JUDEŢUL VRANCEA

Aşezat în zona de sud-est a

României, judeţul Vrancea este unul din cele 41 de judeţe ale ţării, are o suprafaţă de 4863 de km² şi o

populaţie de 390.596 locuitori. După anul 1989 fenomenul migraţiei

populaţiei s-a făcut simţit şi în judeţul nostru, o parte importantă din populaţia activă deplasându-se la

muncă în diferite ţări europene. Locuitorii judeţului Vrancea

sunt de religie ortodoxă - 97,26%, de religie romano-catolică - 1,32% şi restul, de alte religii.

Structura administrativă

Judeţul Vrancea cuprinde

două municipii, Focşani şi Adjud, trei oraşe, Mărăşeşti, Panciu şi Odobeşti şi 68 de comune.

Structura administrativă a judeţului este reprezentată de Consiliul Judeţean Vrancea, Prefectura Judeţului Vrancea, consilii locale şi primării pentru fiecare localitate.

Stema Judeţului Vrancea reprezintă vechi simboluri ale heraldicii româneşti, însemne ale puterii şi ale specificului regional: acvila cruciată, capul de bour, şi butoiul înconjurat de ciorchini şi frunze de viţă de vie. Deviza

este «Onoare şi Patrie» şi trimite la rolul important al judeţului nostru în istoria României.

Vrancea – geografie

Zonele de câmpie care au destinaţie agricolă se completează cu zona colinară, ocupată

de podgorii şi livezi şi cu Munţii Vrancei având înălţimi cuprinse între 960 şi 1783 m și sunt străbătute de peste 1756 km de reţea hidrografică, alcătuită din râuri şi alte cursuri de apă.

Flora cuprinde peste 1500 de specii, din care unele, cum este floarea de colţ, sunt considerate monumente ale naturii. În zona montană se află o faună cinegetică diversă şi sunt organizate 44 de fonduri de vânătoare. La altitudinea de 480 m deasupra mării este situată Staţia de

seismologie de la Vrâncioaia, regiunea Vrancea fiind cunoscută drept cea mai activă zonă seismică din România.

Vrancea – Coordonate economice

Creşterea animalelor şi viticultura reprezintă

ocupaţii tradiţionale. Vinurile spumante de Panciu, dar şi podgoriile Odobeşti şi Coteşti sunt renumite

în afara graniţelor ţării. Prin suprafaţa de vie şi producţia de vinuri, Vrancea este cel mai mare judeţ viti-vinicol al ţării.

După Revoluţia din 1989, economia judeţului a început să se adapteze rapid pieţei libere.

Au fost privatizate o serie de unităţi economice şi au apărut societăţi comerciale noi.

S-a extins libera iniţiativă, s-a revitalizat potenţialul tehnic şi

tehnologic. Dezvoltarea relaţiilor de parteneriat cu firme străine a dus la sporirea investiţiilor. Municipiul Focşani este unul din cele

mai importante centre de afaceri din zonă. Primele cinci sectoare economice din Vrancea sunt: industria uşoară, viticultură-vinificaţie, prelucrarea metalelor, construcţii şi materiale de

construcţii, prelucrarea celulozei şi a hârtiei.

Vrancea - scurt istoric

Cu dovezi certe de viaţă şi cultură începând cu mijlocul paleoliticului superior, acest ţinut, aşezat la graniţa a două mari

provincii româneşti, Moldova şi Muntenia, cunoscut şi ca Ţara Vrancei, cum era numit în vechime, Vrancea este un loc al

legendelor şi un spaţiu de referinţă în istoria şi spiritualitatea românească.

Numele său este atestat din 1431, sub

forma de Varancha şi înseamnă, în opinia celor mai mulţi cercetători, pădure, loc

întunecat. În epoca modernă, Vrancea devine,

prin capitala sa, Focşani, un simbol al unităţii

naţionale, prin rolul important pe care l-a avut acest oraş în Unirea Principatelor Moldovei şi

al Munteniei, la 24 ianuarie 1859. Tot în Vrancea, în timpul Primului Război Mondial, în iulie-august 1917, Armata Română a

obţinut importante victorii împotriva Puterilor Centrale, la Mărăşti şi Mărăşeşti sub deviza Nici

pe-aici nu se trece. Aceste victorii au contribuit la desăvârşirea Statului Unitar Român, la 1 Decembrie 1918, dată devenită, după anul 1989, Ziua Naţională a României.

Vrancea este locul cu importante mausolee, grupuri statuare, obeliscuri, monumente și

case memoriale, ridicate în onoarea eroilor Primului Război Mondial sau pentru a marca diferite momente istorice importante.

Vrancea turistică

În Vrancea sunt numeroase biserici şi

mănăstiri, unele din lemn, ctitorite mare parte, cu sute de ani în urmă.

Măgura Odobeştilor (1001 m altitudine) şi împrejurimile sale sunt un reper turistic important al Vrancei, prin

relieful deosebit și prin bisericile şi mănăstirile de o inestimabilă valoare

culturală, cum ar fi Mănăstirea Mera şi Schitul Tarniţa.

În Vrancea sunt 16 rezervaţii

naturale printre care se numără: o rezervaţia geologică Focul

viu de la Andreiaşu – emanaţie spontană de gaze care ard singure

Hrube stravechi Podgoria Panciu

Mausoleul Eroilor Mărăşeşti

Mănăstirea Mera

o rezervaţia forestieră Cenaru – exemplare

gigantice de fag şi tisă cu vârste între 130 şi 200 de ani

o rezervaţia complexă Lepşa – Zboina - păduri protejate şi faună piscicolă: păstrăvul indigen auriul de Vrancea.

O atracţie a acestei zone turistice este şi renumita Cascadă a Putnei.

Aceste zone atrag numeroşi turişti şi au determinat dezvoltarea multor pensiuni, aşezări hoteliere şi zone de agrement.

În zonele de podgorie se află pivniţe din evul mediu cum sunt Hrubele domneşti de la Panciu sau

Beciul domnesc de la Odobeşti unde se află valoroase colecţii de vinuri.

Vrancea etnofolclorică În Vrancea s-au păstrat

ritualice jocuri cu măşti, dintre care amintim Chipăruşul, un impresionant dans funerar.

Ţara Vrancei păstrează, mai ales în comunităţile rurale montane,

forme de folclor autentic, obiceiuri şi meşteşuguri tradiţionale. Printre altele, prelucrarea artistică a

lemnului, olăritul, confecţionarea portului popular şi a renumitelor

măşti de la Nereju, au adus meşterilor vrânceni, premii naţionale şi internaţionale.

În apropiere de Focşani, este organizat

Cascada Putnei

Tradiții cu măști

Costme populare vrâncene Păpuși de caș

Muzeul Satului Vrâncean, veritabilă rezervaţie a locuinţelor

rurale din diferite zone ale judeţului. Alecu Russo a descoperit în ținutul Vrancei, la

Soveja, în primăvara anului 1846 varianta baladei Mioriţa (se cunosc peste 1500 de variante), care conține toate cele patru mituri fundamentale ale literaturii româneşti, publicată

în volum de Vasile Alecsandri în 1852. Miorița a fost tradusă în toate limbile europene de mare circulație

(franceză, engleză, spaniolă, germană, rusă) și arată lumii unitatea etnolingvistică și spirituală a poporului român.

Miorita

Ilustratie de Marcel Olinescu