ORADEA-MARE fNAGYVÀRADj 3 iuliii st. v .

15 iuliu st. n.

Ese in fiecare duminecă. Redacţ iunea :

S t r a d a pr inc ipa la 3 7 5 a. It. II A N U L XXIV.

1888.

Preţul pe un an 10 fl. Pe de an 5 fl.; pe '/«

de an 2 fl. 70 cr. Pentru România pe an 25 lei

' Morfinista. (Icône din v r e m e a de faţă.)

julţi din cei ce trec adese ori pe s t rada Lă-Xjgl^?pusneanu din Iaşi, au prilejul să vedă, mai A*=^ in fiecare di, nedeslipită delà locul ei, o făp­

tura ce pare a fi in aceeaş clipă şi om şi nălucă, şi vietate şi schelet. Adevărul e, că acea fiinţă ce a t rage şi mila şi curiosi tatea, de multe ori chiar t é m a séu s câ rba trecători lor , — e o femeie de piele, óse ş i . . . cu o remăş i ţă de suflet intr 'ênsa.

î m b r ă c a t a in haine ca de doliu, o fustă de rips negru, o po lcu ţă de asemenea, u n şălişor subţ i re , to t de aceeaş colóre, de-o apa ren ţă destul de veche şi destul de mânjită, îndeplinesc intrega-i îmbrăcămin te ; e a n u e descul ţă , — are un fel de . . . ceva in pi-c ióre ce sémënà a fi fost botine oda tă . . . in m â n ă po r t ă un băţ , făcut fără multă măestr ie , dintr 'o créngà de cireş.

Ce-ai pu té ceti pe faţa ei ? 0 piele galbenă, — ca luminările de parafină

pros tă , — p e une locuri impes t r i ţa tă cu mici punte negre ; nasul, ma i mul t sfere decât piele ; buzele-i v îne te abiá se disting din întunecimea feţei. Sub n iş te restur i de sprincene, doi ochi străvedii, despre c a r e n'ai pu té dice că mai posedă in ei puterea v ë d u l u i ; carne sub pielea feţei negreşit nici un d r a m : — infăţişărea-i a ra t ă in to tă intregimea lui scheletul t idvei , şi a sfêrcurilor acoperi te din economie cu a c e a peliţă de colórea parafinei, cum am mai spus. Res tu l corpului, ce se póté apreţ iâ pe deasupra hai­nelor , nu pare a fi mai viguros decât faţa ; talia, in t r ' adevër , — după cum cântă poeţii, — poţi s'o t rec i pr intr 'un inel . . . de gimnastică ; mânile-i cât s e vëd sunt to t osişore înşirate sub o pieliţă străvedie ; câ t n u sè vëd, cu mânecă cu tot, nu-s mai gróse ca picioruşele unui copil de trei ani.

Nici o sbârci tură inse pe acea faţă schilodă, n ic i u n fiir de pe r alb in acele şuviţe ra re şi linse ce se mai zăresc pe dealăturea şălişorului . . . Cine i -a r da acestui spectru-femeic treideci de ani , — ar g r e ş i m u l t . . .

Din când in când ea t u şe şce ; — dar astă tusă e ma i mult sil i tă, decât provenita dintr 'o adevăra tă b o l ă ; tuşeşce ca să deie de veste trecetorilor prie­t e n i , că ea e acolo, s tând zgribulită pe temelia gri­lajului bisericei Banu ; — ochii ei se intorc cu multă g reu t a t e , şi a runcă incóce şi 'ncolo câ te-o serbedă, v a g ă privire. — Ar pa ré că caută pe cineva . . . ea

cau tă pe toţi ce trec, — si dindată ce un treeötor caută la densa, ea plecă privirile-i nprópe stinse, şi lasă 'n jos pleópele-i, ce-s atât de subţire, încât nu schimbă mult colorul luminilor ochilor ei. — tiura-i s e -deschide adeseori. — aşa cum ar voi să pronunţe câ teva silabe, câteva mici cuvinte . . . ce totuş nici oda tă nu le pronunţă. Lr ja lnica- i faţă, prin mişcarea óselor şi vinelor ce mai are in ea, ar avé priveliş­tea că invocă delà ínimele generöse o milă . . . o indurare , o monedă. — cu care să-şi potóle lomea séu bóla ei, — căci bolnavă se vede pré curat că t rebue să fie ; — dar nici odată densa nu cere po­m a n ă ! — Când cuvêntul de »milâ« e aprópe să scape din buzele sale, el i se rentórce cu iuţela glon­ţului in gât. — ş-aici ca un nod gros, nu se lasă a fi înghiţit, decât când doue bóbe de lacrămi reci au năsădit in unghiurile ochilor sei.

Şi to tuş , ea stă acolo, pe acea temelie, in apro-piare de acel locaş slânt, — pe uliţa cea mai frec­venta tă a oraşului , tocmai ca să ceră mila inimilor indurătore . Mulţi t rec pe lângă ea, puţini o bagă 'n séma, mai puţini o consideră. — şi puţini, puţini de tot ve ră mâna in buzunar ca să scotă un gologan şi să ii lese intre degetele-i deschise, intorcend repede capul, şi temèndu-se ca nu cumva prin atingere să nu se molipsescă delà ea. Şi de câte-ori capetă câte-un gologan, ar vré să (Jică un » mulţumesc* séu chiar şi pe josnicul »bogdaproste«, da r şi cu acest cuvent, ca şi celalalt de care-am vorbit, se intcmplă acelas lucru : i se opreşce in gât, şi t rece numai când îi sbucnesc lacrămile.

**# Sunt vr 'o 23—24 ani de atunci , — eram copil,

şi abiá me dăduse in şcolă. Locuiam in maha laua aşâ numită de unii a »Talpalarilor«, de alţii a »Ca-licimei<, din pricina numeróse lor locuinţe de calici ce erau in vale, unde un vodă milos le dăduse locuri să-şi clădescă bordeie. Unul din calici reuşise a-ş dură bordeiul lui chiar pe culmea délului, in rend cu casele ómenilor sânetoşi . Eu şedeam a cincea casă delà locuinţa acelui calic ; de câte-ori t receam spre şcolă inse, me opriam înaintea bordeiului, a cărui acoperiş singur se vedea din păment , şi in mintea mea copilărescă imi diceam in to tdéuna : »Uite ! cum póté locui cineva aşâ sub p ă m e n t ! se vede că in casă nu umblă decât pe brânci l< .. . Ceea ce me mai a t răgea inse de mul te ori, — séu mai bine dis mai in to tdéuna să me opresc in dreptul acelui bor-deiu, e rà — o copilită ca cel mult de 4 ani , ce, or i la uşişorea bordeiului , ori chiar pe acoperişul lui, a l ă -

27

302 F A M I L I A Anul XXIV.

tu rea cu deschizătura ce ţ inea loc de horn , se jucá cu niş te petricele, ori beţe înveli te cu peteci in felul păpuşilor.

De şi pârl i tă de sőre, plină de glod peste tot , — picióre, mâni, faţă, piept, — neimbrăcată decât cu o cămeşuică numai zdrenţe şi ca potlogul de negră, — totuş ceva nelămurit me făcea să găsesc óre-care plăcere in privirea acelei nenoroci te fiinţe, ce părea destul de veselă, destul de sburdalnică, cu to t ă mişelia in care se afla. — 0 chemam la mine, séu m e apropiam de ea, când nu era tocmai aprópe de uşa bordeiului, — de ca re me temeam să me apropiu, căci mama-mi spusese că calicii fură pe băe -ţii de omeni cum se cade şi-i innecă in Bahlui ; — impăr ţ iam cu densa adesea ori cofeturile ce mi le dădea de-acasă, şi, după cum vedeam că se prac t ică acasă, îi lăsam in mânuţi le ei cărnose şi câte un greiţar séu doi, d icêndu-i :

— Ţ i n e ! de sufletul bun ică i ! Asta n 'a dura t inse mul t , că peste-o v r eme

ne -am m u t a t din uli ţa ceea, intr 'o a l ta depăr ta tă : din an in an abiá mai t receam pe acolo, cu m a m a ori cu ta ta , când ne duceam in visita la niş te vechi prieteni ; to tdéuna inse, ajuns in dreptul disului bo r -deiu, imi aţintiam ochii, dór aş vedé pe vechea prietenă a copilăriei mele. Câte-odată o vedeam, câ te ­odată nu ; dar de câte ori se 'ntèmplâ s'o vëd, o schimbare colosală găsiam in fata calicului. Creşcea ca buruiana de r epede ; şi tot mai frumuşică se fă­cea ; şi zdrenţele de pe densa începeau câte puţ in a dispare, ş-a fi înlocuite cu rochi ţe de cit, intreg, pes­triţ şi binişor cusut.

Şepte séu opt ani mai târdiu, când începeam şi eu să fac cu ochiul pe la fetele de pe drum, — t r e ­cui eră pr in vechea mea uli ţă (pe care vr 'o 2—3 ani nu mai păşisem de loc). — şi cu cunoscuta mea curiositate imi aţintii privirile spre vechiul b o r d e i . . .

Bordeiul se 'năl ţase cu vr 'o doue trei pa lme domneşci delà păment ; acoperişul lui nu mai eră de pâment , cu spini crescuţi de-asupra, eră acum de draniţe, — da ! şi 'ncâ de dran i ţe întregi, n o u e . . . locul de prin pregiur era îngrădit cu dóge delà p o -lobóce de zăhar . . . ér pe fata calicului o vëdui in fundul ogrădii, s tând cam cu dosul spre s t radă şi ciupind dintr 'o flóré de Sarea-sórelui . Me prefăcui că tuşesc, — după obiceiul ştrengari lor de soiul celora ce e ram atunci , — ea-şi in tó rse grabnic capul spre uliţă, me privi o secundă, — şi apoi, cu o mimică pe care n 'o inţelesei mult ce voia să dică, se in­tórse la Sarea-sórelui şi u rmà a scobi din ea s e ­minţe. A doua oră n 'am mai tuş i t ; mi s'a suit s â n ­gele cu repediunea şi căldura focului in obraji, frunte şi urechi, — şi am trecut ina in te : ér când mi -am sferşit visita din par tea locului, a m apuca t pe-o hu ­diţă dosnică, ér nu pe ceea pe care venisem, — ca să nu mai vëd pe fata calicului.

Dar se 'n têmplà ca tocmai pe hudi ţa aces ta , să fiu mar toru l unui dialog cumetresc, ce-mi in t r ă in urechi fără de voe, si 'n iuţela mersului .

— Ei cumetri tă dragă, ai audit că fata cal i ­cului din dél se măr i tă cu feciorul lui Io rdache b a -calu ! ecă vedi, când dă norocul peste om, apoi dă chiar de to t ! . . .

— Taci cumetră, — i respunde cealaltă ce s tă tea cu cotele rădemate pe gard ; — că as t a tot n ' a r fi nimica ; d'a-ţi inchipueşci ma ta că paeiaura ceea nu- i place feciorul bacalului . Dice că-i slut, şi nu-i i s ­t e ţ . . .

— Elei ! taci cumët ro ! — Ba pe sfânta cruce, că-i aşa! chiar eu a m

audit-o cu urechi le mele. — D'apoi unde a mai găsi ea un băet cu s t a rea

feciorului lui Ió rdach i . . . t r e b u e să a ibă peste v r ' o cinci-şese sute de galbeni !

— Şi mai mul t pó té ! — da, d a ! vorba ma ta le , cumet ră ! norocu-i chior ! — F a t a mea- i de omen i dór, şi cu carte, şi cu căsuţele iestea, şi nici că . . .

Am t recut i na in t e fără a puté să mai aud r e s ­tul dialogului.

*** Generalul X . . . e ra u n t ip forte caracter is t ic ,

unic in felul l u i . . . 0 car ica tură ! t o t ce póté fi m a i car ica tură in specia omenescă . Scur t de s t a tu ră , s lab, ciolănos, şoldurile eş i te din talie, aşa că se v e d e a ca doue ciocane chiar pr in ha ină ; piciórele sucite, s t r îmbe, subţii la glezne şi bu tucănose la tă lpi ; mani le tot in aşa chip contsrui te ca si piciórele ; l a ţ a tot ce póté fi mai schelet , mai respingëtor a n c ă de ­cât obicinuitele figurine ce le vedem in s té réoscope si car i repres intâ p e cutare séu cu ta re belzebub cu alaiul lor infernal ; — o păreche de muste ţ i , bo i te negrecios, colosale de a l tminter i , făceau t o t ă p o d ó b a acestui corp schilod. — Eră general , da ! inse nu m a i era in act ivi ta te , n u şciu din ca re ' pr ic ină ; p r in u r ­m a r e uniforma, — ş-acestă podóba a celor ce n ' au alta, — îi lipsiâ. Umbla in niş te s t rae civile, — d a r şi aces te de un gust destul de poznaş , aprop ia t mul t fisicului.

Aceste diformităţi inse n u opr iau pe X . . . de -a fi unul din Donjuanii cei mai înfocaţi ai laşulu i ; n u eră chef, nu eră veselie, nu e r a a d u n a r e de t iner i craidoni, unde X . . . să nu-ş facă apar i ţ iunea , cu a le sale şolduri şi mus te ţ i p roverb ia le ; şi a s t a in po ­triva dorinţelor celor ce-ş p ropuneau şi pregăt iau pe t recerea , căci el n u m a i un om de pe t recere nu p u ­tea fi. Pe îndată ce luă un pic de beu tu ră in gură , incepea a se opinti , a tuşi, — şi a tuşi a tât , incâ t cei d in giuru-i, decă nu voiau să fie cuprinşi de c ine-şcie ce, t r ebu iau să se scóle imedia t delà m é s a ce au ocupat şi s ă t récà in a l tă par te , — cât se po t e ma i depar t e de generalul . — Totuş n imeni n u scăpa de e l ; e ră u n »bon-vivant«, c u m singur se i n ­titula, forte apr ins , şi indată ce tusa il pă răs iâ pu ţ in , porniá după cei ce-ş s t r ămutase locul, — şi cu -o b lândeţă de cu r t ezana le dicea :

Poznaş i lor ! m'aţi făcut u n m o m e n t să cred că v 'au răpi t i e le le ! — Se vede că eră pré m a r e că ldură acolo, că v 'a ţ i s t r ă m u t a t aici . . .

Nu in to tdéuna e ră vorbitor S . . ., d a r cel pu ţ in era o fericire când el sta in t r ' o posi ţ ie filosofică şi reflecta asupra lucrur i lor din l umea aces ta , ba p ó t é şi din al te lumi ale lui speciale ; — când se p o r n i á la v o r b ă inse, apoi eră mai r e u decâ t tusa, decâ t opinteli le lui ; nu mai sterşiâ, n u te mai lăsă să t e urneşci din l o c u - ţ i ; şi de t e găsiă in d rum, in t r 'o a t a r e disposiţie, apoi acolo te ţ inea ceasur i in t reg i pe ceasornic, necl int i t , espus la ghionturi le t u t u r o r t recător i lor căror le împiedecai c i rcu la ţ ia . Şi t o t u ş , t o tdéuna avea câ te ceva p l ăcu t (pent ru el) de s p u s .

— Inchipuieşce- ţ i pu iu le ! incepea de e semplu ex-generalul , cu u n aer ş t rengăresc par t icu lar lu i , — c 'am făcut o conche tă s t ră luci tă . . .

— Când ? cu năvăl i rea turci lor in ţeră? la 4 8 ? . . . —• Aş ! eu e r a m atunci bo lnav de şele, — a l t ă

c o n c h e t ă ! 0 puicul i ţă de 15 a n i ! u n bujoraş de fe­t i ţă s'o sorbi in t r 'o l ingură de a p ă ! niş te b r a ţ e . . . un sîn . . . o guri ţă . . . to tu l perfect ! to tul ravis­sant! . . .

Şi tot aşa ina in te , p e z a m a aces ta . Şi el n u mintia. In t r 'adevër , avea t o t d é u n a obiceiul de a s p u n e n u m a i adevërur i . De a l tmint re lea a c e s t a nici n u pu ­tea fi un fapt c u r i o s ' p e n t r u pr ie teni i sei, căci toţ i il şcieau forte îndrăzne ţ , şi forte adeseor i fericit in astfel de în t repr inder i .

Anul XXIV. F A M I L I A 303

De-o buca tă de vreme mai ales, generalul eră observa t cte toţi , că indată ce incepea să insereze, el şi o persona de secsul femeiesc, de o aparen ţă ti-ne ră , da r bine voala tă cu un tul negru-cafeniu, ca şi întregul seu costum, intr 'o birjă eleganta cu doi cai, u r ca uliţa Copoului, trecea de barieră, şi se p r imbla ceasuri întregi pe la rond-point şi chiar din­colo de grădina Aleelor.

Nimenea nu şciea cine să fie misteriósa fiinţă ce insoţeşce pe aventurosul general : şi cu tôle că n imenea nu putea să ateste, decă int r 'adevër acea femeie voalata e t ineră şi de-o frumuseţă pofticiosă, — mul ţ i deja invidiau pe fericitul X . . . şi doriau cu ori ce preţ să in t re in micele lui taine.

La petreceri, X . . . nu se feriă de loc de cama­razii donjuani, — şi le spunea verde, că persona cu care se primbla aşa incognito, nu-i mai puţin decât o dină, in t inereţe şi frumuseţe . . .

— Dar ! il apostrofa unul din camaradi ; d ta imi faci impresiunea unui enunc, ce păzeşei comóra unei frumuseţi, ca nu cumva să fie răpită de . . .

— Aş ! credi ! întrerupe cu un rîs sarcast ic, — generalul eu nu me tem de loc de comóra mea ! sünt pëtruns că á re pentru mine a tâ ta dragoste, in-incât de v'aţi pune voi toţi cu tot avutul vost ru in zăspăr ca să mi-o smomiţi, v 'aţi perde vremea de florile mërului . . .

— Audi ! audi ! victoriosul general ! — respun-deau toţi in hoho te de rîs !

— Ei, pe ce puneţ i remaşag ca s'o aduc intre voi toţ i , ş-o să pet recem nóp t ea intregă, — şi nu va redicâ măcar un vêrf de ochi la nici unul din voi !

— Decă-i vei pune lăcă ţ i la ochi, a tunci d a ! — Fă ră s ă i pun lăcăţ i , şi fără nici cel mai

mic voa l pe obrazi . . . pune ţ i r emaşag ? — Pe ce ? — strigară toţi . — P e u n supeu >a la Luculus« pent ru doue-

spredece persóne, Ia Binder! — Primim ! primim ! respunseră ér toţ i in cor. A doua di supeul fu comanda t la Binder, şi

sera pe la 9 ceasuri , toţi bon-vivanţii de ieri erau neclinti ţ i la mésa cea mare din disul hotel. La 9 şi 5 minute , generalul işi făcu apariţ ia, aducênd la bra ţ pe necunoscu ta voala tă . Toţi sa lu ta ră . Generalul cu un ae r plin de triumf, şi c'o mână resucindu-şi lun-ga-i mus te ţă respunse forte ironic salutului. Dama sa luta ancă cu un respect vëdit, şi fără să aştepte a fi invi ta tă de cineva işi redicâ voalul, il puse dea­supra pălăriorei, ş i se aşedâ pe un scaun de lângă mesă .

Toţi o admi ra ră ; nimene n 'a cunoscut-o. Ceea ce-i ma i impor tan t inse e, că ospeţii cu­

r ioş i au plătit splendidul supeu, a ş a după cum ves­t i tul Binder şciea să-1 tacseze, şi numai X . . . n'a scos nici un ban din pungă.

Delà acea dată lumea intregă putea vedé, şi chiar in mijlocul dilei, in birjă, in localuri publice, ori in magazii, pe generalul X . . . a lăturea, séu la b r a ţ cu necunoscuta . . . căci pen t ru toţi eră o ne­cunoscută .

Eu inse când am audit aces te istorii aven tu­r is te ale generalului, şi i-am dat int r 'o di a tenţ ia ca să vëd chipul misteriósei sale companióne, am recunos­cut numai decâ t intr 'ênsa delà cea dintêi ochire, p e . . . fata calicului. * ***

Şi de-atunci , t imp de un an — doi — póté şi t re i , i -am vëdut ancă adesea ori, tot nedeslipiţi unul lângă altul, tot in birjele cele mai lucsôse ale lipo­veni lor celor m a i guşaţi, mergênd a t â t prin cofetării, c â t ş i prin grădini séu rës taurantur i , a runcându-ş amêndo i reciproc, fără păsare de lume ochiri galeşe

mai la fie ce clipă . . . t răind . . . in faţa lumei cel puţin. — ca doue turturele ce nu s'ar pute despă-reehiă nici odată.

Şi ea, fata calicului de odinioră, ţiitorea gene­ralului de astădi, eră ancă frumosă ; obrajii cărnoşi, braţele gingaşe şi pufóse, ca şi când nu s'ar ii tîrit nici odată la gura bordeiului din pâment : — şi când tot la braţul lui X . . . intra in cele mai lucsóse ma­gazine ale laşului, — negustorii trebuiau să-i scotă şi să-i ara te de-odată. fără multă vorbă, tot ce aveau mai elegant şi mai scump, căci altfel îi t ra ta d e : imbéciles] — Inveţase,de când cu generalul, şi câ teva cuvinte franţuzeşci ; da !

Lltimul an de vieţă inse a generalului produse o schimbare cam simţitore asupra fisicului amèndu-ror. — El nu se mai scoboriâ din t răsura decât ţ i -nêndu-se de mâna ei, şi de capră, — nu mai păşiâ decât şovăind — şi nu mai visitâ decât localurile ce n 'aveau de loc scări de suit ; — ea-s perduse colo­nii trandafiriu al obrajilor, ba ancă ceva şi din câr-no.şia lor : gâtul i se lungise şi subţiase : mânile-i ancă nu mai aveau fragedimea de al tă-dată . . .

Cu tote astea ei ancă duceau o vieţă berban-tărescă, şi lumea in care se invèrtiau îi l'ericiâ.

Generalul X . . . delà o vreme a murit ; i-am vë<)ut şi pompa funebra, destul de măreţă. Pe ea, pe fata calicului, n 'am vëdut-o in urma pataş te i : de altmin­trelea nici m 'am interesat aşa de mult s'o ved deçà e acolo séu ba.

Şi 'ntr 'o di, — vor fi vr 'o cinci ani de atunci, e ram in cancelar ia doctorului T . . . ca să iau o r e ­ţe tă pentru niş te friguri ce m'apucase. Uşa cancela­riei se deschide incetinel, tocmai când medicul imi numera bă ta ia pulsului, şi o formă femeiescă, intră abia pur tându-se . Drul in tórce capul, o vede si fără a se tinchisi de loc, reîncepe consultarea cu mine ; apoi se pune să scrie r e ţ e t a ; in timpul scrierei, el ad-resézà următorele cuvinte nouei ven i te :

— C e ? ér ai mântu i t? ér la mine ai ven i t? vëd bine c'am să dau de dracu odată cu dta !

0 mornăire slabă se încercă să respundă ceva doctorului, dar eu nu înţelesei nici un cuvent din ea.

Drul puse reţeta mea de-oparte, şi scrise repede o alta, in doue séu trei linii, o dădu acelei femei, fără a mai dice nimic : femeia se intórse, mulţămind cu un semn din cap — şi erăş câteva cuvinte bol­borosite, din cari de as tă -da tă înţelesei numai pe aste d o u e :

— » Săru t manile.» Dar in intórcerea ei ca să iesă pe unde a in­

trat , ochii i se aţ int iră un moment intr 'ai mei, şi — cu un fior electric, — recunoscui in acea formă de femeie, ér pe fata calicului.

Ea eşi re t răgându-ş iute pr ivirea delà mine. Am remas câ teva clipe încremenit ; când drul

imi puse re ţe ta in mână , — il intrebai abia cu ju­măta te glas.

— Cine-i bo lnava a s t a . . . şi ce bolă a re ? — Asta-i — respunse drul iară nici o greutate,

— o fostă ţ i i tore a generalului X . . . care a murit an, şi i-a lăsat drept or-ce moştenire obiceiul de a face injecţiuni de morfină.

Pa r că ancă nu e r am dumer i t cu tote lămuri-tele esplicaţii ale doctorului .

— C u m ? generalul, n u i-a lăsat nimic? — Nimic ; şi rudele au da t -o afară din casă

chiar in diua morţ i i lui, cu cât era pe densa. — Şi e bolnavă ? — O bolă de te rmina tă n 'are a l ta decât , că mor ­

fina ce-a inve ţa t -o el s'o intrebuinţeze ma i intêi de plăcere , adj i-a ajuns o necesi tate absolută, fără c a r e nu póté t ră i , ş i din pr icina ei a ajuns in s ta rea asta»

3 0 4 F A M I L I A Anul XXIV.

Nici un doctor nu mai vre să-i prescrie reţete , căci e oprit de reglementul san i ta r ; mie inse mi-i milă de densa, şi îi dau to tdéuna când vine la mine, cu risicul de a incăpe intr 'o di in vr 'o belea anapoda ! . .

De-atunci, de cinci ani de dile, acea femeie se ţine neconteni t pe strădile laşului , cu infăţişarea-i neschimbată, aşa cum a m a ră ta t -o la începutul aces ­tei istorisiri, — şi lumea ieşană o cunoşce numai sub numele de : morfinista ; n u toţi inse cunosc şi curiósa odisee a fetei calicului.

N . A. B o g d a n .

Nóptea de veră.

Jjópte, tu s tăpâna minţi i , l e g ă n dulce-al fericirei, * S u b a tale aripi negre, toţi iş află s cut durerei ;

Cu-a ta tainică tăcere , cu-a l t e u sgomot, eş t i tot una , De vieţă dătătore, j a l e du lce 'ntotdéuna. In ves tmântu l teu suratec, in lucirea ta d e s t e l e . Când cu tine deodată , v i n e luna intre e l e ; Când suspinul vere i dulce , vântul lin, l o v e ş c e 'n frunză, F l ó r e a sinu-şi d e s v e l e ş c e — póté dór s ă s e a s c u n d ă ? Cine póté să pr ivescă , făr o vra jă n e 'nţe lesă , L a puternica-ţi frumseţă. c e din ceruri e c u l e s ă ! ? Când s tăpâna ta frumosă, de p e munţi m e r e u apare , Sub a sa le rade l impedi, totă firea ' n dor tresare : Mil iónele de s te le sunt m a i v e s e l l u c i t ó r e , Tremurând zefirul sboră, d e l à flore pân' l a flore, — Lin, de vent îmbrăţ işate , f lor i le in dor se scutur , Imbëtat de -amor cu ele , s e ingână-un m â n d r u flutur, — Cu musţe ţ i l e sucite , cu aripele 'ncleştate , Cu ochi lucitori de patimi, s e sărut cu flórea 'n parte. — In h u c é g privighitórea lin s e v a e t ă prin nópte , Credinciosul ei tovarăş i respunde 'n b l â n d e şopte, Căletorul stă in ca le -ş , du io şa t de-a lor cântare . Ascu l tând tainic s imţeşce — dorul seu din d e p ă r t a r e , — Riul curge mai vorbăreţ , prin frunziş luna-1 pândeşce , Cum in cale-ş el sărută totă flórea şi ş o p t e ş c e Vorbe dulci d e - a m o r ş i doruri, incât florile m i l ó s e Tote s c a p ă V. sinu-i luciu s i rme m o i şi m e t ă s o s e . . . .

Nópte , tu stăpână minţii, legăn dulce-al fericirei, Sub a ta le aripi negre toţi i-şi află scut durerei , Inima trudită 'n doruri, in dureri mistui tóre , — Sufletul scă ldat in lacrimi, m i n t e a 'n gânduri per i tóre ,— Omului fără nădejde, pentru toţ i eşti m â n g ă e r e ; S o m n u l dulce ne dă multe, ce v ie ţa ér le cere

L u c r e ţ i a S u c i u .

Francillon. — Comedie in 3 acte de A. Dumas fiul. —

(Urmare.)

Scena II. Aceiaşi, Âneta, Lucian, Stanislas, Henri.

(Franc ina se duce la piano şi cân tă ceva de Wagner . )

Aneta. (Teresei cu o ces că de ceaiu in mână . ) Poftiţi o cescă de ceiau, d o m n ă ?

Teresa. Bucuros, drăguţa mea . Aneta. Cu lapte , or cu cognac ? leresa. Cu lapte. Aneta. (înfăţişând o cescă lui Stanislas.) Dar

dta, die de G r a n d r e d o n ? Stanislas. Şi eu, domnişoră . Aneta. Cu lapte , or cu cognac ? Stanislas. Ba, cu cognac. Aneta. Câte bucăţele d e . z ă h a r ?

Stanislas. Decă-mi pui cu cleşcele, doue ; decă -mi pui cu degetele dtale cele frumóse, câ te v r e i .

Aneta. Eşti forte galant . (I d ă cu cleşcele.) Stanislas. Eş t i fără milă, domnişoră . Aneta. (Lui Henri.) Dta, die de Symeux ? . . . Henri. Eu, d ră , te voi ruga, s ă -mi spui , c u m se

face sa lada aceea, de care a m m â n c a t a ici as tă s e r ă . Mi se pare , că d ta ai făcut-o.

Aneta. Sa ladă japonesă. Henri. E j aponesă ? Aneta. Aşa-i die eu. Henri. De ce ? Aneta. Ca să aibă u n nume ; a c u m to te celea

sunt j aponese . Henri. Dta ai născoc i t -o? Aneta. Da. îm i place mult , s ă me îndeletnicesc

cu ale bucătăriei . Henri. Ai luat l ec ţ i i ? Aneta. Sun t acum şi şcoli de bucă tă r ie p e n t r u

fete, inveţ i veşnici le principii şi apoi faci, c u m t e t ae capul . Sunt şi c o n c u r s u r i

Henri. Şi pen t ru ce ai i nve ţ a t d t a , să faci bu ­cate , dră ? căci, n u mai e indoiélà, n 'a i inveţa t , ca să-ţ i faci o meser ie dintr 'acésta .

Aneta. Am inve ţa t să fac buca t e , cum a m in ­ve ţ a t să citesc, să scriu, să desenez, s ă cân t l a p i ano , să vorbesc englezeşce şi nemţeşce , să cânt i ta l ie -neşce , să călăresc, să pat inez, să venez , să m â n caii , cum a m inveţat va lsu l in doi şi in trei paşi , po l ca şi t o t e figurile c o t i l i o n u l u i . . . ca să-mi găsesc b ă r ­ba t . To t ce fac felele, nu e aşa dlor, le fac ca să ve p lacă ; şi n u t rebue să se siléscà, să fie câ t po t de deseverşi te , ca să fie v redn ice de c ins tea şi b u ­curia de a-ş insoţi v ie ţa in t regă cu c â t e v a clipite din a d v o s t r ă ? (Lui Lucian.) Dar, t u frate, t u v re i c e a i u ?

Lucian. (Care citeşce u n jurna l . ) Nu v r e a u n i ­mic , iţi mul ţămesc !

Aneta. Atunci , die de Symeux, deçà vre i să iei un condei şi cernelă , iţi voi dic ta , cum se face s a ­lada , pe ar ia ce c â n t ă F ranc ina . Dar imi făgădueşci, că nu vei destăinui ceea ce-ţ i voi spune , decâ t pe r -sónelor vrednice să o inţelegă şi s'o pre ţu iescă .

Henri. E p e n t r u măicu ţa . Ié r tà -me, că la v e r s t a mea die mamii t o t măicuţă , dar , fiind că s tau m e r e u cu densa , am p ă s t r a t acest obiceiu de copilărie.

Aneta. Nu te iert , die ; te felicit ; şi eu, ca re n u mai a m mumă, t e pizmuesc.

Henri. (Lui Lucian.) Audi ? . . . Numai ea şcie să spue lucrurile a ş a de bine. (Tare.) Sûnt la p o r u n -cele d ta le , dră .

Aneta. Pui să fiérbà cartofi in bul ion, îi t a i felii, ca l a or-ce saladă şi până nu se recesc , le pu i s a r e şi p i p e r ; pe u r m ă le pui un t -de - lemn b u n t o ţe t . . .

Henri. Oţet de t a r h o n ? Aneta. Se póté şi de cel de t a rhon , d a r po ţ i

pune or de care ; ceea ce e ma i în semna t , e o j u ­m ă t a t e de p a h a r de vin alb, Cha t eau - Iquem, decă se pó te . Mărar şi păt runjel mult , tă iat mërun t , m ë r u n t . In v r e m e a aces ta prăjeşce, pe când fierbe bul ionul , midii mar i cu ţel ină, scurge-le b ine ş i to rnă- le pes te cartofii bine săra ţ i şi p ipăra ţ i . Apoi mes tecă- le bi­nişor .

Teresa. Mai pu ţ ine midii decâ t ca r to f i? Aneta. Cu a t r e i a pa r t e ma i pu ţ in . T rebue n u ­

ma i să se simtă că sunt şi midii, n u t r ebue nici să t e aş tepţ i că or fi nici să fie p ré m u l t e .

Stanislas. Vedi, ce bine te l ă m u r e ş c e ? Aneta. Iţi mu l ţ ămesc , die. După ce o faci, c ând

o mest ic i . . . Henri. încet işor . . . Aneta. Pui d ' asupra feliuţe de trufe, dar a t â t d e

mul te , incâ t s'o acopere peste t o t .

Care-i nai frumosă?

o

\

306 F A M I L I A Anul X X I V .

Henri. Fierte in vin de Champagne . . . Aneta. Nici nu e vorbă . Şi tote aces tea le faci

cu vr 'o doue ceasuri inainte de mâncare , ca să fie salada rece, când o dai la mésà.

Henri Nu se póté pune salada in ghiaţă ? Aneta. Nu, nu , nu . Trebue s'o laşi să se r e -

cescă singură, e forte p lăpândă , şi să aibă v r eme aromele în t rebuinţa te să se amestece in linişte. Aceea, pe care ai mâncat -o adi, ţ -a p lăcut ?

Henri. Minunată. Aneta. Decă e aşa, fă cum ţ -am spus şi vei

avé sa ladă întocmai ca aceea. Henri. Iţi mulţămesc, d ră ; bietă măicuţa , ca re

nu ese din casă şi căreia-i cam plac mâncăr i le bune , iţi va fi cu deosebire recunoscëtôre .

Aneta. Or de câ te ori vei pofti, sunt gata. Mai şciu şi al te feluri de mâncăr i născoci te to t de m i n e ; decă plac mamei dtale, m e voi duce eu s ingură să- i spui cum să le facă şi pen t ru intêia o ră voi s ta chiar eu acolo, până le v a face . . . afară numa i decă bu­cătarul dvós t re nu va fi v re -un ţîfnoş.

Henri. E bucătăresă . Aneta. Atunci ne vom înţelege, cum se cade să

se inţelegă femeile. Aşa dar, când poftiţi . . . Şi a c u m , dlor, nópte bună.

Stanislas. Pleci, dră ? Aneta. Me duc sà vëd, decă-mi dórme băia tu l bine. Henri. Băiatul dtale ? Aneta. Tinerul viconte Gaston de Riverol les fiind

înţărcat , ca să las pe m a m ă să dormă, m e depr ind eu cu rolul de mamă, tot cu gând să-mi găsesc un bărbat . Nóp tea asta se culcă in odaia mea pent ru intêia óra.

Henri. Stai cu noi, d ră . P e v r emea aces ta dl viconte t r ebue să do rmă dus ; şi când e vorba , a re pe doica obişnuită, cea găt i tă cu panglice, ca să-1 legene şi să veghieze ?

Aneta. Negreşit că are . Dar adevërul e, dlor, că am veni t numai ca să ve dau ceaiul. După aces ta nu mai a m voe să s tau in salon.

Stanislas. Pent ru ce ? . . . Aneta. Pen t ru că se vede, că vorbeşci niş te lu­

cruri aşa de necuviincióse, incât o fată nu t r e b u e să le audă.

Henri. Nu vom spune decât lucruri cuviincióse. Aneta. Dar a m audit, că de nu sunte ţ i necu-

viincioşi, apoi sunteţ i plicticoşi. Stanislas. Cine a cjis a ş a ? Francina. (Tot cân tând la piano.) Eu, du- te d ră ­

guţă. Aneta. (Face o reverenţă.) Acum puteţ i spune

to t ce poftiţi, dlor ; plec, şi v e încredinţez că n u a s ­cult pe la uşi. (Ese.)

Scena III. Aceiaşi, fără Aneta.

Stanislas. Grozav aş vré să şciu, pen t ru ce dice Francillon, că suntem necuviincioşi ?

Francina. Mai intêi rog pe dl Grandredon să nu-mi ma i dică Franci l lon ; m e chemă dna de Ri­verolles. ,

Stanislas. Te mai chemă şi Francina , din ca re prietenele dtale au făcut Francil lon, n u m e pe ca re l 'am p ă s t r a t cu încuvi inţarea bărbatului dtale , aci de faţă. Nu e aşa, Lucian ?

Lucian. (Cetind mereu jurnalul .) Ba, p ré a şa — Stanislas. Ved i? Francina. Dar acum, când am băiat m a r e în ­

ţărcat , nu-mi mai p lac poreclele şi v e rog, de adi inainte să-mi diceţi d n a ; b a r ó n a mi-a făcut a supra acestui obiceiu observaţ ie forte dréptà, căreia, după

cum vede, m e supun . Aşa e T e r e s a ? (Plecă de là piano.)

Teresa. Aşa. Stanislas. Atunci nu-mi mai dici »Stanislas«

scur t . Francina. Iţ i voi dice >domnule.< Stanislas. Va s ă dică s 'au s ch imba t to te ? Francina. Da, s 'au sch imba t tó te . Teresa. F r a n c i n a are d rep ta te . Nu şciu de ce s'a

lua t delà o v r e m e incóce in soc ie ta tea bună obiceiul necuvi inc ios să spue tó te cuvinte le grosolane ale s o ­cietăţi i rele.

Francina. P e n t r u că, d raga m e a pr ie tenă, d u m ­nea lo r sun t de d imine ţa până séra inhă i t a ţ i cu dre le , care n u le mai pă răsesc , decâ t când se duc la c lub şi p e n t u că de v re i să- i ţii acasă d in când in când, t r ebue să le ingădui purtări le , cu care s'au depr ins pe acolo, ba ch ia r să te por ţ i şi t u cu ei c u m se p o r t ă domnişore le acelea .

Stanislas. Adevërul e, că eşt i infuriată, că nu- ţ i i sbu tesc mijlócele, ce întrebuinţezi , ca să placi .

Francina. Ce mijlóce ? Stanislas. Cele pe care le în t rebuinţez i cu no i .

Coche tă r i a dta le e cunoscu tă ; ai vré să se a m o r e s e z e toţii bărbaţ i i de d t a .

Francina. Când ai şei, ce mul t imi pasă m i e d e bă rba ţ i ! Decă n ' a r fi decât ei şi eu pe pëmên t . . .

Stanislas. De a ş fi dis eu as ta , apoi . . . Francina. E o dicetóre şi a n c ă n u o spui t o t ă . Stanislas. Atunci , decă nu- ţ i p a s ă de bă rba ţ i ,

de ce-ţ i faci a ş a r o c h e ? (Arată rochia . ) Francina. Dar ce are r o c h i a m e a ? In ce gre-

şeşce ? Stanislas. In nimic, j u d e c â n d d u p ă câ t e de fru-

mosă pe din a fa ră . Francina. Stanis las , o să m e super . Stanislas. Dar lasă, că şc iu bine, că nu faci

pen t ru noi aceste rochi a t r ăge to re , n ic i n u t e joci pen t ru noi de-a zburda ln ica , lucru ce nu- ţ i s t ă b ine de loc ; eşti s en t imen ta lă ; d t a ai t ră i m i n u n a t de bine in t re un rasol fiert de so r a d ta le Aneta şi i n t r e un m ă n u n c h i de »nu me uită* d a t de Luc ian şi in cele din u r m ă ai a r u n c a mănunch iu l in óla de resol , nădăjduind să-1 faci mai gustos. Aşa e ?

Francina. P ó t e . Stanislas. Şi incolo te-ai sili n u m a i să faci p e

Lucian gelos. Lucian. Şi de géba, nu sun t : şciu eu cu c ine

a m a face. Francina. Vei fi gelos. Când a ş v ré eu, t e - a ş

face să fii. Lucian. î n ce r că ! Stanislas. Luc ian are d rep ta t e , d t a eşt i gelosă. Francina. E u ? Stanislas. Da, d ta , De ce eşt i t o t s u p e r a t ă ? De

ce to t cânţi din W a g n e r , de ce nu v r e i să- ţ i m a i die Franc i l lon ? . . . P e n t r u că n ' a m v r u t să- ţ i r e s p u n d adineor i la mesă, c â n d m'a i î n t r eba t încet , decă t o t se mai duce Lucian la . . . domni şo ra . . .

Francina. (Ducêndu-se l a el.) Ai să taci, or . . . ? Stanislas. Şi fiind că n ' a m v ru t să- ţ i s p u i . . . Francina. (Dând in t r 'ênsul cu evanta l iu l p â n ă in

sferşit îl rupe.) Na ! Na ! Na ! (S tan is las o a p u c ă d e mijloc, pe când d ă in t r 'ênsul şi-i s ă r u t ă b ra ţu l de ma i mul te ori.) Mi-ai r u p t evanta l iu l .

Stanislas. Dar t e - a m şi să ru ta t . Francina. Să ru ţ i pros t , d r agă ! (Lui Lucian, d u ­

cêndu-se la el.) Ţ - a insul ta t nevés ta . Omoră-1! Lucian. Ce să- ţ i f a c ? Tu l 'ai a ţ î ţ a t . Francina. ( Int indêndu-i b r a ţ u l şi o b r a z u l . ) Â t u n c i

ş t e r g e ! . . . JT

Anul XXIV. F A M I L I A 30:

Lucian. (Sărutând-o pe bra ţ şi pe obraz.) Dar a c u m a s têmpëra- te .

Francina. ( încet lui Lucian.) Spune-mi cà me iubeşci .

Lucian. Da, te iubesc, şeii bine, că te iubesc. Francina. Spune-mi-o mai bine. nu aşa . Lucian. Nu ţ-o pot spune altminteri in faţa lu-

mei . Fracina. Atunci, hai să-i gonim. Lucian. Lasă-me să-mi citesc jurnalul şi du-te

de te pieptănă. Francina. Ce frumos iţi stă, să-ţ i citeşci jur­

nalul , când e dna Smith aici ! . . . Teresa, (Stând la o mesă cu Henri.) Nu te ocupă

de mine, die de Riverolles, eu joc cu dl de Symeux. Francina. (Lui Stanislas.) Mi-ai stricat perul. Să

vedi, ce am să-ţi fac . . . Ia sună de doue ori, să vie servi tórea.

Stanislas. (Sunând.) Nu e nimic, d e ç à ţ-am stricat perul ; iţi vei pune al tă codă.

(Va urmá.)

D u m i t r u S t ă n c e s c u .

G r i v i ţ a. (Urmare.)

Turcii vor evident să lase pe Români să se apropie şi să deschidă apoi focul, ca să sguduie aşa mai lesne moralul tinerelor nös t re t rupe. Credênd tiraliorii noştr i că, d e c ă au urca t délül, vor fi numai decât la pólele intărirei , gata a se asvèrli pe densa, ei zăresc neaş tep ta t intre denşii şi redu ta inamică un nou obstacol , cum se pres intă adesea pe acest te ren tă ia t şi accidentat din giurul Plevnei, nevădut la distanţă, pamêntul pàrênd oblu. Acest obstacol cons ta dintr 'o nouă vălcea, largă de 600 metr i , cu suiş repede şi dominat de o t ranşee despre inamic, vă lcea care s'a numit d'atunci de soldaţii noştr i valea sângelui, in u r m a dureróselor perderi ce a v u r ă in-na in tea acestei pedeci ; ei pogorîră in vale urmaţ i de t rupele tovarăşe şi începură de aci să urce repede celalalt povârniş , in t impinând anevoin ţă prin desfun­d a r e a pămentului de plóie şi pr in noroiul alunecos care le ingreunâ mersul şi-i siliâ să se aca ţe de tu-ferişuri şi buruieni, séu să se sprijine in baionetă spre a ajunge la comă.

In acel moment, apărător i i din t ranşeea de pe m u c h i a clinei incep focul a supra tiraliorilor cari a junseră tus şi asupra celor ce urcau, pricinuindu-le perder i s imţ i tore ; da r ei nu se turbură şi inainteză mereu asupra retranşamentului . »Nainte!« strigă în­drăzneţul comandant , maior Şonţu, care mergea in fruntea lor, dar care cade lovit' de morte in momen­tu l când soldaţii sei gonesc pe vrăşmaş din retran-şamentu l din 'naintea redutei.

Batalionul următor al colonei, l-iul din al 8-lea de liniă, urcase in t impul acesta pe muchia délului din faţa redutei . 0 groznică surpr indere adăsta aci p e năvălitori .

Tabia Abdul-Kerim, ce t rebuia să atace, nu for­m a o singură întărire cum un t imp de o lună şi ju-m ë t a t e fusese recunoscută de s tatul-major rusesc, şi cum eră însemnată pe planul acestuia comunicat Românilor . Din liniile nóstre de pe muchiele văilor Bucovei şi Griviţei, tab ia turcescă se vedea, este adevăra t , ca o singură şi mare redută care se nu­mise reduta Griviţei, cum eră indicată şi de Ruşi, şi aşa se pres intase recunoşcerilor ce făcuseră oficierii noş t r i de stat-major in cele pat ru dile, numai, de <ïànd a rma ta română era 'naintea Plevnei. Dar lu­

crarea turcescă constă, realmente, din doue redute legate printr 'un şanţ care forma un fel de curtină, şi configuraţia terenului, cu incovăitură aprópe de şanţ, nu punea in evidenţă decât feţele Nord şi Sud : faţa Est eră astfel acoperită, incât în tăr i rea părea a nu formă decât una şi aceeaş redută. Acesta si tua-ţ iune care nu se putu lămuri decât in momentul a ta ­cului, făcu ca armata română, in loc de a luptă cu o singură redută , cum prescriau dispositivele, avea să lupte in contra a doue redute de o potrivă pu­ternice.

Acesta fu uimitórea descoperire ce făcură tru­pele colonei divisiunii a 3-a când sosiră pe muchia délului şi vedură, in faţa lor, o redută nouă la pó­lele căreia se atlau, şi la stânga acesteia, la 300 metri , altă redută asupra căreia se îndreptase colóna divisiunii a 4 - a . In acesta gravă impregiurare ce eră de făcut ? A schimbă Irontul atacului şi a se dirige căt ră reduta din stânga ? La acesta nu eră de gân­dit nici din causa terenului, nici a focului redutei şi drumului acoperi t intre ambele întăriri sub care se află colóna. A da innapoi, a se retrage far a da asal­tul ? Nu, iubită ţeră, n 'aveau fii tei să-ţi aducă astă necinste !

>Nainte, copii !« comandă cu totă fatala des­coperire colonelul Ipătescu, şelul colonei de a tac , şi Ia glasul seu bataliónele române se aventară cu ne­păsare de rănile şi mór tea ce loviau in tovarăşi i dinnainte şi din giuru-le. Când vedură pe ai noştri dând năvală asupra lor, Turcii deschiseră de-odată focul tunuri lor cari asvêrliau srapnelé, pe când in­fanteria lor, tragend din şanţ, de pe banchetă şi de pe parapetul redutei, formă trei caturi de unde por-niâ o nesterşită grindină de glonte, căci fiecare t ră ­gător avea lângă sine o ladă de tinichea plină cu car tuşe, din care-ş umplea neconteni t puşca Peăbody şi Winches ter , şi întreţinea un foc ne în t re rupt .

Tiraliorii noştri şi pelotónele de lucrători, doro­banţi i împreună cu soldaţii de liniă, innaintară spre drumul acoperit . »După mine, băieţi !« rtice căpitanul Valter Mărăcineanu, şi in capul batalionului se repede spre şant, unde valorosul căpitan cade pèt runs de glonte.

Străluci ta pur tare si voinésca mórte a maiorului Şonţu şi a căpitanului Mărăcineanu au fost o pildă pe care toţi tovarăşii lor voiau s'o urineze pe 'n t re-cute, şi aceste doue nume de eroi. împreună cu nu­mele acelor cari . ca denşii, se jertfiră in as tă di, vor remâné neşterse in ca r tea de gloria a óstei româ-neşci ! Acesta işi va aminti pururea de oficierul in­teligent şi frumos bărbat, de t inerul maior Şonţu, iubit in salóne ca şi in casarmă pentru firea sa plă­cută şi eleganta lui p res tan ţă ostăşescă. Ea va vorbi in totdéuna de oficierul modest şi laborios, de căpi­tanul Valter Mărăcineanu care, de mic, a r ă t ă nobi­lele şi vitejeşcile lui înclinări,* punctua l şi esemplar in îndeplinirea datoriilor sa milţtăresci, şi ca toţi eroii, cu înduioşată inimă şi ferbinte iubire fiescă pentru bë t râna lui m a m ă care n ' avea decâ t p'acest copil.

Căduseră aceşti bravi, da r nu se opriseră cora -gioşii lor tovarăş i . Toţi , oficieri şi soldaţi, făceau su ­preme opintir i spre a innaintă spre parapetu l drept ca un zid şi de 3 metri innalt , de unde vrăşmaşul îi trăsniă, pe când Turcii din vălceua de pe la turea

* Scri i torul aces tor rânduri a petrecut pe banca şco le i cu căpi tanul Valter Mărăcineann. El era îndatoritor şi de n e ­spusă b u n ă t a t e ; in jocuri le de copii rec lama intotdéuna c e a mai grea, m a i indrăsneţă ş i ero ică . í é r a şi armata au p e r d u t intr'ênsul un măr in imos fiu ş i un bun oşten, ce i ce l'au c u ­noscut d'aprópe, plâng un cald ş i iubit prieten ; no i î m p l i n i m aci o îndatorire de inimă dând as tă p iosă amint ire c a m a r a ­dului de a r m e şi tovarăşulu i de copilărie.

308 F A M I L I A Anul XXIV.

redutei, spre Bucova, îi loviau in costă , fără ca ai noştri să fiă apăraţ i din acea pa r te , căci colóna de tlanc, dest inata a acoperi drépta a tacului , nu putuse interveni la timp priincios. In zădar şefii regimente­lor al 10-lea de dorobanţ i şi al 8-lea de liniă, l o c -colonelii Măldărescu şi Poenaru , mai bagă in foc şi celelalte 2 batal ióne ale maiori lor : Lipan, care fu rănit in capul t rupelor sale, şi Macca : in zădar co­mandantul atacului, colonel Ipătescu, căruia i se ucise calul sub densul , îşi inimeză trupele ; şanţurile şi împrejmuirile ucigaşei redute se umplu cu t rupu ­rile s t răpunse de glonte, cu leşurile stărt icate de obuse şi de baionete ale oştenilor români . Aci fure ucişi căpitanii Garcalia, Panu : locotenentul Stănescu : sub-locotenenţii Horia, Ulescu. Iarca şi Marcovici ; fure r ă n i ţ i : maiorul L ipan ; căpitanii Vălcescu, Ma-nolescu. Şişman, Dobrovolschi ; locotenentul Teleman : sub-locotenenţi i : Ene, Nicolescu, Georgevici, Dincă, Elefterescu, Paciurea, Dimitrescu, Stanciu, Brociner, Crăciunescu, Merişescu, şi împreună cu aceşti oficieri 1200 soldaţi erau puşi afară din luptă, ucişi séu r ă ­niţi.

Colóna de a t ac a divisiunii a 3-a fusese po to ­pită de focul năprasnic şi nesleit al v răşmaşulu i din redută şi din drumul acoperit al acesteia, care c o ­munică cu tabëra turçésea delà Bucova. Dar nu fu o clipică, măcar , de 'ndoielă séu de 'napoiere in v i te -jele nóstre rênduri ; companii in cari toţ i oficierii fuseseră ucişi séu răni ţ i şi rămăseseră fără coman­danţi, u r m a u innainte lupta.

Comandantul divisiunii, colonelul Angelescu G. vëdênd că trupele pân ' aci in acţ iune perduseră 26 oficieri şi jumëta te din efectivul lor; că cu 3 b a t a ­lióne ce-i mai remăseseră nebăgate in bătaia , e r ă peste pu t in ţă a re incepe o în t repr indere in care 4 bata l ióne fuseseră sdrobi te , şi nu eră chip a se luă o redută a t aca tă numa i pe o singură faţă, şi pen t ru al cărei asal t pe ambele laturi 14 bata l ióne se cre-duse de t rebuinţă , — comandantu l divisiunii socoti că tot ce póté cere pu te rea omenescă şi onórea m i ­li tară se îndeplinise cu prisos, — şi re t rase din foc crâmpeiele eroice şi sângerânde cari mai r emase ră din colóna de a tac . Atunci Turcii din redutà sevêr -şiră un fapt neomenos ; ei eşiră din şanţuri şi se a runca ră ca fiarele a supra nenorociţilor răniţ i car i zăceau pe câmpul de luptă, îi schinguiră şi-i o m o -rîră, batjocoriră t rupur i le morţi lor car i căduseră m u ­cenici ai datoriei c ă t r ă stég. Corpuri le maiorului Şonţu şi căpi tanului Mărăcineanu fure infipte ca o r i ­bile şi desonorătore trofee pe parapetul redutei.*

Colóna de a tac a divisiunii a 4-a pornise şi e a punct la 3 ore, de-odată cu colóna.divis iuni i a 3-a, şi avea să lovescă faţa aba. redutei Griviţa, care , după dispositivul de bătaia, u rmă a fi a t aca t ă in acelaş t imp pe drép ta de divisiunea a 3-a, pe s tânga de cele 3 batalióne ruseşci . Terenul fiind ma i s t r împt in acesta par te a atacului , colóna putuse să inna in -teze acoperi tă de o vălcea care se afla la 900 me t r i de redută. Aci comandantul t rupelor de a tac , colo­nelul Borănescu, cârmi puţin la stânga spre a le spr i ­j ini flancul de o movilă care se afla la 150 metri de în tăr i rea a taca tă , şi desfăşura batalionul al 2-lea de vênà to r i in tiraliori, u rmaţ i de batal ionul l - iu al r e ­gimentului al 16-lea de dorobanţ i in colóne de c o m ­pania , şi de batal iónele regimentelor al 5-lea de liniă şi al 14-lea de dorobanţ i in réserva. Căpitanul de s ta t -maior Groza mergea cu capul colonei ; l o c - c o l o -nel Voinescu, şeful de s ta t -maior al divisiunii, cu

* A c e s t e c r u z i m i fure pe dată incunoşc i inţate guvernului nostru d e c o m a n d a n t u l armate i , ş i dl Kogălnicean, ministru d e esterne, adresa o n o t ă cab ine te lor s trăine spre a supune a s e ­m e n e a b a r b a r e fapte o s â n d e i Uimei c iv i l i sate .

t rupele de a tac . Bateriile nós t re inna in ta te sus ţ ineau cu t ragerea lor accelerată , inna in ta rea . Venă tor i i , cu

\ pelotónele de lucrători , pornesc in pas gimnast ic . ' Turcii intrebuinţeză şi aci tac t ica adop ta t ă in c o n t r a

divisiunii a 3-a, şi lasă pe năvăl i tor i să se aprop ie . Ura! şi Românii se aven tă la asalt. Alah ! Alah!

: respund din to te puteri le Turcii din şanţ , de pe ban-I ehetă, de pe parapet , deschidènd pe da t ă o p u ş c ă -

tură s t raşnică , a lcătui tă in t re i rêndur i de foc; şi glonţele şi şrapnelele turceşci t rag brazde adânc i in colonele năvăl i tore . »Nainte!« comandă oficierii. Tru­pele nós t re se năpus tesc spre şanţ , da r şiruri le lor

: sunt rup te şi desfăcute de apriga a p ë r a r e a d u ş m a -j nului care asverlă, ca dintr 'o tu lumbă , fer şi foc. ; Ataşaţi i mili tari ai diferitelor a r m a t e s t ră ine , ca r i fă-j cuseră mai mul te campani i şi as is tau la aces ta bă -1 tăliă, dec la rau că rare-or i au vëdut foc a t â t de viu, i şi măr tur i s iau că Turcii se înţe legeau de minune a

obţ ine cel mai mare efect de t ragere posibil.ţ

(Incheiarea v a urma.)

T . C, V a c ă r e s c u .

Poesii poporale. — Din comitatul S o l n o c - D o b ô c a . —

I Ë L „ • j ^ c ş a s e n c a din a lac ,

N u m e b lăs t ema s ă zac , <s&> Că n'am pe n i m e c u drag, Ţ S ă - m i p u e m â n a la c a p ,

S ă m e 'ntrebe de c e z a c ; Păser i că din ogor , N u m e b l ă s t e m a s ă mor , Că n 'am p e n i m e c u dor , Să m e 'ntrebe d e c e m o r .

Eu m e duc m â n d r u ţ ă m â n e , Dorul m e u aici r e m â n e , Grijeşce-mi-1 m â n d r ă bine , Şi mi-1 legă m â n d r ă legă, In corn d e nă framă negră , Şi mi-1 trimite pe apă ; D e c u m v a s'a innecá , N u - m i m a i trage n ă d e j d e a , D e s'a opri după petră , In trei ani m e tot aş teptă , In trei ani şi j u m ë t a t e , Că n e - a m iubit cu dreptate .

Păser i ca cântă 'n i erbă , Trece b a d e a nu m e 'ntrebă, Cugeti că nu i -am fost dragă, Ş i eu trec ş i nu-1 in treb , N u m a i cu ochii-1 p e t r e c .

N u gândi fată gândi , Ca t ine c ă nu ar f i ; Ca t ine sunt ş i o m i e . Dar nu-mi trebue m i e .

T r a g in reu c a a l tu 'n bine, L a s s ă trag, că n 'am p e n ime , D e - a ş a v é pe ore c i n e , M'ar s c o t e d in reu l a bine , Ş -ar băga m â n a prin foc, Ş i m'ar sco te la n o r o c , Ş -ar băga m â n a prin jar, Ş i m'ar s c o t e din a m a r .

L a u r a V e t u r i a M u r e ş a n .

Anul XXIV. F A M I L I A 309

M i

tf xn±B-:*,'; M 'j ' j ' i A 7, ' A ',î "i •,: i •

» S A L O N. f i ggfaraisíSísiaíaaíaraía/BísiBi Sa

De prin Basna. Sgomotul oraşului, căldura şi dorul de aer cu­

ra t m 'au tr imis la Basna, de unde vin a ve spune cam cum pet rece lumea pe aici, căci mie modul de vieţă ce duce lumea in Basna mi s'a părut ceva cam deosebit de v ie ţa de prin alte locuri de băi din Ardeal.

Basna e aprópe singurul loc unde lumea adu­na tă pe t impul verii e ingrijată mai mult ca apa vin-decătore să-şi facă datoria , datorie pe care şi pa ­cienţii o împlinesc cu mare sfinţenie cătră elementul binefăcător, mai esplicit : toţi fac cură cu mare punc­tual i tate . Petrecer i le , cari in alte locuri formeză punc­tul prim din ordinea dilei, aici simt cam in al doilea rang şi res t r înse numai in cercul familiei seu al cu­noscuţilor ca re la inceput este totdéuna mic.

Cine a avu t ocasiunea sà visiteze câteva din băile nóstre, v a fi observat câteva caractere dist inc­tive intre unele şi a l te le: >7)işnaduU ofere vis i ta to-rului una din cele mai pictoreşci posiţiuni ce le in-tèlnesci mai la fiecare pas de-alungul Carpaţi lor ; plă­cutul miros de brad. aerul curat , atrage acolo a tâ t suferindi, cât şi sânetoşi, atât tineri, cât şi bëtrâni , da r mi s'a p ă r u t in anii t recuţ i că in maior i la te erau bët râni , — de pe innălţ imea Tuşnadului pu teau privi mai uşor in jos *la trecut« si in sus vedeau »cerul« mai aprópe ca alţi muritori . La Élőpatak, b ae prin escelinţă pen t ru bărbaţ i , nu ţi s 'ar mai uri nici odată , de şi eşti lipsit intru câ tva de plăcuta societate a damelor, de care , de al tmintrelea ai a tâ ta t rebuinţă in t impul sesonului — la băi : aci humoru l bărba ţ i ­lor inlocueşce de minune avantagiele unei societăţi de dame.

Decă mergi la băi numai ca să nu stai acasă, iţi r ecomand cetitorule să cauţ i totdéuna să intri in o societate de dame, — decă eşti timid, vei deveni curagios : decă eşti s tângaci , devii forte abil ; iţi poţi închipui singur ce t rebue să devii decă din fire vei avé disposiţ iuni spre petrecere si un spirit social ceva cam tocit ! Lucru iţi pa re curios să vedi in tote dilele aceleaşi figuri, făcetid acelaş drum ca şi tine. şi credi că toţi au aceeaş des t ina tă ca şi tine. Ab­sorbit de cele ce ţi se pe t rec dilnic înaintea ochilor, uiţi mai to te grijile ce e ră să le iei cu tine de acasă şi începi să faci şi tu ce face cealal tă lume. Faci prietenie cu to t ă lumea, o prietenie pe care credi că nu o vei mai rupe nici odată şi care in realitate nu dureză decâ t in v remea cât stai cu ei. Decă vrei să ai un folos din prietenia as ta efemeră, fii bun iubite cetitorule şi s tudieză apucătur i le , superficialitatea ce vei află in socie ta tea cocónelor.

Ocasiunea cea ma i bună pen t ru as tă o ai in Zizin, unde vedi numai cocóne şi copii ; bărbaţ i i sunt ca corbii cei albi, din care causa damele au o deo­sebită consideraţ iune pen t ru ei. Apropierea de Bra­şov face ca in fiecare duminecă şi di de serbátóre Zizinul să-şi schimbe aspectul sëptëmânal .

P re tu t inden i in aces te trei locuri de băi ceteşci pe feţele vis i ta tor i lor numai vesel ia! şi şi lucrul pen­tru care au veni t la băi e numai dor in ţa de varia-ţiune : var ia t io delectat .

Tot cam aşa ar t rebui să fie şi cu Basna ; dar pré puţini sun t pe aici ca re au veni t numai de va-riaţ iune. Dintre visitatorii băilor de aici ma i numai eu sûnt téfër ; ceialalţi au veni t numai de dorul să­

nătăţ i i . Dar ori cum ar fi, de distracţie nu cred să se plângă nimeni : apoi plăcuta posiţiune a locului, t impul frumos pe care na tu ra se indura să ni-1 lase pe aici. lac ca Basna să apară cu mult mai in tere­san tă decât e in reali tate.

De tot ce te-ai puté plânge pe aici e, că apa de cură e cam săra tă şi de un gust cam neplăcut şi apa pentru baie e udă. Apa ce-o beau suferindii la 7 césuri dimineţa lasă urme pe feţele tuturor : cu puţ ină disposiţiune i vedi pe toţi după cură, şi nu-i audi vorbind decât de gustul apei şi de avantagiele ce-ţi aduce. Ca să pară mai dulce la beut, domnul căpi tan Cosgaria a botezat-o «limonada» : şi inlr 'ade-vë r pare că mergi cu mai mare disposiţiune la cură, când te invită d-Iui la un pahar de l imonada.

Visitatorii până acum sunt destui, societatea ro -mânéscà pare a fi cea mai mică la numër, dar t r ă -ieşce in relaţiuni mai strînse decât celelalte naţ iona­lităţi de aci. Iţi place a admiră frumuşele costume naţionale in care se presintă la promenadă drăgăla­şele dre Zănescu.

Costumele naţ ionale sunt cam rare pe aici, după cum aud eu, din care causa visitatorii nu se satură a admiră indestul a r t a cu care sunt lucrate costu­mele şi gustul cum se îmbracădomnişore le Zănescu.

Ce-ţi mai atrage a tenţ iunea pe p romenadă sunt vre-o ő séu li copilaşi, care drăgălaşi cum sunt, şi îmbrăcaţi toţi in acelaş fel, te fac a presupune că sunt ai aceluiaş tată. întrebând, afli că sùnt ai pă­rintelui Podobă delà Cluş. Venit pentru prima oră aici in Basna, părintele Podobă s'a informai, n i d e - a m ë -nuntu l despre băi. I s'a spus că e apă de beut, se pot face băi in apă care conţine iod şi că in fine pent ru cei mai suferindi de reumat ism sânt si băi de noroi.

Tote le-a priceput ; n'a vrut inse să pricepă cum se mai póté noroi cineva singur : când fiecare iţi aruncă in to te dilele cu noroi in faţă.

Imparţial vorbind, societatea românescă de aici ofere avantage de petrecere mai multe decât cea să-séscà séu unguréscà : veselia şi buna disposiţie, ca­racterist ice nature i româneşci , se ţin de noi şi pe la Basna. La musică dimineţa nu vedi pe promenadă decât familiele româneşci ; naţionalităţile consuferindo se scolă mai târdiu.

De al tmintrelea decă ai puţin gust estetic şi decă ai vré să-ţi cultivi ochiul privind vre un chip frumos, până acum Basna nu-ţ i va puté ara tă mul te .

Cu v remea inse póté să se mai schimbe lucrul, — atunci iubite ceti torule iţi voi da de şcire.

Numai doue cuvinte pentru tinerii ce vor să facă cunoşcinţă cu Basna : De lucra t nu puteţ i lucră mult, ve veţ i distra inse de minune. Decă sciţi j uca biliard, sigur că aici nu veţi eăpetâ pasiune pentru acest frumos joc . Este un billard forte a t ràgëtor la vedere, dar decepţiune ! forte greu merge bila pe el. Inchipueşce-ţi nişte bile de 95 milimetri in diametru şi nişte mantanele mul t mai innalte ca bilele.

La serie de 10 nici să gândiţi or cât de buni jucători aţi fi. In locul billard-ului este inse o cuglă-rie, care nu lasă n imic de dorit.

L o s t u n .

Care-i mai frumosă ? — Vedi i lus traţ iunea din nr. aces ta . —

Éta o in t rebare care ar încurcă pe omul cel mai cuminte . Căci este greu s'ălegi. Când pr iveşci numai pe una , îţi pa re că aceea-i mai frumosă d e ­câ t cealaltă ; da r când te uiţi la aceea, vedi că te-ai înşelat , că deu aceea-i şi mai frumosă. Când apoi

27

310 F A M I L I A Anul XXIV.

esaminezi pe amêndoue, sunt forte 'ncântà tore , da r n u eşti in s tare să preferi pe nici una, căci sunt de-o potr ivă fermeeătore.

Una e brunetă, a l ta blondină. In ochii uneia a rde passiunea mistui tóre ; din a le celeialalte ne in-t impină blândeţa visătore . Dar pass iunea aceea te a t rage ; blândeţa aceea te 'ncateneză. N 'a i decât să capitulezi.

Şi totuş vrei s'alegi din ele ; vrei să afli, care-i mai frumosă ? Respunde decă poţi !

I. H .

T E A T R U Ş I MUS1CA. Şciri teatrale şi musicale Artistul Millo se află

la Câmpu-Lung, in România , unde a început să dea câ teva represinta ţ iuni teat ra le . — 0 nouă cântărită română a apărut la Paris , ea se numeşce dna Har-tular şi va debuta in curênd in noua operă a maes ­trului Gounod. — Dl Charles Gounod, distinsul com-positor de musică, va sosi in luna lui august la S i ­naia, unde va fi óspele reginei.

Concert in IWehadia. (Herculesbad.) S'a usât şi abusât a t â t de mult in recensiuni tea t ra le şi musi­cale de cuvintele inventate pân ' acum pen t ru a es-pr imá impresiunile plăcute, a lăuda cu cale şi fără de cale, incât, când voim a vorbi despre ceva in ade -vër frumos până la sublim, ne lipsesc cuvinte n e ­toci te . La concertul dat in băile Erculane , in profitul săracilor, la 26 iunie, de căt ră trei di letanţ i de trei diverse naţ ional tăţ i , s'a produs şi un june român pe vioră care a pus publicul intreg in mirare , in es tas , in uimire. E ceva necunoscut , sup rana tu ra l jocul dlui Papasovic i ; nu ca technieă neaudi tă , n u ca pu te re de son séu maestr ia repediciune de arcuş . Poesia a r te i sale este neaudită . Piano, tot p iano incet , dulce, de o dulceţă incân tă to re arcuşul seu cu sonuri le sale te răpesc cu totul pământulu i . Mulţi plângeau, alţii pă ­răsiră sala innecaţ i de suspine, eu inse ascultai fără a mai simţi veri o impressiune pămentenă. Pe dl P a ­pasovici t rebue a-1 audi necontenit séu nici oda tă . Arcuşul seu te innal ţă aşa de sus, le face să uiţ i păment , esistenţă, tot , şi când inceteză, te deştepţi ca din vis , te miri d'à te afla pe păment , eredi a fi cădut de sus din cer. Acesta e nu numai impressiu-nea mea, de şi am audit pe toţi violinistii celebri ai t impului, d a r impressiunea tuturor cunoscătorilor care tot cu aceeaş mi ra re vorbesc de jocul es t raordinar al junelului diletant. Ce pëcat că neasemănatu l a r ­tist este mare propr ie tar , că nu ia vióra decât la rar i ocasiuni de binefacere séu pent ru a incântâ regii, când il invită . Cum esecutâ aşa şi compune . In piesa sa »Suvenirele unei dine*, aceleaşi cugetări , aceleaşi simţiri sup raumane ; aceeaş încân ta re . Cine va veni j acest an la Mehadia din depăr ta re de o sută, de o mie de mile, nu va regreta când a p u t u t audi u n moment pe dl Papasovici , pentru că a audit ceva ce nu se pote audi ades in vieţă. Dl Gosztonyi, un june maghiar , elev al nemuritorului Liszt, e unul din p ia ­niştii acestei şcoli ce pâstreză mai cu sânţenie t r a -diţiunile regelui pianofortului şi cântă cu o perfec­ţ iune r a r ă . Junele ama to r sêrb, care a cânta t din gură, a re o frumosă voce de tenor. Pent ru sëp tëmâna vii tóre se anun ţă concertul dómnei Vladaia, cân tă -re ţă r o m â n ă angagiată la Opera comică din Par i s . Dl Papasovic i ancă v a esecutâ o piesă pe v ióra sa ; aş dori să se organiseze t renur i pe plăcere cu astă oca -siune, ca să potă lumea alergá din tote părţ i le să guste divina plăcere d'a-1 audi. — a .

Teatral Naţional din Bucureşci. Semnala răm in nr. t recut , că dl minis t ru Maiorescu v ré să redice

Teatrul Naţ ional din s ta rea deplorabilă u n d e a c ă d u t in anii din urmă. Pasul pr im, fireşce, es te sch imbarea directorului general şi al comite tului teatrului . î n r e ­gistrarăm, că comite tul ş-a şi d a t dimisiunea, a c u m a aflăm că şi directorul general , dl Stăncescu, a d imi-sionat. Următorul lui s'a şi numi t . Acesta e dl I. L. Caragiali, cunoscutul autor d ramat ic , al cărui t a len t a fost a tâ t de apreţui t de publ ic şi de pressa. Sa lu­tăm cu bucur i e aces ta alegere, căci in sferşit v e d e m in fruntea Teatrului Naţ ional un om pot r iv i t pen t ru locul acela. Dorim ca şi comite tul s a s e compună din persóne competente . Un m e m b r u , dl D. R. Rose t t i , cunoscut ca critic teatral , s 'a şi numit . P r é b ine . Spe răm că şi ceialal ţ i vor fi bărba ţ i de c o m p e t e n ţ a dramaturgica . E t impul să 'nce teze oda tă di le tant is­mul lipsit de conşciinţă, şi să se 'naugureze o n o u ă eră, ca re să t indă a atinge scopul pent ru care a fost fondat acel t ea t ru . Aflăm t o c m a i in momentu l a c e s t a , că membri ai comitutului t ea t ra l s'a ma i numi t dnii Ang. Demetrescu şi N. Pă t r a şcu ; dnii V. A. Urechia şi W a c h m a n din vechiul comite t r e m â n la locur i le lor.

Concert in Alba-Iulia. Mai mulţ i membr i d i n corul teologilor din Sibiiu v o r da la 3 /15 iulie in Alba-Iulia, in grădina otelului »Sóre«, u n concer t , u rma t de repres in la ţ iune t ea t ra lă . P rog rama concer -e u r m ă t o r e a : 1. »Diua a apus« , de H. Pfeil. 2. a) » Serenadă» , de Marschner ; b) »Corona cufundată», de H. Bönike. 3 . »Vespasian şi P a p i n i a n t , dialog de Iacob Negruzzi. 4. a) »Uitä m a m ă colo 'n sa t» , de G. Dima ; b) »Sunt soldat«, de G. Dima. 5. >Un tu -to r» , comedie in 2 ac te şi u n tablou, de Matilda Poni . După repres in ta ţ iunea t ea t ra lă v a u r m ă joc. Vinitul cura t va fi dest inat pen t r ' un scop filantropic.

Concertai din Teiaş, p e care-1 a n u n ţ a r ă m şi noi, a reuş i t forte bine. S'a ţ inu t la 1 jul ie , in p r e -sinţa unu i public numeros , ca re a ap lauda t cu en-tusiasm pe dnii Iacob şi T ra i an Mureşan, p recum ş i producţ iun i le corului . După concer t u r m à dans . É t a programa conce r tu lu i : Í. » Rugăc iunea «, co r vir i l c u acompan ia r e de p iano . 2. »Oltenca«, esecu ta tă solo pe pian de dl prof. Iacob Mureşan. 3 . »Infelice* din opera Ernan i c â n t a t de dl T r a i a n Mureşan . 4. » 0 radă linăc cân ta t ă de corul in t reg . 5. » Doină», cân ­t a t ă de dl teolog Tr. H. Pop . 6. »Retras de ochii lu -mei«, cân ta t de escelentul bar i ton is t T ra i an Mureşan . 7. »Roman ve rde ca stejarul» esecuta t pe p ian de dl profesor Iacob Mureşan. 8. In sferşit »Cisla« cva r t e t umoris t ic , de regre ta tu l Po rumbescu . Dansul a ţ inut p â n ă dimineţa .

Musicalii UOue. Au apă ru t la N. Cosma in Iaşi u rmătore le piese n o u e : » Ochii cari vorbesc» va l s pen t ru voce şi pian, poesia de Carol Scrob , mus i ca de Carol Decker, preţul 2 lei ; »Steua nos t ră» r o ­m a n ţ ă pen t ru cânt şi pian, cuvinte le de Dimitrie B o -descu, mus ica de Corneliu Codrescu, p re ţu l 2 l e i ; »Hora congresului« pentru p ian , de Carol Decker, edi-ţ iunea a doua, dedicata s tudenţ i lor un ive rs i t a r i r o ­mâni , pre ţul 1 leu.

C E E N O U ? Şciri personale. Archiducéle Rainer, i n to rcên -

du-se din Bucovina pr in Valea Bărgăului , la 25 iunie a fost sa luta t de Români i de pe acolo, in frunte cu păr intele Vrăşmaş . — Regina României a decis să t r imi tă in anul aces ta in Germania t re i eleve din Asii, spre a se perfecţiona in studiile lor. — Dl Haş-deu s'a rentors la Bucureşci din Viena, u n d e a m e r s să-şi védâ fiica bolnavă , ca re s'a insâne toşa t . — Dnii doctori Babeş, Calender şi Asachi vor p leca l a Par is , spre a repres in tâ Român ia la congresul medica l .

Anul XXIV. F A M I L I A 311

— Dl Constantin Fopovici, profefor de dreptul bise­r icesc or t . -or la facultatea teologica din Cernăuţi , a | fost ales >rector magnificus« al universităţii pentru i anul studiilor 1888/F9. — Dl dr. E. Fuşcariu a fost numi t medic inoculator la institutul bact'eorologic din ! Bucureşci . — Dl Sofa Ferctt, subprocuror reg. la Ca- i ransebeş , a fost s t rămutat in aceeas calitate la Ti-mişora .— Dini Salin P. Pardon, Q&\e se află acum in ! munţ i i Maramureşului pent ru studiarea referinţelor economice de acolo, i s'a încuviinţat din par tea co-misiunii economice a comitatului Sibiiu un stipendiu de călătorie in Sviţera. — Dl losif Hosszú, profesor gimnasial in Blas, a fost numit canonic Ia capitlul de acolo.

Hymen Dl dr. Ahsavdru Pcp, medic in Blaş, şi dşora Camil la Nistor tot de acolo, s'au cununat la 12 iulie n . in catedrala din Blaş. — Dl Virgil P. Popescu, de origine din părţ i le Lugoşului, ér acuma profesor la Ploeşci, s'a logodit acolo cu dşora Flo-rica V. Stefanescu.

Alumneul român din Timisóra. Comisiunea con­v o c a t ă de 11. Sa dl episcop Ioan Meţianu, cu majo­r i t a t e de votur i a hotăr î t ca Alumneul să se s u s ­ţ ină şi mai depar te tot in Timisóra, punêndu-se sub supravegherea şi controla autorităţi i diecesane ro­m â n e gr. or. aradane. Totodată s'a lăcut şi modfică-rile necesare , cari se vor desbate in adunarea ge­nerală , despre care şcim, că este convocata pe diua de 9 august st . n.

România la esposiţinnea din Paris. In legă­tu ră cu cele ce publ icarăm in cestiunea acesta, dl Alesandru Ciurcu ne impăr tăşeşce . că principele George Bibescu a pr imit preşedinta comitetului , care se v a consti tui la Bucureşci . spre a repres intá şi Român ia la esposi ţ iunea din Paris . Comitetul se v a const i tui inda tă -ce principele Bibescu se v a intórce delà Ems la Bucureşci. In acest comitet v o r intră bărba ţ i i cei mai aleşi ai României , cum şi diarele care au imbră ţoşa t aces ta causă naţ ională . Se va forma şi un comitet de domne . Toţi aceia car i doresc să espună, s ă inşciinţeze pe dl Ciurcu până la 1 de­cembre ; dsa va înscrie pe toţi. pentru ca indată-ce comitetul va începe a funcţiona, să li se tr imită o cerculară cupr indènd to te condiţiunile de admisiune. Nici un obiect nu va fi accepta t in palalul esposi-ţ iuni i inna in te de 1 ianuar ie 1889. Dar espunëtorii r o m â n i n u se pot adresa de-a dreptul administraţiunii esposiţiunii, ca re nu comunică decât cu comitetul na­ţ ional . Acest comitet se va însărcina cu espeduirea tu tu ro r obiectelor de provenienţă româna din ţeră şi p â n ă la Par i s . Adresa dlui Alesandru Ciurcu e : 229, Faubourg St . Honoré.

0 nonă renninne de inveţâtori. Inveţătoriî ro­mân i gr. c. din ţ inutul Lugoşului au înfiinţat o reu­n iune ; const i tu i rea s'a făcut in 21 iunie la Lugoş, sub presidiul II. Sale dlui canonic Andrei Liviu. după ce intêiu to ţ i s'au pres in ta t la protectorul reuniunii. II. Sa episcopul diecesan dr. Victor Mihályi, care le-a adresa t o cuvântare de incuragiare . Biuroul s'a con­stituit astfel : Preşedinte II. Sa dl canonic şi inspec­tor scolast ic diecesan Andreiu Liviu ; vice-preşedinte S. Gaiţa, inve ţă tor : no t a r I. P. Popescu inveţător ; n o t a r II. I. Birou, inve ţă to r ; cassar dr . Iuliu Raţiu, capelan ca t ed ra l ; controlor Iosif Micleu. inveţător ; bibliotecar V. J iyanca. can to r catedral . Comitetul reu­niunii s'a compus din învăţă tor i i : A. Neda, Valeriu Popoviciu, N . Vaidean, N. Muntean şi V. Dioniu. Con­form statutelor , adunăr i le generale sûnt ambu lan t e ; ví i tórea a d u n a r e se v a ţ ine la Lugoş. Observam, că in diecesa Lugoşului vor fi dóue reuniuni de-acestea, u n a cu reşedin ţa in Lugoş, alta in Haţeg. Ancă in decursul adunări i , P r . SSa episcopul diecesan s'a

făcut primul membru fondator cu 100 îl. ; apoi a în­t runi t pe toţi la prând la mésa sa. După miedădi, cont inuându-se şedinţa, învăţătorul P. Popescu a cetit un capitlu din esperinţele şi studiile sale.

Serbările delà Kiev. In curênd se va celebră la Kiev al 9-lea centenar al creştinării Rusiei. Cu ocas iu rea acesta se vor ţine acolo o mulţ ime de se r -bător i . Diarele străine spun, că vor fi invitaţ i s ă asiste mai mulţi represintanţi ai diferitelor biserici or todocse. Acelea-şi diare spun, că România ţine să fie represintată acolo de un mitropolit şi patru epis-copi, pe când alte state vor trimite o represintanţă mai modestă. »Romanul« combate idea să mergă acolo atâţ ia prelaţi români : unul este destul, dar acela să se porte cu demni ta te şi româneşce.

Regele şi regina Serbiei nu mai trăesc la olaltă de-un an şi mai bine : regina cu moştenitorul de t ron petrece in s t ră inăta te , ér regele se alla la Bel­grad . S'a scris in mai multe rênduri. că denşii vreu să se despartă, dar scirea acésta totdéuna s'a des-mintit , acuma inse adevărul a eşit la lumină. Regele Milan a presintat cererea sa de divorţ forului matr i ­monial al consistorului şi to todată a trimis pe mi­nistrul de resboiu generalul Constantin Protici la Wiesbaden , ca să readucă pe prinţul de coronă Ale­sandru la tatăl seu. Episcopul Dimitrie din Niş a pri­mit misiunea de a incepe negociările de divorţare din punctul de vedere canonic şi spre acest sferşit a se pune in contact direct cu regina Natália. Despre cău­şele, care au agravat coflictul intre regele şi regina Serbiei până la stadiul lui actual aflăm urmăforele : Părechia regală este căsători tă delà 1875. Un an după căsătorie s'a născut prinţul Alesandru. Crisa actuală a erupt după ce relaţ iunile conjugale in decurs de 10 ani au fost forte turburate . Regele observa c u r e -sens, că regina luă in politică o posiţie, care nu se uniă cu vederile lui. Cu predilecţie cultiva regina so­cietatea femeilor foştilor miniştri din partidul lui Ristici, favorisa pe omenii căduţi in disgraţia regelui, întreţ inea re la ţ iunea cu radicalii şi toţi contrarii par­tidului progresist. Toţi nemulţămiţi i ţării işi îndrep­t au priviri le spre densa. Ura şi neîncrederea faţă cu regina au ajuns la regele la culme in 1885 după per-derile delà Pirot. Milan descuragiat de derutele ar­matei sale, avea de gând să dimisioneze. El telegralà soţiei sale la Belgrad despre acesta intenţiune, ér densa fără cea mai mică contrazicere respunse numai decât, că se va îngriji de insti tuirea unei regenţe. Graba, cu care regina a voit să esploateze indispo-siţia regelui, l'a adus pe acesta la idea, că ea voeşce să ajungă printr 'o regenţă compusă din amicii sei sin­gură la guvernarea ţării . De atunci conflictul a isbuc-nit cu deseverşire. Scene penibile, discuţiuni vehe­mente se repe tau tot mai des, până când a ajuns lucrul la eclat public, la călătoria demonst ra t ivă la Rusia, de acolo la Baden, apoi la Florenţa şi in u rmă la Wiesbaden. Begele Milan este cupr ins de o astfel de u ră faţă cu regina, incât de o împăcare până la altele nu póté fi vorbă . Se telegrafeză inse, că sino­dul a isbutit a înduplecă pe regele să se invoiescă cu despărţ i rea de pa t şi mesă. Reginei i se vor lăsă tote drepturi le de regină (va fi pomeni tă in biserică etc.) ér prinţul de coronă de -ocamda tă va fi lăsat sub îngrijirea m a m e i sale. O depeşă mai nouă anunţă , că regina nici n 'a pr imit pe episcopul din Niş, ea nu vré să se despar tă şi va cere intervenirea Rusiei. Regina voeşce ca procesul de despărţ i re să se per-tracteze innain tea consistorului : regele inse a însăr­cinat cu afacerea aces ta sinodul archieresc, care s'a declarat competent .

Casatorii in familiile domnitóre. Ţarevici, adecă moşteni toru l de t ron al Russiei, vré să se căsătorescă

312 F A M I L I A Anul XXIV.

cu o soră a impëratului Vilhelm ; se dice că s'ar fi cerut ader inţa ţarului la acesta căsător ie şi că ţa ru l ar fi favorabil acestui proect. — Moştenitorul de tron al Italiei are să facă in curênd o visita la cur tea regescă din Brusela ; se dice că aces ta călătorie s tă 'n legătură cu proectul de logodire a lui cu pr inci­pesa Clementina, sora mai t ineră a principesei de coronă Stefánia.

Oglinda lumei. In corpul diplomatic al Âustro-Ungariei au să se facă mar i schimbări . Se scrie, că la Londra, in locul contelui Károlyi, va fi numit con­tele Wolkenstein, carele a c u m a e ambasador la Pe ­tersburg. In locul acestuia v a merge actualul şef de secţie din ministerul de esterne Szögyényi. Contele Chotek, ambasadorul din Brusela, doreşce să fie per­muta t la al tă curte ; in caşul acesta, in locul seu ar merge contele Khevenhiiller din Belgrad. — In cor­pul diplomatic al României asemene se vor face schim­bări mari . Trimisul de odiniorâ in Par i s Văcărescu este numit trimis es t raordinar la Viena. Chica este transferat delà Belgrad la Atena. Agentul diplomatic din Sofia Beldiman este numi t de trimis la Belgrad. Şeful secţiunii politice din ministerul de esterne Dju-vara este numit agent diplomatic la Sofia. Secre­tarul de legaţiune de mai innainte Lahovari este n u ­mit şef al secţiei politice. Se asigură, că anul acesta se v a face in România o încercare de mobi-lisare a corpului 4 de armată , care va manevra in giurul Tecuciului. Dl Al. Cuza a fost dilele t recute in Bucureşci pentru înfiinţarea unui diar, se dice, anti-dinast ic . Se spune, că acum ar fi vorba de a cumpără unul din diarele cotidiane esistente şi că tratări le ar fi reuşit . P ropaganda ant i -dinast ică a şi început prin broşura »Cestiunea dinast ica in Româ­nia», al cărei autor se dice a fi dl Ven tu ra fiul. — Imperatul Germaniei p lecă astădi s âmbă tă la Pe te rs ­burg; aces ta e evenimentul cel mai mare al sëptëmâmei.

Cel mai tinër principe de coronă. Principele de coronă in etate de 6 ani , cel mai mare fiu al împă­ratului german, v a ocupa in curênd un nou pala t şi lecţiunile sale sunt de acum separa te de acele ale fra­ţilor sei. Principele de coronă va căpătă propriele sale grajduri şi propriii sei cai . Pent ru persona principelui se va numi un medic deosebit . El are un mareşal de curte şi cavaleri i sei de onóre . Regulamentul casei prusiane nu face deosebire in ce e ta te se află pr inci­pele de coronă. Regulele etichetei r emân aceleaşi. Din mai multe păr ţ i s'a observat că principele Henric. fratele împăratului făcu o visita in mare ţ inuta şi decorat cu di­ferite ordine principelui de coronă, nepotului seu.

Şciri scurte. In seminarul tinerilor din Blaş ter-minul concursului pentru pr imirea băeţilor s'a ficsat pe 15 august n. ; fiecare v a avă să plătescă 10 fl. pe lună. — Monumentul lui Gambetta se v a desveli la Paris in anul v i i to r ; acuma s'a pus fundamentul , monumentu l represintă democraţ ia , căreia i vorbeşce Gambet ta şi va costă peste pat ru sute de mii de franci. — O ordonanţă a ministrului de honvedi a m â n ă pe septembre convocarea reservişt i lor pent ru eser -ciarea cu noua puşcă cu repetiţiune, care s'a fost plănuit pen t ru mai multe regimente in t impul delà 28 iunie p â n ă la 12 iu l ie .— La Poiana de lângă Si-biiu r e u n i u n e a pompieri lor voluntar i a da t joi in 12 1. c. o pe t recere de vérà in localul numi t Ghilghiu. — Din Ghimeş soseşce şcirea, că prin munţ i i de acolo umb lă hoţi mascaţ i , care au jàfuit doue s t âne şi au ucis pe cioban ; o altă bandă de hoţ i a prins pa t ru Români , cărora le-a înfundat gurile şi apoi le-a furat t o t â b rânza şi l âna ce se aflase la ei. Hoţii erau pe cai şi înarmaţ i .

Şaradă. Capul c o d a mi- i tot una , Me m ă n â n c i in t o t d é u n a ; P r i m a l i teră de-mi retezi , Apoi fug de n u m e m a i vedi ; L a a d o u a retezare Me prefac intr'un l a c mare , Ş-al trei lea ér ciuntit , Me prefac intr'un c e m i c ; N u căută că sunt pré mic , Dar inţep ca un vo in i c .

Terminul de deslegare e 30 iulie. Ca to tdéuna si de a s t ă -da t ă se va sorti o car te in t re deslegători .

Deslegarea ghicitórei de litere din n r . 11 :

6 2 5 17 15 2

18 22 5 12 8

10 3 13 2 3 16

7 14 21 i 19

24 1 9 11 2 0

Deslegare bună ni-a sosit delà dómnele şi dom-nişore le : Emilia Andercovici n . Roman , Elena d' Or-bonaş , Sidonia Moldovan, Eufrosina Popescu , Ana Grişan şi delà dl St. Suciu .

P remiu l l 'a dobândit d ş o r a Eufrosina Popescu .

Poşta Redacţiunii. m OcoliţtU-mare. D in tabloul a c e l a n u a v e m nic i un esemplar . Diai I. N. B. V'am r e s p u n s indată , că p r i m i m . Ploeşci. D e c e atâta tăcere ? Mureş-Dateş. N'aţ i primit s c r i s ó r e a nostră ? Dnei C. H.' in B. P. Ve m u l ţ ă m i m . Carpiniş. Manuscr i su l a c e l a v i s'a innapoiat .

Călindarul séptèmânei. P i u a s e p t . |[ Căl indaru l vech iu ;| Căl ind n o u

D u m i n e c a 3 dupa Rusa l i i , Ev. de là M a t e i u c . 6 , st. 22 , gl. 2, a inv . S. Duminecă 31 Mart. Hyacint 15 Imp . Apost . Luni 4 Par . Andreiu Crit . Ki W a l t e r Marţi 5 P a r . Atanasiu, Anton 17 Alexiu Mercuri 6 |Cuv. Sisonie 18 Mate rnus Jo i 7|Cuv. Torna 19 Rufina Vineri S M a r t . Procopiu 20 Elíe prof. Sâmbă tă 9|Marf. Pancra t iu 21 Iulia

• V Semestrul prim s'a 'ncheiat ""^ff cu numeru l 26. Rugăm pe to ţ i aceia , a le că ro r a b o n a m e n t e au espi ra t a tunci ş i v r e u să a ibă fóia nos ­t r ă şi 'n viitor, să-ş i facă abonamen te l e de t impuriu , căci noi numai cu a b o n a m e n t e plăt i te regulat ina in te p u t e m sus ţ ine fóia.

W4T~ §?SF" Cei ce n 'au obiceiul d 'a plăti re­gulat, b inevoiescă a-şi aduce amin te , că pr in neregu-la r i t a tea lor ne impedecă d'à pu t é réal isa unele îm­bunătă ţ i r i , ce sunt tocmai in in teresul abonaţ i lo r .

Êr aceia cari nu mai vor să fie abonaţi, şi cari in urmă află că este cuviincios a nu plăti abonamentul foii ce primiseră, sunt rugaţi a ne innapoiá numerul acesta ori a ne inşciinţâ prin o cartă poştală, ca să-i ştergem din registrul abonaţilor, spre a nu ne mai în­curcă socotelile.

Propr ie ta r , r e d a c t o r r e s p u n d ă t o r şi ed i to r :