preţul unui număr 3 Lei. Anul XX. B l a j , la Crăciun 1938

C e n z u r a t

Nr. 52

UNIRER POPORULUI A B O N A M E N T U L :

O D an 150 Lei Pe jumătate . . . . 75 Lei In străinătate . . . 300 Lei

înscrisă în registrul publicaţlunllor periodice al Tribunalului Târnava Mică sub Nr. 3—1938.

Proprietar: Mitropolia Română Unită din Blaj întemeietori: f Al. L u p e a n u - M e l i n şi l u l i u M a i o r

Director, IULIU MAIOR Redactor, SEVER BARBU

ANUNŢURI Şl RECLAME eonform regnlaineatalai de aplicare

• tarifului comercial, categoria V

N o a p t e a s f â n t ă „Şi a fost dacă s'a dus dela

ei îngerul la ceriu, au zis păs­torii unii către alţii: „Să mer­gem până la Belleem şi să vedem lucrul acesta ce s'a făcut, pe care Domnul ni l-a arătat" (Xuca, 2, 15;.

Vraja nopţii sfinte se coboară din nou pe pământ. Se coboară la noi ca să ne în-văluiascd şi să ne mângâie, să ne măngdie ca să ne tntărească, şi să ne întărească pentruca să ne înalţe.

Străină este înţelegerii noastre Taina ce ni-se arată. Străină şi totuşi minunată, pentrucă peştera se preface ceriu, Fecioara devine scaun de Heruvimi, iar ieslea leagăn pe seama Celui neîncăput, pe seama lui Isus Hristosul, care nu este altul decât însuşi Fiul lui Dumnezeu. Dar oricât de străină ar fi, totuşi ea este aproape de noi Atât de aproape încât vestitorti ei, îngerii' păstorii, magii nu ne sperie nici nu ne sur­prind, ci ne fac bucurie. Simţim parcă fiinţa lor de faţă, simţim cum ne prind de mâini şi ne duc la Dumnezeu, ca să ne facă părtaşi familiei Lui.

Cuvine-se dar să ne apropiem de pruncul din peştera Betleemului, ca să-l privim cu ochii credinţa şi privindu-L să ne dăm seama de ceeace este Ml pentru noi.

Aşadară, copilaşul acesta, care ne zâm­beşte cu atâta neprefăcută blândeţă de bu­năvoinţă, es te Fiul lui Dumnezeu. Despre acest adevăr, pe care trebue să-l săpăm adânc in sufletele noastre, ne încredinţează Prorocii le Testamentului- Vechiu şi minu­nile ce se fac la naşterea Lui. Din pro­roci nu dăm aci decât cuvintele alor doi. Intăi cuvintele lui Isaia (7, 13): „Iată fe­cioara în pântece va lua şi va naşte fiu, *i vor chema numele lui Emanuil, ce se tâlcuieşte: cu noi este Dumnezeu". Şi-apoi cuvintele lui Mtchea (5 2): „Şi tu Betleemet

pământul Iudeet, cu nimic nu eşti mai mic intre oraşele ludeei, căci din tine va Uşi Povăţuitor care va paşte pe poporul meu israil". Iar între minuni vom socoti apa­riţia îngerilor, cari cântând lăudau pe Dumnezeu: uMărtre întru cele de sus lui Dumnezeu, pe pământ pace, între oameni *unăvoire", precum şi apariţia stelei mi­nunate care a arătat drumul magilor din Răsărit: „Căci am văzut steaua lui la Ră-*ărit şi am venit %ă I ne închinăm".

Şi tot copilaşul acesta es te împăratul »ostru, împăratul neamului omenesc întreg.

O mărturiseşte ceriul, cănd îşi trimite în­traripatele cete să-l cânte, să-L laude şi să I-se închine. O mărturiseşte pământul cu toate făpturile lui, cănd se pleacă înaintea Lui şi-Iaduc daruri, din prisosul\lor şi după putinţele lor, ca unui Stăpân; păstorii: dar sărac şi modest la vedere, însă scump şi

preţios în sine, pentrucă era adus din dra­gostea inimii lor; iar magii: aur, smirnă şi tămâie, ca semne că şi ei, — înţelepţii şi stăpănii pământului, — îl ştiu pe acelaş pruncuşor Stăpân şi împărat al inimilor lor. Şi-o mărturiseşte pană şi iadul prin gura lui Irod: „Mergeţi, întrebaţi cu dea-dinsul de prunc, şi dacd-l veţi afla, daţi-mi de ştire, ca să merg şi eu să mă închin Lui (Matei 2, 8).

Şi mai este Răscumpărătorul şi Mântui­torul nostru. Din naştere, noi oamenii suntem robii păcatului şi — cum spune s. Apostol Pavel —suntem munciţi toată viaţa noastră de pofta cărnii, pofta ochilor şi trufia vieţii, şi prin urmare suntem înprimeţăia iadului. Din această robie şi primejdie nea scăpat pruncul, care nisa născut nouă in peştera dela Betleem trup omenesc luând, ca să se dee pe sine jertţă de împăcare lui Dum­nezeu cel vătămat prin păcatul strămoşesc. Cum zice sf. Apostol şi Evanghelist loan (I 3 8)- „Celce face păcatul din diavolul

este. căci diavolul păcătuieşte dela început. Pentru aceasta s'a a ră ta t Fiul Iul Dumndzeu» ca să strice lucrurile diavolului". Şi-acest răs­cumpărător şi mântuitor strică lucrurile diavolului şi trage dungă peste toată so-coata acestuia, prin învăţătura Sa dum-nezeească şi prin pilda neasămănată a vieţii Sale. Învăţătură care ne arată calea mântuirii, şi pildă prin care ne îndeamnă şi ne arată cum putem urma această cale Iată, aşa devine pruncul mititel adevăratul nostru doctor, care şterge toată lacrima şt vindecă toată neputinţa. Sufere însuşi, ia asupra-ţi sărăcia neagră, se uită pe sine dăndu-se jertfă pentru noi pe lemnul crucit şi nu vrea decât si ne mântuiască de pofta trupului, de sgărcenie şi de trufie, cu un cu­vânt de păcat, lată ce ne arata peştera u-medă ăin Betleem, scutecele sărace, leagănul din iesle! Are dreptate sf. Augustin să spună: „Doctor mare ne-a vtntt din ceriu, pentrucă bolnavul de pe pământ sufere cumplit".

Să ne lăsăm, dar, pătrunşi de aceste adevăruri ce ni-le predică cu glas înalt praznicul Naşterii. Timp avem destul să le judecăm în sufletele noastre. îndeosebi împrejurările ne sunt nespus de prielnice Vedem deoparte mizeria în care ne sbatemy

dar vedem de altă parte cum înseşi ftrea şi tot ce ne înconjoară ne dă îndemn spre primirea bucuriei cereşti: pânza albă ăe zăpadă, glasurile vesele ale colindătorilor, slujbele înălţătoare din biserici. Toate, toate ne frământă sufletele şi ne chiamă să ne închinăm Celui născut în iesle, ca unuia care este Fiul lui Dumnezeu, împăratul nostru, Răscumpărătorul şi Mântuitorul nostru; inchinându-ne să ne supunem; şt supunându-ne să ne mântuim.

Isuse Hristoase, Fiule al lui Dum­nezeu, împărate şi Mântuitorule, mărire Ţiel Tu te-ai pogorît ca să ne înalţi. Pri­meşte închinarea, dragostea şi recunoştinţa noastră, pentru binele ce nil faci, născân-du-te şt jertfindu-te pentru noi. Ţie ţi da­torăm toate, cădesc deci ca inima şi viaţa noastră să fie ale Tale. Acum şi in veci.

O. Dănilă

O m a r e a r t i s t i e a f a c e c ă l u g ă r i ţ i . Artista germană Frieda Dlerolf, care s'a fâcnt vestită în lumea întreagă prin cântul ei la plan fl a cântat în toate oraşele mari ale Eu­ropei apusene fl ale Amerlcel, a intrat în mă-măstlrea clarlsselor din Fiesole de largi Flo­renţa (Italia). Interesant e că aceasti artistă a fost de origine protestantă şi că a trecut mal tâ-z'u tn sânul bisericii catolice.

Pag. 2 E A P O P O R U L U I

4. Dragostea Pizmei sau invidiei i-se împotriveşte

virtutea iubirei sau dragostei, care stă în-tr'aceea că fiecărui om îi voim numai bi­nele şi că împărţim cu el, pe cât e cu putinţă, atât bucuria şi fericirea, cât şi în­tristarea şi nefericirea lui. Pizmătăreţul în schimb nu numai că nu voieşte binele dea-proapelui său, ci, dimpotrivă, se supără şi se întristează când deaproapelui său îi merge bine.

Dragostea este regina tuturor virtu­ţilor. Sf. apostol Pavel iată ce spune despre această virtute: „Toate limbile omeneşti şi îngereşti de le-aşi vorbi, iar dragoste nu am, fâcutu m'am ca o aramă sunătoare şi chimval răsu­nător. Şi dar prorocesc de aşi avea şi de aşi cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa, şi de aşi avea atâta cre­dinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. Şi toată avuţia mea de aşi face-o mi­lostenie şi trupul mi l-aşi da să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte. Dragostea îndelung rabdă, dragostea este plină de bunătate, dragostea nu pismueşte nu se laudă, nu se trufeşte, nu se poartă cu ne­cuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de manie, nu gândeşte răul; nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr; toate le sufere, toate le crede, toate Ic rabdă. Dra­gostea nici odată nu scade: măcar de se vor desfiinţa prorociile, măcar de va înceta darul limbilor, măcar

de se va strica ştiinţa". (I. Corintem 13, 1—8) Apoi adauge la viers 13): „Şt acum rămâne credinţa, nădejdea, dragostea, acestea trei: iar mai mare dintre acestea este dragostea". La Colosen* 3, 14, acelaş apostol spune: „Iar peste toate acestea dragoste să aveţi, care este legătura săvârşirii".^ Si. loan Evanghelistul, apostolul cel atât de mult iubit de Isus, spune şi mai limpede: „Celce nu iubeşte pe frate, petrece în moarte" (Cartea I. Catolică cap 3, stih 14).

Şi acuma să vedem puterea dragostei: 1. Dragostea ni-1 aduce pe Dum­

nezeu şi ne conduce pe noi la Dum­nezeu, dupăcum cetim la sf. Evanghelist loan: „De mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul meu, şi Tatăl meu îl va iubi, şi la el vom veni şi sălaş la el ne vom face" (14, 23). Iară în Cartea sa întâie catolică la cap 4, stih 16 aceiaş apostol loan spune: „Dumnezeu este dragoste şi celce petrece în dragoste în Dumnezeu petrece şi Dumnezeu într'insul".

2. Dragostea ne câştigă iertarea pă­catelor, dupâcum ne putem convinge din pilda Magdalenei, care a spălat picioarele iui Isus şi căruia Isus i-a iertat păcatele Citiţi din sf. evanghelist Luca cap 7, stih 36—50)1

3. Dragostea ne dă înţelepciune ade­vărată. St. Dominic întrebat fiind, din care carte a învăţat atâta înţelepciune, a răs­puns: »Ia cartea dragostei am învăţat cu mult mai mult, decât în întreagă Sfânta Scriptură*. Sf Francisc de Sales spune: >Dragostea este cartea întregei teologii; ea a umplut cu ştiinţă pe neînvâţaţii Pavel, Anton, llarie, S imeon, Francisc<. Iară ve­nerabilul cardinal Hugo: >Cu cât e mai mare dragostea, cu atât mai mare e şi cunoştinţa, fiindcă focul luminează cu atât mai bine cu cât arde mai tare*.

4 . Dragostea ne dă curaj şi putere de a lupta şi a suferi, ba chiar şi de a

muri pentru mărirea lui D u m n , aceea se întreabă sf. apostol P a v 1 D « ne va despărţi de dratrnll , C l '»e H™lZS3^1talUl S a u st"âZorJe

Ui

— - / "urneiea (n ' golătatea, sau primejdia, sau sabia? Pentruca tare crez eu, că nici m " tea, nici vieaţa, nici îngerii^ nici** peteniile, nici puterile, nici celed acum, nici cele viitoare, nici tn^f ţimea, nici adâncul, nici orice alta făptură nu ne va putea despărţi d dragostea lui Dumnezeu, care e i Hristos Isus, Domnul nostru" (R* mani 8, 35, 38—39). Cea mai bună do-vadă ne-o dau mulţimea martirilor, cari s'au jertfit pentru Isus. '

5. Dragostea toate le îndulceşte şil e

uşurează. De aceea lucrează călugăriţele noastre cu atâta însufleţire pentru bolna»i neputincioşi, copii săraci, leproşi şi a ^ mai departe.

6. Dragostea îi face pe sărac bogat iar pe sărac cu adevărat fericit. Sf. Vm-cenţiu de Paula a întemeiat ordul câiugj-nlor lazarişti şi al călugăriţelor milostive cari deprind dragostea creştineasca într'un mod cu adevărat eroic. Iară câ apoi cât de frumos a dovedit-o aceasta sf. Francisc de Assisi, o ştiu topi cari i-au citit viaţa şi faptele.

Cea mai bună pildă de dragoste o afiăm la mamele noastre. Bietele mame cum se nizuiesc să le facâ toate pe roie copiilor lor! Cam se îngrijesc mai mult de binele copiilor decât de al lor propria! Cum se supară când le merge rău! Câte lacrămi nu varsă at nci şi cât mai suspina! tn schimb cât se supără când vâd câ copiii lor sunt bolnavi, când îi vâd întristaţi ori amărîţi, năcăjiţi ori chiar nefericiţi!

O astfel de dragoste pretinde şi Dum­nezeu dela noi, o dragoste, care sâ se a-prspie măcar de dragostea mamelor. Şi această dragoste o şi poate pretinde Dom-oezeu, pentruca doară fraţi suntem cu toţii în Domnul şi cu toţii membri ai uneia şi

Hoaptea s f â n t ă Unchiului Crăeiuti

Cad fulgi uşori in rotocoale line, Din. înălţimi cereşti de pace pline Şi spun in limba lor nevinovată, A nopţii sfinte taină minunată...

Era târziu în noapte. Peste toate Ş'intinse somnul aripile grele, Iar sus în depărtările albastre, Luceau feeric mitle de steie.

In Viflaim, intr'un sălaş de vite, Dintr'o fecioară stântă s'a născut, De veacuri aşteptat, Mântuitorul Acestei lumi — cel fără de 'nceput.

Şi ceriurile s'au deschis deodată Şi îngeri mulţi cântau în cor: „Mărire, •Mărire în cer lui Dumneze şi pace La oamenii de bună învoire...*

Păstorilor ce străjuiau pe-aproape Săracele lor turme le-au vestit, Minunea — şi —- ci degrabă au pornit, Spre peşteri sâ-1 vadă pe Mesia.

îndată l-au aflat pe paie'n iesle Şi adânc cu toţii i-s'au închinat — Pe'ntr'omenitut Dumnczeu-Cuvântul...

O mie nouă sute şi mai bine De ani s'au scurs de-atunci in veşnicie, Dar tainica icoană reînvie, In sufletele de credinţă pline.

Cad fulgi uşori în rotocoale line, In noaptea stântă plină de fiori; Pe ia ferestre mici colindători, Vestesc minunea dragostei divine...

traían l̂ âmleanu

Florile dalbe Se Iăgăna 'ncet pe linia satului, cu raniţa

de pânză sdrenţuită 'n spate, cu bocancii rupţi, ajutorând cu'n băţ noduros picioarele găurite de gloanţe şi trudite de drum lung şi greu.

Luat catana la 'ncepatul războiului şi purtat tn luptă cu Sârbii şi cu Ruşii, căzuse prizonier în Oaliţia, după ce fusese rănit de mai multe ori. Şi a trecut de atunci prin atâtea, în Siberia şi apoi în Moldova. Chemat sâ facă marşul spre Bu­covina mântuită, s'a îmbolnăvit şi ieşind din spi­tal, căpătase acum voie la vatră.

A mers cât a mers cu trenul, strecurându-se cu chin cu vai prin îmbulzeala ne mai pome­nită, şi dela Câmpulung a luat-o pe jos.

A trecut, fluierând cântece ostăşeşti, prin

satele mici de mante, ca casele răsfirate pe dea-luri, cu gospodăriile greu încercate de războia! cumplit şi mergea înnns epre la obenii Iui dragi. Cu cât se apropia, cu atât i se tngreuis capnl şi ^mpresurat de gândari n*gre îi venea pană ii ntârzie cât mai mult, temându-se să nu d*a camr»

de rău. A zărit pe dram case şi sate 'ntregi arse. Cine ştie? Poate para cumplită o fi pustiit şi mândreţea de sat, mare şi răsfăţat In lumina zilei?... Se gândea apoi Ia casata de pe deal şi la ai lai.

îşi lisase nevasta bolnavă şi cu doi copilaşii unul de trei şi altnl de ciDci ani. Cum o fi dos-o cu lipsa? Or mai ii trăind, că veşti n'a primi' dela ei?...

La crâşma fin marginea satului era In»" multă, veselie. Cetele de flăcăi, plecaţi cu p'B* goşornl, se adunaseră aci. ca să ia casele del« capăt. Beau şi chiuiau. Zăriuda-1 cum merge I» băţ, şchiopătând,, au tăcut o clipă ca'n f«t« n B e l

icoane vrednice de cinste. El a clătinat din cap, şi-a dat capei» P}

| e e a f ă , începând să cânte încet, dar ca suflet:

,B^ţi băieţi şi chiuiţi Până sunteţi la părinţi, Că dacă t'tţi cătâni N'iţi mai bea, n'iţi chiui 1"

Unul din ei, aazind o frântură din T S T M

punând parcă'n cumpănă traiul lor celui o dromeţ a ridicat paharul şi a pornit înde» bănt, repetând cântecul.

Nr. 52 U N I R E A P O P O R U L U I Pae. 3

aceleiaşi familii. Ori doară no ne-a creiat acelaşi Părinte, care este Damnezeu-Tatâl ? fia ne-a răscumpărat acelaş Dumnezeu, tare este Dumnezeu-Fiul şi nu ne-a sfinţit tot acelaş Dumnezeu, care este Dumnezeu Spiritul Sfânt?

De aceea nimenea să nu se gândească sumai la sine, nici să se îngrijească numai de binele său, ci să urmeze Intru toate sfatul sfântului apostol Pavel. care zice în epistola sa către Romani: „Dragostea să fie nefăţarnică. Urând răul, lipiţi-vd de lucrul bun; cu dragoste frăţească unul pe altul iubind, unul pe altul eu cinste întrecândj întru nevoinţă neleneşi, cu duhul arzând, Domnului slujind} întru nădejde bucurăndu-vă, în năcazuri rdbdând, întru rugă­ciune petrecând} ajutând pe sfinţi întru trebuinţe, iubirea de străini nrntând: Binecuvântaţi pe cei ce vă prigonesc, binecuvântaţi-i şi nu-i hlăstămaţi. Bucuraţi-vă cu cei ce se bucură, plângeţi cu cei ce plâng" (12, 10—12).

P ă r i n t e l e lu l lu

Gânduri de Crăciun Purtarea unor oameni faţă de Isus Hrisfos

Poruncă mare eşi, acum 1938 de snl, din paiaţa! Cesariior din Roma. Impăratol Aegast dida ordin să ae facă recensământul tatnror supuşilor săi. Fiecare supus roman trebuia să se înscrie în lista oraşului de baştină! peutraca numărarea să se poată face mal uşor. Fiind Preacurata Vergură Marla şl Sf. Iosif din familia regească a profetului David, originară din Betlehem, se duseră deci acolo să se înscrie. Dar dela Nazaret şi p i s ă la Betlehem, calea pe vremea aceea, când nu era nici tren nici maşini şi când numai bogaţii aveau plăcerea de a călători cu căruţe sau călare pe asini şi cămile, se făcea foarte ane­voios. Când sosiră deci la Betlehem, nn mal aflarâ nici nn sălaş. Rătăciră deci pe la mar-

Vorbele ajungeau până la ei şi-i tfridelcau inima, aducându-i aminte chinurile 'odurate, pe eare ar vrea bucuros să le uite acu 'ntors acasă. Numai d'ar da bunul Dumnezeu să găsească bine aci.

Ici-colo răsunau cântecele. Porniseră fetele cn colinda. S'a oprit şi el intr'un loc şi a ascultat.

Cânta tinereţea cu sfială. Mai încolo, râuri de copii grăiau intr'una de noroc şi veselie! Ce alt ştiau ei să îndruge?... Cunoscut au ei vârtejul lnptelor, lipsurile şi suferinţele grozave ale răz­boiului, amarul înstrăinării şi bucuria biruinţei?...

Să cânte el „florile dalbe de măr", flori roci, închiciurate ca omătul sclipitor, fiori triste, pentru iiimi greu lovite, pnstiite, seei şi moartei Că, onde-s „florile* d'altâdată, „flori dalbe" de nă­dejde, flori de bucurie şi de vieaţă lină?... S'au dus, s'au stins In volbura cumplitei vremi, ca şi zâmbetul de pe buzele atâtor flăcăi, care le pur­tau in mâini sburdalnice, fiuturându-le uşor la geamuri, în colinde desmierdătoare!.. Şi cu ele s'a dus şi voia bană de pe plaiurile româneşti, 8'a dus sprijinul vetrelor sărace şi nădejdea su­fletelor obidite.

Ei, să cânte el acum cântec nou, cântec ales, să se vază că vine de departe cu veşti în­frigurate şi de bucurie mare!...

Dar n'avea răbdare sâ înşire 'n vers duios tristeţea sufletului lui, eă-1 frigea dorul de casă de nevastă, de copii! Şi dădu să 'ntrebe pe colin­dători, pe câte un sătean, întâlnit în cale, dar *•« luat seama şi a tăcut. A ajuns acum. Deşi

ginite oraşului în căutarea unui modest adă­post. Bătură ei pe Ia mnlte uşi, dar nimeni nu voi să-| primească. Rupţi de oboseală in­trară într'o peşteră sărăcăcioasă, în care ae adăposteau câteva dobitoace blânde. Anima­lele le oferiră adăpostcl refuzat de oameni... Acolo în umila peşteră, pe umede pale, într'o leală, ae născu împăratul Impirsţllor şl Dom­nul domnilor, Isus Hrlstos, Fiul lat Dumnezeul

Aia dară, prima primire ce I-o făcu lumea lui Isua Hrlstos fu cu uşile Închise, „'ntr'ale sale a venit şl al săi pe Dânsul nu l-au primit", scrie aşa de duloa sf. Evangelltt şi apostol Ioan.

Serbâtoarea de azi ne îmbie o ^mulţime de învăţături. Noi ne vom opri nanul la una singură pe care vom scoate-o din purtarea netrebnică a oamenilor deacum 1938 de ani, care n'an volt să primească pe Isus Hrlitoa şi din purtarea tot atât de păcătoasă a oa menllor de azi, care nn vreau să dea adăpost în inima lor lui Iius Hrlstos.

Aităzi,ca şl acum nouăsprezece veacuri şi ceva, sunt o mulţime de oameni care În­chid uşa inimii lor când văd apropllndu-sc de ei Isus Hrlstos, fie prin exemptul bun al altora, fie prin predlcarea preotului, fie prin gândul bun ce le trimite direct Dumnezeu, Aceşti oameni opun nepăsarea datorlnţelor lor religioase. Şl-i cunoaşteţi pe aceşti nepă­sători sau Indiferenţi, cam 11-oe mal zice pe la oraşe. Unii sunt nepăsători de când a'an priceput în lume. Nepăsarea lor faţă de lina Hrlstos şi faţă de învăţătura sa şl faţă de sfintele sale taine, aa supt-o, poate, deodată ca laptele, din sânul maicii lor, sau aa moş­tenit-o direct dela tatăl lor. Pe aceştia nu-i vezi pe la spovedanie şi cuminecare, nu-i vezi nici pe la sf. Iltargle decât foarte rare ori, san chiar nici odată. Nu-i vezi nlcălrl unde e vorba de ceva sfântl Ei n'au loc în sufletul şl inima lor pentra Unt! Ce neferi­c i ţ i? ! Ei na vreau să .ştie că Damnezeu e Stăpânul lor: „Intr'ale sale a venit şl al săi pe Dânsul nu 1-aa primit."

Dar sunt şl de acel nepSsătorl care n'au fost de atare totdeauna, ci au devenit mai târzia, care in copilărie au practicat

multe case s'au părăduil, rămânând din ele doar grămezi de pietre şi de cenuşă, a ini e'n fiinţă S'a oprit o clipă In poartă. 1 a ieşit câinele îna­inte şi I-a lătrat, apoi a prins să de» din coadă şi să sa tăvălească de bucurie. L-a cunoscut! S'a ţinut bine să nu-i vie lacrimi în ochi! Era cea dintâi bucurie pentru întorsul lui acasă. Până aici toţi se uitau la ei, ca la un drumeţ necunoscut, clătinând din cap in urmă-i, a milă ori a nedu­merire! Pentru chinurile lui, pentru sângele şi oscioarele lăsate pe câmpul de luptă, poate că ar fi trebuit sâ tresalte dela mic până la mare 'n sat, văzându 1!... Dar, ce-i pasă lui, Ia urma ur­mei, de lumea străină! fiecare are poate necazu­rile sale. Bine că şi-a găsit casa nearsă şi i-a ieşit cu drag 'nainte Tarcuş al lui.

S'a uitat In grajd şi a zărit pe Rujana'n el; nu i-au fost luat-o.

Era să să ducă la ea s'o mângâie, clnd a auzit trândindu-se uşa casei şi a văzut ieşind din ea doi copii, un băiat şi o fată. măricei, curat îmbrăcaţi.

A 'nceput să-i svâcnească inima, îi venea să sară, să cuprindă, dar 8'a stăpânit.

Stau stâlp amândoi în dreptn-i şi se uitau cercetător la el:

— Dincotro, bădiţă, pe la noi? _ Din lumea largă, porumbeilor! — Şi unde mergi? — Da' voi? — Noi cu colinda! — Şi eu tot aşa, mă luaţi şi pe mine?

credlnfa, dar care acum n'o mal practică, pentrucâ în tinereţi »'au l i sa t robiţi de pitim! •parcate cari le-au întunecat mintea şl le-au corupt volnţ*. Acatna zac In mocirla păcate­lor fl ll-e ruşine ia l i s i de acolo. Aceştia na deicbid lai Uns Hrlstos, ca nu cumva prin Intrând Acesta în inima şl snfletnl lor, i i - i cureţe prin spălarea harului aflaţilor. Se com­plac întocmai ca şl nişte anumite dobitoace In cel mal dijosltor noroi. Ce nefericiţi annt şi aceşti»?!

Si dea bunul Dumnezeu ca nici unul dintre cetitorii acestei creştineşti fol să no fie din şiroi nefericiţilor care nu vrem sâ primească pe Isus fn sufletul lor. Şl de s'ar întâmpla să fie careva, aă ae acoale şl să se ducă la preotul sin şl curăţlndu şl sufletul prlntr'o spovedanie bine făcuţi, sâ-şl deschidă Inima sa, ca Isus Hrlstos din tnlna sfintei Cuminecături să Intre In ea şl să rămână t> colo pentru totdeauna.

I*)

Frumos copil din cer... Frumos copil din cer venit la noi, Să mântuiesti din patimi şi nevoi; Te văd în iesle tremurând dc frig, Dar totuşi cu credinţă vie strig: — De şi te-arăţi In scutece 'nfăjat, Tu eşti trimisul Celui Prealnalt.

— Tu eşti Messia, Domnul prorocit. Strămoşii 'n Tine au nădăjduit.

Adam de mult, de mult, te-a aşteptat Şt Eva pentru Tine-a suspinat. Prorocii toţi ştiau că vei veni Şi capul şarpelui îl vei zdrobi.

Şi ai venit, Copil dumnezeesc; Te-ai pogorit din scaunul ceresc. Te-ai umilit şi ai venit la noi, Ca să ne scapi din patimi şi nevoi. Iar noi — deşi vedemu-te 'nfişat, Te ştim Trimisul Celui Prealnalt.

N. Lupu

— De ee nu? Dar ştii vreo colindă? — Ştiu, păi cum! Vreţi să 'ncercâm? Hai

la fereastră! — Hai! Urcă uşor tăpşanul şi se aşeză la ochiul de

geam, laminat de focul din vatră. — Eu cânt colinda şi voi să ziceţi după

mine: „florile dalbe". Şi luând fetiţa In stânga şi băiatnl in dreapta,

cuprinzându-i pe după gât, începu: .Buni seara, bun găsit, Morile d'albe. La căminul părăsii Florile d'albe'

Nevasta ridică deodată capul, cătă spre fe­reastră, ascultă nedumerită:

nPalru ani in foc si sânge, Morile d'albe. Ţara noastră 'ntr'una plânge, Florile d'albe. Dar o'rt 'ndurat Dumnezeu, Să sfârt(a$că chinul greu, Pe duşmani su-i prăpiidtatcă. Neamul nostru să 'ntdrcaică I"

El cânta tot mai dulce, vorbele ies tot mai calde din gură-i.

Ea ascultă versul co i rine, ca o răscolire a sufletului şi, încetul cu încetul, adnnîndn-şi a-ducerile aminto. simlo că trăieşte nn vis plăcut, ce-ar vrea să ţină aşa do mult ţi, rezamată de plita hornului, stă cu ochii aţintiţi in negura de afară.,.

P a g . 4 O N I K E A P O P O R U L U I

Din Gusu, jud. Sibiu Donaţiile ce s'an f ica t Bleerlcei române

greco catolice din Gasa jad. Slbla, în anii din urmă:

Pâr . Iosif Cristian, a lucrat în interesul bisericii (făcând 34 drumuri) etc . şi a dat şi bani, a făcut eşe la cimitirul parohial, în to­tal 1200 Lei. Teodora Cristian, sofia preotului,

.a dat la biserică 2 candele, 2 icoane, 2 haine pentru acoliţi în valoarede 400 Lei. E. Rasa înv, Gasa a dat 2 feşnice pentru aeoliţl şl 40 Lei, total 300 Lei. Ioaa Stroia, Inginer Insp. C F. R. Cluj, a donat la zngrăvit 1000 Lei. Gheorghe Stroia, comerciant G J S U , a donat 1 clopot în valoare de 16000 Lei, 2 Minele în val. 1971, 1 pentecostar 110 Lei, 3 icoane 2510, total 20,591 Lei. Nicolae Stroia din Gasa, 2 feşnice, 4 icoane în val. de 7,500 Lei, 2 rândari per­dele le aşlle dela altar 2500 Lei, o sobă in biserică 500 Lei, la zugrăvit 200 Lei, total 10700 Lei. Dna Marla Orbescu din Tooârcea dom. Bucureşti, o icoenă în val. de 500 Lei. Paras ihlva Armenean din Gusu o faţă de masă val. 200 Lei. Molsă Batiu din Gusu o faţă de masă valoare 100 Lei. Marla Buţiu din Gasa, 2 feţe de masă la altar, In valoare de 1000 Lei şi 2 icoane în valoare de 1200 Lei, şl csrtea de aur a paroh'ei 131 Lei, total 2331 Lei. Sebastian Stroia din Gasa, o icoană în vai. de 500 Lei. Mihallă Ci par din Gasa, un strnstnic 320 Lei. Anuţă Raa, din Gusu, 1 faţă de masă, 1 ştergar, 1 cruce pe biserică, un tapet, total 520 Lei. Nicciae Lopea din Gasa, 1 Eaholcgiu, 1 octoich ca pentecostar 500 Lei. Silvia Lunga din Gasa o faţă de masă in valoare de 500 Lei. Gheorghe Contau din Doştat 1 patrafir nou. 2 candele, 1 icoană în

valoare de 500 Lei. Mărie Fâlâmaş din Doştat, o candelă 80 Lei. Dna O-tavia Stroia căs. A-xente dla Gara Râolal 200 Lei. Parohia gr.-cat. Ladoş , 1 candelsbra în valoare de 200 Lei. Păr. protopop on. Pompllln Simonetl preot Răşinariu un chivot în valoare de 1500 Lei. Măria Armenean din Gasa 2 prapori în val. de 5000 Lei. ioan Stroia, a donat bisericei 120 Lei. Asociaţia română nnltă „Agru" din Gasa din taxe besevole, a donat biserlciel pentru reparare 1000 Lei. Reuniunea femeilor din Gasa, a dona t pentru reparare 1000 Lei. Prefectura jud. Sib'u in 1936, a donat bisericii pentrn reparare 3000 Lei. Pre.veneratnl Con-sistor din Blaj, a dat bisericii ajutor de 1500 Lei. Dna Lanacek rom.-cat. Gusu, a donat b -sericei pentru reparare 160 Lei, an tapet în val. de 300 Lei, o catie pentru sf. cuminecă­tura în valoare de 200 Lei, în total 660 Lsi.

Totala) generai al donaţiilor din altlmii ani este 50 932 Lei, cari s'a a folosit la repararea şi zogrăvirea sf. Biserici şi ia înzestrarea ca cele de lipsă Coratoratul bisericesc gr.-cat. din Gasa, mulţumeşte tuturor celor ce an contribuit la repararea şi înzestrarea sf. biserici, Dumnezeu s l ie facă parte de fericirea de veci.

Ios i f C r i s t i a n preot gr. cat. Gusu, distr. Sibiu, abonat al «Unirii Popornluu, şi Curatoratul bisericii gr. cat. Gusu

ferent la Consiliul Dirigent, director al OrU linatalul Principele Mircea din Sibiu, p t " dinte al Asociaţiei învăţătorilor din l0uiL S blu, întemeietorul şi preşedintele de o n o i t t

al Reuniunii Meseriaşilor din Orlat, « e c t e U t

al Cooperativei „Grăalcerul" di Orlat, coosi. iier comunal ales, redactor al ziarului „Cuvân. tul Poporului", membru în despărţimiotin Sibiu al „Astrel", membru în comitetul de co n. ducere al Cooperativei „Spirn H»ret« şi „tUtt» Română", redactor al ziarului „Luceafărul, tm acuma este inspector şcolar pentru jcoalelt minoritare.

A scris şi următoarele broşuri: „Pe du. muri bone", „Din zile mart" ~ Din Popor»

O laudă binemeritată adusă colaboratorului nostru Petrea Dascălul

In Nr. 8 dio 16 Decemvrie 1938 al „Bule­tinului* Inspectoratului Şcolar al Ţioatulni Mareş cit m sob titlul „«dresă d* mulţumire" o laudă cu adevărat binemeritată la adresa unuia dintre cel mai vechi colaboratori ai noştri, care este Petrea Dascălul, cu nomele adevărat Petre O aria, învăţător gradul I., cu 6 g adeţil, la şcoala primara de stat Nr. 1 de băieţi din S bla.

Ni-se spune acolo că acest om a mancit 36 ani ca dascăl, atât 6ob Statul Român, cât şi mal ales sob Austro Ungaria, a zd^t şcoala pr imari din H*mba. judeţul Sibiu; a fost re­

i n t r e sa t şi oraş" , .Oameni de pe U no|« „Icoane dela ţară" , „Să nu mai spui Unlrne11' „Stâlpii satului", «Tot omenia-i mai tare" ţj „Dln vremuri t recute" .

Toa te aces tea le scrie Inspectoratul Şco­lar din Alba Iulia despre D. Sa, lâadândn-1 şl recomandânda-1 ca exemplu tuturora pe acest vajnic luptător al cauzei naţionale, aducândn-1 şl cele mal vil şi sincere mulţumiri.

La toate aces tea noi mai adacgem, ci Petrea Dascălul şi-a făcut şcoala la Blaj, este un fiu credincios al bisericii noastre, si, încă dela început, un harnic colaborator al gazetei noastre. Ii dor im, din Inlmâ, cu acest prilej malta sănătate şi viaţă îndeiergată, ca si ie poată bacara de roadele muncii sale atât dt folositoare acestui neam.

A m e n d ă p e n t r u c l e v e t i t o r i . De boala aceasta sufer mal ales femeile. Lor ie place să poarte vorbele despre anal şi despre altul. Na-i vorbă că se mal întâmplă sâ fie şi Intre bărbaţi de aceia cari na-şi pot pane Ucst pe gură. Este însă o ţară unde clevetitori vor trebai să şi măsoare vorbele. In Australia s'a adus o lege prin care clevetitorii sunt pedep­sei destui de asprn ca bani sau cblar ţ\ ce in.hisoare. Aja că aceia pecar inu- i va darea gura să vorbească prea multe, despre alţi! se vor gândi la pungă şi-şi vor pune lacăt pe gură.

„Azi Românul e stăpân Dela lisa la Hotin Dtla lisa la Hotin Florile d'albel Şi din Nistm pan' la Mare lot o iarbă, tot o floare; Suntem liberi noi amuşil"

Cunoaşte bine glasul. „Să fie oare el? Dar cânta şi copilaşii cu ei şi ar fi venit s ă i spue!" Se freacă la ochi şi se aşează biruită de bucurie pe an scanna;.

Şi-am venit şi eu neeastd Ilorile d'albe. Să-ţi vestesc dela fereastră, Florile d'albel Că trăiesc, că,s sănătos, Că v'am văzut bucuros/" j

Cu copilaşii de mână, el intră în casă şi se | opreşte în faţa ei. '

— Tu eşti, Sameilă? — Eu, Ioană! Şi o cuprinde pe după mijloc şi o strânge

la piept. Copii se uită nedumeriţi. — Tata, puişorii mamei! — Tata! Tătucu nostru! sar ei in sas. — Copilaşii mei, zice el ca ochii uzi de

lacrimi. li ia în braţe pe amândoi deodată şi-i să-

iată long. . S'a lăsat o linişte adâncă tn căsuţa mică,

eă se auzea cum starai a untdelemnul In candela

dela Maica Domnului. Şi au şezut mult aşa gră­madă, tuspatru la un loc.

Gadarându se de colo până colo, eâinele trânteşte scaunul, dă peste ceaunul de mămăligă de sub blidar; cât pe aci să răstoarne şi oala, dela foc, cu varză!...

...Răsună răguşit boaeănitul buhaiului, asur­zea urechile bălangănital clopotelor, trosniturile bicinrilor, chiuiturile plugarilor şi lătrăturile ne sfârşite ale câinilorfsperiaţi

M i h a i l L u n g i a n u

Colinde Hai, fiule la oraş, La oraş, la Făgăraş. . .

Se luară Se duseră, In mijloc' oraşului La casa bogatului.

— Bună-cina, om bogat/ — Mulţumim, m'am săturaţi Bună-'i cina, nu-i de voi, Că-'i de boieri ca şi noi!...

Se luară. Se duseră La casa săracului In capul oraşului.

— -Bună-cina, om sărac/ — Bună-i cina, nu-'i dea/uns Da 'mprumut, că vom lua, Laolaltă vom cinai...

Se luară, Se duseră Pân'la poarta iadului.. — Vest tu Petre, vesi, ce vesu — Văd casa bogatului In mijlocul iadului.

Se luară. Se duseră Şi la poarta raiului .. .. ~ Vesi tu Petre, vest, ce trew — Văd casa sărucului In mijlocul raiului. ... Asta-'i plata Domnului!

La fată: Ia, tu Ano, vadra-n braţe ^ Şi îmi pleacă prin grădina, Prin grădină La fântână. Pântân'a fost ocolită Iot cu vineţi porumbei! #

Dar nu-'s vineţi porumbe* Ci sunt peţitorii ei. Mamd-sa din grai grdta: — Iar tu fică, draga mea,

Nr. 52 U N ' R E A P O P O R U L U I Pag, 5

Biserica unită în slujba neamului

Întemeierea Tipografiei din Blaj Tipograf ia de la Blaj a tipărit cele m a i vech i cărţi româneş t i , cu teascul vech iu şi pe u r m ă cu cel n o u . - D e aici de la Blaj s 'au răspândit ce le dintâi cârti b iser iceşt i româneş t i ş i în Vechiul Rega l — TiDogratia Seminarulu i dela Blaj a l ipan i c e a dintâi g a z e t ă r o m â n e a s c ă şi ce l e dimâi cărji cu litere latine, a ş a

că e a e s t e „ m a m a tuturor tipografiilor româneşt i"

Pe lângă alte lucruri bune, episcopul Petru Parei Âron s'a gândit să facă şi o tipografie, unde să se tipărească şi cărţile trebuitoare pentru iioală, cat şi cele pentru biserică.

Cărţi pentru şcoală nu erau, iar cele bise-rieeşti luci începură a se învechi şi a se strica. Apoi fără de aceea, cărţile bisericeşti cele vechi erau tipărite prin tipografiile calvineşti. şi con­ţineau multe erezii. Mineie şi alte cărţi litur­gice veneau de prin ţările româneşti, dar tn unele numai notele tipiconale erau scrise româ­neşte, pe când încolo numai slavoneşte sau gre­şeşte. Episcopul Aron roia tnsă cărţi româneşti în întregime, precum poporul acesta în Între­gime era român, şi aşa voia să rămână.

La Blaj aduseră teascul cel vechiu dela Alba Iulia, în care la 1750 se tipărise „Floarea adevărului*, iar pe la 1753/54 se tipări» Straj-Bicul,Liturgia, Bucoavna, şi aşa numitul „Dialogns", tn care In formă de dialog se arată folosul sfin­tei uniri. „Floarea adevărului" cuprindea citate din sf. Scriptură, din sfinţii părinţi şi din cărţile bisericeşti, privitoare la cele patru puncte de di­ferenţă între biserica Romei şi cea răsăriteană, adecă despre primatul Papii, despre valoarea sfin­tei liturgii şi cu p&ne nedospită, despre existenţa purgatorului şi despre purcederea Spiritului Sfânt şi dela Fiul.

Teascul vechiu însă de asemenea sb strică, aşa că era mare lipsă de un teasc nou, pe care tl şi cumpără, şi care pe la 1760 începu a lucra. Iată ce zice călugărul Samoilâ Ciain despre acest teasc?

— Meletie Neagoie a mnrit In amil 1760 In 20 August, în vrâstă de 30 de ani. Cam pe această rreme literiie tipografiei se puseră tn rând de către un preot din Valachia. Sa cumpără din Si­biu teasc, şi se începu' ;tipărirea sub povâţuirea tipografului Sandu din Moldova. Se începură a

Intră-n casă, Aşterne masa Şi pe masă Grâu revarsă Şi pe grâu Colac de grâu, Pe colac Un ineluş.. De or fi peţitorii tăi Pe fereşti că vor veni, Ineluşul şi-or lua După el, pe doamna sa!

junele v o r n i c e ş i e frumos a ş a :

Să fi gazdă sănătoasă Să plăteşti colinda noastră C'-un colac de grâu frumos Ca şi faţa lui Hristos!... Steagul cât casa, Colacul cât masa! Câţi cărbuni pe vatră, Atâţia boi în poiată! Câte cioare sburătoare, Atâte vaci mulgătoare! Câte paie pe coteţ. Atâţia copii în ungheţ.

Adunat** de N. 1, Dnmiirescu şi preotul Vaieriu Crişan

tipări nişte patenturi pentru Ţara Sârbească, deci se porniră a se tipări mai multe cărţi bisericeşti.

Cărţle liturgice tipărite la Blaj treceau şi în Ţara Românească şi-n Moldova, unda se mai găsesc şi acum mai mnlte exemplare prin bise­ricile vechi. Negustorii greci le cumpărau dela Blaj, apoi le ducaau la Braşov, unde li schimbau titlul şi foaia primă, apoi cu alt titlu erau trecute In Ţările Româneşti şi vandate cu preţ aproape dublu.

La 1761, generalul Împărătesc Bucow vizită Blajul, şcoalele şi tipografia, şi rămase foarte mulţumit.

Samoilă Ciain ne mai spune că cu tiparul cel nou s'au mai tipărit o altă ediţie de Liturgier, apoi .învăţătura creştinească cu întrebări şi răs­punsuri", adecă un catehism tot în a doua ediţie Păstorească datorie, dumnezeieştii turme vestită, Cerculara vicarului Gherontie Catorea cătră po-tropopi, şi Dogmatiea Învăţătură a bisericii Ră­săritului.

Iată că tncă pe la mijlocul veacului XVIII, la Blaj se făeea cultură românească şi creştinească cu loarte frnmog spor. Călugării harnici şi ne­obosiţi pentru mărirea lui Dumnezu şi binele nea­mului românesc, citeau, traduceau, prelucrau şi scriau cărţi folositoare, pe cari le tipăriau a-poi în tipografia lui Petru Pavel Aron, care era proprietatea Seminarului. Se mai tipărea apoi „Adevărata mângâiere în vremi de lipsă". înce­perea, aşezământul şi şi iscăliturile sfântului să-bor dela Florenţa, prin care se arata că la acel sfânt săbor ţinnt Ia Ferarra şi Fiorenţa In Italia la anul 1438, toţi Românii din toate cele trei ţări, adecă Moldova, Muntenia şi Transilvania, se declarară uniţi cu biserica Romei, pris persoana Mitropolitului Dămisn al Moldovei şi a egomenu-lui Grigorie Ţambiac. Unirea aceasta s'a stricat numai pria uneltirile Grecilor şi ale Sârbilor, mai cu seamă după ce armatele creştine, conduse îm­potriva Torcilor de cătră Românul ardelean Ioan Oorvindin Huniadora, fură biruite la Vama. Grecii au pus în scaunul Moldovei în iotul lui Damian pe un Bulgar cu numele Teoetist, care îndemnă pa voevozii lliaş şi Ştefan, urmaşi ai ini Alexandru cel Bun, — dar nu aşa de buni. credincioşi, cin­stiţi şi cuminţi ca părintele lor —, să scoată adecă toate literiie latineşti din ţară. şi aceia eare sa va mai roga lui Dumnezeu tn limba la­tină, ori va mai citi şi scrie cu slove latineşti, să fin despoiat de toate averile şi surghiunit din ţară. Astfel printre Români se vârâră pe încetul slovele cirilice slavoneşţi, precum şi limba, care s'a folosit — mai cu seamă în bisericile neenite din Ardeal —, până bine de corând. Lucrul a-cesta plăcea atât Grecilor, cari nici de cum nu doreau o înaintare a Românilor, şi tncă cu aju­torul şi credinţa Romei, cât şi Turcilor, cari cu voiau ca Papa, care cu armatele şi Crnciatele Ini ti hărţuise aproape trei veacuri, să aibă aşa mare putere în aceste ţări şi In mijlocul acestui popor număros.

In tipografia dela Blaj s'a tipărit cea din­tâi gaxetă românească şi cele dintâi cărţi roma­neşti scrise cu litere latine Gazeta a tost „Or­ganul luminării" a lui Timotei Cipariu, între anH 1847—48. Această tipografie deci, cn drept, cu­vânt se poate numi »mama tuturor tipografiilor româneşti cu litere străbune latineşti". Ea a fost ce» dintâi care a încercat — şi a reuşit •—, ca buchile sfântului Ciril din Tesalonica sa se îuln cuiască cu literiie strămoşilor latini.

N. Lupţi

In Ajun Din cetini verzi de brad răsar Cântări, colinde dc Crăciun, Aşteaptă tot copilu''un dar Când batc'n geamuri Moş'Crâciun.

Troieni s'aştern şi plâng în iaz Driade 'n vălul lor subţire, E frig şi sobele iar las' In jur poveşti şi aţipire.

Cu pipa lor bătrânii'afum Tavanu 'mpânjenit dc vară, P c a i lor genunchi s'aşcz dc-acum Nepoţ i i mici în orice sară...

Ş i povestesc bătrânii mult Poveşti cu feţi'frumoşi şi crai, Lc spun ceva fost demult, demult: Că s'a născut un prunc bălai.

Din cetini verzi dc brad răsar Poveşti ş w lui Isus mărire! N c a d u c e Moş^Crăciun în dar U n pom ş i ' O fericire.

Din cetini verzi de brad răsar Cântări, colinde de Crăciun, Aşteaptă tot copilu'un dar Când bate'n geamuri Moş'Crăciun.

— O, voi copii, săraci şi goi, Cc'n milă unii vă adun, Veniţ i şi vă 'nfrâţiţi cu noi Să ştiţi şi voi c o i un Crăciun!"

Dumitru Savie

f Victor Branisce A suflet vânt aspru de iarnă şl din gră­

dina neamoloi românesc s'a prăbuşit cu gea­măt surd un stejar puternic. Neamul românesc a mai pfsrdut Încă un cărturar şi luptător de seamă. La Braşov a'a stins din vlajă gazeta­rul Victor Branisce, redactorul şef al bătrâ­nei gazete româneşti „Gazeta Transilvaniei".

Cu el se dace în mormânt unul din cel mal încercaţi şi neînlricEţi luptători al Ardea­lului de pe vremuri, unul din acti bărbaţi cari o viaţă întreigă s'au măcinat in Istovitoarea muncă da gazetar pentru apărarea fraţilor lor, de sub vitrega stăpânire streină.

Cn gazetar a început de tâcăr, la vânte de 20 de ani şl de atunci vreme de mai bine dc petruzecl de ani a continuat această grea munca, pentru apărarea şl luminarea fraţilor tăi . Dio 1902 a intrat în rsda.ţia ziarului „Gazeta Transilvaniei, pe cere nu-1 mai pără­seşte până în ajunul morţii aalc.

Şl, pentru scrisul său, pentru dragostea şl căldura care o punea in apărarea fraţilor săi, a trebuit sfi sufere dc multe ori închisoare in temniţele ungureşti, eă fie auighlnuit şi aă-şt caute adăpost peste hotare.

In 1916, odată ca retragerea armetei ro­mâne, trece şl cl munţii în vechiul rtgat. Pleacă apoi în Siberia pentru a recruta voluntari ro­mâni şi « o l o scoate o gazetă românească „Gazeta Transilvaniei şi a Bucovinei".

DupS război, în România întregită a fost în donă rânduri senator şl, pentru munca des-făşarată în folosul neamului aflu, {ara I-a răs­plătit cu cele mal înalte decoraţii.

Născut In anul 1874, el moare tânăr, la vârota 64 do ani, după 44 de ani de gazetărie.

Odihnească In pacel

E aici anul nou. Nu te lăsa fără calendarl Cumpără-ţl

„Calendarul dela Blaj!"

Pag. 6 U N I R E A P O P O R U L U I

Un Crăciun, despre care nu-mi aduc aminte

Da, a foit fi an astfel de Crăciun. Un Cr i c inn trilt, pe care Insă nu-1 ştiu şl despre care nu-mi pot aduce aminte. Ii ştiu totuşi din •pasele altora: din al fraţilor, surorilor fi a vecinilor. Spun, c i a fost nn Crăciun trist, jalnic fi sărac. Sărac, lipsit, cam n'a fost al tnl In viaţa noastră. Ua Cr ic inn f i r i bncarli , f i r i crai, f i r i Jani, f i r i colindători, sărac lipit pământului .

Cică aveam numai doi anişori. Sac numai unul. Na ştlaa s'o spună hotărît Iar de soco­tit na prea aa răgazul s'o facă. Aa insă vreme să-mi povestească, cum in noaptea de Vine­rea Mare (Sf. Parascbiva), aşa pe la miezuj nopţii, când visările snnt mai dulci, iar duhu­rile necurate ies din acrocloburl, ne-am tre­zit in ţipetele vecinilor: „sculaţi , vă arde casai" Tot ei îmi spun, cam au scăpat părinţii fi noi cei cinci frăţiori, cu pielea Întreagă, sufletele in oase şl , dac'om fi avat pe noi, şi cn c imsV ţaţele de noapte nearse. Când ne-a venit şl nouă glasul la gară, a i putem ţipa, „ c o c o ş J roşu", flăcările se plimbase pe acoperişul ca­sei, acoperiş de ş indr i l i uscată ca iasca. De mântuit nu s'a mai putut mântui nimica din casă. Abia a fost răgazul s i se scape şepte suflete, necum s i se mal poată pane mâna, pe ceva. Total s'a preficot In fum şi cenoşe ca toate strigătele noastre de desnâdejde şi dnrere.

Mâni miloase aa scăpat şl vitele din grajd, porcii şl gallţele din coteţe, aşa că tot ce-a fost vietate şl creatură a lai Damnezea, a ră­mas In viaţă. Ia zorii zilei, din casa, şura şl acareturile cărţii, aa crescat câteva mormane de tăciuni fomegânzi. Atât. Amară trezire la aievea.

Să te vezi In prag de iarnă, după grele fi lungi osteneli, c i nu ai nnde să-ţi pleci capul, pe ce să pal mâna, nu ai cu ce să-ţi înşeli foamea. Din strânsnra unul an, să ră­mâi cu familia la mila oamenilor din sat.

Cică ne-an sărit radele, prietenii, cunos­cuţii înîr'ajator. Aa pas mân i dela mâni , în­cropind cn Început de haidala l i a foamei. Bie­tele vitnţe înc i aa simţit din mila satului. Uo braţ două, trei patra de fân strâns din cinci părţi ale hotarului, o sarcină — donă de pale umede fi Înăcrite, tot e mai mult şl mai bon decât nimica. Dar cea mat bineprlmită pomană, de care era mai mare lipsa, atancl, In grabă, p â a i a nu se stampară dogoarea tăciunilor, a fost cămara unui creştin, cămară fără ferestre, cu trei pereţi din zid fi anal din scândură, care ni se îmbla pe nn preţ scăzut, ca locuinţă peste iarnă.

Aci, înfrăţiţi cn frigul, fumul şi întunere-cul, ne-a ajans Sfâata Naştere a Domnului, sărbătoarea cârnaţilor, caltaboşilor, pogâcele-lor ca jameri tocate.

E la mintea omului, să înţeleagă, cum in casa noastră, la acel Crăciun, — despre care e mai bine că na-mi aduc aminte, — nu s'a putut mânca varza ca carne de porc fi nu s'a pntut închina paharul de vin, obicinuit.

Cam dela Vinerea Mare până la Crăciun e o vreme destul de lungă de-a se pntea răci mila creştinilor, n'au prea t rebuit să ostenească părinţii eu închisul nşei după celce şi lâsan darurile în casa noastră. Nici Moş Crăciun nu a'a ab i tn t în Noaptea Sfântă pe la no). Doar an pârlit de vecin, pârlit de sărăcie şl nn de para focului ca noi, cică şi-ar fi ados aminte că tn lada veche din pod ar avea moştenire dela bunica-s'o o căciul i albă, mare cât o căpiţă de fân, croi ţ i dlntr'o tntreagă piele de oale, pe care, pentru Iertarea picatelor Iul, ar

fl nimerit s i ne-o dăruiască noni . A fost sln-garal dar creştinesc, de care îmi aduc fi en aminte, aşa cnm ml-aş vedea degetnl ascuns dnp'o s â t i deasă, deasă. Iml aduc aminte, de­oarece căciula aceea ml-a fost nedespărţită tovarăş i , vara, Iarna, câţiva ani în şir, ca cea mal scumpi haină şl podoabă a mea. Iarna-mi ţinea de cald, vara-mi ţtnea răcoare, noapte*-mi era perină, iar în jocurile de toate zilele se prefăcea ca nae luşa fermecată Ia orice do-rlara, In: sanie, minge, ascnnzitoare de mere, culcuş plslcuţilor, prinzătoare de flatări, şter-g i toa re de nas, cuptor de încălzit manile şi picioarele In ea, iar de multeorl s'a prefăcut şl în fântâni; ţinea apa ca un vas bine smăl­ţuit.

Dsr a dat Dumnezeu cura] părinţilor, hăr­nicie manilor, înţelegere minţilor, unire Inlme lor, binecuvântare şi spor lucrului, aşa că In scurta vreme, din cenuşa casei vechi a răsă­rit o căscioară de piatră, în local surei a crescut ana mai mare, mai arătoasă, iar pe nude s'aa plimbat odată jalea, durerea ş l l ipsa , s'au ivit voia bană , zâmbetul, seninul şt pâi­nea cea de toate zilele cu maiţamirea ei. Doar ceva n'a putut pieri, nu s'a putut şterge, n'a putut fi uitată dm mintea tatei şt-a mamei: o poveste tristă, despre un Crac un, câod junii, craii, colindătorii, aceşti vestitori al Naşterii Domnului, şi săracii satului ne-an ocolit casa fl nu ne-an călcat pragul. S'au ferit de noi, pentruci ne ştiau săraci, ne cunoşteau în lip­suri. Şl aceasta durere a fost aproape tot atât de mare pentra sufletele părinţilor, ca şi mis­tuirea In flăcări a îotregului «vot.

Despre prăpădul focului din noaptea V> nerii Mari tot mai rar se vorbea în casa noa strâ, dar povestea Crăciunului fârâ crai, juni, colindători şi săraci se repeta în fiecare an, oda t i , la Crăciun, când ia ciocnitul paharelor cu viu, între In hlnărl creştineşti, mama şi tata nn ultan să adangă: .Dumorzeu sa ne fereaoci de Crăciun, ca casa necălcat* de a i rac i " .

P e t r e a D a a c ă l u

Colindă Ciobănaş dela miori, Cum ţi-a fost moartea s i mori, Sus la vârful muntelui, In bătaia vântului.

Şi de ce moarte a-i murit, De trăznit când te-a trâznit, Luminarea ci'n ţi-a pus? Soarele cât a fost sus!

De împânzit cin te-a 'mpânzit? Luna când a răsărit! De 'ngropat cin' te-a 'ngropat? Trei brazi mari s'au răsturnat Şi pe mine m'o 'ngropat! Fiueraş mi au pus, Creanga bradului de sus, Şi când vântu'n el bătea, Fiueraşul îmi zicea, Şi pe mine mă cânta. Oile se adunau, Pasările mă cântau.

Cu'ea să de Ol. I. B â r n a din com. Maietu jad. N&sâud.

De pe masa nici unui creş­tin român unit să nu lipsească

Calendarul dela Blaj"

Badea Gligor De raulteori stă omul dos P e

De raulteori prin faţa ochilor noştri tr dopă alta, a tâ tea amintiri dm c o p l â r ^ ' n* 1

aceste amintiri niciodată na se adnrii l fletul noatra aşa de malte ca la sărbători'a dintre toate să tb l tor l le cea m«l b o B . . s ' ?•• amintiri e Crăciunul . Când omol îşi face d

a jm toate pregătirile de sărbători, S ă ft' de bătrân, că i-se pare c i şi el e copil cin] vede cam vin coalil , c i te anal , câte doi mai mulţi, cu cârligul cu colăcei în B J | B | ! !

str igi la fereastră: Collndâââm? Pare c i ne vedem cn toţii, cei cari a«

trăit aceste clipe, umblând prin sat după C |

lăcei, de multeorl pe o tină cleioasa tnclt abia puteam smolge picioarele din noroiul ce ploscănea ca aluatul la frământat.

Râscoiindu-ml şi eu amintirile cn oci-zlnnea acestor sărbători nn se poate să no-ml aduc aminte de badea G tgor.

E nn om să rac dar cinstit, If I are căsoţi lai la o marg ne a satului, dar pe o dâlmi, fg unde vede tot satul . Mulţi ani a fost ghiriţ pe la curţile domneşti dinainte de războia. Pe acolo a îavâia t toate lucrările plcgârlei, Iţi încarcă lanul pe car de crezi câ-i tăiat ca coţltal. Damaealni m'a învăţat şl pe mine cnm se încarcă : Se pune o furci îndoită de tto in colţ, apoi incă ana peste ea mal lată ca a piăclntâ şi apoi îi dai o prinzfttnrâ. La Încăr­catul grâului mă învăţa cum sa pai doi snopi înainte şl doi înaooi , iepurii, cum 11-se spade, la cari ie vin spicele chiar sub prăjina de «trins şl apoi, d u p i c e se strângea cirul ca fon a, se r idici în sus ca doi iepuri ajâriiţl. Arată carul mai încărcat şt mai găzdăceic Daci mai ai şl doi boi frumoşi, apoi ţt e mii mare dragul să mergi cu biciul pe urnit pe lâogă el, fluierând a fată.

— Ce-ai z c e , bade Gl gore, să al atitu care cn grâu câte ai încărcat dumneata?

— Hi i domuişoruie, câ atunci n'ar trebui să mai lucru ea in parte pe la unul şl pe 1» altul, aş avea grâu pe toată viaţa şi aş nil lăsa şi la copii.

Câod era badea Q' gor poştar, apoi ne înţelegeam bine. Venea In fiecare dimineaţă pe ia mine, s» m i întrebe, dacă nu am cevi pentru post*. C*nd aducea vreo scrisoare del» drsguţi , trecea pe la noi Usa gazeta, iar când se întorcea de prin sat, striga dela poartă: — Domnlşorule Iooei, hal câ te chiamă aa domn.— Când «jocgeam la poartă, îmi scote» scrisoarea d n sân : — N'am vrut să m»1 ?_ totl dela casa. Ea încă făceam ce pnteam-m«l câte un pachet de tâb*c, mal câte o« pahar cu vin şl rămâneam prieteni.

Apoi Crăciun fârâ dânsul na se po' e ^ Când se apropia de ceasurile opt, In ajun,* întrebam: 0«re ce o fl de na mal vine ba ^ O g o r ? Mai întârzia câteodată, dar n'a râm» niciodată. A:nm la bătrâneţe 11 mai ă a c t J t

feciorul, câ-i noapte şl ran şi na m« J

f

bine, mal ales d u p i c e închină câte an P» cu vin în sănătatea cinstitelor g zde. ,

Nu merge niciodată cu ceilalţi oam bătrân, la colindat. Merge totdeauna • * fliudcâ-şî are colinda pe care un o rfl nimenea. O colinda frumoasa ca an trop sărbătoare:

Lin vântule, lin vântule, Da Un de varâ. Â . v

Pare câ vezi îogerll adanaţi «• f J e jf0

supra peşterii , pornnclnd vântului » ţ f i . ca vara, ca sâ nu se răcească p l « P a D

pirat din leşie. ' b g d e Cil' Astăzi soarta ne-a despart"» f cju<l

gore. Suntem depar te unul de alto'»

Nr. 52

aud colindătorii tn seara de ajan, gândal m i dace departe In satal noi trn, şl te v id venind fie a c a i i la noi, fie la popa san la dasciin, unde eram toţi domnişorii la colindat şl te and şl acam:

Lin vântule, Un de vară. Ca infietal plin de amintiri aşa de fru­

moase, ce se îndepărtează tot mai mult în trecutul nostru, 1(1 trimit din deplrtare a t i t damitale, c i t şi tuturor prietenilor şi cunos­cuţilor, urarea obişnuită: Naşterea Domnului să o ajungem cu toţii la mulţi ani In pace şi ca sănătate.

I. S â r b u

U N I R E A P O P O R U L U I

tn căsătorie o păgână. Nu pot pierde sufletul fiului meu, nu pot, pentru nimic tn lumel"

Păgânul tBţelese învăţătura primită. Nu se supără pe Lo Pa Hong, ci Îşi trimis» fiica la că­lugăriţele din apropiere, cari o învăţată catechis-mul catolic şi o pregătiră pentru botez După botez, Lo Pa Hong permise ca fiul său să ia In căsătorie pe nou-boteiatal

Cât de grăitoare trebue s i fie această pildă a unui chinez pentru mul(i dintre credincioşii noştri care se căsătoresc cu tinere necatolice?!

loan Vultur

Colindă

P a S - 7-

francl, adică 1600 Iei tn bani romaneşti. T i r -gari eran multe, unde se vindeau oimeul. Hal vestite erau cele din insula Cblos. Aci se g l -seau sclavi învăţajl, cari erau cumpăraţi de domnii din Roma pentru a-le trg'lj copiii, ori pentru a face slujba de servitori în cată . Iu Efes, Simos şi Deloi se vindeau robi pentru munci grele şl luptători ce desfătau mulţimile leaeşe In circuri. Io Deloi se glseau îu toată vremea 10 rall cari îşi aşteptau cumpărătorul.

Robul era îmbrieat cu un port ori o că­maşă sub|lre. L« gât îl era atlroată o t ib iţă, pe cire se putea cit», cine e, câ|l ani are, ce meserie cunoaşte. Picioarele erau vopsite cu var, ori date cu cretă, pentru a fi plicul o-cbiulul.

Aprodul i e plimba Ia faţa srlivllor şl strigi ia gara mare preţul, lauda marfa. Csru-părâtorul se apropii, se uita, pipăia carnea robului şl d ic i - i plăcea ti ducea şl-1 încerca. Trebuia să ridice nişte greutăţi cu manile ori •ă împirgâ cu pieptul o cărnii încărcată. Siăpluul ii îndemna cu biciul împletit din cu­rele cu plombl ta vârf.

Dacă la încercare» greutăţilor se dovedea-s iui tos , era comparat după o târguiala mal luogi ori mal «cartă, după cum erau stăpânii. Despărţirea tatălui de soţie şl copil era aşa de dureroasa, că scotea lacrimi şl dlo ochii păgânilor. R*r se întâmpla ca familia întreagă sa (le cumpărate de un s t ip ln , şl de aceea (n târgurile dî robi se auzeau gímete ori plân­gere In fiecare zl. N*dejdea de a se mai în­tâiul era mici, deoarece viaţa robilor era foarte grea.

Din cartea amintiţi v i spun următoarele:-Ua rob primea la doi ani odatl o tunici

(nn suman) o pereche de opinci cu talpa de lemn. Drept locuinţa (nai mulţi robi aveau • od»e, mai bine zii un grajd) cu paie pe Joi. Pe acestea îţi odlhaea oaiele trudite după g'ele munci. Aveau şl lanjuri, in cari erau le­gaţi, Iar in pereţii odili se aflau belciuge, de care erau l»g«(l peite noapte.

Hrana robilor: o mestecituri de cartofi «drobiţl şl meln, pâine nicat i şi miallne ori alte poame cazate st putrez'te. Ca băutură li «e dădea o Jumătate de litru de zeamă pe z 1, o jumătate de litru de oleu pe Innâ, iar Intr'an an nu primeau mal mult decât 9 ntrit de sare.»

Simbrie robul nu primea. Trebuia să se mulţumească ca hrana. Rir când robul g i i ea o inimă bană, se învrednicea de o toartă mai bană şl un-ort primea chiar libertatea.

Cheltaiaia cu fntrrţtaerra noul rob nu era mai mare de 50 de franci = 250 lei.

„Erau b u u p mat râu ca animalele. Soarta boilor şt a alinilor era de multcorl mat bună. Bolnavi de eran, tnbala ia laaâ în (arini cu plugol legit In gât".Trăgeau brazda până cădeau in ea. Acolo găteau od hoă.

... Şi erau mnlţl r i b . Aproape toţi erau prizonieri din râzbolu. M«l erau insă şl da­tornici ce nu-şl puteau plăti impozitele. Se vindeau ei Inilşi. In alte (ârl unele fapte necuviincioase; curvla, preacurvla se pedep­seau cu robia.

Pohbiu, un cărturar al vremii vechi (167 a Hr.), z ce că numărul rob.lor din vremea aa era ca la 5 milioane.

Pe umerii lor răzlma domnia Romanilor, de aceea Roma şi alte cetăţi veitlte erau a-menlnţtte ca moartea când ie râiculau robii şl nu mal prindeau sapa şl plugul In mană.

Despre răscoalele robilor vi volu scrie in numărul viitor.

Ion M i g u r a a n

„Calendarul dela Blaj"e cel mai bun şl cel mai ieftin ca­lendar.

Pilde pentru viaţă:

I. Nimic în lume nu mă poate des­părţi de catolicism. Acum câţiva ani muri la Ntw-York un mare industriaş american. A-eeita lăsă In urma sa o moştenire de un milion dolari, cari pe atunci făceau două sute milioane lei. Din aeeaetă sumă, 50 milioane îi reveneau fiicei sale Graţia, Insă numai ca condiţia ea a-eeasta să se lapede de catolicism şi să părăsească giânâstirea că ugăriţelor dominicane tn care Intră la etatea de 23 ani. „Şi de nu va vrea fiica mea ci se lapede de catolicism şi de călugărie, spunea testamentul, să nu i-se dea nici an ban".

Când, iot 'o bună si, judeeàtorul se înfăţişă înaintea moştenitoarei şi-i ceti testamentul care urma B'O facă multimilionară, Sora Graţia declară: „N>mie in lume nu m<t poate deiparţi de eatoli-mm şi nici de viaţi călugărească11. In urmare ea părăsi partea sa de moştenire.

Ce lecţie usturătoare pentra acei credincioşi dela noi care, nu pentru cincizeci milioane lei, ci pentru un simplu os de ros, pentru un blid d-linte, — cum se spune în sf. Scriptură, îşi vând credinţa, se lapădă de Biserica cea adevărată!

II. „Mai proşti decât cloţanii/' Ves­titul predicator austriac P<ir. Abtl, zise tntr'o zi os pe amvon: „Sunt mulţi oameni mai proşti dé­fiât cloţanii !" Ascultătorii începură să râdă, unii chiar cu hohot, când auziră aceste cuvinte, dar predicatorul continuă: „Di, aşa e fraţi creştini. Şi vă voiu dovedi numai decât. Se pnoe pentru cloţani mâncare otrăvită, şi cloţanii o mancă şi mor. Şi trebue eâ-8 foarte propti cloţanii, căci altcum n'ar mânca otrava. Şt vouă vi-se dă otrava, iubiţi creştini, nu In mâncare, ci in foile, ziarele, revistele şi cariile rele. Şi o înghiţiţi şi muriţi sufleteşte, căci vă face să vă pierdeţi credinţa Bea adevărată, s i păcătuiţi! Mai mult: voi vă plătiţi otrava. Cloţanii nu şi o plătesc! la tâdece am zis că sunteţi mai proşti decât cloţanii".

Şi la noi sunt o mulţime de oameni cari îşi dan banul pe cărţi şi foi rele şi otrăvitoare de suflet. Vă întreb: Sunt aceştia mai cuminţi de­cât cloţanii Părintelui Abel?

III. Căsătoria nu e târg, ci sacra­ment. Catolicul chinez Lo Pa Hong, fostul pré­sident al camerei de comerţ din Chsoghai, fost director al mai multor societăţi de căi ferate, de navigaţie, de electricitate, este un mare sprijini, tor al acţiunei catolice în China. Aşa el a Înte­meiat în 1913, marele spital „Sf. losiţ*, în care «n de an primesc îngrijire peste cina sute mii bolnavi, cei mai mulţi in moi gratuit. Intr'o bună zi se duse la nn prietea al sân p-gân si-i ceară ţeva pentru sărăcuţii săi din spital. Prietenul său

oferi bucuros zece mii dolari, dar cu gândul ascuns de a ajunge mai uşor la o încuscrire cu toarele Lo Pa Hong. De aceea îi şi zise: „Lo Pa Hong, tu ai un fecior bnn de însurat. Eu am 0 fetiţă de măritat. Ce bine ar fi daci aceşti ^pii B'ar căsători împreună ?!"

Lo Pa Hong răspunse: „Dar ta ştii ci eu «int catolic. Ea nu pot permite fiului mea Bă ia

S u s boieri, nu mai dormiţi, Sculaţi şi vă pregătiţi C'afară/i cerul senin Ş i colindători va vin D c vă vestesc naşterea A lui Hristos Mes ia

Sus boieri, nu mai dormiţi, Sculaţi şi vâ pregătiţi Şi pe Hristos îl primiţi Căci v'aducc mângâiere In dureri şi/'n zile grele Ş i v'aduce pacea Lui Ca şi care alta nU'i

Şi d o a c u m până 'n vecie Mila Lui cu voi să fie, Duhul lui să vă păzească Şi de rău să vă ferească

i a c o b S u c i u

Munca — în vremea veche —

Toate îndeletalclrile omeneşti sunt obo-s'toare şi au fost totdeauna. Aşa a voit Z ui-torul când a zis „în sudoarea feţei tale îţi vet câşt'ga pâinea cea de toste zilele", pedepsind trufia omului Adam. De atunci pani azi tot ce se fac?, osteneală aduce şi cărturarului ce iscodeşte vremile trecute, fi tăietorului de lemne ce dobotră st*jarul bătrân din codru. Şl pen tracă toate sunt ostenitoare, toate sunt cim-ttte şi preţuite de om.

Ia alte vremuri nu era ca azi cinstită munca. La Greci spre pildă munca era soco­tită ca o pedeapsă căci cântăreţul Homer zicea: „Z-H urând pe oameni,i-an pedepsit cu munca", iar Hesiod: „Manca e pre(ol pentru care zeii consimt a-ne vinde fericirea".

Dintre toate ocapaţiile numai agricaltura se bucura de cinste pentrucâ ţăranul — ziceau g r e c l l — «coate hrana a i cuns i de Zel »ub glie. Celelalte ocupaţii erau încunjarate la în­ceput, pâuâ când au văzut că munca adace belşag în cass. Intr'o zl regele îniuşi a foit nevoit, a cere împrumut anat aegustor câteva pungi de aur, pentru a plăti soldaţii. Dar In zilele acelea cel mal învăţat om din vremea veche Ariitotel a grăit şcolarilor „Constituţia niciodată nu va sucoti a ?ng»dul să ajung* cetăţan nu meseriaş, oricât de harnic şl cins­tit ar fi el". (Politica III. 35).

Dela Greci învaţl Romanii dispreţul mancll pela anii 560 înainte de naşterea Domnului. Na era vorba namai de an dispreţ. Manca era încredinţată aaor oameni ce n'aveau nici un drept, nici o stimă, numiţi sclavi. Şl nu erau paţlnl la număr. Ia cetatea Atica 9 din 10 oameni erau robiţi şl daţi muncilor grele din ocnele de sare ori pe ogoare, unde culti­vau cereale din cari el nn guiţau.

Dacă e adevărat ce spnae cirturarul fran­cez Paul Louls în cartea sa: „Munca la Ro­manţ" (1912. Alcau Parts), grea. viaţă duceau robii In acele vremi. Preţul unul rob era 400

Pag. .8 U N I R E A P O P O R U L U I

Ce va lucra guvernul — Judecarea atentatorilor dela Gernăuţi — înfiinţarea unei organizaţii politice în ţară — Veşti

din Germania şi de peste hotare U n î n s e m n a t c o n s i l i u d a m i n i ş t r i s u b p r e s i d e n ţ i a M. S . R e g e l u i

Miercuri s'a ţ iaut la Bacnreştl un C O H -tllia de miniştri sub presidenţia M. S. Regelnl.

In acest consilia s'a cercetat planai unor saari şl însemnate locrări publice.

S'au ales căile cele mal potrivite pentra valorificarea muncii ţărăneşti şi a celei ro-«sâneştt.

S'a ho târî t deasemenea încurajarea şi spri­jinirea asociaţiilor de emigrare evreească.

A t e n t a t o r i i d e l a C e r n ă u ţ i a u fos t J u d e c a ţ i

Sâmbătă 17 Decemvrie la Tribunalul mi­litar din Cernăuţi s'a judecat procesai acelora cari aa încercat s i omoare pe colonelul Cri-stescu. Leonid Lututovlcl a fost osândit la muncă silnică pe viată, s tudenta! Mlhail Stă-nescu, care a sfătuit pe Rntutovicl sâ săvâr­şească crima a fost osândit deasemenea la muncă silnică pe viaţă. Tovarăşul lor elevul RahmiBciuc pentra complicitate la omor politic a fost pedepsit ca 25 ani mancă silnică şl ca amendă în bani. Aa mai fost osândit şl ceilalţi complici şi gazdele elevilor criminale, la închi­soare şi amendă în ban).

S ' a î n f i i n ţ a t „ F r o n t u l R e ­n a ş t e r i i N a ţ i e n a i e "

In urma cererii mai multor cârtur*n şi fruntaşi ai vieţii poPticr româneşti , S ' A înfiinţat piin lege „Frontul Renaşterii Nsţlonslc", care este singura organizaţie poli t ici , lăsată de lege, in Stat.

Decretul de înfiinţare a acestti organizaţii I a apărut vineri 15 Decemvrie. J

Intre aceia car! ua cerut înfiinţarea { „Froatnlai Renaşterii Naţionale" şi car! s'&u înscris dela început îa rândurile Ini sunt foarte mulţi şi din foştii demnitari ardeleni.

.Frontul Renaşterii Naţionale" urmăreşte să strângă laolaltă pe toţi Românii, pentru a lucra la apărarea şt întărirea patriei.

Toţi Românii cari au împlinit 21 de uni, afară de militari şi judecători, pot cere în­scrierea în această organizaţie politică. Con­silierii Regali sunt membrii de drept.

Orice altă activitate politică îa afară de aceea a „Frotului Renaşterii Naţionale", este oprită şi cei cari vor lucra pe ascuns vor fi pedepsiţi cu degradare civică dela 2 până la 5 ani.

Au fos? TnefiŞs® 7 6 6 c i r s i u m i e v r e e ş t i .

Multe dîa satele ţării noastre cran iscă îa manile cârcinmarllor e v r e , ca:i le sSrăclau văzând cu ochii. De as tâda t l s's hot i r î t curmarea rănişi din rădăcină. Ministerul de finanţe a poruncit să fie închise 375 de câr­ciumi din ţinutul Suceava şi 22 de cârciumi diu BacSu.

Toate aceste cârciumi erau ale evrei­lor şl străinilor, cari da altfel deţin 1»

par tea de nord a ţării 86,4 la sută din cârciu­mile dela sate.

S'a hotărît apoi închiderea cârciumilor în cari s'aa produs turburări şi certuri şi a a-celora cari aa fost aflate nesănătoase. Dea-semenia s'aa închis cârciame şl acolo unde erau prea multe faţă de namărul locuitorilor.

După cele mai noul socoteli aa fost în­chise în total 766 cârciumi, cari toate erau evreeşti.

G e r m a n i a c e r e c o l o n i i

Pare că Germania este tot mai hotărâtă să na mai aştepte in chestiunea coloniilor, ci s i le ceară cât mai în grabă.

Gazetele scr ia că în lena viitoare va pleca la Londra, câpltanai Wiedmano, omul de încredere al dlui H tler, spre a cere An­gliei colonii. Gavernul englez şi francez sunt însă deplin hotărîts să na dea nimic din coloniile lor, aşa că nu se ştie ce va fi până la urmă.

Poate însă că se va întâmpla şi scum ca Întotdeauna că cei tari şi mari vor face drep­tatea şi împlr{eala pe spinarea celor slabi şi Anglia şi Franţa vor da Germanici coloniile ţărilor mai mici.

iVIar? a d u n ă r i afes „ F r o n t u ­l u i R e n a ş t e r i i N a ţ i o n a l e "

.Frontul Renaşterii Naţionale" noua or­ganizaţie politică, a hotărît să ţină Joi 22 De­cemvrie trei mari adan«ri regionale, ia O a j , Cralova şi Chişinău. Adunările vor fi presidate la Cluj de dl Alex. Vaida Voevod, la Cralova de dl Angelesca şl la Chişinău de dl Arţar Vâitoianu.

M a g n a ţ s i u n o u r î î ş i c e r p ă m â n t u r i l e î n a p o i

In Ungaria nici ezi nu s'a făcut împro­prietărirea. Pământul întregei ţâri este în mâna grofilor şi a baronilor, cari s t ipânesc moşii de mii de jcgl re .

Ia urma hotărârilor dela Viena, obucs t ă faaeâ de pământ a fost ruptă din trupul Ce­hoslovacie! şi alipită la Ungaria. Cum în Cehos­lovacia se făcuse de mult împroprletârierea, grofii sugari ac cerut m 11 se dea înapoi pă­mânturile cari le-au fost luate de gavernul cehoslovac şi date ţăranilor unguri. Cererea lacomilor bsrosi a pus într'o mare încurcă­tură gavernul, c le i ..ţărani! nu sa învoiesc s i mi i laie pământul din mâaă, spunând câ în Cehoslovacia au avut o foarte mal b a n i .

O G a r m a n i e p u t e r n i c a Mlercari 14 Decemvrie, di H. tkr a rostit

o marte cuvâatare 1« Berlin, îa faţ.i muncito­rilor german), ocupaţi lu construirea auio-at.-adelor (dramuri pe cari umblă numai auto­mobilele). Intre altele dl Hitler a declarat c i se va strădui să dea de lucru muncitorilor german? şi va lucra malt ia Întărirea Ger maniei, cs să facă din e a o ţară atât de p a - . ? e r 8 k â î o c â t • ' » " ! • ! n B o ppail nimici

a i

I n t r e Franţa ş i |

Ce va fl între aceste dona tir) încă nn se ş t ie . In vremea din urrnă î , 0 r ° n

toaţia dintre ele s'a înrăutăţit ii m»i "";

Italia îşi sasţ lne tot mal mult cer,!*' se da Corsica şi Tunisul fraueez. r

dul ei Franţa se arată neclintită î n n o u r 8 D * el de a n a da nici o palmă din păraânf care-l s tăpâneşte, l n l P».

Di Musiolinî va merge în Sardinia va vorbi poporului despre drepturile | n / asupra ţ inuturilor pe cari Ie cere, Iar dl ni dler, ministrul Franţei va merge hţ Cor i unde va vorbi împotriva cererilor Italiei ' ^

La grani ţa L blei, Italienii B a togrămldit trupe, semn că se gătesc de rlzboi, iar Fra cezil au luat şi el măsuri militare de apirart

P ă m â n t u l Gurmania i a p r e a m i c

Aşa a declarat ministrul germaq Qr5bţ|s

la o jmasă dată de guvern muucltprilor g , r f mani.

In Germania trăiesc aproape 140 locqj-tori pe kilometrul pătrat, a spus dl Gfibels, ţt acest pământ e t t e prea strâmt pentru ca viaţa poporului german să se poată desfăşura cam' se cuvine şi în aşa fel ca toate lipsurile lai, să fie împlinite. Celeilalte popoare însă d!i-cută dreptul Germaniei de a avea colonii, de a stăpâni pământuri în continentele străine.

Se vede din aceste cuvinte, câ pe nemţi ssu-i cam încape locul şi în continuu le sboarâ. gândul în altă par te .

Un marfir modern " Cunoscutul scriitor francez Plerre L'Er-

mlte descrie în ziarul „La Croix* din Parii' un fapt împlinit, care dă de gândit şl mim' s& credem că na suntem mal buni decfr pi4'' gănif, nici cn ca strop.

Copilaşul Ggsioux, din marele OKşte-cez Lyon, ducea bilete de vânzsre ia o întră? nlre a catolicilor din Lyon. Era din familii' bună şl foarte credincioasă, isrâ ei &t nizcli si-fi ajuture îa forma aceasta biserica. Trebae «ă se ştie anume că în Frsnţ* catolicii nc-ii trimit copiii la şcolile statului, ci-şl EOIJIS

înşişi şcolile lor confesionale, iară banii ne­cesari îi adun* din danii, colecte, întruniri conferinţe, producţii teatrale, tot felul de fel-tlvalorl şi «şa mai departe.

Copilaşul G'gnoux tocmai plecat, w vâodâ câteva bilete de întrare la o *sifel de conferinţă, când 12 derbedei, copii şl ei. atacară al-i uclserâ cu pietrli, ca pe nn câine.

Şi în veacul ai doilea după Hristos se fatâmplase nn astfel de « z . Ere lot cn cop. Tarsiclne, care se angajase sâ duci sfac împărtăşanie ia creştinii din temniţele Rome. Câţiva copii îl zîrfr*. fi se duseră dapă . tntrebându-1, ce duce sub haină şi P e D " a

t

ou s t i cu el de vorbă. Bânulră numai d< că Tarslcius e creştin şi câ duce ceva i n ^ tăinuit. Curioşi cam erau, văzând câ no sâ stea cu ei de vorb i , II atacară ca. P ^ şl-i omorîră. Tarsiclus a murit, « t r â n g " 0 ^ îo i tă puterea ce-î mai rămăsese, sfânta pârtJşaole ia piept. eţ t\

latre copiii veacului al doilea şl | ( |

veacului nostru este o deosebire: A î e , j | | j recunoscură păcatul . L au omorît din u ^ .{

de creştini. Cei din veacul al d o j f a | | de oroorîră pe micul G-gnoux tot din ar m

catolicism, ei fiind copii de-ai b o 1 ? a c î » insă în faţa jadecător lei nu recunoscu

crimei. fflai citt" Păgânii cei vechi au fost deci

ştiţi decât bolşevicii de astăzi. |,

Nr. 52 U N I R E A P O P O R U L U I

O seară de Crăciun I.

Inserarea se lăsase grea şi mohorltă peste araşul luminat şi în sărbătoare. Fulgi mari şi albi pluteau pe aripa şuerătoare a vântului, ri­dicând vârtejuri înalte de zăpadă, cari intrau până în inima bietului om rătăcit pe drumul înecat In ceaţă. Totuşi, prin mijlocnl străzii în­guste de la marginea oraşului, cineva înainta cu paşi mari şi hotărtţi. Prea mic pentru a fi nn om, prea mare pentru a fi un copilaş, aceBt omu­leţ nu se uita ia zăpada ce-i ajungea la genunchi cinici la fulgii reci cari furişându se ca nişte hoţi, intrau şireţi prin spărtura batjocoritoare şi colţuroasă a căputului. înainta mereu şi cu paşi mari. A ajung la un felinar şi s'a oprit obosit pe Ioc. Lumina arunca pâlpâiri plăpânde pe ch'tpa i palid. Era un copii. Faţa lui frumoasă părea de marmoră şi fruntea lui largă Ii eşea boltită de sub căciula roasă şi găurită. Ochii lui albaştri, mari şi înrouraţi de lacrimi, priveau duşi şi pierduţi spre casa din faţă, de unde se au-zieau ciocniri de pahare... se vedea un pom. Un pom., un M03 Crăciun... o bucurie.

Băiatul înainta câţiva paşi, Par'că vedea pe fericitul copilaş, cum se uita de cu drag la ju­căriile aduse de moşul cu părul şi barba albă, din care bunătăţile se revărsau asnpra celor caii aveau destul. Da,*asupra celor cari aveau, el însă na avea nimic. O, şi cum ar fi dorit şi el un pom! Uitase, avea şi el ceva. Avea un frate mi­cuţ, bolnav şi o sorioară plăpândă, mai mare de­cât ei, cărora trebuea să le câştige bani. Asta avea şi el.

O lacrimă mare îi lunecă tncet din ochiul mărit de durere şi căzu pe zăpada pufoasa, fă­când o gaură mică, un mormânt, pe care un îulg nemilos îl acoperi pentru vecie.

Iu acest moment, un strigăt ascuţit străbătu aerul ca un tăiş de sabie:

— Hei! Ia dracul La o parte, cerşetorule, .sau te... aht... Âm spus eu!

Intr'adevâr, băiatul trezit brusc din gându-rile-i negre, na mai ava timp să se ferească. Marginea săuiei ii izbi în piept şi tt aruncă în zăpadă zăpăcit şi 'nfrirat. O doamnă sări jos şi 11 ridică repede ii grijuliu.

— Ţi s'a întâmplat eeva, copiiule? — Nu, doamnă. M'am ales numai cu o

sperietură, care mă va face mai atent altădată, Copilul spuse ultimi Ie cuvinte uitându-se ia

birjarul care înjura de zor pe toţi derbedeii cari na se uită unde trebue întâlnind însă privirea limpede şi bonă care-1 învăluia, tăcu.

Doamnei ti plăcuse răspunsul copilului şi J întrebă cu bunătate:

— Cum te numeşti tu? — Gheorghiţă. — Şi ia ce te uitai cu atâta atenţie? Copilei îşi plecă ochii.. Un cântec de co­

linzi se auzi din nou din casa de pe marginea dramului şi doamna privi tntr'aeolo. Prin fereastra mare şi largă, un tnait şi fromos pom de Cră­ciun îşi trimitea luminile tremurânde în strada plină de frig şi de şuer de vant. Doamna înţe­lese. Se uită la copil. Plângea. Un fior de ghiaţă străbată corpul înalt şi sveit al doamnei Mure-şeanu, strângându-i inima ca într'uu cleşte. Vizi­tiul bătrân şi slab pricepu şi el şi simţi un nod urcâodu-i-se în gât. încercă să-1 înghită^ dar na pata şi ca ochii umezi mârâi nn „mama ei de sărăcie!" şi^sări pe eapră. Doamna Mure-şeanu mai mângăie odată fruntea frumoasă şi senină a bietului copilaş îmbrăcat In sărăcia în­tunecată şi nemiloasă, şi lăsă să cadă ceva în buzunarul mare şi ros de vreme. Apoi urcă şi ea în sanie şi caii porniră din nou cu paiul iute, mânaţi de frigul năpraznic.

După un minut tăcerea domnea din nou

adâncă, naîntreruptă deeât de sgomotul din casa învecinată. Gheorghiţă tşi băgă mâna In buzunar şi scoase o monedă. îşi ridică ochii la cer şi se rugă printre lacrimi. .Doamoe!... dă să-mi fi dat barâmi zece lei, ca să pot cumpăra o pâine. Dumnezeule, gtmplineşte-mi această rugăminte fierbinte, din multele pe cari ţi-le-am făcut, căci altfel o aă mor de durere, înaintea fratelui meu bolnav şi înfometat".

Se apropie din nou de felinar. Degetele strângeau cu putere mica bucată de fier din mână. Ochii lui priveau holbaţi spre pumnul care se desfăcea încetul pe încetul, deget cu deget, secundă cu ascundă, in sfârşit, deschise brusc mâna şi 'n palmă luci, albă ca zăpada, o sută de argint Gheorghiţă se prinse de felinar şi cu mâna tşi şterse broboanele de sudoare de pe frunte O scântee de bucurie li străbătu corpnl îngheţat. Apoi ca mâinii* în buzunare, cu căciula roasă In cap, cu ruptura batjocoritoare şi colţu­roasă de pe umăr, se afundă hotărlt In bezna întunecoasă a nopţii.

II. In casa doamnei Mureşanu serbarea era tn

toi. Coisul bătu 12, dar nimănui nu-i venea pofta de culcare. Era seara de Crăciun. La masa lungă şi plină de bunătăţi, căseoii stăteau de vorbă ca oaspeţii veseli, pe când alături, jacân-du se subt pomul de Crăciun, Ionel şi Mia pri­veau cu mirare barba mare şi albă a unui Moş Crăciun din zahăr.

O doamnă tâuără şi ca ochii blânzi se în­toarse spre stăpâna casei vorbindu-i Îngrijorată:

— Dragă, de ce eşti aşa de supărată? Ţi s'a întâmplat ceva neplăcut?

— O 'atâmplare, Livia. O 'ntâmplare care mă 'ntristează.

— O 'ntâmplare care te întristează? Ce curios. Şi eu am întâlnit ceva trist... Să vezi.. Am fost la colectat şi, ca de regulă, de la cei bogaţi n'am căpătat nimic. Un lucru m'a mişcat însă mult. Intrasem în casa doamnei Pitiş, care cât ce mă vede, începe să mi spână că are nn băiat doctor, o fată măritată „bine", nn altul mai ştiu eu ce, apoi, fără să o întreb, mi-a spus că şi-a cumpărat un pământ da nu ştiu cate jugăre şi nu ştiu încă ce mi a mai tot voibit. Mă gândeam, de aici ies ca vre-o 100 de lei. Ei bine, i am spus pentru ce am venit şi ştii cât mi-a dat?.. 5 lei. Da, doamna aceasta, care avea pământuri şi copii doctori, mi-a dat 5 Iei... Stai să vezi ce a urmat şi te vei mira şi mai mult. Peste drum era o casă mică şi ca vai de ea. Am întrat. O domnişoară plăpândă mă întreba ce vreau şi când i-am spus, mi-a răspuns, ară-tându-mi patul, pe care bolea un copil. „Ne avem săracii noştrii, doamnă." Mă pregăte&m să plee, când uja se deschise şi un copil năvăli tn odae. „Doamnă, am auzit tot ce a spus sora mea, dar norocul a căzut pe capul nostru. Am primit câţiva bani, din care vreau să dau şi eu celor săraci." — Zicând acestea, copilul, care aducea o pâine mare subsuoară, îmi dădu 5 iei.. Tot 5 lei.

Doamna Mureşanu se ridică încordata şi întrebă:

Copilul acela na avea ochii marialbaştii, o frunte boltită şi frumoasa?

— Ba da De ce? — De ce? Iată dece. — Doamna povesti

cu cuvinte întretăiate de emoţie, întâmplarea pe care o cunoaştem. Toţi erau mişcaţi Mia şi Ionel îşi Încetaseră jocul şi stăteau şi ei tăcuţi In căp-şorul lor fraged îşi dădeau seama şi ei că a fi sărae e rău. Mama lor se întoarse spre ei şi le zise cu ochii în lacrimi:

— Dragi copii, aşezaţivă In genunchi subt pomul acesta, pe care vi 1-a adus Dumnezeu şi ziceţi un „Tatăl nostru" pentru copilaşii mici ca şi voi, dar ca zdrenţele atârnate pe trupşorai lor plăpând.

Rogiciunea ae scurgea încet şi glasuri!» cristaline sunau ca nişte clopoţei de argint, pa când pe buzele blândului Ibus de pe perete sa părea că a trecut un zâmbet bun şi fericit, lm-preonat cu o prime caldă şi linijtită.

M u g u r a i

Dorim tuturor cetitorilor, co­laboratorilor şi binevoitorilor a-cestei gazete — care cu numărul viitor intră îritr'al 21-lea an de existenţă — din toată inima noastră, sărbători fericite şi ve­sele. JSaşterea lui Chrislos să le fie de folos/

Invest iraa F\ S . S . Dr . V a s i l e S t a n c a e p i s c o p a l M a r a m u r e ş u l u i . Ia sala tronului la Bucureşti B '« făcut vineri 16 De­cemvrie luveatlrea P. S. S. Dr. Vaslle Stan ca episcop ortodox Ia eplicopla nou înfiinţaţi a Maramureşului. La această ceremonie au foat de faţă: I. P. S. S. Patriarh, couiliierll regali, membrii guvernului şl alţi înalţi slujbaşi ai ţării.

O s o c o t e a l ă î n f i o r ă t o a r e . In Spania bolşevică aa foat osândite la moarte, in 3 luai de sile, 580 de perioane. Numai în Catafonla, o provincie a Spaniei bolşevice, au fost jude­cate 2264 persoane, din cari 30 au fost osân­dite; la moarte.

in l u p t ă c u h a i t e l e d e lup i . Odată ca căderea Iernii, ia multe părţi ale ţarii ta ao&rnt hsltele de lapi inflămânzlţi. In săptă­mâna trecută o patrulă de j andarml pe dramul dintre Mocia şl Căian, in apropierea padorel comanale Cămara?, a foat atacată de o htită de lupi. Văzând primejdia, jandarmii an pa» mâna pe arme şi s'au apărat, iabatlnd sălm-paşte 4 lapi $1 aă-i alunge pe ceilalţi.

Câţi b a n i a r e B a n c a N a ţ i o n a l ă a R o m â n i e i . Banca Naţională a României ti­păreşte, dopăcum ştim, banii. Si vedem, numai aţa de curiozitate, câţi bani are această mare bancă. Dapă raportai dela 26 Noemvrlc, ea avea atunci 18 miliarde 124 milioane 985 mii 987 Lei aur. B lete de baacă, de 1C00 jl 520 Lei, in circulaţie 33 milioane 676 mll 084 Lei; monedă divizionară de Lei 250, 100, 50, 20, 10, 5, 2, 1 Lei »1 de 50 şl 25 bani ca total 590 milioane 423 mll 564 Lei. Datoria Statuia! către Banca Naţională era de Lei 3 miliarde 601 milioane 015 mll 394 Lei. I- t i , cât eite de mare averea noastră naţionalii

C e f a c e n e b ă g a r e a d e s e a m ă . Se ştie că Cehoslovacia 1-a predat Poioniel, de bană voie, o parte din ţară. Aceasta parte de ţară a ţi prelaat-o Polonia, armând ca o co-mlsiane, formată din deputaţi polonezi şl cehoslovaci, să tragă pe armă graniţa deflui-livă intre cele dona ţări. Ca acest prilej de­putatul cehoalovac Sldor a iscălit înţelegerea că Cehoslovacia preda Poloniei şl toate pro­prietăţile principelui Hobenlohe. El era de părerea că acest p r lncpe n'are In partea aceea decât proprietăţile din ţinutul Javorlna. Când colo el mai avea şl lacurile Ciorba şl Poprad cu mal multe botele fl sanatorii, cari sunt

10 K J R f f i â P O P O R U L U I

vrednice multe-multe milioane. înţelegerea odaia iscăli tă, Cehoslovacia n'a avnt încotro, a mai pierdnt fi aceste proprietari» cn toate că locuitorii de acolo sunt cehoslovaci şi nu po lon i .

Un p l a n d© I a p a i n t e r e s a n t î n i t a ­l i a , fc maia parlamentului italian »'a depu*, silele trecute, un plan de l t g e c a r e constrânge pe toţi deputaţii şi senatorii ca, In caz de război, să fie Îmbrăcaţi militari şi trimişi ia front in linia Întâie, ori sunt t ineri ori bătrâni, fără nici o deosebire. In forma aceasta nă­dăjduim că fraţii noştri italieni nu se vor avânta atât de uşor la un războia. B ne înţeles că miniştri, fiind numiţi dintre deputaţi, ar merge şi ei faln-frumos la front. Când se va aduce această lege şi în Germania şi Ungaria, putem lacra liniştiţi, că război s a se va mai ace, cu una cu două.

M i n i s t r u l p r e ş e d i n t e a l A u s t r a l i e i ş i p a c e a l u m i i , la Australia, al cincilea continent ai pământului, este ministru-preşe­dinte dl Lyon. Acest preşedinte al consiliului de miniştri a rugat, cu prilejul marei primejdii de războia din acest an, pe conducătorii tu­turor bisericilor din Australia, să facă o zi de rugăciune, în care să se roage pentru popor ţ l patrie. Iată şi o par te din vorbirea sa r o s ' t ită la r ad io : „Niciodată n'au avut conducă­torii popoarelor mai mare nevoie de pronia cerească, decât în împrejurările de acuma. In ziua de rugăciune a Întregii noastre naţiuni. Pentru pacea lumii trebue să se uite toate deosebirile şl conflictele confesionale, iar bi­sericile trebue să se unească In rugăciuni, de dragul păcii. Eu nădăjduesc că Australia va da pildă şi îndrumare lumii întregi prin a-ceastâ rugăciune naţionala a sa".

C u m s e ş t i u d o v e d i u n i i o a m e n i m u l ţ u m i t o r i . Generalul feaum, şeful flotei «aeriene italiene, a fost foarte greu bolnav. In boaia sa a făgăduit Preacuratei că dacl-1 va face sănătos, va întreprinde un pelerinaj Ia Lourdes, în Franţa, cu întreaga sa familie. Şi sfânta Fecioară 1-a făcut sănătos, iar generalul Penna a făcut de fapt, împreună cu întreagă familia sa, pelerinajul făgăduit, care a durat 2 zile.

C r e d i n ţ ă v r e d n i c ă d e u r m a t . Ordul al treilea al sf. Franclsc din Italia a hotărlt să slujească In flecare lună odată câte o sfântă liturghie pentru pacea lumii. Aceste sfinte li­turghii se citesc în basillca Santa Marfa în Ara Cocli din Roma. Iară în biserica sf. Wal-purgis din Bruges (Belgia) se citeşte, începând cn 10 Noemvrie 1790, în flecare zi, câte o sf. liturghie pentru toţi soldaţii catolici căzuţi pe câmpul de luptă. Până în 10 Noemvrie a anu­lai acestuia s'au slujit ca totul 52.835 sfinte liturghii. O întrerupere în citirea acestor sfinte liturghii a'a făcut numai In cursul revoluţiei franceze.

O f e m e i e o m o a r ă u n l u p c u u n p a r . Intr'un* din nopţile trecute uu lop a intrat In curtea femeii Ioana Jonea, încercând să pătrundă ?n ocolul oilor. Femeia auzind sgomot în curte, s'a înarmat cn nn par şl Îm­preună cu oţetită a sa Măria, care ţinea lampa, a ieşit să vadi ce-1. Când a văzut lumina, lupul s'a oprit locului, scoţând un urlet în­spăimântător, îngrozită fetiţa a scăpat lampa din mână. Lupul s'a aruncat asupra el s'o sfâşie. Vâzâadu-şi copila la prlmejdlr, femeea s>a încleştat manile pe par şi a început să lovească lupul în cap, crâpându-i capul. De frica femeia a lovit apoi în continuu cu parul p a n i ce lupul a fost omorlt.

Viîlaim Nu vă temeţi, căci iată vestesc

vouă bucurie mare, care va fi la tot poporui: S'a născut astăzi vouă Mân­tuitor, care este Hristos Domnul, în cetatea lui David. Şi acest semn va fi vouă: afia-veţi un prunc înfăşat, culcat în iesle... (Luca, 2, 1 0 - 1 3 ) .

Beth-lehem, nume drag şi iubit de toate neamurile creştine, până la sfârşitul veaeului 1 Nume compus din două cuvinte jidoveşti: „casă" şi „pâne"! Betlehem san „Viflaim", Casa Pâinii, a panii celei de Taină, care va sfinţi pe toţi cei ce o vor primi ca vredniciei — Viflaim, pămân­tul Iuda, întru nimic nu eşti mai mic decât cele­lalte orăşele cn câte o mie de locuitori ale Iudeii, căei din tine va ieşi „Povăţuit or ui" careva paşte pe poporul meu Israil (Micheia, 5, 2).

Viflaimul era an orăşel cu vreo 3 000 lo­cuitori. Orăşel care D U se trufise, şi nici n'&vea alt merit, nici însemnătate decât a fi {adăpostit In sânul său pe Iesse şi pe feeiorii Ini, Intre cari şi pe David, pe care Dumnezeu îl alese ca să fie rege puter&ic al poporului ales, tipul Regeini ce­lui adevărat şi mare, care va stăpâni delà mare până la mare, şi delà râurile Eufrat şi Tigru, până lá marginea pământului, şi a cărui îm­părăţie nu va avea sfârşit.

Intr'o zi rece de iarnă, umedă şi Îmbrăcată în ceaţă, stradele strâmte ale Viflaimalui bâjbăian de lumea care furnica pe ele. Casele scunde erau pline de streini, vâriţi ca sila de cătră soldaţii cari făceau ordine şi na permiteau ca 'n timp de noapte să rămână lume pe stradă, ca să na se poată face conţelegeri secrete, nici urzi complo­turi împotriva „procuratorului*, care în vremile acelea ocârmuia Iudeia In numele „Ceseralui" Romei. Se făcea conscrierea tuturor locuitorilor din ţintal aparţinător acelei preturi.

Porunca era ea conscrierea să se facă cât mai curând, să na se amâne multe zile, de oarece Iudeii, şi preste tot popoarele din Palestina, cu deosebire de site popoare, aveaa porniri deosebite spre revolte, mai cu seamă când era mişcare de popor, fie cu prilejul sărbătorilor, fie din altele.

Niciodată na fusese atâta lume in Viflaim. in ziua de 22 Decemvrie tneepnse conscrierea per­soanelor, a averilor mobile şi iœobile, publice şi particulare, a numărului membrilor familiei, a domiciliului şi a profesiunilor şi ocupaţiilor, căci Cesara! voia să ştie amănunţit, câţi oameni are supuşi în acele ţinuturi, câtă avere au, şi câte impozite ar patea stoarce de pe spatele lor

Trecuseră zilele de 23 şi 24 Decemvrie, şi conscrierea continua. Nu doară pentra că ţinutul Viflaimalui ar fi fost mai mare decât altele, dar fiindcă tn Viflaim se afiă tabloul genealogic cel mai bogat din Palestina. Era oraş vechia, şi pen­tra David, care se ridicase din mijlocul lui, acolo se păstrau ' < belele sau matricúlele cele mai multe şi mai de frunte, care mergeau înapoi în negura vremilor ână aproape ca o mie de ani.

In eara de 24, târzia pe înopt&te, iată că înainte' oiicinlni de conscriere imptovizat, se o-preşte o pereche, care de pe vesminte şi de pe cutele obosite ale feţei, se putea ghici că vin de departe. Un bărbat ca de v r e o 20—22 de ani, şi o femeie ca de vre-o 15—16 ani, învelită intr'o pătară groasă, şezând pe nn catâr, cu faţa aco­perită, pentra a fi scutită de privirile obraznice şi uneori chiar neruşinate ale Samarinenilor şi Sciţilor cari făceau pe soldaţii de pază a ordine' eu acest prilej. Bărbatul întră în birou, unde după aşteptare de câtăva vreme, reuşi să ajungă ia rând şi să spună avutul său şi al tovarăşei sale şi să răspundă la toate întrebările pnse de funcţionarul roman prin tălmaciul grec sau sa-marinean. ,

Până când isprăvi, era noapte târziu. In oraş na era loc nicăiri; căci casele şi locuinţele mai

mari fuseră secvestrate pentru funcţionar,-zământului şi pentru soldaţii de pază e c e&-însă nu era nici chip, nici permis să s t an d t ' m

de noapte. Se hotârîrâ, deci să meargă • C s p

parte până în comunele învecinate, Eiam*' 1 d e " zatharia, cari erau la vre-o 4-5 k m d **et' Dar femeia din spatele catârului n u ' m a f a i t * r e ' călători, li venise timpul să nască Erau î n

W * 1

ma unei peştere, care din întâmplare era^'*" pată în noaptea aceea numai de trei vietăţi l**' un boa şi un asin. Omul adecă fusese la ' * zământ şi el, iar animalele le cumpărase în VrtV^

Pe câmpia întinsă în jurul Viflaimnlui 1?" teau nişte turme de oi. In timpul zilei aflau • şune destulă, iar în timpul nopţii oile stet** atrânse laolaltă, pe când păstorii vegheau p e îftn** focuri mari, povestindu-şi unul altuia necasorfl şi greutăţile, sau dorinţele şi nădejdile. De oda'ti se vede o mare lamina înspre Răsărit. Lumin se apropia tot mai malt. Iată-o jos de tot, tocmai asupra turmei, şi iată un glas dulce şi melodios ca din altă lume:

— Nu vă temeţi, e*ci iată vă vestesc vooi bucurie mare, care va fi Ia tot poporul. Astăzi s'a născut vouă Mântuitor, care este Hristos Messia, Domnul cel făgăduit prin gura proroeilor în cetatea lui David... Apoi o mulţime mare de fiinţe strălucitoare, uşoare şi frumoase pluteaaa-supra câmpiei cântând: — Mărire întru cele de sus lui Dumnezeu; pace pe pământ oamenilor de bună învoire. —

Ş< păstorii lăsară turmele în grija fiinţelor acelora cereşti, şi alergară să afle pruncul cnUat in iesle, zmerit lângă Maica sa. In peştera rece şi umedă, căci acesta era semnal Aceluia eare avea să fie „Bucuria a tot poporul şi Aşteptarea neamurilor".

N. Lupu

Uniunea Mariană a Femeilor Române Unite din Provincia Metropolitană de Alba-lulia şi Făgăraş

Nr. 6 0 - 1 9 3 8 .

Stimată Doamnă Prezident! .

Primind cu întreg gsfletul intenţiile Prea­fericitele) Părinte Papa Piu al Xl-lea, şi suge­stiile Apostolatului Rugăciuni, de-a porni c Cruciată de rugăciuni acum la închiere de an„ pentru repararea vătămărilor aduse lui Dum­nezeu în acest an ce trece şl pentru dispariţia comunismului ateu, Uniunea Mariani a Fe­meilor Române Unite din Provincia Metropo­litană de Alba lulia şl F igă raş doreşte reali­zarea împlinirii acestei acţiuni sfinte, Inspi­rând tuturor Reuniunilor Mariane şi tuturor Membrelor Marianiste C E :

In ultima Jole a anului acestuia, îo 2$ Decemvrie 1938, să se facă sdoraţlnne şi ru­găciuni de dimineaţa şi până Ia miezul nopţi' (cu schimbul) în fiecare biserică parohială dlo oraşele şi satele noastre .

Ar fi de dorit să plinim acest gest « reparare printr'o mărturisire şi cuminecare.

Astfel ne ataşăm la milioanele de soro* în credinţă cari muncesc în această cruciat de rugăciuni pentru izbânda păcii lui Hri«'° '

„Ca blândul I sus să ne blnecuvintez Fecioara de sus" .

Blaj, la 16 Decemvrie 1938, Prezident»

E m . H o p â r l e a n u n. «¡0»

Citit-ai „Calendarul d e | Blaj"? Cere-I şi te vei convins că nu poate lipsi de pe ma O. Tale. _

Nr. 52 U N I R E A P O P O R U L IT í

vems*e& Iul Hristos şi obiceiurile noastre Ca câtă nerăbdare aşteaptă oamenii sărbă-

orile Se fac atâtea şi atâtea pregătiri, se chel [uiesc o mulţime de bani şi toate acestea, numai j numai pentru îndestularea trupului. Dar pentru adestularea sufletului câţi oare se îngrijesc? ne îşi aduce aminte — deşi a auzit-o de atâtea

L| — de o cântare dela biserică ce răsună ca I poruncă împărătească de pregătire pentru săr-Mtoarea Naşterii Domnnlui? H'istos te naţie, fUriţi-l", e vestirea pe care o aduc îngerii su-jnd din trimbiţi, ca să se pregătească lumea antru venirea împăratului Ceresc.

„Hristo» din ceruri întâmpinaţi-l." Popoare |jD toate colţnril Înmii adunaţi vă ca să tn

i [sm pin aţi pe Marele împărat Lăsaţi toate gri-i lle voastre măcar în acest moment Însemnat şi i Lai ţ i cu toţii să-I Întâmpinăm. Veniţi ca toţii ! k tiă-i aşternem ia pieioare florile smereniei, ale

umilinţei şi ale credinţei. Mare este Dumnezeu i ta se pogoară pe norii cerului, mari să fie pregă-i toile voastre, de a-l primi în suflete aşa cum se , Urine unui împărat. , Astfel sună regulat an da an strigătul de ) chemare al îngerului. Mai supt creştini cari as-' ieşită această chemare, dar foarte puţini. Cei mai

Halţi insă nu-1 mai pot auzi, căci, luaţi de valul ' acestei lumi, se pieid în alte griji. Unii In noaptea

Und pacea cerească se coboară peste lume, a-eargă prin sat la „colindat". Colinda e o can­are de bucurie pentru naşterea Mântuitorului, astăzi insă nu mai este ce a fost la început. In ;ele mai multe locuri e o bătaie te joc. Noaptea atreagă a l e r g ă colindătorii, din casă tn casă, [listând din fiecare câte un pahar două de vin. Inii rămân în şanţuri până i ridică altcineva, ilţii se încaieră la bătaie, iar a dona zi se şcoală :n gura acră de beutura din ajun. Unii se îm-raeă cu diferite haine „buduhâli" cum se spune 5 astfel se dedau la adevărate ţigănii. Au rămss sproape numai copiii cu vechiul şi adevăratul itoceiu al colindatului. Ei prin nevinovăţia lor

lărească ne mai amintesc de îndatoririle loastre în această zi.

„Hnstos pe pământ incitaţi- Vă". Iată Împă­ratul s'a pogorît pe pământ şi a adus pacea. In faţa lui so închină magii ce i-au adus mulţime le daruri. j

îngerii în ceruri îi înalţă imnuri cereşti, falita ţi-vă inimile şi gândurile voastre către W ce azi se apropie de voi. Iată s'a aşez&tjm aijio-ul vostru, seuturaţi-vă de noroiul patimilor, * astfel să vă puteţi apropia de El.

Răsună cu patere glasul îngerului dar i u •oate pătrunde de zidurile răutăţilor şi ale n'

arii. Slujba dumnezeească nu e totdeauna p «j de Înălţare. Pentru mulţi bărbaţi, mai al apă ameţeala din ajun, e prilej de na som

w toropeală, iar pentrn femei şi fete e prilej ăs a-şi arăta cele mai nouă şi mai luxoaSe jtaine. |

„Căntaţi Domnului tot pământul". Toaă \ flarea pământului să înalţe cântece de laudf.

tonuri şi osanale să se înalţe necontenit cât tal ce chip de om luat-a, numai pentru mâi !irea neamului omenesc.

Se înalţă la sărbători cântece mai mult c ficând, dar sunt cântecele de cari răsună toţ] «reţii eârciumelor şi restaurantelor, sunt cân 'ce nepotrivite cu împărăteasca zi a Naşteri omnnlni.,

,Şi cu veselie lăuda\i-l eâ s'a preamărit", ifletnl să se veselească în această zi şi nu •pul Toate pregătirile B'au făcut ca să se dea '«pului toată veselia unui trai bun şi înbelşn-*K dar sufletul a însetat ca pământul fără floare.

Să căutăm a pătrunde frumuseţea şi ade­rai cântărilor bisericeşti şi să lăsăm ca aceste

P»»arari să încolţească în inimile neastre. A-

^R. II tunci vom putea spune cu adevărat eă azi a fost o slojbă frumoasă şi nu atunci când Btrana a fost plină de cântăreţi ce se Înghesuie pe între­cute la cântări.

Atunci vom putea spune eu drept cuvânt că am serbat Naşterea Domnului.

I. S .

r

Ocupafiuni plugăreşti de iarnă Pământul e îmbrăcat In haină albă de o-

dihnă. — Od hueste In pace, nu mai este săpat arat şi nici grápat. — Stăpânii şi muncitorii pa-' mântului odihnesc şi ei în casele lor, gândindu-89 cu drag Ia primăvara aducătoare de vieaţă nouă.

Pământul bine pregătit, arat adânc toamna în timpul odihnei de iarnă, se pregăteşte pentru primăvară. — Prin îngheţ şi desgheţ, se fărâmi­ţează, sărurile minerale se topesc, vietăţile mici se înmulţesc, apa se imsgazinează, iar primă­vara pământul e dospit şi gata să dea recolte îmbelşugate.

Plugarul harnic, în timpul odihnei de iarnă, deasemenea, se pregăteşte pentru primăvară.

Plugarul dornic de înaintare, rerizueşte u-neltele şi maşinile agricole. — înlocuieşte piesele stricate, curăţă murdăria şi rugina, unge fieră­riile şi vopseşte părţile făcute din lemn, iar după ce sunt bine reparate şi curăţite le adăposteşte tntr'nn loc potrivit, ferit de ploaie, zăpadă şi de vânt

Ocupaţiunea plngăreascâ cea mai importanta In timpul iernii este îngrijirea şi hrămrea ani­malelor.

Animalele trebuesc ferite de frig, tremiese ţesălate şi bine curăţite. — Prin curăţire ani­malul pe iâogâ că devine mai frumos, se şi des-voltă mai bine. — Prin curăţ re, porii (găurele) pielii se deschid, animalul respira mai uşor, ga­zele otrăvitoare din organism se elimină, sângele circula mai bine, animainl mancă mai cu poftă, aşa cá se desvo&ltă şi se Îngraşă, parca văzând cu ochii.

Animalele pe lângă coceni, paie şi fân, mai ales aând ne dau lapte sau trebuie să fete, e bine să primească uruială şi steclă de nutreţ.

Sfecla de nutreţ e bine să fie tocată şi să fie pregătită în felul următor:

Intr'o ladă mare se puue un rând de pleavă, deasupra nn rând de sfeclă tocată, iară peavă, pe urmă sfeclă, aşa până se umple lada şi atunci se stropeşte cu puţina apă. Sfecla astfel pregă­tită e bine să stea o zi, până când pleava se În­moaie, şi e mâncată cu mnltă poftă.

Plugarul priceput şi cinstit nu le Iasă în grija servitorilor ori copiilor şi ţine seamă de proverbul bătrânesc. „Ochii stăpânului îngraşă vita. 0

Plugarul prevăzător acnm tn timpul iernii calculează, care dintre semănături ori animale au produs venite mai mari, se gândeşte In fie­care pământ ce va semăna la primăvară.

Mulţi plugari nu cunosc decât două feluri de plante, grâul şi porumbul (cucuruz), iar hota rul lor este împărţit în trei pă'ţi (furdiilaşe) In cari semănăturile urmează In teiul următor: po­rumb, ogor şi grâu.

Ogorul timp de un an nu produce decât spini şi mărăcini şi serveşte ca bătătură pentru plimbatul oilor. — Ori cât de mult ar produce pămftntul anul viitor, nu e în stare să producă atâta ca să complectase pierderea din anul trecut.

Pentrn plugarii cari au pământ puţin, rân­duirea semănăturilor ar trebui sâ urmeze tn felul următor: porumb, trifoi, grâo, iar dopa gria iar porumb şi aţa mai departe.

Trifoiul se seamănă In porumbiste după sapa a doua ori a treia. Trifoiul po lângă eă produce nutreţ mult, mai îngraşă şi pământul.

Plugari, folosiţi-vă do timpul liber, cetiţi cărţi folositoare de agricultură şi de alte cuno­ştinţe, constituiţi-vă ta asociaţii de asigurare a animalelor, asociaţii de .Buni Gospodari", cereţi sfaturi şi îndrumări dela conducătorii Drs.

Camerele de agricultură vă dau sfaturi, vă împrumută cărţi, vă trimit specialişti spre a vă da îndrumări acasă, la faţa locului. - Tot pria Camerele de Agricultură pnteţi să vă procuraţi, seminţe, pomi, animale, unelte şi maşini agricole

Ing. Agr. V ic to r Ruau

F e l d e fe l

Mâncaji cât mai multe nuci şi alune! Nucile şl alnnlle sunt foarte hrănitoare.

P*Ua nuci sau 30 de alune fac cât o bucată obişnuită de carne friptă. Să mâncăm deci Iarna cât mal multe nuci şl alune, dar mal «Ies copiilor să le dăm cât mai multe.

Ridichii împotriva acrelii din stomac. Despre ridichi obişnuia s3 spâni fieler-

tatul mitropolit Dr. Victor Mihă yl de Apşa că dimineaţa sunt venin, la amiaza mândrea, Iar seara leac. De aceea el şl mânca In flecare seară ridichi negri cu unt şl cu miere de stup. Mai nou s'a descoperit că ridichii suDt buni şl împotriva acrelilor de stomac. De un lucru Insă bine oi băgaţi de seama: ridichii sunt o mâncare g rea; cine are deci stomac slab să-! mănânce răzuiţii

Cum ne putem face călduroase ghetele şt cişmele

Răcelile cele mal multe vin dela picioare. Chiar de aceea picioarele s i ni-Ie ţinem cal­de. Iarna, câod avem cea mal mare nevoie de căldura, să loăm o piele de iepure, să ne tăiem din ea atâta bucată cât sâ ne încapă bine în gheata ori clamă. Această bucată de piele sâ o aşezim cu pârul tn sus în gheată ori cismă şi atunci nu ne mal paaâ de ger.

Cum putem astupa mai bine sticlele

Vinul, parădătle fierte ţi alte fierturi de D U S pentru Urnă se astupă în mod sigur cu dopuri de pluta ţinute mal înainte o zi In ulelu de lemn. Iu forma aceaata porii dopului ae astupă perfect, Iară aierul nu străbate In sticlă si vinul sau celealalte fierturi nu se strică. Probaţi nurasl şl vă veţi convinge!

Zamă pentru bolnavi De multe ori trebue să le dăm bolnavilor

zamă foarte hrănitoare sau tare, cum se mal numeşte această zamă. Iată cum o facem: Cumpărăm 1/2 kgr. carne macră de vită, o tăiem mărunt şi o aşezim Intr'o sticlă dc dul­ceaţă cu pereţi groşi. Sticla o aşezăm In apă călduţă, pe care o încălzim vreme de 1-2 ore, dar nu prea tare. Adaugem la ea msl târziu s ire şl legume, ca de oblcelu la tama de carne, apoi o luăm dela foc, o străcorâm şl o dăm bolnavului. Va fl o zamă foarte bună, gustoasă şt hrănitoare.

Nu aruncaţi funinginea pen t rnc i cate an ganol minunat, de care ao mare nevoie plantele noai t re . Când vine deci nomami , rugaţi-1 s i grijească de funingine, pe care apoi amestecaţ-o ca celalalt ganol fl veţi câştiga mult prin el.

Cum se păstrează ouăle proaspete ?

In malte felinri, Insă mai bine in modal urmi lor : Intr'o oa l i marefietbem apă, ouâle pe cari vrem s i le păstrăm, Ie aşezăm intr'o pân-z i t o r i cât mai rară, dac i avem chiar Intr'nn rocln; apoi slobozlm ouăle ca r o d a ca tot in oala cu a p i fierbinte, dar In clipita următoare le şl ridicăm, f i r i de a fi stat în a p i nici o clipită. Prin aceasta pellţa dinlăuntru a oului se întireşte, se lipeşte de coajă, Iar onl stă nestricat mai mult i vreme, f i r i de a se strica, dac i le aşezăm într'o coşarcă, la loc nnde Ie atinge alerul cât de b i n e

1 5 O . 0 0 0 e v r e i v o r p ă r ă s i ţ a r a . Fiindcă multe părţi din ţara noastră sunt co­pleşite de omida jidovească, guvernai ţării noastre a cerut Angliei să lase liberă intrarea l iberi în Palestina a anul lot de 150.000 evrei, ce vor pleca dela noi. Plecarea acestor evrei se va face pe rând, în timp de 3 an), adie*, în flecare an s i i a s i din ţară câte 50000 de evrei. Guvernul român a ' înşt i inţat de aceste hotir î r i şi societăţile jidoveşti din străinătate cari vor trebui să sprijine şi ele plecarea e-vreilor din România. O parte din cheltuielile de drum vor fi suportate de către guvernul român. Primele regiuni din cari vor pleca evreii vor fl Bucovina, Basarabia şl Mara­mureşul.

M a g a z i n e d e l u x ş i î n R u s i a . Pe zi ce merge faţa Rusiei se schimb*. Rând pe rând an Introdus multe din lucrurile de odi­nioară din vechiul stat burghez. Acum se spune c i în Rasla se vor întrodnee iarăşi magazi­nele de lux ca şl în vechiul stat ţarist de pe vremuri.

Cărţile bune sunt întotdeauna folositoare şi plăcute omuiir. Din ele se desprind îndemnuri pentru suflet, mănunchiude gânduri frumoase, cari toate în­dulcesc şi luminează drumul greu ai vieţii.

Cărţile cele mai potrivite pentru cetitorii din popor sunt «Cărţile bunului creştin". Sunt scrise pe înţelesul tuturor şi cuprind multă învăţătură mântuitoare pentru suflet. Aceia cari vreau să aibă o carte plăcută de sărbători, mai ales acum în lungile seri şi nopţi de iartă să ceară dela Blaj „Cărţile Bunului Creştin* scrise de păr. prof. lalia Mator:

Nr. 1. P ă c a t u l , ce l m a i m a r e r ă u d in l u m e , ediţia II acum sub tipar.

Nr. 2. P e c a l e a d e s ă v â r ş i r i i , ediţia II acum sub tipar.

Nr. 3. Bo l şev ic i i şi b i se r i ca , epuizat. No. 4. D a r u l Iul D u m n e z e u , ne araţi

cum putem deveni fii şi moşteni ai împărăţiei cerurilor. Cărticica cuprinde 64 pagini şi ae vinde cu 6 lei.

No. 5. A d e v ă r a t a f e r i c i r e , ne arată cum putem fi fericiţi aici pe pământ, şi mal ales în lumea ceealaltă. 64 pagini, preţul 6 lei.

No. 6. T a i n a S p o v e d a n i e i , ne dă toate îndrumările de lipsă, pentru ca să putem face O spovedanie bună şi cum se cade, conţinând şi o oglindă sufletească, din care ne putem cu­noaşte păcatele. 116 pagini preţul 15 lei.

No. 7. T â l c u i r e a a p o s t o l i l o r d i n D u m i n e c i l e d e p e s t e a n , este o broşură fftră de care nu putem Înţelege apostolii pe cari îi ceteşte cantorul. Broşura are 400 pagini «i se vinde cu 50 lei.

No. 8. L e g e a s t r ă m o ş e a s c ă , n e a r a « , care este legea cu adevărat strămoşească a nea­mului românesc. Această broşură nu poate lip de pe masa nici unui român. Are 116 pagini şi se vinde cu 15 lei.

No. 9. T â l c u i r e a E v a n g h e l i i l o r d i n t o a t e s ă r b ă t o r i l e d e p e s t e a n , nici nu mai trebue recomandată. Trebuie să o aibi fiecare creştin care cercetează biserica. Cuprinde 212 pagini şi se vinde cu 25 lei.

No. 10. T â l c u i r e a a p o s t o l i l o r d i n t o a t e s ă r b ă t o r i l o r d e p e s t e a n , în care tot creştinul află explicaţi apostolii, cari sunt mai greu de înţeles. 171 pagini, preţul 20 lei.

No. l i . T a i n a t a i n e l o r s s f â n t a c u ­m i n e c ă t u r ă , de care nu se poate lipsi nici un creştin, care se cumineci cel puţin odată la an, dupăcum nu se poate lipsi de No. 6, care este Taina Spovedaniei, celce vrea să se spove­dească. 96 pagini, preţul Lei 8.

No. 12. S f â n t a L i t u r g h i e , Jer t fa L e g i i N o u l , ne arată, cari sunt părţile sfinte liturghii, ce foloase ne aduce, pentru cine când şi unde se poate sluji; biserica şi părţile ei, sfintele vase şi odăjdii, limba sf. liturghi şi altele de folos pentru oricare creştin. 110 pa­gini cu 12 lei.

No. 13. D u r e r e a , s o r a n o a s t r ă n e ­d e s p ă r ţ i t ă , este cea mai nouă broşură pe care cu siguranţă o va ceti fiecare creştin, pen-trucă numai citind această cărticică se va putea mângâia în durerile şi necazurile vieţii. 152 pa­gini cu 12 lei.

No. 14. T â l c u l E v a n g h e l i i l o r d i n t o a t e d u m i n e c i l e d e p e s t e a n , 57 de evanghelii sunt tâlcuite aici, stih de stih, pe larg şi după cei mai de seamă scriitori biseri­ceşti. Iară la sfârşitul fiecărei evanghelii ve atla 3—4—5 învăţături scurte cari se pot trage din evanghelia aceea. Lucrarea se extinde pe 356 pagini şi costă abia 34 Lei.

No. 15. C ă r t i c i c a Mirilor. Pe cele 67 pagini ale acestei cărticele e arătat, ce trebue să ştie logodnicii înainte de a se căsători. Fiecare preot, tată sau mama ar trebui să-şi cinstească credincioşii resp. feciorul sau fata de măritat cu această cărticică, Dar mai întâiu s'o cetească ei înşişi, ca să se convingă, ce mare binefacere este această cărticică pentru tinerime I Şi e atât de Ieftină, abia 6 Lei, încât şi cel mai sărac om o poate cumpăra.

No. 16. Căr t i c i ca s o ţ i l o r de c ă s ă t o r i e , în care se arată tot ceeace trebue să ştie soţii de căsătorie despre divorţ, căsătoriile mixte

^ . 5 2 piedecile dărâmătoare 8 i î m p i e d e c * t o a r f . . sătone, apoi despre datorinţele n B - d e «*' unii faţă de alţii şi despre creşterea*" l ? ^ 84 pagini preţul 8 lei. * " c°P»uV (

No. 17. Ce le 7 c u v i n t e de n* a l e lu i I s u s . Şapte predici de D O S t u i C r U c <

scrise pe înţelesul tuturor. — 72 p a g m i " fi*«'i No. 18. C u m s ă n e c r e ş t e m v

Sfaturi pentru o cât mai bună creator C O p l i i > lor, scrise după cei mai de seamă *n moderni, pe înţelesul tuturor, în spirit — 84 pagini cu 8 Lei. P " ^ ' n e s c .

No. 19. 54 P r e d i c i s c u r t e n ^ n . p o p o r , î n t o c m i t e d u p ă t e x t e d , n a n o S d u m i n e c i l o r , preţul 40 Lei. d P°stol l t

Bumbu Tra ian Nr. 3920 Z*gr», am primii Lei 300, mai aveţi restanţa 780 Lei p e am 1933 Lei 30, pe 1934-150,1935—150,1936-150 1937 Le» 150 si 1938—150. ,

Rus Elena Băla, sunteţi achitată şi pt V2 »» 1939.

Giungi Erdes Nr. 3975, suma de 492 Le{ am repartizat-o după cum urmează: pentrţ D-voastră sa trecut pe 1939—150 Lei, pentrt Erdes Joja pe 1937—125 1938—150 şi 25 Lei pe 1929. 3 calendare 42 Lei.

Cozma loan Nr. 746 din Corneşti, sunteţi achitaţi si pe 1940.

Bauer losiî Nr. 4855, mai aveţi restanţi; pe 1938 Lei 18.

Fără ca lendar eşti ca fără mână. Cumpără d e c i . „Galen- j darul deia Blaj"! j

care cuprinde, pe lângă toate celea ce ss cer dela un calendar, şl nelipsitul îndieptar Bisericesc pentru cantori şi preoţi, cu tipicul tuturor

duminecilor şi sărbătorilor de peste an. Apoi o bogată parte pentru „învăţătură şi petrecere", cu îndemnuri

creştineşti, sfaturi folositoare la toate trebuinţele, povestiri, poezii, glume şi numeroase chipuri din ţară şi din toată lumea.

Mai ieftin ca totdeauna! - W In acest an, plin de necazuri şi de poveri, am ţinut seamă de lipsa

de bani a cetitorilor şi am statorit preţul calendarului poporal, la 12 hei exemplarul . Cinei cere prin poştă, va mai trimite doi Lei pentru spese- Şi omul cel mai necăjit poate rupe dela necazurile sale un preţ aşa de neînsemnat. Calendarul anului acesta e cu mult mai bogat decât în alţi ani, are 150 pagini, şi cu mai multe chipuri, peste 30.

Pe aşteptare, nu putem trimite ca lendare ! Cine doreşte să aibă calendar frumos şi ieftin, să ceară dela

Redacţia şi Administraţia „Unirea Poporului", Calendarul dela Blaj, care-i prietenul cel mai bun al fiecărui creştin.

Tipografia 8«rajpar.aiui Teologii; gr.-cat. Blaj