7/23/2019 Principiile de Estetică Ale Lui G Călinescu

http://slidepdf.com/reader/full/principiile-de-estetica-ale-lui-g-calinescu 1/2

Principiile de estetică ale lui G. Călinescu"

  Despre G. Călinescu „esteticianul" iș „estetica" lui s-a scris cu nedrepte. Pe scurt, nu doar i s-arefuzat orginalitatea gîndirii estetice, dar s-a convenit cu destulă greutate că are măcar spirit

speculativ, îndoiala aceasta a fost întreţinută cu griă mai ales de profesorii de estetică. !ingura estetică posiilă pentru G. Călinescu este nu o #tiinţă, ci o sumă de oservări #i reflecţii asupra operei, oe$perienţă a operei generalizată, a vorit despre estetică ca despre o e$perienţă nemilocită a valorii.Cititor e$cepţional, nu se putea ca G. Călinescu să nu fie #i un cunoscător e$cepţional aloi#nuinţelor, al surprizelor #i al ticurilor lecturii. %alentul lui teoretic nu-i cu nimic mai preos decîtacela critic. & pagină de G. Călinescu rămîne totdeauna o pagină de G. Călinescu.  G. Călinescu introduce #i în limaul estetic liertatea cuvîntuluî #i imaginaţia creatoare' cele maiastracte noţiuni se însufleţesc #i se leagă în c(ip nevăzut. G. Călinescu umple de viaţă spaţiul ideilor)între două definiţii estetice ne a#teptăm la o lovitură de teatru. *ota „esteticii" lui G. Călinescu estespectacolul. +deile capătă la el o prezenţă aproape fizică, sînt personaele unei comedii, se costumează,se deg(izează, se mi#că într-un decor studiat minuţios. Piesele de teatru ale lui G. Călinescu nu sînt

deoseite structural de eseuri' materia fiind alta, spiritul intern e acela#i.n Domina bona, G. Călinescu încearcă să descrie literatura romnă prin spiritul lui Caragiale. Pornindde la cîteva tipuri ale lui Caragiale, G. Călinescu aunge la concluzii parado$ale. Poate că nu răsturnareatuturor udecăţilor noastre este lucrul cel mai uimitor în Domina bona, dar o mare similitudine dintremecanismele descrise de G. Călinescu la Caragiale #i la eroii lui #i propriul c(ip de a gîndi. G.Călinescu „reailitează" pe oe, pe Pristanda #i pe ceilalţi care, ca #i Caragiale însu#i, sînt „inteligenţi",adică moili, minţi dialectice, sărind cu u#urinţă peste contradicţii, deloc dogmatici. /ire#te, ei sîntcaricaturali #i asta ne împiedică să-i udecăm ust. 0eonida, de e$emplu, se caracterizează prin aceastăeliminare sistematică a contradicţiilor, acolo unde le întîlne#te' „ Astfel a declarat că nu-i revuluţie,

 pentru că nu e voie de la poliţie să se tragă cu pistoale. Cu toate astea s-a tras cu pistoale. Conu Leonida

 găseşte un distinguo. Nimeni n-are voie să dea cu pistolul afară de poliţia nsăşi, şi, n ca!ul acesta a

 fost poliţia n persoană". Caragialismul lui G. Călinescu constă în asenţa oricărei rigidităţi dogmatice,în această emoţie 1pe care o are #i 0eonida2 de a întoarce noţiunile pe partea cealaltă, de a găsisenzaţionalul în locurile comune. Pentru noi, nimic nu e mai fi$, mai înrădăcinat, mai aproape de

 preudecată #i sc(emă decît eroii lui Caragiale. 3i ine, un %itirică profund #i mistic, un +pingescucartezian, un %ra(anac(e avînd despre femeie filozofia lui Dante, un Caţavencu comparail cu 4asdeu -sînt oservări parado$ale #i care, de n-ar fi dovedite de geniul lui Călinescu, ar rămîne un fel de„revuluţie făcută de poliţie n persoană". 5aţionamentul nu diferă' #i pentru unul #i pentru altul, totulatîmă de interpretare. Ceea ce spune 0eonida despre statul democratic e plauziil dacă îi admitem

 premisa. 6cest caragialism al lui G. Călinescu, acest geniu al parado$ului, adică plăcere de a dovedi profunzimea lucrurilor comune, nu treuie totu#i asolutizate fiindcă e$istă #i un „dogmatism" foarte

 puternic la Călinescu, 1de e$emplu, în tot ce are atingere cu romanul sau cu specificul naţional.

7/23/2019 Principiile de Estetică Ale Lui G Călinescu

http://slidepdf.com/reader/full/principiile-de-estetica-ale-lui-g-calinescu 2/2

Ibrăileanu, Garabet, Nume proprii în opera comică a lui I.L.Caragiale

G(erea spune undeva că lui Caragiale îi era imposiil să conceapă o operă pnă ce nu #tia e$actnumele tuturor personaelor. !criitorul care pune personaului un nume oarecare, la întmplare, sau, încazul cel mai un, un 7 ori un nume provizor, cu gndul să găsească numele potrivit mai pe urmă, dădovadă că nu vede personaul, că nu e creator #i că face o simplă "compoziţie" literară.

 *umele propriu e asociat cu purtătorul lui, fiindcă asociaţia nu se face cu o noţiune generală, ci cu oimagine sau cu un comple$ de imagini de la o singură fiinţă concretă...numele nu va fi oricare, ci unulcare  să semene deodată cu personaul.

 *umele din opera comică a lui Caragiale ne dau impresia că fac parte din personaele pe care ledenumesc, la prima lectură sau reprezentare a unei comedii a lui Caragiale, simţim că personaele nu

 puteau să aiă alt nume, în orice caz că au numele lor. 8i treuie de adăugat că mai ales în piesele deteatru e mai necesară această corespondenţă, căci o piesă de teatru e scurtă #i nu e timp cnd să se facăacea sudare între nume #i persona."Veta" cu o matroană #i "Ziţa" cu o feti#cană sprinţară.6utorii comici oi#nuiesc să pună nume care prin conţinutul lor naţional 1cnd sunt formate dincuvinte comune, ca #arfuride2, ori prin asociaţii cu medii comice 1$eta, nume de ma(ala2, ori prin

sonoritate 1Caţavencu2, ori prin altceva, să semene cu personaul #i să-l caracterizeze.Caragiale procedează artistic- "Zaaria !raanace", sugerează ătrneţea #i c(iar decrepitudinea #i tot ce are greoi #i ticăitvenerailul pre#edinte."ar#uride" $i "%r&n'o(enescu", prin aluzia culinară a numelor lor, sugerează, cred, inferioritate,vulgaritate #i lic(eism."Nae Ipingescu", prin sonoritate c(iar, fără nici o asociaţie de idei cu croitoria inferioară 1ipingea2 #icu ciuotăria 1pingea2, sugerează e$tracţie inferioară, ocupaţie de rnd #i imecilitate."Caţavencu", cu silaele lui stridente #i cu conturul ridicol, redă perfect pe demagogul %atrans.")gamiţă *andanace" rimează, cred, cu ramolismentul comic, prin diminutivul carag(ios alstra#nicului nume 6gamemnon, pe care %ra(anac(e îl pronunţă "Gagamiţă" #i care redă căderea încopilărie a acestui ramolit) prin conţinutul noţional al cuvntului"*andanace" #i prin sonoritatea acestui cuvnt) prin sufi$ul ac&e, comun #i numelui lui %ra(anac(e,#i prin suma tuturor acestora. +ar cuvntul dandana se potrive#te cu rolul lui în piesă' sc(imareaintempestivă a candidatului la deputăţie, dezasperarea oei din cauza scrisorii amoroase etc"Crăcănel" evocă un om cu o conformaţie fizică #uredă, în deficit de virilitate, imecil, adică a#acum e acest persona fricos #i "tradus" de toate femeile."+ică Venturiano" evocă dezinvoltură, uneţă, poate aventură 1prin prenume2 #i, prin sonoritateanumelui #i a prenumelui, ca #i prin cominaţia lor, e comic.

 *umele "Veta", "Ziţa", "iţa", "*idina" nu au nimic comic, naţional sau acustic, dar au comiculcategoriei sociale 9 aceste nume fiind mai mult nume de ma(ala: 1mai mult, căci ";iţa" #i mai ales

"Didina" se găsesc #i în alte clase2.Pope#ti #i ;ac(i în 'omente n-au individualitate. ;arele creator de oameni Caragiale n-a creat în;ac(i #i Pope#ti individualităţi, pentru că, după el, n-au individualitate nici în viaţa reală. /ormele noii-au redus la unitate, i-au făcut la fel ridicoli.n Caragiale se vede gradaţia. De la iţa %aston la  Mari  Popescu #i de la ;ari Popescu la 3sm<raldePiscupesco.Conu Leonida este tipul cel mai "cult" #i în acela#i timp cel mai sărac suflete#te. Conu 0eonida arecultură politică #i cultură #tiinţifică.

Numele nu a(eau să caracteri'e'e tipurile numai din punctul de (edere al caracterului. -letrebuiau să caracteri'e'e $i clasa socială, (ece sau nouă, a personaelor, originea lor etnică,

pro(enienţa lor muntenească ori moldo(enească $i rolul lor social, pentru că opera lui are caobiect mora(urile dintr/o (reme de tran'iţie, adică de amestec de (eci $i nou, indigen $i străinetc.