Principiul non-bis-in-idem2.1 Descrieţi sensul material al principiului non-bis-in-idem.

. In sens material, se pune întrebarea dacă non bis in idem se referă doar la faptele susceptibile de răspundere penală. Potrivit lui, este vorba de o faptă penală, adică infracţiune. Totuşi, acest principiu nu exclude posibilitatea ca răspunderea penală să coexiste, de exemplu, cu răspunderea civilă sau disciplinară, în acest caz nu trebuie să se considere ca fiind lezat principiul nominalizat.2.2 Faceţi deosebire dintre faptele asupra cărora operează concursul ideal de infracţiuni şi

situaţia în care se aplică principiul non-bis-in-idem Deosebirea dintre concursul ideal si situaţii în care se aplică pricipiul non-bis-in-idem rezultă din aceea că concursul ideal există atunci cind o pers.săvîrşeşte o acţiune sau inactiune care întruneşte elementele a mai multor infrac adică pers. nemijlocit savîrşeşte o infrac.

Pe cînd principiul non-bis-in-idem prin prisma protocolului adiţional nr.7 la CEDO prevede art.4 că nici o pers. nu poate fi urmărită sau pedepsită penal de jurisdicţia aceluiaşi stat pentru săvîrşirea a unei infrac. pentru care a fost déjà achitată sau condamnată adică nu poate fi pedepsită două ori pentru aceeaşi faptă.Acest principiu a fost incălcat în cauza Maaouia contra Franţei printr-o opinie separată la decizia Curţii Europene a Drepturilor Omului prin care sau expus ju decătorii Costa, Hedigan şi Panţîru, in opinia lor separată la decizie, au menţionat că în acest caz aplicarea expulzării nu ar fi posibilă, deoarece ar fi vorba de o încălcare a principiului non bis in idem, însă nu în sens propriu, căci nimic nu ar interzice ca, potrivit Convenţiei, pentru aceeaşi infracţiune să se aplice o pedeapsă principală şi una complementară. Sus-numiţii judecători au considerat că ar fi vorba de o dublă pedeapsă în sensul uman al termenului1.

Art.4 al Protocolului nr.7 nu împiedică faptul ca diferite instanţe de judecată să recunoască diferite infracţiuni, chiar dacă acestea întrunesc elementele unui singur comportament infracţional2, adică acest principiu nu trebuie confundat cu concursul ideal de infracţiuni.

2.3 Argumentaţi dacă natura incriminării faptei statuată prin sentinţă definitivă, are importanţă într-un stat pentru a incrimina aceeaşi faptă în procedura altui stat. Problema recunoaşterii hot.judec străine implică deducere termenelor de detenţie preventivă dintr-un alt stat strain. În doctrina dreptului internaţional şi în practica relaţiilor dintre state este general acceptat că acţiunea hotărîrii judecătoreşti penale este limitată de frontierele statului, instanţa căruia a pronunţat-o. Totuşi, înfăptuirea justiţiei penale în mod complet şi eficace nu ar fi posibilă dacă efectele hotărîrii penale s-ar resfrînge numai asupra teritoriului statului unde au fost pronunţate. De aceea există această importantă formă de asistenţă internaţională penală în prezent acceptată atît în doctrina cît şi în legislaţiile multor state. Potrivit concepţiei bazate pe principiul suveranităţii, statul solicitat să recunoască o hotărîre penală străină este singurul în drept să decidă asupra acestei recunoaşteri, stabilind prin dispoziţiile legilor naţionale cazurile şi condiţiile recunoaşterii. Recunoaşterea hotărîrii penale a unui stat străin este pasibilă dacă există tratate speciale sau pe baza reciprocitate, şi în cazurile cînd are loc recunoaşterea pe baza reciprocitate, urmează a fi respectate aceleaşi condiţii, care se prevăd de obicei în acordurile internaţionale. Condiţiile de recunoaştere a unei hotărîri penale străine se reglementează de Convenţia privind valoarea internaţională a hotătîtilor represive străine din 28 mai 1979.Are importanţă dacă intilneşte careva condiţii si ca hot. Juidec.straina să nu contravină ordinii publice.Luînd în consideraţie tendinţele actuale de integrare a Republicii Moldova în Comunitatea europeană, reglementarea procesuală a recunoaşterii va fi examinată din punct de vedere a Convenţiei privind valoarea internaţională a hotătîtilor represive străine. Pentru a fi recunoscută orice hotărîre penală străină trebuie să le îndeplinească următoarele condiţii:

1

2

hotărîrea trebuie să fie definitivă potrivit legii de procedură penală a statului de origine. hotărîrea poate fi recunoscută numai în măsura în care dispoziţiile sale nu contravin ordinii publice a statului solicitat de a recunoaşte hotărîrea, care reiese din normele juridice, etice şi de convieţuire ale acestui stat. hotărîrea trebuie să fie pronunţată de o instanţă competentă; hotărîrea poate produce efecte juridice în ţară potrivit legii penale naţionale Demersul privind recunoaşterea hotărîrii străine se înaintează de către Ministrul Justiţiei sau de Procurorului General şi în el urmează a fi argumentate motivele care condiţionează recunoaşterea hotărîrii respective.