potrivit căruia probele obţinute nelegal într-un
stat membru ar trebui excluse de jurisdicţiile altor state membre în baza
regulilor de admisibilitate/inadmisibilitate a probelor valabile în statul unde
au fost administrate16
.
Trebuie observat că o idee contrară Propunerii (Comisiei) de
Regulament a fost adoptată în cadrul Convenţiei privind asistența judiciară în
materie penală între statele membre ale U.E.17
, în sensul că probele ar trebui
16 A se vedea pct. 6.3.4.2. alin. (2) din Cartea Verde. 17 Disponibilă pe site-ul http://eur-lex.europa.eu/legal-
content/RO/TXT/?uri=URISERV%3Al33108 (accesat la 17 octombrie 2016).
Biroul Procurorului European. Analiza diacronică a propunerilor de … 45
administrate conform procedurii penale a statului instanţei de judecată a
cauzei (forum regit actum).
Cu ocazia întâlnirii la nivel înalt de la Tampere, a apărut ideea de
„liberă circulaţie a probelor”, fără însă ca acest concept să fie definit în vreun
fel18
.
B. Conceptul de „liberă circulație a probelor”. Este, în mod clar,
conceptul utilizat de art. 30 din Propunerea de Regulament (a Comisiei).
Jurisdicţiile naţionale se vor regăsi în situaţia de a folosi probe
administrate într-o altă jurisdicţie. Ar fi absolut normal ca, pentru evaluarea
legalităţii lor, instanţele să facă apel la dreptul străin pentru a verifica dacă nu
cumva există vreo regulă de excludere a probei în procedura penală sub care a
fost produsă ori administrată proba.
Acelaşi principiu presupune ca admisibilitatea probei să nu poată fi
analizată prin prisma regulilor statului de jurisdicţie.
Ceea ce este cu totul surprinzător în această materie rezidă tocmai în
faptul că instanţa este obligată să accepte legalitatea administrării probei fără
să aibă absolut nicio certitudine că vreo entitate jurisdicțională a verificat vreo
dată acest aspect.
Se ajunge astfel la situația paradoxală în care instanţa de judecată nu
poate elimina nicio probă din dosarul prezentat de Parchetul European.
Clauzele de respingere a probei derivând din caracterul neechitabil al
procedurii sau din nerespectarea dreptului la apărare sunt limitate, mult prea
drastic, la prevederile art. 47 şi 48 din Carta drepturilor fundamentale a U.E.
Aceste dispoziţii sunt extrem de minimaliste şi conţin doar un fundament ce
nu poate fi ignorat în contextul unei reale şi efective protecţii a drepturilor
fundamentale ale omului, raportate la procedurile judiciare şi la urmărirea
penală.
Chiar şi aşa, dreptul la apărare al inculpatului este încălcat de vreme ce
îi este luat dreptul de a contesta legalitatea administrării probelor prezentate
împotriva sa în orice fel.
O astfel de contestare ar putea surveni doar în situaţia controlului
jurisdicţional (art. 36 din Propunerea de Regulament), atunci şi doar atunci
când mecanismele controlului jurisdicţional pot fi amorsate, în funcţie de
natura juridică a actului procedural şi de condiţiile prevăzute în acest sens de
legislaţia internă a statului de administrare a probei.
În acest moment, nu pare deloc evident că art. 30 din Propunerea de
Regulament (a Comisiei) ar putea fi pus în aplicare în mod real.
18 European Parliament, Tampere European Council 15 and 16 October 1999 –
Presidency Conclusions, paragr. 36, disponibile pe site-ul
http://www.europarl.europa.eu/summits/tam_en.htm (accesat la 17 octombrie 2016).
46 Gheorghe Bocşan
Cauzele neaplicării:
– diferenţele structurale existente între Codurile de procedură penală
ale statelor membre;
– diferenţele structurale majore între regulile de administrare a
probelor prevăzute de Codurile de procedură penală ale statelor membre,
fundamentate pe doctrine penale cu totul opuse, în cadrul unor familii de
gândire juridică distincte, structurate la nivelul U.E.;
– în U.E. funcţionează, la ora actuală, cel puţin două modele de bază
din punctul de vedere al orientării doctrinare: sistemul common law (sistemul
adversarial), care este bazat pe principiul derivat din dreptul cutumiar al
prezentării probelor în instanţă de către părţi, urmând ca judecata să constea
într-o dezbatere arbitrată, între acuzare şi apărare (practic, o maieutică a
actului de justiţie), şi sistemul instrucţiei oficiale (sistemul inchizitorial sau
continental), care permite unui judecător imparţial să conducă cercetarea
asupra elementelor utile pentru lămurirea cauzei;
– alături de aceste două sisteme de bază există o multitudine de
sisteme hibride, printre care şi cel adoptat de procedura penală română;
sistemul românesc este foarte apropiat de cel al sistemului instrucţiei oficiale,
cu diferenţa că rolul judecătorului de instrucţie, care este un magistrat
independent, este jucat de procuror, un magistrat cu independenţă limitată,
circumstanţiată de principiul subordonării ierarhice; oricum, oficialitatea
urmăririi penale este prezervată pe deplin în procedura penală română;
– în sistemul instrucţiei oficiale, precum şi în toate sistemele de drept
procesual penal derivate din acesta, admisibilitatea probei trebuie evaluată tot
prin aplicarea sistemului oficialităţii, câtă vreme această necesitate dispare
sau, măcar, se diminuează în sistemul common law şi sistemele hibride
derivate din acesta;
– problemele legate de libera circulaţie a probelor apar insurmontabil
atunci când probele sunt administrate în sistemul common law sau într-un
sistem hibrid bazat pe acesta, dar sunt folosite într-o instanţă care aplică
sistemul continental ori altul hibrid bazat pe acesta sau în situaţia inversă; un
exemplu care să ilustreze această idee ar fi acela că, în sistemul continental,
de obicei, soţul, soţia şi rudele apropiate (de grad I) ale inculpatului au
posibilitatea de a refuza să dea declaraţie în calitate de martor în cauză, câtă
vreme în common law nu există o astfel de posibilitate – în ipoteza în care,
spre exemplu, soţia inculpatului a refuzat să dea declaraţie de martor în faţa
Procurorului Delegat European român, ea nu mai poate refuza să dea
declaraţie ca martor în faţa instanţei engleze care judecă rechizitoriul
Parchetului European; probatoriul în respectiva cauză se poate astfel modifica
Biroul Procurorului European. Analiza diacronică a propunerilor de … 47
semnificativ prin mărturiile unor astfel de persoane, care altminteri puteau
refuza să dea declaraţii;
– un alt exemplu de problematică de natură conflictuală derivată din
libera circulaţie a probelor: procedura penală a statului X cere pentru
validitatea declaraţiei unui martor ca declaraţia orală a acestuia să fie
consemnată în scris, după traducere, de către un traducător autorizat de
autorităţile administrative competente ale propriului stat; în fapt, Procurorul
Delegat European al statului X consemnează declaraţia martorului după
traducerea efectuată de un traducător autorizat de statul Y; acest fapt
antrenează nelegalitatea administrării probei în statul X; Procurorul European
sesizează cu judecata cauzei o instanţă din statul Y, stat care are, în materie de
traduceri, aceeași legislație ca şi statul X; prin efectul art. 30 din Propunerea
de Regulament, cu toate că proba este nelegal administrată atât în statul X, cât
şi în statul Y, ea trebuie acceptată de instanţa de judecată din statul Y;
concluzia conţine o mare doză de absurd juridic: probe compromise în
legislaţiile naţionale ale tuturor statelor sau a unei majorităţi dintre ele devin
perfect admisibile în instanţele aceloraşi state. Mai degrabă, un astfel de
demers ar părea logic din perspectiva prezentată de Corpus Juris, prin
elaborarea unor norme comune de admisibilitate a probelor la nivelul U.E.
I.6. Dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil. Potrivit art.
30 din Propunerea de Regulament („Admisibilitatea probelor”), singurele
excepții de la principiul liberei circulații a probelor în spațiul european sunt
situațiile în care admiterea unei probe ar afecta „caracterul echitabil al
procedurii sau dreptul la apărare”.
Capitolul IV al Propunerii de Regulament, intitulat „Garanții
procedurale”, sintetizează în textul art. 32 principalele drepturi de care se
bucură persoanele implicate în anchetele EPPO.
Articolul 32 pct. 1 din Propunerea de Regulament prevede, cu valoare
de principiu, că: „Activitățile Parchetului European se desfășoară în deplină
conformitate cu drepturile persoanelor consacrate în Carta drepturilor
fundamentale a U.E., inclusiv cu dreptul la un proces echitabil și dreptul la
apărare”.
Drepturile expres prevăzute în restul capitolului sunt: dreptul la
interpret și traducere; dreptul la informații și accesul la materialul cazului;
dreptul la un avocat și dreptul de a comunica cu părți terțe, precum și de a
informa terți în caz de detenție; dreptul la tăcere și prezumția de nevinovăție;
dreptul la asistență judiciară; dreptul de a prezenta probe, de a numi experți
și de a audia martori.
Titlul VI al Cartei drepturilor fundamentale a U.E. constituie practic
un inventar succint al drepturilor fundamentale ale omului, așa cum au fost
48 Gheorghe Bocşan
acestea reglementate în alte convenții și declarații, printre care, în principal,
Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților
fundamentale (denumită în continuare Convenția) și dezvoltările
jurisprudențiale ulterioare ale Curții Europene a Drepturilor Omului
(denumită în continuare C.E.D.O.) și Curții de Justiție a Uniunii Europene
(denumită în continuare C.J.U.E.), după cum urmează:
– art. 47 – dreptul la o cale de atac eficientă și la un proces echitabil;
articolul reglementează, de asemenea, și: dreptul la un termen rezonabil al
procedurii; caracterul independent și imparțial al instanței; dreptul de a avea
un apărător; dreptul la asistență juridică gratuită;
– art. 48 enunță, pur și simplu, prezumția de nevinovăție și respectarea
dreptului la apărare;
– art. 49 – principiile legalității și proporționalității infracțiunilor și
pedepselor – enunță, concomitent, și principiul neretroactivității legii, cu
excepția legii penale mai favorabile; se include, totuși, ca excepție de la
principiul „nulla poena sine lege”, răspunderea penală bazată pe „principiile
generale recunoscute de comunitatea națiunilor” (exprimarea se referă, fără
îndoială, la crimele de război și la cele contra păcii și omenirii, adică la ceea
ce poartă numele generic de „Dreptul de la Haga” și „Dreptul de la Geneva”);
– art. 50 – dreptul de a nu fi judecat sau condamnat de două ori pentru
aceeași infracțiune (ne bis in idem).
Această afirmare și reafirmare de drepturi fundamentale în contextul
răspunderii penale pentru infracțiuni P.I.F. se completează automat cu
prevederile naționale în materie, care sunt, desigur, mult mai detaliate și
circumstanțiate, aflate într-un permanent proces de autocorecție și corecție
obligatorie, sub efectul jurisprudenței C.E.D.O.
De fapt, ceea ce se va aplica în mod concret în procesele penale,
inclusiv cele în care este implicat EPPO, este legislația națională.
Se pune inevitabil și întrebarea: Cine efectuează controlul
jurisdicțional asupra respectării acestor drepturi fundamentale?
Potrivit art. 36 al Propunerii de Regulament, care reglementează
problema controlului jurisdicțional:
„1. În momentul adoptării unor acte de procedură pentru îndeplinirea
funcțiilor sale, EPPO este considerat o autoritate națională în sensul
controlului jurisdicțional.
2. Atunci când dispozițiile legislației naționale devin aplicabile în
temeiul prezentului regulament, aceste dispoziții nu sunt considerate ca fiind
dispoziții ale legislației Uniunii în scopul art. 267 din Tratat.”
Biroul Procurorului European. Analiza diacronică a propunerilor de … 49
Articolul 36 alin. (2) din Propunerea de Regulament atrage atenția
asupra textului art. 267 T.F.U.E., potrivit căruia:
,,(1) Curtea de Justiție a Uniunii Europene este competentă să se
pronunțe, cu titlu preliminar, cu privire la:
(a) interpretarea tratatelor;
(b) validitatea și interpretarea actelor adoptate de instituțiile,
organele, oficiile sau agențiile Uniunii;
(2) În cazul în care o asemenea chestiune se invocă în fața unei
instanțe dintr-un stat membru, această instanță poate, în cazul în care
apreciază că o decizie în această privință îi este necesară pentru a pronunța o
hotărâre, să ceară Curții să se pronunțe cu privire la această chestiune.
(3) În cazul în care o asemenea chestiune se invocă într-o cauză
pendinte în fața unei instanțe naționale ale cărei decizii nu sunt supuse
vreunei căi de atac în dreptul intern, această instanță este obligată să sesizeze
Curtea.
(4) În cazul în care o asemenea chestiune se invocă într-o cauză
pendinte în fața unei instanțe judecătorești naționale privind o persoană
supusă unei măsuri privative de libertate, Curtea hotărăște în cel mai scurt
termen.”
După cum apare ca evident din coroborarea celor două texte normative
sus-menționate, scopul reglementării din Propunerea de Regulament a fost să
păstreze controlul jurisdicțional al actelor de procedură (inclusiv din punctul
de vedere al respectării drepturilor suspectului/inculpatului) în anchetele
Parchetului European și judecățile având ca obiect rechizitoriile acestuia, în
competența instanțelor naționale, excluzând practic orice posibilitate de a se
recurge la C.J.U.E.
Problema însă este mult mai complexă decât pare. Astfel, în
conformitate cu prevederile art. 51 alin. (1) din Carta drepturilor
fundamentale a U.E.: „Dispozițiile prezentei Carte se adresează instituțiilor,
organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii, cu respectarea principiului
subsidiarității, precum și statelor membre numai în cazul în care acestea pun
în aplicare dreptul Uniunii. Prin urmare, acestea respectă drepturile și
principiile și promovează aplicarea lor în conformitate cu atribuțiile pe care
le au în acest sens și cu respectarea limitelor competențelor conferite Uniunii
prin tratate”.
EPPO, prin intermediul PED, aplică, în cadrul anchetelor, atât dreptul
național, cât, mai ales, Regulamentul, care este parte integrantă a dreptului
Uniunii [conform art. 11 alin. (3) din Proiectul de Regulament]: „Cercetările
și urmăririle penale ale Parchetului European sunt reglementate de prezentul
50 Gheorghe Bocşan
Regulament. Legislația națională se aplică în măsura în care un aspect nu
este reglementat de prezentul Regulament (...)”.
Din coroborarea dispozițiilor art. 51 alin. (1) din Carta drepturilor
fundamentale a U.E. cu cele ale art. 11 alin. (3) și art. 36 din Proiectul de
Regulament rezultă că în cadrul actelor de procedură ale Parchetului
European se aplică, cu preeminență, prevederile Regulamentului și ale Cartei
sus-menționate care sunt, indubitabil, parte a dreptului U.E. Cu toate că, în
mod contrar evidenței, alin. (2) al art. 36 din Proiectul de Regulament
încearcă, prin orice mijloace, să scoată în afara dreptului U.E. legislația
națională aplicată prin efectul Regulamentului, acest demers nu este aplicabil
în niciun fel dispozițiilor Cartei sus-menționate, ca efect tocmai al art. 51 alin.
(1) din aceasta.
Toată problema rezolvată artificial prin acceptarea dogmatică a unei
prezumții de jure (pe care unii doctrinari o consideră o veritabilă ficțiune
juridică) gravitează, printre altele, în jurul chestiunilor prealabile, aflate în
competența C.J.U.E. prin efectul art. 267 alin. (1) al T.F.U.E.
Cu toate acestea, după cum s-a argumentat teoretic mai sus,
considerăm că C.J.U.E. este totuși competentă să se pronunțe cu titlu
preliminar cu privire la validitatea și interpretarea actelor Parchetului
European, ori de câte ori aceste acte au aptitudinea de a vătăma drepturile
expres menționate în capitolul IV al Proiectului de Regulament („Garanții
procedurale”), precum și pe cele garantate expres de Carta drepturilor
fundamentale a U.E.
Un argument jurisprudențial în această problematică îl constituie
Hotărârea C.J.U.E. (Marea Cameră) din data de 26 februarie 2013 [cauza
C-617/10, având ca obiect cererea de decizie preliminară formulată în temeiul
art. 267 T.F.U.E. de Harapanda tingsrätt (Suedia) prin decizia din 23
decembrie 2010, primită de C.J.U.E. la data de 27 decembrie 2010, în
procedura Åklagaren contra Hans Akerberg Fransson]19
.
Această cauză a fost generată de un litigiu între Åklagaren (instituția
parchetului din Regatul Suediei) și inculpatul Hans Akerberg Fransson, cu
19 InfoCuria, Case Law of the Court of Justice ECLI:EU:C:2013:105, Judgement of
the Court (Grand Chamber), 26 February 2013. Hotărârea se găsește pe portalul InfoCuria,
disponibil pe site-ul https://curia.europa.eu/juris/document (...) (accesat la 30 septembrie
2016). Cu privire la această Hotărâre C.J.U.E., a se vedea și J.A.E. Vervaele, European
Criminal Justice in the Part – Lisabon Area of Freedom, Security and Justice, Università
Degli Studi Di Trento, Facoltà di Giurisprudenza, 2014, p. 192 și urm., disponibilă pe site-ul
http://eprints.biblio.unitn.it/4399/COLLANA_QUADERNI_VOLUMES_VERVAELE_FORNASARI_SARTORI_02.09.2015.pdf (accesat la 30 septembrie 2016).
Biroul Procurorului European. Analiza diacronică a propunerilor de … 51
privire la o pretinsă încălcare de către procurori a principiului „ne bis in
idem” în situația urmăririi penale a acuzatului pentru infracțiuni fiscale în
forma agravată, constând în cumularea sancțiunilor penale cu cele de drept
administrativ și fiscal pentru aceleași fapte (pct. 15 subpct. 2 din Hotărârea
C.J.U.E.) – chestiune preliminară adresată C.J.U.E. de Harapanda tingsrätt
(Tribunalul districtului Harapanda – Suedia).
Competența C.J.U.E. referitoare la întrebările preliminarii din cauză a
fost contestată de Comisia Europeană și guvernele suedez, ceh, danez,
irlandez și olandez, pe motiv: „Curtea nu ar fi competentă să răspundă la
acestea decât dacă sancțiunile fiscale aplicate d-lui Akerberg Fransson,
precum și urmărirea penală declanșată împotriva acestuia din urmă, care
constituie obiectul procedurii principale, ar proveni dintr-o punere în
aplicare a dreptului U.E. Or, această situație nu s-ar regăsi nici în cazul
textului național pe baza căruia au fost pronunțate sancțiunile fiscale, nici în
cazul textului care servește drept fundament al urmăririi penale. Conform art.
51 alin. (1) din Carta drepturilor fundamentale a U.E., sancțiunile și
urmărirea penală sus-menționate nu ar intra așadar, sub incidența
principiului ne bis in idem, garantat prin art. 50 din Carta sus-menționată”
(paragr. 16 din Hotărârea C.J.U.E.).
După un silogism juridic clar și tranșant, bazat în principal pe ideea că
dispozițiile naționale în materie de TVA sunt stabilite în conformitate cu
dreptul U.E., existând astfel „o legătură directă între colectarea veniturilor
din TVA și respectarea dreptului U.E., în sensul punerii la dispoziția
bugetului U.E. a resurselor TVA corespunzătoare, de vreme ce orice lacună
în colectarea celor dintâi se poate afla la originea unei reduceri a celor din
urmă” (paragr. 26 teza finală din Hotărârea C.J.U.E.), C.J.U.E. a tras
următoarea concluzie:
„În aceste condiții, atunci când o instanță a unui stat membru este
chemată să controleze conformitatea cu drepturile fundamentale a unei
dispoziții sau a unei măsuri naționale (cu atât mai mult a unei măsuri a
Parchetului European, adăugirea noastră – Gh. Bocșan) prin care, într-o
situație în care acțiunea statelor membre nu este în întregime determinată de
dreptul U.E., se pune în aplicare acest drept în sensul art. 51 alin. (1) din
Carta sus-menționată, autoritățile și instanțele naționale sunt libere să aplice
standarde naționale de protecție prevăzut de Carta sus-menționată, astfel
cum a fost interpretată de C.J.U.E. (...).
În acest scop, atunci când instanțele naționale trebuie să interpreteze
dispozițiile Cartei sus-menționate, ele au posibilitatea și, eventual obligația,
de a sesiza C.J.U.E. cu titlu preliminar, conform art. 267 T.F.U.E.
52 Gheorghe Bocşan
Din considerentele care precedă rezultă competența C.J.U.E. de a
răspunde la întrebările adresate și de a furniza toate elementele de
interpretare necesare aprecierii de către instanța de trimitere a conformității
reglementării naționale cu principiul ne bis in idem, enunțat de art. 50 din
Carta sus-menționată” (paragr. 29, 30 și 31 din Hotărârea C.J.U.E.).
Mutatis mutandis, cele decise de C.J.U.E. în cauza Åklagaren contra
Hans Akerberg Fransson se aplică oricăruia din drepturile fundamentale
prevăzute expres de Carta sus-menționată și nu doar principiului ne bis in
idem (eadem ratio).
Conform principiului de interpretare: „Quando licet id quod majus,
eidetur licere id quod minus” („Când mai mult este permis, se pare că și mai
puțin este permis de asemenea”)20
, din moment ce C.J.U.E. este competentă
să răspundă la chestiuni preliminarii, în apărarea drepturilor prevăzute în
Carta sus-menționată, cu ocazia aplicării unor măsuri de către autoritățile
naționale, cu atât mai mult va fi competentă atunci când autoritatea este
europeană, iar nu națională, așa cum este cazul Parchetului European.
În concluzie, în pofida faptului că întreaga construcție a Parchetului
European este formulată pentru a sustrage actele sale procedurale de la
posibilitatea de a face obiectul chestiunilor preliminarii ridicate de instanțele
naționale C.J.U.E., competența acesteia rămâne totuși deschisă ori de câte ori
este vorba despre drepturi prevăzute expres de Regulamentul privind EPPO și,
mai ales, de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii.
Se creează astfel prin textul Propunerii de Regulament o confuzie, ce
ar trebui eliminată prin reformularea art. 36 privitor la controlul jurisdicțional,
astfel încât competența C.J.U.E. asupra soluționării chestiunilor preliminarii
să nu poată fi pusă sub semnul întrebării.
O poziție în acest sens a fost exprimată de Lars Bay Larsen, judecător
la C.J.U.E., în cadrul intervenției sale „Relația cu instituțiile U.E.” la
„Conferința organizată de Președinția lituaniană în cooperare cu Comisia
Europeană și Academia de Drept European”, Vilnius, 16-17 septembrie
201321
.
20 Apud Bouvier, 1856. 21 Council of the European Union 13863/13, Brussels, 20 September 2013, European
Public Prosecutor’s Office: A Constructive Approach towards the Legal Framework –
Conclusions of the conference organised by the Lithuanian Presidency in cooperation with
the Academy of European Law (Vilnius, 16-17 September 2013), Information by the
Presidency, opiniile prezentate de judecătorul Lars Bay Larsen (p. 18 și urm. din documentul
sus-menționat) fiind disponibile pe site-ul http://db.eurocrim.org/db/en/doc/1949.pdf (accesat la 17 octombrie 2016).
Biroul Procurorului European. Analiza diacronică a propunerilor de … 53
O altă problemă importantă ce apare în legătură cu respectarea
garanțiilor procesuale și în special a dreptului la apărare și a dreptului la un
proces echitabil în cadrul proceselor penale având ca obiect infracțiuni PIF o
constituie segregarea drepturilor fundamentale ale suspectului/inculpatului
între faza de urmărire penală și faza de judecată, astfel încât aceeași persoană
va putea avea o paletă diferită de drepturi procesuale, cu conținut diferit și
provenind din legislații naționale diferite în cadrul aceluiași proces penal.
Art. 32 alin. (3) din Propunerea de Regulament prevede că:
„Persoanele suspectate și acuzate au drepturile enumerate la alin. (2)
(garanțiile procesuale fundamentale, adăugirea noastră – Gh. Bocșan) din
momentul în care sunt suspectate că ar fi comis o infracțiune. După
confirmarea actului de inițiere a acțiunii penale de către instanța națională
competentă, drepturile procedurale ale persoanelor suspectate și ale
persoanelor acuzate se vor baza pe regimul național aplicabil în cazul
relevant”.
Principiul este cât se poate de clar: în faza de anchetă se aplică
dispozițiile privitoare la garanțiile procesuale prevăzute de legea internă a
statului în care se efectuează actul de procedură (locus regit actum), iar în
faza de judecată se aplică dispozițiile privitoare la garanțiile procesuale
prevăzute de legea internă a statului în care funcționează instanța sesizată de
EPPO. Cum cele două legi interne în succesiune pot fi diferite, și garanțiile
procesuale ale suspectului/acuzatului pot fi succesiv diferite.
Controlul jurisdicțional de legalitate asupra probelor deja administrate
a fost reglementat prin art. 30 din Propunerea de Regulament, instituindu-se
principiul „liberei circulații a probelor”, ce a fost prezentat pe larg anterior.
Problema ce apare, din alt punct de vedere, este cea a stabilității
raporturilor juridice de drept procesual penal și, de departe, cea mai
importantă, „previzibilitatea legii”, ca parte componentă esențială a dreptului
la apărare şi mai ales ca cerinţă ce derivă din principiul nulla poena sine lege.
În fapt, pe parcursul întregii anchete a Parchetului European, suspectul
nu poate cunoaște, în niciun fel, după ce lege va fi judecat, pentru că acest
lucru depinde de o decizie absolut personală a EPPO, ulterioară anchetei.
Suspectul nu are, așadar, garanția fundamentală a previzibilității legii.
Astfel, în conformitate cu prevederile art. 27 alin. (4) din Propunerea
de Regulament („Acțiunea penală în instanțele naționale”), EPPO (doar el
însuși) alege jurisdicția și stabilește instanța națională competentă (potrivit
unor criterii clasice, dar imprevizibile în faza inițială a anchetei). Acest
moment este ulterior finalizării anchetei și adoptării deciziei de inițiere a
acțiunii penale.
54 Gheorghe Bocşan
Legea statului căruia îi aparține instanța ce va judeca poate să prevadă
o altă întindere a conținutului garanțiilor procesuale, dar și, de exemplu, alte
pedepse ori alte limite de pedeapsă (principală, complementară, accesorie),
alte măsuri de siguranță etc. față de cele ale altor state, ce au vocația de a
judeca, prin prisma criteriilor expuse la alin. (4) al art. 27 din Propunerea de
Regulament.
În aceste condiții, informarea suspectului asupra învinuirii ce i se
aduce nu va putea cuprinde niciun fel de informații despre pedeapsa ori alte
sancțiuni la care ar putea fi expus în cazul în care ar fi găsit vinovat pentru că,
la momentul informării suspectului, nu se poate cunoaște în niciun fel legea ce
se va aplica în faza de judecată. La fel, nu va putea fi informat suspectul decât
cu privire la drepturile sale în faza anchetei și, în niciun caz, și în faza
judecății.
Imprevizibilitatea legii compromite de la bun început dreptul la
apărare și dreptul la un proces echitabil. O apărare coerentă și profesionistă a
suspectului nu va putea fi realizată practic de niciun avocat, atunci când legea
după care va fi judecată persoana nu este cunoscută din chiar momentul
dobândirii calității de suspect.
În toate tipurile de procese desfășurate până în prezent, legea judecății
a fost previzibilă. O singură excepție, retroactivitatea legii penale mai blânde,
nu poate afecta în vreun fel dreptul la apărare ori dreptul la un proces
echitabil.
Concluzia ce se impune: dreptul aplicabil în faza de judecată trebuie
să fie cert în toate cazurile, în momentul dobândirii de orice persoană a
calității de suspect.
Jurisprudenţa recentă a C.E.D.O. a stabilit, cu claritate, că dreptul de
dispoziţie al procurorului în domeniul alegerii instanţei care va judeca o
anumită cauză, în situaţia în care pedepsele depind de instanţa aleasă,
încalcă garanţia prevăzută la art. 7 din Convenţie (nulla poena sine lege) sub
aspectul lipsei de previzibilitate a legii. Această concluzie a fost formulată în
cauza Camilleri contra Malta22
.
În anul 2003, reclamantul John Camilleri a fost acuzat de faptul că, în
decembrie 2001, avea în posesie 953 pastile de Ecstasy, nu în totalitate pentru
uz propriu. La finalul anchetei, procurorul a decis să îl trimită în judecată în
faţa Curţii Penale, care, în urma unui proces cu juri, l-a găsit pe reclamant
22 C.E.D.O., Hotărârea din 27 mai 2013, disponibilă pe site-ul
http://hudoc.echr.coe.int/eng#{"fulltext":["Malta"],"documentcollectionid2":["GRANDCHAMBER","CHAMBER"],"itemid":["001-116076"]} (accesat la 18 octombrie 2016).
Biroul Procurorului European. Analiza diacronică a propunerilor de … 55
vinovat şi, în consecinţă, l-a condamnat la 15 ani de închisoare și o amendă de
15.000 de lire malteze (MTL), adică aproximativ 35.000 de euro.
La data de 24 aprilie 2008, Curtea Penală de Apel a confirmat
hotărârea Curţii Penale.
La 18 februarie 2009, reclamantul a solicitat exercitarea controlului de
constituţionalitate, printre altele, şi pentru motivul că puterea discreţionară a
procurorului de a decide instanţa în faţa căreia se va judeca procesul este
contrară art. 6 din Convenție, sub aspectul încălcării imparţialităţii. Motivul
de neconstituţionalitate a fost ulterior respins de Curtea Civilă cu motivaţia
că, spre deosebire de situaţia de fapt din speţa-test în materie (cauza Huber
contra Elveția – raportat la imparțialitatea procurorului în legătură cu procesul
penal), în Malta (stat cu sistem common law, adăugirea noastră – Gh.
Bocșan), procurorul nu are puterea de a investiga infracţiuni şi nici pe cea de a
dispune arestarea.
După acest moment, reclamantul a contestat decizia înaintea Curţii
Constituţionale a Maltei, care a confirmat-o, având în vedere teoria potrivit
căreia faptul că procurorul poate alege forul în care să fie judecat inculpatul,
nu îi conferă în niciun fel acestuia puterile unui judecător de instanţă. În
esenţă, afirmă Curtea Constituţională a Maltei, procurorul nu dispune de vreo
formă de control asupra verdictului cu privire la vinovăţia sau nevinovăţia
unui acuzat în instanţă. De asemenea, Curtea Constituţională a Maltei a
afirmat că „atâta vreme cât individul a fost conştient de minimul și maximul
pedepselor stabilite de lege în momentul săvârşirii infracţiunii, nu poate fi
vorba despre vreo violare a art. 6 sau art. 7 din Convenţie. Mai mult,
reclamantul nu a arătat în ce fel a fost afectat prin decizia respectivă”.
Cu toate acestea, Curtea Constituţională a Maltei a considerat că ar
trebui să existe criterii oficiale pentru uzul procurorilor atunci când aleg
instanţa ce va judeca o cauză penală.
Pentru clarificarea situaţiei de fapt şi a elementelor de drept ce se
întâlnesc în cauză, mai trebuie adăugat faptul că procurorul general al Maltei a
trimis cauza Curţii Penale (situaţie care presupunea limite de pedeapsă mai
mari şi alte elemente ale individualizării judiciare a pedepsei mai dure decât
în situația în care aceeaşi cauză ar fi fost trimisă spre judecare Curţii de
Magistraţi).
Mai mult, decizia procurorului cu privire la alegerea forumului nu este
atacabilă în vreun fel.
Faţă de împrejurările cauzei şi susţinerile reclamantului, C.E.D.O. a
hotărât să abordeze cauza nu din perspectiva art. 6 din Convenție, ci din
perspectiva art. 7 din Convenție, mai exact, art. 7 paragr. 1 – „nullum crimen,
nulla poena sine lege”.
56 Gheorghe Bocşan
Din jurisprudenţa constantă a C.E.D.O. în materie, principiile enunţate
sunt satisfăcute ori de câte ori individul poate cunoaște, din însăși exprimarea
folosită de dispoziţiile legale (şi, dacă este cazul, cu asistenţa C.E.D.O. pentru
lămuriri), care anume acțiuni ori inacțiuni l-ar face subiect al răspunderii
penale (cauza Scappole contra Italia).
Atunci când se vorbeşte despre lege, art. 7 din Convenție implică
cerințe calitative, incluzând accesibilitatea şi previzibilitatea, indiferent că
este vorba de legea propriu-zisă sau de jurisprudenţă – ca izvor formal de
drept (în cazul sistemului common law). Aceste cerinţe calitative trebuie să fie
satisfăcute atât în ceea ce priveşte definirea infracţiunii, cât şi în ceea ce
priveşte pedeapsa aplicabilă (a se vedea şi cauza Kafkaris contra Cipru).
Prin urmare, un individ trebuie să poată cunoaşte din textul dispoziţiei
legale relevante, care anume acte sau omisiuni îl fac responsabil din punct de
vedere penal şi care anume este pedeapsa pe care o riscă pentru acestea.
Cu toate acestea, art. 7 din Convenție nu poate fi interpretat ca scoţând
în afara legii procesul gradual de clarificare a regulilor răspunderii penale pe
cale de interpretare judiciară, sub condiţia ca rezultatul la care se ajunge să fie
conform cu esenţa incriminării şi să fie, în mod rezonabil, previzibil.
O lege îşi păstrează previzibilitatea, chiar dacă cel interesat este
obligat să recurgă la asistența juridică pentru a evalua, de o manieră
rezonabilă în raport cu circumstanțele, consecinţele pe care o anumită acțiune
le poate antrena.
În cazul concret analizat, C.E.D.O. constată că legea malteză nu face
posibilă, pentru reclamant, cunoaşterea setului de reguli cu privire la
pedepsele ce îi vor fi aplicabile.
Practic, reclamantul a devenit conştient de reglementările în materie de
pedeapsă ce îi vor fi aplicabile doar în momentul în care procurorul general al
Maltei a decis care anume va fi instanţa ce va judeca procesul.
De asemenea, prin exemplele de jurisprudenţă internă în materie
furnizate, reclamantul a probat că nu există criterii, nici măcar
jurisprudenţiale, cu privire la alegerea forumului de către procurorul general
al Maltei.
Prin efectul acestui raţionament rezultă indubitabil că procurorul
general al Maltei se bucură de un drept absolut şi necondiţionat de a decide
minimul pedepsei aplicabile pentru una şi aceeaşi infracțiune.
O astfel de decizie este, în mod inevitabil, subiectivă şi lasă loc la
arbitrariu, în special din cauza lipsei unor garanţii procedurale. Cu toate
acestea, nu poate fi apreciată ca abuzivă.
Biroul Procurorului European. Analiza diacronică a propunerilor de … 57
În lumina considerentelor sintetizate mai sus, CEDO a conchis că
procedura potrivit căreia procurorul poate alege instanța pe care o va investi
cu judecarea cauzei nu satisface condiţia previzibilităţii şi, prin urmare, nu
asigură garanţii suficiente împotriva pedepselor arbitrarii.
Speţa este aplicabilă, mutatis mutandis, şi în materia dreptului EPPO
de a alege jurisdicţia. Cu toate că există patru criterii prevăzute de Proiectul
de Regulament pentru alegerea jurisdicţiei, din cauza caracterului intens
transnaţional pe care îl vor avea cauzele cercetate de EPPO, cele patru criterii
vor da naştere la vocaţia jurisdicţională asupra unei anumite cauze, din partea
unui număr important de state.
Problema posibilităţii EPPO de a practica „forum shopping” (adică de
a alege jurisdicția cea mai favorabilă intereselor instituţiei pe care o
reprezintă) s-a aflat în centrul a numeroase dezbateri.
În afara considerentelor deja expuse anterior, se constată că această
chestiune a fost dezbătută şi în alte foruri europene, concluzionându-se la fel:
renunţarea la puterea discreționară a EPPO de a alege jurisdicţia naţională
căreia ar urma să-i fie trimisă o cauză.
Astfel, în documentul „Răspunsul Consiliului Barourilor Europene la
Propunerea de instituire a unui Procuror Public European” („CCBE Response
to a Proposal for an European Public Prosecutor” – 29.11.2013)23
, amintita
asociaţie profesională europeană a avocaţilor (denumită în continuare CCBE)
a identificat ca „o preocupare reală, din punctul de vedere al integrităţii
sistemului de justiţie, pericolul ca soluţii cu totul şi cu totul diferite pentru
cauze similare să fie date ca urmare a aplicării unor legi naţionale diferite,
cu toate că urmărirea penală a fost făcută sub autoritatea EPPO. Ar fi contra
intereselor justiției situația în care un cetăţean ar avea convingerea că
rezultatul unei astfel de trimiteri în judecată a fost afectat de decizia cu
privire la locul judecăţii, câtă vreme acest loc este ales doar de EPPO singur
şi nu poate fi supus vreunei contestări.”
Consiliul Barourilor Europene susţine că: „este, de asemenea, un
pericol ca să fie creată o percepţie a unui EPPO angajat sau care s-ar putea
angaja, în propriul avantaj, în forum shopping, pentru a-şi realiza finalităţile
dorite.”
Amintita organizaţie profesională susţine că una din modalităţile de a
evita implicarea EPPO sau chiar apariţia unei culturi populare care să
promoveze ideea că EPPO este implicat în forum shopping ar fi aceea de a
23 Disponibil pe site-ul
http://www.ccbe.eu/NTCdocument/EN_29112013_CCBE_res1_1386238741.pdf (accesat la
18 octombrie 2016).
58 Gheorghe Bocşan
crea mecanisme eficiente de control judiciar asupra modului de alegere a
instanţei ce va judeca o anumită cauză a Parchetului European.
Un astfel de mecanism, propus de CCBE, constă, înainte de toate, în
comunicarea către suspect a deciziei EPPO cu privire la jurisdicţia aleasă
pentru proces (mai exact, pentru faza de judecată a procesului). Această
comunicare ar trebui să aibă loc de îndată ce este posibil, pentru a permite
suspectului/acuzatului să caute consilierea juridică adecvată în această
problemă.
CCBE şi-a exprimat, pe de altă parte, opinia că o eventuală verificare a
regularităţii actului de sesizare sub aspectul sus-menţionat, de către instanţa
naţională sesizată de EPPO, ar fi neadecvată. O asemenea instanţă ar fi de
aşteptat să nu îşi pună propriul sistem judiciar într-o lumină proastă,
considerându-l incorect faţă de vreuna din părţi.
Neprevederea posibilităţii de control judiciar asupra alegerii
forumului, pe de altă parte, ar fi contrară dispoziţiilor art. 263 T.F.U.E.
Recomandarea oficială făcută de CCBE pentru rezolvarea dilemei ar fi
aceea a exercitării controlului judiciar asupra alegerii jurisdicţiei naţionale,
căreia să îi fie supusă o cauză a EPPO, de C.J.U.E.
Fără să împărtăşim acest punct de vedere, remarcăm faptul că prezintă
unele avantaje esenţiale, printre care: facilitatea armonizării deciziilor
concrete de alegere a forumului printr-o jurisprudenţă constantă şi coerentă,
ce poate fi mai bine elaborată de C.J.U.E. decât de instanţele naţionale ale
statelor membre; odată stabilită o linie de jurisprudenţă clară în materie, legea
devine previzibilă din punctul de vedere al pedepselor aplicabile pentru
infracţiunile cercetate de EPPO în fiecare caz concret, astfel încât se elimină
încălcarea art. 7 alin. (1) din Convenție (privind nulla poena sine lege).
În privinţa alegerii forumului prin decizia EPPO, ne exprimăm opinia
în sensul că trebuie să existe o continuitate între faza de urmărire penală şi
faza de judecată, inclusiv din punctul de vedere al legii naţionale care le
reglementează.
Prin urmare, identificarea corectă a statului în care se vor amorsa
cercetările trebuie făcută de la bun început de EPPO pe baza unor criterii clare
şi precise, care să înlăture arbitrariul şi suspiciunea de forum shopping.
Instanţa care va judeca cauza trebuie să fie cea a statului efectuării urmăririi
penale. O astfel de soluţie rezolvă definitiv şi problema încălcării prevăzute
de art. 7 alin. (1) din Convenție sub aspectul nulla poena sine lege.
Nimic nu împiedică efectuarea de către PED de cercetări în mai multe
state concomitent sau secvenţial, atât direct, cât şi prin instrumentul echipelor
mixte de anchetă (JIT – joint investigation teams). Principiul „liberei circulaţii
Biroul Procurorului European. Analiza diacronică a propunerilor de … 59
a probelor” îşi poate găsi aplicaţia şi direct, încă din faza de urmărire penală,
prin acceptarea de către Procurorul Delegat European însărcinat de EPPO cu
efectuarea urmăririi penale a mijloacelor de probă colectate de alţi PED,
aparţinând unor state diferite, ce au administrat probe în aceeaşi cauză în
temeiul delegării EPPO.
Judecarea cauzei în statul în care s-a efectuat, în principal, urmărirea
penală, simplifică mult şi problema legalităţii administrării probelor în faza de
anchetă, pentru că majoritatea probelor vor parveni tocmai din statul
forumului, astfel încât controlul jurisdicțional se va putea manifesta
nestingherit, în procedura de cameră preliminară sau în orice altă procedură
echivalentă, în funcţie de sistemul judiciar al forului.
Ne păstrăm, de asemenea, opinia în privinţa posibilităţii instanţei
forumului de a adresa întrebări preliminarii C.J.U.E. ori de câte ori ar fi vorba
despre drepturi şi garanţii procesuale izvorâte din dreptul U.E. şi, în special,
din Carta drepturilor fundamentale a U.E.
I.7. Răspunderea EPPO, a adjuncților și a PED pentru abateri
disciplinare, delicte civile sau infracțiuni săvârșite.
Propunerea de Regulament este lacunară în privinţa acestui subiect.
Singurul text ce se referă cu certitudine la răspunderea disciplinară a
PED este cel din art. 10 alin. (3) al Propunerii de Regulament, potrivit căruia:
„Procurorii Europeni Delegaţi pot fi eliberaţi din funcţie de către
Procurorul European în cazul în care nu mai îndeplinesc cerinţele prevăzute
la alin. (2) sau criteriile aplicabile pentru exercitarea funcţiilor lor ori se fac
vinovaţi de săvârşirea unor abateri disciplinare. În timpul exercitării
funcţiilor lor în numele Parchetului European, Procurorii Europeni Delegaţi
nu sunt eliberaţi din funcţia de procurori naţionali de către autorităţile
naţionale competente fără acordul Procurorului European.”
Prin urmare, problema care se pune referitor la menţiunea despre
săvârşirea de PED a unor abateri disciplinare este: „Care este jurisdicţia
disciplinară competentă asupra PED?”
Propunerea de Regulament nu prevede absolut nimic în această
chestiune. Aşadar, nefiind aplicabil principiul de interpretare specialia
generalibus derogant, se vor aplica PED regulile de răspundere disciplinară şi
jurisdicţia disciplinară naţională.
O astfel de concluzie, însă, este incompatibilă cu prevederile art. 6
alin. (5) din Propunerea de Regulament, potrivit căruia PED, atunci când
acţionează în cadrul mandatului lor, sunt „complet independenți faţă de
organismele naţionale şi nu au obligaţii faţă de acestea”.
Particularizând, în situaţia României, singurul organism abilitat prin
lege organică să stabilească răspunderea disciplinară a procurorilor şi să
60 Gheorghe Bocşan
aplice sancţiuni disciplinare este Consiliul Superior al Magistraturii (denumit
în continuare C.S.M.).
Pe de altă parte, după cum s-a arătat anterior, jurisdicţia C.S.M. nu ar
putea fi aplicabilă din cauza incidenţei art. 6 alin. (5) din Proiectul de
Regulament. Din acelaşi motiv, nici Inspecţia Judiciară a C.S.M. nu şi-ar
putea exercita atribuţiile.
Nu este deloc clar dacă independenţa PED faţă de autorităţile naţionale
se referă doar la aspectele funcţionale, operative, sau se extinde, devenind o
veritabilă imunitate jurisdicţională ce acoperă şi sfera răspunderii civile
delictuale pentru prejudiciile cauzate prin actele de anchetă, ori, chiar mai
mult, sfera răspunderii penale pentru infracţiuni de serviciu. Mai mult, EPPO
cărei jurisdicţii disciplinare, civile ori penale îi este supus?
Unicul text al Propunerii de Regulament în materie este cel prevăzut în
art. 8 alin. (4), potrivit căruia: „În cazul în care EPPO nu mai îndeplineşte
condiţiile necesare pentru exercitarea atribuţiilor sale sau se face vinovat de
săvârşirea unei abateri grave, C.J.U.E., la cererea Parlamentului European,
a Consiliului sau a Comisiei, îl poate elibera din funcţie”.
Nici în acest caz nu se prevede absolut nimic în legătură cu baza
normativă a răspunderii disciplinare.
O posibilă întrebare legată de această problematică ar fi în ce măsură
art. 7 din Propunerea de Regulament ar putea avea vreo relevanţă în privinţa
reglementării răspunderii disciplinare a procurorilor din cadrul Biroului
Procurorului Public European?
Articolul 7 alin. (2) din Propunerea de Regulament prevede că:
„Normele interne de procedură reglementează organizarea activităţii
Parchetului European şi includ norme generale privind alocarea cazurilor”.
Opinăm în sensul că normele interne de procedură nu pot cuprinde, din
motive de nepotrivire a naturilor juridice, norme de răspundere disciplinară.
Propunerea de Regulament nu cuprinde, de asemenea, niciun fel de
dispoziţii referitoare la despăgubirea victimelor erorilor judiciare produse de
procurorii din cadrul EPPO.
În concluzie, considerăm că este necesar ca viitorul Regulament
privind instituirea Parchetului European să precizeze actul care va reglementa
răspunderea disciplinară, delictuală civilă sau penală a Procurorului European,
a adjuncţilor acestuia, precum şi a Procurorilor Europeni Delegaţi pentru fapte
ilicite săvârşite în cadrul exercitării atribuţiilor specifice sau în legătură cu
acestea.
Biroul Procurorului European. Analiza diacronică a propunerilor de … 61
II. Evoluții cu privire la natura juridică și structura EPPO, propuse de
Președinția elenă în cursul primului semestru al anului 2014 și preluate de
Președinția italiană
În cadrul discuţiilor ce au avut loc cu privire la Propunerea de
Regulament din data de 17 iulie 2013, la nivelul organismelor de lucru ale
Consiliului (COPEN, CATS şi JHA) s-a conturat o poziţie dominantă,
susţinută de Germania şi Franţa, ca lideri de opinie, în sensul unei structuri
colegiale a EPPO.
Trebuie reamintit faptul că Propunerea de Regulament din data de 17
iulie 2013 era construită pe principiul unei structuri centralizate a EPPO, în
care Procurorii Delegaţi Europeni aveau o dublă funcţie: cea de procuror
naţional şi cea de subordonat al Procurorului European. Relaţia ierarhică
dintre aceştia era nemijlocită, astfel încât nu exista vreo categorie
intermediară de oficiali europeni între ei.
De asemenea, Propunerea sus-menționată aloca în competenţa
exclusivă a EPPO toate infracţiunile PIF, indiferent de gravitatea acestora. Cu
privire la acest aspect, majoritatea statelor membre ale U.E. s-au pronunţat în
favoarea unei competenţe materiale paralele a EPPO şi a organelor de
investigaţie naţionale, considerând că, altfel, EPPO va fi supraîncărcat cu
dosare privind infracţiuni de mică gravitate.
Ţinând seama de opiniile dominante exprimate de statele membre ale
U.E. (cu excepţia Regatului Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord, care
a declarat formal că nu intenţionează să participe la acest proiect, şi a
Regatului Danemarcei, care nu pune în aplicare, prin declaraţie unilaterală,
întreg titlul V al T.F.U.E., privind spaţiul de libertate, securitate şi justiţie),
Preşedintele Consiliului a formulat un proiect de „Propunere pentru
reglementarea înfiinţării Biroului Procurorului Public European” la data de 21
mai 201424
.
Propunerea Președinției Consiliului este diametral opusă celei
formulate anterior de Comisie în cel puţin două dintre cele mai importante
aspecte ale organizării şi funcţionării EPPO: o structură colegială a EPPO;
competenţă materială paralelă atât a EPPO, cât şi a serviciilor de procuratură
naţionale cu privire la infracţiunile PIF, aşa cum sunt acestea reglementate de
Directiva nr. 2014/XX/EU şi implementate în dreptul naţional de statele părţi.
În privința principiilor funcţionării EPPO, Propunerea Președinției
Consiliului se referă doar la principiul proporţionalităţii în activităţile
24 Disponibilă pe site-ul
https://www.eerstekamer.nl/eu/documenteu/9834/1/14_rev_1_raadsdocument_stand_van/f=/v
jk7jh82y4ml.pdf (accesat la 18 octombrie 2016).
62 Gheorghe Bocşan
acestuia, fără a se mai menţiona principiul legalităţii şi principiul supremaţiei
dreptului U.E. Numeroase state membre au formulat obiecţii pe această temă.
Propunerea Președinției Consiliului precizează, în art. 5 alin. (3),
subsidiaritatea legii naţionale faţă de prevederile reglementării EPPO. Mai
mult, se precizează că legea aplicabilă anchetei este legea statului al cărui
cetăţean este Procurorul European Delegat însărcinat cu investigarea
dosarului (nu este clarificată situaţia în care o anchetă este încredinţată mai
multor PED din state diferite tocmai din cauza caracterului transnaţional al
infracţiunilor investigate). Este de remarcat faptul că Propunerea (anterioară a
Comisiei) de Regulament lămurea o astfel de situaţie. Principiul
independenţei este prevăzut nu doar cu aplicare faţă de ansamblul EPPO, ci şi
faţă de personalul acestuia (art. 6 din Propunerea Președinției Consiliului),
însă este vorba doar despre o independenţă externă – faţă de statele membre,
instituţiile, agenţiile, birourilor şi alte structuri funcţionale ale U.E.
Este foarte clar faptul că independenţa EPPO nu funcţionează şi pe
plan intern; pe scurt, procurorul de caz nu este independent în ancheta sa. Mai
mult, nivelul de subordonare în cadrul EPPO este mult prea ridicat, astfel:
a) ancheta efectivă este desfăşurată, practic, de Procurorul Delegat
European, conform art. 12 alin. (1) al Propunerii Președinției Consiliului;
acesta „este răspunzător pentru investigarea şi trimiterea în judecată în
numele, pe seama şi sub instrucţiunile emise de EPPO acţionând prin
Procurorii Europeni competenţi”;
b) art. 12 alin. (3) al Propunerii Președinției Consiliului prevede că:
„Procurorul Delegat European va raporta asupra cauzelor către Procurorul
European competent, precum şi către Camera Permanentă însărcinată cu
dosarul respectiv şi va formula propuneri motivate referitoare la deciziile ce
ar trebui luate de Camera Permanentă”;
c) Procurorul Delegat European este şi „procuror naţional” în
acelaşi timp; apar astfel aceleaşi îngrijorări constituţionale, la acest nivel, dar
şi la nivelul Procurorilor Europeni (care au în acelaşi timp, la fel ca şi PED,
calitatea de procurori naţionali), ca şi în cazul Propunerii (Comisiei) de
Regulament – în contextul în care Constituţia României prevede, în art. 132,
că: „Procurorii îşi desfăşoară activitatea potrivit principiului legalităţii, al
imparţialităţii şi al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiţiei”.
Structura EPPO se prezintă astfel:
Biroul Procurorului European. Analiza diacronică a propunerilor de … 63
CONDUCEREA EPPO
PROCUROR EUROPEAN ŞEF ADJUNCŢI
– numit de Consiliu din 3
procurori EPPO – aleşi de
Colegiul EPPO –, cu avizul
Parlamentului European, pe un
mandat de 9 ani;
– poate fi demis de C.J.U.E.
– 5 adjuncţi aleşi de Colegiul EPPO
dintre procurorii săi;
– pot fi demişi de C.J.U.E.
EPPO STRUCTURA CENTRALĂ
COLEGIUL CAMERELE
PERMANENTE
PROCURORII
EUROPENI
– e prezidat de
Procurorul European
Şef;
– fac parte şi cei 5
adjuncţi, precum și
ceilalți procurori
europeni;
– dezbate şi decide
chestiuni strategice;
– nu are niciun fel de
atribuţii în materie de
luare de decizii în
dosare concrete;
– desemnate de Colegiu;
– alcătuite din
Procurorul European
Şef, 1 adjunct și 2
procurori europeni;
– monitorizează şi
conduc investigaţiile,
trimiterile în judecată,
concluziile în instanţă
ale EPPO;
– emit instrucţiuni
obligatorii pentru
Procurorii Delegaţi
Europeni cu privire la
anchetă;
– 1 procuror
european pentru
fiecare stat membru;
numit de statul
membru pentru un
mandat de 9 ani;
– trebuie să aibă
calitatea de membru
al serviciului de
procuratură din statul
respectiv sau de
membru al puterii
judiciare;
– asigură unitatea
politicii penale în
materia infracţiunilor
PIF la nivelul
ansamblului U.E.;
– decid trimiterea în
judecată sau, după caz,
închiderea dosarelor;
– dacă în momentul
numirii nu are o
astfel de calitate, o
dobândeşte automat;
64 Gheorghe Bocşan
Relaţii de subordonare/raportare:
Articolul 16 al Propunerii Președinției Consiliului face referire la
Regulile Interne de Procedură ale EPPO, arătând că acestea vor reglementa
organizarea activităţii EPPO şi se vor referi la regulile generale referitoare la
fluxurile de cauze şi implementarea dispoziţiilor ce vor fi prevăzute în
Regulamentul cu privire la alocarea cauzelor.
Cu excepţia definirii competenţei EPPO (principale şi, respectiv,
subsidiare) şi a stabilirii unor reguli cu privire la competenţa alternativă a
EPPO și a autorităţilor naţionale, Propunerea Președinției Consiliului nu
precizează în niciun fel ce drept procesual penal va fi aplicat unei anchete a
EPPO, cum se determină instanţa competentă să judece o cauză trimisă în
judecată de EPPO şi care este dreptul procesual aplicabil fazei de judecată şi
de executare a pedepselor.
Propunerea Președinției Consiliului nu face nici trimiteri, în această
problemă, la reglementarea din Propunerea (Comisiei) de Regulament din
data de 17 iulie 2013.
Cu toate acestea, Preşedinţia italiană pentru semestrul II al anului 2014
a Consiliului a emis Nota cu nr. 11255/2014 din data de 27 iunie 2014. În
Notă se precizează că textul cuprins în Propunerea Președinției Consiliului din
– desemnează
Camerele
Permanente;
– formulează şi
propune spre
aprobare Consiliului
Regulile de
Procedură ale EPPO.
– desemnează
Procurorul European
responsabil de caz;
– decid cu majoritate
simplă.
– acţionează ca o
curea de transmisie
între Camera
Permanentă şi
Procurorul Delegat
European care
efectuează ancheta.
INSTRUCŢIUNI
OBLIGATORII
STRUCTURA DESCENTRALIZATĂ
PROCURORII EUROPENI DELEGAŢI
– sunt concomitent şi „procurori naţionali”;
– efectuează ancheta sub supravegherea Procurorului European şi a
Camerei Permanente.
Biroul Procurorului European. Analiza diacronică a propunerilor de … 65
data de 21 mai 2014 este axat, în special, pe problematica structurii şi
competenţelor EPPO, dezbătute pe larg în perioada preşedinţiei lituaniene şi a
celei elene.
În Nota sus-menționată se mai arată că unele din elementele cheie ale
Propunerii de înfiinţare a EPPO, în special cele referitoare la măsurile de
investigare, admisibilitatea probelor, garanţiile procesuale şi controlul judiciar
asupra deciziilor EPPO au fost discutate tematic în timpul Preşedinţiei
lituaniene, iar discuţiile despre măsurile investigative au fost relansate de
Preşedinţia elenă la reuniunea Grupului de lucru al Parlamentului European
pentru cooperare judiciară internațională în materie penală (COPEN) din data
de 19 iunie 2014.
Pentru aceste motive, Preşedinţia italiană a propus continuarea
dezbaterilor asupra următoarelor teme: controlul judiciar asupra măsurilor şi
deciziilor EPPO și admisibilitatea probelor.
Într-o altă Notă a Preşedinţiei Consiliului (nr. ST 11376/14, sub
acelaşi număr de dosar interinstituţional 2013/0255 APP) s-a arătat că
majoritatea delegaţilor la Consiliul Justiţie şi Afaceri Interne din data 6 iunie
2014 au salutat inițiativa Consiliului de a promova sistemul colegial în
activitatea EPPO, precum şi principiul competenţei materiale paralele între
EPPO şi serviciile de procuratură ale statelor membre şi au acceptat aceste
principii ca bază pentru viitoarele dezbateri referitoare la înfiinţarea EPPO.
Privit din acest punct de vedere, Proiectul de Regulament al
Preşedinţiei Consiliului se completează automat cu prevederile Propunerii
(Comisiei) de Regulament din data de 17 iulie 2013 pentru toate tematicile
neprecizate expres în Proiectul Consiliului.
Proiectul de Regulament al Preşedinţiei Consiliului mai aduce ca
noutăţi următoarele:
a) competenţa alternativă EPPO/autorităţi naţionale cu privire la
infracţiunile PIF;
b) pentru infracţiunile cu un prejudiciul sub 10.000 de euro,
competenţa aparţine, în principiu, autorităţilor naţionale, cu excepţia situaţiei
în care infracţiunea are repercusiuni la nivelul U.E. sau dacă suspecţii sunt
oficiali sau alţi funcţionari ai U.E. sau ai instituţiilor acesteia;
c) ori de câte ori EPPO hotărăște să-şi exercite competenţa, autorităţile
naţionale trebuie să se abţină de la anchetă;
d) dreptul de preluare al EPPO – acesta poate prelua oricând o anchetă
aflată în investigarea autorităţilor naţionale sau poate să decidă începerea unei
anchete proprii, în domeniul său de competenţă principală, cu imediata
consecinţă a stopării anchetei naţionale;
66 Gheorghe Bocşan
e) în privinţa exercitării de EPPO a competenţei subsidiare, în caz de
divergenţă cu autorităţile naţionale, decid acestea din urmă.
III. Cele mai recente evoluții în materia Propunerii de Regulament (a
Comisiei) cu privire la înființarea EPPO
În perioada 22 decembrie 2015-11 iulie 2016, Propunerea de
Regulament a progresat consistent sub Președinția olandeză a U.E., pornind
de la o formă bine structurată, concepută în timpul Președinției
luxemburgheze anterioare. Astfel, structura, competențele, funcționarea și
câteva norme de procedură, împreună cu garanțiile procesuale ale
suspecților/inculpaților anchetați de EPPO își găsesc expresia, relativ
coerentă, în Documentul nr. 15100/15 al Consiliului25
. Această etapă de
elaborare normativă s-a oprit la art. 36 al Propunerii de Regulament
(„Controlul jurisdicțional în fața Curții de Justiție a U.E.”).
Prin Documentul nr. 9799/2016 al Consiliului26
, bazat pe realizările
raportate la Consiliu în luna martie 2016, Președinția olandeză a continuat
munca pentru a schița o formă primară a capitolelor legate de procesarea
informației, protecția datelor, procedurile de urmărire penală simplificate,
costurile operaționale, buget, statutul personalului angajat al EPPO,
procedurile administrative, statutul Directorului Administrativ, precum și
relațiile interinstituționale cu OLAF, Europol, alte organe, oficii și agenții ale
U.E.
Ca urmare a întrunirilor Consiliului Justiție și Afaceri Interne (J.H.A.)
din 3-4 decembrie 2015 și 9-10 iunie 2016, s-a reușit structurarea unei
susțineri conceptuale cvasiunanime pentru toate prevederile Propunerii de
Regulament, astfel încât, prin Documentul nr. 10830/16 al Consiliului27
s-a
sintetizat o formă completă a Regulamentului cu privire la înființarea EPPO.
Ne vom referi, în continuare, exclusiv, la această ultimă formă de
Propunere de Regulament, care aduce noutăți semnificative, prin înglobarea
în text a prevederilor art. 36 a-75, propuse prin documentul anterior al
Consiliului din 3 iunie 2016, precum și prin restructurarea, de o manieră
importantă, a art. 36 („Controlul judiciar”), prin introducerea funcției de
Director Administrativ etc.
25 Dosar interinstituțional 2013/0255 (A.P.P.), Bruxelles, 22 decembrie 2015, EPPO
48, Eurojust 202, C.A.T.S. 135, F.I.N. 881, C.O.P.E.N. 345, G.A.F. 54. 26 Dosar interinstituțional 2013/0255 (A.P.P.), Bruxelles, 3 iunie 2016, cu aceleași
numere menționate mai sus la organismele unionale. 27 Dosar interinstituțional 2013/0255 (A.P.P.), Bruxelles, 11 iulie 2016, varianta în
limba engleză.
Biroul Procurorului European. Analiza diacronică a propunerilor de … 67
Idei directoare ce și-au regăsit exprimarea în varianta finală a
Propunerii de Regulament al EPPO (o mare parte fiind preluată din variantele
anterioare ale Proiectelor Comisiei și Consiliului, fie dintre cele care susțin
independența structurii, fie dintre cele care promovează sistemul colegial)
sunt următoarele:
1. Structura, organizarea și funcționarea EPPO se constituie într-o
sinteză a sistemului independent – ierarhizat și a sistemului colegial; Colegiul
și Camerele Permanente reprezintă elementele de tip colegial, iar verticala
constă în axa Procuror European Șef – Structuri colegiale – Procurori
Europeni Delegați, dând expresie sistemului independent – ierarhizat (art. 7
din ultimul Proiect de Regulament se referă expres la „Biroul central” și,
respectiv, la „nivelul descentralizat”). Aceste elemente structurale nu sunt
mult diferite de cele propuse de Președinția Consiliului la data de 21 mai 2014
și reflectate în schema de mai sus.
2. Principiile de bază ale activității EPPO, așa cum au fost reținute în
art. 5 al Proiectului final de Regulament, sunt „cele ale statului de drept și ale
proporționalității”. Se remarcă absența oricărei referiri la principiul legalității,
chestiune asupra căreia au formulat obiecții repetate Italia și Portugalia28
. Un
alt principiu fundamental stabilit este cel al subsidiarității dreptului național în
raport cu prevederile Regulamentului EPPO. Acesta reprezintă doar o
reflecție obișnuită în privința dreptului european imperativ în relație cu
dreptul național, dobândind caracter supletiv prin efectul art. 148 din
Constituția României, republicată. Considerăm totuși că, în spiritul obiecțiilor
formulate de Italia și Portugalia, o referire la principiul legalității (unionale
sau naționale, ori ambele) ar fi binevenită pentru că noțiunea de „principii ale
statului de drept” nu acoperă în întregime și supremația legii, decât în
viziunea sistemului de drept anglo-saxon și doar în contextul liberalismului
politic29
.
3. Principiul independenței externe a EPPO – în sensul că nicio
componentă structurală a EPPO nu poate primi instrucțiuni decât din partea
unei alte componente a EPPO și în niciun caz din partea unei structuri
exterioare europene sau naționale30
. În ceea ce privește o autonomie sau
independență internă a PED, care instrumentează efectiv cauzele, despre acest
28 Consiliu, Documentul nr. 15100/15, precum și Documentul final al Consiliului nr.
10830/16, Bruxelles, 11 iulie 2016,, varianta în limba engleză. 29 Această idee este întâlnită în F. Fukuyama, The Origins of Political Order, Profile
Books Ltd., London, 2012, Contemporary Confusion Concerning the Rule of Law, p. 247-
251. 30 Documentul Consiliului nr. 10830/16 din 11 iulie 2016 (art. 6), varianta în limba
engleză.
68 Gheorghe Bocşan
lucru nici nu poate fi vorba câtă vreme o bună parte din dispozițiile Propunerii
finale de Regulament prevăd modul în care sunt autorizate actele de urmărire
penală, de la cel dintâi, deschiderea cazului, și până la trimiterea în judecată,
precum și autorizările necesare declarării căilor de atac împotriva hotărârilor
judecătorești pronunțate. Practic, Procurorul European Delegat, singur, care
este concomitent și procuror național, nu are nicio putere decizională. Pentru
absolut orice act pe care îl îndeplinește are nevoie de o autorizare din partea
Camerei Permanente competente sau, după caz, din partea Procurorului
European care îl supraveghează, iar, uneori, chiar din partea Colegiului.
Într-un mare număr de cazuri, Procurorul European delegat primește
instrucțiuni scrise cu caracter obligatoriu de la sus-menționatele structuri ale
EPPO, referitoare la chestiuni de fond și de procedură ale cauzei pe care o
instrumentează.
Problema ni se pare importantă pentru că este legată de un alt principiu
fundamental, ce va fi analizat în continuare.
4. Procurorul European Delegat cu dublă caschetă (à double
chapeau) – ideea a existat încă de la începutul dezbaterilor asupra înființării
EPPO31
. Se pare că Proiectul final de Regulament a reținut doar avantajul
„pălăriei naționale” a Procurorului European Delegat, constând în „puterea de
a da instrucțiuni autorităților de aplicare a legii din statul membru în care își
exercită funcția”32
. Mai mult, „acest design în care un nucleu de specialiști
deține puterea de a da instrucțiuni unor procurori „à double chapeau”
constituie un concept remarcabil de nou în materia luării deciziilor și alocării
resurselor în problematica penală a U.E. Problema pe care trebuie să și-o
pună legislatorii este aceea dacă această schimbare este atât acceptabilă, cât
și fezabilă”33
.
Raportat la atribuțiile Camerelor Permanente (printre care cele de
elaborare a instrucțiunilor către PED de a iniția o cercetare, de a instrumenta
un caz, de a aloca sau realoca o cauză, de a aproba decizia unui Procuror
European de a efectua urmărirea penală el însuși, precum și de a decide
asupra trimiterii în judecată, închiderii sau redeschiderii unui caz, de a aplica
31 M. Coninsx, The European Commission's Legislative Proposal: An Overview of
Its Main Characteristics, pct. 3.5.1, An Office at EU Level Directing Double Hatted
European Delegated Prosecutors, p. 32-33, în ,,The European Public Prosecutor's Office, An
Extended Arm or a Two-Headed Dragon?”, de L.H. Erkelens, A.W.H. Meij, M. Pawlik,
Editors, Asser Press, The Hague and Spriger – Verlag, Berlin, Heidelberg, 2015. 32 Idem, p. 33. 33 Ibidem.
Biroul Procurorului European. Analiza diacronică a propunerilor de … 69
o procedură simplificată de urmărire penală etc.)34
, după cum se observă,
foarte numeroase și importante, un grup de state (Suedia, Cipru, Republica
Cehă, Finlanda, Croația, Ungaria, Irlanda, Malta, Olanda, Portugalia și
Slovenia) „își mențin opinia generală că un sistem în care PED sunt
responsabili cu luarea majorității deciziilor operaționale ar contribui, în mod
semnificativ, la eficacitatea EPPO”.
În materia atribuțiilor PED, art. 12 alin. (1) teza a II-a din Proiectul
final de Regulament prevede că aceștia „urmează indicațiile și instrucțiunile
Camerei Permanente responsabile pentru caz, precum și instrucțiunile
Procurorului European însărcinat cu supravegherea”. Concomitent, art. 12
alin. (1) teza a III-a din același proiect cuprinde o contradicție flagrantă, cu
privire la care opinăm că textul normativ nu poate rămâne în forma actuală.
Astfel, se precizează că: „PED sunt, de asemenea, responsabili pentru
trimiterea în judecată, având în special competența de a pleda, de a participa
la obținerea de probe și de a exercita căile de atac disponibile în conformitate
cu dreptul național”.
După cum s-a arătat mai sus, dispoziția de trimitere în judecată, la fel
ca și decizia de a exercita căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești sunt
prerogative ale Camerei Permanente sau, în mod excepțional, prin delegare,
ale Procurorului European care supraveghează cauza. Prin urmare, decidentul
în aceste materii nu este Procurorul European Delegat. Ne întrebăm atunci,
care ar fi temeiul răspunderii Procurorului European Delegat, și considerăm
că singurul temei posibil ar putea consta în furnizarea de către acesta de date
necorespunzătoare realității (și doar în aceste situații), pe baza cărora Camera
Permanentă sau, după caz, Procurorul European, a luat deciziile respective.
Nu credem totuși că această idee a fost cea care l-a călăuzit pe legiuitorul
european în formularea respectivului text normativ, ci, mai degrabă, o
anumită propensiune de a-l încărca pe Procurorul European Delegat cu
răspunderi multiple, dar capacitate de decizie aproape inexistentă.
5. Procedura aplicabilă anchetelor EPPO. Proiectul final de
Regulament stabilește că această procedură este cea națională, din statul
membru căruia îi aparține Procurorul European Delegat care a început
cercetarea în cauză sau cel desemnat de Camera Permanentă. De fapt, este
vorba de Procurorul European Delegat din statul membru în care se află
centrul activității infracționale sau din statul în care s-a săvârșit cea mai mare
parte a infracțiunilor, dar Camera Permanentă își rezervă o largă putere
decizională în această problemă35
.
34 Consiliu, Documentul nr. 10830/16 (art. 9), cit. supra, p.11-15. 35 Idem [cap. IV (,,Reguli de procedură cu privire la investigații, măsuri
investigative, trimiterea în judecată și alternative la aceasta”)], p. 32-49.
70 Gheorghe Bocşan
Una din chestiunile cele mai importante legate de procedura de
anchetă o constituie dreptul de evocare36
. Acest drept este o consecință a
competenței prioritare pe care o are EPPO asupra infracțiunilor PIF, în raport
cu competența în materie a statelor membre. Dreptul de evocare constă în
puterea pe care EPPO (respectiv Camerele Permanente, Colegiul sau, prin
excepție, Procurorii Europeni ori chiar PED) o are, de a prelua pentru
efectuarea urmăririi penale orice cauză în competența sa, ce a fost semnalată
de agenți ai statelor membre. Per a contrario, în cazurile în care Camera
Permanentă competentă decide să nu-și exercite dreptul de evocare,
competența de a efectua urmărirea penală revine organelor de aplicare a legii
aparținând statelor membre. Putem afirma că dreptul de evocare acționează, în
materia stabilirii competenței de investigare a infracțiunilor PIF, la fel ca și
dreptul de preempțiune, în cazul vânzării proprietăților.
Termenul de exercitare a dreptului de evocare este de cinci zile de la
data primirii de EPPO a tuturor informațiilor relevante despre cauză, timp în
care autoritățile naționale, fără a desfășura efectiv o urmărire penală, iau toate
măsurile necesare urgente, în conformitate cu dreptul național, pentru a
garanta o urmărire penală eficace.
6. Normele interne de procedură a EPPO (cele care reglementează
organizarea activității) sunt lăsate în competența de reglementare a
organizației însăși. Astfel, o propunere de norme interne de procedură este
elaborată de Procurorul European Șef și este supusă dezbaterii Colegiului,
care o poate adopta cu o majoritate de două treimi. Orice Procuror European
poate propune o modificare a normelor interne de procedură37
.
Cu privire la aceste norme de procedură internă, dezbaterile par a nu se
fi încheiat în această etapă a negocierilor pentru că, pe de o parte, Proiectul
final de Regulament nu precizează ce tip de norme intră în această sferă, iar,
pe de altă parte, pentru a avea forța imperativă a dreptului european, acestea
ar trebui să facă obiectul negocierilor între statele membre, iar nu să fie lăsate
în competența Colegiului EPPO. Față de aceste considerente, Republica Cehă
a exprimat îndoieli în legătură cu obligativitatea regulilor de procedură internă
ale EPPO în relația cu dreptul național, iar Președinția Consiliului a sugerat ca
problema să fie reluată în dezbatere într-un stadiu ulterior al negocierilor,
atunci când va fi formată o imagine mai clară a regulilor concrete ce vor
trebui incluse în normele interne de procedură38
.
36 Idem (art. 22 a), p. 33-35. 37 Idem (art. 16), p. 26. 38 Idem (notele de subsol nr. 30 și nr. 31), p. 26.
Biroul Procurorului European. Analiza diacronică a propunerilor de … 71
Având în vedere că normele interne de procedură vor trebui să
reglementeze chestiuni procesuale esențiale, cum ar fi: actele ce se vor încheia
de structurile din cadrul EPPO, condițiile de fond și de formă ale acestora,
modalitățile de contestare internă a lor, circuitul acestora în interiorul
instituției etc., opinăm că aceste norme interne sunt de fapt norme de
procedură penală propriu-zise, iar pentru a deveni obligatorii pentru statele
membre trebuie negociate și aprobate de acestea. De aceea, susținem poziția
Republicii Cehe în această chestiune. În caz contrar, nedobândind în mod
legitim caracterul imperativ al dreptului unional, ele se vor dovedi fragile în
cazul controlului judiciar de legalitate al C.J.U.E.
7. Exercitarea acțiunii penale și a căilor de atac înaintea instanțelor.
După cum s-a afirmat și mai sus, decizia de trimitere în judecată a unei cauze
aparține Camerei Permanente competente, sesizată cu un raport pe această
temă, redactat de Procurorul European care a supravegheat cauza, înștiințat la
rândul său, în acest sens, de Procurorul European Delegat39
. În cazul adoptării
de către Camera Permanentă a deciziei de trimitere în judecată, va fi sesizată,
în principiu, instanța națională competentă din statul membru al Procurorului
European Delegat ce a investigat cauza. În cazul unor motive justificate40
,
Camera Permanentă poate să decidă să trimită în judecată cazul înaintea
instanței unui alt stat membru decât cel al Procurorului European Delegat care
a efectuat cercetările, emițând, în consecință, instrucțiuni către un Procuror
European Delegat din alt stat membru.
Exercitarea căilor de atac se face potrivit normelor procesuale ale
statului forului, de către Procurorul European Delegat, cu aprobarea prealabilă
a Camerei Permanente competente. Doar dacă termenul de declarare a căii de
atac este prea scurt pentru a obține autorizarea Camerei Permanente
competente, Procurorul European Delegat poate introduce singur calea de
atac, sub rezerva retragerii ulterioare a acesteia la dispoziția expresă a
Camerei sus-menționate.
Considerăm ca o situație inacceptabilă aceea ce se poate naște în
situația, luată în considerare de Proiectul final de Regulament, în care
urmărirea penală a cauzei se face într-un stat membru, iar judecarea acesteia
are loc într-un alt stat membru. Se înfrânge într-o asemenea ipoteză principiul
previzibilității dreptului. Suspectul/inculpatul nu își poate structura adecvat
apărarea în cursul urmăririi penale pentru că nu are certitudinea asupra
jurisdicției forului.
39 Idem (art. 30), p. 45 și urm. 40 Articolul citat la nota de subsol nr. 39 nu conține nicio precizare cu privire la
descrierea „motivelor justificate”, lăsând impresia că decizia Camerei Permanente competente
ar putea fi, în unele cazuri, insuficient întemeiată sau chiar arbitrară.
72 Gheorghe Bocşan
8. Teoria „pașaportului european al probelor”, despre care s-a
dezbătut amplu în doctrină, urmare a dispozițiilor din art. 30 al celui dintâi
Proiect de înființare a EPPO al Comisiei din anul 201341
, și-a găsit expresia și
în Proiectul final de Regulament42
. Ceea ce este surprinzător îl constituie
faptul că textul normativ unional nu afirmă validitatea probelor obținute într-o
altă jurisdicție, ci neagă posibilitatea respingerii acestora dacă „nu sunt
incompatibile cu obligațiile statelor membre de a respecta echitatea
procedurii, dreptul la apărare sau alte drepturi consacrate în Carta
drepturilor fundamentale a U.E., în conformitate cu art. 6 T.U.E.”. Cu toate
acestea, ultimul alineat al art. 31 din același proiect final precizează:
„Competența instanței de judecată de a evalua în mod liber probele
prezentate de către inculpat sau procurorii EPPO nu este afectată de
prezentul Regulament”.
Este evident faptul că acest ultim text întărește principiul universal de
drept procesual contemporan al lipsei de valoare prestabilită a probelor în
proces, însă trebuie reținut că textul sus-menționat se referă exclusiv la
valoarea probatorie a mijlocului de probă prezentat înaintea instanței, iar nu la
o eventuală libertate a instanței de a respinge probe pe motivul că acestea ar fi
lovite de nulitate din cauza unor vicii prevăzute de procedura penală a statului
forului. Rămâne valabilă, în această materie, întrebarea ce s-a pus în doctrină
raportat la prevederile art. 30 a Propunerii de Regulament (a Comisiei): ce se
întâmplă cu probele prezentate de EPPO în fața instanței unui alt stat
membru decât cel în care au fost administrate, în cazul în care sunt atinse de
vicii de procedură prevăzute în procedura penală a acestui din urmă stat?
Întrucât nu există o prevedere expresă în Propunerea de Regulament, prin
interpretare logică, per a contrario, ar trebui ca astfel de probe să fie respinse
de instanţa din statul unde se judecă rechizitoriul Parchetului European. În caz
contrar, instanţa ar urma să aplice, în procedura sa penală internă, normele de
admisibilitate a probei din dreptul statului unde a fost administrată efectiv
proba respectivă.
Pe de altă parte, este foarte posibil ca nicio altă jurisdicţie să nu se fi
pronunţat asupra admisibilităţii probei în statul în care aceasta a fost
administrată. Ar fi cazul, de exemplu, în situaţia în care, din motive
procesuale interne, actul procurorului nu a ajuns să fie supus unei proceduri
de control judiciar. În măsura în care s-ar accepta ideea unei lipsiri totale a
instanţei străine învestită cu judecarea cauzei de posibilitatea de a verifica
41 Proiectul Comisiei din 17.07.2013 COM(2013)534 final. 42 Consiliu, Documentul nr. 10830/16 (art. 31 - ,,Probe”), cit. supra, p. 46-47.
Biroul Procurorului European. Analiza diacronică a propunerilor de … 73
legalitatea probei, s-ar putea ajunge, în unele cazuri, ca legalitatea
administrării unei anumite probe să nu fie supusă niciunui control judiciar.
Aceste chestiuni au fost comentate pe larg în cuprinsul pct. I.5. al prezentului
studiu.
9. Închiderea cauzelor EPPO cu alte soluții decât trimiterea în
judecată43
. Decizia se ia de Camera Permanentă competentă, sesizată prin
raportul Procurorului European Delegat atunci când apar următoarele situații:
decesul suspectului/inculpatului ori lichidarea persoanei juridice anchetate;
alienarea mintală a celui cercetat; refuzul ridicării imunității de care se bucură
suspectul/inculpatul; expirarea termenului național de prescripție a răspunderii
penale; respectarea principiului „ne bis in idem”; lipsa probelor relevante.
Cauzele pot fi redeschise motivat, de asemenea, de către Camera Permanentă
competentă.
Procedurile simplificate de urmărire penală, introduse prin art. 34 al
Proiectului de Regulament din 11 iulie 2016, se referă la situațiile de
închidere a cauzei prin acceptarea de către suspect/inculpat a unor condiții
impuse de Parchetul European în temeiul dreptului național aplicabil.
Procurorul European Delegat poate aplica astfel de proceduri cu autorizarea și
în conformitate cu instrucțiunile Camerei Permanente competente.
10. Garanțiile procesuale44
constau în aplicarea tuturor principiilor
prevăzute în Carta drepturilor fundamentale ale U.E., precum și a drepturilor
expres prevăzute în directivele Parlamentului European și Consiliului (dreptul
la interpret și traducere, dreptul la informare și acces la materialul cauzei,
dreptul la un apărător, dreptul de a comunica cu terții și de a fi informați terții
în caz de detenție, dreptul la tăcere, prezumția de nevinovăție, dreptul la ajutor
judiciar).
11. Controlul judiciar45
este împărțit între instanțele competente ale
statelor membre și C.J.U.E. – după cum este vorba despre decizii preliminare
sau, după caz, de aplicare a dispozițiilor T.F.U.E.. Astfel, instanțele naționale
competente ale statelor membre, judecând în baza dreptului forului, vor
soluționa cererile și contestațiile vizând actele procesuale ale EPPO, emise în
vederea producerii de efecte juridice față de terți, sau omisiunea EPPO de a
emite astfel de acte și care sunt prevăzute în Regulamentul EPPO. În noțiunea
de „terți” intră și suspectul, inculpatul, victima, alte părți ori persoane ce au
interese legitime în cauză46
. Printre actele avute în vedere la această categorie
43 Idem (art. 33 și art. 34), p. 47-49. 44 Idem (art. 35), p. 50-51. 45 Idem (art. 36), p. 52-54. 46 Idem (nota de subsol nr. 56 din documentul citat), cu precizarea că toate
dispozițiile referitoare la controlul judiciar asupra actelor EPPO au fost introduse în semestrul
74 Gheorghe Bocşan
ar intra, cu titlu de exemplu, următoarele: omisiunea înștiințării în cel mai
scurt timp a suspectului/inculpatului despre calitatea procesuală pe care o are,
luarea măsurii sechestrului asigurător asupra bunurilor sau, dimpotrivă,
omisiunea de a lua măsuri asigurătorii etc.
C.J.U.E. are jurisdicție, în temeiul art. 267 T.F.U.E., pentru a emite
decizii preliminarii în cazurile prezentate mai sus, atunci când cererea sau
contestația este formulată înaintea unei instanțe naționale, dar nu în baza
dreptului intern, ci în temeiul dreptului U.E., când pentru rezolvarea petitului
este necesară interpretarea sau stabilirea validității dreptului național sau în
cazurile ce implică un conflict de competență între EPPO și autoritățile
judiciare naționale. C.J.U.E. este competentă, de asemenea, în cazul cererilor
și contestațiilor care vizează închiderea unei cauze a EPPO, altfel decât prin
sesizarea instanței, atunci când temeiul juridic invocat este dreptul unional, ori
are legătură cu limitarea dreptului de acces la date sau a accesului publicului
la documente (ultimele două motive au legătură cu procedurile de
acces/protecție a datelor). Totodată, C.J.U.E. va judeca și orice litigii
referitoare la compensarea prejudiciilor cauzate de EPPO, la clauzele în
legătură cu procedurile de arbitraj, incluse în contractele încheiate de EPPO,
ori la demiterea din funcție a Procurorului European Șef sau a unui Procuror
European.
În momentul actual, dezbaterile asupra elementelor de noutate din noul
Proiect prezentat mai sus (în cadrul pct. III), dezvoltat de Președinția olandeză
a Consiliului în primul semestru al anului 2016, au loc sub egida Președinției
slovace a Consiliului.
Ritmul în care se poartă negocierile între statele membre asupra
chestiunilor aflate în continuare în dezbatere devine tot mai alert, subliniind
elementul programatic al Republicii Slovacia în sensul intrării în vigoare cât
mai curând a actului normativ european vizând EPPO.
I al anului 2016 de Președinția olandeză a Consiliului și nu au fost încă supuse dezbaterilor la nivel de experți.
STUDII – ARTICOLE – DISCUŢII –
COMENTARII – ANALIZE
CONFISCAREA EXTINSĂ. PROBLEME DE APLICARE.
DE LEGE FERENDA … (II)
Liviu POPESCU
Procuror − Parchetul de pe lângă
Înalta Curte de Casație și Justiție,
Serviciul de documentare și statistică judiciară
ABSTRACT
According to its current regulation, the institution of ,,extended
confiscation” exceeds the system’s implementation capacity. De
lege ferenda …
Key words: extended confiscation, the burden of proof, standard of
evidence, the balance of probabilities, good faith purchaser
Premisă: Cu banii obținuți din traficul de droguri, infractorul A.A.
cumpără un autoturism pe care îl vinde fratelui său B.B. care, la rândul său,
îl vinde unui terț, C.C. Ulterior, C.C. vinde autoturismul lui D.D. (nepot al
infractorului A.A.) etc.
e-mail: [email protected] Intrarea în vigoare a noilor Coduri, adoptarea Directivei 2014/42/UE privind
înghețarea și confiscarea instrumentelor și produselor infracțiunilor săvârșite în Uniunea
Europeană [disponibilă pe site-ul http://eur-lex.europa.eu/legal-
content/ro/ALL/?uri=CELEX:32014L0042 (accesat la 14 noiembrie 2016)] și a Directivei
(UE) 2016/343 a Parlamentului European și a Consiliului Uniunii Europene (denumită în
continuare U.E.) privind consolidarea anumitor aspecte ale prezumției de nevinovăție și ale
dreptului de a fi prezent la proces în cadrul procedurilor penale [disponibilă pe site-ul
http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX%3A32016L0343 (accesat la 14
noiembrie 2016)] – ambele directive încă netranspuse în legislația națională, adoptarea
Deciziei Curții Constituționale a României (în continuare Dec. C.C.R.) nr. 356/2014
(publicată în Monitorul Oficial al Românei, Partea I, nr. 691 din 22 septembrie 2014) și a
Dec. C.C.R. nr. 11/2015 (publicată în Monitorul Oficial al Românei, Partea I, nr. 102 din 9 februarie 2015), intrarea în vigoare a Hotărârii Guvernului nr. 182/2014 pentru modificarea
şi completarea art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 32/2011 privind desemnarea Oficiului
Naţional de Prevenire a Criminalităţii şi Cooperare pentru Recuperarea Creanţelor provenite
din Infracţiuni din cadrul Ministerului Justiţiei, în calitate de oficiu naţional pentru
76 Liviu Popescu
Probleme:
I. Instituțiile naționale cărora li se pot solicita date privind
patrimoniul unei persoane
II. Obligativitatea declanșării investigației patrimoniale în vederea
(ne)aplicării motivate a confiscării extinse, în toate cauzele care au ca obiect
infracțiunile prevăzute de art. 1121 alin. (1) din Codul penal (în continuare
C.pen.)
III. Metodologie
IV. Confiscarea extinsă implică o „acuzație în materie penală”
V. Confiscarea extinsă este o „sancțiune de drept penal”
VI. Sarcina probei
VII. Standard de probă. Criteriul obiectiv. Criteriul subiectiv
VIII. Averea nejustificată
IX. Dobânditorii de bună-credință
X. Standardul internațional. Limite: Constituția României
XI. Măsuri asigurătorii
XII. Aplicarea normei în timp
XIII. De lege ferenda
Rezolvări:
Plecăm de la două realități factuale:
a) În România nu există o bază unică de date privind patrimoniul unei
persoane.
b) Persoana acuzată nu are nici obligația și nici interesul să comunice
anchetei date privind averea sa reală.
recuperarea creanţelor în domeniul urmăririi şi identificării produselor provenite din
săvârşirea de infracţiuni sau a altor bunuri având legătură cu infracţiunile, precum şi a
Normelor metodologice de aplicare a Ordonanţei Guvernului nr. 14/2007 pentru
reglementarea modului şi condiţiilor de valorificare a bunurilor intrate, potrivit legii, în
proprietatea privată a statului, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 731/2007 (publicată în
Monitorul Oficial al Românei, Partea I, nr. 213 din 25 martie 2014), a Legii nr. 318/2015 pentru înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Administrare a Bunurilor
Indisponibilizate şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative (publicată în
Monitorul Oficial al Românei, Partea I, nr. 961 din 24 decembrie 2015), jurisprudența
națională în această materie, precum și unele opinii exprimate în doctrină impun și
ocazionează corectura, actualizarea și completarea studiului nostru anterior (L. Popescu,
Confiscarea extinsă. Probleme de aplicare. De lege ferenda, în ,,Pro Lege” nr. 2-3/2013, p.
103-129), într-o versiune consolidată.
Confiscarea extinsă. Probleme de aplicare. De lege ferenda... (II) 77
I. Instituții naționale
Conform art. 170 alin. (1) și (2) din Codul de procedură penală (în
continuare C.pr.pen.):
„Art. 170. Predarea obiectelor, înscrisurilor sau a datelor
informatice (1) În cazul în care există o suspiciune rezonabilă cu privire la
pregătirea sau săvârșirea unei infracțiuni și sunt temeiuri de a se crede că un
obiect ori un înscris poate servi ca mijloc de probă în cauză, organul de
urmărire penală sau instanța de judecată poate dispune persoanei fizice sau
juridice în posesia căreia se află să le prezinte și să le predea, sub luare de
dovadă (sublinierea noastră – L. Popescu).
(2) De asemenea, în condițiile alin. (1), organul de urmărire penală
sau instanța de judecată poate dispune ca:
a) orice persoană fizică sau juridică de pe teritoriul României să
comunice anumite date informatice aflate în posesia sau sub controlul său,
care sunt stocate într-un sistem informatic ori pe un suport de stocare a
datelor informatice (sublinierea noastră – L. Popescu);
b) orice furnizor de rețele publice de comunicații electronice sau
furnizor de servicii de comunicații electronice destinate publicului să
comunice anumite date referitoare la abonați, utilizatori și la serviciile
prestate, aflate în posesia sau sub controlul său, altele decât conținutul
comunicațiilor și decât cele prevăzute la art. 138 alin. (1) lit. j) (sublinierea
noastră – L. Popescu).
[…]”
1. Banca Națională a României – pentru informații privind fraudele
cu carduri și informații de risc de credit.
2. Ministerul Justiției – inițial Oficiul Național pentru Recuperarea
Creanțelor1 și, ulterior, Agenţia Naţională de Administrare a Bunurilor
Indisponibilizate (A.N.A.B.I.)2.
3. Oficiul Național pentru Prevenirea și Combaterea Spălării
Banilor.
4. Agenția Națională de Administrare Fiscală.
5. Administrațiile financiare locale.
1 Conform Hotărârii Guvernului nr. 32/2011 (în prezent, abrogată), modificată prin
Hotărârea Guvernului nr. 182/2014 (publicată în Monitorul Oficial al Românei, Partea I, nr.
213 din 25 martie 2014). 2 Conform Legii nr. 318/2015 (care abrogă, prin art. 53, Hotărârea Guvernului nr.
32/2011).
78 Liviu Popescu
6. Direcțiile locale de taxe și impozite – pentru evidența, după
proprietar, a bunurilor supuse impozitării (de exemplu, terenuri, case, mașini
etc.).
7. Oficiul Național pentru Cadastru și Publicitate Imobiliară –
pentru istoricul juridic al unor imobile.
8. Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare – pentru
evidența priorității ipotecilor mobiliare și de publicitate.
9. Băncile comerciale – pentru depozitele financiare, inclusiv rulajul
acestora3. Totodată, băncile vor comunica și dacă o persoană deține casete de
valori.
10. Agenția Națională de Integritate – pentru declarațiile de avere
ale categoriilor de personal prevăzute în lege.
Pentru magistrați, Consiliul Superior al Magistraturii.
11. Registrul Comerțului și Bursa – pentru informații privind
deținătorii de acțiuni.
12. Poliția – pentru evidența titularilor bunurilor a căror deținere o
autorizează (de exemplu, arme).
13. Autoritatea Națională Navală – pentru ambarcațiuni.
14. Autoritatea Aeronautică Civilă Română – pentru aeronave.
15. Autoritatea Națională a Vămilor – pentru anumite categorii de
bunuri supuse regimului vamal (de exemplu, se declară, obligatoriu în scris,
la biroul vamal, obiectele din metale prețioase și bijuteriile care depășesc uzul
personal4).
16. Inspectoratul de Stat în Construcții – pentru autorizațiile de
construcție.
17. Oficiul Român pentru Drepturi de Autor.
18. Centrul Național de Administrare a Registrelor Naționale
Notariale − CNARNN − INFONOT – pentru registrele naționale notariale.
19. Oficiul Național al Registrului Comerțului – pentru datele
societăților comerciale.
3 Articolul 114 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 (publicată în
Monitorul Oficial al Românei, Partea I, nr. 1027 din 27 decembrie 2006, cu modificările și
completările ulterioare) stipulează: „Instituțiile de credit sunt obligate să furnizeze informații de natura secretului
bancar, după începerea urmăririi penale împotriva unui client, la solicitarea scrisă a
procurorului sau a instanței judecătorești ori, după caz, a organelor de cercetare penală, cu
autorizarea procurorului (sublinierea noastră – L. Popescu)”. 4 Conform Regulamentului de aplicare a Codului vamal al României, aprobat prin
Hotărârea Guvernului nr. 707/2006 (publicată în Monitorul Oficial al Românei, Partea I, nr.
520 din 15 iunie 2006), cu modificările și completările ulterioare.
Confiscarea extinsă. Probleme de aplicare. De lege ferenda... (II) 79
20. Institutul Național al Patrimoniului5 – pentru evidența, după
titular, a bunurilor culturale mobile clasificate.
21. Serviciile de informații – pot deține, colateral obiectului de
activitate, informații utile.
II. Obligativitatea declanșării investigației patrimoniale, în vederea
(ne)aplicării motivate a confiscării extinse, în toate cauzele care au ca obiect
infracțiunile prevăzute de art. 1121 alin. (1) C.pen.
Inițierea investigației patrimoniale, drept sau atribuție?
1. Autoritățile publice nu au drepturi și obligații corelative decât în
raporturile de drept privat.
Au, în schimb, atribuții, ceea ce semnifică obligația de aplicare a
legii în modalitatea prescrisă (onerativă, prohibitivă, permisivă).
Confiscarea extinsă nu este o procedură opțională (si voluit), ci
obligatorie, caracter ce rezultă din formularea imperativă a legii („sunt supuse
confiscării”, iar nu „pot fi confiscate …”)6, identică la art. 112 alin. (1) C.pen
(confiscarea specială).
Din acest motiv, inițierea investigației patrimoniale în vederea
(ne)aplicării motivate a confiscării extinse este tot atât de obligatorie ca și
căutarea bunurilor vizate de confiscarea specială7, neputând exista nicio
justificare legală pentru pasivitatea anchetatorilor care nu fac nimic pentru a le
identifica și indisponibiliza în vederea confiscării (percheziții, audieri,
expertize, solicitare de relații, comisii rogatorii, dare în urmărire etc.)8
2. Asupra actelor de care depinde exercitarea atribuțiilor sale,
procurorul se pronunță motivat, prin ordonanță9.
La fel după cum decizia de a solicita instanței aplicarea măsurii
confiscării extinse trebuie motivată10
prin rechizitoriu, tot așa și decizia de a
5 A se vedea site-ul http://www.cimec.ro/ (accesat la 14 noiembrie 2016). 6 Conform art. 1121 alin. (1) C.pen. 7 Conform art. 112 alin. (1) C.pen. 8 Mai clar: de exemplu, cum ar fi dosarul „Brățările dacice” fără urmărirea
internațională a brățărilor? 9 Articolul 286 alin. (1) și (2) lit. d) C.pr.pen. stipulează:
„Art. 286. Actele organelor de urmărire penală (1) Procurorul dispune asupra actelor sau măsurilor procesuale și soluționează
cauza prin ordonanță, dacă legea nu prevede altfel.
(2) Ordonanța trebuie să cuprindă:
[…]
d) obiectul actului sau măsurii procesuale ori, după caz, tipul soluției, precum și
motivele de fapt și de drept ale acestora (sublinierea noastră – L. Popescu);
[…]”
80 Liviu Popescu
nu solicita acest lucru trebuie și aceasta motivată, și anume prin rezultatele
concrete ale unei investigații patrimoniale efectuate în prealabil.
3. A nu declanșa verificările financiare într-un caz prevăzut de art.
1121 alin. (1) C.pen. pe motiv că, fără nicio investigație financiară prealabilă,
anchetatorului i se pare că nu există „o diferență vădită”, înseamnă, din punct
de vedere formal, a nesocoti o obligație legală și, din punct de vedere
substanțial, a ignora potențialitatea unei stări de pericol.
Diferența vădită dintre averea licită și averea reală a persoanei
condamnate (inclusiv cea disimulată pe numele terților) nu poate constitui o
premisă sine qua non (o condiție de procedibilitate) a declanșării
verificărilor în procedura confiscării extinse (ceea ce ar stimula arbitrariul în
exercitarea dreptului de sezină al organului de urmărire penală, arbitrariu
generator prin el însuși al favoritismelor, corupției etc.), ci rezultă abia după
efectuarea acestora (condiție de drept substanțial de aplicare a sancțiunii
confiscării extinse11
) asupra tuturor persoanelor vizate12
.
4. În opinia noastră, trăsătura diferenței vădite nu condiționează,
nicidecum, inițierea investigației patrimoniale concomitent cu ancheta penală
pentru infracțiunea premisă13
, ci semnifică ordinul de mărime a „diferenței”
care, prin amploare, nu poate avea o altă explicație decât ilicitul,
fundamentând, așadar, prezumția simplă care stă la baza confiscării averii
ilicite.
5. A judeca invers (că „diferența vădită” – în sensul de „evidentă” –
reprezintă o condiție prealabilă inițierii oricărei investigații patrimoniale)
însemnă a excepta de la rigorile legii (adică a favoriza) pe infractorii suficient
de precauți și de inteligenți cât să ascundă proprietatea produselor infracțiunii
pe numele terților.
Cum adică, ad absurdum, dacă diferența dintre averea reală și cea
licită nu este vădită, adică evidentă (pentru că toate produsele infracțiunilor
10 Problema este că trebuie exclusă motivat sau prevenită o potențială stare de
pericol.
De exemplu, într-un domeniu caracterizat tot prin obligația de diligență în
exercitarea atribuțiilor, se pune întrebarea : de ce echipajul de la Salvare nu i-a făcut un EKG
unui pacient care, lăsat acasă, a murit după două ore de infarct?
Trebuia să-i facă EKG-ul, fie și numai ca să fie eliminat un risc (chiar inaparent, dar materializat ulterior).
11 Articolul 1121 alin. (2) lit. a) C.pen. stipulează:
„Confiscarea extinsă se dispune dacă …”. Nu - „Inițierea verificărilor se dispune
dacă …”. 12 Prin art. 1121 alin. (3) C.pen. 13
Infracțiunea care constituie obiectul principal al cauzei, pentru care infractorul
este trimis în judecată spre a fi tras la răspundere penală.
Confiscarea extinsă. Probleme de aplicare. De lege ferenda... (II) 81
precedente au fost ascunse pe numele altor persoane sau în paradisuri fiscale
și „albite” prin firme specializate), atunci averea ilicită nu se mai confiscă,
pentru că nimeni nu o caută?
6. Ceea ce este disimulat nu poate fi vădit (decât ca urmare a unei
anchete14
).
Decizia de a iniția investigațiile patrimoniale pentru a se stabili
(ne)incidența confiscării extinse într-un caz determinat nu este selectivă,
discreționară, arbitrară, ci reprezintă o obligație legală incidentă în cazul
tuturor dosarelor care privesc obiectul de reglementare al art. 1121 alin. (1)
C.pen.
Abia ulterior, după efectuarea verificărilor financiare, se va stabili
dacă există (sau nu) o diferență vădită între veniturile licite și averea reală.
Aceasta pentru că infractorii au tendința de a-și disimula averea
ilicită.
În aceeași ordine de idei, urmează a se observa că diferența vădită
dintre averea licită și cea reală „sare în ochi” doar în cazul corturarilor care
își construiesc, peste noapte, un palat cu turnulețe, însă, în cazul magnaților
cu averea licită de 10 milioane de euro și averea reală de 50 milioane de euro,
nu există o diferență vădită între nivelul de trai afișat, bazat, întemeiat pe
posibilități licite și cel bazat pe ilicit.
În ambele situații tot Snagov, tot Paris, tot Bentley, tot Rolex etc.
Reductio ad absurdum, instituția confiscării extinse trebuie aplicată
numai corturarilor, pentru că numai în cazul lor anchetatorii au impresia că
observă, prealabil oricărei anchete, subiectiv și discreționar, o diferență vădită
(evidentă)?
Această manieră impresionistă de a face anchetă penală (adică de a o
declanșa în funcție de impresia prealabilă a organului, care acționează numai
și numai dacă este pus în fața a ceea ce el consideră „evidență”) este nu numai
nelegală și discreționară ci, eo ipso, și neștiințifică.
7. Statistic, instituția confiscării extinse vizează 50% din volumul
actual de activitate al Ministerului Public, aria infracțiunilor care o
generează15
depășind cu mult exigențele europene (respectiv lupta împotriva
crimei organizate și terorismului) care au impus obligația de legiferare în plan
național [Decizia-cadru 2005/212/JAI a Consiliului U.E. din 24 februarie
14 În acest sens, a se vedea semnificația termenului <<„a vădi” ˂ „a dovedi”: VĂDÍ,
vădesc, vb. IV. Tranz. A face să fie evident, a dovedi, a demonstra, a arăta. ♦ A da pe față, a
denunța, a demasca. – Din sl. Vaditi>> [sursa DEX 2009, disponibil pe site-ul
https://dexonline.ro/definitie/v%C4%83di (accesat la 28 septembrie 2016)]. 15 Articolul 1121 alin. (1) C.pen., mai ales - lit. h) infracțiuni contra patrimoniului.
82 Liviu Popescu
2005 privind confiscarea produselor, a instrumentelor și a bunurilor având
legătură cu infracțiunea16
].
În toate aceste cauze (numai furturi sunt 615.329 pe anul 2015),
organul de urmărire penală are obligația legală de a iniția, în paralel cu
cercetarea infracțiunii-premisă, investigația patrimonială în vederea
(ne)aplicării motivate a confiscării extinse, așadar în toate cauzele care au ca
obiect infracțiunile prevăzute de art. 1121 alin. (1) C.pen., făcând cercetări
amănunțite privind averea:
- infractorului vizat de trimiterea în judecată;
- membrilor de familie17
;
- persoanelor juridice asupra cărora persoana condamnată deține
controlul (formal sau informal)18
.
Selecția dosarelor este dată de lege (în mod obiectiv), nu de către
anchetator (în mod discreționar).
8. Deși pentru monitorizarea aplicării noii instituții penale ar fi fost, în
mod obligatoriu, necesară colectarea datelor statistice, până în prezent acest
lucru nu s-a întâmplat în România (de ce oare?!); în acest sens, stimulativă va
fi Directiva 2014/42/UE care ne obligă19
; chiar dacă termenul limită pentru
transpunerea acesteia în legislația națională este octombrie 2016, se știa
dinainte, pentru că era evidentă, despre această necesitate rațională și totodată
16 Disponibilă pe site-ul http://eur-lex.europa.eu/legal-
content/ro/TXT/?uri=CELEX:32005F0212 (accesat la 14 noiembrie 2016).
Articolul 3 alin. (1) lit. a) din Decizia-cadru 2005/212/JAI a Consiliului U.E. referindu-se la crima organizată transnațională, iar art. 3 alin. (1) lit. b) referindu-se la
terorism. De altfel, „scopul prezentei Decizii-cadru … privește sarcina probei privind sursa
bunurilor deținute de o persoană condamnată pentru o infracțiune având legătură cu
criminalitatea organizată (sublinierea noastră – L. Popescu)” (Preambulul Deciziei-cadru,
paragr. 10). 17 Conform art. 177 C.pen.:
„(1) Prin membru de familie se înțelege:
a) ascendenții și descendenții, frații și surorile, copiii acestora, precum și persoanele
devenite prin adopție, potrivit legii, astfel de rude;
b) soțul;
c) persoanele care au stabilit relații asemănătoare acelora dintre soți sau dintre
părinți și copii, în cazul în care conviețuiesc. (2) Dispozițiile din legea penală privitoare la membru de familie, în limitele
prevăzute în alin. (1) lit. a), se aplică, în caz de adopție, și persoanei adoptate ori
descendenților acesteia în raport cu rudele firești (sublinierea noastră – L. Popescu)”. 18 Conform art. 1121 alin. (3) C.pen. 19 „Statele membre culeg periodic date de la autoritățile relevante și realizează
statistici cuprinzătoare. Datele statistice culese sunt transmise anual Comisiei… (sublinierea
noastră – L. Popescu)” (art. 11).
Confiscarea extinsă. Probleme de aplicare. De lege ferenda... (II) 83
obligație de conformare (cel puțin de la data emiterii actului normativ
european).
Dintr-o analiză ad-hoc realizată în anul 2015 rezultă că, de la
implementare (aprilie 2012), în primii trei ani confiscarea extinsă a fost
aplicată prin doar 18 hotărâri judecătorești (13 definitive și 5 nedefinitive)20
.
În fața acestei discrepanțe evidente dintre, pe de o parte, realitatea
normativă (expusă mai sus) și, pe de altă parte, realitatea judiciară (18
hotărâri judecătorești în aproape 3 ani), o întrebare legitimă cere cu insistență
răspuns: Cum e posibil?21
III. Metodologie
Perioada de timp vizată de confiscarea extinsă, în care a fost
acumulată averea, este formată din a + b22
.
a) 5 ani înainte de săvârșirea infracțiunii premisă;
b) după momentul săvârșirii infracțiunii premisă și până la emiterea
rechizitoriului (durată neprecizată).
Pentru acest interval (a+b), trebuie verificate și evaluate [printr-o
constatare tehnico-științifică atunci când există pericolul dispariției unor
mijloace de probă sau de schimbare a unor situații de fapt și este necesară
lămurirea urgentă23
, iar în celelalte cazuri printr-o expertiză24
] toate intrările
20 Conform Hotărârii Secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii
nr. 116/2015, publicată pe site-ul http://www.csm1909.ro/csm/linkuri/24_03_2015
__72981_ro.pdf (accesat la 8 noiembrie 2016). 21 Răspuns: În mod selectiv, discreționar? 22 Conform art. 1122 alin. (2) lit. a) C.pen. 23 Conform art. 172 alin. (9) C.pr.pen. 24 În redactarea inițială, jocandi causa probabil, art. 172 alin. (4) C.pr.pen. stipula că:
„Specialiștii care funcționează în cadrul organelor judiciare sunt asimilați
experților oficiali (sublinierea noastră – L. Popescu)” (?!).
Legea nr. 255/2013 (publicată în Monitorul Oficial al Românei, Partea I, nr. 515 din
14 august 2013, cu modificările și completările ulterioare) a revenit asupra acestei „erori”
(art. 102 pct. 116) și, firesc, a corectat-o, în noua redactare a art. 172 alin. (4), (9) și (10)
C.pr.pen. evacuându-se din lege această asimilare împotriva naturii:
„(4) Expertiza poate fi efectuată de experți oficiali din laboratoare sau instituții de
specialitate ori de experți independenți autorizați din țară sau din străinătate, în condițiile legii.”
,,(9) Când există pericol de dispariție a unor mijloace de probă sau de schimbare a
unor situații de fapt ori este necesară lămurirea urgentă a unor fapte sau împrejurări ale
cauzei, organul de urmărire penală poate dispune prin ordonanță efectuarea unei constatări
(sublinierea noastră – L. Popescu).”
,,(10) Constatarea este efectuată de către un specialist care funcționează în cadrul
organelor judiciare sau din afara acestora”.
84 Liviu Popescu
și toate ieșirile25
din patrimoniile tuturor persoanelor mai sus arătate (pct. II,
7), atât cele care îl au ca autor pe condamnat, cât și cele datorate terților26
și
inclusiv toate cheltuielile27
acelor persoane, pentru a se stabili dacă există o
diferență între veniturile licite și valoarea bunurilor real dobândite de către
condamnat, inclusiv cele (eventual) ascunse pe numele apropiaților.
Se va stabili partea licită a averii.
Licit înseamnă provenit din venitul legal impozitat, aspect interesant
atât sub regim probator (este impozitat, deci are aparența legalității), cât și
substanțial (nu există evaziune fiscală – fapt generator prin sine însuși de
avere ilicită).
Pentru excedent, se vor face cercetări pentru a se stabili proveniența
ilicită a acestuia (dacă este cazul), întrucât confiscarea extinsă nu se poate
dispune decât dacă instanța are convingerea28
că bunurile respective provin
din activități infracționale de natura celor prevăzute la alin. (1)29
și nu de
altă natură30
.
Se vor evidenția inclusiv fructele31
bunurilor supuse confiscării
(bunuri sau bani rezultați din exploatarea acelora, inclusiv beneficiul
necuvenit al folosinței fără drept).
Cu privire la bunurile ce urmează a face obiectul confiscării prevăzute
de art. 1121 C.pen., există o contradicție care, de lege ferenda, ar trebui
rezolvată, între, pe de o parte, alin. (7) și, pe de altă parte, alin. (8) raportat la
alin. (2) lit. a) ale normei în analiză32
.
25 Nu doar patrimoniul actual în momentul constatării, întrucât acesta ar putea fi
rezultatul unor acte juridice simulate. 26 Conform art. 1121 alin. (3) C.pen. 27 Conform art. 1121 alin. (5) C.pen. 28 Conform art. 1121 alin. (2) lit. b) C.pen.
În Decizia-cadru, formularea este mult mai riguroasă [„… o instanță națională e
convinsă pe deplin, pe baza unor fapte specifice … (sublinierea noastră – L. Popescu)”] și
accentuată prin folosirea unui pleonasm de întărire repetat de trei ori [art. 3 alin. (2) lit. a) și
lit. b) și lit. c)]. 29 Conform art. 1121 alin. (2) lit. b) C.pen. 30 La patru ani și jumătate de la implementarea noii instituții penale, nu au fost
atenuate deloc dificultățile generate de raportul dintre, pe de o parte, numărul foarte mare de
dosare obligatoriu vizate, potrivit legii și, pe de altă parte, resursele umane și logistice
restrânse ale sistemului, total nepregătit pentru a prelua − din mers − aceste noi sarcini. Numai furturi sunt 615.329 în ultimul an.
Impactul financiar, pregătirea sistemului pentru a face posibilă această procedură
la o asemenea scară par a fi fost neglijate de către inițiatorul acestei propuneri legislative,
norma fiind de imediată aplicare, din mers, fără niciun fel de ajustări bugetare, nici atunci
și nici până astăzi. 31
Conform art. 1121 alin. (7) C.pen.
32 Conform art. 1121 alin. (2), (7) și (8) C.pen.:
Confiscarea extinsă. Probleme de aplicare. De lege ferenda... (II) 85
Astfel, limita de timp, fixată prin alin. (8) cu trimitere la alin. (2) ale
art. 1121 C.pen. pentru dobândirea bunurilor supuse evaluării și, ulterior,
confiscării este „până la data emiterii actului de sesizare a instanței”, dar
aceste bunuri nejustificate (despre care se va stabili că sunt ilicite) rămân și
după emiterea rechizitoriului, adică în timpul judecății, în proprietatea
infractorului și produc un folos necuvenit (dobânzi sau folosință).
Or, în conformitate cu alin. (7) al aceluiași articol, și acest folos
necuvenit, produs în beneficiul infractorului după emiterea rechizitoriului,
trebuie confiscat33
.
Având în vedere că, în ceea ce privește marea majoritate a achizițiilor,
legea nu obligă la păstrarea documentelor justificative, în absența acestora și
pentru atestarea elementelor esențiale ale stării de fapt (data și prețul
achiziției) vor fi utilizate orice mijloace de probă care nu sunt interzise prin
lege34
.
Problema însă devine complexă (sub aspect probator) acolo unde (în
practica națională, în majoritatea cazurilor) disimularea adevăratului
proprietar se realizează în absența unor acte juridice al căror caracter simulat
să poată fi interogat (când banii se dau la valiză).
IV. Confiscarea extinsă implică o „acuzație în materie penală”
În completarea dispozițiilor Deciziei-cadru 2005/212/JAI, Directiva
2014/42/UE impune, inclusiv în privința terților „în cunoștință de cauză”35
,
„2) Confiscarea extinsă se dispune dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele
condiții:
a) valoarea bunurilor dobândite de persoana condamnată, într-o perioadă de 5 ani
înainte și, dacă este cazul, după momentul săvârșirii infracțiunii, până la data emiterii
actului de sesizare a instanței, depășește în mod vădit veniturile obținute de aceasta în mod
licit (sublinierea noastră – L. Popescu);
[…]
(7) Se confiscă, de asemenea, bunurile și banii obținuți din exploatarea sau folosirea
bunurilor supuse confiscării, precum și bunurile produse de acestea (sublinierea noastră – L.
Popescu).
(8) Confiscarea nu poate depăși valoarea bunurilor dobândite în perioada
prevăzută la alin. (2), care excedează nivelului veniturilor licite ale persoanei condamnate (sublinierea noastră – L. Popescu)”.
33 D. Ciuncan, verba. 34 Conform art. 97 alin. (2) lit. f) C.pr.pen. 35 Preambul, paragr. 24.
Adică, în economia redactării, „de rea-credință”.
Pentru că pe cei de bună-credință nu îi vizează, mai exact îi exclude în mod
categoric, după cum vom arăta mai jos (pct. IX).
86 Liviu Popescu
„… garanții și căi de atac specifice pentru a (le) garanta respectarea
drepturilor fundamentale (…) Aceasta include dreptul de a fi audiat (…)
Ordinul de înghețare a bunurilor ar trebui comunicat persoanei afectate cât
de curând posibil …(sublinierea noastră – L. Popescu)”36
.
„… persoanele ale căror bunuri sunt afectate de hotărârea de
confiscare au dreptul de a fi asistate de un avocat pe întreaga durată a
procedurii de confiscare … fiind (adăugirea noastră – L. Popescu) informate
că au acest drept” (sublinierea noastră – L. Popescu)37
.
Analizând noțiunea de „acuzație în materie penală” așa după cum a
rezultat din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în
continuare C.E.D.O.), s-a concluzionat că, în accepțiunea convențional-
europeană, această noțiune „are o valoare autonomă” (în raport de litera legii
naționale), rezultată din aplicarea criteriilor Convenției europene pentru
apărarea drepturilor omului și a libertăţilor fundamentale (denumită în
continuare Convenția):
„Așadar, pentru a stabili dacă o persoană este „acuzată” de
săvârșirea unei fapte penale, Curtea a stabilit, în jurisprudența sa,
următoarele trei criterii:
a) calificarea ei ca infracțiune în legea națională;
b) natura infracțiunii;
c) natura și gradul de gravitate ale sancțiunii ce urmează a fi aplicată
autorului ei.
C.E.D.O. a precizat că aceste criterii sunt alternative, nu cumulative (sublinierea noastră – L. Popescu)”
38.
Exemple:
Astfel, continuă autorul citat, „… fosta Comisie a decis că (…) o
procedură disciplinară în cadrul căreia un avocat a fost condamnat la o
amendă pentru neîndeplinirea obligațiilor profesionale, internarea unui
inculpat pe temeiul dispozițiilor legii naționale de „apărare socială” prin
decizie a instanței judiciare, sau (…) procedura privitoare la nerespectarea
normelor privind staționarea autovehiculelor, datorită caracterului general
al acestor norme și scopului, atât preventiv, cât și represiv al sancțiunii
aplicate, reprezintă, toate, „acuzații în materie penală”, în sensul Convenției
(sublinierea noastră – L. Popescu)”39
.
36 Idem (Preambul), paragr. 33. 37 Idem, art. 8 alin. (7). 38 C. Bîrsan, Convenția Europeană a Drepturilor Omului, vol. I, Editura All Beck,
București, 2005, p. 443-444. 39 Idem, p. 449.
Confiscarea extinsă. Probleme de aplicare. De lege ferenda... (II) 87
V. Confiscare extinsă este o „sancțiune de drept penal”
Articolul 15 alin. (2) C.pen. stipulează:
„Infracțiunea este singurul temei al răspunderii penale (sublinierea
noastră – L. Popescu)”.
Articolul 2 alin. (1) C.pen. stipulează:
,,Legalitatea sancțiunilor de drept penal
Legea penală prevede pedepsele aplicabile și măsurile educative ce se
pot lua față de persoanele care au săvârșit infracțiuni, precum și măsurile de
siguranță ce se pot lua față de persoanele care au comis fapte prevăzute de
legea penală (sublinierea noastră – L. Popescu).“
Totodată, potrivit art. 107 alin. (2) C.pen.:
„Măsurile de siguranță se iau față de persoana care a comis o faptă
prevăzută de legea penală, nejustificată (sublinierea noastră – L. Popescu)”.
Printre acestea, și confiscarea extinsă (art. 1121 C.pen.), instituție
penală nouă ce nu are un caracter temporar, provizoriu (precum măsurile
asigurătorii), ci definitiv40
, și nu servește recuperării prejudiciului, ci extrage o
parte din patrimoniul persoanei acuzate pentru a o transfera în patrimoniului
statului.
„… măsurile de siguranță, între care se regăsește și măsura
confiscării extinse, au, în sfera categoriilor juridice, caracterul de sancțiuni
de drept penal (sublinierea noastră – L. Popescu)”41
.
Doar în cadrul unei hotărâri de condamnare și pe baza unei
condamnări (condiție indispensabilă: „în cazul în care persoana este
condamnată”42
) se poate aplica sancțiunea de drept penal a confiscării extinse.
Spre deosebire de celelalte măsuri de siguranță (inclusiv confiscarea
specială), confiscarea extinsă se poate aplica numai în cadrul unei hotărâri de
condamnare și subsecvent condamnării, pe baza constatării instanței că averea
nejustificată provine din alte infracțiuni similare infracțiunii premisă, a căror
existență va fi prezumată, așadar ca efect al răspunderii penale.
Numai și numai pentru că infractorul a comis infracțiunea premisă
pentru care răspunde penal și, în consecință, urmează a fi condamnat, se poate
prezuma că a comis și alte infracțiuni similare din care a rezultat averea ilicită
supusă confiscării extinse.
40 „Confiscarea conduce la deposedarea definitivă de bunuri (sublinierea noastră –
L. Popescu)” (Directiva 2014/42/UE, Preambul, paragr. 26). 41
Decizia C.C.R. nr. 356/2014, paragr. 37. 42 Conform art. 1121 alin. (1) C.pen.
88 Liviu Popescu
Inexistența condamnării pentru infracțiunea premisă – de pildă, în
cazul achitării – atrage imposibilitatea aplicării confiscării extinse care,
nefiind o măsură autonomă, este strict o sancțiune alăturată.
Măsura confiscării extinse nu doar înlătură o stare de pericol și previne
săvârșirea unor fapte prevăzute de legea penală (precum celelalte măsuri de
siguranță43
) prin aceea că bunurile și banii confiscați nu vor mai putea fi
utilizați de către infractorul condamnat sau de către complicii săi în scopuri
infracționale44
, dar, prin caracterul coercitiv și exemplaritatea sa, dobândește
și caracterul disuasiv al pedepselor penale a căror principală funcțiune,
într-un secol umanist, nu poate fi aceea de a retribui, prin suferință45
, o
devianță comportamentală, ci reeducarea (atât cea specială – a autorului, cât
și cea generală – a celorlalți infractori, care observă că „crime doesn’t pay”),
descurajând rezoluția infracțională.
Așa a fost înțeleasă noțiunea de „pedeapsă” în tradiția normativă46
și,
chiar dacă astăzi Codul penal nu a mai menținut definiția, nu există motive
pentru a crede că semnificațiile ei s-au schimbat.
În condițiile în care obiectul confiscării extinse nu îl constituie
recuperarea prejudiciului/despăgubirea victimelor infracțiunilor precedente
infracțiunii premisă și nu se aplică la solicitarea acelora, nu se poate susține
că aceasta este un efect al exercitării acțiunii civile47
, cu atât mai mult cu
43 Conform art. 107 alin. (1) C.pen. 44 Unele bunuri, prin destinația lor voluptuară, nici nu sunt adecvate unor asemenea
scopuri, ci exclusiv celor recreativ-reconfortante. 45 Legea talionului. 46 Articolul 52 din Codul penal din 1969 stipula:
„Art. 52. Pedeapsa și scopul ei
Pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a
condamnatului. Scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni (sublinierea
noastră – L. Popescu).
Prin executarea pedepsei se urmărește formarea unei atitudini corecte față de
muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială. Executarea
pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice și nici să înjosească persoana condamnatului
(sublinierea noastră – L. Popescu)”. 47 Conform art. 19 alin. (1) și (2) C.pr.pen. care stipulează:
„Art. 19. Obiectul și exercitarea acțiunii civile
(1) Acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru
prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acțiunii penale (sublinierea
noastră – L. Popescu).
(2) Acțiunea civilă se exercită de persoana vătămată sau de succesorii acesteia, care
se constituie parte civilă împotriva inculpatului și, după caz, a părții responsabile civilmente
(sublinierea noastră – L. Popescu)
[….]”.
Confiscarea extinsă. Probleme de aplicare. De lege ferenda... (II) 89
cât, în funcție de particularitățile concrete ale infracțiunilor prealabile
infracțiunii premisă, unele dintre faptele prevăzute de art. 1121 alin. (1) C.pen.
nici măcar nu produc prejudiciu48
.
„(…) o asemenea măsură (confiscarea, adăugirea noastră – L.
Popescu) este reglementată constituțional doar în cazul unor infracțiuni sau
contravenții (…) (sublinierea noastră – L. Popescu)”49
.
Fiind indisolubil legată/condiționată de unele infracțiuni (precedente
infracțiunii premisă) a căror săvârșire este prezumată de către instanță din
constatarea, pe bază de probe (inclusiv prezumții simple), a provenienței
ilicite a bunurilor supuse confiscării, cu respectarea dreptului la apărare, dar
într-o procedură simplificată, atipică50
, confiscarea extinsă reprezintă o
sancțiune de drept penal aplicată ca efect al răspunderii penale51
, ca o
anticipare a proceselor tipice care ar trebui să urmeze (dar nu în mod
obligatoriu, obligația organelor de urmărire penală fiind una de diligență).
Conchidem, pe cale de consecință, caracterul coercitiv, represiv și
preventiv al acestei măsuri de siguranță.
Se ridică însă o problemă de echitate.
Potrivit art. 112 alin. (1) lit. e) C.pen.:
„Confiscarea specială.
(1) Sunt supuse confiscării speciale:
[….]
e) bunurile dobândite prin săvârșirea faptei prevăzute de legea
penală, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate și în măsura în care nu
servesc la despăgubirea acesteia (sublinierea noastră – L. Popescu).
[….]”
Prin art. 1121 C.pen., instituțiile statului își acordă o dispensă
eliberându-se de povara de a mai dovedi, pe fiecare în parte, și celelalte
infracțiuni anterioare (acesta este interesul procesual al noii instituții penale) –
pentru care, pe cale de consecință, nu i se pot aplica infractorului pedepse
penale –, dar nu pot încălca drepturile victimelor acelor infracțiuni
48 De exemplu, traficul de droguri/arme, corupția (în anumite forme), finanțarea
terorismului etc. 49 Conform Dec. C.C.R. nr. 453/2008, publicată în Monitorul Oficial al Românei,
Partea I, nr. 374 din 16 mai 2008. 50 Fără individualizare, fără punerea în mișcare a acțiunii penale și neurmate de
condamnare. 51 Din acest motiv, nu putem subscrie la opinia (evident, anterioară reglementării
„confiscării extinse”) potrivit căreia măsurile de siguranță „nu sunt o consecință a săvârșirii
faptei …” (C. Mitrache, Dreptul penal român. Partea generală, Casa de Editură și Presă
„Şansa” S.R.L., București, 2000, p. 168).
90 Liviu Popescu
(decurgând din principiul statului de drept52
, din dreptul fundamental al
accesului liber la justiție53
și din dreptul la un proces echitabil54
), inclusiv
dreptul la despăgubirile cuvenite pentru pagubele suferite.
Statul culege (pe calea confiscării extinse), în folosul său exclusiv,
toată averea nejustificată (afirmat ilicită) a infractorului.
Dar dacă, ulterior condamnării premisă, victimele vor avea parte totuși
de un proces pentru una dintre infracțiunile anterioare ale condamnatului
(pentru că urmărirea acestora trebuie să continue55
), de unde vor mai fi
despăgubite?
De lege ferenda, de la stat – ca de la un proprietar și bun administrator
al averii confiscate (cu dobândă de la data confiscării)56
.
VI. Sarcina (obligația) probei
Sarcina probei revine reclamantului57
.
52 Articolul 1 alin. (3) din Constituția României, republicată, stipulează:
„România este stat de drept, democratic și social, în care demnitatea omului,
drepturile și libertățile cetățenilor, […], dreptatea […] reprezintă valori supreme […] și sunt
garantate (sublinierea noastră – L. Popescu)”. 53 Articolul 21 alin. (1) și (3) din Constituția României, republicată, stipulează:
„(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a
libertăților și a intereselor sale legitime (sublinierea noastră – L. Popescu)”.
,,(3) Părțile au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil (sublinierea noastră – L. Popescu)”.
Cu sprijinul organului de urmărire penală, am adăuga, dacă are atribuții în acea
materie. 54 Articolul 8 teza finală C.pr.pen. stipulează:
„Organele judiciare au obligația de a desfășura urmărirea penală și judecata …,
astfel încât să fie constatate la timp și în mod complet faptele care constituie infracțiuni, […],
iar orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit legii, într-un termen
rezonabil (sublinierea noastră – L. Popescu)”. 55 Ibidem. 56 Articolul 1334 din Codul civil (în continuare C.civ.) stipulează:
„(1) Gerantul este dator să se îngrijească de interesele geratului cu diligența pe care
un bun proprietar o depune în administrarea bunurilor sale (sublinierea noastră – L. Popescu).
[…]”.
Articolul 1335 C.civ. stipulează:
„La încetarea gestiunii, gerantul trebuie să dea socoteală geratului și să îi remită
acestuia toate bunurile obținute cu ocazia gestiunii (sublinierea noastră – L. Popescu)”. 57
Onus probandi incumbit actori.
A se vedea, mai jos, D. Rizeanu (nota de subsol nr. 85).
Confiscarea extinsă. Probleme de aplicare. De lege ferenda... (II) 91
După cum s-a remarcat, „în doctrină, în privința sarcinii probei în
materia confiscării, se arată că aceasta are trăsături specifice în sensul că se
observă (…) o divizare a sarcinii probei, cel în cauză având posibilitatea de a
dovedi caracterul licit al bunurilor pe care le deține (sublinierea noastră – L.
Popescu)”58
.
Pe lângă faptul că această opinie doctrinară contravine în mod direct
practicii constante a instanței de contencios constituțional, ne induce în mod
fals caracterul de noutate al dreptului la apărare, în mod bizar recunoscut, prin
„generozitatea” interpretului, cu ocazia procedurilor confiscării extinse.
Observații:
1. În fața oricărei „acuzații de natură penală” care poate fi finalizată
într-o „sancțiune de drept penal”, statul modern a garantat dreptul la apărare
ca pe o reflectare firească a dreptului natural la legitimă apărare.
2. Faptul că persoana vizată „are posibilitatea” nu înseamnă că „are
sarcina” sau „o divizare a sarcinii probei”.
Apărată de prezumția de nevinovăție și de prezumția de liceitate a
dobândirii averii (ambele constituționale), persoana vizată în procedura
confiscării extinse are dreptul59
(nu sarcina/obligația) de a fi audiat/asistat de
un avocat60
, după cum, la adăpost de orice sancțiune, are și dreptul de a nu
declara nimic61
.
În același sens, a se vedea și F. Streteanu, Considerații privind confiscarea extinsă,
în ,,Caiete de drept penal” nr. 2/2012, p. 26 : „(…) sarcina probei incumbă parchetului și,
eventual, instanței (sublinierea noastră – L. Popescu)”.
Teza ultimă [„(…) și, eventual, instanței”] nu poate fi înțeleasă decât în sensul că, în temeiul rolului activ, instanța va lămuri neclaritățile; altfel, doar renunțând la statutul de
„instanță imparțială” care garantează „dreptul la un proces echitabil” (art. 6 din Convenție)
putem imagina că Themis, dezlegată la ochi și fraternizând în parteneriat cu una dintre părți,
lasă din mână balanța dreptății și aduce probe în favoarea aceleia ca să le așeze pe unul dintre
talgere, judecând ulterior cauza.
Dacă o situație de fapt esențială în acuzare nu a fost dovedită, această împrejurare nu
determină nici preluarea sarcinii (obligației) probei de către instanță, nici lăsarea pricinii
nedezlegate.
Restrângerea, exclusiv în etapa camerei preliminare, a instrumentului „restituirii în
vederea completării urmăririi penale” [art. 333 din Codul de procedură penală din 1969,
abrogat prin art. I pct. 158 din Legea nr. 356/2006 (publicată în Monitorul Oficial al
Românei, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006)] determină instanța să judece pe baza a ceea ce există în dosar, făcând aplicația principiilor:
- idem est non esse aut non probari;
- in dubio pro reo. 58 Decizia C.C.R. nr. 356/2014, paragr. 36, cit. supra. 59 Conform Directivei 2014/42/UE, Preambul, paragr. 33, cit. supra. 60
Idem, art. 8 alin. (7). 61 Articolul 10 alin. (4) C.pr.pen. stipulează:
92 Liviu Popescu
Sarcina probei revine, și în cazul acestei proceduri, exclusiv celui care
afirmă/reclamă/acuză.
Faptul că persoana acuzată are posibilitatea de a se apăra nu
diminuează cu nimic sarcina (obligația) celui care afirmă (acuză) de a-și proba
afirmația.
Ceea ce nu este probat nu există (din punct de vedere judiciar), una
singură dintre părți (acuzatul) având beneficiul unei prezumții legale (chiar
constituționale).
3. În conformitate cu Directiva UE 343/2016 privind consolidarea
anumitor aspecte ale prezumției de nevinovăție, „exercitarea dreptului de a
păstra tăcerea sau de a nu se autoincrimina nu ar trebui să fie utilizată
împotriva persoanelor suspectate sau acuzate și nu ar trebui să fie
considerată, prin ea însăși, ca dovadă că persoana respectivă a comis
infracțiunea în cauză (sublinierea noastră – L. Popescu)”62
.
Așadar, art. 1121 C.pen. nu instituie, împotriva Constituției României,
republicată63
, o prezumție legală de ilicit a averii nejustificate și nu
răstoarnă/divizează sarcina probei, ci obligă organul de urmărire penală să
probeze: (a) proveniența ilicită a bunurilor și (b) natura acestui ilicit –
aceeași ca în cazul art. 1121 alin. (1) C.pen., prin urmare obligatoriu aceleași
infracțiuni și nu altele pentru ca procedura confiscării extinse să devină
eficace.
De altfel, în ceea ce privește o reducere a sarcinii probei, și legiuitorul
european a fost extrem de precaut în a face o recomandare:
„(…) statele părți pot analiza posibilitatea de a solicita autorului unei
infracțiuni să demonstreze originea licită a unor produse presupuse având
legătură cu infracțiunea sau a altor bunuri ce ar putea face obiectul unei
confiscări, în măsura în care această solicitare este conformă cu principiile
dreptului lor intern și cu natura procedurii judiciare (sublinierea noastră –
L. Popescu)”64
.
„Înainte de a fi ascultați, suspectului și inculpatului trebuie să li se pună în vedere
că au dreptul de a nu face nicio declarație (sublinierea noastră – L. Popescu)”.
Terțului dobânditor nu i se poate refuza un drept garantat suspectului fiindcă ar fi
discriminare în situații similare, pentru că și acela este sub „o acuzație de natură penală”,
riscând o „sancțiune de drept penal”, ca și acesta. Chiar dacă nu este oficial pusă sub învinuire, persoana acuzată nu este nici martor,
pentru că i se garantează dreptul la apărare (împreună cu avocatul) și pentru că martorul nu
este vizat de sancțiuni de drept penal. 62 Preambul, paragr. 28. 63 Împotriva art. 44 alin. (8) teza a II-a (caracterul licit al dobândirii bunurilor se
prezumă) din Constituția României, republicată. 64 Decizia-cadru 2005/212/JAI, Preambul, paragr. 6, cit. supra.
Confiscarea extinsă. Probleme de aplicare. De lege ferenda... (II) 93
În același sens, s-a pronunțat în mod repetat Curtea Constituțională a
României:
„(…) principiul general potrivit căruia orice act sau fapt juridic este
licit până la dovada contrarie (subl. n.), impunând, în ceea ce privește averea
unei persoane, ca dobândirea ilicită a acesteia să fie dovedită (sublinierea
noastră – L. Popescu)”65
; „… reglementarea acestei prezumții [art. 44 alin.
(8) din Constituție, adăugirea noastră – L. Popescu] nu împiedică cercetarea
caracterului ilicit al dobândirii averii, sarcina probei revenind însă celui
care invocă acest caracter (sublinierea noastră – L. Popescu)”66
.
„Securitatea juridică a dreptului de proprietate asupra bunurilor ce
alcătuiesc averea unei persoane este însă indisolubil legată de prezumția
dobândirii licite a averii. De aceea înlăturarea acestei prezumții are
semnificația suprimării unei garanții constituționale a dreptului de
proprietate” (sublinierea noastră – L. Popescu)” 67
.
„În absența unei astfel de prezumții (prezumția de liceitate, adăugirea
noastră – L. Popescu) deținătorul unui bun ar fi supus unei insecurități
continue întrucât, ori de câte ori s-ar invoca dobândirea ilicită a
respectivului bun, sarcina probei nu ar reveni celui care face afirmația, ci
deținătorului bunului (sublinierea noastră – L. Popescu).
Tocmai de aceea, în cadrul lucrărilor Adunării Constituante, în
ședința din 9 octombrie 1991, a fost respins amendamentul de eliminare a
dispoziției privind prezumția dobândirii licite a averii, neîntrunind decât votul
a 14 parlamentari, astfel după cum rezultă din Monitorul Oficial al României,
Partea a II-a, nr. 29 din 11 octombrie 1991”68
.
„(…) Curtea subliniază că principiul constituțional al prezumției
dobândirii licite a averii trebuie să se aplice și în cazul persoanelor cercetate
potrivit Legii nr. 144/2007 (Legea A.N.I., adăugirea noastră – L. Popescu),
iar cei ce pretind că averea unei persoane a fost dobândită ilicit trebuie să
dovedească acest lucru . Din dispozițiile Legii nr. 144/2007 reiese însă că
persoana cercetată este ținută să dovedească proveniența licită a tuturor
bunurilor dobândite în perioada supusă controlului, având loc, așadar, o
răsturnare a sarcinii probei, ceea ce contravine prezumției dobândirii licite
65 Decizia C.C.R. nr. 85/1996 (publicată în Monitorul Oficial al Românei, Partea I,
nr. 211 din 6 septembrie 1996). 66 Decizia C.C.R. nr. 799/2011, pct. 3 din considerente (publicată în Monitorul
Oficial al Românei, Partea I, nr. 440 din 23 iunie 2011). 67
Decizia C.C.R. nr. 85/1996, cit. supra. 68 Ibidem.
94 Liviu Popescu
a bunurilor, consacrată constituțional prin art. 44 alin. (8) (sublinierea
noastră – L. Popescu)”69
.
VII. Standard de probă
A. Criteriul obiectiv. Probe sau date/indicii/prezumții?
Convingerea judiciară, spre deosebire de alte forme de convicțiune,
nu este o simplă presupunere/credință/părere/opinie/impresie/feeling, ci este o
concluzie consolidată ce rezultă abia după parcurgerea tuturor etapelor unui
proces echitabil al cărui scop este aflarea adevărului, pe bază de probe.
Dacă admitem că de la „presupunere” și până la „certitudine” există o
distanță, atunci trebuie spus că, fiind dincolo de orice îndoială rezonabilă,
convingerea judiciară pe baza căreia se aplică o sancțiune trebuie să tindă
către proximitatea certitudinii, „… pentru ca nicio persoană nevinovată să
nu fie trasă la răspundere penală … (sublinierea noastră – L. Popescu)”70
.
Dovada judiciară nu se poate face decât prin probe.
a) Într-un sens larg și aproximativ, dovedirea unei afirmații se poate
realiza și doar prin frânturi de informație (mai mult sau mai puțin verificată,
mai mult sau mai puțin la obiect), argumente, raționamente.
b) În sens strict, judiciar (având ca finalitate condamnări, confiscări,
interdicții, decăderi etc.), dovada înseamnă probe, așadar este supusă unui
regim legal strict (a cărui încălcare este sancționată cu excluderea71
), atât în
ceea ce privește instrumentul folosit (mijloacele de probă și procedeele
tehnice probatorii), cât și modul de folosire a acestui instrumentar
(procedurile).
Informația și raționamentul nu sunt mijloace de probă, ci servesc la
obținerea probelor, ca premisă a acestora; reduse la sine și neurmate de
obținerea probelor, sunt insuficiente ca finalitate judiciară.
Chiar dacă, din punct de vedere formal, le lipsește atribuția, aceasta nu
ar putea constitui un impediment absolut, irefragabil (fiind formal, poate fi
surmontat, de lege ferenda) din cauza căruia serviciile de informații nu ar
putea emite rechizitorii, însă obscuritatea mijloacelor utilizate pentru
obținerea datelor și indiciilor, precum și valorificarea acestora din urmă
69 Decizia C.C.R. nr. 415/2010 (publicată în Monitorul Oficial al Românei, Partea I,
nr. 294 din 5 mai 2010). 70 Articolul 8 C.pr.pen. referitor la caracterul echitabil al procesului penal. 71
„Probele obținute în mod nelegal nu pot fi folosite în procesul penal” [art. 102
alin. (2) C.pr.pen.].
Confiscarea extinsă. Probleme de aplicare. De lege ferenda... (II) 95
exclusiv sur parole d’honneur, da, constituie motive suficiente, de ordin
substanțial și rațional72
.
Idem est non esse aut non probari.
„Caracterul licit al dobândirii se prezumă (sublinierea noastră – L.
Popescu)”73
.
Constituția instituie prezumția relativă de liceitate a averii, în raport cu
care îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de art. 1121 alin. (2)
C.pen.74
se verifică, bineînțeles (cum altfel?), prin probe (acestea constituind
singura pârghie în măsură să răstoarne prezumția constituțională relativă sus-
evocată)75
.
În același mod se va dovedi caracterul simulat al actelor juridice
(eventual) încheiate de către condamnat cu scopul de a ascunde produsul
infracțiunii, prin transfer de proprietate sau direct de către terți, pe seama
acestuia.
Articolele 97 și 5 C.pr.pen. prevăd:
„Art. 97. Proba și mijloacele de probă
(1) Constituie probă orice element de fapt care servește la
constatarea existenței sau inexistenței unei infracțiuni, la identificarea
persoanei care a săvârșit-o și la cunoașterea împrejurărilor necesare pentru
justa soluționare a cauzei și care contribuie la aflarea adevărului în procesul
penal (sublinierea noastră – L. Popescu).
[…]”.
„Art. 5. Aflarea adevărului
(1) Organele judiciare au obligația de a asigura, pe bază de probe,
aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei, precum și cu
privire la persoana suspectului sau inculpatului (sublinierea noastră – L.
Popescu).
(2) Organele de urmărire penală au obligația de a strânge și de a
administra probe atât în favoarea, cât și în defavoarea suspectului sau
inculpatului […] (sublinierea noastră – L. Popescu)”.
În literatura de specialitate a fost argumentat și un punct de vedere
ușor diferit76
.
72 A se vedea și, mai jos, pct. VII, A, 2, b). 73 Articolul 44 alin. (8) din Constituția României, republicată. 74 a) „(…) depășește în mod vădit (…)”;
b) „(…) provin din activități infracționale (…)”. 75 „Prezumția legală poate fi înlăturată prin proba contrară (…) (sublinierea
noastră – L. Popescu)” [art. 328 din Codul de procedură civilă (în continuare C.pr.civ.)]. 76 F. Streteanu, loc. cit., p. 11-29.
96 Liviu Popescu
Fără a proceda la un examen amănunțit al acestuia, se impun totuși
două observații:
1. Se invocă – ca un argument important – hotărârea Tribunalului
Constituțional spaniol, care a validat corectitudinea aplicării confiscării
extinse de către instanțele naționale în baza unor simple indicii (care au
generat o prezumție simplă), într-un caz de crimă organizată77
.
Fără a se raporta la textul Constituției Spaniei (nici hotărârea
Tribunalului Constituțional nu pare că o face), autorul evocă, însă într-un alt
context, faptul că legislația spaniolă consacră prezumția dobândirii ilicite a
averii în cazuri, strict, numai de crimă organizată și de terorism78
.
Însă indiciile foarte vagi de tipul celor menționate în hotărârea
Tribunalului Constituțional spaniol, precum și cele evocate exemplificativ de
către autor79
[atât de vagi încât nu au nicio tangență cu faptul relevant, vecin
și conex care trebuie dovedit în cazul prezumțiilor simple, după cum vom
arăta imediat mai jos, lit. A, 2, a)], nu pot fi folosite fără a fi sprijinite, în mod
obligatoriu, pe o prezumție legală de ilicit (ca în sistemul juridic spaniol)
pentru a fi suficiente, altfel existând riscul de a transforma întreaga procedură
într-un proces sumar, mult prea sumar pentru a putea garanta dreptatea [art. 1
alin. (3) din Constituția României, republicată] și faptul că „nicio persoană
nevinovată nu va fi trasă la răspundere penală”80
.
În România însă este exact invers: nu numai că legislația nu consacră
prezumția de ilicit, dar Constituția, republicată, consfințește prezumția de
liceitate a dobândirii averii.
Așadar, argumentul spaniol nu e chiar irefutabil; nu se potrivește
sistemului juridic românesc, astfel încât nu poate fi reținut.
2. Se afirmă că cerințele art. 1121 C.pen. pot fi îndeplinite și dovedite
nu doar pe baza probelor, ci și prin prezumții simple81
(construite pe baza
datelor82
și a indiciilor83
).
„Prezumțiile sunt consecințele pe care legea sau judecătorul le trage
dintr-un fapt cunoscut spre a stabili un fapt necunoscut”84
.
a) Alături de alți autori85
, considerăm că prezumțiile simple
reprezintă un procedeu tehnic probatoriu.
77 Idem, p. 17. 78 Articolul 127 din Codul penal spaniol, apud F. Streteanu, loc. cit., p. 27 (nota de
subsol nr. 24). 79 F. Streteanu, loc. cit., p. 27. 80 Articolul 8 C.pr.pen. român. 81 F. Streteanu, loc. cit., p. 16. 82 Idem., p. 17, 18. 83
Idem., p. 27. 84 Articolul 327 C.pr.civ.
Confiscarea extinsă. Probleme de aplicare. De lege ferenda... (II) 97
Utilizat corect, conduce tot la obținerea probelor [în sensul art. 97 alin.
(1) C.pr.pen., ca element de fapt (…)].
Așadar, ne este semnalată o falsă alternativă.
Ce deosebește însă prezumțiile simple de prezumțiile legale?
Prezumțiile simple nu scutesc de sarcina probei pe cel care le afirmă.
Va trebui dovedit în acuzare faptul relevant, vecin și conex.
„Sub raportul puterii doveditoare a prezumțiilor se face însă uneori o
confuzie între prezumțiile legale relative și prezumțiile simple. Socotim și noi
că deosebirea esențială între prezumțiile legale relative și prezumțiile simple
constă în faptul că, în timp ce primele duc la răsturnarea sarcinii probei,
prezumțiile simple nu au acest efect, sarcina probei rămânând exclusiv în
sarcina reclamantului. După cum s-a arătat, pe drept cuvânt „a asimila, sub
acest aspect cele două categorii de prezumții, ar însemna să nu se țină seama
de natura lor juridică, de faptul că prezumțiile legale relative există în
puterea legii în timp ce prezumțiile simple sunt rezultatul raționamentului, ele
fiind consecințele logice trase de judecător din împrejurări cunoscute și
servind la întregirea probelor directe, la formarea deplină a convingerii
judecătorului (sublinierea noastră – L. Popescu)”86
.
Or, în această materie, faptul relevant, vecin și conex nu poate fi
infracțiunea premisă și nici averea nejustificată, întrucât garanția prevăzută în
art. 44 alin. (8) din Constituția României, republicată, se referă la toți cetățenii
României, fără excepție, inclusiv la cei care au antecedente penale.
Şi averea acestora – chiar nejustificată – se prezumă a fi dobândită
licit87
.
85 M. Lucian, apud M Fodor, Probele în procesul civil, Editura Universul Juridic,
București, 2006, p. 358. 86 Conform D. Rizeanu, Forța probantă a prezumțiilor simple cu referire la
dobândirea în comun a unor bunuri, în ,,Revista română de drept” nr. 4/1977, p. 28-30, apud
I. Stoenescu, S. Zilberstein, Drept procesual civil. Teoria generală. Judecata la prima
instanță. Hotărârea, ediția a II-a, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1983, p. 400.
A se vedea supra, pct. VI. 87 Firește că aceasta este o exagerare normativă specifică României, fără
corespondent în Legile fundamentale ale altor state [cu excepția Constituției Republicii
Moldova, art. 46 alin. (3)], dar nu una apărută de nicăieri, din senin.
Excesul naște, întotdeauna, un contra exces (mutatis mutandis, al III-lea principiu al mecanicii, principiul acțiunii și reacțiunii, după Sir Isaac Newton, conform Philosophie
Naturalis Principia Mathematica, 1687).
Nu este locul aici pentru a discuta moralitatea acestei reglementări; aceasta a fost
soluția aleasă de către Adunarea Constituantă după 50 de ani de totalitarism care și-a săvârșit
abuzurile (și) cu mâna justiției.
De exemplu, în comunism, în absența oricărei suspiciuni de natură penală, averea
nejustificată se impozita cu 80% (adică se confisca), prin hotărâre judecătorească [art. 2 alin.
98 Liviu Popescu
Dacă textul constituțional ar fi prevăzut excepții (de tipul celei sus-
evocate în exemplul spaniol), din simplul fapt al condamnării s-ar fi putut
deduce (legal sau judiciar) că averea nejustificată a infractorului provine tot
din (alte) infracțiuni.
Asemenea excepții însă nu există.
A construi o prezumție simplă (prezumția de ilicit al provenienței
bunurilor) fără a proba faptul relevant, vecin și conex, împotriva prezumției
constituționale de liceitate a dobândirii averii și prin restrângerea sferei de
(1) raportat la art. 10 alin. (2) din Legea nr. 18/1968 privind controlul provenienţei unor
bunuri ale persoanelor fizice, care nu au fost dobândite în mod licit; în prezent, abrogată].
„Prin justificarea provenienței bunurilor se înțelege obligația persoanei în cauză de
a dovedi caracterul licit al mijloacelor folosite pentru dobândirea sau sporirea bunurilor
(sublinierea noastră – L. Popescu)” [art. 2 alin. (2) din același act normativ]. Așadar, sarcina probei revenea nu acuzării, ci persoanei inocente/neinculpate/necondamnate obligate să-și
dovedească buna-credință.
Legea nr. 18/1968 a fost abrogată expres prin art. 40 din Legea nr. 115/1996 pentru
declararea şi controlul averii demnitarilor, magistraţilor, a unor persoane cu funcţii de
conducere şi de control şi a funcţionarilor publici (publicată în Monitorul Oficial al Românei,
Partea I, nr. 263 din 28 octombrie 1996), cu modificările și completările ulterioare.
Noua lege, în afară de faptul că restrânge major obiectul de reglementare exclusiv la
categoria funcționarilor publici în sens larg (care își asumă în mod liber obligația de a-și
declara averea la numirea în funcția publică și în exercitarea mandatului), se deosebește de
vechea reglementare comunistă prin împrejurarea că declanșarea controlului „este
condiționată de existența unor dovezi certe că unele bunuri ori valori nu puteau fi dobândite din veniturile legale realizate de persoana în cauză sau pe alte căi licite (sublinierea noastră
– L. Popescu)”, iar „norma constituțională [art. 44 alin. (8), adăugirea noastră – L. Popescu]
nu exclude confiscarea averii în privința căreia instanța de judecată stabilește că a fost
dobândită ilicit (sublinierea noastră – L. Popescu)” (Dec. C.C.R. nr. 321/2007, publicată în
Monitorul Oficial al Românei, Partea I, nr. 330 din 16 mai 2007).
Nu se va putea reține, în cazul noii reglementări, o inversare/partajare a sarcinii
probei, întrucât declararea veniturilor de către funcționarii publici constituie o obligație
legală prealabilă oricărei acuzații, dobândind natura unei justificări doar a posteriori, în
situația în care aceea este formulată (și anume pe baza unei neconcordanțe create prin chiar
declarațiile de avere ale persoanei vizate).
Iar când, ulterior, evoluțiile legislative s-au caracterizat printr-un deficit de
constituționalitate, instanța de control le-a cenzurat: „ (…) dispozițiile art. 46 din Legea nr. 144/2007, prin posibilitatea inspectorilor de
integritate de a solicita instanței de judecată competente confiscarea unei părți a averii sau a
unui bun determinat, pronunțându-se asupra vinovăției unei persoane, încalcă și prevederile
art. 23 alin. (11) din Constituție referitoare la prezumția de nevinovăție, deoarece
confiscarea averii se solicită în absența unei hotărâri judecătorești definitive prin care să se
stabilească vinovăția, penală ori contravențională (sublinierea noastră – L. Popescu)” (Dec.
C.C.R. nr. 415/2010, cit supra).
Confiscarea extinsă. Probleme de aplicare. De lege ferenda... (II) 99
aplicare a acesteia, este inadmisibil, pentru că se încalcă principiul
legalității88
.
Înseamnă a ridica o prezumție simplă (care se construiește) la rangul
de prezumție legală și chiar constituțională (care este instituită).
Așadar, va trebui dovedit faptul relevant, vecin și conex infracțiunilor
anterioare infracțiunii premisă pentru a se putea prezuma că averea
nejustificată își are proveniența în infracțiuni de aceeași natură.
Care este acest fapt relevant, vecin și conex?
Faptul relevant, vecin și conex ce trebuie probat urmează a fi plasat în
imediata apropiere și continuitate a faptului în litigiu ce trebuie dovedit
pentru a fi îndeplinită condiția prevăzută de art. 1121 alin. (2) lit. b) C.pen.
(proveniența ilicită a averii nejustificate), pentru acuratețea raționamentului
logic89
.
În acest sens, s-a decis că „proba prin prezumții trebuie să se sprijine
pe fapte care nu au caracter echivoc (sublinierea noastră – L. Popescu)”90
.
Dacă nu infracțiunea anterioară ca atare91
(ipoteză care, logic, se
exclude, pentru că ar genera o confuzie între confiscarea specială și
confiscarea extinsă), atunci, măcar, exempli gratia, delincvența ca mod de
viață al infractorului sau apartenența de durată la un grup de crimă organizată,
dovedite, de exemplu, prin condamnări anterioare, sau alte împrejurări din
care să rezulte fără echivoc că infracțiunea premisă nu reprezintă o
întâmplare a existenței sale, ci o opțiune suficient de cimentată și de calificată
(permanență, repetabilitate) cât să genereze avere nejustificată.
b) Nu mijloace de probă, ci date și indicii92
pe care se construiesc
prezumții.
Suficient și eficient, se afirmă93
.
Nu achiesăm.
88 Al supremației Constituției și a legilor – art. 1 alin. (5) din Constituția României,
republicată. 89 Care raționament logic (de tip probabilist), în sine, implică o mare doză de risc
gnoseologic pentru că funcționează ca un fel de alchimie, ducând la transmutația unui fapt
licit probat (averea nejustificată) într-un fapt ilicit dedus (averea ilicită). 90 Curtea Supremă de Justiție, Dec. nr. 1267/1949, în ,,Justiția Nouă” nr. 9/1949, p.
1046, apud I. Stoenescu, S. Zilberstein, op. cit., p. 400. 91 Adică infracțiunile anterioare cauzei deduse judecății (în cadrul căreia se solicită
confiscarea specială). 92 Conform art. 681 din Codul de procedură penală din 1969:
„Sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă
presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte premergătoare sau acte
de urmărire penală a săvârșit fapta (sublinierea noastră – L. Popescu)”. 93 F. Streteanu, loc. cit., p. 27.
100 Liviu Popescu
De exemplu, în absența expertizei medico-legale psihiatrice (mijloc de
probă), prin ce date și indicii poate fi răsturnată prezumția legală relativă că
minorul între 14 și 16 ani nu are discernământ în raport cu fapta comisă94
?
Fără a minimaliza importanța – de suport – a acestora în cadrul
procedurilor judiciare, trebuie remarcat că, spre deosebire de regimul legal
strict al mijloacelor de probă (care garantează, pe de o parte, valoarea de
adevăr a concluziilor și, pe de altă parte, că acestea nu au fost obținute într-o
manieră ilicită, abuzivă, care ar fi fost sancționată cu înlăturarea lor), datele
și indiciile nu au un regim legal strict reglementat și clar, ci, în absența
regulilor, obscur.
De unde insuficiența acestora în sine și necesitatea de a fi apreciate
prin coroborare, în cadrul ansamblului probator95
, cu atât mai mult cu cât
prezumție înseamnă presupunere96
(adică implică nesiguranță, antonima
certitudinii), urmând a fi consolidată până la convingerea97
(fermă, deplină,
conform Deciziei-cadru 2005/212/JAI a Consiliului UE, sus-citată) a
instanței. Această discuție privește însă nu legalitatea hotărârii judecătorești,
ci temeinicia acesteia, jurisprudența urmând a se pronunța.
Presupunere fermă nu se poate.
Obscuritate clară, nici atât.
B. Criteriul subiectiv. „Dincolo de orice îndoială rezonabilă” sau
„balanța probabilităților”98
?
Decizia-cadru 2005/212/JAI a Consiliului UE este o Decizie și nu o
Recomandare.
Ea impune statelor nu doar obligația de a implementa măsuri
normative care să facă posibilă confiscarea extinsă, dar și standardul de
probă în care să o aplice, stipulând99
accentuat printr-un pleonasm de
întărire, repetat de trei ori:
94 Articolul 113 alin. (2) C.pen.
Exemple de jurisprudență? 95 Conform art. 103 C.pr.pen., a fortiori. 96 Gh. Beleiu, apud M. Fodor, op. cit., p. 357.
Iar „indiciile nu constituie mijloace de probă, ci simple surse de bănuieli …
(sublinierea noastră – L. Popescu)” [S. Kahane, Dispoziții generale (Probele și mijloacele de probă), în ,,Explicații teoretice ale Codului de procedură penală român. Partea generală”, de
V. Dongoroz (coordonator) ș.a.”, vol. V, ediția a II-a, Editura Academiei Române și Editura
All Beck, București, 2003, p. 173]. 97 Conform art. 1121 alin. (2) lit. b) C.pen.: ,,(...) instanța are convingerea (…)
(sublinierea noastră – L. Popescu)”. 98
„E mai probabil că… decât că …”. 99 Articolul 3 alin. (2) lit. a) și b) și c).
Confiscarea extinsă. Probleme de aplicare. De lege ferenda... (II) 101
„… o instanță națională e convinsă pe deplin, pe baza unor fapte
specifice … (sublinierea noastră – L. Popescu)”.
Adică, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Nu poți fi convins pe deplin, când ai o îndoială rezonabilă.
Nu poți fi nici măcar convins, când ai o îndoială rezonabilă.
Ar fi o contradicție logică100
și semantică.
Articolul 103 Cpr.pen. prevede:
„Art. 103. Aprecierea probelor
[…]
(2) În luarea deciziei asupra existenței infracțiunii și a vinovăției
inculpatului instanța hotărăște motivat, cu trimitere la toate probele evaluate.
Condamnarea se dispune doar atunci când instanța are convingerea că
acuzația a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă (sublinierea
noastră – L. Popescu)”.
„În ceea ce privește libertatea de apreciere a probelor, instanța
trebuie să ajungă fie la concluzia că, în cauză, prezumția de nevinovăție nu a
fost înlăturată și, ca atare, se impune achitarea inculpatului de orice
culpabilitate, fie ajunge la convingerea culpabilității persoanei trimise în
judecată.
Probabilitatea de culpabilitate trebuie să fie sigură, să fie ridicată la
rangul de certitudine și să rezulte, fără putință de tăgadă, din probele
administrate în cauză (sublinierea noastră – L. Popescu)”101
.
Standardul de probă privind aplicarea confiscării extinse, ca
sancțiune de drept penal, este „dincolo de orice îndoială rezonabilă”102
.
― Ar fi absurdă o „relaxare” a acestuia până la nivelul „balanței
probabilităților”103
, din moment ce confiscarea extinsă este o sancțiune
definitivă de drept penal în cuantum nelimitat (prin lege), aplicată prin
dispozitivul unei hotărâri de condamnare, iar pentru amenda penală, al cărei
100 Potrivit DEX 2009, <<convingere = părere fermă (la CONVÍNGERE,
convingeri, s. f. Acțiunea de a (se) convinge; convicțiune. ♦ Părere fermă asupra unui lucru.
◊ Loc. adv. Cu convingere = în mod ferm, hotărât, răspicat. Fără convingere = în chip vag,
nehotărât; fără entuziasm, fără tragere de inimă, în silă. – V. Convinge>> [a se vedea site-ul
https://dexonline.ro/definitie/convingere (accesat la 30 septembrie 2016)]. 101 Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, Dec. pen. nr.
44/2013, pronunțată în dosarul nr. 5182/1/2012. 102 Articolul 103 alin. (2) C.pr.pen. 103 J. P. Brun ș.a., Manuel des biens mal acquis. Un guide pour les practiciens,
Editura Banque Mondiale, Washington, 2011, citat fără pagină, fără explicațiile sau
comentariile absolut necesare, într-un proiect de Ghid operațional – noi instrumente
operaționale pentru organele de cercetare penală (…), finanțat de către U.E., sub egida
Ministerului Justiției și Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016, p. 40.
102 Liviu Popescu
cuantum este maximum 200.000 lei104
, standardul de probă este „dincolo de
orice îndoială rezonabilă”105
.
„Balanța probabilităților” este un standard106
probator afirmat în
doctrină ca fiind suficient „...pentru dispunerea măsurii de siguranță a
confiscării”107
.
104 Conform art. 61 C.pen. 105 Articolele 103 alin. (2) și 396 alin. (2) C.pr.pen. 106 Interesează pe cineva rata de confirmare/neconfirmare a probabilităților sau nu
(pentru că, în general, trebuie combătut fenomenul, indiferent de pierderile colaterale) ?
Cu „balanța probabilităților” utilizată ca standard de probă pentru aplicarea unei
sancțiuni (confiscarea extinsă) prin hotărâri judecătorești definitive, nu se mai poate verifica
niciodată rata de confirmare/neconfirmare a probabilităților.
Sunt probabilități „tari” (90 %) și sunt probabilități „slabe” (50 % +1).
„Balanța” e un instrument foarte sensibil, înclină și la cele din urmă.
Trebuie mult sânge rece sau, poate, spirit profetic ca să aplici cuiva o sancțiune, definitivă și în cuantum nelimitat (prin lege), știind că 49,99 % este probabil (posibil) că vei
greşi.
Spre comparaţie, 70% răspunsuri corecte echivalează cu nota 7 la testul de verificare
a cunoştinţelor juridice pentru admiterea la Institutul Naţional al Magistraturii. Minimum
necesar [conform art. 16 alin. (4) din Regulamentul privind concursul de admitere şi
examenul de absolvire a Institutului Naţional al Magistraturii, aprobat prin Hotărârea
Consiliului Superior al Magistraturii nr. 439/2006, publicată în Monitorul Oficial al Românei,
Partea I, nr. 560 din 28 iunie 2006,], dar nu şi suficient (se intră în ordinea descrescătoare a
mediilor) pentru a da greutate prezumţiei (presupunerii, probabilităţii) că un candidat este
suficient de bine pregătit pentru a putea începe pregătirea specifică magistraturii.
Metoda probabilist-științifică (matematică) de cunoaștere a realității (viitoare) are astăzi o aplicabilitate diversă, de exemplu:
„Jocurile de noroc nu reprezintă numai o bază a aplicațiilor pure de calcul
probabilistic, iar situațiile de joc nu sunt numai evenimente izolate a căror probabilitate
numerică este stabilită prin metode matematice – ele sunt de asemenea jocuri a căror
desfășurare este influențată de acțiunile umane. În jocurile de noroc, elementul uman are un
caracter hotărâtor. Jucătorul nu este interesat numai de probabilitățile matematice ale
diferitelor evenimente de joc, ci are și așteptări legate de rezultatele jocului, atâta timp cât
există o interacțiune permanentă între joc și jucător. Pentru a obține rezultate favorabile în
urma acestei interacțiuni, jucătorii iau în calcul toate informațiile posibile, inclusiv statistice,
pentru a elabora strategii de joc. Atâta timp cât oamenii apelează la rezultate statistice
trecute pentru a obține o probabilitate subiectivă drept grad de încredere, există și procesul
psihologic invers – predicția rezultatelor statistice viitoare bazate pe o probabilitate dată. Un astfel de comportament predictiv se manifestă din plin în jocurile de noroc (…) (sublinierea
noastră – L. Popescu)” [a se vedea site-ul
https://ro.wikipedia.org/wiki/Matematica_jocurilor_de_noroc (accesat la 5 octombrie 2016)].
Sigur, există și o problemă, minoră, și anume că această metodă probabilistă (deși
științifică) este eficientă și probabilitatea se confirmă doar prin raportare la Legea
numerelor mari, dar nu și în cazuri individuale, predeterminate.
Doar pe numere mari, ceea ce este probabil să se întâmple se (va) întâmpla.
Confiscarea extinsă. Probleme de aplicare. De lege ferenda... (II) 103
Spunem „afirmat” fiindcă, în mod cert, invocarea unui standard de
probă în baza căruia se poate aplica, în mod definitiv, o sancțiune de drept
penal (exempli gratia, confiscarea) ar fi trebuit susținută și explicitată (cu atât
mai mult cu cât nu are niciun temei normativ național și reprezintă un
element de noutate în doctrina procesual penală autohtonă), ceea ce autorul
sus-evocat nu a binevoit108
.
În acest context, trebuie subliniat că singurele standarde de probă
instituite prin legea națională sunt :
a) „indicii rezonabile” – pentru începerea urmăririi penale in
personam109
;
107 C. Bogdan, Reflecții asupra unor situații de incompatibilitate a judecătorului în
legea procesual-penală” [studiu disponibil pe site-ul http://www.juridice.ro/334163/reflectii-
asupra-unor-situatii-de-incompatibilitate-a-judecatorului-in-legea-procesual-penala.html
(accesat la 3 octombrie 2016)]. 108 De ce ?
Oare cititorii nu trebuie convinși, ci împinși într-o concluzie?
Folosindu-se de un singur exemplu de practică judiciară (C. Ap. Brașov, Sent. pen.
nr. 67/6.05.2014, definitivă prin Dec. pen. nr. 129/30.03.2016 a Înaltei Curți de Casație și
Justiție), în care instanța „a dispus confiscarea sumelor (…) , reținând că acestea depășesc în
mod vădit veniturile obținute de acesta în mod licit, precum și faptul că instanța are
convingerea că bunurile dobândite provin din activități infracționale de natura celor pentru
care a fost condamnat” (sublinierea noastră – L. Popescu), unul dintre autorii Ghidului
operaţional citat (la nota de subsol 103) conchide abrupt că:
„… hotărârea instanței a fost întemeiată pe coroborarea mijloacelor de probă care,
în opinia noastră generează un nivel de convingere caracteristic preponderenței dovezilor (balanței probabilităților, adăugirea noastră – L. Popescu) (sublinierea noastră – L. Popescu)”.
Expunerea autorului se încheie cu enumerare a cinci probe pe care s-a întemeiat
hotărârea instanței, toate în acuzarea inculpatului, și niciuna în apărare (într-un proiect de
Ghid operațional – noi instrumente operaționale pentru organele de cercetare penală …,
finanțat de către U.E., sub egida Ministerului Justiției și Parchetului de pe lângă Înalta Curte
de Casație și Justiție, 2016, p. 40 și urm.).
În condițiile sus-evocate, nu putem să nu ne întrebăm de unde a dedus autorul citat,
în mod apodictic, că instanța „a avut un nivel de convingere caracteristic preponderenței
probelor (balanței probabilităților)” și nu unul situat „dincolo de orice îndoială rezonabilă”,
mai ales că instanța nu a invocat un temei normativ specific și nu a precizat acest aspect ci,
dimpotrivă, că „are convingerea (adică părere fermă, adăugirea noastră – L. Popescu)
(sublinierea noastră – L. Popescu)” ? 109 Conform art. 305 alin. (3) C.pr.pen., anterior modificării prin Ordonanța de
urgență a Guvernului nr. 18/1996 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009
privind Codul penal, Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi pentru
completarea art. 31 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară (publicată
în Monitorul Oficial al Românei, Partea I, nr. 389 din 23 mai 2016). În prezent, trebuie să
rezulte din probe bănuiala rezonabilă că o anumită persoană a săvârşit fapta pentru care s-a
început urmărirea penală in rem.
104 Liviu Popescu
b) „suspiciune rezonabilă” – în cazul măsurilor (cu caracter temporar)
preventive110
, al metodelor speciale de supraveghere (tot temporare)111
etc.;
c) „dincolo de orice îndoială rezonabilă” – în cazul sancțiunilor (cu
caracter definitiv) aplicate prin hotărârea de condamnare112
.
Or, spre deosebire de măsurile preventive etc. care sunt temporare și
nu prejudecă fondul, confiscarea extinsă are caracter definitiv, reprezentând o
sancțiune de drept penal ca efect al răspunderii penale, care soluționează
(parțial) fondul cauzei, fiind aplicată în cadrul unei hotărâri de condamnare,
strict condiționată de aplicarea unei pedepse.
Pe scurt despre „balanța probabilităților”, ca interpretare oficială:
„Şi acum o să vă explic confiscarea prin proceduri civile (subl. n.)
pentru activități de natura penală, care se practică, de exemplu, în Marea
Britanie și în Irlanda – prin procese civile, repet (sublinierea noastră – L.
Popescu).
[…]
Deci am Statul care dă în judecată într-un proces civil bunul, și nu
persoana. Deci este in rem (sublinierea noastră – L. Popescu).
[…]
Deci este o acțiune civilă unde evident că nu urmărești trimiterea la
închisoare a nimănui pentru ca nici nu chemi pe cineva în judecată, ci, repet,
te îndrepți împotriva bunului și unde nivelul de probațiune este balanța
probabilităților (sublinierea noastră – L. Popescu).
[…]
Şi acum: nu se aplică prezumția de nevinovăție (sublinierea noastră –
L. Popescu).
[…]
Din câte rețin, în Marea Britanie e posibil chiar și după o achitare în
proces penal să pornești pe calea unei acțiuni de genul acesta, a unei acțiuni
civile. Vreau să mai spun ceva de Marea Britanie: dacă te prinde pe stradă cu
o sumă de peste 1.000 de lire sterline la tine, cash, ți i-a luat. Şi apoi tu te
adresezi unei instanțe civile ca să dovedești că provin dintr-o sursă legală
(sublinierea noastră – L. Popescu).
[…]”113
„[…]
110 Conform art. 202 alin. (1) C.pr.pen. 111 Conform art. 139 și urm. C.pr.pen. 112 Conform art. 103 alin. (2) și art. 396 alin. (2) C.pr.pen. 113
M. Macovei, raportor în Parlamentul European pentru Directiva nr. 2014/42/UE
[a se vedea site-ul http://www.monica-macovei.ro/blog/2013/09/16/despre-confiscarea-civila-
si-confiscarea-extinsa/ (accesat la 3 octombrie 2016)].
Confiscarea extinsă. Probleme de aplicare. De lege ferenda... (II) 105
De exemplu, dacă ești condamnat pentru o sumă mică de trafic de
droguri, 1.000 de euro, judecătorul îți evaluează toată averea și, dacă nu o
poți justifica, ți-o confiscă, prezumând că provine tot din traficul de droguri.
[…]”114
― Şi ar fi și neconstituțională o „relaxare” a standardului de probă:
,,În doctrină, în privința sarcinii probei în materia confiscării, se
arată că aceasta are trăsături specifice în sensul că se observă, pe de o parte,
o <<relaxare>> în ceea ce privește proba faptelor specifice sau a actelor de
natura celor care au atras condamnarea, iar, pe de altă parte, o
<<divizare>> a sarcinii probei, cel în cauză având posibilitatea de a dovedi
caracterul licit al bunurilor pe care le deține. Curtea reține, însă, că
<<relaxarea>> se referă doar la probarea faptelor sau a actelor de natura
celor care au atras condamnarea, art. 1182 alin. 2 lit. b) din Codul penal din
1969 stabilind că instanța trebuie să își formeze convingerea că bunurile
respective provin din activități infracționale, fără a fi nevoie de pronunțarea
unei hotărâri de condamnare pentru aceste fapte, și nicidecum că această
<<relaxare>> se referă la dovedirea caracterului ilicit al bunurilor
dobândite (sublinierea noastră – L. Popescu)”115
.
Această exprimare categorică și în același timp globală a instanței de
control constituțional exclude atât perspectiva „obiectivă” „a relaxării” (până
la date și indicii), cât și pe cea „subiectivă” (până la „balanța
probabilităților”).
Ambele relaxări sunt excluse deci.
La „divizarea sarcinii probei” nici măcar nu se mai referă: o făcuse
deja116
.
Prin urmare, continuă raționamentul Curtea Constituțională a
României explicând în ce constă „relaxarea” constituțională a standardului de
probă, ar fi absurd să se pretindă probarea „fiecărui act infracțional din care
provin anumite bunuri (sublinierea noastră – L. Popescu)”, pentru că „s-ar
ajunge ... la confiscarea specială a bunurilor (...)”117
.
Așadar, nu fiecare infracțiune în parte (anterioară obiectului principal
al cauzei) trebuie probată „dincolo de orice îndoială rezonabilă”, dar faptul
relevant, vecin și conex acelora (din care sa rezulte prezumția simplă de
114 M. Macovei, raportor în Parlamentul European pentru Directiva nr. 2014/42/UE
[a se vedea site-ul http://www.agerpres.ro/politica/2014/02/24/raportul-macovei-la-directiva-
privind-confiscarea-bunurilor-obtinute-din-infractiuni-dezbatut-in-plenul-pe-23-22-15
(accesat la 3 octombrie 2016)]. 115 Decizia C.C.R. nr. 356/2014, paragr. 36, cit. supra. 116
Deciziile C.C.R. nr. 415/2010 și nr. 799/2011, cit. supra. 117 Decizia C.C.R. nr. 356/2014, paragr. 39, cit. supra.
106 Liviu Popescu
ilicit), precum și reaua-credință a dobânditorilor (după cum se va arăta mai
jos, la pct. IX), da.
În raport cu elementele de noutate ce urmează a fi introduse prin
transpunerea, în plan național, a Directivei 2014/42/UE118
, până la
modificarea art. 20 alin. (2) și art. 44 alin. (8), ambele din Constituția
României, republicată, nimic nu justifică schimbarea jurisprudenței instanței
de control constituțional, paragr. 36 (teza finală) și paragr. 39 (ambele sus-
citate) din Dec. C.C.R. nr. 356/2014 menținându-și actualitatea și, deci,
eficacitatea.
Până atunci, despre ce balanță a probabilităților ar putea fi vorba,
câtă vreme suntem sub puterea normativă a Deciziei-cadru 2005/212/JAI care
fixează standardul de probă în materia confiscării extinse la „...o instanță
națională e convinsă pe deplin (...) (sublinierea noastră – L. Popescu)”, adică
dincolo de orice îndoială rezonabilă?
VIII. Averea nejustificată
Averea nejustificată [de exemplu, nedovedită cu chitanțe (care să
ateste nu doar dreptul de proprietate, ci și prețul și data achiziționării
bunurilor) păstrate în ultimii 10 ani sau provenind din muncă nefiscalizată, la
negru] nu poate fi și nu este asimilată automat averii ilicite în Decizia-cadru
europeană, întrucât aceasta obligă, în mod expres și prin repetarea unui
pleonasm de întărire de trei ori, la dovedirea unor fapte specifice pe baza
cărora instanța să fie convinsă pe deplin că bunurile vizate sunt rezultatul
unor activități infracționale119
.
Caracterul nejustificat al averii nu este suficient pentru a se prezuma
proveniența ilicită a acesteia nici măcar în privința autorului infracțiunii
premisă, fiind, în mod suplimentar, necesară dovedirea faptului relevant,
vecin și conex.
Doar cumulate, aceste trei elemente120
pot conduce la prezumția
simplă a dobândirii ilicite a averii și, pe baza acesteia, la aplicarea confiscării
extinse condamnatului, ca sancțiune de drept penal pentru săvârșirea altor
infracțiuni similare infracțiunii premisă (neprobate și care nu atrag o altă
condamnare).
118 Cu referire la Preambul, paragr. 21, art. 5 alin. (1) și art. 6 alin. (1). 119 Articolul 3 alin. (2) lit. a), b), c) din Decizia-cadru 2005/212/JAI, cit. supra. 120 a) condamnarea;
b) caracterul nejustificat al averii;
c) faptul relevant, vecin și conex provenienței ilicite a averii nejustificate (așadar
infracțiunile anterioare neprobate).
Confiscarea extinsă. Probleme de aplicare. De lege ferenda... (II) 107
Cu atât mai puțin în privința terților dobânditori (care sunt străini
de infracțiunea premisă – nu sunt probați, nu sunt condamnați); caracterul
nejustificat al averii acestora trebuie corelat cu reaua-credință a lor, dovedită
prin atitudinea subiectivă de sprijin acordat infractorului condamnat în scopul
de a feri de la confiscare bunurile rezultate din comiterea, de către acesta, a
unor alte infracțiuni decât cea premisă121
.
Fără proba acestei atitudini subiective de sprijin (adică a
relei-credințe), doar pe baza: a) caracterului nejustificat al averii și b) a unei
legături de rudenie cu persoana condamnată, ne întoarcem la (mai mult, chiar
amplificăm122
) filosofia Legii nr. 18/1968, împotriva căreia, în mod expres,
Adunarea Constituantă din anul 1991 a reglementat, prin art. 44 din
Constituția României, republicată, prezumția de liceitate a dobândirii averii.
IX. Dobânditorii de bună-credință
Art. 44 alin. (8) din Constituția României, republicată, stipulează:
„Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al
dobândirii se prezumă.”
Decizia-cadru europeană (2005/212/JAI) vizează confiscarea bunurilor
persoanei condamnate123
, cele obținute de către asociații persoanei
respective și cele transferate unei persoane juridice asupra căreia persoana
respectivă exercită o influență determinantă124
.
121 În termenii Directivei 2014/42/UE: „Practica prin care o persoană suspectă sau învinuită transferă bunuri unei părți
terțe în cunoștință de cauză, în vederea evitării confiscării, este comună … Prin urmare,
necesitatea de a permite confiscarea bunurilor transferate către terți … este din ce în ce mai
pregnantă (sublinierea noastră – L. Popescu).
[…]
În orice caz, nu ar trebui să se aducă atingere drepturilor terților de bună credință (sublinierea noastră – L. Popescu)” [Preambul, paragr. 24. În același sens, și art. 6 alin. (2)].
122 Aceea era o „impozitare” cu 80% a averii nejustificate (20% i se lăsa totuși
cetățeanului întreprinzător) și nu o confiscare totală, lipsindu-i caracterul de sancțiune de
drept penal alăturată unei pedepse, ceea ce nu atrăgea stigmatul penal.
Aceasta se extinde și asupra membrilor de familie...
În acest context, nu poate fi însă trecută cu vederea identitatea terminologică prezentă ieri și azi: „disproporție vădită” și „avere nejustificată” în 1968, „diferență vădită” și
„avere nejustificată” în 2012.
O reevaluare optimistă a trecutului comunist sau dovada că, uneori, memoria
detaliului se grefează pe obnubilarea memoriei „lucrurilor cu adevărat importante”, ca să
folosim o formulă clasică ? 123
Conform art. 3 alin. (1). 124 Conform art. 3 alin. (3).
108 Liviu Popescu
Finalitatea acestei proceduri, conform Deciziei-cadru, este de „a-l
deposeda pe autor de respectivele bunuri (sublinierea noastră – L.
Popescu)”125
și nu de a despăgubi persoanele vătămate prin infracțiune.
De altfel, încă din Preambulul Deciziei-cadru126
rezultă că scopul
acesteia vizează „bunurile deținute de o persoană condamnată (sublinierea
noastră – L. Popescu)”.
Legea română introduce, în mod suplimentar, în reglementare,
membrii de familie (inclusiv raporturile acestora cu terții)127
.
Buna-credință a acestora se prezumă128
până la proba contrară129
,
orice sancțiune (confiscarea este o sancțiune) neputând viza decât persoana
infractorului sau a celor care, cu știință130
, i-au asigurat folosul infracțiunii,
prin ascunderea lui131
, pentru a zădărnici confiscarea.
Conform art. 107 alin. (2) C.pen.:
„Măsurile de siguranță se iau față de persoana care a comis o faptă
prevăzută de legea penală, nejustificată (sublinierea noastră – L. Popescu).”
Din acest motiv (pentru că nu „au comis fapte prevăzute de legea
penală”), confiscarea extinsă nu se poate realiza – ca sancțiune – în paguba
dobânditorilor de bună-credință132
(indiferent dacă sunt membri de familie
125 Conform art. 3 alin. (4).
Pe de altă parte, după cum rezultă din însăși noțiunea de confiscare, nici potrivit legii
române confiscarea extinsă nu are vreo legătură cu repararea eventualelor prejudicii cauzate
prin săvârșirea infracțiunii. 126 Paragraful 10. 127 Conform art. 1121 alin. (3) C.pen.:
„Pentru aplicarea dispozițiilor alin. (2) se va ține seama și de valoarea bunurilor
transferate de către persoana condamnată ori de un terț unui membru al familiei sau unei
persoane juridice asupra căreia persoana condamnată deține controlul (sublinierea noastră –
L. Popescu).” 128 Bona fides praesumitur. „Buna credință se prezumă până la proba contrară
(sublinierea noastră – L. Popescu)” [art. 14 alin. (2) C.civ.].
Decurge din prezumția de nevinovăție [art. 23 alin. (11) din Constituția României,
republicată].
Reaua-credință se dovedește. 129 Onus probandi incumbit actori. În același sens, a se vedea și Dec. C.C.R. nr. 799/2011, cit. supra. 130 „În cunoștință de cauză” (paragr. 24 din Directiva 2014/42/UE, cit. supra). 131 Celare fraudem fraus est (a ascunde o fraudă este o fraudă). 132 Principiul securității raporturilor juridice, componentă a principiului
fundamental al preeminenței dreptului, impune protecția terților dobânditori prin acte juridice
încheiate cu bună-credință și cu respectarea tuturor celorlalte condiții legale.
Până la proba contrară, aceștia sunt cu totul străini de infracțiune.
Confiscarea extinsă. Probleme de aplicare. De lege ferenda... (II) 109
sau nu) ai bunurilor având ca proveniență inițială infracțiunea133
, ci strict, prin
echivalent, în patrimoniul persoanei condamnate134
.
În acest sens acționează garanția constituțională:
„Averea dobândită licit nu poate fi confiscată (…)”135
.
„Chiar atunci când realitatea care generează starea de pericol
privește o situație sau un lucru, pericolul pe care îl prezintă acestea este
direct raportat la persoana celui care a săvârșit fapta prevăzută de lege, așa
încât măsura de siguranță păstrează trăsătura de măsură luată față de
persoana făptuitorului (sublinierea noastră – L. Popescu)”136
.
Dacă însă bunurile au fost transferate unor dobânditori de
bună-credință, așadar fără legătură cu infracțiunile comise de către
condamnat, ieșind de sub controlul infractorului, atunci care mai este
pericolul legat de aceste bunuri (confiscarea extinsă este totuși o măsură de
siguranță)?
Desigur, dacă se dovedește însă reaua-credință a dobânditorilor, pe
lângă sancțiunea confiscării137
(sancțiune de drept penal), trebuie aplicate
acestora, ulterior, și sancțiuni penale, de exemplu pentru săvârșirea
infracțiunii de spălare a banilor.
Doar în această ultimă ipoteză actele juridice prin care persoana
condamnată transferă proprietatea asupra bunurilor dobândite prin infracțiune,
disimulând adevărata lor apartenență, cu știința și cu sprijinul dobânditorilor,
vor putea fi anulate în procedura restabilirii situației anterioare, pentru a fi
133 Causa proxima non remata spectatur (contează cauza imediată, nu cauza
îndepărtată). 134 Conform art. 1121 alin. (6) C.pen.:
„Dacă bunurile supuse confiscării nu se găsesc, în locul lor se confiscă bani și
bunuri până la concurența valorii acestora.”
De la cine „se confiscă bani și bunuri”?
Dacă „averea dobândită licit nu poate fi confiscată” și dacă bunurile susceptibile de
confiscare nu se găsesc la infractor sau la terții dobânditori de rea-credință, atunci concluzia
rațională este că, la fel ca în cazul art. 112 alin. (3) C.pen. (confiscarea specială), confiscarea
extinsă prin echivalent se realizează de la persoana condamnată (exact aceasta este finalitatea normei, conform paragr. 10 al Preambulului Deciziei-cadru, sus-citate).
135 Articolul 44 alin. (8) teza I din Constituția României, republicată. 136 V. Dongoroz, Considerații generale (Măsurile de siguranță), în „Explicații
teoretice ale Codului penal român. Partea generală”, de V. Dongoroz (coordonator) ș.a., vol.
II, ediția a II-a, Editura Academiei Române și Editura All Beck, București, 2003, p. 258. 137
Ex malitia nemo commodum habere debet (nimeni nu trebuie să aibă vreun
avantaj din rea-voință).
110 Liviu Popescu
respectată cerința prevăzută de art. 256 C.pr.pen.138
, schimbarea titularului
dreptului de proprietate rezultând din chiar comiterea infracțiunii (de
exemplu, infracțiunea de spălare a banilor).
Referitor la elementele probatorii menționate, exemplificativ, în art. 5
și art. 6 ale Directivei 2014/42/UE (gratuitate, preț mic, diferență vădită),
trebuie spus că, în toate sistemele moderne de drept (cu excepția celor
islamice) s-a renunțat la sistemul probelor formale, sistem medieval potrivit
căruia probele au o valoare dinainte stabilită (prin lege), rolul instanțelor
reducându-se la acela de a lua act de înfățișarea unei anumite dovezi (de
exemplu, mărturisirea, ordaliile, duelul judiciar etc.) pentru a pronunța, în
relația cauză-efect, soluția.
Astăzi, nici măcar expertizele sau constatările tehnico-științifice139
,
oricât de specializate ar fi, nu sunt exceptate de la regimul „liberei aprecieri a
probelor”, prin coroborare, de către organele judiciare; altfel, s-ar renunța la
actualul sistem de încredințare a funcțiunilor judiciar-deliberative unor
magistrați sau jurați și ar fi angajate, în loc, programe de calculator.
În sistemul românesc normativ actual:
„Probele nu au o valoare dinainte stabilită prin lege și sunt supuse
liberei aprecieri a organelor judiciare în urma evaluării tuturor probelor
administrate în cauză (sublinierea noastră – L. Popescu)”140
.
Susținerile pro causa ale persoanei vizate (de tipul „am cumpărat la
un preț de chilipir” sau „am vândut scump pentru că solicitantul avea o
urgență”) pot fi înlăturate motivat, prin coroborarea altor mijloace de probă.
Tot prin coroborare vor fi evaluate/apreciate și împrejurările
norocoase, utile aceleeași persoane, precum plata unei datorii mai vechi,
primirea unei moșteniri sau dorința de a gratifica, neputând fi înlăturate în
mod nemotivat, automat, ca indicatori suficienți per se al relei-credințe
(aceasta fiind doar una dintre posibilele motivații ale evenimentului/realizării
acordului de voință, alături de altele).
Nefiind probe ale relei-credințe (ce dovedesc?), concludente și
suficiente, ci simple indicii (că situația merită investigată), necesită
coroborare.
Altfel, s-ar pune stigmatul penal al relei-credințe asupra tuturor
vânătorilor de chilipiruri și asupra tuturor mamelor care se bucură să
primească daruri de la copiii lor etc., ostracizându-i.
138 „Instanța de judecată, în cursul judecăţii, poate lua măsuri de restabilire a
situației anterioare săvârșirii infracțiunii, când schimbarea acelei situații a rezultat din
comiterea infracțiunii, iar restabilirea este posibilă (sublinierea noastră – L. Popescu)”. 139
De exemplu, constatarea tehnico-științifică a comportamentului simulat. 140 Conform art. 103 alin. (1) C.pr.pen.
Confiscarea extinsă. Probleme de aplicare. De lege ferenda... (II) 111
Pentru că, trebuie spus, familiile nu sunt, în mod necesar,
micro-colectivități de infractori în complicitate.
Cea mai elocventă dovadă a relei-credințe a terțului ca
dobânditor-paravan (și, în același timp, corespondentă scopului
Deciziei-cadru europene, sus-citate141
) este dacă, realizând (în mod direct
sau prin interpuși) o înstrăinare fictivă, infractorul ce urmează a fi
condamnat păstrează uzul și dreptul de dispoziție asupra bunului
înstrăinat, folosindu-l ca un adevărat proprietar.
De exemplu, mașina vândută rămâne în curtea vânzătorului-infractor,
care o folosește. Sau, deși transferă acțiunile deținute la o societate comercială
pe numele unui terț, infractorul păstrează, în fapt, controlul asupra acesteia
etc.
Altfel, sancționând, prin confiscare extinsă, dobânditorii de
bună-credință, statul ar crea victime colaterale – fapt imoral, ilegal142
,
neconstituțional143
, contrar Deciziei-cadru europene, sus-citate144
și Directivei
2014/42/UE145
.
X. Standardul internațional. Limite: Constituția României,
republicată
„Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la
drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile
interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului
în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile
(sublinierea noastră – L. Popescu)”146
.
Articolul 44 alin. (8) din Constituția României, republicată, stipulează:
„Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al
dobândirii se prezumă.”
Această din urmă normă constituțională este fără asemănare în raport
cu Constituțiile altor state.
Din acest motiv, trebuie subliniat încă o dată că ceea ce s-a
implementat deja în alte legislații naționale (din proprie inițiativă sau ca
obligație internațională) s-ar putea izbi, în România, de un obstacol ineluctabil
141 „(…) bunurile deținute de o persoană condamnată (…) (sublinierea noastră – L.
Popescu)” (paragr. 10 al Preambulului). 142 Articolul 15 alin. (2) C.pen. și art. 8 C.pr.pen. 143 Articolul 44 din Constituția României, republicată. 144 Preambul, paragr. 3 și 10 și art. 3 alin. (4). 145
Articolul 6. 146 Articolul 20 alin. (2) din Constituția României, republicată.
112 Liviu Popescu
și insurmontabil până la modificarea art. 20 alin. (2) și art. 44 alin. (8),
ambele din Constituția României, republicată, practica (normativă sau
jurisprudențială) a altor țări fiind irelevantă.
De altfel, nu o dată jurisprudența constituțională a decis, împotriva
obligațiilor internaționale ale României, preeminența normelor naționale.
Astfel, izvorâte în temeiul obligației de conformare față de Directiva
2006/24/CE privind păstrarea datelor generate sau prelucrate de furnizorii
de servicii și rețele de comunicații electronice, trei legi (care reflectau cu
acuratețe actul normativ european)147
au fost declarate neconstituționale148
,
urmate de încă una, cu obiect înrudit149
.
În cele din urmă, însăși directiva europeană în analiză, adoptată ca
reacție la atentatele teroriste din Spania și Marea Britanie (cele mai
sângeroase după cele din 11 septembrie 2001) a fost declarată nevalidă, prin
hotărârea din 8 aprilie 2014 a Curții de Justiție a Uniunii Europene.
XI. Măsuri asigurătorii
În conformitate cu art. III din Legea nr. 63/2012 pentru modificarea şi
completarea Codului penal al României şi a Legii nr. 286/2009 privind Codul
penal150
, ,,ori de câte ori prin legi speciale, prin Codul penal sau prin Codul
de procedură penală se face trimitere (…) la confiscare ca măsură de
siguranță, trimiterea se va considera făcută și la confiscarea extinsă
(sublinierea noastră – L. Popescu)”.
147 Legea nr. 298/2008 privind reţinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii
de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului sau de reţele publice de
comunicaţii, precum şi pentru modificarea Legii nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu
caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul comunicaţiilor electronice (în prezent,
abrogată); Legea nr. 82/2012 privind reţinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de
reţele publice de comunicaţii electronice şi de furnizorii de servicii de comunicaţii electronice
destinate publicului, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 506/2004 privind
prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul comunicaţiilor
electronice, republicată (în prezent, abrogată); Legea pentru modificarea și completarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111/2011 privind comunicaţiile electronice (aceasta
din urmă fiind publicată în Monitorul Oficial al Românei, Partea I, nr. 925 din 27 decembrie
2011). 148 Deciziile C.C.R. nr. 1258/2009 (publicată în Monitorul Oficial al Românei, Partea
I, nr. 798 din 23 noiembrie 2009), nr. 440/2014 (publicată în Monitorul Oficial al Românei,
Partea I, nr. 653 din 4 septembrie 2014) și nr. 461/2014 (publicată în Monitorul Oficial al
Românei, Partea I, nr. 775 din 24 octombrie 2014). 149 Decizia C.C.R. nr. 17/2015 referitoare la Legea privind securitatea cibernetică a
României (publicată în Monitorul Oficial al Românei, Partea I, nr. 79 din 30 ianuarie 2015). 150 Publicată în Monitorul Oficial al Românei, Partea I, nr. 258 din 19 aprilie 2012.
Confiscarea extinsă. Probleme de aplicare. De lege ferenda... (II) 113
Așadar, și în cazul acesteia pot fi aplicate aceleași măsuri asigurătorii
reglementate de art. 249 și urm. C.pr.pen., ca în cazul confiscării speciale.
XII. Aplicarea normei în timp
Conform art. 15 alin. (2) din Constituția României, republicată:
„Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau
contravenționale mai favorabile”.
„Dispozițiile din alin. (2) al art. 12 din Codul penal în vigoare (atunci,
adăugirea noastră – L. Popescu), ce prevăd retroactivitatea legii care prevede
măsuri de siguranță sau educative, trebuie considerate ca abrogate deoarece
contravin procedurilor art. 15 alin. (2) din Constituție (…) (sublinierea
noastră – L. Popescu)”151
.
„Regula neconstituționalității nu se limitează la legea de incriminare,
ci este incidentă în cazul oricărei legi care poate agrava situația inculpatului
(sublinierea noastră – L. Popescu)”152
.
În niciun caz o nouă măsură de siguranță, o nouă formă de confiscare
care adaugă celei deja existente un obiect nou, nu poate fi considerată ca fiind
o lege penală mai favorabilă pentru a se putea constitui ca excepția care
derogă de la regula neretroactivității.
Așadar, confiscarea extinsă nu se aplică asupra bunurilor dobândite
prin faptele săvârșite înainte de data intrării în vigoare a legii153
.
XIII. De lege ferenda
Uneori se întâmplă ca bunele intenții ale legiuitorului să nu poată fi
transpuse în practică, din motive obiective, sau chiar să sufoce instituțiile.
Nimeni nu poate tăgădui justețea unei măsuri de deposedare a
infractorului de produsele infracțiunii, în general, oricare ar fi această
infracțiune.
Conștient de volumul uriaș de activități pe care le implică măsura
confiscării extinse dacă sunt respectate exigențele unui proces echitabil (mult
151 C. Bulai, B. Bulai, Manual de drept penal. Partea generală, Editura Universul
Juridic, București, 2007, p. 128-129. 152 A. Boroi, Drept penal. Partea generală, Editura C.H. Beck, București, 2010, p.
58. 153 În același sens, a se vedea Dec. C.C.R. nr. 11/2015 (cit. supra) prin care s-a
constatat că ,,dispozițiile art. 1121 alin. (2) lit. a) din Codul penal sunt constituționale în
măsura în care confiscarea extinsă nu se aplică asupra bunurilor dobândite înainte de
intrarea în vigoare a Legii nr. 63/2012 pentru modificarea şi completarea Codului penal al
României şi a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal”.
114 Liviu Popescu
mai amplu decât cercetarea infracțiunii premisă), legiuitorul european a
conceput-o ca pe un instrument excepțional pentru situații deosebite (terorism
și crimă organizată).
În România, acest obiect de reglementare a fost extins însă către
aproape toate infracțiunile care presupun un folos patrimonial154
, fără a se
realiza însă, în mod corespunzător, o pregătire a sistemului de urmărire penală
sub aspectul resurselor umane și logistice.
Rezultatul?
În aproximativ trei ani de la implementare, măsura confiscării extinse
a fost aplicată în doar 18 cauze total național.
Pentru a nu rămâne doar o frumoasă declarație de bune intenții și
pentru a se transforma într-un instrument într-adevăr eficient, de lege ferenda
se impune restrângerea obiectului de reglementare al acestei instituții la
nivelul obiectivului fixat prin normele europene155
.
154 Conform art. 1121 alin. (1) lit. h) C.pen.:
,,Confiscarea extinsă
(1) Sunt supuse confiscării și alte bunuri decât cele menționate la art. 112, în cazul
în care persoana este condamnată pentru comiterea uneia dintre următoarele infracțiuni, dacă fapta este susceptibilă să îi procure un folos material și pedeapsa prevăzută de lege este
închisoarea de 4 ani sau mai mare:
[…]
h) infracțiuni contra patrimoniului (sublinierea noastră – L. Popescu);
[…]” 155
Așadar, terorism, crimă organizată, la care să se adauge infracțiunile de corupție,
în sens larg (inclusiv cele asimilate).
SCURTE CONSIDERAȚII ASUPRA CULPEI COMUNE SUCCESIVE,
ÎN CAZUL INFRACȚIUNII DE UCIDERE DIN CULPĂ SAU
VĂTĂMARE CORPORALĂ DIN CULPĂ
Gheorghe MUSCALU
Procuror – membru al Consiliului Superior al Magistraturii
ABSTRACT
The author presents some interesting aspects regarding the
successive common fault, in case of manslaughter offence or bodily
injury by fault.
Key words: successive common fault, manslaughter, bodily injury
by fault.
Introducere. Articolul 1 din Codul penal al României (Legea nr.
286/20091, cu modificările și completările ulterioare) – în continuare C.pen. –
consacră principiul legalității incriminării, prevăzând în alin. (1) că: ,,legea
penală prevede faptele care constituie infracțiuni”.
Potrivit art. 15 alin. (1) C.pen., ,,infracțiunea este fapta prevăzută de
legea penală, săvârșită cu vinovăție, nejustificată și imputabilă persoanei
care a săvârșit-o”, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, ,,infracțiunea este
singurul temei al răspunderii penale”.
Lucrările științifice care au tratat aspectele privind infracțiunea,
pornind de la definiția acesteia, au abordat pe larg fiecare dintre trăsăturile
esențiale care o caracterizează.
Voi analiza, succint, o problemă de drept care poate naște discuții atât
în doctrină, cât și în practică, și anume culpa comună succesivă, în situația
unei infracțiuni de ucidere din culpă sau vătămare corporală din culpă.
Legiuitorul român, în stabilirea trăsăturilor esențiale ale infracțiunii, a
prevăzut ca fapta prevăzută de legea penală să fie săvârșită cu vinovăție în
forma cerută de legea penală, astfel cum a reglementat în art. 16 alin. (1)
C.pen. Mergând mai departe, legiuitorul român a prevăzut în alin. (2) al art.
16 că vinovăția există când fapta prevăzută de legea penală este comisă cu
intenție, din culpă sau cu intenție depășită.
Intenția și culpa, ca forme ale vinovăției penale, au fost prevăzute și
reglementate în Codul penal din 1969 (în continuare C.pen. din 1969), la art.
e-mail: [email protected] 1 Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 24 iulie 2009.
116 Gheorghe Muscalu
19, dar intenția depășită a fost o creație a doctrinei și practicii, neconsacrată
legislativ până la adoptarea Codului penal din 2009.
Potrivit art. 16 alin. (3) C.pen., fapta este săvârșită cu intenție în
situația în care:
a) făptuitorul prevede rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui
prin săvârșirea acestei fapte;
b) făptuitorul prevede rezultatul faptei sale și, deși nu-l urmărește,
acceptă posibilitatea producerii lui.
Reglementarea este similară cu cea prevăzută în Codul penal din 1969,
la art. 19 pct. 1 lit. a) și lit. b).
Doctrina a analizat amplu vinovăția penală sub forma intenției,
consacrând, în raport de modalitățile de reglementare și înțelegere, cele două
forme, respectiv intenția directă – corespunzător modalității în care rezultatul
faptei este urmărit – și intenția indirectă – corespunzător modalității în care,
deși rezultatul nu este urmărit, este totuși acceptat, cu condiția să fi fost
prevăzut anterior2.
Potrivit art. 16 alin. (4) C.pen., fapta este săvârșită din culpă când:
a) făptuitorul prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l acceptă, socotind
fără temei că el nu se va produce;
b) făptuitorul nu prevede rezultatul faptei sale, deși trebuia și putea să
îl prevadă.
Reglementarea este similară celei din art. 19 pct. 2 lit. a) și lit. b)
C.pen. din 1969, doctrina analizând cele două modalități ale culpei sub
denumirea de culpă cu prevedere – în prima modalitate, respectiv când
rezultatul faptei a fost prevăzut, deși neurmărit și neacceptat, socotind fără
temei că nu se va produce – și culpa simplă (greșeala) – în modalitatea în
care, neurmărit, rezultatul nu este prevăzut, deși trebuia și putea să-l prevadă3.
Legiuitorul român a reglementat, în alin. (5) al art. 16 C.pen., intenția
depășită – consacrată de doctrină sub denumirea de praeterintenție, care se
constituie din elemente specifice atât intenției cât și culpei, reprezentând o
formă autonomă de vinovăție4. Așa cum s-a subliniat în literatura de
specialitate, praeterintenția nu se situează între intenție și culpă, ci este o
2 I. Oancea, Noțiunea de infracțiune (Infracțiunea), în ,,Explicaţii teoretice ale
Codului penal român. Partea generală”, de V. Dongoroz (coordonator) ș.a., vol. I, Editura
Academiei Române, București, 1969, p. 115-117; G. Antoniu, Vinovăţia penală, Editura
Academiei Române, București, 1995, p. 115-143; I. Pascu, A.S. Uzlău, Gh. Muscalu, Drept
penal. Partea generală, Editura Hamangiu, București, 2016, p. 132-133. 3 I. Oancea, op. cit., p. 118-120; G. Antoniu, op. cit., p. 154-177; I. Pascu, A.S.
Uzlău, Gh. Muscalu, op. cit., p. 134-136. 4 I. Pascu, A.S. Uzlău, Gh. Muscalu, op. cit., p. 136.
Scurte considerații asupra culpei comune succesive, în cazul infracțiunii…117
formă mixtă, o combinație a intenției și a culpei, o formă de vinovăție
independentă care se constituie cu contribuția proceselor psihice ale intenției
și ale culpei5. În cazul intenției depășite, legea incriminează acțiunea voită a
făptuitorului, o acțiune intenționată, susceptibilă să producă un rezultat mai
ușor, și o acțiune neintenționată a aceluiași făptuitor, susceptibilă să producă
un rezultat mai grav6; prima acțiune, voită, este intenționată, iar cea de-a doua
este rezultatul culpei făptuitorului.
Așa cum am arătat, Codul penal anterior nu reglementa această formă
a vinovăției, intenția depășită, doctrina și practica fiind constante în a o reține,
explica și argumenta, pornind și de la anumite formulări în descrierea faptelor
penale susceptibile a fi săvârșite în această formă de vinovăție, respectiv ,,(…)
dacă fapta a avut ca urmare (…)” sau ,,(…) dacă prin fapta prevăzută la
alineatul precedent s-a (…)”7, formulări care scoteau în evidentă intenția
depășită ca formă a vinovăției penale.
Revenind la culpă, așa cum s-a reținut în literatura de specialitate, ea
constituie o formă specifică de legătură psihică a autorului cu fapta,
caracterizată prin producerea de către făptuitor a unui rezultat pe care nu l-a
voit, dar pe care cu mai multă diligență pe care ar fi exercitat-o (pe care
trebuia și putea să o manifeste), l-ar fi putut evita8.
Potrivit art. 16 alin. (6) teza a II-a C.pen., fapta comisă din culpă
constituie infracțiune numai când legea o prevede în mod expres. Chiar dacă
faptele ilicite comise din culpă se pedepsesc mai ușor decât cele comise cu
intenție, culpa este o formă distinctă, specifică de proces psihic, și nu este o
formă de proces psihic atenuantă sau inferioară intenției9. Prin urmare, nu se
poate concepe o ,,absorbție a culpei în intenție, ca formă mai gravă;
răspunderea pentru culpă trebuie întotdeauna prevăzută explicit; dacă
legiuitorul nu a prevăzut anume posibilitatea ca o faptă să fie incriminată și
atunci când este săvârșită din culpă, răspunderea culpoasă este exclusă și,
totodată, nu va exista niciun fel de răspundere penală a făptuitorului”10
.
Același autor (George Antoniu) arată, pe bună dreptate, că, dacă legea
prevede posibilitatea răspunderii din culpă pentru fapta comisă, în mod
obligatoriu fapta respectivă este incriminată și când este comisă cu intenție (în
5 G. Antoniu, op. cit., p. 182. 6 Ibidem. 7 I. Pascu, A.S. Uzlău, Gh. Muscalu, op. cit., p. 137. 8 G. Antoniu, op. cit., p. 154. 9 Ibidem. 10 Ibidem (,,nu este necesar pentru aceasta să se folosească formele sacramentale,
fiind suficient să rezulte clar voința legiuitorului de a incrimina fapta şi atunci când este
săvârșită din culpă”).
118 Gheorghe Muscalu
același text sau în altul); intenția este forma de proces psihic ce stă la baza
oricărei fapte incriminate, iar dacă o faptă prezintă pericolul social al unei
infracțiuni când este comisă din culpă, cu atât mai mult prezintă pericol social
și trebuie incriminată când este comisă cu intenție11
.
Astfel cum rezultă din formularea art. 16 alin. (6) teza a II-a C.pen.,
prevederea privind răspunderea penală pentru culpă are caracter excepțional și
privește fapte concrete, determinate, nefiind posibilă o determinare globală a
faptelor comise din culpă; spre deosebire de aceasta, în Codul penal faptele
prevăzute ca infracțiuni au ca element subiectiv intenția și deci, ori de câte ori
acestea sunt săvârșite cu intenție, constituie infracțiuni; legiuitorul nu face
vorbire în partea specială sau în legile speciale despre intenție decât în mod
excepțional, când a dorit să o califice prin scop sau prin mobil – care
completează latura subiectivă a infracțiunii12
.
Literatura de specialitate deosebește culpa și pe baza altor elemente
decât cele prevăzute strict în textul de lege; astfel, după natura activității, se
diferențiază culpa in agendo, când este vorba despre o culpă vizând o acțiune,
sau culpă in omitendo, când este vorba despre o culpă ce se referă la o
omisiune; culpa directă, legată direct de acțiunea făptuitorului, sau indirectă,
când se referă la o acțiune săvârșită de altă persoană13
.
Culpa poate fi: imediată, rezultat al comportamentului culpabil al
autorului și care se produce imediat, sau mediată, când rezultatul se produce
prin intermediul comportării culpabile a mai multor persoane; gravă (culpa
lata), când oricine cu un minimum de diligență ar fi prevăzut rezultatul, sau
ușoară (culpa levis), când rezultatul putea fi prevăzut numai dacă se depunea
un efort mai mare, ori foarte ușoară (culpa levissima), când rezultatul putea fi
prevăzut numai dacă se depunea un efort deosebit, se manifesta un simț de
prevedere ieșit din comun14
.
Legea nu distinge între aceste forme de culpă consacrate de literatura
de specialitate și practică, fiind indiferentă și neavând relevanță dimensiunea
culpei.
Una dintre caracteristicile culpei, din perspectiva caracterului volitiv,
este încălcarea în mod nevoit a unor reguli de diligență, de prudență, a căror
respectare ar fi înlăturat caracterul ilicit15
.
O acțiune a unei persoane, nerelevantă penal, își poate păstra acest
sens și semnificație numai corelată cu obligația de a fi respectate anumite
11 Ibidem. 12 I. Oancea, op. cit., p. 120. 13 Idem, p. 123. 14
I. Pascu, A.S. Uzlău, Gh. Muscalu, op. cit., p. 136. 15 G. Antoniu, op. cit., p. 160.
Scurte considerații asupra culpei comune succesive, în cazul infracțiunii…119
reguli de diligență (scrise sau nescrise), spre a nu se ajunge la denaturarea
conținutului acțiunii și a nu se ajunge ca dintr-o acțiune nerelevantă penal să
devină o sursă de pericol și, eventual, să atragă răspunderea penală (săparea
unei gropi în carosabil sau pe trotuar trebuie însoțită obligatoriu de măsuri de
semnalizare pentru a se evita posibilitatea de accidentare a unei persoane)16
.
Regulile de diligență pot să conțină obligații negative, în cazul
medicului lipsit de experiență să se abțină de la operații foarte dificile, sau
obligații pozitive: obligația conducătorului auto de a reduce viteza în localități
etc. sau obligația persoanei responsabile să-și aleagă în mod corespunzător
colaboratorii și să controleze activitatea lor (culpa in eligendo și culpa in
vigilendo).
Regulile de diligență trebuie să fie respectate de către făptuitor în
măsura în care sunt în legătură cu prevenirea pericolului în vederea căruia a
fost edictată norma respectivă; dacă respectarea regulilor nu ar servi unui
asemenea obiectiv, ea nu ar fi obligatorie; astfel, dacă un conducător auto
circulă pe sens interzis și provoacă lovirea unui pieton cu o piatră aruncată de
roata mașinii, nu va putea fi tras la răspundere penală pentru vătămare
corporală din culpă constând în circulația pe un sens interzis, deoarece regula
de diligență încălcată avea altă menire, eventual descongestionarea traficului
pe anumite artere de circulație17
.
În continuare, același autor, George Antoniu, arată: ,,caracteristic
culpei, sub aspectul procesului de cunoaștere, este incompleta cunoaștere a
realității de către subiect; acesta își dă seama de realitatea înconjurătoare și
de efectele acțiunii sale numai limitat la ceea ce este aparent și direct
sesizabil și nu face un efort de cunoaștere mai profundă a realității; (…)
acționând pe baza unei cunoașteri incomplete a realității (ceea ce îl
împiedică pe agent să vadă în actul său voit, pe cel nonvoit, adică pe acela
care va provoca rezultatul nonvoit), agentul nu poate prevede corect nici
efectele acțiunii sale”18
.
Constatarea și dovedirea culpei se fac cu ajutorul elementelor de fapt
în care aceasta și-a găsit exteriorizarea; deși privește procese subiective, ca
formă a vinovăției are o existență obiectivă; luarea hotărârii și prevederea ori
urmărirea rezultatului faptei sunt procese psihice care există în realitate și, în
mod obiectiv, exteriorizându-se în acte și rezultate concrete19
. Legislațiile
penale, doctrina și practica în ceea ce privește culpa ca formă a vinovăției
penale consacră faptul că aceasta este o atitudine a conștiinței, concretizată în
16 Idem, p. 161. 17 Idem, p. 163. 18
Idem, p. 166. 19 I. Oancea, op. cit., p. 122.
120 Gheorghe Muscalu
lipsa de atenție, de diligență sau de vigilență, de o stare psihică insuficient de
trează20
.
Arătam anterior că în literatura de specialitate culpa este analizată și în
raport de numărul participanților sau al contribuțiilor la rezultatul produs;
astfel, se face deosebirea între culpa mediată și culpa imediată, prima vizând
situația în care rezultatul se produce prin intermediul comportării culpabile a
mai multor persoane.
Literatura și practica judiciară sunt constante în a reține culpa comună
a mai multor persoane, fiecare răspunzând sub forma participații proprii, în
raport de mărimea acțiunii culpabile și de fapta incriminată.
În raport de faptă se analizează acțiunea fiecărui participant,
urmărindu-se stabilirea în concret a încălcărilor de lege, prin prisma
rezultatului socialmente periculos produs.
Culpele concurente pot fi concomitente (spre exemplu, încălcarea
regulilor de circulație de către doi participanți la trafic, urmare fiind
producerea unui accident de circulație în urma căruia rezultă vătămarea
corporală sau/și decesul unor persoane; se analizează acțiunea/inacțiunea
culpabilă a fiecărei persoane, urmând ca, în raport de aceasta, să fie angajată
răspunderea penală a fiecărui participant și, tot în raport de aceasta, se va
individualiza și sancțiunea aplicată). Culpele concurente pot fi însă și
succesive, complementare, urmând ca fiecare dintre participanți să răspundă
în raport de rezultatul final produs și nu în raport de rezultatul intermediar sau
de etapă; astfel, literatura de specialitate și practica judiciară sunt constante în
a reține culpa în uciderea din culpă a unei persoane (care a fost victima unui
accident de circulație din care a rezultat vătămarea sa și, ulterior, preluată de
un alt autoturism, a decedat în urma unui accident de circulație produs din
vina conducătorului auto al acestuia) pentru ambii conducători auto, chiar
dacă, în urma primului accident s-a produs numai vătămarea corporală a
victimei.
Analiza culpelor concurente pornește de la legătura de cauzalitate care
trebuie explicată în raport de conduitele celor care dovedesc o atitudine și un
comportament culpabil, care generează prejudicii, fapte care pot cădea sub
incidența legii penale, putând fi apreciate ca infracțiuni; cel mai adesea în
practica judiciară, legătura de cauzalitate este explicată simplu, de la cauza
care a generat evenimentul la efectul final, avându-se în vedere că în
înlănțuirea unor alte evenimente, ce pot fi apreciate ca atitudini culpabile, nu
exonerează și înlătură atitudinile culpabile anterioare, motivându-se că, fără
prima atitudine culpabilă, rezultatul nu s-ar fi produs; în exemplul celor doi
20 Ibidem.
Scurte considerații asupra culpei comune succesive, în cazul infracțiunii…121
conducători auto, atât doctrina cât și practica sunt constante în a reține că,
dacă primul conducător auto nu ar fi produs un accident de circulație, din
culpa sa, victima nu ar fi avut ce să caute în al doilea autoturism și nu ar fi
putut să mai fie victimă a încă unui accident de circulație, cu consecința
agravării leziunilor ce urmează a fi avute în vedere la stabilirea numărului de
zile de îngrijiri medicale sau cu consecința cea mai gravă, aceea a decesului.
În această zonă a culpelor concurente succesive poate fi analizată și
conduita medicală culpabilă, în raport cu starea victimei adusă pentru a i se
acorda îngrijiri medicale de specialitate, cu condițiile din cadrul unității
medicale unde se realizează acest lucru, dar și în funcție de acțiunea –
adecvată sau nu, corespunzătoare sau nu – a medicului care intervine.
1. Prezentare speță. Într-o speță recentă s-a pus problema reținerii
vinovăției (sub forma culpei) unui conducător auto care a provocat, din culpă,
un accident de circulație în urma căruia au rezultat mai multe victime, alături
de culpa medicului care a tratat o victimă ajunsă la spital și care, ulterior
asistenței medicale defectuoase, a decedat; răspunde conducătorul auto pentru
uciderea din culpă sau numai pentru vătămare corporală din culpă? răspunde,
generic vorbind, pentru rezultatul final, respectiv decesul victimei, sau numai
pentru leziunile care au rezultat în urma accidentului de circulație pe care l-a
produs?
În speța în cauză21
s-a reținut că un inculpat rula cu autoturismul cu o
viteză ce nu depășea limita legală maximă admisă, pe o porțiune de drum și,
într-un moment de neatenție, s-a aplecat să ridice din partea dreaptă a cabinei
o sticlă de plastic, observând prea târziu că autoturismul din fața sa a oprit
într-o coloană, nu a mai putut frâna la timp și astfel nu a putut evita coliziunea
cu acesta; în urma coliziunii au rezultat patru victime, una dintre ele suferind
leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 9 zile de îngrijiri
medicale, a doua, 18 zile de îngrijiri medicale, cea de-a treia a suferit leziuni
ce au necesitat pentru vindecare un număr de 45 de zile îngrijiri medicale, iar
cea de-a patra victimă, în vârstă de 61 de ani, a fost internată în spital după
accident, cu diagnosticul comoție cerebrală, traumatism toracic cu fractura
coastelor V-X stânga și IV, V și VI dreapta, contuzie abdominală, luxație șold
stâng și pericardită lichidiană minimă. La internare, la Unitatea Primiri
Urgențe a fost consultată de către medicul de gardă – specialitatea chirurgie –,
care, după consult, a constatat că starea generală a pacientei era bună, era
conștientă, cooperantă, compensată respirator și hemodinamic, acuza dureri
sternale și toracice bilaterale și dureri la nivelul șoldului stâng. După ce
21 C. Apel Timișoara, S. pen., Dec. pen. nr. 1049/A/2014.
122 Gheorghe Muscalu
victimei i s-au făcut investigații medicale (radiografie toracică, ecografie
abdominală și de cord, precum și analizele uzuale), a fost supusă, în ziua
internării, unei reduceri ortopedice a luxației la șold, întrucât s-a apreciat că
starea medicală a pacientei permite acest lucru, intervenție chirurgicală
realizată cu succes.
În ziua următoare accidentului, consultul neurochirurgului nu a
evidențiat leziuni patologice intracerebrale; în același timp, tomografia
toracică a evidențiat un revărsat pleural bilateral în cantitate medie – apreciat
ca fiind normal în contextul fracturilor costale pe care victima le avea și
fuseseră evidențiate cu ocazia radiografiei toracice.
Este important de menționat faptul că, ulterior, în ziua a treia de la
producerea accidentului, cu ocazia efectuării vizitei de către medici, aceștia au
constatat starea bună a victimei; s-a solicitat un consult de specialitate
chirurgie toracică, context în care medicul specialist a decis că se impune un
drenaj toracic pentru a fi extras din cavitatea toracică lichidul pleural.
În condițiile respective, victima a fost internată la secția ATI pentru a-i
fi monitorizate funcțiile vitale pe parcursul drenajului toracic realizat cu
anestezie locală.
Ca tehnică, drenajul toracic se realizează cu ajutorul unui instrument
medical numit ,,trocar”, al cărui vârf se introduce în cavitatea toracică printr-o
incizie intercostală.
În cazul în speță, medicul specialist a introdus trocarul cu tubul de
dren ,,la nivelul hemitoracelui stâng, pe linia medioclaviculară, în imediata
apropiere a inciziei de mastectomie radicală pe care o prezenta pacienta”; în
realitate, ca tehnică medicală operatorie, protocoalele operatorii din literatura
de specialitate prevăd că locul optim pentru un drenaj sigur și eficient este
spațiul intercostal IV-V pe linia axilară mijlocie.
Imediat însă după introducerea trocarului cu tub de dren în cavitatea
toracică a victimei, starea acesteia s-a depreciat brusc – hemodinamic și
respirator –, și-a pierdut starea de conștiență, părând leșinată; medicul
specialist ATI a constatat că victima era în colaps, tensiunea arterială era
nedecelabilă, respirația insuficientă și superficială, devenise inconștientă –
context în care a decis realizarea de urgență a ventilației mecanice și intubarea
orto-traheală; tot acest medic a constatat că în recipientul de drenaj erau circa
200 de mililitri de sânge proaspăt și a solicitat de urgență transfuzie sangvină;
de asemenea, a constatat că în patul victimei era mult sânge, precum și pe
tubul de dren.
Toate aceste manifestări exterioare și simptome ale victimei au fost
cauzate de medicul specialist care a realizat drenajul toracic, perforând cu
vârful trocarului peretele anterior ventricular stâng.
Scurte considerații asupra culpei comune succesive, în cazul infracțiunii…123
Victima a intrat în stop cardiac, iar medicul specialist a decis
transferul în blocul operator în vederea intervenției chirurgicale, respectiv
închiderea pericardului, drenaj etc. Pe traseul de transfer în blocul operator,
medicul specialist în cauză a efectuat victimei masaj cardiac intern,
introducând degetul prin incizia intercostală pe unde a introdus vârful
trocarului, i-a injectat adrenalină și atropină dar, cu toate eforturile, la puțin
timp a fost declarat decesul victimei.
Rezultatul final al cazului în analiză îl constituie decesul victimei,
pornind de la accidentul de circulație care i-a cauzat primele vătămări
corporale și continuând cu acțiunea personalului medical, în condiții de
spitalizare, loc unde a fost declarat decesul.
Instanța a reținut, în raport de rezultatul final produs, culpa ambelor
persoane care au avut contribuție culpabilă pe lanțul cauzal, respectiv
conducătorul auto care a produs accidentul de circulație, cauzând vătămarea
corporală a victimei, și medicul specialist care a efectuat drenajul pleural în
mod defectuos, cauzând vătămări suplimentare, altele decât cele inițiale, care
în final au condus la deces.
A motivat instanța în sensul că sunt considerate cauze ale rezultatului
produs toate condițiile care l-au precedat, și fără de care rezultatul nu s-ar fi
produs; deci orice condiție care a precedat și care a avut o legătură cât de mică
cu rezultatul este cauza acestui rezultat, fiind echivalentă cu cauza22
.
Activitatea conducătorului auto a determinat un lanț cauzal care a necesitat
intervenția medicului specialist, iar cele două activități infracționale au
condus ulterior la decesul victimei; se poate susține, motivează instanța, că
fără activitatea infracțională a conducătorului auto, decesul victimei nu s-ar fi
produs, deci activitatea infracțională a acestuia a fost necesară și trebuie
socotită cauza rezultatului23
.
Vinovățiile celor două persoane, ca manifestări culpabile, au fost
dovedite, între altele, prin rapoartele de expertiză medico-legală efectuate în
cursul procesului penal; într-unul s-a concluzionat că între ruptura cordului și
deces există legătură de cauzalitate și că leziunile de la nivelul pericardului și
cordului victimei s-au putut produce prin acțiunea unui agent traumatic
înțepător/tăietor, posibil instrument chirurgical medical și/sau a unui agent
traumatic mecanic de tip contondent, posibil deget, în condițiile încercării de
efectuare a masajului cardiac intern.
22
Ibidem. 23 Ibidem.
124 Gheorghe Muscalu
2. Opinie. Rezolvarea problemei juridice în cauză, cu privire la
stabilirea culpei, trebuie să pornească indubitabil de la analiza legăturii de
cauzalitate între faptă și rezultat.
Pe lanțul cauzal analizat se succed două acțiuni culpabile, fiecare
dintre ele bine definite, ce fac posibilă analiza și aprecierea lor concretă în
raport cu rezultatul produs. Or, deslușind în concret contribuția fiecărei
atitudini culpabile pe lanțul cauzal, vom reuși să dăm o rezolvare juridică
justă problemei culpelor succesive, în raport de rezultatul final produs.
Culpa, așa cum am arătat, nu este o noțiune abstractă; ea trebuie
dedusă în fiecare caz în parte, analizată și explicată în raport cu fiecare
moment al rezultatului, privită în interdependență; culpa nu poate fi privită
decât prin prisma faptei la care ne raportăm și nu poate fi separată de liantul
dintre faptă și rezultat, care este constituit și explicat în știința dreptului penal
ca legătură de cauzalitate.
A analiza culpa numai prin prisma rezultatului produs, făcând
abstracție de modul în care aceasta se reflectă în rezultat, înseamnă a restrânge
analiza artificial, rezultatul acesteia fiind parțial și incomplet.
În speța în cauză, este adevărat că sunt identificabile, în antecedența
cauzală, două culpe, constând în contribuții umane păguboase, ce pot avea
legătură cu rezultatul final, anume uciderea din culpă. Accidentul de circulație
a provocat victimei leziuni care aveau aptitudinea de a conduce la decesul
acesteia, dar numai în lipsa intervenției medicale calificate; „aptitudinea”
exprimă și trebuie înțeleasă prin ,,posibilitate”, întrucât, în speță, leziunile
constatate la unitatea spitalicească (Unitatea Primiri Urgențe) s-au dovedit a
nu fi de natura celor care să pună în primejdie viața și să conducă la deces.
Intervenția medicală, constând într-o altă acțiune umană, a medicului
specialist, neglijentă, este cea care a produs victimei leziuni de alt tip,
localizate în raport de alte organe sau zone ale corpului uman, și care au
condus la agravarea stării de sănătate a victimei și, în final, la decesul
acesteia.
Lanțul cauzal în speță nu poate fi explicat, înțeles și argumentat ca un
tot, ci numai prin ruperea lui în raport cu contribuțiile umane culpabile
identificate.
Lanțul cauzal generat de contribuția conducătorului auto, ca prim
comportament culpabil, a fost întrerupt în urma intervenției medicului
specialist, ca următor comportament culpabil; toate expertizele medico-legale,
ca elemente de probațiune ce pot oferi organului judiciar certitudine în
lămurirea legăturii de cauzalitate, scot în evidență că, timp de două zile, în
cadrul unității spitalicești, până la momentul acțiunii medicului specialist, în
cea de-a treia zi, evoluția stării de sănătate a persoanei vătămate a fost
Scurte considerații asupra culpei comune succesive, în cazul infracțiunii…125
favorabilă, starea generală a acesteia fiind bună, aspecte apreciate atât de
medicul curant, cât și de șeful clinicii de chirurgie; acțiunea umană ulterioară,
în cea de-a treia zi, este cea care a generat alt lanț cauzal fără de care victima
nu ajungea în situația de a suferi alte leziuni, la nivelul cordului, leziuni fatale
ce au condus, singurele, la deces.
Decesul victimei a fost provocat exclusiv de intervenția medicală
defectuoasă, fără a avea legătură de cauzalitate cu acțiune umană culpabilă
primă, lanțul cauzal fiind întrerupt așa cum am arătat mai sus24
.
A interpreta și a aplica legea altfel înseamnă a agrava situația juridică
a unei persoane, fără temei, numai pe baza analizei și explicării culpei
acesteia, privită și înțeleasă izolat pe lanțul cauzal și nerelaționată și
argumentată și din perspectiva, obligatorie, de altfel, a legăturii de cauzalitate.
Prin urmare, apreciez că instanța a făcut o interpretare greșită și o
aplicare la fel de greșită a prevederilor legale privitor la culpă și legătură de
cauzalitate, omițând să explice, în concret, contribuția culpelor în lanțul
cauzal și incidența lor în raport cu rezultatul produs, anume decesul persoanei
în cauză.
Fiecare culpă concurentă succesivă nu poate fi privită și analizată
abstract, ca simplă contribuție, și relaționată numai cu rezultatul final al
acțiunilor umane culpoase; ea trebuie analizată în concret în lanțul cauzal și
sub forma contribuției de etapă, în raport cu rezultatul concret și posibilitatea
ca acest rezultat să fie analizat independent, fără contribuția și acțiunea altei
persoane la rezultatul final.
În acest sens, apreciez că răspunderea penală a primei persoane trebuie
atrasă în raport cu leziunile suferite de victimă – apreciate de către medicul
legist în zile de îngrijiri medicale –, iar răspunderea penală a celeilalte
persoane trebuie apreciată tot în raport cu rezultatul produs, corespunzător
acțiunii sale culpabile și care, în cazul în speță, a condus la deces.
Numai în acest fel de analiză și înțelegere, dar mai ales transpunere în
practică, legea va fi aplicată în litera și spiritul ei și fiecare va răspunde numai
pentru și în raport cu fapta săvârșită – atunci când este prevăzută de legea
penală.
24 Ibidem – opinia separată în cauză.
INFRACȚIUNEA DE ORGANIZARE A ACTIVITĂȚII
TRANSFUZIONALE ÎN VEDEREA OBȚINERII DE AVANTAJE
MATERIALE PRIN VALORIFICAREA SÂNGELUI ȘI A
COMPONENTELOR SANGUINE UMANE
Daniela DEDIU
Procuror – Parchetul de pe lângă Judecătoria
Sectorului 1 București
Doctorand – Institutul de
Cercetări Juridice ,,Acad. Andrei Rădulescu”
al Academiei Române
ABSTRACT
The crimes provided by the Law No 282/2005 on blood transfusion
activity form a domain hardly explored by the Romanian doctrine
of criminal law. However it can be seen in the recent judicial
practice. For that reason, the author analyses one of the crimes
that are found in the reference law from the perspective of the
constitutive elements and the connection with other crimes.
Key words: blood transfusion activity, special law, crime.
Introducere. Legea nr. 282/2005 privind organizarea activității de
transfuzie sanguină, donarea de sânge și componente sanguine de origine
umană, precum și asigurarea calității și securității sanitare, în vederea
utilizării lor terapeutice1, republicată, reprezintă cadrul legal privind
activitatea de transfuzie sanguină, donarea de sânge și componente sanguine
de origine umană.
Actul normativ sus-menționat a transpus Directiva 2002/98/CE privind
stabilirea standardelor de calitate și securitate pentru recoltarea, controlul,
prelucrarea, stocarea și distribuirea sângelui uman și a componentelor
sanguine și de modificare a Directivei 2001/83/CE2.
e-mail: [email protected] 1 Republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 188 din 17 martie 2014. 2 Publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene (JOCE) nr. L033 din 8
februarie 2003 și disponibilă pe site-ul http://publications.europa.eu/ro/publication-detail/-
/publication/32e2c281-0ccf-4af4-a4fe-45a4fbf37988/language-ro/format-PDF/source-
15636240 (accesat la 7 septembrie 2016).
Infracțiunea de organizare a activității transfuzionale în vederea … 127
În art. 40, Legea nr. 282/2005 incriminează o serie de fapte,
sancționate cu închisoare de 6 luni la 3 ani sau cu amendă3, după cum
urmează:
,,a) nedeclararea intenționată de către donator a bolilor transmisibile
sau a factorilor de risc cunoscuți, după prealabila informare în cadrul
examenului medical;
b) recoltarea de sânge de la o persoană fără consimțământul acesteia;
c) recoltarea de sânge de la un minor sau de la o persoană majoră
lipsită de discernământ, în afara unor indicații medicale specifice stabilite de
medicul curant;
d) organizarea activității transfuzionale în vederea obținerii de
avantaje materiale prin valorificarea sângelui și a componentelor sanguine
umane (sublinierea noastră − D. Dediu);
e) distribuția și utilizarea de sânge și componente sanguine umane
fără efectuarea controlului biologic regulamentar și a procedurii de validare;
f) efectuarea de activități privitoare la donarea, colectarea, controlul
biologic, prepararea, distribuția și administrarea sângelui și a componentelor
sanguine umane, fără autorizare din partea Ministerului Sănătății sau în alte
condiții decât cele prevăzute în autorizația legală ori fără acreditare pentru
activitățile respective;
g) modificarea caracteristicilor biologice ale sângelui unei persoane,
înainte de recoltare, fără consimțământul acesteia.”
Prezenta analiză se va limita la infracțiunea prevăzută în art. 40 lit. d)
din legea sus-menționată, demersul fiind motivat de faptul că această
infracțiune este singura care a fost dedusă judecății până în prezent instanțelor
din România, iar dezbaterile doctrinare pe marginea ei sunt minimale.
Prin incriminarea unei astfel de fapte, legiuitorul a avut în vedere, pe
de o parte, importanța activității transfuzionale în realizarea unui act medical
de calitate, iar, pe de altă parte, caracterul gratuit al unei astfel de activități,
nefiind de conceput ca sângele sau componentele sanguine să fie distribuite
contra cost către pacienții care necesită transfuzii și nici obținerea de avantaje
3 Obligația stabilirii de sancțiuni în materie este reglementată în art. 27 din Directiva
2002/98/CE, și anume: „Statele membre stabilesc norme privind sancțiunile aplicabile în
cazul încălcărilor dispozițiilor interne adoptate în conformitate cu prezenta directivă și iau
toate măsurile necesare pentru a asigura punerea lor în aplicare. Sancțiunile prevăzute
trebuie să fie eficiente, proporționale și descurajatoare. Statele membre notifică aceste
dispoziții Comisiei până la data specificată la articolul 32 și îi notifică fără întârziere orice
modificări ulterioare ale dispozițiilor respective.”
128 Daniela Dediu
materiale în urma acesteia, aceste aspecte reieșind din principiile enunțate la
art. 4 din Legea nr. 282/20054.
1. Analiza infracțiunii. A. Condiții preexistente. Obiectul juridic
special îl constituie relațiile sociale referitoare la realizarea unor standarde
înalte de calitate și securitate în recoltarea, prelucrarea, testarea, depozitarea și
distribuirea sângelui și a componentelor sanguine, în scopul menținerii unui
înalt nivel de protecție a sănătății populației5, relații care sunt incompatibile
cu remunerarea donatorului sau obținerea de profit din partea unităților
implicate în activitatea de transfuzie sanguină6.
Obiectul material. Infracțiunea, fiind esențialmente de pericol, nu are
obiect material, deoarece acțiunea incriminată nu este îndreptată împotriva
unor entități materiale.
4 ,,Art. 4 Prezenta lege promovează respectarea următoarelor principii:
a) sângele este o resursă națională;
b) activitatea de transfuzie sanguină este de tip nonprofit, donarea de sânge și
componente sanguine umane realizându-se doar în acest cadru;
c) donarea de sânge este un act voluntar, anonim și neremunerat;
d) realizarea autosuficienței sângelui și a componentelor sanguine umane este un
obiectiv național prioritar al politicii de sănătate, în condițiile utilizării terapeutice optime și
raționale, în concordanță cu practica modernă de terapie transfuzională;
e) standardele naționale asigură un nivel echivalent al securității și calității pentru
sânge și componentele sanguine umane, indiferent de proveniența lor sau de scopul
terapeutic căruia îi sunt destinate; f) administrarea terapeutică a sângelui sau a componentelor sanguine umane este o
intervenție medicală indicată și prescrisă de un medic; această activitate se efectuează sub
responsabilitate și supraveghere medicală numai în unitățile medicale autorizate în acest
sens.” 5 Acest obiectiv al reglementării activității de transfuzie sanguină este prevăzut în
art. 1 alin. (2) din Legea nr. 282/2005. 6 În preambulul Directivei 2002/98/CE s-a subliniat că ,,practicile moderne de
transfuzie a sângelui sunt fondate pe principiile serviciilor voluntare ale donatorilor,
anonimitatea atât a donatorului, cât și a receptorului, neremunerarea donatorului și absența
profitului din partea unităților implicate în serviciile de transfuzie a sângelui” (paragr. 20).
Deopotrivă, în art. 17 alin. (1) din Legea nr. 282/2005 se prevede că donatorii de sânge au
dreptul să primească, la fiecare donare, o alocație de hrană sub forma tichetelor de masă, care au caracteristicile fizice și valorice prevăzute de Legea nr. 142/1998 privind acordarea
tichetelor de masă (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 13 iulie
1998), cu modificările și completările ulterioare, sau o masă postdonare la centrul de
transfuzie sanguină în echivalentul valorii totale a tichetelor de masă acordate; aceste facilități
nu urmăresc remunerarea donatorului, ci doar refacerea organismului acestuia; prin urmare,
dispozițiile art. 17 alin. (1) din legea sus-menționată nu intră în contradicție cu cele ale
Directivei 2002/98/CE.
Infracțiunea de organizare a activității transfuzionale în vederea … 129
Chiar dacă sângele sau componentele sanguine au fost valorificate și
au fost astfel obținute avantaje materiale, tot nu s-ar putea susține că obiectul
material al infracțiunii ar consta în avantajul material obținut, acesta fiind de
fapt prețul de valorificare a sângelui sau a componentelor sanguine.
Deopotrivă, nici sângele sau componentele sanguine nu constituie
obiect material al infracțiunii, întrucât acestea reprezintă obiectul actului de
valorificare și nu al acțiunii incriminate.
În ceea ce privește subiectul activ, este de menționat că, având în
vedere că activitatea transfuzională este organizată și controlată de Ministerul
Sănătății, în calitate de autoritate competentă, care își exercită prerogativele
prin intermediul Institutului Național de Transfuzie Sanguină ,,Prof. Dr. C.T.
Nicolau” București (denumit în continuare I.N.T.S.) și centrele de transfuzie
sanguină teritoriale, Inspecția sanitară de stat și unitățile de transfuzie
sanguină din spitale7, acesta nu poate fi decât o persoană care își desfășoară
activitatea în instituțiile sus-menționate (art. 6 și art. 7 din Legea nr.
282/2005).
Organizarea unei forme de activitate transfuzională de către alte unități
decât cele expres prevăzute la art. 6 și art. 7 din Legea nr. 282/2005 ar putea
îmbrăca elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute în art. 40 lit. f) din
același act normativ, respectiv ,,efectuarea de activități privitoare la donarea,
colectarea, controlul biologic, prepararea, distribuția și administrarea
sângelui și a componentelor sanguine umane, fără autorizare din partea
Ministerului Sănătății sau în alte condiții decât cele prevăzute în autorizația
legală ori fără acreditare pentru activitățile respective.”
Din dispozițiile art. 42 alin. (2) din Legea nr. 282/2005, care prevăd că
sancțiunile se aplică și persoanelor juridice8, și ale art. 135 alin. (1) și (2) din
Codul penal (în continuare C.pen.)9 rezultă că Ministerul Sănătății, I.N.T.S.,
7 La acestea se adaugă Ministerul Apărării Naționale și instituțiile de profil autorizate
și acreditate din cadrul acestuia care pot organiza și efectua activități de transfuzie sanguină,
dar numai dacă sunt impuse de necesitatea soluționării unor aspecte specifice ale activității
transfuzionale din unitățile acestui minister și numai cu informarea Ministerul Sănătății;
excepție fac următoarele: introducerea sau scoaterea din țară a sângelui, a plasmei și a altor
componente sanguine umane, precum și a produselor sanguine umane, care se pot face numai
pe baza autorizației speciale a Ministerului Sănătății, la propunerea I.N.T.S., fără prejudicierea stocurilor din rezerva națională (art. 2 din Legea nr. 282/2005).
8 Deși textul legal sus-menționat pare că se referă numai la sancțiunile
contravenționale. 9 ,,Articolul 135. Condițiile răspunderii penale a persoanei juridice
(1) Persoana juridică, cu excepția statului și a autorităților publice, răspunde penal
pentru infracțiunile săvârșite în realizarea obiectului de activitate sau în interesul ori în
numele persoanei juridice.
130 Daniela Dediu
centrele de transfuzie sanguină teritoriale, Inspecția sanitară de stat sau
unitățile de transfuzie sanguină din spitale, Ministerul Apărării Naționale și
instituțiile de profil autorizate și acreditate din cadrul acestuia pot răspunde
penal pentru infracțiunile săvârșite în exercitarea unei activități cum este cea
de transfuzie sanguină, deoarece aceasta poate face obiectul domeniului
privat10
.
Participația penală este posibilă sub toate formele.
Subiectul pasiv al infracțiunii este statul.
B. Latura obiectivă. Elementul material al laturii obiective constă în
acțiunea subiectului activ nemijlocit (a autorului) de a organiza activitatea
transfuzională în scopul obținerii de avantaje materiale prin valorificarea
sângelui și a componentelor sanguine umane.
Organizarea reprezintă acțiunea de a organiza. Conform Dicționarului
explicativ al limbii române (în continuare DEX)11
, prin a organiza se
înțelege: a face ca un grup social, o instituție etc. să funcționeze sau să
acționeze organic (repartizând însărcinările și coordonându-le conform unui
plan adecvat); a stabili și a coordona mijloacele tehnice, economice,
administrative, astfel încât să permită executarea în condiții optime a unui
proces; a pregăti temeinic o acțiune după un plan bine chibzuit; a întocmi, a
alcătui, a aranja, a orândui.
Activitatea transfuzională reprezintă ansamblul măsurilor necesare
colectării, controlului sângelui și al componentelor sanguine umane,
preparării, stocării, distribuirii și administrării acestora. Infracțiunea poate
privi toate aceste măsuri, înțelese sistemic, mai multe sau doar una dintre
acestea, având în vedere că reprezintă aspecte reglementate distinct prin
Legea nr. 282/200512
.
(2) Instituțiile publice nu răspund penal pentru infracțiunile săvârșite în exercitarea
unei activități ce nu poate face obiectul domeniului privat.
(3) Răspunderea penală a persoanei juridice nu exclude răspunderea penală a
persoanei fizice care a contribuit la săvârșirea aceleiași fapte.” 10 Potrivit art. 1 alin. (1) din Normele specifice privind autorizarea unităților de
transfuzie sanguină din unitățile sanitare, aprobate prin Ordinul ministrului sănătății nr.
607/2013 (publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 188 din 17 martie 2014),
autorizarea unităților de transfuzie sanguină din unitățile sanitare publice și private se
realizează de către Ministerul Sănătății prin direcțiile de sănătate publică județene, respectiv a municipiului București, în conformitate cu procedurile prevăzute în normele specifice.
11 DEX (apărut sub egida Academiei Române, Institutul de Lingvistică „Iorgu
Iordan”), ediția a II-a, Editura Univers Enciclopedic, București, 1998, p. 727. 12 În art. 3 alin. (1) și (3) din Legea nr. 282/2005 se prevede că: această ,,lege se
aplică colectei, controlului biologic al sângelui și componentelor sanguine umane,
preparării, stocării, distribuției și administrării acestora”; ,,în cazul în care sângele sau
componentele sanguine umane sunt colectate și controlate biologic pentru a fi utilizate
Infracțiunea de organizare a activității transfuzionale în vederea … 131
Pornind de la explicațiile date în DEX (p. 1146), considerăm că
noțiunea de valorificare se referă la schimbul sângelui sau al componentelor
sanguine cu contravaloarea lor în avantaje materiale. Sfera noțiunii de
avantaje materiale este largă, putând include orice folos de natură
patrimonială (de exemplu, bunuri, comisioane, împrumuturi, premii,
amânarea plății unei datorii, folosința gratuită a unei locuințe, prestațiuni de
serviciu în mod gratuit etc.)13
.
În accepțiunea Legii nr. 282/2005, sângele reprezintă sângele venos,
recoltat de la un singur donator, într-un dispozitiv steril și apirogen, ce conține
anticoagulant [anexa 1 lit. a)]; componentele sanguine semnifică
componentele sângelui de origine umană, precum și eritrocitele, leucocitele,
trombocitele, plasma, care pot fi obținute prin diferite metode [anexa 1 lit. b)];
produsele sanguine sunt acele produse terapeutice obținute din sânge sau
plasmă umană prin prelucrare industrial-farmaceutică [anexa 1 lit. c)].
Revenind la elementul material al infracțiunii și transpunând cele
expuse mai sus, se poate constata că organizarea în materia de față se
manifestă ca un mecanism infracțional complex, menit să creeze cadrul
necesar obținerii de avantaje materiale. Așadar, organizarea reprezintă un
sistem de măsuri adoptat de autorul faptei prin care urmărește valorificarea
sângelui sau a componentelor sanguine, bineînțeles, în afara cadrului legal în
care trebuie să se desfășoare activitatea transfuzională14
.
exclusiv în transfuzia autologă și sunt clar identificate ca atare, condițiile care trebuie
îndeplinite sunt cele prevăzute în anexa nr. 4 lit. g)” din același act normativ, adică în Normele privind transfuzia autologă, aprobate prin ordin al ministrului sănătății; legea
sus-menționată ,,nu se aplică celulelor sușe sanguine”, adică celulelor precursoare ale
componentelor celulare din sângele uman. 13 A se vedea: Gh. Ivan, Luarea de mită (Infracțiuni de corupție), în ,,Explicațiile
noului Cod penal, Vol. IV. Articolele 257-366”, de G. Antoniu, T. Toader (coordonatori) ș.a.,
Editura Universul Juridic, București, 2016, p. 232; Gh. Ivan, M.-C. Ivan, Drept penal. Partea
specială conform noului Cod penal, ediția 2, revizuită și adăugită, Editura C.H. Beck,
București, 2015, p. 336. 14 Art. 29 din Legea nr. 282/2005 prevede că:
,,(1) Sângele și componentele sanguine umane vor fi distribuite de I.N.T.S. prin
centrele de transfuzie sanguină județene și al municipiului București, cu rambursare în
sistem nonprofit, la solicitarea instituțiilor de asistență medicală cu unități de transfuzie autorizate din teritoriul arondat (sublinierea noastră − D. Dediu).
(2) Produsele sanguine obținute din prelucrarea plasmei pot fi eliberate, contra
cost, instituțiilor de asistență medicală sau direct populației, pe bază de prescripție medicală
(sublinierea noastră − D. Dediu) .
(3) Contravaloarea unei unități de sânge, a componentelor sanguine umane, precum
și a produselor sanguine obținute din prelucrarea plasmei se va stabili prin ordin al
ministrului sănătății (sublinierea noastră − D. Dediu).”
132 Daniela Dediu
Modalitățile faptice de comitere a infracțiunii pot fi multiple, însă este
întrunită condiția tipicității faptei numai în situația în care acțiunile
autorului/autorilor capătă un caracter organizat, sistematizat, planificat, bine
chibzuit (adică premeditat, conform DEX, p. 842). Organizarea, în
accepțiunea legii, are drept scop obținerea de avantaje materiale prin
valorificarea sângelui și a componentelor sanguine umane, cerință ce
presupune deci o activitate premeditată, concertată, diferită de activitatea
curentă care se desfășoară în baza prevederilor Legii nr. 282/2005. Deși în
planul infracțional pot intra și acele activități de valorificare a produselor
sanguine, totuși acestea nu pot realiza elementul material al infracțiunii
analizate, având în vedere referirea expresă din norma de incriminare – sânge
și componente sanguine, precum și distincția pe care o face legea
sus-menționată între sânge, componente sanguine și produse sanguine, atât
atunci când le definește, cât și atunci când arată că activitatea de distribuire a
sângelui și a componentelor sanguine este de tip nonprofit, față de cea de
eliberare a produselor sanguine care poate avea un asemenea caracter.
În concret, exemplificând, modalitățile de realizare a acțiunii
incriminate pot fi foarte variate, plecând de la refuzul eliberării
componentelor sanguine de către persoana căreia îi revine această atribuție, la
solicitarea cadrelor medicale curante ale pacientului, motivând lipsa în stoc,
acestea fiind predate ulterior contra cost, până la eliberarea de adeverințe unor
pacienți internați în alte spitale care atestau în mod nereal că au avut donatori,
în schimbul unor sume de bani, sau stabilirea unei modalități de tip curierat
prin intermediul personalului serviciului de ambulanță pentru a primi bani de
la aparținătorii pacienților internați în unități spitalicești aflate în alte
localități. Săvârșirea, într-o perioadă de timp determinată, a unora dintre
acțiunile exemplificate sau a tuturor poate circumstanția noțiunea de
organizare prevăzută în norma de incriminare.
Prin urmare, se poate sublinia că infracțiunea analizată se poate comite
în concret prin modalități faptice multiple, esențial fiind însă subzistența unui
caracter organizat al acestora, în scopul de a crea cadrul ilegal pentru
valorificarea sângelui și a componentelor sanguine.
Urmarea imediată constă în starea de pericol creată pentru relațiile
sociale care formează obiectul juridic al infracțiunii.
Odată apărută, urmarea indică prezența legăturii de cauzalitate, de
determinare de la cauză la efect, care trebuie să existe între urmarea imediată
și elementul material, consolidând astfel latura obiectivă a infracțiunii; așadar,
așa cum este ușor de dedus, legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea
faptei (ex re). Urmărirea obținerii de avantaje materiale prin valorificarea
sângelui și a componentelor sanguine umane nu este o cerință a laturii
Infracțiunea de organizare a activității transfuzionale în vederea … 133
obiective, aceasta ținând de elementul subiectiv al infracțiunii, pe care îl
califică, tocmai prin finalitatea subiectivă urmărită de făptuitor.
C. Latura subiectivă a infracțiunii presupune săvârșirea faptei cu
vinovăție sub forma intenției directe, calificată prin scopul cu care trebuie să
acționeze autorul, respectiv acela al obținerii de avantaje materiale.
Nu este nevoie ca avantajul material să fie obținut, ci este suficient să
fie urmărit prin acțiunea subiectului activ.
D. Formele infracțiunii. Pentru existența infracțiunii nu importă dacă,
în final, avantajele materiale au fost obținute sau nu, întrucât momentul
consumării coincide cu acela în care subiectul activ a finalizat organizarea
activității transfuzionale în scopul propus.
Infracțiunea prevăzută în art. 40 lit. d) din Legea nr. 282/2005 face
parte din categoria infracțiunilor formale, care, în genere, pot fi de pericol15
;
așadar, urmarea imediată nu se manifestă sub forma unui rezultat concret, ci
sub forma unei stări de punere în pericol a anumitor valori sociale ocrotite;
totuși, este posibilă realizarea unui rezultat mai îndepărtat, care nu constituie
însă o cerință a infracțiunii, derivând din conduita periculoasă pe care a avut-o
infractorul, cum ar fi afectarea sănătății populației.
Tentativa nu se pedepsește.
2. Sancțiunea constă în închisoare de la 6 luni la 3 ani sau amendă.
3. Raportul cu alte infracțiuni
3.1. Raportul cu infracțiunile de corupție și de serviciu (luarea de
mită, delapidarea și abuzul în serviciu). Având în vedere calitatea subiectului
activ de angajat al instituțiilor prin care se realizează atribuțiile specifice
desfășurării activității transfuzionale, se pune problema raporturilor dintre
infracțiunea analizată și infracțiunile de corupție și de serviciu.
Deși nu este necesar pentru existența infracțiunii analizate, unii
subiecți activi pot avea calitatea de funcționar public, în accepțiunea art. 175
C.pen.16
; în această situație se află medicii din sistemul public de sănătate 17
.
15 Cu privire la opinia că infracțiunile formale pot fi atât de pericol, cât și de leziune,
a se vedea Gh. Ivan, M.-C. Ivan, Drept penal. Partea generală conform noului Cod penal, ediția 2, revizuită și adăugită, Editura C.H. Beck, București, 2015, p. 73.
16 ,,Art. 175. Funcționar public
(1) Funcționar public, în sensul legii penale, este persoana care, cu titlu permanent
sau temporar, cu sau fără o remunerație:
a) exercită atribuții și responsabilități, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării
prerogativelor puterii legislative, executive sau judecătorești;
b) exercită o funcție de demnitate publică sau o funcție publică de orice natură;
134 Daniela Dediu
În acest context, se poate observa că infracțiunea de organizare a
activității transfuzionale în vederea obținerii de avantaje materiale prin
valorificarea sângelui și a componentelor sanguine umane ar putea intra în
concurs cu infracțiunile de corupție și de serviciu, cum ar fi luarea de mită,
delapidarea și abuzul în serviciu, prin prisma îndeplinirii cerinței preexistenței
atribuțiilor de serviciu și a eventualei calități pe care o poate avea subiectul
activ.
De pildă, în cazul în care, urmare a organizării activității
transfuzionale, autorul, în calitatea sa de funcționar public și în exercițiul
atribuțiilor sale de serviciu, primește bani sau alte foloase patrimoniale pentru
a elibera componente sanguine unei instituții de asistență medicală autorizată,
se va reține atât infracțiunea de luare de mită (bineînțeles, dacă sunt
îndeplinite și celelalte condiții prevăzute în norma de incriminare), cât și
infracțiunea prevăzută în art. 40 lit. d) din Legea nr. 282/2005, în concurs
formal potrivit art. 38 alin. (2) C.pen.
3.2. Raportul cu infracțiunea de înșelăciune. O altă ipoteză posibilă
este cea în care valorificarea sângelui se face sub pretextul că sângele necesar
c) exercită, singură sau împreună cu alte persoane, în cadrul unei regii autonome, al
altui operator economic sau al unei persoane juridice cu capital integral sau majoritar de
stat, atribuții legate de realizarea obiectului de activitate al acesteia.
(2) De asemenea, este considerată funcționar public, în sensul legii penale, persoana
care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autoritățile publice
sau care este supusă controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea
respectivului serviciu public.” 17 Prin Dec. nr. 26/2014 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24
din 13 ianuarie 2015), Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor
chestiuni de drept în materie penală, a stabilit că medicul angajat cu contract de muncă într-o
unitate spitalicească din sistemul public de sănătate are calitatea de funcționar public, în
accepțiunea dispozițiilor art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II-a C.pen.
Deopotrivă, prin Dec. nr. 19/2015 (publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I nr. 590 din 5 august 2015), Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru
dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, a stabilit că fapta medicului angajat cu
contract de muncă într-o unitate spitalicească din sistemul public de sănătate şi care are
calitatea de funcționar public, în accepțiunea dispozițiilor art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II-a
C.pen., fapta de a primi plăți suplimentare sau donații de la pacienți, în condițiile art. 34 alin.
(2) din Legea drepturilor pacientului nr. 46/2003 (publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 51 din 29 ianuarie 2003), cu modificările și completările ulterioare, nu constituie o exercitare a unui drept recunoscut de lege având ca urmare incidența dispozițiilor art. 21
alin. (1) teza I C.pen.
Și medicii care sunt titulari sau asociați ai unităților medicale particulare au calitatea
de funcționar public, dar în accepțiunea dispozițiilor art. 175 alin. (2) C.pen. [Gh. Ivan,
Luarea de mită (Infracțiuni de corupție), în ,,Explicațiile noului Cod penal, Vol. IV.
Articolele 257-366”, de G. Antoniu, T. Toader (coordonatori) ș.a., op. cit., p. 220; Gh. Ivan,
M.-C. Ivan, Drept penal. Partea specială conform noului Cod penal, op. cit., p. 325].
Infracțiunea de organizare a activității transfuzionale în vederea … 135
pacienților poate fi achiziționat contra cost. În acest caz, poate fi reținut
concursul formal între infracțiunea prevăzută în art. 40 lit. d) din Legea nr.
282/2005 și infracțiunea de înșelăciune prevăzută în art. 244 alin. (1) C.pen.
3.3. Raportul cu infracțiunea de constituire a unui grup infracțional
organizat. Asemănările dintre infracțiunea analizată și cea prevăzută în art.
367 alin. (1) C.pen.18
derivă din noțiunile „organizare” și „organizat”,
prevăzute în cele două norme de incriminare.
Ambele presupun acțiuni de structurare, de planificare sau coordonare
a activității infracționale, astfel că, până la un anumit punct, modalitățile de
săvârșire se pot suprapune.
Însă cele două infracțiuni se deosebesc sub aspectul obiectului juridic.
La infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat sunt încălcate
relațiile sociale privind conviețuirea socială, care nu se pot desfășura decât
prin asigurarea ordinii și liniștii publice, în timp ce la infracțiunea prevăzută
în art. 40 lit. d) din Legea nr. 282/2005 sunt încălcate relațiile sociale
referitoare la realizarea unor standarde înalte de calitate și securitate în
activitatea transfuzională, relații care sunt incompatibile cu remunerarea
donatorului sau cu obținerea de profit din partea unităților implicate în
activitatea de transfuzie a sângelui. Prin urmare, considerăm că sunt aplicabile
prevederile art. 367 alin. (3) C.pen. referitoare la reținerea concursului de
infracțiuni între acestea.
18 ,,Art. 367. Constituirea unui grup infracțional organizat (1) Inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat, aderarea sau
sprijinirea, sub orice formă, a unui astfel de grup se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5
ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) Când infracțiunea care intră în scopul grupului infracțional organizat este
sancționată de lege cu pedeapsa detențiunii pe viață sau cu închisoarea mai mare de 10 ani,
pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
(3) Dacă faptele prevăzute în alin. (1) și alin. (2) au fost urmate de săvârșirea unei
infracțiuni, se aplică regulile privind concursul de infracțiuni.
(4) Nu se pedepsesc persoanele care au comis faptele prevăzute în alin. (1) și alin.
(2), dacă denunță autorităților grupul infracțional organizat, înainte ca acesta să fi fost
descoperit și să se fi început săvârșirea vreuneia dintre infracțiunile care intră în scopul
grupului. (5) Dacă persoana care a săvârșit una dintre faptele prevăzute în alin. (1) - (3)
înlesnește, în cursul urmăririi penale, aflarea adevărului și tragerea la răspundere penală a
unuia sau mai multor membri ai unui grup infracțional organizat, limitele speciale ale
pedepsei se reduc la jumătate.
(6) Prin grup infracțional organizat se înțelege grupul structurat, format din trei sau
mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp și pentru a acționa în mod
coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni.”
136 Daniela Dediu
4. Raportul cu contravenția prevăzută în art. 41 lit. b) din Legea nr.
282/200519
. Anumite dificultăți apar atunci când sângele sau componentele
sanguine umane sunt valorificate la un preț diferit de cel stabilit legal.
Procedând la o interpretare sistematică, se observă că atunci când apare
această ipoteză, dar cu respectarea celorlalte condiții prevăzute în art. 29 alin.
(1) din Legea nr. 282/2005, în cauză se va reține contravenția prevăzută în art.
41 lit. b) din Legea nr. 282/2005; dacă totuși sângele și componentele
sanguine umane au fost distribuite de I.N.T.S. prin centrele de transfuzie
sanguină județene și al municipiului București, cu rambursare, dar în sistem
profit, atunci se va reține infracțiunea prevăzută în art. 40 lit. d) din Legea nr.
282/2005; tot astfel, dacă nu au fost respectate celelalte condiții prevăzute în
art. 29 alin. (1) din același act normativ (cum ar fi distribuirea sângelui direct
pacienților, contra cost).
5. Practică judiciară relevantă. Prin Rechizitoriul nr. 1276/P/2013 din
30 octombrie 2014, procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria
Slobozia au dispus trimiterea în judecată a inculpatelor:
I. S.C.M., în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea în concurs real
a infracțiunilor de:
1) abuz în serviciu prevăzut în art. 297 alin. (1) C.pen. cu aplicarea art.
5 din același cod;
2) abuz în serviciu prevăzut în art. 297 alin. (1) C.pen. cu aplicarea art.
5 din același cod;
3) abuz în serviciu prevăzut în art. 297 alin. (1) C.pen. cu aplicarea art.
5 și art. 35 alin. (1) din același cod;
4) abuz în serviciu prevăzut în art. 297 alin. (1) C.pen. cu aplicarea art.
5 din același cod;
5) abuz în serviciu prevăzut în art. 297 alin. (1) C.pen. cu aplicarea art.
5 și art. 35 alin. (1) din același cod;
6) abuz în serviciu prevăzut în art. 297 alin. (1) C.pen. cu aplicarea art.
5 și art. 35 alin. (1) din același cod;
19 ,,Art. 41
Constituie contravenții săvârșirea următoarelor fapte: a) divulgarea de informații care permit identificarea donatorului și a primitorului;
b) distribuția de sânge sau de componente sanguine umane la un preț diferit de cel
stabilit legal;
c) donarea de sânge în vederea obținerii unor avantaje materiale sau în scopul
comercializării sângelui donat ori a componentelor sanguine umane;
d) distribuirea unui component sanguin uman care nu figurează în nomenclatorul
național aprobat de autoritatea competentă.”
Infracțiunea de organizare a activității transfuzionale în vederea … 137
7) abuz în serviciu prevăzut în art. 297 alin. (2) C.pen. cu aplicarea art.
5 din același cod;
8) abuz în serviciu prevăzut în art. 297 alin. (1) C.pen. cu aplicarea art.
5 din același cod;
9) abuz în serviciu prevăzut în art. 297 alin. (1) C.pen. cu aplicarea art.
5 din același cod;
10) abuz în serviciu prevăzut în art. 297 alin. (1) C.pen. cu aplicarea
art. 5 din același cod;
11) organizare a activității transfuzionale în vederea obținerii de
avantaje materiale prin valorificarea sângelui și a componentelor sanguine
umane prevăzută în art. 40 lit. d) din Legea nr. 282/2005;
12) înșelăciune prevăzută în art. 244 alin. (1) C.pen. cu aplicarea art. 5
din același cod;
13) abuz în serviciu prevăzut în art. 297 alin. (1) C.pen. cu aplicarea
art. 5 din același cod;
14) șantaj prevăzut în art. 207 alin. (1) și (3) C.pen.;
15) abuz în serviciu prevăzut în art. 297 alin. (1) C.pen.;
16) abuz în serviciu prevăzut în art. 297 alin. (1) C.pen. cu aplicarea
art. 35 alin. (1) din același cod;
17) abuz în serviciu prevăzut în art. 297 alin. (1) C.pen. cu aplicarea
art. 35 alin. (1) din același cod;
18) abuz în serviciu prevăzut în art. 297 alin. (1) C.pen.;
19) abuz în serviciu prevăzut în art. 297 alin. (1) C.pen.;
20) abuz în serviciu prevăzut în art. 297 alin. (1) C.pen.;
21) instigare la fals intelectual prevăzută în art. 47 raportat la art. 321
alin. (1) C.pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din același cod (502 acte
materiale);
22) înșelăciune prevăzută în art. 244 alin. (1) C.pen. cu aplicarea art. 5
din același cod;
23) înșelăciune prevăzută în art. 244 alin. (1) C.pen. cu aplicarea art. 5
din același cod;
24) înșelăciune prevăzută în art. 244 alin. (1) C.pen. cu aplicarea art. 5
din același cod;
25) înșelăciune prevăzută în art. 244 alin. (1) C.pen. cu aplicarea art. 5
din același cod, constând în aceea că:
1) la data de 18 decembrie 2013, inculpata S.C.M., în calitate de
director al Centrului de Transfuzie Slobozia, nu și-a îndeplinit atribuțiile de
serviciu și a refuzat eliberarea unui flacon de sânge persoanei vătămate A.Ș.,
internată la Spitalul de Urgență Slobozia, vătămându-i astfel drepturile și
interesele legitime;
138 Daniela Dediu
2) la data de 2 ianuarie 2014, aceeași inculpată nu și-a îndeplinit
atribuțiile de serviciu și a refuzat eliberarea unui flacon de sânge persoanei
vătămate S.A., internată la Spitalul de Urgență Slobozia, vătămându-i astfel
drepturile și interesele legitime;
3) la datele de 27 septembrie 2013 și 3 octombrie 2013, aceeași
inculpată, în baza aceleiași rezoluții infracționale, nu și-a îndeplinit atribuțiile
de serviciu și a refuzat eliberarea de produse sanguine persoanei vătămate
B.A., internată la Spitalul de Urgență Slobozia, vătămându-i astfel drepturile
și interesele legitime;
4) la data de 3 octombrie 2013, aceeași inculpată nu și-a îndeplinit
atribuțiile de serviciu și a refuzat eliberarea unui flacon de sânge persoanei
vătămate C.R.N., internată la Spitalul de Urgență Slobozia, vătămându-i astfel
drepturile și interesele legitime;
5) la data de 27 septembrie 2013, aceeași inculpată, în baza aceleiași
rezoluții infracționale, nu și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu și a refuzat
eliberarea de produse sanguine persoanei vătămate R.L., internată la Spitalul
de Urgență Slobozia, vătămându-i astfel drepturile și interesele legitime;
6) la datele de 22 decembrie 2013 și 24 decembrie 2013, aceeași
inculpată, în baza aceleiași rezoluții infracționale, nu și-a îndeplinit atribuțiile
de serviciu și a refuzat eliberarea de produse sanguine persoanei vătămate
C.V., internată la Spitalul de Urgență Slobozia, vătămându-i astfel drepturile
și interesele legitime;
7) la data de 30 octombrie 2013, aceeași inculpată nu și-a îndeplinit
atribuțiile de serviciu și a îngrădit exercitarea drepturilor prin refuzarea
eliberării de sânge persoanei vătămate S.M., în vârstă de 13 ani, internată la
Spitalul de Urgență Slobozia, pe considerente de origine etnică, vătămându-i
astfel drepturile și interesele legitime;
8) la data de 31 decembrie 2013, aceeași inculpată nu și-a îndeplinit
atribuțiile de serviciu și a refuzat eliberarea unui flacon de sânge persoanei
vătămate A.V., în vârstă de 14 ani, internată la Spitalul de Urgență Slobozia,
vătămându-i astfel drepturile și interesele legitime;
9) la data de 1 octombrie 2013, aceeași inculpată nu și-a îndeplinit
atribuțiile de serviciu și a refuzat eliberarea unui flacon de sânge persoanei
vătămate C.N., internată la Spitalul de Urgență Slobozia, vătămându-i astfel
drepturile și interesele legitime;
10) la data de 15 ianuarie 2014, aceeași inculpată nu și-a îndeplinit
atribuțiile de serviciu și a refuzat eliberarea unui flacon de sânge persoanei
vătămate A.A.F., internată la Spitalul de Urgență Slobozia, vătămându-i astfel
drepturile și interesele legitime;
Infracțiunea de organizare a activității transfuzionale în vederea … 139
11) aceeași inculpată a organizat activitatea Centrului de Transfuzii
Slobozia în așa fel încât a obținut avantaje materiale din valorificarea sângelui
și a produselor sanguine;
12) la data de 1 octombrie 2013, aceeași inculpată a indus în eroare
persoana vătămată A.A. cu privire la faptul că produsele sanguine se
eliberează contra cost, pricinuindu-i acesteia o pagubă de 100 lei;
13) la data de 15 noiembrie 2013, aceeași inculpată nu și-a îndeplinit
atribuțiile de serviciu și a refuzat eliberarea unui flacon de sânge persoanei
vătămate, pacientă a dr. T.V., internată la Spitalul de Urgență Slobozia,
vătămându-i astfel drepturile și interesele legitime;
14) la data de 20 iunie 2014, aceeași inculpată a constrâns-o pe
persoana vătămată S.R. să doneze sânge, în condițiile în care aceasta nu
îndeplinea cerințele medicale pentru a dona, pentru a facilita astfel pacientului
C.V., internat la Institutul de Urgenta pentru Boli Cardiovasculare ,,Prof. Dr.
C.C. Iliescu” din București, transfuzia de sânge, cu scopul de a obține în mod
injust un folos patrimonial pentru sine;
15) la data de 21 iunie 2014, aceeași inculpată nu și-a îndeplinit
atribuțiile de serviciu și a refuzat eliberarea unui flacon de sânge persoanei
vătămate, pacientă a dr. R., internată la Spitalul de Urgență Slobozia,
vătămându-i astfel drepturile și interesele legitime;
16) la datele de 14 iunie 2014 și 15 iunie 2014, aceeași inculpată, în
baza aceleiași rezoluții infracționale, nu și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu și
a refuzat eliberarea unui flacon de sânge persoanei vătămate B.D., internată la
Spitalul de Urgență Slobozia, vătămându-i astfel drepturile și interesele
legitime;
17) la datele de 14 iunie 2014 și 15 iunie 2014, aceeași inculpată, în
baza aceleiași rezoluții infracționale, nu și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu și
a refuzat eliberarea unui flacon de sânge persoanei vătămate S.I., internată la
Spitalul de Urgență Slobozia, vătămându-i astfel drepturile și interesele
legitime;
18) la data de 17 iunie 2014, aceeași inculpată nu și-a îndeplinit
atribuțiile de serviciu și a refuzat eliberarea unui flacon de sânge persoanei
vătămate E.A., internată la Spitalul de Urgență Slobozia, vătămându-i astfel
drepturile și interesele legitime;
19) la data de 17 iunie 2014, aceeași inculpată nu și-a îndeplinit
atribuțiile de serviciu și a refuzat eliberarea unui flacon de sânge persoanei
vătămate B.M., internată la Spitalul de Urgență Slobozia, vătămându-i astfel
drepturile și interesele legitime;
20) la data de 17 iunie 2014, aceeași inculpată nu și-a îndeplinit
atribuțiile de serviciu și a refuzat eliberarea unui flacon de sânge persoanei
140 Daniela Dediu
vătămate M.L., internată la Spitalul de Urgență Slobozia, vătămându-i astfel
drepturile și interesele legitime;
21) în perioada 15 mai 2013-9 septembrie 2014, aceeași inculpată, în
baza aceleiași rezoluții infracționale, a instigat angajatele Centrului de
Transfuzie Slobozia să ateste în fals în registrele aflate la nivelul unității că
pentru un număr de 502 pacienți internați a fost donat sânge, ceea ce în
realitate nu s-a întâmplat;
22) aceeași inculpată, în calitatea sa de director al Centrului de
Transfuzie Slobozia, împreună cu unele din angajatele centrului au indus în
eroare persoana vătămată B.T., prin prezentarea ca adevărată a faptului că
sângele necesar pacienților poate fi achiziționat contra cost, în scopul obținerii
unui folos material, pricinuindu-i persoanei vătămate o pagubă de 120 lei;
23) tot la fel, în calitatea sa de director al Centrului de Transfuzie
Slobozia, împreună cu unele din angajatele centrului au indus în eroare
persoana vătămată L.A.L., prin prezentarea ca adevărată a faptului că sângele
necesar pacienților poate fi achiziționat contra cost, în scopul obținerii unui
folos material, pricinuindu-i persoanei vătămate o pagubă de 100 lei;
24) tot la fel, în calitatea sa de director al Centrului de Transfuzie
Slobozia, împreună cu unele din angajatele centrului au indus în eroare
persoana vătămată A.E., prin prezentarea ca adevărată a faptului că sângele
necesar pacienților poate fi achiziționat contra cost, în scopul obținerii unui
folos material, pricinuindu-i persoanei vătămate o pagubă de 2.000 lei;
25) tot la fel, în calitatea sa de director al Centrului de Transfuzie
Slobozia, împreună cu unele din angajatele centrului au indus în eroare
persoana vătămată I.C., prin prezentarea ca adevărată a faptului că sângele
necesar pacienților poate fi achiziționat contra cost, în scopul obținerii unui
folos material, pricinuindu-i persoanei vătămate o pagubă de 2.000 lei.
II. A.A., sub control judiciar, pentru săvârșirea în concurs real a
infracțiunilor de:
1) organizare a activității transfuzionale în vederea obținerii de
avantaje materiale prin valorificarea sângelui și a componentelor sanguine
umane prevăzută în art. 40 lit. d) din Legea nr. 282/2005;
2) fals intelectual prevăzut în art. 321 alin. (1) C.pen.;
3) delapidare prevăzută în art. 295 alin. (1) C.pen., constând în aceea
că:
a) în perioada 1 iulie 2013 - 1 iulie 2014, inculpata A.A. a organizat
activitatea transfuzională din cadrul Centrului de Transfuzii Slobozia în
vederea obținerii de avantaje materiale prin valorificarea sângelui și a
componentelor sanguine;
Infracțiunea de organizare a activității transfuzionale în vederea … 141
b) la data de 15 ianuarie 2014, aceeași inculpată a întocmit în fals o
adeverință, eliberând-o lui M.D. pentru cumnatul său, în care a atestat că la
centrul de transfuzie un număr de șase persoane au donat sânge;
c) la data de 15 ianuarie 2014 a traficat șase pungi de sânge, pe care le
gestiona, prin atestarea faptului că provin de la un număr de șase donatori
cărora le-a fost recoltat sânge la Centrul de Transfuzie Slobozia, iar în baza
adeverinței false sus-menționate, M.D. a avut posibilitatea să ridice acest
sânge de la un spital din București.
III. D.I., sub control judiciar, pentru săvârșirea în concurs real a
infracțiunilor de:
1) abuz în serviciu prevăzut în art. 297 alin. (1) C.pen. cu aplicarea art.
5 din același cod;
2) abuz în serviciu prevăzut în art. 297 alin. (1) C.pen. cu aplicarea art.
5 din același cod, constând în aceea că:
1) la data de 2 ianuarie 2014, inculpata D.I. nu și-a îndeplinit
atribuțiile de serviciu și a refuzat eliberarea unui flacon de sânge persoanei
vătămate S.A., internată la Spitalul de Urgență Slobozia, vătămându-i astfel
drepturile și interesele legitime;
2) la data de 15 ianuarie 2014, aceeași inculpată nu și-a îndeplinit
atribuțiile de serviciu și a refuzat eliberarea unui flacon de sânge persoanei
vătămate A.A.F., internată la Spitalul de Urgență Slobozia, vătămându-i astfel
drepturile și interesele legitime.
IV. L.J.V., sub control judiciar, pentru săvârșirea în concurs real a
infracțiunilor de:
1) abuz în serviciu prevăzut în art. 297 alin. (1) C.pen. cu aplicarea art.
5 din același cod;
2) abuz în serviciu prevăzut în art. 297 alin. (1) C.pen.;
3) abuz în serviciu prevăzut în art. 297 alin. (1) C.pen., constând în
aceea că:
1) la data de 22 decembrie 2013, inculpata L.J.V. nu și-a îndeplinit
atribuțiile de serviciu și a refuzat eliberarea de produse sanguine persoanei
vătămate C.V., internată la Spitalul de Urgență Slobozia, vătămându-i astfel
drepturile și interesele legitime;
2) la data de 15 iunie 2014, aceeași inculpată nu și-a îndeplinit
atribuțiile de serviciu și a refuzat eliberarea unui flacon de sânge persoanei
vătămate B.D., internată la Spitalul de Urgență Slobozia, vătămându-i astfel
drepturile și interesele legitime;
3) la data de 15 iunie 2014, aceeași inculpată nu și-a îndeplinit
atribuțiile de serviciu și a refuzat eliberarea unui flacon de sânge persoanei
142 Daniela Dediu
vătămate S.I., internată la Spitalul de Urgență Slobozia, vătămându-i astfel
drepturile și interesele legitime.
V. M.V., sub control judiciar, pentru săvârșirea în concurs real a
infracțiunilor de:
1) abuz în serviciu prevăzut în art. 297 alin. (1) C.pen. cu aplicarea art.
5 din același cod;
2) abuz în serviciu prevăzut în art. 297 alin. (1) C.pen. cu aplicarea art.
5 și art. 35 alin. (1) din același cod;
3) abuz în serviciu prevăzut în art. 297 alin. (1) C.pen. cu aplicarea art.
5 din același cod;
4) abuz în serviciu prevăzut în art. 297 alin. (1) C.pen. cu aplicarea art.
5 și art. 35 alin. (1) din același cod;
5) abuz în serviciu prevăzut în art. 297 alin. (1) C.pen. cu aplicarea art.
5 și art. 35 alin. (1) din același cod;
6) abuz în serviciu prevăzut în art. 297 alin. (1) C.pen. cu aplicarea art.
5 din același cod;
7) organizare a activității transfuzionale în vederea obținerii de
avantaje materiale prin valorificarea sângelui și a componentelor sanguine
umane prevăzută în art. 40 lit. d) din Legea nr. 282/2005;
8) înșelăciune prevăzută în art. 244 alin. (1) C.pen. cu aplicarea art. 5
din același cod, constând în aceea că:
1) la data de 18 decembrie 2013, inculpata M.V. nu și-a îndeplinit
atribuțiile de serviciu și a refuzat eliberarea unui flacon de sânge persoanei
vătămate A.Ș., internată la Spitalul de Urgență Slobozia, vătămându-i astfel
drepturile și interesele legitime;
2) la datele de 27 septembrie 2013 și 3 octombrie 2013, aceeași
inculpată, în baza aceleiași rezoluții infracționale, nu și-a îndeplinit atribuțiile
de serviciu și a refuzat eliberarea de produse sanguine persoanei vătămate
B.A., internată la Spitalul de Urgență Slobozia, vătămându-i astfel drepturile
și interesele legitime;
3) la data de 3 octombrie 2013, aceeași inculpată nu și-a îndeplinit
atribuțiile de serviciu și a refuzat eliberarea unui flacon de sânge persoanei
vătămate C.R.N., internată la Spitalul de Urgență Slobozia, vătămându-i astfel
drepturile și interesele legitime;
4) la data de 27 septembrie 2013, aceeași inculpată, în baza aceleiași
rezoluții infracționale, nu și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu și a refuzat
eliberarea de produse sanguine persoanei vătămate R.L., internată la Spitalul
de Urgență Slobozia, vătămându-i astfel drepturile și interesele legitime;
5) la datele de 22 decembrie 2013 și 24 decembrie 2013, aceeași
inculpată, în baza aceleiași rezoluții infracționale, nu și-a îndeplinit atribuțiile
Infracțiunea de organizare a activității transfuzionale în vederea … 143
de serviciu și a refuzat eliberarea de produse sanguine persoanei vătămate
C.V., internată la Spitalul de Urgență Slobozia, vătămându-i astfel drepturile
și interesele legitime;
6) la data de 1 octombrie 2013, aceeași inculpată nu și-a îndeplinit
atribuțiile de serviciu și a refuzat eliberarea unui flacon de sânge persoanei
vătămate C.N., internată la Spitalul de Urgență Slobozia, vătămându-i astfel
drepturile și interesele legitime;
7) aceeași inculpată a organizat activitatea Centrului de Transfuzii
Slobozia în așa fel încât a obținut avantaje materiale din valorificarea sângelui
și a produselor sanguine;
8) la data de 1 octombrie 2013, aceeași inculpată a indus în eroare
persoana vătămată A.A. cu privire la faptul că produsele sanguine se
eliberează contra cost, pricinuindu-i acesteia o pagubă de 100 lei.
VI. N.L.A., sub control judiciar, pentru săvârșirea în concurs real a
infracțiunilor de:
1) abuz în serviciu prevăzut în art. 297 alin. (1) C.pen. cu aplicarea art.
35 alin. (1) din același cod;
2) abuz în serviciu prevăzut în art. 297 alin. (1) C.pen. cu aplicarea art.
35 alin. (1) din același cod;
3) abuz în serviciu prevăzut în art. 297 alin. (1) C.pen.;
4) abuz în serviciu prevăzut în art. 297 alin. (1) C.pen.;
5) abuz în serviciu prevăzut în art. 297 alin. (1) C.pen., constând în
aceea că:
1) la data de 14 iunie 2014, inculpata N.L.A., în baza aceleiași
rezoluții infracționale, nu și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu și a refuzat
eliberarea de produse sanguine persoanei vătămate B.D., internată la Spitalul
de Urgență Slobozia, vătămându-i astfel drepturile și interesele legitime;
2) la data de 14 iunie 2014, aceeași inculpată, în baza aceleiași
rezoluții infracționale, nu și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu și a refuzat
eliberarea de produse sanguine persoanei vătămate S.I., internată la Spitalul
de Urgență Slobozia, vătămându-i astfel drepturile și interesele legitime;
3) la data de 17 iunie 2014, aceeași inculpată nu și-a îndeplinit
atribuțiile de serviciu și a refuzat eliberarea unui flacon de sânge persoanei
vătămate E.A., internată la Spitalul de Urgență Slobozia, vătămându-i astfel
drepturile și interesele legitime;
4) la data de 17 iunie 2014, aceeași inculpată nu și-a îndeplinit
atribuțiile de serviciu și a refuzat eliberarea unui flacon de sânge persoanei
vătămate B.M., internată la Spitalul de Urgență Slobozia, vătămându-i astfel
drepturile și interesele legitime;
144 Daniela Dediu
5) la data de 17 iunie 2014, aceeași inculpată nu și-a îndeplinit
atribuțiile de serviciu și a refuzat eliberarea unui flacon de sânge persoanei
vătămate M.L., internată la Spitalul de Urgență Slobozia, vătămându-i astfel
drepturile și interesele legitime.
VII. P.N., sub control judiciar, pentru săvârșirea infracțiunii de
organizare a activității transfuzionale în vederea obținerii de avantaje
materiale prin valorificarea sângelui și a componentelor sanguine umane
prevăzută în art. 40 lit. d) din Legea nr. 282/2005, constând în aceea că a
organizat activitatea Centrului de Transfuzii Slobozia în așa fel încât a obținut
avantaje materiale din valorificarea sângelui și a produselor sanguine.
VIII. T.C., sub control judiciar, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz
în serviciu prevăzută în art. 297 alin. (2) C.pen. cu aplicarea art. 5 din același
cod, constând în aceea că la data de 30 octombrie 2013 nu și-a îndeplinit
atribuțiile de serviciu și a îngrădit exercitarea drepturilor prin refuzarea
eliberării de sânge persoanei vătămate S.M., în vârstă de 13 ani, internată la
Spitalul de Urgență Slobozia, pe considerente de origine etnică, vătămându-i
astfel drepturile și interesele legitime.
IX. V.N., sub control judiciar, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în
serviciu prevăzută în art. 297 alin. (1) C.pen. cu aplicarea art. 5 din același
cod, constând în aceea că la data de 14 iunie 2014 nu și-a îndeplinit atribuțiile
de serviciu și a refuzat eliberarea unui flacon de sânge persoanei vătămate
B.A., internată la Spitalul de Urgență Slobozia, vătămându-i astfel drepturile
și interesele legitime.
În cauză s-a dispus luarea măsurii sechestrului asigurător asupra sumei
de 2.400 lei aparținând inculpatei S.C.M.20
La termenul din data de 9 februarie 2015, în baza art. 346 alin. (1)
C.pr.pen., judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării
instanței cu rechizitoriul nr. 1276/P/2013 al Parchetului de pe lângă
Judecătoria Slobozia, a administrării probelor și a efectuării actelor de
urmărire penală și a dispus începerea judecății cauzei privind pe inculpatele
sus-menționate21
.
20 A se vedea site-urile:
http://ptialomita.mpublic.ro/presa/2014/c_31_10_2014_2.htm (accesat la 14 septembrie
2016); http://stiri.tvr.ro/sefa-centrului-de-transfuzie-sanguina-slobozia-a-fost-arestata-
preventiv_47342.html (accesat la 14 septembrie 2016). 21 Dosarul penal nr. 6269/312/2014 al Judecătoriei Slobozia, disponibil pe site-ul
http://portal.just.ro/312/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=31200000000062235&id_inst=312
(accesat la 14 septembrie 2016).
Infracțiunea de organizare a activității transfuzionale în vederea … 145
Concluzii. Prin incriminarea faptei de organizare a activității
transfuzionale în vederea obținerii de avantaje materiale prin valorificarea
sângelui și a componentelor sanguine umane, într-un mod clar și predictibil,
legiuitorul român a urmărit ocrotirea acelor relații sociale care contribuie la
menținerea unui înalt nivel de protecție a sănătății populației.
Totuși, o confuzie poate apărea atunci când sângele sau componentele
sanguine umane sunt valorificate la un preț diferit de cel stabilit legal; se
reține infracțiunea prevăzută în art. 40 lit. d) din Legea nr. 282/2005 sau
contravenția prevăzută în art. 41 lit. b) din același act normativ? Dacă se vor
face distincțiile sus-menționate, atunci răspunsul la întrebarea ridicată poate fi
ușor de descoperit.
LUAREA MĂSURILOR DE OCROTIRE ÎN CAZ DE ARESTARE
PREVENTIVĂ ÎN CURSUL URMĂRIRII PENALE
Mari-Claudia IVAN
Doctorand – Facultatea de Drept,
Universitatea din Bucureşti dr. Gheorghe IVAN
Procuror − Parchetul de pe lângă
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie,
Serviciul de documentare și statistică judiciară
Prof. univ. − Facultatea de Ştiinţe Juridice, Sociale
şi Politice, Universitatea ,,Dunărea de Jos”din Galaţi
Cercetător ştiinţific asociat − Institutul de
Cercetări Juridice ,,Acad. Andrei Rădulescu”
al Academiei Române
Redactor-șef adjunct − revista ,,Pro Lege”
ABSTRACT
Regarding the institution of “taking measures of protection in cases
of preventive arrest during the investigation, the New Criminal
Procedure Code has mostly taken over, the provisions from the
previous Criminal Procedure Code (1969). The authors analyzes the
above mentioned institution, presenting certain critical aspects and
proposing some improvements of the new regulation.
Key words: preventive arrest, New Criminal Procedure Code,
protection measure, prosecution.
Introducere. Articolul 229 din Codul de procedură penală1 (Legea nr.
135/20102, cu modificările şi completările ulterioare) – în continuare
e-mail: mariclaudia_i @yahoo.com e-mail: [email protected]; [email protected] 1 ,,Art. 229. Luarea măsurilor de ocrotire în caz de arestare preventivă în cursul
urmăririi penale
(1) Când măsura arestării preventive a fost luată faţă de un inculpat în a cărui
ocrotire se află un minor, o persoană pusă sub interdicţie, o persoană căreia i s-a instituit
tutela sau curatela ori o persoană care, datorită vârstei, bolii sau altei cauze, are nevoie de
ajutor, autoritatea competentă este încunoştinţată, de îndată, în vederea luării măsurilor legale de ocrotire pentru persoana respectivă.
(2) Obligaţia de încunoştinţare revine judecătorului de drepturi şi libertăţi de la
prima instanţă sau de la instanţa ierarhic superioară, care a luat măsura arestării
preventive, modul de îndeplinire a acestei obligaţii fiind consemnat într-un proces-verbal.”
Luarea măsurilor de ocrotire în caz de arestare preventivă în cursul … 147
C.pr.pen. – a preluat, în mare parte, dispoziţiile art. 161 ale Codului de
procedură penală din 19693 (în continuare C.pr.pen. din 1969).
1. Necesitatea luării măsurilor de ocrotire. Este posibil ca anumite
persoane să sufere în urma arestării unui inculpat, datorită situaţiei speciale în
care se află: minoritate, interdicţie, aflate sub tutelă sau curatelă, având nevoie
de ajutor. Așadar, față de aceste persoane care rămân fără sprijinul
inculpatului, este necesară luarea unor măsuri de ocrotire4.
Ţinând seama de faptul că aceste măsuri se iau faţă de alte persoane
decât inculpatul şi în afara procesului penal, credem că mai indicat era ca
textul analizat să fi avut denumirea marginală ,,propunerea (sau
încunoştinţarea) de luare a unor măsuri de ocrotire”.
Noua lege procesual penală nu a mai menţinut obligaţia de
încunoştinţare a autorităţii competente şi în cazul luării măsurii reţinerii
suspectului şi inculpatului, care au în grijă persoane care trebuie să fie
ocrotite, deşi aceeaşi necesitate subzistă şi în aceste situaţii.
2. Încunoştinţarea de luare a unor măsuri de ocrotire. Potrivit art. 229
alin. (1) C.pr.pen., când măsura arestării preventive a fost luată faţă de un
inculpat în a cărui ocrotire se află un minor, o persoană pusă sub interdicţie, o
persoană căreia i s-a instituit tutela sau curatela ori o persoană care, datorită
vârstei, bolii sau altei cauze, are nevoie de ajutor, autoritatea competentă este
încunoştinţată, de îndată, în vederea luării măsurilor legale de ocrotire
pentru persoana respectivă.
Această dispoziţie a legii, menită să asigure proteguirea minorilor şi în
general a persoanelor care au nevoie de ocrotire şi care se aflau în grija
persoanei arestate preventiv, implică pentru aplicarea ei o îndoită constatare,
2 Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 486 din 15 iulie 2010. 3 ,,Art. 161. Măsurile de ocrotire în caz de reținere sau de arestare preventivă
Când măsura reținerii sau a arestării preventive a fost luată față de un învinuit sau
inculpat în a cărui ocrotire se află un minor, o persoană pusă sub interdicție, o persoană căreia i s-a instituit curatela, ori o persoană care datorită vârstei, bolii sau altei cauze are
nevoie de ajutor, trebuie să fie înștiințată autoritatea competentă în vederea luării măsurilor
de ocrotire. Obligația de încunoștințare revine organului judiciar care a luat măsura reținerii
ori a arestării preventive.” 4 N. Volonciu, Tratat de procedură penală. Partea generală, vol. I, Editura Paideia,
Bucureşti, 1993, p. 439; I. Neagu, Tratat de procedură penală. Partea generală, Editura
Universul Juridic, Bucureşti, 2008, p. 602-603.
148 Mari-Claudia Ivan, Gheorghe Ivan
şi anume: în grija inculpatului se află persoane care trebuie să fie ocrotite;
ocrotirea nu le este asigurată de către alte persoane5.
Încunoştinţarea în vederea luării măsurilor legale de ocrotire se face de
îndată ce judecătorul a luat cunoştinţă de existenţa necesităţii de ocrotire, fie
înainte ca măsura arestării să fi fost luată, fie ulterior acestui moment. Această
obligaţie subzistă şi în cazul în care o măsură preventivă mai uşoară (controlul
judiciar, controlul judiciar pe cauţiune sau arestul la domiciliu) a fost înlocuită
cu arestarea preventivă.
Încunoştinţarea se poate face în orice mod (verbal sau în scris) şi prin
orice mijloace (telefon, fax, e-mail, adresă etc.).
Potrivit art. 229 alin. (2) C.pr.pen., obligaţia de încunoştinţare revine
judecătorului de drepturi şi libertăţi de la prima instanţă sau de la instanţa
ierarhic superioară, care a luat măsura arestării preventive, modul de
îndeplinire a acestei obligaţii fiind consemnat într-un proces-verbal.
Măsura de ocrotire legală se ia efectiv pe cale extraprocesuală de către
autoritatea competentă care a fost încunoştinţată. Referirea legiuitorului la
,,măsuri legale” ne arată, pe de o parte, că autoritatea competentă nu poate lua
decât măsurile prevăzute în legea extraprocesuală, iar, pe de altă parte, numai
în condiţiile acesteia. De pildă, în privinţa copilului, în genere, poate fi luată
una din măsurile de protecţie specială (plasamentul, plasamentul în regim de
urgență, supravegherea specializată) prevăzute în art. 59 din Legea nr.
272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului6, republicată,
cu modificările și completările ulterioare.
5 S. Kahane, Luarea măsurilor de ocrotire și de siguranță (Alte măsuri procesuale),
în ,,Explicații teoretice ale Codului de procedură penală român. Partea generală”, de V.
Dongoroz (coord.) ș.a., vol. I, Editura Academiei, București, 1975, p. 334. 6 Republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 159 din 5 martie 2014.
În doctrină s-a susţinut că măsurile de ocrotire menționate în art. 229 C.pr.pen. (art. 161
C.pr.pen. din 1969) nu trebuie confundate cu măsurile de protecţie specială ce pot fi luate,
potrivit Legii nr. 272/2004, faţă de unele categorii de minori, şi anume faţă de aceia care au
săvârşit fapte prevăzute de legea penală, dar care nu răspund penal, precum şi faţă de cei care
sunt expuşi să comită asemenea fapte (I. Neagu, op. cit., p. 603; I. Neagu, M. Damaschin,
Tratat de procedură penală. Partea generală. În lumina noului Cod de procedură penală,
ediția a II-a, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2015, p. 658). Considerăm că art. 229 C.pr.pen. se referă tocmai la aceste măsuri de ocrotire prevăzute în legea extraprocesuală,
care se iau nu numai faţă de minorii care au comis fapte prevăzute de legea penală, ci şi faţă
de toţi copii care sunt lipsiţi de ocrotirea părinţilor. De altfel, în art. 60 din Legea nr.
272/2004 se prevede în mod expres că de măsurile de protecţie specială, instituite de această
lege, beneficiază: a) copilul ai cărui părinţi sunt decedaţi, necunoscuţi, decăzuţi din exerciţiul
drepturilor părinteşti sau cărora li s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor părinteşti, puşi
sub interdicţie, declaraţi judecătoreşte morţi sau dispăruţi, când nu a putut fi instituită tutela;
Luarea măsurilor de ocrotire în caz de arestare preventivă în cursul … 149
Potrivit art. 68 alin. (2) din Legea nr. 272/2004, plasamentul în regim
de urgenţă se poate dispune şi în cazul copilului al cărui unic ocrotitor legal
sau ambii au fost reţinuţi, arestaţi, internaţi sau în situaţia în care, din orice alt
motiv, aceştia nu-şi pot exercita drepturile şi obligaţiile părinteşti cu privire la
copil7.
În conformitate cu art. 68 alin. (2) din Legea nr. 272/2004, autoritatea,
instituţia sau unitatea care a hotărât sau a dispus una dintre măsurile,
prevăzute la alin. (2) din același act normativ, care a condus la rămânerea unui
minor fără ocrotire părintească sau care, după caz, primeşte sau găzduieşte o
persoană despre care cunoaşte că este singurul ocrotitor legal al unui copil are
obligaţia de a informa, în cel mai scurt timp posibil, direcţia generală de
asistenţă socială şi protecţia copilului în a cărei circumscripţie locuieşte
copilul, despre situaţia acestuia şi a ocrotitorului său legal.
La rândul său, art. 69 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 272/2004
prevede că pentru copilul aflat în situaţiile prevăzute la art. 68 alin. (2) din
același act normativ, măsura plasamentului în regim de urgenţă se stabileşte
de către directorul direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia
copilului din unitatea administrativ-teritorială în care se găseşte copilul al
cărui unic ocrotitor legal sau ambii au fost arestaţi; acesta este obligat să
sesizeze instanţa judecătorească în termen de 5 zile de la data la care a dispus
această măsură [art. 70 alin. (1) din Legea nr. 272/2004]; în continuare,
instanţa judecătorească va analiza motivele care au stat la baza măsurii
adoptate de către direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului şi
va dispune încetarea plasamentului în regim de urgenţă şi, după caz,
reintegrarea copilului în familia sa, înlocuirea plasamentului în regim de
urgenţă cu tutela sau cu măsura plasamentului, pronunţându-se, totodată, și cu
b) copilul care, în vederea protejării intereselor sale, nu poate fi lăsat în grija părinţilor din
motive neimputabile acestora; c) copilul abuzat sau neglijat; d) copilul găsit sau copilul
abandonat părăsit în unităţi sanitare; e) copilul care a săvârşit o faptă prevăzută de legea
penală şi care nu răspunde penal. Faţă de acesta din urmă se dispune măsura plasamentului
(care poate fi şi într-un un serviciu de tip rezidenţial specializat, în cazul în care fapta
prevăzută de legea penală prezintă un grad ridicat de pericol social, precum şi în cazul în care
copilul pentru care s-au stabilit unele măsuri de protecţie specială prevăzute de lege săvârşeşte în continuare fapte penale) sau măsura de supraveghere specializată, iar faţă de
ceilalţi copii, măsura plasamentului sau a plasamentului în regim de urgenţă. 7 În art. 68 alin. (1) din aceeași lege se prevede că plasamentul în regim de urgenţă
este o măsură de protecţie specială, cu caracter temporar, care se stabileşte pentru copilul aflat
în următoarele situaţii:
a) abuzat, neglijat sau supus oricărei forme de violenţă;
b) găsit sau părăsit în unităţi sanitare.
150 Mari-Claudia Ivan, Gheorghe Ivan
privire la exercitarea drepturilor părinteşti [art. 70 alin. (1) din Legea nr.
272/2004].
3. Durata măsurii de ocrotire. Deşi în noua lege procesual penală nu
se indică expres, este evident că măsura de ocrotire se ia pe perioada cât
durează măsura arestării preventive care a determinat-o. În consecinţă, dacă
arestarea preventivă este revocată, încetează de drept sau este înlocuită cu o
altă măsură preventivă mai uşoară (controlul judiciar, controlul judiciar pe
cauţiune sau arestul la domiciliu), judecătorul de drepturi şi libertăţi de la
prima instanţă sau de la instanţa ierarhic superioară, care a dispus una din
măsurile sus-menționate, înştiinţează autoritatea competentă în vederea
ridicării măsurilor de ocrotire, iar persoana ocrotită trece în grija celui pus în
libertate8. De altfel, art. 70 alin. (2) din Legea nr. 272/2004 prevede că, în
situaţia în care nu se mai menţin împrejurările care au stat la baza stabilirii
măsurii plasamentului în regim de urgenţă, directorul direcţiei generale de
asistenţă socială şi protecţia copilului poate dispune, în termenul prevăzut la
alin. (1) din același act normativ (de 5 zile), revocarea măsurii de plasament în
regim de urgenţă a copilului.
4. Referinţe de drept comparat. Codul de procedură penală francez (în
continuare C.pr.pen. francez)9. Dacă persoana susceptibilă de a fi plasată în
detenţie provizorie (détention provisoire) face cunoscut, în cursul interogării
de către judecătorul de instrucţie, anterior sesizării judecătorului libertăţilor şi
al detenţiei de a lua măsura preventivă, că ea exercită autoritatea parentală
asupra unui minor de cel mult şaisprezece ani, care are reşedinţa la ea,
detenţia provizorie (arestarea preventivă) nu poate fi ordonată fără ca un
serviciu sau o persoană dintre acelea menţionate la alin. (7) al art. 81
C.pr.pen. francez să fie în prealabil însărcinată să facă verificări şi să propună
toate măsurile necesare evitării punerii în pericol a sănătăţii, securităţii şi
moralităţii minorului sau a compromiterii grave a condiţiilor de educare10
.
8 În acelaşi sens: S. Kahane, op. cit., p. 335; N. Volonciu, op. cit., p. 440. 9 Disponibil pe site-ul https://www.legifrance.gouv.fr/affichCode.do?cidTexte=
LEGITEXT000006071154 (accesat la 24 octombrie 2016). 10 Asupra necesităţii acestei însărcinări, a se vedea Crim. 15 et 22 mai 2001,
Bulletin criminel n0 120 et 129, iar în ceea ce priveşte aprecierea necesităţii luării acestor
măsuri, a se vedea Crim. 11 déc. 2001, Bulletin criminel n0 259; în fine, cu privire la existenţa
doar a unei obligaţii de a formula o solicitare, a se vedea Crim. 18 sept. 2001, Bulletin
criminel n0 181; apud G. Stefani, G. Levasseur, B. Bouloc, Procédure pénale, 20
e edition,
Dalloz, Paris, 2006, p. 661.
Luarea măsurilor de ocrotire în caz de arestare preventivă în cursul … 151
Această dispoziţie nu este aplicabilă în cazul comiterii unei crime11
, a unui
delict contra unui minor sau al nerespectării obligaţiilor controlului judiciar
[art. 145-5 C.pr.pen., modificat prin Legea nr. 2002-307 din 4 martie 2002]12
.
Concluzii. Noua reglementare (art. 229 C.pr.pen.) este relativ
superioară celei anterioare (art. 161 C.pr.pen. 1969).
Totuși, noua lege procesual penală nu a mai menţinut obligaţia de
încunoştinţare a autorităţii competente şi în cazul luării măsurii reţinerii
suspectului şi inculpatului care au în grijă persoane care trebuie să fie ocrotite,
deşi aceeaşi necesitate subzistă şi în aceste situaţii.
Ţinând seama de faptul că măsurile de ocrotire se iau faţă de alte
persoane decât inculpatul şi în afara procesului penal, credem că mai indicat
era ca textul art. 229 C.pr.pen. să fi avut denumirea marginală ,,propunerea
(sau încunoştinţarea) de luare a unor măsuri de ocrotire”.
11 Trebuie să amintim că în dreptul penal francez, infracţiunile sunt împărţite în
crime, delicte şi contravenţii. 12 G. Stefani, G. Levasseur, B. Bouloc, op. cit., p. 661.
DE LEGE FERENDA?
COMPLETAREA ART. 318 DIN CODUL DE PROCEDURĂ PENALĂ
– AMENDA
Liviu POPESCU
Procuror − Parchetul de pe lângă
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie,
Serviciul de documentare și statistică judiciară
ABSTRACT
The New Codes have changed the philosophy.
There were given up the specific characteristics of the Soviet
legislation, the ones without connection to our criminal law.
Key words: Administrative fine.
În analiză, izvorâtă din practica procurorilor, problema de a şti …
dacă, la actuala redactare a art. 318 din Codul de procedură penală (în
continuare C.pr.pen.) privind renunţarea la urmărirea penală se poate
adăuga …, la obligaţiile pe care le poate dispune procurorul şi aceea
constând într-o amendă.
Din mai multe motive, considerăm perfect oportună şi justificată
diversificarea instrumentelor de care dispune procurorul în cadrul procedurii
prevăzute de art. 318 C.pr.pen., astfel încât, alături de posibilitatea de a
impune obligaţii, să existe şi aceea de a dispune sancţiuni1 (amenda este o
sancţiune):
A. Justificată:
– din perspectiva practicii judiciare de până în anul 2014;
– pentru că o sancţiune patrimonială stimulează mai bine, uneori,
eforturile de autocorecţie comportamentală ale făptuitorilor, decât obligaţiile
civil-morale (de a face) prevăzute în prezent în cazul art. 318 alin. (6)
C.pr.pen. (repararea pagubei nu este o sancţiune); alteori, dimpotrivă,
obligaţiile prevăzute prin aceeaşi normă ar putea fi considerate prea aspre;
e-mail: [email protected] 1 De altfel, aceasta a fost intenţia iniţială a Guvernului (iniţiator), conform Hotărârii
Guvernului nr. 829/2007 pentru aprobarea tezelor prealabile ale proiectului Codului de
procedură penală [în Anexă, II, pct. 3 alin. (6)], publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 556 din 14 august 2007.
Comisia de redactare a proiectului noului Cod de procedură penală a hotărât altfel.
De lege ferenda ? Completarea art. 318 din Codul de procedură .… 153
– nu are probleme de constituţionalitate.
B. Dar imposibilă, pentru că infracţiunea nu poate fi – şi nu a fost
niciodată – sancţionată administrativ.
I. În sistemul vechiului Cod penal, „infracţiunea este fapta care
prezintă pericol social, săvârşită cu vinovăţie şi prevăzută de legea penală”
[art. 17 alin. (1) din Codul penal din 1969 – în continuare C.pen. din 1969].
„Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală dacă, prin
atingerea minimă adusă uneia dintre valorile apărate de lege şi prin
conţinutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanţă, nu prezintă
gradul de pericol social al unei infracţiuni” [art. 181 alin. (1) C.pen. din 1969]
Evident, neconstituind infracţiune, fapta cercetată nu putea atrage
răspunderea penală, aşadar sancţiuni penale, întrucât art. 17 alin. (2) C.pen.
din 1969 stipula: „Infracţiunea este singurul temei al răspunderii penale.”
De aceea, vechiul legiuitor a prevăzut o altă modalitate decât cea
penală de sancţionare, şi anume sancţiunea cu caracter administrativ (art. 91
C.pen. din 1969), având în vedere că, deşi nu constituia infracţiune, totuşi
fapta cercetată era prevăzută de legea penală, fusese săvârşită cu vinovăţie şi
adusese o atingere minimă valorilor ocrotite [art. 17 alin. (1) şi art. 181 alin.
(1) C.pen. din 1969].
Logic, sancţiunile administrative nu puteau fi aplicate faptelor care
„constituiau infracţiuni”, ci exclusiv acelora care „nu constituiau
infracţiuni” (art. 181 C.pen. din 1969), celor din prima categorie fiindu-le
rezervate pedepsele.
Conform art. 91 C.pen. din 1969, sancţiunile cu caracter administrativ
prevăzute de lege pe care le putea aplica procurorul (aspect ce nu a fost
declarat neconstituţional) erau: mustrarea, mustrarea cu avertisment şi
amenda (administrativă).
Numai în anul 2013 au fost aplicate de către procuror 159.268 de
sancţiuni administrative pentru fapte cu pericol social abstract diferit, tot aşa
după cum, în anul 2014, nu a existat interes public în efectuarea urmăririi
penale şi, în consecinţă, s-a dispus renunţarea la urmărire penală inclusiv în
materia infracţiunilor contra siguranţei statului2.
II. Noul Cod penal schimbă „filosofia”. S-a modificat definiţia
infracţiunii [a se vedea art. 15 alin. (1) din Codul penal – în continuare C.pen.
– comparativ cu art. 17 alin. (1) C.pen. din 1969], renunţându-se la pericolul
social ca trăsătură esenţială a infracţiunii, cu motivaţia că era „o trăsătură
2 Conform Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și
Terorism, Raport de activitate, 2014, Anexa 8, p. 160, disponibil pe site-ul
http://www.diicot.ro/images/documents/rapoarte_activitate/raport_2014.pdf (accesat la 3
octombrie 2016).
154 Liviu Popescu
specifică legislaţiilor de inspiraţie sovietică, fără legătură cu tradiţiile
dreptului nostru penal”3.
Pe cale de consecinţă, în prezent, de exemplu, însuşirea fără drept a
unui măr de pe o tarabă în piaţă constituie infracţiune.
Aşadar, atrage răspunderea penală, în conformitate cu art. 15 alin. (2)
C.pen. care stipulează: „Infracţiunea este singurul temei al răspunderii
penale.”
În condiţiile în care pericolul social concret al faptei a devenit
irelevant (acesta constituind infracţiune indiferent cât de nesemnificativ ar fi
acest pericol) şi, ca urmare, sancţiunile administrative nu au fost preluate în
noua codificare penală, temeiul stingerii acţiunii penale nu mai poate fi
substanţial (penal), ci exclusiv de natură procesuală.
Desigur, nici în sistemul actual fapta prezentată mai sus nu va face
obiectul trimiterii în judecată în vederea aplicării unei pedepse.
Se va putea dispune „renunţarea la urmărirea penală” (art. 318
C.pr.pen.), aproximativ în aceleaşi condiţii în care anterior se aplica amenda
administrativă, cu deosebirea că noua instituţie nu mai are, ca în trecut,
justificare substanţial-penală (fapta, neconstituind infracţiune pentru că nu
are pericolul social concret specific, este sancţionată administrativ), ci
exclusiv procesuală [în aplicarea principiului oportunităţii, pentru că „nu
există interes public”, conform art. 7 alin. (2) C.pr.pen.].
Iată de ce o sancţiune administrativ-patrimonială eficientă şi de bun
simţ (amenda), fără probleme de constituţionalitate, nu va putea fi
reintrodusă4 în (noul) Cod penal fără să strice „filosofia” acestuia, care
statuează că sunt infracţiuni toate faptele (prevăzute de art. 15 C.pen.),
indiferent cât de mărunte ar fi.
Pentru că niciodată infracţiunile nu au fost – şi nu ar putea fi –
sancţionate administrativ.
Viziune, Reformă, Progres !
3 Expunerea de motive a proiectului noului Cod penal.
Aşa, şi ? Care au fost consecinţele negative ale acestei „trăsături sovietice”? A generat
abuzuri ? 4 Şi nici amenda penală nu se va putea introduce în procedura renunţării la
urmărirea penală pentru că, reprezentând o pedeapsă, numai instanţa, condamnând, o poate
aplica (şi numai pentru infracţiunile care o prevăd în mod expres), altfel încălcându-se art. 6
alin. (1) din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților
fundamentale (dreptul la un proces echitabil).
ABATEREA DISCIPLINARĂ PRIVIND ÎNCĂLCAREA DE CĂTRE
JUDECĂTORI ŞI PROCURORI, CU REA-CREDINŢĂ SAU GRAVĂ
NEGLIJENŢĂ, A NORMELOR DE DREPT MATERIAL SAU
PROCESUAL. PRINCIPIILE LEGALITĂȚII ȘI LOIALITĂȚII
ADMINISTRĂRII PROBELOR
dr. Tamara MANEA
Procuror inspector judiciar − Inspecția Judiciară
ABSTRACT
The author presents some interesting aspects regarding the limits
in which may be pursued the disciplinary liability in case of
transgression by the magistrate, in ex mala fide and gross
negligence of the material and procedural law.
Key words: misbehavior, magistrate, judge, prosecutor,
substantive law, procedural law, the principles of legality and
loyalty of evidences.
Introducere. O hotărâre recentă a Secției pentru procurori în materie
disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii (în continuare Secția
pentru procurori în materie disciplinară)1 a adus în discuție o temă care a
suscitat controverse în jurisprudența Inspecției Judiciare, a Secțiilor în materie
disciplinară ale Consiliului Superior al Magistraturii și a Înaltei Curți de
Casație și Justiție, cu privire la limitele în care poate fi antrenată răspunderea
disciplinară în cazul încălcării de către magistrat, cu rea-credință sau gravă
neglijență, a normelor de procedură sau de drept material.
1. Prezentare. Hotărârea sus-menționată se referă la atragerea
răspunderii disciplinare a procurorului pentru administrarea nelegală a
probelor.
Datele speței s-au prezentat astfel:
Unui procuror, care își desfășura activitatea la un parchet de pe lângă
judecătorie, i-a fost repartizat spre supraveghere și, respectiv, soluționare un
e-mail: [email protected] 1 Secția pentru procurori în materie disciplinară, Hotărârea nr. 2P/2016, disponibilă
pe site-ul http://www.csm1909.ro/csm/linkuri/06_06_2016__81127_ro.pdf (accesat la 14
septembrie 2016).
156 Tamara Manea
dosar penal în care a solicitat autorizarea interceptării convorbirilor telefonice
ale mai multor persoane.
Prin rezoluția organelor de cercetare penală din 16 ianuarie 2014,
confirmată de procuror la aceeași dată, s-a dispus începerea urmăririi penale
,,in rem” pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată
prevăzută în art. 290 alin. (1) din Codul penal din 1969 (în continuare C.pen.
din 1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod.
Prin ordonanța din data de 5 mai 2014, procurorul a dispus extinderea
urmăririi penale și pentru infracțiunea de abuz în serviciu prevăzută în art. 297
alin. (1) raportat la art. 308 alin. (1) din noul Cod penal (în continuare C.pen.).
În cauză, procurorul a solicitat luarea măsurii de supraveghere tehnică
pentru posturile telefonice utilizate de M.I., M.O. și P.D. deși, la data
formulării acestei cereri, rezulta că P.D. nu făcea parte din cercul infracțional.
Prin încheierea din data de 14 mai 2014 a judecătorului de drepturi și
libertăți, s-a admis cererea parchetului de luare a măsurii de supraveghere
tehnică pentru posturile telefonice utilizate de M.I., M.O. și P.D. pentru o
perioadă de 30 zile, începând cu data de 15 mai 2014.
Din redarea interceptărilor a reieșit că P.D. a purtat o convorbire
telefonică și cu soția sa, din care rezulta că va lua legătura cu B.V., directorul
liceului unde fiica lor era elevă, pentru a discuta cu privire la posibilitatea
reexaminării acesteia în vederea măririi mediei la una dintre disciplinele de
studiu. În cadrul convorbirii, soția lui P.D. i-a sugerat acestuia să-l invite pe
B.V. ,,la o cafea, la o apă, un suc, la restaurant unde să poată vorbi despre
acest subiect”.
Ulterior, P.D. l-a contactat telefonic pe directorul B.V., iar acesta din
urmă a propus ca întâlnirea să aibă loc în incinta liceului, la terenul de fotbal.
Raportat la această convorbire telefonică, procurorul a apreciat că se
impune sesizarea din oficiu cu privire la săvârșirea infracțiunii de abuz în
serviciu prevăzută în art. 297 alin. (1) C.pen., în forma autoratului de către
directorul liceului, B.V, și în forma complicității de către P.D., motivat de
faptul că din conținutul convorbirii telefonice s-a conturat suspiciunea
rezonabilă cu privire la pregătirea săvârșirii acestei infracțiuni.
În aceste condiții, la parchetul de pe lângă judecătorie a fost înregistrat
un nou dosar penal în care, prin ordonanța procurorului din data de 13 iunie
2014, s-a dispus începerea urmăririi penale cu privire la comiterea
infracțiunilor de abuz în serviciu prevăzută în art. 297 alin. (1) C.pen. și
complicitate la infracțiunea de abuz în serviciu prevăzută în art. 48 alin. (1)
raportat la art. 297 alin. (1) din același cod.
În vederea descoperirii și probării presupuselor infracțiuni, procurorul
i-a solicitat judecătorului de drepturi și libertăți, prin referatul din data de 13
Abaterea disciplinară privind încălcarea de către judecători şi … 157
iunie 2014, încuviințarea supravegherii tehnice constând în interceptarea și
înregistrarea convorbirilor de la posturile telefonice folosite de P.D. și
directorul liceului, B.V.
În referatul din data de 13 iunie 2014, prin care s-a solicitat
încuviințarea supravegherii tehnice sus-menționate, procurorul a motivat că
,,scopul întâlnirii cu directorul liceului nu poate fi altul decât că acesta urma
să intervină pe lângă profesorul de la catedra de informatică pentru ca fiica
lui P.D. , care avea o notă de 9, să obțină nota 10”. Procurorul a apreciat că:
,,Directorul liceului relevă aplecare pentru acest gen de fapte, întrucât nu a
declinat în niciun fel invitaţia lui P.D. la cafea, suc şi apoi de a se întâlni
conspirativ la terenul de fotbal şi niciun moment nu a întrebat care ar fi
scopul întâlnirii lor. Explicaţia plauzibilă ar fi că directorul este obişnuit cu
acest gen de cereri şi intervenţii, cunoscînd şi faptul că acestea nu se vorbesc
în întregime la telefon”.
A concluzionat că din cele relatate ,,rezultă suspiciunea rezonabilă
privind pregătirea sau săvârşirea infracţiunilor reţinute” şi se impune luarea
măsurii de supraveghere tehnică a interceptării şi înregistrării convorbirilor
telefonice.
Prin încheierea din data de 13 iunie 2014, judecătorul de drepturi și
libertăți a admis cererea procurorului și a autorizat interceptarea convorbirilor
telefonice purtate de la posturile telefonice de către P.D. şi B.V.
Prin ordonanța din data de 5 august 2015, constatând că faptele
urmărite nu există, în temeiul art. 315 alin. (1) lit. a), art. 314 alin. (1) lit. a)
raportat la art. 16 lit. a) din Codul procedură penală (în continuare C.pr.pen.),
procurorul a dispus clasarea cauzei privind pe P.D. şi B.V.
În motivare a reținut că ,,nu există probe certe și concludente din care
să rezulte fără putință de tăgadă că directorul B.V., în îndeplinirea
atribuțiilor de serviciu, ar fi creat, în mod abuziv, cadrul prielnic pentru
notarea elevei cu media 10”.
Raportat la această situație de fapt, Secția pentru procurori în materie
disciplinară a reținut că procurorul a săvârșit abaterea disciplinară prevăzută
în art. 99 lit. t) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi
procurorilor2, republicată, cu modificările și completările ulterioare
3, respectiv
2 Republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie
2005. 3 ,,Art. 99
Constituie abateri disciplinare:
[…]
t) exercitarea funcţiei cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă.”
,,Art. 991
158 Tamara Manea
exercitarea funcției din gravă neglijență, întrucât acesta a încălcat normele de
procedură privitoare la: sesizarea din oficiu (art. 292 C.pr.pen.4), începerea
urmăririi penale [art. 305 alin. (1) C.pr.pen.5], supravegherea tehnică [art. 139
alin. (1) C.pr.pen.6] și procedura de emitere a mandatului de supraveghere
(1) Există rea-credinţă atunci când judecătorul sau procurorul încalcă cu ştiinţă
normele de drept material ori procesual, urmărind sau acceptând vătămarea unei persoane.
(2) Există gravă neglijenţă atunci când judecătorul sau procurorul nesocoteşte din
culpă, în mod grav, neîndoielnic şi nescuzabil, normele de drept material ori procesual.” 4 ,,Art. 292. Sesizarea din oficiu
Organul de urmărire penală se sesizează din oficiu dacă află că s-a săvârşit o
infracţiune pe orice altă cale decât cele prevăzute la art. 289 - 291 şi încheie un
proces-verbal în acest sens.” 5 Art. 305. Începerea urmăririi penale
(1) Când actul de sesizare îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege, organul de
urmărire penală dispune începerea urmăririi penale cu privire la fapta săvârşită ori a cărei
săvârşire se pregăteşte, chiar dacă autorul este indicat sau cunoscut. (2) Începerea urmăririi penale şi respectiv continuarea efectuării urmăririi penale
se dispun prin ordonanţă care cuprinde, după caz, menţiunile prevăzute la art. 286 alin. (2)
lit. a) - c) şi g).
(3) Atunci când există probe din care să rezulte bănuiala rezonabilă că o anumită
persoană a săvârşit fapta pentru care s-a început urmărirea penală şi nu există vreunul
dintre cazurile prevăzute la art. 16 alin. (1), organul de urmărire penală dispune ca
urmărirea penală să se efectueze în continuare faţă de aceasta, care dobândeşte calitatea de
suspect. Măsura dispusă de organul de cercetare penală se supune, în termen de 3 zile,
confirmării procurorului care supraveghează urmărirea penală, organul de cercetare penală
fiind obligat să prezinte acestuia şi dosarul cauzei.
(4) Faţă de persoanele pentru care urmărirea penală este condiţionată de obţinerea unei autorizaţii prealabile sau de îndeplinirea unei alte condiţii prealabile, efectuarea
urmăririi penale se poate dispune numai după obţinerea autorizaţiei ori după îndeplinirea
condiţiei.” 6 ,,Art. 139. Supravegherea tehnică
(1) Supravegherea tehnică se dispune de judecătorul de drepturi şi libertăţi atunci
când sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
a) există o suspiciune rezonabilă cu privire la pregătirea sau săvârşirea unei
infracţiuni dintre cele prevăzute la alin. (2);
b) măsura să fie proporţională cu restrângerea drepturilor şi libertăţilor
fundamentale, date fiind particularităţile cauzei, importanţa informaţiilor ori a probelor ce
urmează a fi obţinute sau gravitatea infracţiunii;
c) probele nu ar putea fi obţinute în alt mod sau obţinerea lor ar presupune dificultăţi deosebite ce ar prejudicia ancheta ori există un pericol pentru siguranţa
persoanelor sau a unor bunuri de valoare.
(2) Supravegherea tehnică se poate dispune în cazul infracţiunilor contra securităţii
naţionale prevăzute de Codul penal şi de legi speciale, precum şi în cazul infracţiunilor de
trafic de droguri, de efectuare de operaţiuni ilegale cu precursori sau cu alte produse
susceptibile de a avea efecte psihoactive, infracţiunilor privind nerespectarea regimului
armelor, muniţiilor, materialelor nucleare şi al materiilor explozive, de trafic şi exploatarea
Abaterea disciplinară privind încălcarea de către judecători şi … 159
tehnică [art. 140 alin. (2) C.pr.pen.7].
persoanelor vulnerabile, acte de terorism, de spălare a banilor, de falsificare de monede,
timbre sau de alte valori, de falsificare de instrumente de plată electronică, în cazul
infracţiunilor care se săvârşesc prin sisteme informatice sau mijloace de comunicare
electronică, contra patrimoniului, de şantaj, de viol, de lipsire de libertate în mod ilegal, de
evaziune fiscală, în cazul infracţiunilor de corupţie şi al infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie, infracţiunilor împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene ori în cazul
altor infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare.
(3) Înregistrările prevăzute în prezentul capitol, efectuate de părţi sau de alte
persoane, constituie mijloace de probă când privesc propriile convorbiri sau comunicări pe
care le-au purtat cu terţii. Orice alte înregistrări pot constitui mijloace de probă dacă nu sunt
interzise de lege.
(4) Raportul dintre avocat şi persoana pe care o asistă sau o reprezintă nu poate
forma obiectul supravegherii tehnice decât dacă există date că avocatul săvârşeşte ori
pregăteşte săvârşirea unei infracţiuni dintre cele prevăzute la alin. (2). Dacă pe parcursul
sau după executarea măsurii rezultă că activităţile de supraveghere tehnică au vizat şi
raporturile dintre avocat şi suspectul ori inculpatul pe care acesta îl apără, probele obţinute nu pot fi folosite în cadrul niciunui proces penal, urmând a fi distruse, de îndată, de către
procuror. Judecătorul care a dispus măsura este informat, de îndată, de către procuror.
Atunci când apreciază necesar, judecătorul dispune informarea avocatului.” 7 Art. 140. Procedura de emitere a mandatului de supraveghere tehnică
(1) Supravegherea tehnică poate fi dispusă în cursul urmăririi penale, pe o durată
de cel mult 30 de zile, la cererea procurorului, de judecătorul de drepturi şi libertăţi de la
instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă sau de la instanţa
corespunzătoare în grad acesteia în a cărei circumscripţie se află sediul parchetului din care
face parte procurorul care a formulat cererea.
(2) Cererea formulată de procuror trebuie să cuprindă: indicarea măsurilor de
supraveghere tehnică care se solicită a fi dispuse, numele sau alte date de identificare a persoanei împotriva căreia se dispune măsura, dacă sunt cunoscute, indicarea probelor ori a
datelor din care rezultă suspiciunea rezonabilă cu privire la săvârşirea unei infracţiuni
pentru care se poate dispune măsura, indicarea faptei şi a încadrării juridice, iar, în cazul
măsurii supravegherii video, audio sau prin fotografiere, dacă se solicită şi încuviinţarea ca
organele de urmărire penală să pătrundă în spaţii private indicate pentru a activa sau a
dezactiva mijloacele tehnice ce urmează a fi folosite pentru executarea măsurii supravegherii
tehnice, motivarea caracterului proporţional şi subsidiar al măsurii. Procurorul trebuie să
înainteze dosarul judecătorului de drepturi şi libertăţi.
(3) Cererea prin care se solicită încuviinţarea supravegherii tehnice se soluţionează
în aceeaşi zi, în camera de consiliu, fără citarea părţilor. Participarea procurorului este
obligatorie.
(4) În cazul în care apreciază că cererea este întemeiată, judecătorul de drepturi şi libertăţi dispune, prin încheiere, admiterea cererii procurorului şi emite de îndată mandatul
de supraveghere tehnică. Întocmirea minutei este obligatorie.
(5) Încheierea judecătorului de drepturi şi libertăţi şi mandatul trebuie să cuprindă:
a) denumirea instanţei;
b) data, ora şi locul emiterii;
c) numele, prenumele şi calitatea persoanei care a dat încheierea şi a emis
mandatul;
160 Tamara Manea
Astfel, Secția pentru procurori în materie disciplinară a constatat că la
momentul formulării cererilor privind autorizarea măsurilor de supraveghere tehnică,
în cadrul primului dosar penal, urmărirea penală a fost începută „in rem” pentru
infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută în art. 290
alin. (1) C.pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod (prima
cerere), iar, ulterior, prin ordonanţa din data de 5 mai 2014, a fost extinsă şi pentru
infracţiunea de abuz în serviciu prevăzută în art. 297 alin. (1) raportat la art. 308
alin. (1) C.pen. În aceste condiții, procurorul nu a respectat dispoziţiile art. 139 alin.
(2) C.pr.pen., care reglementează în mod expres şi limitativ cazurile în care se poate
dispune supravegherea tehnică (infracţiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată
şi abuz în serviciu neregăsindu-se printre acestea şi nici condiţia privind limita de
pedeapsă nefiind îndeplinită8).
Totodată, Secția pentru procurori în materie disciplinară a mai reținut că
d) indicarea măsurii concrete încuviinţate; e) perioada şi scopul pentru care s-a autorizat măsura;
f) numele persoanei supuse măsurii de supraveghere tehnică ori datele de
identificare ale acesteia, dacă sunt cunoscute;
g) indicarea, în cazul în care este necesar faţă de natura măsurii încuviinţate, a
elementelor de identificare a fiecărui telefon, a punctului de acces la un sistem informatic, a
oricăror date cunoscute pentru identificarea căii de comunicare sau a numărului de cont;
h) în cazul măsurii supravegherii video, audio sau prin fotografiere în spaţii private,
menţiunea privind încuviinţarea solicitării ca organele de urmărire penală să pătrundă în
spaţii private pentru a activa sau dezactiva mijloacele tehnice ce urmează a fi folosite pentru
executarea măsurii supravegherii tehnice;
i) semnătura judecătorului şi ştampila instanţei. (6) În cazul în care judecătorul de drepturi şi libertăţi apreciază că nu sunt
îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 139 şi prevederile alin. (1) din prezentul articol,
dispune, prin încheiere, respingerea cererii de încuviinţare a măsurii supravegherii tehnice.
(7) Încheierea prin care judecătorul de drepturi şi libertăţi se pronunţă asupra
măsurilor de supraveghere tehnică nu este supusă căilor de atac.
(8) O nouă cerere de încuviinţare a aceleiaşi măsuri poate fi formulată numai dacă
au apărut ori s-au descoperit fapte sau împrejurări noi, necunoscute la momentul soluţionării
cererii anterioare de către judecătorul de drepturi şi libertăţi.
(9) La cererea motivată a persoanei vătămate, procurorul poate solicita
judecătorului autorizarea interceptării comunicaţiilor ori înregistrării acestora, precum şi a
oricăror tipuri de comunicări efectuate de aceasta prin orice mijloc de comunicare,
indiferent de natura infracţiunii ce formează obiectul cercetării. Dispoziţiile alin. (1) - (8) se aplică în mod corespunzător.”
8 Potrivit Codului penal din 1969, infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură
privată era sancționată cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă; din momentul intrării
în vigoare a noului Cod penal, infracțiunea sus-menționată este sancționată cu închisoare de la
6 luni la 3 ani sau cu amendă.
În cazul abuzului în serviciu, în forma atenuată de la art. 308 C.pen., sancțiunea
constă în închisoare de la 1 an și 4 luni la 4 ani și 8 luni.
Abaterea disciplinară privind încălcarea de către judecători şi … 161
procurorul a solicitat luarea și, ulterior, prelungirea măsurii de supraveghere tehnică
faţă de P.D., în condiţiile în care acesta avea calitatea de victimă, iar din verificările
efectuate în cauză (la momentul formulării cererii) a rezultat că nu avea cunoștință că
pe numele său s-au întocmit în fals adeverinţe de primire şi plată, în baza cărora figura
că a încasat o sumă de bani pentru predarea unei cantități de fier vechi.
De altfel, judecătorul de drepturi și libertăți, constatând că P.D. nu face parte
din cercul infracțional, prin încheierea din 13 iunie 2014 a dispus prelungirea
mandatelor de supraveghere doar faţă de celelalte persoane cercetate în cauză,
motivând că din exploatarea mandatului privind pe P.D. a rezultat că această persoană
nu mai prezenta interes pentru cauză.
Raportat la aceste constatări, Secţia a reținut că procesul-verbal de sesizare din
oficiu – probă derivată – s-a aflat în strânsă legătură cu probele obţinute în mod nelegal,
respectiv interceptarea convorbirilor telefonice purtate de P.D.; or, în conformitate cu
dispoziţiile art. 102 alin. (2) C.pr.pen.9, probele obţinute în mod nelegal nu puteau fi
folosite în procesul penal. Principiul legalităţii în administrarea probelor presupune
doar administrarea mijloacelor de probă prevăzute de lege, în condiţiile stabilite de
Codul de procedură penală, legislaţia specială şi jurisprudenţa Curţii Europene a
Drepturilor Omului.
Deopotrivă, s-a apreciat că procurorul, cu ocazia formulării cererii privind
încuviinţarea măsurilor de supraveghere tehnică a convorbirilor purtate de la posturile
telefonice folosite de P.D. și B.V., nu a procedat la o analiză obiectivă a cerinţelor
impuse de art. 139 alin. (1) C.pr.pen. referitoare la existenţa unei suspiciuni rezonabile
cu privire la pregătirea sau săvârşirea unei infracţiuni, respectiv proporţionalitatea
măsurii în raport cu restrângerea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale părţilor.
Discuţia telefonică – ce a stat la baza sesizării din oficiu – purtată de P.D. cu
soția sa a avut un caracter privat, aceştia vorbind despre situaţia şcolară a fiicei lor și,
cel mult, putea conduce la concluzia existenței unor simple acte de pregătire; or, în
ipoteza dispunerii interceptărilor şi înregistrărilor audio-video, atunci când
există doar date privind pregătirea sau săvârşirea unei infracţiuni, este afectat
principiul proporţionalităţii consacrat de art. 8 paragr. 2 din Convenţia
europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale10,
9 ,,Art. 102. Excluderea probelor obţinute în mod nelegal
(1) Probele obţinute prin tortură, precum şi probele derivate din acestea nu pot fi
folosite în cadrul procesului penal. (2) Probele obţinute în mod nelegal nu pot fi folosite în procesul penal.
(3) Nulitatea actului prin care s-a dispus sau autorizat administrarea unei probe ori
prin care aceasta a fost administrată determină excluderea probei.
(4) Probele derivate se exclud dacă au fost obţinute în mod direct din probele
obţinute în mod nelegal şi nu puteau fi obţinute în alt mod.
(5) Abrogat.” 10 ,,Art. 8. Dreptul la respectarea vieţii private şi de familie
162 Tamara Manea
deoarece gravitatea faptei penale ce nu a fost încă efectiv comisă nu poate fi
evaluată, pentru a fi pusă în balanţă cu gravitatea ingerinţei în exercitarea
dreptului la viaţă privată.
În concluzie, în raport de această situație de fapt, care a pus în discuție
respectarea principiului legalității administrării probelor în cursul urmăririi penale,
Secția pentru procurori în materie disciplinară, cu majoritate, a dispus aplicarea
sancţiunii disciplinare constând în „diminuarea indemnizaţiei de încadrare lunare brute
cu 20%, pe o perioadă de 6 luni”, pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute în
art. 99 lit. t) teza a II-a din Legea nr. 303/2004.
Cu privire la sancțiune, au fost formulate două opinii separate în sensul
aplicării dispozițiilor art. 100 lit. d) din Legea nr. 303/2004 – suspendarea din funcție
pe o perioadă de 6 luni – și, respectiv, art. 100 lit. e) din același act normativ –
excluderea din magistratură.
2. Analiză. Problematica speței prezentate pune în discuție limitele până la
care poate fi atrasă răspunderea disciplinară, în cazul încălcării de către magistrat a
normelor de procedură sau de drept material.
Pentru formularea unor opinii pe marginea acestui subiect, suntem de părere
că mai întâi se impune o analiză a evoluției jurisprudenței în această materie.
Antrenarea răspunderii disciplinare pentru exercitarea funcţiei cu
rea-credinţă sau gravă neglijenţă, în varianta normativă a încălcării normelor
de procedură, a determinat o jurisprudenţă neunitară atât anterior modificării
normei care prevedea această abatere disciplinară11
, cât și ulterior12
.
1. Orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private şi de familie, a
domiciliului său şi a corespondenţei sale.
2. Nu este admis amestecul unei autorităţi publice în exercitarea acestui drept decât
în măsura în care acesta este prevăzut de lege şi constituie, într-o societate democratică, o
măsură necesară pentru securitatea naţională, siguranţa publică, bunăstarea economică a
ţării, apărarea ordinii şi prevenirea faptelor penale, protecţia sănătăţii, a moralei, a
drepturilor şi a libertăţilor altora.” 11 În vechea reglementare, textul art. 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004 prevedea că
este atrasă răspunderea disciplinară a magistratului pentru ,,exercitarea funcţiei, inclusiv
nerespectarea normelor de procedură, cu rea-credinţă sau din gravă neglijenţă, dacă fapta
nu constituie infracţiune”. 12 Prin Legea nr. 24/2012 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 303/2004
privind statutul judecătorilor şi procurorilor şi a Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior
al Magistraturii (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 23 ianuarie
2012), textul art. 99 din Legea nr. 303/2004 a fost modificat în sensul că constituie abatere
disciplinară ,,exercitarea funcţiei cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă” [lit. t)],
prevăzându-se totodată că ,,există rea-credinţă atunci când judecătorul sau procurorul
încalcă cu ştiinţă normele de drept material ori procesual, urmărind sau acceptând
vătămarea unei persoane” și că ,,există gravă neglijenţă atunci când judecătorul sau
Abaterea disciplinară privind încălcarea de către judecători şi … 163
În jurisprudența creată anterior modificării conținutului abaterii
disciplinare prin Legea nr. 24/2012, într-o primă etapă13
, s-a apreciat că în
cadrul răspunderii disciplinare nu se poate analiza legalitatea hotărârilor
judecătoreşti pronunţate de judecători, motivat de faptul că incidenţa normelor
legale şi aplicabilitatea lor la situaţia de fapt dedusă judecăţii reprezintă
chestiuni de judecată, fiind rezultatul unui raţionament logico-juridic şi al
unui proces de interpretare sistematică a dispoziţiilor legale incidente şi, în
consecinţă, atributul esenţial al activităţii de judecată propriu-zise. S-a reţinut
că interpretarea normelor legale şi analiza aplicării acestora în timp nu sunt
reglementate ca norme de procedură, reprezentând opinia judecătorului,
fundamentată în fapt şi în drept, formată în urma deliberării, potrivit
convingerii acestuia.
În aceeaşi cauză a fost formulată şi opinia potrivit căreia textul art. 99
lit. h) din Legea nr. 303/2004 (în forma anterioară modificării textului legal
prin Legea nr. 24/2012) era neconstituţional, în măsura în care răspunderea
disciplinară a judecătorilor se circumscria activităţii de judecată a acestora.
S-a susţinut că admiterea ideii potrivit căreia modul în care judecătorii
interpretează şi aplică legea intră în sfera răspunderii disciplinare aduce
atingere principiului independenţei acestora, consacrat de dispoziţiile art. 124
alin. (3) din Constituţia României, republicată.
De asemenea, un alt argument adus în sprijinul acestei opinii a fost
acela că instituirea unui control administrativ asupra hotărârilor judecătoreşti
încălcă o altă dispoziţie constituţională, respectiv cea înscrisă în art. 129 din
Constituţia României, republicată, potrivit căreia hotărârile judecătoreşti sunt
supuse numai controlului judiciar, în condiţiile legii.
Într-o altă cauză14
s-a decis că fapta judecătorilor care, având spre
soluţionare cererea de recurs formulată împotriva unei sentinţe civile, nu au
aplicat o decizie dată într-un recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casaţie
şi Justiţie, încălcând astfel prevederile art. 329 din vechiul Cod de procedură
civilă (în prezent, art. 517 C.pr.civ.), nu întruneşte elementele constitutive ale
abaterii disciplinare prevăzute în art. 99 lit. h) teza a II-a din Legea nr.
303/2004 (în forma anterioară modificării textului legal prin Legea nr.
procurorul nesocoteşte din culpă, în mod grav, neîndoielnic şi nescuzabil, normele de drept
material ori procesual” (art. 991). 13 Secţia pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al
Magistraturii (în continuare Secţia pentru judecători în materie disciplinară), Hotărârea nr.
3J/2007, publicată pe site-ul http://www.csm1909.ro/csm/linkuri/13_12_2010__36772_ro.pdf
(accesat la 15 septembrie 2016). 14 Secţia pentru judecători în materie disciplinară, Hotărârea nr. 23J/2009, publicată
în „Jurisprudenţa în materie disciplinară 2006-2009”, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2010, p.
115.
164 Tamara Manea
24/2012), întrucât hotărârile judecătoreşti sunt scoase de sub imperiul unei
autorităţi de supraveghere, în afara cazurilor în care s-a săvârşit o greşeală
evidentă, neîndoielnică, căreia îi lipseşte chiar şi cea mai slabă justificare.
În alte cauze însă s-a decis că poate fi atrasă răspunderea disciplinară:
a judecătorului care a încălcat dispoziţiile art. 160b
alin. (1) din Codul de
procedură penală din 1969 (în continuare C.pr.pen. din 1969), prin aceea că
nu s-a pronunţat asupra legalităţii şi temeiniciei măsurii arestării preventive a
inculpatului, cu consecinţa punerii în libertate a acestuia15
; a judecătorului
care, cu ocazia soluţionării unei cauze, nu a respectat normele de procedură
incidente în cauză, împrejurare ce a condus la vătămarea drepturilor
procesuale ale părţilor, prin prelungirea duratei procedurii judiciare în care au
fost implicate, ca urmare a casării hotărârii pronunţate de judecător şi
trimiterii cauzei spre rejudecare la instanţa de fond16
; a judecătorului care a
încălcat normele procedurale imperative, constând în nerespectarea, cu ocazia
rejudecării pricinii, a dispoziţiilor instanţei de control judiciar cuprinse în
decizia de casare, producând astfel consecinţe asupra drepturilor procesuale
ale părţilor17
; a judecătorului care, cu ocazia soluţionării a două cauze, a
nesocotit garanţiile esenţiale recunoscute persoanelor în materia dreptului la
libertate, încălcând dreptul de apărare al inculpaţilor arestaţi preventiv, atât
din perspectiva dreptului acestora de a se prezenta şi de a participa în proces
la momentul verificării legalităţii şi temeiniciei măsurii arestării preventive,
cât şi din perspectiva dreptului de a fi asistaţi de apărători aleşi sau din
oficiu18
; a judecătorului care a soluţionat între termenele de judecată, în
camera de consiliu, fără participarea procurorului, cererile formulate de
inculpaţii X şi Y privind încuviinţarea părăsirii ţării, în condiţiile în care, faţă
de aceştia, se dispusese anterior înlocuirea măsurii arestării preventive cu
măsura obligării de a nu părăsi ţara (față de inculpatul X) şi respectiv liberarea
provizorie pe cauţiune (a inculpatului Y)19
; a judecătorului care a încălcat
dispoziţiile de procedură ce stabilesc că judecarea dosarelor trebuie să aibă loc
15 Secţia pentru judecători în materie disciplinară, Hotărârea nr. 9J/2006, publicată în
„Jurisprudenţa în materie disciplinară 2006-2009”, op. cit., p. 92. 16 Secţia pentru judecători în materie disciplinară, Hotărârea nr. 13J/2008, publicată în
,,Jurisprudenţa în materie disciplinară 2006-2009”, op. cit., p. 78. 17
Secţia pentru judecători în materie disciplinară, Hotărârea nr. 4J/2009, publicată în
,,Jurisprudenţa în materie disciplinară 2006-2009”, op. cit., p. 78. 18 Secţia pentru judecători în materie disciplinară, Hotărârea nr. 24J/2009, publicată în
,,Jurisprudenţa în materie disciplinară 2006-2009”, op. cit., p. 92. 19 Secţia pentru judecători în materie disciplinară, Hotărârea nr. 12J/2008,
irevocabilă prin Dec. nr. 11/2009 a Completului de 9 judecători al Înaltei Curți de Casație și
Justiție, publicată în ,,Jurisprudenţa în materie disciplinară 2006-2009”, op. cit., p. 92.
Abaterea disciplinară privind încălcarea de către judecători şi … 165
în şedinţă publică, constând în aceea că a dispus măsuri şi a soluţionat cauzele
aflate pe rolul completului pe care îl prezida, fără a permite părţilor şi
apărătorilor acestora accesul în sala de şedinţă20
.
Ulterior, după modificarea prin Legea nr. 24/2012 a dispozițiilor care
reglementează răspunderea disciplinară a judecătorilor și procurorilor pentru
exercitarea funcției cu rea-credință sau gravă neglijență, jurisprudența în
această materie, deși a rămas în continuare neunitară, a statuat că în sfera
răspunderii disciplinare pot intra și acele aspecte care țin de modul în care
magistratul aplică dispozițiile procedurale sau de drept material.
Astfel, s-a decis că poate fi atrasă răspunderea disciplinară a
judecătorului care: nu a respectat dispoziţiile legale referitoare la modalitatea
de stabilire a taxelor de timbru şi principiul contradictorialităţii în invocarea şi
soluţionarea unei cauze pe excepţia de netimbrare, în condiţiile în care a
stabilit din nou în sarcina reclamantei obligaţia de plată a taxei de timbru,
deşi, în soluţionarea unor cereri de reexaminare, se hotărâse cu caracter
irevocabil că acţiunea era scutită de plata taxei de timbru21
; la momentul
pronunţării hotărârii, a întocmit o minută în care a menţionat că cererea
reconvenţională se anulează ca netimbrată, iar ulterior a întocmit o altă
minută, prin care a dispus respingerea cererii reconvenţionale ca inadmisibilă,
efectuând modificările şi în sistemul informatic ECRIS şi dând dispoziţii
grefierului de şedinţă în sensul înlocuirii minutei iniţiale22
; nu a făcut
aplicarea dispozițiilor tranzitorii prevăzute de art. 15 alin. (1) și (2) din Legea
nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de
procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative
care cuprind dispoziţii procesual penale23
, respectiv nu s-a pronunțat cu
privire la legalitatea probelor și a actelor de urmărire penală24
; a omis să pună
în discuția părților menținerea măsurii arestării preventive și, ulterior, a
încercat să înlăture această omisiune prin completarea dispozitivului încheierii
20 Secţia pentru judecători în materie disciplinară, Hotărârea nr. 5J/2011, disponibilă
pe site-ul http://www.csm1909.ro/csm/linkuri/26_10_2011__44716_ro.pdf (accesat la 15
septembrie 2016). 21 Secţia pentru judecători în materie disciplinară, Hotărârea nr. 13J/2013,
disponibilă pe site-ul http://www.csm1909.ro/csm/linkuri/12_07_2013__59746_ro.PDF
(accesat la 15 septembrie 2016). 22 Secţia pentru judecători în materie disciplinară, Hotărârea nr. 8J/2013, disponibilă
pe site-ul http://www.csm1909.ro/csm/linkuri/12_07_2013__59742_ro.PDF (accesat la 15
septembrie 2016). 23 Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 14 august 2013. 24 Secţia pentru judecători în materie disciplinară, Hotărârea nr. 15J/2015,
disponibilă pe site-ul http://www.csm1909.ro/csm/linkuri/09_09_2015__75872_ro.pdf
(accesat la 4 octombrie 2016).
166 Tamara Manea
de ședință25
; nu a respectat dispozițiile procedurale referitoare la amânarea
pronunțării hotărârii, nefiind întocmite încheieri potrivit dispozițiilor art. 370
alin. (4) C.pr.pen.26
; a nesocotit dispozițiile procedurale care reglementează
procedura de cameră preliminară, verificarea legalității și temeiniciei
măsurilor preventive, publicitatea ședinței, încetarea măsurilor preventive27
.
Secția pentru procurori în materie disciplinară a reținut că este atrasă
răspunderea disciplinară a procurorului care: deși își desfășura activitatea la
parchetul de pe lângă tribunal, nu a respectat dispoziţiile legale privind
competenţa după calitatea persoanei cu ocazia instrumentării unui dosar și a
solicitat instanței autorizarea interceptării și înregistrării convorbirilor
telefonice efectuate de o persoană, în condiţiile în care cunoştea că aceasta are
calitatea de notar public28
; a încălcat normele ce reglementează în mod expres
calculul termenului de prescripție a răspunderii penale, dând o interpretare
diferită de cea stabilită prin Decizia Curții Constituționale nr. 265/201429
; nu
și-a exercitat corespunzător atribuțiile specifice funcției, prin aceea că nu a
luat măsurile care se impuneau în vederea soluționării într-un termen
rezonabil a unei cauze30
;
În alte cauze, Secțiile Consiliului Superior al Magistraturii au apreciat
că interpretarea și aplicarea unor norme de drept procesual exced sferei
răspunderii disciplinare, întrucât țin de raționamentul logico-juridic al
magistratului.
Astfel, s-a reținut că nu poate fi atrasă răspunderea disciplinară a
judecătorului care: nu a verificat calitatea de reprezentant al avocatului
25 Secţia pentru judecători în materie disciplinară, Hotărârea nr. 25J/2015,
disponibilă pe site-ul http://www.csm1909.ro/csm/linkuri/11_11_2015__77029_ro.pdf
(accesat la 4 octombrie 2016). 26 Secţia pentru judecători în materie disciplinară, Hotărârea nr. 33J/2015,
disponibilă pe site-ul http://www.csm1909.ro/csm/linkuri/10_12_2015__77617_ro.pdf
(accesat la 4 octombrie 2016). 27 Secţia pentru judecători în materie disciplinară, Hotărârea nr. 34J/2015,
disponibilă pe site-ul http://www.csm1909.ro/csm/linkuri/25_05_2016__80785_ro.pdf
(accesat la 4 octombrie 2016). 28 Secția pentru procurori în materie disciplinară, Hotărârea nr. 7P/2012, disponibilă
pe site-ul http://www.csm1909.ro/csm/linkuri/22_02_2013__54533_ro.pdf (accesat la 15
septembrie 2016). 29 Secția pentru procurori în materie disciplinară, Hotărârea nr. 1P/2016, disponibilă
pe site-ul http://www.csm1909.ro/csm/linkuri/15_06_2016__81286_ro.pdf (accesat la 4
octombrie 2016). 30 Secția pentru procurori în materie disciplinară, Hotărârea nr. 6P/11.11.2015,
disponibilă pe site-ul http://www.csm1909.ro/csm/linkuri/11_11_2015__77003_ro.pdf
(accesat la 4 octombrie 2016).
Abaterea disciplinară privind încălcarea de către judecători şi … 167
semnatar al cererii de chemare în judecată31
; a interpretat în mod greșit
dispozițiile de aplicare ale noului Cod de procedură civilă, apreciind că sunt
incidente în cauză dispozițiile acestuia și nu cele ale vechiului Cod de
procedură penală32
.
Tot astfel, s-a apreciat că nu poate fi atrasă răspunderea disciplinară a
procurorului pentru: încălcarea prevederilor art. 221 alin. (1) C.pr.pen. din
1969 referitoare la întocmirea procesului-verbal de sesizare din oficiu,
realizată prin consemnarea de fapte nereale ori neverificate, cu consecința
înregistrării unui dosar pentru infracţiuni care în realitate nu au existat şi nici
nu existau indicii că au fost comise la data întocmirii procesului-verbal de
sesizare din oficiu; încălcarea dispoziţiilor art. 911 alin. (1) din același cod
referitoare la existenţa datelor şi a indiciilor temeinice necesare pentru
interceptarea şi înregistrarea convorbirilor unei persoane; încălcarea
dispoziţiilor art. 911 alin. (7) din același cod, potrivit cărora procurorul
dispune încetarea imediată a interceptărilor şi înregistrărilor înainte de
expirarea duratei autorizaţiei, dacă nu mai există motivele care le-au
justificat33
.
Această din urmă speță, în care Secția pentru procurori în materie
disciplinară a decis că nu pot intra în sfera răspunderii disciplinare încălcarea
unor norme ce vizează asigurarea legalității administrării probelor, precum și
speța redată la începutul analizei noastre, în care s-a apreciat că înfrângerea
principului legalității administrării probelor poate atrage răspunderea
disciplinară, sunt definitorii pentru modul în care a evoluat jurisprudența în
ceea ce privește limitele care fac diferența între obiectul controlului
jurisdicțional și cel al controlului administrativ din cadrul răspunderii
disciplinare.
Principiile legalității și loialității administrării probatoriilor34
, sub
aspectul conținutului, au atât o componentă strict juridică, respectiv
31 Secţia pentru judecători în materie disciplinară, Hotărârea nr. 2J/2014, disponibilă
pe site-ul http://www.csm1909.ro/csm/linkuri/02_04_2014__66500_ro.PDF (accesat la 4
octombrie 2016). 32 Secţia pentru judecători în materie disciplinară, Hotărârea nr. 17J/2014,
disponibilă pe site-ul http://www.csm1909.ro/csm/linkuri/17_09_2014__69487_ro.PDF
(accesat la 4 octombrie 2016). 33 Secția pentru procurori în materie disciplinară, Hotărârea nr. 1P/2013, irevocabilă
prin Dec. nr. 281/2013 a Completului de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție,
disponibilă pe site-ul http://www.csm1909.ro/csm/linkuri/12_07_2013__59749_ro.PDF
(accesat la 15 septembrie 2016). 34
Principiul loialității administrării probelor este prevăzut în art. 101 C.pr.pen.,
având următorul conținut:
168 Tamara Manea
administrarea probelor cu respectarea dispozițiilor legale și fără întrebuințarea
unor mijloace dolosive sau de intimidare și constrângere de orice natură, cât și
o componentă care ține de onoarea, demnitatea și moralitatea funcției de
magistrat, respectiv îndeplinirea cu onestitate a îndatoririlor profesionale.
Potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, magistrații sunt obligați
ca, prin întreaga lor activitate, să asigure supremaţia legii, să respecte
drepturile şi libertăţile persoanelor, precum şi egalitatea lor în faţa legii şi să
asigure un tratament juridic nediscriminatoriu tuturor participanţilor la
procedurile judiciare, indiferent de calitatea acestora.
Aceleași obligații sunt înscrise ca standarde de conduită și în art. 7 și 8
din Codul deontologic al judecătorilor și procurorilor35
.
De asemenea, potrivit art. 12 din Codul deontologic al judecătorilor și
procurorilor, magistrații au obligaţia de a-şi îndeplini cu competenţă şi
corectitudine îndatoririle profesionale și de a respecta îndatoririle cu caracter
administrativ stabilite prin legi, regulamente şi ordine de serviciu.
Dacă pentru cea dintâi componentă de ordin juridic a principiilor
legalității și loialității administrării probelor legiuitorul a prevăzut în mod
corelativ un remediu procesual, respectiv cel al excluderii probelor obținute în
mod nelegal și a probelor derivate din acestea (art. 102 C.pr.pen.), pentru cea
de a doua componentă ce ține de corectitudinea, onestitatea și buna-credință
în îndeplinirea îndatoririlor profesionale legiuitorul nu s-a pronunțat în mod
,,(1) Este oprit a se întrebuinţa violenţe, ameninţări ori alte mijloace de
constrângere, precum şi promisiuni sau îndemnuri în scopul de a se obţine probe.
(2) Nu pot fi folosite metode sau tehnici de ascultare care afectează capacitatea
persoanei de a-şi aminti şi de a relata în mod conştient şi voluntar faptele care constituie
obiectul probei. Interdicţia se aplică chiar dacă persoana ascultată îşi dă consimţământul la
utilizarea unei asemenea metode sau tehnici de ascultare.
(3) Este interzis organelor judiciare penale sau altor persoane care acţionează
pentru acestea să provoace o persoană să săvârşească ori să continue săvârşirea unei fapte
penale, în scopul obţinerii unei probe.” 35 A fost aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr.
328/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 815 din 8 septembrie 2005
și disponibilă pe site-ul http://www.csm1909.ro/csm/linkuri/26_09_2005__823_ro.pdf
(accesat la 15 septembrie 2016). Art. 7 din Codul deontologic al judecătorilor și procurorilor prevede că ,,judecătorii
şi procurorii au îndatorirea să promoveze supremaţia legii, statul de drept şi să apere
drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor”, iar art. 8 din același cod prevede că
,,judecătorii şi procurorii sunt obligaţi să respecte egalitatea cetăţenilor în faţa legii,
asigurându-le un tratament juridic nediscriminatoriu, să respecte şi să apere demnitatea,
integritatea fizică şi morală a tuturor persoanelor care participă, în orice calitate, la
procedurile judiciare”.
Abaterea disciplinară privind încălcarea de către judecători şi … 169
expres, însă, după opinia noastră, remediul se situează în sfera răspunderii
magistratului, care poate fi de ordin disciplinar sau penal.
Modul de realizare a urmăririi penale și de înfăptuire a actului de
justiție presupune existența a două domenii, unul care ține de esența actului de
justiție, respectiv raționamentul logico-juridic pe care îl face magistratul
atunci când transpune în drept situația de fapt și evaluează materialul
probator, și altul care ține de domeniului exterior, respectiv regulile ce
guvernează organizarea și desfășurarea procesului penal.
Analizând elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute în
art. 99 lit. t) din Legea nr. 303/2004 prin raportare la principiul independenţei
judecătorilor şi procurorilor în pronunţarea hotărârilor şi adoptarea soluţiilor,
la principiul constituţional potrivit căruia hotărârile judecătoreşti sunt supuse
numai controlului judiciar, în condiţiile legii, precum și la dispoziţiile potrivit
cărora soluţiile adoptate de procuror nu pot fi desfiinţate sau modificate decât
în procedura controlului ierarhic şi în cea judecătorească, care sunt prevăzute
de lege, se observă că cel dintâi domeniu care ține de esența actului de justiție
nu se poate circumscrie sferei răspunderii disciplinare. Raționamentul
logico-juridic al magistratului nu poate face decât obiectul unei verificări
jurisdicționale, în condițiile prevăzute de lege.
Aplicarea însă a regulilor și dispozițiilor care guvernează organizarea
și desfășurarea procesului se situează în domeniul exterior al raționamentului
logico-juridic și poate face obiectul unor verificări disciplinare, numai în
măsura în care aplicarea nu este urmarea unui proces intelectiv de interpretare
a normei de drept.
Apreciem, deci, că administrarea de către magistrat a probelor cu
încălcarea dispozițiilor privind legalitatea și prin folosirea unor manopere
dolosive, amenințări sau intimidări poate intra pe tărâmul răspunderii
disciplinare, întrucât astfel de fapte se situează în domeniul exterior al
raționamentului logico-juridic al magistratului, vizând înfrângerea normelor
ce consacră regulile după care se realizează urmărirea penală/judecata.
Încălcarea principiului legalității probelor, sub aspectul laturii
subiective, poate fi realizată atât cu rea-credință, cât și din gravă neglijență, în
timp ce încălcarea principiului loialității administrării probelor nu se poate
realiza, sub aspectul laturii subiective, decât cu rea-credință.
În cazul încălcării de către judecător/procuror a acestor principii de
bază ce guvernează o parte importantă a procesului penal, respectiv
administrarea probatoriului, elementele psihice care formează structura
internă a formelor de vinovăție sunt caracteristice lipsei de diligență, de
corectitudine și de onestitate în exercitarea profesiei.
170 Tamara Manea
Concluzionând, opinăm că, în situația în care administrarea
probatoriului se face de către magistrat prin încălcarea din gravă neglijență
sau cu rea-credință a dispozițiilor legale sau prin întrebuințarea unor mijloace
de constrângere, amenințare, intimidare ori a altor manopere dolosive,
aspectele care se pun în discuție sunt legate de conduita profesională a
acestuia, neținând de esența actului de justiție și, prin urmare, poate fi atrasă
răspunderea disciplinară, în condițiile legii.
De altfel, relativ la încălcarea celor două principii ale legalității și
loialității administrării probatoriilor, se poate reține și răspunderea penală a
magistratului pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute în art. 280-283 C.pen.,
respectiv pentru cercetare abuzivă, supunere la rele tratamente, tortură sau
represiune nedreaptă, sau în art. 297-298 din același cod, respectiv pentru
abuz în serviciu sau neglijență în serviciu.
3. Referințe de drept comparat. Neîndeplinirea de către magistrați cu
corectitudine a îndatoririlor profesionale reprezintă o abatere care intră în
sfera răspunderii disciplinare și în legislația italiană, spaniolă și franceză.
3.1. În legislația italiană, la începutul anului 2006, a fost aprobat
Decretul-legislativ nr. 109/2006 cu privire la ,,Reglementarea abaterilor disciplinare
ale magistraţilor, a sancţiunilor corespunzătoare şi a procedurilor pentru aplicarea
acestora, precum şi modificarea reglementărilor privind incompatibilitatea, eliberarea
din funcţie şi transferul din oficiu al magistraţilor, în baza articolului 1, paragraful 1,
litera f) din Legea din 25 iulie 2005, nr. 150”, intrat în vigoare în iunie 200636
.
Normele cu privire la acest domeniu au fost modificate din nou, prin
Legea nr. 269/2006, intitulată ,,Suspendarea eficacităţii şi modificări ale
dispoziţiilor cu privire la sistemul juridic”.
În domeniul abaterilor disciplinare, sunt descrise în primul rând
îndatoririle magistratului, respectiv de a-și exercita funcţia cu imparţialitate,
corectitudine, străduinţă, hărnicie, discreţie, echilibru și respect pentru
demnitatea persoanei.
Abaterile sunt împărţite în două categorii: abateri disciplinare în
exercitarea funcţiei şi abateri disciplinare în afara exercitării funcţiei.
Printre abaterile disciplinare în exercitarea funcţiei este înscrisă și
aceea a încălcării grave a legii din cauza ignoranţei sau a neglijenţei
nescuzabile37
.
36 A se vedea Consiglio Superiore della Magistratura, Il sistema giudiziario italiano,
p. 324, lucrare disponibilă pe site-ul
http://www.csm.it/documenti%20pdf/sistema%20giudiziario%20italiano/italiano.pdf (accesat
la 16 septembrie 2016). 37 Consiglio Superiore della Magistratura, cit. supra, p. 444.
Abaterea disciplinară privind încălcarea de către judecători şi … 171
3.2. În legislaţia franceză, incriminarea este de ordin general, faptele
ce constituie abateri disciplinare fiind stabilite de jurisprudenţă38
.
Printre tipurile de comportament sancţionate figurează și acelea
privind nerespectarea obligaţiilor profesionale ale magistratului, cum ar fi cele
de imparţialitate, de a cunoaşte normele legale, de diligenţă, precum și
carenţele sau incapacitatea profesională.
3.3. În legislația spaniolă, abaterile disciplinare sunt limitativ
prevăzute de lege39
și sunt clasificate după criteriul gravității, după cum
urmează: abateri foarte grave, care sunt în număr de 16, abateri grave, care
sunt în număr de 18 și abateri uşoare, care sunt în număr de 5.
Printre abaterile foarte grave figurează și aceea a lipsei de diligenţă
nescuzabilă în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu.
Concluzii. Încălcarea de către magistrat a principiilor legalității și
loialității administrării probelor poate atrage răspunderea disciplinară sau
penală în condiţiile în care, sub aspectul laturii subiective, se dovedeşte
vinovăţia magistratului în formele cerute de norma disciplinară şi cea penală.
38 Conseil Supérieur de la Magistrature, Recueil des décisions et avis disciplinaires,
disponibil pe site-ul http://www.conseil-superieur-agistrature.fr/node/607?m=arborescence_des_decisions_disciplinaires_du_CSM (accesat la
16 septembrie 2016). 39 A se vedea Wladimirio de Nunzio, Giuseppe Salme (coordonatori), Studiu de
drept comparat în materia răspunderii disciplinare a magistraților, Reţeaua Europeană a
Consiliilor Judiciare (ENCJ) – Grupul de lucru „Deontologie”, Roma, 2006, disponibil pe
site-ul www.csm1909.ro/csm/linkuri/30_03_2006__3787_ro.doc (accesat la 16 septembrie
2016).
SINTEZE TEORETICE DE PRACTICĂ
JUDECĂTOREASCĂ
ANALIZA CAUZELOR AVÂND CA OBIECT INFRACȚIUNILE
SILVICE, ÎN CARE S-AU PRONUNȚAT HOTĂRÂRI
JUDECĂTOREȘTI RĂMASE DEFINITIVE
Prof. univ. dr. Augustin LAZĂR Elena Giorgiana HOSU
Procuror general al Procuror –
Parchetului de pe lângă Parchetul de pe lângă
Înalta Curte de Casație și Justiție Înalta Curte de Casație și Justiție,
Serviciul de îndrumare și control
A. Dispoziții legale incidente în materie. Prezentare. Legea nr.
46/2008 – Codul silvic (în continuare Legea nr. 46/2008 sau Codul silvic)1,
republicată, cu modificările și completările ulterioare:
,,TITLUL VI. Răspunderi și sancțiuni
Art. 104
Încălcarea prevederilor prezentului cod atrage, după caz,
răspunderea disciplinară, materială, civilă, contravențională sau penală,
potrivit legii.
Art. 105
(1) Prejudiciul adus fondului forestier național, denumit în continuare
prejudiciu, indiferent de natura juridică a proprietății, se evaluează de către
personalul silvic, în condițiile legii.
(2) Valoarea prejudiciului prevăzut la alin. (1), cauzat prin fapte care
constituie infracțiuni sau contravenții, în pădurile încadrate prin
amenajamente silvice în grupa I funcțională, se stabilește prin multiplicarea
de două ori a valorii obținute potrivit legii.
(3) În situațiile în care prejudiciul evaluat potrivit prevederilor alin.
(1) nu a fost recuperat de ocolul silvic care asigură serviciile silvice sau
administrarea fondului forestier, potrivit dispozițiilor Ordonanței Guvernului
e-mail: [email protected]; [email protected]. Acest studiu a fost
publicat în volumul conferinţei „Apărarea mediului şi a fondului forestier prin dreptul penal”,
de A. Lazăr (coordonator), M. Duţu (coordonator), E.G. Hosu, A. Duţu, Editura Academiei
Române şi Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2016, p. 105-221. e-mail: [email protected] 1 Republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 611 din 12 august 2015.
Analiza cauzelor având ca obiect infracțiunile silvice… 173
nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală2, republicată, cu modificările
și completările ulterioare, acesta se recuperează, în baza procesului-verbal,
actului de control de fond forestier/parțial întocmit de personalul silvic, de
către organele fiscale competente subordonate Agenției Naționale de
Administrare Fiscală pentru prejudiciul stabilit în sarcina persoanelor
juridice. Sumele astfel realizate se fac venit la bugetul de stat, iar pentru
prejudiciul stabilit în sarcina persoanelor fizice de către organele fiscale ale
unităților administrativ-teritoriale, sumele astfel realizate se fac venit la
bugetul local.
Art. 106
(1) Reducerea suprafeței fondului forestier național fără respectarea
dispozițiilor art. 36 și 37 constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare
de la 6 luni la un an sau cu amendă.
(2) Cu pedeapsa prevăzută la alin. (1) se sancționează și schimbarea
destinației obiectivului pentru care s-a obținut aprobarea de scoatere din
fondul forestier național sau de ocupare a fondului forestier național, dacă
schimbarea destinației se produce în termen de 5 ani de la aprobarea
scoaterii din fondul forestier.
(3) Autorul faptelor prevăzute la alin. (1) și (2) este obligat să
elibereze terenul forestier de orice construcții sau instalații amplasate ilegal.
(4) Reinstalarea vegetației forestiere se execută, pe cheltuiala
autorului faptelor prevăzute la alin. (1) și (2), de către ocolul silvic care
realizează serviciile silvice sau administrarea pădurii respective, pe
amplasamentul care face obiectul infracțiunii.
Art. 107
(1) Tăierea, ruperea, distrugerea, degradarea ori scoaterea din
rădăcini, fără drept, de arbori, puieți sau lăstari din fondul forestier național
și din vegetația forestieră situată pe terenuri din afara acestuia, indiferent de
forma de proprietate, constituie infracțiune silvică și se pedepsește după cum
urmează:
a) cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, dacă valoarea
prejudiciului produs este de cel puțin 5 ori mai mare decât prețul mediu al
unui metru cub de masă lemnoasă pe picior la data comiterii faptei;
b) cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, dacă valoarea
prejudiciului produs nu depășește limita prevăzută la lit. a), dar fapta a fost
săvârșită de cel puțin două ori în interval de un an, iar valoarea cumulată a
prejudiciului produs depășește limita prevăzută la lit. a);
2 La 1 ianuarie 2016 a intrat în vigoare Legea nr. 207/2015 privind Codul de
procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 23 iulie
2015.
174 Augustin Lazăr, Elena Giorgiana Hosu
c) cu închisoare de la un an la 5 ani, dacă valoarea prejudiciului
produs este de cel puțin 20 de ori mai mare decât prețul mediu al unui metru
cub de masă lemnoasă pe picior la data comiterii faptei;
d) cu închisoare de la 2 la 7 ani, dacă valoarea prejudiciului produs
este de cel puțin 50 de ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de
masă lemnoasă pe picior, la data comiterii faptei.
(2) Limitele speciale ale pedepselor prevăzute la alin. (1) se
majorează cu jumătate, în cazul în care faptele au fost săvârșite în
următoarele împrejurări:
a) de o persoană având asupra sa o armă sau o substanță narcotică
ori paralizantă;
b) în timpul nopții;
c) în pădurea situată în arii naturale protejate de interes național;
d) de personal silvic.
(3) Tentativa se pedepsește.
Art. 108
(1) Pășunatul în pădurile sau în suprafețele de pădure în care acesta
este interzis constituie infracțiune silvică și se pedepsește după cum urmează:
a) cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă, dacă valoarea
prejudiciului este de cel puțin 5 ori mai mare decât prețul mediu al unui
metru cub de masă lemnoasă pe picior, la data comiterii faptei;
b) cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, dacă valoarea
prejudiciului este de cel puțin 20 de ori mai mare decât prețul mediu al unui
metru cub de masă lemnoasă pe picior, la data comiterii faptei;
c) cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă, dacă valoarea
prejudiciului este de cel puțin 50 de ori mai mare decât prețul mediu al unui
metru cub de masă lemnoasă pe picior, la data comiterii faptei.
(2) Limitele speciale ale pedepselor prevăzute la alin. (1) se
majorează cu jumătate, în cazul în care faptele au fost săvârșite în
următoarele împrejurări:
a) în timpul nopții;
b) în fondul forestier național situat în arii naturale protejate de
interes național.
Art. 109
(1) Furtul de arbori doborâți sau rupți de fenomene naturale ori de
arbori, puieți sau lăstari care au fost tăiați ori scoși din rădăcini, din păduri,
perdele forestiere de protecție, din terenuri degradate care au fost ameliorate
prin lucrări de împădurire și din vegetația forestieră din afara fondului
forestier național, precum și al oricăror altor produse specifice ale fondului
forestier național constituie infracțiune și se pedepsește după cum urmează:
Analiza cauzelor având ca obiect infracțiunile silvice… 175
a) cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, dacă valoarea
materialului lemnos sustras este de cel puțin 5 ori mai mare decât prețul
mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior;
b) cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, dacă fapta a fost
săvârșită de cel puțin două ori în interval de un an, iar valoarea cumulată a
materialului lemnos depășește valoarea prevăzută la lit. a);
c) cu închisoare de la un an la 5 ani, dacă valoarea materialului
lemnos sustras este de cel puțin 20 de ori mai mare decât prețul mediu al unui
metru cub de masă lemnoasă pe picior;
d) cu închisoare de la 2 la 7 ani, dacă valoarea materialului lemnos
sustras depășește de 50 de ori prețul mediu al unui metru cub de masă
lemnoasă pe picior.
(2) Limitele speciale ale pedepselor prevăzute la alin. (1) se
majorează cu jumătate în cazul în care faptele au fost săvârșite în
următoarele împrejurări:
a) de o persoană având asupra sa o armă sau o substanță narcotică
ori paralizantă;
b) în timpul nopții;
c) în pădurea situată în arii naturale protejate de interes național;
d) de personal silvic.
Art. 110
Nerespectarea obligației prevăzute la art. 30 alin. (1)3 constituie
infracțiune silvică și se pedepsește cu amendă.
Art. 111
Pe lângă organele de urmărire penală, sunt competente să constate
faptele prevăzute la art. 106, 107-109 și 110 personalul silvic din cadrul
autorității publice centrale care răspunde de silvicultură și al structurilor
teritoriale cu specific silvic, personalul silvic din cadrul Regiei Naționale a
Pădurilor − Romsilva și al structurilor sale teritoriale, personalul silvic din
cadrul ocoalelor silvice de regim autorizate, ofițerii și subofițerii din cadrul
Jandarmeriei Române.
Art. 112
(1) Personalul silvic prevăzut la art. 111 are competența să identifice
și să inventarieze, în locurile unde se află, materialele lemnoase provenite din
săvârșirea unor fapte ce pot fi calificate ca infracțiuni silvice.
3 ,,Art. 30
(1) Lucrările de regenerare artificială și de completare a regenerărilor naturale se
execută în termen de cel mult două sezoane de vegetație de la tăierea unică sau definitivă.
[…]”
176 Augustin Lazăr, Elena Giorgiana Hosu
(2) Materialele lemnoase prevăzute la alin. (1) se rețin de personalul
silvic împuternicit să constate aceste fapte.
(3) Procedura de reținere prevăzută la alin. (2) se aprobă prin
hotărâre a Guvernului, la propunerea autorității publice centrale care
răspunde de silvicultură.
Art. 113
(1) În cazul constatării prejudiciilor produse prin fapte ce pot fi
calificate ca infracțiuni, persoana care are calitatea să le constate depune
actul de constatare la unitatea sau la instituția în care își desfășoară
activitatea.
(2) Conducătorul unității sau al instituției prevăzute la alin. (1)
transmite actul de constatare la parchetul de pe lângă instanța competentă
din punct de vedere material și teritorial.
Art. 114
Prevederile prezentului titlu se completează cu dispozițiile Codului
penal și ale Codului de procedură penală.”
B. Aspecte de ordin general. Tăierile ilegale din fondul forestier
național au fost în atenția Consiliului Suprem de Apărare a Țării în anul 2016,
devenind un domeniu prioritar, cu importanță în politica de securitate a țării.
Perioada supusă analizei a fost 2011-2016.
Datele statistice solicitate au vizat dosarele înaintate instanței cu
rechizitoriu, în care hotărârile pronunțate de către instanțe au rămas definitive
(relevante prin valoarea prejudiciului sau modul de operare), din anul 2011
până în prezent.
Au fost avute în vedere, în principal, în cauzele analizate, infracțiunile
care au produs prejudicii de peste 10.000 lei (valoarea materialului lemnos
tăiat fără drept sau sustras).
La nivel național, datele statistice relevă următoarea situație
centralizată:
Instanța Dosare soluționate definitiv
Curtea de Apel Alba Iulia 15
Curtea de Apel Bacău 74
Curtea de Apel Brașov 83
Curtea de Apel Cluj 25
Curtea de Apel Craiova 33
Curtea de Apel Constanța 6
Curtea de Apel Galați 22
Analiza cauzelor având ca obiect infracțiunile silvice… 177
Curtea de Apel Iași 21
Curtea de Apel Pitești 21
Curtea de Apel Ploiești 22
Curtea de Apel Oradea 41
Curtea de Apel Suceava 4
Curtea de Apel Tg. Mureș 32
Curtea de Apel Timișoara 17
Curtea de Apel București 13
Obiectul juridic generic al infracțiunilor silvice este complex, în
principal distingându-se relațiile sociale privitoare la folosirea cu
bună-credință și la integritatea fondului forestier național, indiferent de natura
dreptului de proprietate, iar, în subsidiar, relațiile sociale referitoare la mediu
și echilibru ecologic.
Obiectul juridic special constă în relațiile sociale ce privesc o anumită
activitate reglementată de lege.
Infracțiunile silvice au, de regulă, și un obiect material, deoarece
activitatea nelegală se răsfrânge asupra unui bun (de exemplu: arbori, puieți,
lăstari).
Subiecții activi ai infracțiunilor silvice nu sunt, de regulă, calificați.
Infracțiunile sunt susceptibile de participație în toate modalitățile
acesteia.
Subiectul pasiv. Prin Decizia nr. 2/20104, Înalta Curte de Casație și
Justiție – Secțiile Unite a statuat că, în cazul infracțiunilor prevăzute în Legea
nr. 46/2008, prin care se aduce atingere fondului forestier proprietate privată a
persoanei fizice sau a persoanei juridice, calitatea de persoană vătămată ori de
parte civilă o pot avea atât ocolul silvic, în calitate de reprezentant al statului,
cât și proprietarul fondului forestier, cu excepția situațiilor în care acesta din
urmă este subiect activ al infracțiunii.
Elementul material al infracțiunilor constă, în principiu, în acțiuni.
Urmarea imediată rezidă în schimbarea unei realități preexistente. În
marea majoritate a cazurilor, infracțiunile silvice produc și prejudicii
materiale stabilite potrivit art. 105 din Legea nr. 46/2008.
Latura subiectivă. Infracțiunile se săvârșesc cu intenție directă sau
indirectă.
Acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu și nu se stinge prin
împăcare.
4 Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 414 din 22 iunie 2010.
178 Augustin Lazăr, Elena Giorgiana Hosu
Constatarea infracțiunii silvice se poate efectua și de către personalul
silvic din cadrul autorității publice centrale și al structurilor teritoriale,
personalul silvic din cadrul Regiei Naționale a Pădurilor – Romsilva
(denumită în continuare RNP – Romsilva) și al structurilor sale teritoriale,
personalul silvic din cadrul ocoalelor silvice de regim autorizat, ofițerii și
subofițerii din cadrul Jandarmeriei Române.
Considerații criminologice. Realitatea demonstrează că infracțiunile
silvice se situează la un nivel din ce în ce mai ridicat, pe întreg teritoriul țării,
iar combaterea acestui fenomen nu este eficientă, cu toate eforturile Poliției
Române și ale personalului silvic, agresivitatea făptuitorilor, persoane fizice și
juridice, fiind determinată și de condițiile de trai din zonele defavorizate, dar
și de câștigurile sigure și constante. Aceste infracțiuni sunt strâns legate de
alte infracțiuni – delapidare, spălare de bani, evaziune fiscală, furt –, iar de
cele mai multe ori organele de urmărire penală nu pot stabili cu certitudine
proveniența materialului lemnos din sectorul forestier privat, circulația
acestuia și a documentelor însoțitoare.
C. Analiza cauzelor penale în care s-au adoptat soluții de trimitere în
judecată și în care s-au pronunțat soluții definitive de către instanțele de
judecată (cu titlu exemplificativ)
C.1. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia
C.1.1. Tăierea, fără drept, de arbori. Furtul de arbori. Subiectul activ:
fără calitate specială. Latura obiectivă: tăierea a 19 arbori cu un volum total
de 26,868 metri cubi (în continuare m.c., n.a.). Latura subiectivă: intenția
directă. Modalitatea de individualizare a executării pedepsei: cu suspendarea
executării pedepsei sub supraveghere – în primă instanță; cu suspendarea
condiționată a executării pedepsei – în apel. Legea penală mai favorabilă:
reținerea dispozițiilor Legii nr. 46/2008, republicată, coroborate cu
dispozițiile Codului penal actual vizând modalitatea de executare a pedepsei
nu conduc la o situație mai ușoară pentru inculpat. Excluderea unor probe:
declarațiile contradictorii ale unor martori; raportul de expertiză.
Faptele inculpatului care, la data de 12 octombrie 2011, a tăiat, fără
drept, din fondul forestier și ulterior a depozitat într-o altă locație un număr
de 19 arbori, având un volum total de 26,868 m.c., în valoare de 8.279,26 lei
[cu taxa pe valoarea adăugată (în continuare TVA, n.a.)], întrunesc
elementele constitutive ale infracțiunilor de tăiere fără drept de arbori
prevăzută în art. 108 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 (în vigoare la data
comiterii faptei) și furt de arbori prevăzut în art. 110 alin. (1) lit. d) din Legea
Analiza cauzelor având ca obiect infracțiunile silvice… 179
nr. 46/2008 (în vigoare la data comiterii faptei), cu aplicarea art. 5 din Codul
penal (în continuare C.pen., n.a.).
Inculpatul a arătat că soluția de condamnare se întemeiază pe un
probatoriu insuficient și eronat interpretat. Instanța de apel a apreciat că
vinovăția a fost stabilită în mod clar și neechivoc în considerarea
materialului probator administrat în dosar.
(C. Ap. Alba Iulia, S. pen., Dec. pen. nr. 109/A/2016)
Prin Sentința penală nr. 317/2015, pronunțată de Judecătoria Sibiu în
dosarul nr. 20397/306/2013, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani
închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tăiere, fără drept, de arbori din
fondul forestier național prevăzută în art. 108 alin. (1) lit. d) din Legea nr.
46/2008 (în vigoare la data comiterii faptei), cu aplicarea art. 5 C.pen., și la
pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt de arbori
prevăzut în art. 110 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 (în vigoare la data
comiterii faptei), cu aplicarea art. 38 alin. (1) și art. 5 C.pen. În temeiul art. 38
alin. (1) raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C.pen., cu aplicarea art. 5 din același
cod, instanța a contopit pedepsele aplicate, inculpatul urmând să execute
pedeapsa cea mai grea, de 2 ani, la care s-a adăugat o treime din cealaltă
pedeapsă stabilită, respectiv 8 luni. S-a făcut aplicarea art. 91 alin. (1) și art.
92 alin. (1) C.pen.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut
următoarele:
În actul de sesizare s-a reținut că inculpatul, la data de 12 octombrie
2011, a tăiat, fără drept, din fondul forestier un număr de 19 arbori de esență
paltin, jugastru, salcâm și mărăcine (păducel), având un volum total de 26.868
m.c., în valoare de 8279.25 lei cu TVA, valoarea pagubei fiind de peste 50 ori
mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior la
data constatării faptei (74 lei m.c. fără TVA, respectiv 91.76 lei m.c. cu
TVA).
Inculpatul nu a recunoscut faptele reținute în sarcina sa.
S-a reținut în raportul de expertiză că prejudiciul s-a calculat în
conformitate cu Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 85/2006 privind
stabilirea modalităților de evaluare a pagubelor produse vegetației forestiere
din păduri și din afara acestora5, aprobată cu modificări prin Legea nr.
84/20076. Astfel, prejudiciul se calcula prin înmulțirea factorului ”k” din
5 Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 926 din 15 noiembrie
2006. 6 Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 240 din 6 aprilie 2007.
180 Augustin Lazăr, Elena Giorgiana Hosu
anexa 1, corespunzător speciei și diametrului fiecărei cioate, cu prețul unui
metru cub în vigoare, stabilit în conformitate cu prevederile art. 25 alin. (4)
din Ordonanța Guvernului nr. 96/19987, respectiv de către unitatea publică
centrală ce răspundea de silvicultură, prin ordin de ministru. Prețul unui metru
cub stabilit prin Ordinul ministrului mediului și pădurilor nr. 1343/20108, în
vigoare la data constatării faptei (13 octombrie 2011), a fost de 74 lei, prețul
cu TVA fiind de 91,76 lei.
Valoarea totală a pagubei creată prin infracțiunea de tăiere, fără drept,
de arbori, la data constatării faptei, a fost de 8.279,227 lei.
Raportând valoarea totală a pagubei (8.279,227 lei) la prețul mediu al
unui metru cub la data constatării faptei (91,76 lei), s-a constatat că aceasta
depășește de 90,2 ori prețul mediu al unui metru cub.
Instanța a apreciat, față de natura faptei și circumstanțele personale ale
inculpatului, că scopul pedepsei va fi atins și fără privarea de libertate a
acestuia, iar simpla pronunțare a pedepsei constituie un avertisment suficient
pentru inculpat.
În cauza de față, instanța a statuat că sunt aplicabile dispozițiile art. 91
C.pen., având în vedere că sunt îndeplinite următoarele condiții: a) pedeapsa
aplicată, inclusiv în caz de concurs de infracțiuni, este închisoarea de cel mult
3 ani; b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii
mai mare de un an, cu excepția cazurilor prevăzute în art. 42 C.pen. sau
pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare; c)
infractorul și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în
folosul comunității; d) în raport cu persoana infractorului, cu conduita avută
anterior săvârșirii infracțiunii, cu eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea
sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și cu posibilitățile sale de
îndreptare, instanța apreciază că aplicarea pedepsei este suficientă și, chiar
fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infracțiuni, însă
este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.
Față de cele menționate mai sus, instanța, în baza art. 91 alin. (l)
C.pen., a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere aplicate
inculpatului și a stabilit un termen de supraveghere de 4 ani, conform
dispozițiilor art. 92 alin. (l) C.pen.
În temeiul art. 112 alin. (1) lit. e) C.pen., instanța a dispus confiscarea
cantității de 6.664 m.c. de material lemnos aflat în custodia Inspectoratului de
Poliție Județean Sibiu.
7 În prezent, abrogată.
8 În prezent, abrogat.
Analiza cauzelor având ca obiect infracțiunile silvice… 181
Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond inculpatul a declarat
apel, solicitând achitarea sa pentru lipsa formei de vinovăție prevăzută de lege
și, în subsidiar, reținerea ca lege mai favorabilă a Codului penal anterior.
Curtea de Apel Alba Iulia (în continuare Curtea) a admis apelul
declarat de inculpat, a desființat sentința atacată și a procedat la o nouă
judecată în ceea ce privește latura penală a cauzei, reținând următoarele:
Instanța fondului a reținut o stare de fapt corectă, în mod obiectiv
fundamentată pe ansamblul probator administrat atât în cursul urmăririi
penale, cât și în mod nemijlocit și contradictoriu pe parcursul cercetării
judecătorești.
Curtea a arătat că prima instanță a realizat o evaluare judicioasă a
probelor de la dosarul cauzei, în conformitate cu cerințele impuse de art. 103
alin. (2) Cod procedură penală (în continuare C.pr.pen.), stabilind că
acuzațiile aduse inculpatului au fost dovedite dincolo de orice îndoială
rezonabilă.
La rândul său, Curtea a reținut, în esență, sub aspectul stării de fapt, că,
la data de 12 octombrie 2011, inculpatul a tăiat de pe raza comunei Roșia, din
locul cunoscut sub denumirea ,,Țâmbău”, 19 arbori din speciile paltin,
jugastru și mărăcine, fără a avea încuviințarea autorităților, după care a
transportat și depozitat trunchiurile copacilor în pășunatul comunei
sus-menționate, creând un prejudiciu de peste 50 ori mai mare decât prețul
mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior.
Curtea arată că instanța fondului a înlăturat în mod pertinent și
argumentat anumite declarații de martori date în faza cercetării judecătorești,
după cum a înlăturat și raportul de expertiză întocmit de către expert, întrucât
aspectele relevate de respectivele mijloace de probă nu se coroborau cu cele
rezultate din examinarea ansamblului probator administrat pe parcursul
procedurilor și nu se subscriau unui raționament logic juridic. Deopotrivă,
Curtea a remarcat faptul că majoritatea martorilor audiați în cursul urmăririi
penale au adoptat o altă poziție procesuală pe parcursul cercetării
judecătorești, relevând aspecte care nu se coroborau cu celelalte mijloace de
probă administrate în cauză, ceea ce conduce cu ușurință la concluzia
subiectivismului martorilor. Față de argumentele ce preced, Curtea a apreciat
că vinovăția inculpatului a fost stabilită în mod clar și neechivoc în
considerarea amplului material probator administrat în dosar, probațiune a
cărei evaluare, prin prisma dispozițiilor art. 103 alin. (2) C.pr.pen., nu putea
atrage incidența cazului de achitare prevăzut în art. 16 alin. (1) lit. b)
C.pr.pen., invocat de inculpat în apărare.
Curtea a considerat însă întemeiate criticile de netemeinicie invocate
de către inculpat, referitoare la împrejurarea că, în contextul factual și
182 Augustin Lazăr, Elena Giorgiana Hosu
personal relevat de actele dosarului, instanța fondului a apreciat în mod
eronat, în interpretarea dispozițiile art. 5 alin. (1) C.pen., ca fiind mai
favorabilă legea penală nouă. Chiar dacă limitele de pedeapsă prevăzute de
Codul silvic în vigoare la acel moment sunt considerabil mai reduse, Curtea a
apreciat că, în ansamblu, reținerea dispozițiilor Legii nr. 46/2008, republicată,
coroborate cu dispozițiile Codului penal actual vizând modalitatea de
executare a pedepsei, nu conduce la o situație mai ușoară pentru inculpat.
Astfel, aspectele ce țin de persoana inculpatului, cu referire specială la poziția
sa în comunitate, familie, preocupările sale, evidențiate de înscrisurile depuse
la dosarul cauzei, pot constitui circumstanțe atenuante în accepțiunea art. 74
alin. (2) din Codul penal din 1969 (în continuare C.pen. din 1969) și justifică
pe deplin aplicarea unei pedepse situate sub limita minimului special prevăzut
de lege.
Având în vedere faptul că inculpatul este o persoană cu principii și
valori morale puternice, implicată activ în rezolvarea problemelor sociale ale
comunității din care face parte, Curtea a reținut că în cauză sunt satisfăcute
cerințele prevăzute în art. 74 alin. (2) C.pen. din 1969, motiv pentru care a
apreciat ca proporționale cu comportamentul său pedepsele de câte 2 ani
închisoare pentru fiecare din infracțiunile deduse judecății: tăiere, fără drept,
de arbori și, respectiv, furt de arbori. Curtea a arătat că, în contextul factual și
personal relevat de actele dosarului, scopul pedepsei de 2 ani închisoare
[obținută în urma contopirii celor două pedepse de câte 2 ani închisoare,
potrivit dispozițiilor art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C.pen. din 1969] poate fi
atins și fără executarea efectivă a acesteia, motiv pentru care a apreciat ca
satisfăcute exigențele textului art. 81 C.pen. din 1969 privind suspendarea
condiționată a executării pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 4
ani, potrivit art. 82 C.pen. din 1969. Inculpatului i s-au aplicat și pedepsele
accesorii ale interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a
II-a, lit. b) C.pen. din 1969, în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 din
același cod. Potrivit dispozițiilor art. 71 alin. (5) C.pen. din 1969, executarea
pedepselor accesorii au fost suspendate pe durata termenului de încercare.
Față de argumentele ce preced, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a)
C.pr.pen., Curtea a admis apelul declarat de inculpat, desființând sentința
penală atacată numai sub aspectul aplicării dispozițiilor art. 5 alin. (1) C.pen.,
a individualizării judiciare a pedepselor și a modalității de executare, cu
consecința celor reținute mai sus.
C.1.2. Tăierea, fără drept, de arbori, puieți sau lăstari din fondul
forestier. Subiecți activi: muncitori forestieri (salariați ai unei societăți
comerciale, având ca obiect de activitate exploatarea lemnului). Latura
Analiza cauzelor având ca obiect infracțiunile silvice… 183
obiectivă: tăierea de pe picior a 15 arbori din pădurea Comarnic. Latura
subiectivă: intenția directă. Individualizarea pedepsei: renunțarea la
aplicarea pedepsei – în primă instanță; amenda penală – în apel. Legea
penală mai favorabilă: chiar dacă maximul special al pedepsei cu
închisoarea s-a micșorat de la 4 ani la 3 ani în noua reglementare, în baza
art. 5 C.pen., legea penală mai favorabilă inculpaților este cea în vigoare la
data comiterii faptelor. Prejudiciul cauzat are două componente: prejudiciul
ecologic și prejudiciul material.
Fapta celor cinci inculpați, care în cursul lunii iunie 2009 au tăiat de
pe picior, cu motofierăstrăul, un număr de 15 arbori, cu diametrele de 61,58
și 64 cm, din pădurea Comarnic, producând un prejudiciu de 5.500,25 lei,
întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tăiere, fără drept, de
arbori, puieți sau lăstari din fondul forestier național prevăzut în art. 108
alin. (1) lit. a) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 46/2008 (în vigoare la data
comiterii faptei).
Inculpații au arătat în apărarea lor că, raportat la modalitatea de
comitere a faptei și la atitudinea procesuală, s-ar fi impus ca instanța să
dispună renunțarea la aplicarea pedepsei și înlăturarea de la plata
despăgubirilor civile.
(C. Ap. Alba Iulia, S. pen., Dec. pen. nr. 854/A/2016)
Prin Sentința penală nr. 122/2015, pronunțată de Judecătoria Alba Iulia
în dosarul nr. 451/176/2014, față de inculpații C.G., G.V., C.V., B.T. și B.C.I.
s-a dispus renunțarea la aplicarea pedepsei, în baza art. 396 alin. (3) C.pr.pen.
raportat la art. 80 C.pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tăiere, fără drept, de
arbori, puieți sau lăstari din fondul forestier național. S-a făcut aplicarea
dispozițiilor art. 404 alin. (3) C.pr.pen. raportat la art. 81 C.pen.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut
următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 2472/P/2009 emis la data de 24 ianuarie 2014,
Parchetul de pe lângă Judecătoria Alba Iulia a trimis în judecată pe inculpații
C.G., G.V., C.V., B.T. și B.C.I., pentru comiterea infracțiunii de tăiere,
rupere, distrugere, degradare ori scoatere din rădăcini, fără drept, de arbori,
puieți sau lăstari din fondul forestier național și din vegetația forestieră situată
pe terenuri din afara acestuia, indiferent de forma de proprietate, prevăzută în
art.108 alin. (l) lit. a) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 46/2008 (în vigoare la
data comiterii faptei).
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța a reținut
că, în cursul anului 2007, în unitatea amenajistică (în continuare u.a.) 64 din
locul numit Comarnic au fost marcați pentru exploatare mai mulți arbori de
184 Augustin Lazăr, Elena Giorgiana Hosu
esență fag și molid, printre aceștia rămânând și arbori nemarcați care urmau să
nu fie tăiați. În primăvara anului 2009, Ocolul Silvic Sâpcea Cugir a predat
parcela sus-menționată către societatea ,,M.G.” SRL Suceava în vederea
exploatării masei lemnoase (arborii marcați), moment în care angajații acestei
societăți, respectiv inculpații C.G., B.T., B.C.I., C.V. și G.V., au început
lucrările de exploatare, urmând ca materialul rezultat să fie transportat la
depozitul Ocolului Silvic Sâpcea Cugir.
La data de 4 iunie 2009, în jurul orelor 19.00, cu ocazia efectuării unor
activități pe linie de pază, pădurarul R.M. și tehnicianul silvic T.I. au constatat
că din pădurea situată în locul numit Comarnic, parcela u.a. 64, de unde
exploatau masă lemnoasă angajații societății ,,M.G.” SRL, au fost tăiați un
număr de 15 arbori nemarcați, de esență molid.
În baza art. 386 C.pr.pen., s-a admis cererea de schimbare a încadrării
juridice a faptei pentru care inculpaţii au fost trimiși în judecată, cerere
formulată prin apărător ales, din infracțiunea prevăzută în art. 108 alin. (1) lit.
a) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 46/2008 în infracțiunea prevăzută în art. 108
alin. (1) lit. a) din Legea nr. 46/2008 (în vigoare la data comiterii faptei).
La individualizarea pedepsei, în conformitate cu prevederile art. 74
C.pen., instanța a avut în vedere gravitatea infracțiunii săvârșite și
periculozitatea infractorului, orientându-se după criteriile indicate expres de
textul legal indicat, respectiv: împrejurările și modul de comitere a
infracțiunii, precum și mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru
valoarea ocrotită; natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe
ale infracțiunii; motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; natura și
frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului;
conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; nivelul de
educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Raportat la aceste criterii, instanța a apreciat că fapta inculpaților
prezintă un grad relativ mic de pericol social, având în vedere următoarele:
împrejurarea că pe parcursul procesului penal inculpații au conștientizat
consecințele faptelor lor, au recunoscut în cursul urmăririi penale faptele
reținute în sarcina lor, conducând și indicând organelor silvice locul unde
fiecare a săvârșit fapta; urmarea produsă nu este deosebit de gravă raportat la
valoarea prejudiciilor produse de fiecare dintre aceștia, astfel cum a fost
arătată de persoana vătămată Ocolul Silvic Sâpcea Cugir R.A., modalitatea și
modul de comitere a faptei. De asemenea, instanța a avut în vedere persoana
și conduita inculpaților; aceștia sunt integrați în societate, au un loc de muncă,
o ocupație − muncitori forestieri −, s-au prezentat pe parcursul procesului
penal în fața organelor judiciare, manifestându-și regretul față de faptele
Analiza cauzelor având ca obiect infracțiunile silvice… 185
săvârșite, iar din fișele de cazier judiciar depuse la dosar reiese că nu au mai
suferit în trecut condamnări, nefiind nici măcar sancționați administrativ.
Instanța a constatat îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale
pentru fapta proprie a fiecărui inculpat din prezenta cauză (fapta ilicită,
tradusă în infracțiunea de tăiere, fără drept, de arbori din fondul forestier
național și din vegetația forestieră situată pe terenuri din afara acestuia;
vinovăția inculpatului, îmbrăcând forma intenției; prejudiciul material − ca o
consecință firească a faptei săvârșite; legătura de cauzalitate dintre fapta
inculpatului și prejudiciul produs). Față de considerentele mai sus arătate, în
baza art. 397 alin. (l) și art. 25 alin. (1) C.pr.pen. raportat la art. 998-999 ale
Codului civil din 1864 (în continuare C.civ. din 1864), s-a admis în totalitate
acțiunea civilă formulată de persoana vătămată – constituită parte civilă –
Ocolul Silvic Sâpcea Cugir R.A., având ca obiect obligarea inculpatului C.G.
la plata sumei de 1486,5 lei, a inculpatului G.V. la plata sumei de 907,96 lei, a
inculpatului C.V. la plata sumei de 1318,13 lei, a inculpatului B.T. la plata
sumei de 1024,42 lei, a inculpatului B.I.C. la plata sumei de 1651,25 lei, cu
titlu de despăgubiri civile.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel în termenul legal Parchetul
de pe lângă Judecătoria Alba Iulia și inculpații C.G., G.V., C.V., B.T. și B.C.I.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Alba Iulia a invocat:
– greșita schimbare de încadrare juridică, din art. 108 alin. (1) lit. a) și
alin. (2) lit. a) din Legea nr. 46/2008 (în vigoare la data comiterii faptei), în
art. 108 alin. (1) lit. a) din acelaşi act normativ, prin înlăturarea alin. (2)
(respectiv comiterea faptei de două sau mai multe persoane împreună). Totuși,
s-a reținut că este legală înlăturarea agravantei, pe considerentul reținerii legii
penale mai favorabile, de vreme ce prin schimbările aduse legii cu începere
din data de 1 februarie 2014, această agravantă a fost înlăturată;
– netemeinicia soluției de renunțare la aplicarea pedepsei, câtă vreme
fiecare dintre inculpați a tăiat ilegal câte trei arbori. S-a solicitat cel puțin
aplicarea unei amenzi penale, eventual amânarea aplicării pedepsei.
Inculpații C.G., G.V., C.V., B.T. și B.C.I. au declarat apel numai pe
latura civilă a cauzei, invocând faptul că Ocolul Silvic Sâpcea Cugir R.A. nu
s-a constituit parte civilă, datorită faptului că prejudiciul a fost recuperat. Prin
urmare, s-a solicitat înlăturarea obligației inculpaților de plată a prejudiciului.
Verificând legalitatea și temeinicia hotărârii apelate, prin prisma
motivelor de apel invocate, precum și din oficiu, cu raportare la dispozițiile
art. 417 alin. (2) C.pr.pen., Curtea de Apel Alba Iulia a constatat că apelurile
declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Alba Iulia și inculpații C.G.,
G.V., C.V., B.T. și B.C.I. sunt întemeiate, pentru următoarele considerente:
186 Augustin Lazăr, Elena Giorgiana Hosu
De la momentul comiterii faptei și până la momentul judecării
definitive a prezentei cauze a intervenit o succesiune de legi penale în timp,
ceea ce impune analiza, identificarea și aplicarea legii penale mai favorabile
inculpaților, în conformitate cu prevederile Deciziei nr. 265/2014 a Curții
Constituționale9 date în interpretarea art. 5 C.pen., legea penală mai favorabilă
urmând a se aplica în mod global.
La momentul comiterii faptelor, fapta de tăiere, fără drept, de arbori
era sancționată, conform art. 108 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 46/2008, cu
închisoare de la 6 luni la 4 ani sau cu amendă. În forma legii în vigoare în
momentul judecății, fapta se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau
cu amendă, iar agravanta comiterii faptei de două sau mai multe persoane
împreună nu mai este prevăzută. Chiar dacă maximul special al pedepsei cu
închisoarea s-a micșorat de la 4 ani la 3 ani în noua reglementare, în baza art.
5 C.pen., legea penală mai favorabilă inculpaților este cea în vigoare la data
comiterii faptelor, respectiv art. 108 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 46/2008. În
ceea ce privește limitele amenzii penale în cele două reglementări succesive,
se constată că, sub imperiul art. 61 alin. (4) lit. c) C.pen., minimul special al
amenzii penale ar fi de 1.800 lei Și maximul de 150.000 lei, iar în temeiul art.
63 alin. (3) C.pen. din 1969 limitele amenzii penale sunt între 500 lei și
30.000 lei.
În propria evaluare a criteriilor de individualizare a pedepselor aplicate
inculpaților, cu referire la felul pedepsei, la durata acesteia și la modalitatea
de executare, conform art. 74 C.pen., Curtea de Apel Alba Iulia a stabilit că în
cauză nu sunt întrunite condițiile prevăzute în art. 80 C.pen., pentru a se
dispune renunțarea la aplicarea pedepsei.
Astfel, având în vedere natura infracțiunilor comise, valorile sociale
ocrotite de lege prin norma de încriminare, consecințele produse, se apreciază
că infracțiunea de tăiere de arbori nu prezintă o gravitate redusă, ca să poată
justifica un asemenea regim de sancționare.
De asemenea, raportat la persoana inculpaților (care, în deplină
cunoștință de cauză cu privire la gravitatea faptei comise, s-au folosit de
faptul prestării muncii în domeniul exploatării materialului lemnos pentru a
tăia, fără drept, în propriul beneficiu, câte 3 molizi) nu se poate aprecia că
aplicarea unei pedepse ar fi inoportună din cauza consecințelor pe care le-ar
avea asupra lor.
Prin urmare, o soluție de condamnare a inculpaților la pedeapsa
amenzii penale este proporțională cu gravitatea faptelor comise și corespunde
9 Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 20 mai 2014.
Analiza cauzelor având ca obiect infracțiunile silvice… 187
cerințelor asigurării împlinirii dublului scop (educativ și represiv) al
sancțiunii.
Prejudiciul cauzat prin tăierea, fără drept, de arbori din fondul forestier
național are două componente, care nu se includ una pe cealaltă, respectiv:
– prejudiciul ecologic cauzat statului (cel aferent arborilor pe picior,
calculat conform modalității de calcul prevăzută în Ordonanța de urgență a
Guvernului nr. 85/2006 – ținând seama de factorul ”k”, diametrul cioatelor,
natura arborilor);
– prejudiciul material, constând în contravaloarea materialului lemnos
tăiat, cauzat proprietarului pădurii – statul sau persoana privată, după caz.
Această interpretare se deduce și din conținutul explicit al art. 9 din
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 85/2006, potrivit căruia, în cazul
recuperării, în condițiile legii, de materiale lemnoase obținute prin producerea
de pagube, răspunderea patrimonială este limitată la diferența dintre valoarea
pagubelor stabilită în conformitate cu prevederile prezentei ordonanțe de
urgență și valoarea încasată prin comercializarea materialelor lemnoase
recuperate.
În situația dedusă judecății s-a calculat prejudiciul ecologic (cel indicat
în fișele de calcul, sume calculate prin utilizarea factorului ”k”), însă nu s-a
calculat și contravaloarea materialului lemnos tăiat (așa cum rezultă din
aceleași tabele de calcul, la rubrica separată), deși materialul lemnos a fost
recuperat. În sprijinul aprecierii, în sensul că prejudiciul avut în vedere de
legiuitor în cadrul dispozițiilor art. 105 și art. 108 din Codul silvic (prejudiciul
ecologic) există chiar dacă pădurea aparține inculpatului sau unei persoane
care nu se constituie parte civilă, este și argumentul ce reiese din art. 116 din
Codul silvic (în vigoare la data comiterii faptei), conform căruia materialul
lemnos rezultat din săvârșirea infracțiunilor se confiscă și se valorifică potrivit
legii, fără a se face vreo distincție după cum pădurea din care provine
respectivul material lemnos ar aparține făptuitorului sau vreunei persoane care
nu se constituie parte civilă. Ca atare, se constată că Ocolul Silvic Sâpcea
Cugir R.A. a comis o eroare de raționament atunci când a apreciat că
prejudiciul s-ar fi acoperit prin recuperarea materialului lemnos. La dosarul
cauzei nu există nicio dovadă a faptului că materialul lemnos a fost înstrăinat
și la ce preț, pentru a se putea calcula, conform art. 9 din Ordonanța de
urgență a Guvernului nr. 85/2006, diferența dintre valoarea pagubei cauzate
prin tăierea arborilor de pe picior și valoarea economică a materialului lemnos
recuperat.
Potrivit dispozițiilor art. 105 alin. (3) din Codul silvic, în situațiile în
care prejudiciul evaluat potrivit prevederilor alin. (1) și (2) nu a fost recuperat
de ocolul silvic care asigură serviciile silvice sau administrarea pădurii, acesta
188 Augustin Lazăr, Elena Giorgiana Hosu
se recuperează de autoritatea publică centrală pentru finanțe publice, ca
reprezentant al statului român. Ca atare, această dispoziție legală îndreptățea
Agenția Națională de Administrare Fiscală (în continuare ANAF) –
Administrația Județeană a Finanțelor Publice Alba să recupereze prejudiciul
în discuție, acest text de lege fiind și cel care, implicit, acordă calitatea de
parte civilă autorității publice centrale pentru finanțe publice, ca reprezentant
al statului român, în litigiile de această natură. În situația dedusă judecății însă
ANAF nu a fost introdusă la instanța de fond în calitate de parte civilă, în
condițiile procedurale prevăzute în art. 20 C.pr.pen., astfel că, direct în faza de
judecată a apelului, nu se putea introduce această parte civilă și, implicit, nu
se puteau aplica prevederile art. 105 alin. (3) din actul normativ menționat
mai sus.
Prin urmare, s-au admis apelurile declarate de inculpați și s-a dispus
înlăturarea obligării inculpaților la plata despăgubirilor civile către partea
civilă Ocolul Silvic Sâpcea Cugir R.A., pe motiv că acesta nu s-a constituit
parte civilă în cauză și nu pe motiv că prejudiciul cauzat de inculpați ar fi fost
recuperat.
C.2. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara
C.2.1. Tăierea, fără drept, de arbori. Furtul de arbori. Elemente
constitutive. Subiecți activi: personal silvic și cadre militare cu grad superior.
Latura obiectivă: tăierea a 858 m.c. material lemnos de calitate superioară,
din incinta unei unități militare cantonată în pădurea Filiași, în scopul
valorificării ulterioare. Latura subiectivă: intenția directă. Modalitatea de
individualizare a executării pedepsei închisorii: în regim de detenție. Legea
penală mai favorabilă. Măsuri preventive: reținerea, arestarea preventivă.
Fapta celor cinci inculpați, care în perioada 2002-2004 au tăiat, fără
drept, și au sustras arbori din incinta unei unități militare (respectiv 832,99
m.c. masă lemnoasă), fără vreo solicitare în acest sens din partea structurilor
teritoriale cu specific silvic, în scopul valorificării acestora, întrunește
elementele constitutive ale infracțiunilor de tăiere, fără drept, de arbori
prevăzută în art. 97 alin. (1), (3) și (4) lit. a) din Legea nr. 26/1996 (în
prezent, abrogată), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen. din 1969, furt de
arbori tăiați ilegal din fondul forestier național prevăzută în art. 98 alin. (1),
(3), (4) din Legea nr. 26/1996, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen. din 1969
și art. 104 din Legea nr. 26/1996, ambele cu aplicarea art. 13 C.pen. din
1969.
Delictum subsequens: infracțiunea de înșelăciune prevăzută în art.
215 alin. (1) și (2) C.pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen. din
Analiza cauzelor având ca obiect infracțiunile silvice… 189
1969, infracțiunea de favorizarea făptuitorului prevăzută în art. 264 alin. (1)
C.pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen. din 1969, infracțiunea de
fals intelectual prevăzută în art. 289 alin. (1) C.pen. din 1969, infracțiunea de
uz de fals prevăzută în art. 291 C.pen. din 1969, infracțiunea de folosire fără
drept a ciocanului silvic de marcat prevăzută în art. 100 alin. (1) din Legea
nr. 46/2008 (în vigoare la data comiterii faptei) cu aplicarea art. 13 alin. (1)
C.pen. din 1969.
Criticile inculpaților au avut în vedere situația de fapt reținută în actul
de sesizare a instanței, pe care nu au recunoscut-o pe toată durata procesului
penal, durata și modul de individualizare a pedepselor, precum și aplicarea
legii penale în timp.
(C. Ap. Timișoara, S. pen., Dec. pen. nr. 510/A/2014)
Prin Sentința penală nr. 327/2014 a Judecătoriei Timișoara,
pronunțată, în rejudecare, în dosarul nr. 41/325/2008, s-a dispus, în temeiul
art. 31 alin. (2) C.pen. din 1969 raportat la art. 97 alin. (1), (3) și (4) lit. a) din
Legea nr. 26/1996 (în prezent, abrogată), cu aplicarea art. 13 alin. (1) și art. 41
alin. (2) C.pen. din 1969 și art. 104 din Legea nr. 26/1996, condamnarea
inculpatului R.I. la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de
participație improprie la tăiere ilegală de arbori din fondul forestier național.
În temeiul art. 31 alin. (2) C.pen. din 1969 raportat la art. 98 alin. (1), (3) și
(4) din Legea nr. 26/1996 cu aplicarea art. 13 alin. (1) și art. 41 alin. (2)
C.pen. din 1969 și art. 104 din Legea nr. 26/1996, același inculpat a fost
condamnat la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de participație
improprie la furt de arbori tăiați ilegal din fondul forestier național. În temeiul
art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C.pen. din 1969 au fost contopite pedepsele
stabilite, aplicându-se pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, pe care a
sporit-o cu 3 luni închisoare, stabilindu-se în final ca inculpatul R.I. să
execute pedeapsa de 3 ani și 3 luni închisoare. În temeiul art. 71 alin. (2)
C.pen. din 1969, au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute la art. 64
alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) din același cod.
În temeiul art. 31 alin. (2) C.pen. din 1969 raportat la art. 97 alin. (1),
(3) și (4) lit. a) din Legea nr. 26/1996 cu aplicarea art. 13 alin. (1) și art. 41
alin. (2) C.pen. din 1969, inculpatul B.I.I. a fost condamnat la 2 ani închisoare
pentru săvârșirea infracțiunii de participație improprie la tăiere ilegală de
arbori din fondul forestier național. În temeiul art. 31 alin. (2) C.pen. din 1969
raportat la art. 98 alin. (1), (3) și (4) din Legea nr. 26/1996 cu aplicarea art. 13
alin. (1) și art. 41 alin. (2) C.pen. din 1969, același inculpat a fost condamnat la
3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de participație improprie la furt
de arbori tăiați ilegal din fondul forestier național. În temeiul art. 31 alin. (2)
190 Augustin Lazăr, Elena Giorgiana Hosu
C.pen. din 1969 raportat la art. 97 alin. (1), (3) și (4) lit. a) din Legea nr.
26/1996 cu aplicarea art. 13 alin. (1) C.pen. din 1969, același inculpat a fost
condamnat la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de participație
improprie la tăiere ilegală de arbori din fondul forestier național. În temeiul art.
31 alin. (2) raportat la art. 20 C.pen. din 1969 și art. 98 alin. (1), (3) și (4) din
Legea nr. 26/1996 cu aplicarea art. 13 alin. (1) C.pen. din 1969, același inculpat
a fost condamnat la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de
participație improprie la tentativă la infracțiunea de furt de arbori tăiați ilegal
din fondul forestier național. În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C.pen. din
1969, au fost contopite pedepsele stabilite, stabilindu-se pedeapsa cea mai grea,
de 3 ani închisoare, pe care a sporit-o cu 6 luni închisoare, aplicându-se în final
inculpatului B.I.I. pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare. În temeiul art. 71
alin. (2) C.pen. din 1969, inculpatului i-au fost interzise drepturile prevăzute la
art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C.pen. din 1969.
În temeiul art. 215 alin. (1) și (2) C.pen. din 1969 cu aplicarea art.
41 alin. (2) din același cod, inculpatul T.N. a fost condamnat la 3 ani
închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune. În temeiul art. 264
alin. (1) C.pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod,
același inculpat a fost condamnat la 2 ani închisoare pentru săvârșirea
infracțiunii de favorizarea făptuitorului. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. b)
raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) din Codul de procedură penală din 1969
(în continuare C.pr.pen. din 1969), art. 13 alin. (1) C.pen. din 1969 și art.
13 alin. (1) C.pr.pen. din 1969, s-a dispus încetarea procesului penal
pornit împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de fals
intelectual prevăzută în art. 289 alin. (1) C.pen. din 1969 cu aplicarea art.
41 alin. (2) din același cod. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10
alin. (1) lit. g) C.pr.pen. din 1969, art. 13 alin. (1) C.pen. din 1969 și art.
13 alin. (1) C.pr.pen. din 1969, s-a dispus încetarea procesului penal pornit
împotriva inculpatului T.N. pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals
prevăzută în art. 291 teza I C.pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din
același cod. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. (1) lit. g)
C.pr.pen. din 1969, art. 13 alin. (1) C.pen. din 1969 și art. 13 alin. (1)
C.pr.pen. din 1969, s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva
inculpatului T.N. pentru săvârșirea infracțiunii de folosire fără drept sau
contrar dispozițiilor legale specifice a ciocanului silvic de marcat prevăzută în
art. 100 alin. (1) din Legea nr. 46/2008 (în vigoare la data comiterii faptei)
cu aplicarea art. 13 alin. (1) C.pen. din 1969. În temeiul art. 33 lit. a) și art.
34 lit. b) C.pen. din 1969, au fost contopite pedepsele stabilite, aplicându-se
pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, care a fost sporită cu 3 luni
închisoare, stabilindu-se în final ca inculpatul T.N. să execute pedeapsa de 3
Analiza cauzelor având ca obiect infracțiunile silvice… 191
ani și 3 luni închisoare. În temeiul art. 71 alin. (2) C.pen. din 1969,
inculpatului i-au fost interzise drepturile prevăzute la art. 64 alin. (1) lit. a)
teza a II-a și lit. b) din același cod.
În temeiul art. 26 C.pen. din 1969 raportat la art. 97 alin. (1), (3) și (4)
lit. a) din Legea nr. 26/1996 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 alin. (1)
C.pen. din 1969, inculpatul S.E. a fost condamnat la 2 ani închisoare pentru
săvârșirea infracțiunii de complicitate la tăiere ilegală de arbori din fondul
forestier național. În temeiul art. 26 C.pen. din 1969 raportat la art. 98 alin. (1),
(3) și (4) din Legea nr. 26/1996 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 alin. (1)
C.pen. din 1969, același inculpat a fost condamnat la 3 ani închisoare, pentru
săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt de arbori tăiați ilegal din fondul
forestier național. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. (1) lit.
g) C.pr.pen. din 1969, art. 13 alin. (1) C.pen. din 1969 și art. 13 alin. (1)
C.pr.pen. din 1969, s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva
inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de participație improprie la fals
intelectual prevăzută în art. 31 alin. (1) raportat la art. 289 alin. (1) C.pen. din
1969. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. (1) lit. g)
C.pr.pen. din 1969, art. 13 alin. (1) C.pen. din 1969 și art. 13 alin. (1)
C.pr.pen. din 1969, s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva
inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals prevăzută în art. 291 teza
I C.pen. din 1969. În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C.pen. din 1969
au fost contopite pedepsele stabilite, aplicându-se pedeapsa cea mai grea de
3 ani închisoare, care a fost sporită cu 3 luni închisoare, stabilindu-se în
final ca inculpatul S.E. să execute pedeapsa de 3 ani și 3 luni închisoare. În
temeiul art. 71 alin. (2) C.pen. din 1969, inculpatului i-au fost interzise
drepturile prevăzute la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) din același
cod.
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. (1) lit. g)
C.pr.pen. din 1969, art. 13 alin. (1) C.pen. din 1969 și art. 13 alin. (1)
C.pr.pen. din 1969, s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva
inculpatului P.E. pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prevăzută
în art. 289 alin. (1) C.pen. din 1969.
În temeiul art. 14 și art. 346 alin. (1) C.pr.pen. din 1969, a fost
admisă acțiunea civilă formulată în cauză de către partea civilă Direcția
Silvică Dolj – Craiova. S-a constatat că acestei părți civile i s-a produs un
prejudiciu în sumă de 2.614.684.024 lei.
Pentru a se pronunța astfel, Judecătoria Timișoara a reținut
următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Filiași nr.
358/P/2004, înregistrat pe rolul Judecătoriei Timișoara sub nr.
192 Augustin Lazăr, Elena Giorgiana Hosu
41/325/2008, au fost trimiși în judecată inculpații R.I., B.I.I., T.N., S.E.,
P.E.
Starea de fapt a fost următoarea:
Unitatea Militară Filiași, fostă UM 1414, este cantonată din anul
1954 în pădurea aflată în proprietatea și administrarea Ocolului Silvic
Filiași, unitățile amenajistice 30 B, cu o suprafață de 94,4 hectare (în
continuarea ha) și, respectiv, 30 C, cu o suprafață de 24,4 ha.
Până în luna iulie 2004, funcția de pădurar, cu privire la suprafața
de pădure sus-menționată, a fost îndeplinită de inculpatul R.I.; din anul 2002
până la data de 16 aprilie 2004, funcția de comandant al unității Filiași a fost
îndeplinită de inculpatul S.E.
În această circumstanță, între cei doi inculpați au apărut relații care s-au
circumscris sferei dreptului penal, constând în aceea că, întrucât în incinta
unității militare existau arbori de calitate superioară, specia stejar pedunculat și
frasin, inculpatul R.I., s-a hotărât să-i taie, fără drept, și să-i sustragă, cu
permisiunea inculpatului S.E. Pe fondul legăturii subiective create între
inculpații R.I. și S.E., în perioada 2002-16 aprilie 2004, primul inculpat, cu
acordul inculpatului S.E., a pătruns, în mod repetat, în incinta unității militare,
determinând cu intenție mai multe persoane să taie, fără drept, și să sustragă
arbori din speciile menționate, respectiv din incinta sectorului administrativ și
tehnic al unității militare, deși nu exista nicio partidă pusă în valorificare și nici
vreo solicitare din partea Ocolului Silvic Filiași sau a Direcției Silvice Dolj –
Craiova. Acțiunea de determinare a inculpatului R.I. s-a realizat față de
martorii P.C., T.F., M.N., V.C.C., R.M. care, cu ajutorul unor fierăstraie
mecanice și pe baza aprobării date de inculpatul S.E., au pătruns în incinta
unității militare, de unde au tăiat 390 de arbori, cu un volum de 674,054 m.c.,
valoarea pagubei fiind stabilită prin expertiza tehnică la suma de 2.174.933.930
lei.
Procedând în maniera arătată, inculpatul S.E. a încălcat dispozițiile
Regulamentului nr. A114/1989, dispozițiile Statului Major General nr. 6/2003,
precum și ale Decretului nr. 249/1950 privitoare la accesul persoanelor în
incinta sectorului administrativ și tehnic, precum și la regimul pădurilor
necesare intereselor militare.
Masa lemnoasă tăiată în aceste circumstanțe a fost valorificată de către
inculpatul R.I. în trei modalități:
Prima a constat în aceea că inculpatul R.I. a vândut masa lemnoasă unor
persoane fizice, fără a li se elibera documente de proveniență, în cursul cercetării
penale fiind identificate un număr de 61 de astfel de persoane, cărora inculpatul
le-a vândut peste 221 m.c., încasând suma de 53.399.000 ROL; aceste persoane,
la data achiziționării materialului lemnos, nu au cunoscut faptul că acesta
Analiza cauzelor având ca obiect infracțiunile silvice… 193
provine din comiterea unor infracțiuni.
A doua modalitate a constat în vânzarea, de către același inculpat, de
material lemnos unor persoane cărora însă le-a eliberat bonuri ce reliefau un
atare fapt, dar pentru alte partide, aflate legal în exploatare.
Materialul lemnos livrat prin această modalitate a fost de calitate
superioară (stejar pedunculat sau frasin, în loc de lemne de foc, diverse sau
crengi) celui achitat de cumpărător, plusul astfel creat în partida pentru care s-a
emis bonul de vânzare fiind valorificat ulterior altor persoane rămase
neidentificate.
A treia modalitate a constat în livrarea către cumpărători a unui volum
de material lemnos provenit din tăieri ilegale, mult mai mare decât cel menționat
în bonurile de vânzare și încasarea de către inculpatul R.I. a sumelor de bani
corespunzătoare volumului real livrat.
Pe fondul existenței unei relații de conivență cu inculpatul S.E.,
inculpatul R.I. s-a hotărât să taie fără drept și să sustragă material lemnos
din incinta Unității Militare Filiași, pe care să-l vândă și inculpatului B.I.I.,
profitându-se de calitatea acestuia de administrator al societății ,,B.” SRL
Craiova, societate ce avea ca obiect principal de activitate „exploatarea și
valorificarea masei lemnoase pe picior”, prin intermediul căreia
valorificarea s-a realizat la un preț superior.
În scopul îngreunării urmăririi penale și pentru a da aspect de
legalitate pătrunderii în unitatea militară a persoanelor care au tăiat ilegal,
fasonat și transportat material lemnos în luna aprilie 2004, anterior datei de 3
mai 2004, inculpatul S.E. a determinat cu intenție pe martorul B.I. să
întocmească din culpă, cu date nereale și să antedateze „tabelul centralizator cu
personalul din afara Ministerului Apărării Naționale care are aprobarea de a
pătrunde în incinta Unității Militare Filiași în anul 2004, exceptând sectorul
tehnic”, aspect ce reiese din declarația martorului. Potrivit adresei Unității
Militare − Secția Dolj, în perioada 1 ianuarie 2003-20 aprilie 2004, conducerea
Unității Militare Filiași nu a solicitat niciun aviz pentru accesul persoanelor
civile în incinta sectorului tehnic și administrativ al unității.
Totodată, același inculpat S.E. a ordonat martorului P.M. (subordonat în
ierarhia militară) să semneze un tabel la rubrica „aprob, pentru șeful UM
Filiași”, dispoziție dusă la îndeplinire de către acesta. În ziua de 3 mai 2004,
inculpatul S.E. a dispus telefonic martorului B.I. să înmâneze tabelul precizat
martorului G.M., pe care să-l trimită la Ocolul Silvic Filiași pentru a fi
înregistrat și semnat de șeful acestei instituții. Punând în executare ordinul
primit, martorul G.M. s-a deplasat la Ocolul Silvic Filiași, înmânând înscrisul
menționat martorei C.R., secretara acestei unități. În lipsa șefului de ocol,
martora, după ce a înregistrat înscrisul la poziția nr. 2429/03.05.2004, l-a
194 Augustin Lazăr, Elena Giorgiana Hosu
prezentat pentru semnare inculpatei P.E., contabil șef al Ocolului Silvic Filiași la
acel moment.
Inculpata P.E., cunoscând că persoanele evidențiate în acel înscris de la
nr. 7 la nr. 23 nu sunt salariați ai Ocolului Silvic Filiași (ci persoane determinate
de inculpatul R.I. să-l însoțească în unitate pentru tăierea materialului lemnos) și
fără a avea împuternicire de a semna documente în locul șefului de ocol,
exceptând pe cele privind evidența contabilă, a semnat documentul nr.
2429/03.05.2004 pentru șeful de ocol și a aplicat ștampila numărul doi a unității,
care în realitate trebuia aplicată numai pentru operațiuni contabile, circumstanță
în care a dat valoare juridică acestui înscris în care erau consemnate aspecte
necorespunzătoare adevărului.
La activitatea infracțională desfășurată de inculpatul R.I. a aderat și
inculpatul T.N. Astfel, acesta, în calitatea sa de tehnician silvic și șef al
districtului din care făcea parte cantonul 18 Filiași, gestionat de inculpatul R.I.,
conform regulamentului pentru paza fondului forestier, aprobat prin Ordinul nr.
15/1988 al Ministerului Silviculturii (în prezent, Ministerul Mediului, Apelor și
Pădurilor), avea și atribuții de control cu privire la activitatea inculpatului
menționat și efectua inspecții de fond și parțiale în cantonul precizat. În vederea
ajutării inculpatului R.I., inculpatul T.N., cu ocazia inspecțiilor de fond
efectuate în cantonul 18 Filiași, în anii 2003 și 2004, a întocmit în fals actele de
fond depuse și înregistrate la Ocolul Silvic Filiași, sub nr. 2179/25.04.2003, nr.
6741/23.12.2003, nr. 3614/30.06.2004, precum și raportul de activitate al
delegației de folosire a ciocanului silvic marca pentagonală PS 291 nr.
107/27.06.2004. Cu ocazia întocmirii înscrisurilor oficiale menționate,
inculpatul T.N. a atestat împrejurări necorespunzătoare adevărului, în sensul că
a parcurs întreaga suprafață de pădure a cantonului, iar în incinta u.a. 30 din
interiorul unității miliare nu există delicte silvice, situații de fapt contrare cu
realitatea din teren.
Instanța a mai reținut că pe întreg parcursul procesului penal inculpații
au avut o poziție de nerecunoaștere, contrară situației de fapt reținută în actul
de sesizare a instanței și confirmată de concluziile cercetării judecătorești.
Activitatea infracțională derulată în timp se regăsește, cu privire la inculpații
S.E., T.N., B.I.I. și P.E., în multiple fapte realizate în temeiul aceleiași rezoluții
infracționale, precum și faptul că inculpații au avut un mod de lucru concertat,
în baza, în unele cazuri, a unei relații/înțelegeri preliminare care conturează o
oarecare asociere, structură, activitate, organizare și care dau o mai mare
periculozitate faptelor deduse judecății. De asemenea, este de menționat și
faptul că săvârșirea majorității faptelor s-a desfășurat într-o unitate militară, cu
conotații/implicații inclusiv în plan strategic, raportat la amplasarea unității
militare, depozit de armament, într-o pădure cu arbori de talie mare, cu evident
Analiza cauzelor având ca obiect infracțiunile silvice… 195
rol de camuflaj. Nu trebuie uitată nici cantitatea mare de material lemnos, de
calitate superioară celui de foc și de dimensiuni ridicate, ceea ce dă pagubei
suferite conotații speciale, modul organizat în care s-a realizat activitatea
infracțională, inclusiv implicarea altor instituții în emiterea de acte false, care
să justifice respectiva activitate, precum și obstrucționarea organelor judiciare
în a-și derula cercetările prin interzicerea accesului în unitatea militară,
creându-se condiții pentru dispariția de acte incriminatoare, în condițiile în
care, nelegal, s-a permis accesul neautorizat unor persoane, pentru distrugerea
de probe (alterarea cioatelor provenite din tăieri nelegale, pentru a nu mai putea
fi valorificate ca probe).
La individualizarea pedepselor, instanța avut în vedere și împrejurarea
că infracțiunile au fost săvârșite în perioada anilor 2002-2004, în urmă cu mai
mult de 10 ani, împrejurare în care a apreciat că scopul educativ al pedepselor
s-a redus considerabil, astfel că pedepsele ce au fost aplicate au fost orientate
către minimul prevăzut de lege.
Împotriva Sentinței penale nr. 327/2014 a Judecătoriei Timișoara au
declarat apel [în baza art. 9 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în
aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru
modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții
procesual penale, cu modificările și completările ulterioare10
], în termen legal,
Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara, inculpații și partea civilă.
Curtea de Apel Timișoara a admis apelul declarat de Parchetul de pe
lângă Judecătoria Timișoara și în rejudecare a dispus următoarele:
În baza art. 39 alin. (1) lit. b) și art. 45 alin. (3) lit. a) și alin. (5) C.pen.
cu aplicarea art. 5 din același cod, inculpatul T.N. va executa pedeapsa
principală cea mai grea, de 3 ani închisoare, sporită cu 8 luni, în final pedeapsa
principală rezultantă de 3 ani și 8 luni închisoare (în regim de detenție),
pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 66
alin. (1) lit. a), lit. b) și lit. g) C.pen. (printre care și dreptul de a face parte din
personalul silvic) pe o perioadă de 3 ani după executarea sau considerarea ca
executată a pedepsei principale și pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării
drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) și lit. g) C.pen. (printre care
și dreptul de a face parte din personalul silvic) din momentul rămânerii
definitive a hotărârii de condamnare și până la executarea sau considerarea ca
executată a pedepsei principale.
În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b)
și lit. c) C.pen. din 1969, inculpatul R.I. va executa pedeapsa complementară a
interzicerii exercitării dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții
10 Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 14 august 2013.
196 Augustin Lazăr, Elena Giorgiana Hosu
elective publice, a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității
de stat și a dreptului de a face parte din personalul silvic, pe o perioadă de 3 ani
după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale aplicate.
În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b)
și lit. c) C.pen. din 1969, inculpatul B.I.I. va executa pedeapsa complementară
a interzicerii exercitării dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții
elective publice, a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității
de stat și a dreptului de a exercita funcția de administrator în cadrul oricărei
societăți comerciale, pe o perioadă de 3 ani după executarea sau considerarea ca
executată a pedepsei principale aplicate.
În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit.
b) C.pen. din 1969, inculpatul S.E. va executa pedeapsa complementară a
interzicerii exercitării dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții
elective publice și a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul
autorității de stat, pe o perioadă de 3 ani după executarea sau considerarea ca
executată a pedepsei principale aplicate.
Din pedeapsa principală aplicată inculpatului S.E. se va deduce reținerea
de 24 de ore din 19 aprilie 2005 și durata arestului preventiv în perioada 22
aprilie-6 mai 2005.
C.2.2. Tăierea, fără drept, de arbori. Subiectul activ: fără calitate
specială. Latura obiectivă: tăierea a 17 arbori nemarcați, cu o valoare de
22.553 lei (cu TVA). Latura subiectivă: intenția indirectă. Modalitatea de
individualizare a executării pedepsei: suspendarea condiționată a executării
pedepsei principale.
Fapta inculpatului care, la data de 12 iunie 2013, a tăiat un număr de
17 arbori nemarcați, cu un volum total de 31,466 m.c. și o valoare de
22.553,60 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tăiere, fără
drept, de arbori prevăzută în art. 108 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 (în
vigoare la data comiterii faptei).
Apărarea inculpatului a fost în sensul reprezentării greșite pe care a
avut-o că a tăiat arborii de pe suprafața sa de pădure.
(C. Ap. Timișoara, Dec. pen. nr. 201/A/2014)
Prin Sentința penală nr. 19/2014, pronunțată de Judecătoria Făget în
dosarul nr. 864/832/2013, în baza art. 108 alin. (1) lit. d) din Legea nr.
46/2008 (în vigoare la data comiterii faptei) cu aplicarea art. 3201
alin. (7)
C.pr.pen. din 1969, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani
închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tăiere ilegală de arbori. În temeiul
art. 71 raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C.pen. din 1969, i
Analiza cauzelor având ca obiect infracțiunile silvice… 197
s-a aplicat inculpatului S.D. pedeapsa accesorie constând în interzicerea
exercitării dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții efective
publice, precum și cea constând în interzicerea exercitării dreptului de a ocupa
o funcție implicând exercițiul autorității de stat. În baza art. 81-82 C.pen. din
1969, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale
aplicate inculpatului, pe durata unui termen de încercare de 5 ani. În baza art.
118 alin. (1) lit. b) C.pen. din 1969, s-a dispus confiscarea de la inculpat a
fierăstrăului mecanic marca Partner seria 530-056674, de culoare galben cu
negru, folosit de inculpat la săvârșirea infracțiunii.
Instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 12 iunie 2013, la sesizarea lui U.D., pădurar la Ocolul
Silvic Coșava, organele de cercetare penală de la Postul de Poliție Tomești,
împreună cu doi reprezentanți ai Ocolului Silvic Coșava, cu inculpatul S.D. și
cu martorul asistent F.I., s-au deplasat în parcela U.P.VI u.a. 133A, unde se
constatase anterior de către pădurarul U.D. că a fost tăiat un număr de 17
arbori nemarcați de esență gorun. La locul comiterii faptei, inculpatul S.D. a
recunoscut că el este autorul faptei, arătând că a tăiat arborii de pe suprafața sa
de pădure, reprezentanții Ocolului Silvic explicându-i însă că, după efectuarea
unor noi măsurători în teren, suprafața de pădure de unde a tăiat arborii era în
proprietatea Ocolului Silvic Coșava.
Potrivit Ordinului ministrului mediului și pădurilor nr. 3283/2012
pentru aprobarea prețului mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe
picior11
, cu modificările și completările ulterioare, prețul mediu al unui metru
cub de masă lemnoasă pe picior era la momentul judecății de 85 lei, valoare
valabilă și la data săvârșirii faptei de către inculpat, astfel încât valoarea
prejudiciului produs este de peste 50 de ori mai mare decât prețul mediu al
unui metru cub de masă lemnoasă pe picior.
La termenul de judecată din data de 23 ianuarie 2014, inculpatul a
recunoscut săvârșirea faptei pentru care a fost trimis în judecată, așa cum a
fost descrisă în rechizitoriu și a fost de acord să fie judecat în baza probelor
administrate în faza de urmărire penală.
Împotriva sentinței Judecătoriei Făget a declarat recurs, recalificat în
apel, inculpatul, solicitând admiterea apelului și reindividualizarea pedepsei
pe care o apreciază prea mare, având în vedere că a recunoscut fapta,
prevalându-se de dispozițiile art. 3201 C.pr.pen. din 1969, precum și conduita
înainte de săvârșirea faptei, dovedită cu caracterizările depuse la dosarul
cauzei în cursul judecății.
11 Publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 667 din 24 septembrie
2012.
198 Augustin Lazăr, Elena Giorgiana Hosu
Având în vedere împrejurările săvârșirii faptei, gradul de pericol
social concret al acesteia, limitele de pedeapsă prevăzute în art. 108 alin. (1)
lit. d) din Legea nr. 46/2008 (în vigoare la data comiterii faptei), reduse
conform art. 3201
alin. (7) C.pr.pen. din 1969, persoana inculpatului și
împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, poziția
procesuală în fața organelor judiciare, lipsa antecedentelor penale care să
atragă starea de recidivă, precum și aprecierea că, ținând seama de persoana
inculpatului şi de comportamentul său după comiterea faptei, pronunțarea
condamnării constituie un avertisment pentru acesta și chiar fără executarea
pedepsei, el nu va mai săvârși infracțiuni, Curtea de Apel Timișoara a dispus
reducerea cuantumului pedepsei la limita prevăzută în art. 3201
alin. (7)
C.pr.pen. din 1969, cu consecința reducerii și a termenului de încercare
aplicat de prima instanță, păstrând ca modalitate de executare a pedepsei
suspendarea condiționată a executării pedepsei principale pe durata unui
termen de încercare de 3 ani și 6 luni închisoare, timp în care inculpatul se va
supune măsurilor prevăzute la art. 83 C.pen. din 1969.
C.2.3. Tăierea, fără drept, de arbori. Subiectul activ: fără calitate
specială. Latura obiectivă: tăierea, fără drept, în ziua de 16 martie 2011, a 23
de arbori nemarcați, cu o valoare de 21.497.101 lei (cu TVA), aparținând
fondului forestier național. Latura subiectivă: intenția indirectă. Modalitatea
de individualizare a pedepsei închisorii: suspendarea condiționată a
executării pedepsei. Circumstanțe atenuante judiciare.
Fapta inculpatului care, la data de 16 martie 2011, a tăiat, fără drept,
23 de arbori aparținând Ocolului Silvic Făget, întrunește elementele
constitutive ale infracțiunii de tăiere, fără drept, de arbori prevăzută în art.
108 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 (în vigoare la data comiterii faptei).
Inculpatul s-a apărat învederând că a avut reprezentarea că
respectivii arbori se aflau pe terenul proprietate privată a familiei sale.
(Jud. Făget, Sent. pen. nr. 10/2012, rămasă definitivă prin nerecurare)
Prin Sentința penală nr. 10/2012, pronunțată de Judecătoria Făget în
dosarul nr. 775/832/2011, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani
închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, pentru
săvârșirea infracțiunii de tăiere, fără drept, de arbori prevăzută în art. 108 alin.
(1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 (în vigoare la data comiterii faptei) cu
aplicarea art. 3201 alin. (7) C.pr.pen. din 1969, art. 74 lit. a), b) și c) și art. 76
lit. c) C.pen. din 1969.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt
următoarele:
Analiza cauzelor având ca obiect infracțiunile silvice… 199
La data de 16 martie 2011, organele de cercetare penală de la Postul de
Poliție Tomești s-au sesizat din oficiu cu privire la comiterea de către inculpat
a infracțiunilor prevăzute în art. 108 alin. (1) lit. d) și în art. 110 alin. (l) lit. d)
din Legea nr. 46/2008 (în vigoare la data comiterii faptelor). În fapt, în timp
ce se aflau în exercitarea atribuțiilor de serviciu pe raza satului Baloșești, în
locul numit ,,Valea Ursului” (UP IV Brănești, Cantonul Silvic nr. 16
Jupânești, aparținând Ocolului Silvic Făget), organele de cercetare penală au
găsit în apropierea drumului forestier mai mulți arbori care au fost tăiați și
transportați de către inculpat.
În aceeași zi, organele de cercetare penală, însoțite de martorii R.N. și
C.D., ambii din cadrul Ocolului Silvic Făget, și de inculpat, s-au deplasat în
zona numită „Valea Ursului”, unde acesta din urmă le-a indicat o bornă de
hotar cu inscripția IV/12, despre care a afirmat că este limita din stânga a
parcelei familiei sale, parcelă de pe care a tăiat arborii. Ulterior, inculpatul a
indicat 23 de cioate de la arborii pe care i-a tăiat nemarcați, cioate care au fost
măsurate și inventariate în vederea efectuării fișei de calcul a prejudiciului.
Totodată, inculpatul a declarat că arborii, despre care știa că sunt nemarcați,
i-a tăiat cu motofierăstrăul personal, apoi o parte din materialul lemnos
rezultat l-a transportat la domiciliu, iar mai multe bucăți de buștean de gorun
le-a transportat la societatea „M.V.” Tomești, în vederea debitării.
Din fișa de calcul a prejudiciului a rezultat că arborii tăiați ilegal au un
volum de 55,41 m.c. și o valoare de 17.336 lei (fără TVA), respectiv de
21.497,10 lei (cu TVA). Prin adresa nr. 2379/13.10.2011, Ocolul Silvic Făget
s-a constituit parte civilă cu suma de 11.528,56 lei, sumă rămasă de recuperat
din valoarea totală a prejudiciului, după valorificarea materialului lemnos care
a fost ridicat de la inculpat după momentul comiterii faptei.
Fiind audiat în fața instanței, inculpatul a recunoscut săvârșirea
faptelor, arătând că nu dorește administrarea altor probe în afara celor
administrate în faza de urmărire penală și solicitând aplicarea dispozițiilor art.
3201 C.pr.pen. din 1969. La individualizarea pedepsei s-au avut în vedere
criteriile generale de individualizare a pedepsei, și anume gravitatea
infracțiunii și persoana inculpatului – aceasta neavând antecedente penale.
C.2.4. Tăierea, fără drept, de arbori. Furtul de arbori tăiați. Elemente
constitutive. Subiecți activi: fără calitate specială. Latura obiectivă: tăierea,
în perioada 19-25 octombrie 2010, de către inculpați a unui număr de 22
arbori nemarcați, în scopul valorificării ulterioare. Latura subiectivă:
intenția directă. Modalitatea de individualizare a executării pedepsei: în
regim de detenție (inculpat major); măsura educativă a supravegherii pe o
200 Augustin Lazăr, Elena Giorgiana Hosu
durată de 6 luni (inculpat minor). Legea penală mai favorabilă. Confiscarea
specială.
Fapta inculpaților care, în perioada 19-25 octombrie 2010, au tăiat de
pe picior și au sustras un număr de 22 de arbori nemarcați, în scopul
valorificării ulterioare, producând un prejudiciu de 4.470,42 lei, întrunește
elementele constitutive ale infracțiunilor de tăiere, fără drept, de arbori,
prevăzută în art. 108 alin. (1) lit. c) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 46/2008 și
de furt de arbori tăiați prevăzută în art. 110 alin. (1) lit. c) și alin. (2) lit. a)
din Legea nr. 46/2008 (în vigoare la data comiterii faptelor).
Delictum subsequens: infracțiunile de conducere pe drumurile publice
a unui autovehicul neînmatriculat, prevăzută în art. 85 alin. (1) din
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe
drumurile publice12
, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și
de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană
care nu posedă permis de conducere, prevăzută în art. 86 alin. (1) din
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 (în vigoare la data
comiterii faptelor).
(Jud. Reșița, Sent. pen. nr. 234/2014, rămasă definitivă prin neapelare)
Prin Sentința penală nr. 224/2014, pronunțată de Judecătoria Reșița în
dosarul nr. 2018/290/2012, inculpații O.I. și O.L.I. au fost condamnați la 3 ani
închisoare, respectiv la măsura educativă a supravegherii pe o durată de 6
luni, pentru săvârșirea infracțiunilor de tăiere, fără drept, de arbori, furt de
material lemnos, conducere pe drumurile publice a unui autovehicul
neînmatriculat și fără a poseda permis de conducere.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut
următoarele:
În perioada 19-25 octombrie 2010, inculpatul O.L.I. și tatăl său,
inculpatul O.I., au tăiat de pe picior un număr de 22 de arbori nemarcați, de
esență fag și carpen, de pe terenul situat în punctul „Cioara” de pe raza
localității Ezeriș, teren ce aparținea persoanelor vătămate S.I. și L.A. Apoi, cei
doi inculpați, fiind ajutați de către martorii S.A., S.C., S.A. și B.I., i-au
încărcat și transportat, în mai multe rânduri, cu un tractor cu remorcă, ce avea
montate plăcuțele de înmatriculare CS 02 FFO, și i-au vândut mai multor
persoane din localitatea Ezeriș, cu suma de 300 lei/remorcă. Tractorul a fost
condus de către inculpatul minor O.L.I., care nu deținea permis de conducere,
iar numărul de înmatriculare CS 02 FFO fusese atribuit la data de 22 ianuarie
1996 pentru un tractor rutier, marca U1010, serie șasiu 10013476, serie motor
12 Republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006.
Analiza cauzelor având ca obiect infracțiunile silvice… 201
0010440, proprietar fiind J.P., tractor care figura radiat de drept conform art. 6
din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 189/2005 pentru stabilirea unor
măsuri privind vehiculele rutiere înmatriculate13
, aprobată cu modificări prin
Legea nr. 432/200614
. Valoarea totală a arborilor sustrași de la cele două
persoane vătămate a fost de 4.470,42 lei, respectiv de 45,5 ori mai mare decât
prețul mediu al unui metru cub pe picior, conform raportului de expertiză
întocmit în cauză.
Cu privire la legea penală aplicabilă, este de menționat că, de la data
săvârșirii faptelor și până la judecarea definitivă a cauzei, a intervenit o nouă
lege penală, astfel că urmează a fi analizate prezentele fapte în raport de legea
determinată ca fiind mai favorabilă, conform art. 5 C.pen.
În raport cu natura faptelor săvârșite, se observă că aplicarea pedepsei
accesorii a interzicerii exercitării dreptului de a alege, care este o valoare
fundamentală într-o societate democratică, nu ar fi proporțională și justificată
față de scopul limitării exercițiului acestui drept, motiv pentru care, în baza
art. 71 C.pen. din 1969 raportat la art. 3 din Protocolul nr. 1 adițional la
Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților
fundamentale, se va interzice inculpatului O.I., cu titlu de pedeapsă accesorie,
drepturile prevăzute la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C.pen. din
1969, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții
elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității
de stat, pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 397 alin. (1) C.pr.pen. raportat la art. 1357, art. 1370 și art.
1372 din Codul civil (în continuare C.civ.), instanța a admis în parte acțiunea
civilă exercitată de către partea civilă S.I. și a obligat inculpații, în solidar, iar
pe inculpatul O.L.I. în solidar cu părțile responsabile civilmente (O.I. și
O.A.), la plata sumei de 3.711,48 lei, actualizată, către această parte civilă,
reprezentând despăgubiri materiale.
În temeiul art. 112 alin. (1) lit. b) C.pen., instanța a dispus confiscarea
de la inculpatul O.L.I. a unui motofierăstrău marca Husqvarna, având seria de
identificare 372XP, 900393.
C.2.5. Tăierea, fără drept, de arbori. Instigarea la săvârșirea
infracțiunii de furt de material lemnos. Subiectul activ: personal silvic
(pădurar). Latura obiectivă: tăierea a 29 de arbori nemarcați, din fondul
forestier național, în vederea valorificării. Latura subiectivă: intenția directă.
13 Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1179 din 28 decembrie
2005. 14 Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 976 din 6 decembrie
2006.
202 Augustin Lazăr, Elena Giorgiana Hosu
Modalitatea de individualizare a executării pedepsei: suspendarea
condiționată a executării pedepsei închisorii. Legea penală mai favorabilă.
Fapta inculpatului care, în luna martie 2010, a tăiat 29 de arbori
nemarcați și a instigat alte persoane, în scopul valorificării ulterioare, creând
un prejudiciu de 1.123,9 lei, întrunește elementele constitutive ale
infracțiunilor de tăiere ilegală de arbori prevăzută în art. 108 alin. (1) lit. a)
din Legea nr. 46/2008 și instigare la săvârșirea infracțiunii de furt de
material lemnos prevăzută în art. 25 C.pen. din 1969 raportat la art. 110 alin.
(1) lit. a) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 46/2008 (în vigoare la data comiterii
faptelor).
Apărarea inculpatului a fost în sensul nerecunoașterii săvârșirii
faptelor în ambele faze procesuale.
(Jud. Reșița, Sent. pen. nr. 93/2015, rămasă definitivă prin neapelare)
Prin Sentința penală nr. 93/2015, pronunțată de Judecătoria Reșița în
dosarul nr. 163/290/2013, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani
închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, pentru
săvârșirea infracțiunilor de tăiere ilegală de arbori și instigare la săvârșirea
infracțiunii de furt de material lemnos, prevăzute în art. 108 alin. (1) lit. a) din
Legea nr. 46/2008 și în art. 25 C.pen. din 1969 raportat la art. 110 alin. (1) lit.
a) din Legea nr. 46/2008 (în vigoare la data comiterii faptelor).
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut
următoarele:
În prima jumătate a lunii martie 2010, inculpatul s-a deplasat în
pădurea persoanei vătămate, situată în punctul Godinova de pe raza orașului
Bocșa, unde, cu ajutorul unui motofierăstrău, a tăiat un număr de 29 de arbori
nemarcați, cu un volum de 9,016 m.c., de pe tarlaua 7A, parcelele 19, 17, 25.
După ce a tăiat arborii, inculpatul, împreună cu martorii C.N. și C.S., i-au
secționat și încărcat în căruța inculpatului, după care, în mai multe rânduri, i-
au transportat în orașul Bocșa, unde i-au încărcat în autoturismul ARO
aparținând lui P.V.L., valorificându-i. Valoarea totală a arborilor tăiați și
sustrași de către inculpat împreună cu cei trei martori din pădurea persoanei
vătămate a fost de 1.123,9 lei, respectiv de 15,2 ori mai mare decât prețul
mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, la data constatării faptei,
conform fișei de calcul întocmită de către Inspectoratul Teritorial de Regim
Silvic și de Vânătoare Timișoara – Inspecția Silvică și de Vânătoare Caraș-
Severin (în continuare ITRSV Timișoara – ISV Caraș Severin).
Analiza cauzelor având ca obiect infracțiunile silvice… 203
Ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 4/2015 pentru aprobarea
prețului mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior15
, prin care s-a
stabilit că prețul mediu al unui cub de masă lemnoasă este de 115 lei/m.c.,
având în vedere că arborii tăiați și sustrași de inculpat au un volum de 9,016
m.c., valoarea lor ajunge la 1.123,9 lei (TVA inclus), valoare care este de 9,77
ori mai mare decât prețul unui metru cub de masă lemnoasă pe picior la data
constatării faptei.
Fiind audiat în ambele faze procesuale, inculpatul nu a recunoscut că
ar fi tăiat arbori din pădurea persoanei vătămate, ci din pădurea pe care o are
în administrare. Susținerile inculpatului sunt contrazise de probele
administrate atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de cercetare
judecătorească, motiv pentru care nu vor fi reținute de instanță. Mai mult, din
cuprinsul adresei nr. 1098/14.06.2012 întocmită de către Ocolul Silvic Bocșa
Română, precum și din înscrisurile anexate, rezultă următoarele: în cursul
anilor 2009-2010, pădurarul C.G. a avut exploatări forestiere, după cum
urmează: partida 2724, UP VIII Ocna de Fier, partidă de produse secundare
rărituri, cu un volum de 66 m.c., autorizată la exploatare din 23 noiembrie
2009 până la data de 30 decembrie 2009, partidă din care s-au exploatat doar
26 m.c. în cursul anului 2009; partida 2724 S (stoc la 31 decembrie 2009), UP
VIII Ocna de Fier, partidă de produse secundare rărituri, cu un volum de 40
m.c., autorizată la exploatare din 15 ianuarie 2010 până în data de 15 aprilie
2010; cele două parchete de exploatare a masei lemnoase sunt situate în zona
numită „Mănăstire”, în partea stângă a Drumului Județean Bocșa-Ocna de
Fier și la o distanță apreciabilă față de pădurea proprietate particulară a
persoanei vătămate.
La individualizarea judiciară a pedepsei, instanța a ținut seama de
criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute în art. 72 C.pen. din
1969, potrivit cărora la stabilirea și aplicarea pedepselor se ținea seama de
dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în
partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana
infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea
penală. Astfel, instanța a avut în vedere gradul de pericol social al faptei
concretizat în valorile sociale care au fost vătămate – vegetația forestieră,
faptul că inculpatul a tăiat un număr de 29 de arbori, deși cunoștea că aceștia
nu erau marcați și, mai mult, a determinat alte persoane să sustragă materialul
lemnos –, precum şi rezultatul faptelor săvârșite – producerea de prejudicii în
patrimoniul persoanei vătămate, săvârșirea de către inculpat a acestor fapte în
concurs real de infracțiuni.
15 Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 9 ianuarie 2015.
204 Augustin Lazăr, Elena Giorgiana Hosu
C.2.6. Tăierea, fără drept, de arbori. Furtul de arbori tăiați. Subiecți
activi: fără calitate specială. Latura obiectivă: inculpații au tăiat, în cursul
lunii ianuarie 2012, 4 arbori nemarcați, în scopul valorificării ulterioare,
producând un prejudiciu de 2.407,965 lei. Latura subiectivă: intenția directă.
Modalitatea de individualizare a executării pedepsei: suspendarea
condiționată a executării pedepsei. Legea penală mai favorabilă. Nereținerea
de circumstanțe atenuante judiciare: inculpații au mai fost condamnați în
trecut, dovedind prin comportamentul lor ulterior că nu au înțeles importanța
valorilor sociale ocrotite.
Fapta inculpaților care, în luna ianuarie 2012, au tăiat, fără drept, 4
arbori nemarcați, pe care ulterior i-au valorificat, întrunește elementele
constitutive ale infracțiunilor de tăiere ilegală de arbori și furt de arbori
tăiați prevăzute în art. 108 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 46/2008 și în art. 110
alin. (1) lit. c) din Legea nr. 46/2008 (în vigoare la data comiterii faptelor).
Inculpații au recunoscut faptele săvârșite.
(Jud. Reșița, Sent. pen. nr. 447/2014, definitivă prin neapelare)
Prin Sentința penală nr. 447/2014, pronunțată de Judecătoria Reșița în
dosarul nr. 2/290/2014, inculpații M.M. și P.I.D. au fost condamnați la
pedeapsa de 2 ani închisoare, respectiv 1 an și 6 luni ani închisoare, cu
suspendarea condiționată a executării pedepsei, pentru săvârșirea
infracțiunilor de tăiere fără drept de arbori și furt de arbori prevăzute în art.
108 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 46/2008 și în art. 110 alin. (1) lit. c) din
Legea nr. 46/2008 (în vigoare la data comiterii faptelor).
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt
următoarele:
În cursul lunii ianuarie 2012, inculpații P.I.D. și M.M. s-au deplasat în
pădurea situată în punctul denumit „Picu” din comuna Exeriș, pădure ce
aparținea persoanelor vătămate V.M. și V.N., de unde au tăiat, fără drept, un
număr de patru arbori nemarcați, dintre care trei de esență stejar și unul de
esență tei, după care i-au fasonat la lungimea de un metru și i-au transportat
cu o remorcă, numărul de transporturi efectuate fiind de trei. Încărcătura unei
remorci a fost dusă la locuința inculpatului M.M., o alta a fost vândută de
către inculpatul P.I.D. martorului C.C.C., iar cea de-a treia a fost dusă la
locuința celuilalt inculpat. Volumul arborilor tăiați a fost de 10.073 m.c., iar
valoarea a fost de 2.407,96 lei fără TVA, conform adresei nr.
1165/14.11.2013 emisă de către ITRSV Timișoara – ISV Caraș Severin.
În faza de judecată, până la începerea cercetării judecătorești,
inculpații M.M. și P.I.D. au arătat că recunosc săvârșirea faptelor reținute în
actul de sesizare a instanței, solicitând ca judecata să se facă în baza probelor
Analiza cauzelor având ca obiect infracțiunile silvice… 205
administrate în faza de urmărire penală și nu au solicitat administrarea de
probe noi.
Cu privire la legea penală aplicabilă, este de menționat că, de la data
săvârșirii faptelor − ianuarie 2012 − și până la judecarea definitivă a cauzei a
intervenit o nouă lege penală, astfel că urmează a fi analizate prezentele fapte
în raport de legea determinată ca fiind mai favorabilă, conform art. 5 C.pen.
La individualizarea judiciară a pedepsei se va avea în vedere criteriile
generale de individualizare a pedepsei prevăzute în art. 72 C.pen. din 1969,
potrivit cărora la stabilirea și aplicarea pedepselor se ținea seama de
dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă prevăzute în
Legea nr. 46/2008 pentru infracțiunile săvârșite, reduse cu o treime, în
conformitate cu art. 396 alin. (10) C.pr.pen. În acest sens, se vor reține, pe de
o parte, următoarele: gradul ridicat de pericol social al faptelor concretizate în
valorile sociale care au fost puse în pericol – vegetația forestieră și
patrimoniul persoanelor vătămate V.N. și V.M., volumul mare al arborilor
tăiați ilegal și sustrași, iar, pe de altă parte, se vor avea în vedere
circumstanțele personale ale inculpaților, atitudinea acestora constant sinceră
manifestată pe parcursul procesului penal, recunoscând și regretând faptele
comise, precum și faptul că aceștia au achitat prejudiciul creat.
Totuși, nu se va reține în favoarea inculpaților circumstanțele
atenuante prevăzute la art. 74 alin. (1) lit. a) C.pen. din 1969, întrucât, așa
cum rezultă din fișele de cazier judiciar, aceștia au mai fost condamnați în
trecut, dovedind prin comportamentul lor ulterior că nu au înțeles importanța
valorilor sociale ocrotite.
Față de aceste aspecte, instanța a hotărât să aplice inculpaților pedepse
cu închisoarea orientate spre minimul special, redus ca urmare a aplicării
dispozițiile art. 396 alin. (10) C.pr.pen., apreciind că acestea sunt de natură să
asigure atingerea scopului prevăzut de lege, respectiv prevenirea săvârșirii de
noi infracțiuni.
C.2.7. Tăierea, fără drept, de arbori. Furtul de arbori. Subiectul activ:
fără calitate specială. Latura obiectivă: în anul 2014 inculpatul a tăiat, fără
drept, 44 de arbori nemarcați, în scopul valorificării ulterioare. Latura
subiectivă: intenția directă. Modalitatea de individualizare a executării
pedepsei închisorii: suspendarea condiționată a executării pedepsei. Eroarea:
nu este incidentă această cauză de neimputabilitate, întrucât inculpatul trebuia
să se edifice, înainte de a comite faptele, cu privire la delimitarea parcelei sale
de cea învecinată.
Fapta inculpatului care, în luna mai 2014, a tăiat și sustras 44 de
arbori din fondul forestier național, în scopul valorificării, producând un
206 Augustin Lazăr, Elena Giorgiana Hosu
prejudiciu de 6.063 lei Ocolului Silvic Teregova, întrunește elementele
constitutive ale infracțiunilor de tăiere ilegală de arbori și furt de arbori
prevăzute în art. 107 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 și în art. 109 alin.
(1) lit. d) din Legea nr. 46/2008.
Inculpatul a recunoscut faptele săvârșite, însă a susținut că a avut
convingerea că arborii pe care i-a tăiat se aflau pe proprietatea sa.
(Jud. Caransebeș, Sent. pen. nr. 36/2016, definitivă prin neapelare)
Prin Sentința penală nr. 36/2016, pronunțată de Judecătoria
Caransebeș în dosarul nr. 3427/208/2015, inculpatul a fost condamnat la 1 an,
9 luni și 10 zile închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei,
pentru săvârșirea infracțiunilor de tăiere, fără drept, de arbori și furt de arbori
prevăzute în art. 107 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 și în art. 109 alin.
(1) lit. d) din Legea nr. 46/2008.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt
următoarele:
Din verificările efectuate s-a stabilit că autorul infracțiunilor de tăiere
ilegală de arbori și furt de arbori este inculpatul, acesta deținând o suprafață
de pădure de circa 0,58 ha (în baza unui titlu de proprietate și a unui contract
de moștenitor), învecinată cu cea care aparținea Primăriei Teregova,
gestionată de Ocolul Silvic Teregova, în zona forestieră „Tarsatura”.
Fiind audiat, inculpatul a recunoscut că a tăiat arborii în cauză, o parte
fiind vânduți către o societate comercială. Acesta a precizat însă că a comis
faptele având convingerea că arborii se aflau pe proprietatea sa. În acest sens,
inculpatul a susținut că, fiind într-o criză financiară, a tăiat ilegal cei 44 de
arbori de esență fag din zona respectivă, crezând că erau din pădurea sa, aflată
în acea zonă, și i-a comercializat societății ,,D.L.” SRL Timișoara. În
formarea convingerii sale eronate, inculpatul s-a bazat pe spusele bunicului
său B.P. (decedat), care i-a arătat în urmă cu mult timp limita parcelei de
pădure ce le aparținea față de pădurea primăriei, aceasta fiind în partea de sus
a drumului forestier și nu a celor două borne identificate de către organul
silvic. În cauză s-a efectuat o conducere în teren cu inculpatul, în prezența
reprezentantului Ocolului Silvic Teregova, ocazie cu care s-a stabilit că în partea
de sus a suprafeței de pădure deținute de inculpat și până în drumul forestier din
zona respectivă exista suprafața de pădure de unde au fost tăiați arborii la care
se face referire, la fața locului găsindu-se cioate vechi de arbori tăiați.
Inculpatul a arătat că recunoaște faptele reținute în sarcina sa, nu dorește
administrarea altor probe și este de acord cu prestarea unei munci în folosul
comunității.
Analiza cauzelor având ca obiect infracțiunile silvice… 207
Cu privire la latura subiectivă, s-a apreciat că în cauză nu este incident
cazul de neimputabilitate al erorii cu privire la comiterea infracțiunii de furt de
arbori, întrucât parcelele în cauză erau delimitate în mod clar, limita constând în
vopsea roșie pe arbori, vizibilă și nu departe de drumul forestier – punctul de
reper în funcție de care chiar inculpatul susține că s-a ghidat atunci când a ales să
taie arbori din locul cu pricina, considerat de acesta că îi aparține. În aceste
condiții nu se poate susține că inculpatul s-a aflat în eroare în momentul
comiterii faptei de furt de arbori. Urmând să taie arbori situați în apropierea
limitei dintre cele două parcele, inculpatul trebuia să se edifice mai întâi cu
privire la delimitarea parcelelor.
La alegerea și individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanța a
avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute în art.74 C.pen.;
astfel, a ținut seama de limitele de pedeapsă stabilite de textul incriminator
pentru faptele săvârșite, de valorilor sociale care au fost lezate, dar mai ales care
vor putea fi vătămate în viitor; totodată, au fost avute în vedere și circumstanțele
personale ale inculpatului – vârsta acestuia, lipsa antecedentelor penale, așa cum
reies acestea din fișa de cazier judiciar, și atitudinea acestuia de recunoaștere a
faptelor reținute în sarcina sa.
C.2.8. Tăierea, fără drept, de arbori. Furtul de arbori. Subiecți activi:
fără calitate specială. Latura obiectivă: tăierea, fără drept, a 12 arbori
nemarcați din fondul forestier național, în vederea valorificării ulterioare.
Latura subiectivă: intenția directă. Modalitatea de individualizare a pedepsei
închisorii: suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Fapta inculpaților care, în luna noiembrie 2012, au tăiat 12 arbori
nemarcați din fondul forestier național, pentru valorificare, amenințându-l și
lovindu-l pe pădurarul Ocolului Silvic Oțelu Roșu, aflat în executarea
serviciului de pază și control al circulației materialului lemnos, întrunește
elementele constitutive ale infracțiunilor de ultraj, tăiere fără drept de arbori
și furt de arbori prevăzute în art. 239 alin. (1) și (2) C.pen. din 1969, în art.
108 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 46/2008 și în art. 110 alin. (1) lit. a) și alin.
(2) lit. a) din Legea nr. 46/2008 (în vigoare la data comiterii faptelor).
Delictum subsequens: ultraj prevăzut în art. 239 alin. (1) și (2) C.pen.
din 1969.
Inculpații au recunoscut faptele reținute în sarcina lor.
(Jud. Caransebeș, Sent. pen. nr. 504/2013, definitivă prin nerecurare)
Prin sentința penală nr. 504/2013, pronunțată de Judecătoria
Caransebeș în dosarul nr. 2449/208/2013, inculpatul M.P.A. a fost condamnat
la 6 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, pentru
208 Augustin Lazăr, Elena Giorgiana Hosu
săvârșirea infracțiunilor de ultraj și furt de arbori prevăzute în art. 239 alin. (1)
și (2) C.pen. din 1969 și în art. 110 alin. (1) lit. a) și alin. (2) lit. a) din Legea
nr. 46/2008 (în vigoare la data comiterii faptelor).
Aceeași pedeapsă a fost pronunțată și față de inculpatul G.L.A. pentru
săvârșirea infracțiunilor de tăiere, fără drept, de arbori și furt de arbori
prevăzute în art. 108 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 46/2008 și în art. 110 alin.
(1) lit. a) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 46/2008.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut
următoarele:
La data de 14 noiembrie 2012, lucrători din cadrul Postului de Poliție
Obreja au fost sesizați telefonic de către B.I.P., pădurar din cadrul Ocolului
Silvic Oțelu Roșu, cu privire la faptul că G.L.A., M.P.A. și I.I. taie și sustrag
material lemnos de pe raza localității Var, din cantonul silvic din zona
„Văruțu”, precum și că M.P.A. l-a lovit pe pădurarul B.I.P. și pe tatăl
acestuia, B.P., ceea ce l-a determinat pe B.I.P. să tragă un foc de avertisment
cu arma din dotare.
Audiați în cauză, atât în faza de urmărire penală, cât și în fața instanței
de judecată, inculpații au avut o atitudine relativ sinceră, recunoscând și
regretând săvârșirea faptei. La termenul de judecată din data de 10 octombrie
2013, inculpații au arătat că înțeleg să se prevaleze de dispozițiile art. 3201
C.pr.pen. din 1969 și că solicită soluționarea cauzei pe baza probelor
administrate în faza de urmărire penală.
Starea de fapt prezumată în rechizitoriu este corect reținută, aceasta
rezultând din probele administrate în faza de urmărire penală, ce se
coroborează cu recunoașterea din declarațiile inculpaților. În drept, faptele
săvârșite de inculpatul M.P.A. de a amenința persoana vătămată B.I.P.,
pădurar în cadrul Ocolului Silvic Oțelu Roșu, aflat în executarea serviciului
de pază și control al circulației materialului lemnos, și de a lovi cu pumnul în
zona feței, precum și de a transporta materialul lemnos tăiat de către G.I.A.
întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de ultraj și furt de arbori
prevăzute în art. 239 alin. (1) și (2) C.pen. din 1969 și 110 alin. (1) lit. a) și
alin. (2) lit. a) din Legea nr. 46/2008 cu aplicarea art. 75 lit. c) C.pen. din
1969, fiind dovedite cu probele administrate în faza de urmărire penală.
La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile
generale prevăzute la art. 72 C.pen. din 1969, respectiv gradul de pericol
social al faptei, împrejurările concrete de săvârșire a acesteia, precum și
persoana inculpatului, lipsa antecedentelor penale, atitudinea sinceră a
inculpatului, dând eficiență și dispozițiilor art. 3201 C.pr.pen. din 1969.
Pe cale de consecință, apreciind că în cauză sunt îndeplinite condițiile
prevăzute la art. 345 alin. (2) C.pr.pen. din 1969, în sensul că faptele săvârșite
Analiza cauzelor având ca obiect infracțiunile silvice… 209
de inculpați sunt prevăzute de legea penală, constituie infracțiuni și au fost
săvârșite de aceștia cu forma de vinovăție prevăzută de lege, instanța a dispus
condamnarea.
C.2.9. Tăierea, fără drept, de arbori. Furtul de arbori. Subiectul activ:
fără calitate specială. Latura obiectivă: tăierea, fără drept, a 26 de arbori
nemarcați în scopul valorificării ulterioare. Latura subiectivă: intenția
directă. Modalitatea de individualizare a executării pedepsei închisorii:
suspendare condiționată a executării pedepsei. Conducerea în teren a
inculpatului.
Fapta inculpatului care, în luna martie 2011, a tăiat, fără drept, 26 de
arbori din fondul forestier național, cu o valoare de 13.421,69 lei (fără TVA),
în scopul valorificării ulterioare, întrunește elementele constitutive ale
infracțiunii de tăiere, fără drept, de arbori și furt de arbori prevăzute în art.
108 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 și în art. 110 alin. (1) lit. d) din
Legea nr. 46/2008 (în vigoare la data comiterii faptelor).
Inculpatul a recunoscut faptele săvârșite și reținute în sarcina sa.
(Jud. Caransebeș, Sent. pen. nr. 564/2012, definitivă prin nerecurare)
Prin Sentința penală nr. 564/2012, pronunțată de Judecătoria
Caransebeș, în dosarul nr. 2464/208/2012, inculpatul a fost condamnat la 2
ani închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, pentru
săvârșirea infracțiunilor de tăiere, fără drept, de arbori și furt de arbori
prevăzute în art. 108 alin. (1) lit. d) și art. 110 alin. (1) lit. d) din Legea nr.
46/2008 (în vigoare la data comiterii faptelor).
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt
următoarele:
La data de 10 martie 2011, Poliția Comunală Teregova a fost sesizată
de către A.A., pădurar în cadrul Primăriei comunei Teregova, cu privire la
faptul că, din locul numit „Laz”, unde Primăria Comunei Teregova deținea
pădure, s-au tăiat și sustras arbori de către R.S. Cu ocazia efectuării
conducerii în teren, inculpatul a indicat locul comiterii faptelor, respectiv
parcela 89A din UPV1 ce aparținea Primăriei comunei Teregova, unde au fost
identificate un număr de 26 de cioate de esență fag, ce nu aveau aplicate
marcajul cu ciocanul silvic, valoarea prejudiciului fiind de 13.421,69 lei, fără
TVA.
Din adresa nr. 5521/12.03.2012 a Ocolului Silvic Teregova a rezultat
faptul că parcela de pădure ce aparținea inculpatului, conform titlului de
proprietate, se afla situată în zona Potoc, la aproximativ 5 km de parcela din
210 Augustin Lazăr, Elena Giorgiana Hosu
care a tăiat inculpatul arborii, comunicând și faptul că, în cursul anului 2011,
inculpatul nu a solicitat marcarea de arbori în proprietatea sa.
Audiat în cauză, în faza de judecată, inculpatul a avut o atitudine
sinceră, recunoscând săvârșirea faptei, a arătat că înțelege să se prevaleze de
dispozițiile art. 3201 alin. (7) C.pr.pen. din 1969 și că solicită soluționarea
cauzei în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile
generale la art. 72 C.pen. din 1969, respectiv gradul de pericol social al faptei,
împrejurările concrete de comitere a acesteia, persoana inculpatului, precum și
dispozițiile art. 3201 alin. (7) C.pr.pen. din 1969.
Pe cale de consecință, apreciind că în cauză sunt îndeplinite condițiile
prevăzute în art. 345 alin. (2) C.pr.pen. din 1969, în sensul că faptele comise
de inculpat sunt prevăzute de legea penală, constituie infracțiuni și au fost
săvârșite de acesta cu forma de vinovăție prevăzută de lege, instanța a dispus
condamnarea acestuia.
C.2.10. Tăierea, fără drept, de arbori. Elemente constitutive. Subiectul
activ: personal silvic. Latura obiectivă: tăierea fără drept a 13 arbori din
fondul forestier național. Latura subiectivă: intenția directă. Modalitatea de
individualizare a executării pedepsei închisorii: în regim de detenție – în
primă instanță; cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere – în
apel. Legea penală mai favorabilă: regimul sancționator, conform modificării
Legii nr. 46/2008 prin art. 202 din Legea nr. 187/2012, era închisoarea de la 3
la 10 ani și 6 luni, regim mai blând față de cel de la data comiterii faptei, chiar
dacă se reține varianta agravantă prevăzută la art. 108 alin. (2) lit. d) din
Legea nr. 46/2008, inexistentă la acea dată.
Fapta inculpatului care, la data de 17 februarie 2011, în calitate de
pădurar, a tăiat, fără drept, arbori și ulterior a traficat în interesul său
materialul lemnos care se afla în gestiunea sa, întrunește elementele
constitutive ale infracțiunilor de delapidare și tăiere, fără drept, de arbori
prevăzute în art. 2151 C.pen. din 1969 și în art. 108 alin. (1) lit. d) și alin. (2)
lit. d) din Legea nr. 46/2008 (în vigoare la data comiterii faptelor).
Delictum subsequens: infracțiunea de delapidare prevăzută în art.
2151 C.pen. din 1969.
Apărarea inculpatului, în sensul că arborii au fost tăiați de autori
necunoscuți și a fost nevoit în aceste condiții să identifice un transportator și
un cumpărător, nu a fost susținută de nicio probă din dosar.
(C. Ap. Timișoara, Dec. pen. nr. 181/A/2013)
Analiza cauzelor având ca obiect infracțiunile silvice… 211
Prin sentința penală nr. 586/2013, pronunțată de Judecătoria
Caransebeș în dosarul nr. 4208/208/2012, inculpatul N.M. a fost condamnat la
4 ani închisoare, cu aplicarea art. 64 lit. a) teza a II-a și b) și art. 71 C.pen. din
1969, pentru săvârșirea infracțiunilor de delapidare și tăiere, fără drept, de
arbori, prevăzute în art. 2151 C.pen. din 1969 și în art. 108 alin. (1) lit. d) din
Legea nr. 46/2008 (în vigoare la data comiterii faptelor).
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut
următoarele:
La data de 17 februarie 2011, ora 23,30, lucrătorii din cadrul Poliției
Rusca Montană au oprit pentru control pe Drumul Județean (în continuare DJ)
684 autoutilitara marca MAN cu nr. B 97 JRO, în care se afla material
lemnos. Șoferul autoutilitarei a fost identificat ca fiind B.P., care a declarat că
efectuează un transport pentru C.A.I., din Lugoj, şi că acesta a luat lemnul de
la pădurarul N.M. După oprirea în trafic de către lucrătorii poliției, s-a stabilit
că materialul lemnos a fost încărcat din locul numit „Orizont 705”, fiind
încărcate 13 bucăți de lemn de esență paltin; în zona numită „Geamăna” au
fost identificate un număr de 4 cioate nemarcate, cantonul nr. 6 aflându-se în
gestiunea inculpatului N.M., respectiv UP III u.a. 52 a-53-A. Potrivit actului
de control nr. 734/17.03.2011 și a fișei de calcul, din cele 4 cioate a rezultat
material lemnos în valoare de 5.212,42 lei, materialul lemnos fiind ridicat și
depozitat în Depozitul Voislova al Ocolului Silvic Rusca Montană. Din
adresele nr. 1390/18.05.2011 și nr. 1267/6.05.2011 ale Ocolului Silvic Rusca
Montană a rezultat că inculpatul N.M. era angajat al acestei unități silvice în
funcția de pădurar, el având în gestiune cantonul „Geamăna nr. 6”. S-a
comunicat și faptul că, la data de 17 februarie 2011, în UP III Ruschița, u.a.
52 a și 53, nu a fost autorizat spre exploatare niciun parchet și nici nu a fost în
exploatare vreunul.
Sub aspect subiectiv, fapta a fost săvârșită cu intenție directă,
inculpatul prevăzând și urmărind producerea rezultatului socialmente
periculos, cu atât mai mult cu cât infracțiunea de tăiere ilegală de arbori a
constituit infracțiunea mijloc pentru săvârșirea infracțiunii scop, de delapidare
în forma vânzării materialului lemnos aflat în gestiunea inculpatului.
La individualizarea sancțiunii aplicate inculpatului pentru săvârșirea
infracțiunii de delapidare, instanța a avut în vedere, conform dispozițiilor art.
72 C.pen. din 1969, limitele de pedeapsă fixate pentru infracțiunea reținută în
sarcina sa, gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, determinat de
modul și mijloacele de săvârșire a faptei (inculpatul a contactat un cumpărător
pentru materialul lemnos aflat în gestiunea sa și i-a prezentat acestuia o
situație nereală, în sensul că deține documente de proveniență pentru
materialul lemnos), de împrejurările în care a fost săvârșită (inculpatul nu a
212 Augustin Lazăr, Elena Giorgiana Hosu
fost constrâns în niciun mod. săvârșirea faptei fiind motivată doar de dorința
obținerii unui folos material), de urmările faptei (producerea unui prejudiciu
de 5.212,42 lei). De asemenea, instanța a avut în vedere și faptul că inculpatul
nu a mai săvârșit fapte prevăzute de legea penală, fiind la prima abatere,
precum și faptul că inculpatul a achitat suma de bani cu care a fost prejudiciat
Ocolul Silvic Rusca Montană. Întrucât inculpatul nu a prețuit valorile sociale
legate de patrimoniul persoanelor și de respectarea atribuțiilor de serviciu,
instanța a constatat că se impune interzicerea exercitării drepturilor prevăzute
la art. 64 lit. a) teza a II-a C.pen. din 1969, pe durata și în condițiile art. 71 din
același cod.
Împotriva Sentinței penale nr. 586/2013 a Judecătoriei Caransebeș a
declarat recurs, calificat drept apel potrivit art. 10 din Legea nr. 255/2013
pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură
penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind
dispoziții procesual penale, inculpatul N.M. solicitând achitarea pentru
infracțiunile reținute în sarcina sa, susținând că a procedat într-un mod
obișnuit în cadrul ocoalelor silvice, că a încercat să prevină cauzarea unui
prejudiciu atât personal, cât și angajatorului.
Analizând apelul declarat de inculpat prin prisma motivelor de apel și
din oficiu conform art. 417 alin. (2) C.pr.pen., Curtea de Apel Timișoara a
constatat că este întemeiat doar în ceea ce privește aplicarea dispozițiilor legii
mai favorabile raportat la infracțiunea prevăzută în art. 108 din Legea nr.
46/2008, precum și al individualizării modalității de executare a pedepsei, pentru
următoarele considerente:
Faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor
prevăzute în art. 2151 alin. (1) C.pen. din 1969 (în vigoare la data faptei) și art.
108 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 (în forma în vigoare la data faptei),
întrucât inculpatul este persoana responsabilă de tăierea ilegală a materialului
lemnos și de operațiunea de vânzare în interesul său, deși bunurile se aflau în
propria gestiune.
Sub aspectul incidenței legii penale mai favorabile, în aplicarea art. 5
C.pen., instanța de apel a constatat că infracțiunea de delapidare este incriminată
în art. 295 alin. (1) C.pen., fiind sancționată cu închisoarea de la 2 la 7 ani și
interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică. Având în vedere
că dispozițiile art. 2151 alin. (1) C.pen. din 1969 prevedeau pedeapsa închisorii
de la 1 la 15 ani închisoare, că prima instanță a aplicat inculpatului pentru
această infracțiune o pedeapsa de 1 an închisoare și calea de atac este declarată
doar de inculpat, se observă că legea penală din 1969 (în vigoare la data faptei)
este mai favorabilă pentru infracțiunea de delapidare, relevant fiind minimul
special prevăzut de lege. În ceea ce privește infracțiunea prevăzută în art. 108
Analiza cauzelor având ca obiect infracțiunile silvice… 213
din Legea nr. 46/2008, se impune a fi menționat faptul că încadrarea juridică, în
urma modificărilor operate prin art. 202 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea
în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal16
, cu modificările și
completările ulterioare, este în art. 108 alin. (1) lit. d) și alin. (2) lit. d) din
Legea nr. 46/2008 (în forma în vigoare la data faptei), aceasta fiind legea penală
mai favorabilă. În acest sens, dispozițiile art. 108 alin. (1) din Legea nr. 46/2008
(în forma de la data comiterii faptei) prevedeau că: „Tăierea, ruperea,
distrugerea, degradarea ori scoaterea din rădăcini, fără drept, de arbori, puieți
sau lăstari din fondul forestier național și din vegetația forestieră situată pe
terenuri din afara acestuia, indiferent de forma de proprietate, constituie
infracțiune silvică și se sancționează după cum urmează: (...) d) cu închisoare
de la 4 ani la 16 ani, dacă valoarea prejudiciului produs este de cel puțin 50 de
ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior,
la data constatării faptei”. Ca urmare a modificărilor intervenite prin art. 202
din Legea nr. 187/2012, art. 108 din Legea nr. 46/2008 avea următorul conținut:
„(1) Tăierea, ruperea, distrugerea, degradarea ori scoaterea din rădăcini, fără
drept, de arbori, puieți sau lăstari din fondul forestier național și din vegetația
forestieră situată pe terenuri din afara acestuia, indiferent de forma de
proprietate, constituie infracțiune silvică și se sancționează după cum urmează:
(...) d) cu închisoare de la 2 la 7 ani, dacă valoarea prejudiciului produs este de
cel puțin 50 de ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă
lemnoasă pe picior, la data constatării faptei. (2) Limitele speciale ale
pedepselor prevăzute la alin. (1) se majorează cu jumătate, în cazul în care
faptele au fost săvârșite în următoarele împrejurări: (...) d) de personal silvic”.
Ca atare, regimul sancționator, conform modificării Legii nr. 46/2008 prin art.
202 din Legea nr. 187/2012, era închisoarea de la 3 la 10 ani și 6 luni, regim mai
blând față de cel de la data comiterii faptei.
Referitor la cererea inculpatului de a se înlătura varianta agravantă
constând în valoarea prejudiciului, întrucât conform adresei nr.
186/05.03.2014 a Direcției Silvice Caraș-Severin se menționează că
prejudiciul în cuantum de 3.219.67 lei − și nu de 5.212,42 lei − a fost
recuperat, instanța de apel a reținut că este neîntemeiată. Cuantumul
prejudiciului a fost stabilit în urma unei proceduri de evaluare atât a
materialului lemnos găsit cu ocazia verificării transportului din data de 17
februarie 2011, cât și prin identificarea cioatelor din teren. Astfel, suma ce
constituie valoarea prejudiciului a fost determinată de o comisie de verificare
și inventariere, sens în care există în dosarul de urmărire penală actul de
control, fișa de calcul și fișa carnetului de inventar.
16 Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 12 noiembrie
2012.
214 Augustin Lazăr, Elena Giorgiana Hosu
Referitor la modalitatea de executare a pedepsei, instanța de apel a
constatat că nu se impune executarea în regim de deținere, inculpatul fiind la
primul conflict cu legea penală. Astfel, în cauză sunt îndeplinite condițiile
prevăzute de lege pentru a se dispune suspendarea sub supraveghere a
executării pedepsei, întrucât în funcție de persoana inculpatului, de conduita
avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse pentru înlăturarea
sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de
îndreptare, se observă că aplicarea pedepsei este suficientă și, chiar fără
executarea acesteia, nu va mai comite alte infracțiuni, însă este necesară
supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.
În concluzie, instanța de apel a dispus condamnarea inculpatului N.M.
la 3 ani închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, pe
un termen de supraveghere de 5 ani.
C.2.11. Tăierea ilegală de arbori. Subiecți activi: personal silvic.
Latura obiectivă: tăierea ilegală a 715 arbori de către inculpați, ulterior
materialul lemnos fiind valorificat în interesul acestora. Latura subiectivă:
intenția directă. Modalitatea de individualizare a executării pedepsei
închisorii: suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Fapta inculpaților care, în perioada iunie-august 2012, au tăiat ilegal
715 arbori aflați în paza și gestiunea unuia dintre inculpați, materialul
lemnos fiind vândut ulterior, întrunește elementele constitutive ale
infracțiunilor de gestiune frauduloasă și tăiere, fără drept, de arbori
prevăzute în art. 214 alin. (1) și (2) C.pen. din 1969 și în art. 108 alin. (1) lit.
d) din Legea nr. 46/2008 (în vigoare la data comiterii faptelor).
Delictum subsequens: gestiune frauduloasă prevăzută în art. 214 alin.
(1) și (2) C.pen. din 1969.
Inculpații nu au recunoscut săvârșirea faptelor, apărările fiind însă
infirmate de probele administrate în cauză, pe tot parcursul procesului penal.
(Jud. Lipova, Sent. pen. nr. 40/2014, definitivă prin neapelare)
Prin Sentința penală nr. 40/2014, pronunțată de Judecătoria Lipova în
dosarul nr. 402/250/2013, inculpații B.N.F. și S.E.D. au fost condamnați la 2
ani închisoare, respectiv 1 an și 6 luni închisoare, cu suspendarea condiționată
a executării pedepsei, pentru săvârșirea infracțiunilor de gestiune frauduloasă
și tăiere ilegală de arbori prevăzute în art. 214 alin. (1) și (2) C.pen. din 1969
și în art. 108 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 (în vigoare la data comiterii
faptelor).
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut
următoarele:
Analiza cauzelor având ca obiect infracțiunile silvice… 215
În sarcina inculpaților s-a reținut în fapt că, la data de 30 august 2012,
organele de poliție din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Arad −
Compartimentul Silvic s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că în
perioada iunie-august 2012, în cadrul procesului de exploatare a unui număr
de trei partizi din cantonul nr. 19 Feneș, pădure aflată în paza și gestiunea
pădurarului inculpat B.N.F., au fost tăiați ilegal un număr de 715 arbori, iar
pădurarul a vândut materialul lemnos provenit din tăierea lor, sumele de bani
obținute din vânzare fiind însușite de către acesta.
Cu ocazia cercetării locului faptei și a inspecției făcute de specialiștii
silvici din cadrul Direcției Silvice Arad, Ocolul Silvic Lipova și reprezentanți
ai proprietarilor, s-a constatat că pe raza cantonului 19 Feneș au fost tăiați
ilegal un număr de 715 arbori, în volum de 505.705 m.c., în valoare de
103.584,51 lei, conform actului de control și a anexei acestuia, din care 595
de arbori în volum de 428,74 m.c. și valoare de 88.024,09 lei din pădurea
Primăriei comunei Ususău, aflată sub contract de pază și administrare cu
Ocolul Silvic Lipova, 59 de arbori în volum de 31,771 m.c. și valoare de
5.871,05 lei din pădurea proprietatea societății G. ,,G.R.” SRL aflată sub
contract de pază cu Ocolul Silvic Lipova și un număr de 61 de arbori în volum
de 45,194 m.c. și valoare de 9.689,37 lei din pădurea proprietatea statului
aflată în administrarea Ocolului Silvic Lipova. Tot cu aceeași ocazie, s-a
constatat că, din cele 715 cioate identificate ca provenite de la arborii tăiați
ilegal, un număr de 217 prezentau la baza acestora o amprentă a unui
dispozitiv de marcare nesilvic, care nu corespundea cu dispozitivul silvic nr.
RP-2-204 cu care s-a făcut marcarea în cele trei partizi autorizate spre
exploatare în cadrul cantonului; au fost ridicate 6 mostre de pe 6 cioate pe
care a fost aplicat acel dispozitiv nesilvic pentru expertizare, în urma
expertizei tehnico-științifice traseologice stabilindu-se că acel dispozitiv
nesilvic era fals.
Este de menționat și că inculpatul S.E.D. și martorul M.F. au tăiat
ilegal dintr-o altă parcelă de pădure, respectiv parcela 64/B, proprietatea
Primăriei comunei Ususău, un număr de 157 de arbori, din care 73 purtau
amprenta unui dispozitiv fals de marcare, în această parcelă nefiind autorizate
lucrări de exploatare.
Întreaga cantitate de material lemnos exploatată legal, cât și cea
provenită de la arbori tăiați ilegal de către inculpatul S.E.D. și muncitorii
martorului M.F., a fost gestionată și vândută de către pădurarul inculpat
B.N.F.. acesta având cunoștință despre tăierile ilegale din cadrul cantonului
aflat în gestiunea sa. Mai mult, pentru materialul lemnos achiziționat de
martorul M.F., provenit din tăieri ilegale, pădurarul inculpat B.N.F. nu a emis
avize de însoțire, martorul făcând transportul cu avize obținute de la
216 Augustin Lazăr, Elena Giorgiana Hosu
societatea ,,D.M.” S.R.L. Tot în această perioadă, inculpatul S.E.D. a avut o
înțelegere cu martorul F.N. de a-i da material lemnos în schimbul unor
cauciucuri de tractor, fapt pentru care inculpatul S.E.D. l-a condus în parcela
64/B unde nu se afla partidă în exploatare și i-a indicat acestuia mai mulți
arbori care prezentau cioplaj pe trunchiul acestora și amprenta unui dispozitiv
de marcare la baza arborelui, prezentându-i ca marcați și puși în valoare, pe
care F.N. i-a exploatat și, ajutat de către martorii M.T.C. și F.V.M., i-a
transportat la diferite persoane din Lipova, precum și la M.F. Ca urmare a
conducerii în teren, făcută de către martorul M.T.C., și a indicării de către
acesta a tuturor cioatelor provenite de la arborii tăiați de F.N., au fost
identificate un număr de 32 de cioate, care au fost găsite anterior, cu ocazia
inspecției silvice, acestea prezentând toate număr de inventariere cuprins între
nr. 152 și 183, fiind trecute în carnetele de inventar și fișa de calcul a
prejudiciului în parcela de pădure 64/B, aparținând Primăriei comunei
Ususău.
Inculpatul B.N.F. nu a recunoscut învinuirile ce i s-au adus, iar în
timpul cercetărilor a încercat să inducă în eroare organele de cercetare penală,
consemnând în numele martorilor M.T.C. și F.V.M. o plângere către Ocolul
Silvic Lipova, pe care i-a pus să o semneze fără a le citi conținutul, indicând
în aceasta că autorul tuturor tăierilor ilegale și al sustragerilor de material
lemnos ar fi F.N., lucru infirmat de martori cu ocazia audierilor. Totodată, a
încercat influențarea martorului M.F. ca să nu divulge legătura dintre ei și să
recunoască că a primit de la acesta doar două transporturi de material lemnos,
pentru care sunt încheiate avize de însoțire de către pădurarul inculpat.
La rândul său, nici inculpatul S.E.D. nu a recunoscut învinuirile ce i s-
au adus și a susținut că întreaga activitate efectuată de către el și muncitorii
martorului M.F. a fost făcută sub îndrumarea și cu acordul pădurarului
inculpat B.N.F., care a și gestionat întreaga cantitate de material lemnos tăiată
de pe raza cantonului acestuia.
C.2.12. Tăierea, fără drept, de arbori. Subiectul activ: fără calitate
specială. Latura obiectivă: tăierea, fără drept, din fondul forestier a 169 de
arbori. Latura subiectivă: intenția directă. Modalitatea de individualizare a
executării pedepsei închisorii: suspendarea condiționată a executării
pedepsei. Parte civilă: ocolul silvic, atunci când proprietarul fondului
forestier este subiect activ al infracțiunii.
Fapta inculpatului care, în luna septembrie 2012, a tăiat, fără drept,
169 de arbori nemarcați întrunește elementele constitutive ale infracțiunii
prevăzută în art. 108 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 (în vigoare la data
comiterii faptei).
Analiza cauzelor având ca obiect infracțiunile silvice… 217
Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei.
(Jud. Lipova, Sent. pen. nr. 47/2014, definitivă prin neapelare)
Prin Sentința penală nr. 47/2014, pronunțată de Judecătoria Lipova în
dosarul nr. 31/250/2014, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni
închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, pentru
săvârșirea infracțiunii de tăiere, fără drept, de arbori prevăzută în art. 108 alin.
(1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 (în vigoare la data comiterii faptei).
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:
În luna septembrie 2012, inculpatul a tăiat, fără drept, de pe raza
Ocolului Silvic Săvârșin un număr de 169 de arbori, din speciile cer, gorun,
carpen și fag. Arborii respectivi nu au fost marcați de organele silvice și s-au
aflat în locul numit „Jidovina sub pripor”. Volumul de material lemnos
rezultat în urma tăierii, fără drept, a celor 169 de arbori a fost de 132,797 m.c.,
iar valoarea acestora a fost de 28.107,47 lei, sumă cu care Ocolul Silvic
Săvârșin s-a constituit parte civilă în cauză. Din cercetările organelor de
poliție a rezultat că inculpatul era proprietarul parcelei de pe care au fost
tăiați, fără drept, cei 169 de arbori, precum și că nu era cunoscut cu
antecedente penale.
În baza art. 397 alin. (1) C.pr.pen., instanța l-a obligat pe inculpat să
plătească părții civile Ocolul Silvic Săvârșin suma de 28.107,47 lei daune
materiale, având în vedere Decizia nr. 2/2010 a Înaltei Curți de Casație și
Justiție, Secțiile Unite, prin care a fost soluționat un recurs în interesul legii și
prin care s-a stabilit că, în cazul infracțiunilor prevăzute în Legea nr. 46/2008,
prin care se aduce atingere fondului forestier proprietate privată a persoanei
fizice sau persoanei juridice, calitatea de persoană vătămată ori de parte civilă
o pot avea atât ocolul silvic, în calitate de reprezentant al statului, cât și
proprietarul fondului forestier, cu excepția situației în care acesta din urmă
este subiect activ al infracțiunii; or, în speța de față, inculpatul este subiect
activ al infracțiunii și, pe cale de consecință, calitatea de parte civilă o are
ocolul silvic.
C.2.13. Tăierea, fără drept, de arbori. Furtul de arbori. Subiecți
activi: fără calitate specială. Latura obiectivă: tăierea a 6 arbori nemarcați
în vederea valorificării ulterioare. Latura subiectivă: intenția directă.
Modalitatea de individualizare a executării pedepsei: suspendarea
condiționată a executării pedepsei cu închisoarea. Circumstanța agravantă
referitoare la săvârșirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună.
Aplicarea unor pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.
218 Augustin Lazăr, Elena Giorgiana Hosu
Fapta inculpaților care, în luna mai 2013, au tăiat 6 arbori nemarcați
din fondul forestier național în vederea valorificării ulterioare, creând un
prejudiciu de 8.298 lei, Ocolului Silvic Sebiș, întrunește elementele
constitutive ale infracțiunilor de tăiere, fără drept, de arbori și furt de arbori
prevăzute în art. 108 alin. (1) lit. d) și alin. (2) lit. b) din Legea nr. 46/2008 și
în art. 110 alin. (1) lit. d) și alin. (2) lit. b) din Legea nr. 46/2008 (în vigoare
la data comiterii faptelor) cu aplicarea art. 77 lit. a) și art. 5 C.pen.
Inculpații au recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina lor.
(C. Ap. Timișoara, Dec. pen. nr. 320/A/2015)
Prin Sentința penală nr. 49/23.12.2014, pronunțată de Judecătoria
Gurahonț în dosarul nr. 915/238/2014, inculpații F.D.D., D.D.M. și P.T. au
fost condamnați la pedeapsa de câte 1 an și 8 luni închisoare, cu suspendarea
condiționată a executării pedepsei, pentru săvârșirea infracțiunilor de tăiere,
fără drept, de arbori și furt de arbori prevăzute în art. 108 alin. (1) lit. d) și
alin. (2) lit. b) din Legea nr. 46/2008 și în art. 110 alin. (1) lit. d) și alin. (2) lit.
b) din Legea nr. 46/2008 (în vigoare la data comiterii faptelor).
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt
următoarele:
În seara zilei de 13 mai 2013, inculpații F.D.D., B.D.M. și P.T. s-au
deplasat cu microbuzul cu numărul MD 10 RZJ pe Valea Hurezului, situată în
comuna Chisindia, cu scopul de a tăia și fura paltin de pădure, lemn folosit la
fabricarea de viori.
Având informații despre intenția infracțională a celor trei, martorii
M.A.V., M.I., P.I. și T.M., silvicultori, însoțiți de lucrători din cadrul Postului
de Poliție Chisindia, s-au deplasat pe urma acestora și, în jurul orei 2 și 30 de
minute, i-au surprins pe cei trei în timp ce doborau arbori paltin de munte în
parcela 129 U.P. II situată în locul numit „Calea lui Harip”, aflată în
administrarea Ocolului Silvic privat „Codrii Zarandului” Sebiș și în parcela
învecinată 116 U.P. II situată în locul numit ,,Hurez - Pârâul Vizuinii“, aflată
în administrarea Ocolului Silvic Moneasa – Sebiș. Deși inculpații au încercat
să fugă prin pădure, ei au fost prinși și identificați, asupra lor fiind găsit și
motofierăstrăul Husqvarna, proprietatea inculpatului F.D.D., care a și fost
ridicat în vederea confiscării. În urma cercetărilor făcute în teren s-a constatat
că în parcela 129 U.P.II administrată de Ocolul Silvic privat „Codrii
Zarandului”, inculpații au doborât trei arbori, iar la alții deja era făcută tapă în
vederea doborârii. Volumul celor 5 arbori a fost stabilit la 16,567 m.c., iar
valoarea la 6.214,69 lei fără TVA, iar în parcela 116 U.P. II, aparținând
Ocolului Silvic Sebiș, a fost găsit doborât un arbore al cărui volum a fost de
Analiza cauzelor având ca obiect infracțiunile silvice… 219
4,851 m.c., iar valoarea de 2.083,95 lei fără TVA. Lemnele fasonate au fost
predate în custodia celor două ocoale silvice.
Inculpații au recunoscut comiterea faptelor, care sunt confirmate de
planșele fotografice realizate la fața locului și de declarațiile martorilor
M.A.V., M.I. și T.M., date în faza urmăririi penale.
Și în faza cercetării judecătorești inculpații au recunoscut comiterea
faptelor și au solicitat ca judecarea lor să aibă loc în condițiile art. 396 alin.
(10) C.pr.pen., numai în baza probelor de la urmărirea penală.
La individualizarea judiciară a pedepselor, instanța a avut în vedere
limitele de pedeapsă pentru infracțiunile săvârșite, gravitatea faptelor
rezultând din pericolul social concret, precum și valoarea arborilor doborâți și
fasonați, precum și faptul că inculpații au recunoscut săvârșirea faptelor și că
aveau locuri de muncă.
Împotriva sentinței penale sus-menționate a declarat apel Parchetul de
pe lângă Judecătoria Gurahonț, arătându-se în motivare că hotărârea primei
instanțe este nelegală sub aspectul aplicării unor pedepse în alte limite decât
cele prevăzute de lege, solicitând să se dispună desființarea hotărârii atacate
și, în rejudecare, soluționarea laturii penale sub aspectul condamnării
inculpaților, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 110 alin. (1) lit. d)
și alin. (2) lit. b) din Legea nr. 46/2008 cu aplicarea art. 77 lit. a) și art. 5
C.pen., la o pedeapsă în limitele legale.
Examinând sentința penală apelată prin prisma motivelor de apel
invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.
417 alin. (2) C.pr.pen., Curtea de Apel Timișoara a constatat că apelul
declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Gurahonț este fondat, pentru
următoarele considerente:
Faptele inculpaților au rezultat din probele administrate pe parcursul
procesului penal, care se coroborează cu declarațiile de recunoaștere ale
inculpaților care au uzat de procedura simplificată a recunoașterii vinovăției,
astfel că prezumția de nevinovăție de care au beneficiat inculpații a fost
răsturnată în speța de față, iar sancționarea penală a celor trei inculpați
intimați în cauză a avut loc într-o manieră temeinică.
Observația parchetului cu privire la încadrarea juridică a faptelor, în
sensul aplicării dispozițiilor art. 77 lit. a) C.pen., a circumstanței agravante
referitoare la săvârșirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună, este
fondată, în sensul că aceasta trebuia aplicată în cazul infracțiunii de furt de
arbori prevăzută în art. 110 alin. (1) lit. d) și alin. (2) lit. b) din Legea nr.
46/2008, pentru cei trei inculpați în cauză, fiind aplicabile în speță și
dispozițiile art. 5 C.pen., dispozițiile art. 77 lit. a) C.pen. nefiind aplicabile în
220 Augustin Lazăr, Elena Giorgiana Hosu
cazul infracțiunii de tăiere ilegală de arbori, reținută în sarcina inculpatului
F.D.D.
Hotărârea instanței de fond este criticabilă sub aspectul cuantumului
pedepsei aplicate inculpaților F.D.D., B.D.M. și P.T. în ceea ce privește
săvârșirea infracțiunii de furt de arbori prevăzută în art. 110 alin. (1) lit. d) și
alin. (2) lit. b) din Legea nr. 46/2008, limitele de pedeapsă ale închisorii fiind
de 2 ani și, respectiv, 7 ani, pentru încadrările juridice ale infracțiunilor
reținute în sarcina inculpaților, după aplicarea dispozițiilor art. 396 alin. (10)
C.pr.pen., astfel că pedeapsa aplicată de Judecătoria Gurahonț este sub limita
prevăzută de legea penală, iar această situație urmează a fi îndreptată printr-o
dispoziție de majorare a pedepselor de la 1 an și 8 luni închisoare la 2 ani
închisoare pentru fiecare inculpat în parte.
Referitor la individualizarea judiciară a pedepsei, instanța de apel a
avut în vedere criteriile menționate la art. 74 C.pen., respectiv: gradul de
pericol social al infracțiunilor, modalitatea și împrejurările comiterii faptei,
prejudiciul creat, dar și circumstanțele personale ale inculpaților, care au avut
o atitudine corectă pe parcursul procesului penal, recunoscând săvârșirea
faptelor și uzând de procedura simplificată a recunoașterii învinuirii prevăzută
în art. 396 alin. (10) C.pr.pen., cu consecința reducerii limitelor de pedeapsă
ale închisorii cu o treime; raportat la toate aceste elemente, pedeapsa de 2 ani
închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de furt de arbori, în ceea ce-i
privește pe cei trei inculpați, respectiv pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare,
în ceea ce-l privește pe inculpatul F.D.D., apar ca fiind corect dozate,
pedepsele fiind suspendate condiționat conform dispozițiilor legii vechi,
respectiv ale art. 81 și urm. C.pen. din 1969, întrucât sunt îndeplinite
condițiile legale în acest sens.
C.2.14. Tăierea, fără drept, de arbori. Furtul de arbori. Subiecți
activi: fără calitate specială. Latura obiectivă: tăierea, fără drept, în
perioada august-septembrie 2013, a 370 de arbori în scopul valorificării
ulterioare. Latura subiectivă: intenția directă. Infracțiuni continuate.
Modalitatea de individualizare a executării pedepsei închisorii: suspendarea
condiționată a executării pedepsei. Prejudiciul cauzat, în valoare de
93.204,80 lei, nu a fost recuperat.
Fapta inculpaților care, în perioada august-septembrie 2013, au tăiat
ilegal 370 de arbori nemarcați din fondul forestier național, dintr-o parcelă
de pădure, în scopul valorificării ulterioare, întrunește elementele constitutive
ale infracțiunilor continuate de tăiere, fără drept, de arbori și furt de arbori
prevăzute în art. 108 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 și în art. 110 alin.
Analiza cauzelor având ca obiect infracțiunile silvice… 221
(1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 (în vigoare la data comiterii faptelor), cu
aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 38 alin. (1) C.pen.
Inculpații nu au recunoscut săvârșirea faptelor, dar apărările
acestora au fost nesusținute de către probele administrate în cauză pe
parcursul procesului penal.
(Jud. Lipova, Sent. pen. nr. 5/2015, definitivă prin neapelare)
Prin Sentința penală nr. 5/2015, pronunțată de Judecătoria Lipova în
dosarul nr. 134/250/2014, inculpații S.D.V. și S.G. au fost condamnați la
pedeapsa de câte 2 ani închisoare, cu suspendarea condiționată a executării
pedepsei, pentru săvârșirea infracțiunilor de tăiere, fără drept, de arbori și furt
de arbori prevăzute în art. 108 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 și în art.
110 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 (în vigoare la data comiterii
faptelor), cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 38 alin. (1) C.pen.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut în fapt
următoarele:
La data de 9 septembrie 2013, organele de poliție din cadrul
Inspectoratul de Poliție Județean Arad – Compartimentul Silvic, împreună cu
lucrători silvici din cadrul Direcției Silvice Arad și Ocolului Silvic Lipova, au
efectuat un control în zona forestieră de pe raza localității Bruznic, în zona
numită popular ,,Satul Bătrân”. Mergând pe un drum de tractor ce făcea
legătura între DJ Zăbalț – Bruznic și pădurea Primăriei Ususău, au fost
depistați inculpatul S.D.V., fratele acestuia S.A. și martorul M.V., care
transportau material lemnos cu un tractor cu monoaxă, stabilindu-se că
materialul lemnos a fost tăiat ilegal din pădurea aparținând Primăriei comunei
Ususău, de către inculpatul S.D.V., cu un motoferăstrău mecanic tip drujbă pe
care îl avea asupra sa. Cu ocazia cercetării locului faptei și a conducerii în
teren, la indicarea martorului M.V. a fost identificat un număr de 370 de
cioate de diferite dimensiuni și specii, provenite de la arborii tăiați ilegal de
către inculpatul S.D.V. în perioada lunilor august-septembrie 2013.
Tot la data de 9 septembrie 2013, inculpatul S.G. a fost depistat în
localitatea Bruznic, după plecarea de la domiciliu, în timp ce transporta cu
autoutilitara cantitatea de 4 metri steri lemn de foc, speciile fag, gârniță și păr
pădureț, folosindu-se, pe timpul transportului de avizul de însoțire cu nr.
3681036, emis de societatea ,,E.C.” SRL cu data de 7 septembrie 2013. În
realitate, respectivul aviz a fost emis de martorul C.C. la data de 1 septembrie
2013 pentru un alt transport de material lemnos, stabilindu-se că materialul
lemnos cu care a fost depistat provenea din tăierile ilegale de arbori din pădurea
Primăriei comunei Ususău.
222 Augustin Lazăr, Elena Giorgiana Hosu
Continuând cercetările în cauză, s-a stabilit că inculpatul S.G.,
ocupându-se cu transportul și comercializarea de material lemnos, i-a solicitat
martorului M.V. să presteze, alături de fiii săi, diferite munci de exploatare și
transport de material lemnos din pădurea aparținând Primăriei comunei Ususău,
pentru munca depusă fiind remunerat cu diverse sume de bani. Din datele
analizate a rezultat că martorul M.V. a participat efectiv la încărcarea
materialului lemnos, tăiat ilegal, în semiremorca tractorului aparținând familiei
S., pe care îl transportau la domiciliul acestora, în localitatea Bruznic. O mare
parte din materialul lemnos era transportat de la domiciliu și comercializat în
Ungaria de către inculpatul S.G., cu autoutilitara acestuia, restul de material
lemnos fiind încărcat în diferite mijloace de transport și comercializat către
diverse persoane fizice (printre care martora B.A.), fără a avea documente de
proveniență și transport în acest sens.
Pentru punerea în legalitate a provenienței materialului lemnos rezultat
din tăieri ilegale și furt din pădurea Primăriei comunei Ususău, inculpatul S.G.
folosea, pe timpul transportului, avize de la diferite societăți, printre care
societatea ,,E.C.” SRL, efectuând mai multe transporturi cu același aviz, aspecte
confirmate și de martorul P.C., care cunoștea faptul că inculpații comercializau
în mod frecvent material lemnos provenit din tăieri ilegale din pădurea primăriei
sus-menționate, fapt ce le permitea să vândă materialul lemnos sub prețul de
vânzare pe piață în Ungaria.
Cei doi inculpați au refuzat să dea declarații pe timpul cercetărilor și, mai
mult, inculpatul S.D.V., cu ocazia depistării și deplasării pentru a indica locul
tăierii arborilor, a fugit de organele de poliție. Totodată, pentru îngreunarea
identificării tuturor cioatelor provenite de la arborii tăiați ilegal de către
inculpatul S.D.V., acestea au fost în mare parte acoperite cu vegetație forestieră,
precum și impregnate cu ulei ars de motor.
Primăria comunei Ususău a comunicat instanței că prejudiciul nu a fost
recuperat de la cei doi inculpați și s-a constituit parte civilă în procesul penal, cu
suma de 93.204,80 lei.
C.2.15. Tăierea, fără drept, de arbori. Furtul de arbori. Subiecți
activi: fără calitate specială. Latura obiectivă: tăierea, fără drept, a 9 arbori
din fondul forestier național, în vederea valorificării ulterioare. Latura
subiectivă: intenția directă. Modalitatea de individualizare a executării
pedepsei: suspendarea condiționată a executării pedepsei. Judecata în cazul
recunoașterii vinovăției.
Fapta inculpaților care, în luna martie 2010, au tăiat, fără drept, 9
arbori nemarcați, în vederea valorificării ulterioare, producând un prejudiciu
de 6.805 lei fără TVA, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor
Analiza cauzelor având ca obiect infracțiunile silvice… 223
continuate de tăiere, fără drept, de arbori și furt de arbori prevăzute în
art.108 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 și în art. 110 alin. (1) lit. d) și
alin. (2) lit. a) din Legea nr. 46/2008 (în vigoare la data comiterii faptelor),
cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 și art. 33 lit. a) C.pen.
Inculpații au recunoscut săvârșirea faptelor.
(Jud. Gurahonț, Sent. pen. nr. 8/2011, definitivă prin neapelare)
Prin Sentința penală nr. 8/2011, pronunțată de Judecătoria Gurahonț în
dosarul nr. 12/238/2011, inculpații L.V.F. și M.F.F. au fost condamnați la
pedeapsa de câte 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de tăiere, fără
drept, de arbori și furt de arbori, cu suspendarea condiționată a executării
pedepsei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut
următoarele:
La data de 11 martie 2010, în baza planului de acțiune existent la
nivelul județului Arad, lucrătorii de poliție din cadrul Inspectoratului de
Poliție Județean Arad și organele silvice din cadrul Direcției Silvice Arad au
efectuat un control în pădurea situată în extravilanul localității Mădrigești și
aflată în administrarea Ocolului Silvic Gurahonț. Deplasându-se în cantonul
32, Valea Cârjească – canton aflat în gestiunea lui S.C., care la acea dată avea
calitatea de pădurar în cadrul Ocolul Silvic Gurahonț – și ajungând în partida
1234, au identificat un tractor agricol ce tracta tulpina unui arbore, iar la
volanul tractorului se afla inculpatul M.F.F. Întrebat cu privire la prezența sa
în locul respectiv, inculpatul a susținut că a tras lemnele pentru societatea
,,S.L.” SRL – societate ce avea încheiat cu Ocolul Silvic Gurahonț un contract
de prestări servicii și ai cărei muncitori se aflau în parchet. Din această cauză,
pe moment, nu au fost create suspiciuni privind proveniența materialului.
Auzind în apropiere zgomot de fierăstrău mecanic, organele de poliție și
silvice s-au deplasat în direcția respectivă și au observat, la o distanță de
aproximativ 10-15 m, o persoană ce dobora de pe picior un arbore, încercând
să-l fasoneze. La vederea organelor de poliție și silvice, persoana respectivă a
abandonat activitatea și a dispărut de la fața locului. Procedându-se la
verificarea cioatelor din perimetrul respectiv, inclusiv a cioatei rămase după
doborârea arborelui, s-a constatat existența mai multor cioate cu diametre
cuprinse între 50 și 70 cm și care nu purtau marca ciocanului silvic. Coborând
pe urmele tractorului la volanul căruia a fost identificat inculpatul M.F.F., s-a
ajuns la rampa primară unde era depozitat material lemnos în două locuri
apropiate.
S-a stabilit că în acea zi, de comun acord, inculpații L.V.F. și M.F.F.
au hotărât să taie și arbori de pe picior, iar materialul lemnos să fie transportat
la domiciliu, astfel că inculpatul L.V.F. a procedat la doborârea unui număr de
224 Augustin Lazăr, Elena Giorgiana Hosu
3-4 arbori nemarcați, pe care, după fasonare, cei doi i-au legat de tractor, iar
tulpinile au fost coborâte de către inculpatul M.F.F. pe o distanță de 500-700
m în rampa primară, unde se mai afla depozitat material lemnos al societății
,,S.L.” SRL, şi așezate separat de acesta. A doua zi au revenit în pădure, de
data aceasta în apropiere efectuând activități de exploatare și echipa societății
sus-menționate, ocazie cu care inculpatul L.V.F. a continuat să doboare arbori
nemarcați (în total 9 arbori) ce au fost trași în rampă, cu excepția ultimului
arbore, care a fost lăsat la fața locului în momentul în care a fost sesizată
prezența organelor de control.
Inculpații au recunoscut comiterea faptei pe tot cursul anchetei penale,
iar în faza de cercetare judecătorească au solicitat ca judecata să se facă în
baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunosc și şi
le însușesc, nesolicitând administrarea de probe.
Ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010 privind unele
măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor17
, act normativ care a
modificat unele dispoziții ale Codului de procedură penală din 1969, instanța
a făcut aplicarea dispozițiilor art. 3201 din acest cod privind judecata în cazul
recunoașterii vinovăției.
C.2.16. Tăierea, fără drept, de arbori. Furtul de arbori. Subiectul
activ: fără calitate specială. Latura obiectivă: tăierea a 5 arbori nemarcați
din fondul forestier național, în vederea valorificării. Latura subiectivă:
intenția directă. Modalitatea de individualizare a executării pedepsei: în
regim de detenție – în primă instanță; cu suspendarea condiționată a
executării pedepsei – în apel. Sustragerea inculpatului: atât de la urmărirea
penală, cât și de la judecata în primă instanță. Legea penală mai favorabilă:
Codul penal din 1969.
Fapta inculpatului care, la data de 27 octombrie 2012, a tăiat, fără
drept, 5 arbori din fondul forestier național, în vederea valorificării,
producând un prejudiciu de 4.663 lei, întrunește elementele constitutive ale
infracțiunilor de tăiere, fără drept, de arbori și furt de arbori prevăzute în art.
108 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 46/2008 și în art. 110 alin. (1) lit. c) din
Legea nr. 46/2008 (în vigoare la data comiterii faptelor), cu aplicarea art. 5
C.pen.
Inculpatul a negat săvârșirea faptelor, dar apărările sale au fost
înlăturate de probele administrate în cauză.
(C. Ap. Timișoara, S.pen., Dec. pen. nr. 862/A/2015)
17
Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie
2010.
Analiza cauzelor având ca obiect infracțiunile silvice… 225
Prin Sentința penală nr. 20/2015, pronunțată de Judecătoria Gurahonț
în dosarul nr. 489/238/2014, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa
rezultantă de 1 an închisoare cu executare pentru săvârșirea infracțiunilor de
tăiere, fără drept, de arbori și furt de arbori prevăzute în art. 108 alin. (1) lit. c)
din Legea nr. 46/2008 și în art. 110 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 46/2008 (în
vigoare la data comiterii faptelor), cu aplicarea art. 5 C.pen.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut în fapt
următoarele:
În data de 27 octombrie 2012, în jurul orelor 15, inculpatul D.G., care
presta cu utilajul propriu TAF prestații de serviciu pentru Composesoratul
Urbarial Bănești, constând în exploatarea de lemn pentru membrii asociației, a
semnalat o defecțiune la utilaj pentru a determina plecarea de la locul
exploatării a martorilor L.G. și T.I.V., care supravegheau lucrările, după care
a tăiat și a fasonat un număr de 5 arbori specia fag și gorun din locul numit
„Vâlceaua” aflat într-o zonă unde nu a fost aprobată exploatarea, reușind să
transporte o parte din ei. Inculpatul a fost surprins de martorul T.I.V.,
președintele Composesoratului Urbarial Bănești, în timp ce transporta în sat
tulpinile fasonate de la un gorun. Sunat fiind imediat de martor, la fața locului
s-a prezentat și martorul L.G. și au constatat tăierea celor 5 arbori nemarcați.
Prejudiciul cauzat Ocolului Silvic „Codrii Iancului” Hălmagiu prin tăierea și
sustragerea celor 5 arbori este de 4.633,38 lei.
Atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de cercetare
judecătorească inculpatul s-a sustras cercetărilor.
La individualizarea judiciară a pedepsei, instanța a avut în vedere
limitele de pedeapsă pentru infracțiunea săvârșită, gravitatea faptei rezultând
din pericolul social, precum și valoarea bunurilor furate, în sumă de 4.633,38
lei. De asemenea, a avut în vedere și faptul că inculpatul s-a sustras urmăririi
penale, nu s-a prezentat în instanță, deși s-au făcut toate demersurile
procedurale în acest sens, și nu a achitat prejudiciul.
Împotriva sentinței penale sus-menționate a declarat apel inculpatul.
În memoriu de apel, în esență, inculpatul a solicitat achitarea sa, iar în
subsidiar condamnarea la pedeapsa amenzii sau a închisorii îndreptată spre
limita minimă, cu suspendarea condiționată a executării acesteia.
În concluziile orale expuse în fața instanței de apel, inculpatul, prin
avocat ales, nu a mai susținut cererea de achitare formulată în scris în
cuprinsul memoriului de apel.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate, prin
prisma criticilor aduse acesteia în motivele de apel, precum și din oficiu, în
limitele prevăzute în art. 417 și art. 418 C.pr.pen., pe baza lucrărilor și a
materialului din dosarul cauzei, Curtea de Apel Timișoara a constatat că
226 Augustin Lazăr, Elena Giorgiana Hosu
apelul declarat de inculpat este fondat pentru cele ce vor fi expuse în
continuare:
Starea de fapt reținută de prima instanță este corectă, fiind rezultatul
evaluării probelor administrate în cursul urmăririi penale și în cursul judecății.
Potrivit art. 5 C.pen., „în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la
judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se
aplică legea mai favorabilă”. Pentru determinarea legii penale mai
favorabile trebuie comparate legile penale succesive (cea din momentul
săvârșirii faptei și cea din momentul judecării faptei) în raport cu normele și
instituțiile care guvernează răspunderea penală în cauza concretă dedusă
judecății. Folosirea criteriilor de determinare a legii penale mai favorabile
trebuie să conducă la găsirea acelei legi care oferă soluția cea mai
favorabilă pentru infractor. Analizând modalitatea de săvârșire a infracțiunii,
dispozițiile cuprinse în cele două legi penale care incriminează faptele,
modalitatea de individualizare a executării pedepsei și în funcție de
împrejurările care atenuează sau agravează pedeapsa, se observă că legea
penală mai favorabilă este Codul penal din 1969, astfel cum a reținut și
instanța de fond.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei, este de menționat că
aceasta a fost efectuată corect de instanța de fond, ținând seama de criteriile
generale de individualizare a pedepsei prevăzute în art. 72 C.pen. din 1969,
respectiv caracterul grav al faptelor săvârșite raportat la relațiile sociale
încălcate prin comiterea acestora, dar și persoana inculpatului, care nu are
antecedente penale, atitudinea procesuală a acestuia fiind sinceră, precum și
împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Astfel, se
observă că cele două pedepse de câte 1 an închisoare, contopite, potrivit art.
33 și art. 34 lit. b) C.pen. din 1969, în pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare,
aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor de tăiere ilegală de arbori
și furt de arbori, au fost corect individualizate în limitele prevăzute de lege și
sunt în măsură să asigure scopul pedepsei, care este prevenirea săvârșirii de
noi infracțiuni.
Cu privire însă la modalitatea de individualizare a executării pedepsei,
Curtea de Apel Timișoara, având în vedere faptele săvârșite, împrejurările în
care au fost comise, pedeapsa aplicată și personalitatea inculpatului, a
constatat că sunt îndeplinite condițiile art. 81 C.pen. din 1969 privind
suspendarea condiționată a executării pedepsei, scopul pedepsei putând fi
atins și fără executarea acesteia.
Prin urmare, instanța superioară a admis apelul declarat de inculpat și
a desființat sentința atacată numai sub aspectul modalității de individualizare
a executării pedepsei.
Analiza cauzelor având ca obiect infracțiunile silvice… 227
C.3. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava
C.3.1. Participație improprie la tăiere, fără drept, de arbori. Subiectul
activ: administrator societate comercială având ca obiect de activitate
exploatarea lemnului. Elemente constitutive. Latura obiectivă: tăierea, fără
drept, de arbori nemarcați (3.256,26 m.c.), cu o valoare totală de 543.669 lei.
Latura subiectivă: intenția directă. Modalitatea de individualizare a
executării pedepsei închisorii: în regim de detenție – în primă instanță; cu
suspendarea executării pedepsei sub supraveghere – în apel.
Fapta inculpatului, reprezentant al unei societăți comerciale având ca
obiect de activitate exploatarea lemnului, de a determina tăierea unui număr
de 1.751 de arbori din fondul forestier național, în perioada 5 aprilie -11
aprilie 2006, cu o valoare de 543.669 lei, întrunește elementele constitutive
ale infracțiunii de participație improprie la tăierea ilegală de arbori
prevăzută în art. 31 alin. (2) C.pen. din 1969 raportat la art. 32 alin. (1), (3)
și (4) lit. a) din Ordonanța Guvernului nr. 96/1998 privind reglementarea
regimului silvic și administrarea fondului forestier național18
, republicată, cu
aplicarea art. 13 alin. (1) C.pen. din 1969.
Apărările inculpatului, în sensul că nu a avut intenția de a tăia arbori
nemarcați, au fost înlăturate de materialul probator administrat la dosarul
cauzei.
(C. Ap. Suceava, S. pen., Dec. pen. nr. 351/2013)
Prin Sentința penală nr. 544/2011, pronunțată în dosarul nr.
3607/206/2008, Judecătoria Rădăuți l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă
de 4 ani închisoare cu executare, pentru săvârșirea infracțiunii de participație
improprie la tăierea ilegală de arbori prevăzută în art. 31 alin. (2) C.pen. din
1969 raportat la art. 32 alin. (1), (3) și (4) lit. a) din Ordonanța Guvernului nr.
96/1998, republicată, cu aplicarea art. 13 alin. (1) C.pen. din 1969. În baza art.
71 alin. (2) C.pen. din 1969, instanța i-a interzis inculpatului drepturile
prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din același cod.
Din probatoriul administrat a rezultat următoarea situație de fapt:
Inculpatul are calitatea de asociat unic și administrator al
societății „R. COM” S.R.L. Gura Humorului, societate care avea ca
obiect principal de activitate silvicultura și exploatarea forestieră. Ca
urmare a perfectării unor contracte de vânzare-cumpărare încheiate în
lunile noiembrie-decembrie 2005 și legalizate la birourile notariale
ulterior, societatea a devenit proprietara unei suprafețe totale de
18 În prezent, abrogată.
228 Augustin Lazăr, Elena Giorgiana Hosu
23,795 ha teren împădurit, situată în cartierul Voroneț din orașul Gura
Humorului, suprafețele fiind dispuse pe trei amplasamente. Inculpat ul,
în calitate de administrator al societății, a solicitat și a obținut de la
organele silvice aprobările necesare în vederea exploatării materialului
lemnos de pe aceste suprafețe de pădure, fiind constituite un număr de
patru partizi de exploatare. Astfel, la data de 15 decembrie 2005,
organele silvice au procedat la marcarea unui număr de 56 de arbori de
esență rășinoasă, cu un volum de 87 m.c., pe amplasamentul
„Popovici” (în parcela U.P.II u.a. 22), în baza autorizației de
exploatare emisă de Ocolul Silvic Gura Humorului. La aceeași dată au
fost marcați cu ciocanul silvic arbori de esență rășinoasă în volum de
130 m.c., masă lemnoasă pe amplasamentul „Popovici” (în parcela
U.P.II u.a. 59 A), conform autorizației de exploatare.
Ocolul Silvic Gura Humorului a aprobat doar exploatarea de
produse accidentale și igienă. La data de 21 martie 2006, organele
silvice au marcat cu ciocanul silvic un număr de 35 de arbori de esență
rășinoasă, cu un volum de 60 m.c., în parcela de pădure U.P.II u.a. 22,
pe amplasamentul „Popovici”, și un număr de 68 de arbori, în volum
de 140 m.c., pe amplasamentul „Oniceag”, în parcela U.P. II u.a. 59 A,
autorizațiile fiind date de Ocolul Silvic Gura Humorului pentru
efectuarea de tăieri de produse accidentale și doborâturi.
Deși obținuse aprobările necesare pentru exploatarea unei
anumite cantități de material lemnos în cele trei parcele de pădure
proprietate a societății pe care o administra, iar organele silvice
procedaseră, așa cum s-a arătat, la marcarea arborilor destinați tăierii,
inculpatul a hotărât să efectueze tăieri masive de arbori pe toate cele
trei amplasamente. În realizarea rezoluției infracționale, la sfârșitul
lunii martie 2006, acesta s-a întâlnit cu martorul C.I. (pe care îl
cunoștea), căruia i-a spus că intenționa să exploateze lemnul de pe cele
trei parcele de pădure proprietate a societății, al cărei administrator
era, motiv pentru care i-a cerut să participe la lucrările de tăiere de
arbori și, de asemenea, să mai caute un număr de 4-5 persoane, de
preferință drujbiști, arătând că este dispus să îi plătească cu suma de
700.000-800.000 ROL pe zi pentru munca prestată.
Inculpatul i-a adus la cunoștință martorului C.I. că trebuiau
executate lucrări de tăiere de arbori în masă în toate cele trei trupuri de
pădure, urmând a fi doborâți numai arborii de esență rășinoasă, atât cei
marcați de organele silvice, cât și cei nemarcați, cu excepția celor de
esență fag și a celor de esență rășinoasă, cu diametrele mici la cioată.
Referitor la tăierea copacilor nemarcați, incu lpatul i-a spus că nu
Analiza cauzelor având ca obiect infracțiunile silvice… 229
trebuie să-și facă niciun fel de probleme, întrucât în perioada imediat
următoare organele silvice urmau să se deplaseze în teren pentru a
proceda la aplicarea marcajelor, deoarece avea aprobat un studiu de
fezabilitate în baza căruia urma să-i fie eliberată autorizația de
exploatare a materialului lemnos. În perioada 5-11 aprilie 2006,
martorii C.I., R.G.D, I.V.S., B.M. și G.G. au efectuat lucrări de tăiere
de arbori în pădurea proprietatea societății „R. COM” S.R.L. Gura
Humorului pe toate cele trei amplasamente, fiind doborâți un număr
total de 1.751 de arbori de esență rășinoasă (molid și brad), cu un
volum de masă lemnoasă de 3.256,26 m.c. și cu o valoare de 543.669
lei.
Conform art. 72 C.pen., la individualizarea judiciară a pedep sei
aplicată inculpatului, prima instanță a avut în vedere gradul de pericol
social ridicat al faptei săvârșite de către inculpat, care a defrișat
hectare de pădure, tăindu-se 1.609 arbori nemarcați de organele
silvice, urmările acestei fapte asupra mediului înconjurător, persoana
inculpatului care a avut o atitudine total nesinceră, faptul că ulterior
materialul lemnos a fost valorificat de către societatea al cărui
administrator unic era acesta, modul în care inculpatul a încercat să se
sustragă de a răspunde penal, depunând o plângere penală la Poliția
orașului Gura Humorului, la data de 12 aprilie 2006, după ce se
încheiase exploatarea arborilor, precum și presiunile exercitate asupra
celor cinci martori de a nu declara situația reală. Astfel, prima inst anță
a apreciat că pedeapsa aplicată inculpatului nu poate fi orientată spre
minimum, iar scopul acesteia poate fi atins doar prin executare.
Împotriva sentinței sus-menționate a declarat recurs inculpatul.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, precum și în
conformitate cu dispozițiile art. 3856 alin. (3) C.pr.pen. din 1969, Curtea de
Apel Suceava a constatat că acesta este întemeiat, pentru următoarele
considerente:
Vinovăția inculpatului a fost în mod corect stabilită, instanța de fond
reținând o stare de fapt conformă cu realitatea și sprijinită pe interpretarea și
analiza judiciară a probelor administrate în cauză.
Față de situația de fapt reținută − a cărei argumentație, redată în
considerentele hotărârii recurate, Curtea de Apel Suceava și-o însușește în
întregime, astfel după cum această posibilitate este conferită de practica Curții
Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare C.E.D.O. sau Curtea
de la Strasbourg) și potrivit căreia preluarea motivelor instanței inferioare
poate constitui o motivare (cauza Helle contra Finlandei) − rezultă că în
cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii pentru care
230 Augustin Lazăr, Elena Giorgiana Hosu
inculpatul a fost trimis în judecată și condamnat de prima instanță, atât sub
aspectul laturii obiective, cât și sub aspectul laturii subiective, urmând a fi
subliniate doar aspectele relevante referitoare la criticile formulate prin
motivele de recurs. Prin urmare, este de menționat că Statul Român asigură
cadrul legislativ pentru exercitarea dreptului fiecărei persoane la un mediu
înconjurător sănătos și echilibrat ecologic, iar persoanele fizice și juridice au
îndatorirea de a proteja și ameliora acest mediu. Dreptul la proprietate este
constituțional garantat, însă caracterul și limita drepturilor sunt stabilite prin
lege. Între altele, dreptul la proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind
protecția mediului.
Astfel, exploatarea pădurilor și a vegetației forestiere nu se face în
mod arbitrar de către proprietari, chiar dacă este vorba despre păduri sau
terenuri cu vegetație forestieră proprietate privată, ci respectându-se regulile
de exploatare stabilite prin lege, iar cei ce încalcă aceste reguli trebuie trași la
răspundere disciplinară, materială, civilă, contravențională sau penală, potrivit
legii, după caz. Având în vedere faptul că din probele administrate în cauză
rezultă că inculpatul i-a determinat cu intenție pe martorii C.I., R.G.D., I.V.S.,
G.G. și B.M. să taie de pe cele trei parcele aparținând societății „R. COM”
arborii nemarcați de organele silvice, cei cinci primind asigurări de la inculpat
că vor fi îndeplinite toate formalitățile legale pentru executarea lucrărilor de
tăiere, susținerile inculpatului fiind apreciate ca reale și întemeiate, precum și
faptul că obiectul de activitate al firmei pe care o administra era exploatarea
materialului lemnos, este de observat că în cauză este realizată și latura
subiectivă a infracțiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată și
condamnat de prima instanță.
În aceste condiții, nu pot fi primite susținerile inculpatului în sensul
nevinovăției sale, întrucât din analiza întregului material probator administrat
în cauză rezultă că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii pentru
care acesta a fost trimis în judecată și condamnat de prima instanță, atât sub
aspectul laturii obiective, cât și sub aspectul laturii subiective, astfel încât
solicitările de achitare a inculpatului, pe diferite temeiuri dintre cele prevăzute
la art. 10 C.pr.pen. din 1969, sunt neîntemeiate.
Relativ la cuantumul pedepsei aplicate inculpatului recurent, se
observă că acesta a fost just și proporțional individualizat, cu respectarea
criteriilor generale prevăzute la art. 72 C.pen. din 1969, pedeapsa aplicată
fiind în măsură să răspundă cerințelor de sancționare, coerciție și reeducare
prevăzute în art. 52 din același cod și să satisfacă imperativul justei
individualizări a pedepsei.
În ceea ce privește individualizarea modalității de executare a pedepsei
aplicate, față de împrejurarea că inculpatul se află la primul conflict cu legea
Analiza cauzelor având ca obiect infracțiunile silvice… 231
penală, este de menționat că pronunțarea condamnării constituie un
avertisment pentru inculpat și, chiar fără executarea pedepsei, acesta nu va
mai săvârși alte infracțiuni, scopul pedepsei aplicate putând fi atins și fără
privarea de libertate, prin stimularea eforturilor inculpatului de autoeducare,
pedeapsa de 4 ani închisoare, cu suspendarea executării acesteia sub
supraveghere, fiind în măsură să răspundă cerințelor de sancționare, coerciție
și reeducare prevăzute în art. 52 C.pen. din 1969; resocializarea viitoare
pozitivă a inculpatului este posibilă prin această modalitate de executare a
pedepsei.
Având în vedere cele reținute, în temeiul dispozițiilor art. 38515
pct. 2
lit. d) C.pr.pen. din 1969, Curtea de Apel Suceava a admis recursul declarat
de inculpat, a casat în parte Sentința penală nr. 544/2011, pronunțată de
Judecătoria Rădăuți și în rejudecare:
– În baza art. 861 C.pen. din 1969, a suspendat sub supraveghere
executarea pedepsei principale de 4 ani închisoare pe durata termenului de
încercare de 9 ani, conform art. 862 din același cod.
C.3.2. Tăierea ilegală de arbori. Furtul de arbori. Subiecți activi:
reprezentanți societate comercială având ca obiect exploatarea lemnului.
Latura obiectivă: tăierea ilegală a 66 de arbori nemarcați, cu o valoare
totală de 34.327 lei, în vederea valorificării ulterioare. Latura subiectivă:
intenția directă. Modalitatea de individualizare a executării pedepsei:
suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. Procedura în cazul
recunoașterii învinuirii.
Fapta inculpaților de a tăia un număr de 66 de arbori nemarcați, cu o
valoare totală de 34.327,27 lei, în scopul valorificării ulterioare, în calitate
de reprezentanți ai unei societăți comerciale având ca obiect de activitate
exploatarea lemnului, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de
tăiere, fără drept, de arbori și furt de arbori prevăzute în art. 108 alin. (1) lit.
d) din Legea nr. 46/2008 și în art. 110 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008
(în vigoare la data comiterii faptelor).
Inculpații au recunoscut faptele, astfel cum au fost reținute în sarcina
lor.
(Jud. Câmpulung Moldovenesc, Sent. pen. nr. 1124/2015, definitivă
prin neapelare)
Prin Sentința penală nr. 1124/2015, pronunțată de Judecătoria
Câmpulung Moldovenesc în dosarul nr. 1470/206/2015, inculpații O.C.P. și
A.M.N. au fost condamnați la pedeapsa de câte 1 an și 4 luni închisoare, cu
suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pentru infracțiunile de
232 Augustin Lazăr, Elena Giorgiana Hosu
tăiere, fără drept, de arbori și furt de arbori prevăzute în art. 108 alin. (1) lit. d)
din Legea nr. 46/2008 și în art. 110 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 (în
vigoare la data comiterii faptelor), cu aplicarea art. 349, art. 374 și art. 396
C.pr.pen.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt
următoarele:
Inculpatul A.M.N. este administrator al societății ,,T.W.” SRL, cu
sediul în comuna Sadova, județul Suceava, având ca obiect exploatarea de
material lemnos. În cursul lunii august 2013, în urma unei licitații organizate
la Ocolul Silvic Tomnatic Câmpulung Moldovenesc, firma pe care o
administrează a câștigat dreptul de exploatare a unei cantități de 125 m.c.
material lemnos, respectiv 420 de arbori situați în U.P.VI u.a. 2A, din zona
„Pârâul Morii”, de pe raza localității Sadova, județul Suceava.
La data de 1 septembrie 2013, inculpatul A.M.N. a obținut de la
Ocolul Silvic Tomnatic Câmpulung Moldovenesc autorizația de exploatare,
iar după marcarea arborilor în terenul sus-menționat, în zilele de 16 și 17
septembrie 2013, inculpatul și alte două persoane, muncitori în cadrul
societății sale, au procedat la tăierea arborilor marcați și respectiv la scoaterea
din pădure a materialului lemnos rezultat. În aceste împrejurări, inculpatul
O.C.P., singur, a tăiat din suprafața de teren și un număr de 66 de arbori
nemarcați. Ulterior, inculpatul A.M.N. și-a însușit materialul lemnos rezultat
din tăierea celor 66 de arbori nemarcați, acesta personal efectuând transportul
materialului lemnos și eliberând avizele de însoțire.
Potrivit calculului valoric întocmit de lucrătorii silvici, cei 66 de arbori
tăiați ilegal au înregistrat un volum de 85,706 m.c. și o valoare de 34.327,27
lei, depășind de 325,7 ori prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă
pe picior.
Pe parcursul urmăririi penale, inculpatul A.M.N. a achitat o parte din
prejudiciu, în sumă de 13.841,64 lei. Prin adresa nr. 10788/04.06.2014,
Ocolul Silvic Tomnatic Câmpulung Moldovenesc a arătat că se constituie
parte civilă în procesul penal cu suma totală de 17.163,63 lei, din care
13.841,64 lei diferență de valoare prejudiciu și 3.321,99 lei reprezentând
TVA. Fiind audiat, inculpatul A.M.N. a recunoscut și a regretat săvârșirea
faptei reținute în sarcina sa.
Inculpatul O.C.P. a recunoscut și acesta tăierea de arbori, ilegal, dar a
motivat că ar fi procedat astfel întrucât trebuia să creeze drum pentru
scoaterea materialului lemnos exploatat legal. Susținerile sale au fost
infirmate de martorii audiați în cauză, lucrători silvici.
Analiza cauzelor având ca obiect infracțiunile silvice… 233
În etapa camerei preliminare, inculpații au formulat cereri și excepții,
acestea fiind respinse prin încheierea pronunțată de judecătorul de cameră
preliminară la data de 10 iulie 2015.
Prin aceeași încheiere, judecătorul de cameră preliminară a constatat
legalitatea rechizitoriului cu nr. 1581/137/P/2013 al Parchetului de pe lângă
Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, a administrării probelor, precum și
legalitatea efectuării actelor de urmărire penală, dispunând începerea judecății
privind pe cei doi inculpați.
La data de 26 iunie 2015, Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare
în Silvicultură „Marin Dracea” a depus la dosar o cerere de constituire parte
civilă, prin care a arătat că se constituie parte civilă în prezenta cauză cu suma
de 17.163,63 lei, din care 13.841,64 lei o reprezintă valoarea prejudiciului și
3.321,99 lei, TVA.
În etapa cercetării judecătorești, inculpații au solicitat judecarea cauzei
în procedura simplificată – procedura în cazul recunoașterii învinuirii –,
cererile formulate de aceștia fiind admise.
C.4. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța
C.4.1. Tăierea, fără drept, de arbori. Furtul de arbori. Subiecți activi:
fără calitate specială. Latura obiectivă: tăierea, fără drept, a mai multor
arbori din fondul forestier național în vederea valorificării ulterioare.
Latura subiectivă: intenția directă. Pedeapsa aplicată: amendă – sistemul
zilelor-amendă (pentru inculpații majori); măsura educativă a supravegherii
pe o perioadă de 6 luni (pentru inculpatul minor).
Fapta inculpaților care, la data de 16 februarie 2013, au tăiat, fără
drept, arbori din fondul forestier național și au sustras acești arbori tăiați,
întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de tăiere, fără drept, de
arbori și furt de arbori prevăzute în art. 108 alin. (1) lit. a) din Legea nr.
46/2008 și în art. 110 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 46/2008 (în vigoare la data
comiterii faptelor).
Inculpații au recunoscut faptele reținute în sarcina lor.
(Jud. Hârșova, Sent. pen. nr. 156/2014, definitivă prin neapelare)
Prin Sentința penală nr. 156/2014, pronunțată de Judecătoria Hârșova
în dosarul nr. 236/842/2014, inculpații T.G., V.P., D.N., D.V. și M.A.M. au
fost condamnați la pedeapsa amenzii, cuantumul său fiind stabilit prin
sistemul zilelor-amendă, și, respectiv, la măsura educativă a supravegherii
(pentru inculpatul minor) pentru săvârșirea infracțiunilor de tăiere, fără drept,
de arbori și furt de arbori prevăzute în art. 108 alin. (1) lit. a) din Legea nr.
234 Augustin Lazăr, Elena Giorgiana Hosu
46/2008 și în art. 110 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 46/2008 (în vigoare la data
comiterii faptelor).
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut
următoarele:
La data de 16 februarie 2013, în jurul orelor 15.00, inculpații T.G.,
V.P., D.N., D.V. și M.A.M., de comun acord, au hotărât să sustragă material
lemnos dintr-o pădure aflată în balta Ialomiței, pentru a-l valorifica.
Cei cinci inculpați, din care unul minor, au mers cu o ambarcațiune
până la cantonul 12 Ghindărești UP VI Zatoaca UA 43 A. Inculpații V.P. și
D.N. tăiau arborii din specia frasin, în timp ce inculpații T.G., D.V. și M.A.M.
cărau lemnele tăiate la ambarcațiune. După ce au plecat și au acostat la mal, în
dreptul plajei comunei Ghindărești, inculpații T.G., D.V. și M.A.M. au
descărcat lemnele din ambarcațiune, iar inculpații V.P. și D.N. au mers să
caute un mijloc de transport. Au revenit însoțiți de martorul N.M., proprietarul
unui atelaj hipo, și au încărcat materialul lemnos în atelaj. Ulterior, l-au
vândut martorului M.A. contra sumei de 230 lei.
În noaptea de 16/17 februarie 2013, în jurul orelor 23.00, inculpații
T.G., V.P., D.N. și D.V. au mers împreună cu aceeași ambarcațiune la
cantonul sus-menționat, unde aveau cunoștință că exista un depozit de
material lemnos; de aici au sustras 4 metri steri de salcie fasonată,
transportând-o cu ajutorul unui atelaj hipo, pe care l-au găsit în depozit, în
zona cunoscută sub denumirea ,,Colțanul de piatră”. Inculpatul D.N. a apelat
la martorul I.D.V., acesta venind la malul Dunării și încărcând materialul
lemnos pe care l-a transportat la locuința sa.
Probatoriul administrat în cauză, precum și recunoașterea faptelor de
către inculpați au dovedit că aceștia au săvârșit faptele reținute în sarcina lor,
motiv pentru care trebuie să răspundă penal.
La stabilirea pedepsei la care urmează să fie condamnați inculpații,
instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei,
respectiv limitele de pedeapsă prevăzute în norma de incriminare pentru
fiecare faptă săvârșită, gradul de pericol social concret al faptelor relevat de
modul lor de săvârșire, precum și circumstanțele personale ale inculpaților,
care au avut o poziție procesuală sinceră în cursul procesului penal,
recunoscând săvârșirea faptelor.
C.4.2. Tăiere, fără drept, de arbori. Subiectul activ: fără calitate
specială (minor). Latura obiectivă: tăierea, fără drept, a unui număr de 45 de
arbori de către inculpatul minor, în scopul valorificării. Latura subiectivă:
intenția directă. Modalitatea de individualizare a executării pedepsei:
suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate (3 luni închisoare).
Analiza cauzelor având ca obiect infracțiunile silvice… 235
Fapta inculpatului care, în perioada aprilie-august 2009, a fost
surprins de către personalul silvic în timp ce transporta un număr total de 45
arbori tăiați fără drept, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de
tăiere, fără drept, de arbori prevăzută în art. 108 alin. (1) lit. b) din Legea nr.
46/2008 cu aplicarea art. 99 C.pen. din 1969 (în vigoare la data comiterii
faptei).
Inculpatul a recunoscut faptele reținute în sarcina sa.
(Jud. Babadag, Sent. pen. nr. 220/2011, definitivă prin nerecurare)
Prin Sentința penală nr. 220/2011, pronunțată de Judecătoria Babadag
în dosarul nr. 1438/179/2011, inculpatul minor a fost condamnat la 3 luni
închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pentru
săvârșirea infracțiunii de tăiere, fără drept, de arbori prevăzută în art. 108 alin.
(1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 cu aplicarea art. 99 și art. 109 alin. (1) C.pen.
din 1969 și art. 3201 alin. (7) C.pr.pen. din 1969 (în vigoare la data comiterii
faptei).
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut
următoarele:
La data de 16 octombrie 2009, la Postul de Poliție Stejaru a fost
înregistrată sesizarea Ocolului Silvic Stejaru privind săvârșirea de către
inculpatul minor a unui număr de cinci contravenții silvice în mai puțin de
un an, respectiv în perioada aprilie-august 2009, contravaloarea cumulată a
materialului lemnos sustras de către inculpat depășind de 16,96 ori prețul unui
metru cub de masă lemnoasă pe picior, creându-se astfel un prejudiciu în
sumă totală de 1579,76 lei (fără TVA), sumă cu care ocolul s-a constituit parte
civilă.
Până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul a declarat
personal că recunoaște săvârșirea faptei reținute în actul de sesizare al
instanței și a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în
faza de urmărire penală, nesolicitând administrarea de probe și nici de
înscrisuri în circumstanțiere, recunoscând în totalitate pretențiile civile
formulate de partea civilă, susținând că este de acord să despăgubească partea
civilă în limita pretențiilor învederate.
Din evaluarea judiciară a materialului probator administrat în cauză în
faza de urmărire penală și raportat la recunoașterea vinovăției inculpatului, s-a
reținut existența faptei și a vinovăției certe a inculpatului. Din referatul de
evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Tulcea a
reieșit că situația familiei inculpatului minor nu este una favorabilă, părinții
fiind despărțiți (despre mamă nu se știe nimic, iar tatăl este cioban și nu are o
locație stabilă), iar bunica maternă, cea care l-a crescut pe inculpat, a decedat
236 Augustin Lazăr, Elena Giorgiana Hosu
în urmă cu trei ani; deopotrivă, inculpatul minor este o persoană a cărei
evoluție socio-comportamentală pozitivă indică o funcționare
corespunzătoare, precum și faptul că este integrat în comunitatea în care
trăiește, tânărul adoptând, cu excepția perioadei în care a comis actele
materiale componente ale infracțiunii de care este acuzat, un stil de viață
conform cu normele de conviețuire în comunitate, acesta reușind de-a lungul
timpului să-și construiască o imagine pozitivă în comunitate și să utilizeze
resursele de care dispune în promovarea unei conduite dezirabile, în ciuda
piedicilor materiale provenite din familie; deși a trăit într-o familie
dezorganizată și, de 3 ani, în urma dispariției bunicii, a învățat să se descurce
singur cu greutățile vieții, inculpatul minor a reușit să-și dezvolte un sistem de
cenzură funcțional și a dovedit și o atitudine corectă față de muncă și față de
câștigul obținut prin efort propriu, fiind obișnuit să muncească de la vârsta de
15 ani și să-și construiască un stil de viață mulțumitor potrivit propriilor
așteptări; contactul cu organele judiciare se pare că a avut un impact pozitiv
asupra minorului; vârsta inculpatului permite modelarea personalității sale,
încă în formare, într-o manieră acceptabilă conviețuirii sociale, iar resursele
interne de care dispune pot fi suficiente pentru a-și menține motivația de a se
feri de situații similare pe viitor.
C.4.3. Distrugerea de puieți prin pășunat în pădure. Subiect activ:
fără calitate specială. Latura obiectivă: inculpatul a deplasat abuziv o turmă
de 300 de oi într-o zonă de pădure unde activitatea de pășunat era interzisă,
fiind distruși 930 de puieți de diferite specii. Latura subiectivă: intenția
directă. Modalitatea de individualizare a executării pedepsei: suspendarea
condiționată a executării pedepsei.
Fapta inculpatului care, în perioada aprilie – mai 2011, a pășunat
abuziv un cârd de oi în pădurea Cetatea – județul Constanța, distrugând 930
de puieți de diferite specii, cu o valoare totală de 2.929 lei, întrunește
elementele constitutive ale infracțiunii de pășunat în pădurile în care acesta
este interzis, prevăzută în art. 109 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 (în
vigoare la data comiterii faptei) cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 5 C.pen.
Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei, susținând că nu a
observat intrarea animalelor în plantația de puieți, fapt infirmat de materialul
probator administrat.
(C. Ap. Constanța, S. pen., Dec. pen. nr. 723/P/2015)
Prin Sentința penală nr. 616/2015, pronunțată de Judecătoria Medgidia
în dosarul nr. 5890/256/2014, s-au hotărât următoarele:
Analiza cauzelor având ca obiect infracțiunile silvice… 237
– În baza art. 386 C.pr.pen., schimbarea încadrării juridice a faptelor
deduse judecății din infracțiunea de pășunat în pădurile în care acesta este
interzis, în forma continuată (două acte materiale din 14 aprilie și 6 mai
2011), prevăzută în art. 109 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 46/2008 (așa cum a
fost modificată prin art. 202 din Legea nr. 187/2012) cu aplicarea art. 35
alin. (1) și art. 5 C.pen., în infracțiunea prevăzută în art. 109 alin. (1) lit. b)
din Legea nr. 46/2008 (așa cum a fost modificată prin art. 202 din Legea nr.
187/2012) cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 5 C.pen.
– În baza noii încadrări juridice, condamnarea inculpatului la pedeapsa
de 1 an închisoare.
– În baza art. 91 C.pen., suspendarea executării pedepsei sub
supraveghere și stabilirea unui termen de supraveghere de 2 ani, conform
dispozițiilor art. 92 din același cod.
Pentru a pronunța sentința penală menționată, prima instanță a reținut
următoarele:
La data de 14 aprilie 2011, ora 15.00, inculpatul s-a deplasat cu un
cârd de aproximativ 300 de oi în trupul de pădure Cetatea, comuna
Dobromir, județul Constanţa, unde a pășunat abuziv cârdul pe suprafața de
12,1 hectare, fiind distruși 540 de puieți de diferite specii și creându-se astfel
un prejudiciu de 1903,14 lei.
În ziua de 6 mai 2011, ora 08.00, inculpatul s-a deplasat cu un cârd de
aproximativ 300 de oi în trupul de pădure Cetatea, comuna Dobromir, județul
Constanţa unde a pășunat abuziv cârdul pe suprafața de 1 hectar, fiind
distruși 390 de puieți de diferite specii și creându-se astfel un prejudiciu de
1.026,24 lei.
La data de 15 aprilie 2011, martorul S.A., având funcția de pădurar în
cadrul Direcției Silvice Constanţa − Ocolul Silvic Murfatlar, a întocmit
procesul-verbal de constatare a infracțiunii seria CT nr. 0019, din care
rezultă că la data de 14 aprilie 2011 l-a surprins pe inculpat în timp ce
pășuna o turmă de 300 de oi în pădurea denumită Cetatea, comuna
Dobromir, județul Constanța, distrugând un număr de 540 de puieți. Deși
prezent la întocmirea procesului-verbal de constatare a infracțiunii,
inculpatul a refuzat să-l semneze.
La data de 6 mai 2011, același pădurar, S.A., a întocmit un alt
proces-verbal de constatare a infracțiunii din care reiese că l-a surprins pe
inculpat în timp ce pășuna o turmă de aproximativ 300 de oi în locul denumit
Cetatea, comuna Dobromir, județul Constanţa, distrugând un număr de 390
de puieți.
238 Augustin Lazăr, Elena Giorgiana Hosu
Inculpatul a săvârșit infracțiunea cu intenție directă, deoarece
cunoștea că nu are dreptul să pășuneze oile în trupul de pădure
sus-menționat.
La individualizare judiciară a pedepsei s-au avut în vedere criteriile
generale prevăzute la art. 74 C.pen. Astfel, pentru a stabili în concret
pedeapsa, instanța a luat în considerare faptul că pedeapsa este o măsură de
constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, iar scopul pedepsei
este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni; deopotrivă, instanța a ținut
seama și de faptul că prin executarea pedepsei se urmărește formarea unei
atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de
conviețuire socială, fără însă ca executarea pedepsei să cauzeze suferințe
fizice și nici să înjosească persoana condamnatului. Prin urmare, instanța a
avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege, modul și împrejurările
de săvârșire a faptelor așa cum au fost expuse mai sus, gradul de pericol
social relativ ridicat al faptei, datele personale ale inculpatului: este cetățean
român; are antecedente penale; are 6 clase; are ocupația de cioban, precum
și faptul că pe parcursul cercetărilor a avut o atitudine parțial nesinceră. Este
de menționat că inculpatul a fost condamnat în anul 2002 la o pedeapsa de 5
ani de închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor, însă cu
câteva zile înainte de săvârșirea infracțiunii ce face obiectul prezentei cauze
s-a împlinit termenul de reabilitare judecătorească pentru pedeapsa aplicată
în 2002.
Împotriva sentinței sus-menționate au declarat apel inculpatul și
partea responsabilă civilmente care, în esență, au criticat soluția instanței de
fond și, în temeiul dispozițiilor art. 421 pct. 2 lit. a) C.pr.pen., au solicitat
admiterea apelului, desființarea hotărârii apelate și, urmare rejudecării,
achitarea inculpatului în baza dispozițiilor art. 16 alin. (1) lit. c) C.pr.pen.
Examinând sentința penală apelată prin prisma criticilor formulate de
parchet, precum și din oficiu, conform art. 420 C.pr.pen., Curtea de Apel
Constanța a constatat că apelurile formulate sunt nefondate, întrucât prima
instanță a stabilit în mod corect starea de fapt și vinovăția inculpatului
apelant, pe baza mijloacelor de probă administrate în fazele de urmărire
penală, de cameră preliminară și de cercetare judecătorească.
C.5. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj
C.5.1. Tăierea, fără drept, de arbori. Subiectul activ calificat:
personal silvic. Participația penală: instigarea; complicitatea. Latura
obiectivă: inculpații și-au însușit material lemnos din fondul forestier
administrat, cauzând RNP – Romsilva un prejudiciu în valoare de 86.367,77
Analiza cauzelor având ca obiect infracțiunile silvice… 239
lei. Latura subiectivă: intenția directă. Modalitatea de individualizare a
executării pedepsei: în regim de detenție (pentru subiectul activ calificat) și,
respectiv, cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere (pentru
subiectul activ necalificat).
Faptele inculpaților care, în cursul anului 2011, au tăiat și și-au
însușit, în interesul lor, 151 de arbori din cantonul pe care îl administra ca
pădurar unul dintre inculpați, cauzând astfel RNP – Romsilva un prejudiciu
în valoare totală de 86.367,77 lei, întrunesc elementele constitutive ale
infracțiunilor continuate de tăiere, fără drept, de arbori și delapidare
prevăzute în art. 108 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 (în vigoare la data
comiterii faptei) și în art. 295 alin. (1) C.pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) și
art. 5 C.pen.
Delictum subsequens: infracțiunile de delapidare, fals intelectual și uz
de fals.
Apărările inculpaților, în sensul că au fost tăiați și transportați doar
arbori marcați, au fost înlăturate în baza probelor administrate în cauză.
(C. Ap. Cluj, S. pen., Dec. pen. nr. 990/A/2015)
Prin Sentința penală nr. 101/2015 a Judecătoriei Zalău, pronunțată în
dosarul nr. 1738/337/2014:
În temeiul art. 47 C.pen. raportat la art. 108 alin. (1) lit. d) din Legea
nr. 46/2008 (în vigoare la data comiterii faptei), cu aplicarea art. 35 alin. (1) și
art. 5 C.pen., a fost condamnat inculpatul R.Ș.S. la pedeapsa de 2 ani
închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la tăierea ilegală de
arbori.
În temeiul art. 295 alin. (1) C.pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 5
din același cod, a fost condamnat inculpatul R.Ș.S. la pedeapsa de 2 ani
închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare.
În temeiul art. 321 alin. (1) C.pen., cu aplicarea art. 5 din același cod, a
fost condamnat inculpatul R.Ș.S. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru
săvârșirea infracțiunii de fals intelectual.
În temeiul art. 323 teza I C.pen., cu aplicarea art. 5 din același cod, a
fost condamnat inculpatul R.Ș.S. la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru
săvârșirea infracțiunii de uz de fals.
În temeiul art. 39 alin. (1) lit. b) C.pen., i s-a aplicat inculpatului
R.Ș.S. pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor
de o treime din totalul celorlalte pedepse aplicate, și anume 1 an și 1 lună
închisoare, inculpatul având de executat în total 3 ani și 1 lună închisoare în
regim de detenție.
240 Augustin Lazăr, Elena Giorgiana Hosu
În temeiul art. 108 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008, cu aplicarea
art. 35 alin. (1) și art. 5 C.pen., inculpatul H.O.C. a fost condamnat la
pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tăiere ilegală de
arbori.
În temeiul art. 48 raportat la art. 295 C.pen., cu aplicarea art. 35 alin.
(1) și art. 5 din același cod, a fost condamnat inculpatul H.O.C. la pedeapsa de
2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la delapidare.
În temeiul art. 39 alin. (1) lit. b) C.pen., i s-a aplicat inculpatului
H.O.C. pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor
de o treime din cealaltă pedeapsă aplicată, și anume 8 luni închisoare,
inculpatul având de executat în total 2 ani și 8 luni închisoare în regim de
detenție.
În temeiul art. 397 raportat la art. 25 C.pr.pen., precum și la art. 1349,
art. 1382 și art. 1357 C.civ., a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată în
cauză de partea civilă RNP – Romsilva, Direcția Silvică Sălaj și inculpații au
fost obligați în solidar la plata către partea civilă a sumei de 86.367,77 lei, cu
titlu de despăgubiri.
Pentru a pronunța această sentință, judecătoria a reținut următoarele:
Inculpatul R.Ș.S. a îndeplinit funcția de pădurar în cadrul Ocolului
Silvic Cehu Silvaniei, fiind titularul cantonului nr. 8 Aluniș, aparținând
Districtului II Șoimuș. În decursul anului 2011, perioada de sfârșit a activității
infracționale fiind iunie-septembrie 2011, inculpatul R.Ș.S. l-a instigat pe
inculpatul H.O.C. să taie din cantonul său arbori nemarcați cu ciocanul silvic.
Ulterior, masa lemnoasă rezultată în urma tăierii arborilor a fost vândută de
inculpatul R.Ș.S., cu ajutorul inculpatului H.O.C., contra unor sume de bani
cuprinse între 120 şi 150 lei/m.c. către diverse persoane, sume însușite apoi de
inculpatul R.Ș.S. și împărțite cu inculpatul H.O.C. și cu persoanele ce au
ajutat la fasonarea și transportul arborilor.
Tăierea efectivă a arborilor de pe picior a fost efectuată numai de către
inculpatul H.O.C., în mai multe rânduri, acesta fiind ajutat la fasonarea
arborilor și încărcarea materialului lemnos de martorii I.G. și M.T. Arborii
care urmau a fi tăiați erau indicați de către inculpatul R.Ș.S. sau, dacă acesta
nu se afla în pădure, îi însemna anterior prin cioplire sau îi indica prin telefon.
În urma controalelor efectuate în perioada septembrie-octombrie 2011
de către reprezentanții Direcției Silvice Sălaj a rezultat că au fost tăiați, în
modul descris mai sus, un număr total de 151 de arbori, cu un volum total de
masă lemnoasă de 255 m.c. și o valoare de 86.367,77 lei, reprezentând mai
mult de 1.000 de ori valoarea medie a unui metru cub de masă lemnoasă pe
picior la data constatării faptei.
Analiza cauzelor având ca obiect infracțiunile silvice… 241
Pentru a ascunde săvârșirea faptelor menționate mai sus, la data de 15
septembrie 2011, inculpatul R.Ș.S. a întocmit în fals un proces-verbal de
constatare a contravenției silvice prin care l-a sancționat pe martorul I.G. cu
suma de 500 lei, pentru tăierea fără drept a doi arbori. Procesul-verbal astfel
întocmit a fost depus la Ocolul Silvic Cehu Silvaniei, pentru scăderea din
gestiune a celor doi arbori menționați în cuprinsul său. Acest proces-verbal a
fost întocmit la locuința inculpatului H.O.C. în vederea ascunderii faptelor,
fără a fi respectată procedura conducerii în teren și măsurării la cioată, precum
și fără a fi conformă cu realitatea comiterea contravenției de către martor, fapt
ce a reieșit din declarațiile martorilor I.G. și H.V.
Împotriva sentinței sus-menționate, în termen legal, au declarat apel
inculpații R.Ș.S. și H.O.C., solicitând, în primul rând, achitarea în temeiul art.
16 alin. (1) lit. c) C.pr.pen. și, în subsidiar, reducerea pedepselor și dispunerea
suspendării executării sub supraveghere.
Verificând hotărârea atacată, în baza actelor și lucrărilor dosarului,
prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în temeiul
dispozițiilor art. 417 și ale art. 420 alin. (8) C.pr.pen., Curtea de Apel Cluj a
constatat ca fiind nefondat apelul formulat în cauză de inculpatul R.Ș.S.
Cu privire la apelul formulat în cauză de inculpatul H.O.C., reținând
aceeași stare de fapt, Curtea de Apel Cluj a apreciat că este fondat în ceea ce
privește modalitatea de individualizare a executării pedepsei rezultante
stabilite de instanța de fond. Astfel, lipsa vreunei atribuții în gestionarea
fondului forestier, numărul mai mic de fapte imputate (două infracțiuni, față
de patru, pentru care a fost trimis în judecată inculpatul R.Ș.S.), alături de
conduita bună anterioară și poziția de recunoaștere și asumare a vinovăției –
chiar dacă această poziție a intervenit spre finalul procesului penal – justifică
suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei rezultante de 2 ani și 8
luni închisoare. Derularea procesului penal l-a ajutat pe inculpatul H.O.C. să
conștientizeze gravitatea faptelor, precum și a urmărilor cauzate prin conduita
adoptată, dar mai ales a riscului de a-și pierde libertatea în condițiile în care
își menține comportamentul infracțional.
Prin urmare, în temeiul art. 91 C.pen., instanța de apel a dispus
suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de
supraveghere de 4 ani.
C.5.2. Tăierea, fără drept, de arbori. Furtul de arbori. Subiectul activ:
fără calitate specială; recidivist. Latura obiectivă: tăierea a 6 arbori
nemarcați din fondul forestier național în scopul valorificării ulterioare.
Latura subiectivă: intenția directă. Modalitatea de individualizare a
executării pedepsei: în regim de detenție. Legea penală mai favorabilă.
242 Augustin Lazăr, Elena Giorgiana Hosu
Fapta inculpatului care, la data de 24 aprilie 2013 și 8 iunie, a tăiat și
a sustras din pădure un număr total de 6 arbori nemarcați, cauzând un
prejudiciu de 1.331 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de
tăiere, fără drept, de arbori și furt de arbori prevăzute în art. 108 alin. (1) lit.
a) din Legea nr. 46/2008 și art. 110 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 46/2008 (în
vigoare la data comiterii faptei), cu aplicarea art. 33 lit. a) și art. 37 lit. b)
C.pen. din 1969 și art. 5 C.pen.
Inculpatul a recunoscut infracțiunile reținute în sarcina sa.
(Jud. Năsăud, Sent. pen. nr. 281/2015, definitivă prin neapelare)
Prin Sentința penală nr. 281/2015, pronunțată de Judecătoria Năsăud,
în dosarul nr. 2692/190/2014, inculpatul a fost condamnat la 1 an și 6 luni
închisoare, în regim de detenție, pentru săvârșirea infracțiunilor de tăiere, fără
drept, de arbori și furt de arbori prevăzute în art. 108 alin. (1) lit. a) din Legea
nr. 46/2008 și în art. 110 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 46/2008 (în vigoare la
data comiterii faptei), cu aplicarea art. 33 lit. a) și art. 37 lit. b) C.pen. din
1969 și art. 5 C.pen.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut
următoarele:
La data de 24 aprilie 2013, inculpatul a plecat singur, de la locuința sa
din comuna Dumitrița, satul Budacu de Sus, cu un atelaj hipo și o drujbă
marca Stihl, în pădurea „Caldu”, pentru a sustrage material lemnos. A lăsat
căruța cu caii la marginea pădurii, după care s-a deplasat aproximativ 100 de
metri (în continuare m) prin pădure, unde a tăiat de pe picior un arbore specia
molid, cu un diametru de 80 centimetri (în continuare cm). După ce a doborât
arborele, inculpatul l-a secționat în patru bucăți, pentru a putea fi încărcat pe
căruță. În continuare, cu ajutorul celor doi cai, inculpatul a tras lemnele
rezultate din arborele doborât până lângă căruță, urmând apoi să le încarce.
Întrucât la fața locului au sosit organele de poliție și organele silvice,
inculpatul nu a mai reușit să încarce lemnele.
Organele silvice au procedat la măsurarea cioatei și la întocmirea
procesului-verbal de constare a infracțiunii silvice, pe care inculpatul l-a
semnat fără a avea obiecții.
La data de 8 iunie 2013, inculpatul a plecat de la locuința sa, singur, cu
căruța trasă de un cal, în pădurea din locul numit „Recele”, cu intenția de a
sustrage material lemnos. După ce a ajuns în pădure, a găsit doborâți la
pământ 5 arbori specia molid, pe care i-a secționat în bucăți de câte 4 metri
fiecare, după care i-a încărcat în căruță, pentru a-i transporta la locuința sa. În
drum spre casă, pe drumul forestier, inculpatul a fost depistat de către
organele silvice, care l-au oprit și, întrucât acesta nu a putut prezenta acte de
Analiza cauzelor având ca obiect infracțiunile silvice… 243
proveniență a materialului lemnos, au procedat la măsurarea acestuia și au
întocmit procesul-verbal de constatare a infracțiunii silvice, pe care inculpatul
l-a semnat la rubrica „făptuitor”, fără a avea obiecții de făcut.
Din procesul-verbal de constatare a infracțiunii silvice rezultă că
inculpatul a sustras: 3 arbori cu diametrul de 40 cm și 2 arbori cu diametrul de
38 cm. Materialul lemnos nu a fost reținut de către organele silvice în vederea
confiscării, fiind transportat de către inculpat la domiciliul său și ulterior
valorificat de către acesta. Cu ocazia audierii, inculpatul a recunoscut faptele
comise, declarația acestuia coroborându-se și cu celelalte probe administrate
în cauză.
Având în vedere diametrele cioatelor, s-a constatat că valoarea
prejudiciului cauzat prin fapta din 24 aprilie 2013 și valoarea prejudiciului
cauzat prin fapta din 8 iunie 2013, fiecare în parte, depășește de 5 ori prețul
mediu al unui metru cub de lemn pe picior.
La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile
generale de individualizare prevăzute la art. 74 C.pen. Este de menționat că
din fișa de cazier judiciar atașată la dosar a reieșit faptul că inculpatul a fost
condamnat de mai multe ori pentru comiterea de infracțiuni silvice, furt
calificat și violare de domiciliu. Prin urmare, executarea efectivă a pedepsei în
penitenciar s-a impus, în primul rând, prin prisma dispozițiilor legale
imperative în materie [art. 37 lit. b) C.pen. din 1969], dar și în vederea
realizării scopului pedepsei, respectiv formarea unei atitudini corecte față de
muncă, față de ordinea de drept, față de regulile de conviețuire socială,
precum și prevenirea săvârșirii unor noi infracțiuni.
C.6. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova
C.6.1. Tăierea, fără drept, de arbori. Furtul de arbori. Subiectul activ:
reprezentant societate comercială ce avea ca obiect de activitate exploatarea
lemnului. Participație improprie. Latura obiectivă: tăierea unui număr de 160
de arbori nemarcați, fără drept. Latura subiectivă: intenția directă.
Modalitatea de individualizare a executării pedepsei: suspendarea
condiționată a executării pedepsei închisorii. Lipsa antecedentelor penale
este greșit valorificată cu titlu de circumstanță atenuantă, în condițiile în care
reprezintă o stare de normalitate, iar nu una de excepție care să conducă
automat la aplicarea unor pedepse sub minimul special.
Fapta inculpatului care, în cursul anului 2008, a instigat la tăierea,
fără drept, în scopul valorificării ulterioare, a unui număr de 160 de arbori
nemarcați, în valoare de 124.055,71 lei, întrunește elementele constitutive ale
infracțiunii de participație improprie la tăierea, fără drept, de arbori și furt
244 Augustin Lazăr, Elena Giorgiana Hosu
de arbori prevăzute în art. 31 alin. (1) C.pen. din 1969 raportat la art. 108
alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 și art. 31 alin. (1) C.pen. din 1969
raportat la art. 110 alin. (1) lit. (d) din Legea nr. 46/2008 (în vigoare la data
comiterii faptelor), cu aplicarea art. 33 lit. a) C.pen. din 1969.
Apărarea inculpatului în sensul că arborii erau deja tăiați în
momentul când a început exploatarea suprafeței în cauză, a fost înlăturată de
instanță în baza probelor administrate în cursul procesului penal.
(C. Ap. Craiova, S. pen., Dec. pen. nr. 1507/2013)
Prin Sentința penală nr. 160/2012, pronunțată de Judecătoria Novaci
în dosarul nr. 643/267/2012:
În baza art. 31 alin. (1) C.pen. din 1969 raportat la art. 108 alin. (1) lit.
d) din Legea nr. 46/2008 (în vigoare la data comiterii faptei) cu aplicarea art.
74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. c) C.pen. din 1969, a fost condamnat
inculpatul la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 31 alin. (1) C.pen. din 1969 raportat la art. 110 alin. (1) lit.
d) din Legea nr. 46/2008 (în vigoare la data comiterii faptei) cu aplicarea art.
74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. c) C.pen. din 1969, a fost condamnat
același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C.pen. din 1969, au fost contopite
pedepsele aplicate, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa de 2 ani
închisoare.
În baza art. 81 alin. (1) raportat la art. 82 alin. (1) C.pen. din 1969, a
fost suspendată condiționat executarea pedepsei aplicate inculpatului, pe
perioada termenului de încercare de 4 ani.
A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de RNP – Romsilva,
Direcția Silvică Gorj și a fost obligat inculpatul la plata către aceasta a sumei
de 113.604,89 lei, reprezentând prejudiciul creat.
Instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 9 septembrie 2008, Direcția Silvică Gorj a sesizat faptul că,
în urma unui control efectuat în UP I Galbenu u.a. 90 D, 91 A și 93 C, din
raza de activitate a Ocolului Silvic Polovragi, parchet ce a fost adjudecat prin
licitație de societatea ,,B.” SRL Baia de Fier, s-a sustras cantitatea de 594,023
m.c. masă lemnoasă, reprezentând 160 de arbori pe picior tăiați ilegal din
speciile brad, fag și paltin, în valoare de 124.055,71 lei, sumă cu care s-a și
constituit parte civilă.
Efectuându-se cercetări, s-a stabilit că tăierea arborilor a fost
executată de către P.D. și M.P., aceștia declarând că au tăiat arborii nemarcați
din dispoziția inculpatului, reprezentant al societății ,,B.” SRL Baia de Fier.
Materialul lemnos tăiat ilegal a fost luat și comercializat de către inculpat
Analiza cauzelor având ca obiect infracțiunile silvice… 245
către diferiți agenți economici din Teleorman, Olt și Râmnicu Vâlcea.
În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice în domeniul
silvic, cu obiectivele stabilite de părții și organul de cercetare penală, și
conform raportului de expertiză a rezultat un număr total de 160 de cioate
nemarcate cu un volum de masă lemnoasă de 618,238 m.c., din care 71,820
m.c. în afara parchetelor, în valoare de 113.604,89 lei.
Împotriva sentinței sus-menționate au declarat recurs Parchetul de pe
lângă Judecătoria Novaci și inculpatul. Parchetul, prin motivele de recurs
formulate în scris, a criticat individualizarea pedepselor și modalitatea de
executare, susținând că pedepsele la care a fost condamnat inculpatul sunt
prea mici în raport cu modul de comitere a faptelor, comportamentul
procesual al inculpatului și importanța deosebită a relațiilor sociale având ca
obiect exploatarea fondului forestier. În raport cu aceleași aspecte s-a arătat
că nu se justifică suspendarea condiționată a executării. Inculpatul, prin
motivele scrise de recurs, a solicitat într-o primă ipoteză să se dispună
achitarea, întrucât din materialul probator administrat în cauză nu rezultă că a
comis infracțiunile pentru care a fost condamnat, iar, în subsidiar, a solicitat
redozarea pedepselor, în sensul reducerii acestora prin acordarea unei
relevanțe sporite circumstanțelor atenuante reținute de prima instanță.
Examinând recursurile declarate în cauză, Curtea de Apel Craiova a
constatat următoarele:
În ceea ce privește recursul inculpatului, critica privind greșita
condamnare este nefondată, deoarece din materialul probator administrat
în cauză rezultă, așa cum corect a reținut și prima instanță, că în perioada
august-septembrie 2008, inculpatul i-a determinat cu intenție pe martorii M.P.
și P.D. să taie material lemnos nemarcat silvic, cu o valoare de peste 50 de ori
mai mare decât valoarea medie a unui metru cub de masă lemnoasă pe picior,
faptă comisă de aceștia fără intenție. Apărarea inculpatului, în sensul că
arborii erau deja tăiați când a început exploatarea suprafeței în cauză și că nu
a dat dispoziție celor doi martori să taie material lemnos nemarcat, a fost
corect respinsă de prima instanță în raport cu depozițiile pe care le-au dat cei
doi martori, M.P. și P.D., atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața primei
instanțe și care au fost examinate pe larg în considerentele hotărârii recurate,
considerente însușite de instanța de recurs. Suplimentar se reține, cu titlu de
prezumție judiciară, că apărarea inculpatului apare neveridică și în raport cu
faptul că, dacă situația de fapt ar fi fost aceea pe care a prezentat-o – la
momentul când a început exploatarea a constatat lipsa unui număr mare de
arbori –, nu se explică motivul pentru care nu s-a prezentat la ocolul silvic și
nu a solicitat personalului de specialitate efectuarea unei constatări. Este de
menționat că, totodată, deși inculpatul a solicitat să fie achitat în temeiul art.
246 Augustin Lazăr, Elena Giorgiana Hosu
11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. c) C.pr.pen., în declarația dată în fața
instanței de prim grad a recunoscut că drumul de acces a fost făcut de el și
nu-și amintește să-i fi fost indicat un traseu ori ca lemnul respectiv să fi fost
marcat, declarație în funcție de care se reține că implicit inculpatul a
recunoscut cel puțin comiterea faptei raportat la arborii tăiați în vederea
realizării drumului de acces și care nu erau marcați corespunzător.
În ceea ce privește individualizarea pedepselor, solicitarea formulată
de inculpat, în subsidiar, în sensul reducerii acestora este neîntemeiată, fiind
în schimb fondat recursul parchetului. Astfel, se impune înlăturarea
circumstanței atenuante judiciare prevăzută la art. 74 alin. (1) lit. a) C.pen.
din 1969, lipsa antecedentelor penale fiind greșit valorificată cu titlu de
circumstanță atenuantă, în condițiile în care reprezintă o stare de normalitate,
iar nu una de excepție care să conducă automat la aplicarea unor pedepse sub
minimul special.
Se impune așadar înlăturarea circumstanțelor atenuante și majorarea
pedepselor aplicate de prima instanță, care nu sunt în măsură să asigure
realizarea scopului educativ-preventiv, astfel cum era reglementat în art. 52
C.pen. din 1969, față de gravitatea faptelor comise, reliefată prin modalitatea
în care au fost săvârșite, de numărul mare de arbori care au fost nelegal tăiați,
de valoarea mare a prejudiciului cauzat, dar și față de datele ce caracterizează
persoana inculpatului, care pe parcursul procesului penal a negat comiterea
faptelor și a încercat să-l determine pe martorul P.D. să dea declarații
mincinoase. În ceea ce privește datele ce caracterizează favorabil persoana
inculpatului, inclusiv lipsa antecedentelor penale, vor fi valorificate prin
aplicarea unor pedepse orientate către minimul special.
Criticile din recursul parchetului sunt însă nefondate în ceea ce
privește modalitatea de executare care a fost corect stabilită de instanță,
prezența inculpatului, la aproape toate termenele de judecată, atât în fața
primei instanțe, cât și în recurs constituind un element de natură să formeze
convingerea instanței că desfășurarea procedurilor penale și pronunțarea
hotărârii de condamnare sunt suficiente pentru a constitui un avertisment
serios, de natură să-l împiedice să comită infracțiuni pe viitor.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 38515
pct. 2 lit. b) C.pr.pen.
din 1969, instanța de apel a admis recursul declarat de parchet.
C.7. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov
C.7.1. Folosirea fără drept a dispozitivelor speciale de marcat, ce era
prevăzută în art. 112 din Legea nr. 46/2008 (încadrare juridică schimbată de
către instanța de apel). Subiecți activi calificați: personal silvic. Latura
Analiza cauzelor având ca obiect infracțiunile silvice… 247
obiectivă: identificarea și marcarea a 104 arbori care nu figurau și în
înscrisurile întocmite cu această ocazie, fiind efectuate mențiuni false.
Latura subiectivă: intenția directă. Modalitate de individualizare a executării
pedepsei: suspendarea condiționată a executării pedepsei. Aplicarea legii
penale de dezincriminare. Infracțiunea de abuz în serviciu are caracter
subsidiar, ceea ce înseamnă că abuzul săvârșit de un funcționar public se
încadrează în dispozițiile din art. 246 C.pen. din 1969 (în prezent, art. 297
C.pen.) doar dacă acest abuz nu are o incriminare distinctă în Codul penal
sau în alte legi speciale cu dispoziții penale; o astfel de dispoziție specială a
constituit-o art. 112 din Legea nr. 46/2008, fapta incriminată prin acest text
legal reprezentând o formă specială a infracțiunii de abuz în serviciu.
Faptele inculpatului, salariat al Regiei Publice Locale a Pădurilor
Săcele R.A. (denumită în continuare R.P.L.P. Săcele R.A.), care a identificat
și marcat un număr de 104 arbori, considerați ca fiind prejudiciați, după care
a întocmit acte în care au fost marcați doar 24 de arbori, fără ca în
documentele întocmite să fie menționate dimensiunile biometrice corecte ale
arborilor marcați și fără a fi verificate de către al doilea inculpat, în baza
atribuțiilor de serviciu, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de
abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzut în art. 246 C.pen.
din 1969, de fals intelectual, prevăzut în art. 289 alin. (1) C.pen. din 1969, de
uz de fals, prevăzut în art. 291 C.pen. din 1969 și de neglijență în serviciu,
prevăzută în art. 249 alin. (1) C.pen. din 1969, cu aplic. art. 33 lit. a) C.pen.
din 1969 și art. 5 C.pen. Prejudiciul cauzat a fost de 115.980,56 lei.
Delictum subsequens: infracțiunile de abuz în serviciu contra
intereselor persoanelor, de fals intelectual, de uz de fals și de neglijență în
serviciu.
Apărarea inculpatului referitoare la lipsa de experiență în domeniul
marcării arborilor a fost înlăturată de instanță pe baza coroborării celorlalte
probe administrate în cauză.
(C. Ap. Brașov, S. pen., Dec. pen. nr. 137/AP/2015)
Prin Sentința penală nr. 1653/2014, pronunțată de Judecătoria Brașov
în dosarul penal nr. 27586/197/2012, a fost respinsă cererea de schimbare a
încadrării juridice a infracțiunii, formulată de Parchetul de pe lângă
Judecătoria Brașov, din infracțiunea de folosire, fără drept sau contrar
reglementărilor specifice în vigoare, a dispozitivelor speciale de marcat, care
a avut drept consecință producerea unui prejudiciu cu o valoare de 5 ori mai
mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior
prevăzută în art. 112 din Legea nr. 46/2008 (în vigoare la data comiterii
faptei) în infracțiunea de abuz în serviciu prevăzută în art. 297 alin. (1) C.pen.
248 Augustin Lazăr, Elena Giorgiana Hosu
În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) C.pr.pen., a fost
achitat inculpatul I.J. pentru săvârșirea infracțiunii de folosire, fără drept sau
contrar reglementărilor specifice în vigoare, a dispozitivelor speciale de
marcat, care a avut drept consecință producerea unui prejudiciu cu o valoare
de 5 ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe
picior, întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.
În baza art. 249 alin. (1) C.pen. din 1969 (art. 298 C.pen.), cu aplicarea
art. 5 C.pen., inculpatul I.J. a fost condamnat la pedeapsa de 3 luni închisoare
pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu. În baza art. 289 alin.
(1) C.pen. din 1969 [art. 321 alin. (1) C.pen.), cu aplicarea art. 41 alin. (2)
C.pen. din 1969 (2 acte materiale) și art. 5 C.pen., același inculpat a fost
condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals
intelectual. În baza art. 291 teza I C.pen. din 1969 (art. 323 teza I C.pen), cu
aplicarea art. 5 C.pen., inculpatul I.J. a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni
închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals. În baza art. 33 lit. a) și
art. 34 lit. b) C.pen. din 1969, pedepsele de mai sus au fost contopite, urmând
ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare. În baza
art. 81 C.pen. din 1969, executarea pedepsei aplicate a fost suspendată
condiționat pe o durată de 3 ani, reprezentând termen de încercare stabilit
potrivit art. 82 C.pen. din 1969. În baza art. 71 alin. (2) C.pen. din 1969, a fost
interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a
și lit. b) din același cod, iar în baza art. 71 alin. (5) C.pen. din 1969, pe durata
suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate a fost suspendată și
executarea pedepsei accesorii.
Prin aceeași sentință, în baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin.
(1) lit. a) C.pr.pen., a fost achitat inculpatul S.A. pentru săvârșirea infracțiunii
de neglijență în serviciu, întrucât fapta nu există.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că:
Inculpatul I.J. a fost angajat la R.P.L.P. Săcele R.A. la data de 17
decembrie 2007, în funcția de șef district GM 122107. Conform prevederilor
contractului colectiv de muncă și ale contractului individual de muncă la nivel
de regie, pentru fiecare nou angajat în funcție de conducere se acorda o
perioadă de probă de 90 de zile, perioadă care a expirat în cazul inculpatului
la data de 17 martie 2008. La expirarea perioadei de probă, inculpatul a fost
automat definitivat pe funcția de șef de district, acesta participând anterior
lunii octombrie 2008 la mai multe lucrări de punere în valoare. Inculpatul a
avut în perioada de mai sus atribuțiile menționate în fișa postului, printre care
se număra și aceea de a organiza, de a controla și de a răspunde de întreaga
activitate care se desfășura pe raza districtului silvic.
Analiza cauzelor având ca obiect infracțiunile silvice… 249
În baza autorizației de exploatare nr. 76/22.05.2008, emisă de persoana
vătămată R.P.L.P. Săcele R.A., societatea ,,B.I.” S.R.L. a exploatat masă
lemnoasă din partida 245/Accidentale 1, U.P. VII Doftana în u.a. 146 A, B,
147 A, B, 148 A, C, 149, 150, 152 A, B, 153 A, B, în baza contractului de
vânzare-cumpărare nr. 98/15.05.2008. Ca urmare a acestei exploatări, au fost
prejudiciați accidental arbori ce nu au fost marcați în vederea exploatării
inițiale, motiv pentru care societatea ,,B.I.” S.R.L. a solicitat persoanei
vătămate R.P.L.P. Săcele R.A. suplimentarea exploatării și cu privire la acești
arbori. Urmare a cererii formulate, inculpatul I.J. a fost însărcinat să efectueze
marcarea arborilor prejudiciați în UP VII Doftana u.a 146-153, fiind întocmită
delegația de folosire a ciocanului de marcat nr. 420/33 din data de 27
octombrie 2008.
Inculpatul I.J. s-a deplasat în zona unde se făcuse exploatarea pentru a
identifica și marca arborii prejudiciați, fără ca la acel moment să fie însoțit de
pădurarii titulari de canton, martorii C.G. și S.I., deși conform normelor
tehnice prezența acestora era obligatorie, iar inculpatul a cunoscut acest
aspect. În cadrul operațiunii sus-menționate, inculpatul I.J. a identificat și
marcat un număr de 104 arbori considerați ca fiind prejudiciați, după care a
întocmit procesul-verbal de marcare și carnetul de inventariere în care s-a
menționat că au fost marcați doar 24 de arbori (17 fire molid, 4 fire fag și 3
fire brad), volumul fiind de 47 m.c. brut/45 m.c. net, fără ca în documentele
întocmite să fie indicate dimensiunile biometrice corecte ale arborilor marcați;
documentele sus-menționate au fost asumate de inculpat prin semnătură.
Inculpatul S.A. a întocmit la data de 4 noiembrie 2008 actul de punere
în valoare pe baza actelor întocmite de către inculpatul I.J. (acte în care a fost
consemnată marcarea doar a numai 24 de arbori, în vreme ce faptic au fost
marcați 104 arbori), fără a efectua verificări în teren.
La data de 6 noiembrie 2008, între R.P.L.P. Săcele R.A. și societatea
,,B.I.” S.R.L. a fost întocmit actul adițional nr. 2 la contractul de
vânzare-cumpărare nr. 98/15.05.2008, conform căruia s-a suplimentat
cantitativ și valoric contractul sus-menționat cu 47 m.c. brut/45 m.c. net masă
lemnoasă pe picior (partida 324, UP VII Doftana, u.a. 146 A, 147 A, 148 A,
149, 153 A). La data de 7 noiembrie 2008, a fost întocmit procesul-verbal de
către I.J. și C.G. din partea R.P.L.P. Săcele R.A. și de către martorul J.Z. din
partea societății sus-menționate, în care s-a consemnat predarea parchetului
spre exploatare către societate. Ulterior, la data de 2 decembrie 2008,
inculpatul S.A. și martorul Ș.N.A. (tehnician în cadrul R.P.L.P. Săcele R.A.)
au efectuat o acțiune de pază și patrulare pe Valea Adâncă, UP VII Doftana
u.a. 146-153, ocazie cu care au constatat că față de volumul existent în actul
de punere în valoare referitor la partida 324, în teren sunt mai multe cioate
250 Augustin Lazăr, Elena Giorgiana Hosu
marcate cu ciocanul silvic PP-BV-09-04 (cel folosit de inculpatul I.J.).
Totodată, s-a constatat că materialul lemnos era exploatat și transportat în
întregime. S-a întocmit astfel raportul nr. 6568/02.12.2008, în baza căruia, la
data de 3 decembrie 2008, s-a procedat la inventarierea cioatelor marcate de
către inculpatul I.J. cu ciocanul silvic având amprenta PP-BV-09-04. La
activitatea de inventariere au participat inculpatul S.A., martorii Ș.S.D. și
N.V.C., precum și inculpatul I.J., întocmindu-se un proces-verbal. În cadrul
activității desfășurate au fost identificate un număr de 104 cioate, marcate cu
ciocanul silvic anterior menționat, care au fost măsurate, niciunul dintre
participanți neavând obiecțiuni la cele consemnate.
Împotriva sentinței sus-menționate au declarat apel, în termen legal,
Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov, partea civilă R.P.L.P. Săcele R.A.
și inculpatul I.J. Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov a criticat sentința cu
privire la netemeinicia soluției de achitare a inculpatului I.J. pentru săvârșirea
infracțiunii prevăzută în art. 112 din Legea nr. 46/2008 și a inculpatului S.A.
pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu.
În memoriul cuprinzând motivele de apel, depus la dosarul cauzei, s-a
arătat, în esență, că prin abrogarea art. 112 din Legea nr. 46/2008 fapta nu a
fost dezincriminată, ea întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de
abuz în serviciu prevăzută în art. 297 alin. (1) C.pen. (art. 246 C.pen. din
1969), infracțiune cu caracter subsidiar și care trebuia reținută în lipsa altor
reglementări specifice în materie. În ceea ce îl privește pe inculpatul S.A., s-a
arătat că, potrivit fișei postului, avea ca atribuții asigurarea integrității
fondului forestier, proprietate publică a Municipiului Săcele, organizarea și
asigurarea realizării programului de punere în valoare a masei lemnoase ce
urma a se recolta anual, certificarea cantitativă și calitativă a tuturor lucrărilor
executate pe linie de fond forestier, verificarea pe teren a documentațiilor
pentru scoateri definitive din fondul forestier. Cât privește capitolul 8 din
Normele tehnice pentru evaluarea volumului de lemn destinat comercializării,
aprobate prin Ordinul nr. 1651/200019
, procurorul a menționat că verificarea
se putea efectua nu o dată, ci de mai multe ori, respectiv ori de câte ori se
considera necesar, și nu așa cum au înțeles atât instanța de judecată, cât și
inculpatul, că verificarea ar fi opțională. Or, faptul că Ordinul nr. 1651/2000
lăsa la latitudinea inculpatului verificarea nu exclude răspunderea pentru
decizia luată de a nu verifica realitatea celor consemnate de către inculpatul
I.J.; certificând realitatea celor consemnate de acesta, prin întocmirea actului
de punere în valoare, inculpatul S.A. și-a asumat răspunderea datelor înscrise
19
A se vedea http://www.rosilva.ro/articole/silvica__p_160.htm (accesat la 28
septembrie 2016).
Analiza cauzelor având ca obiect infracțiunile silvice… 251
pe foaia de inventar și pe procesul-verbal din data de 31 octombrie 2008,
întocmite de inculpatul I.J.
Apelanta parte civilă R.P.L.P. Săcele R.A. a criticat sentința pentru
lăsarea nesoluționată a laturii civile, având ca obiect cererea de acordare a
despăgubirilor cauzate. Abordarea instanței privind dezincriminarea faptei
prevăzute în art. 112 din Legea nr. 46/2008 este greșită, întrucât deși
dezincriminarea operează, de obicei, prin abrogarea expresă a normei de
incriminare, ea trebuie apreciată in concreto, fiind posibil ca în noua lege
fapta să constituie infracțiune, dar sub o altă denumire, sau să fie absorbită de
o altă infracțiune. În speță, deși fapta inculpatului este dezincriminată, ea
întrunește totuși elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu
prevăzută în art. 297 C.pen., opinie susținută și de procuror cu ocazia
dezbaterilor pe fondul cauzei. Prin urmare, infracțiunea de abuz în serviciu
reprezintă dreptul comun în privința infracțiunilor săvârșite cu intenție de
către funcționarul public care, prin îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor de
serviciu, a cauzat o pagubă persoanei juridice.
Apelantul inculpat I.J. a solicitat desființarea sentinței și achitarea sa
relativ la acuzațiile de săvârșire a infracțiunilor de neglijență în serviciu, fals
intelectual și uz de fals, în temeiul art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1)
lit. a) C.pr.pen., precum și respingerea acțiunii civile formulate de partea
civilă R.P.L.P. Săcele R.A. pentru suma de 1.761,87 lei; în subsidiar, a
solicitat aplicarea unei pedepse cu închisoarea sub minimul special prevăzut
de lege, ținând seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei și de
circumstanțele atenuante aplicabile în cauză, precum și amânarea aplicării
pedepsei, fiind întrunite toate condițiile limitativ prevăzute la art. 83 C.pen.
Verificând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor dosarului, prin
prisma criticilor formulate, precum și din oficiu, sub toate aspectele, astfel
cum se prevede în art. 420 alin. (8) C.pr.pen., dar în limitele prevăzute la art.
417 alin. (1) din același cod, Curtea de Apel Brașov a constatat că apelurile
formulate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov și partea civilă
R.P.L.P. Săcele R.A. sunt fondate, pentru următoarele considerente:
Prima instanță a stabilit în mod corect starea de fapt, coroborând
judicios probele aflate în dosarul de urmărire penală cu cele administrate în
cursul cercetării judecătorești efectuate. Contrar celor susținute de apelantul
inculpat I.J., în speță a fost dovedit în afara oricărei îndoieli faptul că, fiind
însărcinat să identifice și să marcheze arborii prejudiciați accidental în urma
exploatării silvice realizate în mod legal de societatea ,,B.I.” S.R.L., acesta a
identificat și a marcat un număr de 104 arbori, dar a consemnat în
procesul-verbal de marcare și carnetul de inventariere doar 24 de copaci, fără
ca în documentele întocmite să fie menționate dimensiunile biometrice
252 Augustin Lazăr, Elena Giorgiana Hosu
corecte ale arborilor marcați. Apărarea realizată de inculpat – în sensul că nu a
avut posibilitatea marcării unui număr atât de mare de arbori întrucât la datele
de 27 și 29 octombrie 2008 nu a desfășurat astfel de activități, iar la data de 28
octombrie 2008 a mers în teren doar patru ore – nu poate fi primită, întrucât
nu se coroborează cu nicio altă probă administrată în cauză, inculpatul însuși
consemnând în raportul de folosire sus-menționat că intervalul în care a făcut
marcarea arborilor a fost 27-29 octombrie 2008.
În ceea ce privește încadrarea în drept a faptei inculpatului I.J. –
constând în aceea că, în calitate de inginer silvic la R.P.L.P. Săcele R.A., fiind
însărcinat să marcheze arborii prejudiciați în U.P.VII Doftana u.a. 146-153,
contrar reglementărilor specifice cuprinse în Ordinul nr. 1651/2000 (fără a
anunța în prealabil pădurarii titulari de canton)20
, a procedat la marcarea unui
număr mai mare de arbori (104) decât cel consemnat în actele întocmite (24),
prin exploatarea tuturor acestor arbori producându-se un prejudiciu părții
civile în valoare de 115.980,56 – se observă că, prin actul de sesizare a
instanței s-a apreciat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii
prevăzute în art. 112 din Legea nr. 46/2008. Cum la data intrării în vigoare a
noului Cod penal dispozițiile art. 112 din Legea nr. 46/2008 au fost abrogate
(prin art. 202 pct. 5 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii
nr. 286/2009 privind Codul penal), Judecătoria Brașov a apreciat că fapta
săvârșită de inculpat a fost dezincriminată, respingând cererea procurorului de
schimbare a încadrării juridice în infracțiunea de abuz în serviciu. Această
soluție a instanței de fond este neîntemeiată, deoarece fapta mai sus descrisă
întrunește conținutul constitutiv al infracțiunii de abuz în serviciu contra
intereselor persoanelor, prevăzută în art. 246 C.pen. din 1969. În
argumentarea acestei concluzii, este de menționat că infracțiunea de abuz în
serviciu contra intereselor persoanelor are caracter subsidiar, ceea ce
înseamnă că abuzul săvârșit de un funcționar public sau alt funcționar se
încadrează în dispozițiile art. 246 C.pen. din 1969 doar dacă acest abuz nu are
o incriminare distinctă în Codul penal sau în alte legi speciale cu dispoziții
penale. O astfel de dispoziție specială a constituit-o art. 112 din Legea nr.
46/2008, instanța de fond reținând corect că a reprezentat o formă specială a
infracțiunii de abuz în serviciu.
Spre deosebire însă de fapta incriminată în Codul penal, a cărei urmare
imediată o reprezintă producerea unei vătămări intereselor legale ale unei
persoane, infracțiunea prevăzută în art. 112 din Legea nr. 46/2008 avea ca
urmare imediată producerea unui prejudiciu cu o valoare de 5 ori mai mare
20
A se vedea și Dec. nr. 405/2016 a Curții Constituționale a României, publicată în
Monitorul Oficial al Românei, Partea I, nr. 517 din 8 iulie 2016.
Analiza cauzelor având ca obiect infracțiunile silvice… 253
decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior. Potrivit art.
4 C.pen., legea penală nu se aplică faptelor săvârșite sub legea veche, dacă
acestea nu mai sunt prevăzute de legea nouă, iar potrivit art. 3 alin. (2) din
Legea nr. 187/2012, dispozițiile art. 4 C.pen. nu se aplică în situația în care
fapta este incriminată de legea nouă sau de o altă lege în vigoare, chiar sub o
altă denumire. Din momentul abrogării art. 112 din Legea nr. 46/2008, fapta
nu a fost dezincriminată, ci, fiind săvârșită de un angajat al unei regii
autonome, funcționar public în sensul dat acestei noțiuni prin art. 147 C.pen.
din 1969 (art. 175 C.pen.), prin exercitarea defectuoasă a atribuțiilor de
serviciu, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute în art.
246 C.pen. din 1969 [art. 297 alin. (1) C.pen.].
Prin urmare, în baza art. 386 C.pr.pen., se impune schimbarea
încadrării juridice reținută în sarcina inculpatului I.J. din infracțiunea de
folosire fără drept sau contrar reglementărilor specifice în vigoare a
dispozitivelor speciale de marcat care a avut drept consecință producerea unui
prejudiciu cu o valoare de 5 ori mai mare decât prețul mediu al unui metru
cub de masă lemnoasă pe picior, prevăzută în art. 112 din Legea nr. 46/2008,
în infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută în
art. 246 C.pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 C.pen.
Pentru considerentele expuse de prima instanță și față de limitele de
pedeapsă mai reduse prevăzute în vechiul Cod penal pentru infracțiunea
prevăzută în art. 246, se observă că legea penală mai favorabilă este Codul
penal din 1969.
La individualizarea pedepsei trebuie să se țină seama de criteriile
generale prevăzute la art. 72 C.pen. din 1969, reținând în special pericolul
ridicat al faptei, rezultat din modalitatea de comitere (numărul arborilor
marcați cu încălcarea atribuțiilor de serviciu), urmarea produsă, materializată
într-o pagubă însemnată produsă părții civile, precum și circumstanțele
personale ale inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale, dar în
prezenta cauză a negat orice vinovăție, în ciuda probelor care demonstrează
contrariul susținerilor sale.
În ceea ce privește modalitatea de individualizare a pedepselor stabilite
pentru infracțiunile de neglijență în serviciu, fals intelectual și uz de fals,
evaluând global legea penală mai favorabilă, este întemeiată concluzia primei
instanțe în sensul că legea veche este mai favorabilă; această concluzie rezultă
nu doar din limitele de pedeapsă prevăzute în Codul penal pentru fiecare
infracțiune, ci și din regimul sancționator al pluralității de infracțiuni incidente
în speță, precum și din modalitatea de individualizare a executării pedepsei.
Reevaluând criteriile de individualizare prevăzute la art. 72 C.pen. din 1969,
în mod corect s-a ținut seama atât de pericolul social al faptelor comise de
254 Augustin Lazăr, Elena Giorgiana Hosu
inculpat – rezultat din modalitatea de săvârșire, precum și din prejudiciul
produs părții civile și nereparat –, cât și de datele care caracterizează
persoana, care nu este cunoscută cu antecedente penale, este bine integrată
social, dar nu și-a asumat niciuna dintre acuzațiile care i-au fost aduse. Așa
fiind, cuantumurile determinate de prima instanță – de 3 luni închisoare
pentru neglijență în serviciu, 1 an închisoare pentru fals intelectual și 6 luni
închisoare pentru uz de fals – reflectă o temeinică valorificare a tuturor
criteriilor prevăzute la art. 72 C.pen. din 1969, fiind în măsură să asigure
realizarea scopului și a funcțiilor pedepsei.
Întrucât este necesară condamnarea inculpatului I.J. și sub aspectul
comiterii infracțiunii prevăzute în art. 246 C.pen. din 1969, se impune
refacerea procedeului de contopire realizat de prima instanță, pentru a include
și a pedeapsa stabilită pentru această infracțiune.
În consecință, se va proceda mai întâi la descontopirea pedepsei
rezultante de 1 an închisoare, aplicată inculpatului I.J., fiind repuse în
individualitatea lor pedepsele de 3 luni închisoare, stabilită în baza art. 249
alin. (1) C.pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 C.pen., de 1 an închisoare,
stabilită în baza art. 289 alin. (1) C.pen. din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2)
din același cod și art. 5 C.pen., de 6 luni închisoare, stabilită în baza art. 291
teza I C.pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 C.pen. În baza art. 33 lit. a) și art. 34
lit. b) C.pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 C.pen., pedepsele de mai sus vor fi
contopite cu pedeapsa de 8 luni închisoare, stabilită în baza art. 246 C.pen. din
1969, cu aplicarea art. 5 C.pen., inculpatului I.J. urmând a-i fi aplicată
pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare. Cât privește modalitatea de
executare, în mod corect s-a stabilit că sunt întrunite toate condițiile legale
pentru aplicarea suspendării condiționate, astfel cum acestea sunt prevăzute la
art. 81 C.pen. din 1969.
În privința criticilor aduse de apelantul procuror soluției de achitare a
inculpatului S.A., acestea sunt nefondate, hotărârea primei instanțe fiind la
adăpostul oricărei critici. În acest sens, este de menționat că acest inculpat a
fost acuzat de comiterea infracțiunii de neglijență în serviciu, constând în
aceea că nu a verificat în teren realitatea celor consemnate de inculpatul I.J. cu
ocazia activității de marcare de arbori prejudiciați, pe care a desfășurat-o în
perioada 27-29 octombrie 2008, întocmind la data de 4 noiembrie 2008 actul
de punere în valoare doar pe baza înscrisurilor produse de inculpatul I.J.
Instanța de apel achiesează la interpretarea dată de Judecătoria Brașov
capitolului 8 din Normele tehnice pentru evaluarea volumului de lemn
destinat comercializării, aprobate prin Ordinul nr. 1651/2000, conform cărora
verificarea lucrărilor de teren se efectuează ori de câte ori se consideră
necesar; dat fiind numărul mic de arbori consemnat de inculpatul I.J. ca fiind
Analiza cauzelor având ca obiect infracțiunile silvice… 255
prejudiciați și multitudinea de activități importante pentru unitate în care era
angajat în acea perioadă, inculpatul S.A. a arătat că a interpretat că nu este
necesară verificarea în teren. Cât privește autorul faptei ilicite cauzatoare de
prejudiciu, având în vedere că doar în sarcina inculpatului I.J. au fost reținute
infracțiunile prevăzute în art. 246 și în art. 249 C.pen. din 1969, acesta trebuie
să fie obligat, în baza art. 397 alin. (1) raportat la art. 19 alin. (5) și art. 25
alin. (1) C.pr.pen., coroborate cu art. 998-999 C.civ. din 1864, la plata sumei
totale de 115.980,56 lei către partea civilă R.P.L.P. Săcele R.A., cu titlu de
despăgubiri civile.
C.7.2. Tăierea, fără drept, de arbori. Furtul de arbori. Subiecți activi:
fără calitate specială. Latura obiectivă: tăierea, fără drept, a unui număr de
55 de arbori, în scopul valorificării ulterioare. Latura subiectivă: intenția
directă. Modalitatea de individualizare a executării pedepsei: în regim de
detenție. Legea penală mai favorabilă. Dezincriminarea variantei agravate a
săvârșirii faptei de către două sau mai multe persoane împreună, prevăzute în
art. 108 alin. (2) lit. a) și, respectiv, în art. 110 alin. (2) lit. a) din Legea nr.
46/2008.
Fapta inculpaților care, în cursul lunii noiembrie 2011 au tăiat, fără
drept, și sustras un număr de 55 de arbori nemarcați, cu o valoare de
23.918,12 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de tăiere
ilegală de arbori și furt de arbori prevăzute în art. 108 alin. (1) lit. d) și alin.
(2) lit. a) din Legea nr. 46/2008 și art. 110 alin. (1) lit. d) și alin. (2) lit. a) din
Legea nr. 46/2008 (în vigoare la data comiterii faptelor), cu aplicarea art. 33
lit. a) C.pen. din 1969.
Inculpații au recunoscut faptele reținute în sarcina lor.
(Jud. Brașov, S. pen., Sent. pen. nr. 1964/2015, definitivă prin
neapelare)
Prin Sentința penală nr. 1964/2015, pronunțată de Judecătoria Brașov
în dosarul nr. 11759/197/2015, inculpații C.A. și C.G. au fost condamnați la
pedeapsa de 5 ani și 8 luni închisoare, respective 6 ani și 10 luni închisoare, în
regim de detenție, pentru săvârșirea infracțiunilor de tăiere, fără drept, de
arbori și furt de arbori, prevăzute în art. 108 alin. (1) lit. d) și alin. (2) lit. a)
din Legea nr. 46/2008 și art. 110 alin. (1) lit. d) și alin. (2) lit. a) din Legea nr.
46/2008 (în vigoare la data comiterii faptelor), cu aplicarea art. 33 lit. a)
C.pen. din 1969.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut
următoarele:
256 Augustin Lazăr, Elena Giorgiana Hosu
La sfârșitul lunii noiembrie a anului 2011, inculpații C.A. și C.G. s-au
deplasat în zona acoperită cu vegetație forestieră, situată în proximitatea
Municipiului Săcele, în locul cunoscut sub numele ,,La Crepuri-Căciula”, în
zona muntelui Rențea, de unde au tăiat și sustras 55 de pomi de Crăciun din
specia brad, pe care i-au depozitat la domiciliul lor.
La data de 28 noiembrie 2011, la domiciliul inculpaților a avut loc o
percheziție domiciliară în altă cauză, ocazie cu care organele de cercetare
penală au identificat cei 55 de pomi de Crăciun pentru care inculpații nu au
putut prezenta documente de proveniență.
Audiați ulterior, inculpații au recunoscut comiterea faptelor, iar
inculpatul C.A. a condus organele de cercetare penală la locul cunoscut sub
numele ,,La Crepuri-Căciula”, de unde a tăiat și sustras pomii de Crăciun
identificați la domiciliul său.
În conformitate cu adresa R.P.L.P. Săcele R.A. nr. 5950/14.12.2011,
prejudiciul produs prin faptele inculpaților depășește de 336,87 ori prețul unui
metru cub de masă lemnoasă pe picior, stabilit conform Ordinului ministrului
mediului și pădurilor nr. 2353/201121
, cuantumul prejudiciului fiind astfel
estimat la suma de 23.918,12 lei.
Din coroborarea probelor administrate în cursul urmăririi penale cu
declarația de recunoaștere dată în fața instanței de inculpatul C.A. rezultă că
faptele pentru care inculpații au fost trimiși în judecată sunt prevăzute de
legea penală, prezintă pericolul social al unei infracțiuni și au fost comise de
aceștia cu vinovăție, în forma prevăzută de lege. În drept, faptele inculpaților
întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de „tăiere, fără drept, de
arbori din fondul forestier național” prevăzută în art. 108 alin. (1) lit. d) și
alin. (2) lit. a) din Legea nr. 46/2008, cu modificările și completările aduse
până la data de 1 februarie 2014 exclusiv, și ale infracţiunii de „furt de arbori
din fondul forestier național”, prevăzută în art. 110 alin. (1) lit. d) și alin. (2)
lit. a) din Legea nr. 46/2008, cu modificările și completările aduse până la
data de 1 februarie 2014 exclusiv.
S-a pus în discuție aplicarea art. 5 C.pen., stabilindu-se că forma Legii
nr. 46/2008, aflată în vigoare înainte de data de 1 februarie 2014, și
dispozițiile din vechiul Cod penal sunt mai favorabile inculpaților, în
contextul în care acestora le-au fost deja aplicate condamnări în baza
vechiului Cod penal, iar tratamentul sancționator al întregii pluralității de
infracțiuni reținute în sarcina inculpaților este mai favorabil potrivit vechiului
Cod penal. Trebuie să se aibă în vedere și faptul că, dată fiind pluralitatea de
infracțiuni reținută în sarcina inculpaților în prezenta cauză, dacă s-ar face
21 În prezent, abrogat.
Analiza cauzelor având ca obiect infracțiunile silvice… 257
aplicarea noului Cod penal pentru infracțiunile săvârșite și ulterior stabilirea
pedepsei aferente întregii pluralități de infracțiuni reținută în sarcina
inculpaților și prin celelalte sentințe de condamnare, s-ar ajunge la crearea
unei lex tertia pe cale judecătorească, soluție interzisă prin Decizia Curții
Constituționale a României nr. 265/201422
. Deopotrivă, față de limitele de
pedeapsă prevăzute de lege în raport cu încadrarea juridică dată faptelor
reținute, respectiv față de modalitățile de individualizare a pedepselor
prevăzute de legile succesive, având în vedere și Decizia Curții
Constituționale a României nr. 265/2014, se observă că prevederile în vigoare
înainte de 1 februarie 2014 sunt mai favorabile inculpaților și se impune
aplicarea acestora în prezenta speță.
Elementele constitutive sunt întrunite pentru că prejudiciul creat este
mai mare decât limita minimă prevăzută de lege pentru forma de incriminare
reținută. Infracțiunile săvârșite de inculpați sunt infracțiuni de rezultat,
existând legătura de cauzalitate între faptele ilicite și rezultatul socialmente
periculos produs.
Cu privire la reținerea variantei agravate a săvârșirii faptei de două sau
mai multe persoane împreună, ce era prevăzută în art. 108 alin. (2) lit. a) și,
respectiv, în art. 110 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 46/2008, este de menționat
că în contextul noului Cod penal, aprecierea intervenției legii de
dezincriminare se face in concreto, în sensul că se poate vorbi de o
dezincriminare doar atunci când, în raport de legea nouă, fapta concretă
comisă nu mai atrage răspunderea penală. Se poate reține incidența
dezincriminării în două situații: atunci când legea nouă suprimă o incriminare,
incriminarea din legea veche nemaiavând un corespondent în legea nouă; în
ipoteza în care, prin prevederile noii legi, se restrânge sfera de incidență a
unui anumit text, astfel încât fapta concretă comisă nu mai întrunește
condițiile impuse de acesta. În speță, nu este însă incident niciunul dintre
aceste cazuri, neexistând o dezincriminare a variantei agravate din vechea
lege pentru că, deși norma de incriminare din legea veche nu se mai regăsește
în legea nouă, conținutul ei este acoperit de incriminarea generală existentă în
Codul silvic, astfel cum a fost modificat după data de 1 februarie 2014, cu
privire la infracțiunile reținute în sarcina inculpaților.
Sub aspectul laturii subiective, se observă că inculpații au acționat cu
intenție indirectă, întrucât au prevăzut și, chiar dacă nu au urmărit, au acceptat
producerea rezultatului socialmente periculos.
La individualizarea pedepselor trebuie să se aibă în vedere criteriile
generale de individualizare prevăzute de vechiul Cod penal. În concret,
22 Publicată în Monitorul Oficial al Românei, Partea I, nr. 372 din 20 mai 2014.
258 Augustin Lazăr, Elena Giorgiana Hosu
inculpații au antecedente penale, infracțiunile comise au produs o pagubă
importantă, prejudiciul nefiind integral recuperat. Conduita inculpaților a fost
de recunoaștere și regret a faptelor comise în faza de urmărire penală. Pentru
inculpatul C.A. vor fi avute în vedere însă limitele de pedeapsă reduse,
potrivit art. 396 alin. (10) C.pr.pen. Se va aplica tratamentul sancționator
prevăzut de vechiul Cod penal pentru pluralitatea de infracțiuni reținută în
sarcina inculpaților.
Pentru aceste motive, având în vedere și Decizia nr. 265/2014 a Curții
Constituționale a României, precum și antecedentele penale ale inculpaților
C.A. și C.G., instanța a menținut încadrarea juridică a faptelor cu privire la
care inculpații au fost trimiși în judecată prin rechizitoriul procurorului.
C.8. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
C.8.1. Instigare la falsificarea dispozitivelor speciale de marcat.
Tăierea, fără drept, de arbori. Furtul de arbori. Elemente constitutive.
Subiectul activ: reprezentant societate comercială având ca obiect
exploatarea lemnului. Latura obiectivă: tăierea și sustragerea unui număr de
248 de arbori, din fondul forestier național. Latura subiectivă: intenția
directă. Modalitatea de individualizare a executării pedepsei: amânarea
aplicării pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere de 2 ani. Legea
penală mai favorabilă.
Fapta inculpatului care, în perioada mai-iunie 2013, a instigat o
persoană necunoscută să îi falsifice un dispozitiv special de marcare pe care
l-a aplicat pe 248 de arbori nemarcați, în scopul tăierii ilegale și sustragerii
materialului lemnos, producând un prejudiciu de 79.837 lei, întrunește
elementele constitutive ale infracțiunilor de instigare la falsificarea de
instrumente oficiale, de tăiere, fără drept, de arbori și de furt de arbori,
prevăzute în art. 47 raportat la art. 317 alin. (2) C.pen. (instigare la
falsificarea dispozitivelor speciale de marcat prevăzută în art. 25 C.pen. din
1969 raportat la art. 113 din Legea nr. 46/2008), în art. 108 alin. (1) lit. d) și
alin. (2) lit. a) din Legea nr. 46/2008 și în art. 110 alin. (1) lit. d) și alin. (2)
lit. a) din Legea nr. 46/2008 (în vigoare la data comiterii faptelor), cu
aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 33 lit. a) C.pen. din 1969 și art. 5 C.pen.
Inculpatul a recunoscut faptele reținute în sarcina sa.
(Jud. Buzău, Sent. pen. nr. 45/2015)
Prin Sentința penală nr. 45/2015, pronunțată de Judecătoria Buzău în
dosarul nr. 16702/200/2014, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an
și 10 luni închisoare, cu amânarea aplicării pedepsei pe un termen de
Analiza cauzelor având ca obiect infracțiunile silvice… 259
supraveghere de 2 ani, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute în art. 47
raportat la art. 317 alin. (2) C.pen., în art. 108 alin. (1) lit. d) și în art. 110
alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 (în vigoare la data comiterii faptelor) cu
aplicarea art. 35 alin. (1) C.pen.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut
următoarele:
Inculpatul era administratorul societății ,,E.” S.R.L., societate cu
asociat unic, având ca obiect de activitate, printre altele, exploatarea
forestieră, astfel cum rezultă din certificatul de înregistrare al societății,
precum și din actele constitutive.
În luna iunie 2012, Ocolul Silvic Tisău a marcat un număr de 1.580
de arbori de diferite specii în pădurea sa, UP V u.a. 48 A și C, arbori care au
fost evidențiați în carnetul de inventar ce a stat la baza întocmirii actului de
punere în valoare (în continuare APV), constituindu-se partida nr. 948 SR.
Marcarea arborilor s-a realizat prin efectuarea la bază a unui cioplaj pe care a
fost aplicat dispozitivul de marcare silvic rotund cu inscripția PS 169-2, cu
vopsea de culoare albastru.
La data de 14 ianuarie 2013, prin contractul de vânzare-cumpărare
masă lemnoasă pe picior nr. 25 din 07.12.2013, inculpatul, în calitate de
asociat unic al societății sus-menționate, a câștigat dreptul de exploatare a
masei lemnoase din partida nr. 948 SR aparținând Ocolului Silvic Tisău,
situată în UP V u.a. 48 A și C. Dreptul efectiv de exploatare a partizii i-a fost
acordat prin autorizația nr. 584907 din 18 ianuarie 2013. La data de 22
ianuarie 2013 s-a predat partida 948 SR de către Ocolul Silvic Tisău prin
reprezentanții săi, șeful de district D.C. și pădurarul V.R., către societatea
,,E.” SRL, reprezentată de inculpat, întocmindu-se procesul-verbal de
recepție semnat de ambele părți cu mențiunea că ,,nu au fost constatate
nereguli în parchet, respectiv arbori lipsă sau tăiați ilegal, iar materialul
lemnos corespunde din punct de vedere calitativ și cantitativ”.
În luna mai 2013, inculpatul s-a deplasat în Târgul Buzău, denumit
popular „Drăgaica”, pentru a achiziționa piese de schimb pentru o drujbă.
Aici, conform propriilor declarații, a întâlnit o persoană care vindea piese
metalice și a întrebat-o dacă poate să îi confecționeze un dispozitiv silvic de
marcare. Vânzătorul a declarat că el se ocupă doar de vânzare, dar că are
cunoștință despre o persoană care poate să confecționeze orice obiect, în
acest sens furnizându-i inculpatului un număr de telefon. A doua zi,
inculpatul a contactat telefonic persoana respectivă, care s-a recomandat
drept ,,Nicu”, acesta confirmând că îi poate confecționa acel dispozitiv, însă
va avea nevoie de un specimen de marcă-mulaj, în speță acea bucată de lemn
pe care este aplicat dispozitivul silvic de marcat.
260 Augustin Lazăr, Elena Giorgiana Hosu
În acest sens, inculpatul s-a deplasat în pădure, în parchetul de
exploatare și, de la cioata unui arbore, a decupat o bucată de lemn pe care era
imprimată amprenta dispozitivului silvic de marcat cu însemnele PS 169-2,
iar duminica următoare i-a înmânat-o acelei persoane.
După 2-3 zile inculpatul a fost sunat de către persoana numită „Nicu”,
care i-a confirmat că poate fabrica un dispozitiv silvic de marcaj, contra
sumei de 300 lei. Inculpatul a fost de acord cu cererea acestuia, stabilind să
se întâlnească în duminica următoare în târgul „Drăgaica”. În acea zi, „Nicu”,
contra sumei de 300 lei, i-a predat un dispozitiv silvic de marcat ce imita
amprenta ciocanului silvic rotund PS 169-2, având două capete cu aceeași
amprentă.
Ulterior, cu ajutorul dispozitivului contrafăcut, inculpatul a mers în
pădure și a aplicat marcajul silvic pe cioatele a 248 de arbori nemarcați din
speciile fag, carpen și tei, după ce, în prealabil, a efectuat cioplajul pe fiecare
cioată. Pentru îmbătrânirea artificială a cioplajului, inculpatul a folosit o
substanță denumită leșie (apă și cenușă), pe care a turnat-o pe cioplaj. În
perioada următoare, în lunile mai și iunie 2013, inculpatul, cu drujba
societății al cărei administrator era, a tăiat fără drept un număr de 257 de
arbori nemarcați din speciile fag, carpen și tei pe care, în care în cea mai
mare parte, i-a sustras.
La data de 17 iunie 2013, martorii D.C. și V.R., în exercitarea
atribuțiilor de serviciu, s-au deplasat în parchetul de exploatare al societății
sus-menționate, unde, pe rampa de exploatare nr. 3, au găsit mai mulți arbori
din speciile fag, carpen și tei, care nu purtau cioplajul cu număr de inventar
pe tulpină, existând astfel suspiciunea că aceștia erau tăiați fără drept. Ca
urmare a acestor constatări, cele două organe silvice au urcat în pădure, unde
au găsit mai multe cioate de arbori care purtau la bază un cioplaj recent, de
câteva zile, pe care se distingea o amprentă a ciocanului silvic rotund cu
inscripția PS 169-2, de culoare albastră. Cele două organe silvice au informat
șeful Ocolului Silvic Tisău cu privire la neregulile constatate, iar acesta s-a
deplasat la fața locului și a solicitat inculpatului să înceteze activitatea de
exploatare până la clarificarea situației, acesta dându-și acordul verbal.
A doua zi, la data de 18 iunie 2013, inculpatul împreună cu fratele său
și martorii D.I. și J.G. s-au deplasat în rampa de exploatare a societății sus-
menționate, de unde au încărcat o cantitate de 2,2 m.c. din arborii tăiați ilegal
în autoutilitara proprietatea inculpatului și s-au îndreptat spre comuna
Ulmeni.
Pe raza satului Vernești, autoutilitara condusă de inculpat a fost oprită
de martorul M.G., tehnician silvic în cadrul Ocolului Silvic Tisău, care i-a
solicitat acestuia să furnizeze actele de însoțire a masei lemnoase, inculpatul
Analiza cauzelor având ca obiect infracțiunile silvice… 261
prezentând avizul nr. 3633091 din 18 iunie 2013. Întrucât exista suspiciunea
că inculpatul deținea un dispozitiv de marcare silvic fals, martorul i-a
solicitat inculpatului să se întoarcă la sediul Ocolului Silvic Tisău pentru
clarificarea situației, fiind anunțate și organele de poliție, care au venit la fața
locului. În urma percheziției efectuate în autoutilitara proprietatea
inculpatului, sub scaunul conducătorului auto, într-o geantă de culoare verde,
a fost găsit un dispozitiv de marcare silvic cu două capete, ambele imitând
amprenta ciocanului silvic rotund PS 169-2, unul din capete fiind impregnat
cu vopsea de culoarea albastru. Aceste aspecte au fost consemnate în
procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, semnat de inculpat.
În considerarea celor ce preced, instanța a constatat, dincolo de orice
îndoială rezonabilă, că faptele există, constituie infracțiune și au fost comise
de inculpat. Deopotrivă, a apreciat că, în drept, sunt întrunite elementele
constitutive ale infracțiunilor de instigare la falsificarea dispozitivelor
speciale de marcat, de tăiere, fără drept, de arbori din fondul forestier
național în formă continuată și de furt de arbori în formă continuată.
Totodată, prima instanță a menționat că la data de 1 februarie 2014 au
intrat în vigoare noul Cod penal și noul Cod de procedură penală, iar
identificarea legii mai favorabile în cursul procesului, până la judecarea
definitivă a cauzei, se realizează conform Deciziei Curții Constituționale a
României nr. 265/2014, prin compararea legilor succesive, stabilirea în
concret a legii penale mai favorabile și, în final, aplicarea acesteia în
ansamblu. La aplicarea legii mai favorabile trebuie să se aibă în vedere faptul
că în noua reglementare a Codului penal limitele de pedeapsă sunt mai mici,
motiv pentru care se poate aprecia că legea penală mai favorabilă inculpatului
este cea nouă, aceasta urmând a fi aplicată în ansamblu, cu privire la
pedeapsa principală, pedeapsa accesorie, modalitatea de executare.
Statuând că recunoașterea faptei de către inculpat atrage incidența
prevederilor art. 396 alin. (10) C.pr.pen., instanța a procedat la reducerea
corespunzătoare a cuantumului pedepsei.
La dozarea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile generale de
individualizare a pedepsei prevăzute la art. 74 C.pen., și anume: împrejurările
săvârșirii faptelor, starea de pericol creată pentru fondul forestier, pentru
proprietatea privată, urmarea produsă, precum și persoana inculpatului, care a
recunoscut săvârșirea faptelor şi nu are antecedente penale, după cum rezultă
din fișa de cazier judiciar aflată la dosar.
Prin Decizia penală nr. 356/2015, pronunțată de Curtea de Apel
Ploiești, s-a hotărât respingerea apelului declarat de inculpat împotriva
Sentinței penale nr. 45/2015 a Judecătoriei Buzău.
262 Augustin Lazăr, Elena Giorgiana Hosu
C.9. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București
C.9.1. Tăierea, fără drept, de arbori situați în arie protejată de
interes național. Subiecți activi: fără calitate specială. Latura obiectivă:
tăierea, fără drept, a unor ramuri dintr-un stejar secular situat în aria
protejată de interes național Pădurea Alexeni. Latura subiectivă: intenția
directă. Modalitatea de individualizare a executării pedepsei: suspendarea
condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 5 ani.
Fapta inculpatului care, la data de 30 octombrie 2010, a tăiat, fără
drept, o ramură cu diametrul de 60 cm dintr-un stejar secular situat în aria
protejată de interes național Pădurea Alexeni, declarată Monument al
naturii prin Hotărârea Guvernului nr. 2151/2004 privind instituirea
regimului de arie naturală protejată pentru noi zone23
, cauzând un
prejudiciu de cel puțin 5 ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub
de masă lemnoasă pe picior la data constatării faptei, întrunește elementele
constitutive ale infracțiunii silvice prevăzută în art. 108 alin. (1) lit. a) și
alin. (2) lit. d) din Legea nr. 46/2008 (în vigoare la data comiterii faptei).
Inculpatul a recunoscut fapta reținută în sarcina sa.
(C. Ap. București, S. pen., Dec. pen. nr. 1361/R/2012)
Prin Sentința penală nr. 141/2011, pronunțată de Judecătoria Ialomița,
în baza art. 108 alin. (1) lit. a) și alin. (2) lit. d) din Legea nr. 46/2008 (în
vigoare la data comiterii faptei) cu aplicarea art. 3201 C.pr.pen. din 1969,
inculpatul a fost condamnat la 3 ani închisoare. În baza art. 71 C.pen. din
1969, i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute la art. 64 lit. a) teza
a II-a și lit. b) C.pen. din 1969. În baza art. 81-82 C.pen. din 1969, s-a dispus
suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe un termen de încercare de
5 ani. I s-au pus în vedere inculpatului prevederile art. 83 C.pen. din 1969,
referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei. În baza art. 71 alin.
(5) C.pen. din 1969, pe durata termenului de încercare s-a suspendat
executarea pedepsei accesorii.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a avut în vedere
următoarele:
S-a reținut în actul de sesizare că la data de 30 octombrie 2010,
inculpatul a tăiat, fără drept, o ramură cu diametrul de 60 cm dintr-un stejar
secular situat în aria protejată de interes național Pădurea Alexeni, declarată
Monument al naturii prin Hotărârea Guvernului nr. 2151/2004, descrisă în
anexa 2 secțiunea B pct. III.2 (Monumentul naturii Pădurea Alexeni, 37 ha,
23 Publicată în Monitorul Oficial al Românei, Partea I, nr. 38 din 12 ianuarie 2005.
Analiza cauzelor având ca obiect infracțiunile silvice… 263
comuna Alexeni, județul Ialomița), pădure care face parte din vegetația
forestieră situată în afara fondului forestier național [conform anexei 1 pct.
50 (în prezent, pct. 56) a Legii nr. 46/2008)], cauzând un prejudiciu de cel
puțin 5 ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă
pe picior la data constatării faptei.
Fiind audiat, inculpatul a avut o atitudine sinceră pe tot parcursul
procesului penal, cooperând cu organele de poliție, prezentând în detaliu
modul în care a acționat, declarații ce s-au coroborat, în conformitate cu
dispozițiile art. 69 C.pr.pen. din 1969, cu materialul probator administrat în
cauză.
Sub aspectul laturii subiective, este de menționat că inculpatul a
săvârșit fapta cu intenție directă.
În ceea ce privește limitele de pedeapsă, întrucât inculpatul a
recunoscut săvârșirea faptei, fiindu-i încuviințată cererea ca judecata să aibă
loc în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, se observă că
sunt incidente dispozițiile art. 3201 alin. (7) C.pr.pen. din 1969, conform
cărora limitele de pedeapsă se reduc cu o treime.
Având în vedere faptul că inculpatul este cunoscut cu antecedente
penale, dar a avut o atitudine sinceră pe tot parcursul procesului penal,
instanța de fond a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără privare de
libertate, motiv pentru care a dispus suspendarea condiționată a executării
pedepsei, conform art. 81 C.pen. din 1969, pe durata unui termen de
încercare de 5 ani, stabilit conform art. 82 din același cod.
Împotriva sentinței sus-menționate a declarat recurs inculpatul,
solicitând admiterea recursului, casarea sentinței penale și reindividualizarea
pedepsei aplicate, avându-se în vedere valoarea mică a prejudiciului cauzat și
conduita sa sinceră.
Curtea de Apel București, analizând hotărârea din perspectiva
motivului invocat și, din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, a
apreciat calea de atac ca fiind nefondată, pentru următoarele considerente:
Instanța de fond, în urma unei riguroase analize a ansamblului
probator, a reținut corect situația de fapt și întrunirea condițiilor tragerii la
răspundere penală a inculpatului. La individualizarea pedepsei aplicate față
de inculpat au fost avute în vedere criteriile enumerate la art. 72 C.pen. din
1969, care prevedeau că la stabilirea și aplicarea pedepselor se ținea seama de
dispozițiile părții generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea
specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana
infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea
penală.
264 Augustin Lazăr, Elena Giorgiana Hosu
C.9.2. Tăierea, fără drept, de arbori. Furtul de arbori. Subiecți activi:
fără calitate specială. Latura obiectivă: tăierea, fără drept, a unui număr de
15 arbori și sustragerea materialului lemnos în scopul valorificării. Latura
subiectivă: intenția directă. Modalitatea de individualizare a executării
pedepsei: în regim de detenție (în primă instanță), respectiv suspendarea
executării pedepsei principale sub supraveghere.
Faptele inculpaților care, în noaptea de 31 martie 2012, au tăiat fără
drept material lemnos din pădurea unei foste unități militare și au sustras o
parte a materialului lemnos, producând un prejudiciu total de 9.557 lei,
întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor silvice prevăzute în art.
108 alin. (1) lit. d) și alin. (2) lit. a) și lit. c) din Legea nr. 46/2008 și în art.
110 alin. (1) lit. a) și alin. (2) lit. a) și lit. c) din Legea nr. 46/2008, cu
aplicarea art. 33 lit. a) C.pen. din 1969 (texte legale în vigoare la data
comiterii faptelor).
Inculpații au recunoscut faptele reținute în sarcina lor prin actul de
sesizare.
Un inculpat arestat preventiv – atât în cursul urmăririi penale, cât și
în cursul judecății – a fost achitat definitiv.
(C. Ap. București, S. pen., Dec. pen. nr. 1448/R/2012)
Prin sentința penală nr. 172/2012, pronunțată în dosarul nr.
1196/330/2012, Judecătoria Urziceni:
I. În baza art. 26 C.pen. din 1969, raportat la art. 108 alin. (1) lit. d) și
alin. (2) lit. a) și lit. c) din Legea nr. 46/2008, cu aplicarea art. 27 C.pen. din
1969 și art. 3201 C.pr.pen. din 1969, i-a condamnat pe inculpații M.I., P.D. și
B.V. la pedepse de câte 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de
complicitate la tăiere, fără drept, de arbori.
În baza art. 26 C.pen. din 1969, raportat la art. 110 alin. (1) lit. a) și
alin. (2) lit. a) și lit. c) din Legea nr. 46/2008, cu aplicarea art. 27 C.pen. din
1969 și art. 3201 C.pr.pen. din 1969, i-a condamnat pe aceiași inculpați la
pedepse de câte 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de
complicitate la furt de arbori care au fost tăiați din păduri.
În baza art. 33 și art. 34 C.pen. din 1969, a aplicat fiecărui inculpat
pedeapsa cea mai grea, respectiv cea de 3 ani închisoare.
În baza art. 861 și art. 86
2 C.pen. din 1969, a suspendat executarea
pedepselor principale aplicate inculpaților pe un termen de încercare de 5 ani,
sub supravegherea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Ialomița.
II. În baza art. 26 C.pen. din 1969, raportat la art. 108 alin. (1) lit. d) și
alin. (2) lit. a) și lit. c) din Legea nr. 46/2008, cu aplicarea art. 27 C.pen. din
1969 și art. 3201 C.pr.pen. din 1969, i-a condamnat pe inculpații G.C., P.N. și
Analiza cauzelor având ca obiect infracțiunile silvice… 265
Ș.N. la pedepse de câte 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de
complicitate la tăiere, fără drept, de arbori.
În baza art. 110 alin. (1) lit. a) și alin. (2) lit. a) și lit. c) din Legea nr.
46/2008 cu aplicarea art. 3201 C.pr.pen. din 1969, i-a condamnat pe aceiași
inculpați la pedepse de câte 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de
furt de arbori care au fost tăiați din păduri.
În baza art. 33 și art. 34 C.pen. din 1969, a aplicat fiecărui inculpat
pedeapsa cea mai grea, respectiv cea de 3 ani închisoare.
În baza art. 861 și art. 86
2 C.pen. din 1969, a suspendat executarea
pedepselor principale aplicate inculpaților pe un termen de încercare de 5 ani,
sub supravegherea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Ialomița.
III. În baza art. 108 alin. (1) lit. d) și alin. (2) lit. a) și lit. c) din Legea
nr. 46/2008 cu aplicarea 3201 C.pr.pen. din 1969, l-a condamnat pe inculpatul
S.D. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tăiere,
fără drept, de arbori.
În baza art. 110 alin. (1) lit. a) și alin. (2) lit. a) și lit. c) din Legea nr.
46/2008 cu aplicarea art. 3201 C.pr.pen. din 1969, l-a condamnat pe același
inculpat la pedeapsa de 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt
de arbori care au fost tăiați din păduri.
În baza art. 33 și art. 34 C.pen. din 1969, a aplicat inculpatului
pedeapsa cea mai grea, respectiv cea de 3 ani închisoare.
În baza art. 861 și art. 86
2 C.pen. din 1969, a suspendat executarea
pedepsei principale aplicată inculpatului pe un termen de încercare de 5 ani,
sub supravegherea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Ialomița.
IV. În baza art. 110 alin. (1) lit. a) și alin. (2) lit. a) și lit. c) din Legea
nr. 46/2008 cu aplicarea art. 37 lit. a) C.pen. din 1969 și art. 3201 C.pr.pen.
din 1969, l-a condamnat pe inculpatul P.M. la pedeapsa de 4 luni închisoare
pentru săvârșirea infracțiunii de furt de arbori care au fost tăiați din păduri.
În baza art. 83 alin. (1) C.pen. din 1969, a revocat suspendarea
condiționată a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicate inculpatului
P.M. prin sentința penală nr. 309/2011, pronunțată de către Judecătoria
Urziceni, și a cumulat această pedeapsă cu pedeapsa de 4 luni închisoare
aplicată prin prezenta hotărâre, urmând ca inculpatul să execute în final
pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare.
În baza art. 71 C.pen. din 1969, a interzis inculpatului drepturile
prevăzute în art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din același cod.
În baza art. 88 C.pen. din 1969, a dedus din pedeapsa aplicată
inculpatului perioada reținerii și arestării preventive de la 3 aprilie 2012 la zi.
În baza art. 350 C.pr.pen. din 1969, a menținut starea de arest a
inculpatului P.M.
266 Augustin Lazăr, Elena Giorgiana Hosu
V. A luat act că persoanele vătămate Direcția Silvică Ialomița −
Ocolul Silvic Urziceni și Primăria comunei Borănești nu s-au constituit părți
civile în cauză.
VI. În temeiul art. 118 alin. (1) lit. b C.pen. din 1969, a confiscat de la
inculpați două drujbe corp delict.
VII. A dispus restituirea către inculpați a tractoarelor și remorcilor
ridicate.
Instanța de fond a avut în vedere următoarele:
S-a reținut prin rechizitoriu că, în seara/noaptea de 31 martie 2012,
inculpații M.I., P.D. și B.V. l-au ajutat pe inculpatul S.D. să taie material
lemnos din pădurea fostei Unități Militare Borănești, aparținând Primăriei
Borănești, cu un volum de 42,28 m.c., respectiv 15 arbori esența salcâm,
producând un prejudiciu de 8.025,32 lei (cu T.V.A.) și la aceeași dată i-au
ajutat pe autorii furtului de material lemnos, P.N., Ș.N., S.D., P.M., să
sustragă o cantitate de 7,3 m.c., valorând 1.532 lei (cu T.V.A.).
În sarcina inculpaților G.C., P.N. și Ș.N. s-a reținut că în
seara/noaptea de 31 martie 2012 l-au ajutat pe inculpatul S.D. să taie material
lemnos din pădurea fostei Unități Militare Borănești, aparținând Primăriei
Borănești, cu un volum de 42,28 m.c., respectiv 15 arbori esența salcâm,
producând un prejudiciu de 8.025,32 lei (cu T.V.A.) și la aceeași dată au
sustras împreună cu mai multe persoane o cantitate de 7,3 m.c., valorând
1.532 lei (cu T.V.A.).
În sarcina inculpatului S.D. s-a reținut că în seara/ noaptea de 31
martie 2012, împreună cu alte persoane, a tăiat material lemnos din pădurea
fostei Unități Militare Borănești, aparținând Primăriei Borănești, cu un volum
de 42,28 m.c., respectiv 15 arbori esența salcâm, producând un prejudiciu de
8.025,32 lei (cu T.V.A.) și la aceeași dată a sustras împreună cu mai multe
persoane o cantitate de 7,3 m.c., valorând 1.532 lei (cu T.V.A.).
În sarcina inculpatului P.M. s-a reținut că în seara/noaptea de 31
martie 2012 a sustras, împreună cu mai multe persoane, material lemnos din
pădurea fostei Unități Militare Borănesti, aparținând Primăriei Borănești, cu
un volum de 7,3 m.c., valorând 1.532 lei (cu T.V.A.).
În urma cercetării judecătorești a rezultat următoarea situație de fapt:
La data de 31 martie 2012, în jurul orelor 18.30-19.00, au sosit la
fosta Unitate Militară Borănești inculpații P.N., Ș.N. și S.D., cu autoturismul
marca Dacia cu nr. de înmatriculare IL 90 GIM, condus de G.I.M.. Cei trei
inculpați au fost conduși de inculpații M.I. și P.D. în pădure, iar inculpatul
M.I. i-a indicat inculpatului S.D., care avea asupra sa o drujbă, zona de unde
trebuie să taie de pe picior material lemnos esența salcâm.
Analiza cauzelor având ca obiect infracțiunile silvice… 267
Inculpatul S.D. a tăiat de pe picior, în intervalul orar 18.30-22.30, 15
arbori specia salcâm cu diametrul la cioată cuprins între 40 cm și 90 cm și a
secționat și un arbore specia cireș, toți arborii fiind nemarcați cu ciocanul
silvic. În același timp, inculpatul Ș.N. a secționat arborii doborâți, obținând
segmente de circa 2-2,5 m lungime, pentru a putea fi încărcate cu ușurință.
La fața locului au sosit apoi, cu autoturismul marca Dacia cu nr. de
înmatriculare IL 35 ADY, inculpatul G.C., însoțit de fratele său G.A. și de
M.G., fiind urmați de trei tractoare, cu câte două remorci fiecare, conduse de
Z.P., D.I. și T.T., într-unul dintre tractoare aflându-se și inculpatul P.M.
Împreună, toți cei aflați la fața locului au încărcat materialul lemnos în
remorci, cu excepția inculpaților M.I. și P.D., care i-au ajutat pe ceilalți prin
luminarea locului cu ajutorul a două lanterne, iar inculpatul B.V. a asigurat
paza la intrarea în incinta fostei Unități Militare.
După ce au încărcat o parte din materialul lemnos, în două din cele
șase remorci ale tractoarelor cu care veniseră, în jurul orelor 22.30, inculpații
au fost depistați de organele de politie și somați să se oprească, după ce unul
dintre tractoare fusese pus în mișcare de inculpați. La vederea polițiștilor,
aceștia au fugit încercând să se ascundă, polițiștii reușind să-i prindă doar pe
inculpații S.D. și M.I., ulterior fiind identificați toți participanții. Cele trei
tractoare au fost ridicate de organele de poliție și predate în custodia
societății ,,I” S.A., punct de lucru Borănești.
Materialul lemnos sustras a fost inventariat și predat Primăriei
comunei Borănești, care prin adresa nr. 675/02.04.2012, a comunicat faptul
că nu se constituie parte civilă în cauză.
Inculpații au fost reținuți pe timp de 24 ore la data de 3 aprilie 2012 și
arestați preventiv pe o perioadă de 29 zile, începând cu data de 4 aprilie 2012
și până la data de 2 mai 2012.
Prin încheierea din data de 30 aprilie 2012, instanța a menținut starea
de arest preventiv a inculpaților.
Până la începerea cercetării judecătorești, inculpații au recunoscut
săvârșirea faptelor reținute în sarcina lor prin actul de sesizare a instanței și
au solicitat ca judecata să se facă în baza probelor de la urmărirea penală,
potrivit art. 3201 C.pr.pen. din 1969.
Împotriva sentinței sus-menționate, în termen legal, a declarat recurs
inculpatul P.M., criticând-o ca nelegală și netemeinică. Potrivit apărării, în
raport cu împrejurările în care inculpatul P.M. a comis fapta de furt de arbori
care au fost tăiați din pădure sunt îndeplinite dispozițiile art. 181 C.pen. din
196924
. În continuare, s-a susținut că inculpatul P.M. nu a prevăzut rezultatul
24 Art. 181 C.pen. din 1969, sub denumirea ,,Fapta care nu prezintă pericolul social al
unei infracțiuni”, prevedea:
268 Augustin Lazăr, Elena Giorgiana Hosu
faptei sale, având în vedere în primul rând existența unei convenții civile
încheiate cu șeful său, inculpatul G.C., prin care se obliga să încarce lemnele
din pădure. De asemenea, apărarea a mai susținut că aparența de legalitate a
fost dată în momentul sustragerii lemnelor din pădure și de numărul mare de
utilaje (3 tractoare și 6 remorci proprietatea societății inculpatului G.C.),
precum și de numărul mare de oameni care au participat la această
operațiune. În subsidiar, apărarea a solicitat aplicarea unei amenzi penale
inculpatului P.M., ca urmare a reanalizării dispozițiilor art. 72 C.pen. din
1969.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de
recurs invocate, cât și sub toate aspectele, conform art. 3856 pct. 3 C.pr.pen.
din 1969, Curtea de Apel București a constatat următoarele:
Din verificarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că fapta
prevăzută în art. 110 alin. (1) lit. a) și alin. (2) lit. a) și lit. c) din Legea nr.
46/2008 cu aplicarea art. 37 lit. a) C.pen. din 1969, pentru care inculpatul
P.M. a fost trimis în judecată de către procuror, nu prezintă gradul de pericol
social al unei infracțiuni. Potrivit art. 181 alin. (2) C.pen. din 1969, la
stabilirea în concret a gradului de pericol social se ținea seama de modul și
mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care
fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce,
precum și de persoana și conduita făptuitorului, dacă este cunoscut. Or,
analizarea probatoriului administrat de către procuror în faza de urmărire
penală va avea loc în raport cu aceste dispoziții ca urmare a revenirii
inculpatului P.M. asupra aplicării dispozițiilor 3201 C.pr.pen. din 1969.
Conform rechizitoriului întocmit în cauză, inculpatul P.M., în seara/noaptea
de 31 martie 2012, a sustras împreună cu mai multe persoane material lemnos
,,(1) Nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea
minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în
mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
(2) La stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și
mijloacele de săvîrșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost
comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și
conduita făptuitorului, dacă este cunoscut.
(3) În cazul faptelor prevăzute în prezentul articol, procurorul sau instanța aplică
una din sancțiunile cu caracter administrativ prevăzute la art. 91.” La rândul său, art. 91 C.pen. din 1969, sub denumirea ,,Sancțiunile cu caracter
administrativ”, prevedea:
,,Când instanța dispune înlocuirea răspunderii penale, aplică una din următoarele
sancțiuni cu caracter administrativ:
a) mustrarea;
b) mustrarea cu avertisment;
c) amenda de la 10 lei la 1.000 lei.”
Analiza cauzelor având ca obiect infracțiunile silvice… 269
din pădurea fostei Unități Militare Borănești, aparținând Primăriei comunei
Borănești, cu un volum de 7,3 m.c., valorând 1.352 lei (plus T.V.A.), fapte ce
întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute în art. 110 alin.
(1) lit. a) și alin. (2) lit. a) și lit. c) din Legea nr. 46/2008 cu aplicarea art. 37
lit. a) C.pen. din 1969. În ceea ce-l privește pe inculpatul P.M., procurorul a
reținut că acesta nu și-a recunoscut vinovăția, declarând că a crezut că-l ajută
pe șeful său, inculpatul G.C., să încarce niște lemne, crezând că acesta din
urmă le-a cumpărat. Aparența de legalitate despre care a făcut vorbire
apărarea în motivele de recurs este dată și de împrejurarea că la săvârșirea
infracțiunii de furt de arbori care au fost tăiați din pădure au participat și
inculpații M.I., P.D. și B.V., care, în calitatea lor de paznici ai Primăriei
comunei Borănești, aveau îndatorirea de a asigura bunurile aflate în
patrimoniul autorității locale, respectiv și ale Ocolului Silvic Borănești. Or,
nicio probă din dosar nu confirmă că între inculpații M.I., P.D. și B.V., pe de
o parte, și inculpatul P.M., pe de altă parte, care, așa cum a reținut și
procurorul prin rechizitoriu, și-a dat seama că „este ceva în neregulă”, a
existat vreo înțelegere cu privire la comiterea infracțiunii sus-menționate.
În acest context, Curtea de Apel București, în opinie majoritară, a
apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit.
b1) C.pr.pen. din 1969 cu referire la art. 18
1 C.pen. din 1969, motiv pentru
care a admis recursul declarat de către inculpatul P.M. împotriva sentinței
penale nr. 172/2012, pronunțată de Judecătoria Urziceni, în dosarul nr.
1196/330/2012 și, prin urmare:
I. A casat, în parte, sentința penală sus-menționată și în fond,
rejudecând, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. b1) C.pr.pen. din
1969 cu referire la art. 181 C.pen. din 1969, l-a achitat pe inculpatul P.M.
pentru infracțiunea prevăzută în art. 110 alin. (1) lit. a) și alin. (2) lit. a) și lit.
c) din Legea nr. 46/2008 cu aplicarea art. 37 lit. a) C.pen. din 1969 și art.
3201 C.pr.pen. din 1969.
În conformitate cu art. 91 C.pen. din 1969, a aplicat inculpatului
sancțiunea amenzii administrative în sumă de 300 lei.
II. A dispus punerea în libertate a inculpatului P.M. de sub puterea
mandatului de arestare preventivă nr. 21/UP din 4 aprilie 2012, emis de
Judecătoria Urziceni, dacă nu era arestat în altă cauză.
III. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
C.10. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați
C.10.1. Folosirea, fără drept, a dispozitivelor de marcat (infracțiune
devenită, prin schimbarea încadrării juridice, abuz în serviciu contra
270 Augustin Lazăr, Elena Giorgiana Hosu
intereselor publice) și participație improprie la tăierea, fără drept, de arbori.
Elemente constitutive. Subiecți activi: personal silvic, responsabili cu fondul
forestier la Ocolul Silvic Focșani. Latura obiectivă: punerea în valoare de
arbori în partizile de masă lemnoasă, într-un număr mai mare decât numărul
arborilor menționați în documente, și determinarea membrilor echipelor de
exploatare a masei lemnoase să taie arbori în plus față de cei înscriși în
actele de punere în valoare. Latura subiectivă: intenția directă. Modalitatea
de individualizare a pedepsei: suspendarea condiționată a executării
pedepsei. Legea penală mai favorabilă: dispozițiile din vechiul Cod penal,
atât în ceea ce privește încadrarea juridică a faptelor, cât și a regulilor ce
reglementează concursul de infracțiuni.
În calitate de personal silvic responsabil cu fondul forestier la Ocolul
Silvic Focșani, în perioada 2008-2010, inculpații au pus în valoare arbori în
partizile de masă lemnoasă, în care au fost delegați de șeful Ocolului Silvic,
într-un număr mai mare decât numărul arborilor menționați în documente, și
au determinat membrii echipelor ce au realizat exploatările de masă
lemnoasă să taie arbori în plus față de cei înscriși în actele de punere în
valoare, în scopul valorificării ulterioare, fapte ce întrunesc elementele
constitutive ale infracțiunilor prevăzute în art. 112 din Legea nr. 46/2008 și
în art. 52 alin. (2) C.pen. raportat la art. 108 alin. (1) lit. d) din Legea nr.
46/2008 [încadrare juridică schimbată ulterior de instanță în infracțiunile
prevăzute în art. 248 C.pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C.pen. și în art. 31
alin. (2) C.pen. din 1969 raportat la art. 107 alin. (1) lit. c) și alin. (2) lit. d)
din Legea nr. 46/2008, republicată].
Inculpații nu au recunoscut faptele comise.
Achitarea definitivă a unui inculpat: inexistența unor probe certe că
acesta a săvârșit infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată.
(C. Ap. Galați, S. pen., Dec. pen. nr. 326/2016)
Prin Sentința penală nr. 1057/2015, Judecătoria Focșani a dispus:
I. În baza art. 396 alin. (5) cu referire la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I
C.pr.pen. raportat la art. 4 C.pen., achitarea inculpaților P.G., B.C., B.G. și
T.G. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de folosire, fără drept, sau contrar
reglementărilor specific în vigoare a dispozitivelor speciale de marcat
prevăzută în art. 112 din Legea nr. 46/2008 (în vigoare la data comiterii
faptei).
În temeiul art. 396 alin. (5) cu referire la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a
II-a C.pr.pen. raportat la art. 5 C.pen., achitarea acelorași inculpați sub
aspectul săvârșirii infracțiunii de participație improprie la tăiere, fără drept,
Analiza cauzelor având ca obiect infracțiunile silvice… 271
de arbori prevăzută în art. 52 alin. (2) C.pen. raportat la art. 108 alin. (1) lit.
d) din Legea nr. 46/2008 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C.pen.
II. În temeiul art. 25 alin. (5) C.pr.pen., lăsarea ca nesoluționată a
acțiunii civile promovate de partea civilă Direcția Silvică Vrancea.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Inculpații P.G., B.C., B.G. și T.G. au lucrat la Ocolul Silvic Focșani;
inculpatul P.G. era șef de ocol la subunitatea Panciu, inculpatul B.G. ocupa
funcția de responsabil cu fondul forestier, iar ceilalți doi inculpați, B.C. și
T.G., erau șefi de district.
În urma unui raport de audit, s-au constatat următoarele:
– s-a depășit posibilitatea anuală prevăzută de amenajamentele silvice
la produsele principale, atât în 2009, cât și în 2010;
– au fost acceptați la licitații și negocieri pentru vânzarea masei
lemnoase agenți economici care aveau datorii la Direcția Silvică Vrancea și
s-a livrat masă lemnoasă acestora;
– nu au fost respectate prevederile contractuale privind asigurarea
plății odată cu livrarea masei lemnoase, fiind evidențiată ca datornic
societatea ,,R.I.” SRL;
– directorul Direcției Silvice și șeful Ocolului Silvic Focșani nu s-au
preocupat îndeajuns de recuperarea debitelor;
– s-au încălcat normele tehnice privind punerea în valoare a
arboretelor;
– s-a achitat contravaloarea prestațiilor serviciilor de exploatare, fără
ca masa lemnoasă să fie exploatată;
– s-a valorificat masa lemnoasă la populație, fără ca masa lemnoasă să
fi fost vândută la licitație;
– s-a constatat un management defectuos din partea șefului Ocolului
Silvic Focșani și directorului Direcției Silvice Vrancea, reținându-se că și
subordonații nominalizați într-un tabel anexă au avut o activitate defectuoasă.
Efectuându-se cercetări, s-a stabilit că inculpații au determinat prin
marcarea nelegală, respectiv prin folosirea nelegală a ciocanelor de marcat,
tăieri ilegale de arbori, rezultând în final un volum de masă lemnoasă
exploatată în plus faţă de amenajamentul silvic și decât în autorizațiile de
exploatare.
Referitor la arborii determinați ca fiind marcați nelegal în expertizele
efectuate în cauză în timpul urmăririi penale, s-a stabilit că la controlul
efectuat în suprafețele de pădure de către inculpați, conform fișelor
posturilor, au fost găsite mai multe cioate decât în actele de punere în valoare
sau provenind de la alți arbori decât cei reținuți în documentele de punere în
valoare, care însă nu pot fi reținute ca având o marcă silvică legală. Pentru
272 Augustin Lazăr, Elena Giorgiana Hosu
identificarea arborilor tăiați nelegal, verificările trebuie să pornească de la
inventarierea cioatelor marcate, care prezintă marcă silvică, și a cioatelor
nemarcate, care nu prezintă cioplaje la bază, cioplaje pe care se aplică
vopseaua folosită la punerea în valoare și amprenta instrumentului de marcat.
În ce privește cioatele care prezintă cioplaje fără vopsea și fără amprenta
instrumentului de marcat, acestea pot fi încadrate în categoria tăierilor ilegale
numai după inventarierea tuturor cioatelor și după stabilirea concordanței
dintre arborii rezultați astfel și cei trecuți în autorizațiile de exploatare.
Concluzia este că cioatele care prezintă marcă silvică autentică sunt cele care
au cioplaje, vopsea și amprentă clară sau lizibilă a instrumentului de marcat.
De foarte multe ori însă, pe teren s-au găsit cioate care poartă amprentă
imprimată parțial, aplicată peste vopsea, cioplaje efectuate la data punerii în
valoare a arborilor pe care s-au aplicat însă marcaje după exploatarea masei
lemnoase. Expresia ,,marcă silvică” nu este înțeleasă întotdeauna ca fiind
amprenta unui dispozitiv special de marcat silvic autentic. Aceasta înseamnă
că prin ,,marcă silvică” se înțelege și o urmă lăsată de un oricare alt
dispozitiv de marcat care fie imită instrumentul autentic, fie are o altă formă.
În legătură cu urmele lăsate de dispozitivele de marcat autentice, unul
din experții desemnați pentru efectuarea unei expertize tehnice judiciare a
declarat că este imposibilă efectuarea marcării cu ciocanul silvic fără să se
imprime pe copac și indicativul ciocanului de marcat, rezultând, per a
contrario, că mărcile identificate cu ocazia cercetărilor efectuate în prezenta
cauză, care nu au și indicativul ciocanului de marcat, nu provin de la ciocanul
silvic, ci de la dispozitive artizanale de marcat. S-a mai reținut că expertul a
lămurit procedeul de marcare cu ciocanul silvic, rezultând astfel, fără nicio
îndoială, că niciunul dintre inculpații din această cauză nu putea să folosească
ciocanul de marcat fără ca pe arborii respectivi să se imprime indicativul
ciocanului ce le-a fost încredințat.
Fiind concluzia unei persoane autorizate pentru elucidarea acestei
probleme, respectiv a unui expert de specialitate, s-a apreciat că această
susținere înlătură fără dubiu și în totalitate susținerile martorilor care au
declarat la urmărirea penală că știu că inculpații B.C., P.G. și B.G. le-au
înmânat unor persoane ciocanele silvice pentru ca acestea să aplice în mod
superficial, pentru a nu impregna pe copac și indicativul ciocanului de
marcat. Depozițiile acestor martori nu pot fi reținute, mai ales că din
documentele aflate la Ocolul Silvic Focșani rezultă că niciunul dintre
martorii care a declarat cu privire la aceste împrejurări nu au participat la
activitatea de marcare.
Din analiza expertizelor efectuate, coroborată cu documentele aflate
la dosar, privitor la suprafețele de pădure care au făcut obiectul controlului în
Analiza cauzelor având ca obiect infracțiunile silvice… 273
baza căruia s-a stabilit un prejudiciu rezultat în urma unor tăieri ilegale, au
rezultat următoarele împrejurări esențiale în această cauză:
– la activitatea de marcare cu ciocanele silvice care la data controlului
nu se mai aflau în posesia inculpaților, fiind predate, a participat pădurarul
Ș.G.;
– arborii care poartă o marcă autentică obținută cu ciocanele silvice
primite în acest scop de către inculpați sunt aceiași şi în autorizațiile de
exploatare și în actele de punere în valoare;
– în privința cioatelor identificate prin mărci silvice neautentice,
acestea pot fi considerate urme de tăieri ilegale, marcarea fiind făcută cu
instrumente artizanale;
– marcarea cu ciocanul silvic nu se poate face superficial, întotdeauna
ciocanul silvic lasă și indicativul pe lemn;
– valorificarea materialului lemnos a avut loc prin grija altor persoane
decât a inculpaților din prezenta cauză;
– nu au fost identificate cioate pe care să existe amprenta de marcă
silvică autentică și care să provină din exploatarea de arbori, care nu să fie
incluși în acte de punere în valoare;
– controlul a avut în vedere și marcări anterioare, la care s-a folosit
vopsea de aceeași culoare, arborii marcați fiind însă evidențiați în alte
APV-uri și alte autorizații de exploatare;
– mărcile pe care nu se recunoaște amprenta clară a ciocanului de
marcat, inclusiv indicativul alfanumeric, nu pot fi reținute că provin de la
ciocanele silvice folosite de inculpați cu ocazia marcărilor, aplicarea acestor
mărci neputând fi reținută inculpaților.
În ce privește prejudiciul calculat ca fiind rezultat în urma tăierilor
nelegale de arbori în modalitatea marcărilor nelegale și prin folosirea
defectuoasă a ciocanului silvic, instanța a precizat că în raportul de audit au
fost avute în vedere volumele de masă lemnoasă calculate pe baza cioatelor
inventariate în partizi pe care s-a găsit vopsea folosită la marcare, fără să se
facă distincție între aceste cioate și cele pe care se regăsește efectiv amprenta
ciocanelor de marcat înmânate inculpaților cu delegație. În actul de sesizare
s-a reținut că tăierea ilegală de arbori efectuată de persoane nedeterminate
întru totul s-a făcut la instigarea inculpaților. Este de menționat că instigarea
reprezintă fapta unei persoane care determină cu intenție o altă/alte persoane
să săvârșească cu sau fără vinovăție o faptă prevăzută de legea penală. Pentru
a exista instigare trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
– să existe o acțiune efectivă de determinare a instigatorului asupra
celui instigat;
– activitatea de determinare să privească săvârșirea unei fapte penale;
274 Augustin Lazăr, Elena Giorgiana Hosu
– să nu existe o hotărâre preexistentă a instigatului de a săvârși fapta
respectivă;
– acțiunea de instigare să fie de natură a-l determina pe cel instigat să
săvârșească fapta la care a fost instigat.
În speță, în ce privește prima condiție, instanța de fond a reținut că din
niciuna din probele administrate în cauză nu rezultă că vreunul din inculpați a
determinat prin rugăminți, îndemnuri, daruri, presiuni, una din persoanele sau
toate persoanele care alcătuiau echipele care au realizat exploatarea masei
lemnoase din partizile în care inculpații au făcut marcarea să taie arbori
nelegal peste cantitatea înscrisă în APV-uri și autorizațiile de exploatare. S-a
considerat că este exclus ca inculpații să răspundă pe baza unei prezumții
creată de organele de control, aflată în contradicție cu prezumția de
nevinovăție, garantată oricărei persoane cercetate. Nicio probă nu indică,
dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpații au avut o acțiune efectivă
de determinare a tăierii unor arbori nemarcați corespunzător cu ciocanul
silvic. De altminteri, din nicio probă nu rezultă că inculpații cunoșteau la
momentul efectuării marcării persoanele care urmau să taie arborii marcați
ori să exploateze efectiv masa lemnoasă, pentru ca apoi să intervină în mod
direct printr-o acțiune specifică instigării în sensul noțiunii juridice. În însuși
actul de sesizare, persoanele despre care se susține că au fost instigate apar ca
fiind în număr nedeterminat, aspect care, din punct de vedere juridic,
înseamnă că ar duce la o instigare colectivă ce nu constituie modalitatea
participației penale. În fine, eventuala marcare de către inculpați a unui
număr mai mare de arbori decât cel autorizat sau decât cel care apare în
APV-uri nu poate realiza conținutul vreuneia din modalitățile în care se
realizează instigarea. Această operațiune de marcare nu este nici aptă, nici
suficientă să realizeze vreuna din acțiunile în care se realizează instigarea. În
ceea ce privește condiția ca activitatea de determinare să privească săvârșirea
unei fapte penale, din actele dosarului de urmărire penală nu rezultă că
inculpații au acționat în vreuna din modalitățile instigării pentru ca instigații,
rămași nedeterminați, să conducă la tăieri ilegale – faptă penală. Referitor la
condiția inexistenței hotărârii preexistente a instigaților de a săvârși tăierile
ilegale, pentru analiza acesteia era absolut necesară identificarea,
determinarea persoanelor despre care în actul de sesizare se susține că au
comis tăierile ilegale. Aspectul legat de persoanele care au avut calitatea de
instigat a rămas neelucidat, astfel încât analiza condițiilor pentru existența
instigării apare ca fiind lipsită de sens.
Prin urmare, analiza celorlalte două condiții, și anume activitatea de
instigare să fie de natură a-l determina pe cel instigat să săvârșească fapta,
precum și condiția ca cel instigat să treacă la săvârșirea faptei, este sterilă și
Analiza cauzelor având ca obiect infracțiunile silvice… 275
fără sens. Nu rezultă că acțiunea inculpaților de marcare a arborilor cu
ciocanele primite pe bază de delegație a fost de natură să determine
persoanele care au tăiat arbori să taie și arbori marcați nelegal și nu rezultă că
persoanele care au tăiat lemne, nedeterminate, au tăiat arbori ca urmare a
acțiunii inculpaților.
Față de toate aceste considerente, prima instanță a apreciat că în cauză
nu rezultă că sunt îndeplinite condițiile, elementele constitutive ale instigării
la tăiere ilegală de arbori, reținută în sarcina inculpaților P.G., B.G., B.C. și
T.G.
Împotriva sentinței penale sus-menționate, în termen legal, au declarat
apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Focșani și partea civilă RNP –
Romsilva, Direcția Silvică Vrancea, care au apreciat hotărârea instanței de
fond ca fiind nelegală și netemeinică, sub aspectul greșitei achitări a
inculpaților.
S-a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în
sarcina acestora din infracțiunile de folosire, fără drept, a dispozitivelor de
marcat, prevăzută în art. 112 din Legea nr. 46/2008, și participație improprie
la tăiere, fără drept, de arbori, prevăzută în art. 52 alin. (2) C.pen. raportat la
art. 108 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 în infracțiunile de abuz în
serviciu, prevăzută în art. 297 C.pen., și participație improprie la tăiere, fără
drept, de arbori, prevăzută în art. 52 alin. (2) C.pen. raportat la art. 108 alin.
(1) lit. d) din Legea nr. 46/2008. Partea civilă RNP – Romsilva, Direcția
Silvică Vrancea a solicitat obligarea inculpaților, în solidar, la plata sumei de
351.337 lei, cu titlu de daune cauzate fondului forestier, proprietatea publică
a statului.
Analizând cauza prin prisma motivelor de apel invocate, dar și din
oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit art. 417 alin. (2)
C.pr.pen., Curtea de Apel Galați a reținut următoarele:
Raportul de audit efectuat la Ocolul Silvic Focșani în perioada 1-12
noiembrie 2010 nu poate constitui mijloc de probă în sensul prevăzut de
Codul de procedură penală, el fiind un mijloc de sesizare a organelor de
urmărire penală cu privire la săvârșirea unor infracțiuni. Martorii au precizat
în mod constant că inculpații le spuneau să aplice ciocanul silvic într-o parte
și să nu lovească puternic ca să nu se imprime amprenta ciocanului silvic. De
asemenea, martorii au mai menționat că uneori efectuau marcări fără vopsea,
tot în scopul de a nu se observa amprenta ciocanului silvic, iar uneori
inculpații nu dădeau numere curente și măsurau arborii marcați fără a-i trece
în fișele de inventar. În sarcina inculpaților se reține un prejudiciu total de
351.337 lei, cu titlu de daune cauzate fondului forestier, proprietatea publică
276 Augustin Lazăr, Elena Giorgiana Hosu
a statului, ca urmare a activității desfășurate de aceștia și prezentate de
martori.
Din raportul de expertiză rezultă că au fost tăiați arbori care nu
prezintă amprenta ciocanului de marcat, ci a altor dispozitive artizanale, a
căror aplicare s-a făcut cu scopul de a se asigura o prezumtivă legalitate a
tăierii arborilor respectivi. Acești arbori au fost trecuți la prejudiciul solicitat
de partea civilă ca fiind realizat prin activitatea infracțională a inculpaților.
În aceste condiții, singura probă obiectivă care este cât mai aproape
de adevăr este expertiza tehnică efectuată în cauză, expertiză care a stabilit
atât activitatea infracțională a fiecărui inculpat, cât și valoarea prejudiciului
pentru fiecare dintre aceștia.
Infracțiunile la regimul silvic sunt în continuare incriminate în Legea
nr. 46/2008, în afară de infracțiunea folosirii ilegale a ciocanului de marcat
prevăzută în reglementarea anterioară a Legii nr. 46/2008 la art. 112, aspect
ce dovedește fără echivoc intenția legiuitorului de dezincriminare a acestei
fapte. Totuși, activitatea infracțională a inculpaților reținută și descrisă în
raportul de expertiză întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de
abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută în art. 248 C.pen. din
1969. Încadrarea juridică corectă este aceea sus-menționată, deoarece partea
civilă RNP – Romsilva este o instituție de interes public care administrează
fondul public, respectiv fondul forestier al statului. De asemenea, constituie
infracțiune de abuz în serviciu producerea unei pagube în patrimoniul unei
instituții publice. Referitor la inculpații B.C., P.G. și T.G., în calitatea aces-
tora de angajați, respectiv de tehnicieni silvici, aceștia au calitatea de funcțio-
nari publici îndeplinind acte de interes public (administrarea și gestionarea
fondului forestier al statului prin activitățile ce le desfășurau, de marcare a
copacilor ce puteau face obiectul tăierilor de către persoane autorizate).
Activitatea infracțională a inculpaților, de marcare necorespunzătoare
a arborilor din partidele u.a. 48 A, u.a. 48 B, C și u.a. 80, ce a dus la tăierea
ilegală a unor arbori de către persoane care au acționat fără vinovăție,
întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de participație improprie la
tăiere, fără drept, de arbori, prevăzută în art. 52 alin. (2) C.pen. raportat la art.
107 din Legea nr. 46/2008, republicată.
Legea penală mai favorabilă este vechiul Cod penal, atât în ceea ce
privește încadrarea juridică a faptelor, cât și a regulilor ce reglementează
concursul de infracțiuni.
Raportat la valoarea prejudiciului reținut prin raportul de expertiză și
la activitatea infracțională a inculpaților stabilită tot prin același raport,
Curtea de Apel Galați a apreciat că scopul sancțiunii penale poate fi atins, în
cazul inculpaților B.C., P.G. și T.G., și prin aplicarea unor pedepse îndreptate
Analiza cauzelor având ca obiect infracțiunile silvice… 277
spre minimul special prevăzut de lege, iar ca modalitate de executare,
suspendarea condiționată pe durata termenului de încercare prevăzută la art.
82 C.pen. Aceeași concluzie rezultă și dacă se are în vedere persoana
inculpaților, aceştia fiind la primul impact cu legea penală.
În ceea ce îl privește pe inculpatul B.G., Curtea de Apel Galați a
statuat că, în baza dispozițiilor art. 16 alin. (1) lit. c) C.pr.pen., se impune
achitarea acestuia pentru faptele deduse judecății, deoarece nu sunt probe
certe că acesta a săvârșit infracțiunile care au fost reținute în sarcina sa.
Față de cele expuse mai sus, instanța de apel a dispus:
I. Condamnarea inculpatului T.G. la o pedeapsă de 8 luni închisoare
pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice
prevăzută în art. 248 C.pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C.pen.
Condamnarea aceluiași inculpat la o pedeapsă de 1 an și 2 luni
închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de participație improprie la tăiere,
fără drept, de arbori prevăzută în art. 31 alin. (2) C.pen. din 1969 raportat la
art. 107 alin. (1) lit. c) și alin. (2) lit. d) din Legea nr. 46/2008, republicată.
În baza dispozițiilor art. 33 lit. a) cu referire la art. 34 lit. b) C.pen. din
1969 cu aplicarea art. 5 C.pen., executarea de către același inculpat a
pedepsei celei mai grele, de 1 an și 2 luni închisoare, sporită la 1 an și 4 luni
închisoare.
Aplicarea față de același inculpat a pedepsei accesorii a interzicerii
drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.pen. din 1969.
În baza dispozițiilor art. 81 C.pen. din 1969, suspendarea condiționată
a executării pedepsei principale și a pedepsei accesorii pe durata termenului
de încercare prevăzută în art. 82 din același cod, respectiv 3 ani și 4 luni.
II. Condamnarea inculpaților B.C. și P.G. la o pedeapsă de câte 8 luni
închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor
publice prevăzută în art. 248 C.pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C.pen.
Condamnarea acelorași inculpați la o pedeapsă de câte 7 luni
închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de participație improprie la tăiere,
fără drept, de arbori, prevăzută în art. 31 alin. (2) C.pen. din 1969 raportat la
art. 107 alin. (1) lit. c) și alin. (2) lit. d) din Legea nr. 46/2008, republicată.
În baza dispozițiilor art. 33 lit. a) cu referire la art. 34 lit. b) C.pen. din
1969 cu aplicarea art. 5 C.pen., executarea de către aceiași inculpați a
pedepsei celei mai grele, de 8 luni închisoare, sporită la 9 luni închisoare.
Aplicarea față de aceiași inculpați a pedepsei accesorii a interzicerii
drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.pen. din 1969.
În baza dispozițiilor art. 81 C.pen. din 1969, suspendarea condiționată
a executării pedepsei principale și a pedepsei accesorii pe durata termenului
de încercare prevăzută în art. 82 din același cod, respectiv 2 ani și 9 luni.
278 Augustin Lazăr, Elena Giorgiana Hosu
III. În baza dispozițiilor art. 396 alin. (5) cu referire la art. 16 alin. (1)
lit. c) C.pr.pen., achitarea inculpatului B.G. pentru săvârșirea infracțiunilor de
abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută în art. 248 C.pen. din
1969 cu aplicarea art. 5 C.pen. și de participație improprie la tăiere, fără
drept, de arbori, prevăzută în art. 31 alin. (2) C.pen. din 1969 raportat la art.
107 alin. (1) lit. c) și alin. (2) lit. d) din Legea nr. 46/2008, republicată.
III. Admiterea, în parte, a pretențiilor civile formulate de partea civilă
RNP – Romsilva, Direcția Silvică Vrancea.
C.11. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureș
C.11.1. Tăierea, fără drept, de arbori. Furtul de arbori. Subiecți
activi: reprezentanți și salariați ai unei societăți comerciale având ca obiect
exploatarea masei lemnoase. Elemente constitutive. Latura obiectivă:
tăierea, fără drept, în cursul anului 2010, a arborilor nemarcați și
sustragerea acestora în scopul valorificării, acțiunile inculpaților producând
un prejudiciu de 1.070.486 lei. Latura subiectivă: intenția directă.
Modalitatea de individualizare a pedepsei: suspendarea executării pedepsei
sub supraveghere, suspendarea condiționată a executării pedepsei, respectiv
în regim de detenție. Legea penală mai favorabilă.
Fapta inculpaților care, în cursul anului 2010, în calitate de
reprezentanți ori salariați ai unei societăți comerciale având ca obiect
exploatarea masei lemnoase, au tăiat ilegal arbori nemarcați și au sustras
materialul lemnos pentru valorificare, creând un prejudiciu total de
1.070.486 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute
în art. 108 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 și alin. (2) lit. a) și în art.
110 alin. (1) lit. d) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 46/2008, cu aplicarea art.
41 alin. (2) și art. 33 lit. a) C.pen. din 1969 (texte legale în vigoare la data
comiterii faptelor).
Inculpații nu au recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina
lor, apărările acestora fiind înlăturate de instanță pe baza materialului
probator administrat.
Achitarea unor inculpați în primă instanță, condamnarea lor în calea
de atac a procurorului, chiar cu executarea pedepsei în regim de detenție.
(C. Ap. Târgu-Mureș, S. pen., Dec. pen. nr. 60/A/2014)
La data de 13.03.2012, în dosarul nr.1538/289/2011, Judecătoria
Reghin a pronunțat Sentința penală nr. 85/2012, prin care:
I. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d)
C.pr.pen. din 1969, l-a achitat pe inculpatul T.O. pentru săvârșirea
Analiza cauzelor având ca obiect infracțiunile silvice… 279
infracțiunii de furt de arbori prevăzută în art. 110 alin. (1) lit. d) și alin. (2) lit.
a) din Legea nr. 46/2008 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen. din 1969 (texte
legale în vigoare la data comiterii faptei).
II. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d)
C.pr.pen. din 1969, l-a achitat pe inculpatul T.I. pentru săvârșirea infracțiunii
de instigare la tăiere ilegală de arbori prevăzută în art. 25 C.pen. din 1969
raportat la art. 108 alin. (1) lit. d ) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 46/2008 cu
aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen. din 1969 (texte legale în vigoare la data
comiterii faptei).
III. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d)
C.pr.pen. din 1969, i-a achitat pe inculpații B.D. și G.A.M. pentru săvârșirea
infracțiunii de complicitate la furt de arbori prevăzută în art. 26 C.pen. din
1969 raportat la art. 110 alin. (1) lit. d) și alin. (2) lit. a) din Legea nr.
46/2008 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen. din 1969.
IV. În temeiul art. 25 C.pen. din 1969 raportat la art. 108 alin. (1) lit.
d) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 46/2008 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și 37
lit. a) C.pen. din 1969, l-a condamnat pe inculpatul J.T. la pedeapsa de 5 ani
închisoare pentru comiterea infracțiunii de instigare la tăiere ilegală de arbori
și, conform art. 83 alin. (1) C.pen. din 1969, a revocat suspendarea
condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare, aplicată prin sentința
penală nr. 27/2010 a Judecătoriei Reghin, rămasă definitivă prin neapelare, și
a dispus executarea în întregime a acestei pedepse, urmând ca inculpatul să
execute pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare.
În baza art. 88 C.pen. din 1969 a dedus din durata pedepsei aplicate
durata reținerii și a arestării preventive de la data de 10 iunie 2010 la data de
16 iunie 2010, iar în baza și în condițiile prevăzute la art. 71 alin. (2) C.pen.
din 1969 a interzis inculpatului drepturile prevăzute la art. 64 alin. (1) lit. a)
teza a II-a și lit. b) din același cod.
V. În temeiul art. 108 alin. (1) lit. d) și alin. (2) lit. a) din Legea nr.
46/2008 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen. din 1969 raportat la art. 3201
alin. (7) C.pr.pen. din 1969, l-a condamnat pe inculpatul B.P. la pedeapsa de
3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tăiere ilegală de arbori.
În temeiul art. 81 alin. (1) C.pen. din 1969, a suspendat condiționat
executarea pedepsei, pe o durată de 5 ani, termen de încercare stabilit în
condițiile art. 82 alin. (1) din același cod.
VI. În temeiul art. 108 alin. (1) lit. d) și alin. (2) lit. a) din Legea nr.
46/2008 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen. din 1969 raportat la art. 3201
alin. (7) C.pr.pen. din 1969, l-a condamnat pe inculpatul P.P. la pedeapsa de
3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tăiere ilegală de arbori.
280 Augustin Lazăr, Elena Giorgiana Hosu
În baza art. 81 alin. (1) C.pen. din 1969, a suspendat condiționat
executarea pedepsei pe o durată de 5 ani, termen de încercare stabilit în
condițiile art. 82 alin. (1) din același cod și, conform art. 359 C.pr.pen., din
1969 i-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.pen. din 1969,
a căror nerespectare atrăgea revocarea suspendării condiționate a executării
pedepsei.
În temeiul și în condițiile art. 71 alin. (2) C.pen. din 1969, a interzis
inculpatului drepturile prevăzute la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b)
din același cod și, de asemenea, conform art. 71 alin. (5) din același cod, a
constatat suspendată executarea pedepsei accesorii aplicate inculpatului.
VII. În temeiul art. 108 alin. (1) lit. d) și alin. (2) lit. a) din Legea nr.
46/2008 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen. din 1969 raportat la art. 3201
alin. (7) C.pr.pen. din 1969, i-a condamnat pe inculpații S.P., S.V. și P.I. la
pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tăiere ilegală de
arbori, iar în baza art. 81 alin. (1) C.pen. din 1969 a suspendat condiționat
executarea pedepsei pe o durată de 5 ani, termen de încercare stabilit în
condițiile art. 82 alin. (1) C.pen. din 1969 și, conform art. 359 C.pr.pen. din
1969, i-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.pen. din
1969, a căror nerespectare atrăgea revocarea suspendării condiționate a
executării pedepsei.
În temeiul și în condițiile art. 71 alin. (2) C.pen. din 1969, a interzis
inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b)
din același cod și, de asemenea, conform art. 71 alin. (5) C.pen. din 1969, a
constatat suspendată executarea pedepsei accesorii aplicate inculpatului.
VIII. În baza art. 346 alin. (1) C.pr.pen. din 1969, a respins acțiunea
civilă exercitată de partea civilă RNP – Romsilva, Direcția Silvică Mureș și,
în consecință, a dispus ridicarea măsurilor asigurătorii luate în cursul
urmăririi penale.
Situația de fapt a fost următoarea:
În perioada anilor 2008-2010, partea responsabilă civilmente
societatea ,,L.” SRL Sângeorz Băi, administrată de către inculpații T.O. și
T.I., a avut în exploatare, pe raza Ocolului Silvic Răstolița din cadrul
RNP – Romsilva, Direcția Silvică Mureș, parchete în zona Pescoasa (u.p. VI)
și Țiganca (u.p. IV)
Deși în contractele încheiate direct cu Direcția Silvică Mureș sau în
cele cesionate de societatea ,,M. EXIM” SRL Toplița erau indicate strict
natura operațiunilor ce trebuiau executate în partizile concesionate și
dimensiunile arborilor ce trebuiau exploatați din acestea de către partea
responsabilă civilmente, inculpații T.I. și T.O. au ales să depășească volumul
masei lemnoase încuviințat a fi exploatat. Deopotrivă, cu toate că organele
Analiza cauzelor având ca obiect infracțiunile silvice… 281
silvice, pe suprafețele de teren concesionate părții responsabile civilmente,
procedaseră la marcarea arborilor ce se impuneau a fi exploatați, s-a procedat
sub directa îndrumare a coinculpaților J.T. și T.I. la valorificarea unui volum
de masă lemnoasă mai mare decât cel stabilit contractual, acești doi
coinculpați fiind cei care, în teren, dădeau indicațiile de tăiere a arborilor și
de transportare a lor la rampa de încărcare.
Procedând în acest mod, inculpații au tăiat ilegal arbori nemarcați și
au sustras materialul lemnos pentru valorificare, creând un prejudiciu total de
1.070.486 lei.
Sentința pronunțată de instanța de fond, în termen legal, a fost atacată
cu recurs (deci anterior intrării în vigoare a noului Cod de procedură penală)
de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Reghin, inculpatul J.T. și partea
civilă RNP – Romsilva, Direcția Silvică Mureș. Criticând nelegalitatea și
netemeinicia hotărârii judecătorești astfel pronunțate, Parchetul de pe lângă
Judecătoria Reghin a solicitat ca în urma admiterii căii de atac astfel
promovate, desființându-se parțial sentința penală criticată, inculpații T.O.,
T.I., B.D. și G.A.M. să fie condamnați potrivit învinuirilor reținute în sarcină,
și toți inculpații, în solidar cu partea responsabilă civilmente, să fie obligați la
plata de despăgubiri către partea civilă.
Judecând recursul, Curtea de Apel Târgu-Mureș a reținut
următoarele:
Martorii audiați în cauză au învederat faptul că inculpații T.O. și T.I.
se deplasau frecvent în partizile concesionate de partea responsabilă
civilmente, că amândoi, împreună cu coinculpatul J.T., studiau dimensiunile
arborilor exploatați, ce erau aduși la rampa de încărcare și că volumul de
material lemnos exploatat zilnic, chiar și în zile nelucrătoare ale săptămânii,
era însemnat, deoarece resursele materiale (utilajele) și cele umane de care
dispunea partea responsabilă civilmente erau mari. Scopul pentru care
inculpatul T.O. a acționat în modalitatea anterior expusă a fost acela de a
obține importante foloase financiare de la agenții economici cu obiect de
activitate în confecționarea mobilei. Acest inculpat se face vinovat de
săvârșirea infracțiunii de furt de arbori, în formă continuată, deoarece venea
în teren, inspecta calitatea și dimensiunea arborilor exploatați și, colaborând
cu celălalt administrator al firmei, fratele său, coinculpatul T.I., știa de modul
în care se exploatau partizile concesionate, dovadă fiind tentativa sa de
mituire a martorului O.G.I., pentru ca acesta să nu-și îndeplinească atribuțiile
de serviciu ce îi reveneau în controlul desfășurat pe terenurile exploatate de
partea responsabilă civilmente.
În ceea ce îl privește pe inculpatul T.I., avându-se în vedere probele
administrate, rezultă că acesta, în primele cinci luni ale anului 2010, a instigat
282 Augustin Lazăr, Elena Giorgiana Hosu
angajații părții responsabile civilmente nu doar să taie, de pe partizile
concesionate, arbori nemarcați, dar a și transportat lemnul astfel exploatat la
rampa acestei părți, însușindu-şi-l astfel pe nedrept. Coinculpații din prezenta
cauză (ce au recurs la procedura simplificată a judecării în cazul recunoașterii
vinovăției) au învederat faptul că inculpatul T.I. i-a determinat să taie arbori
nemarcați, care erau apoi transportați, cu ajutorul coinculpaților, ce lucrau pe
utilajele părții responsabile civilmente, la rampă; în continuare, materialul
lemnos astfel obținut era încărcat în camioane și transportat la diverși
cumpărători. Acești angajați ai părții responsabile civilmente au fost
determinați de inculpatul T.I. să acționeze în modul relatat anterior, deoarece
acesta le-a spus că „va rezolva” problema arborilor tăiați ilegal, iar frica de a
nu fi plătiți pentru munca prestată și de a nu-și putea întreține familiile i-a
determinat să se conformeze dispozițiilor inculpatului.
Se observă, așadar, că și inculpatul T.I. se face vinovat de săvârșirea
faptelor ce i-au fost reținute în sarcină, fapte care, ca și în cazul inculpatului
T.O., sunt calificate a fi infracțiuni într-o lege specială, există și au fost
comise, de fiecare dintre aceștia, cu forma de vinovăție a intenției directe.
Cu referire la coinculpații G.A.M. și B.D., este de menționat că
același probator a demonstrat că aceștia, în calitate de angajați ai părții
responsabile civilmente, au contribuit, prin transportarea materialului lemnos
tăiat ilegal, de către coinculpații P.I., B.P., P.P., S.V., S.P. și P.I., la
săvârșirea infracțiunii de furt de arbori, în formă continuată. Acești doi
inculpați aveau cunoștință de faptul că, la solicitarea expresă a inculpaților
J.T. și T.I., fasonatorii mecanici procedau la tăieri ilegale de arbori, arbori pe
care ei doi, cu ajutorul utilajelor ce le conduceau, îi transportau din pădure la
rampa ce aparținea societății ai cărei angajați erau, unde acești arbori tăiați
ilegal erau încărcați în camioane. Atât fasonatorii mecanici, cât și inculpați
G.A.M. și B.D. știau că arborii respectivi erau nemarcați și tăiați ilegal.
Asigurând transportul arborilor tăiați ilegal de la locul lor de exploatare la
rampa de încărcare, cei doi inculpați menționați anterior i-au ajutat pe
inculpații T.O. și T.I. să sustragă, în primele cinci luni ale anului 2010,
arborii tăiați ilegal de pe partizile concesionate de partea responsabilă
civilmente. Acționând în acest mod, cei doi inculpați au intrat în sfera
ilicitului penal, fiecare comițând, cu intenție directă, infracțiunea de
complicitate la infracțiunea de furt de arbori, în formă continuată.
Pentru aceste considerente, Curtea de Apel Târgu-Mureș a desființat
parțial sentința atacată și, rejudecând cauza:
I. În conformitate cu art. 5 C.pen., a înlăturat prevederile alin. (2) lit.
a) al art. 108, respectiv al art. 110 din Legea nr. 46/2008 din încadrarea
juridică a faptelor inculpaților T.O., T.I., J.T., B.D. și G.A., de tăiere ilegală
Analiza cauzelor având ca obiect infracțiunile silvice… 283
de arbori și respectiv furt de arbori, precum și prevederile art. 37 lit. a) C.pen.
din 1969 referitoare la starea de recidivă din încadrarea juridică a faptei de
instigare la infracțiunea de tăiere ilegală de arbori a inculpatului J.T., ca
urmare a intervenirii legii mai favorabile.
II. L-a condamnat pe inculpatul T.O., pentru săvârșirea infracțiunii de
furt de arbori prevăzută în art. 110 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 cu
aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen. din 1969 și art. 5 C.pen., la pedeapsa de 3 ani
închisoare.
În temeiul art. 16 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 861,
art. 862 și art. 86
3 C.pen. din 1969, a suspendat executarea pedepsei sub
supraveghere pe un termen de încercare de 6 ani.
III. L-a condamnat pe inculpatul T.I., pentru săvârșirea infracțiunii de
instigare la tăiere ilegală de arbori prevăzută în art. 25 C.pen. din 1969
raportat la art. 108 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 cu aplicarea art. 41
alin. (2) C.pen. din 1969 și art. 5 C.pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare.
L-a condamnat pe același inculpat, pentru săvârșirea infracțiunii de
furt de arbori prevăzută în art. 110 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 cu
aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen. din 1969 și art. 5 C.pen., la pedeapsa de 3 ani
închisoare.
În baza art. 10 din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 33 lit. a) și art.
34 lit. b) C.pen. din 1969, a contopit pedepsele aplicate în cea mai grea dintre
ele, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 71 alin.
(2) C.pen. din 1969, a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie,
drepturile prevăzute la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C.pen.
din 1969.
IV. I-a condamnat pe inculpații B.D. și G.A.M., pentru săvârșirea
infracțiunii de complicitate la furt de arbori prevăzută în art. 26 C.pen. din
1969 raportat la art. 110 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 cu aplicarea
art. 41 alin. (2) C.pen. din 1969 și art. 5 C.pen., la pedeapsa de 3 ani
închisoare.
În temeiul art. 16 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 81 și
art. 82 C.pen. din 1969, a suspendat condiționat executarea pedepselor
aplicate inculpaților sus-menționați, pe un termen de încercare de 5 ani.
V. În temeiul art. 25 C.pen. din 1969 raportat la art. 108 alin. (1) lit.
d) din Legea nr. 46/2008 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen. din 1969 și art. 5
C.pen., l-a condamnat pe inculpatul J.T. la pedeapsa de 5 ani închisoare
pentru comiterea infracțiunii de instigare la tăiere ilegală de arbori.
În temeiul art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012, a menținut
dispozițiile primei instanțe de revocare a suspendării condiționate a executării
284 Augustin Lazăr, Elena Giorgiana Hosu
pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 27/2010 a
Judecătoriei Reghin și de cumulare a acestei pedepse cu pedeapsa aplicată în
cauză, urmând ca inculpatul J.T. să execute pedeapsa rezultantă de 6 ani
închisoare.
C.12. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești
C.12.1. Tăierea, fără drept, de arbori. Subiectul activ: fără calitate
specială. Latura obiectivă: tăierea, fără drept, a unui număr de 134 de
arbori nemarcați din fondul forestier național. Latura subiectivă: intenția
directă. Modalitatea de individualizare a executării pedepsei: suspendarea
executării pedepsei principale sub supraveghere – unul din inculpați a avut o
conduită nesinceră și mai suferise condamnări anterioare.
Fapta inculpaților care, în perioada iulie-septembrie 2008, au tăiat
de pe picior un număr de 134 de arbori nemarcați, cu o valoare de 11.621,18
lei, arbori din fondul forestier național, întrunește elementele constitutive ale
infracțiunilor de tăiere, fără drept, de arbori prevăzută în art. 108 alin. (1)
lit. d) din Legea nr. 46/2008 (în vigoare la data comiterii faptei).
(Jud. Topoloveni, Sent. pen. nr. 100/2011, definitivă prin nerecurare)
Prin Sentința penală nr. 100/2011, pronunțată de Judecătoria
Topoloveni în dosarul nr. 1359/828/2010, inculpații T.I.I. și I.M. au fost
condamnați la pedeapsa de 4 ani, respectiv 3 ani închisoare, cu suspendarea
executării pedepsei sub supraveghere, pentru săvârșirea infracțiunii de tăiere,
fără drept, de arbori prevăzută în art. 108 alin. (1) lit. d) din Legea nr.
46/2008 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art.74 lit. a) și lit. c), art. 76 lit. c) și art.
80 C.pen. din 1969.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut
următoarele:
La data de 6 septembrie 2008, organele de poliție și silvice au depistat
în flagrant, într-o pădure amplasată în zona „Valea Grecilor” – Moșteni Greci
din comuna Boțești, pe inculpatul I.M. care, cu o drujbă marca Stihl, fasona
mai mulți arbori esență stejar, care fuseseră doborâți anterior. Cu această
ocazie, s-a stabilit că toți cei 134 de arbori ce au fost inventariați prezentau
urmă de tăiere proaspătă, se aflau chiar lângă cioata produsă în urma tăierii și
aveau coronamentul verde. În timpul acestei constatări, la suprafața
menționată s-a prezentat și inculpatul T.I.I., care a precizat că pădurea îi
aparține și a invocat că, din cele 134 de cioate arbori nemarcați, o parte
prezintă tăietură mai veche. Susținerea acestui inculpat a fost însă înlăturată
de probatoriul administrat, pe baza căruia s-a stabilit că toți cei 134 de arbori
Analiza cauzelor având ca obiect infracțiunile silvice… 285
doborâți nelegal nu prezentau marca silvică, stabilindu-se valoarea totală de
11.621,18 lei, de peste 50 de ori mai mare decât prețul mediu al unui cub de
masă lemnoasă pe picior, care, la data săvârșirii faptelor, era de 74 lei,
conform adresei de evaluare a prejudiciului.
S-a stabilit că în cursul anului 2007, inculpatul T.I.I. a achiziționat un
gater, iar în primăvara anului 2008 a cumpărat suprafețe de pădure de la
martorii B.M. și V.N., pădurile acestora aflându-se în directă vecinătate și
însumând o suprafață de circa 3 ha teren. După dobândirea acestui teren,
inculpatul T.I.I. l-a condus pe celălalt coinculpat, I.M., în suprafața de pădure
și i-a pus la dispoziție o drujbă, spunându-i că arborii trebuie tăiați în
totalitate, cu toate că aceștia nu prezentau marcă silvică și nu se efectuase în
prealabil procedura de marcare a materialului lemnos potrivit dispozițiilor
legii, expres reglementate de Codul silvic. Pe baza acestei înțelegeri –
începând cu luna iulie 2008 și până în luna septembrie 2008 – inculpatul I.M.
a doborât de pe picior 134 de arbori nemarcați de pe picior, inculpatul T.I.I.
prezentându-se de fiecare dată la pădure pentru a sorta materialul lemnos
extras, în lemn de foc și lemn de lucru.
După doborârea arborilor, aceștia erau transportați cu un tractor cu
remorcă de către martorul P.N.A., la solicitarea inculpatului T.I.I., mergând
în acest scop în pădure de circa 4-5 ori în decurs de 2-3 săptămâni.
Referitor la încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpaților,
constând în săvârșirea mai multor acte materiale, în realizarea aceleiași
rezoluții infracționale, în intervalul iulie-septembrie 2008, acte care, fiecare
în parte realizează conținutul infracțiunii de tăiere ilegală de material lemnos
din fondul forestier național, prin atingerea adusă relațiilor sociale menite să
protejeze fondul forestier, ca factor esențial în menținerea calității mediului la
un nivel optim, se constată că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 41 alin.
(2) C.pen. din 1969 privind infracțiunea continuată.
La stabilirea și individualizarea pedepselor trebuie să se aibă în
vedere criteriile generale prevăzute la art. 72 C.pen. din 1969, respectiv
limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, gradul de pericol social
concret al faptei comise de fiecare inculpat, în raport de împrejurările în care
au fost săvârșite – în participație penală și în formă continuată –, scopul
urmărit, rezultatul socialmente periculos produs asupra calității mediului
raportat și la volumul ridicat de material lemnos doborât ilegal, dar și
circumstanțele personale ale inculpaților. Referitor la acest ultim aspect se
observă că inculpatul T.I.I. a adoptat în mod constant o atitudine nesinceră pe
parcursul derulării prezentei proceduri judiciare, iar acesta nu se află la
primul contact cu legea penală, așa cum rezultă din fișa de cazier ce confirmă
existența unor condamnări anterioare care, deși nu atrag starea de recidivă,
286 Augustin Lazăr, Elena Giorgiana Hosu
întrucât s-a împlinit termenul de reabilitare, fiind incidente astfel dispozițiile
art. 38 alin. (2) C.pen. din 1969, oferă date ce justifică aplicarea pedepsei cu
închisoare într-un cuantum de natură a asigura resocializarea inculpatului. Cu
toate acestea, se vor avea în vedere și aspectele inserate în conținutul
referatului de evaluare psiho-socială întocmit de consilierul de probațiune din
cadrul Tribunalului Argeș, potrivit cărora inculpatul beneficiază de resurse
interne care îl pot ajuta să nu mai comită fapte penale în viitor, dar și de
resurse externe care îl pot sprijini în demersurile sale de reintegrare socială,
referitoare în principal la familia sa și la responsabilitățile ce decurg din
faptul că este singurul întreținător pentru soția și cei doi copii care au
probleme de sănătate majore, concluzionându-se că inculpatul prezintă
perspective de a fi reintegrat în comunitate.
Coroborând toate aceste elemente, se poate aprecia că scopul
preventiv-educativ al pedepsei, astfel cum este reglementat de dispozițiile art.
52 C.pen. din 1969, se poate realiza și prin aplicarea unei pedepse orientate
spre minimul prevăzut de textul incriminator.
Referitor la modalitatea de executare a pedepsei, constatând
îndeplinite cumulativ condițiile menționate la art. 861 C.pen. din 1969 atât în
ceea ce privește cuantumul pedepsei, cât și posibilitatea inculpatului T.I.I. de
reinserție socială, fără executarea efectivă a pedepsei privative de libertate ce
va constitui un avertisment pentru acesta, se va dispune suspendarea
executării pedepsei sub supravegherea Serviciului de Probațiune de pe lângă
Tribunalul Argeș pe o durată de 6 ani, termen de încercare stabilit în
condițiile art. 862 C.pen. din 1969.
În ceea ce îl privește pe inculpatul I.M., potrivit fișei de cazier
judiciar, se reține că acesta nu s-a confruntat până acum cu rigorile legii
penale, iar pe parcursul cercetărilor a adoptat o atitudine sinceră, s-a
prezentat în mod constant în fața autorităților și a înlesnit descoperirea
participanților. Aceste date ce particularizează persoana inculpatului justifică
reținerea circumstanțelor atenuante judiciare prevăzute la art. 74 alin. (1) lit.
a) și lit. c) C.pen. din 1969 și, pe cale de consecință, se apreciază că aplicarea
unei pedepse sub minimul prevăzut de textul incriminator este de natură a
asigura reinserția socială a inculpatului ce prezintă perspective de a fi
reintegrat în comunitate, astfel cum rezultă și din referatul de evaluare psiho-
socială întocmit de Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Argeș.
Față de aspectele anterior reținute, în ceea ce privește circumstanțele
personale ale inculpatului, dar având în vedere și comportamentul său după
comiterea faptei, reținând că inculpatul și-a manifestat regretul față de
conduita antisocială adoptată, asumându-și responsabilitatea infracțiunii
săvârșite, se poate aprecia că reintegrarea acestuia se poate realiza și fără
Analiza cauzelor având ca obiect infracțiunile silvice… 287
executarea efectivă a pedepsei privative de libertate. În consecință, în temeiul
dispozițiilor art. 861 C.pen. din 1969, se va dispune suspendarea executării
pedepsei sub supravegherea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul
Argeș pe o durată de 5 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art. 862
C.pen. din 1969.
C.12.2. Tăierea, fără drept, de arbori. Furtul de arbori. Subiectul
activ: reprezentant al unei societăți comerciale care avea ca obiect de
activitate exploatarea lemnului. Latura obiectivă: tăierea, fără drept, a unui
număr de 411 arbori nemarcați din fondul forestier național, în scopul
sustragerii materialului lemnos, în valoare totală de 283.199,50 lei (fără
TVA). Latura subiectivă: intenția directă. Modalitatea de individualizare a
executării pedepsei: suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Fapta inculpatului, în calitate de reprezentant al unei societăți
comerciale având ca obiect de activitate exploatarea materialului lemnos,
care, în perioada anilor 2008-2009, a tăiat, fără drept, un număr de 411
arbori nemarcați din fondul forestier național, în valoare de 283.199,50 lei,
întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tăiere, fără drept, de
arbori și furt de arbori prevăzute în art. 108 alin. (1) lit. d) din Legea nr.
46/2008 și în art. 110 alin. (1) lit. d) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 46/2008,
cu aplicarea art. 33 lit. a) C.pen. din 1969 (texte legale în vigoare la data
comiterii faptelor).
Apărarea inculpatului, în sensul că a avut încuviințarea verbală a
personalului silvic de a tăia arbori, a fost înlăturată de către instanță pe
baza materialului probator administrat în cauză.
(Jud. Râmnicu Vâlcea, Sent. pen. nr. 213/2013, definitivă prin
nerecurare)
Prin Sentința penală nr. 213/2013, pronunțată de Judecătoria Râmnicu
Vâlcea în dosarul nr. 12395/288/2012, inculpatul a fost condamnat la 2 ani
închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei principale,
pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 108 alin. (1) lit. d) din Legea
nr. 46/2008 și în art. 110 alin. (1) lit. d) și alin. (2) lit. a) din Legea nr.
46/2008, cu aplicarea art. 33 lit. a), art. 74 și art. 76 C.pen. din 1969.
Deopotrivă, instanța a aplicat dispozițiile art. 64, art. 71 și art. 81 C.pen. din
1969.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut
următoarele:
Organele de cercetare penală au fost sesizate la data de 4 iunie 2009
de către Ocolul Silvic Stoiceni cu privire la faptul că inculpatul, reprezentant
288 Augustin Lazăr, Elena Giorgiana Hosu
al societății ,,R.A.S.” SRL, a tăiat fără marcă silvică și sustras mai mulți
arbori din fondul forestier administrat de această unitate silvică.
Efectuându-se cercetări, s-a stabilit că, în urma controalelor efectuate
în timpul lucrărilor de exploatare a unei suprafețe de pădure de către
societatea ,,R.A.S.” SRL, s-au constatat tăieri ilegale de arbori, rezultatele
fiind consemnate în procesele-verbale întocmite de reprezentanții Ocolului
Silvic Stoiceni, aspecte aduse la cunoștința inculpatului. Arborii ce urmau să
facă obiectul exploatării în baza contractelor de exploatare masă lemnoasă au
fost marcați și individualizați prin număr de ordine aplicat pe cioplaj la
înălțimea de 1,3 m, fiind aplicată amprenta ciocan rotund și vopsea pe cioplaj
la cioată, constituindu-se partizile aferente, adjudecate de inculpat; masa
lemnoasă pentru cele trei partizi a fost predată în gestiunea inculpatului, așa
cum rezultă din actele de punere în valoare a exploatării, inculpatul
neformulând obiecțiuni cu privire la numărul, cantitatea, calitatea, structura
masei lemnoase.
Inculpatul a declarat atât în cursul urmăririi penale, cât și în instanță
faptul că a tăiat arbori din partizile 24 și 22 A pentru a-și crea drum de acces
și că a făcut cunoscut acest lucru angajaților din cadrul Ocolului Silvic
Stoiceni, invocând totodată și faptul că erau condiții dificile de exploatare,
care nu-i permiteau extragerea arborilor și transportul acestora până la
drumul de acces. Inculpatul a susținut că a avut acordul verbal al pădurarului
C.V. și al lui P.M., care i-au dat încuviințare verbală să-și creeze singur drum
de acces către partizile de exploatat, urmând ca aceștia să procedeze ulterior
la întocmirea proceselor-verbale de constatare delicte și reprimiri partizi și să
comunice contravaloarea materialului lemnos pe care inculpatul urma să o
achite către ocolul silvic, lucru care însă nu l-au mai făcut. O astfel de
apărare formulată de inculpat, prin care a încercat să justifice comiterea
faptelor, nu poate fi primită de instanță; potrivit legii, respectiv art. 65 alin.
(2) din Legea nr. 46/2008, titularii autorizațiilor de exploatare răspund pe
toată durata exploatării pentru prejudiciile produse în cuprinsul parchetului și
drumurilor auto forestiere pe care circulă, iar la exploatarea masei lemnoase
se folosesc tehnologii de recoltare, de colectare, lucrări în platforma primară
și de transport al lemnului din pădure care să nu producă degradarea solului,
a drumurilor forestiere și a malurilor apelor, precum și a arborilor nedestinați
exploatării, peste limitele admise de normele tehnice. Prin urmare, inculpatul,
care exploata masa lemnoasă, avea obligația de a lua măsurile necesare
evitării unor degradări, distrugeri ale fondului forestier și totodată să respecte
condițiile contractuale, inclusiv în ceea ce privește drumul de acces.
Un alt aspect care vine să demonstreze atitudinea subiectivă a
inculpatului în ce privește acțiunea sa ilicită o reprezintă faptul că inculpatul
Analiza cauzelor având ca obiect infracțiunile silvice… 289
a tăiat, fără drept, arbori din partida UPI Stoiceni u.a. 52 B de la suprafața
solului, după care a acoperit cu pământ și crengi provenite din arborii
exploatați din partida autorizată, pentru a nu se observa la controlul efectuat
de angajații ocolului silvic urmele de tăiere (fapt dovedit cu notele de
constatare, coroborate de declarațiile martorilor, angajați ai ocolului silvic).
Din probele administrate în cauză rezultă și volumul și valoarea masei
lemnoase tăiate ilegal și sustrase fără drept de inculpat, valoarea totală a
prejudiciului fiind de 283.199,50 lei, fără TVA.
La individualizarea judiciară a pedepselor ce se vor aplica
inculpatului se va ține seama de criteriile generale prevăzute în art. 72 C.pen.
din 1969, modul și mijloacele de comitere a faptelor, consecințele produse,
persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, starea de
sănătate precară pe care o prezintă, dar și situația familială, având doi copii în
întreținere. Instanța va aprecia aceste date ca și împrejurări de natură a
circumstanția favorabil situația judiciară a inculpatului, sub aspectul
cuantificării pedepselor ce se vor aplica, astfel că, aplicând dispozițiile art. 74
și art. 76 C.pen. din 1969, va condamna pe inculpat la pedepse de câte doi ani
închisoare pentru fiecare dintre infracțiunile săvârșite. În baza
considerentelor mai sus arătate, apreciind că scopul pedepsei poate fi atins și
fără executarea efectivă, instanța va dispune, în baza art. 81 C.pen. din 1969,
suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de
4 ani, calculat conform art. 82 din același cod. Se va atrage atenția
inculpatului asupra consecințelor prevăzute în art. 83 C.pen. din 1969 cu
privire la revocarea suspendării executării pedepsei în cazul comiterii în
termenul de încercare a unei noi infracțiuni.
Sub aspectul laturii civile, instanța, constatând îndeplinite elementele
răspunderii civile delictuale, va admite acțiunea civilă formulată de partea
civila RNP – Romsilva, Direcția Silvică Vâlcea și va obliga pe inculpat la
plata despăgubirilor civile către partea civilă în cuantum de 283.199,50 lei
plus TVA 19%, reprezentând valoarea materialului lemnos tăiat fără drept și
sustras de inculpat. În baza art. 118 C.pen. din 1969, va dispune confiscarea
drujbei folosite de inculpat la comiterea faptelor.
C.13. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea
C.13.1. Tăierea, fără drept, de arbori. Furtul de arbori. Subiecți
activi: salariați ai unei societăți comerciale care avea ca obiect de activitate
exploatarea materialului lemnos. Elemente constitutive. Latura obiectivă:
tăierea, fără drept, de către inculpați a unui număr de 23 de arbori
nemarcați din fondul forestier național, în scopul valorificării ulterioare.
290 Augustin Lazăr, Elena Giorgiana Hosu
Prejudiciu în valoare de 38.550,25 lei. Latura subiectivă: intenția directă.
Modalitatea de individualizare a executării pedepsei: în regim de detenție
(pentru inculpatul recidivist), respectiv suspendarea condiționată a
executării pedepsei principale.
Fapta inculpaților care, în luna martie 2009, au tăiat, fără drept, un
număr de 23 de arbori din fondul forestier național, sustrăgând ulterior o
parte a materialului lemnos și cauzând un prejudiciu de 38.550,25 lei,
întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de tăiere, fără drept, de
arbori și furt de arbori prevăzute în art. 108 alin. (1) lit. d) și alin. (2) lit. a)
din Legea nr. 46/2008 și în art. 110 alin. (1) lit. d) și alin. (2) lit. a) din
Legea nr. 46/2008, cu aplicarea art. 33 lit. a) C.pen. din 1969 (texte legale în
vigoare la data comiterii faptelor).
Apărarea inculpaților, în sensul că au tăiat arbori în zona în care își
desfășurau activitatea de valorificare a parchetului atribuit, a fost înlăturată
de instanță pe baza probelor administrate în cauză.
(C. Ap. Oradea, S. pen., Dec. pen. nr. 719/R/2012)
Prin Sentința penală nr. 97/2012, pronunțată de Judecătoria Beiuș:
I. În baza art. 108 alin. (1) lit. d) și alin. (2) lit. a) din Legea nr.
46/2008 cu aplicarea art. 37 lit. b), art. 74 lit. a) și art. 76 lit. c) C.pen. din
1969, a fost condamnat inculpatul B.V. la o pedeapsă de 2 ani închisoare
pentru săvârșirea infracțiunii de tăiere de arbori, fără drept.
În baza art. 110 alin. (1) lit. d) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 46/2008
cu aplicarea art. 37 lit. b), art. 74 lit. a) și art. 76 lit. c) C.pen. din 1969, a fost
condamnat același inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru
săvârșirea infracțiunii de furt de arbori.
În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C.pen. din 1969, au fost contopite
pedepsele stabilite inculpatului în pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare,
pe care inculpatul urmează să o execute în regim de detenție.
În baza art. 71 alin. (1) și (2) C.pen. din 1969, i s-a aplicat
inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute la art. 64
lit. a) teza a II-a și lit. b) din același cod, pe durata pedepsei principale.
II. În baza art. 108 alin. (1) lit. d) și alin. (2) lit. a) din Legea nr.
46/2008 cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. c) C.pen. din 1969, a fost
condamnat inculpatul C.D.S. la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru
săvârșirea infracțiunii de tăiere de arbori, fără drept.
În baza art. 110 alin. (1) lit. d) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 46/2008
cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. c) C.pen. din 1969, a fost condamnat
același inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea
infracțiunii de furt de arbori.
Analiza cauzelor având ca obiect infracțiunile silvice… 291
În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C.pen. din 1969, au fost contopite
pedepsele stabilite inculpatului în pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.
În baza art. 71 alin. (1) și (2) C.pen. din 1969, i s-a aplicat
inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute la art. 64
lit. a) teza a II-a și lit. b) din același cod, pe durata pedepsei principale.
În baza art. 81 și art. 82 C.pen. din 1969, precum și a art. 71 alin. (5)
din același cod, s-a suspendat condiționat executarea pedepsei principale și a
pedepsei accesorii aplicate inculpatului și s-a fixat un termen de încercare a
acestuia pe o durată de 4 ani.
I s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.pen. din
1969.
III. În baza art. 26 C.pen. din 1969 raportat la art. 108 alin. (1) lit. d)
și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 46/2008 cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit.
c) C.pen. din 1969, a fost condamnat inculpatul F.I. la o pedeapsă de 2 ani
închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tăiere de arbori,
fără drept.
În baza art. 26 C.pen. din 1969 raportat la art. 110 alin. (1) lit. d) și
alin. (2) lit. a) din Legea nr. 46/2008 cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. c)
C.pen. din 1969, a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 2 ani
închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt de arbori.
În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C.pen. din 1969, au fost contopite
pedepsele stabilite inculpatului în pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.
În baza art. 71 alin. (1) și (2) C.pen. din 1969, i s-a aplicat
inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute la art. 64
lit. a) teza a II-a și lit. b) din același cod, pe durata pedepsei principale.
În baza art. 81 și art. 82 C.pen. din 1969, precum și a art. 71 alin. (5)
din același cod, s-a suspendat condiționat executarea pedepsei principale și a
pedepsei accesorii aplicate inculpatului și s-a fixat un termen de încercare a
acestuia pe o durată de 4 ani.
I s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.pen. din
1969.
IV. Inculpații au fost obligați să plătească în solidar părții civile
Direcția Silvică Bihor suma de 34.029,26 cu titlu de despăgubiri civile,
reprezentând parte din contravaloarea arborilor tăiați și a materialului lemnos
sustras.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut
următoarele:
Inculpații B.V. și C.D.S. au tăiat, fără drept, ajutați fiind de inculpatul
F.I., un număr de 23 de arbori de esență frasin și paltin din locul numit Valea
Blaj, cantonul 21 Osoi, aparținând de Ocolul Silvic Dobrești, iar parte din
292 Augustin Lazăr, Elena Giorgiana Hosu
materialul lemnos rezultat l-au sustras, cauzând un prejudiciu în valoare de
38.550,25 lei.
Direcția Silvică Bihor s-a constituit parte civilă în cauză, cu suma de
38.550,25 de lei.
Inculpații nu au recunoscut săvârșirea faptei, nici în cursul urmării
penale și nici în fața instanței de judecată.
La data de 4 octombrie 2010, organele de poliție au fost conduse în
teren de pădurarul A.F., la locul comiterii infracțiunilor de tăiere, fără drept,
și furt silvic, pe Valea Blajului, având ca reper semnul amenajistic de culoare
roșie, desenat pe un arbore specia carpen, semn care reprezintă limita de
canton. A fost indicat locul unde au fost surprinși inculpații B.V. și C.D.S. în
timp ce legau după taf arborii nemarcați tăiați, precum și locul unde se afla
inculpatul F.I., respectiv la aproximativ 600 m pe drumul forestier, în aval, în
apropiere de intersecția de drumuri forestiere Dobrești – Zece Hotare, care nu
este practicabil pe timp de iarnă. S-au efectuat fotografii judiciare, care au
fost stocate pe suport magnetic.
Inculpatul B.V. a arătat că în cursul anilor 2008-2009 a lucrat la
societatea ,,I.P.S.” SRL, prestând mai multe activități, printre care și pe cea
de drujbist. În continuare, el a precizat aceleași aspecte ca și cele declarate de
inculpatul C.D.S., susținând că s-a întâlnit cu pădurarul F.A., care le-a
delimitat parcela ce trebuia exploatată, iar în ziua în care se pretinde că s-a
săvârșit infracțiunea de furt de material lemnos, el și inculpatul C.D.S. au
încărcat bușteni din acea parcelă delimitată, camionul fiind condus la
societate de C.O.V.
Totuși, din coroborarea tuturor probelor rezultă că inculpații C.S. și
B.V. au tăiat arbori de esență frasin și paltin de pe picior și în stare de
vegetație, fără să aibă acest drept, respectiv nefiind marcați, din pădurea
administrată de către Ocolul Silvic Dobrești și aflată în gestiunea pădurarului
A.F.I., în luna martie 2009, și tot în aceeași perioadă au sustras o parte din
materialul lemnos. Cei doi inculpați au fost ajutați de către inculpatul F.I.,
care i-a transportat cu mașina de fiecare dată. Inculpații au profitat de faptul
că firma pentru care lucrau avea parchete cu material lemnos în exploatare și
au acționat în așa fel încât să se creeze o confuzie, în sensul că ar fi tăiat
material lemnos din pădurea aflată în exploatare. Inculpații nu au fost găsiți
când au tăiat efectiv arborii, ci doar în momentul în care au tras doi dintre
aceștia din zona pădurii respective peste vale, la drumul de acces. Ei au
recunoscut că au tăiat lemne în zonă, dar numai în parchetele firmei pentru
care lucrau, și au susținut tot timpul că materialul lemnos provenea din acele
parchete. În condițiile în care parchetele din care puteau să taie lemne erau
foarte bine cunoscute ca întindere de către ei, deoarece lucraseră acolo și în
Analiza cauzelor având ca obiect infracțiunile silvice… 293
cursul anului 2008, iar F.I. a fost cel care a fost de față la predarea
parchetelor, ei nu aveau nicio justificare pentru a trage arbori dintr-o altă
parte a pădurii, unde nu se exploata material lemnos nici de către firma la
care ei lucrau și nici de către o altă firmă. Cu privire la volumul de masă
lemnoasă și la numărul de arbori tăiați, inculpații nu au recunoscut nimic și
au spus că nu au văzut cioatele. Cioatele au fost însă măsurate la fața locului,
constatându-se un număr de 23 de cioate cu un volumul de 94,511 m.c. și cu
o valoare totală a prejudiciului de 38.550,26 lei. Din această cantitate de
masă lemnoasă s-au recuperat 31,200 m.c., cu o valoare de 4.521 lei.
Împotriva hotărârii instanței de fond, în termen legal, au declarat
recurs inculpații F.I., B.V. și C.D.S., criticând-o pentru nelegalitate și
netemeinicie. Recurenții, prin apărător ales, au arătat în susținerea motivelor
de recurs că instanța de fond a pronunțat o hotărâre greșită, neputându-se
reține în sarcina lor comiterea unor infracțiuni silvice, câtă vreme arborii nu
se aflau în proprietatea sau administrarea vreunui ocol silvic. În subsidiar, au
solicitat aplicarea unor pedepse în cuantum mai redus și în condițiile art.
81-82 C.pen. din 1969.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs
invocate, dar și din oficiu, pe baza lucrărilor și materialului de la dosarul
cauzei, Curtea de Apel Oradea a apreciat că aceasta este legală și temeinică,
urmând a fi menținută în totalitate. Instanța de fond a făcut o corectă
apreciere a materialului probator, reținând vinovăția celor trei inculpați sub
aspectul săvârșirii infracțiunilor pentru care au fost trimiși in judecată.
Față de considerentele ce preced, apreciind ca legală și temeinică
hotărârea atacată, instanța de apel a respins ca nefondate recursurile declarate
de inculpați.
C.13.2. Tăierea, fără drept, de arbori. Furtul de arbori. Subiectul
activ: necalificat. Elemente constitutive. Latura obiectivă: tăierea, fără
drept, a unui număr de 171 de arbori din fondul forestier național, în scopul
valorificării. Latura subiectivă: intenția directă. Modalitatea de
individualizare a executării pedepsei: în regim de detenție – inculpat
recidivist.
Fapta inculpatului care, în perioada ianuarie-decembrie 2012, a
tăiat, fără drept, în scopul valorificării, un număr de 171 de arbori
nemarcați din fondul forestier național, producând un prejudiciu de
23.388,65 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de tăiere,
fără drept, de arbori și furt de arbori prevăzute în art. 108 alin. (1) lit. a) din
Legea nr. 46/2008 și în art. 110 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 46/2008, cu
294 Augustin Lazăr, Elena Giorgiana Hosu
aplicarea art. 37 lit. b) și art. 33 lit. a) C.pen. din 1969 (texte legale în
vigoare la data comiterii faptelor).
Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa.
(Jud. Aleșd, Sent. pen. nr. 224/2013, definitivă prin nerecurare)
Prin Sentința penală nr. 224/2013, pronunțată de Judecătoria Aleșd în
dosarul nr. 1044/177/2013, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani
și 6 luni închisoare, în regim de detenție, pentru săvârșirea infracțiunilor
prevăzute în art. 108 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 46/2008 și în art. 110 alin.
(1) lit. a) din Legea nr. 46/2008, cu aplicarea art. 37 lit. b) și art. 33 lit. a)
C.pen. din 1969.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut
următoarele:
Din procesul-verbal de constatare a infracțiunii silvice seria BH nr.
1158/21.04.2012 rezultă că la data de 21 martie 2012, inculpatul a tăiat, fără
drept, și a sustras un arbore din specia „(1)cer” din pădurea Ocolului Silvic
(denumit în continuare OS) Aleșd, situată pe raza localității Lugașu de Sus,
în locul U.P.I, u.a. 42A, proprietatea Primăriei Lugașu de Jos, prejudiciul
fiind de 533 lei, conform fișei de calcul valoric.
Din procesul-verbal de constatare a infracțiunii silvice seria BH nr.
1156/27.02.2012 rezultă că la data de 10 februarie 2012, inculpatul a tăiat,
fără drept, și a sustras un număr de 3 arbori din specia „(3)gorun” din
pădurea aflată în paza OS Aleșd, situată pe raza localității Lugașu de Sus, în
locul U.P.I, u.a. 12C, proprietatea Primăriei Lugașu de Jos, prejudiciul fiind
de 196,33 lei, conform fișei de calcul valoric.
Din procesul verbal de constatare a infracțiunii silvice seria BH nr.
1102/2012 rezultă că la data de 18 martie 2012, inculpatul a tăiat, fără drept,
și a sustras un număr de 3 arbori din specia „(2)anin” și „(1)carpen” din
pășunea împădurită aflată în paza OS Aleșd, situată pe raza localității Lugașu
de Sus, în locul T.P.7, u.a. A, proprietatea Primăriei Lugașu de Jos,
prejudiciul fiind de 189,99 lei, conform fișei de calcul valoric.
Din actele dosarului rezultă că inculpatul, la datele de 9 și 10 aprilie
2012, pe timp de zi, s-a deplasat cu căruța trasă de un cal, proprietate
personală, în pădurea O.S. Aleșd, situată în Lugașu de Sus, locul numit
„Pădurea Morarului”, unde cu un motofierăstrău mecanic a tăiat un număr de
29 de arbori din specia „(7)gorun”, „(1)cer”, (1)cireș” și „(20)carpen”, pe
picior și nemarcați, pe care i-a fasonat la lungimea de 3 m și i-a încărcat în
căruță, fiind ajutat de către L.M.G., moment în care a fost prins de către
pădurar asupra faptului.
Analiza cauzelor având ca obiect infracțiunile silvice… 295
Inculpatul și L.C.D., la data de 22 mai 2012, pe timp de zi, s-au
deplasat cu căruța trasă de un cal, proprietatea primului, în pădurea O.S.
Aleșd, situată în Lugașu de Sus, locul numit „Pădurea Morarului”, unde
inculpatul, cu un motofierăstrău mecanic, a tăiat un număr de 11 arbori din
specia „(11)gorun”, pe picior și nemarcați, pe care i-a fasonat la lungimea de
3 m și i-a încărcat în căruță. Au fost depistați de către pădurarul N.M., ocazie
cu care L.C.D. i-a spus că el a tăiat arborii, fapt pentru care procesul-verbal
de constatare a fost întocmit pe numele acestuia.
Din procesul-verbal de constatare a infracțiunii silvice seria BH nr.
1160/25.05.2012, rezultă că la data de 17 mai 2012, inculpatul a tăiat, fără
drept, și a sustras un număr de 3 arbori din specia „(2)cer” și „(1)gorun” din
pădurea aflată în paza OS Aleșd, situată pe raza localității Lugașu de Sus, în
locul U.P.I, u.a. 50C, proprietatea Primăriei Aștileu, prejudiciul fiind de
228,55, lei conform fișei de calcul valoric.
Din procesul-verbal de constatare a infracțiunii silvice seria BH nr.
0088/25.05.2012, rezultă că la data de 18 mai 2012 inculpatul a tăiat fără
drept și a sustras un arbore din specia „fag” din pădurea aflată în paza OS
Aleșd, situată pe raza localității Lugașu de Sus, în locul U.P.I, u.a. 47F,
proprietatea Primăriei Lugașu de Jos, prejudiciul fiind de 1.107,03 lei,
conform fişei de calcul valoric.
Din actele dosarului rezultă că inculpatul, la data de 17 mai 2012,
singur și pe timp de zi, s-a deplasat cu căruța trasă de un cal, proprietate
personală, în pădurea OS Aleșd, situată în Lugașu de Sus, locul numit „La
Fechetanu”, unde, cu un motofierăstrău mecanic, a tăiat un număr de 3 arbori
din specia „(2)cer” și „(1)gorun”, pe picior și nemarcați, pe care i-a fasonat la
lungimea de 3 m și i-a încărcat în căruță. Materialul lemnos a fost transportat
cu căruța în Lugașu de Jos, unde l-a vândut.
Din procesul-verbal de constatare a infracțiunii silvice seria BH nr.
1230/26.05.2012 rezultă că la datele de 25 și 26 mai 2012, inculpatul a tăiat
fără drept și a sustras un număr de 27 de arbori din specia „(22)gorun”,
„(1)cer”, (1)cireș” și „(3)carpen” din pădurea aflată în paza OS Aleșd, situată
pe raza localității Lugașu de Sus, în locul U.P.I, u.a. 203, numit „Pădurea
Morarului”, proprietatea statului, prejudiciul fiind de 902,76 lei, conform
fișei de calcul valoric. Din actele dosarului reiese că inculpatul, la datele
sus-menționate, singur și pe timp de zi, s-a deplasat cu căruța trasă de un cal,
proprietate personală, în pădurea O.S. Aleșd, situată în Lugașu de Sus, locul
numit „Pădurea Morarului”, unde cu un motofierăstrău mecanic a tăiat un
număr de 27 de arbori din specia „(22)gorun”, „(1)cer”, (1)cireș” și
„(3)carpen”, pe picior și nemarcați, pe care i-a fasonat la lungimea de 3 m și
296 Augustin Lazăr, Elena Giorgiana Hosu
i-a încărcat în căruță, fiind prins de către pădurar asupra faptului, materialul
lemnos valorificându-l pe raza localității Lugașu de Jos.
Din procesul-verbal de constatare a infracțiunii silvice seria BH nr.
1178/16.06.2012 rezultă că la data de 16 iunie 2012, inculpatul a tăiat fără
drept și sustras un arbore din specia „gorun” din pădurea aflată în paza OS
Aleșd, situată pe raza localității Lugașu de Sus, în locul U.P.I, u.a. 59A,
proprietatea Primăriei Lugașu de Jos, prejudiciul fiind de 397,6 lei, conform
fișei de calcul valoric.
Din procesul-verbal de constatare a infracțiunii silvice seria BH nr.
1104/04.06.2012 rezultă că la data de 30 mai 2012, inculpatul a tăiat fără
drept și a sustras un număr de 2 arbori din specia „(1)cer” și „(1)gorun”, din
pădurea aflată în paza OS Aleșd, situată pe raza localității Lugașu de Sus, în
locul U.P.I, u.a. 60A, proprietatea Primăriei Lugașu de Jos, prejudiciul fiind
de 536,69 lei, conform fișei de calcul valoric.
Din actele dosarului rezultă că inculpatul la data de 16 iunie 2012, pe
timp de zi, s-a deplasat cu căruța trasă de un cal, proprietate personală, în
pădurea OS Aleșd, situată în localității Lugașu de Sus, locul numit „La
Poieni”, unde cu un motofierăstrău mecanic a tăiat un arbore din specia
„gorun”, pe picior și nemarcat, l-a fasonat la lungimea de 3m și l-a încărcat în
căruță, ajutat fiind de către L.F.C., moment în care a fost prins de către
pădurar asupra faptului.
Din procesul-verbal de constatare a infracțiunii silvice seria BH nr.
1181/28.06.2012, rezultă că la data de 19 iunie 2012, inculpatul a tăiat fără
drept și a sustras un număr de 3 arbori din specia „(1)gorun”, (1)jugastru” și
„(1)carpen”, din pădurea aflată în paza OS Aleșd, situată pe raza localității
Lugașu de Sus, în locul U.P.I, u.a. 59A, proprietatea Primăriei Lugașu de Jos,
prejudiciul fiind de 962,91 lei, conform fișei de calcul valoric.
Din procesul-verbal de constatare a infracțiunii silvice seria BH nr.
1182/28.06.2012 rezultă că la data de 23 iunie 2012, inculpatul a tăiat fără
drept și a sustras un număr de 2 arbori din specia „(2)gorun”, din pădurea
aflată în paza OS Aleșd, situată pe raza localității Lugașu de Sus, în locul
U.P.I, u.a. 58C, 44B, proprietatea Primăriei Lugașu de Jos și a Primăriei
Aștileu, prejudiciul fiind de 762,83 lei, conform fișei de calcul valoric.
Din actele dosarului rezultă că inculpatul, la data de 19 iunie 2012, pe
timp de zi, s-a deplasat cu căruța trasă de un cal, proprietate personală, în
pădurea OS Aleșd, situată în Lugașu de Sus, locul numit „Canton”, unde cu
un motofierăstrău mecanic a tăiat un număr de 3 arbori din specia „(1)gorun”,
(1)jugastru” și „(1)carpen”, pe picior și nemarcați, i-a fasonat la lungimea de
3 m și i-a încărcat în căruță, ajutat de către L.G. Materialul lemnos l-a
transportat cu căruța în localitatea Lugașu de Jos, unde l-a valorificat.
Analiza cauzelor având ca obiect infracțiunile silvice… 297
Totodată, inculpatul, la data de 23 iunie 2012, pe timp de zi, s-a
deplasat cu căruța trasă de un cal, proprietate personală, în pădurea OS Aleșd,
situată în Lugașu de Sus, locul numit „La Fechetanu”, unde cu un
motofierăstrău mecanic a tăiat un număr de 2 arbori din specia „(2)gorun”, pe
picior și nemarcați, i-a fasonat la lungimea de 3 m și i-a încărcat în căruță,
ajutat fiind de către L.M.G. Materialul lemnos l-a transportat cu căruța în
localitatea Lugașu de Jos, unde l-a valorificat.
Din procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, înregistrat
sub nr. 848/P/2012, rezultă faptul că inculpatul, la data de 26 iulie 2012, a
tăiat fără drept și a sustras un număr de 4 arbori din specia „(1)gorun”,
„(1)fag” și „(2)carpen”, din pădurea situată pe raza localității Lugașu de Sus,
ce aparținea persoanei vătămate A.G., fiind depistat pe raza localității Lugașu
de Sus.
În declarația sa, inculpatul a recunoscut că la data de 26 iulie 2012, pe
timp de zi, s-a deplasat cu căruța trasă de un cal, proprietate personală, în
pădurea situată în localitatea Lugașu de Sus, locul numit „Gruiul Lung”, unde
cu un motofierăstrău mecanic a tăiat un număr de 4 arbori din specia
„(1)gorun”, „(1)fag” și „(2)carpen” pe picior și nemarcați, pe care i-a fasonat
la lungimea de 3 m. Materialul lemnos l-a transportat cu căruța în localitatea
Lugașu de Sus, unde a fost depistat de către organele de poliție.
Din procesul-verbal de constatare a infracțiunii silvice seria BH nr.
L111/20.08.2012 rezultă că la data de 10 august 2012, inculpatul a tăiat fără
drept și a sustras un număr de 6 arbori din specia „(6)fag”, din pădurea aflată
în paza OS Aleșd și în proprietatea Primăriei Lugașu de Jos, situată pe raza
localității Lugașu de Sus, în locul U.P.I, u.a. 59A, prejudiciul fiind de 648,45
lei, conform fișei de calcul valoric.
Din procesul-verbal de constatare a infracțiunii silvice seria BH nr.
1187/25.07.2012 rezultă că la data de 14 iulie 2012 inculpatul a tăiat fără
drept și a sustras un număr de 2 arbori din specia „(1)gorun” și „(1)cer”, din
pădurea aflată în paza OS Aleșd și în proprietatea Primăriei Lugașu de Jos,
situată pe raza localității Lugașu de Sus, în locul U.P.I, u.a. 59A, prejudiciul
fiind de 648,45 lei, conform fișei de calcul valoric.
Din actele dosarului rezultă că inculpatul, la data de 10 august 2012,
singur și pe timp de zi, s-a deplasat cu căruța trasă de un cal, proprietate
personală, în pădurea OS Aleșd, situată în localitatea Lugașu de Sus, locul
numit „Canton”, unde cu un motofierăstrău mecanic a tăiat un număr de 6
arbori din specia „(6)fag”, pe picior și nemarcați, i-a fasonat la lungimea de 3
m și i-a încărcat în căruță. La ieșirea din pădure a fost ajutat de către V.A.C.,
pentru a trage căruța care era încărcată cu lemne.
298 Augustin Lazăr, Elena Giorgiana Hosu
Din procesul-verbal de constatare a infracțiunii silvice seria BH nr.
1107/20.08.2012, rezultă că în data de 23 august 2012, inculpatul a tăiat fără
drept și a sustras un număr de 3 arbori din specia „(3)fag”, din pădurea aflată
în paza OS Aleșd și în proprietatea Primăriei Lugașu de Jos, situată pe raza
localității Lugașu de Sus, în locul T.P.7, u.a. 7C, prejudiciul fiind de 366,43
lei, conform fișei de calcul valoric.
Din actele dosarului rezultă că inculpatul, la data de 23 august 2012,
pe timp de zi, s-a deplasat cu căruța trasă de un cal, proprietate personală, în
pădurea OS Aleșd, situată în Lugașu de Sus, locul numit „Zopote”, unde cu
un motofierăstrău mecanic a tăiat un număr de 3 arbori din specia „(3)fag”,
pe picior și nemarcați, i-a fasonat la lungimea de 3 m, după care i-a încărcat
în căruță, fiind ajutat de către L.M.G., contra cost. Inculpatul a transportat
arborii cu căruța în localitatea Lugașu de Sus, unde i-a vândut martorului T.P.
Din procesul-verbal de constatare a infracțiunii silvice seria BH nr.
1115/24.09.2012 rezultă că la data de 18 septembrie 2012, inculpatul a tăiat
fără drept și a sustras un număr de 9 arbori din specia „(5)gorun”, „(1)cer” și
„(3)fag” din pădurea OS Aleșd, situată pe raza localității Lugașu de Sus, în
locul U.P.I, u.a. 42A, 43C și 41C, proprietatea Primăriei Lugașu de Jos și a
P.F. Orvișele, prejudiciul fiind de 1.585,35, lei, conform fișei de calcul
valoric.
Din procesul-verbal de constatare a infracțiunii silvice seria BH nr.
1116/24.09.2012 rezultă că la data de 20 septembrie 2012, inculpatul L.A. a
tăiat fără drept și a sustras un număr de 8 arbori din specia „(8)gorun”, din
pădurea aflată în paza OS Aleșd și în proprietatea Primăriei Lugașu de Jos,
situată pe raza localității Lugașu de Sus, în locul U.P.I, u.a. 57C și 58C,
prejudiciul fiind de 1.161,45 lei, conform fișei de calcul valoric.
În urma cercetărilor efectuate în cauză s-a stabilit că inculpatul, la
data de 10 august 2012, pe timp de zi, s-a deplasat cu căruța trasă de un cal,
proprietate personală, în pădurea OS Aleșd, situată în Lugașu de Sus, locul
numit „pădurea Orvișelanilor”, unde cu un motofierăstrău mecanic a tăiat un
număr de 9 arbori din specia „(5)gorun”, „(1)cer” și „(3)fag”, pe picior și
nemarcați, i-a fasonat la lungimea de 3 m, după care i-a încărcat în căruță,
fiind ajutat de către L.C.D., contra cost.
Din procesul-verbal de constatare a infracțiunii silvice seria BH nr.
1119/29.10.2012 rezultă că la data de 21 septembrie 2012 inculpatul a tăiat
fără drept și a sustras un număr de 19 arbori din specia „(5)gorun”, „(6)cer”,
„(2)fag” și „(6)carpen”, din pădurea aflată în paza OS Aleșd și în proprietatea
Primăriei Lugașu de Jos, situată pe raza localității Lugașu de Sus, în locul
U.P.I, u.a. 60A, prejudiciul fiind de 6.000,28 lei, conform fișei de calcul
valoric.
Analiza cauzelor având ca obiect infracțiunile silvice… 299
Din procesul-verbal de constatare a infracțiunii silvice seria BH nr.
1118/30.10.2012 rezultă că la data de 2 octombrie 2012 inculpatul L.A. a
tăiat fără drept și a sustras un arbore din specia „(1)cer”, din pădurea OS
Aleșd proprietatea Primăriei Aștileu, situată pe raza localității Lugașu de Sus,
în locul U.P.I, u.a. 51D, prejudiciul fiind de 638,1 lei, conform fișei de calcul
valoric.
Din cercetările efectuate în cauză rezultă că inculpatul, la data de 21
septembrie 2012, singur și pe timp de zi, s-a deplasat cu căruța trasă de un
cal, proprietate personală, în pădurea OS Aleșd, situată în Lugașu de Sus,
locul numit „Canton”, unde cu un motofierăstrău mecanic a tăiat un număr de
19 arbori din specia „(5)gorun”, „(6)cer”, „(2)fag” și „(6)carpen”, pe picior și
nemarcați, i-a fasonat la lungimea de 3 m, după care i-a încărcat în căruță și
i-a valorificat pe raza localității Lugașu de Jos.
Inculpatul a recunoscut că la data de 10 februarie 2012, singur și pe
timp de zi, s-a deplasat cu căruța trasă de un cal, proprietate personală, în
pădurea OS Aleșd, situată în Lugașu de Sus, locul numit „Culme”, unde cu
un motofierăstrău mecanic a tăiat un arbore din specia „(1)cer”, pe picior și
nemarcat, l-a fasonat la lungimea de 3 m, după care l-a încărcat în căruță.
Materialul lemnos l-a transportat cu căruța în localitatea Lugașu de Jos, unde
l-a valorificat.
Din procesul-verbal de constatare a infracțiunii silvice seria BH nr.
1233/03.11.2012 rezultă că la data de 20 octombrie 2012, inculpatul a tăiat
fără drept și a sustras un număr de 6 arbori din specia „(6)gorun”, din
pădurea aflată în paza OS Aleșd și în proprietatea Primăriei Lugașu de Jos,
situată pe raza localității Lugașu de Sus, în locul U.P.I, u.a. 58C, prejudiciul
fiind de 1.747,61 lei, conform fișei de calcul valoric.
Din procesul-verbal de constatare a infracțiunii silvice seria BH nr.
1237/04.11.2012 rezultă că la data de 22 octombrie 2012, inculpatul a tăiat
fără drept și a sustras un număr de 4 arbori din specia „(4)gorun” din pădurea
proprietatea Primăriei Lugașu de Jos și a Primăriei Aștileu, situată pe raza
localității Lugașu de Sus, în locul U.P.I, u.a. 44B și 43C, prejudiciul fiind de
1.391,29 lei, conform fișei de calcul valoric.
Din procesul-verbal de constatare a infracțiunii silvice seria BH nr.
1108/24.10.2012 rezultă că la data de 15 septembrie 2012, inculpatul a tăiat
fără drept și a sustras un număr de 3 arbori din specia „(2)carpen” și „(1)fag”,
din pășunea împădurită proprietatea Primăriei Lugașu de Jos, situată pe raza
localității Lugașu de Sus, în locul T.P.7, u.a. 7A, prejudiciul fiind de 187,43
lei, conform fișei de calcul valoric,
Din procesul-verbal de constatare a infracțiunii silvice seria BH nr.
1239/04.11.2012, întocmit de către pădurarul N.M.N. din cadrul OS Aleșd,
300 Augustin Lazăr, Elena Giorgiana Hosu
rezultă că la data de 25 octombrie 2012, inculpatul a tăiat fără drept și a
sustras un număr de 4 arbori din specia „(2)gorun” și „(2)cer”, din pădurea
proprietatea Primăriei Aștileu, situată pe raza localității Lugașu de Sus, în
locul U.P.I, u.a. 50C, prejudiciul fiind de 221,61 lei, conform fișei de calcul
valoric.
Din procesul-verbal de constatare a infracțiunii silvice seria BH nr.
1241/28.12.2012 rezultă că la data de 4 decembrie 2012 inculpatul a tăiat fără
drept și a sustras un număr de 3 arbori din specia „(2)gorun” și „(1)cer”, din
pădurea aflată în paza OS Aleșd și în proprietatea Primăriei Lugașu de Jos,
situată pe raza localității Lugașu de Sus, în locul U.P.I, u.a. 55B, prejudiciul
fiind de 1.118,52 lei, conform fișei de calcul valoric.
Din procesul-verbal de constatare a infracțiunii silvice seria BH nr.
1270/04.01.2013 rezultă că la data de 21 decembrie 2012, inculpatul a tăiat
fără drept și a sustras un număr de 12 arbori din specia „(12)gorun” din
pădurea aflată în paza OS Aleșd și în proprietatea statului, situată pe raza
localității Lugașu de Sus, în locul U.P.I, u.a. 203, numit ,,Pădurea
Morarului”, prejudiciul fiind de 655,82 lei, conform fișei de calcul valoric.
Din procesul-verbal de constatare a infracțiunii silvice seria BH nr.
1267/07.01.2013 rezultă că la data de 4 ianuarie 2013 inculpatul a tăiat fără
drept și a sustras un arbore din specia „(1)salcâm” din pădurea aflată în paza
OS Aleșd și în proprietatea Primăriei Lugașu de Jos, situată pe raza localității
Lugașu de Sus, în locul U.P.I, u.a. 69E, prejudiciul fiind de 273,7 lei,
conform fișei de calcul valoric.
În urma cercetărilor efectuate în cauză s-a stabilit că inculpatul, la
data de 4 decembrie 2012, singur și pe timp de zi, s-a deplasat cu căruța trasă
de un cal, proprietate personală, în pădurea OS Aleșd, situată în Lugașu de
Sus, locul numit „Culme”, unde cu un motofierăstrău mecanic a tăiat un
număr de 3 arbori din specia „(2)gorun” și „(1)cer”, pe picior și nemarcați,
i-a fasonat la lungimea de 3 m, după care i-a încărcat în căruță și i-a
valorificat pe raza localității Lugașu de Jos, fiind surprins de pădurar asupra
faptului.
De asemenea, la data de 21 decembrie 2012, singur și pe timp de zi,
s-a deplasat cu căruța trasă de un cal, proprietate personală, în pădurea OS
Aleșd, situată pe raza localității Lugașu de Sus, în locul numit „Pădurea
Morarului”, unde cu un motofierăstrău mecanic a tăiat un număr de 12 arbori
din specia „(12)gorun”, pe picior și nemarcați, i-a fasonat la lungimea de 3
m, după care i-a încărcat în căruță. Arborii i-a transportat în localitatea
Lugașu de Jos, unde i-a valorificat.
Tot astfel, la data de 4 ianuarie 2013, singur și pe timp de zi, s-a
deplasat cu căruța trasă de un cal, proprietate personală, în pădurea OS Aleșd,
Analiza cauzelor având ca obiect infracțiunile silvice… 301
situată în localitatea Lugașu de Sus, în locul numit „Canton”, unde cu un
motofierăstrău mecanic a tăiat un arbore din specia „(1)salcâm”, pe picior și
nemarcat, și l-a fasonat la lungimea de 3 m. Atunci s-a întâlnit cu fratele său,
R.D.I., care l-a ajutat să încarce arborele fasonat în căruță, fiind surprinși de
către pădurarul N.M.
La stabilirea stării de recidivă în cazul tuturor infracțiunilor
menționate mai sus instanța a avut în vedere condamnarea inculpatului prin
Sentința penală nr. 424/2006 a Judecătoriei Aleșd la pedeapsa închisorii de 3
ani și 10 luni, din a cărei executare a fost liberat condiționat la data de 11
iunie 2010, rămânând de executat un rest de pedeapsă de 522 zile, prezentele
fapte fiind comise după împlinirea duratei pedepsei.
Cum toate aceste infracțiuni au fost comise de către inculpat în
modalitatea concursului real, instanța, în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b)
C.pen. din 1969, a contopit pedepsele mai sus stabilite și a aplicat
inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare, la care a adăugat un
spor de 6 luni închisoare, urmând astfel ca inculpatul să execute pedeapsa
rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare.
La individualizarea pedepselor componente și a celor rezultante,
instanța a avut în vedere faptele comise de inculpat, pericolul social concret
al acestora, împrejurările în care acestea au fost comise, precum și faptul că
inculpatul este recidivist postexecutoriu, fiind condamnat în trecut pentru
comiterea mai multor fapte de același gen, rezultând astfel că scopul
pedepselor executate până în prezent, respectiv acela de reeducare, nu a fost
atins.
C.14. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău
C.14.1. Tăierea, fără drept, de arbori. Furtul de arbori. Subiecți
activi: primar, agent agricol. Latura obiectivă: tăierea de pe picior și
sustragerea unui număr de 33 de arbori nemarcați, în valoare totală de
18.327,72 lei. Latura subiectivă: intenția directă. Modalitatea de
individualizare a executării pedepsei: în regim de detenție (pentru inculpații
care exercitau funcții publice în administrația publică locală), respectiv
suspendarea condiționată a executării pedepsei principale. Legea penală mai
favorabilă.
Fapta inculpaților care, în cursul anului 2011, profitând de calitatea
de primar, respectiv agent agricol a doi dintre inculpați, au tăiat de pe
picior, fără drept, în scopul valorificării, un număr de 33 de arbori
nemarcați, în valoare de 18.327,72 lei, întrunește elementele constitutive ale
infracțiunilor silvice prevăzute în art. 108 alin. (1) lit. d) din Legea nr.
46/2008 și în art. 110 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 (în vigoare la
302 Augustin Lazăr, Elena Giorgiana Hosu
data comiterii faptelor) cu aplicarea art. 35 alin. (1), art. 75 alin. (2) lit. b) și
art. 77 lit. a) C.pen.
Inculpații nu au recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina
lor, dar apărările acestora au fost înlăturate de către instanță pe baza
materialului probator administrat în cauză.
(C. Apel Bacău, S. pen., Dec. pen. nr. 268/2014)
Prin Sentința penală nr. 28/2013, pronunțată în dosarul nr.
971/199/2011 al Judecătoriei Buhuși:
I. Au fost condamnați inculpații B.I. și C.F., pentru săvârșirea
infracțiunii de tăiere de arbori prevăzută în art. 108 alin. (1) lit. d) și alin. (2)
lit. a) din Legea nr. 46/2008, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a) și art.
76 lit. c) C.pen. din 1969, la pedepse de câte 3 ani închisoare.
Au fost condamnați aceiași inculpați, pentru săvârșirea infracțiunii de
furt de arbori din fondul forestier național prevăzută în art. 110 alin. (1) lit. d)
și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 46/2008, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74
lit. a) și art. 76 lit. c) C.pen. din 1969, la pedepse de câte 3 ani închisoare.
În temeiul art. 33 lit. a) cu art. 34 lit. b) C.pen. din 1969, au fost
contopite pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, pedeapsă rezultantă
fiind de 3 ani închisoare.
În temeiul art. 81 C.pen. din 1969, s-a dispus suspendarea
condiționată a executării pedepselor rezultante aplicate inculpaților, iar în
temeiul art. 82 din același cod, s-a stabilit termen de încercare 5 ani.
II. A fost condamnat inculpatul D.M., pentru săvârșirea infracțiunii de
complicitate la tăiere de arbori prevăzută în art. 26 C.pen. din 1969 raportat
la art. art. 108 alin. (1) lit. d) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 46/2008, cu
aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a) și art. 76 lit. c) C.pen. din 1969, la
pedeapsa de 3 ani închisoare.
A fost condamnat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de
furt de arbori din fondul forestier național prevăzută în art. 110 alin. (1) lit. d)
și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 46/2008, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74
lit. a) și art. 76 lit. c) C.pen. din 1969, la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În temeiul art. 33 lit. a) cu art. 34 lit. b) C.pen. din 1969, au fost
contopite pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, pedeapsă rezultantă
fiind de 3 ani închisoare.
În temeiul art. 81 C.pen. din 1969, s-a dispus suspendarea
condiționată a executării pedepselor rezultante aplicate inculpatului, iar în
temeiul art. 82 din același cod, s-a stabilit termen de încercare 5 ani.
III. A fost condamnat inculpatul H.N.S. pentru săvârșirea infracțiunii
de furt de arbori din fondul forestier național prevăzută în art. 110 alin. (1) lit.
Analiza cauzelor având ca obiect infracțiunile silvice… 303
d) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 46/2008, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen.
din 1969, la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În temeiul art. 81 C.pen. din 1969, s-a dispus suspendarea
condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului, iar în temeiul art. 82
din același cod, s-a stabilit termen de încercare 4 ani.
IV. S-a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 83 C.pen. din
1969.
V. S-a aplicat inculpaților pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor
menționate la art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.pen. din 1969, în condițiile și
pe durata prevăzute în art. 71 alin. (2) C.pen. din 1969, pe care a suspendat-o
potrivit art. 71 alin. (5) din același cod.
Instanța de fond a reținut următoarele:
În dimineața zilei de 5 februarie 2011, inculpatul C.F. și fiul său,
C.M.A., au plecat de acasă, luând cu ei o drujbă, și au mers la sediul
primăriei, de unde au luat tractorul și s-au deplasat la depozitul nr. 3
Berești-Bistrița. Potrivit declarației martorului G.I.D., ce se afla de serviciu la
poartă, aceștia i-au cerut să intre în depozit pentru a lua lemne, iar paznicul
l-a sunat pe F.L., pentru a-i cere aprobarea în acest sens. F.L. i-a spus
paznicului să-i lase să intre, întrucât fuseseră și în ziua anterioară, iar acesta
din urmă le-a permis accesul în depozit. Cei doi au intrat cu tractorul în
incintă și s-au dus în același loc ca și în ziua anterioară, unde inculpatul C.F.
a început să taie cu drujba arbori de pe picior.
În același timp, în dimineața aceleiași zile, inculpații B.I., H.N.S. și
D.M. s-au deplasat cu mașina primului inculpat la depozit, acesta luând cu el
o drujbă și un topor. La poarta de acces în incintă, inculpatul B.I. a oprit
autoturismul și i-a spus paznicului G.I.D. că se duce să taie copaci din același
loc unde a mai fost cu o zi înainte, motivând că dorește să intre în depozit cu
autoturismul, întrucât are bagaje. În aceste condiții, autoturismul condus de
inculpatul B.I. a pătruns în depozit și s-a deplasat la locul faptei, unde
inculpatul B.I. a continuat activitatea de tăiere fără drept și furt de arbori,
începută în ziua anterioară. După pătrunderea autoturismului în depozit,
paznicul G.I.D. s-a deplasat în zona în care se aflau funcționarii primăriei,
moment în care l-a văzut pe inculpatul C.F. că tăia arbori de pe picior cu o
drujbă, iar pe C.M.A. și D.M. că secționau cu drujba, în bucăți mai mici,
arborii doborâți și îi încărcau în remorca tractorului.
Dându-și seama că arborii tăiați sunt de pe proprietatea statului,
paznicul s-a îndreptat către inculpatul B.I. și i-a comunicat această situație,
însă inculpatul și-a continuat activitatea infracțională. Paznicul s-a reîntors la
poartă și a văzut că în depozit a intrat căruța inculpatului B.I., care s-a dus în
același loc unde se tăiau arbori. Căruța era condusă de către A.I., iar în
304 Augustin Lazăr, Elena Giorgiana Hosu
aceasta se afla și B.G.V. La orele 10, paznicul G.I.D. a intrat în camera
personalului de pază și a scos din priză un aparat radio, fără să-și dea seama
că a întrerupt alimentarea cu curent electric a sistemului de înregistrare video,
astfel încât din acel moment nu a mai fost monitorizată video poarta de acces
în depozit.
În aceeași zi, în serviciul de pază al depozitului a fost și G.V., care a
ajuns la serviciu mai târziu. Martorul a declarat că s-a dus în zona unde se
tăiau arbori și a observat că erau tăiați un număr de aproximativ 20 de copaci,
martorul relatând că toate cioatele erau proaspete, nefiind cioate vechi în acel
loc. Același martor a declarat la urmărirea penală că a văzut cum inculpații
D.M., B.I. și C.F. secționau cu drujbele arborii tăiați. G.V. s-a dus la
inculpatul D.M. și i-a cerut să-i dea și lui un copac, iar acesta i-a spus să-și ia
și el unul. La sfârșitul programului de lucru, G.V., cu căruța colegului său
G.I.D., a transportat materialul lemnos provenit de la un arbore tăiat la
locuința soacrei sale, U.P.
Potrivit registrului de intrări-ieșiri din depozit, coroborat cu
fotografiile prelevate de pe monitorul calculatorului, din înregistrările
efectuate de camera video aflată la poarta de intrare în depozit, dar și cu
declarațiile martorilor G.V., B.L.M. și C.N., în acea zi s-au efectuat trei
transporturi cu tractorul primăriei și încă două cu căruța inculpatului B.I. Așa
cum a rezultat din coroborarea declarațiilor inculpaților, prima remorcă
încărcată cu lemne a fost dusă de inculpatul H.N.S. acasă la inculpatul B.I.,
cea de-a doua – tot de inculpatul H.N.S. – la inculpatul D.M., iar a treia a fost
împărțită de inculpații H.N.S. și C.F., aceștia descărcând câte o jumătate de
remorcă la domiciliul fiecăruia dintre ei. Cele două căruțe cu lemne au fost
duse la locuința inculpatului B.I., de către fiul acestuia, B.G.V. Când s-au
transportat lemnele la locuința sa, D.M., însoțit de martorul B.L.M., a luat
autoturismul lui B.I. și s-a deplasat și el la locuința sa, pentru a ajuta și a arăta
inculpatului H.N.S. unde să descarce lemnele din remorcă. Martorul B.L.M.
i-a ajutat la descărcatul lemnelor și, potrivit declarației acestuia, el a fost
plătit de către D.M. pentru munca prestată în cele două zile, cât și pentru
faptul că în ziua de 7 februarie 2011 (luni) acesta a crăpat toți butucii de lemn
aduși cu remorca în ziua de sâmbătă.
Cu ocazia cercetării la fața locului și a reconstituirii s-a constatat că
tăierile s-au făcut din pădurea proprietatea statului. Acest aspect a fost
confirmat și de declarațiile martorilor C.N. și U.N. , care au relatat că tăierile
s-au făcut din pădurea marcată cu vopsea roșie ca fiind a statului. Și
inculpatul C.F., în declarația sa, a arătat că înainte de a începe să taie arborii
indicați de inculpatul B.I., a văzut că pe copacii din acea zonă erau marcaje
cu vopsea albă și roșie.
Analiza cauzelor având ca obiect infracțiunile silvice… 305
Potrivit procesului-verbal de cercetare la fața locului, au fost tăiați de
pe picior fără drept și au fost sustrași un număr de 33 de arbori, de diferite
specii și dimensiuni, iar potrivit adresei nr. 639/10.02.2011 a Ocolului Silvic
Fântânele, Direcția Silvică Bacău și procesului-verbal de calcul a valorii
pagubei, cei 33 de arbori aveau un volum de masă lemnoasă de 37,083 m.c.
Arborii au fost tăiați de pe unitatea de producție nr. VI Racova, u.a. 189 B și
189 C, care sunt încadrate în grupa I funcțională, iar valoarea prejudiciului
creat este de 18.327,72 lei.
Din adresele nr. 1003/01.03.2011 și 952/28.02.2011 ale Ocolului
Silvic Fântânele rezultă că inculpații D.M., B.I., C.F. și H.N.S. nu dețin
suprafețe de pădure în zona depozitului nr. 3 Berești-Bistrița și că niciun
proprietar de fond forestier nu a depus cerere pentru încheierea unui contract
de pază cu o structură silvică, iar ca urmare nu se pot depune cereri pentru
marcare și tăiere de arbori.
În cauză au formulat recurs, în termen legal, calificat drept apel
potrivit noilor prevederi legale, Parchetul de pe lângă Judecătoria Buhuși și
inculpații B.I., D.M., C.F. și H.N.S.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința penală
apelată, prin prisma motivelor invocate de apelant, precum și sub toate
aspectele, Curtea de Apel Bacău a reținut următoarele:
Judecătoria Buhuși a făcut o descriere detaliată a situației de fapt,
expunând pe larg activitatea infracțională desfășurată de inculpați, dar și
mijloacele de probă administrate atât în cursul urmăririi penale, cât și
nemijlocit în fața instanței, care au confirmat pe deplin activitatea
infracțională expusă în considerentele rechizitoriului. Totodată, instanța s-a
conformat dispozițiilor art. 356 C.pr.pen. din 1969 atât în ceea ce privește
analiza probelor care au servit ca temei pentru soluționarea cauzei sub toate
aspectele, cât și a celor care au fost înlăturate.
Împrejurarea invocată de inculpați, respectiv că nu au fost marcați
arbori de mai mulți ani de către organele silvice, nu poate fi reținută drept
cauză de exonerare de răspundere penală, ci eventual sub aspect moral. Dar și
asta doar în condițiile unei exploatări minime și întemeiate pe rațiuni de
necesitate, iar nu în mod organizat și în cantități impresionante.
Un alt aspect important ce trebuie lămurit se referă la suprafața de
teren de pe care s-au tăiat arborii, respectiv cine avea drept de exploatare în
acel loc. Toate probele indică un teren ce se află în proprietatea statului, peste
drum de proprietățile private, printre care și cea a martorei S.E. Aceasta din
urmă nu a dat voie niciunei persoane să taie arbori de pe terenul ei, nici
măcar inculpatului B.I., care a avut doar o împuternicire limitată la ridicarea
titlului de proprietate în numele martorei, fără drept de exploatare. În
306 Augustin Lazăr, Elena Giorgiana Hosu
consecință, apărarea inculpatului sub acest aspect este neîntemeiată. Terenul
de pe care s-a tăiat era în administrarea Ocolului Silvic Fântânele, Direcția
Silvică Bacău, împrejurare necontestată la data faptelor de conducătorii
depozitului, astfel că acesta este cel care poate emite pretenții materiale în
cauză. Disputa funciară născută cu privire la dreptul de administrare al
terenului nu influențează soluția din prezenta cauză, întrucât prin
incriminarea furtului se apără posesia legitimă. De altfel, oricare ar fi
administratorul, proprietar este unul singur, Statul Român.
Având în vedere că promotorii infracțiunilor au fost inculpații D.M. și
B.I., primarul unității administrativ-teritoriale și agentul agricol din primărie,
o apărare prin care se invocă eroarea de amplasament este lipsită de sens și
seriozitate. Mai mult, chiar și inculpații C.F. și H.N.S. au înțeles, din
discuțiile purtate cu primii doi, că pădurea de unde au tăiat este o „rezervă”
învecinată cu terenul martorei S.E. În ceea ce privește participarea
inculpaților la săvârșirea infracțiunilor și contribuția fiecăruia, instanța de
apel reține considerentele fundamentate ale primei instanțe, pe care și le
însușește. Pe lângă tendința inculpaților de a diminua impactul antisocial sub
aspect cantitativ, se remarcă poziția procesuală a inculpatului D.M., care
neagă orice implicare de natură penală. Apărarea sa este că el doar a trecut pe
acolo, având treabă în zonă.
Este necesar ca instanța de apel să procedeze la o nouă operațiune de
tragere la răspundere penală a inculpaților, potrivit încadrării juridice noi și a
tratamentului sancționator prevăzut de legea în vigoare. În loc de
circumstanța atenuantă prevăzută în art. 74 lit. a) C.pen. din 1969, Curtea va
reține circumstanța atenuantă prevăzută în art. 75 alin. (2) lit. b) C.pen.
vizând persoana inculpaților, care nu au antecedente penale, dar și
circumstanța agravantă generală a săvârșirii faptei de trei sau mai multe
persoane împreună, prevăzută în art. 77 lit. a) C.pen. În esență, tratamentul
sancționator aplicat de prima instanță corespunde criteriilor de
individualizare a pedepsei prevăzute în art. 74 C.pen. Instanța reține pericolul
social moderat al infracțiunilor, reflectat în limitele de pedeapsă stabilite de
legiuitor, prejudiciul ridicat produs părții civile, precum și lipsa de
antecedente penale pentru inculpați. Pedepsele vor fi orientate spre minimul
special, în concordanță și cu orientarea primei instanțe, cu mențiunea unei
contribuții mai reduse pentru inculpatul H.N.S. Exemplaritatea pedepsei
produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea
sa, cât și asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus
acesta, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor comportări
viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni. Necesitatea aplicării
unei pedepse și evaluarea cuantumului acesteia trebuie să se înfăptuiască sub
Analiza cauzelor având ca obiect infracțiunile silvice… 307
semnul fermității care, în acest domeniu, înseamnă aplicarea unor pedepse
moderate și a unui tratament penal corespunzător, adecvat pericolului social
al faptei și persoanei inculpatului, apt să-și realizeze cu maximă eficiență
finalitatea educativ-preventivă.
În ceea ce privește modalitate de executare a pedepsei închisorii,
pentru inculpații C.F. și H.N.S. se va menține dispoziția primei instanțe de
suspendare condiționată, dat fiind recunoașterea infracțiunilor de la începutul
cercetărilor și lipsa antecedentelor penale.
Pentru ceilalți inculpați, Curtea reține contribuția principală în
organizarea activității infracționale, dar mai ales poziția procesuală
incompatibilă cu tragerea unei concluzii în sensul că reeducarea lor se poate
realiza fără executarea efectivă a pedepsei. Astfel, inculpatul B.I., în mod
constant și mincinos, a afirmat că avea drept de a exploata material lemnos
de pe terenul martorei S.E., doar că a încurcat amplasamentul, chiar și după
ce aceasta a dat declarație în cursul urmăririi penale că nu este așa, iar
inculpatul D.M. a susținut constant, dar mincinos, că nu a participat la tăierile
și sustragerile de arbori, în contradicție vădită cu multe mijloace de probă
edificatoare în acest sens. În concluzie, instanța de apel constată că nu este
îndeplinită cerința prevăzută în art. 81 alin. (1) lit. c) C.pen. din 1969.
Pentru toate aceste considerente, în baza art. 421 pct. 2 lit. a)
C.pr.pen., Curtea de Apel Bacău a admis apelurile formulate de Parchetul de
pe lângă Judecătoria Buhuși și apelanții inculpați B.I., D.M., C.F. și H.N.S
împotriva sentinței penale nr. 28/2013 a Judecătoriei Buhuși, în ceea ce
privește:
– schimbarea încadrării juridice;
– pedepsele aplicate și modalitatea de executare;
– greșita confiscare a materialului lemnos obținut prin săvârșirea
infracțiunilor, aflat la locuințele inculpaților, precum și a martorului G.V.,
respectiv la locuința lui U.P.
Prin urmare:
I. În baza art. 108 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 cu aplicarea
art. 35 alin. (1), art. 75 alin. (2) lit. b), art. 77 lit. a) și art. 5 alin. (1) C.pen.,
l-a condamnat pe inculpatul B.I. la pedeapsa principală a închisorii de 2 ani și
pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute în
art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C.pen., pe o durată de 2 ani.
În baza art. 110 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 cu aplicarea art.
35 alin. (1), art. 75 alin. (2) lit. b), art. 77 lit. a) și art. 5 alin. (1) C.pen., l-a
condamnat pe același inculpat la pedeapsa principală a închisorii de 2 ani și
pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute în
art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C.pen., pe o durată de 2 ani.
308 Augustin Lazăr, Elena Giorgiana Hosu
În condițiile art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C.pen. din 1969, a
contopit pedepsele stabilite pentru infracțiunile concurente, urmând ca
inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv cea de 2 ani
închisoare, fără adăugarea vreunui spor.
În baza art. 65 alin. (1) și (3) C.pen., a aplicat inculpatului pedeapsa
accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit .
a) și lit. b) C.pen.
II. În baza art. 48 C.pen. raportat la art.108 alin. (1) lit. d) din Legea
nr. 46/2008, cu aplicarea art. 35 alin. (1), art. 75 alin. (2) lit. b), art. 77 lit. a)
și art. 5 alin. (1) C.pen., l-a condamnat pe inculpatul D.M. la pedeapsa
principală a închisorii de 2 ani și pedeapsa complementară a interzicerii
exercițiului drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C.pen., pe
o durată de 2 ani.
În baza art. 110 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 cu aplicarea art.
35 alin. (1), art. 75 alin. (2) lit. b), art. 77 lit. a) și art. 5 alin. (1) C.pen., l-a
condamnat pe același inculpat la pedeapsa principală a închisorii de 2 ani și
pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute în
art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C.pen., pe o durată de 2 ani.
În condițiile art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C.pen. din 1969, a
contopit pedepsele stabilite pentru infracțiunile concurente, urmând ca
inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv cea de 2 ani
închisoare, fără adăugarea vreunui spor.
În baza art. 65 alin. (1) și (3) C.pen., a aplicat inculpatului pedeapsa
accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit.
a) și lit. b) C.pen.
III. În baza art. 108 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 cu aplicarea
art. 35 alin. (1), art. 75 alin. (2) lit. b), art. 77 lit. a) și art. 5 alin. (1) C.pen.,
l-a condamnat pe inculpatul C.F. la pedeapsa principală a închisorii de 2 ani
și pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute în
art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C.pen., pe o durată de 2 ani.
În baza art. 110 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 cu aplicarea art.
35 alin. (1), art. 75 alin. (2) lit. b), art. 77 lit. a) și art. 5 alin. (1) C.pen., l-a
condamnat pe același inculpat la pedeapsa principală a închisorii de 2 ani și
pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute în
art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C.pen., pe o durată de 2 ani.
În condițiile art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C.pen. din 1969, a
contopit pedepsele stabilite pentru infracțiunile concurente, urmând ca
inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv cea de 2 ani
închisoare, fără adăugarea vreunui spor.
Analiza cauzelor având ca obiect infracțiunile silvice… 309
În baza art. 65 alin. (1) și (3) C.pen., a aplicat inculpatului pedeapsa
accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit.
a) și lit. b) C.pen.
În baza art. 81 C.pen. din 1969, a dispus suspendarea condiționată a
executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare, pentru inculpatul C.F.
În baza art. 82 C.pen. din 1969, a stabilit termen de încercare pe o
perioadă de 4 ani.
IV. În baza art. 110 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 cu aplicarea
art. 35 alin. (1), art. 75 alin. (2) lit. b), art. 77 lit. a) și art. 5 alin. (1) C.pen.,
l-a condamnat pe inculpatul H.N.S. la pedeapsa principală a închisorii de 1 an
și 6 luni și pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor
prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C.pen., pe o durată de 1 an.
În baza art. 65 alin. (1) și (3) C.pen., a aplicat inculpatului pedeapsa
accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit.
a) și lit. b) C.pen.
În baza art. 81 C.pen. din 1969, a dispus suspendarea condiționată a
executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare, pentru inculpatul C.F.
În baza art. 82 C.pen. din 1969, a stabilit termen de încercare pe o
perioadă de 3 ani și 6 luni.
C.14.2. Tăierea, fără drept, de arbori. Instigarea la tăierea, fără
drept, de arbori. Subiecți activi: reprezentanți ai unei societăți comerciale
având ca obiect exploatarea lemnului. Latura obiectivă: tăierea, fără drept,
a unui număr de 533 de arbori nemarcați, în valoare totală de 130.069,7 lei.
Latura subiectivă: intenția directă. Modalitatea de individualizare a
executării pedepsei: în regim de detenție.
Fapta inculpaților care, în cursul anului 2008, în mod repetat, au
tăiat, fără drept, un număr de 533 de arbori nemarcați din fondul forestier
național (unul dintre inculpați fiind instigat de celălalt, în calitate de
angajator), întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor silvice
prevăzute în art. 108 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008, respectiv în art.
25 C.pen. din 1969 raportat la art. 108 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008
cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen. din 1969.
Apărările inculpaților, în sensul că nu au comis faptele, au fost
înlăturate de către instanță pe baza probelor administrate în cauză.
(C. Ap. Bacău, S. pen., Dec. pen. nr. 1330/2012)
Prin Sentința penală nr. 147/2012, pronunțată de Judecătoria Bicaz în
dosarul nr. 1024/188/2011, inculpații C.D. și A.V. au fost condamnați la
pedeapsa de 3 ani închisoare, respectiv 1 an și 6 luni închisoare cu
310 Augustin Lazăr, Elena Giorgiana Hosu
suspendarea condiționată a executării pedepsei principale pentru săvârșirea
infracțiunilor silvice prevăzute în art. 108 alin. (1) lit. d) din Legea nr.
46/2008, respectiv în art. 25 C.pen. din 1969 raportat la art. 108 alin. (1) lit.
d) din Legea nr. 46/2008 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 și art. 76 C.pen.
din 1969.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut
următoarele:
Persoanele vătămate T.T. și F.T. au fost puse în posesie cu suprafața
de 1,5 hectare teren forestier pe raza Ocolului Silvic Ceahlău, în UP II, u.a.
66 A, fiind întocmit în acest sens procesul-verbal de punere în posesie nr.
18568/28.05.2003. Persoanelor vătămate le-a fost emis titlul de proprietate
nr. 18568/30.07.2003 de către Comisia Județeană de Fond Funciar Neamț.
La data de 4 martie 2008, inculpatul C.D. a încheiat cu persoanele
vătămate un antecontract de vânzare-cumpărare având ca obiect promisiunea
de vânzare-cumpărare a suprafeței de 1,5 ha, situat în UP II, u.a. 66A,
precum și a lemnului de pe această parcelă, prețul vânzării fiind stabilit la
suma de 70.000 lei, fiind stabilit și un grafic de plată pentru perioada 4 martie
2008-4 septembrie 2008, câte 10.000 lei lunar. Conform convenției încheiate,
inculpatul C.D. urma să intre în stăpânirea de fapt a terenului și a lemnului
vândut la data încheierii antecontractului, respectiv 4 martie 2008, actul fiind
semnat de către toate părțile și purtând încheiere de dată certă emisă de către
avocatul A.E.D. În continuare, inculpatul C.D. l-a determinat pe inculpatul
A.V., care lucra de mai mult timp pentru el și pentru societatea sa, ,,D&D C.”
SRL, să taie mai mulți arbori de esență rășinoase, în mod repetat, în cursul
anului 2008.
În perioada 10-11 iunie 2009, organele de poliție și silvice, împreună
cu persoanele vătămate T.T. și F.T. și martorul F.A. s-au deplasat la fața
locului, unde au inventariat pe terenul de 1,5 ha, situat în UP II, u.a. 66A, un
număr de 533 de cioate nemarcate, provenite de la arbori de esență rășinoasă,
cu un volum total de 770,01 m.c., în valoare totală de 130.069,7 lei.
În apărarea sa, inculpatul C.D. a susținut că nu a dat dispoziții
nimănui pentru a exploata masă lemnoasă de pe terenul cumpărat de la
persoanele vătămate și că, de fapt, nu a încheiat antecontractul de
vânzare-cumpărare pentru materialul lemnos, ci pentru a-și amenaja o
crescătorie de mistreți. Însă în convenția dintre părți se specifică, în mod clar,
că obiectul acesteia este vânzarea terenului și a lemnului de pe acesta. Pe de
altă parte, inculpatul nu a făcut niciun demers pentru amenajarea unei
crescătorii de mistreți pe acel teren și nici nu a sesizat organele competente
cu privire la tăierea în masă a arborilor de pe terenul său, care i-a redus
Analiza cauzelor având ca obiect infracțiunile silvice… 311
considerabil valoarea, așa cum ar fi procedat o persoană care plătise deja
suma de 20.000 lei și care trebuia să se comporte ca un adevărat proprietar.
La individualizarea pedepsei ce se va aplica inculpaților, instanța va
ține seama de criteriile generale de individualizare prevăzute în art. 72 C.pen.
din 1969, respectiv limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială a
codului și reduse conform art. 76 din același cod, aplicând o pedeapsă sub
minimul special. În temeiul art. 74 lit. a) și c) C.pen. din 1969, instanța
urmează a avea în vedere împrejurarea că inculpații nu au antecedente
penale, așa cum rezultă din fișele de cazier judiciar depuse la dosar. Totodată,
va avea în vedere și scopul pentru care inculpatul A.V. a tăiat ilegal arbori
nemarcați în regim silvic, pentru inculpatul C.D., respectiv pentru a-și păstra
locul de muncă din care-și câștiga existența, în condițiile în care acesta este
bolnav și sărac, apreciind că în favoarea acestuia pot fi aplicate dispozițiile
art. 74 alin. (2) C.pen. din 1969 privind circumstanțele atenuante, cu efect
asupra reducerii cuantumului pedepselor, sub minimul special prevăzut de
textele incriminatorii. În baza art. 71 alin. (2) C.pen. din 1969, instanța va
interzice inculpaților exercițiul drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) teza II-a
și lit. b) C.pen. din 1969 pe durata executării pedepsei aplicate acestora prin
prezenta sentință. În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei,
față de toate circumstanțele personale ale inculpaților, instanța apreciază că
reeducarea acestora este posibilă chiar și fără executarea în regim de detenție
a pedepsei închisorii ce urmează a li se aplica, întrucât pronunțarea
condamnării va constitui un avertisment suficient pentru a-i determina să nu
mai comită pe viitor alte infracțiuni.
Fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 C.pen. din 1969 și
apreciindu-se că reeducarea inculpaților se va realiza și fără executare
efectivă, se vor aplica prevederile referitoare la suspendarea condiționată a
executării pedepsei pe perioada termenului de încercare stabilit conform art.
82 C.pen. din 1969, cu atragerea atenției inculpaților asupra dispozițiilor art.
83 din același cod privind condițiile și consecințele revocării suspendării.
Potrivit dispozițiilor art. 71 alin. (5) C.pen. din 1969, instanța va suspenda
executarea pedepsei accesorii a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute
în art. 64 lit. a) teza II-a și lit. b) C.pen. din 1969.
În ceea ce privește acțiunea civilă formulată de Direcția Silvică
Neamț, văzând că aceasta vizează 50% din paguba produsă, în conformitate
cu dispozițiile art. 33 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 46/2008, art. 14 și 346
C.pr.pen. din 1969, art. 998-999 C.civ. din 1864, instanța o va admite și îi va
obliga pe inculpați, în solidar, la acoperirea prejudiciului cauzat. Cu privire la
despăgubirile ce vor trebui suportate de cei doi inculpați, instanța va avea în
vedere valoarea pagubei, calculată fără luarea în considerare a TVA-ului.
312 Augustin Lazăr, Elena Giorgiana Hosu
Se au în vedere dispozițiile art. 2 alin. (3) din Ordonanța de urgență a
Guvernului nr. 85/2006 privind stabilirea modalităților de evaluare a
pagubelor produse vegetației forestiere din păduri și din afara acestora,
conform cărora „valoarea despăgubirilor pentru pagubele prevăzute în
prezenta ordonanță de urgență se stabilește prin înmulțirea factorului ”k”
specific, prevăzut în anexele nr. 1-3, cu valoarea medie a unui metru cub de
masă lemnoasă pe picior, stabilită în conformitate cu prevederile art. 25
alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 96/1998 privind reglementarea
regimului silvic și administrarea fondului forestier național25
, republicată, cu
modificările și completările ulterioare”. În temeiul art. 357 alin. (2) lit. c)
C.pr.pen. din 1969, instanța va menține măsurile sechestrului asigurător
asupra bunurilor aparținând inculpaților C.D. și A.V., aplicate prin
ordonanțele Parchetului de pe lângă Judecătoria Bicaz nr. 606/P/2009.
Prin decizia penală nr. 610/2013, Curtea de Apel Bacău a dispus
respingerea recursurilor formulate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bicaz
și inculpați, ca nefondate.
Totuși, în baza art. 38515
pct. 2 lit. d) C.pr.pen. din 1969, a admis
recursul formulat de recurentele persoane vătămate T.T. și F.T. împotriva
aceleiași sentințe penale în ceea ce privește cuantumul pedepselor la care au
fost condamnați inculpații C.D. și A.V. și modalitatea de executare. Prin
urmare, instanța de apel a casat sentința penală recurată sub aceste aspecte,
iar în rejudecare a majorat pedeapsa aplicată inculpatului A.V. de la 1 an și 6
luni închisoare la 2 ani închisoare, precum și pedeapsa aplicată inculpatului
C.D. de la 3 ani închisoare la 5 ani închisoare. Totodată, a înlăturat aplicarea
art. 81, art. 82, art. 83 și art. 71 alin. (5) C.pen. din 1969 pentru ambii
inculpați, precum și aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. c) din același cod
pentru inculpatul C.D. În fine, instanța de apel a menținut celelalte dispoziții
ale sentinței penale recurate.
C.15. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași
C.15.1. Folosirea, fără drept, a dispozitivelor speciale de marcat (în
forma participației improprii). Subiectul activ calificat: personal silvic.
Latura obiectivă: folosirea ilegală a ciocanului silvic de marcat pentru un
număr de 15 arbori cu o valoare totală de 13.433,65 lei. Latura subiectivă:
intenția directă. Modalitatea de individualizare a executării pedepsei:
suspendarea condiționată a executării pedepsei, deși inculpatul a avut o
conduită nesinceră și nu s-a prezentat în fața instanței de judecată.
25 În prezent, abrogată.
Analiza cauzelor având ca obiect infracțiunile silvice… 313
Fapta inculpatului care, în calitate de inginer silvic în cadrul RNP
Romsilva – Direcția Silvică Iași, în anul 2010 a folosit ilegal ciocanul silvic
de marcat, determinând marcarea a 15 arbori cu un diametru mult mai mare
decât cel stabilit prin documentația care a stat la baza actului de punere în
valoare din 18 octombrie 2009, arborii fiind înregistrați în caietul de
inventariere și fiind ulterior tăiați, întrunește elementele constitutive ale
infracțiunii silvice prevăzute în art. 31 alin. (2) C.pen. din 1969 raportat la
art. 112 din Legea nr. 46/2008 (texte legale în vigoare la data comiterii
faptei).
Apărările inculpatului, în sensul că nu a comis fapta, au fost
înlăturate de către instanță în baza materialului probator administrat în
cauză.
(C. Ap. Iași, S. pen., Dec. pen. nr. 1044/2013)
Prin Sentința penală nr. 320/2013, pronunțată de Judecătoria Iași în
dosarul nr. 42254/224/2011, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 4
luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei principale,
pentru participație improprie la săvârșirea infracțiunii de folosire fără drept a
dispozitivelor speciale de marcat prevăzută în art. 31 alin. (2) C.pen. din
1969 raportat la art. 112 din Legea nr. 46/2008 cu aplicarea art. 74 alin. (1)
lit. a) și lit. b) raportat la art. 76 alin. (1) lit. e) C.pen. din 1969.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt
următoarele:
La data de 27 mai 2010, persoana vătămată RNP – Romsilva, Direcția
Silvică Iași a sesizat organele de poliție cu privire la faptul că, în urma
controlului tematic efectuat la Ocolul Silvic Ciurea, s-au constatat abateri
privind folosirea ilegală a ciocanului silvic de marcat, ciocan încredințat
inculpatului (inginer în cadrul regiei) în baza delegației de folosire nr.
65/22.06.2009 și cu care au fost marcați ilegal un număr de 15 arbori (13
arbori specia frasin și 2 arbori specia stejar), cu diametre mult mai mari decât
cele stabilite prin documentația care a stat la baza actului de punere în
valoare nr. 197577-IS-221 din 18 octombrie 2009, arbori ce nu au fost
înregistrați în caietul de inventariere și care ulterior au fost tăiați,
cauzându-se un prejudiciu în valoare de 13.433,65 lei, recuperat integral.
Din coroborarea probatoriului administrat în cauză rezultă faptul că
inculpatul era angajat la data de 9 iulie 2009 la persoana vătămată RNP –
Romsilva, Direcția Silvică Iași, în funcția de inginer, șef de district la
Districtul nr. 5 Șanta, Ocolul Silvic Ciurea. În perioada 19 octombrie-19
decembrie 2009, parchetul nr. 197577 Ciurea din U.P. III Ciurea, u.a. 48E,
arondată Cantonului Silvic nr. 22 Dumbrava, Districtul Silvic nr. 5 Santa din
314 Augustin Lazăr, Elena Giorgiana Hosu
cadrul Ocolului Silvic Ciurea, județul Iași, a fost exploatat în baza
autorizației de exploatare nr. 277433/19.10.2009 și a împuternicirii nr.
408/19.10.2009. Marcarea arborilor de extras s-a făcut la data de 9 iulie
2009, în baza delegației de marcare nr. 65/22.06.2009, emisă pe numele
inculpatului.
Din Ordinul ministrului agriculturii, alimentației și pădurilor nr.
33/2002 pentru aprobarea Regulamentului privind confecționarea și folosirea
ciocanelor silvice din dotarea structurilor silvice constituite la nivel de ocoale
silvice, necesare pentru gospodărirea pădurilor proprietate privată și a celor
proprietate publică aparținând comunelor, orașelor și municipiilor26
, rezulta
următoarele: ciocanul silvic cu marcă circulară și cu indicativ „PP” (ca și cel
ce i-a fost încredințat inculpatului) se folosea de personalul tehnic de la ocolul
silvic pentru marcarea arborilor destinați tăierii din pădurile gospodărite de
ocolul silvic; marca ciocanului se aplica pe cioplaje, la baza trunchiului, cât
mai aproape de nivelul solului, pe o nervură proeminentă, imprimarea mărcii
făcându-se cu o vopsea sau cu un tuș de culoare ușor vizibilă; procedura de
încredințare și de folosire a ciocanului silvic era strict reglementată; era
interzisă cu desăvârșire încredințarea de către personalul silvic a ciocanelor
silvice unor persoane fără drept de a le deține și folosi, fără delegație de
folosire sau în alte scopuri decât cele prevăzute în art. 10-12 din regulamentul
sus-menționat și înscrise în delegația de folosire; o singură persoană era
împuternicită să folosească ciocanul silvic (în cazul de față, inculpatul, în baza
delegației menționate anterior).
La data de 9 iulie 2009, inculpatul s-a deplasat împreună cu D.T.R.,
pădurar, la Cantonul XXII Dumbrava, Ocolul Silvic Ciurea, și cu martorii
Ț.C., Ț.N.V. și S.M. la parchetul nr. 197577 Ciurea din U.P. III Ciurea, u.a.
48E, arondat Cantonului Silvic nr. 22 Dumbrava, Districtul Silvic nr. 5 Santa
din cadrul Ocolului Silvic Ciurea, pentru a efectua operațiunea de marcare a
arborilor. Pe teren, activitățile au fost repartizate de către inculpat astfel:
inculpatul identifica și măsura arborele, martorul D.T.R. (pădurar) trecea în
carnetul de inventariere aliniamentul, specia și clasa de calitate a arborelui,
iar martorii Ț.C., Ț.N.V. și S.M. efectuau, prin rotire, următoarele activități:
făceau un cioplaj la 1,30 m de sol și înscriau pe cioplaj numărul din carnetul
de inventariere, după care efectuau un cioplaj la rădăcina arborelui și aplicau,
cu ciocanul de marcat RP 20 106 înmuiat în vopsea, amprenta ciocanului pe
cioplaj.
Din declarațiile martorilor Ț.C., Ț.N.V. și S.M. (audiați în ambele
faze procesuale) rezultă că, la data de 9 iulie 2009, au cioplit arbori și au
26 În prezent, abrogat.
Analiza cauzelor având ca obiect infracțiunile silvice… 315
aplicat cu ciocanul de marcat amprenta pe acei arbori, activități pe care le-au
efectuat la solicitarea și la indicațiile inculpatului, martorii necunoscând
reglementările din regulamentele de folosire a ciocanului silvic și nici faptul
că o parte din arborii marcați nu au fost trecuți de către inculpat în carnetul de
inventariere.
Ulterior acestei activități, Direcția Silvică Iași a efectuat, în perioada
3-10 martie 2010, un control la Ocolul Silvic Ciurea, în baza delegației nr.
55/01.03.2010, întocmindu-se de către D.G. (inginer, responsabil cu paza și
protecția pădurilor în cadrul direcției) raportul nr. 2697/15.03.2010. S-a
constatat astfel că la data de 9 iulie 2009, în parchetul 197577 Ciurea, din
U.P. III Ciurea, u.a. 48 E, arondată Cantonului Silvic nr. 22 Dumbrava,
Districtul Silvic nr. 5 Șanta din cadrul Ocolului Silvic Ciurea, s-a făcut
marcarea arborilor cu ciocanul cu marcă rotundă RP 20.106 și vopsea de
culoare albastră, de către inculpat, în vederea exploatării, ocazie cu care au
fost marcați și tăiați ulterior un număr de 15 arbori (13 cioate din specia
frasin și 2 cioate din specia stejar), arbori cu diametre foarte mari față de
arborii ce au constituit partida, arbori neînregistrați în carnetul de
inventariere, stabilindu-se că mărcile și vopseaua de pe cele 15 cioate au
aceeași vechime ca și toate celelalte mărci și vopsea aplicate pe cioatele care
au făcut obiectul activității de marcare a arborilor la data de 9 iulie 2009. S-a
mai constatat faptul că, în cazul celor 15 cioate menționate anterior, ciocanul
silvic și vopseaua albastră s-au aplicat pe un cioplaj superficial, efectuat în
coajă sau direct pe coajă. Din același raport de constatare mai rezultă faptul
că volumul celor 15 arbori este de 35,383 m.c., din care un volum de 31,047
m.c. cioatele de frasin și un volum de 4,336 m.c. cioatele de stejar, iar
contravaloarea acestora este de 13.433,65 lei, sumă ce include și TVA.
Ciocanul silvic cu marcă rotundă RP 20.106 a fost încredințat spre folosire
inculpatului, perioada de folosire fiind 22 iunie-10 iulie 2009, în U.P. III
Ciurea, u.a. 48E.
Cei trei martori audiați în cauză au dat declarații care se coroborează
între ele, dar se remarcă faptul că activitatea de inventariere a arborilor – așa
cum a fost descrisă ca procedură de către martori – este una laborioasă, și
anume: într-o singură zi erau inventariați și marcați un număr foarte mare de
arbori; în această activitate erau implicate multe persoane, care efectuau, pe
rând, diverse sarcini. Din toate declarațiile date rezultă fără dubiu faptul că
numai inculpatul era cel care stabilea ce arbori trebuiau marcați în vederea
exploatării, că doar la indicațiile acestuia se marcau acei arbori și că
inculpatul trecea numărul atribuit arborilor în caietul de inventariere. Prin
urmare, se poate aprecia că întreaga răspundere pentru operațiunea de
marcare a arborilor revenea inculpatului (conform fișei postului), persoană ce
316 Augustin Lazăr, Elena Giorgiana Hosu
a fost delegată pentru a folosi exclusiv ciocanul silvic rotund cu marca
menționată anterior (pe care nu avea voie să îl încredințeze altor persoane) și
că în acest context este lipsit de relevanță juridică faptul că – în mod practic –
aplicarea marcajului s-a făcut de către voluntari – în condițiile în care rezultă
fără dubiu că marcarea arborilor s-a făcut doar la indicația expresă a
inculpatului, fiind astfel exclus ca vreunul dintre voluntari să marcheze cei 15
arbori fără acceptul sau știința inculpatului. Mai trebuie adăugat și faptul că,
așa cum s-a mai precizat, inculpatul a notat în carnetul de inventariere – pe
rând, alături de alți voluntari – numărul ce se atribuia arborilor marcați în
vederea exploatării, având astfel posibilitatea efectivă de a nu înregistra în
carnetul de inventariere cei 15 arbori marcați în mod ilegal, fără ca voluntarii
să perceapă acest fapt. Fiind audiat în cursul urmăririi penale (doar pe
declarație olografă), inculpatul nu a recunoscut comiterea infracțiunii,
precizând următoarele: nu a marcat cei 15 arbori; nu i-a tăiat; nu a avut
cunoștință de marcarea lor, invocând faptul că arborii respectivi au fost
marcați ca „arbori de viitor”, în sensul că nu au fost marcați pentru
exploatare, ci ca arbori care trebuiau lăsați și nu tăiați, având un cioplaj
efectuat superficial sau mărcile aplicate direct pe coajă; aceștia (după
aspectul cioatelor) au fost tăiați cu puțin timp înainte de luna martie 2010. În
cursul cercetării judecătorești, inculpatul nu s-a prezentat în fața instanței,
fiind însă reprezentat de apărătorul său ales.
C.15.2. Tăierea, fără drept, de arbori. Furtul de arbori. Subiectul
activ: reprezentant al unei societăți comerciale având ca obiect exploatarea
lemnului. Latura obiectivă: tăierea, fără drept, și sustragerea unui număr de
21 de arbori nemarcați, din fondul forestier național. Latura subiectivă:
intenția directă. Modalitatea de individualizare a executării pedepsei:
suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
Fapta inculpatului care, în perioada mai-iunie 2014, a tăiat ilegal un
număr de 21 de arbori din fondul forestier național, în scopul valorificării
ulterioare, creând o pagubă în valoare de 12.117,94 lei, întrunește
elementele constitutive ale infracțiunilor silvice prevăzute în art. 108 alin. (1)
lit. d) din Legea nr. 46/2008 și în art. 110 alin. (1) lit. d) din Legea nr.
46/2008 (în vigoare la data comiterii faptelor).
Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa.
(Jud. Răducăneni, Sent. pen. nr. 83/2015, definitivă prin neapelare)
Prin Sentința penală nr. 83/2015, pronunțată de Judecătoria
Răducăneni în dosarul nr. 423/286/2015, inculpatul a fost condamnat la o
pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare, cu suspendarea executării pedepsei sub
Analiza cauzelor având ca obiect infracțiunile silvice… 317
supraveghere, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 108 alin. (1) lit.
d) din Legea nr. 46/2008 și în art. 110 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008,
cu aplicarea art. 396 alin. (10) C.pr.pen. și art. 75 alin. (1) lit. d) și alin. (2)
lit. a) și b) C.pen.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut
următoarele:
Inculpatul este administrator al societății ,,D.F.” S.R.L și, în
primăvara anului 2014, a licitat, la Direcția Silvică Iași, o suprafață de pădure
(514 m.c. volum brut) pentru igienizare, situată în Cantonul Silvic „Izvoare”
din cadrul Ocolului Silvic Răducăneni, județul Iași. Conform contractului de
licitație, inculpatul avea dreptul să taie un volum de 514 m.c. copaci marcați
cu ciocanul rotund de reprezentanții Ocolului Silvic Răducăneni. În cursul
lunii mai 2014, când inculpatul s-a deplasat în zona respectivă cu personalul
său și utilajele pentru a începe exploatarea, a constatat că materialul ce urma
să-l exploateze era de calitate foarte slabă, putând fi valorificat doar ca lemne
de foc.
Inculpatul a susținut că a licitat material lemnos de calitate, însă la
fața locului a găsit copaci rupți, atacați de insecte, materialul obținut
valorificându-l doar ca lemne de foc. Nemulțumit de situația creată și pentru
a recupera din masa lemnoasă, inculpatul a luat hotărârea de a tăia 21 de
arbori nemarcați cu ciocanul rotund, din specia fag, stejar, tei, paltin și frasin,
pe care și i-a însușit (din raportul întocmit de pădurarul A.V. rezultă că
arborii tăiați ilegal au fost ridicați de pe teren de inculpat în perioada 20-23
iunie 2014), creând astfel un prejudiciu de 12.117,94 lei, care a fost recuperat
în totalitate, potrivit adresei nr. 768 din 13 februarie 2015 emisă de Ocolul
Silvic Răducăneni, județul Iași, în care se precizează că aceasta nu se
constituie parte civilă în procesul penal.
Audiat în cursul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut săvârșirea
faptelor reținute în sarcina sa. Pe timpul cercetării judecătorești, inculpatul a
recunoscut în totalitate săvârșirea faptelor arătând că dorește să se judece
potrivit dispozițiilor art. 374 alin. (4) și 375 C.pr.pen.
La individualizarea pedepsei și a modului de executare a acesteia,
instanța va ține seama, conform dispozițiilor art. 74 C.pen., de împrejurările
și modul de comitere a infracțiunii, precum și de mijloacele folosite, starea de
pericol creată pentru valoarea ocrotită, motivul săvârșirii infracțiunii și
scopul urmărit, antecedentele penale ale infractorului, conduita după
săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație,
vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
În concret, instanța a reținut că inculpatul a săvârșit infracțiunile în
concurs real, este o persoană tânără, are un nivel mediu de pregătire și
318 Augustin Lazăr, Elena Giorgiana Hosu
instruire, nu este cunoscut cu antecedente penale, are doi copii minori, a
achitat integral prejudiciul și a adoptat o poziție sinceră pe parcursul
desfășurării procesului penal. Față de aceste considerente, instanța a aplicat
inculpatului o pedeapsă cu închisoarea, pentru fiecare infracțiune concurentă,
al cărei cuantum a fost stabilit în urma reținerii dispozițiilor art. 396 alin. (10)
C.pr.pen., cât și a circumstanțelor atenuante prevăzute în art. 75 alin. (2) lit.
a) și lit. b) C.pen.
D. Concluzii și propuneri. În urma studierii hotărârilor pronunțate de
către instanțele de judecată se impun următoarele constatări:
1. Analiza a avut în vedere mai cu seamă pedepsele aplicate în cazul
săvârșirii infracțiunilor silvice, în scopul formării unei imagini de ansamblu
asupra combaterii acestui fenomen infracțional, deosebit de nociv pentru
mediu, urmărindu-se și dacă există sau nu o practică unitară la nivel național,
în această materie. Astfel, s-a constatat, pe lângă motivările temeinice ale
hotărârilor, susținute de practica C.E.D.O. și de jurisprudența Înaltei Curți de
Casație și Justiție, că la individualizarea judiciară a pedepselor în cazul
infracțiunilor silvice s-au avut în vedere dispozițiile legii speciale în materie,
limitele de pedeapsă prevăzute în Codul silvic, precum și criteriile generale
prevăzute în art. 72 C.pen. din 1969, respectiv în art. 74 C.pen., fiind luate în
considerare stările generale de agravare ori de atenuare a răspunderii penale,
circumstanțele reale și cele personale, precum și toate celelalte criterii de
individualizare, raportate la fiecare caz în parte.
În raport cu criteriile menționate anterior, a rezultat că, în general,
pedepsele cu închisoarea stabilite și aplicate de către instanțele de judecată
sunt orientate spre minimul special prevăzut de lege, executarea celor mai
multe fiind suspendată condiționat sau sub supraveghere, situațiile de
excepție în care au fost stabilite pedepse cu executare efectivă fiind
consecința existenței antecedentelor penale ale inculpaților sau a săvârșirii
faptelor în stare de recidivă ori de către inculpați care exercitau funcții
publice în administrația publică locală (într-un singur caz).
Deopotrivă, au fost aplicate și pedepse cu amenda, fie cu executare,
fie cu suspendarea condiționată a executării.
Analiza datelor a condus la concluzia că, în linii mari, instanțele se
orientează în a stabili pedepse fie cu închisoarea, fie cu amenda penală,
orientate spre minimul special, executarea pentru majoritatea pedepselor
aplicate fiind suspendată condiționat sau sub supraveghere, constatându-se
astfel că la nivel național nu există un mod unitar de individualizare judiciară
a pedepselor în cazul infracțiunilor silvice;
Analiza cauzelor având ca obiect infracțiunile silvice… 319
2. O problemă cu care se confruntă organele judiciare o reprezintă
modul de stabilire a prejudiciilor create în urma marcărilor, tăierilor și
exploatărilor de arbori în condiții nelegale. Conform legislației silvice, în
practica judiciară se utilizează ca singură metodă de stabilire a acestor
prejudicii un algoritm care are drept principal parametru diametrele cioatelor
rămase în urma tăierilor arborilor. În majoritatea cazurilor, identificarea
cioatelor marcate și nemarcate se face cu mare greutate din diferite motive
(relief abrupt, marca aplicată nu mai e vizibilă, cioatele pot fi acoperite de
vegetație sau au fost scoase din pământ ori au fost acoperite cu zăpadă,
număr redus de experți judiciari silvici). Pe de altă parte, această metodă de
calcul este cel mai adesea contestată în instanță de către inculpați. Având în
vedere că menținerea integrității pădurilor este considerată o prioritate, fiind
obiectiv de securitate națională, considerăm că se impune introducerea unor
metode noi de evaluare a prejudiciilor aduse vegetației forestiere, cum ar fi:
teledetecția satelitară, dronele, aerofotogrammetria, ce pot oferi date privind
volumul arborilor, pierderile de vegetație, consistența arboretelor;
3. Deopotrivă, la definirea prejudiciului se impune să fie evidențiate,
prin norme clare, cele trei laturi ale acestuia: economică, de mediu și socială
(prin realizarea unor studii de impact în zone foarte afectate);
4. Este necesară crearea unei veritabile structuri centrale la nivelul
gărzilor forestiere, care să aibă activitate de coordonare și control și să
efectueze verificări de mare amploare, din oficiu sau la solicitarea organelor
de urmărire penală, precum și creșterea veniturilor salariale ale personalului
cu atribuții de control în domeniul silvic, ce ar duce la motivarea acestuia și
la lipsa de interes pentru obținerea de venituri suplimentare ilicite;
5. Spețele studiate relevă că instanțele au fost sesizate de către
procurori cu dosare temeinic probate – cu excepția acelor cauze în care
inculpații au fost achitați definitiv, unul dintre ei fiind și arestat preventiv27
–,
dar lipsite de complexitate, în marea majoritate a cazurilor fiind vorba de
tăieri, fără drept, ale unor arbori nemarcați, urmate de furtul materialului
lemnos. Sunt însă, în practică, modalități complexe de comitere a
infracțiunilor, modalități ce generează cu adevărat prejudicii mari pădurilor
României: subestimarea calitativă și cantitativă a arborilor cu ocazia
întocmirii actelor de punere în valoare (APV), marcarea în plus a unor arbori,
constituirea de partizi de produse accidentale cu un volum mult mai mare
decât cel real etc.;
6. Apreciem, fără pretenția de specializare în domeniul silvic, că nu
există studii de impact cu privire la adoptarea unor noi tehnici silvice de
27 A se vedea cauzele C.9.2. și C.10.
320 Augustin Lazăr, Elena Giorgiana Hosu
îngrijire a pădurilor. De asemenea, considerăm că obligația de a încheia
contracte de pază cu ocoalele silvice, stabilită pentru proprietatea privată,
trebuie subliniată printr-o normă penală sancționatoare a proprietarilor care
nu respectă această obligație, având în vedere că principalele agresiuni asupra
fondului forestier au loc în suprafețele neaflate în paza acestor ocoale silvice.
Tot astfel, este necesară introducerea unui cazier silvic pentru persoanele
juridice având ca obiect de activitate exploatarea materialului lemnos;
7. Credem că, pentru o lungă perioadă de timp (100-150 ani), ar trebui
abrogată orice reglementare privind scoaterea de terenuri din fondul forestier
proprietate privată pentru proiectele imobiliare;
8. Ar trebui analizată de către conducerea Parchetului de pe lângă
Înalta Curte de Casație și Justiție utilitatea încheierii unor protocoale
comune între acest parchet, Inspectoratul General al Poliției Române, RNP −
Romsilva, Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, în vederea combaterii
eficiente a infracțiunilor silvice și a fenomenului infracțional ce nu mai poate
fi tratat la nivelul soluționării unor cauze lipsite de complexitate, cele mai
multe cu prejudicii calculate între 500 lei și 9.000 lei. În acest sens ar fi utilă
armonizarea legislației românești cu legislația în domeniu adoptată de
Uniunea Europeană și cu strategia de gestionare durabilă a pădurilor
promovată de Comisia Europeană și Parlamentul European. Indiferent de
eforturile mari depuse până acum de către Ministerul Afacerilor Interne și
personalul silvic, fenomenul de despădurire și degradare a pădurilor nu este
nici măcar încetinit, ceea ce impune o regândire a politicii în domeniu. De
remarcat că nu există nicio hotărâre definitivă pronunțată cu privire la o
infracțiune silvică reținută în concurs real cu fostul art. 323 C.pen. din 1969
(asocierea în vederea săvârșirii de infracțiuni), nicio speță care să fi cercetat
lanțul infracțional de la proprietarul de pădure până la beneficiarul final al
lemnului tăiat nelegal. Deopotrivă, nu s-a remarcat nicio cercetare declanșată
asupra persoanei juridice ce acționează în domeniul exploatării lemnului;
9. Este de remarcat preocuparea instanțelor de a dispune confiscarea
utilajelor folosite la tăierea, fără drept, a arborilor, precum și de a menține
sechestrul asigurător asupra bunurilor inculpaților (instituit în faza de urmărire
penală de către procuror asupra bunurilor identificate în proprietatea
inculpaților). Așa cum s-a mai arătat, în majoritatea cazurilor, instanțele au
dispus suspendarea executării pedepselor sub supraveghere, fapt justificat de
pedepsele aplicate în speța concretă, de circumstanțele personale ale
inculpaților, de cuantumul scăzut al prejudiciilor cauzate fondului forestier
național, precum și de posibilitățile de îndreptare ale condamnaților.
DIN JURISPRUDENŢA ÎNALTEI CURŢI DE
CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL PENTRU DEZLEGAREA UNOR CHESTIUNI DE DREPT ÎN
MATERIE PENALĂ
INFRACŢIUNEA DE SPĂLARE A BANILOR: CARACTER,
MODALITĂȚI, SUBIECT ACTIV. ADMISIBILITATE
Decizia
Î.C.C.J.
Completul
Î.C.C.J.
Actul normativ
vizat
Dispoziții
vizate
Obiectul cauzei
Dec.
Î.C.C.J.
nr.
16/2016
Completul
pentru
dezlegarea
unor
chestiuni
de drept în
materie
penală
Legea nr.
656/2002 pentru
prevenirea şi
sancţionarea
spălării banilor,
precum şi
pentru
instituirea unor
măsuri de
prevenire şi
combatere a
finanţării
terorismului,
republicată, cu
modificările
ulterioare
Art. 29
alin. (1)
lit. a), b)
şi c)
Dezlegarea unor
chestiuni de drept
cu privire la
infracțiunea de
spălare a banilor
În Monitorul Oficial al Românei, Partea I, nr. 654 din 25 august 2016,
a fost publicată Dec. Înaltei Curți de Casație și Justiție (în continuare Dec.
Î.C.C.J.) nr. 16/2016 privind dezlegarea unor chestiuni de drept cu privire la
infracțiunea de spălare a banilor.
Rubrică realizată de dr. Gheorghe Ivan, redactor-șef adjunct – revista ,,Pro Lege”,
procuror − Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Serviciul de documentare și statistică judiciară, prof. univ. – Facultatea de Științe Juridice, Sociale și Politice,
Universitatea ,,Dunărea de Jos” din Galați, cercetător ştiinţific asociat − Institutul de Cercetări
Juridice ,,Acad. Andrei Rădulescu” al Academiei Române, e-mail:
322 Gheorghe Ivan
Obiectul chestiunii de drept:
,,1. Acţiunile enumerate în cuprinsul art. 29 alin. (1) lit. a), b) şi c) din
Legea nr. 656/2002, republicată, cu modificările ulterioare (schimbarea sau
transferul, ascunderea ori disimularea, dobândirea, deţinerea sau folosirea),
reprezintă modalităţi normative distincte de săvârşire a infracţiunii de
spălare a banilor sau reprezintă variante alternative ale elementului material
al laturii obiective a infracţiunii de spălare a banilor?
2. Subiectul activ al infracţiunii de spălare a banilor poate fi acelaşi
cu subiectul activ al infracţiunii din care provin bunurile sau trebuie să fie
diferit de acesta?
3. Infracţiunea de spălare a banilor este o infracţiune autonomă sau
este o infracţiune subsecventă aceleia din care provin bunurile?”
Dispoziții legale incidente:
– Art. 29 alin. (1) lit. a), b) şi c) din Legea nr. 656/2002 pentru
prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea
unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului1,
republicată, cu modificările ulterioare:
,,(1) Constituie infracţiunea de spălare a banilor şi se pedepseşte cu
închisoare de la 3 la 10 ani:
a) schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscând că provin din
săvârşirea de infracţiuni, în scopul ascunderii sau al disimulării originii
ilicite a acestor bunuri ori în scopul de a ajuta persoana care a săvârşit
infracţiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată
sau executarea pedepsei;
b) ascunderea ori disimularea adevăratei naturi a provenienţei, a
situării, a dispoziţiei, a circulaţiei sau a proprietăţii bunurilor ori a
drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârşirea de
infracţiuni;
c) dobândirea, deţinerea sau folosirea de bunuri, cunoscând că
acestea provin din săvârşirea de infracţiuni.”
Dec. Î.C.C.J. nr. 16/2016 – dispozitiv:
Prin Dec. nr. 16/2016, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis sesizarea
formulată de C. Ap. Alba Iulia – S. pen. în dosarul nr. 5.230/97/2013 și a
stabilit că:
,,1. Acţiunile enumerate în cuprinsul art. 29 alin. (1) lit. a), b) şi c) din Legea
1 Republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 702 din 12 octombrie
2012.
Infracţiunea de spălare a banilor: caracter, modalităţi, subiect activ… 323
nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi
pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării
terorismului, republicată, cu modificările ulterioare, respectiv schimbarea
sau transferul, ascunderea ori disimularea, dobândirea, deţinerea sau
folosirea sunt modalităţi alternative ale elementului material al infracţiunii
unice de spălare a banilor.
2. Subiectul activ al infracţiunii de spălare a banilor poate fi şi subiect activ
al infracţiunii din care provin bunurile.
3. Infracţiunea de spălare a banilor este o infracţiune autonomă, nefiind
condiţionată de existenţa unei soluţii de condamnare pentru infracţiunea din
care provin bunurile.”
Argumentele Î.C.C.J.:
1. Cu privire la prima întrebare, dacă acţiunile enumerate în cuprinsul art. 29
alin. (1) lit. a), b) şi c) din Legea nr. 656/2002, republicată, cu modificările
ulterioare (schimbarea sau transferul, ascunderea ori disimularea şi, respectiv,
dobândirea, deţinerea sau folosirea), reprezintă modalităţi normative distincte
de săvârşire a infracţiunii de spălare a banilor sau variante alternative ale
elementului material al laturii obiective a infracţiunii de spălare a banilor, este
de menționat că:
– Infracţiunea de spălare de bani are trei variante: cea prevăzută la lit. a), cea
prevăzută la lit. b) şi cea prevăzută la lit. c) ale alin. (1) al art. 29 din Legea nr.
656/2002.
– Acţiunile enumerate în cuprinsul art. 29 alin. (1) lit. a), b) şi c) din același
act normativ reprezintă modalităţi ale elementului material. Spălarea de bani
este o infracţiune la care elementul material constă într-o acţiune ce se poate
realiza în şapte modalităţi alternative (schimbarea, transferul, ascunderea,
disimularea, dobândirea, deţinerea sau folosirea). Realizarea oricărei
modalităţi a elementului material va conduce la consumarea infracţiunii.
Odată consumată infracţiunea, realizarea altei modalităţi a elementului
material în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale va fi lipsită de consecinţe
juridice. De exemplu, cel care deţine un bun despre care ştie că provine din
săvârşirea unei infracţiuni comite infracţiunea de spălare de bani. Dacă
ulterior această persoană transferă acest bun, vom fi în prezenţa aceleiaşi
infracţiuni, realizându-se doar o nouă modalitate a elementului material, fără
relevanţă juridică. Dacă infracţiunea de spălare de bani s-a produs prin
realizarea mai multor modalităţi ale elementului material, aparţinând unor
variante distincte, acest aspect va fi valorificat în încadrarea juridică, prin
reţinerea tuturor acestor variante.
– Ca atare, realizarea mai multor acţiuni ce reprezintă elementul material al
324 Gheorghe Ivan
infracţiunii de spălare de bani, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, nu
afectează unitatea infracţională.
2. Cea de-a doua întrebare vizează problema dacă subiectul activ al
infracţiunii de spălare a banilor poate fi acelaşi cu subiectul activ al
infracțiunii din care provin bunurile.
– Subiectul activ al infracţiunii din care provin bunurile poate fi şi subiect
activ al infracţiunii de spălare de bani. Din punct de vedere teoretic, o
asemenea posibilitate nu este interzisă de lege. Convenţia Consiliului Europei
privind spălarea, descoperirea, sechestrarea şi confiscarea produselor
infracţiunii şi finanţarea terorismului, adoptată la Varşovia la 16 mai 2005,
ratificată de România prin Legea nr. 420/20062, stipulează în art. 9 paragr. 2
lit. a) că, în scopul punerii în practică sau al aplicării măsurilor ce se dovedesc
necesare pentru sancţionarea în dreptul intern a faptelor ce constituie spălare
de bani, ,,se poate prevedea că infracţiunile enunţate în acest paragraf nu se
aplică persoanelor care au săvârşit infracţiunea predicat”. La momentul
aderării la Convenţia de la Varşovia, statul român nu a exprimat însă nicio
rezervă. Cum nici în Legea nr. 656/2002, republicată, cu modificările
ulterioare, nu există vreo dispoziţie care să împiedice reţinerea în sarcina
subiectului activ al infracţiunii din care provin bunurile şi a infracţiunii de
spălare de bani, rezultă că, din punct de vedere teoretic, un asemenea concurs
de infracţiuni este posibil.
– În acelaşi sens s-a pronunţat şi Curtea Constituţională a României în Decizia
nr. 73/20113. Sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.
23 din Legea nr. 656/20024, republicată, cu modificările ulterioare,
susţinându-se că ar încălca principiul non bis in idem, deoarece persoana
considerată vinovată de săvârşirea infracţiunii din care provin bunurile ce
constituie obiect material al infracţiunii de spălare de bani este cercetată şi
urmărită încă o dată pentru însuşirea aceloraşi bunuri, Curtea Constituţională
a României a arătat că dispoziţiile legale criticate sub aspectul lipsei de
previzibilitate sunt constituţionale, deoarece acestea stabilesc criterii obiective
de apreciere a caracterului penal al operaţiunilor săvârşite în legătură cu bunul
sau sumele rezultate dintr-o anumită infracţiune. Pentru ca principiul non bis
in idem să-şi găsească aplicarea, persoana în cauză trebuie să fi suferit o
condamnare, să fi fost achitată sau să se fi dispus încetarea urmăririi penale
pentru fapta cu privire la care este din nou urmărită sau judecată. În situaţia
concursului de infracţiuni însă, infractorului i se aplică o pedeapsă principală,
2 Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 968 din 4 decembrie 2006. 3 Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 108 din 10 februarie 2011.
4 În prezent, art. 29.
Infracţiunea de spălare a banilor: caracter, modalităţi, subiect activ… 325
fără ca prin aceasta să fie încălcate în vreun fel dispoziţiile art. 4 paragr. 1 din
Protocolul nr. 7 la Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi
a libertăţilor fundamentale.
– Infracţiunea de spălare de bani nu trebuie reţinută automat în sarcina
autorului infracţiunii din care provin bunurile, pentru simplul fapt că în
activitatea sa infracţională s-a realizat şi una dintre acţiunile proprii
elementului material al infracţiunii de spălare de bani, pentru că aceasta ar
lipsi infracţiunea de spălare de bani de individualitate. Revine organelor
judiciare sarcina de a decide în situaţii concrete dacă infracţiunea de spălare
de bani este suficient de bine individualizată în raport cu infracţiunea din care
provin bunurile şi dacă este cazul să se reţină un concurs de infracţiuni sau o
unică infracţiune.
3. Referitor la cea de-a treia întrebare, care vizează problema dacă
infracţiunea de spălare a banilor este o infracţiune autonomă sau subsecventă
aceleia din care provin bunurile, este de reținut că are un caracter autonom,
existenţa ei nefiind condiţionată de pronunţarea unei soluţii de condamnare
(amânare a aplicării pedepsei sau renunţare la aplicarea pedepsei) pentru
infracţiunea din care provin bunurile.
– Conform art. 9 paragr. 5 din Convenţia de la Varşovia, ratificată de
România prin Legea nr. 420/2006, ,,fiecare parte se va asigura că o
condamnare anterioară sau simultană pentru o infracţiune predicat nu este o
condiţie pentru o condamnare pentru infracţiunea de spălare de bani”.
– De altfel, şi din conţinutul art. 29 alin. (4) din Legea nr. 656/2002,
republicată, cu modificările ulterioare, ,,cunoaşterea provenienţei bunurilor
sau scopul urmărit poate fi dedusă/dedus din circumstanţele faptice
obiective”, rezultă că infracţiunea de spălare de bani este autonomă, nefiind
necesară pentru existenţa acesteia a unei condamnări pentru infracţiunea din
care provin bunurile. Este evident însă că în situaţia în care nu există o
condamnare pentru infracţiunea din care provin bunurile instanţa învestită cu
soluţionarea cauzei privind infracţiunea de spălare de bani nu trebuie doar să
suspecteze că bunurile provin din activitate infracţională, ci şi să aibă
certitudini în acest sens.
Notă aprobativă:
Într-adevăr, infracțiunea vizată constă într-o acțiune de spălare a banilor
care se poate realiza în şapte modalităţi alternative (schimbarea, transferul,
ascunderea, disimularea, dobândirea, deţinerea sau folosirea unui bun care
provine din săvârşirea unei infracţiuni). Prin urmare, infracțiunea are un
conținut complex, cuprinzând condiții pentru mai multe modalități normative.
Infracțiunea poate fi comisă în oricare dintre modalități, după cum fapta
326 Gheorghe Ivan
săvârșită prezintă unele sau altele dintre condițiile alternative prevăzute de
lege. În doctrină5 s-a dat denumirea de conținuturi alternative modalităților
normative alternative ale conținutului aceleiași infracțiuni; așadar,
infracțiunea rămâne unică chiar dacă sunt realizate mai multe dintre condițiile
alternative prevăzute de lege. Luând exemplul dat de instanța supremă (cel
care deţine un bun despre care ştie că provine din săvârşirea unei infracţiuni,
pe care ulterior îl transferă), încadrarea juridică va fi în art. 29 alin. (1) lit. a)
și c) din Legea nr. 656/2002, republicată, cu modificările ulterioare, urmând
ca la individualizarea pedepsei judecătorul să țină seama de această pluralitate
de realizări ale elementului material, în sensul agravării tratamentului
sancționator; deopotrivă, în ipoteza în care, de pildă, făptuitorul deține și în
același timp și folosește bunul care provine din săvârşirea unei infracţiuni,
atunci încadrarea juridică va fi în art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr.
656/2002. Deci, contrar opiniei instanței supreme, realizarea unei noi
modalități normative alternative prezintă relevanţă juridică, atât în ceea ce
privește încadrarea juridică, cât și cu referire la individualizarea pedepsei.
Însă ceea ce rămâne intactă este unitatea naturală de infracțiune, în forma ei
simplă sau continuă (de pildă, în cazul transferului, acțiunea fiind momentană,
infracțiunea nu poate fi decât simplă, spre deosebire de deținere, care fiind de
durată, infracțiunea devine continuă)6, chiar dacă activitatea infracțională
desfășurată corespunde conținutului mai multor variante de incriminare.
– Varianta de la lit. a) a alin. (1) al art. 29 din Legea nr. 656/2002 reprezintă
varianta/forma tip, iar celelalte două [de la lit. b) și c)], variante/forme
asimilate ale infracțiunii de spălare a banilor. În mod normal, ar fi trebuit ca
ele să funcționeze în mod autonom, ducând la realizarea unui concurs de
infracțiuni, însă luând în considerare finalitatea lor – spălarea sau ,,albirea”
bunului care provine din săvârșirea unei infracțiuni –, atunci este evident că
între variante, prin modalitățile lor normative alternative, există o legătură
naturală, firească, în sensul că săvârșirea uneia este urmarea firească a
celeilalte, fiecare în parte reprezentând trepte deosebite de înfăptuire a aceleiași
finalități, astfel încât comiterea succesivă a două sau mai multe dintre acestea
constituie o unitate naturală de infracțiune, în care acțiunile subsecvente fac
5 A se vedea, de pildă, Gh. Ivan, M.-C. Ivan, Drept penal. Partea generală conform
noului Cod penal, ediția 2, revizuită şi adăugită, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2015, p.
66-67. 6 Cu privire la distincția dintre infracțiunea simplă și cea continuă, a se vedea Gh.
Ivan, M.-C. Ivan, op. cit., p. 99-102.
Infracţiunea de spălare a banilor: caracter, modalităţi, subiect activ… 327
corp comun cu cele care le preced (de pildă, deținerea și transferul, ori deținerea
și folosirea, ori deținerea și ascunderea)7.
– Așa cum a subliniat instanța supremă, infracţiunea de spălare de bani nu
trebuie reţinută automat în sarcina autorului infracţiunii din care provin
bunurile, pentru simplul fapt că în activitatea sa infracţională s-a realizat în
mod firesc şi una dintre acţiunile proprii elementului material al infracţiunii
de spălare de bani (de pildă, cel care primește mită o sumă de bani și apoi o
deține); numai dacă făptuitorul săvârșește ulterior o acțiune specifică de
,,spălare” (de pildă, ascunde adevărata natură a provenienței bunului), abia
atunci se poate reține și infracţiunea de spălare de bani8.
7 Cu privire la acest mod de a raționa, a se vedea: V. Papadopol, Examen teoretic al
practicii Tribunalului Suprem în materia dreptului penal. Partea generală, în ,,Revista română
de drept” nr. 12/1972, p. 19; V. Papadopol, D. Pavel, Formele unităţii infracţionale în dreptul
penal român, Casa de Editură şi Presă Şansa, Bucureşti, 1992, p. 42; Gh. Ivan, M.-C. Ivan,
Drept penal. Partea specială conform noului Cod penal, ediția 2, revizuită şi adăugită,
Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2015, p. 347. 8 În acelaşi sens, Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Galaţi,
rechizitoriul nr. 185/P/2008 din 11 octombrie 2013;
http://www.pna.ro/comunicat.xhtml?id=4378 (accesat la 2 noiembrie 2016); http://www.luju.ro/static/files/2013/octombrie/22/rechizitoriu_AVIASAN.pdf (accesat la 2
noiembrie 2016). S-a apreciat, printre altele, că fapta inculpaților de a proceda la
dezmembrarea suprafeţei de 39,61 hectare, teren cu destinaţie specială, proprietate a statului,
situat în extravilanul comunei Vânători, județul Galaţi, cunoscând că acesta provine din
săvârşirea de infracţiuni – fals material în înscrisuri oficiale și uz de fals, participație
improprie la abuz în serviciu etc. – comise anterior de către unii dintre inculpați, şi de a
încheia o serie de contracte simulate în care părţi figurau persoane apropiate sau alte persoane
interpuse, ascunzând provenienţa ilicită şi creând aparenţa de legalitate după efectuarea unui
număr de tranzacţii imobiliare, şi obţinând totodată în mod necuvenit foloase, întruneşte
elementele constitutive ale infracţiunii de spălare a banilor prevăzută în art. 17 lit. e) din
Legea nr. 78/2000 raportat la art. 29 lit. b) din Legea nr. 656/2002. Prin Sent. pen. nr.
10/2016, pronunțată în dosarul nr. 1142/44/2013, nedefinitivă, C. Ap. Brașov, S. pen. a dispus condamnarea inculpaților, printre care un deputat avocat şi un prim procuror, la pedeapsa
închisorii pe diferite durate, iar pentru unii, cu executare [disponibilă pe site-ul
http://portal.just.ro/64/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=4400000000056280&id_inst=64
(accesat la 2 noiembrie 2016)].
DIN JURISPRUDENŢA CURŢII
CONSTITUŢIONALE A ROMÂNIEI
EXCLUDEREA PARŢIALĂ A NOTARILOR PUBLICI DIN SFERA
DE INCIDENŢĂ A RĂSPUNDERII PENALE ÎN MATERIA
INFRACŢIUNILOR DE SERVICIU ŞI DE CORUPŢIE.
NECONSTITUȚIONALITATE
Decizia C.C.R. Actul normativ
vizat
Dispoziții
criticate
Obiectul cauzei
Dec. C.C.R. nr.
582/2016
Legea pentru
completarea
Ordonanţei de
urgenţă a
Guvernului nr.
119/2006 privind
unele măsuri
necesare pentru
aplicarea unor
regulamente
comunitare de la
data aderării
României la
Uniunea
Europeană,
precum şi pentru
modificarea şi
completarea
Legii notarilor
publici şi a
activităţii
notariale nr.
36/1995
Art. II pct. 1,
pct. 5 şi pct.
15
Obiecția de
neconstituționalitate
a dispozițiilor art. II
pct. 1, pct. 5 şi pct.
15 din Legea pentru
completarea
Ordonanţei de
urgenţă a
Guvernului nr.
119/2006 privind
unele măsuri
necesare pentru
aplicarea unor
regulamente
comunitare de la
data aderării
României la
Uniunea
Europeană, precum
şi pentru
modificarea şi
completarea Legii
notarilor publici şi a
Rubrică realizată de dr. Gheorghe Ivan, redactor-șef adjunct – revista ,,Pro Lege”,
procuror − Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Serviciul de documentare și statistică judiciară, prof. univ. – Facultatea de Științe Juridice, Sociale și Politice,
Universitatea ,,Dunărea de Jos” din Galați, cercetător ştiinţific asociat − Institutul de Cercetări
Juridice ,,Acad. Andrei Rădulescu” al Academiei Române, e-mail:
Excluderea parţială a notarilor publici din sfera de incidenţă a .… 329
activităţii notariale
nr. 36/1995
În Monitorul Oficial al Românei, Partea I, nr. 731 din 21 septembrie
2016, a fost publicată Dec. Curții Constituționale a României (în continuare
Dec. C.C.R.) nr. 582/2016 privind obiecția de neconstituționalitate a
dispozițiilor art. II pct. 1, pct. 5 şi pct. 15 din Legea pentru completarea
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 119/2006 privind unele măsuri
necesare pentru aplicarea unor regulamente comunitare de la data aderării
României la Uniunea Europeană, precum şi pentru modificarea şi completarea
Legii notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995.
Obiectul obiecției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile:
– Art. II pct. 1, pct. 5 şi pct. 15 din Legea pentru completarea
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 119/2006 privind unele măsuri
necesare pentru aplicarea unor regulamente comunitare de la data
aderării României la Uniunea Europeană, precum şi pentru modificarea
şi completarea Legii notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995,
cu următorul conţinut:
Art. II. - Legea notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995,
republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 444 din 18 iunie
2014, se modifică şi se completează după cum urmează:
1. La articolul 3, după alineatul (5) se introduce un nou alineat, alin.
(6), cu următorul cuprins:
,,(6) Notarul public nu poate fi asimilat funcţionarului public din
punct de vedere al răspunderii penale pentru deciziile şi activitatea
organizatorică şi administrativă depusă la biroul notarial şi în cadrul
celorlalte structuri ale organizaţiei notariale.” [...]
5. După articolul 13 se introduce un nou articol, art. 131, cu
următorul cuprins:
,,Art. 131. - (1) La cererea creditorului, notarul public poate emite
titlul executoriu referitor la creanţele necontestate, reprezentând:
a) chiriile datorate pentru locuinţe sau pentru suprafeţele locative cu
altă destinaţie decât locuinţe ce fac obiectul unui contract de închiriere;
b) contravaloarea consumurilor pentru apă, energie electrică, gaze
naturale, salubritate sau alte servicii comunitare de utilităţi prevăzute de
Legea serviciilor comunitare de utilităţi publice nr. 51/2006, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare, precum şi a abonamentelor radio-tv şi
cablu tv, a serviciilor de pază neachitate la scadenţă;
330 Gheorghe Ivan
c) costul reparaţiilor pentru pagubele produse de locatarii imobilelor
din vina acestora;
d) datoriile locatarilor sau ale proprietarilor către asociaţiile de
locatari sau proprietari ce provin din obligaţiile lor de plată la cotele din
cheltuielile comune de orice fel, precum şi orice alte obligaţii de plată către
acestea, a majorărilor de întârziere achitate de asociaţie sau a contravalorii
reparaţiilor pentru stricăciunile cauzate clădirii ori instalaţiilor;
e) cheltuielile de şcolarizare datorate unităţilor de învăţământ;
f) sumele datorate persoanelor fizice autorizate sau juridice cu titlu de
onorarii sau tarife din prestările de servicii provenite din contracte sau din
unele dispoziţii legale;
g) împrumuturi acordate de instituţiile financiare nebancare: societăţi
de leasing mobiliar sau imobiliar, case de ajutor reciproc, societăţi de
amanet sau alte asemenea;
h) orice alte creanţe până la 100.000 lei inclusiv, care nu se urmăresc
printr-o altă procedură prevăzută de lege.
(2) Pentru creanţele prevăzute la alin. (1) se poate emite de către
notarul public titlul executoriu notarial numai dacă:
a) acestea nu au fost contestate şi nu fac obiectul unei acţiuni în
justiţie;
b) nu s-a împlinit termenul de prescripţie;
c) creanţa este certă, lichidă şi exigibilă;
d) de la data scadenţei creanţei să fi trecut un termen de cel puţin 30
de zile.
(3) Dovada existenţei sau inexistenţei unei acţiuni în justiţie se face
prin declaraţia pe proprie răspundere a creditorului sau debitorului şi, după
caz, cu un certificat de grefă.
(4) Eliberarea titlului executoriu notarial este de competenţa notarului
public din circumscripţia teritorială a judecătoriei în care îşi are domiciliul
debitorul, cu excepţia municipiului Bucureşti, pentru care competenţa se
întinde pe tot cuprinsul municipiului.” [...]
15. La articolul 40 alineatul (1), literele f) şi g) se modifică şi vor avea
următorul cuprins:
,,f) când prin hotărâre judecătorească definitivă s-a dispus
condamnarea cu executare pentru săvârşirea cu intenţie a unei infracţiuni de
serviciu; [...]”
Dec. C.C.R. nr. 582/2016 – dispozitiv:
Prin Dec. nr. 582/2016, Curtea Constituțională a admis obiecţia de
neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. II pct. 1, pct. 5 şi pct.
Excluderea parţială a notarilor publici din sfera de incidenţă a .… 331
15 din Legea pentru completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
119/2006 privind unele măsuri necesare pentru aplicarea unor regulamente
comunitare de la data aderării României la Uniunea Europeană, precum şi
pentru modificarea şi completarea Legii notarilor publici şi a activităţii
notariale nr. 36/1995 sunt neconstituţionale.
Argumentele C.C.R. cu privire la excluderea parţială a notarilor publici din
sfera de incidenţă a răspunderii penale:
1. În referire la critica privind neconstituţionalitatea art. II pct. 1 din actul
normativ vizat de obiecția de neconstituționalitate, care permite introducerea
unui nou alineat, alin. (6), în cuprinsul art. 3, cu următorul cuprins: ,,notarul
public nu poate fi asimilat funcţionarului public din punct de vedere al
răspunderii penale pentru deciziile şi activitatea organizatorică şi
administrativă depusă la biroul notarial şi în cadrul celorlalte structuri ale
organizaţiei notariale”:
– Din examinarea comparativă a articolului sus-menționat cu dispoziţiile
legale în vigoare, se constată că măsura legislativă adoptată produce
consecinţe juridice sub aspectul excluderii parţiale a notarilor publici din
sfera de incidenţă a răspunderii penale în materia infracţiunilor de serviciu şi
de corupţie, care prevede calitatea de funcţionar public/funcţionar a
autorului acestor infracţiuni.
– Deşi notarii nu sunt funcţionari publici, în sensul legii civile, ei exercită
atribute de autoritate publică, ce le-au fost delegate printr-un act al
autorităţii statale competente şi sunt supuse controlului acesteia, ceea ce
justifică asimilarea lor cu funcţionarii publici, în sensul legii penale.
– Excluderea notarilor publici din categoria funcţionarilor publici ,,pentru
deciziile şi activitatea organizatorică şi administrativă depusă la biroul
notarial şi în cadrul celorlalte structuri ale organizaţiei notariale” nu este
întemeiată pe criterii obiective şi raţionale, distincţia operată de legiuitor
fiind lipsită de o justificare logică, întrucât are ca efect instituirea a două
regimuri juridice diferite cu privire la activitatea notarului public, acesta
fiind pro parte funcţionar public, pro parte persoană fizică, în cadrul
aceleiaşi entităţi juridice – birou notarial sau altă structură a organizaţiei
notariale – şi în desfăşurarea atribuţiilor inerente calităţii de notar public.
Deciziile şi activitatea organizatorică şi administrativă sunt în strânsă
conexiune cu activitatea de autoritate publică pe care notarul o desfăşoară şi
nu pot fi disjunse, sub aspectul responsabilităţilor, de aceasta. De altfel,
profesia de notar şi întregul statut juridic aferent, inclusiv formele de
exercitare a funcţiei într-un birou notarial – birou individual sau societate
profesională –, sunt reglementate unitar şi neechivoc, astfel că orice
332 Gheorghe Ivan
modificare a cadrului legal în sensul dorit de legiuitor nu ar determina decât
un regim privilegiat al notarilor publici, dar şi o încălcare a prevederilor art.
54 alin. (2) din Constituţia României, republicată, potrivit cărora ,,cetăţenii
cărora le sunt încredinţate funcţii publice [...] răspund de îndeplinirea cu
credinţă a obligaţiilor ce le revin [...]”. Dispoziţia criticată creează un regim
privilegiat pentru categoria profesională a notarilor publici în raport cu
celelalte profesii liberale pentru care este aplicabilă în continuare prevederea
cuprinsă la art. 175 alin. (2) C.pen., fără nicio distincţie în funcţie de natura
activităţilor profesionale prestate. Astfel, ceea ce atrage incidenţa normei
penale este calitatea de notar public, a cărei activitate desfăşurată în cadrul
unitar prescris de legea de organizare şi funcţionare a profesiei constituie
serviciu public, îndeplinit în condiţii de autoritate publică, deci natura şi
scopul serviciului prestat şi temeiul juridic în baza căruia acesta se
prestează, iar nu natura actelor şi activităţilor care concură la împlinirea
serviciului public. Acestea, deşi au o existenţă de sine stătătoare, au ca
finalitate tocmai buna administrare a serviciului public, astfel că persoanele
care le înfăptuiesc urmează şi rămân supuse regimului juridic aplicabil
acestuia, păstrând calitatea de funcţionar public pe toată perioada deţinerii
calităţii de notar public şi cu privire la toate atribuţiile inerente acestei
calităţi.
– Aşa fiind, se observă că, prin modificările operate, legiuitorul a afectat
protecţia penală acordată unor valori sociale deosebit de importante,
protejate de legea penală prin incriminarea faptelor în legătură cu serviciul şi
a faptelor de corupţie. Fenomenul corupţiei este considerat a fi una dintre
cele mai grave ameninţări cu privire la instituţiile statului de drept,
democraţie, drepturile omului, echitatea şi justiţia socială, ceea ce a
determinat ca politica penală a statului în materia combaterii corupţiei să
prevadă, printre altele, incriminarea coordonată a tuturor infracţiunilor de
corupţie la toate nivelurile autorităţilor şi instituţiilor statului, precum şi a
entităţilor care exercită atribuţii de autoritate publică. Or, în condiţiile în
care notarul public se circumscrie noţiunii de ,,funcţionar public”,
persoanele care ocupă această funcţie exercită atribuţii şi responsabilităţi,
stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor de autoritate
publică cu care sunt învestite. Prin urmare, având în vedere sfera atribuţiilor
ce intră în competenţa acestei funcţii, este justificată vocaţia acestora la
calitatea de subiect activ pentru infracţiunile de serviciu şi pentru
infracţiunile de corupţie. Însă consacrând la nivel normativ cauza de
impunitate a acestor persoane cu privire la infracţiuni care aduc atingere
unor valori fundamentale ale statului de drept, legiuitorul reglementează un
regim juridic distinct, de natură să le confere un statut privilegiat faţă de
Excluderea parţială a notarilor publici din sfera de incidenţă a .… 333
restul persoanelor care exercită funcţii şi demnităţi publice sau prestează
servicii publice, şi care rămân circumscrise noţiunii de ,,funcţionar public”.
Aşa fiind, legiuitorul extrage din aria de incidenţă a răspunderii penale
persoane care exercită o funcţie publică, persoane ale căror fapte de natură
penală produc consecinţe importante asupra bunei funcţionări a unui
serviciu public, asupra actului decizional care poate privi atât interesul
general al societăţii, cât şi interesul particular al individului, şi, nu în ultimul
rând, asupra încrederii cetăţenilor în autoritatea şi prestigiul entităţilor
desemnate de stat să presteze servicii în numele său.
– Așadar, dacă astfel de fapte nu ar fi descurajate prin mijloacele dreptului
penal, efectele create ar conduce la încălcarea valorilor fundamentale,
ocrotite de Codul penal, valori de rang constituţional, precum statul de
drept, democraţia, respectarea Constituţiei şi a legilor, care sunt consacrate
la art. 1 alin. (3) şi (5) din legea fundamentală ca valori supreme.
2. În referire la critica referitoare la art. II pct. 15 din actul normativ vizat de
obiecția de neconstituționalitate, care permite modificarea lit. f) din
cuprinsul art. 40 alin. (1) din Legea nr. 36/1995:
– Prin modificarea adoptată, legiuitorul permite păstrarea calităţii de notar
public de către o persoană condamnată penal printr-o hotărâre
judecătorească definitivă la o pedeapsă privativă de libertate, independent de
modalitatea de executare a pedepsei principale, cu excepţia cazului în care
condamnarea este dispusă pentru săvârşirea unei infracţiuni de serviciu, caz
în care păstrarea calităţii de notar public este condiţionată de suspendarea
executării pedepsei privative de libertate.
– În vederea combaterii fenomenului corupţiei, România a ratificat, prin
Legea nr. 365/20041, Convenţia Naţiunilor Unite împotriva corupţiei,
adoptată la New York la 31 octombrie 2003, care prevede că: ,,fiecare stat
parte elaborează şi aplică sau are în vedere, conform principiilor
fundamentale ale sistemului său juridic, politici de prevenire a corupţiei
eficiente şi coordonate care favorizează participarea societăţii şi care reflectă
principiile de stat de drept, buna gestiune a problemelor politice şi bunurile
publice, de integritate, transparenţă şi responsabilitate” (art. 5 paragr. 1);
,,fiecare stat parte are în vedere, de asemenea, adoptarea de măsuri
legislative şi administrative corespunzătoare, compatibile cu obiectivele
prezentei convenţii şi conforme cu principiile fundamentale ale dreptului său
intern, cu scopul de a determina criterii pentru candidatura şi alegerea la un
mandat public” (art. 7 paragr. 2); pentru a lupta împotriva corupţiei, fiecare
stat parte trebuie să încurajeze în mod special ,,integritatea, cinstea şi
1 Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 903 din 5 octombrie 2004.
334 Gheorghe Ivan
răspunderea agenţilor publici, conform principiilor fundamentale ale
sistemului său juridic”, sens în care va aplica, ,,în cadrul propriilor sisteme
instituţionale şi juridice, coduri sau norme de conduită pentru exercitarea
corectă, onorabilă şi corespunzătoare a funcţiilor publice” (art. 8 paragr. 1 şi
2).
– Cu privire la fenomenul corupţiei, C.C.R. a statuat, prin Decizia nr.
2/20142, că: acesta ,,este considerat a fi una dintre cele mai grave ameninţări
cu privire la instituţiile statului de drept, democraţie, drepturile omului,
echitatea şi justiţia socială, cu efecte negative asupra activităţii autorităţilor
şi instituţiilor publice şi asupra funcţionării economiei de piaţă”; ,,corupţia
se constituie într-un obstacol al dezvoltării economice a statului şi
compromite stabilitatea instituţiilor democratice şi fundamentul moral al
societăţii”; ,,în consecinţă, în ultima perioadă, politica penală declarată a
statului a fost aceea de a intensifica eforturile în scopul adoptării unor acte
normative în materia combaterii corupţiei, care, printre altele, să prevadă
incriminarea coordonată a tuturor infracţiunilor de corupţie la toate
nivelurile autorităţilor şi instituţiilor statului”.
– Or, în condiţiile în care acest efort al autorităţilor statului de a combate
fenomenul de corupţie nu are ca rezultat înlăturarea persoanelor condamnate
pentru fapte de corupţie de la exerciţiul autorităţii publice, întregul demers
legislativ şi judiciar apare ca inutil. Dispoziţia legală modificatoare, care
prevede pierderea calităţii de notar public doar în situaţia în care prin
hotărâre judecătorească definitivă s-a dispus condamnarea cu executare
pentru săvârşirea unei infracţiuni de serviciu, este viciată dintr-o dublă
perspectivă. Astfel, referirea exclusivă la infracţiunile de serviciu, cu
înlăturarea situaţiilor în care prin hotărâre judecătorească definitivă s-a
dispus condamnarea sau amânarea aplicării pedepsei pentru săvârşirea unei
infracţiuni cu intenţie (aşa cum prevede reglementarea actuală), deci şi a
infracţiunilor de corupţie prevăzute de Codul penal (în continuare C.pen.),
precum darea sau luarea de mită (art. 289 şi art. 290), traficul de influenţă
(art. 291), cumpărarea de influenţă (art. 292), delapidarea (art. 295), abuzul
în serviciu (art. 297), conflictul de interese (art. 301), divulgarea
informaţiilor secrete de stat (art. 303), divulgarea informaţiilor secrete de
serviciu sau nepublice (art. 304), deturnarea de fonduri (art. 307), sau a celor
asimilate infracţiunilor de corupţie, prevăzute în art. 10-185 din Legea nr.
78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de
corupţie3, cu modificările și completările ulterioare, nu are nicio justificare
2 Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 71 din 29 ianuarie 2014.
3 Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000.
Excluderea parţială a notarilor publici din sfera de incidenţă a .… 335
obiectivă şi rezonabilă, ci, din contră, dovedeşte o distincţie aleatorie şi
arbitrară pe care legiuitorul o realizează cu privire la infracţiuni dintr-un
domeniu reglementat unitar, care protejează valori sociale identice sau
similare. Pe de altă parte, aplicarea sancţiunii încetării calităţii de notar
public doar în ceea ce priveşte persoanele condamnate la o pedeapsă
privativă de libertate cu executarea pedepsei exclude de la incidenţa normei
ipoteza condamnării definitive a notarului public la o pedeapsă privativă de
libertate pentru care instanţa dispune suspendarea executării pedepsei sub
supraveghere. Indirect, legea face distincţie în cadrul aceleaşi categorii de
persoane – notari publici împotriva cărora a fost pronunţată o hotărâre
judecătorească definitivă de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate,
în funcţie de modalitatea de executare a pedepsei.
– Sub aspectul naturii juridice, se observă că suspendarea executării
pedepsei sub supraveghere este o instituţie complementară menită să
întregească posibilităţile pe care legea le dă instanţei judecătoreşti pentru
realizarea individualizării pedepsei. Ea fiind consecinţa unei condamnări, îşi
păstrează însă caracterul de măsură coercitivă penală, caracter care constă în
obligaţia impusă celui condamnat de a avea o bună conduită pe durata
termenului de supraveghere şi de a se abţine de la săvârşirea unei noi
infracţiuni. Aşa fiind, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere are
caracterul juridic de mijloc de individualizare a executării pedepsei şi
funcţionează ca o măsură judiciară (substitutiv de pedeapsă) de a cărei
respectare depinde stingerea executării4. Aşa fiind, individualizarea judiciară
a sancţiunii de drept penal este o parte integrantă a activităţii de aplicare a
legii penale, activitate care se desfăşoară în cadrul procesului penal şi se
concretizează în hotărârea instanţei. În doctrină, s-a arătat că
individualizarea judiciară nu este numai o cale de determinare concretă a
pedepsei, ci şi un mijloc de adaptare a naturii şi cuantumului ori duratei
acesteia la cazul individual, concret, la infracţiunea săvârşită şi mai ales la
persoana infractorului, la periculozitatea acestuia şi la aptitudinea lui de a se
îndrepta sub influenţa pedepsei. În măsura în care se atribuie pedepsei
funcţia de a influenţa asupra conştiinţei, mentalităţii şi conduitei viitoare a
condamnatului, în aceeaşi măsură pedeapsa trebuie să corespundă cu gradul
de receptivitate a acestuia faţă de influenţa educativă a pedepsei. Criteriile
generale de individualizare a pedepsei sunt detaliate în cuprinsul art. 74
C.pen.
4 A se vedea, în acest sens, şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secțiile Unite,
Decizia nr. 1/2011 pentru examinarea recursului în interesul legii cu privire la interpretarea şi
aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 83 alin. (1) din Codul penal din 1969, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 495 din 12 iulie 2011.
336 Gheorghe Ivan
– Cu privire la instituţia încetării calităţii de notar public în cazul unei
condamnări penale, este de subliniat că valoarea socială protejată este
integritatea/probitatea persoanei care deţine această calitate şi prestează un
serviciu public, exercitând autoritatea publică cu care a fost învestită de stat.
Constatarea ilicitului penal printr-o hotărâre judecătorească definitivă
înlătură prezumţia de nevinovăţie a persoanei acuzate şi o plasează prin ea
însăşi în afara cadrului legal de exercitare a funcţiei. De aceea, condamnarea
în sine este cea care determină pierderea integrităţii/probităţii, element
fundamental al exercitării autorităţii publice fără de care persoana care
ocupă respectiva funcţie publică nu mai are legitimitatea de a-şi continua
activitatea. Modalitatea de executare a pedepsei aplicate de către instanţa
judecătorească nu este decât un mijloc de individualizare a executării
pedepsei, care, deşi are un impact direct, negativ asupra activităţii notarului
public dacă pedeapsa trebuie executată în regim de detenţie, întrucât este
doar o consecinţă a condamnării, vizează indirect valoarea protejată,
respectiv integritatea/probitatea persoanei care deţine calitatea de notar
public. Aşa fiind, modificarea Legii notarilor publici şi a activităţii notariale
nr. 36/1995 stabileşte un tratament juridic diferit unor persoane aflate în
aceeaşi situaţie juridică, criteriul de distincţie fiind unul, care, deşi poate fi
calificat ca fiind obiectiv, nu este şi rezonabil, întrucât, aşa cum am arătat,
prin el însuşi nu poate justifica pierderea integrităţii, ca valoare protejată de
normele în discuţie. Numai condamnarea este cea care determină
schimbarea situaţiei juridice a persoanei care exercită autoritatea publică şi o
descalifică pe aceasta din punct de vedere legal şi moral pentru ocuparea
funcţiei în care a fost învestită. Prezumţia de nevinovăţie, de bună-credinţă
şi de loialitate a acesteia au fost desfiinţate ca efect al hotărârii definitive de
condamnare, astfel încât, indiferent de modul de executare a pedepsei, unei
astfel de persoane nu i se mai poate încredinţa de către stat exerciţiul
autorităţii publice, întrucât, prin condamnarea penală, persoana pierde
legitimitatea şi încetează de a mai fi în acord cu interesele generale pe care
este obligată să le protejeze, potrivit legii.
– Conceptul ,,statului de drept”, consacrat de art. 1 alin. (3) din Constituţia
României, republicată, presupune, pe de o parte, capacitatea statului de a
asigura cetăţenilor servicii publice de calitate şi de a crea mijloacele pentru a
spori încrederea acestora în instituţiile şi autorităţile publice. Aceasta
presupune obligaţia statului de a impune standarde etice şi profesionale, în
special celor chemaţi să îndeplinească activităţi ori servicii de interes public
şi, cu atât mai mult, celor care înfăptuiesc acte de autoritate publică, adică
pentru acei agenţi publici sau privaţi care sunt învestiţi şi au abilitarea de a
invoca autoritatea statului în îndeplinirea anumitor acte sau sarcini. Statul
Excluderea parţială a notarilor publici din sfera de incidenţă a .… 337
este dator să creeze toate premisele – iar cadrul legislativ este una dintre ele
– pentru exercitarea funcţiilor sale de către profesionişti care îndeplinesc
criterii profesionale şi de probitate morală. Din această perspectivă, în cazul
în care un funcţionar al statului sau un alt funcţionar învestit cu exerciţiul
autorităţii publice a fost condamnat pentru săvârşirea unei infracţiuni de
serviciu, adică uzând tocmai de încrederea conferită de funcţia publică pe
care trebuie să o exercite cu loialitate, modul de executare a pedepsei stabilit
prin hotărârea judecătorească este total lipsit de relevanţă.
– Nu se poate trece cu vederea împrejurarea că pentru toate categoriile
socio-profesionale legiuitorul a prevăzut consecinţe drastice atunci când
intervin condamnări la pedepse privative de libertate. De vreme ce pentru
salariaţi [de exemplu: art. 56 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 53/20035 – Codul
muncii6, republicată, cu modificările și completările ulterioare; art. 388 şi
art. 572 din Legea nr. 95/20067 privind reforma în domeniul sănătăţii
8,
republicată, cu modificările și completările ulterioare], funcţionari publici
[de exemplu, art. 54 lit. h) coroborat cu art. 98 alin. (1) lit. f) din Legea nr.
188/19999 privind Statutul funcţionarilor publici
10, republicată, cu
5 ,,Art. 56
(1) Contractul individual de muncă existent încetează de drept:
[…]
f) ca urmare a condamnării la executarea unei pedepse privative de libertate, de la
data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti;
[…]” 6 Republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011. 7 ,,Art. 388
Este nedemn de a exercita profesia de medic:
a) medicul care a fost condamnat definitiv pentru săvârşirea cu intenţie a unei
infracţiuni contra umanităţii sau vieţii în împrejurări legate de exercitarea profesiei de medic şi pentru care nu a intervenit reabilitarea;
b) medicul căruia i s-a aplicat pedeapsa interdicţiei de a exercita profesia, pe durata
stabilită, prin hotărâre judecătorească sau disciplinară.”
,,Art. 572
Este nedemn să exercite profesia de farmacist:
a) farmacistul care a fost condamnat definitiv prin hotărâre judecătorească pentru
săvârşirea cu intenţie a unei infracţiuni contra umanităţii sau vieţii, în împrejurări legate de
exercitarea profesiei de farmacist, şi pentru care nu a intervenit reabilitarea;
b) farmacistul căruia i s-a aplicat pedeapsa interdicţiei de a exercita profesia, pe
durata stabilită prin hotărâre judecătorească definitivă sau disciplinară.” 8 Republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 652 din 28 august 2015. 9 ,,Art. 54 Poate ocupa o funcţie publică persoana care îndeplineşte următoarele condiţii:
[…]
h) nu a fost condamnată pentru săvârşirea unei infracţiuni contra umanităţii, contra
statului sau contra autorităţii, infracţiuni de corupţie şi de serviciu, infracţiuni care
338 Gheorghe Ivan
modificările și completările ulterioare], judecători şi procurori (art. 65 din
Legea nr. 303/200411
privind statutul judecătorilor şi procurorilor12
,
împiedică înfăptuirea justiţiei, infracţiuni de fals ori a unei infracţiuni săvârşite cu intenţie
care ar face-o incompatibilă cu exercitarea funcţiei publice; […]”
,,Art. 98
(1) Raportul de serviciu existent încetează de drept:
[…]
f) când prin hotărâre judecătorească definitivă s-a dispus condamnarea pentru o
faptă prevăzută la art. 54 lit. h) ori s-a dispus aplicarea unei pedepse privative de libertate,
la data rămânerii definitive a hotărârii;
[…]” 10 Republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 29 mai 2007. 11 ,,Art. 65
(1) Judecătorii şi procurorii sunt eliberaţi din funcţie în următoarele cazuri: a) demisie;
b) pensionare, potrivit legii;
c) transfer într-o altă funcţie, în condiţiile legii;
d) incapacitate profesională;
e) ca sancţiune disciplinară;
f) condamnarea şi amânarea aplicării pedepsei dispuse printr-o hotărâre definitivă;
f1 renunţarea la urmărirea penală şi renunţarea la aplicarea pedepsei dispuse
printr-o hotărâre definitivă, dacă s-a apreciat că nu se impune menţinerea în funcţie;
g) încălcarea dispoziţiilor art. 7;
h) nepromovarea examenului prevăzut la art. 33 alin. (14);
i) neîndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 14 alin. (2) lit. a), c) şi e). (11) Prin excepţie de la prevederile alin. (1) lit. f), judecătorii şi procurorii pot fi
menţinuţi în activitate în cazul în care condamnarea sau amânarea aplicării pedepsei a fost
pronunţată pentru infracţiunea prevăzută de art. 196 alin. (2) - (4) din Codul penal.
Menţinerea în activitate se dispune de către Consiliul Superior al Magistraturii, dacă se
apreciază că infracţiunea săvârşită nu aduce atingere prestigiului profesiei.
(2) Eliberarea din funcţie a judecătorilor şi procurorilor se dispune prin decret al
Preşedintelui României, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii.
(3) Trecerea în rezervă sau în retragere a judecătorilor şi procurorilor militari se
face în condiţiile legii, după eliberarea din funcţie de către Preşedintele României. În caz de
pensionare sau de transfer, eliberarea din funcţie se face după trecerea în rezervă sau, după
caz, în retragere.
(4) Eliberarea din funcţie a judecătorilor stagiari şi a procurorilor stagiari se face de Consiliul Superior al Magistraturii.
(5) În cazul în care judecătorul sau procurorul cere eliberarea din funcţie prin
demisie, Consiliul Superior al Magistraturii poate stabili un termen de cel mult 30 de zile de
la care demisia să devină efectivă, dacă prezenţa judecătorului sau procurorului este
necesară.
(6) Judecătorul sau procurorul eliberat din funcţie din motive neimputabile îşi
păstrează gradul profesional dobândit în ierarhia instanţelor sau a parchetelor.”
Excluderea parţială a notarilor publici din sfera de incidenţă a .… 339
republicată, cu modificările și completările ulterioare), practicieni în
insolvenţă (art. 25 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 86/200613
privind organizarea activităţii practicienilor în insolvenţă14
, republicată, cu
modificările și completările ulterioare), contractul, raportul de muncă sau
raportul de serviciu încetează ca urmare a condamnării la pedepse privative
de libertate, indiferent de forma sub care se execută aceasta, nimic nu
justifică crearea unui regim juridic mai favorabil sub aspectul incidenţei
12 Republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie
2005. 13 ,,Art. 25
(1) Este nedemnă de a fi practician în insolvenţă persoana condamnată prin
hotărâre judecătorească definitivă pentru săvârşirea unei infracţiuni intenţionate, de natură
să aducă atingere prestigiului profesiei, inclusiv orice infracţiune de corupţie, precum şi
pentru infracţiunile prevăzute de Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care determină incapacitatea legală
de a dobândi sau deţine calitatea de fondator, administrator, membru în consiliul de
supraveghere, membru al directoratului ori director al unei societăţi comerciale şi de Legea
nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, cu modificările şi completările ulterioare.
Nedemnitatea se constată de Consiliul naţional de conducere al UNPIR, la sesizarea oricărei persoane sau din oficiu.
(2) Existenţa nedemnităţii împiedică accesul persoanei în cauză în profesie.
Survenirea nedemnităţii determină încetarea calităţii de practician în insolvenţă.”
Articolul 25 alineatul (1) este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 8
din Legea nr. 222/2012 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 27
noiembrie 2012), formă în vigoare începând cu data de 30 noiembrie 2012. Această lege nu a
făcut nicio precizare cu privire la modificarea efectuată anterior prin Legea nr. 187/2012
(publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 12 noiembrie 2012),
modificare care a intrat în vigoare la data de 1 februarie 2014.
Conform art. 191 pct. 1 şi art. 247 din Legea nr. 187/2012, începând cu data de 1
februarie 2014 (data intrării în vigoare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal), art. 25 alin. (1) trebuie să aibă următorul conținut:
,,Art. 25
(1) Este nedemnă de a fi practician în insolvenţă:
a) persoana condamnată prin hotărâre judecătorească definitivă pentru săvârşirea
unei infracţiuni intenţionate contra patrimoniului, de corupţie şi de serviciu, de fals, precum
şi pentru infracţiunile prevăzute de Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea
şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi
combatere a finanţării actelor de terorism, republicată, şi Legea nr. 241/2005 pentru
prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu modificările ulterioare;
b) persoana căreia i s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii de a exercita
profesia de practician în insolvenţă, prin hotărâre judecătorească definitivă.” [a se vedea http://www.lexexpert.ro/ – Bază de date Lex Expert, Program informatic al Companiei de
Informatică Neamț (accesat la 1 noiembrie 2016)]. 14 Republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 724 din 13 octombrie
2011.
340 Gheorghe Ivan
sancţiunii civile a pierderii calităţii profesionale în cazul notarilor publici,
care în egală măsură sunt ţinuţi de respectarea unei conduite în deplină
legalitate şi integritate.
– Prin urmare, având în vedere aceste argumente, se observă că dispoziţia
cuprinsă în art. II pct. 15 din legea modificatoare încalcă prevederile art. 16
din Constituţia României, republicată, întrucât prin modificarea operată
stabileşte, pe de o parte, discriminări între persoane aflate în situaţii juridice
identice, respectiv care deţin calitatea de notari publici, din perspectiva
infracţiunilor săvârşite pe care legea penală, în considerarea valorilor
protejate, le plasează într-o structură unitară, şi, pe de altă parte, privilegii
pentru persoane care exercită atribuţii de autoritate publică, prin excluderea
de la sancţiunea încetării calităţii de notar a persoanelor pentru care
executarea pedepsei penale a fost suspendată, lipsind de efecte juridice o
hotărâre judecătorească definitivă de condamnare. Mai mult, posibilitatea
lăsată celor condamnaţi la pedepse privative de libertate, dar care nu execută
pedeapsa în regim de detenţie, de a continua nestingherit să exercite profesia
de notar public, cu toate drepturile şi responsabilităţile pe care exerciţiul
autorităţii de stat le implică, contravine principiului statului drept şi
principiului supremaţiei Constituţiei şi a obligativităţii respectării legilor,
consacrate de art. 1 alin. (3) şi (5) din legea fundamentală, şi
vulnerabilizează încrederea cetăţenilor în autorităţile statului.
Notă parțial aprobativă:
– Intervenția Curții Constituționale a României este binevenită, în contextul în
care legiuitorul român crease tratamente juridice diferite unor persoane aflate
în aceeaşi situaţie juridică: excluderea răspunderii penale a notarilor publici
pentru deciziile şi activitatea organizatorică şi administrativă depusă la biroul
notarial şi în cadrul celorlalte structuri ale organizaţiei notariale; tragerea la
răspundere penală a celorlalți notari publici care exercită atribuţiilor inerente
calităţii lor. Situaţia juridică unică ar consta în aceea că toți notarii publici
îndeplinesc un serviciu de interes public; în această situație unică se află și
alte persoane care exercită tot profesii liberale și pentru care este aplicabilă
prevederea cuprinsă la art. 175 alin. (2) C.pen.15
, fără nicio distincţie în
funcţie de natura activităţilor profesionale prestate.
15 ,,Art. 175
[…]
(2) De asemenea, este considerată funcţionar public, în sensul legii penale,
persoana care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de
autorităţile publice sau care este supusă controlului ori supravegherii acestora cu privire la
îndeplinirea respectivului serviciu public.”
Excluderea parţială a notarilor publici din sfera de incidenţă a .… 341
– În schimb, statuarea de la pct. 2 este discutabilă. Din exemplele prezentate
de Curtea Constituțională a României rezultă că pierderea calității pe care o
avea infractorul la data comiterii faptei nu operează în același mod în toate
cazurile, astfel: în genere, la salariați, intervine ca urmare a condamnării la
executarea unei pedepse privative de libertate, indiferent de natura
infracțiunii; la funcționarii publici, atunci când au fost condamnați pentru
săvârşirea doar a unei infracţiuni contra umanităţii, contra statului sau contra
autorităţii, a unei infracţiuni de corupţie ori de serviciu, a unei infracţiuni care
împiedică înfăptuirea justiţiei, a unei infracţiuni de fals ori a unei infracţiuni
săvârşite cu intenţie care ar face-o incompatibilă cu exercitarea funcţiei
publice, indiferent de natura pedepsei – detențiunea pe viață, închisoarea sau
amenda – și indiferent dacă s-a dispus executarea acesteia într-un penitenciar
sau nu; la magistrați, pierderea calității de judecător sau procuror are loc în
cazul condamnării sau amânării aplicării pedepsei dispuse printr-o hotărâre
definitivă, indiferent de natura pedepsei și a infracțiunii16
, precum și de
modalitatea de executare a pedepsei; la practicienii în insolvenţă, pierderea
calității intervine numai dacă au fost condamnați pentru săvârşirea unei
infracţiuni intenţionate dintre cele menționate de lege, indiferent de natura
pedepsei și de modalitatea de executare a acesteia; la medici și farmaciști,
pierderea calității are loc în cazul condamnării definitive pentru săvârşirea cu
intenţie doar a unei infracţiuni contra umanităţii sau vieţii și numai în
împrejurări legate de exercitarea profesiei de medic/farmacist, indiferent de
natura pedepsei și de modalitatea de executare a acesteia. Iată deci o
diversitate de soluții juridice pentru situații identice: toți cei sus-menționați
sunt funcționari publici sau, mai pe larg, salariați; ceea ce diferă este natura
profesiei pe care o exercită fiecare.
– În atare condiții, raționamentul a pari ne impune argumentul că pentru
situații identice, soluția juridică trebuie să fie aceeași (ubi eadem ratio, ibi
idem jus). Suntem de părere, astfel, că numai condamnarea pentru săvârșirea
unei infracţiuni cu intenţie incompatibilă cu exercitarea profesiei pe care o
ocupă infractorul este soluția ideală pentru rezolvarea problemei analizate. De
altfel, credem că nu orice faptă comisă justifică pierderea calității pe care o
avea infractorul; de pildă, infracțiunea de vătămare corporală din culpă nu are
nicio legătură cu exercitarea profesiei de notar public; așa cum am văzut, la
magistrați, comiterea acestei infracțiuni nu îngrădește exercitarea funcției, și
chiar dacă s-ar dispune condamnarea la închisoare cu executare, sau la medici,
16 Excepție face infracţiunea de vătămare corporală din culpă prevăzută în art. 196
alin. (2)-(4) C.pen., când Consiliul Superior al Magistraturii dispune menţinerea în activitate a
magistratului, în urma aprecierii că infracţiunea săvârşită nu aduce atingere prestigiului
profesiei.
342 Gheorghe Ivan
infracțiunea de ucidere din culpă sau vătămare corporală din culpă, chiar dacă
ar fi vorba de un malpraxis17
, nu figurează printre cele care duc la pierderea
calității.
– Prin urmare, Curtea Constituțională a României trebuia să meargă mai
departe cu analiza și să găsească o soluție unitară pentru toate profesiile,
ținând seama mai ales de un drept fundamental al cetățeanului, deosebit de
important, de natură constituțională, în măsură să asigure subzistența
persoanei – dreptul la muncă18
; pe de altă parte, un om având toate cele
necesare trebuinței sale nu va fi nevoit să recurgă la săvârșirea unor fapte
ilicite, mai ales de natură achizitivă; oricum, societatea trebuie să asigure și
celor condamnați posibilitatea reinserției lor sociale, inclusiv prin facilitarea
obținerii unui loc de muncă corespunzător nivelului de pregătire; etichetarea
pe vecie cu apelativul ,,condamnat” a celui care a comis o faptă penală și
înlăturarea pe aceeași durată de la exercitarea unor profesii pentru care are
pregătirea necesară, fără oferirea unei alternative de a-și asigura subzistența,
17 Cu excepția situației în care i s-a aplicat pedeapsa interdicţiei de a exercita
profesia, dar numai pe durata stabilită, prin hotărâre judecătorească sau disciplinară. 18 Art. 41 din Constituția României, republicată, prevede:
,,(1) Dreptul la muncă nu poate fi îngrădit. Alegerea profesiei, a meseriei sau a
ocupaţiei, precum şi a locului de muncă este liberă (sublinierea noastră – Gh. Ivan). (2) Salariaţii au dreptul la măsuri de protecţie socială. Acestea privesc securitatea şi
sănătatea salariaţilor, regimul de muncă al femeilor şi al tinerilor, instituirea unui salariu
minim brut pe ţară, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în
condiţii deosebite sau speciale, formarea profesională, precum şi alte situaţii specifice,
stabilite prin lege.
(3) Durata normală a zilei de lucru este, în medie, de cel mult 8 ore.
(4) La muncă egală, femeile au salariu egal cu bărbaţii.
(5) Dreptul la negocieri colective în materie de muncă şi caracterul obligatoriu al
convenţiilor colective sunt garantate.”
La rândul său, art. 53 din Constituția României, republicată, prevede:
,,(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi
numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei
penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui
sinistru deosebit de grav.
(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate
democratică. Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie
aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a
libertăţii (sublinierea noastră – Gh. Ivan).”
Excluderea parţială a notarilor publici din sfera de incidenţă a .… 343
nu pot constitui soluții viabile pentru condiția de om într-un stat de drept.
– Invocarea luptei împotriva corupției19
nu-și are locul atunci când se
analizează constituționalitatea unei dispoziții legale. Apanajul acestei invocări
aparține legiuitorului20
și nu instanței constituționale sau altei instanțe
judecătorești. Numai legiuitorul este cel în măsură să aprecieze, pe baza unor
studii criminologice, când să intervină ferm sau nu într-o anumită sferă a
criminalității; el poate să incrimineze anumite fapte periculoase pentru
societate sau să le dezincrimineze – politica penală îi aparține în exclusivitate;
el ,,guvernează” societatea și poartă totodată răspunderea pentru eșecul luptei
împotriva criminalității. Trebuie să amintim că tocmai în materia combaterii
corupției legiuitorul român a statuat că fapta săvârșită de persoana care
exercită un serviciu de interes public, pentru care a fost învestită de autoritățile
publice sau care este supusă controlului ori supravegherii acestora cu privire la
îndeplinirea respectivului serviciu public, nu constituie infracțiunea de luare de
mită atunci când este săvârșită în legătură cu îndeplinirea sau urgentarea
îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle sale legale [art. 289 alin. (2)
C.pen.21
]. Or, omisiunea legiuitorului de a incrimina și această modalitate de
fapt de comitere a infracțiunii de luare de mită este de neînțeles, în condițiile în
care existența acesteia a fost pusă în evidență frecvent în practica judiciară. De
ce oare să nu sancționăm, de pildă, fapta notarului public care pretinde sau
primește o sumă de bani (peste ceea ce legalmente este datorat) pentru a
îndeplini sau a urgenta un act de serviciu? În atare condiții, propunem de lege
19 Nu numai lupta împotriva corupției este importantă, ci și aceea împotriva celorlalte
componente ale criminalității, orice infracțiune, chiar dacă prezintă o gravitate mai mică, îl
afectează tot pe cetățean. 20 Art. 61 din Constituția României, republicată, prevede rolul și structura
Parlamentului României, astfel: ,,(1) Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica
autoritate legiuitoare a ţării.
(2) Parlamentul este alcătuit din Camera Deputaţilor şi Senat.” 21 ,,Art. 289. Luarea de mită
(1) Fapta funcţionarului public care, direct ori indirect, pentru sine sau pentru altul,
pretinde ori primeşte bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor
astfel de foloase, în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea
îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea
unui act contrar acestor îndatoriri, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani şi
interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică ori de a exercita profesia sau
activitatea în executarea căreia a săvârşit fapta.
(2) Fapta prevăzută în alin. (1), săvârşită de una dintre persoanele prevăzute în art. 175 alin. (2), constituie infracţiune numai când este comisă în legătură cu neîndeplinirea,
întârzierea îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle sale legale sau în legătură cu
efectuarea unui act contrar acestor îndatoriri (sublinierea noastră – Gh. Ivan).
[…]”.
344 Gheorghe Ivan
ferenda ca și aceste fapte să fie incriminate și sancționate pe măsură. Codul
penal din anul 2004 (care nu a intrat în vigoare), în art. 308, incrimina și aceste
fapte22
, făcând diferențiere doar în privința tratamentului sancționator23
.
22 Art. 308 C.pen. din 2004. „Luarea de mită.
(1) Fapta funcţionarului public care, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul,
pretinde ori primeşte bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor
astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia
îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act
contrar acestor îndatoriri, se pedepseşte cu închisoare strictă de la 3 la 15 ani şi interzicerea
unor drepturi.
(2) Fapta prevăzută în alin. (1), dacă a fost săvârşită de un funcţionar sau de o
persoană care exercită un serviciu de interes public, se pedepseşte cu închisoare strictă de la 3
la 12 ani şi interzicerea unor drepturi.
[…]”.
(4) În cazul în care luarea de mită a avut consecinţe deosebit de grave, pedeapsa este
detenţiunea severă de la 15 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.
[…]”. 23 A se vedea, cu privire la aceste aspecte: G. Antoniu, Noul Cod penal. Codul penal
anterior. Studiu comparativ, Editura All Beck, Bucureşti, 2004, p. 133-134; Gh. Ivan, M.-C.
Ivan, Drept penal. Partea specială conform noului Cod penal, ediția 2, revizuită şi adăugită,
Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2015, p. 345-346; Gh. Ivan, Luarea de mită (Infracțiuni de
corupție), în ,,Explicaţiile noului Cod penal, Vol. IV. Articolele 257-366”, de G. Antoniu
(coordonator) ş.a., Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2016, p. 240-241.
DIN JURISPRUDENŢA CURŢII EUROPENE A
DREPTURILOR OMULUI
LIBERTATEA DE EXPRIMARE – INAPLICABILĂ ÎN CAZUL
ZIARIȘTILOR CARE AU COMIS ACȚIUNI SPECIFICE PENTRU A
CUMPĂRA ARME DE FOC ÎNTR-UN MEDIU INFRACȚIONAL, ÎN
SCOPUL DE A CREA ȘTIRI SENZAȚIONALE
Achiziționarea de către ziariști a unor arme de foc de pe piața neagră
în scopul susținerii tezelor unui articol pe care îl scriau despre piața neagră
locală a armelor, nu beneficiază de protecția art. 10 din Convenția europeană
pentru apărarea drepturilor omului și a libertăţilor fundamentale (denumită
în continuare Convenția)1, deoarece condamnările reclamanților nu s-au
bazat pe restricții specifice celor privind presa, ci ei au fost condamnați
numai din cauza incapacității lor de a se conforma Legii privind regimul
armelor, care este aplicabilă tuturor.
Protecția conferită jurnaliștilor de art. 10 din Convenție este supusă
condiției ca ei să acționeze cu bună-credință, în scopul de a furniza informații
precise și fiabile, în conformitate cu principiile jurnalismului responsabil.
Conceptul de jurnalism responsabil, ca activitate profesională care se
bucură de protecția art. 10 din Convenție, nu se limitează la conținutul
informațiilor, care sunt colectate și/sau difuzate prin mijloace jurnalistice, ci
această noțiune îmbrățișează, printre altele, legalitatea comportamentului unui
Rubrică realizată de dr. Remus Jurj-Tudoran, procuror la Parchetul de pe lângă
Înalta Curte de Casație și Justiție, Serviciul de documentare și statistică judiciară, e-mail:
[email protected]. 1 Curtea Europeană a Drepturilor Omului (denumită în continuare C.E.D.O.), cauza
Diamant Salihu și alții contra Suediei, cererea nr. 33628/15, Hotărârea din 10 mai 2016,
paragr. 53, publicată pe site-ul http://hudoc.echr.coe.int/ (accesat la 9 noiembrie 2016).
Conform art. 10 din Convenție, intitulat ,,Libertatea de exprimare”:
,,1. Orice persoană are dreptul la libertate de exprimare. Acest drept include
libertatea de opinie şi libertatea de a primi sau a comunica informaţii ori idei fără amestecul
autorităţilor publice şi fără a ţine seama de frontiere. Prezentul articol nu împiedică Statele
să supună societăţile de radiodifuziune, cinematografie sau televiziune unui regim de
autorizare. 2. Exercitarea acestor libertăţi ce comportă îndatoriri şi responsabilităţi poate fi
supusă unor formalităţi, condiţii, restrângeri sau sancţiuni prevăzute de lege care, într-o
societate democratică, constituie măsuri necesare pentru securitatea naţională, integritatea
teritorială sau siguranţa publică, apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor, protecţia
sănătăţii, a moralei, a reputaţiei sau a drepturilor altora, pentru a împiedica divulgarea
informaţiilor confidenţiale sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii
judecătoreşti.”
346 Remus Jurj-Tudoran
jurnalist în exercitarea funcției jurnalistice, inclusiv interacțiunea sa cu
autoritățile publice.
În fapt:
Pe parcursul anului 2010, în orașul Malmö din sudul Suediei au avut
loc mai multe împușcături care au atras atenția și au dat naștere unei ample
dezbateri publice. Unul dintre motivele dezbătute a fost considerat a fi accesul
facil la arme de foc pe piața neagră din orașul Malmö. Evenimentele au creat
cereri formulate de către poliție și de către unii politicieni, pentru un control
mai strict al armelor de foc.
În octombrie 2010, primul reclamant a decis că ziarul ar trebui să
încerce să cumpere o armă de foc, pentru a investiga cât de ușor este să o
obțină. El și cel de-al doilea solicitant au stabilit cadrul pentru operațiunea ce
urma să se desfășoare după cum urmează: reclamantul, care se va prezenta ca
un jurnalist care lucrează în domeniul tabloidelor, va cumpăra o armă de foc,
dar fără muniție. Arma de foc ar urma să fie predată poliției, cât mai curând
posibil, iar rezultatul ar fi prezentat în mod deschis în ziar, indiferent de
rezultatul obținut.
La data de 22 octombrie 2010, al doilea reclamant a informat pe al
treilea reclamant despre planul operațiunii. Al treilea reclamant a călătorit în
Malmö, în aceeași zi. La 24 octombrie 2010, al treilea reclamant a intrat în
contact cu mai multe persoane din zona Malmö, care au pretins că ar putea
să-i vândă o armă de foc și în aceeași seară a cumpărat cu succes una. Atunci
când arma de foc i-a fost predată, a fost prezent și un fotograf, iar al doilea
reclamant asculta ceea ce se întâmplă prin intermediul unui telefon mobil.
Motivul pentru care a fost prezent fotograful a fost acela de a face
predarea cât mai sigură posibil. Ulterior, al treilea solicitant și fotograful au
transportat arma de foc în mașina lor spre un hotel, unde au fost așteptați de
ceilalți reclamanți. Deplasarea a durat aproximativ 25 de minute. Când au
ajuns la hotel, al treilea reclamant a chemat poliția și le-a cerut să vină și să
colecteze arma de foc. Arma de foc a fost apoi fotografiată și depozitată în
caseta de securitate din camera hotelului. Doi ofițeri de poliție au sosit la hotel
după circa 30 de minute și au colectat arma.
A doua zi, tabloidul a publicat un articol care a întruchipat
evenimentele descrise mai sus. Articolul a acoperit două pagini, inclusiv o
fotografie mare a armei de foc. În articol s-a descris cum au avut loc
contactele care au dus la achiziționarea armei de foc.
Cumpărarea efectivă a fost descrisă în două propoziții:
,,Dintr-o dată, o armă mortală este predată nouă, înfășurată într-o bluză
turcoaz de copil. Noi cumpărăm arme de foc, iar apoi vom contacta poliția.”
Libertatea de exprimare – inaplicabilă în cazul ziariștilor care au … 347
La data de 27 decembrie 2011, procurorul a decis punerea sub acuzare
a reclamanților. Primul și al doilea reclamant au fost acuzați de incitare la o
infracțiune privind regimul armelor, în timp ce al treilea reclamant a fost
acuzat de săvârșirea unei infracțiuni privind regimul armelor.
Reclamanții au solicitat o reexaminare a deciziei autorității de urmărire
penală, referindu-se la capitolul 9, secțiunea 7 din Legea privind regimul
armelor, declarând că, dacă cineva a predat în mod voluntar arme de foc sau
muniții către poliție, ar trebui să fie urmărit penal numai în cazul în care acest
lucru este motivat de interesul public.
Ei au susținut că nu a existat niciun interes public într-o urmărire
penală, mai ales că al treilea reclamant a acționat cu scopul de a furniza
publicului informații cu privire la o chestiune de dezbatere publică. De
asemenea, au făcut referire la lucrările pregătitoare ale Legii privind regimul
armelor, în care s-au dat exemple de situații în care a existat un interes public
al urmăririi penale, cum ar fi în cazul în care armele de foc au fost predate
pentru a evita să fie detectate, sau în cazul în care existau mai multe arme sau
dacă ar fi existat riscul ca armele de foc să fie folosite. De aceea, din moment
ce aceste exemple erau diferite de prezenta situație, nu poate fi considerat că
există un interes public în urmărirea penală.
Reclamanții au susținut că, mai mult decât atât, actele lor au avut un
scop jurnalistic, iar în cazul în care acestea sunt urmărite penal ar împiedica
alți jurnaliști în investigarea și raportarea problemelor importante de interes
public. În concluzie, libertatea de exprimare trebuie să fie protejată în cazul
lor și nu ar trebui să fie acuzați.
Atât procurorul șef adjunct, cât și procurorul general au respins cererea
reclamanților de reexaminare a hotărârii de punere sub acuzare, motivând
următoarele:
– situația din speță nu a fost anticipată de către legiuitor, iar
circumstanțele particulare ale cazului reprezintă o chestiune juridică
complicată;
– ar fi în interesul public ca instanțele interne să judece cazul, pentru a
clarifica situația juridică ivită;
– absolvirea de răspundere penală din Legea privind regimul armelor a
avut scopul de a încuraja populaţia să predea armele pentru care nu avea
licență de deținere, de exemplu, atunci când cineva a găsit o armă de foc în
pod sau a moștenit o asemenea armă;
– aceste situații sunt foarte diferite de cea de față, din moment ce
jurnaliștii au efectuat acțiuni specifice pentru a cumpăra arme de foc într-un
mediu penal și au posedat arma de foc pentru mai mult decât o perioadă foarte
limitată de timp.
348 Remus Jurj-Tudoran
În consecință, există un interes public justificat de urmărire penală a
reclamanților.
În fața instanței, asistați de avocați, solicitanții au susținut că acțiunile
lor nu erau pedepsite conform prevederilor Legii privind regimul armelor,
deoarece condiția necesară ,,fără a avea drept de a poseda” nu a fost
îndeplinită, din moment ce ei nu au acționat cu intenția necesară și nici din
neglijență. De asemenea, au susținut că au crezut că acțiunile lor sunt legale,
întrucât jurnaliștii, în mai multe ocazii, au manipulat arme de foc fără ca ei să
fi fost puși sub urmărire penală.
Mai mult, ei au afirmat că o condamnare ar fi contrară libertății de
exprimare, referindu-se la art. 10 din Convenție și la capitolul 1, secțiunea 4
din Legea presei.
Tribunalul districtual, prin Hotărârea din 18 mai 2012, a dispus
condamnarea reclamanților la o pedeapsă cu suspendare și la plata unei
amenzi, conform încadrării juridice a faptelor reținute în actul de acuzare,
constatând că cel de-al treilea reclamant a posedat arme de foc pentru mai
mult decât un timp foarte limitat și că acțiunea a fost planificată împreună cu
primul și al doilea solicitant.
În ceea ce privește cazurile anterioare în care jurnaliștii au posedat
arme fără a fi urmăriţi penal, Tribunalul districtual a constatat că multe dintre
aceste cazuri au avut loc înainte de intrare în vigoare a Legii privind regimul
armelor și nu erau comparabile cu prezenta cauză. De asemenea, Tribunalul
districtual a constatat că primul solicitant a făcut referire la arma de foc ca
fiind ,,ilegală” și că ei au avut de gând să cumpere o armă de foc ,,ilegală”,
ceea ce denotă că au fost conștienți de faptul că acțiunile lor au fost ilegale.
Mai mult, al treilea reclamant a contactat, s-a întâlnit și a plătit bani în
cercuri în mod evident ilegale. Din aceste motive, solicitanții trebuie să fi
înțeles că acțiunile lor au fost ilegale. Astfel, ei au avut intenția de a comite
acțiuni pedepsite.
Referitor la incidența art. 10 din Convenție, Tribunalul districtual a
decis că are o aplicare extinsă pe cât posibil, subliniind faptul că reclamanții
nu au fost judecați pentru publicarea unui articol, ci pentru acțiunile
întreprinse înainte de publicarea acestuia.
În plus, instanța a observat că în prezenta cauză nu se invocă
publicarea de informații clasificate și nici investigarea abuzului unei autorități
sau a unei companii.
De asemenea, s-a subliniat că actul a fost planificat și s-au desfășurat
acțiuni specifice de către jurnaliști pentru a obține posesia armei de foc.
Acțiunile lor apar ca fiind premeditate prin asumarea de riscuri, pentru a crea
știri senzaționale.
Libertatea de exprimare – inaplicabilă în cazul ziariștilor care au … 349
Atunci când a pus în balanță interesele diferite, Tribunalul districtual a
constatat că nu a fost posibil să se concluzioneze că acțiunile au fost
justificate.
Prin Hotărârea din 19 februarie 2014, Curtea de Apel a confirmat
hotărârea Tribunalului districtual, alăturându-se raționamentului instanței
inferioare cu privire la art. 10 din Convenție. Curtea de Apel a remarcat, în
special, că pentru existența infracțiunii nu era necesar ca solicitanții să
finalizeze achiziționarea armei de foc și să o transporte ulterior, în scopul de
a-și îndeplini misiunea jurnalistică. Scopul misiunii – de a investiga dacă
arme ilegale sunt accesibile cu ușurință în Malmö – a fost atins deja atunci
când al treilea reclamant a primit oferta de a cumpăra arme de foc.
La 4 martie 2015, Curtea Supremă a constatat că acțiunile
reclamanților au fost ilegale, că toți cei trei au cunoscut faptul că arma de foc
în cauză a fost ilegală, iar al treilea reclamant nu a avut licențele necesare
pentru a poseda arme de foc. Prin urmare, ei au avut intenția de a comite actul
ilegal. Curtea Supremă a remarcat faptul că libertatea de exprimare este
protejată de Constituție și că este nevoie în societate de un jurnalism de
investigație pentru a detecta anomalii grave, dar acuzarea reclamanților nu a
fost pentru publicarea articolului. Prin urmare, acțiunea lor a căzut în afara
domeniului de aplicare a Legii libertății presei.
În consecință a menținut condamnările, dar a diminuat tratamentul
sancționator prin eliminarea pedepselor cu suspendare și, în schimb, a majorat
amenzile la 80 de zile-amendă fiecare.
C.E.D.O., examinând cererea reclamanților, a decis că aceasta este
inadmisibilă, constatând că legalitatea condamnărilor reclamanților, deoarece
acțiunile lor intrau în domeniul de aplicare al capitolului 9, secțiunea 1 din
Legea privind armele și al capitolului 23, secțiunea 4 din Codul penal și că
ingerința a urmărit scopurile legitime ale protecției siguranței și prevenirea
tulburărilor și a criminalității publice.
UZUL DE ARMĂ LICIT – CAUZĂ CARE ÎNLĂTURĂ CARACTERUL
PENAL AL FAPTEI
Actul normativ Obiectul
Legea nr. 180/2016 Modificarea şi completarea Legii nr.
17/1996 privind regimul armelor de
foc şi al muniţiilor
În Monitorul Oficial al Românei, Partea I, nr. 812 din 14 octombrie
2016, a fost publicată Legea nr. 180/2016 pentru modificarea şi completarea
Legii nr. 17/1996 privind regimul armelor de foc şi al muniţiilor1.
Prezintă interes art. unic pct. 11 din Legea nr. 180/2016:
Legea nr. 17/1996 privind regimul armelor de foc şi al muniţiilor,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 74 din 11 aprilie
1996, cu modificările ulterioare, se modifică şi se completează după cum
urmează:
11. După articolul 52 se introduc trei noi articole, articolele 521 –
523, cu următorul cuprins:
,,Art. 521
Rubrică realizată de dr. Gheorghe Ivan, redactor-șef adjunct – revista ,,Pro Lege”,
procuror − Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Serviciul de documentare
și statistică judiciară, prof. univ. – Facultatea de Științe Juridice, Sociale și Politice,
Universitatea ,,Dunărea de Jos” din Galați, cercetător ştiinţific asociat − Institutul de Cercetări
Juridice ,,Acad. Andrei Rădulescu” al Academiei Române, e-mail:
[email protected]; [email protected]. 1 Trebuie să amintim că în vigoare este și Legea nr. 295/2004 privind regimul
armelor şi al muniţiilor (republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 10
iunie 2014), cu modificările și completările ulterioare. Legea nr. 17/1996 reglementează
exclusiv uzul de armă, iar Legea nr. 295/2004, regimul armelor şi al muniţiilor; în art. 1 din
acest ultim act normativ se prevede că el stabileşte categoriile de arme şi muniţii, precum şi condiţiile în care deţinerea, portul, folosirea şi operaţiunile cu aceste arme şi muniţii sunt
permise pe teritoriul României [alin. (1)], iar prevederile actului normativ nu se aplică
operaţiunilor cu arme şi muniţii efectuate de către instituţiile publice cu atribuţii în domeniul
apărării, siguranţei naţionale şi ordinii publice [alin. (2)]. Totuși, era de preferat ca ambele
domenii să facă obiectul de reglementare a unei legi unice, având în vedere legătura strânsă
dintre ele, uzul de armă neputând face parte decât din categoria mai largă a regimului armei
respective.
ACTUALITĂŢI LEGISLATIVE
Uzul de armă licit – cauză care înlătură caracterul penal al faptei 351
Uzul de armă executat în condiţiile şi în situaţiile prevăzute de
prezenta lege înlătură caracterul penal al faptei şi răspunderea materială a
personalului instituţiilor cu atribuţii în domeniul apărării, ordinii publice şi
securităţii naţionale (sublinierea noastră – Gh. Ivan).
Art. 522
Instituţiile cu atribuţii în domeniul apărării, ordinii publice şi
securităţii naţionale au obligaţia de a pregăti personalul autorizat să deţină,
să poarte şi să folosească arme de foc cu privire la condiţiile utilizării
acestora şi de a institui testări teoretice şi practice periodice ale acestui
personal.
Art. 523
Prevederile art. 46-52 se aplică inclusiv instituţiilor care au
încadrate persoane care ocupă funcţii ce implică exerciţiul autorităţii
publice, înarmate cu arme de foc, în situaţiile în care uzul de armă nu este
reglementat prin lege special (sublinierea noastră – Gh. Ivan).”
Notă aprobativă:
1. Caracterul penal al faptei a dispărut din peisajul juridic românesc
odată cu intrarea în vigoare a noului Cod penal (Legea nr. 286/20092, cu
modificările și completările ulterioare). Doctrina noastră a renunţat3 – sau
aşa se pare în acest moment – la conceptul de caracter penal al faptei şi la
acela de cauze care îl pot înlătura, trecând direct la analiza cauzelor
justificative şi a celor de neimputabilitate, ca şi cum acestea ar fi apărut din
neant4. Această schimbare de optică a doctrinei române, care până în
prezent se preocupa mai întâi de tratarea caracterului penal al faptei şi apoi
a cauzelor care îl făceau inofensiv, îşi are baza în opţiunea legiuitorului de
a prevedea distinct, în noul Cod penal (în continuare C.pen.), cauzele
2 Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 24 iulie 2009. 3 Cu excepţia unor autori (C. Mitrache, Cr. Mitrache, Drept penal român. Partea
generală. Conform noului Cod penal, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2014, p. 171-174;
Gh. Ivan, M.-C. Ivan, Drept penal. Partea generală conform noului Cod penal, Editura C.H.
Beck, Bucureşti, 2013, p. 134-136; Gh. Ivan, M.-C. Ivan, Drept penal. Partea generală
conform noului Cod penal, ediția 2, revizuită şi adăugită, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2015,
p. 144-146; M.-C. Ivan, Gh. Ivan, Cauzele justificative, Editura Universul Juridic, București,
2016, p. 12-48), s-ar părea că ceilalți autori au în vedere tot caracterul penal al faptei, atunci
când intitulează secțiunea unui capitol dedicată analizei cauzelor justificative și a celor de
neimputabilitate „cauze care exclud infracțiunea”; în cadrul acestora ar intra numai cele două categorii de cauze amintite [M.A. Hotca, Cauzele care exclud infracțiunea (Trăsăturile
esențiale ale infracțiunii și cauzele care exclud infracțiunea), în ,,Instituții de drept penal”, de
M.A. Hotca (coordonator) ș.a., Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2014, p. 58]. 4 M.-C. Ivan, Gh. Ivan, Cauzele justificative, op. cit., p. 7, 12.
352 Gheorghe Ivan
justificative şi cauzele de neimputabilitate, ca fiind realităţi de sine
stătătoare, indestructibile şi lipsite de orice element de legătură5.
Or, în opinia noastră, în genere, componentele realităţii obiective nu
pot exista de sine stătător, între ele existând corelaţii şi interdependenţe
reciproce, datorită faptului că la baza lor se află un element comun, valabil
oriunde și oricând6.
Ca atare, şi în situația cauzelor justificative şi de neimputabilitate
există un asemenea element, acesta neputând fi decât caracterul penal al
faptei7. În doctrina italiană s-a precizat că elementul de legătură este
pedepsibilitatea, adică caracterul pe care îl prezintă fapta care constituie
infracțiune; cauzele care înlătură acest caracter sunt denumite cauze de
excludere a pedepsibilității sau a infracțiunii și pot fi, pe de o parte,
obiective (cauzele justificative sau de excludere a ilicitului), iar, pe de altă
parte, subiective [cauzele de excludere a culpabilității, a vinovăției
(colpevolezza)]8. Se observă că cele două elemente caracteristice –
„caracterul penal” și „caracterul pedepsibil” al faptei – sunt sinonime9.
Deşi legiuitorul român renunţase, în momentul adoptării noului Cod
penal, la tradiţia noastră de a considera existenţa unui caracter penal al
faptei, totuşi în art. 30 alin. (1) C.pen.10
a folosit expresia „caracterul penal
al faptei”, neputând găsi o altă expresie prin care să definească eroarea de
fapt principală și esențială11
. În celelalte texte consacrate cauzelor
justificative și de neimputabilitate (art. 18-31 C.pen.), legiuitorul român nu
face nicio referire la caracterul penal al faptei12
. Să fie oare o omisiune
5 Idem, p. 12. 6 Idem, p. 7, 12-13. 7 Idem, p. 13. 8 R. Pannain, Manuale di diritto penale. Parte generale, vol. I, Unione Tipografico
Editrice Torinese, Torino, 1962, pp. 613 şi 617, apud M.-C. Ivan, Gh. Ivan, Cauzele
justificative, op. cit., p. 13 [autorul italian consideră că, dacă agentul realizează toate
elementele obiective și subiective ale unei infracțiuni abstracte (fattispecie astratta), putem
vorbi de o „faptă care constituie infracțiune”, al cărei caracter este pedepsibilitatea
(punibilità), deoarece „infracţiunea” şi „fapta pedepsibilă penal” sunt sinonime]. 9 M.-C. Ivan, Gh. Ivan, Cauzele justificative, op. cit., p. 13. 10 Potrivit acestui text legal, „nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea
penală săvârşită de persoana care, în momentul comiterii acesteia, nu cunoştea existenţa unei
stări, situaţii ori împrejurări de care depinde caracterul penal al faptei” (sublinierea noastră –
Gh. Ivan). 11 M.-C. Ivan, Gh. Ivan, Cauzele justificative, op. cit., p. 13. Cu privire la analiza
erorii de fapt principală și esențială, a se vedea Gh. Ivan, M.-C. Ivan, Drept penal. Partea
generală conform noului Cod penal, ediția 2, revizuită şi adăugită, op. cit., p. 170-174. 12 M.-C. Ivan, Gh. Ivan, Cauzele justificative, op. cit., p. 13.
Uzul de armă licit – cauză care înlătură caracterul penal al faptei 353
voită sau din întâmplare s-a referit la caracterul penal al faptei atunci când a
redactat alin. (1) al art. 30?13
Răspunsul nu poate fi decât negativ, voința
legiuitorului fiind aceea de a consacra un asemenea caracter și, implicit,
cauzele care îl înlătură14
. Acest lucru reiese și din manifestarea recentă de
voință a legiuitorului, materializată în Legea nr. 180/2016. Exprimarea
,,uzul de armă executat în condiţiile şi în situaţiile prevăzute de prezenta
lege înlătură caracterul penal al faptei” nu lasă nicio îndoială în această
privință.
2. Caracterul penal sau infracţional al unei fapte este o însuşire
sintetică a acesteia, rezultând din prezenţa în aceasta a trăsăturilor esenţiale
unei infracţiuni15
. În conformitate cu art. 15 C.pen.16
, acestea sunt
următoarele: fapta prevăzută de legea penală, fapta săvârşită cu vinovăţie,
fapta nejustificată, fapta imputabilă persoanei care a săvârşit-o17
.
Lipsa oricăreia dintre trăsăturile esenţiale exclude existenţa
caracterului penal al faptei, înlătură existenţa infracţiunii şi, pe cale de
consecinţă, exclude răspunderea penală18
.
Așadar, fără caracter penal, o faptă concretă (săvârșită efectiv) nu
poate să fie calificată infracțiune, iar fără infracțiune nu există răspundere
penală [art. 15 alin. (2) C.pen.]19
.
3. Putem defini cauzele care înlătură caracterul penal al faptei ca
fiind acele stări, situaţii, cazuri, condiţii sau alte împrejurări a căror
existenţă în timpul săvârşirii faptei face, potrivit legii, ca realizarea
vreuneia dintre trăsăturile esenţiale ale infracţiunii să devină imposibilă20
.
13 Ibidem. 14 Ibidem. 15 G. Antoniu, Vinovăţia penală, ediția a 2-a, Editura Academiei, Bucureşti, 2002, p.
205; C. Bulai, B.N. Bulai, Manual de drept penal. Partea generală, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2007, p. 224.
16 „Art. 15. Trăsăturile esenţiale ale infracţiunii
(1) Infracţiunea este fapta prevăzută de legea penală, săvârşită cu vinovăţie,
nejustificată şi imputabilă persoanei care a săvârşit-o.
(2) Infracţiunea este singurul temei al răspunderii penale”. 17 Cu privire la analiza acestor trăsături esențiale, a se vedea Gh. Ivan, M.-C. Ivan,
Drept penal. Partea generală conform noului Cod penal, ediția 2, revizuită şi adăugită, op.
cit., p. 61-65. În ceea ce privește critica concepției legiuitorului român, a se vedea M.-C. Ivan,
Gh. Ivan, Cauzele justificative, op. cit., p. 19-20. 18 V. Dongoroz, Explicaţii preliminare (Cauzele care înlătură caracterul penal al
faptei), în ,,Explicaţii teoretice ale Codului penal român. Partea generală”, de V. Dongoroz
(coord.) ș.a., vol. I, Editura Academiei, Bucureşti, 1969, p. 331. 19 M.-C. Ivan, Gh. Ivan, Cauzele justificative, op. cit., p. 14. 20 Al. Boroi, M. Gorunescu, M. Popescu, Dicţionar de drept penal, Editura All Beck,
Bucureşti, 2004, p. 52; Al. Boroi, Gh. Nistoreanu, Drept penal şi drept procesual penal. Curs
selectiv pentru licenţă, Editura All Beck, Bucureşti, 2005, p. 39.
354 Gheorghe Ivan
Deci, sub denumirea de cauze care înlătură caracterul penal al faptei intră
(în raport cu reglementarea din art. 15 C.pen.) atât cauzele care înlătură
imputabilitatea faptei, cât şi cauzele care înlătură caracterul nejustificat al
faptei, precum şi cauzele care înlătură cerinţa prevederii faptei de către
legea penală, adică cele care înlătură tipicitatea faptei21
.
4. În raport cu trăsăturile esenţiale ale infracţiunii, cauzele care
înlătură caracterul penal al faptei sunt de trei feluri:
a) cauze care înlătură caracterul nejustificat al faptei (legitima
apărare, starea de necesitate, exercitarea unui drept sau îndeplinirea unei
obligaţii şi consimţământul persoanei vătămate, corecția domestică22
− art.
489 C.civ.23
);
b) cauze care înlătură imputabilitatea faptei (constrângerea fizică și
cea morală, excesul neimputabil, minoritatea făptuitorului,
iresponsabilitatea, intoxicația, eroarea și cazul fortuit);
c) cauze care înlătură prevederea faptei de către legea penală
(dezincriminarea faptei, lipsa dublei incriminări)24
.
5. Așa fiind, se pune întrebarea: în care din cele trei categorii de
cauze care înlătură caracterul penal al faptei se încadrează uzul de armă
licit25
? Legea nr. 180/2016 nu prevede nimic în acest sens. Mai întâi, se
impune clarificarea noțiunii de ,,uz de armă licit”. Potrivit art. 46 din Legea
nr. 17/1996, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 180/2016, prin uz de
armă se înţelege executarea tragerii cu arma de foc asupra persoanelor,
21 În doctrină s-a precizat că, în raport cu reglementarea din Codul penal din 1969,
denumirea de „cauze care înlătură caracterul penal” trebuia înlocuită cu aceea de „cauze care
înlătură vinovăţia”, deoarece sub denumirea „cauze care înlătură caracterul penal al faptei” se
putea înţelege şi „cauzele care înlătură pericolul social”, precum şi „cauzele care înlătură
cerinţa prevederii faptei de către legea penală”, cauze care, înlăturând tipicitatea, făceau parte din cauzele justificative (G. Antoniu, Partea generală a Codului penal într-o viziune
europeană, în ,,Revista de drept penal” nr. 1/2004, p. 37; Gh. Ivan, Drept penal. Partea
generală, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2008, p. 91). 22 Pentru detalii, a se vedea Gh. Ivan, M.-C. Ivan, Corecţia domestică – cauză
justificativă implicită, în ,,Dreptul” nr. 4/2013, p. 198-216. 23 ,,Articolul 489. Măsurile disciplinare
Măsurile disciplinare nu pot fi luate de părinţi decât cu respectarea demnităţii
copilului. Sunt interzise luarea unor măsuri, precum şi aplicarea unor pedepse fizice, de
natură a afecta dezvoltarea fizică, psihică sau starea emoţională a copilului.” 24 Gh. Ivan, M.-C. Ivan, Drept penal. Partea generală conform noului Cod penal,
ediția 2, revizuită şi adăugită, op. cit., p. 145-146. 25 Uzul de armă ilicit este incriminat în art. 343 C.pen., astfel: ,,(1) Uzul de armă letală sau interzisă, fără drept, se pedepseşte cu închisoarea de la
unu la 3 ani.
(2) Uzul de armă neletală din categoria celor supuse autorizării, fără drept, se
pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 2 ani.”
Uzul de armă licit – cauză care înlătură caracterul penal al faptei 355
animalelor sau bunurilor de către personalul instituţiilor cu atribuţii în
domeniul apărării, ordinii publice şi securităţii naţionale prevăzut la art. 47
din prima lege26
. În conformitate cu acest din urmă articol, astfel cum a fost
modificat și completat prin Legea nr. 180/2016, persoanele care sunt dotate
cu arme de foc pot face uz de armă, pentru îndeplinirea atribuţiilor de
serviciu sau a misiunilor militare, în următoarele situaţii:
a) împotriva acelora care atacă militarii aflaţi în serviciul de gardă,
pază, escortă, protecţie, menţinerea şi restabilirea ordinii de drept, precum
şi împotriva celor care, prin actul săvârşit, prin surprindere, pun în pericol
obiectivul păzit;
b) împotriva acelora care atacă persoanele învestite cu exerciţiul
autorităţii publice sau cărora, potrivit legii, li se asigură protecţie;
c) împotriva persoanelor care încearcă să pătrundă ori să iasă în
mod ilegal în sau din unităţile, subunităţile militare ori din perimetrele sau
zonele păzite - vizibil delimitate - stabilite prin consemn;
c1) împotriva animalelor care pun în pericol viaţa sau integritatea
corporală proprie sau a altor persoane;
d) pentru imobilizarea unei persoane care ameninţă cu comiterea cu
violenţă a unei fapte prevăzute de legea penală sau care, după comiterea
acesteia, nu se supune imobilizării, somaţiilor sau încearcă să fugă, iar
rămânerea acesteia în stare de libertate poate pune în pericol viaţa sau
integritatea corporală a persoanelor;
e) împotriva oricărui mijloc de transport folosit de persoanele
prevăzute la lit. b) şi c), precum şi împotriva conducătorilor acestora care
refuză să oprească la semnalele regulamentare ale organelor abilitate,
existând indicii temeinice că au săvârşit o infracţiune ori că este iminentă
săvârşirea unei infracţiuni;
f) pentru imobilizarea sau reţinerea persoanelor cu privire la care
26 În art. 2 pct. I.7 din Legea nr. 295/2004, republicată, uzul de armă este definit ca
fiind executarea tragerii cu o armă. Prin armă se înțelege orice obiect sau dispozitiv a cărui
funcţionare determină aruncarea unuia sau mai multor proiectile, substanţe explozive, aprinse
sau luminoase, amestecuri incendiare ori împrăştierea de gaze nocive, iritante sau de
neutralizare, în măsura în care se regăseşte în una dintre categoriile prevăzute în anexă (art. 2
pct. I.1 din Legea nr. 295/2004). Arma de foc este orice armă portabilă cu ţeavă care poate
arunca, este concepută să arunce sau poate fi transformată să arunce alice, un glonţ ori un
proiectil prin acţiunea unui combustibil de propulsie; se consideră că un obiect poate fi
transformat pentru a arunca o alice, un glonţ sau un proiectil prin acţiunea unui combustibil de propulsie dacă are aspectul unei arme de foc şi, ca urmare a construcţiei sale sau a
materialului din care este confecţionat, poate fi transformat în acest scop; în înţelesul Legii nr.
295/2004, nu sunt incluse în definiţia armelor de foc armele prevăzute în categoriile D şi E
din anexă (art. 2 pct. I.2 din Legea nr. 295/2004).
356 Gheorghe Ivan
sunt probe ori indicii temeinice că au săvârşit o infracţiune şi care
ripostează ori încearcă să riposteze cu arma ori cu alte obiecte care pot pune
în pericol viaţa ori integritatea corporală a persoanei;
g) pentru a împiedica fuga de sub escortă sau evadarea persoanelor
care, potrivit legii, au fost private de libertate cu scopul înlăturării unei stări
de pericol pentru ordinea publică;
g1) pentru imobilizarea unei persoane care se sustrage de la
executarea unei măsuri privative de libertate, dacă nu se supune
imobilizării, somaţiilor sau încearcă să fugă şi nu poate fi oprită prin alte
mijloace;
h) împotriva grupurilor de persoane sau persoanelor izolate care
încearcă să pătrundă fără drept în sediile sau în perimetrele autorităţilor şi
instituţiilor publice;
i) împotriva celor care atacă sau împiedică militarii să execute
misiuni de luptă;
j) în executarea intervenţiei antiteroriste sau intervenţiei
contrateroriste asupra obiectivelor atacate sau capturate de terorişti, în
scopul reţinerii sau anihilării acestora, eliberării ostaticilor sau altor
persoane şi restabilirii ordinii publice;
k) în executarea intervenţiei în scopul eliberării persoanelor lipsite
de libertate în mod ilegal de către persoane înarmate.
Deopotrivă, în art. 48 din Legea nr. 17/1996, astfel cum a fost
modificat prin Legea nr. 180/2016, se prevede că personalul instituţiilor cu
atribuţii în domeniul apărării, ordinii publice şi securităţii naţionale
autorizat să deţină, să poarte şi să folosească arme de foc din dotare poate
face uz de armă, în legitimă apărare sau în stare de necesitate, potrivit legii.
Observăm că persoanele fizice sus-menționate acționează în
virtutea dreptului pe care li-l conferă Legea nr. 17/1996, astfel cum a fost
modificată prin Legea nr. 180/2016; de altfel, exprimarea legiuitorului
,,poate face uz de armă” ne conduce la aceeași concluzie.
După cum știm, în noul Cod penal român, în art. 21 alin. (1) a fost
consacrată cauza justificativă a exercitării unui drept sau a îndeplinirii unei
obligații. Potrivit acestui text, este justificată fapta prevăzută de legea
penală constând în exercitarea unui drept recunoscut de lege sau în
îndeplinirea unei obligații impuse de lege, cu respectarea condițiilor și
limitelor prevăzute de aceasta. Potrivit art. 18 alin. (1) C.pen., nu constituie
infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă există vreuna dintre
cauzele justificative prevăzute de lege. În atare condiții, am putea considera
uzul de armă licit ca una dintre modalitățile prin care se poate exercita un
drept în sensul art. 21 alin. (1) C.pen. Sursa dreptului o constituie Legea nr.
Uzul de armă licit – cauză care înlătură caracterul penal al faptei 357
17/1996, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 180/2016. Prin urmare,
uzul de armă licit nu poate fi decât o cauză justificativă, având ca efect
înlăturarea caracterului nejustificat al faptei săvârșite [art. 21 alin. (1) teza I
coroborat cu art. 18 alin. (1) C.pen.].
6. Dar se mai pune o întrebare: care este sfera persoanelor care pot
face uz de armă licit?
Așa cum rezultă din dispozițiile legale menționate mai sus,
,,persoanele care sunt dotate cu arme de foc pot face uz de armă, pentru
îndeplinirea atribuţiilor de serviciu sau a misiunilor militare, ori dacă se
află în legitimă apărare sau în stare de necesitate”. În această categorie
intră:
a) personalul instituţiilor cu atribuţii în domeniul apărării, ordinii
publice şi securităţii naţionale;
b) comandanţii sau şefii militari27
;
c) persoanele care ocupă funcţii ce implică exerciţiul autorităţii
publice, înarmate cu arme de foc28
;
d) titularii dreptului de a purta şi folosi armele de apărare şi pază29
.
27 Potrivit art. 50 din Legea nr. 17/1996, comandanţii sau şefii militari pot face uz de
armă împotriva subordonaţilor, pentru a restabili ordinea, dacă alte măsuri de împiedicare sau
de constrângere nu sunt posibile, atunci când acţiunile acestora sunt îndreptate în mod vădit
spre trădarea patriei sau zădărnicirea îndeplinirii unei misiuni de luptă ori când periclitează în
mod grav capacitatea de luptă a unităţii; în aceste cazuri, se face uz de armă, respectându-se
prevederile referitoare la somaţia legală. 28 În art. 523 din Legea nr. 17/1996, astfel cum a fost introdus prin Legea nr.
180/2016, se prevede că dispozițiile art. 46 - 52 din prima lege se aplică inclusiv instituţiilor
care au încadrate persoane care ocupă funcţii ce implică exerciţiul autorităţii publice,
înarmate cu arme de foc, în situaţiile în care uzul de armă nu este reglementat prin lege
specială. 29 Art. 32 din Legea nr. 295/2004 prevede limitele exercitării uzului de armă, după
cum urmează:
,,(1) Titularii dreptului de a purta şi folosi armele de apărare şi pază pot face uz de
armă numai în poligoanele autorizate în condiţiile prezentei legi sau în caz de legitimă
apărare ori stare de necesitate.
(2) Folosirea armelor de apărare şi pază în poligoanele autorizate se poate face
numai în condiţiile stabilite prin regulamentele de ordine interioară ale acestora.”
La rândul său, art. 13 alin. (2) din același act normativ prevede:
,,Armele de apărare şi pază pot fi procurate numai de către următoarele categorii de
persoane:
a) demnitarii, magistraţii, diplomaţii, militarii şi poliţiştii, pe perioada cât sunt în
activitate şi după încetarea activităţii, pensionare, trecerea în rezervă sau retragere, după caz, cu excepţia situaţiei în care aceştia şi-au pierdut calitatea din motive imputabile lor;
b) persoanele prevăzute de lege, care îndeplinesc o funcţie ce implică exerciţiul
autorităţii publice, pe perioada în care au această calitate, cu excepţia personalului de pază
din cadrul societăţilor specializate de pază;
358 Gheorghe Ivan
7. Așa cum se prevede în art. 521 din Legea nr. 17/1996, astfel cum
a fost introdus prin Legea nr. 180/2016, uzul de armă executat în condiţiile
şi în situaţiile prevăzute de aceste acte normative, în primul rând, înlătură
caracterul penal al faptei, precum şi răspunderea materială a făptuitorului.
Deși legea face referire numai la înlăturarea răspunderii materiale, adică la
înlăturarea acelei răspunderi care este atrasă de pagubele materiale,
patrimoniale, și nu și de cele morale30
, nepatrimoniale31
, totuși uzul de
armă licit înlătură și răspunderea pentru aceste din urmă pagube, deoarece
este vorba de exercitarea unui drept în condiții legale32
, care înlătură
răspunderea pentru toate pagubele produse, deci înlătură răspunderea civilă
delictuală în întregul ei; termenul consacrat de legea noastră este cel de
,,răspunderea civilă delictuală” – cu cele două componente: materială sau
c) persoanele incluse în programe de protecţie a martorilor, pe perioada în care au
această calitate.”
Potrivit art. 2 pct. III.2 din Legea nr. 295/2004, armele de apărare şi pază sunt armele
de foc scurte, recunoscute în condiţiile prevăzute de lege, destinate să asigure apărarea vieţii,
integrităţii şi libertăţii persoanelor fizice, precum şi a bunurilor aparţinând persoanelor fizice
sau juridice. 30 În art. 19 alin. (5) C.pr.pen. se face distincție între cele două categorii de
prejudicii, prevăzându-se că repararea prejudiciului material și moral se face potrivit
dispozițiilor legii civile. 31 Art. 1391 C.civ. reglementează repararea prejudiciului nepatrimonial, astfel:
,,(1) În caz de vătămare a integrităţii corporale sau a sănătăţii, poate fi acordată şi
o despăgubire pentru restrângerea posibilităţilor de viaţă familială şi socială.
(2) Instanţa judecătorească va putea, de asemenea, să acorde despăgubiri
ascendenţilor, descendenţilor, fraţilor, surorilor şi soţului, pentru durerea încercată prin
moartea victimei, precum şi oricărei alte persoane care, la rândul ei, ar putea dovedi
existenţa unui asemenea prejudiciu.
(3) Dreptul la despăgubire pentru atingerile aduse drepturilor inerente personalităţii oricărui subiect de drept va putea fi cedat numai în cazul când a fost stabilit
printr-o tranzacţie sau printr-o hotărâre judecătorească definitivă.
(4) Dreptul la despăgubire, recunoscut potrivit dispoziţiilor prezentului articol, nu
trece la moştenitori. Aceştia îl pot însă exercita, dacă acţiunea a fost pornită de defunct.
(5) Dispoziţiile art. 253 - 256 rămân aplicabile.”
Art. 1392 C.civ. reglementează repararea cheltuielilor, după cum urmează:
,,Cel care a făcut cheltuieli pentru îngrijirea sănătăţii victimei sau, în caz de deces
al acesteia, pentru înmormântare are dreptul la înapoierea lor de la cel care răspunde pentru
fapta ce a prilejuit aceste cheltuieli.” 32 În art. 1353 C.civ. se prevede că cel care cauzează un prejudiciu prin chiar
exercițiul drepturilor sale nu este obligat să îl repare, cu excepția cazului în care dreptul este
exercitat abuziv. Dacă ne-am raporta numai la dispozițiile cu caracter penal ale art. 521 din Legea nr. 17/1996, atunci ar fi aplicabil art. 1365 C.civ. care prevede că:
,,Instanţa civilă nu este legată de dispoziţiile legii penale şi nici de hotărârea
definitivă de achitare sau de încetare a procesului penal în ceea ce priveşte existenţa
prejudiciului ori a vinovăţiei autorului faptei ilicite.”
Uzul de armă licit – cauză care înlătură caracterul penal al faptei 359
patrimonială și morală sau nepatrimonială – și nu de răspundere materială
(art. 19 C.pr.pen.33
, art. 253 și art. 254 din Legea nr. 53/200334
– Codul
muncii35
, republicată, cu modificările și completările ulterioare, art. 1349
C.civ.36
).
33 ,,Art. 19. Obiectul şi exercitarea acţiunii civile
(1) Acţiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la
răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acţiunii penale.
(2) Acţiunea civilă se exercită de persoana vătămată sau de succesorii acesteia, care
se constituie parte civilă împotriva inculpatului şi, după caz, a părţii responsabile civilmente.
(3) Când persoana vătămată este lipsită de capacitate de exerciţiu sau are
capacitate de exerciţiu restrânsă, acţiunea civilă se exercită în numele acesteia de către
reprezentantul legal sau, după caz, de către procuror, în condiţiile art. 20 alin. (1) şi (2), şi
are ca obiect, în funcţie de interesele persoanei pentru care se exercită, tragerea la
răspundere civilă delictuală.
(4) Acţiunea civilă se soluţionează în cadrul procesului penal, dacă prin aceasta nu
se depăşeşte durata rezonabilă a procesului.
(5) Repararea prejudiciului material şi moral se face potrivit dispoziţiilor legii
civile (sublinierea noastră – Gh. Ivan).” 34 ,,Art. 253
(1) Angajatorul este obligat, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile
contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situaţia în care acesta a suferit un prejudiciu
material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligaţiilor de serviciu sau
în legătură cu serviciul (sublinierea noastră – Gh. Ivan).
(2) În cazul în care angajatorul refuză să îl despăgubească pe salariat, acesta se
poate adresa cu plângere instanţelor judecătoreşti competente.
(3) Angajatorul care a plătit despăgubirea îşi va recupera suma aferentă de la
salariatul vinovat de producerea pagubei, în condiţiile art. 254 şi următoarele.”
,,Art. 254
(1) Salariaţii răspund patrimonial, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina şi în legătură
cu munca lor (sublinierea noastră – Gh. Ivan).
(2) Salariaţii nu răspund de pagubele provocate de forţa majoră sau de alte cauze
neprevăzute care nu puteau fi înlăturate şi nici de pagubele care se încadrează în riscul
normal al serviciului.
(3) În situaţia în care angajatorul constată că salariatul său a provocat o pagubă
din vina şi în legătură cu munca sa, va putea solicita salariatului, printr-o notă de constatare
şi evaluare a pagubei, recuperarea contravalorii acesteia, prin acordul părţilor, într-un
termen care nu va putea fi mai mic de 30 de zile de la data comunicării.
(4) Contravaloarea pagubei recuperate prin acordul părţilor, conform alin. (3), nu
poate fi mai mare decât echivalentul a 5 salarii minime brute pe economie.” 35 Republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011. 36 ,,Art. 1349. Răspunderea delictuală
(1) Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea
sau obiceiul locului le impune şi să nu aducă atingere, prin acţiunile ori inacţiunile sale,
drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane.
360 Gheorghe Ivan
În al doilea rând, uzul de armă licit, operând in rem, adică în mod
obiectiv (potrivit voinței legiuitorului, și nu în mod natural), la fel ca și
celelalte cauze justificative37
, se extinde și asupra participanților [art. 18
alin. (2) C.pen.]. Aceasta înseamnă că, în cazul în care numai un participant
s‐a aflat sub incidența cauzei justificative analizate, de aceasta beneficiază
nu numai el, ci şi ceilalți (de pildă, autorul unei infracțiuni de omor a făcut
uz de armă licit; fapta sa nu va constitui infracțiune atât în ceea ce îl
priveşte, cât şi în privința celorlalți participanți: coautori, instigatori şi
complici)38
.
(2) Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate
prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.
(3) În cazurile anume prevăzute de lege, o persoană este obligată să repare
prejudiciul cauzat de fapta altuia, de lucrurile ori animalele aflate sub paza sa, precum şi de
ruina edificiului.
(4) Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de produsele cu defecte se stabileşte
prin lege specială.” 37 M.-C. Ivan, Gh. Ivan, Cauzele justificative, op. cit., p. 67. 38 Cu privire la alte consecințe juridice proprii și improprii ale cauzelor justificative,
care pot fi determinate și de uzul de armă licit, a se vedea M.-C. Ivan, Gh. Ivan, Cauzele
justificative, op. cit., p. 54-71, 117-118, 136-138, 157.
DOCTRINĂ STRĂINĂ
MATERIALITATEA INFRACȚIUNII ÎN CONCEPȚIA LUI
FERRANDO MANTOVANI
Introducere. Realizatorii acestei rubrici, valorificând traducerea
efectuată1 și dându-i o notă proprie, continuă să aducă în actualitate părți din
operele de mare valoare ale unui savant de renume în materia dreptului penal
– FERRANDO MANTOVANI –, scopul neputând fi decât unul exclusiv
didactic, al învățării continue, al studierii atât a doctrinei române, cât și a celei
străine. Deopotrivă, nu poate fi omisă nici cercetarea științifică, aceasta
punând în lumină ideile promovate de maestru pentru a găsi cele mai bune
mijloace de interpretare și aplicare a legii.
Prezintă interes din opera profesorului FERRANDO MANTOVANI
acel capitol dedicat analizei materialității infracțiunii, prin punerea în balanță
a două principii: cel al materialităţii şi cel al subiectivităţii infracțiunii.
Principiul materialității a stat la baza creării dreptului penal modern,
democratic, spre deosebire de cel al subiectivității, care a servit justificării
regimurilor totalitare, pentru a sancționa și faptele psihice, interne ale omului,
pe lângă cele obiective, săvârșite, adică materializate în realitatea obiectivă.
Constituţia și Codul penal italian au îmbrățișat, fără rezerve, principiul
materialității infracțiunii; la fel, și Codul penal român [art. 1 alin. (2)2; art. 2
alin. (1) și (2)3], cu excepția Codului de procedură penală român care permite,
Rubrică realizată de: prof. univ. dr. Constantin Sima, redactor-șef – revista ,,Pro
Lege”, e-mail: [email protected]; prof. univ. dr. Gheorghe Ivan, redactor-șef
adjunct – revista ,,Pro Lege”, e-mail: [email protected],
[email protected]. 1 Traducere efectuată de: Andreea Zazu, e-mail: [email protected]; prof.
univ. dr. Gheorghe Ivan. 2 ,,Art. 1. Legalitatea incriminării
[…]
(2) Nicio persoană nu poate fi sancţionată penal pentru o faptă care nu era prevăzută de legea penală la data când a fost săvârşită” (sublinierea noastră – C. Sima, Gh.
Ivan). 3 ,,Art. 2. Legalitatea sancţiunilor de drept penal
(1) Legea penală prevede pedepsele aplicabile şi măsurile educative ce se pot lua
faţă de persoanele care au săvârşit infracţiuni, precum şi măsurile de siguranţă ce se pot lua
faţă de persoanele care au comis fapte prevăzute de legea penală (sublinierea noastră – C.
Sima, Gh. Ivan).
362 Constantin Sima, Gheorghe Ivan
printre altele, începerea urmăririi penale și atunci când se pregătește
săvârşirea faptei [art. 305 alin. (1)], deși actele pregătitoare (preparatorii) nu
sunt incriminate.
Prezentare. În continuare, prezentăm în rezumat studiul ,,Principiul
materialității” (nullum crimen sine actione)4.
Principiul materialităţii şi principiul subiectivităţii. Dreptul penal al
faptei vătămătoare este guvernat de trei principii: a) principiul materialităţii
infracțiunii; b) principiul caracterului ofensator al infracțiunii; c) principiul
subiectivităţii infracțiunii.
Pentru dreptul penal modern, infracţiunea constă într-o faptă care nu
poate fi naturală sau animală, ci doar de natură umană, aceasta putând astfel
să fie atribuită numai unei persoane fizice.
Așadar, faptul de a fi neînsufleţit sau însufleţit este important din
punct de vedere penal doar atât timp cât este imputabil omului (de exemplu,
evenimentele vătămătoare produse de animale din cauza nepazei acestora sau
de căderea construcţiilor din cauza omiterii întreţinerii acestora). Însă,
deoarece dintr-un punct de vedere general, filosofic, etic, psihologic şi
fiziologic, este faptă umană nu doar aceea exteriorizată în lumea exterioară, ci
şi aceea cuprinsă în interiorul psihicului (sentimente, gânduri, dorinţe, intenţii,
stări subiective), revine întotdeauna în actualitate problema dacă dreptul penal
ar trebui să aibă ca obiect propriu doar comportamentele exterioare sau şi cele
interne. Ca răspuns, au fost formulate două principii, corespunzătoare unui
drept penal obiectiv şi unui drept penal subiectiv: a) principiul materialităţii
faptei; b) principiul subiectivităţii faptei.
Potrivit principiului materialităţii faptei, exprimat prin maxima lui
Ulpiano cogitationis poenam nemo patitur sau prin aceea mai modernă
nullum crimen sine actione, poate fi infracţiune doar comportamentul uman
material, adică cel manifestat în lumea exterioară şi, prin urmare, susceptibil
de percepţii senzoriale şi, deci, dotat cu o materialitate obiectivă; în aceste
condiții, fapta materială este piatra de temelie a infracţiunii.
Deopotrivă, fiind expresia siguranţei și certitudinii juridice, ca garanţie
a libertăţii individuale, principiul sus-menționat reprezintă și piatra de temelie
(2) Nu se poate aplica o pedeapsă ori nu se poate lua o măsură educativă sau o
măsură de siguranţă dacă aceasta nu era prevăzută de legea penală la data când fapta a fost
săvârşită (sublinierea noastră – C. Sima, Gh. Ivan).
[…]” 4 Ferrando Mantovani, Il principio di materialità, în ,,Diritto penale. Parte generale”,
quarta edizione, CEDAM, Padova, 2001, p. 126-129.
Materialitatea infracțiunii în concepția lui Ferrando Mantovani 363
a liberalismului penal care, în preocuparea sa de a limita libertatea individuală
în măsura strict necesară vieţii în comun, promovează incidența dreptului doar
în privința acţiunilor externe care aduc atingere relaţiilor de convieţuire şi
sustrage astfel oricărei disciplinări juridice acel „for intern” al omului,
rezervându-l doar conştiinţei şi judecăţii morale. Acest lucru a dat naştere
acelei concepţii obiective a infracţiunii, care are în vedere lezarea bunului şi a
cărei materialitate a faptei, în triada sa de acţiune naturală, de eveniment
natural, de cauzalitate naturală, constituie suportul dreptului penal al faptei.
Prin principiul subiectivităţii se încearcă, dimpotrivă, să se considere
infracţiune şi fapta psihică sau nuda cogitatio, adică simpla cugetare,
comportamentul intern sau mai bine zis ,,modul de a fi” al persoanei fizice.
Acest principiu a stat la baza unui drept penal al eticii, conturat de teologia
morală şi legat de ideea crimă-păcat. Astfel, în anumite etape ale dreptului
canonic a fost sancţionată și nuda cogitatio (in maleficiis voluntas spectatur,
non exitus), deoarece pentru salvarea sufletelor (salus animarum) era necesară
şi incriminarea simplelor intenţii, gânduri ale omului. Deopotrivă, a stat și la
baza totalitarismului penal, care, urmărind „stăpânirea ideologică” totală, nu a
renunţat la prerogativa de a examina şi forul intern, de a sancționa gândul
,,ascuns” și de a „lovi”, astfel, în cele mai intime atitudini ale omului, atunci
când erau divergente. Prin urmare, a luat naştere un drept penal ideologic,
poliţienesc, terorist, liberticid un drept penal al atitudinii interioare a
omului, care urmărea sancționarea actelor interne, ce erau scoase din
interiorul omului, în mod violent şi fraudulos (prin tortură şi inchiziţie sau,
mai modern, prin autocritică, narcoanaliză, maşina adevărului, spălarea
creierului, adică prin acele tehnici probatorii care permiteau dezvăluirea
deviaţiilor interne de la ideologia oficială, a dezacordurilor intime); sau un
drept penal de periculozitate (sine delicto sau ante ori praeter delictum),
fondat nu pe „acţiune”, ci pe „modul de a fi” al subiectului, sancționat deci nu
pentru ceea ce face, ci pentru gândul său, dedus din simplele stări subiective
(cum ar fi cele psihopatologice), din atitudinile personale simptomatice sau
chiar din însăşi structura biologică a subiectului (cu referire la sindromul
cromozomial xyy). Cel mai elocvent exemplu, în acest sens, a fost
totalitarismul penal naţional-socialist care, dematerializând, subiectivizând şi
considerând infracţiunea ca un pur „act de rebeliune” sau de „infidelitate” faţă
de regulile statuate, și-a propus să-l sancționeze pe așa-zisul infractor prin
intermediul nebulosului „drept penal al autorului”, din cauza modului său
imoral de a fi şi al sentimentului său general antijuridic.
Prevăzând în art. 25 alin. (2) că o persoană poate fi sancționată numai
pentru „fapta comisă”, Constituţia italiană a respins orice alt tip de drept penal
bazat pe principiul subiectivităţii şi a creat un drept penal fondat doar pe
364 Constantin Sima, Gheorghe Ivan
principiul materialităţii faptei. Această concluzie: a) răspunde accepţiunii
naturale a expresiei ,,fapta comisă” care, indiscutabil, nu indică nici simplul
gând, nici o atitudine subiectivă (Gesinnung), nici o stare de periculozitate a
persoanei; b) este conformă tradiţiei constituţionale liberale, a cărei expresie
directă este norma din textul constituțional sus-menționat; c) se deduce, a
fortiori, din principiul constituţional al caracterului ofensator al faptei,
materialitatea fiind suportul acestui caracter. Un alt argument: chiar şi Codul
penal italian folosește expresia „fapta comisă” (de exemplu, în art. 2), iar în
art. 115, excluzând din sfera ilicitului penal acordul a două sau mai multe
persoane de a comite o infracțiune sau instigarea neurmată de executare, a
fortiori, exclude și simpla cogitatio.
Principiul materialităţii îndeplinește o funcţie de delimitare a ilicitului
penal de alte tipuri de ilicit, neconstituind astfel infracţiune: a)
comportamentul voluntar doar intern (de exemplu: simpla intenție criminală;
simpla inversiune a animus possidendi în animus domini care nu se
exteriorizează însă în acte materiale de apropriere); b) intenţia doar declarată
– pentru a constitui infracțiune este necesar ca aceasta să se materializeze în
realitatea naturală şi socială (de exemplu, nu este suficient ca făptuitorul să îşi
manifeste intenția de a ucide, ci este nevoie ca aceasta să se traducă în acte
idonee de ucidere); c) modul de a fi al persoanei, chiar dacă acesta constă
într-un caracter al subiectului (de exemplu, tipul rasial sau etnic: nimeni nu
poate fi urmărit penal, nici supus măsurilor polițienești pentru faptul că
aparţine unor anumite tipuri de rase sau etnii, aşa cum s-a întâmplat uneori în
decursul istoriei) sau, în special, într-o stare de periculozitate socială.
Faptele (fattispecie) subiective de periculozitate socială (de exemplu:
obișnuința, profesionalitatea, tendinţa de a săvârşi infracţiuni) nu au, prin
urmare, nicio relevanţă penală în sine, neputând constitui infracţiuni. Însă
devin relevante din punct de vedere penal doar dacă au ca urmare comiterea
unei fapte materiale, ilicite penale. Sine delicto sau ante delictum, faptele
subiective pot constitui, cel mult, condiţii prealabile de aplicare a măsurilor
extrapenale de prevenire.
Materialitatea faptei care constituie infracţiune (fatto di reato) poate
evolua de la minima exteriorizare a începutului acţiunii (de exemplu,
infracţiunile de tentativă sau de atentat), la aceea intermediară de realizare a
întregii acţiuni (de exemplu, infracţiunile de simplă conduită), până la aceea
de maximă realizare a evenimentului material (de exemplu, infracţiunile de
eveniment).
În materialitatea sa, fapta care constituie infracţiune este compusă
dintr-un ansamblu de componente care dau naștere aşa-numitului element sau
aspect obiectiv (ori material) al infracţiunii care, din punct de vedere analitic,
Materialitatea infracțiunii în concepția lui Ferrando Mantovani 365
trebuie distins de elementul sau aspectul subiectiv (ori psihologic), deoarece
primul priveşte aspectele externe ale faptei (naturale-descriptive, chiar şi
normative), iar cel de-al doilea, aspecte ale sferei psihice a subiectului.
Așadar, în fapta obiectivă vor fi cuprinse: a) atât elementele pozitive (care
trebuie deci să existe), reprezentate de conduită şi, acolo unde se cere, de
eveniment, precum și de raportul de cauzalitate; b) cât şi elementele negative
(care trebuie să lipsească), reprezentate de lipsa cauzelor justificative.
VARIA
ETICĂ ȘI MOTIVAȚIE ÎN PROFESIA DE MAGISTRAT
Denisa SILIVESTRU
Procuror – Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov
ABSTRACT
Abiding by the law is a general obligation for any citizen. But
when the magistrate has to abide by the law by applying and
enforcing it upon others, Pandora box might be opening.
Therefore, it is very important that magistrates do rely on good
faith and strong knowledge of moral principles, together with
epistemological knowledge, while being highly motivated by doing
the right thing – and the right thing in our profession is justice –
this comes as the main idea of ethics for magistrates.
Ethics is a branch of philosophy, defined as a field of intellectual
enquiry about what a person should do and should not do, involving
concepts of right and wrong, virtue and vice, justice and crime. The
term derives from the Ancient Greek word ,,ἦθος” (,,ethos”) which is
an entity itself as the Greek language is terminological – and may be
translated as ,,virtuous habit”. Ethics is also referred to as morality
(from the later Latin „moralitas” – ,,manner, character, proper
behavior”).
„Although the morality of people and their ethics amounts to the
same thing, there is a usage that restricts morality to systems such as
that of Immanuel Kant, based on notions such as duty, obligation,
and principles of conduct, reserving ethics for the more Aristotelian
approach to practical reasoning, based on the notion of a virtue, and
generally avoiding the separation of 'moral' considerations from
other practical considerations” [Simon Blackburn, Oxford
Dictionary of Philosophy (2nd ed.), 2008, p. 240].
Key words: good faith, justice, equity, ethics, law, magistrate,
moral principles, motivation
e-mail: [email protected]
Etică şi motivaţie în profesia de magistrat 367
Din cele mai vechi timpuri, având la bază principiile înalte şi valorile
inerente existenţei umane, societăţile democratice s-au preocupat de
asigurarea unei structuri de rezistenţă pentru a proteja aceste principii şi valori
şi, astfel, pentru a da umanităţii ceea ce este al umanităţii. Au fost
elaborate norme de conduită, au fost instituţionalizate valorile, a fost creată
mentalitatea socială – astfel încât să corespundă stării societăţii şi nevoilor
sale la un moment dat al istoriei.
Astăzi, putem vorbi în siguranţă despre dreptate, libertate, educaţie,
iar instituţiile societăţii sunt datoare prin lege să respecte aceste valori –
piloni ai democraţiei. Alături de lege însă stă datoria morală faţă de
principii, astfel încât fiecare dintre noi să conştientizeze rolul său în societate
şi să reflecte razant către ea atât gândirea principială, cât şi acţiunile
corecte. În justiţie, care este reprezentarea demersurilor statului de a
transpune idealul de dreptate la nivelul societăţii, vorbim despre corect şi
incorect (în esență moral și imoral), mai degrabă decât despre bine şi rău,
care sunt concepte relative, reflectând numai dreptatea văzută din perspective
particulare. Aşadar, corectitudinea vizează interesul comun, al tuturor. De
aceea, toate demersurile noastre trebuie să fie corecte (etice, morale) –
întotdeauna în susţinerea interesului comun.
De ce avem nevoie de principii? Pentru că principiile sunt călăuza
noastră către frumos, ele sunt reguli de conduită în cadrul unei societăţi
determinate, aspirând la universalitate; se bazează pe conştiinţă şi determină
morala societăţii. Nu poate exista morală, deci principii, în izolare, pentru că,
aşa cum ştim de la Aristotel, omul este un animal politic – înţelegând prin
aceasta, după cum tot acest mare filosof a arătat în continuare, că acela care
trăieşte singur este fie zeu, fie fiară.
Prin urmare, avem nevoie să gândim principial, mai înainte de a
gândi procedural, întrucât numai principiile, bazate pe valori (reperele
acestora), dau dimensiunea societăţii, fiind esenţa statului de drept, iar
normele vor fi interpretate prin prisma principiilor morale – de aceea este
sarcina magistratului să facă dreptate respectând întotdeauna litera legii
şi gândind în spiritul ei; or, spiritul legii este dreptatea.
Legile sunt expresia justiţiei, învestite de societate cu autoritate
publică, fiind, aşadar, ocrotitoare ale societăţii. Magistratului îi revine datoria
de a face echitate în litera legii, echitatea fiind expresia corectitudinii. Iar
pentru a găsi echilibrul între legalitate şi echitate, nu este decât o cale, prin
intermediul principiilor.
Morala (sau etica) magistratului este dată de înţelepciunea sa –
care se întemeiază pe buna-credinţă şi pe cunoaştere. Aceasta este
368 Denisa Silivestru
importanţa gândirii principiale. În această ecuaţie îşi va găsi justiţia
echilibrul său: lege – echitate – morală (principii).
Justiţia, în exercitarea spiritului său democratic, parcurge mai multe
etape până la desăvârşirea valorii pe care o deserveşte, şi anume dreptatea.
Procurorul reprezintă geneza, începutul – actul de acuzare este leagănul
dreptăţii şi protecţiei sociale, apoi maturizarea ideii are loc în următoarele
etape judiciare.
Societatea reprezintă atât generaţiile anterioare, care ne-au lăsat
moştenirea lor, cât și generaţia noastră, dar şi generaţiile viitoare. Implicit,
datoria noastră, ca membri ai societăţii se răsfrânge asupra obiectului
profesiei noastre, dar rezidă şi în obligaţia de a transmite cunoştinţele
generaţiei următoare – viitori membri şi continuatori ai societăţii –, generaţie
faţă de care avem datoria de a o face şi mai bună. Or, educaţia este baza
civilizaţiei. După cum afirma filosoful Socrate, oamenii devin virtuoşi nu
numai cu ştiinţă, ci şi cu opinii corecte. Iar dacă vorbim despre bine şi rău,
tot Socrate ne arată că există un singur lucru bun, şi anume cunoaşterea;
există un singur lucru rău, şi anume necunoaşterea.
De ce să ne reamintim de Socrate? Pentru că a fundamentat ideea de
justiţie, consacrând legea la nivel principial, cu propria lui viaţă. Pentru
că, pentru prima dată, a explicat de ce este esenţială supremaţia legii: Când
cetăţenii rămân fideli legilor, societatea devine mai stabilă, iar cetăţenii mai
fericiţi. Aceeaşi idee a fost transpusă două generaţii mai târziu, dar în aceeaşi
exprimare principială, de Aristotel (care, de altfel, a fost mentorul lui
Alexandru cel Mare): Aşa cum atunci când corpul ce îşi pierde sufletul
moare, tot astfel şi statul, fără legi, nu poate exista.
Dacă am stabilit anterior că spiritul legii este dreptatea, acum
înţelegem de ce sufletul societăţii este legea. Sau, cum a arătat Aristotel,
însăşi identitatea societăţii este dată de ordinea ei de drept.
Așadar, este esenţial să punem bazele gândirii principiale, mai
înainte de a gândi procedural, pentru că procedurile deservesc principiile.
Normele sunt graiul dreptăţii, instituţiile de drept sunt braţele ei, iar
spiritul trebuie să fie mentalitatea corectă, fundamentată principial – părți
care asigură integritatea corpului societății. Această din urmă reprezentare a
dreptăţii – mentalitatea –, deși nescrisă, este cea mai evidentă.
Mentalitatea, să spunem învelișul exterior al gândirii, sau
psihosinteza, ca și strat mai profund al gândirii, generator de procese
mentale, determină acțiunile noastre; ele se formează prin prisma opiniilor și
experiențelor transmise și însușite în cadrul grupurilor umane, ecuaţie la care
se adaugă înţelepciunea fiecăruia, aceasta formându-se în urma procesului
Etică şi motivaţie în profesia de magistrat 369
educaţional – atât ştiinţa de carte, cât şi cunoaşterea principiilor morale –
împreună cu buna-credinţă.
Astfel, în viziunea corpului comun de magistraţi, justiţia trebuie să
îşi îndeplinească funcţia sa democratică, extensie a statului de drept – astfel
cum a fost adusă în fiinţa publică de reformatorii Clistene, Solon, Drakon, cu
sute de ani înaintea erei noastre – spre folosul individului, ca membru al unei
societăţi dacă nu ideale, ca a lui Platon, cel puţin îndreptate către principii.
Democrația însăși s-a întemeiat pe nevoia de dreptate, cum vom
vedea, succint, în cele ce urmează.
Astfel, germenii democrației au apărut în secolul VIII î.Hr., în Atena
antică, atunci când cetățenii atenieni au cerut un mod just de guvernare, după
ce au suferit mai multe nedreptăți, fiind puse bazele unui proces de trecere de
la monarhie la democrație, mai întâi directă, în care toți cetățenii participau la
deciziile comune în mod nemijlocit, iar actualmente reprezentativă, după cum
știm.
În acest context evolutiv, anul 632 î.Hr. îl are ca protagonist pe
Kylon, câștigător de jocuri olimpice, care a schimbat în profunzime societatea
ateniană din acele timpuri, cu consecințe directe asupra societăților actuale. Pe
fondul frământărilor sociale, Kylon conduce o răscoală și încearcă să preia
conducerea Atenei, dar în cele din urmă este înfrânt, iar acesta și fratele său se
refugiază în templul Atenei situat pe dealul Acropole, plasându-se astfel sub
protecție divină. Oponentul său, un Alcmeonid, jură în fața templului că
insurgenții vor fi cruțați, însă, ulterior, partizanii lui Kylon au fost masacrați.
Această faptă a creat o mișcare populară de proporții, pentru că fusese, în
opinia lor, un mare sacrilegiu să fie încălcat un astfel de jurământ, iar cine a
putut recurge la un asemenea act era lipsit de principii morale; de
remarcat faptul că la acel moment nu existau legi scrise și, implicit, nici
pedepsele nu erau legiferate. În acest context, se cere edictarea de legi
morale care să corespundă nevoii de dreptate.
Se întrunește tribunalul atenian (format din aproximativ 300 de
judecători care judecau împreună), iar familia Alcmenoizilor este exilată
perpetuu.
Succesiv, ca urmare directă a acestui eveniment care a zguduit lumea
ateniană, în anul 621 î.Hr., apare prima scriere a legilor morale, precum și
primul Cod penal al lumii – legile lui Drakon, care prevedeau pedepse de o
deosebită severitate (de unde și sintagma „legi draconice”).
Pentru prima dată în istoria omenirii, o instituție statală preia
sarcina judecării și aplicării pedepsei, în temeiul legii scrise, având la
bază morala, fiind înlocuit astfel dreptul gentilic al talionului edictat prin
Codul lui Hammurabi (1792-1749 î. Hr.), care consta în reciprocitatea crimei
370 Denisa Silivestru
și a pedepsei (deseori simbolizată prin expresia „ochi pentru ochi, dinte
pentru dinte”).
Legile lui Drakon prevăd, printre altele, condițiile acuzării, procedura
în sine, specializarea judecătoriilor, distincția dintre omor și ucidere din
culpă.
Așadar, am văzut că dreptatea, ca principal reper al moralei, a
născut democrația.
Această scurtă incursiune a fost menită să evidențieze temelia actului
de justiție – principiile morale. Având principii, putem naviga prin orice fel
de societate, antică sau actuală, destinația finală a procesului de justiție
fiind dreptatea.
În această ordine de idei, actul de justiţie este rezultatul unui proces
cu triplă valență: istoric, filosofic, juridic.
Magistratura, înaltă funcţiune socială, trebuie înţeleasă şi asumată
de noi, dar şi de societate în ansamblul ei, ca atare; magistratul nu este doar
un funcționar public, ci reprezintă idealurile cele mai înalte ale societăţii
– el nu este un simplu administrator al justiţiei, dar un reper al celei mai
mari valori – dreptatea socială, ceea ce reprezintă mai mult decât simpla
dreptate individuală. Pentru aceasta, noi, magistrații, trebuie să ne facem
datoria față de societate – aceasta trebuie să fie motivația corectă a
magistratului –, administrând cu înțelepciune procesul de justiție care
conduce la dreptate.
Însă datoria nu este autarhică – pentru a putea exista prin ea însăşi,
datoria trebuie alimentată cu educaţie, cu principii şi întotdeauna cu
opiniile corecte; numai ajunsă la această maturitate îşi va găsi echilibrul.
Implicit, în calitate de membru al societății, magistratul nu trebuie să
aibă numai impact asupra destinului oamenilor, prin deciziile pe care este
nevoit să le ia, dar și aport concret către societate. Or, o asemenea sarcină
trebuie susținută de motivația corectă, aceea de a face dreptate.
MANIFESTĂRI ŞTIINŢIFICE
CONFERINȚA NAȚIONALĂ „APĂRAREA MEDIULUI ȘI A
FONDULUI FORESTIER PRIN DREPTUL PENAL”
Pentru prima dată în istoria Ministerului Public, la data de 15
noiembrie 2016, a fost organizată o manifestare științifică cu o temă de mare
interes și omniprezentă pe buzele tuturor: mediul în ansamblul său trebuie
apărat, prin toate mijloacele, inclusiv prin cele penale, pentru a ne asigura
condiții de viață cât mai adecvate.
Organizator a fost Ministerul Public – Parchetul de le lângă Înalta
Curte de Casație și Justiție –, în colaborare cu Institutul de Cercetări Juridice
,,Acad. Andrei Rădulescu” al Academiei Române.
La lucrările conferinței au participat: reprezentanți ai Administrației
Prezidențiale – Departamentul Reformă Instituțională și Constituțională (prof.
univ. dr. Elena Simina Tănăsescu, consilier prezidențial), ai Curții
Constituționale (prof. univ. dr. Valer Dorneanu, președinte), ai Ministerul
Mediului, Apelor și Pădurilor (Erika Stanciu, secretar de stat), ai Comisiei
pentru Mediu și Echilibru Ecologic – Camera Deputaților (Lucia Ana Varga,
vicepreședinte), membrii Consiliului Superior al Magistraturii – Secția pentru
procurori (procuror Luminița Palade, vicepreședinte; procuror Gheorghe
Muscalu, membru; procuror Bogdan Gabor, membru; procuror Florentina
Gavadia, membru), reprezentanți ai Academiei Române (acad. Cristian Hera,
vicepreședinte), ai Institutului de Cercetări Juridice ,,Acad. Andrei
Rădulescu” (prof. univ. dr. Mircea Duțu, director), ai Ministerului Justiției, ai
Consiliului Legislativ, ai Inspectoratului General al Poliției Române, ai
Serviciului Român de Informații, ai Institutului de Cercetări și Amenajări
Silvice, ai Agenției Naționale pentru Protecția Mediului, ai Gărzii Naționale
de Mediu, ai Universității Ecologice din București, ai Universității
Româno-Americane, ai Școlii Naționale de Studii Politice și Administrative,
ai Societății Române de Criminologie și Criminalistică, ai Asociației
Criminaliștilor din România, ai Asociaților Forestierilor din România
(ASFOR), ai Federației Proprietarilor de Păduri și Pășuni din România
(Nostra Silva), ai Editurii Universul Juridic, procurori șefi din cadrul
Rubrică realizată de dr. Gheorghe Ivan, redactor-șef adjunct – revista ,,Pro Lege”,
procuror − Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Serviciul de documentare
și statistică judiciară, prof. univ. – Facultatea de Științe Juridice, Sociale și Politice,
Universitatea ,,Dunărea de Jos” din Galați, cercetător ştiinţific asociat − Institutul de Cercetări
Juridice ,,Acad. Andrei Rădulescu” al Academiei Române, e-mail:
372 Gheorghe Ivan
Parchetului de lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, procurori șefi ai
Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și
Terorism și ai Direcției Naționale Anticorupție, procurori generali ai
parchetelor de pe lângă curțile de apel, precum și alți procurori cu funcții de
conducere.
Fiind moderată de domnul prof. univ. dr. Ovidiu Predescu, consilier al
procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție, conferința națională ,,Apărarea mediului și a fondului forestier prin
dreptul penal” și-a început lucrările prin alocuțiunile rostite de:
prof. univ. dr. Augustin Lazăr, procuror general al Parchetului de pe
lângă Înalta Curte de Casație și Justiție;
Erika Stanciu, secretar de stat, Ministerul Mediului, Apelor și
Pădurilor;
acad. Cristian Hera, vicepreședintele Academiei Române;
prof. univ. dr. Mircea Duțu, director al Institutului de Cercetări
Juridice ,,Acad. Andrei Rădulescu” al Academiei Române;
prof. univ. dr. Valer Dorneanu, președintele Curții Constituționale;
procuror Luminița Palade, vicepreședintele Consiliului Superior al
Magistraturii.
În discursul său, domnul prof. univ. dr. Augustin Lazăr a subliniat:
,,Criminalitatea contra mediului ambiant a devenit astăzi o realitate evidentă
deopotrivă în plan local, național și internațional, iar prevenirea și
combaterea sa, o preocupare permanentă și chiar o prioritate pentru
autoritățile publice, marele public și specialiștii domeniului. Potrivit
ultimelor evaluări, criminalitatea contra mediului se plasează, la nivel
mondial, pe locul patru al activităților ilicite internaționale, generatoare de
profit criminal, după traficul de stupefiante, contrafaceri și traficul de ființe
umane. Toate studiile ne arată însă că această criminalitate este pe cât de
gravă, pe atât de puțin cunoscută, rar urmărită și sporadic pedepsită de
autoritățile naționale competente”.
Doamna secretar de stat Erika Stanciu, prezentând mesajul doamnei
Cristiana Pașca-Palmer, ministrul mediului, apelor și pădurilor, a relevat:
,,Considerăm că nu întotdeauna în activitatea de protecție a mediului
rezultatele obținute la nivel național sunt conforme cu așteptările. Ca și cauze
ale rateurilor înregistrate, din experiența ministerului pe care îl reprezint,
precizez câteva din lacunele identificate, pe de o parte, în sistemul normativ,
fără a avea pretenția unei liste exhaustive, pe de altă parte, în ceea ce
privește relațiile interinstituționale ale instituțiilor statului. În sistemul
normativ sunt norme care au o fundamentare inadecvată, nu prezintă
consecvență, nu au coerență și sunt incomplete. În ceea ce privește relațiile
Conferința Națională „Apărarea mediului și a fondului forestier .… 373
interinstituționale, cred că eforturile trebuie conjugate pentru atingerea
obiectivelor fundamentale care trebuie să domine obiectivele strict
instituționale, uneori alterate de caracterul lacunar pe care îl au normele”.
Domnul academician Cristian Hera a pus în evidență ,,schimbările
climatice globale, amplificate de măsurile nechibzuite de exploatare
nerațională a resurselor naturale, distrugeri masive de păduri, toate acestea
conducând la amenințarea supremă, zic eu: securitatea și siguranța
alimentară. Din nefericire, fenomenul nu este unic în România. Ia amploare
la nivel global. Anual se distrug șapte milioane ha de pădure, printre care și
cele amazoniene, care sunt considerate pământul planetei noastre. Se distrug
cinci până la șapte milioane ha de teren agricol. Se reduce substanțial
biodiversitatea. Se diminuează resursele de apă, în timp ce populația țării
crește substanțial.”
Domnul prof. univ. dr. Mircea Duțu a arătat: „Conferința naţională cu
tema <<Apărarea mediului și a fondului forestier prin dreptul penal>>
reprezintă un experiment științific inedit, deopotrivă prin promotorii săi,
modul de desfășurare, rezultatele obținute și valorificarea lor și, nu în ultimul
rând, tema abordată. Într-adevăr, este pentru prima dată când un institut de
cercetare științifică fundamentală în parteneriat cu Ministerul Public, chemat
constituțional să reprezinte interesele generale ale societății, precum și să
apere drepturile și libertățile cetățenilor în activitatea judiciară, colaborează
în realizarea unui proiect în care cercetarea științifică fundamentală se
combină și se completează cu cea aplicativă, teoria dreptului cu practica
judiciară, iar rezultatele se exprimă în soluții posibile sub forma propunerilor
de lege ferenda în atenția legiuitorului, măsuri de adecvare, adaptare și
eficientizare a răspunsului penal concret, recomandate celor chemați să
aplice legea și, nu în ultimul rând, în noi piste de cercetare menite să ofere
suportul necesar al evoluțiilor viitoare.”
Domnul prof. univ. dr. Valer Dorneanu a precizat: ,,Mă bucur că aici
s-a vorbit de Constituție, de faptul că această cartă fundamentală consacră
dreptul la mediu și multe lucruri folositoare. Poate ar fi trebuit să treacă și
pădurea și râurile alături de bogățiile subsolului1, ca să aibă acest regim
sacru. E un lucru la care vă invit să vă gândiți la următoarea revizuire a
Constituției. Pentru că am vorbit de Constituție și pentru că s-a invocat aici
rolul Curții Constituționale, vă asigur că ori de câte ori vom avea cauze care
1 Potrivit art. 136 alin. (3) din Constituția României, republicată, ,,bogăţiile de
interes public ale subsolului, spaţiul aerian, apele cu potenţial energetic valorificabil, de
interes naţional, plajele, marea teritorială, resursele naturale ale zonei economice şi ale
platoului continental, precum şi alte bunuri stabilite de legea organică, fac obiectul exclusiv
al proprietăţii publice” (nota noastră – Gh. Ivan).
374 Gheorghe Ivan
să pună în discuție textele menite să apere mediul, să apere pădurea, le vom
trata cu toată atenția”.
Doamna procuror Luminița Palade a remarcat: ,,Nu am vorbit
niciodată despre violența împotriva mediului pentru că nu am fost conștienți
că această violență împotriva mediului ne afectează ușor și insidios pe toți, pe
fiecare dintre noi, și efectele nu sunt imediate, ci pe termen lung.”
În continuare, domnul prof. univ. dr. Mircea Duțu a prezentat Raportul
general I ,,Protecția mediului prin dreptul penal: experiențe, inadecvări și
transformări necesare”.
Raportul special I ,,Analiza cauzelor penale având ca obiect, în
principal, soluțiile de renunțare/scoatere de sub urmărirea
penală/clasare/neîncepere a urmăririi penale, cu aplicarea unei sancțiuni
administrative, pentru infracțiunile prevăzute în Ordonanța de urgență a
Guvernului nr. 195/2005 privind protecția mediului și în Legea nr. 101/2011
pentru prevenirea și sancționarea unor fapte privind degradarea mediului” a
fost prezentat de domnul prof. univ. dr. Augustin Lazăr și doamna Elena
Giorgiana Hosu, procuror la Serviciul de îndrumare şi control din cadrul
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Apoi, a urmat prezentarea Raportului general II ,,Considerații asupra
protecției fondului forestier prin dreptul penal” de către domnul prof. univ. dr.
Mircea Duțu.
Raportul special II ,,Analiza cauzelor având ca obiect infracțiunile
silvice în care s-au pronunțat hotărâri rămase definitive” a fost prezentat de
domnul prof. univ. dr. Augustin Lazăr și doamna procuror Elena Giorgiana
Hosu.
O speță interesantă intitulată ,,Gunoiul european” a fost prezentată de
domnul Teodor Niță, procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel
Constanța.
Pe marginea rapoartelor prezentate s-au purtat discuții și s-au exprimat
puncte de vedere, formulându-se propuneri pertinente de modificare a
legislației pentru a se asigura o apărare eficientă a mediului și a fondului
forestier.
În final, au fost formulate ,,Concluziile generale” de către domnul
procuror general Augustin Lazăr și domnul prof. univ. dr. Mircea Duțu, iar
lucrările conferinței au fost închise de către domnul procuror general
Augustin Lazăr.
La Editura Academiei Române și Editura Universul Juridic a fost
publicat volumul conferinței ,,Apărarea mediului și a fondului forestier prin
dreptul penal”, autori fiind prof. univ. dr. Augustin Lazăr (coordonator), prof.
univ. dr. Mircea Duțu (coordonator), Elena Giorgiana Hosu și Andrei Duțu.
RESTITUIRI
INDEPENDENŢA MAGISTRATURII1
Fiind la ordinea zilei iarăşi reforma legii de organizare judecătorească
– anunţată prin mesajul regal –, voi arăta cum ar trebui legiferate câteva
chestiuni de organizare judecătorească, care au un rol important în buna
administrare şi distribuire a justiţiei: inamovibilitate, examen de capacitate,
Consiliu Superior şi disciplina judecătorească.
Toate acestea la un loc contribuie mai ales la întărirea independenţei
magistraturii, care este în mod incontestabil temelia de granit a unei bune
organizări judecătoreşti.
Este astăzi magistratura independentă, neinfluenţată de puterea
executivă? Vom răspunde: în general, da, este independentă, cu unele
excepţii. Bineînţeles că trebuie să facem toate eforturile, să întrebuinţăm
toate mijloacele ca să fie complet independentă.
Astăzi independenţa magistraturii este garantată prin inamovibilitatea
magistraţilor (art. 137-151), selecţionarea prin examenul de capacitate
(83-89) şi prin Consiliul Superior (61-66) şi, în fine, prin comisiile
disciplinare se aplică sancţiuni severe celor care se abat de la datoriile lor.
Bineînţeles că un magistrat, ca să corespundă în totul misiunii lui,
trebuie să fie înzestrat cu toate calităţile sufleteşti, să fie conştiincios, zelos
şi să posede o bună cultură şi educaţiune civică.
Prin cele 4 capitole sus-menţionate din legea de organizare
judecătorească, magistratul este apărat de loviturile din afară, care ar fi de
natură să-i tulbure buna lui credinţă şi conştiinţa cea mai curată.
Astfel că găsirea celor mai fericite dispoziţiuni legale şi a modalităţii
celei mai bune funcţionări a acestor 4 organe judecătoreşti îi asigură
magistratului o independenţă desăvârşită.
La noi, la 1890 s-a acordat în parte inamovibilitatea. Până la această
dată principiul inamovibilităţii nu era înscris în lege.
Înainte de 1890, magistraţii care în hotărârile lor judecătoreşti ar fi
încercat să se afirme ca a 3-a putere în stat şi să-şi manifeste spiritul de
dreptate şi legalitate în mod independent de puterea executivă şi de orice
alte influenţe străine, ar apărea azi ca nişte eroi, care de multe ori plăteau cu
sacrificarea carierei lor perseverarea într-o atitudine demnă şi legală. Pe
Rubrică realizată de dr. Simona Frolu, procuror − Parchetul de pe lângă Înalta
Curte de Casație și Justiție, Serviciul de cooperare judiciară internațională, relații
internaționale și programe, e-mail: [email protected]. 1 Studiu publicat în ,,Curierul Judiciar” nr. 4/1930, p. 660-662.
376 Aurel Safirescu
atunci, ministrul justiţiei era atotputernic; dar trebuie să adăugăm că mai
totdeauna şi miniştrii de justiţie dinainte de 1890 erau înzestraţi cu calităţi
mari, pătrunşi de spiritul de legalitate... Inamovibilitatea şi celelalte
dispoziţiuni bune nu erau înscrise în lege, dar erau săpate în sufletul
miniştrilor de pe atunci, cu cât erau mai nobili, mai distinşi, cu atât
deveneau ei înşişi apărătorii, sprijinitorii bunilor judecători.
Astăzi, situaţiunea din trecut s-a schimbat mult. Până acum 22 de ani
schimbarea regimului politic aducea după sine şi schimbarea personalului
judecătoresc (de la President de tribunal în jos). Odată cu prefecţii,
funcţionarii administrativi mari şi mici se înlocuiau ori cel puţin transferau
mai toţi judecătorii de tribunal, ocol, supleanţi...
Pentru prima oară la 1890 s-a introdus inamovibilitatea în
magistratură după propunerea fostului ministru de justiţie Theodor Rosetti,
fost ministru (5 Nov. 1889 - 16 Nov. 1890), declarând inamovibili pe toţi
preşedinţii şi consilierii Curţilor de apel, precum şi preşedinţii tribunalelor.
Inamovibilitatea la 1890 s-a acordat parţial. La 1908-1910 s-a întins
inamovibilitatea la toţi judecătorii, începând cu judecătorii de ocol, şi s-a
înfiinţat examenul de capacitate pentru selecţionarea lor. Sub ministeriatul
lui Thoma Stelian (1907-1910), prin legile propuse atunci de acesta s-a adus
o adevărată prefacere în organizarea noastră judecătorească şi odată cu
aceasta şi o schimbare profundă în mentalitatea şi moravurile politicienilor
noştri şi a reprezentanţilor puterii executive faţă de acei care laolaltă
formează puterea judecătorească, a 3-a putere în stat.
A fost un eveniment în analele magistraturii noastre, când s-a aflat că
fostul ministru de justiţie nu mai făcea numiri nici de supleanţi sau ajutori
după recomandarea politicienilor, că respingea cererile candidaţilor care
fuseseră înscrişi în vreun club politic, chiar şi de culoarea politică a
partidului din care făcuse parte şi neuitatul ministru Th. Stelian; iar până la
înfiinţarea examenului se ghida în numirile magistraţilor începători după
numărul bilelor albe ce obţinuseră la examenele juridice.
Câtă pornire şi îndârjire din partea unor mari proprietari, care erau
aspru amendaţi de judecătorii de ocol cu ocaziunea aplicării legii învoielilor
agricole; câţi politicieni foarte nemulţumiţi, fiindcă nu înţelegeau ca dl.
ministru al justiţiei să nu înlocuiască sau să transfere nici pe supleanţi sau
ajutori după stăruinţele interesate sau capricioase ale d-lor, ci numai după
un raport motivat al inspectorului judecătoresc.
Este drept că începând cu 1907 pentru judecătorii de ocol şi cu 1909
pentru toţi judecătorii titulari (care trecuseră examenul), organizarea noastră
judecătorească a intrat într-o nouă fază, magistratura şi-a câştigat mult din
independenţa ei legitimă şi necesară. Cu începere de la 1909 judecătorii de
Independenţa magistraturii 377
toate gradele au dobândit inamovibilitatea, temelia pe care se reazemă
independenţa magistraturii.
Astăzi, un magistrat cu calităţi alese sufleteşti şi morale, pe lângă cele
profesionale, poate fi un magistrat integru, independent, fără niciun pericol
,,din afară“. Sunt, excepţional, elemente care n-au o voinţă destul de tare, pe
lângă cultură şi educaţie şi râvnesc prea mult la „înaintări accelerate” şi vor
lipsi de la demnitatea lor, căutând să intre în graţiile politicienilor zilei sau
celor care ar putea să intervină favorabil pe lângă atotputernicul ministru.
Sunt magistraţi care suferă în mod acut de frigurile înaintării, au
dorinţa arzătoare de a câştiga prin orice mijloace grade cât mai mult, în cel
mai scurt timp posibil, şi sunt atâtea grade în ierarhia judecătorească, mai
multe ca în ierarhia militară.
Consiliul Superior este organul oficios căruia îi sunt încredinţate, între
alte atribuţiuni, şi acelea de a acorda înaintările şi de a aproba transferările.
De modul cum este format, cum funcţionează Consiliul Superior al
Magistraturii, depinde foarte mult ca acele „stăruinţe”, „intervenţii”,
,,influenţe” străine de magistratură să fie favorizate, înteţite sau să fie
înlăturate, suprimate.
În nr. viitor vom căuta să arătăm ce modificări ar trebui să fie aduse
capitolelor sus-menţionate: inamovibilitate, examen de capacitate, Consiliu
Superior şi comisii disciplinare, pentru întărirea şi garantarea tot mai mult a
independenţei magistraturii.
Aurel SAFIRESCU
Consilier2 Curtea de Apel Braşov
2 Funcţia de consilier era asimilată celei de judecător.
VITRINA CĂRŢII JURIDICE
Conflictul de interese. Teorie și jurisprudență.
Studii de drept comparat
Lucrarea prof. univ. dr. Augustin Lazăr,
procuror general al Parchetului de pe lângă Înalta
Curte de Casație și Justiție, Conflictul de interese.
Teorie și jurisprudență. Studii de drept comparat,
apărută la Editura Universul Juridic, prezintă, într-o
manieră diacronică, o analiză a infracțiunii de conflict
de interese, incriminare și modificări, iar într-o
manieră comparativă, conținutul constitutiv al
infracțiunii, sistemul de comparație avut în vedere
fiind cel al dreptului penal francez.
Ideea realizării și publicării acestei lucrări s-a născut, după cum ne
spune chiar autorul, în contextul dezbaterilor din cadrul seminariilor privind
bunele practici în materia depistării sistemului modus operandi și a urmăririi
penale a conflictelor de interese, organizate semestrial de Ministerul Public,
structurile specializate ale Poliției Române, Agenția Națională de Integritate și
operatorii de intelligence.
Monografia își propune, așadar, să ofere practicienilor un instrument
de lucru util în aplicarea legii, mai cu seamă prin sinteza de practică judiciară
cu privire la infracțiunea de conflict de interese.
*
* *
Infracțiuni de genocid și contra umanității
Lucrarea Infracțiuni de genocid și contra
umanității, ce-l are ca autor pe Bogdan Bîrzu, publicată
la Editura Pro Universitaria, reprezintă un demers
științific de mare interes, întrucât contribuie la edificarea
unor concepte juridice relevante și de actualitate în
materia infracțiunilor de genocid și contra umanității, atât
pentru specialiști, cât și pentru opinia publică, în general.
Autorul a simțit nevoia unei înțelegeri exhaustive
Rubrică îngrijită de dr. Simona Frolu, procuror − Parchetul de pe lângă Înalta Curte
de Casație și Justiție, Serviciul de cooperare judiciară internațională, relații internaționale și
programe, e-mail: [email protected].
379
a fenomenului comiterii acestor infracțiuni de o gravitate extremă și a optat
pentru o abordare integrată a tuturor elementelor componente și a totalității
factorilor determinanți, pornind de la contextul istoric, socio-politic și
cultural, continuând cu cele mai relevante aspecte de ordin juridic, din prisma
dreptului internațional, dreptului internațional penal și a celui internațional
umanitar, finalizând cu trecerea în revistă a celor mai importante instanțe
penale internaționale cu competență în materie.
*
* *
Sistemul prostituţiei – o abordare din perspectiva
egalității de gen
Minodora Cliveti, avocat, preocupată de
studierea, aplicarea și protejarea drepturilor omului,
este autoarea lucrării Sistemul prostituţiei – o abordare
din perspectiva egalității de gen, apărută la Editura
C.H. Beck.
Realizată prin sistematizarea unor date de
natură istorică, socială, statistică, sociologică, juridică
și politică despre prostituție, constant prezentă în
societatea umană, lucrarea pune în lumină cauzele care
determină și încurajează prostituția, atrage atenția
asupra consecințelor „banalizării” fenomenului, mai ales asupra condiției
femeii în societate.
Ca elemente de noutate, pot fi menționate aspectele legate de sistemele
juridice aplicabile prostituției: prohibiționismul, reglementarismul,
aboliționismul, sisteme care fac ca același fenomen să fie considerat o muncă,
o infracțiune sau o formă de libertate umană, precum și consecințele acestei
diferențieri asupra femeilor, în special, dar şi asupra traficului de ființe umane
în scopul exploatării sexuale care profită din plin de pe urma acestor
diferențieri. Lucrarea evidențiază, totodată, noi tendințe legislative la nivelul
Uniunii Europene, rolul Parlamentului European și al Comisiei Europene,
interesate din ce în ce mai mult de fenomenul dezvoltării fără precedent a
industriei sexului și a creșterii numărului victimelor traficului de persoane în
scopul exploatării sexuale.
380 Simona Frolu
*
* *
Răspunderea penală a aleșilor
Claudiu George Pupăzan, asist. univ. dr. la
Facultatea de Drept a Universității ,,Alexandru Ioan
Cuza” din Iași, ne propune, spre lectură și
aprofundare, monografia apărută la Editura Hamangiu
sub titlul Răspunderea penală a aleșilor.
Temă de maximă actualitate, infracționalitatea
în rândul aleșilor constituie în prezent un fenomen
social cu o largă răspândire, o problemă majoră cu
care se confruntă autoritățile judiciare ale statului și
care, în același timp, suscită un real interes pentru opinia publică.
În analiza acestei instituții juridice au fost fixate două planuri distincte.
Unul pune accentul pe evidențierea normelor care au drept finalitate
protecția mandatului aleșilor față de eventuale abuzuri ori presiuni ce s-ar
putea exercita asupra lor, iar cel de-al doilea vizează acele norme penale prin
care se sancționează activitatea ilegală a aleșilor în exercitarea atribuțiilor
specifice, acțiuni prin care sunt desconsiderate valori sociale apărate de legea
penală și care aduc, prin consecințele produse, prejudicii atât statului și
unităților administrativ-teritoriale, cât și cetățenilor români.
Deopotrivă, autorul a urmărit surprinderea completă a aspectelor de
teorie şi de practică judiciară privitoare la răspunderea penală a aleșilor,
precum și elucidarea cauzelor activității lor antisociale și cercetarea
condițiilor în care aceștia săvârșesc infracțiuni, totul pentru înțelegerea
corectă a fenomenului, dar și pentru o justă interpretare și aplicare a
dispozițiilor legale în materie.