1

Priorit ăţi de dezvoltare ale educaţiei şi formării profesionale din România

în perioada 2014-2020 - analiză de nevoi -

Prof. Gabriel Octavian Negrea

Director Colegiul Național „Gheorghe Lazăr” Sibiu I. Analiza situaţiei actuale 2. Analiza priorit ăţilor tematice privind educaţia şi formarea profesională 2.2. Calitate şi eficienţă în educaţie şi formare profesională 2.2.3. Profesionalizarea managementului educaţional (inclusiv managementul universitar)

Secţiunea I – Învăţământ preuniversitar 1. Context legislativ Perioada 2007-2012 este marcată de modificări semnificative în legislaţia învăţământului preuniversitar, cu efecte importante asupra managementului educaţional. Separând din analiză pentru moment salarizarea personalului din învăţământul preuniversitar şi cu referire strict la legislaţia primară a domeniului, intervalul analizat poate fi împărţit în următoarele două perioade: - Perioada 2007-2011. În această perioadă, învăţământul preuniversitar a fost legiferat prin

Legea învăţământului nr. 84/1995 şi prin Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic. Perioada este caracterizată prin completări şi modificări frecvente ale legislaţiei, majoritatea cu implicaţii directe asupra managementului educaţional. Astfel, în intervalul menţionat, Legea învăţământului nr. 84/1995 a fost completată de 8 ori şi modificată de 12 ori, iar Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic a fost completată de 3 ori şi modificată de 11 ori1. Toate aceste modificări ale legislaţiei primare au fost reflectate în acte normative de rang inferior şi au determinat schimbări frecvente în activitatea managerială.

- Perioada 2011-2012. Este caracterizată de promulgarea unei noi legi pentru reglementarea

sistemului naţional de învăţământ – Legea Educaţiei naţionale nr. 1/2011 – concomitent cu abrogarea în întregime a legislaţiei primare anterioare. Noua legislaţie a produs şi produce în continuare schimbări importante în întregul sistem de învăţământ din România: structura sistemului de învăţământ, finalităţile învăţământului, curriculumul, evaluarea, administrarea şi finanţarea, managementul educaţional etc. De menţionat faptul că în intervalul relativ scurt de la promulgare, Legea Educaţiei naţionale nr. 1/2011 a fost modificată şi completată de 2 ori (Legea nr. 166/2011 şi Ordonanţa de urgenţă a guvernului nr. 21/2012). Schimbarea în întregime a legislaţiei domeniului a determinat două efecte importante la nivelul legislaţiei secundare, cu implicaţii directe asupra managementului educaţional. În primul rând este vorba de promulgarea unui număr relativ ridicat de acte normative de aplicare a legii, unele dintre acestea suferind ulterior modificări şi completări2. În al doilea rând, este vorba de întârzieri uneori semnificative în emiterea unor acte normative secundare prevăzute de Legea Educaţiei naţionale nr. 1/2011. Această situaţie a determinat funcţionarea în anumite domenii pe baza unor acte normative secundare emise conform legislaţiei anterioare a domeniului (cum sunt, de

1 Estimare conform listelor de acte din programul Legis CTCE Piatra Neamţ; nu au fost luate în considerare acte abrogate ulterior; include legi şi ordonanţe/ordonanţe de urgenţă; include învăţământul superior. 2 Un exemplu important în acest sens, datorită domeniului de reglementare (management resurse umane), este Ordinul ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului nr. 5560/2011 pentru aprobarea Metodologiei-cadru privind mobilitatea personalului didactic din învăţământul preuniversitar în anul şcolar 2012-2013 – acest act normativ a suferit 3 modificări şi completări importante într-un interval de 8 luni.

2

exemplu, regulamentele privind organizarea şi funcţionarea unităţilor de învăţământ, respectiv a consiliilor de administraţie din unităţile de învăţământ). Schimbările introduse de noua legislaţie, concomitent cu abundenţa, iar în unele cazuri întârzierea în emiterea actelor normative secundare – au însemnat solicitări profesionale semnificative pentru conducerile unităţilor de învăţământ.

Referitor la salarizarea personalului din învăţământul preuniversitar, incluzând salarizarea personalului de conducere, perioada 2007-2012 este din nou marcată de modificări importante la nivel legislativ. Aceste modificări au produs efecte atât asupra condiţiilor de muncă ale personalului de conducere, cât şi asupra activităţii manageriale, în special în domeniul managementului resurselor umane. Similar analizei anterioare, intervalul 2007-2012 poate fi şi în acest caz împărţit în două perioade distincte în privinţa evoluţiilor legislative: - Perioada 2007-2009. Salarizarea personalului din învăţământ, inclusiv a personalului de

conducere, s-a realizat în baza prevederilor Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic. Perioada este caracterizată prin modificări ale nivelului de salarizare prin diferite acte normative. Dintre acestea, cel mai important de menţionat prin efectele sale – atât asupra cheltuielilor cu salariile de la bugetul statului până la nivelul anului 2016, cât şi asupra managementului educaţional – este Legea nr. 221/2008. Prin această lege, Parlamentul României a aprobat Ordonanţa Guvernului nr. 15/2008 privind creşterile salariale ale personalului din învăţământ în anul 2008. Datorită problemelor înregistrate la bugetul statului, Guvernul României a încercat ulterior, printr-o succesiune de ordonanţe, să amâne aplicarea creşterilor salariale prevăzute de Legea nr. 221/2008. Aceste ordonanţe au fost succesiv aplicate în momentul promulgării lor, fiind apoi succesiv declarate neconstituţionale prin decizii ale Curţii Constituţionale. În intervalele de timp dintre momentele promulgării ordonanţelor şi momentele declarării lor ca neconstituţionale, directorii unităţilor de învăţământ au aplicat evident prevederile ordonanţelor şi ca urmare nu au acordat creşterile salariale prevăzute de Legea nr. 221/2008. Rezultatul final a fost astfel acumularea unui interval de timp semnificativ (15 luni) în care personalul din învăţământ nu a beneficiat efectiv de creşterile salariale prevăzute de Legea nr. 221/2008 – deoarece directorii unităţilor de învăţământ au fost puşi în situaţia de a aplica ordonanţe ale Guvernului declarate ulterior neconstituţionale. Pentru clarificarea acestei situaţii f ără precedent, angajaţii din învăţământ s-au adresat prin intermediul sindicatelor instanţelor judecătoreşti pentru stabilirea drepturilor salariale – chemând în calitate de pârâţi inspectoratele şcolare şi unităţile de învăţământ. Având în vedere deciziile Curţii Constituţionale, instanţele judecătoreşti au dat dreptate angajaţilor şi au obligat în final pârâţii la calculul şi plata drepturilor salariale conform prevederilor din Legea nr. 221/2008. Pentru reducerea presiunii bugetare rezultate astfel, Guvernul României a reglementat ulterior prin ordonanţe de urgenţă plata eşalonată în intervalul 2012-2016 a sumelor devenite executorii prin sentinţele judecătoreşti. Este semnificativ de menţionat faptul că, cel puţin până în prezent, beneficiază de plata drepturilor salariale neacordate numai personalul din învăţământ care a avut la momentul declanşării litigiului de muncă statutul de membru de sindicat. Situaţia complexă rezultată din problemele de natură legislativă, juridică şi financiară a afectat întregul sistem de învăţământ şi în mod special conducerile unităţilor de învăţământ. Directorii de şcoli, în calitate de reprezentanţi legali ai şcolilor, au trebuit să facă faţă situaţiei de pârâţi în raport cu proprii angajaţi, iar apoi, în calitate de ordonatori de credite, au trebuit să proiecteze şi să execute bugetele şcolilor în conformitate cu obligaţiile rezultate din sentinţele judecătoreşti.

- Perioada 2010-2012. Perioada este caracterizată prin două modificări legislative cu efecte

importante asupra sistemului şi implicit asupra managementului educaţional. Este vorba în primul rând de legiferarea şi aplicarea sistemului unitar de salarizare a personalului plătit din fonduri publice. Sistemul unitar de salarizare a fost iniţial stabilit prin Legea nr. 330/2009, iar apoi prin Legea nr. 284/2010. Se poate afirma că prin instituirea unui sistem unitar de salarizare

3

a personalului plătit din fonduri publice a fost atins un obiectiv declarat cu mult timp în urmă prioritar de sindicatele din învăţământ şi asumat în diferite programe de guvernare în încercarea de a creşte echitatea în sectorul public şi eficienţa financiară. Aplicarea în fapt a acestui sistem a fost însă însoţită atât de probleme de natură administrativă, cât şi de probleme de natură financiară. Ca urmare a agravării efectelor crizei economice, începând cu iulie 2010 cuantumul salariului brut de încadrare a fost redus cu 25% pentru toţi angajaţii plătiţi din fonduri publice (Legea nr. 118/2010), iar reglementarea salarizării unitare a necesitat o nouă lege pe parcursul aceluiaşi an (Legea nr. 285/2010) prin care să fie temperate şi diminuate presiunile asupra bugetului statului. La nivelul începutului anului 2012 se poate afirma că salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice este legiferată, dar se află încă în curs de aplicare. În ceea ce priveşte salariile personalului din învăţământ şi puterea de cumpărare se poate afirma că acestea au suferit reduceri semnificative în intervalul 2010-2012. Aceste reduceri au evident efecte negative asupra motivaţiei personalului din învăţământ – ceea se reflectă în calitatea, eficacitatea şi eficienţa activităţii manageriale. Cea de a doua modificare legislativă majoră a perioadei este introducerea în fapt a finanţării cheltuielilor de personal ale unităţilor de învăţământ pe baza standardelor de cost pe elev/preşcolar (finanţare per capita). Finanţarea cheltuielilor de personal pe baza standardelor de cost pe elev/preşcolar a fost pusă pentru prima dată în aplicare în anul 2010 prin Hotărârea Guvernului României nr. 1618/2009. Simplitatea formulei de finanţare, costul standard relativ redus şi deficienţele mecanismului de echilibrare au condus imediat la probleme semnificative la nivelul finanţării cheltuielilor de personal. Atât pe parcursul anului 2010, cât şi în anul 2011 şi 2012 au fost întâmpinate situaţii de unităţi de învăţământ cu buget excedentar pentru cheltuielile de personal (unităţi de învăţământ mici-medii cu efective bune pe clasă şi angajaţi tineri cu salarii mici), respectiv, mai frecvent, cel puţin în mediul urban, unităţi de învăţământ cu deficit pentru cheltuielile de personal (licee tehnologice cu probleme privind efectivele de elevi, licee vocaţionale cu raport mic elevi/cadru didactic, licee teoretice cu efective bune pe clasă, dar cu personal cu salarii mari)3. Toate aceste probleme au însemnat solicitări importante şi de natură nouă pentru conducerile unităţilor de învăţământ. În pofida problemelor inerente unei modificări de asemenea anvergură, se poate aprecia că finanţarea pe baza standardelor de cost pe elev/preşcolar a însemnat un progres, cel puţin la nivel legislativ, privind creşterea eficienţei finanţării învăţământului şi a responsabilităţii factorilor de decizie de la nivel judeţean şi local.

Sinteză context legislativ: Perioada 2007-2012 este marcată de modificări semnificative în legislaţia învăţământului preuniversitar, cu efecte importante asupra managementului educaţional. Au fost modificate condiţiile de ocupare ale funcţiilor de conducere, de îndrumare şi de control, condiţiile de muncă, drepturile, obligaţiile şi atribuţiile personalului de conducere, de îndrumare şi de control, respectiv drepturile şi obligaţiile privind participarea la formare continuă. În acelaşi timp, modificările majore privind organizarea şi funcţionarea sistemului naţional de învăţământ, cu accent pe descentralizare, creşterea responsabilităţii şi a eficacităţii şi eficienţei sistemului, au însemnat şi vor însemna în continuare noi solicitări profesionale pentru directorii de şcoli. Aplicarea noilor prevederi legale a fost însoţită de numeroase probleme, parte dintre acestea fiind determinate şi/sau accentuate de criza economică. În ansamblu, se poate aprecia că modificările legislative din perioada analizată au determinat directorii de şcoli să utilizeze o multitudine de metode şi tehnici manageriale noi, apelând competenţe profesionale din cele mai variate domenii – legislaţie, finanţare, resurse umane etc. 2. Condiţii de ocupare şi ocupare

3 De exemplu, la nivelul municipiului Sibiu, luna august, 2012: din 18 grădiniţe – 12 au excedent, 6 au deficit; din 16 şcoli cu clasele I-VIII – 3 au excedent, 13 au deficit; din 16 licee – 3 au excedent, 13 au deficit, iar aceasta nu este o situație singulară.

4

Schimbările legislative majore din perioada 2007-2012 (Legea Educaţiei naţionale nr. 1/2011 şi actele normative subsecvente) au determinat modificări semnificative şi în condiţiile pentru ocuparea funcţiilor de director/director adjunct în învăţământul preuniversitar. Comparativ, pe baza prevederilor legale în vigoare pentru fiecare perioadă, condiţiile pentru ocuparea funcţiilor de director/director adjunct în învăţământul preuniversitar au evoluat astfel:

Perioada 2007-2010 (Legea 128/1997)

Perioada 2011-2012 (Legea 1/2011)

Condiţii generale de ocupare: - personal didactic titular - cel puţin gradul didactic II - vechime la catedră de cel puţin 5 ani - calităţi profesionale, manageriale şi morale4

Condiţii generale de ocupare: - personal didactic titular - membru al corpului naţional de experţi în

management educaţional5

Condiţii speciale de ocupare: - pentru învăţământul primar/preşcolar – unul

dintre directorii adjuncţi este institutor, învăţător sau educatoare

- pentru învăţământul în limbile minorităţilor naţionale – ocupare cu personal didactic aparţinând minorităţii naţionale sau bun cunoscător al limbii respective

Condiţii speciale de ocupare: - directorul şi directorul adjunct din unităţile

de învăţământ nu pot avea, pe perioada exercitării mandatului, funcţia de preşedinte sau vicepreşedinte în cadrul unui partid politic, la nivel local, judeţean sau naţional

- pentru învăţământul în limbile minorităţilor naţionale – ocupare cu personal didactic aparţinând minorităţii naţionale sau cunoscător al limbii respective

Procedura de ocupare: - concurs desfăşurat pe baza criteriilor de

competenţă profesională şi managerială - metodologie de concurs stabilită prin ordin

al ministrului - avizul consultativ al consiliului de

administraţie al unităţii de învăţământ - numire prin decizie a inspectorului şcolar

general sau prin ordin al ministrului – în funcţie de nivelul unităţii de învăţământ

Procedura de ocupare: - concurs public organizat de unitatea de

învăţământ, prin consiliul de administraţie - metodologie de concurs stabilită prin ordin

al ministrului - numire prin decizie a consiliului de

administraţie al unităţii de învăţământ

Ocuparea efectivă în urma concursului: - numire pe o perioadă de 4 ani - contract de management educaţional încheiat

cu inspectorul şcolar general

Ocuparea efectivă în urma concursului: - mandatul are o durată de 4 ani - contract de management încheiat cu primarul

unităţii administrativ-teritoriale sau preşedintele consiliului judeţean pe raza căreia se află unitatea de învăţământ

- model-cadru al contractului de management educaţional stabilit prin ordin al ministrului

4 Acestea sunt detaliate în continuare în Ordinul ministrului educației și cercetării nr. 3142/2006 în baza căruia s-au organizat concursurile de ocupare a funcțiilor de director/director adjunct până la promulgarea Legii nr. 1/2011. 5 Sunt prezentate în continuare condiţiile de includere în corpul naţional de experţi în management educaţional.

5

Perioada 2007-2010 (Legea 128/1997)

Perioada 2011-2012 (Legea 1/2011)

Eliberarea din funcţie: - la încheierea perioadei de 4 ani - prin destituire ca sancţiune disciplinară – la

propunerea inspectorului şcolar general sau a 1/3 din totalul membrilor consiliului de administraţie (al inspectoratului şcolar judeţean) sau la propunerea organelor ierarhic superioare

- eliberarea din funcţie se dispune de persoana care a emis decizia de numire

Eliberarea din funcţie: - la încheierea mandatului - prin hotărârea consiliului de administraţie al

unităţii de învăţământ, cu votul a 2/3 din membri / prin destituire ca sancţiune disciplinară – la propunerea consiliului de administraţie al unităţii de învăţământ şi cu decizia inspectorului şcolar general

- eliberarea din funcţie se dispune de consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ

Pentru clarificarea situaţiei actuale (2012), trebuie precizate prevederile referitoare la corpul naţional de experţi în management educaţional (CNEME). Calitatea de membru al CNEME se dobândeşte prin înscrierea în Registrul naţional al experţilor în management educaţional, în urma promovării unui concurs de selecţie, organizat în conformitate cu o metodologie stabilit ă prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului. În prezent, conform prevederilor din Legea Educaţiei naţionale nr. 1/2011 şi din Ordinul ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului nr. 5549/2011, completat şi modificat prin Ordinul nr. 4838/2012, la concursul de selecţie pentru dobândirea calităţii de membru al CNEME poate participa orice cadru didactic care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii: - face dovada acumulării a 60 de credite transferabile în cadrul unor programe acreditate de

formare în domeniul managementului educaţional; - este titular în învăţământ şi are cel puţin gradul didactic II sau titlul ştiinţific de doctor; - a obţinut calificativul „foarte bine” în ultimii 4 ani şi nu a fost sancţionat disciplinar în anul şcolar curent;

- nu a fost lipsit de dreptul de a ocupa o funcţie de conducere sau de îndrumare şi control în învăţământ prin hotărâre judecătorească definitivă de condamnare penală;

- nu a fost exclus din Registrul naţional al experţilor în management educaţional. Suplimentar acestor condiţii, legislaţia în vigoare prevede că începând cu anul şcolar 2012/2013 pot fi scoase anual la concursul de selecţie pentru dobândirea calităţii de membru al CNEME un număr de locuri de cel mult 5% din totalul posturilor didactice existente la nivelul judeţului pentru care se organizează concursul. Analizând evoluţiile privind condiţiile pentru ocuparea funcţiilor de director/director adjunct în învăţământul preuniversitar în perioada 2007-2012 ca urmare a promulgării Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011, se constată următoarele: - Se păstrează, cu anumite modificări, un set de condiţii de bază, de „siguranţă”, care vizează

statutul profesional, experienţa, calitatea morală etc. ale candidatului pentru funcţia de director/director adjunct de unitate de învăţământ;

- Se accentuează în mod semnificativ necesitatea pregătirii în domeniul managementului educaţional prin introducerea condiţiei obligatorii a acumulării a 60 de credite transferabile în cadrul unor programe acreditate de formare în domeniul managementului educaţional6;

- Se realizează un transfer semnificativ de putere de decizie de la nivel central la nivel local. Astfel, în primul rând, se abilitează consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ cu organizarea concursului public de ocupare a funcţiei de director/director adjunct şi cu puterea de numire în funcţie a câştigătorului concursului, precum şi cu puterea de eliberare din funcţie. În

6 Este semnificativ de menţionat, din perspectiva profesionalizării managementului educaţional, faptul că programele de studii universitare de master corespund unui număr minim de credite de studii transferabile cuprins între 60 şi 120.

6

al doilea rând, contractul de management al directorului nu se mai încheie cu inspectorul şcolar general, ci cu primarul unităţii administrativ-teritoriale sau preşedintele consiliului judeţean pe raza căreia se află unitatea de învăţământ.

În ansamblu, se poate aprecia că aceste evoluţii se încadrează în demersul general de profesionalizare a managementului educaţional din România şi vizează în principal: - creşterea nivelului de pregătire al directorilor în management educaţional; - descentralizarea sistemului de învăţământ în condiţiile creşterii responsabilităţii decidenţilor; - realizarea unei rezerve de cadre cu competenţe certificate în management educaţional. În privinţa ocupării efective a posturilor de director în perioada 2007-2012, conform datelor furnizate de Direcţia Generală Management, Resurse Umane şi Reţea Şcolară din Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, se constată următoarele: - Intervalul 2008-2012 este caracterizat printr-o relativă stabilitate în privinţa ocupării posturilor

de director. Această stabilitate a fost determinată de angajarea pe bază de concurs, cu contract de management educaţional pe o perioadă de 4 ani, a unui număr important de directori de unităţi de învăţământ în anul 2008. Mandatele acestor directori se vor încheia pe parcursul anului 2012. Ocuparea în continuare a posturilor se va realiza în baza prevederilor Legii Educaţiei naţionale nr. 1/2012.

- La începutul anului şcolar 2012/2013, un număr important de posturi de director sunt ocupate temporar, cu detaşare în interesul învăţământului. Această situaţie va persista până la organizarea concursurilor de ocupare a posturilor de director şi este condiţionată de emiterea metodologiei de concurs prevăzută de Legea Educaţiei naţionale nr. 1/2011.

- În privinţa formării ini ţiale, se constată o varietate relativ largă de specializări la nivelul personalului didactic care a ocupat posturi de director în perioada 2007-2012. Majoritatea directorilor de şcoli din perioada menţionată au gradul didactic I.

Sinteză condiţii de ocupare şi ocupare: Schimbările legislative majore din perioada 2007-2012 (Legea Educaţiei naţionale nr. 1/2011 şi actele normative subsecvente) au determinat modificări semnificative şi în condiţiile pentru ocuparea funcţiilor de director/director adjunct în învăţământul preuniversitar. Se poate aprecia că aceste modificări se încadrează în demersul general de profesionalizare a managementului educaţional din România. Astfel, prin înfiinţarea începând cu anul 2012 a corpului naţional de experţi în management educaţional sunt vizate concomitent creşterea nivelului de pregătire al directorilor/directorilor adjuncţi în managementul educaţional şi realizarea unei rezerve de cadre cu competenţe certificate în managementul educaţional. În aplicarea în continuarea a Legii Educaţiei naţionale nr. 1/2011 în privinţa ocupării efective a posturilor de director/director adjunct se urmăreşte un transfer real şi semnificativ de putere de decizie şi responsabilitate de la nivel central la nivel local. Pentru realizarea cu succes a acestui transfer de putere de decizie, trebuie asigurată/îmbunătăţită capacitatea instituţională a unităţilor de învăţământ, având ca ţintă specifică membri consiliilor de administraţie. La începutul anului şcolar 2012/2013, un număr important de posturi de director sunt ocupate temporar, cu detaşare în interesul învăţământului. Această situaţie va persista până la organizarea concursurilor de ocupare a posturilor de director şi este condiţionată de emiterea metodologiei de concurs prevăzută de Legea Educaţiei naţionale nr. 1/2011. 3. Formare continuă/perfecţionare Perioada 2007-2012 este marcată de accentuarea la nivel legislativ a obligaţiei personalului didactic şi a personalului de conducere, de îndrumare şi de control de a participa la programe de formare continuă.

7

În legislaţia anterioară anului 2011, formarea continuă este prevăzută ca un drept al personalului didactic7 şi se precizează că „personalul didactic, precum şi personalul de conducere, de îndrumare şi de control participă, o dată la 5 ani, la un program de perfecţionare”8. Prin Legea Educaţiei naţionale nr. 1/2011 formarea continuă a personalului didactic, de conducere, de îndrumare şi de control devine explicit „un drept şi o obligaţie”9. Caracterul obligatoriu este concretizat prin precizarea obligativităţii personalului didactic, de conducere, de îndrumare şi de control de a obţine minimum 90 de credite profesionale transferabile la fiecare interval consecutiv de 5 ani, considerat de la data promovării examenului de definitivat10. Privind conţinutul programelor de formare continuă, formele de organizare şi furnizorii de programe de formare continuă se înregistrează de asemenea modificări importante introduse prin Legea Educaţiei naţionale nr. 1/2011 şi actele normative subsecvente. Pentru analiza prezentă, sunt importante de menţionat următoarele aspecte: - Abilitarea unităţilor de învăţământ preuniversitar de a stabili, pe bază de analiză de nevoi,

obiectivele şi formarea continuă pentru angajaţii proprii. Aplicarea acestei prevederi semnifică sarcini manageriale noi şi specifice pentru directorii unităţilor de învăţământ.

- Fundamentarea dezvoltării profesionale a personalului didactic, de conducere, de îndrumare şi de control pe standardele profesionale pentru profesia didactică, standarde de calitate şi competenţe profesionale.

- Condiţionarea ocupării posturilor de conducere, de îndrumare şi de control din învăţământul preuniversitar de calitatea de membru al corpului naţional de experţi în management educaţional. Această condiţie implică necesitatea acumulării a 60 de credite transferabile în cadrul unor programe acreditate de formare în domeniul managementului educaţional de personalul didactic care candidează pentru o funcţie de conducere, de îndrumare sau de control.

În ceea ce priveşte oferta de programe de formare continuă adresate în mod specific directorilor de şcoli, respectiv participarea directorilor de şcoli la astfel de programe, perioada 2007-2012 se caracterizează în principal prin următoarele aspecte: - Existenţa unei oferte importante de programe de formare continuă (106 programe acreditate),

adresate fie în mod specific directorilor de şcoli, fie incluzând în grupurile ţintă directori de şcoli. Conform Raportului asupra Stării sistemului naţional de învăţământ 2010, în 9 proiecte din cadrul POSDRU derulate prin Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului se precizează un număr total de 8600 de directori la nivelul grupurilor-ţintă.

- Existenţa unei oferte importante de programe de studii universitare de master în domeniul managementului educaţional, oferite de diferite instituţii de învăţământ superior din ţară, sub diferite forme de organizare. În mod special în forma de organizare învăţământ la distanţă, respectiv cu frecvenţă redusă, programele de studii universitare de master în domeniul managementului educaţional au fost urmate şi absolvite cu succes de un număr mare de cadre didactice. Este vorba atât de cadre didactice care ocupau sau ocupă în prezent funcţii de conducere, de îndrumare sau de control, cât şi de potenţiali candidaţi la aceste funcţii 11.

- O relativă diversificare a furnizorilor de formare continuă cu oferte de programe acreditate, prin deschiderile susţinute atât la nivel legislativ, cât şi în cadrul POSDRU. Casele corpului didactic (48 de programe acreditate) şi instituţiile de învăţământ superior (26 de programe acreditate)

7 Art. 159, alin. (1) din Legea învăţământului nr. 84/1995. 8 Art. 33, alin. (1) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic. 9 Art. 245, alin. (1) din Legea Educaţiei naţionale nr. 1/2011. 10 Art. 245, alin. (6) din Legea Educaţiei naţionale nr. 1/2011. 11 Conform datelor rezultate din analiza la nivelul anului 2012 a membrilor admiși în urma concursului de selecție în corpul național de experți în management educațional.

8

rămân în continuare furnizori importanţi de formare continuă. La acestea se adaugă diferite fundaţii (25 de programe acreditate) şi alţi furnizori (7 programe acreditate).

- O participare semnificativă a cadrelor didactice la programele de formare continuă acreditate, după cum rezultă din numărul de certificate (7000) şi de adeverinţe de participare eliberate de furnizori (24000), respectiv din analiza datelor membrilor admişi în anul 2012 în corpul naţional de experţi în management educaţional.

Orientarea în continuarea a programelor de formare continuă pentru personalul de conducere, de îndrumare şi de control se va baza în primul rând pe cerinţele Legii Educaţiei naţionale nr. 1/2011. În acelaşi timp însă, în demersul de profesionalizare a managementului educaţional din România, trebuie luate în considerare rezultatele relevante obţinute în perioada 2007-2012 şi în mod special rezultatele obţinute prin derularea proiectelor în cadrul POSDRU. Astfel, trebuie menţionat aici – pentru impactul său posibil pe termen mediu-lung şi susţinerea directă a demersului de profesionalizare a managementului educaţional – proiectul POSDRU 1./1.1/S/2, ID 4037 „Profesionişti în managementul educaţional preuniversitar”. Dintre rezultatele cele mai importante obţinute în cadrul acestui proiect se pot menţiona succint următoarele: - Elaborarea documentului „Politica în managementul educaţional preuniversitar”, aprobat prin

Ordinul ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului nr. 3545/14.03.2012. Pe baza analizei situaţiei actuale, documentul menţionat stabileşte ca obiectiv general al politicii publice în domeniul managementului educaţional „optimizarea managementului învăţământului preuniversitar la nivel judeţean şi local într-un mediu descentralizat”. Sunt stabilite de asemenea o serie de obiective specifice şi sunt analizate, din punct de vedere al impactului social şi al costurilor educaţiei, 3 variante de soluţionare. În final, documentul propune una dintre aceste variante, subsumată politicilor actuale de reformă şi descentralizare, aşa cum sunt acestea sintetizate în strategiile naţionale în curs de implementare12

- Elaborarea standardelor ocupaţionale pentru funcţiile de inspector şcolar, inspector şcolar general, inspector şcolar general adjunct, director Casa corpului didactic, director palate şi cluburi ale elevilor şi director unitate de învăţământ. Standardele ocupaţionale au fost aprobate de Autoritatea Naţională pentru Calificări în data de 10.10.2011 şi au fost incluse în Lista standardelor ocupaţionale în vigoare. Standardele menţionate stabilesc, cu nivelurile de responsabilitate şi autonomie asociate, unităţile de competenţă cheie, generale şi specifice etc. Realizarea şi aprobarea standardelor ocupaţionale pentru personalul de conducere, de îndrumare şi de control reprezintă o etapă esenţială în cadrul demersului de profesionalizare a managementului educaţional din România.

- Elaborarea standardelor de formare continuă pentru personalul care ocupă funcţii de conducere, de îndrumare sau de control. Standardele de formare continuă sunt centrate pe competenţe generale, detaliate în unităţi de competenţă, respectiv domenii de intervenţie şi capacităţi/abilităţi asociate. Elaborarea standardelor s-a bazat pe analiza situaţiei existente, fiind fundamentate pe chestionare şi focus-grupuri realizate în cadrul proiectului şi promovează cele mai bune practici înregistrate în domeniul managementului educaţional.

În sensul celor menţionate anterior, programele de formare continuă adresate personalului de conducere, de îndrumare şi de control din învăţământul preuniversitar din perioada următoare vor trebui să aibă în vedere standardele ocupaţionale aprobate pentru aceste funcţii, respectiv să respecte standardele de formare continuă specifice. Pentru realizarea şi menţinerea rezervei de cadre din corpul naţional de experţi în management educaţional la un nivel cantitativ şi calitativ corespunzător, va fi în continuare necesară oferirea de programe de formare continuă şi/sau de studii universitare de masterat în domeniul managementului educaţional – atât pentru absolvenţi

12 Planul National de dezvoltare 2007 – 2013, Cadrul Strategic Național de Referință 2007 – 2013, Programul National de Reformă 2011 – 2013, Strategia Descentralizării Învățământului Preuniversitar (2005)

9

actuali în căutarea unui loc de muncă sau debutanţi în învăţământ, cât şi pentru personal didactic cu vechime la catedră. Sinteză formare continuă/perfecţionare: Din punct de vedere legislativ, perioada 2007-2012 este marcată de accentuarea obligaţiei personalului didactic şi a personalului de conducere, de îndrumare şi de control de a participa la programe de formare continuă (minimum 90 de credite profesionale transferabile la fiecare interval consecutiv de 5 ani, considerat de la data promovării examenului de definitivat). În mod specific pentru ocuparea funcţiilor de conducere, de îndrumare şi de control, candidaţii trebuie să facă dovada acumulării a 60 de credite transferabile în domeniul managementului educaţional. Perioada este caracterizată de o ofertă importantă de programe de formare continuă (106 programe acreditate), respectiv de programe de studii universitare de masterat în domeniul managementului educaţional. Această ofertă a fost susţinută de diferiţi furnizori de formare, inclusiv în proiecte din cadrul POSDRU, cu o pondere importantă pentru furnizorii tradiţionali – casele corpului didactic (48 de programe acreditate) şi instituţiile de învăţământ superior (26 de programe acreditate). Analiza participării la programele de formare continuă (7000 de certificate şi 24000 de adeverinţe eliberate), precum şi a situaţiei membrilor corpului naţional de experţi în management educaţional (2012) evidenţiază o participare semnificativă a cadrelor didactice la programe de formare continuă acreditate în domeniul managementului educaţional. Această participare se referă atât la cadre didactice care ocupă în prezent funcţii de conducere, de îndrumare sau de control, cât şi la potenţial candidaţi pentru aceste funcţii (rezerva de cadre). Orientarea în continuarea a programelor de formare continuă pentru personalul de conducere, de îndrumare şi de control se va baza pe cerinţele Legii Educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu luarea în considerare a rezultatelor relevante obţinute în perioada 2007-2012. Astfel, din perspectiva profesionalizării managementului educaţional, perioada este marcată de elaborarea şi aprobarea documentului de politică educaţională „Politica în managementul educaţional preuniversitar” şi a standardelor ocupaţionale pentru funcţiile manageriale din învăţământul preuniversitar, respectiv de elaborarea standardelor de formare continuă pentru aceste funcţii (proiectul POSDRU 1./1.1/S/2, ID 4037 „Profesionişti în managementul educaţional preuniversitar”). Pentru realizarea şi menţinerea rezervei de cadre din corpul naţional de experţi în management educaţional la un nivel cantitativ şi calitativ corespunzător, va fi în continuare necesară oferirea de programe de formare continuă şi/sau de studii universitare de masterat în domeniul managementului educaţional – atât pentru absolvenţi actuali în căutarea unui loc de muncă sau debutanţi în învăţământ, cât şi pentru personal didactic cu vechime la catedră. Posibile priorităţi de dezvoltare:

1. Realizarea şi menţinerea la un nivel calitativ şi cantitativ corespunzător a corpului naţional de experţi în management educaţional. Pentru realizarea acestei priorităţi este necesară o ofertă de formare continuă în management educaţional (minimum 60 credite) care să fie în concordanţă cu standardele ocupaţionale pentru funcţiile manageriale, respectiv să respecte standardele de formare continuă pentru aceste funcţii (în forma în care acestea vor fi aprobate). Oferta ar trebui să includă programe de studii universitare de master în domeniul managementului educaţional, atât în forma cu frecvenţă (pentru absolvenţi actuali), cât şi cu frecvenţă redusă (pentru cadre didactice aflate în activitate).

2. Îmbunătăţirea/creşterea calităţii, eficacităţii şi eficienţei managementului educaţional în contextul transferului de decizie şi responsabilitate în cadrul procesului de descentralizare a sistemului de învăţământ. Pentru realizarea acestei priorităţi este necesară o ofertă de formare continuă adresată în mod specific personalului de conducere, de îndrumare şi de control. Programele de formare ar trebui să urmărească dezvoltarea la nivelul unităţilor/inspectoratelor a unui sistem metodico-managerial (metode şi tehnici

10

manageriale, sub-sisteme manageriale, proceduri etc.) care să răspundă cu succes transferului de decizie şi responsabilitate determinat de descentralizarea sistemului de învăţământ (aplicarea în fapt a prevederilor Legii Educaţiei naţionale nr. 1/2011).

3. Îmbunătăţirea/creşterea capacităţii institu ţionale a unităţilor de învăţământ, în mod

specific a consiliilor de administraţie, în vederea asigurării transferului de decizie şi responsabilitate în recrutarea, selecţia, angajarea, menţinerea şi eliberarea din funcţie a directorilor şi directorilor adjunc ţi. Pentru realizarea acestei priorităţi este necesară o ofertă de formare continuă care să combine cel puţin elemente de legislaţie, management educaţional şi managementul resurselor umane. Oferta trebuie adresată membrilor şi potenţialilor membri ai consiliilor de administraţie din unităţile de învăţământ.