prestigiul acesteia, în perioada interbelicã, a contribuit, prin publicarea unor materiale...

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

CONSILIUL JUDEÞEAN BRAªOVMUZEUL „CASA MUREªENILOR” BRAªOV

ÞARA BÂRSEIrevistã de culturã

BRAªOV

2007


ÞARA BÂRSEI (fondatã în 1929)Revistã de culturã editatã deMuzeul „Casa Mureºenilor” BraºovPiaþa Sfatului nr. 25, cod 500025Tel./fax: 0268-477864e-mail: [email protected]://www.muzeulmuresenilor.ro

Colectivul de redacþie: Valer Rus – redactor responsabilCarmen AndreiOvidiu SavuMihai-Gavril GorbonovCristina Seitz

Tipãrit la:S.C. GRAPHICA PRINT S.R.L.Braºov, 500015 - str. Cerbului 26Tel.: 0744 300505, 0722 210146Tel./Fax: 0268 410146www.graphicaprint.ro

Corectura: Carmen Andrei

ISSN 1583-3119

Autorii îºi asumã responsabilitatea pentru afirmaþiile cuprinse în lucrãrile lor.


Simpozion. Opera lui N. Orghidan …………………………………………………….……….... 7

ªerban DRAGOMIRESCUUn cãrturar braºovean uitat – Nicolae Orghidan (1881-1967) ……………………………... 9

Bogdan-Florin POPOVICIÎnceputurile învãþãmântului geografic la Braºov …………………………………………... 13

Miron FLOREAReprezentanþi ai ªcolii braºovene de geografie din ultimul veac …………………………….. 21

Nicolae BÃCÃINÞANNicolae Orghidan – Geograf al regiunii Braºovului ……………………………………….... 24

Wilfried E. SCHREIBERActualitatea concepþiei lui Nicolae Orghidan asupra genezei vãilor transversaledin România ………………………………………………………………………….……… 27

Lucian BADEAUn gând pentru Nicolae Orghidan …………………………………………………………... 31

Caius DOBRESCU„Chestiunea transilvanã” în secolul XXI: educaþia democraticã ºi regândirea identitãþilorcolective …………………………………………………………………………….………. 34

Mariana BORCOMANEvoluþia ºcolilor ºi situaþia înv ãþãmântului din Scaunul Rupea ……………………………... 45

Sanda-Maria BUTAApariþia primelor publicaþii periodice româneºti în Transilvania …………………………... 53

Loránd MÁDLYBraºovul ºi activitatea politicã a saºilor ardeleni în deceniul neoabsolutist ……………….... 61

Iosif-Marin BALOGHabitatul ºi arhitectura ruralã în Transilvania în noul context economicdin a doua jumãtate a secolului al XIX-lea – interferenþe ºi modernizare ………………….... 66

Ioan PRAOVEANUEvoluþia economiei unor aºez ãri din Þara Bârsei în secolele XVIII-XIX,în context european ………………………………… ……………………………………..... 76

Valer RUSRomânii în unele manuale maghiare din a doua jum ãtate a secolului al XIX-lea ………….... 80

C U P R I N S

Simpozion „125 de ani de la naºterea geografului Nicolae Orghidan”– 17 noiembrie 2006

Sesiunea ºtiinþific ã de comunic ãri „Þara Bârsei” – „Diversitate culturalãîn Transilvania secolelor XVIII-XXI” – 18-19 aprilie 2007

Istorie


Bianca PURICETipografia A. Mureºianu ……………………… ………………………………………….... 84

Gernot NUSSBÄCHEREntomologul Friedrich Deubel (1845-1933) ………………………………………………... 88

Gherghina BODAColecþionari transilvãneni din a doua jum ãtate a secolului al XIX-lea …………………….... 92

Ana-Maria POPMulticulturalism etnic – factor particularizant al regiunii Þara Bârsei ……………………... 98

Carmen-Florentina OLTEANUViaþa spiritualã a evreilor braºovenireflectatã în presa braºoveanã româneascã interbelicã …………………………………… 108

Gheorghe FARAONValer Literat, p ãrintele Muzeului fãg ãrãºean …………………………………………….. 116

Marin POPAspecte privind activitatea asociaþiilor culturale s ãlãjeneîn primii ani dup ã Marea Unire (1919-1924) ……………………………………………… 121

Lucia BUNACIUUn om de seamã: dr. Joe Gherman ………………………………………………………… 131

Mihaela VOINEAValenþe postmoderne ale ºcolii româneºti actuale ………………………………………... 138

Elena B ÃJENARUIcoana pe sticlã din Þara F ãgãraºului ºi sursele iconografice …………………………… 142

Radu POPICATradiþie ºi inovaþie în arta transilvãneanã – cazul pictorului braºovean Hans Bulhardt … 151

Veronica BODEA-TATULEAHans Mattis-Teutsch – artist universal ……………………………………………………. 160

Gabriel STANKron-Art Gallery, o iniþiativã particularã în diversitatea culturalã a Braºovului ………….. 163

George VOICESCUValentin Greff Bakfark, compozitor ºi lautist braºovean ………………………………….... 168

Steffen SCHLANDTDaniel CRONER – preot ºi compozitor braºovean al secolului al XVII-lea ……………… 174

Lucia BUNACIUCompozitorul Iacob Mureºianu (1857-1917) ºi politica sa culturalã ………………………. 178

Petruþa-Maria M ÃNIUÞIacob Mureºianu – 150 de ani de la naºtere …………………………… …………………... 182

Constantin CATRINAPaul Richter ºi Orchestra or ãºeneascã (Stadtkapelle) din Braºov ………………………. 186

Claudia POPMelosul popular – sursã inepuizabilã de inspiraþie în creaþia lui Tiberiu Brediceanu ……... 196

Artã

Muzicã


Petre-Marcel VÂRLANContribuþii la cunoaºterea compozitorului braºovean Tudor Ciortea ……………………... 202

Liliana IACOBESCUCompozitoarea braºoveanã Ana Szilágyi ………………………………………………….. 208

Mihai-Gavril GORBONOV„Casa muzicii” la Braºov – evaluãri preliminare ………………………………………… 214

Andrei BODIUOraºul din memorie ………………………………………………………………………… 224

Mariana-Virginia LÃZÃRESCUªtefan Baciu – Poet, memorialist, traducãtor ………………………………………………. 227

Adrian L ÃC ÃTUªTradiþie, autonomie ºi realizare de sine în Die Stadt im Osten de Adolf Meschendörfer …… 238

Rodica ILIEDiversitate artisticã ºi ideologicã în avangarda româneascã.Fenomenul „alogen” evreiesc ……………………………………………………………... 242

Ruxandra IV ÃNCESCUTransilvania ºi literatura fantasticã (de la Bram Stoker la ªtefan Agopian) ………………... 248

Romulus BUCURScris, corp, moarte. Despre limbaj la ultimul Gheorghe Crãciun ………………………….. 252

Iulia-Dorina STANCIU ………………………………………………………………….... 255Iulia COMªA ……………………………………………………………………………… 256Sânziana MARDALE ……………………………………………………………………… 257

Lista autorilor …………………………………………………………………………………… 259

Literaturã

Concursul de poezie „Andrei Mureºanu“ – 12 iunie 2007


SIMPOZION

„125 DE ANI DE LA NAªTEREA GEOGRAFULUI NICOLAE ORGHIDAN”

Oraºul Braºov este purtãtorul unor valoroase tradiþii înînvaþãmântul geografic. În jurul celor mai de seamã ºcolibraºovene, în secolul al XX-lea s-au afirmat personalitãþi ce auºtiut sã asocieze unei eminente activitãþi didactice ºi o rodnicãactivitate ºtiinþificã, depãºind de multe ori orizontul ºi interesullocal.

Timpul (a doua jumãtate a secolului al XX-lea), însã, aaºternut uitarea. Muzeul „Casa Mureºenilor”, în colaborare cuInspectoratul ªcolar al Judeþului Braºov ºi cu alte foruri dinCivitas Coronensis, a iniþiat redescoperirea acestor cãrturari,dedicând în fiecare an, la mijloc de noiembrie, o micã sesiune decomunicãri, chemate sã aducã la lumina zilelor noastre, uneori ºi din amintiri proprii, personalitatea ºi meritele celui evocat. Afost stimulatã, în acest scop, ºi contribuþia unor geografibraºoveni. Spre a marca o necesarã continuitate, la fiecaremanifestare comemorativã sunt invitaþi ºi elevii din judeþ, distinºi la Olimpiada Naþionalã deGeografie, împreunã cu îndrumãtorii lor, cãrora, deopotrivã, li se oferã premii în reviste geografice(„National Geographic”, „Atlas”).

Prima manifestare, desfãºuratã în cadrul atât de adecvat al Muzeului Mureºenilor, a fost dedicatã profesorului Nicolae Orghidan, la împlinirea a 125 de ani de la naºterea sa. De activitatea lui estelegatã revigorarea învãþãmântului geografic românesc, în Braºov, dupã 1919. Unele din primele salecontribuþii ºtiinþifice din orizontul local sunt consemnate în revista „Þara Bârsei”. Activitateaºtiinþificã îi va fi încununatã, la vârsta senectuþii, dupã o minuþioasã cercetare de teren, de lucrãrileconsacrate vãilor transversale ºi Munþilor Perºani.

În paginile ce urmeazã sunt consemnate comunicãrile rostite cu acest prilej, regretând cã dinlipsã de spaþiu nu au putut fi incluse ºi imaginile proiectate, chemate sã ilustreze regiunile studiate degeograful înaintaº.

În anul 2007, la cea de a doua reuniune, ce tinde sã devinã o tradiþie, va fi evocatã, la împlinirea a130 de ani de la naºtere, personalitatea profesorului Heinrich Wachner, distins naturalist ºi geograf,cercetãtor al þinutului Bârsei (ª.D.).

7

Þara Bârsei


Opera geograficã a lui Nicolae Orghidan

– (1909-1910), Urme de gheþari în Munþii Rodnei. Valea Bistricioarei, în „Anuarul de geografie ºiantropogeografie”, Universitatea Bucureºti, I.– (1925), Excursiuni în împrejurimile Braºovului, în „Anuarul Liceului de fete «Principesa Elena»”,Braºov, V (1923-1924), pp. 40-64.– (1929 a), Observaþiuni morfologice în regiunea Braºovului. Platforma Poiana Mãrului, în „ÞaraBârsei”, Braºov, I, 1, pp. 60-76.– (1929 b), Observaþiuni morfologice în regiunea Braºovului. Basinul Vlãdeni, în „Þara Bârsei”,Braºov, I, 2, pp. 147-164.– (1929 c), Observaþiuni morfologice în regiunea Braºovului. Defileul dela Racoºul de Jos, în „ÞaraBârsei”, Braºov, I, 3, pp. 226-249.– (1930 a), Observaþiuni morfologice în regiunea Braºovului. Basinul Târgul-Sãcuesc, în „ÞaraBârsei”, Braºov, II, 2, pp. 135-144.– (1930 b), Observaþiuni morfologice în regiunea Braºovului. Basinul Târgul-Sãcuesc (continuare),în „Þara Bârsei”, Braºov, II, 3, pp. 220-233.– (1931 a), Observaþiuni morfologice în regiunea Braºovului. Valea superioarã a Oltului, în „ÞaraBârsei”, Braºov, III, 2, pp. 118-124.– (1931 b), Observaþiuni morfologice în regiunea Braºovului. Valea superioarã a Oltului(continuare), în „Þara Bârsei”, Braºov, III, 3, pp. 223-233.– (1931 c), Observaþiuni morfologice în regiunea Braºovului. Valea superioarã a Oltului(continuare), în „Þara Bârsei”, Braºov, III, 5, pp. 413-426.– (1931 d), Observaþiuni morfologice în Buceci, în „Lucrãrile Institutului de Geografie”,Universitatea Cluj, IV (1928-1929), pp. 247-265.– (1932), Prin munþii Buzãului, în „Þara Bârsei”, Braºov, IV, 4, pp. 314-326.– (1933 a), Urme de gheþari pe Siriu, în BSRRG, Bucureºti, LI (1932), pp. 292-294.– (1933 b), O excursie în regiunea Braºovului, în BSRRG, Bucureºti, LI (1932), pp. 354-359.– (1933 c), Regiunea Braºovului. Consideraþiuni asupra reliefului, în „Þara Bârsei”, Braºov, V, 5,pp. 416-424.– (1936), Branul (consideraþiuni morfologice), în BSRRG, Bucureºti, LIV (1935), pp. 110-131. – (1937), Munþii Baraolt, în Omagiu lui Constantin Kiriþescu, Bucureºti, Ed. Cartea Româneascã, pp.640-660.– (1940), Observaþiuni morfologice pe marginea ardeleanã a Munþilor Vrancei. Covasna ºiîmprejurimile ei, în BSRRG, Bucureºti, LVIII (1939), pp. 125-137. – (1959, 1961), Branul în lumina toponimiei (în colaborare cu G. Giuglea), în „Cercetãri lingvistice”, Bucureºti, IV ºi VI.– (1962-1963), Bazinul Vãii Casimcei, în „Lucrãrile Institutului de Speologie «Emil Racoviþã»”,Bucureºti.– (1965 a), Munþii Perºani. Observaþii geomorfologice cu privire specialã asupra Vãii Oltului, înSCGGG – Geografie, Bucureºti, XII, 1, pp. 25-46.– (1965 b), Munþii Perºani, în „Natura”, Seria Geografie-Geologie, Bucureºti, XVII, 4, pp. 74-78. – (1966), Dunãrea ºi Porþile de Fier, în SCGGG – Geografie, XIII, 2.– (1967), Observaþii asupra carstului din Bazinul Casimcei, în „Natura”, Seria Geografie-Geologie,Bucureºti, XIX, 1, pp. 34-43.– (1968), ªcoala geograficã româneascã formatã de Simion Mehedinþi, în: Simion Mehedinþi, Operealese, Bucureºti, Editura ªtiinþificã, pp. 67-83.– (1969), Vãile transversale din România. Studiu geomorfologic, Bucureºti, Editura Academiei, 188 p.

8

Þara Bârsei


ªerban DRAGOMIRESCU

UN CÃRTURAR BRAªOVEAN UITAT NICOLAE ORGHIDAN

(1881-1967)

În toamna anului 1981, Casa Corpului Didactic din Braºov, spre cinstea geografilor locului, ainiþiat omagierea memoriei profesorului Nicolae Orghidan, distins cãrturar braºovean, devotatslujitor al învãþãmântului geografic, la împlinirea a 100 de ani de la naºterea sa. Într-o salã plinã aCasei, adãpostitã pe atunci de Liceul „Unirea”, în prezenþa unor membri ai familiei, printre careprofesorul Traian Orghidan, fiul sãu, director al Institutului de Speologie „Emil Racoviþã”, s-au rostitcuvinte de apreciere de cãtre geografi locali ºi bucureºteni, dintre care unii au avut ºansa de a-l ficunoscut, de a fi colaborat cu el la amurgul vieþii sale sau de a fi mers pe urmele studiilor lui din ÞaraBârsei.

Au trecut de atunci 25 de ani, timp în care s-a aºternut uitarea peste amintirea acestui vrednicgeograf, de o exemplarã discreþie ºi modestie. Împlinirea a 125 de ani de la naºterea sa, precum ºiapariþia noii serii a revistei „Þara Bârsei” sunt un prilej binevenit de a evoca personalitatea sa, cãci laprestigiul acesteia, în perioada interbelicã, a contribuit, prin publicarea unor materiale geografice, cuprecãdere geomorfologice, din orizontul local. Mã simt dator a-l evoca pentru cã am avut privilegiulde a-l fi cunoscut în ultimii sãi ani de viaþã ºi de a fi sprijinit, dimpreunã cu Eugen Nedelcu,publicarea unora din rezultatele cercetãrilor întreprinse de-a lungul deceniilor, pe care – dintr-origoare ºtiinþificã exageratã – nu le încredinþa tiparului decât dupã o exigentã verificare.

Nicolae Orghidan, descendent dintr-o cunoscutã stirpe de comercianþi braºoveni, purtând cufalã acest nume – de obârºie sud-dunãreanã –, s-a nãscut în oraºul de la poalele Tâmpei, la 6decembrie 1881, de chiar ziua Sfântului Ierarh Nicolae. Dupã absolvirea cursurilor Liceului „Andreiªaguna”, ºcoalã de elitã a Braºovului, în 1901 trecea Carpaþii ºi, asemeni multor tineri româniardeleni cu tragere de inimã pentru învãþãturã, se îndrepta spre Universitatea din Bucureºti. Eramomentul când, la Facultatea de Litere ºi Filosofie, lui Simion Mehedinþi – cu un doctorat susþinut laLeipzig, la Friedrich Ratzel, întemeietorul antropogeografiei germane – i se încredinþa prima catedrãdin învãþãmântul superior românesc. La 3 noiembrie 1901, în prezenþa lui Titu Maiorescu, rosteadisertaþia inauguralã Obiectul geografiei, moment ce consemneazã, în România, începutulinstituþionalizat al învãþãmântului geografic universitar.

Nicolae Orghidan, împreunã cu Al. Dimitrescu-Aldem (1880-1917), prematur dispãrut, cuConstantin Brãtescu (1882-1945) ºi cu George Vâlsan (1885-1935), se afla în primele serii destudenþi ai tânãrului magistru, ce atrãgea prin þinuta academicã, prin expunerea logicã, argumentatã aunei discipline hrãnite pânã atunci, în învãþãmânt, numai de memorizarea absurdã a unor nume, date,cifre. Între profesorii acestei generaþii se numãrau ºi alte figuri ilustre ale Universitãþii bucureºtene:D. Onciul, Titu Maiorescu, N. Iorga, Gr. Tocilescu, Ovid Densuºianu, Pompiliu Eliade º.a. În 1905obþinea licenþa cu specialitatea principalã geografie ºi secundarã limba germanã, pregãtindu-sepentru o carierã didacticã ce va fi lungã ºi prodigioasã. O bursã a Societãþii Române de Geografiepentru douã semestre îi este acordatã la Universitatea din Leipzig, unde se bucurã de îndrumãrilereputatului geomorfolog Albrecht Penck. Cursurile urmate, excursiile fãcute în Alpi îi orienteazãpreocupãrile ºtiinþifice spre geomorfologie, spre studiul reliefului. Patru ani mai târziu, în 1909,susþinea examenul de capacitate, cu rezultate strãlucite, în faþa comisiei prezidate de SimionMehedinþi. Din aceastã epocã de început, pe baza experienþei dobândite, dateazã ºi prima sacontribuþie ºtiinþificã, Urme de gheþari în Munþii Rodnei, apãrutã în primul numãr al „Anuarului degeografie ºi antropogeografie” (1910), consideratã prima publicaþie ºtiinþificã de profil a

9

Þara Bârsei


Bogdan-Florin POPOVICI

ÎNCEPUTURILE ÎNVÃÞÃMÂNTULUI GEOGRAFIC LA BRAªOV

O lungã perioadã istoricã, cel mai mare ºi bogat oraº al Transilvaniei, centru al umanismuluicultural, dar ºi al spiritului mercantil activ pe vaste spaþii geografice, Braºovul este unul din locurileîn care se poate într-adevãr vorbi despre „începuturi ale învãþãmântului geografic”. Concentrândnevoia practicã ºi instrucþia intelectualã, centru de multietnicitate emulativã, spaþiu geografic generosînzestrat ºi, prin aceasta, atrãgãtor pentru cei îndrãzneþi ºi curioºi, Braºovul a oferit un teren propicede studiu, de acumulare ºi transmitere a cunoºtinþelor geografice. Iatã de ce ne-am propus, în cele ceurmeazã, sã încercãm creionarea câtorva aspecte legate de începuturile învãþãmântului geografic înBraºov, oglindind perioada de pânã la începutul secolului trecut.

Încã de la început se cuvin a fi fãcute o serie de precizãri. În primul rând, trebuie spus cãgeografia nu doar se predã, ci se mai ºi trãieºte; a vorbi despre pãduri, munþi ºi ape doar din sala decurs nu înseamnã a preda geografie. Din acest motiv se cuvin menþionate tradiþiile ºcolareturistico-geografice, legate în special de tradiþia Gimnaziului sãsesc. Se vorbea odinioarã desprePoiana Honterus, unde se adunau elevii, despre Schuler – Muntele ªcolii, adicã Postãvarul de astãzisau despre Schulerau – Poiana ºcolii –, astãzi Poiana Mare sau de Jos din cadrul Poienii Braºovului.Aceste toponime reflectã o activitate care se desfãºura în cadru instituþionalizat, care asigura ºitransmiterea pe viu a lecþiei de geografie, în afara orelor de clasã. În plus, în Anuarul gimnaziului

evanghelic se regãsesc o serie întreagã de relatãri ale excursiilor ºcolare în diverse pãrþi ale þãrii ºicontinentului (din Grecia pânã în Norvegia).1 Cu o astfel de tradiþie, nu este de mirare cã primasocietate turisticã din Transilvania a fost înfiinþatã de braºoveni („Siebenbürgischer Alpenverein inKronstadt”, 1872, integratã ulterior în SKV) sau cã primul ghid turistic al munþilor Þãrii Bârsei aapãrut în mediul sãsesc2.

În al doilea rând, trebuie subliniat un alt aspect, ºi anume, cel al etnicitãþii. În ciuda unorparti-pris-uri, afirmate sau nu, o abordare a începuturilor învãþãmântului geografic nu trebuie sãporneascã de pe poziþii de adulare a unei etnii sau de criticare a alteia. Braºovul din a doua jumãtate asecolului al XIX-lea nu (mai) era un oraº sãsesc, sau un oraº românesc sau un oraº maghiar, ci pur ºisimplu un oraº multietnic, în care locuiau români, saºi ºi maghiari, sau saºi, români ºi maghiari, saumaghiarii, saºii ºi românii etc. Iatã de ce orice abordare a trecutului Braºovului, mai ales modern, ºimai ales din perspectivã educaþional-culturalã, trebuie, dupã pãrerea noastrã, sã abordeze subiectuldin perspectiva tuturor etniilor trãitoare în Braºovul de sfârºit de secol XIX.

Având aceste precizãri fãcute, sã încercãm o scurtã trecere în revistã a începuturilorînvãþãmântului geografic braºovean. Vom începe cu Gimnaziul sãsesc, ºi aceasta nu dintr-o judecatãde valoare aprioricã, ci luând în considerare tradiþiile. Johannes Honterus, umanistul sas, a publicat în 1530, la Cracovia, o lucrare geograficã intitulatã Cosmografia, care a cunoscut o rãspândire ºi ofaimã remarcabile, fiind retipãritã în peste 30 de ediþii.3 Honterrus va republica aceastã lucrare, dar ºiun manual de geografie pentru elevii sãi. „«Geografia» lui Honterus este descrisã de cãtre Gaspar dinPesta ca fiind foarte utilã pentru elevi ºi având o hartã a lumii, ca ºi hãrþi ale bolþii cereºti.”4

Aceastã tradiþie a învãþãmântului geografic sãsesc poate fi urmãritã ºi în secolele urmãtoare.Astfel, pe baza unui document de la 1774, se poate constata cã, în acei ani, elevii gimnaziului

13

Þara Bârsei

1 Programm des evangelischen Gymnasiums zu Kronstadt in Siebenbürgen, Kronstadt, 1896, 1897, 1898, 1903, 1905,1906, 1909.

2 Eduard Myess, Touren-Weiser, Braºov, 1890.3 Gernot Nussbächer, Johannes Honterus, [Sibiu, 1999], p. 21.4 Ibidem, p. 61.


braºovean studiau geografia dupã un manual al lui Du Tresnoy. Cumpãna secolelor XVIII-XIXcoincide cu activitatea lui Alexander von Humboldt (14.09.1769-6.05.1859) ºi a lui Carl Ritter(7.08.1779-28.09.1859), consideraþi fondatori ai geografiei moderne. Conturându-se ca o ºtiinþã desine stãtãtoare, geografia începe treptat sã capete ºi o greutate mai mare în programele ºcolare.5

Acestui fapt i se adaugã ºi starea de spirit efervescentã de dupã 1848, geografia devenind, alãturi deistorie, una din disciplinele menite sã asigure formarea, în spiritul elevilor, a sentimentelor patriotice,a legãturii cu un anume popor ºi cu un anume spaþiu geografic.

Desigur, nu ne propunem sã intrãm în detalii legate de procesul de învãþãmânt. Iatã de ce ne-ammãrginit în a urmãri ponderea geografiei în programele ºcolare.

1857-18586 Gimnaziu

ªcoala realã

14

Bogdan-Florin Popovici

5 Pentru fundamentarea predãrii geografiei în gimnaziul braºovean de la autorii menþionaþi anterior, în Samuel Schiel,Andeutungen über den geographischen Unterricht im Untergymnasium, în „Programm des evangelischen Gymnasiums zu Kronstadt in Siebenbürgen 1857”, Kronstadt, 1857, pp. 1-30.

6 Programm des evangelischen Gymnasiums zu Kronstadt in Siebenbürgen 1857, Kronstadt, 1857.


1870–18717 Gimnaziu

1891–18928 Gimnaziu

15

Þara Bârsei

7 Ibidem, 1871.8 Ibidem, 1892.


În Anuarul… din anii 1892-1893, respectiv, 1893-1894, Friedrich Schiel publicã fragmentedintr-un manual de geografie pentru clasele inferioare ale ºcolilor medii. Aceastã lucrare permiteastãzi o incursiune în materia ce se preda atunci elevilor ºi, prin urmare, asupra nivelului decunoaºtere geograficã pe care l-ar fi putut însuºi un elev care urma o ºcoalã medie.

Manualul este conceput în douã pãrþi mari, una referindu-se la Univers ºi Pãmânt, în ansamblu,iar cea de-a doua detaliind fiecare continent în parte. În prima parte sunt descrise Mercur, Venus,Pãmânt, Marte, care sunt numite ºi „planetele apropiate de Soare”; Jupiter, Saturn, Uranus, Neptunsunt cele „îndepãrtate de Soare”. Se menþioneazã de asemenea existenþa cometelor, care aparþin ºi elede sistemul solar.

Relativ la Pãmânt, se arãta forma acestuia, existenþa unei miºcãri de rotaþie în jurul propriei axeºi a unei miºcãri de revoluþie în jurul Soarelui, se scria despre anotimpuri, zone geografice,meridiane, tropice, latitudine, longitudine, posibilitãþile de împãrþire matematicã a suprafeþeiPãmântului. Pãmântul era descris ca o sferã puþin aplatizatã în douã locuri, opuse unul altuia. Se arãtaînsã cã aceastã aplatizare e neînsemnatã, doar 1/300; aceasta însemna cã o sferã de 1 m în diametru artrebui aplatizatã cam cu 3 mm pentru a imita oarecum imaginea Pãmântului.

O secþiune este dedicatã ºi argumentelor pentru forma rotundã a Pãmântului (orizontul ne aparepe loc plan peste tot ca un sector de cerc; dacã se urcã pe deal, orizontul se mãreºte în toate pãrþile;dacã pleacã un vapor de la mal, el se micºoreazã treptat, întâi dispare corpul vasului, apoi velele, iar în final vârful catargului; vaporul pare înghiþit de mare; când se apropie un vapor de mal, efectul einvers: întâi apare vârful catargului etc.; Pãmântul a fost deseori înconjurat cu vaporul; umbraPãmântului apare la o eclipsã de Lunã întotdeauna rotundã; deoarece Soarele, Luna ºi planetele auforma rotundã, nu o sã fie Pãmântul o excepþie …). Se mai preciza, pentru satisfacerea curiozitãþiiunor potenþiali cârcotaºi, cã forma rotundã a Pãmântului e tot atât de deranjatã de cei mai înalþi munþiprecum o bilã de popice de niºte fire de nisip.

Mai departe existã secþiuni specifice pentru hidrografie (cu clasificãri, descrieri de elementespecifice etc.), relief, aer etc. Se indica împãrþirea Pãmântului în 5 mãri principale ºi 5 pãrþi de uscat.De asemenea, se amintea despre bogãþiile pãmântului (pe zone geografice): principalele resurseminerale, plante pentru alimentaþie ºi utilizãrile acestora, animale deosebit de importante pentru om.

O secþiune interesantã, care încheie prezentarea generalã a Pãmântului, se referã la Om. Suntprezentate principalele rase umane (caucazianã/albã – 660 milioane, mongoloidã/galbenã – 600milioane, etiopianã/neagrã – 180 milioane, americanã/indianã sau a pieilor roºii – 10 milioane ºimalaezianã – 35 milioane) ºi principalele religii (brahmanismul ºi budismul, mahomedanismul,iudaismul, creºtinismul – catolic, ortodox, protestant).

Partea a doua a manualului analizeazã, în ordine alfabeticã, fiecare continent (Africa, America,Asia, Australia, Europa). Acestea sunt descrise sumar, cu detalii asupra anumitor aspecte considerateimportante. Schema de analizã este urmãtoarea: situare, limite, insule, peninsule, relief, ape, climã,produse, populaþie. Sfârºitul manualului cuprinde o listã cu cele mai semnificative mãri, fluvii,insule, munþi.

Ceea ce frapeazã la acest manual, chiar rãsfoindu-l, este extraordinara sa orientare pragmaticã,limpezimea exprimãrii ºi a prezentãrii conceptelor. Cu greu ai putea citi un astfel de manual ºi sã nureþii aspectele cele mai semnificative. De altfel, programatic, se urmãrea nu doar transmitereainformaþiei, ci ºi cum se transmitea acea informaþie.9 De asemenea, se remarcã caracterul aplicat alcunoºtinþelor transmise, concentrându-se pe acele cunoºtinþe necesare formãrii unei culturi generalesuficiente pentru integrarea fãrã probleme în societate.

16


9 Schiel, loc. cit.


*

Din punctul de vedere al ºcolilor moderne din Braºov, cronologic urmeazã învãþãmântulromânesc. Deºi nu se poate lãuda cu o tradiþie a aplicaþiilor practice ºi a inovaþiilor în didacticageograficã, în Gimnaziul ortodox român s-a predat de la început geografia prin programa ºcolarã.10

În prima perioadã de dupã Revoluþia de la 1848-1849, istoria ºi geografia erau discipline predateîmpreunã. Scopul declarat al predãrii geografiei era cunoaºterea sumarã a suprafeþei Pãmântuluidupã împãrþirea ei naturalã ºi politicã. Geografia încadra predarea istoriei simetric, fiind accentuatãca predare în clasele I ºi IV (câte 3 ore pe sãptãmânã): în clasa I (3 ore pe sãptãmânã) – descriereasuprafeþei Pãmântului dupã însuºirile ei naturale ºi cunoaºterea popoarelor ºi a statelor celor maiînsemnate; clasa a IV-a: „geografia popularã a patriei ºi a Austriei, cu recapitularea dezvoltatã ageografiei celorlalte state”. Ca material didactic se folosea manualul de geografie fizicã al luiBellinger, tradus în limba românã de G. Munteanu, ca hartã, Scheda, iar ca atlas, era folosit cel al luiSimony. În clasa a IV-a se folosea manualul lui Schmiedl de Statisticã popularã a Austriei.

Pentru anii 1860-1870, în gimnaziul inferior se predau istoria ºi geografia, câte 3 ore pesãptãmânã. În clasa I se folosea manualul de geografie al lui Bellinger, tradus de G. I. Munteanu, iarîn clasa a IV-a, cartea lui Heufler. În cadrul gimnaziului superior, apare ca materie predatã – istoria,câte 4 ºi apoi 3 ore pe sãptãmânã. Geografia este însã vãzutã în strânsã legãturã cu istoria: scopulpredãrii este „cunoaºterea temeinicã a relaþiilor geografice care stau în nex cu evenimenteleistorice”11.

În perioada 1870-1880, geografia ºi istoria se predau în medie de trei ori pe sãptãmânã, în fiecareclasã, cu unele reduceri de ore în cazul geografiei, spre finalul intervalului. Manualele de geografiefolosite erau cele ale lui Bellinger-Munteanu în clasa I, iar pentru clasa a III-a, manualele lui Klun, M. Mihãescu, Sam. Isopescu, precum ºi atlasele lui Sydow ºi Kozenn.

Perioada 1870-1900 este o perioadã deosebit de agitatã pentru gimnaziul românesc, date fiindatât situaþia economicã, cât ºi atmosfera politicã. Acest lucru a determinat o serie întreagã defrãmântãri, restrângeri de activitate sau inconsecvenþe în abordarea unui plan didactic, inclusiv înceea ce priveºte geografia. Astfel, geografia a fost asimilatã ºtiinþelor naturii, ºi se preda doar înprimele trei clase. Se urmãreau ca obiective:

Clasa I gimnazialã: relaþiile fizice ºi politice ale Pãmântului (cu specialã privire asupraUngariei), raporturile Ungariei cu þãrile mediteraneene.

Clasa II: descrierea Europei, Asiei, Africii, Americii, Australiei.Clasa III: geografie matematicã ºi fizicã.Din punctul de vedere al manualelor, se înregistreazã o îmbogãþire a numãrului acestora. Astfel,

se foloseau: Compendiul de geografie universalã, al lui T. Leontea; Elemente de geografie

comparatã, de Sam. V. Isopescu; manualul lui I. T. Ciontea ºi D. Laky; Geografia pentru ºcolile

medii, de D. Fãgãrãºanu ºi Silvestru Moldovan; Geografia matematicã ºi fizicã de I. Schmidt etc.12

*

În sfârºit, învãþãmântul în limba maghiarã s-a dezvoltat mai accentuat dupã formarea statuluidualist când, pe de o parte, vorbitorii de limbã maternã maghiarã au primit ºi un sprijinpolitico-administrativ, dar ºi când, pe de altã parte, în Braºov se înregistreazã o creºtere a ponderii

17

Þara Bârsei

10 Sursa de bazã este Andrei Bârseanu, Istoria ºcoalelor centrale române greco-ortodoxe din Braºov, Braºov, 1902; a sevedea în special capitolele despre programa ºcolarã.

11 Ibidem, p. 317.12 Ibidem.


elementului etnic maghiar. Am urmãrit în analiza noastrã douã ºcoli, Gimnaziul romano-catolic ºiªcoala superioarã de stat. În cadrul Gimnaziului superior romano-catolic, structura de predare ageografiei era urmãtoarea:

187613

188614

La ªcoala superioarã realã de stat, geografia se preda în clasele I-II ºi IV, câte 3 ore pesãptãmânã.

18


13 A brassói román-katolikus fõgymnazium értesítvénye az 1876-1877 tanévrõl, Brassó, 1877, passim.14 A brassói román-katolikus fõgymnazium értesítvénye az 1886-1887 tanévrõl, Brassó, 1887, passim.


188615

189016

19

Þara Bârsei

15 A brassói magyar királyi állami fõreáliskolának értesítõje az 1885-86 tanévrõl, Brassó, 1886, passim.16 A brassói magyar királyi állami fõreáliskolának értesítõje az 1889-90 tanévrõl, Brassó, 1890, passim.


189717

Ca o curiozitate, sã precizãm cã în anii 1886 ºi 1890 profesorul de geografie era Méhely Lajos,autorul primului ghid turistic al munþilor Þãrii Bârsei în limba maghiarã.18

Drept concluzie, se poate remarca o continuitate ºi ubicuitate a geografiei în ºcolile braºovene,fie ele de stat sau confesionale, în a doua jumãtate a secolului al XIX-lea. Predarea ei a fost strânslegatã de istorie ºi, cu timpul, a devenit unul din instrumentele de inoculare a sentimentelor patrioticepentru elevi. În ciuda diferenþelor etnice, se foloseau – cel puþin în cazul sãsesc ºi în cel românesc –manuale asemãnãtoare. Odatã cu dezvoltarea atitudinii naþionale a maghiarilor, aceºtia au introdus ºifolosit în ºcoli lucrãri redactate de etnici maghiari. Temele folosite în predare reflectau ºi elementalitatea epocii ºi concepþiile ei despre politicã, timp ºi spaþiu. Dincolo de aceste particularitãþiînsã, ca o constantã, se remarcã impunerea geografiei ca disciplinã ºcolarã, difuzarea tot maiprofesionistã a cunoºtinþelor, caracterul deloc provincial al temelor abordate.

Desigur, cercetãri aprofundate vor putea detalia ºi nuanþa o serie de afirmaþii fãcute în lucrareade faþã.

Abstract

Brasov (Kronstadt) has an old urban history and information about the schools and matterstaught in our town’s schools comes along with that history.

Traditionally, the formal schooling in Brasov followed the three main Ethnics groups livinghere, the Germans (Saxons), the Romanians and the Hungarians. The present article catches acomparative Ethnic glimpse of the Geography teaching methods and textbooks and of the interest forthem at the beginning of a modern educational system in Brasov.

20


17 A brassói magyar királyi állami fõreáliskolának értesítõje az 1896-97 tanévrõl, Brassó, 1897, passim.18 Méhely Lajos, Turista kalauz, Brassó, 1896.


Miron FLOREA

REPREZENTANÞI AI ªCOLII BRAªOVENE DE GEOGRAFIEDIN ULTIMUL VEAC

Situat într-un cadru natural de excepþie ºi cu o istorie multiculturalã specificã Transilvaniei,Braºovul s-a evidenþiat prin geografi dedicaþi profesiei, cercetãtori ai þinutului Þãrii Bârsei, pornindde la Johannes Honterus care, în 1540, tipãreºte primul manual de geografie din România, înainteaprimei ediþii în versuri a cãrþii Rudimenta Cosmographica (publicatã în varianta iniþialã la Cracoviaîn 1530) ºi pânã la profesorii ºi cercetãtorii ºtiinþifici de astãzi formaþi în oraºul de la poalele Tâmpei.

Primul aºezãmânt de educaþie ºi culturã al românilor din Braºov – Liceul „Andrei ªaguna” – asusþinut importanþa studiului geografiei prin întâiul sãu director, Gavriil Munteanu, care elaboreazãun manual de predare a geografiei în gimnaziu. Dumitru Lupan, un excelent profesor de ºtiinþe alenaturii, este întemeietorul muzeului de biologie ºi geologie al liceului ºi organizatorul multor excursiiaplicative în împrejurimile Braºovului.

În perioada interbelicã douã nume de geografi ne reþin atenþia: Anton Vidraºcu ºi NicolaeNecºulescu. Profesorul Vidraºcu este caracterizat de D. Cazacu drept „dascãlul impunãtordeopotrivã prin prestanþã ºi prestaþia sa la catedrã, elegant în atitudini, comportament ºi comunicare,informat ºi receptiv la orice semnal venit pe canal profesional, admirabil coleg ºi om de lume, fermdar niciodatã arogant sau agresiv, moldovean sadea format ºi educat sub auspiciul marilor tradiþii aleUniversitãþii Mihãilene, a cãrei nobleþe academicã o respira fiecare cuvânt sau gest al sãu”1.

Nicolae Necºulescu, absolvent al Universitãþii Bucureºti, a fost numit la numai 25 de aniprofesor de geografie la Liceul „Andrei ªaguna” – situaþie rar întâlnitã la aceastã vârstã pentruaceastã ºcoalã –, personalitatea sa fiind accentuatã de intransigenþã, fermitate ºi performanþã înspaþiul procesului educaþional.

Geograful care ºi-a legat numele de cercetarea reliefului Depresiunii Braºovului ºi apoi de vãiletransversale din România este Nicolae Orghidan, care ºi-a început cariera didacticã ca director alªcolii Superioare de Fete din Braºov, actualmente Colegiul Naþional „Unirea”. Fiind o ºcoalã de fete, primul ei director „avea în vedere menirea femeii în cãmin, în care ca fiicã, soþie, apoi ca mamã, eatrebuia sã simbolizeze statornicie, economie ºi poezie”2. De-a lungul mandatului sãu, profesorulOrghidan publicã ºi primele anuare ale acestui liceu. Profesorul sãu, Simion Mehedinþi, l-a îndrumatsã se ocupe de relieful Depresiunii Braºovului ºi, în legãturã cu aceasta, de evoluþia vãii transversale a Buzãului. Deºi prin evoluþia ei sugereazã aproape obligatoriu o captare în zona Întorsurii, NicolaeOrghidan alege tocmai valea Buzãului pentru a demonstra existenþa strãpungerilor antecedente dinCarpaþii noºtri. În lucrarea Vãile transversale din România Nicolae Orghidan mãrturiseºte: „Acum50 de ani, când am început cercetãrile pe teren în Þara Bârsei rãspunzând astfel la apelul magistruluiS. Mehedinþi cãtre profesorii secundari, ºi anume de a explora orizontul geografic al oraºelor undeactivau în vederea predãrii într-un mod cât mai intuitiv a geografiei, studiul geologic al acestui colþ de þarã pãrea a fi ajuns la concluzii definitive. Schimbarea datelor geologice a atras dupã sine o nouãîncercare de sintezã privitoare la Þara Bârsei ºi la valea Oltului, cuprinzând acum ºi marele sectortransversal dintre Turnu Roºu ºi Mãnãstirea Cozia, privit în lumina constatãrilor din cursul superioral vãii” (1969).

Lucrãrile lui Nicolae Orghidan analizeazã, succesiv, urmele de gheþari din Munþii Rodnei,morfologia Depresiunii Braºovului, a Munþilor Bucegi, Munþilor Buzãului, Vrancei, Baraolt ºi

21

Þara Bârsei

1 D. Cazacu, Colegiul Andrei ªaguna, Sfântu Gheorghe, Ed. Charta, 2006.2 *** Monografia Liceului teoretic Unirea, Braºov, Ed. Lux Libris, 1997.


Perºani. Analizeazã ºi Defileul Dunãrii de la Porþile de Fier, iar sinteza preocupãrilor sale oreprezintã studiul geomorfologic al vãilor transversale din România.

Pentru o scurtã perioadã de timp, activitatea academicianului Victor Tufescu se leagã de Braºovprin ocuparea unui post de profesor la Liceul „Ioan Meºotã”. Acest post a fost obþinut prin concurs, încondiþiile în care s-au prezentat 180 de candidaþi din þarã, în anul 1935. Ulterior, în anii 1938-1939, afost bursier al Academiei Române la Sorbona, sub îndrumarea profesorului Emmanuel de Martonne.

Învãþãmântul superior din Braºov a debutat în condiþii vitrege datoritã preluãrii în 1940, caurmare a Dictatului de la Viena, a Academiei de Înalte Studii Comerciale ºi Industriale din Cluj. Din1942, ca urmare a noii legi pentru învãþãmântul superior, s-a procedat la ocuparea de posturi vacantede profesori ºi conferenþiari, iar pentru Catedra de geografie economicã postul i-a revenitprofesorului Laurian Someºan3. Personalitatea profesorului Someºan, care a elaborat ºi uninteresant curs de geografie economicã mondialã, l-a recomandat pentru ocuparea funcþiei de rector,în 1947. Printre membrii fondatori ai Institutului de Cercetãri Geografice (1944) se aflã ºi profesorulSomeºan, care din 1954 predã cursuri de geografie economicã silvicã la Facultatea de EconomieForestierã din Braºov. Din 1965 funcþioneazã la Direcþia de Sistematizare, Arhitecturã ºi Proiectare,unde elaboreazã peste 200 de lucrãri de geotehnicã. Cercetarea ºtiinþificã se leagã mai mult dedomeniul geomorfologiei, îndeosebi pentru studiul Munþilor Cãlimani. Lucrãrile sale acoperã însã opaletã mult mai largã, care include atât studiul vieþii pastorale (Munþii Cãlimani), Câmpia Tisei,þinuturile transcarpatice, factorii orografici care influenþeazã populaþia din Transilvania, cât ºi studiide dezvoltare regionalã, cum este cazul Funcþiunilor zonelor de contact.

Pentru ultimele decenii ale secolului trecut trebuie amintitã contribuþia profesorului PaulBinder, care a funcþionat 16 ani la Liceul Pedagogic din Braºov, unde, pe lângã prestaþia didacticã deexcepþie, a elaborat studii de geografie istoricã, toponimie ºi a analizat factorii de risc natural dinultimele cinci veacuri din Depresiunea Braºovului. A realizat o interesantã prefaþã la traducereaValeriei Cãliman a lucrãrii lui Johannes Honterus, Rudimenta Cosmographica, ºi a publicat,împreunã cu Paul Cernovodeanu, lucrarea Cavalerii Apocalipsului4, în care sunt inventariatecalamitãþile naturale din trecutul României de pânã la 1800. Pentru aceastã lucrare a consultat un vastmaterial bibliografic din marile oraºe ale þãrii, inclusiv la Biserica Neagrã din Braºov.

În egalã mãsurã, Braºovul a fost un important centru cartografic, pornind de la celebra hartã aTransilvaniei a lui Honterus ºi continuând cu realizãrile Institutului Cartografic „Unirea”, unde, înperioada interbelicã, s-au tipãrit, în policromie ºi condiþii grafice excelente, Harta Judeþului Braºov la scara 1:100 000 (1928) ºi hãrþi ale principalelor masive montane de interes turistic: Postãvaru, PiatraMare, Fãgãraº, Retezat. Tradiþia s-a perpetuat în perioada postbelicã prin globurile fizice ºi politice,hãrþile didactice ale României, Lumii, continentelor ºi ale unor þãri reprezentative, realizate deÎntreprinderea Poligraficã din Braºov.

Poate cã ºcoala geograficã braºoveanã ar fi avut mult mai multe personalitãþi în condiþiileexistenþei unei facultãþi de geografie, instituþie de învãþãmânt superior mult mai necesarã în acest oraºdecât cele recent apãrute în unele centre urbane datoritã unor conjuncturi favorabile dar discutabilesub aspect academic.

22

Miron Florea

3 Vezi ªerban Dragomirescu, In Memoriam – Prof. univ. dr. Laurian Someºan, în SCGGG – Geografie, tom XXXIV,Bucureºti, Editura Academiei, 1987.

4 Paul Cernovodeanu, Paul Binder, Cavalerii Apocalipsului, Bucureºti, Ed. Silex, 1993.


Abstract

The origins of geographic studies in Brasov are linked with the activity of Johannes Honterus,known throughout Europe at that time for his Rudimenta Cosmographica textbook, published in1540. His work was continued, during the previous century, by Gavriil Munteanu, Anton Vidrascuand Nicolae Necsulescu, who all taught at the „Andrei Saguna” High School. The most significantcontribution was that of Nicolae Orghidan, teacher and principal at the „Unirea” High School, whopublished numerous physical geographic studies concerning local and regional aspects. LaurianSomesan was the first geographer of Brasov connected with university activity at the Faculty ofEconomic Studies, having both physical and economic geography studies. After the First World Waran important Cartographic Institute was founded, for publishing many educational and tourist maps.

23

Þara Bârsei


Nicolae BÃCÃINÞAN

NICOLAE ORGHIDAN – GEOGRAF AL REGIUNII BRAªOVULUI

Cea mai mare parte a lucrãrilor publicate de Nicolae Orghidan au avut drept obiect de studiuregiunea Braºovului. Într-una din lucrãri, Orghidan evidenþiazã principalele trãsãturi ale acestuiareal: „Regiunea Braºovului, cu aspectul ei atât de variat, se caracterizeazã ca un þinut de tranziþie.Acest caracter i-l imprimã înainte de toate însãºi structura ei geologicã. Aici se sudeazã CarpaþiiMeridionali, alcãtuiþi din roci cristaline, cu ºirurile Carpaþilor Orientali, formaþi în mare parte din rocimai nouã (Fliº)” (Orghidan, 1933 c, p. 416). Având în vedere lucrãrile publicate (menþionate în listaoperei), regiunea Braºovului cuprinde (în accepþia lui Orghidan) întreaga vale a Oltului superior(amonte de Mateiaº) ºi munþii care o înconjoarã.

Nicolae Orghidan a publicat prima lucrare despre regiunea Braºovului în 1925, în „AnuarulLiceului «Principesa Elena»” (Orghidan, 1925). A continuat apoi aceastã temã în 10 numere dinrevista „Þara Bârsei”, pânã în anul 1933 (Orghidan, 1929 a, b, c; 1930 a, b; 1931 a, b, c, d; 1932; 1933 c), sub titlul general Observaþiuni morfologice în regiunea Braºovului. Asupra acestei regiuni el amai publicat articole cu teme geografice ºi în alte periodice – „Lucrãrile Institutului Geografic alUniversitãþii din Cluj” (Orghidan, 1931 d), „Buletinul Societãþii Române Regale de Geografie”(Orghidan, 1933 a, b; 1936;1940), „Studii ºi cercetãri de geologie, geofizicã, geografie” (Orghidan,1965 a), „Natura” (Orghidan, 1965 b) ºi la editura Cartea Româneascã (Orghidan, 1937).

Pentru a înþelege mai bine importanþa ºi semnificaþia lucrãrilor lui Orghidan din deceniile 3 ºi 4ale secolului trecut, sã ne amintim contextul politic-social al acelor ani. Atunci când Orghidan aînceput serialul despre regiunea în care locuia, trecuserã de-abia câþiva ani de la Marea Unire. În aceaperioadã, interesul pentru noile regiuni care au întregit România trebuie sã fi fost ridicat, dar cãile decomunicaþie erau modeste, pãtura intelectualilor români din Transilvania era subþire, iar literaturageograficã în limba românã despre Transilvania era inexistentã (înainte de 1918). Nicolae Orghidan a întreprins, aºadar, în regiunea Braºovului, o muncã de pionier-geograf în limba românã. Pionieratulnu a însemnat însã diletantism. Conþinutul lucrãrilor publicate ºi bibliografia utilizatã ne aratã uncercetãtor matur, stãpân pe tehnica avansatã de cercetare, contemporanã lui.

Principala preocupare a geomorfologilor din acea vreme erau „platformele de eroziune”, adicãsuprafeþele de nivelare (cum se numesc în prezent). Tema era relativ nouã pe plan mondial, iar înRomânia fusese aplicatã pentru prima datã de puþin timp, la Carpaþii Meridionali, de cãtre geografulfrancez Emmanuel de Martonne1. Ulterior, ea a fost aplicatã în Transilvania, la scarã micã (adicã lanivel general), de cãtre geograful polonez Ludomir Sawicki2. Orghidan a fost acela care a detaliatproblema „platformelor de eroziune” în regiunea Braºovului. Descrierile acestor platforme urmãrescscopuri tehnice, dar nu sunt lipsite de farmec: „Deodatã desiºul se sfârºeºte ºi privirea scapãtã spredreapta. E o adevãratã feerie! De aci, din Pleºiþa ºi pânã departe în nicovala uriaºã a Mãgurei Codleise întinde o suprafaþã netezitã, în care forþele creatoare de relief au modelat o puzderie de formemãrunte” (Orghidan, 1929 a, pp. 60-61). Existã ºi încercãri de generalizare a „nivelelor de eroziune”gãsite în masive diferite: „O suprafaþã de eroziune mult mai largã, sub forma unei adevãrateplatforme, o gãsim la un nivel mai înalt de circa 1000 m. Ea are o extensiune foarte mare, ocolindaproape de jur împrejur bazinurile Braºovului ºi întinzându-se în lungul munþilor Perºani pânã subculmile Harghitei” (Orghidan, 1933 c, p. 422).

Alãturi de problema suprafeþelor de nivelare, Orghidan se apleacã cu mult interes ºi asupraevoluþiei reþelei hidrografice, a vãilor de toate mãrimile. Iatã un exemplu din studiul dedicat

24

Nicolae Bãcãinþan

1 Emmanuel de Martonne, Sur la plate-forme des hauts sommets des Alpes de Transylvanie, BSRRG, 1906, XXVII, 1.2 Ludomir Sawicki, Beiträge zur Morphologie Siebenbürgens, Anzeiger der Acad. d. Wiessenschaften in Krakau, 1912.


Bazinului Vlãdeni: „A fost o vreme când dupã toate semnele pãrãul Strâmba ca ºi râul ªincei, care nudrena întreaga platformã Poiana Mãrului, se scurgeau spre rãsãrit, peste ºeaua dela Culmea. Aceastane-o dovedeºte continuarea terasei Vlãdeni peste aceastã ºea atât sub forma dealului isolat Mãguriþacât ºi sub forma unor umeri bine conservaþi pe marginea basinului” (Orghidan, 1929 b, p.163). Acestsubiect, al evoluþiei vãilor, l-a pasionat pe Orghidan în ultima parte a vieþii. Prin studiul de sintezãasupra vãilor transversale din România, publicat postum, el a adus o contribuþie remarcabilã laclarificarea acestei probleme.

Orghidan nu se limiteazã însã la „platforme” ºi la reþele de vãi, ci analizeazã întregul cadrugeomorfologic, utilizându-ºi din plin capacitatea de a descrie sugestiv ºi exact: „Creasta Curmãturii,cu povârniºul ei apusean prãpãstios, domineazã împrejurimile ºi imprimã peisagiului o notãparticularã. Prin forma ei semeaþã, încadratã într-un profil sinuos, prin jghiaburile cu aspect de ziduricrenelate, caracteristice munþilor calcaroºi, prin culoarea mai deschisã a stâncilor golaºe, sãltate pedeasupra pãdurii de brad, Curmãtura [sau Hãºmaº, n.a.] este o surprindere pentru cãlãtorul care vinefie dela Nord, fie dinspre Sud, unde atât munþii cristalini cât ºi cei din gresie carpaticã aratã formeblânde, potolite” (Orghidan, 1931 a, p. 119).

Adevãrat geograf, Orghidan nu rãmâne prizonierul geomorfologiei ºi urmãreºte înveliºulgeografic ca un tot unitar. Sunt foarte interesante observaþiile „antropogeografice” (adicã degeografie umanã, am spune astãzi). Iatã un exemplu legat de „basinul Bicsadului” – „o prelungirespre Sud, pe sub masivul Ciumatului, a basinului Ciuc. Despãrþit prin stãvilarul uriaº, ridicat încurmeziº de erupþiunile vulcanice, el formeazã astãzi o micã unitate morfologicã independentã,manifestându-se ca atare ºi din punct de vedere antropogeografic: în cuprinsul lui sunt adãpostitedouã aºezãri, Bicsadul ºi Micfalãul, locuite în majoritate de Români secuizaþi ºi având un trecutdeosebit de restul Secuimei” (Orghidan, 1931 c, p. 420). Sau alt exemplu, legat de platforma PoianaMãrului: „În general, situaþia economicã ºi culturalã a locuitorilor acestui colþ izolat de þarã lasã dedorit. Ea e inferioarã celei a Brãnenilor, cu cari Poenarii se aseamãnã în multe privinþe. ...Alcoolismul, bolile venerice, guºa, fac adevãrate ravagii în sânul populaþiunei. Alãturi de câþivagospodari cuprinºi, cari se simt bine în mijlocul moºiei lor libere, majoritatea locuitorilor trãesc oviaþã apãsatã de necazuri” (Orghidan, 1929 a, pp. 75-76). ªi, pentru a încheia într-o notã pozitivã, iatãniºte observaþii despre „basinul Vlãdeni”: „În a doua jumãtate a sec. 18, când s’au organizatregimentele grãnicereºti, Þânþarii [azi Dumbrãviþa, n.a.] împreunã cu Tohanul formau o companie,cu comandamentul în Þânþari. Ca în toate satele noastre de foºti grãniceri, se vãd ºi aici bunele efecteale educaþiei ostãºeºti: satul e curat, uliþele aliniate, casele temeinice, dupã model sãsesc. ªcoala ebine cercetatã ºi locuitorii se laudã cã n’au analfabeþi sub vârsta de patruzeci de ani” (Orghidan, 1929b, pp. 159-161).

Una din explicaþiile cercetãrilor temeinice pe care le-a realizat Orghidan în regiunea Braºovuluieste cunoaºterea aprofundatã a geologiei regiunii. Aceastã cunoaºtere, ilustratã de bibliografiageologicã citatã (toþi autorii germani, maghiari ºi români care au studiat regiunea), este evidentã înoricare din descrierile fãcute. Iatã, bunãoarã, ce afirmã Orghidan despre „depresiunile intracarpaticedin regiunea Braºovului”: „Trecutul lor e destul de complicat. Ca sã-l putem descifra ne folosim înprimul rând de secþiunile naturale, deschise în materialul de umpluturã, precum ºi de sondagiilefãcute în diferite puncte ale câmpiei. Pe baza acestora s’a putut constata, cã cele mai vechi depozite ce se gãsesc în partea de Nord a depresiunilor, în bazinul Baraolt, sunt de vârstã meoþianã, deci formareabazinurilor în aceastã parte, coincide cu începutul pliocenului” (Orghidan, 1933 c, p. 418). Sau,despre defileul de la Racoº: „Pe dreapta se vãd semne de prãbuºire a bancurilor de calcar, ce se ivescalbe din înveliºul verde al pãdurei. Zona aceasta mai lãrgitã, corespunzãtoare ºisturilor de Werfen, e

25

Þara Bârsei


închisã în faþã de un prag înalt de calcar titonic. ... Acest din urmã bloc de calcar e rãzimat pe un soclude porfir” (Orghidan, 1929 c, p. 240).

Existã ipoteze avansate de Orghidan care nu au fost confirmate, iar unele afirmaþii nu au rezistatprobei timpului, dar o mare parte din cercetãrile publicate rãmân valabile. Deºi geomorfologiaactualã nu a abandonat problemele abordate de cercetãtori în primele decenii ale veacului 20,prioritãþile s-au schimbat. Încã din a doua jumãtate a secolului trecut pe primul plan au trecut alteteme, mai ales cele de interes practic imediat (procesele de modelare actualã, riscurilegeomorfologice ºi altele). Dar niciodatã nu se vor putea realiza analize temeinice ale dinamiciiactuale a reliefului ºi, în general, a mediului geografic, ºi nici prognoze ale evoluþiei fenomenelor,fãrã înþelegerea trecutului peisajului sau al regiunii avute în vedere. De aici ºi actualitatea cercetãrilor geografice întreprinse de Nicolae Orghidan în primele decenii ale secolului al XX-lea.

Abstract

The most part of Nicolae Orghidan’s papers published during the 3rd and the 4th decades of thelast century make reference to the region of Brasov. Taking into account his studies, the region ofBrasov covers the whole superior Olt valley (upstream of Mateias) and the surrounding mountains.Briefly, this article presents the main issues tackled by N. Orghidan in his papers concerning theregion of Brasov.

26

Nicolae Bãcãinþan


Wilfried E. SCHREIBER

ACTUALITATEA CONCEPÞIEI LUI NICOLAE ORGHIDANASUPRA GENEZEI VÃILOR TRANSVERSALE DIN ROMÂNIA

În deceniile de la începutul ºi mijlocul secolului trecut, la Braºov au activat câþiva geografi careau fost, deopotrivã, dascãli îndrãgiþi ºi cercetãtori talentaþi pe tãrâmul geomorfologiei ºi geologiei:Nicolae Orghidan, Laurian Someºan ºi Heinrich Wachner.

Aniversarea a 125 de ani de la naºterea lui Nicolae Orghidan ne oferã prilejul plãcut de a reflectaasupra operei ºtiinþifice a acestui important geograf ºi, în special, geomorfolog ºi sã analizãm cevaloare mai au astãzi, dupã trecerea câtorva decenii, rezultatele cercetãrilor sale.

În anul 1969 apare la Editura Academiei, sub îngrijirea lui Eugen Nedelcu, lucrarea lui NicolaeOrghidan Vãile transversale din România. Studiu geomorfologic. Considerãm cã este lucrarea ceamai importantã elaboratã de acest cercetãtor pentru urmãtoarele considerente:

1. Aflat la maturitatea ºtiinþificã, Nicolae Orghidan începe cercetãrile asupra vãilor,îndreptându-ºi atenþia spre o vale transversalã din regiunea Carpaþilor Curburii, valea Buzãului.Dupã cum aratã V. Mihãilescu în prefaþa acestei cãrþi fundamentale pentru geografia româneascã:„Aceastã vale, prin sectorul ei de obârºie (Întorsura) sugereazã aproape obligatoriu admitereacaptãrii ca genezã a vãii transversale respective. ªi, totuºi, N. Orghidan alege tocmai aceastã valepentru a demonstra existenþa strãpungerilor antecedente în Carpaþii noºtri într-o vreme când aproapeîn unanimitate geografii, în frunte cu Emmanuel de Martonne, admiteau numai captarea ca mecanismal formãrii vãilor transversale”.

2. Problema strãpungerilor transversale l-a preocupat apoi în continuare, N. Orghidanextinzându-ºi cercetãrile treptat la majoritatea vãilor transversale importante din Carpaþii româneºtiºi chiar din afara acestora: Oltul, cu diferitele sale sectoare de defileu, Jiul, Someºul, Criºurile,Mureºul, Poarta de Fier a Transilvaniei, Culoarul Timiº-Cerna, Dunãrea în sectorul Porþilor de Fier,precum ºi câteva vãi din Carpaþii Moldovei.

3. Cartea Vãile transversale din România a fost ultima publicaþie a profesorului N. Orghidan, eaapãrând dupã dispariþia acestuia. De aceea trebuie consideratã drept testamentul ºtiinþific algeografului.

Dacã profesorul Orghidan, prin primele sale cercetãri asupra vãilor transversale, a combãtutipoteza captãrilor în regiunile studiate – ipotezã susþinutã în primul rând de Emmanuel de Martonne,o autoritate ºtiinþificã de necontestat –, treptat autorul a acceptat ºi promovat concepþia formãriivãilor transversale prin antecedenþã ºi epigenezã pentru toate sectoarele importante cu caractertransversal ale vãilor româneºti. Enunþând aceastã concepþie, N. Orghidan s-a aflat la unison cunumeroºi autori, români ºi strãini, care s-au pronunþat cu privire la una sau mai multe vãi transversaledin România, încã de la sfârºitul secolului al XIX-lea ºi pânã în timpurile recente: L. Mrazec, A.Penck, G. Murgoci, A. Nordon, D. Burileanu, V. Mihãilescu, Gr. Posea, M. Iancu, L. Badea º.a.

Printre variantele antecedenþei, care au putut fi reconstituite de cãtre N. Orghidan ºi alþicercetãtori, amintim urmãtoarele:

– braþe marine preluate ulterior de râuri;– sinclinale sau ondulaþii ale Pânzei Getice sau ale altor structuri;– cursuri fluviale vechi, pãstrate în timpul înãlþãrii Carpaþilor din timpul Cuaternarului.Pentru a verifica actualitatea concepþiei lui Nicolae Orghidan asupra genezei vãilor transversale

din România am utilizat un procedeu simplu: am parcurs o serie de lucrãri cu caracter de sintezã(Geografia României, vol. III, 1987, Carpaþii ºi Subcarpaþii României, de Gr. P. Pop, 2000,Geografia fizicã a României, de I. A. Irimuº, 2003), precum ºi studii geomorfologice, care au cuprins

27

Þara Bârsei


în teritoriul analizat una sau mai multe dintre vãile transversale, analizate ºi de N. Orghidan: DefileulCriºului Negru (I. O. Berindei, 1970), Defileul Mureºului între Topliþa ºi Deda (M. Iancu, Tr. Naum,1972), Defileul Criºului Repede (Aurora Posea, 1977), Defileul Coziei (L. Badea, 1983), defileele depe Criºul Alb (P. Tudoran, 1983), cele din Munþii Buzãului (M. Ielenicz, 1984), cheile ºi defileele dinMunþii Apuseni (P. Cocean, 1988), cele din Munþii Retezat (P. Urdea, 2000), Defileul Oltului de laRacoº (A. Cioacã, 2002), Defileul de la Tuºnad (W. Schreiber ºi Enikö Unger, 2006) etc.

Trebuie remarcat, de la început, cã sintezele apãrute ulterior volumului III din Geografia

României nu aduc consideraþii noi. Ele încearcã sã îmbine, adesea fãrã o aprofundare, diferiteleteorii, parcã de teama de a nu supãra pe cineva sau de a greºi. La A. I. Irimuº întâlnim, totuºi, un pasaj,care reflectã o pãrere frecvent exprimatã. Arãtând cã vãile transversale au putut sã aparã în urmaacþiunii a trei mecanisme: falii sau discontinuitãþi geologice importante, antecedenþã ºi captare,autorul concluzioneazã: „Cert este cã nu putem identifica în configuraþia actualã a vãilor carpatice ovale transversalã sau parþial transversalã la originea cãreia sã fi stat numai una din cauze ci,dimpotrivã, argumentele au demonstrat cã de-a lungul evoluþiei lor, de la un loc la altul ºi de la o etapãla alta, toate cele trei cauze au fost posibile, dar ponderea a avut-o, pe rând, pentru fiecare caz în parte,una sau alta” (I. A. Irimuº, Geografia fizicã a României, Cluj-Napoca, Ed. Casa Cãrþii de ªtiinþã,2003, pp. 111-112).

Afirmaþia, în principal justã, trebuie sã suporte totuºi câteva precizãri:– prin cele trei modalitãþi de genezã nu a fost epuizatã gama proceselor generatoare de vãi

transversale; lipseºte, în primul rând, epigeneza, recunoscutã ºi de N. Orghidan drept o cauzãimportantã;

– chiar dacã aceastã gamã însemnatã de procese a putut genera vãi transversale, cu aspect dedefileu, antecedenþa este astãzi acceptatã pe o scarã mult mai largã decât celelalte, în speþã, captãrile,ºi constituie mecanismul geomorfologic cel mai frecvent constatat în urma unor studii aprofundate lateren.

Într-adevãr, urmãrind pãrerile cele mai autorizate, antecedenþa a fost confirmatã, ca procesgenerator total sau parþial, la urmãtoarele vãi transversale:

Începem cu valea transversalã a Buzãului, pentru cã a fost prima abordatã de N. Orghidan. Dacãprimele lucrãri au preconizat alte mecanisme, începând cu 1931, anul apariþiei lucrãrii analitice a luiN. Orghidan, toþi autorii care s-au ocupat de aceastã vale au admis antecedenþa. M. Iancu apreciazã cã au conlucrat ºi alþi factori, ca tectonica ºi neotectonica.

La cele trei mari defilee ale Oltului, de la Tuºnad, Racoº ºi de la Turnu Roºu la Cozia prinCarpaþii Meridionali, majoritatea geomorfologilor care au publicat studii dupã 1969, anul apariþieicãrþii lui N. Orghidan, admit antecedenþa ca principalul proces geomorfologic în geneza lor. Astfel,pentru Defileul de la Tuºnad, W. Schreiber ºi Enikö Unger admit, ca proces primar, scurgerea pe untraseu aºezat între cele douã conuri vulcanice, Piliºca ºi Ciomadu. Un rol însemnat a revenit însã ºifaliei Oltului.

Defileul de la Racoº este considerat, de de cei mai mulþi autori care au publicat rezultatelecercetãrilor lor dupã 1969, drept antecedent (I. Tövissi, M. Iancu, N. Mihãilã ºi N. Popescu, A.Cioacã etc.).

În cazul defileelor de la Turnu Roºu ºi Cozia astãzi majoritatea autorilor acceptã antecedenþa caprincipalul mecanism geomorfologic în geneza acestora (V. Mihãilescu, I. Tövissi, L. Badea º.a). Seremarcã aspectul de culoar larg, în planul superior al vãii, care atestã existenþa unui traseu vechi,precuaternar, al Oltului ºi adâncirea, în planul inferior, odatã cu ºi dupã înãlþarea Carpaþilor în timpulCuaternarului.

28

Wilfried E. Schreiber


Pentru Olt este interesantã constatarea lui I. Tövissi (1978) cã, de fapt, existã de-a lungul acestuirâu numeroase sectoare care nu au aspect de vale: este vorba de sectoarele din depresiuni (Ciuc,Braºov, Fãgãraº), unde râul curge în partea cea mai joasã a unor forme de relief, care nu au fost createde el. Defileele, în schimb, au un caracter indiscutabil de vale. Considerãm cã singurul mod prin carepoate lua naºtere un astfel de curs de râu este antecedenþa.

Pentru defileele aflate la vest de Olt se acceptã ºi astãzi geneza lor prin antecedenþã. Dacã pentruDefileul Jiului rolul ondulaþiilor Pânzei Getice a fost recunoscut încã de la sfârºitul secolului alXIX-lea, mai nou P. Urdea formuleazã, pentru coturile bruºte de pe Râul Mare, Râul Bãrbat sau RâulAlb, explicaþia cã „aceste vãi au urmat trasee vechi, instalate pe faldurile Pânzei Getice” (Munþii

Retezat. Studiu geomorfologic, Bucureºti, Editura Academiei, 2000, p. 216).Defileul Dunãrii de la Porþile de Fier are o genezã ºi astãzi controversatã. Totuºi, luând în

considerare toate argumentele aduse de foarte mulþi geomorfologi ºi geologi, formarea, în acestsector al cursului Dunãrii, prin antecedenþã rãmâne teza cea mai plauzibilã.

Mureºul în Defileul de la Topliþa – Deda trebuie considerat, în mod asemãnãtor cu cel al Oltuluide la Tuºnad, ca având un curs antecedent, printre vulcanii Munþilor Cãliman ºi Gurghiu, constatarefãcutã, în contradicþie cu H. Wachner, ºi de cãtre N. Orghidan. M. Iancu ºi Tr. Naum considerã cãMureºul a utilizat strâmtori preexistente, iar prezenþa aglomeratelor a facilitat dezvoltarea cursuluiactual.

În ceea ce priveºte râurile din vestul României – cele trei Criºuri –, aici cercetãrile mai noi (I. O.Berindei, Aurora Posea, P. Tudoran, P. Cocean etc.) au pus în evidenþã o genezã ºi evoluþie maicomplicatã a defileelor, un rol esenþial revenind epigenezei, proces recunoscut ºi de N. Orghidandrept însemnat, alãturi de antecedenþã.

Astfel, pentru Criºul Repede ºi Criºul Negru, pe lângã epigenezã se considerã drept importantãpentru evoluþia ambelor bazine ºi o captare (I. O. Berindei, Aurora Posea). La fel, defileele de peCriºul Alb sunt considerate de cãtre P. Tudoran (1983) ca fiind de naturã epigeneticã. La unul dintreacestea, Defileul dintre Gurahonþ ºi Leasa, autorul considerã ca proces asociat captarea (dar nu înlocul indicat de R. Ficheux), iar pentru Defileul de la Tãlagiu ar fi avut un rol însemnat ºi o linie defalie.

Este însã deosebit de interesant de urmãrit cum explicã N. Orghidan valea transversalã a Criºului Repede fãrã sã apeleze la captare: curgerea râurilor spre bazinele marine sau lacustre din nordul ºivestul Munþilor Apuseni, rolul sedimentãrii, al reliefului preexistent (dezvoltarea mare a suprafeþelorde nivelare) ºi, apoi, scãderea nivelului lacustru, dar ºi existenþa unor discordanþe structurale dintremasivele Meseº ºi Plopiº, pe de o parte, ºi Apusenii Centrali pe de alta.

Fãrã sã mai insistãm asupra altor pãreri sau a altor vãi transversale, concluzionãm prin câtevaconstatãri generale:

1. Luând în considerare vãile transversale în ansamblul lor, constatãm cã ele sunt, de regulã,forme de relief complexe. În geneza vãilor mari, douã dintre mecanisme se dovedesc aproapegenerale: antecedenþa ºi epigeneza. Ambele au fost recunoscute ca atare de cãtre N. Orghidan.Desigur, la multe dintre vãile transversale se asociazã ºi cauze tectonice, în primul rând prezenþafaliilor, ca fâºii de rezistenþã mai redusã a terenului. Captãrile fluviale rãmân importante, în primulrând în evoluþia vãilor mici.

2. Rezultatele obþinute de-a lungul anilor ºi publicate în volumul Vãile transversale din

România s-au bazat pe o bunã cunoaºtere a literaturii din þarã ºi de peste hotare ºi pe o analizãminuþioasã, competentã ºi obiectivã a terenului. Iatã o mostrã din cartea lui, care-l atestã pe N.Orghidan ca un fin observator ºi un talentat narator: „Un bun punct de observaþie pentru sectorulcentral ºi sudic al defileului e Poiana Suliþei (958 m). Privind spre sud, vedem desenându-se între

29

Þara Bârsei


Nãruþu de pe dreapta ºi Cozia de pe stânga Oltului o suprafaþã latã (5 km), care din locul unde neaflãm lasã impresia unui singur plan neted, aplecat spre est. În realitate, suprafaþa aceasta, care lapiciorul Nãruþului are înãlþimea de 1000 m, scapã spre est la înãlþimea Foarfecii (800 m). Sub acest aldoilea nivel, bine dezvoltat ºi în stânga Oltului, pe povârniºul Coziei, s-au pãstrat urmele unei treptemai înguste de circa 600 m. În aceastã ultimã treaptã e tãiat canionul actual al Oltului, cu acei umeri ºicu resturile unor nivele mai noi, rãu conservate, care se pot racorda cu terasele cuaternare dinregiunea dealurilor. Avem în faþa noastrã imaginea tipicã a unei vãi «îmbucate»” (p. 72).

3. Dupã scurgerea a trei decenii ºi jumãtate constatãm cã cercetãrile ulterioare confirmã în maremãsurã observaþiile ºi interpretãrile geomorfologice ale lui N. Orghidan. Putem aprecia, deci,contribuþia ºtiinþificã a autorului cãrþii Vãile transversale din România drept importantã ºi durabilã.Constatarea aceasta subliniazã valoarea remarcabilã a omului de ºtiinþã care a fost Nicolae Orghidan,de la naºterea cãruia s-au scurs 125 de ani.

Zusammenfassung

Im Jahre 1969 erschien das Buch Orghidans „Die Quertäler Rumäniens. Geomorphologische

Abhandlung“, seine wichtigste Arbeit. Auf dem Höhepunkt seiner wissenschaftlichen Laufbahn

angelangt und mit großer Geländeerfahrung analysiert der Autor die Rolle der geologischen und

geomorphologischen Prozesse in der Entstehung der Quertäler. Als die wichtigsten davon schätzt er

Andezedenz und Epigenese ein, während er anderen Vorgängen, vor allem aber der Anzapfung, eine

viel geringere Rolle zusteht. Diese Ansicht steht im Einklang mit fast allen nachher veröffentlichten

geomorphologischen Analysen. Diese Tatsache stellt den Wert der Beobachtungen von Nicolae

Orghidan unter Beweis.

30

Wilfried E. Schreiber


Lucian BADEA

UN GÂND PENTRU NICOLAE ORGHIDAN

Nu uneori, ci întotdeauna, întoarcerile în timp, chiar cele zise nostalgice, pornite cu bunãcredinþã, au un rol benefic: ne permit sã înþelegem mai bine trecutul, detaºat ºi comparativ, spre aînlãnþui, evalua ºi aprecia corect evenimentele ºi a clãdi istoria în dimensiunile ei cele mai reale. Fãrãîndoialã cã, înainte de orice, revenirile înseamnã aprecierea pentru cei care au contribuit ladesfãºurarea faptelor ºi la clãdirea unei anumite pãrþi a istoriei, în cazul nostru a istoriei geograficeromâneºti. ªi aceasta nu ca un oarecare exerciþiu intelectual, ci ca o obligaþie sau ca o datorie aurmaºilor care trebuie sã asigure continuitatea, sprijinindu-se pe ceea ce s-a clãdit anterior. Trãimîntr-o epocã în care nu numai cã se neglijeazã ci, mai degrabã contestatar, se revine asupra trecutului,pânã la negarea utilitãþii a ceea ce s-a realizat, ca ºi când s-ar fi ivit de aiurea o generaþie spontanãînzestratã cu toate înþelepciunile lumii (înnobilatã ca prin farmec cu spirit înalt bolognez, nou-ivit subsoare), în mãsurã sã poarte pe alte cãi, altele decât cele ale tradiþiei naþionale care, pânã de curând, separe cã a clãdit, totuºi, ceva.

Avem obligaþia moralã (ºi nu mai puþin cu adevãrat profesionalã) de a ne întoarce ºi a ne aplecastãruind asupra învãþãturilor trecutului, dând cu onestitate ce a fost ºi este al cezarului, spre a necomporta onorabil faþã de predecesori ºi opera lor.

Mã întreb dacã în cursurile de la puzderia de facultãþi ºi secþii de geografie se menþioneazãnumele lui Nicolae Orghidan ºi se amintesc contribuþiile sale ºtiinþifice dintr-o epocã de consolidare a ºtiinþei geografice româneºti, începute atunci când cercetarea geograficã nu devenise întru totul oprofesiune ºi când publicarea unei lucrãri nu era condiþia obligatorie pentru obþinerea unei trepte înierarhia posturilor didactice.

*

Am avut ºansa sã-l cunosc pe profesorul Nicolae Orghidan prin intermediul profesorului IonConea. Între cei doi exista o prietenie sprijinitã pe stimã reciprocã întru totul deosebitã. Se vizitauadesea pentru a-ºi împãrtãºi pãrerile faþã de starea de atunci a geografiei ºi de situaþia geografilor,mulþi împrãºtiaþi în alte locuri dupã eliminarea din învãþãmântul universitar, fãrã a uita sã-ºi exprimeopiniile referitoare la perspectivele activitãþii geografice, mai ales ale cercetãrii în forma nouã aInstitutului de Cercetãri Geografice.

L-am cunoscut întâmplãtor pe profesorul Nicolae Orghidan, venit în vizitã la profesorul IonConea. Am întreþinut o discuþie în trei (eu mai mult ascultând), în urma cãreia mi-am dat seama nunumai cã întâlnisem un om blajin, domol ºi sfãtos, un bonom (pe care profesorul Conea îl caracteriza,într-adevãr, ca pe „cel mai bonom din lume”), ci ºi cã era un spirit deosebit, cu gândire profundã ºiechilibratã. Mi-am format ºi întãrit aceastã convingere în timpul întâlnirilor noastre care s-au repetat,pentru cã profesorul Conea îºi fãcuse obiceiul sã mã invite aproape de fiecare datã când era vizitat deNicolae Orghidan.

În niciun caz nu aº fi putut evita o astfel de întâlnire, pentru cã îmi fãcea o plãcere deosebitã,oferindu-mi posibilitatea de a lua cunoºtinþã de preocupãrile ºi opiniile (gândite ºi nescrise) alefiecãruia dintre cei doi profesori ºi, mult mai mult decât atâta, de spiritul ºcolii geografice româneºticreate de Simion Mehedinþi. Amândoi au fost discipolii magistrului ºi s-au format la aceastã ºcoalã(în generaþii puþin diferite), cãreia i-au urmat principiile, slujind-o în moduri diferite, dar cu acelaºiscop: cunoaºterea ºi propagarea cunoºtinþelor geografice despre poporul ºi pãmântul românesc ºi, îngeneral, afirmarea geografiei româneºti în spiritul nou, modern al ºcolii naþionale.

31

Þara Bârsei


În aceste întâlniri discuþia se desfãºura foarte puþin în jurul mizeriilor cotidiene din acei ani,aceasta, de regulã, în funcþie de prejudiciile aduse unei activitãþi ºi exprimãri pe mãsura convingerilorºi capacitãþii intelectuale ale celor doi. Se întâlneau ºi îºi exprimau convingerile douã spirite formateîn epoca de ascensiune ºi afirmare puternicã a geografiei româneºti. Simþeam în vorbele lui NicolaeOrghidan admiraþia pentru profunzimea operei lui Simion Mehedinþi ºi a lui George Vâlsan, aproapeo nuanþã de venerare a celor douã personalitãþi. Deºi nu a aparþinut învãþãmântului superior, NicolaeOrghidan s-a integrat întru totul cercului, nu deosebit de larg, al celor animaþi de dorinþa de a se dãrui,pânã la identificare, procesului de dezvoltare a geografiei ºi afirmãrii ei la toate nivelurile, începândde la cel al asimilãrii primelor cunoºtinþe despre ceea ce ne înconjoarã, adicã al afirmãrii geografiei ca disciplinã de culturã generalã deschizãtoare de orizont larg ºi de formare a unui anumitcomportament, pânã la acela al echilibrului în relaþiile sociale ºi mai ales cu realitatea înconjurãtoare,cu mediul natural, spre a se diminua tendinþa din epoca modernã de desprindere a individului denaturã ºi de acþionare concertatã, agresivã, împotriva acesteia.

Era în perioada bine cunoscutã a industrializãrii forþate ºi a începutului desfigurãrii materiale ºimorale a satului românesc ºi, nu mai puþin, a desfãºurãrii ample a acþiunii de distrugere a unorecosisteme, cu deosebire a ecosistemului Bãlþii Dunãrii în ansamblul lui, pentru a transforma aceastãregiune unicat într-o anostã suprafaþã agricolã (arabilã), pretinsã ca foarte productivã. De geografiicu experienþã, un astfel de subiect era judecat prin efectele cu certitudine negative ºi ireversibilepentru mediul natural specific, contrar sloganurilor oficiale preluate cu mare aplomb ºi în cursurileuniversitare menite sã modeleze concepþia despre lume ºi viaþã a viitorilor profesori, în speþã ageografilor. În niciun caz Nicolae Orghidan nu se arãta prea entuziast în faþa noilor (zise mãreþe)realizãri ºi prefera sã asculte opiniile profesorului Conea. Dar nu acesta, repet, era fondul discuþiilor.

În acei ani, mai mult ca sigur cã era preocupat de ideea vãilor transversale carpatice, pe care avea s-o materializeze în anii urmãtori. Nu ºtiam cã avea o astfel de intenþie, dar de câteva ori am schimbatcâteva pãreri în privinþa defileelor Oltului ºi Jiului, cu deosebire asupra vãii Oltului, pe careîncepusem s-o înþeleg mai bine în urma cercetãrii Loviºtei, a Subcarpaþilor Vâlcei ºi întrucâtva apiemontului, cu o atenþie aparte asupra teraselor. Îmi formasem convingerea pentru antecedenþacuaternarã a vãii transversale a Oltului, contrar celor exprimate anterior de mari personalitãþi aleºtiinþei geografice ca Emmanuel de Martonne, I. Popescu-Voiteºti, H. Wachner. Logica lui Orghidan– sprijinitã pe observaþii repetate, pe amploarea aproape exhaustivã a consemnãrilor anterioare ºi pe o analizã geomorfologicã fãrã cusur – ºi concluziile precise au venit sã-mi confirme primele rezultate ºi convingeri.

Mi-am format pãrerea cã valea Oltului, cu succesiunea alternativã de defilee ºi arii depresionare(cu diferite origini), a fost cea care i-a stimulat cel mai mult interesul ºi l-a determinat sã-ºi facã opreocupare de o viaþã pentru investigarea vãilor carpatice, spre a ajunge la sinteza asupra vãilortransversale pe care nu a avut bucuria s-o vadã ieºitã de sub tipar ºi de care avea sã se ocupe, cudãruire, pentru tipãrire colegul nostru Eugen Nedelcu. Este o sintezã reprezentativã pentru ºcoalageomorfologicã româneascã, asupra cãreia a stãruit cu atenþie câteva decenii, ca rãspuns la îndemnullui Simion Mehedinþi cãtre profesorii de geografie de a explora orizontul geografic din jurul oraºelorîn care îºi desfãºurau activitatea. În acest fel a început cu valea Oltului din Depresiunea Braºovului(pe care a urmãrit-o mai departe, pânã la Cãlimãneºti) ºi a continuat cu investigarea perseverentã acelorlalte vãi transversale, pânã a ajuns la bine cunoscuta sintezã amplu documentatã, despre care V.Mihãilescu (în prefaþã) afirma cã este studiul „cel mai adâncit ºi mai închegat din cele publicate pânãacum ºi nu punem la îndoialã cã ne va folosi ca punct de plecare în cercetãrile viitoare, înlesnite, dupãsperanþele autorului, de avântul tinerei generaþii de geografi, crescuþi pe linia unei sãnãtoase tradiþiide cercetare ºtiinþificã”.

32

Lucian Badea


Era în anii când optimismul lui N. Orghidan era pe deplin confirmat de rezultatele cercetãrilor dedupã 1958.

Felul de a fi ºi atitudinea profesorului Orghidan au fost foarte sigur ºi plastic relevate deprofesorul V. Mihãilescu în aceeaºi prefaþã la Vãile transversale din România: „Anii îndelungaþi deanalizã, grijã cu care sunt redactate rezultatele ni-l aratã pe N. Orghidan aºa cum puþini l-au cunoscutîn viaþa lui retrasã: senin ºi echilibrat, simplu în exprimare, meticulos ºi critic în analiza de teren ºi înfolosirea bibliografiei, dar pãstrând esenþialul necesar argumentãrii tezei urmãrite, fãrã coborâre îndetalii erudite ºi fãrã pretenþia de a rezolva totul. Nu a confundat amãnuntul cu exactitatea ºi nici nul-a considerat un scop în sine, ci un mijloc”.

Într-adevãr ºi ceea ce a scris reflectã întru totul firea sa, modul sãu de a fi: calm, liniºtit, onest ºicu echilibru desãvârºit. ªi a închis ochii pentru totdeauna.

Aºa a fost în viaþã ºi tot aºa s-a despãrþit de cele pãmânteºti. Simþind cã îl pãrãsesc puterile,liniºtit, cu vocea stinsã i-a ºoptit soþiei: „Eu mã duc, la revedere, la revedere”.

A trecut în veºnicie un om a cãrui experienþã nu numai cã nu poate fi uitatã, dar trebuie sã rãmânã un model de atitudine profesionalã ºi comportament exemplare.

Abstract

A sincere and lasting friendship linked Ion Conea to Nicolae Orghidan. They used to visit eachother and discuss matters of post-war geography, especially its condition after 1950. The author hadthe chance to join them in those very interesting discussions. At that time, Nicolae Orghidan workedon the problems of transversal Carpathian valleys, a volume issued by the Romanian AcademyPublishing House in 1969. A recurrent topic of those meetings was that of valley antecedence, withfocus on the valleys of the Olt, the Jiu and the Danube rivers, a subject of interest for manyresearchers. Both in speech and writing, N. Orghidan provided to be a meticulous critical spirit,balanced and clear in expression, all those attributes defining a true intellectual, body-and-souldevoted to his profession.

33

Þara Bârsei


SESIUNEA ªTIINÞIFICÃ DE COMUNIC ÃRI „ÞARA BÂRSEI”

Caius DOBRESCU

„CHESTIUNEA TRANSILVANÃ” ÎN SECOLUL XXI:EDUCAÞIA DEMOCRATICÃ ªI REGÂNDIREA IDENTITÃÞILOR COLECTIVE

Problemele

Prezenta lucrare îºi propune sã abordeze o dublã problematicã: a) a modului în care seconstruieºte reprezentarea despre Transilvania, ca parte a identitãþii colective a principalelor grupurietnice de regãsit astãzi în aceastã provincie, românii ºi maghiarii ºi b) a formelor în care predarealiteraturii ºi istoriei, mai precis, a literaturii în interdependenþã cu istoria, poate contribui la depãºireaclivajelor ideologice ºi de mentalitate care separã, în mod tradiþional, aceste comunitãþietno-culturale, contribuind la crearea unei culturi civice comune, ºi la cultivarea a ceea ce filosofiapoliticã postbelicã numeºte „patriotism constituþional”.

Relaþia dintre disciplinele clasic-umaniste care supravieþuiesc în curricula contemporane,literatura ºi istoria, ºi ideea unei negocieri transetnice a identitãþii colective este cât se poate deproblematicã. ªi asta dintr-un motiv evident: atât literatura (considerând aici beletristica, dar ºi criticaliterarã ºi proza de idei), cât ºi istoriografia au reprezentat principalele instrumente ºi resorturi aleconfigurãrii ºi difuzãrii complexului de concepte, simboluri, atitudini, semnale de identificare sau„mari naraþiuni” pe care, în epoca modernã, le descriem ca „identitãþi naþionale”. Dacã ar fi sãaplicãm ºi în domeniul politicilor culturale ºi de educaþie principiul economic al „dependenþei decale” (care implicã, de exemplu, cã este puþin probabil sã poþi construi o economie liberã de piaþã cu oadministraþie formatã într-o lungã tradiþie a reglementãrii ºi controlului), putem conchide cã esteimprobabil sã putem utiliza, pentru transmiterea valorilor toleranþei faþã de Celãlalt, tocmai canaleleºi disciplinele care, istoriceºte vorbind, au articulat identitãþile emfatice, „fãrã rest”, ale naþiunilormoderne din Apusul ºi Rãsãritul Europei. Dacã este adevãrat cã „mediul este mesajul”, atunci esteiluzoriu sã ne imaginãm cã putem construi un alt cadru mental cu instrumente literare ºi istoriograficeelaborate în însãºi intimitatea procesului de coagulare a identitãþilor naþionale „clasice”.

Oricât de complexã, situaþia nu este fãrã ieºire. Pentru a putea înþelege, însã, cât mai corectparadoxul ºi, în consecinþã, pentru a ne pune problema unei soluþii practice, este util sã pornim de lasituaþia concretã în care ne aflãm implicaþi. Cu alte cuvinte, sã reflectãm la modalitãþile de articulare a principalelor douã „blocuri identitare” de tip etno-naþional din Transilvania contemporanã, celmaghiar ºi cel român.

Modelul „Kosovo”

Este un lucru bine cunoscut cã hãrþile reprezintã, de cele mai multe ori, un compromis, mai multsau mai puþin onorabil, între un set de determinãri geo-fizice, reprezentând un dat inconturnabil alexistenþei, ºi spaþiul mental, învestit valoric ºi simbolic, în care se plaseazã orice activitate umanã deorientare în lume. Din acest punct de vedere, este evident cã, dincolo de realitatea geograficã,Transilvania reprezintã o entitate abstractã, simbolicã, disputatã, în termenii unor ideologii identitareireductibile ºi ireconciliabile, între România ºi Ungaria.

Indiferent de parcursurile lor istorice, diferit-sinuoase, România ºi Ungaria au intrat în secolulXX ca naþiuni cu o puternicã dominantã etnicã, nu civicã. Rezultatul Primului Rãzboi Mondial a fãcut

34

Caius Dobrescu


ca procesele de omogenizare ºi de standardizare a reprezentãrilor de sine, oricum impuse de întreagaevoluþie a unei birocraþii raþionalizate, sã primeascã, din partea unui context istoric de tip„catastrofic”, un input foarte puternic cãtre regresia miticã. Direct spus, Tratatul de pace de laVersailles, care a consfinþit o nouã ordine europeanã la sfârºitul Primului Rãzboi Mondial, a creat,pentru ambele naþiuni, situaþii radical noi ºi, în bunã mãsurã, impredictibile în raport cu premisele lorimediate (motiv pentru care am denumit aceste situaþii, în sens descriptiv, tipologic, matematic chiar,„catastrofice”). Deºi de semn contrar, aceste mutaþii au fost atât de bruºte, ºi cu urmãri atât deprofunde, încât era imposibil ca ele sã nu forþeze o reconfigurare dramaticã a discursurilor identitareºi a politicilor de educaþie subiacente acestora. Pentru naþiunea maghiarã, sfârºitul Primului RãzboiMondial a reprezentat o catastrofã de tip apocaliptic: regatul istoric a fost redus drastic, atât casuprafaþã, cât ºi în ceea ce priveºte numãrul supuºilor direcþi ai statului. Odatã sistemul dualismului„chezaro-crãiesc” desfiinþat, naþiunea maghiarã se aflã în situaþia de a se redefini, în condiþii demaximã presiune istoricã (sã nu uitãm ºi izbucnirea revoluþiei bolºevice din 1919), ca naþiune strictetnicã. Dar acest proces are consecinþa traumaticã de a revela faptul cã numãrul maghiarilor caretrãiesc în afara „þãrii mamã”, în graniþele ei din 1919, este mai mare decât cel al subiecþilor „statuluinaþional”.

În aceste condiþii, imaginarul colectiv s-a repliat pe aliniamente mitice, reformulând, în funcþiede noua stare de fapt, teme ºi motive inerente ideologiei naþionaliste. Orice naþionalism, în spaþiuleuropean, este construit în jurul complexului elecþiunii colective. Cu rãdãcini în Reformã ºi înRomantism, aceastã viziune a ajuns sã se formuleze ca matrice modelatoare atât a identitãþilorcolective cristalizate deja sub protecþia unora dintre marile regate feudale europene (cum este cazulUngariei), cât ºi a identitãþilor tuturor etniilor deºteptate la activism civic ºi politic odatã cu secolul alXIX-lea (cum este cazul României). În condiþii de crizã, de catastrofã politicã ºi militarã, temaelecþiunii a cunoscut, în contextul maghiar, o mutaþie radicalã, în sensul plierii pe mitul, de sorginteveterotestamentarã, al Exilului metafizic ºi al mântuirii (colective) prin suferinþã.

O asemenea cristalizare, dincolo de varietatea inevitabilã a opþiunilor diferitelor subculturi,categorii, tradiþii locale sau regionale, este un dat obiectiv, tocmai fiindcã este rezultatul unei matricecomplexe de determinãri. Este vorba aici despre o strategie ºi un comportament de reacþie pe care îldescoperim ºi la intelighenþia românã din epoca militantismului unionist (e.g., la Mihai Eminescu, lacare gãsim mai multe variante de proiecþie miticã spectaculoasã, intens dramatizatã ºi cu puterniceaccente gnostice ale mitului „exilului” istoric românesc). De asemenea, este o formulã pe care oregãsim în undergroundul societãþii comuniste, în toate societãþile est-europene (pânã acolo încât,dupã cãderea comunismului, s-a putut vorbi despre o competiþie pentru „clauza naþiunii celei maimartirizate”). Ceea ce ne intereseazã aici este, însã, cã o asemenea configuraþie identitarã, chiar dacãadeseori asumatã, în mod personal, individual, cu devoþiune misticã, reprezintã, totuºi, în punctul sãu de pornire, o determinare culturalã „involuntarã” ºi „impersonalã”.

În contextul acestui mit, Transilvania este personificatã ºi proiectatã la rangul de epitom almartiriului naþional, ca proces simultan istoric ºi metafizic. Desigur, intensitatea acþiunii spirituale aacestei configuraþii simbolice dramatice a pierdut, în timp, din intensitate. Dar conturul eisupravieþuieºte, ºi reprezintã, inevitabil, unul dintre cadrele formative ale identitãþii etnice (identitatece are înscris în sine, în toate cazurile, ºi parcursul unei „istorii sacre” a comunitãþii).

Readucând discuþia, din planul determinãrilor celor mai profunde, înspre un nivel intermediar,care presupune traducerea mitului fondator ºi formator în limbajul unei, cel puþin aparente, logiciistorice, trebuie sã spunem cã, pentru a înþelege (nu doar pentru a ne reprezenta, ci pentru a înþelege)percepþia maghiarã asupra Transilvaniei, este util sã uzãm de o analogie. Sã o punem în relaþie cu osituaþie istoricã apropiatã de noi, atât istoriceºte, cât ºi geografic. Sã ne raportãm, adicã, la un proces

35

Þara Bârsei


care reproduce, sub ochii noºtri, procesul prin care a trecut auto-definirea naþional-etnicã amaghiarilor, la sfârºitul Primului Rãzboi Mondial. Este vorba despre conflictul iugoslav, de-a lungulcãruia naþiunea sârbã, care ocupa o poziþie hegemonicã înãuntrul federaþiei, s-a vãzut redusã lagraniþe politice înguste, într-o formulã statalã de o austeritate care, nu doar din perspectiva mediilorultranaþionaliste, dar ºi a opiniei publice în general, este de naturã sã producã un ºoc psihologic dintrecele mai puternice.

Dincolo de acest proces general, care aminteºte dezintegrarea (încã ºi mai acceleratã) aRegatului istoric Maghiar, existã ºi o analogie mai specificã între evoluþia provinciei Kosovo ºiTransilvania. În autoreprezentarea sârbilor, aºa cum este aceasta instituþionalizatã, prin comemorãripublice ºi prin politicile de educaþie, provincia Kosovo joacã un rol esenþial în geneza naþiunii.Drama medievalã a înfrângerii de cãtre turci ºi mistica sângelui ºi pãmântului legatã de acesteveniment istoric îndelung mitizat fac ca aceastã provincie sã reprezinte un loc fierbinte pe hartamentalã a naþiunii. Faptul cã, în ordinea realitãþii, echilibrul demografic al provinciei s-a schimbat întimp în favoarea albanezilor, ºi încã într-un mod radical, nu este de naturã sã modifice, dinperspectiva sârbã, structura naraþiunii simbolice de auto-legitimare. Faptele empirice aparþinând uneialte ordini decât lumea virtualã a eposului eroic naþional, acesta este cu atât mai opac faþã deargumentele þinând de ordinea empiricã. Iatã de ce, raportându-se la sine, centrându-se în sine, ºi înrãspãr faþã de o comunitate internaþionalã guvernatã de o logicã a reprezentãrii majoritare, opiniapublicã sârbã susþine ideea unei legitimitãþi istorice ºi mistice asupra provinciei Kosovo.

Exemplul de mai sus este relevant deoarece, dupã cum aratã sondajele, publicul românesc a tins,de-a lungul conflictului, sã se identifice cu poziþia sârbã, dintr-un sentiment de solidaritate regionalãºi cultural-religioasã. De asemenea, într-un mod destul de surprinzãtor, aceastã solidaritate spontanãpresupunea ºi ideea cã acceptarea unei derogãri de la principiul sacrosanct al suveranitãþii asupraunui teritoriu istoric poate constitui un precedent care sã repunã, la un moment dat, în discuþie statutulTransilvaniei, sau, cel puþin, al zonelor locuite într-o majoritate absolutã de maghiari. Însã aceastãreacþie este lipsitã de o autenticã raþionalitate analogicã, deoarece actuala autonomie a provincieiKosovo, probabila ei independenþã de mâine ºi posibila unificare sau federare cu Albania se produc,sub ochii noºtri, în baza absolut aceloraºi principii de drept ale naþiunilor care au fãcut ca, la sfârºitulPrimului Rãzboi Mondial, Transilvania, Partium ºi o mare parte a Banatului istoric sã revinãRegatului României.

Dacã înþelegem clar acest lucru, atunci posibilitatea de identificare, pe o bazã culturalã, cu sârbii(faptul cã, atribuindu-le stereotipii pozitive, suntem mai dispuºi sã ne punem, la modul ipotetic, înlocul lor) ar trebui sã ne foloseascã tocmai pentru a înþelege mai bine, ºi dinãuntru, experienþatraumaticã trãitã de maghiari prin pierderea multora dintre provinciile regatului istoric, printre careTransilvania s-a bucurat de o aurã miticã aparte, ca „vatrã” a etnogenezei.

Modelul „Africa de Sud”

În cele de mai sus, am propus un exerciþiu de înþelegere a Celuilalt, mai întâi pe cale analiticã,prin analiza complexului de determinãri care modeleazã relaþia faptelor istorice cu necesarele(inevitabilele) lor proiecþii imaginare; apoi, pe cale analogicã, prin reflecþia asupra evenimentelorconsumate (sau pe cale de a se consuma) în Iugoslavia vecinã, care reproduc în mic, atât sub aspectulcontextului politic, cât ºi sub cel al implicaþiilor mitico-ideologice, procesul de dezagregare amonarhiei austro-ungare de la sfãrþitul Primului Rãzboi Mondial.

În cele ce urmeazã, vom continua acest exerciþiu, trecând la un nivel sporit de dificultate: acelade a înþelege cã, perfect aidoma „celorlalþi”, nici „noi” nu trãim într-o lume a evidenþelor ºi alegitimitãþilor obiective indiscutabile, ci, în exact aceeaºi mãsurã, într-un univers de reprezentãri

36

Caius Dobrescu


simbolice ºi de proiecþii fantasmatice. Vorbeam mai sus despre modelul „catastrofic” care descrieatât evoluþia Ungariei, cât ºi a României, în momentul 1919. Pentru publicul românesc, o asemeneaafirmaþie pare cel puþin paradoxalã. Dacã dimensiunea apocalipticã a mitului naþional maghiarpost-habsburgic pare intuitivã, în cazul românesc, care este unul „cîºtigãtor”, modelul „catastrofei”pare cu osebire inadecvat. Asta însã numai pânã în momentul când rememorãm sensul în care amfolosit noþiunea de „catastrofã”: acela de mutaþie bruscã, imprevizibilã sau aparent aleatorie în raportcu premisele ei directe. Din acest punct de vedere, pot exista ºi, ca sã spunem aºa, „catastrofefericite”.

Deºi evident satisfãcãtoare, din perspectiva majoritãþii româneºti aflate între graniþele ei,emergenþa României Mari a reprezentat un cutremur pentru structurile administrative ºi instituþionaleale Vechiului Regat. În plus, prioritãþile publice au glisat ºi ele, radical ºi neaºteptat, de la continuareaºi adâncirea unei construcþii democratice, începute înspre mijlocul secolului al XIX-lea, sprelegitimarea externã dar ºi internã a noii construcþii statale prin politici culturale menite sã producã ºisã difuzeze cu maximã eficienþã o reprezentare identitarã omogenã, prestigioasã ºi convenabilã.Aceastã situaþie istoricã de crizã (menþinutã de instabilitatea generalã a contextului european, care vaconduce, de altfel, la o nouã conflagraþie mondialã) va genera ºi ea un mit, întreþesut într-un modelidentitar, al naþiunii apoteotice, focalizat în mod obsesiv asupra etnogenezei, împinsã într-un trecutcât mai îndepãrtat, cât mai arhaic.

În subcapitolul precedent, am avansat ipoteza cã reprezentarea maghiarã consacratã asupralocului Transilvaniei în istoria simbolicã a Ungariei este, structural vorbind, asemãnãtoare cu aceea asârbilor asupra provinciei Kosovo. E aici o concreþiune miticã ce opune cerul legitimator aleroismului mitic unui pãmânt al factualitãþii, la nivelul cãruia naþiunea prestigioasã ºi hegemonicã arfi fost deslocuitã, în timp, printr-un fatal proces demografic. În ambele cazuri, este vorba despre odisonanþã cognitivã generatoare a unei reprezentãri identitare tensionate, dramatice, dar care, înplanul istoriei culturale, care este una a configurãrii, succesiunii, interdeterminãrii unor obiectementale, este un fenomen obiectiv-modulat, dar nu determinat esenþial de voinþele individuale. Încele ce urmeazã, vom încerca sã gãsim o analogie relevantã, ºi la fel de contemporanã (având, adicã,acelaºi avantaj al aducerii, prin analogie, a proceselor istorice înspre evenimente pe care le-am vãzutdesfãºurându-se sub ochii noºtri), pentru cazul românesc, pentru modul cum reprezentareaTransilvaniei a cristalizat în construcþia identitarã ce informeazã pânã astãzi instituþiile ºi politicilepublice româneºti.

Analogon-ul pe care îl vom propune este, ca sã o spunem în modul cel mai direct, Africa de Sud.O regiune cu care, fãrã a avea beneficiul vecinãtãþii geografice ºi culturale, ca în cazul ex-Iugoslaviei,ne aflãm totuºi în raporturi pe care le-am putea denumi de „vecinãtate mediaticã”. Asta deoarece,pentru foarte mult timp, Africa de Sud a reprezentat o temã fierbinte de dezbatere pentru comunitateainternaþionalã, polarizând atenþia pânã în punctul în care lupta împotriva segregaþei rasiale din aceststat a devenit unul dintre miturile politice esenþiale ale epocii postbelice. Cu toate cã istoria, în aceaparte a lumii, a luat, între timp, o cu totul altã întorsãturã (prin demantelarea sistemului legislativ ºijuridic pe care se baza segregaþia rasialã, prin organizarea de alegeri libere ºi corecte, care au oferit,pentru prima datã, accesul populaþiei de culoare la procesul politic, prin proceduri de reconcilierebazate pe confesiunile publice ale celor ce au fãcut parte din aparatul de represiune), evenimentelesunt încã destul de aproape de noi pentru a reconstitui percepþiile asupra apartheidului.

În acest caz, ca ºi în cel al Transilvaniei istorice, discursul de autolegitimare al populaþieidominante din punct de vedere demografic, dar dominate sub aspect politic, economic ºi cultural,diferã sensibil de discursul asupra ilegitimitãþii practicilor discriminatorii caracteristic opinieipublice din lumea democraticã. Nativii sud-africani accentuau, în practica lor militantã, temele

37

Þara Bârsei


continuitãþii, ale drepturilor lor ca stãpâni originari asupra þinuturilor transformate în colonii deolandezi ºi britanici, cu alte cuvinte, vorbeau, adeseori, limbajul relaþiei magice dintre sânge ºipãmânt. Ceea ce sensibiliza, însã, lumea civilizatã la cauza lor nu era atât invocarea simbolicã a uneimoºteniri ancestrale, ci preocuparea pentru drepturile omului, îngrijorarea ºi indignarea pentrumodul în care persoanele umane erau supuse, în baza unei inacceptabile filosofii a ierarhiilor rasiale,unor tratamente segregaþioniste, discriminatorii ºi represive. Perspectiva apropiatã pe care o avemasupra evoluþiei înspre democratizare a Republicii Sud-Africane, evoluþie decisiv influenþatã deconstante presiuni internaþionale, ne permite sã înþelegem cu claritate cã larga solidarizare în jurulcauzei populaþiei de culoare din aceastã þarã nu a fost motivatã în primul rând de mesajele nativiste,bazate pe dreptul ocupantului presupus imemorial al unui teritoriu dat. Principalele raþiuni (cel puþinîn rândul societãþii civilizate, cea mai capabilã sã genereze presiuni civice eficiente) pentru a susþinecu convingere ºi pasiune abolirea sistemului de apartheid veneau din fidelitatea faþã de principiileincluse în Declaraþia universalã a drepturilor omului, un document care sintetizeazã filosofia eticã amodernitãþii.

Revenind la tema care ne intereseazã, Transilvania, trebuie sã notãm cã desprinderea acesteiadin cadrul monarhiei austro-ungare ºi integrarea în Regatul României este caracterizatã de o similarãnon-coincidenþã a reprezentãrilor interne ºi externe asupra principiilor legitimitãþii. Opinia publicãromâneascã din Transilvania, susþinutã, de-a lungul secolului al XIX-lea, de elitele modernizatoaredin spaþiul românesc extracarpatic, ºi-a creat despre sine o reprezentare întru totul asemãnãtoare„nativismului” sud-african de dupã cel de-al Doilea Rãzboi Mondial (ideologie, de altfel,caracteristicã ºi multor altor regiuni din aºa-numita „lume a treia”). În aceastã reprezentare,elementul etnic românesc din structura demograficã a provinciei îºi deriva preponderenþa dintr-oistorie imemorialã, ºi, deci, dintr-o relaþie arhaicã, arhetipalã, a unei configuraþii etno-culturale,tradusã în termeni de „rasã”, cu un anumit teritoriu, ºi, prin acesta, cu „mumele” goetheene, cu stihiamiticã a „pãmântului”. O asemenea continuitate de bazã, ºi o asemenea legitimitate, care transcendeorice concepte juridice pozitive înspre structuri pe care C. G. Jung le numeºte „ale inconºtientuluicolectiv”, este menitã sã delegitimeze orice alte structuri instituþionale, configurate într-un timpistoric considerat, prin însãºi esenþa sa, inferior timpului mitic în care trebuie sã fie înrãdãcinatãidentitatea „proprietarului de drept”. De aici ºi tema (care, tradusã în limbajul logicii empirice, parede-a dreptul auto-contradictorie) a istoriei ca „dãinuire”.

În acest plan, demersurile rafinate ºi singuratice ale unor intelectuali fin-de-siècle, inspirate defilosofia intuiþionistã francezã, sau de filosofia germanã a experienþei, care schimbau radicalreprezentãrile tradiþionale despre timp, au interferat cu pulsiunile auto-asertive „imperiale” aleelitelor sociale post-unioniste ºi cu decizii real-politice generate de presiunile conjuncturilor interneºi internaþionale de dupã Primul Rãzboi Mondial. Rezultatul final fiind o reprezentaremitico-simbolicã asupra identitãþii româneºti care a supravieþuit în timp ºi a revenit la suprafaþã, chiardacã modulatã în forme ce, adeseori, o transformau într-o caricaturã grotescã, ºi în faza autarhicã,naþionalistã, a regimului comunist. O analizã atentã ne-ar arãta cum demersuri intelectuale complexe, producãtoare de modele inovatoare în domeniul ºtiinþelor umane, cum ar fi personalismul energetical lui Rãdulescu-Motru, filosofia blagianã a culturii, sau morfologia religioasã bazatã pe opoziþiadintre înþelegeri profund diferite ale timpului, propusã, mai târziu, de Mircea Eliade, sunt legate prinfire invizibile de nucleul de elaborare al unui discurs pan-românesc de auto-legitimare carefavorizeazã miticul, arhaicul, primordialul, Urgrund-ul, în ultimã instanþã, elementarul ºi originarul,în detrimentul unui concept al legitimitãþii obþinut printr-o autenticã derivare istorico-juridicã.

Mai târziu, locomotiva ideologicã a statului-partid, pornitã în anii 1950 pe ºinele rigorismuluimarxist-leninist, avea sã fie „deviatã” ºi ea cãtre exaltarea legitimitãþii arhaizante, una dintre

38

Caius Dobrescu


obligaþiile centrale ale aparatului de propagandã fiind aceea de a împrumuta iluzia realitãþii, araportãrii i-mediate (de exemplu, prin mari serbãri rituale), unui trecut imemorial, mitico-utopic. Este de reþinut cã dezvoltarea exponenþialã a elementelor arhaic-tribale în strategia de legitimare aregimului comunist de la Bucureºti se coreleazã cu politica de apropiere de þãri ale lumii a treia care,sub sloganul „nealinierii”, cultivau un discurs nativist, al mitologiilor regresive, al vârstei de aur dedinaintea invaziilor coloniale europene.

Ceea ce se cuvine remarcat, atunci când reconstruim durata lungã a configurãrii unei identitãþisimbolice a românilor ardeleni, corelatã cu identitatea simbolicã pan-româneascã, este cã aceasta este marcatã de aceeaºi disonanþã cognitivã pe care am remarcat-o ºi în cazul populaþiei de culoare dinAfrica de Sud. Am observat cã, pentru un segment important al militanþilor anti-apartheid, mizaluptei lor nu era una politicã, având ca scop o republicã a cetãþenilor egali ºi liberi, indiferent deapartenenþa rasialã, ci una mitico-simbolicã, vizând revanºa secularã împotriva unor „cotropitori”,alungarea acestora, anihilarea lor (cel puþin prin exorcizarea simbolicã, în efigie), ºtergerea efecteloracestei dominaþii strãine resimþite ca un atentat la natura lucrurilor, la ordinea naturii ºi a cosmosului,ºi, în ultimã instanþã, „re-purificarea” naþiunii ºi a teritoriului cu care aceasta se aflã într-o osmozãsimbolicã. Or, este evident pentru oricine participã, în orice formã ºi de pe orice poziþie, fie ea ºimarginalã, la reþeaua de solidaritãþi a civilizaþiei liberal-democratice cã în niciun caz nu acesteidealuri mitico-utopice au insuflat simpatia pentru cauza populaþiei majoritare din Africa de Sud. Înacelaºi fel, este evident cã liberalii din lumea civilizatã care au susþinut ºi susþin (cu mai multã sau mai puþinã îndreptãþire, în funcþie de momentul istoric) cauza palestinianã, o fac în numele unuiumanitarism universal de esenþã personalist-raþionalistã, iar nu aderând la acel „hate-speech” deextensie pan-arabã care pune conflictul cu statul Israel în termenii unui rãzboi sfânt, mitologic, ce nuse poate termina decât prin victoria „binelui” asupra forþelor „rãului” ºi prin ºtergerea acestora dinurmã de pe faþa pãmântului.

Deºi aparent foarte îndepãrtate de istoria modernã a României, aceste modele pot, prin câtevaajustãri, sã ne ajute sã ne auto-înþelegem mai bine, dintr-o perspectivã internaþionalã – mai precis, dinperspectiva unui consens politico-juridic lãrgit, valabil între toate naþiunile civilizate ºi care aspirã lacivilizaþie. Pentru a face inteligibilã aceastã analogie, trebuie sã subliniem (cu atât mai ferm, cu câtsistemul nostru de educaþie nu o face, pânã în ziua de azi, în pofida diferitelor valuri de reformã careau afectat programele ºcolare) cã Unirea din 1918 nu a reprezentat, în ochii opiniei publiceinternaþionale, triumful unor drepturi teritoriale imemoriale, derivate din epoca arhaicã a uniunilor detriburi tracice. Conceptul de legitimitate care a prezidat Unirea a fost unul strict modern, bazat pefilosofia democraticã a dreptului la cuvânt al majoritãþii ºi a preeminenþei drepturilor cetãþeneºtiasupra privilegiilor stãrilor ºi breslelor tradiþionale. Adevãrata confruntare, în reprezentareacurentelor de opinie care au susþinut sistemul politic rezultat în urma Primului Rãzboi Mondial, a fostaceea dintre un sistem ierarhic de esenþã feudalã, care permitea perpetuarea ereditarã a dominaþieiunor elite restrânse, ºi un sistem politic modern, care lãrgeºte la scara naþiunii conceptul de corpcetãþenesc ºi îi deschide fiecãrui membru al acestuia accesul la procesul politic.

Înãuntrul sferei publice internaþionale, aºa cum a emers aceasta la sfârºitul Primului RãzboiMondial, fiind apoi instituþionalizatã în Societatea Naþiunilor, nu a contat niciun moment luptasecularã dintre români ºi maghiari, stilizatã mitic în acelaºi fel în care, mai târziu, avea sã fie prezentatconflictul seminal dintre nativii sud-africani ºi coloniºtii olandezi ºi britanici, ci confruntarea dintrevalori etico-politice derivate din privilegiile „de drept divin” (cu ierarhizarea de rigoare a nivelelorsacralitãþii) ale unui sistem tradiþional, de sorginte feudalã, de putere, ºi valorile etico-politice alemodelului democraþiilor liberale seculare (ceea ce nu înseamnã în mod necesar „ostile religiei”).Este, de altfel, de notat cã ºi valurile precedente de emancipare ale românilor din Transilvania au fost

39

Þara Bârsei


legate nu de recunoaºterea drepturilor, de naturã divinã, ale „primului ocupant”, ci tot de o filosofiepolitico-juridicã modernã, bazatã pe preeminenþa valorii personale ºi pe individualizarea politicã acetãþeanului, mod de gândire caracteristic iluminismului liberal austriac.

Revenind la ideile ºi convingerile care informau climatul în care s-a decis, la sfârºitul PrimuluiRãzboi Mondial, crearea României Mari, trebuie spus cã aceastã nouã construcþie statalã ºiconstituþionalã, bazatã pe o semnificativã majoritate etnicã româneascã, era vãzutã ca o ºansã pentrumodernizarea ºi stabilizarea democraticã a întregii regiuni. Unirea nu a fost gânditã de nimeni ca oîncurajare a mesianismului naþionalist al românilor, ci mai degrabã ca un mod de a fideliza o relativimportantã naþiune est-europeanã emergentã faþã de valorile fundamentale ale civilizaþieidemocratice.

ªtim bine cã acest lucru nu s-a întâmplat. Datoritã crizelor economice ºi politice ale anilor 1930,naþiunile central- ºi est-europene emancipate în 1918 au tins sã sacrifice instituþiile democratice ºivalorile liberale în numele unui realism politic menit sã menþinã, în primul rând, coeziunea teritorialãa noilor state. De asemenea, ascensiunea naþional-socialismului a încurajat abandonarea principiilorde drept intern ºi internaþional înrãdãcinate în Epoca Luminilor, în numele unei reinterpretãrivoluntariste ºi darwiniste a noþiunii de „drept natural”. Dupã cel de-al Doilea Rãzboi Mondial, însã,lumea occidentalã a ajuns la un compromis rezonabil, în planul dreptului internaþional, întrerealismul politic ºi principiile reprezentativitãþii ºi legitimitãþii democratice. Din perspectiva acestuiconsens, dictaturile de partid ale modelului sovietic, având în centrul lor instrumente represivemenite sã asigure conformarea ideologicã, au fost supuse unei susþinute presiuni politice ºi morale.

În România, momentul semnãrii, la Helsinki, a Declaraþiei universale a drepturilor omului, cemarca, în aparenþã, acceptarea publicã a normelor ºi principiilor civilizaþiei democratice, este perfectcontemporan cu naºterea unui discurs nativist, arhaic ºi voievodal, care venea sã substituiepopulismul de expresie marxist-leninistã în ordinea legitimãrii monopolului de partid asupra puteriipolitice. Ca urmare a acestor politici culturale, din discursul identitar instituþionalizat, al cãrui resortprincipal era sistemul de educaþie, au fost eliminate aproape complet temele politice, elementelecetãþeneºti ºi constituþionale, accentul cãzând tot mai puternic pe timpul mitic ºi pe hermeneuticaalegoricã (specializatã în a citi în evenimentele trecutului prefigurarea „viitorului”, adicã aprezentului de referinþã).

În aceste condiþii, datoritã unor reprezentãri colective centrate pe metaforele organicitãþii, pecelebrarea relaþiei osmotice dintre naþiune ºi teritoriu, dintre sânge ºi pãmânt, ºi pe alegorizareateleologicã a destinului naþional, societatea a devenit tot mai puþin capabilã sã perceapã temeiurilejuridice reale ale legitimãrii ca naþiune înãuntrul unor cadre de referinþã internaþionale. Ceea cecreeazã din nou, pentru a reveni la analogia de la care am pornit, o situaþie asemãnãtoare, pânã la unpunct, cu aceea în care se aflau militanþii sud-africani împotriva apartheidului nutriþi cu mitologiinativiste. Deºi, din perspectiva prevalentã în rândul naþiunilor civilizate, integrarea Transilvaniei înRomânia este vãzutã, retrospectiv, ca o expresie, realã, chiar dacã imperfectã, a proiectului modernde a propulsa valorile democratice de la nivelul drepturilor individuale la cel al dreptului deautodeterminare al naþiunilor, auto-reprezentarea internã, plasatã la o distanþã intelectualãincomensurabilã faþã de viziunea ante-evocatã, vrea ca Unirea cu Transilvania sã fie expresia uneiteleologii milenariste. Actul, sau succesiunea de acte politico-diplomatice de la 1918 înseamnã, înmitologia ºcolarã de circulaþie intern-româneascã, transformarea în actualitate instituþionalã a uneiplenitudini care, existând dintotdeauna în planurile mai profunde ale spiritului colectiv, ar fi informatºi configuat, pe termen lung, desfãºurarea epopeii istorice pan-româneºti.

Analogia sud-africanã ne ajutã, într-un alt plan, sã înþelegem ºi analogia între imaginarul politicmaghiar ºi cel românesc, în raport cu includerea într-o istorie sacrã naþionalã, miticã, a Transilvaniei.

40

Caius Dobrescu


Dacã, în subcapitolul precedent, am vorbit despre o disonanþã cognitivã între viziuneaeroic-aristocraticã asupra istoriei maghiare, care intrã în inevitabile tensiuni cu modurile deraþionalizare a conceptului de legitimitate politicã propriu democraþiior moderne, se vãdeºte acum cãacelaºi lucru, chiar dacã din altã perspectivã, trebuie sã-l spunem despre mitologia arhaizant-nativistãcare dominã „istoria sacrã” româneascã. În pofida faptului cã modernitatea politicã ºi intelectualãeste aceea care a fãcut posibilã Unirea ºi aceea care livreazã, în continuare, premisele conceptuale alelegitimitãþii construcþiei statale nãscute la sfârºitul lui 1918, auto-percepþia româneascã este centratãpe o viziune simbolicã, tribalã ºi medievalizantã, asupra istoriei naþiunii.

Dacã, aºadar, în cazul maghiar am vãzut posibilitatea unei analogii cu o reprezentare desprelegitimitatea istoricã aºa cum este aceea prevalentã astãzi în societatea sârbã (reprezentare carepermite, în rãspãr faþã de sistemul de valori internaþional, afirmarea drepturilor speciale aleminoritãþii sârbe în provincia Kosovo, în baza unei istorii mistice), în cazul românesc putem vorbidespre o suspendare simbolicã a istoriei, care ar dori sã (re)aducã în rândul principiilor de legitimareviziuni, fatalmente ceþoase, asupra unor strãmoºi imemoriali intens idealizaþi.

Despre „secularizarea” literaturii ºi istoriei

Dupã dublul excurs de mai sus – care a încercat, prin analogii pe cât posibil sugestive, sã redeaconfiguraþia ºi spiritul percepþiei maghiare, respectiv, româneºti, asupra Transilvaniei imaginare –este momentul sã ne întoarcem la întrebarea de la care am pornit: este posibilã depãºirea bariereiculturale, create prin socializarea timpurie în douã universuri de simboluri, în douã forme decodificare mito-poeticã a identitãþii colective, care nu sunt doar opuse, ci ºi direct concurente? Cumpoate fi eludatã ostilitatea potenþialã conþinutã în aceste strategii imaginare alternative, ºi, totuºi,fatalmente interferente, de „înºurubare” în acelaºi spaþiu geografic? Cum putem elimina sau cel puþinatenua faptul cã douã geografii simbolice, cu o îndelungã elaborare, adânc ºi complex internalizatede cele douã comunitãþi demografic-dominante ale Transilvaniei, maghiarii ºi românii, îºi revendicãunul ºi acelaºi suport în geografia fizicã? Mai mult decât atât, cum am putea implica tocmai educaþiaumanistã, intim ºi inalienabil legatã de formarea reþelei de reprezentãri identitare, de complexitatea ºide caracterul inaparent, diseminat, al acesteia, într-un proces care ar însemna, la rigoare, propria sacriticã raþionalã, propria sa deconstrucþie analiticã?

Deºi, în mod practic, o asemenea sarcinã reprezintã o provocare majorã, în planul principiilor,rãspunsul este mult mai uºor de formulat. Simplu spus, pentru a putea acomoda douã mentalitãþi„catastrofice” concurente, pentru a le putea pune în comunicare, în dialog, pentru a le face sã seraporteze una la cealaltã, sã se reformuleze sau remoduleze una în raport cu cealaltã, în aºa fel încât,în cele din urmã, raportul lor sã fie resimþit ca unul de comprehensiune ºi încredere, este probabilnevoie sã transformãm însuºi conþinutul conceptului de „identitate”. Spunând aceasta, nu avemveleitatea vreunei forme de inginerie socialã, nu ne imaginãm proceduri de reformatare de conºtiinþeindividuale ºi colective bazate pe strategii elaborate fãrã ºtirea celor vizaþi ºi care ar putea sã lealtereze viziunea despre sine în forme profunde dar, pentru ei, incontrolabile ºi chiar inaparente. Nueste vorba, aici, în niciun fel, de transformarea politicilor de educaþie în tehnici de manipulareculturalã. Ci doar de o acþiune publicã aptã sã înþeleagã modalitãþile în care valorile ºi instituþiile uneidemocraþii moderne reconfigureazã, aproape spontan, conºtiinþa de sine.

Aceastã reconfigurare este legatã, în primul rând, de valoarea politicã, socialã ºi culturalã,într-un cuvânt instituþionalã, care revine individului uman în tipul de democraþie care s-a cristalizat în lumea europeanã (ºi de sorginte europeanã) dupã cel de-al Doilea Rãzboi Mondial (procescivilizaþional care a sorbit în raza sa de influenþã ºi þãrile fostului „bloc sovietic”, dupã prãbuºireacomunismului). Spre deosebire de comunitãþile politice antebelice, construite, chiar ºi atunci când

41

Þara Bârsei


era vorba de democraþii, sau mãcar de sisteme elective ºi concurenþiale funcþionale, pe o ideeconstrângãtoare, omogenizatoare, a voinþei publice ºi a binelui public, democraþiile contemporane auînscrise în ele instrumente de control, de feed-back, de re-echilibrare, canale de comunicareorizontalã ºi verticalã, concepte juridice menite, cu toate, sã asigure o marjã rezonabilã pentru ceea ce am putea numi „dizidenþa civilã individualã”. Logica pe care este construit spaþiul politic, ºi spaþiulpublic în general, în democraþiile mature este una care nu subordoneazã autoritar „generalul” faþã de„particular”. Îndepãrtându-se, preventiv, de metaforele biologizante care au cauþionat politici rasialesau eugenice care astãzi ne produc repulsie, aceste democraþii nu considerã individul umansubordonat societãþii din care face parte în acelaºi mod în care, ca entitate biologicã, el ar fi, noþionalvorbind, subordonat speciei.

Disjungerea relaþiei individ – specie de aceea individ – societate (sau grup social) are dreptcorolar faptul cã, sub raport logic, între individ ºi grupul sãu de apartenenþã se stabileºte o relaþie deindeterminare, în care nu se poate stabili vreun regim autoevident al prioritãþii. Or, aceastã replasare a identitãþii personale în economia identitãþii individuale reprezintã o evoluþie de naturã sã atenuezeaspectul abrupt al diferenþelor cultural-identitare dintre grupurile etnice marcate de litigii istoricecomplexe. Educaþia umanistã, mai precis, predarea istoriei ºi literaturii, poate fi regânditã în aºa felîncât sã se adreseze prioritar, sau mãcar într-o mãsurã relevantã pentru menþinerea sistemului deechilibre al unei democraþii mature, acestui nivel de configurare a identitãþii.

O altã evoluþie semnificativã este aceea a schimbãrii naturii ºi raporturilor diferitelor tipuri deidentitate, sau conºtiinþã, sau auto-definire colectivã. Naþionalismul clasic central- ºi est-europeanpostuleazã etnicitatea ca pe forma de identitate-solidaritate în cel mai înalt grad naturalã (în sensul despontanã, înnãscutã, dotatã cu o valoare intrinsecã distinctã ºi autoevidentã). Însã nici analizeleºtiinþelor sociale ºi nici evoluþia postbelicã a societãþilor dezvoltate nu confirmã aceastã premisãmetafizicã. Experienþa aratã cã pot fi considerate „spontane” comunitãþi de mult mai micidimensiuni, care permit, cel puþin la modul tendenþial, o relaþie de tip faþã-în-faþã. Democraþiilecomplexe ºi mature includ ºi stimuleazã o dimensiune comunitarianã foarte importantã, orientatã nuspre conþinerea, integrarea, docilizarea personalitãþii individuale, ci spre crearea unei „plase desiguranþã”, a unei reþele subiacente de solidaritate, menite sã asigure condiþiile unei dezvoltãriindividuale autonome.

Din acest punct de vedere, cultivarea identitãþilor regionale, locale, comunale, incluzând aicichiar tradiþiile unor cartiere sau ºcoli (în general ignorate în democraþiile antebelice ºi, dupã al DoileaRãzboi Mondial, direct reprimate ºi eliminate în societãþile comuniste), reprezintã o formãnon-intrusivã de a acþiona în spiritul proceselor de reechilibrare ale unei democraþii complexe.Educaþia umanistã se poate insera firesc în acest proces, problematizând nu doar o identitateardeleanã trans-etnicã, dar, de asemenea, sprijinind configurarea unor formeechilibrant-compensatorii de identitate subregionalã ºi localã în spaþiul acestei provincii istorice.Este vorba aici de procese care nu urmãresc, în mod evident, sã altereze identitãþile etnice aºa cum aufost ele configurate istoric, ci sã le integreze într-o reþea pacificatoare de nuanþe ºi sub-determinãri,capabilã sã creeze ºi gestioneze diferite nivele de mediere ºi de empatie.

În sfârºit, putem vorbi despre structura însãºi a conceptului de „identitate”. „Esteticatranscendentalã” a naþionalismului clasic (pentru a relua un termen kantian, cu conºtiinþa faptului cãmarele filosof este unul dintre cei mai riguroºi adversari intelectuali ai naþionalismului) avea dreptvaloare centralã armonia co-extensivitãþii. Naþiunea „frumoasã” era aceea în care conturulcomunitãþii politice se suprapune peste cel al comunitãþii sociale, etnice ºi economice. Ceea ce seabate de la acest model poate fi, la limitã, tolerat, dar ca un preþ plãtit fatalei imperfecþiuni a lumiireale, în raport cu puritatea con-centricã a formelor ideale. Democraþiile complexe au fost afectate de

42

Caius Dobrescu


o evoluþie cognitivã, artisticã, filosoficã pentru care simetria, armonia perfect echilibratã saucon-centricitatea reprezintã forme mai degrabã primitive, de o simplitate care nu recompenseazãintelectual, ale conceptului de „ordine”. Din acest punct de vedere, limitele non-coincidente nuconduc la haos, iregularitãþile ºi „conglomeratele” nu reveleazã tarele metafizice ale conºtiinþei ºisocietãþii umane, ci reprezintã, mai degrabã, situaþii care favorizeazã rãspunsuri plurale ºi creative.Non-coincidenþele creatoare de tensiuni interogative sunt cele care provoacã inteligenþa individualã,dezvoltându-i capacitatea de înþelegere ºi auto-înþelegere.

O evoluþie cãtre o asemenea esteticã identitarã „deschisã” presupune, în primul rând, o reflecþiecriticã asupra predominãrii autoritare a miturilor originii în structurarea identitãþii colective. Cultulsocial al „originii” este, de altfel, marcat de o ambiguitate logicã structuralã, fiindcã presupunecunoaºterea, deci prezenþa realã, a unei surse de energie modelatoare, poieticã, plasatã, în acelaºitimp, într-un timp mitic, indeterminat. Ceea ce ne duce la o paradoxalã „memorie a imemorialului”, al cãrei principal neajuns, atunci când se confruntã cu obiectivele ºi metodele unui sistem de educaþieraþional ºi democratic, este acela cã blocheazã analiza ºtiinþificã a faptelor istorice. Într-o societatemodernã, educarea spiritului de corp, a solidaritãþii sau coeziunii comunitare se centreazã în primulrând asupra unor proceduri comune, transparente, raþionale, de stabilire a adevãrului, de deliberare ºide ajungere la concluzii ºi decizii. Solidaritatea prin origini presupune o interrelaþionare predilectã în planul experienþei emoþionale, transraþionale. Coeziunea raþionalã pe care trebuie sã o creeze ºistimuleze sistemul de educaþie se bazeazã, însã, pe asumarea demnã ºi responsabilã a proprieiraþionalitãþi, a propriei capacitãþi de deliberare autonomã, intelectualã ºi moralã, ºi pe imperativul dea interacþiona cu ceilalþi în primul rând în baza acestei condiþii comune de fiinþe raþionale.

Altfel spus, este posibil sã se ajungã la o comunicare realã între cele douã „comunitãþihermeneutice” care atribuie Transilvaniei sensuri concurente în istoriile lor sacre, doar în mãsura încare putem descoperi, ºi asuma într-un mod convingãtor, vibrant, o perspectivã care sã neutralizezesau sã atenueze liniile de demarcaþie ºi de conflict mito-poetic. Iar pentru aceasta, o precondiþie deneocolit este aceea a unei autentice secularizãri a sistemului de educaþie. Proces care nu se referã înprimul rând la problema locului ocupat de religie în programele ºcolare, ci în special la materiile destudiu care întreþin reþeaua de reprezentãri „para-sacrale” ale naþionalismului clasic. În calitatea sa dereligie politicã, naþionalismul presupune sacralizarea simultanã a statului ºi a naþiunii, mai precis aetno-naþiunii, iar principalele instrumente pedagogice de instalare a acestei reþele de reflexecondiþionate para-, pseudo- sau cripto-religioase sunt de gãsit în sfera istoriei ºi literaturii, cadiscipline curriculare.

Altfel zis, în acest moment, adevãrata mizã a procesului de secularizare, în România, Ungaria

ºi, probabil, în Europa de Est, nu þine atât de limpezirea distincþiilor conceptuale, juridice, politice,

dintre Bisericã ºi Stat. Aceastã problemã este, într-un fel, subsecventã ºi condiþionatã de rezolvarea

relaþiei Statului cu Biserica para-sacralã ºi para-ritualã a Istoriei & Literaturii Naþionale. Desigur,politicile publice de educaþie nu pot încãlca libertatea de conºtiinþã a celor ce doresc sã adoreNaþiunea sau sã se dedice unui cult sistematic al strãmoºilor. Problema, însã, este cã delimitareainstituþiilor publice faþã de compexul etno-sacral trebuie sã fie la fel de clarã, politic, conceptual ºijuridic, ca ºi faþã de orice altã formã convenþionalã de instituþionalizare a sentimentului religios. Ceeace înseamnã cã politicile publice din domeniul educaþiei nu au legitimitatea de a preconfiguraliteratura ºi istoria ca pãrþi ale eposului etno-sacral, ci datoria lor este sã organizeze predarea acestoraca materii apte sã dezvolte reflecþia criticã autonomã ºi capacitatea de interacþiune deliberativã careconstituie baza unui sistem politic democratic.

Concluziile experimentului mental de mai sus sunt cã, pentru a ajunge la un limbaj unificat, la operspectivã comunã ºi la valori împãrtãºite, într-un sistem de educaþie în mod real multicultural, sau

43

Þara Bârsei


mai precis, în acest moment, bi-cultural, cum este cel românesc (cu relevanþã, în primul rând, pentruspaþiul Transilvaniei ºi Banatului), unica soluþie, consistentã cu principiile Constituþiei ºi alelegislaþiei din învãþãmânt, este desacralizarea predãrii istoriei ºi literaturii. Doar într-o perspectivãlaic-constituþionalã, în care identitatea colectivã a elevilor se centreazã într-o mãsurã importantã peprincipii raþionale, contractuale, liberal-democratice, chestiunile de istorie politicã ºi culturalã pot fiprivite cu detaºarea necesarã unui dialog româno-maghiar, intra-transilvan, civilizat ºi autentic.

Din aceastã perspectivã, se poate vorbi despre o prioritate a reformei curriculare, în sensulsecularizãrii predãrii literaturii ºi istoriei. Proces care nu presupune doar evitarea prezentãriiprovocatoare, incitatoare, a elementelor ce presupun perspective diferite, litigii politico-culturalemoºtenite. Mai mut decât atât, predarea literaturii ºi istoriei trebuie realizatã în forme care sã susþinãdirect formarea autonomiei persoanei, care sã conºtientizeze diversitatea apartenenþelor de grup, care sã stimuleze gândirea criticã, ºtiinþificã, ºi sã avertizeze asupra riscurilor amestecului dintre domeniul problemelor ce pot fi gestionate prin dezbatere publicã ºi sfera imaginarului, a fantasmaticului. Înesenþã, secularizarea învãþãmîntului literar ºi istoric presupune internalizarea principiului cã educaþiaumanistã nu trebuie sã stimuleze emoþiile provocate de experienþele de identificare colectivã, ci sã neînveþe sã le înþelegem, sã le controlãm ºi sã le triem în mod raþional, astfel încât ele sã nu devinãobstacole „etnice” în calea comunicãrii inter-cetãþeneºti ºi, în consecinþã, ameninþãri la adresa pãciidemocratice.

Abstract

The paper looks into the historical determinations, the cultural policies, and the collective mindmechanisms that created two competitive sacramental epics of Transylvania, as inserted in theHungarian, respectively in the Romanian identity building. It is assumed that an effective means ofcomprehensive inquiry in these processes is the construction of relevant analogies.

In the case of the feudal, heroic identity of Hungarian Transylvania, the analysis is conducted inclose contact with understanding the shock resented by present day Serbian society with respect tothe autonomy, as a result of the international intervention against the state-repression of thedemographically dominant Albanian population, of the historical Kosovo province. In the case ofRomanian Transylvania, the archaic fantasies that model its insertion in a pan-Romanian sacramental epic are exposed on the basis of their similitudes with the nativist-millenial discourse of black radicalanti-apartheid movements active in the late white-dominated South Africa.

The perspective adopted in the present paper leads to the conclusion that both the Hungarian and Romanian representations of Transylvania are built on mythical-poetical notions of legitimacy atodds with the secularity and the proprotional-representation rationality that dominate contemporaryinternational law.

Another set of conclusions points to the fact that the teaching of history and literature, as coresubject matters of the Romanian humanistic curriculla, can and should be reshaped in order toaccomodate the basic civic values of a democratic society. In other words, the paper contains a plea in favor of re-orienting humanistic education, from the transmission of mythical collectiveself-representations, towards the development of individual critical thinking, and towards enhancingthe individual capacity of dealing rationally with a wide range of positive and negative emotionsimplied by the process of self-definition, and by the contact with cultural difference and Otherness.This reform of the Romanian basic paedagogic philosophy is seen as essential for the creation of acivic and political identity that could bridge the mythically codified ethnic divides of contemporaryTransylvania.

44

Caius Dobrescu


Mariana BORCOMAN

EVOLUÞIA ªCOLILOR ªI SITUAÞIA ÎNVÃÞÃMÂNTULUIDIN SCAUNUL RUPEA

I. IntroducereDreptul de administrare autonomã primit de populaþia germanã în momentul colonizãrii sale în

Transilvania este un argument favorabil constituirii, mai târziu, a unei structuri politice. Organismulînvestit cu atribuþii de drept public din fruntea acelei structuri era o instituþie cu denumire ce derivadin latinescul universitas,-atis – Universitatea Sãseascã (Universitas Saxonum).

Prin Diploma acordatã saºilor de Andrei al II-lea, la 1224, se prevedeau urmãtoarele: 1. teritoriul acordat populaþiei germane se întindea de la Orãºtie la Baraolt ºi Drãuºeni ºi

„pânã la pãdurea bisenenilor”;2. obligaþia financiarã anualã a saºilor se stabilea la 500 de mãrci de argint;3. în fruntea provinciei Sibiu era un jude suprem, ales de saºi; la 1477 el va fi desemnat

din ordinul lui Matei Corvin cu termenul de Comes Saxonum ºi va conduce ºi reprezenta pe saºi;4. populaþia sãseascã avea obligaþia de a-l ajuta pe rege, în caz de rãzboi, cu un efectiv de

500 de soldaþi;5. numai regele putea sã acorde:

- drept de sigiliu;- dreptul de recunoaºtere a reprezentanþilor aleºi;- dreptul de exploatare a sãrii în teritoriul respectiv;- dreptul de organizare a târgului;- dreptul de folosinþã a pãdurilor ºi heleºteielor ºi acela de a practica vânãtoarea;

6. coloniºtii puteau hotãrî singuri cine avea dreptul de a se aºeza în teritoriile lor;7. coloniºtii aveau libertate religioasã (preoþi ai lor ºi structurã religioasã organizatã în

decanate ºi capitluri), având obligaþia sã dea Episcopiei de la Alba Iulia zeciuala anualãKathedralzins.

Un alt argument în favoarea constituirii unui organism politic îl reprezintã realizarea uniunii deforþe politice la Cãpâlna la 1437 – „Uniunea celor trei naþiuni”. În cadrul vieþii politice transilvãnenelocul reprezentanþilor saºilor, alãturi de nobili ºi de reprezentanþii secuilor, era recunoscut. A fost oalianþã de apãrare a privilegiilor ºi a avut ca rezultat întãrirea poziþiei politice a saºilor înTransilvania.

În veacul al XVI-lea puterea economicã a oraºelor sãseºti era în creºtere ºi acestea vor duce opoliticã fie alãturi de voievozii Transilvaniei, fie independent de aceºtia, împotriva turcilor. Aceastãsiguranþã a fost determinatã de apariþia ºi dezvoltarea în mediul urban a unui patriciat puternic, careva impune prin interesele sale un înalt grad de dezvoltare economicã.

Etapa decisivã de constituire a Universitãþii a fost recunoaºterea acordatã de Matei Corvin, la 6februarie 1486, ce nu a însemnat decât consfinþirea unei situaþii deja existente. Atunci are locorganizarea acesteia, având la bazã unele principii de drept. Dreptul fundamental era acela alautonomiei: „Dovadã a existenþei ei era competenþa de a adopta norme obligatorii de conduitã,indiferent de faptul cã privim noþiunea în sens teritorial sau în sens personal-corporativ”1.

Atestat documentar în secolul al XIV-lea, scaunul Kosd fãcea parte din aºa-numitele Scaune de

SUS ale pãmântului crãiesc. Situat la graniþa cu teritoriul comitatului Alba Superioarã ºi pãmânturilenobiliare, precum ºi cu teritoriul administrat de secui, a avut de înfruntat în toatã perioada medievalã

45

Þara Bârsei

1 Günther H. Tontsch, Legiferarea statutarã ºi jurisdicþia ca atribuþii fundamentale ale Universitãþii Sãseºti, în vol.“Transilvania ºi saºii ardeleni în istoriografie”, Sibiu, Ed. Hora, 2001, p. 56.


ºi mai târziu, pânã în secolul al XIX-lea, numeroase litigii de hotar ori privind revendicarea unoranumite pãrþi de ogor sau fâneaþã. Scaunul din jurul reºedinþei ºi al cetãþii Rupea a cunoscut operioadã de maximã înflorire în secolul al XVII-lea, când în fruntea scaunului întâlnim personalitãþideosebite. Cu toate reformele iosefine de la finele secolului al XVIII-lea, scaunul ºi-a pãstratstructura pânã la 1876, la desfiinþarea pãmântului crãiesc.

II. ªcolile din Rupea2. 1. Caracteristici generaleÎn Transilvania Evului de Mijloc, primele forme de învãþãmânt, ca în toate zonele europene de

altfel, au fost cele susþinute de comunitate ºi, respectiv, de Bisericã (de aceea au ºi fost numiteconfesionale), fie cã ele au fost ºcoli pentru copiii saºilor (acestea sunt primele consemnatedocumentar în Transilvania ºi confirmate prin diferite forme de platã a profesorilor ºi a rectorilor deºcoalã începând cu 1330; dupã 1876 sunt susþinute numai de Biserica evanghelicã din acest teritoriu),fie româneºti (cum a fost cazul ºcolii din ªcheii Braºovului, susþinutã de negustorii ºi comercianþii custare din acest cartier românesc al Braºovului) sau maghiare (în cazul târgului ºi al scaunului Rupeanu au existat, deoarece nu au fost secui decât în numãr mic aici pânã la 1800 – datã la care au fostcreate forþat, în timpul regimului austro-ungar – 1867-1918).

În acest context dificil se încadreazã istoria ºcolilor din târgul Reps (mai apoi oraºul Rupea).Fiind un oraº de statut mai mic pe pãmântul crãiesc, numit de saºi din aceastã cauzã Târg (aºa cumerau ºi Miercurea Sibiului, Cincu ºi ªeica Micã), nu a avut decât câteva forme de învãþãmânt: o ºcoalã primarã din jurul anului 1480, la care mergeau copiii saºilor, de unde, dacã se dorea, mai departe seîndreptau fie spre Liceul Honterus din Braºov, fie spre Liceul German din Sighiºoara (azi „JosephHaltrich”). Aceste licee germane aveau ºi forma de învãþãmânt gimnazialã ºi de aici o parte a copiilorsaºi din zonã mergeau la universitãþile de prestigiu din Europa perioadelor respective: la Viena ºiCracovia, Praga ºi Frankfurt.

ªcoala româneascã este ceva mai târzie în târgul Rupea ºi, din pãcate, mai ales nu atât de bineorganizatã ca aceea a saºilor. Situaþia românilor din Rupea era cu totul alta. Ei s-au constituit într-ocomunitate undeva prin secolele XII-XIII, iar dupã aºezarea coloniºtilor germani în aceste zone aufost folosiþi la muncile câmpului de cãtre aceºtia (saºii deþineau cele mai fertile pãrþi din ogorultârgului). Li se permite românilor sã se aºeze în zona numitã Dealul Românilor ºi în strada din spate,numitã de saºi Gusgass (în dialectul sãsesc „strãduþa din spate”), denumire ce o vor pãstra apoi ºiromânii de aici ºi mai târziu în spaþiul unde saºii îºi cultivau varza (numit astfel Verzerii). Afuncþionat o ºcoalã româneascã din jurul anului 1700, organizatã cu mijloace reduse ºi cu puþinicopii. Cursurile se þineau în diferite case din zona locuitã de români, ele fiind organizate la iniþiativapreoþilor ortodocºi ºi greco-catolici ce îi pãstoreau pe credincioºii români. Aºadar, tot caracterconfesional a avut ºi aceastã instituþie.

O ºcoalã maghiarã a apãrut târziu aici ºi forþat, cum am amintit mai sus, deoarece aici numãrulsecuilor nu a fost niciodatã semnificativ. Centrul cultural ºi de focalizare culturalã a învãþãmântuluisecuiesc era Târgu Secuiesc (ºi alte centre din teritoriul secuilor numit Trei Scaune).

2. 2. ªcoala sãseascã din Markt RepsLa 1500 este consemnat în localitate pentru prima datã un director de ºcoalã, astfel încât putem

afirma cã ºcoala germanã a existat înainte de acest an în târgul Rupes.O parte a rectorilor ºcolii din Rupea aveau titluri academice, o mare parte îndeplineau ºi funcþia

de preot sau alte funcþii în structura ierarhicã a scaunului. Din rândul acestora, între secolele alXVI-lea ºi al XIX-lea, amintim câteva personalitãþi:

46

Mariana Borcoman


La 1593 un mare teolog a fost aici rector, Georg Sadler, ce a studiat la Frankfurt. Spre sfârºitulsecolului, la 1599-1602, va fi rector aici Johannes Ursinus, care de aici va pleca la Sighiºoara, undeva funcþiona ca notar mulþi ani.

Un secol mai târziu, la 1696, va fi rector Samuel Valentini, care va alcãtui Scurtã viaþã ºi

însemnãri de cãlãtorie cu informaþii de istorie localã privind capitlul Rupea2.La 1702 este numit rector Georg Pöldner, originar din Rupea, care era cunoscut sub numele de

Latinus. A îndeplinit mai târziu ºi funcþia de decan al capitlului Kosd ºi de la el s-au pãstrat însemnãride mânã privind situaþia scaunului Rupea.

La 1763 este elaborat primul regulament ºcolar potrivit cãruia se þineau cursurile (ºi erau ºiprevederi pentru disciplina ºi morala în ºcoalã, se prevedeau de asemenea pedepse pentru cei care nurespectau ordinea ºi mai ales se prevedea obligativitatea orelor de religie ºi aceea de a merge la slujbade duminicã dimineaþa), unde sunt consemnaþi membrii Magistratului ºi preoþii evanghelici, ca foruritutelare ºi care aveau ºi rol de educatori. Acesta va fi reînnoit ºi adãugit la 1797. ªcoala a funcþionatca o ºcoalã normalã pânã în secolul al XIX-lea (ºcoalã popularã) când, la 1840, va primi noi manuale,hãrþi ºi material didactic de la rectorul Johann Traugott Kraus. El va deschide aici, în târgul Rupea, ºio ºcoalã de pregãtire a notarilor (dupã liceu).

Despre funcþionarea unei grãdiniþe germane în localitate avem date târzii, în secolul al XIX-lea,când din grija presbiteriului îi este acordatã o salã de clasã acestei grupe de preºcolari, salã ce se aflaîn curtea bisericii evanghelice.

Dintre rupenii (saºi cu siguranþã) care au mers la studii în strãinãtate amintim câþiva. Astfel,„primul cunoscut ca fiind originar din Rupea – Thomas Ruchpas înscris la 1430 la Universitatea dinViena ºi la 1437 la facultatea de drept ºi Simon de Ruppes ce deschide la 1463 seria de rupeni ce austudiat la Cracovia”3.

Din secolul al XVI-lea interesant este testamentul lui Matthias Glatz de Rupea, care a îmbrãþiºatideile Reformei difuzate ºi susþinute în Transilvania de Johannes Honterus ºi care scrie episcopuluide Alba Iulia în acest sens, dând câteva informaþii privind comunitatea din Rupea. Pe saºii rupeni îiregãsim ºi la gimnaziul Honterus, cel mai cunoscut fiind „Isaak Hendel din Reps la 1567 ce va firector al ºcolii din Rupea între 1577-1578, judecãtor la Sibiu în 1579 ºi notar la Mediaº în 1586, preotîn Jibert la 1587. El este autorul unei Cronici a Transilvaniei pentru anii 1143-1593”4.

Dupã 1876, odatã cu desfiinþarea pãmântului crãiesc ºi a administraþiei libere sãseºti dinTransilvania (mãsurã luatã de guvernul de la Budapesta), ºcolile germane ºi, implicit, ºi cea din Rupease vor desfiinþa. În oraºele mari sãseºti din Ardeal, cum ar fi cazul Sibiului, Sighiºoarei ºi al Braºovului,ºcolile sãseºti ºi-au continuat activitatea ca instituþii susþinute de Biserica evanghelicã. În cazul târguluiRupea nu a fost aceeaºi situaþie, deºi aici existã, la finele secolului al XIX-lea, o comunitate destul denumeroasã de saºi. Limba germanã s-a menþinut la o grupã de grãdiniþã ºi la clasele I-IV, dar nu maimult. Legea Appony le-a desfiinþat temporar ºi pe acestea, din 1907 pânã în 1910.

Dupã 1970 a funcþionat la fel, dar în plus cu câte o jumãtate de clasã (de diferite profile în cadrulLiceului Industrial Rupea) de liceu, adunându-i pe copiii saºi din toate satele din jurul oraºuluiRupea. Din cauza scãderii drastice a numãrului de copii saºi ºi a emigrãrii lor masive în Germaniadupã 1990, la aceste forme de învãþãmânt în limba germanã merg copii de familii româneºti ºimaghiare din oraºul Rupea.

47

Þara Bârsei

2 Heinz Brandsch, Über die 129 bekanten Repser Schulrektoren, în „Archiv des Vereins für siebenbürgische Landeskunde”,Neue Folge, Sibiu, 1924, Band 42, Heft 1, p. 213.

3 Gernot Nussbächer, Repser Studenten in 15. und 16. Jahrhundert, în „Aus Urkunden und Chroniken”, Braºov, EdituraAldus, 1994, vol. IV, p. 102.

4 Ibidem, p. 104.


2. 3. ªcoala româneascãA. ªcoala primarãDespre data când s-a constituit aceastã ºcoalã nu se ºtie nimic precis, cu siguranþã dupã 1790,

când deja funcþiona în Transilvania Edictul de concivilitate elaborat de Iosif al II-lea ºi care fãceareferire la liberul acces al românilor în oraºele sãseºti. Rupea fiind târg, capitalã de scaun sãsesc, cusiguranþã li s-a dat voie românilor cu posibilitãþi materiale sã îºi cumpere case în centrul oraºului (pestrada Principalã de odinioarã, Republicii de astãzi).

Înainte de 1871 copiii românilor din Rupea þineau cursurile în câte o casã particularã aflatã înzona locuitã de românii din Rupea în Gusgass („strada din spate” în germana medievalã), însãinformaþii scrise cu specificarea privind exactitatea pe teren a acestor case nu existã. Se plãtea câteunui particular chirie pe parcursul unui an ºcolar ºi se þineau cursuri acolo. ªcoala aceasta servea atâtelevilor din familiile ortodoxe, cât ºi celor greco-catolice din Rupea.

„Din 1874 românii greco-catolici cumpãrã o casã aflatã pe locul bisericii mari din Rupea ºifuncþiona paralel o clasã de copii de români ortodocºi ºi una de copii greco-catolici cu câte unînvãþãtor separat.”5 Clasa de copii ortodocºi nu funcþiona în aceeaºi incintã, ci probabil tot în case ºispaþii închiriate, ca pânã la 1874.

Legea restrictivã a învãþãmântului sub guvernarea Appony din 1907 desfiinþeazã ºcolileromâneºti ca fiind necorespunzãtoare. În aceastã situaþie, românii din Rupea, din cele douãconfesiuni, cumpãrã în 1910 un loc pe strada Principalã de la o familie de saºi, Albrich, ºi ridicã unlocal frumos pentru un gimnaziu românesc (azi serveºte ca locuinþã a preotului de la biserica marede din sus).

În 1919 cele douã ºcoli se contopesc ºi devin ºcoalã primarã, învãþãmânt de stat gratuit ºiclãdirea ºcolii va fi de acum pe strada Republicii – fosta Principalã (în fostul sediu al ºcolii maghiare).

Cunoaºtem numele câtorva învãþãtori ortodocºi ºi greco-catolici din aceastã perioadã:– „Învãþãtori ortodocºi: Ioan Bercan (din Fiºer, pânã în 1871), Ioan Lupu (din Dacia), Mircea

(din Lovnic), Morariu (din Vãleni), Boranciu (din Rupea), Bãnuþ (din Rupea), Zaheiu Borcoman (dinDacia).

– Învãþãtori greco-catolici: Gheorghe Repede (din Rupea, pânã în 1871), A. Stroie (dinFãgãraº), Moise Ionescu (din ªona), ªtefan A. Turcu (din Dumbrãveni), A. Boieru (din Homorod, înanii 1913-1925), Sultana Borcoman (din Rupea, în 1919-1926)”6.

B. Gimnaziul românesc (de stat mixt)S-a înfiinþat în 1920, prin stãruinþa Prof. univ. Ioan Ursu, ºi a funcþionat în localul fostei ºcoli

confesionale ortodoxe (în care apoi a locuit preotul Brotea). Acolo a continuat sã existe pânã în zilelenoastre. Funcþiona cu clasele I-IV primare ºi 4 clase de gimnaziu.

Dintre profesorii ce au predat acolo ºi care au îndeplinit ºi funcþia de director amintim câþiva: „1920-1921 director Brãtãºanu (nu ºtim de unde era), 1921 director este Eusebiu Junnea (din

Cernãuþi, a studiat la Facultatea de litere din acelaºi oraº bucovinean ºi liceul german ºi predaromâna, germana, latina ºi ºtiinþele naturale), prof. Valeria Netea (tot din Bucuvina ce preda la1921-1924 limbile francezã ºi germanã), Ana Braner (din Bucureºti preda lb. francezã), prof.Mossici (tot din Bucovina preda istoria ºi geografia), prof. M. Mãrãcineanu”7.

48

Mariana Borcoman

5 Caietele Cernea, Muzeul de Etnografie Braºov, 294 H Col., p. 4.6 Ibidem, p. 5.7 Ibidem, p. 34.


C. ªcoala de arte ºi meseriiNu ºtim exact când a fost înfiinþatã (cu pregãtire pentru meseriile de rotar, tâmplar, fierar ºi

lãcãtuº), probabil în timpul ocupaþiei austro-ungare, dar din 1921 pe aceastã veche structurã se vadezvolta o ºcoalã industrialã.

Se mai numea ºi Gimnaziul industrial. Dintre profesorii ce au funcþionat aici amintim câtevanume:

Romulus Raþiu („originar din Corneºti, jud. Tulcea, a urmat liceul teoretic la Turda ºi apoiFacultatea de ªtiinþe la Cluj, secþia Geografia naturii, între anii 1934-1946 a fost profesor deCulturã generalã la gimnaziul industrial Rupea ºi a organizat trupe de teatru cu elevii din Homorod,Crihalma, Dãiºoara, Fiºer ºi Cuciulata”8), prof. Maria Orãºteanu (din Apold, jud. Sibiu, a lucrataici 7 ani), Alexandru Brotea (preot, protopop ºi preda aici religia), Camelia Oancea (medic prof.din Bucureºti).

2. 4. ªcoala ungureascãNu a existat aici multã vreme, deoarece numãrul maghiarilor din oraº nu era mare ºi astfel nu se

justifica un sistem de învãþãmânt.De abia în 1884, în timpul Regimului austro-ungar, se înfiinþeazã la Rupea o ºcoalã de stat

maghiarã. Nu era destinatã numai copiilor de secui, aºa cum era cea sãseascã, ci tocmai cã eradestinatã tuturor pentru cã era gratuitã, astfel cã mulþi copii de români din Rupea vor urma cursurileaici, pentru cã se dãdeau gratuit cãrþi ºi rechizite ºcolare ºi, ca premii pentru copiii merituoºi ºi sãraci,haine ºi încãlþãminte de Paºte ºi de Crãciun.

Dupã 1918 aceastã ºcoalã a fost desfiinþatã ºi înlocuitã cu învãþãmânt de stat românesc în oraº.Secþie de ciclu primar în limbã maghiarã, a funcþionat sporadic dupã aceastã datã, mutându-se dinstrada Principalã în incinta bisericii romano-catolice de pe deal (cu o structurã foarte veche, carefusese în 1390 sediul unei mãnãstiri franciscane), spre cetate. O secþie de limbã maghiarã (cu ciclugimnazial ºi cu cel liceal) se dezvoltã dupã 1995, în cadrul ºcolii generale ºi, respectiv, al liceului dinRupea. Prin grija pãrintelui Szekedi ºi a Bisericii reformate a maghiarilor din Rupea, s-a creat, alãturide biserica din centrul oraºului, un internat pentru copiii maghiari din zonã.

III. ªcolile de pe teritoriul scaunului RupeaAºezãrile scaunului erau rãspândite pe vãile diverselor pârâuri (afluenþi ai Oltului): Homorodul

Mare, Homorodul Mic, valea Cohalmului, a Fiºerului ºi valea Ticuºului.Scaunul Rupea avea 18 localitãþi în administrare, fiind cel mai estic punct al pãmântului crãiesc.

Poziþia faþã de scaunul învecinat Sighiºoara era aceea a unui scaun inferior, recunoscutã ºi prinstatutul de târg al reºedinþei scaunului. Era structurat în douã plãºi:

– Plasa de Sus, în vecinãtatea scaunelor secuieºti Odorhei ºi Micloºoara ºi cu enclave alecomitatului Târnava ºi ale districtului românesc al Fãgãraºului (localitãþile Ungra, Caþa, Drãuºeni,Jimbor ºi Mercheaºa).

– Plasa de Jos, în vecinãtate cu scaunul Cincu, districtul Braºov ºi scaunul Sighiºoara (Fiºer,Viscri, Dacia, Jibert, Lovnic, Cobor, Felmer, ªona, Hãlmeag, Ticuºul Vechi ºi Ticuºul Nou).

Oferim mai departe date privind sistemul de învãþãmânt din aceste sate. De remarcat sunt douãlucruri: încã de la primul recensãmânt al pãmântului crãiesc, realizat la 1488, în toate aceste sate existaºcoalã primarã în limba germanã susþinutã de comunitate ºi nu avem consemnate deloc ºcoli româneºtiaici pânã în 1800, însã tot confesionale, întreþinute de comunitatea de români din aºezãri.

49

Þara Bârsei

8 Ibidem, p. 57.


a. Plasa de SusLa Caþa era ºcoalã primarã în limba germanã de la 1550 (pentru copiii saºilor). A dat elevi ce vor

urma cursurile gimnaziului Honterus din Braºov (potrivit matricolei):- 1595 Johannes Krempes

- 1600 Thomas Victorius

- 1601 Geroges Katzensis

- 1602 Matthias Welter

- 1614 Andreas Hericks

- 1623 Georgius Seiberth

- 1641 Christian Molitorius (Müller).

ªcoala din Drãuºeni (cel mai estic hotar al pãmântului crãiesc, precizat încã din DiplomaAndreanum ca Terra Daraus) este mult mai veche ºi cu tradiþie din moment ce, la începutul secoluluial XIV-lea, la 1424, un originar de aici, Antonius, este înmatriculat la Universitatea din Viena. El va fisuccedat de Simon Czekel, ce va urma la 1462 cursurile aceleiaºi universitãþi, iar la 1464 Vincentius

Thorae, originar de aici, urma cursurile Universitãþii din Cracovia (Polonia).Potrivit primului recensãmânt organizat pe pamântul crãiesc, la 1488, în Jimbor era o ºcoalã

primarã ºi un director de ºcoalã plãtit de comunitate.La Mercheaºa prima ºcoalã primarã apare tot la 1488, iar la Liceul Honterus de aici pleacã:

- 1593 Simon Dresler

- 1601 Daniel Ladilai ºi Simon Hartmann (acesta din urmã va ajunge în anii 1619-1621rector al gimnaziului din Sighiºoara.

- între 1476 ºi 1520 la Universitatea din Viena au studiat Vincentiu de Streitford ºiSchabl de Striuordia (din Mercheaºa).

Mulþi dintre aceºtia au ajuns ºi funcþionat ca rectori ai ºcolii din reºedinþa scãunalã – Rupea.

b. Plasa de JosAvem date numeroase despre ºcoala din Fiºer, de unde au plecat mulþi tineri la studii.La ºcoala menþionatã prima datã în anul 1488 este consemnat ºi numele campanatorului

Johannes V(W)eingold sau V(W)erner din Roadeº9, din 1597, apoi, în secolul al XVI-lea, mulþi deaici merg la cursurile gimnaziului Honterus din Braºov:

- 1551 Leonhardus

- 1560 Johannes Hermanus, ce devine preot.- 1547 Zacharias Orendt (originar din Zagãr), care vine aici ca preot în anul 1555.- Zacharias Weihrauch, ce va funcþiona apoi ca preot în Fiºer între anii 1575 ºi 1586.O personalitate importantã localã de la începutul secolului al XVI-lea a fost preotul Thomas,

care „a reprezentat strãlucit capitlul Saschiz într-un proces împotriva episcopului de Alba Iulia”10.Importanþa ºcolii din Viscri este bine ilustratã în secolele XVI-XVII. Astfel, la gimnaziul

Honterus au învãþat:- la 1570 Matheus Jung

- la 1572 Antonius Langkonig

- la 1593 Michael Adelphus (care îºi va continua studiile la Frankfurt)- la 1604 Blasius Schnell

- la 1612 Jakobus Honnius

50

Mariana Borcoman

9 Gernot Nussbächer, Der eingeritzte Namen. Zur Ortsgeschichte von Schweischer im 16. Jahrhundert, în,,Karpatenrundschau“, Braºov, an 26 (37), nr. 15 (2186), 15 aprilie 1993, p. 6.

10 Idem, Viel Kulturverständnis. Aus der ältesten Geschichte vom Schweischer, în ,,Neuer Weg”, Bucureºti, an 25, nr. 10716,8 noiembrie 1983, p. 4.


- la 1615 Petrus Pellionis.

ªcoala din satul Dacia este pomenitã la 1500 prin existenþa unui director de ºcoalã. Dintre tineriicare au mers la învãþãturã de aici amintim pe „Martinus Johannes de Lapidis la Universitatea dinViena, la 1518 Melchior Valentini de Lapis înscris la Cracovia; elevi înscriºi la ºcoala lui Honterus:1575 Bartholomeus Hermann, Blasius Jung la 1580, Daniel Molner la 1581 ºi 1583”11.

Dintre numele celor care au plecat la învãþãturã din Jibert amintim la Liceul Honterus :- 1551 Petrus Seybrigensis,

- 1562 Thobias Kles Seybriger

- 1596 Martinus Rotarii (Wagner).O personalitate importantã în epocã a fost Isaak Hendel, „originar din Rupea, elev al

gimnaziului Honterus la 1567, în 1577 secretar al judecãtoriei Sibiu, 1586 notar la Mediaº ºi apoipreot în Jibert. El întocmeºte, dupã modelul celor din Sibiu ºi Braºov, o cronicã de perete a localitãþiipentru anii 1143-1593”12.

ªcoala din satul Lovnic dateazã tot din 1500. Dintre tinerii din localitate care au mers la studiiamintim:

- Andreas Wagner Lebrigensis, înmatriculat la 1597 la Universitatea din Praga ºi care apoi se vaîntoarce ºi va practica ca profesor în Noul Sãsesc. Iar dintre rectorii ºcolii amintim pe Peter Drotleff,între 1680 ºi 1707, ºi Georgius Hay, între anii 1707 ºi 1710.

La Felmer cea mai veche ºcoalã este tot din 1488. În secolul al XVI-lea, dintre cei din aºezarecare au frecventat gimnaziul Honterus, avem pomenit în matricola acestuia pe Melchior Felmerius.

În rândurile articolului nostru am redat un fragment din viaþa unui târg transilvan prin prismaevoluþiei ºcolii. Pãmântul crãiesc este un teritoriu primit de saºi în 1224 ºi unde s-au aºezat ºi au format,cu sârg ºi abnegaþie, structuri asemãnãtoare spaþiului de unde au venit. Acesta a fost un spaþiu de locuireromâno-german sau germano-român, cum ne place sã folosim, sintagma fiind datã de componenþaetnicã a zonei restrânse la care facem referire. Un spaþiu guvernat de multe reguli cutumiare. În prezent,ar fi mai degrabã acela al bunei convieþuiri, exprimat ilustrativ ºi sintetic în vecinãtãþi (iniþial structuricivico-militare ºi religioase, aduse de saºi din spaþiile de origine, ale Europei Centrale, cândva, însecolul al XIII-lea), pe care le preiau ºi le conservã comunitãþile de români ardeleni. Apoi saºii auinstituit un spirit civic, de ordine, ºi un marcant cult al muncii ºi al lucrului bine fãcut. Românii auparticipat ºi ei la aceastã lucrare ºi astfel s-a format un spirit transilvan. Îl putem sesiza sensibil ºi lanivelul ºcolilor, care, ca un lucru firesc, erau în grija comunitãþii ºi a Bisericii. ªcoli vechi de 500 de ani,cu nume de profesori ce nu spun de multe ori prea multe celor din afara limitelor scaunului, sau cel multcelor din teritoriul scaunelor învecinate, dar care au format elevi, i-au îndrumat ºi astfel au conservat otradiþie ºi au dus mai departe structurile ºcolii. Din pãcate, majoritatea saºilor din vechiul scaun Rupeaau plecat în Germania dupã 1990, iar cei puþini ºi în vârstã care au rãmas nu au avut puterea sã plecespre Vest – ciudat, dar e un drum invers colonizãrii din secolul al XIII-lea! –, deoarece aici s-au nãscutºi nu au alte realitãþi-rãdãcinã. Ei se sting încet ºi singuri în satele populate acum de o etnie de altãfacturã, dar spiritul de bunã vecinãtate ºi înþelegere a rãmas.

51

Þara Bârsei

11 Idem, Aus Urkunden und Chroniken, Bucureºti, Ed. Kriterion, 1985, vol. II, pp. 111-112.12 Idem, Von villa Syberg zur Sybrig. Aus der ältesten Geschichte von Seiburg, în ,,Neuer Weg”, Bucureºti, an 24, nr. 10413,

17 noiembrie 1982, p. 4.


Abstract

In the Middle Ages Transylvania, similarly to other European areas, the first educationalfacilities were sustained by community and the Church, the reason why they were calledconfessional. Little difference did it make whether they were meant for Saxon children (confirmed byvarious payment forms for teachers or provosts starting with the year 1330, and, after the year 1876,sustained exclusively by the local Evangelical Church), for Romanians (for instance, the school ofScheii Brasovului, sustained by the wealthy tradesmen of the neighborhood), or for Hungarians(which was not the case of the County of Rupea as the number of Hungarians was low before 1880,when the Austrian-Hungarian regime created them into the area by force – 1867-1918).

From this challenging perspective one may consider the history of the Reps and then Rupeaschools. Being a small town in the king’s land (like Miercurea Sibiului, Cincu and Seica Mica), theyonly had few forms of education: a primary school around the year 1480 attended by Saxon childrenwho then went on to study at Honterus high school of Brasov or the German high school (nowadayscalled Haltrich) of Sighisoara. These German high schools provided secondary education, and aftercompleting their studies, the local Saxons went to prestigious European universities such as Vienna,Krakow, Prague and Frankfurt.

The Romanian educational system started later in the County of Rupea and unfortunately it wasnot as well organized as the German one. The Romanians’ situation was totally different. Theyformed a community during the 12th-13th centuries, and, after the German colonists settled down inthe area, they were hired to work the land (the Saxons owned the most fertile land in the County). TheRomanians were allowed to settle down in the neighborhood called Dealul Romanilor (Romanians’Hill) and in a street named Gusgass (which was the German for back street). The name would bepreserved by Romanians as well as by the Germans (who grew cabbages there). A Romanian schoolfunctioned there around the year 1700, but it was poorly organized and attended by few children.Classes were held in the local Romanians’ houses due to the Orthodox and Greek-Catholic priestsserving the Romanian congregation. Therefore, this establishment also had a confessional character.

A Hungarian school was later set up here in a forced manner, as previously mentioned for theHungarians lived in a reduced number in the region. The Hungarians’ cultural and educational centerwas Târgu Secuiesc (alongside other centers within the Hungarian territory called Trei Scaune).

52

Mariana Borcoman


Sanda-Maria BUTA

APARIÞIA PRIMELOR PUBLICAÞII PERIODICE ROMÂNEªTIÎN TRANSILVANIA

La momentul apariþiei, în 1838, la Braºov, a primului ziar politic al românilor ardeleni („Gazetade Tranilvania”) ºi a suplimentului sãu literar („Foaie pentru minte, inimã ºi literaturã”), încercãrilede a întemeia publicaþii româneºti în Transilvania aveau deja un trecut de aproape o jumãtate desecol.

Ioan Piuariu-Molnar (1749-1815) a fost cel dintâi român ardelean care s-a gândit la necesitateaînfiinþãrii unui ziar ca element de sprijin în procesul de emancipare a românilor, încã de la sfârºitulsecolului al XVIII-lea. Aprobarea obþinutã de el în 1789 s-a dovedit însã a fi inutilizabilã prin refuzulCurþii de la Viena de a-i acorda scutire pentru taxele poºtale, care la acea vreme erau excesiv deridicate. N-a putut apãrea nici mãcar primul numãr, care era deja pregãtit în tipografia lui MartinHochmeister din Sibiu, sub numele de „Foaie româneascã pentru popor” („Walachische Zeitung fürder Landman”).1 Ioan Piuariu-Molnar repetã încercarea în 1793 ºi 1794, de data aceasta împreunã cubãnãþeanul Paul Iorgovici2, iar în 1795 cere autorizaþia pentru publicaþia bisãptãmânalã „Vestirifilosofeºti ºi moraliceºti” în numele Societãþii filosoficeºti a neamului românesc în mare PrinþipatulArdealului3.

Toate aceste încercãri eºueazã însã datoritã temerilor autoritãþilor, pe care le gãsim clarexprimate în raportul guvernatorului Transilvaniei, Gh. Banffy, cãtre Cancelaria vienezã: „ ... Astãzirãspândirea de ziare este mai puþin admisibilã decât oricând pentru cã preastricãcioasele idei delibertate galice se rãspândesc cu mare iuþealã … ºi ar putea pricinui o tulburare adâncã a liniºtiipublice”4.

La începutul secolului urmãtor, în 1814, Alexie Lazaru reia ideea redactãrii unui ziar pentruromâni, „Novele”, publicând o Înºtiinþare ce prefaþa viitoarea gazetã care urma sã aparã „în toatãsãptãmâna de câte douã ori”. Apariþia ei era însã condiþionatã de numãrul „prenumeranþilor” ce se voranunþa. Înºtiinþarea a rãmas un act singular, autorul nemairevenind asupra proiectului sãu.5

În 1817 bucovineanul Theodor Racoce obþine aprobarea ºi încearcã sã scoatã o publicaþieliterarã din care va apãrea un singur numãr, în 1820, sub titlul „Chrestomaticul românesc”.6 Tot unsingur numãr dintr-o revistã literarã, „Biblioteca româneascã”, scoate, în 1821, ºi Zaharia Carcalechi. Dupã o întrerupere de 8 ani ea va apãrea în 1829, când, cu concursul lui Damaschin Bojincã, MihailCuciuran (Gr. Cuciureanu), Constantin Lacea ºi Ioan Trifu (Ioan Maiorescu), Carcalechi izbuteºtesã-i asigure o apariþie de 13 numere – 1829, 1830, 1834.7

Meritul acestor precursori este acela cã, timp de o jumãtate de veac, au cultivat cu tenacitateideea unor publicaþii periodice româneºti, fixând baza orientãrii viitoare a presei româneºtitransilvãnene – educaþia moralã ºi culturalã a poporului în limba naþionalã ºi cultivarea conºtiinþeiunitãþii naþionale.

Guvernul habsburgic obstrucþionase sistematic, timp de 50 de ani, întemeierea ziarelorromâneºti, deºi atât ungurii, cât ºi saºii transilvãneni aveau ziare în limbile lor. Atâta timp cât unguriioferiserã Habsburgilor certitudinea devotamentului lor faþã de Coroanã, Viena se arãtase prea puþin

53

Þara Bârsei

1 V. Netea, George Bariþiu. Viaþa ºi activitatea sa, Bucureºti, 1966, p. 82.2 N. Iorga, Istoria presei româneºti, Bucureºti, 1922, p. 30.3 A. A. Mureºianu, La împlinirea unui veac de la întemeierea „Gazetei de Transilvania”, în „Þara Bârsei”, nr. 2, 1938, p.

102.4 Jakab Elek, Istoria ziaristicii ardelene pânã la 1848, Budapesta, 1882, p. 27.5 V. Netea, op. cit., p. 84.6 M. Popa, V. Taºcu, Istoria presei literare româneºti din Transilvania, Cluj-Napoca, 1980, pp. 31-34.7 I. Lupaº, Studii, conferinþe ºi comunicãri istorice, Sibiu, 1941, III, pp. 129-169.


sensibilã faþã de nãzuinþele românilor de emancipare culturalã ºi politicã. La începutul secolului alXIX-lea ºi mai ales în deceniul al treilea, ungurii abandoneazã vechea linie ºi încep a face o vieopoziþie politicii austriece ºi spiritului german, manifestând atitudini ºi tendinþe naþionaliste careneliniºtesc Viena ºi o determinã sã-ºi schimbe politica faþã de români. Faptul cã, în 1838, Curtea de laViena acordã românilor dreptul de a avea un ziar politic îºi are explicaþia într-un calcul strict politic,întemeiat pe deviza „Divide et impera”. Austriecii îºi dãdeau seama cã ziarul românesc, ca exponental intereselor românilor, se va izbi de presa maghiarã, ºi se vor ataca reciproc, punând astfel înevidenþã necesitatea rolului de arbitru ºi conducãtor al Casei de Austria.

Temeliile presei româneºti se vor pune în 1838, odatã cu înfiinþarea ziarului braºovean „Gazetade Transilvania” ºi a suplimentului sãu literar, „Foaie pentru minte, inimã ºi literaturã”.

La începutul secolului al XIX-lea lupta de afirmare a românilor braºoveni câºtigase teren pe plan economic, ridicându-se o negustorime care reuºise sã se impunã, în ciuda mãsurilor drastice luate deautoritãþi pentru a-i þine „extra muros”. Cunoscuþi nu numai ca „cei mai avuþi ºi cultivaþi”, dar ºi ca„cei mai înflãcãraþi pentru cauza naþionalã în întreaga Dacie superioarã”, cum îi apreciazã Al.Papiu-Ilarian8 ºi Simion Bãrnuþiu9, ei devin mecenaþii celor mai importante instituþii create în aceltimp. Nu este o simplã întâmplare cã ei ºi-au cãutat îndrumãtori pentru ºcolile lor ºi pentru acþiunilepolitice printre tinerii elevi ai lui Timotei Cipariu, Blajul fiind singurul centru românesc din Ardealcu un curs superior liceal de filosofie ºi cursuri academice teologice de 4 ani, unde funcþionau caprofesori intelectuali elevaþi, educaþi la cele mai prestigioase ºcoli europene. Renumele acestui focarde culturã româneascã îi face pe negustorii braºoveni sã treacã peste considerentele de ordinconfesional ºi, începând din 1834, sã-ºi trimitã fiii la ºcolile greco-catolice ale Blajului.10

În vara anului 1834, dând curs invitaþiei negustorului Ioan Jipa de a-i medita fiul la limba latinã,George Bariþiu – teolog – vine pentru prima datã la Braºov. Amabilitatea, cordialitatea ºi lipsaoricãrui resentiment confesional cu care a fost primit de negustorii braºoveni – oameni ce cãlãtoriserã prin marile oraºe europene – spulberã falsa imagine de ortodocºi bigoþi, sufocaþi de prezenþa turcilor,pe care o aveau despre braºoveni cei din Blaj. Din contrã, Bariþiu gãseºte aici o remarcabilã societateromâneascã preocupatã de limba ºi tradiþiile româneºti ºi care întreþinea legãturi strânse cuBucureºtiul, Iaºul ºi Craiova.

Va reveni la Braºov ca meditator ºi în vara anului 1835, fiind astfel primul care a fãcut legãturaculturalã între cele douã oraºe, solidarizându-le mai apoi, prin ziarele pe care le conducea, în aceeaºiatitudine naþionalã. Disertaþia despre ºcoli pentru toþi credincioºii de lege greceascã din Braºov, pecare Bariþiu o scrie în primavara anului 1835, a provocat un puternic entuziasm în rândulbraºovenilor, cu urmãri benefice pentru dezvoltarea culturalã a oraºului, deoarece i-a convins cãomul de care aveau nevoie sã le organizeze ºcoala româneascã din Cetate, înfiinþatã în 1834 ºi în careîºi puseserã atâtea speranþe, era George Bariþiu. Dorinþele braºovenilor luarã forma unei propuneridirecte, iar în mai 1836 reprezentanþii Comunei bisericeºti din Cetate s-au adresat, prin inspectorulºcolar Gh. Nica, Facultãþii de Teologie din Blaj, solicitând un profesor.11 În urma cãlãtoriei din varaanului 1836 pe care Timotei Cipariu, însoþit de George Bariþiu, o întreprinde în Þara Româneascã,trecând prin Braºov, George Bariþiu se hotãrãºte sã accepte propunerea. Astfel, la 17/29 septembrie1836 el semneazã, în faþa profesorului Carabetin, contractul prezentat de eforii ºcolii.12 Conformacestui protocol, George Bariþiu urma sã primeascã postul de profesor al ªcolii populare din CetateaBraºov, pentru limba românã, germanã ºi latinã.13 Dupã 8 ani va pãrãsi învãþãmântul, absorbit de

54

Sanda-Maria Buta

8 Al. Papiu-Ilarian, Istoria Românilor din Dacia Superioarã, vol. I, p. 217.9 „Casa Mureºenilor” Braºov, Arhiva Mureºenilor, doc. nr. 901.10 V. Netea, op. cit., p. 49.11 C. Diaconovici, Foi comemorative la serbarea din 12/24 mai 1892, Sibiu, 1892, p. 9.12 V. Netea, op. cit., p. 56.13 C. Diaconovici, op. cit., p. 53.


activitatea publicisticã, dupã ce reuºise sã se impunã ca un excelent organizator.14 În 1837 vine laBraºov ºi prietenul ºi colegul sãu Iacob Mureºianu15, chemat pentru a pune bazele Liceuluilatino-german, iar în aprilie 1838 li se alãturã ºi vãrul acestuia, Andrei Mureºanu16. În procesulîndelungat de formare a conºtiinþei naþionale, generaþia din care fãceau parte aceºti trei tineri teologiblãjeni este veriga de legãturã între intelectualii perioadei dualiste ºi generaþia de istorici ºi filologi aiªcolii Ardelene, care au imprimat un caracter special Iluminismului românesc. Erau urmaºii ºimoºtenitorii culturali ai acelui grup de cãrturari, puþin numeros dar foarte dinamic, care a elaborat oideologie, având la bazã doctrina continuitãþii ºi teza unitãþii de origine a tuturor românilor ºi alatinitãþii limbii lor. Ceea ce a moºtenit generaþia lui George Bariþiu de la cãrturarii secolului alXVIII-lea, a pus în operã ºi a transmis, ca o datorie patrioticã, a fost principiul cã întreaga activitatepoliticã, economicã, filosoficã, literatura, arta ºi toate instituþiile aveau datoria de a promova ideeanaþionalã. Pentru ei, orice formã de manifestare individualã sau socialã trebuia subordonatãfactorului politic. Or, ce putea servi mai bine rãspândirea ideilor decât ziarele, prin marea lor puterede penetrare în rândul conaþionalilor. Acest adevãr l-a înþeles foarte bine Timotei Cipariu ºi pentrupunerea lui în practicã a ales ca parteneri pe luminaþii negustori cu care a luat legãtura prin GeorgeBariþiu în vara anului 1836. În jurnalul de drum, Timotei Cipariu noteazã, în 3 august, la Braºov,urmãtoarele: „Soþ de cãlãtorie îmi este fratele Gh. Bariþ cu carele eu atât mai vârtos a fost a cãlãtori cucât dânsul este cunoscut pe aici ºi cu o cale am voit ºi Braºovul, aceastã cheie sau poartã a ÞãriiRomâneºti, a vedea”.

Cei doi cãrturari viziteazã mai mulþi români braºoveni, ba mai mult, „spre cãutarea domniloracelora pe care n-am avut norocirea a-i afla acasã” nu pregetã „sã tocmeascã o cãruþã la Arpatac undeoamenii de bani gata se gãseau în viligiaturã la borvis. Acolo se afla Rudolf Orghidan cu care ºi cuJipa ºi cu Iuga cel bãtrân multe am grãit”17.

În legãturã cu aceastã întâlnire George Bariþiu apreciazã cã, între subiectele discutate, a fost ºiproiectul „de-a înfiinþa o foaie literarã” la Braºov18. Tot despre aceastã vizitã ºi urmãrile ei vor scriemai târziu Iosif Vulcan19 ºi dr. Ioan Raþiu, acesta din urmã într-o inspiratã formã afirmând cã „ ...hotãrât foaia de la Braºov s-a zãmislit atunci în acel sfat al negustorilor de substantive de la Blaj ºiceilalþi negustori mai reali, dar ºi unii ºi alþii deopotrivã de idealiºti”20.

Va apãrea astfel, la 1 ianuarie 1837, în tipografia lui Ioan Gött, finanþatã de Rudolf Orghidan ºisub îngrijirea lui Ioan Barac21, „Foaea duminecii”, o publicaþie cu caracter literar, pentru care cenzuralocalã nu cerea autorizaþie specialã de la organele superioare, cum se cerea în cazul ziarelor politice.Ioan Barac, lipsit de originalitate ºi incisivitate, n-a putut imprima ziarului caracterul militant necesaremancipãrii culturale ºi naþionale a românilor, ci s-a rezumat la traduceri ºi compilaþii, dând gazeteicaracterul unui magazin de curiozitãþi mondiale ºi întâmplãri anecdotice, decepþionând un publiccititor care aºtepta dezbaterea problemelor sale naþionale.22 Ca urmare, Rudolf Orghidan se decide sãscoatã un ziar politic, pentru care îºi alege un redactor tânãr, bine pregãtit, entuziast – pe GeorgeBariþiu – ºi stãruie pentru a întemeia împreunã o publicaþie pe lângã Ioan Gött, care preluase, în 1834,tipografia familiei Schobeln ºi scosese, la 24 mai 1837, cel dintâi ziar german local, „SieberbürgerWochenblatt”.23

55

Þara Bârsei

14 V. Netea, op. cit., p. 67.15 Aurel A. Mureºianu, Iacob Mureºianu, Album comemorativ, Braºov, 1913, p. 19.16 Ibidem, p. 21.17 Timotei Cipariu, Jurnal, Blaj, 1924.18 G. Bariþiu, Dr. Vasile Pop, date biografice ºi amintiri, în „Transilvania”, I, nr. 7, 15 martie 1863.19 „Familia”, nr. 6-8/1876.20 „Unirea”, Blaj, nr. 25/1905.21 C. Diaconovici, Enciclopedia românã, vol. II, p. 40.22 M. Popa, V. Taºcu, op. cit., p. 55.23 V. Netea, op. cit., p. 59.


Noul ziar – „Foaie de septemânã” – deºi nu avea autorizaþie, a apãrut în douã numere, la 3 ºi,respectiv, 10 iulie 1837, constituind debutul ziaristic a lui George Bariþiu.24 Ioan Gött crezuse cã,traducând titlul gazetei ºi publicând în româneºte conþinutul ziarului sãu nemþesc, nu va fi împiedicatîn întreprinderea sa. Dar Colegiul cenzorilor din Braºov sisteazã foaia. În aºteptarea „slobozeniei”,Rudolf Orghidan, „fiindu-i greaþã de atâtea formalitãþi s-a retras din combinaþie”25, dupã cum afirmãGeorge Bariþiu. ªtafeta este preluatã de un alt negustor român, Gheorghe Nica, cel care va juca un roldeosebit de important la înfiinþarea „Gazetei de Transilvania” ºi care va fi în primii ani principalul eisusþinãtor material. Bartolomeu Baiulescu, în Monografia sa, afirmã cã: „Înfiinþarea Gazetei deTransilvania s-a plãmãdit în casa lui (Gh. Nica – n.n.) ºi concesiunea s-a obþinut de el”26.

Intenþia celor trei braºoveni era de a apãrea, la 1 ianuarie 1838, atât cu o publicaþie literarã, cât ºicu un ziar politic, a cãrui apariþie era însã condiþionatã de autorizaþia guvernului. Nefiind siguri dedata obþinerii acestei autorizaþii, la 2 decembrie 1837 apare, sub semnãtura lui Ioan Gött, în calitate de „tipãritor”, o Înºtiinþare prin care se anunþa apariþia „Foii literare” ºi faptul cã „ ... peste puþin timpdupã aceasta se va împreuna cu Gazeta politicã româneascã care, pentru neºte stãri împrejuropãcitoare, îndatã la începutul anului nu va putea ieºi ci puþin dupã aceea”27. Înºtiinþarea a fost scrisãîn întregime de George Bariþiu, care nu se mai intitula „traducãtor al articolelor” cum fusese IoanBarac, ci redactor, titlu sub care va fi cunoscut de acum înainte.

La 25 decembrie 1837, când Orghidan, dezamãgit de „Foaea duminecii”, înceteazã sã o maifinanþeze, Ioan Gött, în înþelegere cu George Bariþiu, o preia, schimbându-i numele în „Foaieliterarã”. Se va numi aºa între 1 ianuarie ºi 25 iunie 1838, când îºi schimbã numele în „Foaie pentruminte, inimã ºi literaturã”.28

Documentele pãstrate în Arhiva Mureºenilor ne dau posibilitatea sã urmãrim demersurileîntreprinse pentru obþinerea autorizaþiei ºi cursul evenimentelor care au dus în final la apariþiaprimului ziar politic. Este vorba de douã documente emanate de la Cancelaria Aulicã, pãstrate subforma unor copii autentificate la 1 martie 1862.

Primul document, datat 13 decembrie 1837, nu cuprinde în mod explicit o autorizaþie, ci ocomunicare fãcutã de Cancelaria Aulicã autoritãþilor din Braºov, cãrora le cerea ºi precizãri învederea soluþionãrii cazului.29 Al doilea document – autorizaþia formalã – este Ordinul nr. 1893 din 8martie 1838, dat de Cancelaria Aulicã guvernului Transilvaniei, prin care Împãratul se „îndurã” sãdispunã, prin rezoluþia sa de la 1838, ca Ioan Gött, care obþinuse deja facultatea de a edita ziare înlimbile germanã ºi maghiarã, sã poatã edita astfel de ziare ºi în limba valahicã, cu condiþia caîntotdeauna un numãr sã fie trimis ºi Cancelariei de Curte ºi sã se conformeze legilor cenzurii. I semai admite lui Ioan Gött sã poatã trimite aceste gazete prin curier poºtal ºi cu aplicarea taxei fixatepentru ele ºi peste hotare („ad exteras oras mittere”)30.

În cuprinsul acestui act se face referire ºi la un raport din 24 iulie 1837. Avem temei sã credem cã, înurma întârzierii „Foii de septemânã” de cãtre Colegiul cenzorilor, acesta a întreprins o cercetare ºi a înaintatun raport cuprinzând probabil ºi condiþiile în care se preconiza eventuala eliberare a unei autorizaþii.

Prin retragerea lui Rudolf Orghidan, noul finanþator, Gh. Nica, începe demersurile pentruobþinerea autorizaþiei, desigur împreunã cu ºi pe numele lui Ioan Gött, singurul care o putea obþine.Cererea înaintatã Cancelariei Aulice a avut drept prim rezultat aceastã adresã, din 13 decembrie1837, prin care se cer de la Braºov referinþe în vederea soluþionãrii cauzei. În urma rãspunsului primit

56

Sanda-Maria Buta

24 Ibidem, p. 89.25 „Transilvania” nr. 25/1868, 611.26 B. Baiulescu, Monografia Comunei bisericeºti gr. or. române a Sfintei Adormiri din Cetatea Braºovului, Braºov, 1898, p.

160.27 M. Popa, V. Taºcu, op. cit., pp. 55-56.28 V. Netea, op. cit., p. 91.29 „Casa Mureºenilor” Braºov, Arhiva Mureºenilor, doc. nr. 884.30 Ibidem, doc. nr. 885.


de la Braºov, la 13 ianuarie 1838, Înalta Curte dã aprobarea pentru apariþia ziarului, care va ficomunicatã la 8 martie 1838. Aceastã autorizaþie îi era datã lui Ioan Gött numai în sensul traducerii ºiîn româneºte a ziarelor pe care le tipãrea deja – condiþie nerespectatã încã de la primul numãr al„Gazetei de Transilvania”, care apare la 12 martie 1838. Explicaþia trebuie cãutatã în prestigiul ºiinfluenþa pe care o avea „garantul” Gh. Nica ºi, desigur, în interesul comercial al tipografului IoanGött – care au putut determina indulgenþa organelor locale ale cenzurii.

Totuºi, va rãmâne o permanentã ameninþare la existenþa ziarului, supus oricând capriciilorcenzurii, ceea ce va determina în anul urmãtor cãlãtoria lui George Bariþiu ºi Iacob Mureºianu laViena, pentru a obþine „întãrirea” autorizaþiei cu o nouã aprobare a Cancelariei Aulice.31 La Viena,Bariþiu reuºeºte sã obþinã aprobarea de a expedia „Gazeta de Transilvania” ºi „Foaie pentru minte,inimã ºi literaturã” prin poºtã ºi în Bucovina. Se obþinuse astfel, implicit, aprobare ºi pentruconþinutul ziarelor, deci derogarea de la condiþia iniþialã a „traducerii” ºi, prin aceasta, independenþaºi însuºi viitorul publicaþiilor româneºti.

Pentru a întreprinde aceastã cãlãtorie, cei doi tineri profesori braºoveni aveau nevoie deaprobarea ºi recomandarea episcopului de la Blaj.

În autorizaþia datã la 27 iulie 1839, episcopul Ioan Lemeny face cunoscut celor ce o vor citi cã adat-o „fiilor Gh. Bariþ cleric absolut pe de-o parte ºi subdiacon ºi lui Iacob Mureºianu deasemeneacleric ºi teolog al diocezei de Fãgãraº, de prezent profesor în Cetatea liberã a Braºovului, ca sãviziteze Cetatea Imperialã Viena, pentru a-ºi reface sufletul ºi fizicul ºi a face experienþã, cuobligamentul de-a se întoarce la începutul anului ºcolar”32.

Mãrturii contemporane subliniazã importanþa acestei cãlãtorii, care a reuºit sã asigurecontinuitatea ziarului ce va ajunge sã aibã cea mai lungã viaþã din istoria presei româneºti. Al.Papiu-Ilarian consemneazã: „Gazeta Transilvaniei a fost mult timp singura ºcoalã politicã carecreºtea pe români ... Pentru a obþine unele concesiuni pentru ziar, Gh. Bariþ ºi Iacob Mureºianucãlãtorirã în vara anului 1839 la Viena”33.

Constantin Pappfalvi, profesor la Blaj ºi deputat în Parlamentul de la Budapesta, scria: „I-amîntâlnit pe ambii, zeloºi, tineri luptãtori, cãlãtorind la Viena în carele braºovene spre a esopera licenþade luptã pentru luminarea scumpei lor naþiuni ...”34.

Din relatãrile lui George Bariþiu se ºtie cã, pentru acoperirea cheltuielilor necesare acesteicãlãtorii, el a folosit din economiile personale 300 fl. m.c., la care se adaugã cadoul de 100 fl. m.c. alprotopopului Iosif Ighian de la Bistriþa.35

În Arhiva Mureºenilor se pãstreazã documente referitoare la aceastã cãlãtorie, care atestã dinnou prezenþa lui Gh. Nica ºi la acest moment important din istoria foilor braºovene. Este vorba de oscrisoare36 pe care i-o adreseazã George Bariþiu la 12 octombrie 1839, referitoare la cheltuielile decãlãtorie, la suma de 477 fl. cu care contribuise negustorul braºovean, precum ºi la cele 55 de pravilecomerciale pe care le luaserã cu ei spre a le vinde în „þãrile de sus”. Scrisoarea confirmã faptul cã lacãlãtorie au mai luat parte Iacob Mureºianu, Gh. Nica junior ºi un prieten al acestuia, Ioan H.Alexandru. Toate cheltuielile urmau sã se împartã între cei patru membri ai grupului. Motivul pentrucare au fost luaþi în cãlãtorie cei doi tineri a fost, pe lângã instruirea lor, desigur ºi uºurareacheltuielilor care, la vremea respectivã, erau foarte mari. Se mai pãstreazã ºi chitanþa pentru cei 100fl. pe care George Bariþiu i-a ridicat la Budapesta de la firma Geittner în contul lui Gh. Nica.37 Un alt

57

Þara Bârsei

31 Olimpiu Boitoº, Întâiele cãlãtorii în apus ale lui George Bariþiu, Sighiºoara, 1947, pp. 9-15.32 Arhiva ASTRA, Sibiu, mapa 17, doc. nr. 4.33 Al. Papiu-Ilarian, op. cit., vol. I, pp. 129-132.34 „Gazeta Transilvaniei”, nr. 5/1888.35 Apud O. Boitoº, op. cit., p. 11.36 „Casa Mureºenilor” Braºov, Arhiva Mureºenilor, doc. nr. 903.37 Ibidem, doc. nr. 11994.


document deosebit de important, pãstrat în Arhiva Mureºenilor, este convenþia pe care GeorgeBariþiu o încheie cu Ioan Gött la 1 iulie 183938, fixând raporturile între editor-tipograf ºi redactor.Convenþia a fost reînnoitã apoi în 3 ianuarie 1847, pe acelaºi act. Prin aceastã convenþie, GeorgeBariþiu se obligã sã redacteze ziarele româneºti „Gazeta de Transilvania” ºi „Foaie pentru minte,inimã ºi literaturã”, sã poarte grija întregii corespondenþe privitoare la ziar – primind un onorariu de600 fl. valutã vienezã sau 240 fl. monedã convenþionalã atâta timp cât se vor edita 600 de exemplare.Ioan Gött avea obligaþia de a tipãri aceste gazete ºi de a se îngriji de expedierea lor. Actul poartã, pelângã semnãturile lui Gh. Bariþiu ºi Ioan Gött, ºi pe aceea a lui Gh. Nica în calitate de martor.

Aportul lui Ioan Gött la întemeierea foilor braºovene nu poate fi contestat. Cu timpul, va încercasã-ºi impunã tot mai mult autoritatea fãcându-le greutãþi, atât lui George Bariþiu pânã la 1850, cât ºilui Iacob Mureºianu mai târziu. Gött a fost editor tehnic al ziarelor ºi scopul ºi interesul sãu era doarmaterial, punând condiþii grele pentru tipar, mai ales dupã 1850, când Iacob Mureºianu obþine nunumai dreptul de redactare, ci ºi pe cel de editare ºi de proprietate a „Gazetei Transilvaniei”. Într-oscrisoare aflatã în Arhiva Mureºenilor39, datatã 8 martie 1862, Iacob Mureºianu spune: „El (Gött –n.n.) n-are pe Gazeta Transilvaniei niciun drept – nici ca fondator «Stifter» cãci în Decretul lui de la1838 i se dã concesiunea numai generalã «ephemerides etiam valachicas edandi» iar în Decretul meustã apriat «Gazeta Transilvaniei» care numire i-a dat-o nu el ci fostul redactor Bariþ”.

Neînþelegerile cu Ioan Gött îi determinã pe George Bariþiu ºi Iacob Mureºianu sã încerce a-ºiînjgheba o tipografie proprie, pentru a deveni astfel independenþi. În Arhiva Mureºenilor se pãstreazão petiþie pentru obþinerea autorizaþiei de înfiinþare a unei tipografii40, datatã 1862, în care IacobMureºianu argumenteazã necesitatea înfiinþãrii ei, precum ºi ofertele lui Gh. Scalnic din Viena41 ºi I.Weiss din Braºov42 de a fi angajaþi la aceastã tipografie pentru care se spera cã se va obþine autorizaþia de înfiinþare. Dar repetatele lor încercãri au rãmas fãrã rezultat, dat fiind privilegiul monopolist al luiGött. Abia la 1888 dr. Aurel Mureºianu va izbuti sã înfiinþeze o tipografie proprie, o tipografieromâneascã, reînnodând firul tradiþiei întrerupte din vremea marelui tipograf Coresi. Asta va fiposibil însã dupã o jumãtate de secol de la apariþia celor dintâi foi braºovene, al cãror redactor înadevãratul sens al cuvântului a fost George Bariþiu. Munca redacþionalã, de la 1 ianuarie 1838 ºi pânãla 8 aprilie, data sosirii lui Andrei Mureºanu la Braºov, a fost asiguratã tot de G. Bariþiu ºi pentrusuplimentul literar al „Gazetei Transilvaniei”, care din iunie 1838 va purta numele de „Foaie pentruminte, inimã ºi literaturã” ºi va fi redactatã pânã în primãvara anului 1849 de Andrei Mureºanu. La 22 noiembrie 1843 George Bariþiu anunþã cã, pentru numãrul ce va apãrea joia, îºi va lua încã uncolaborator.43 Era vorba de Iacob Mureºianu, la ajutorul cãruia, pentru redactarea „Gazetei”, apelaseºi înainte. Corespondenþa lui Iacob Mureºianu dinainte de 1848 a dispãrut aproape în totalitate, încondiþiile refugiului din faþa armatei revoluþionare maghiare. S-a pãstrat însã o scrisoare din 1840, pecare George Bariþiu i-o trimite de la Vâlcele în numele sãu ºi al lui Andrei Mureºanu, rugându-l sã ledea ajutor pentru apariþia „Gazetei”, care trebuia sã fie neapãrat gata sâmbãta dupã-amiaza ºi nu eraterminatã decât pe jumãtate. Îl ruga sã facã corectura ºi revizia. Scrisoarea se încheie astfel: „Zãu numergem noi de flori de mãr la Arpatac – beizadea Ghica este acolo – mã înþelegi. Al dumitale sincerprieten Gh. Bariþ, Braºov 18 iulie 1840”44. Beizadea Scarlat Ghica ºi Domnitorul Alexandru Ghica,unchiul sãu, erau nu numai abonaþi ai „Gazetei de Transilvania”, dar ºi sprijinitori morali ºisusþinãtori financiari.

58

Sanda-Maria Buta

38 Ibidem, doc. nr. 886.39 Ibidem, doc. nr. 5312.40 Ibidem, doc. nr. 7588, 7594.41 Ibidem, doc. nr. 7592.42 Ibidem, doc. nr. 7593.43 V. Netea, op. cit., p. 228.44 A. A. Mureºianu, op. cit., p. 6.


Iacob Mureºianu se va ocupa de numãrul de joi al „Gazetei de Transilvania” pânã în martie1849, când, odatã cu intrarea armatei revoluþionare maghiare în oraº, ziarele vor fi suspendate, iarredactorii obligaþi sã se refugieze dincolo de Carpaþi. George Bariþiu va fi gãzduit de familiaHurmuzachi pânã în toamna anului, când se întoarce la Braºov ºi înainteazã guvernatoruluiWohlgemeth cerere pentru eliberarea unei noi autorizaþii pentru apariþia ziarelor. O va obþine laînceputul lunii decembrie ºi astfel, la 1/13 decembrie 1849, reapare ziarul politic, acum sub titlul de„Gazeta Transilvaniei” ºi suplimentul sãu literar, însã sub stricta supraveghere a poliþiei ºi acomandantului cetãþii, colonelul Stancovics45.

Pentru a rãspunde ziarelor sãseºti, care începuserã o campanie de denigrare a miºcãriirevoluþionare româneºti, George Bariþiu începe la 9 ianuarie 1850, în „Foaie pentru minte, inimã ºiliteraturã”, publicarea rapoartelor lui Avram Iancu despre luptele din 1848, cu intenþia de a continuacu rapoartele lui Axente Sever ºi Simion Balint. Îndrãzneala lui a provocat reacþia guvernatoruluicare, prin prefectul poliþiei din Braºov, pretinde redactorului sã întrerupã imediat publicarearapoartelor. George Bariþiu nu dã curs cererii ºi astfel, la 25 februarie 1850, se emite decretul desuprimare a ziarelor ºi a redactorului George Bariþiu, sub învinuirea de „Halsstarrigkeit”(încãpãþânare)46. Pentru cã românii rãmãseserã din nou fãrã niciun ziar, cel care ia iniþiativã esteIacob Mureºianu, care se adreseazã guvernatorului Wohlgemuth, cerând el dreptul de editare ºiredactare a ambelor foi. Cererea poartã data de 28 martie 1850.47 Aceastã cerere va fi completatã la 22 iunie cu un program al foilor, la solicitarea autoritãþilor.48

La 7 septembrie 1850, prin Ordinul 777, primeºte aprobarea pentru redactarea ºi editarea„Gazetei Transilvaniei” ºi a „Foii pentru minte, inimã ºi literaturã”, condiþionat de respectareaConstituþiei imperiale din 4 martie 184949, care prevedea obligaþia de a „arbora pe frontispiciu pajurahabsburgicã ºi de-a publica ordonanþele ºi legile guvernului imperial”. Încã de la primul numãr,apãrut la 9 septembrie 1850, Iacob Mureºianu refuzã sã se supunã acestor obligaþii ºi va rezistatuturor presiunilor de a arbora pajura habsburgicã pânã la momentul apariþiei noii legislaþiiabsolutiste (1 aprilie 1852), care fãcea imposibilã apariþia ziarelor fãrã aceste însemne50.

Referitor la aceastã problemã, îl citãm pe George Bariþiu: „Între a fi lipsitã naþiunea de oricepublicaþie periodicã, a pipãi ºi orbeca pe întuneric, sau a se supune la acele condiþiuni alegerea, înacea epocã, era uºoarã”51.

Prin obþinerea aprobãrii de redactare ºi editare a foilor, Iacob Mureºianu devine proprietaruldeplin al acestor ziare. „Gazeta” a rãmas în proprietatea familiei mai bine de o jumãtate de secol,apãrând cu demnitate onoarea ºi drepturile românilor, exprimând suferinþele, convingerile ºisperanþele naþionale.

Întemeierea ziarelor braºovene, care constituie temelia presei româneºti din Transilvania, sedatoreazã eforturilor conjugate ale inepuizabilului iniþiator care a fost Timotei Cipariu, alereceptivilor patrioþi braºoveni ºi, în primul rând, ale entuziastului tânãr cãruia i-a revenit gloria de a ficel dintâi redactor al unui ziar politic românesc – George Bariþiu.

59

Þara Bârsei

45 V. Netea, op. cit., p. 228.46 Ibidem, p. 229.47 „Casa Mureºenilor” Braºov, Arhiva Mureºenilor, doc. nr. 7558; Mircea Gherman, Date ºi fapte din activitatea lui Iacob

Mureºianu, în vol. „130 de ani de la apariþia Gazetei Transilvaniei”, Braºov, 1969, pp. 75-85.48 „Casa Mureºenilor” Braºov, Arhiva Mureºenilor, doc. nr. 7559.49 Ibidem, doc. nr. 7563.50 „Gazeta Transilvaniei”, nr. 50/24 iunie 1853.51 G. Bariþiu, Pãrþi alese din istoria Transilvaniei, Sibiu, 1890, vol. II, p. 656.


Abstract

When the „Transylvania’s Gazette” was first published (in 1838), some attempts for foundingRomanian publications had been already taken for over half a century.

The first Romanian in Transylvania who thought of the necessity of founding a newspaperwhich would support Romanians’ emancipation process was Ioan Piuariu-Molnar. In 1789, 1794,1795 he repetitively tried to win that challenge.

In 1837 in Brasov appeared in Ioan Gott’s printing house (which was financed by RudolfOrghidan) and under the attendance of Ioan Barac „The Sunday’s Leaf”, which unfortunately did notrespond to the readers’ expectations, who did not appreciate the newspaper’s „curiosities magazine”flavour. The public wanted a publication that would debate national problems. And so there had toappear a political newspaper for which the Royal Chancellery approval was required. In the summerof 1837 two issues of the „Weekly Leaf” were suspended by the local censorship due to the absenceof that approval.

It is only on March 8, 1838 that the authorization for a political newspaper was obtained througha Decree (no.1893). So, in 1838, March 12, the first Romanian political newspaper appeared – „TheGazette of Transylvania” – and George Baritiu was its editor. The newspaper had a literarysupplement called „Leaf for mind, heart and literature” lead by Andrei Muresanu. Those twopublications are the real basis of the Romanian journalism in Transylvania.

George Baritiu was the editor of „The Gazette of Transylvania” up until the spring of 1850when, for political reasons, the censorship suspended him and the newspaper as well. For fear ofleaving the Romanians from Transylvania with no newspaper at all, Iacob Muresianu obtained theauthorization and in September 1850 the newspaper reappeared under the name of „Transylvania’sGazette”. It was to be the newspaper with the longest existence into the history of the Romanianjournalism.

The founding of the newspapers in Brasov is due to the combined efforts held by the initiatorTimotei Cipariu with the efforts of the open-minded patriots from Brasov and with those of thecommitted intellectuals like George Baritiu, Iacob Muresianu and Andrei Muresanu.

60

Sanda-Maria Buta


Loránd MÁDLY

BRAªOVUL ªI ACTIVITATEA POLITICÃ A SAªILORARDELENI ÎN DECENIUL NEOABSOLUTIST

În structura administrativã, dar ºi economicã ºi socialã a Transilvaniei între anii 1849 ºi 1860,Braºovul a fost un centru important, atât ca numãr de locuitori, cât mai ales prin rolul economic pecare l-a jucat; pentru românii din zonã, oraºul de la poalele Tâmpei a constituit un important centruatât al intelectualitãþii, cât ºi al comunicãrii cu Principatele Române învecinate, iar pentru saºi, aicis-a aflat al doilea centru ca importanþã, atât politicã, cât ºi economicã, dupã Sibiu.

Pentru aceºtia din urmã, Braºovul a constituit un focar intelectual ºi economic puternic, în careactivau numeroºi oameni de culturã ºi oameni politici; aici vedeau lumina tiparului organe importantede presã, precum „Kronstädter Zeitung” ºi „Der Satellit”, cu un rol fundamental în discuþiile purtate înjurul activitãþii ºi viitorului politic al saºilor din Transilvania. Date fiind legãturile economice, mult maidinamice decât în cazul Sibiului, dar ºi o circulaþie ceva mai intensã a ideilor ºi informaþiilor,impulsionatã prin aportul comerþului, intelectualitatea braºoveanã a ajuns sã dezvolte idei maiprogresiste, comparativ cu Sibiul, mult mai conservator, fapt ce se observã ºi în disputele de presã. S-aajuns chiar la o veritabilã rivalitate între cele douã oraºe, care constituie unul dintre cele mai pitoreºticapitole ale activitãþii politice a saºilor ardeleni din deceniul neoabsolutist. Peste aceastã rivalitate, chiardacã Sibiul a fost capitala Transilvaniei ºi astfel centrul politic ºi administrativ al acestei provincii, acestlucru nu diminueazã cu nimic rolul politic al Braºovului în aceastã epocã.

Pentru activitatea politicã a saºilor ardeleni din deceniul neoabsolutist, Braºovul a constituit uncentru având o mare importanþã, în mai multe momente, pe care le vom releva în cele ce urmeazã. Acestea s-ar putea înºirui în jurul a trei mari aspecte ale acestei problematici: activitatea Deputãþiei sãseºti dinViena (1850-1851), discuþiile în jurul proiectului de autonomie sãseascã ºi disputele între Sibiu ºi Braºov.

Deputãþia sau delegaþia saºilor ardeleni a fost trimisã la Viena cu scopul de a face intervenþii lanivelul puterii centrale pentru promovarea proiectelor politice care tocmai se dezbãteau în cadrulUniversitãþii Sãseºti, întrunite încã din data de 17 decembrie 1849. Activitatea acestei delegaþiiconstituie un moment controversat al activitãþii politice a saºilor ardeleni, atât prin ideile promovatede cãtre membrii acesteia la Viena, cât mai ales prin relaþiile – deseori foarte tensionate – dintremembrii acestei delegaþii ori dintre aceºtia ºi Universitatea Sãseascã, instituþia care i-a delegat cumisiunea lor de reprezentare. Informaþii despre acest episod existã în abundenþã, ºi aici, pe lângãreferinþele din bibliografia de specialitate, jurnalul Deputãþiei, împreunã cu rapoartele ºi unelecorespondenþe ale membrilor se aflã la Arhivele Naþionale din Sibiu.1 Aproximativ în acea perioadã,ºi românii transilvãneni au trimis o reprezentanþã la Viena, care sã le promoveze interesele2;raporturile dintre cele douã delegaþii – sãseascã ºi româneascã – reprezintã un alt capitol interesant,date fiind relaþiile, dificile la acea vreme, între saºi ºi români.

Analizând componenþa formulei de început a Deputãþiei, din care fãceau parte publicistulHeinrich Schmidt ºi funcþionarii orãºeneºti Wilhelm Schmidt ºi August von Roth, putem constatafaptul cã avem de-a face cu o delegaþie majoritar braºoveanã.3 Ultimii doi erau nãscuþi în Braºov, iar

61

Þara Bârsei

1 Jurnalul se aflã la Arhivele Naþionale din Sibiu, în fostul fond Zimmermann, actualmente în „Colecþia Brukenthal”, BB. nr.125 (în continuare Jurnalul ...); dintre rapoarte, pânã acum au fost cercetate cele ale lui Wilhelm Schmidt ºi August Rothcãtre adunarea orãºeneascã a Braºovului, care se gãsesc în ANDJ Braºov, fondul Actele Magistratului.

2 Simion Retegan, Un epilog al revoluþiei române paºoptiste: deputãþia de la Viena din 1850, în „Revoluþia de la 1848-1849în Europa Centralã”, Cluj-Napoca, 2000, pp. 283-295.

3 Detalii biografice ale celor trei putem gãsi la Constant von Wurzbach, Biographisches Lexikon des KaiserthumsÖsterreich enthaltend Lebensskizzen der denkwürdigen Personen, welche seit 1750 in den österreichischen Kronländerngeboren wurden oder darin gelebt und gewirkt haben, Wien, 1856-1891, sau la Joseph Trausch, Schriftsteller-Lexikonoder biographisch-literärische Denk-Blätter der Siebenbürger Deutschen, Kronstadt, 1868-1871.


dupã terminarea studiilor s-au angajat tot în acest oraº, în cadrul Magistratului orãºenesc.Solidaritatea dintre cei doi delegaþi amintiþi constituie tocmai unul dintre firele roºii ale activitãþiiacestei reprezentanþe, mai ales în condiþiile în care Heinrich Schmidt, unul dintre cei mai eminenþi ºimai carismatici jurnaliºti de pe pãmântul crãiesc4, încercând sã punã în aplicare propriile viziuniasupra noii organizãri a regiunii, va acþiona în contra instrucþiunilor cu care cei trei au fost trimiºi laViena, provocând un ºir de neînþelegeri, inclusiv cu Universitatea Sãseascã din Sibiu. Activitateaacestei delegaþii sãseºti, care a durat din 25 aprilie 1850 pânã la 11 iunie 1851, a constituit unul dintrecele mai importante capitole ale raporturilor dintre saºii ardeleni ºi autoritãþile centrale de la Viena.Delegaþia a cunoscut pe parcursul activitãþii sale mai multe configuraþii; încã înainte de plecarea luiHeinrich Schmidt ca urmare a disputelor interne, Deputãþia a mai fost lãrgitã cu câþiva membri; deasemenea, aceasta a beneficiat ºi de susþinerea membrilor „delegaþiei ecleziastice” – un numãr dereprezentanþi ai Bisericii evanghelice ce se aflau la Viena.

La 26 martie 1850, cei doi deputaþi braºoveni la Universitatea Sãseascã au informat Magistratulorãºenesc de faptul cã, la data de 16 a aceleiaºi luni, au fost aleºi în componenþa Deputãþiei ce se vadeplasa în scurtã vreme la Viena. În acelaºi act, cei doi promiteau cã dupã întoarcerea lor de la Viena(în acel moment încã nu se ºtia cât va dura misiunea delegaþiei sãseºti) îºi vor relua locurile în cadrulUniversitãþii, vor reprezenta acolo interesele braºovenilor ºi vor trimite în mod regulat rapoarteprivind desfãºurarea ºedinþelor. Trimiþând dovezi ale cheltuirii sumelor necesare pentru cazãri ºidiurne, solicitã ºi plata de cãtre Magistrat a unui rest de 665 florini din casa districtualã.5 Dintre ceidoi, numai Wilhelm Schmidt se va reîntoarce la Braºov dupã terminarea misiunii ca reprezentant înViena; August Roth va fi numit încã în data de 19 mai 1851 referent la Curtea de casaþie din Viena,demisionând în data de 27 mai din posturile de senator ºi notar suprem al Magistratului din Braºov.Tot acum, la sfârºitul lui iunie 1851, dupã ce misiunea lor s-a terminat, Wilhelm Schmidt va fi rugatde cãtre Magistrat sã se întoarcã cât mai urgent la Braºov, dat fiind cã era nevoie aici de serviciilesale.6

Numeroase documente din arhiva Magistratului Braºov ne relevã poziþia acestui organ colectivfaþã de punctele cele mai importante ale dezbaterilor privind viitorul Transilvaniei ºi al pãmântuluicrãiesc. Încã la finele anului 1849, reprezentanþa orãºeneascã a Braºovului privea „cu mare emoþie”întrunirea Universitãþii Sãseºti la Sibiu, exprimându-se ceva mai târziu dorinþa de a participa, prinintermediul Universitãþii, în mod activ la noua organizare.7 Într-adevãr, în lunile care vor urma, voravea loc numeroase dezbateri la nivel orãºenesc, iar corespondenþa cu Universitatea, precum ºi cudelegaþii Braºovului la Universitate, va fi foarte intensã. Ca senatori ai oraºului au fost aleºi în data de8 decembrie 1849 tocmai cei doi viitori membri ai Deputãþiei, August Roth ºi Wilhelm Schmidt, careau fost trimiºi la Sibiu, fãrã a primi însã vreo instrucþiune precisã privind reprezentarea Braºovului încadrul Universitãþii.

Dacã la început discuþiile, atât în cadrul Universitãþii, cât ºi în cadrul Magistratului Braºovului,au decurs normal, cu atât mai multã agitaþie a provocat apariþia ideii promovate de cãtre senatorulFriedrich von Sachsenheim, care prevedea ca, odatã cu stabilirea graniþelor noii þãri de coroanãSachsenland, din cadrul acesteia sã fie excluse localitãþile locuite de negermani, aici fiind vorba înmare parte de aºezãri româneºti ºi doar de câteva locuite de maghiari.8 Situaþia a devenit ºi maicomplicatã în momentul în care, la 7 februarie 1850, Magistratul oraºului Sighiºoara, având

62

Loránd Mádly

4 E. Weisenfeld, Die Geschichte der politischen Publizistik bei den Siebenbürger Sachsen, Frankfurt a. M., 1939, p. 75.5 ANDJ Braºov, fond Primãria Braºov, seria Actele Magistratului Braºov, doc. nr. 2197/1850.6 Ibidem, doc. nr. 4046/ 1851 ºi 4615/1851.7 Ibidem, doc. nr. 3869/1849.8 Despre propunerea lui Sachsenheim, vezi Irmgard Martius, Grossösterreich und die Siebenbürger Sachsen 1848-1859,

München, 1957, pp. 48-50; Loránd Mádly, Sesiunea Universitãþii Sãseºti din 1850 ºi unele controverse legate de aceasta,în „Arhiva Someºanã”, III, 2004, Cluj-Napoca, 2004, passim.


susþinerea a numeroºi intelectuali saºi, a protestat contra hotãrârii Universitãþii de a se pãstraîntinderea completã a pãmântului crãiesc, pronunþându-se pentru aplicarea proiectului de delimitareamintit mai sus. Drept reacþie, la nici douã sãptãmâni (19 februarie), comunitatea orãºeneascã aBraºovului a redactat o opinie amplã, în care se opune pãrerilor formulate de cãtre sighiºoreni.Braºovenii considerau cã nu se putea ceda nimic din teritoriile sãseºti, datoritã faptului cã întindereaacestora era garantatã prin documentele imperiale din 21-22 decembrie 1848. Protestul de laSighiºoara9 a fost considerat neconstituþional, iar metodele folosite de cãtre susþinãtorii ideii deexcludere a comunitãþilor negermane au fost socotite imorale, între acestea aflându-se ºi scandalul de presã ºi defãimarea. Proiectul de excludere a fost apreciat ca inadecvat ºi ineficient, care nu puteaduce la scopul propus de cãtre susþinãtorii sãi – acela de a se pãstra un caracter cât mai omogen ºipredominant german al acestor teritorii.10 Prin aceste excluderi, care ar fi putut cãpãta o ponderesemnificativã în împrejurimile Braºovului, s-ar fi pus capãt unor stãri de fapt care existau de secole,iar pãmântul crãiesc ar fi putut pierde aºezãri din aceastã regiune, care, prin importanþa lor înmeºteºuguri ºi comerþ, aduceau venituri semnificative. Iatã un motiv în plus pentru care saºiibraºoveni, care cunoºteau mai bine aspectele convieþuirii cu alte etnii, au avut un motiv în plus de aprotesta contra proiectului de restrângere teritorialã a proiectatei „þãri sãseºti”.

Dupã plecarea la Viena a celor doi reprezentanþi braºoveni, ca suplinitor al lor va fi ales PeterLange, într-o ºedinþã a Magistratului Braºovului, primind 23 de voturi din 24.11 În ziua urmãtoare,Lange va fi trimis la Sibiu cu o cerere cãtre Universitate pentru a putea fi acceptat ca suplinitor,primind ºi suma de 100 fl. ca avans pentru costurile de cãlãtorie ºi diurne. Lange va scrie în lunileurmãtoare numeroase rapoarte cãtre Magistratul din Braºov, în care va descrie detaliat toatedezbaterile ce au avut loc în cadrul Universitãþii. Dintre aceste rapoarte, unul este dedicat discutãriiproblemelor apãrute între Universitatea Sãseascã ºi Deputãþia de la Viena. În acest sens, în cadrulUniversitãþii a fost numitã o comisie care sã elaboreze o pãrere despre ce rãmâne de fãcut (la 18septembrie 1850). S-a acceptat pãrerea cã membrii Universitãþii au acþionat la Viena contrarinstrucþiunilor primite din cauza constrângerii împrejurãrilor. „Deputãþia a fost cruþatã”, continuãLange, precizând ºi faptul cã pãrerea oficialã a Universitãþii a fost trimisã de urgenþã cãtre Ministerulde Interne ºi exprimând mai departe dorinþa sa de a se putea reîntoarce la Braºov în momentul în careactivitãþile Universitãþii nu impun necesitatea ca toþi membrii acesteia sã fie prezenþi la Sibiu.12 Atâtla nivelul Braºovului, cât ºi la nivelul ministerelor ºi al întregii Transilvanii, a fost receptat pozitivfaptul cã cei doi membri braºoveni din componenþa Deputãþiei sãseºti de la Viena s-au pronunþat laînceput împotriva opiniei lui Heinrich Schmidt privitoare la o împãrþire nouã a pãmântului crãiesc, în discordanþã cu indicaþiile primite de cãtre delegaþi la plecarea lor; cei doi braºoveni ºi-au exprimat pelarg aceastã opoziþie, dar au putut motiva tocmai cu argumentul mai sus prezentat, al cedãrii în faþaunei constrângeri a situaþiei, ºi faptul cã în cele din urmã au semnat propunerea lui Schmidt, ce s-a ºiînaintat ministerelor de la Viena.13

Ca urmare a solicitãrii de indicaþii legate de pãrerile pe care deputatul Braºovului trebuia sã lepronunþe în cadrul Unversitãþii, în legãturã cu discuþiile pe marginea comportamentului celor treideputaþi de la Viena, comunitatea oraºului amintit s-a întrunit într-o sesiune specialã. Dupã ce a fost

63

Þara Bârsei

9 O copie a acestui protest, purtând semnãtura a 9 membri ai comunitãþii orãºeneºti ai oraºului Sighiºoara, se aflã ºi în ANDJBraºov, fond Actele Magistratului, doc. nr. 1146/1850.

10 ANDJ Braºov, fond citat, doc. nr. 1144/1850. Protestul era îndreptat cãtre Magistrat, cu rugãmintea ca dupã discutare sã fie remis Universitãþii ºi ministerelor competente. Documentul, prevãzut cu adnotarea „foarte urgent”, a fost primit în ziuaurmãtoare de cãtre Magistrat. La 9 martie au fost remise de cãtre Universitatea Sãseascã comisarului civil Eduard Bachpãrerile formulate, în care erau argumentate ºi pãrerilor braºovenilor. Vezi fond cit., doc. nr. 1614/1850.

11 Alegerea a avut loc în data de 25 martie 1850, vezi Actele Magistratului, doc. nr. 3549/1850.12 ANDJ Braºov, fond Actele Magistratului, doc. nr. 6816/26 septembrie1850.13 Pentru detalii privind disputele din cadrul Deputãþiei ºi modul în care s-a ajuns la deciziile amintite, vezi Jurnalul ...,

însemnãrile dintre 1 iulie-3 august 1850.


exprimat faptul cã nu poate fi vorba de o dezvinovãþire generalã a reprezentanþilor naþiunii sãseºti laViena, dar nici de o retragere a actelor depuse de cãtre aceºtia la ministere sau de o rechemare a lor înTransilvania, s-a subliniat faptul cã tocmai aceste acþiuni ar dovedi pe plan extern rupturile internedin rândurile saºilor ºi ar avea în acest sens un efect negativ, iar „o patã peste persoanareprezentanþilor la înaltul Ministeriu sau chiar lipsa acestor reprezentanþi ar avea un efect foartedezavantajos asupra viitorului poporului nostru ...”14. De aceea, Magistratul propune deputatuluiLange ca sã se pronunþe la Sibiu contra rechemãrii Deputãþiei ºi pentru acceptarea în mod tacit a celor întâmplate ca pe un lucru împlinit, dat fiind faptul cã la acel moment se considera cã organizareajudecãtoreascã a þãrii este deja decisã ºi oricum un protest sau recuzare a mãsurilor luate la Viena decãtre Deputãþie ar surveni prea târziu.

În cele din urmã, autoritãþile vieneze au început sã-ºi exprime tot mai mult dezacordul faþã deideile saºilor ardeleni privind crearea unui Kronland autonom, desprins din componenþaTransilvaniei. Acest lucru este clar sesizabil încã în vara anului 1850, când guvernatorulWohlgemuth, aflându-se într-o vizitã la Cluj, va redacta aici un document conþinând pe largargumentele sale contra autonomiei sãseºti.15 Aceleaºi viziuni ale vestitului oponent al autonomieiamintite (care va muri subit tocmai în timpul unei cãlãtorii spre Viena, unde urma a-ºi exprimapãrerile faþã de viitoarea reorganizare a Transilvaniei) vor fi împãrtãºite ºi de cãtre urmaºul sãu înpostul de guvernator, Carl zu Schwarzenberg. Drept urmare, autoritãþile vor începe un ºir dedemersuri în sensul limitãrii unor drepturi colective deþinute de cãtre naþiunea sãseascã, ca deexemplu prerogativele judiciare ale Universitãþii Sãseºti; de asemenea, autoritãþile transilvãnene sevor amesteca în reorganizarea magistratelor ºi a adunãrilor locale, impunând pe oamenii lor în contrapropunerilor formulate de cãtre saºi. Desigur, toate acestea au culminat în anul 1852 cu numireacomitelui naþiunii sãseºti, Franz von Salmen, pe funcþia de consilier al Înaltei Curþi din Viena, ceea ce însemna îndepãrtarea sa din Transilvania, dublatã de refuzul de a se face demersuri pentru alegereaunui nou comite.16 Toate acestea se întâmplau pe fondul adâncirii disputelor interne din rândurilesaºilor ardeleni, dispute care, dupã terminarea misiunii delegaþiei la Viena, au renãscut ºi în presã,datã fiind încã relativa permisivitate a cenzurii, cãreia i se va pune capãt prin noua lege din 1852.Desigur, numeroºi reprezentanþi ai Braºovului au cerut, inclusiv prin petiþii, restabilirea drepturilornaþiunii sãseºti ºi alegerea unui nou comite; alte voci dezavuau chiar rezultatele ºi activitateaDeputãþiei din 1850-1851 ca fiind ineficiente, dat fiind cã au avut ca rezultat emiterea proiectului deorganizare din 12 mai 1851, considerat de cãtre mulþi baza de la care s-a pornit spre desfiinþareadrepturilor amintite. Mai mult, se dorea chiar trimiterea unei deputãþii braºovene separate care sãreprezinte la Viena aceste viziuni. În contextul în care se ºtia cã lucrurile au foarte puþine ºanse de a se îndrepta, s-au acutizat ºi vechile dispute dintre Braºov ºi Sibiu, ilustrate plastic în principalul ziarsibian: „Dacã unul dintre oraºe ar introduce un impozit pe câini, ºi celãlalt s-ar pronunþa sigur pentruun impozit pe pisici”17.

Plecarea comitelui sas la Viena, apoi interzicerea de a se mai þine ºedinþe ale Universitãþii,împreunã cu numirea în locul multor funcþionari saºi a unor „galiþieni”, aduºi din alte pãrþi aleImperiului, marcheazã debutul adevãratei atmosfere a neoabsolutismului, care începe astfel pepãmântul crãiesc mai târziu, în vara anului 1852. În complexul efort ce a avut loc pânã în acelmoment ºi care a început încã spre finele Revoluþiei paºoptiste, în sensul acordãrii unei autonomii ºi a

64

Loránd Mádly

14 ANDJ Braºov, Fond citat, doc. nr. 6063/31 august 1850.15 Haus-, Hof- und Staatsarchiv Wien, MR Akten, nr. 4618/1850.16 Pentru o viziune detaliatã asupra mãsurilor luate de autoritãþi contra organizãrii politice sãseºti în anul 1852, vezi Loránd

Mádly, Încercãri de activitate politicã ale saºilor transilvãneni dupã 1850. Încetarea activitãþii Universitãþii Sãseºti ºinoua ordine a pãmântului crãiesc (1850-1852), în „Anuarul Institutului de Istorie «George Bariþ»” din Cluj-Napoca,Series Historica, XLIV, Cluj-Napoca, 2005.

17 Siebenbürger Bote, nr. 49/26, März, 1852.


unor drepturi largi naþiunii sãseºti, Braºovul a jucat un rol important, fiind reprezentat prin ideinovatoare, care vedeau „altfel” lucrurile faþã de modul de percepþie specific Sibiului. Disputa, chiarconcurenþa, am putea spune, între cele douã oraºe va renaºte atunci când condiþiile o vor permite,dupã perimarea ºi cãderea regimului neoabsolutist.

Zusammenfassung

Während der Bachschen Dekade (1849-1860), war Kronstadt das zweite Machtzentrum derSiebenbürger Sachsen, mit einer hervorragenden Rolle in allen politischen, gesellschaftlichen undkulturellen Tätigkeiten. Die Hermannstädter waren eher konservativ gesinnt in dieser Periode, aberKronstadt lag an einem Kreuzungspunkt wichtiger Handelsrouten und hatte ein aktivereswirtschaftliches Leben; so ist es selbstverständlich, dass die Kronstädter ein fortschrittlicheresDenken aufwiesen, aber auch, dass zwischen den zwei wichtigen Zentren eine sehr interessanteRivalität sich entfaltet hat.

Die Rolle Kronstadts in der politischen Tätigkeit der Siebenbürger Sachsen, vor allem in derZeitspanne 1849-1852, zeigte sich durch die Tätigkeit der sächsischen Nationaldeputation in Wien,durch die Diskussionen um die sächsische Territorialfrage und durch die Rivalität mit Hermannstadt.Wichtige Hinweise über die Stellungnahmen der Kronstädter kann man in den Akten des KronstädterMagistrats finden, wo die wichtigsten Aspekte aufgezeichnet sind. Die Teilnahme der öffentlichenMeinung und der hervorragenden öffentlichen Persönlichkeiten aus dieser Stadt bilden einenwichtigen und interessanten Teil der politischen Tätigkeiten auf dem Königsboden in derneoabsolutistischen Dekade.

65

Þara Bârsei


Iosif-Marin BALOG

HABITATUL ªI ARHITECTURA RURALÃ ÎN TRANSILVANIAÎN NOUL CONTEXT ECONOMIC DIN A DOUA JUMÃTATE A SECOLULUI

AL XIX-LEA – INTERFERENÞE ªI MODERNIZARE

O analizã a habitatului din perspectiva condiþionãrilor economice care-i determinã evoluþia esteîn mãsurã sã releve noi dimensiuni ale tendinþei de modernizare, care îºi accentueazã ritmul ºicaracteristicile în societatea transilvanã din a doua jumãtate a veacului al XIX-lea.

Sursele istorice, dincolo de date statistice incomplete, sunt destul de sãrace în detaliile pe care ledau în privinþa locuinþei rurale din secolul al XIX-lea. Perisabilitatea materialului din care au fostconstruite (lemn, chirpici) a fãcut ca cea mai mare parte a lor sã disparã odatã cu trecerea timpului.Singurele surse rãmân, fãrã îndoialã, muzeele etnografice în aer liber care, în urma eforturilor dinultimele ºase-ºapte decenii, conservã bogate mãrturii în acest sens. Istoricii de artã, istoriciiarhitecturii ºi etnografii au realizat studii extrem de valoroase, dar ceea ce lipseºte este perspectivaistoricã ºi, mai ales, conjunctura economico-socialã care le-a direcþionat evoluþia. În plus, analizareadin aceastã perspectivã a arhitecturii din spaþiul transilvãnean relevã cãile pe care le-a urmat lumearuralã ºi oraºul în efortul de inovare ºi modernizare ºi, pe de altã parte, modul cum s-au realizatposibilele filiaþii dinspre modelul oraºului care a scos satul din punct de vedere arhitectomic dinvechea izolare, punându-l în contact nemijlocit cu lumea urbanã.

Ca un specific al Vechiului Regim, economia ruralã obliga þãranul sã-ºi producã singur cea maimare parte a bunurilor de care avea nevoie: cultiva pãmântul, creºtea animalele, construia casa ºianexele gospodãreºti, practica o serie de meºteºuguri. Ca urmare a diversificãrii ocupaþiiloreconomice ºi a relativei îmbunãtãþiri a situaþiei materiale a satului în urma reformelor agrare, aschimbãrilor în natura ºi structura proprietãþii, au sporit ºi pretenþiile lumii þãrãneºti în materieconstructivã, iar locuinþele cunosc ºi ele o adaptare la noile nevoi. Pe fondul unei diferenþierieconomice ca urmare a libertãþii de iniþiativã, favorizatã de cerinþele pieþei, dar ºi de calitãþilepersonale ale individului, în tot mai multe comunitãþi rurale apar oameni de condiþie materialã bunã.Ea se reflectã imediat ºi cel mai direct în trãsãturile novatoare ale arhitecturii, în locuinþe cu maimulte încãperi, la care se constatã o certã redimensionare ºi o atenþie sporitã acordatã laturii estetice alocuinþei. Dacã anterior, pe vremea iobãgiei, þãranul acorda mai puþinã atenþie esteticii locuinþei,acest fapt se datora de bunã seamã precaritãþii condiþiei sale economice izvorâte din starea deservitute, dar ºi considerentului cã aspectul exterior al gospodãriei ar atrage atenþia stãpânului depãmânt, care ar cere mai mult de la þãran, sau a perceptorului care l-ar obliga la mai multe impozite, în condiþiile în care acestea nu erau reglementate încã în sens modern ºi rãmâneau la discreþiapotentaþilor locali. Îmbunãtãþirea relativã a condiþiilor materiale în deceniul al VI-lea din secolul alXIX-lea se reflectã în sporirea grijii pentru estetica locuinþei, pentru zugrãvirea ei exterioarã, ceea cedenotã ºi o anume stare de optimism ºi destindere pe care o cunoaºte satul transilvan dupã 1850. Înacelaºi timp, reglementãrile statului cu privire la urbanism – mãsuri de igienã, de prevenire aincendiilor ºi inundaþiilor – sunt norme de care, dupã 1850, se va þine tot mai mult seama. La nivelulcomunitãþii sãteºti, documentele ºi mãrturiile contemporane epocii relevã o anumitã destinderematerialã1, o îmbunãtãþire a condiþiei economice a þãrãnimii reflectate în locuinþã, îmbrãcãminte ºiregim alimentar. Se înmulþesc în sate casele de piatrã ºi din lemn mai temeinic construite ºi care aveau

66

Iosif-Marin Balog

1 Fond nr. 15, Directoratul Fiscal, între bunurile confiscate de Fisc erau în general terenuri, case ºi anexe. Pentru datorii cedepãºeau 200 fl., în general se puneau sub sechestru casele debitorilor. V. fila 361/1852, [Dacht] Ausweis über dieSequestrierten Gütter...; Simion Retegan, Mutaþii economice în satul românesc din Transilvania la mijlocul veacului alXIX-lea, 1848-1867, în „Anuarul Institutului de Istorie ºi Arheologie”, Cluj, XXI, 1978, pp. 200-201.


menirea sã rãspundã noilor cerinþe economice. În interior creºte gradul de confort al casei þãrãneºtiprin îmbogãþirea ºi diversificarea mobilierului odatã cu rãspândirea pieselor de târg, prinîmbunãtãþirea tehnicii de încãlzire, trecându-se la folosirea pe scarã largã a hornurilor ºi a sobelor defontã ºi de tablã, care încep sã fie produse pe scarã mai largã ºi în fabricile din Transilvania. Astfelturnãtoriile din cadrul Societãþii de Mine ºi Furnale din Braºov produceau în anii ’60 pe scarã largãcelebrele sobe de fontã la Vlãhiþa ºi Cãlan (Regulirfüllofen, Frühstückofen, Salonofen), la preþuridestul de accesibile, între 10 ºi 25 de florini.2

Ce înseamnã, de pildã, condiþia materialã bunã în anii ’60 ai secolului al XIX-lea? Documentele,în speþã registrele fiscale de impunere sau cele de sechestru, relevã cã averea unui þãran consideratînstãrit se ridica undeva la 1000 florini, faþã de un þãran sãrac a cãrui avere nu depãºea 50 florini.3 50de ani mai târziu, în noua ambianþã economicã de la începutul secolului al XX-lea, când semnelemodernizãrii erau tot mai evidente în lumea satului, þãran înstãrit era cel care deþinea o avere de celpuþin 10-12.000 de coroane, faþã de unul sãrac ce nu dispunea decât de aproximativ 2-300 decoroane.4

Apariþia parafinei ºi a lumânãrilor de stearinã a pregãtit drumul pentru revoluþionarea sistemuluide iluminat, încât lupta cu întunericul nu mai era nici pentru lumea ruralã o problemã atât de acutã.Mai ales acolo unde românii trãiau în nemijlocita vecinãtate a maghiarilor sau saºilor se manifestãdorinþa ºi tendinþa de imitaþie. De altfel, aceastã dorinþã de imitaþie trebuie pusã ºi pe seama unuispirit de concurenþã economico-socialã ce-ºi face tot mai simþitã prezenþa.

Tehnica de construcþie se perfecþioneazã în sensul utilizãrii pe scarã largã (acolo unde resurseleo permiteau) a lemnului cioplit pe cel puþin douã pãrþi, îmbinat în cea mai bunã tehnicã a „cãþeilor”,preluatã, se pare, de la saºi.5 Temelia ºi, implicit, elevaþia casei cunosc o evidentã îmbunãtãþire,regãsite ºi în tendinþa sporirii confortului locuinþei. Planurile cunosc o diversificare ºi o înnoireconcordantã; astfel, planul de tip nou, extins acum pe scarã largã, cuprinde o tindã centralã ºi, defiecare parte a ei, câte o încãpere de proporþii egale, cu douã ferestre, una la faþadã, alta lateral. Lafaþadã exista prispa mãrginitã de stâlpi ºi o balustradã, care capãtã tot mai mult ºi o funcþiune esteticã.Din acest plan derivã locuinþele cu 4 sau 5 încãperi – e drept mai puþine, dar semn al unei stãrimateriale deosebite.

Planurile, tehnicile de construcþie ºi, implicit, dimensiunea locuinþelor sunt marcate de la o zonãla alta de condiþiile economice locale. Sigur cã aceste transformãri se petrec în primul rând acolounde era dominantã arhitectura de lemn ºi mai puþin în Câmpia Transilvanã, unde resursele mici delemn limitau tehnicile ºi posibilitãþile de construcþie, sau în zona de sud a Transilvaniei, unde româniitrãiau în imediata vecinãtate a saºilor a cãror arhitecturã i-a influenþat în mod evident.

Interiorul locuinþei a cunoscut reaºezãri ºi adaptãri conforme cu spiritul ºi cerinþele timpului.Am amintit anterior de rãspândirea sobelor de fontã ºi de tablã; mobilierul cunoaºte ºi el odiversificare ºi o adaptare la noile cerinþe; formele devin mai variate ºi standardizate (produse demeºteri, eliberaþi treptat de constrângerile sistemului breslelor) ºi valorificate prin intermediul pieþeiºi târgurilor. Presa vremii deplânge deseori „luxul exagerat” al þãranului, faptul cã acesta nu se maimulþumea cu vechile produse confecþionate în casã. Tot legat de noile gusturi ºi exigenþe, asistãm înlumea ruralã la rãspândirea locuinþelor cu douã nivele. Ea este încã timidã ºi sporadicã ºi nu estevorba de o influenþã dinspre oraº, ci raþiunile economice au fost cele care au determinat-o; apariþiapivniþelor la subsolurile unor locuinþe relativ înstãrite a fost dictatã de aceleaºi raþiuni economice. Cu

67

Þara Bârsei

2 Kronstädter Bergbau-und Hütten-Aktien-Verein, Budapest, 1858, pp. 25-27.3 Vezi în acest sens S. Retegan, Aspecte ale stratificãrii sociale în satul românesc din Transilvania în a doua jumãtate a

secolului al 19-lea, în ,,AIIA...” Cluj, nr. 23, 1980, p. 311 ºi urm.4 Victor Pãcalã, Monografia comunei Rãºinari, Sibiu, 1915.5 Paul Petrescu, Tradiþia franconã în arhitectura popularã sãseascã din sudul Transilvaniei, în „Studii ºi Cercetãri de

Istoria Artei”, Bucureºti, 1971, p.112 ºi urm.


timpul, pivniþa s-a înãlþat datoritã folosirii pe scarã tot mai largã a pietrei ºi cãrãmizii. Din raþiunipractice, pivniþa este „împinsã” mai în spate, lãsându-se loc ºi unei bucãtãrii, care devine ºi ealocuibilã. Aceastã ridicare pe verticalã, deocamdatã nu prea rãspânditã, se va extinde în deceniileurmãtoare.

O strânsã condiþionare a existat dinspre politica economicã a statului care, pe mãsuramodernizãrii sale, se implicã tot mai mult, atât în problema regimului silvic, cât ºi în cea a arhitecturii,cele douã aspecte fiind într-o relaþie strânsã. Astfel, în Legea silvicã din 3 decembrie 1852 sereflectau ºi noile principii referitoare la rolul ºi însemnãtatea pãdurilor.6 Aplicarea legii s-a fãcutîncepând cu anul 1857, aºadar dupã reglementarea situaþiei agrare, ºi a impus un regim deosebit derestrictiv, fapt ce ºi-a pus amprenta asupra cantitãþii de lemn exploatabil pentru construcþii. Caurmare, se produce o creºtere a preþului lemnului, atât în stare naturalã, cât ºi prelucrat, iar situaþiamaterialã a proprietarului a devenit determinantã în tendinþele constructive, începând cu aceºti ani dela mijlocul veacului al XIX-lea.

Noua lege din 1872 punea accent, de data aceasta, pe interesele economice ale proprietarilor,fapt ce a contribuit la o intensificare a exploatãrii de masã lemnoasã.7 Producþia de cherestea cunoaºteo creºtere deosebitã în noile condiþii create de industrializare ºi modernizare. Numai în zona Munþilor Apuseni, în 1878, numãrul fierãstraielor hidraulice ºi cu abur era de 58 în Comitatul Cluj, 21 înTurda-Arieº, 62 în Alba de Jos ºi 27 în Hunedoara.8

Modernizarea economicã ºi arhitectura: condiþionãri ºi efecteAfirmam anterior cã necesitatea ºi exigenþele noului mod de trai ºi producþie impuneau o

modificare radicalã a construcþiei de case de locuit ºi acareturi economice. Nu trebuie uitat apoifaptul cã în Transilvania fiecare grup etnic a avut, datoritã condiþiilor istorice ºi naturale, propriul stilºi propria concepþie de a construi. Vechiul Regim a menþinut ºi condiþionat aceste distincþiuni pefondul unui sistem politic ºi administrativ exclusivist care, pe lângã menþinerea unei structuri socialeextrem de rigide, a conservat ºi un set întreg de atitudini ºi prejudecãþi ce-ºi aveau resorturile înexcluderea economicã ºi chiar personalã pentru categoriile servile cu o situaþie materialã modestã.Transformãrile economice de la mijlocul secolului al XIX-lea au deschis calea unui proces deosmozã reciprocã, în concordanþã cu spiritul timpului ºi cu condiþionãrile economice care l-auînsoþit.9 S-a adãugat tendinþa de a imita ceea ce, de-a lungul timpului, românii au vãzut la saºi ºimaghiari, dar împrejurãrile economice nu le îngãduiserã sã le punã în aplicare. Noile conjuncturiaduc în prim plan un efort de concurenþã atât la nivel social, cât ºi etnic, de vreme ce în Transilvaniadiferenþierile etnice s-au suprapus, în cele mai multe cazuri, celor sociale.

Desigur, particularitãþile regionale au fost semnificative ºi au fost condiþionate de o serieîntreagã de factori economici ºi non-economici: natura, moºtenirea istoriei, apropierea de centreleurbane etc. Toate ºi-au spus cuvântul în acest context. În comunitãþile sãseºti sau cu o populaþiesãseascã semnificativã predominau casele din cãrãmidã, care se impuneau definitiv în locul pietreiîncã din veacul al XVIII-lea.10 Iatã un singur exemplu în care identitatea etnicã reflectã tendinþele înmaterie de construcþii pe fostul Fundus Regius în a doua jumãtate a secolului al XIX-lea.11

Construcþii de zid: în grupul românesc: 11.748 - 24,5% în grupul unguresc: 3.418 - 42,4%

68

Iosif-Marin Balog

6 István Csucsuja, Istoria pãdurilor din Transilvania 1848-1914, Cluj-Napoca, 1998, p. 98.7 Ibidem, p. 105.8 Ibidem, p. 146.9 August Jekelius, Die Bevölkerungs- und Berufsstatistik des ehemaligen Königsbodens, Hermannstadt, 1908, p. 134.10 Erich Jekelius, Die Dörfer des Burzenlandes, erster Teil, Kronstadt, 1929, pp. 227-249.11 Ibidem, p. 139; Gr. Maior, Politica agrarã la români, Bucureºti, 1906, p. 324.


în grupul sãsesc: 287.775 - 69,3%Construcþii de pãmânt: în grupul românesc: 1030 - 2,2% în grupul unguresc: 104 -1,3% în grupul sãsesc: 1689 - 4,1%Construcþii de lemn: în grupul românesc: 35.4661 în grupul unguresc: 4.548 în grupul sãsesc: 11.077Acoperiºuri de þiglã ºi tablã: în grupul românesc: 15.245 - 31,6% în grupul unguresc: 5.246 - 65,6% în grupul sãsesc: 32.652 - 78,6%Acoperiºuri de ºindrilã ºi scânduri: în grupul românesc: 24.930 - 51% în grupul unguresc: 2.303 - 28,5% în grupul sãsesc: 4.483 -10,8%Acoperiºuri de paie-stuf: în grupul românesc: 8.069 - 16% în grupul unguresc: 524 - 6% în grupul sãsesc: 4.416 - 10%Dupã cum se poate observa, din statistica de mai sus se constatã cã, în cazul românilor, casele de

lemn deþineau o pondere de 73,5% în raport cu saºii, ale cãror case construite din lemn erau înproporþie de 26,6%. În schimb, apanaj al saºilor au fost casele masive de zid (69,3%), construite ºiordonate potrivit vechilor tendinþe, care corespundeau unui anume tip de exigenþã ºi unei viziunieconomice ºi spaþiale caracteristice. Desigur, este vorba de cea mai dezvoltatã zonã a Transilvanieidin punct de vedere economic ºi care va cunoaºte tendinþe similare în ultimele decenii ale secolului alXIX-lea, atenuate însã în deceniul al 9-lea, în condiþiile rãzboiului vamal cu România. În celelaltecomitate transilvãnene lemnul ºi lutul deþineau ponderea cea mai mare12, însã tehnica de construcþiecunoaºte semnificative îmbunãtãþiri ºi datoritã inovaþiilor tehnologice care au loc acum.

Construirea casei a fost condiþionatã de factori obiectivi ºi subiectivi. În cazul celor dintâi intrau,desigur, aspectele economice: resurse financiare disponibile, materialele de construcþie, reglementãri privind normele de urbanism, restricþii legate de incendii, inundaþii etc. În categoria factorilorsubiectivi intrau tradiþiile în materie constructivã, gusturile personale ale proprietarului, spiritul deimitaþie etc. Un rol deosebit l-au avut meºterii care, pe mãsura avansului societãþii moderne, se voradapta noilor cerinþe, cu toate cã meseriile specifice (dulgher, tâmplar etc.) erau adesea moºtenite dintatã în fiu. Dacã în perioada anterioarã desfiinþãrii breslelor întâlnim numeroase corporaþii de meºteri,principiul liberei concurenþe, iniþiat în Transilvania la 1850, schimbã starea de lucruri. Documentelerelevã totuºi cã aceºti meºteri ai lemnului apar ca adevãrate caste, tocmind lucrãri ºi deþinândexclusivitate în zone întinse. „Semnul de mare meºter” ºi „grinda meºterilor” erau elementelenelipsite în trecut care marcau foarte multe din lucrãrile în lemn, de la simple locuinþe pânã laedificiile de cult. Sã nu uitãm faptul cã breslele îºi aveau însemnele lor distincte pe categorii despecialitãþi, încât, privitã din aceastã perspectivã, practica semnului de mare meºter capãtãsemnificaþii economice mult mai largi.

Dintre locuinþele þãrãneºti din lemn, în secolele XIX-XX, cea mai rãspânditã este casa cu prispãparþialã.13 Sistemul constructiv al acestei locuinþe este cel obiºnuit, cu pereþii din bârne aºezateorizontal pe o talpã solidã încheiatã în partea superioarã de grinzile cosoroabelor pe care se sprijinãstructura acoperiºului. Spaþiul din faþa tindei, sub acelaºi acoperiº unitar, constituie prispa sautârnaþul. Deºi conservã structura planului în formã primarã, tipul acesta de locuinþã are o evoluþie

69

Þara Bârsei

12 În comitatul Turda-Arieº, în anii ’80, 79% din case erau din lemn, în Bistriþa-Nãsãud 84,7%, în Solnoc-Dãbâca 76,3%, darîn Târnava Mare 66,4% erau din cãrãmidã; vezi Jekelius, Die Bevölkerung ..., p. 135.

13 Paul Stahl, Planurile caselor româneºti þãrãneºti, Sibiu, 1958, p. 15.


proprie, marcatã de la o zonã la alta de condiþiile economice locale. În zona Munþilor Apuseni,locuinþei cu tindã ºi prispã i se adaugã în faþã o altã prispã, întinsã pe toatã lungimea construcþiei.14

Aceastã prispã cuprinde treptat ºi faþadele la temelie, generând astfel acea variantã maidezvoltatã – dar ºi de datã mai recentã – pe care o îmbracã locuinþa de zidãrie.

Simptomaticã din punctul de vedere al condiþionãrii economice este, în cazul arhitecturii dinlemn, generalizarea cãmãrii, care devine o piesã nelipsitã din programul locuinþei din zoneleApusenilor, Chioarului, Maramureºului sau Hunedoarei; la fel, apariþia „celarului” sau a „dosarului”.Schimbarea planului locuinþelor a coincis cu modernizarea ºi sporirea cerinþelor ºi cu evoluþiatehnicii de construcþie. Apar procedee noi, tehnici noi, decoruri noi, în concordanþã cu evoluþiagusturilor ºi a pretenþiilor în care cerinþele funcþionale se îmbinã cu cele estetice. Planul de tip noucuprinde o tindã centralã ºi, de fiecare parte a ei, o încãpere de proporþii egale, cu douã geamuri, unulla faþadã, altul lateral. La faþadã existã prispa mãrginitã de stâlpi ºi balustradã, care capãtã tot maimult o funcþiune esteticã dupã ce, înainte, avusese o funcþiune eminamente practicã, de a suplinitemelia de piatrã ºi a apãra locuinþa de frigul ce se propaga pe dedesupt.15 Tinda devine odaie delocuit, iar odaia din dreapta devine „odaia frumoasã”. Tot acum putem vorbi de planul cu 5 încãperi,similar cu acela cu trei, dar „mãrit”, ca urmare a nevoilor economice ºi a dorinþei de etalare.16

Nu în ultimul rând, trebuie amintitã extinderea la faþadã a unei terase cunoscute sub diversedenumiri: privariu, cerdac, ºatrã etc., la care pe lângã funcþiunea eminamente economicã, nu trebuiesã o omitem pe cea esteticã ºi pe cea destinatã petrecerii timpului liber, ceea ce nu reprezintã decâtîncã un simptom al modernitãþii, ideea de loisir pãtrunzând treptat ºi în lumea ruralã.

Casele cu etaj au apãrut din raþiuni economice ºi au fost o invenþie mai târzie, ele fãcându-ºiintrarea în lumea ruralã cel mai devreme în prima jumãtate a secolului al XIX-lea.17 Dacã suntspecifice pãrþii de nord a Olteniei, în nord-estul Munteniei, zona Muscelului, în Transilvania apariniþial în Þara Haþegului. Trebuie, de asemenea, remarcat faptul cã exista, pe lângã influenþaeconomicã localã, ºi una urbanã, dar care este evidentã spre finele veacului al XIX-lea în aºezãrilerurale aflate în imediata vecinãtate a oraºului.

De obicei, parterul cuprindea iniþial o pivniþã din ziduri groase de piatrã ºi cãrãmidã, uneori înrânduri alternative, cu o scarã interioarã prin care se realiza accesul la etaj. Uneori, din raþiunipractice, apare ºi o bucãtãrie la parter. Apariþia cãmãrii desigur cã va fi fost legatã ºi de extindereaculturii cartofului în Transilvania ºi de folosirea lui pe scarã largã. Necesitãþile de pãstrare a acestuialiment au reclamat construirea unui spaþiu adecvat de pãstrare care, cu timpul, a fost scos dinperimetrul locuinþei ºi plasat dedesupt, pe un plan înclinat, apoi prin mãrirea elevaþiei, atunci cândcasa era construitã pe un teren plat. Balustrada prispei este din bârne aºezate orizontal. Planul cel mairãspândit are cãmarã, camerã de locuit ºi camera frumoasã. Diferitele exigenþe economice reclamatede ocupaþiile agricole (creºterea animalelor) au impus tehnici aparte de construire a locuinþelor, fieele temporare sau permanente.18 Pãstoritul ºi creºterea animalelor au determinat apariþia unorgospodãrii cu o curte întãritã, care au evoluat uneori de la simple locuinþe sezoniere la statutul delocuinþe permanente. Astfel, noua tendinþã se observã cel mai bine în faptul cã materialul este maiîngrijit prelucrat. Bârnele pentru casa de locuit erau lucrate mai elevat, încât sã formeze un pereteplin. În schimb, bârnele utilizate pentru construirea anexelor gospodãreºti erau, de obicei, rotunde.

Ori de câte ori a fost posibil, temeliile casei ºi ale curþii închise ºi întãrite au fost construite din piatrã.

70

Iosif-Marin Balog

14 Ibidem, p. 16.15 Paul Stahl, op. cit., pp. 18-19.16 Boris Zdreciuc, Aspecte de arhitecturã popularã în comuna Ieud, Raionul Viºeu, în „SCIA”, II, 1955, nr. 1-2 , pp. 317-322.17 P. Stahl, Les vieilles maisons étage de Roumanie, în „Revue des Etudes Sud-Est Européennes”, Bucarest, II; 1964, nr. 3-4.18 V. Buturã, Adãposturile temporare în sud-estul Munþilor Apuseni, în „Anuarul Muzeului Etnografic al Transilvaniei”,

1957-1958, p. 95 ºi urm.; Nicolae Dunãre, Gospodãrii cu curte închisã ºi întãritã în zona fânaþelor din Munþii Apuseni, în„Apulum”, VIII, 1971, pp. 525-539.


Zonele specifice unde s-a practicat acest sistem au fost Munþii Apuseni, zona Branului ºi înunele sate de munte din Mãrginimea Sibiului.19 Fie din motive de dimensionare, fie datoritãcerinþelor de lucru sau a durabilitãþii, se impun noi soluþii constructive în care, alãturi de lemn, suntîntrebuinþate alte materiale, precum piatra sau cãrãmida. Sunt foarte multe astfel de variante curezolvãri planimetrice ºi tehnice dintre cele mai inedite. La originea unor asemenea raþiuniconstructive a stat, în principal, apariþia de noi ocupaþii legate de meºteºuguri, de activitãþicomplementare gospodãriei agricole, destinate sã suplineascã timpul destul de îndelungat deinactivitate, generat de extrasezon ºi sã aducã noi surse de venit. Acolo unde îndeletnicirile mergeauîn sensul practicãrii comerþului, spaþiile destinate lor au devenit mai individualizate20 ºi s-au desprinstreptat de locuinþã. Aceasta în cazul lumii rurale, pe când în lumea urbanã tendinþa era ca, în condiþiileascensiunii unei arhitecturi pe verticalã, parterul sã capete o funcþiune eminamente economicã(comercialã), iar nivelul (nivelele) superior (superioare) sã fie destinat(e) în continuare locuinþei.Privitã în contextul celor douã medii economice diferite, locuinþa ruralã ºi cea urbanã au avutcaracteristici aparte, derivate din funcþia diferitã a satului ºi a oraºului. Strãvechea opoziþie dintre cele douã lumi ºi-a pãstrat valabilitatea, slujind, pânã la urmã, unor moduri de viaþã diferite.

Tot legat de modul de viaþã, dar ºi de imixtiunea autoritãþilor în privinþa esteticii ºi, mai ales, aigienei, s-au impus reguli stricte pentru tencuirea casei. Reglementãrile statului ºi discursul medicalau încercat permanent sã limiteze tehnica lipirii cu lut amestecat cu gunoi de cal ºi pleavã, consideratedãunãtoare pentru sãnãtatea omului. ªi cum mai ales casele din lemn se pretau la asemenea practicã,discursul devine chiar virulent în acest sens.21 Evoluþia este extrem de lentã, deoarece practic înîntreaga jumãtate a doua a secolului al XIX-lea se insistã în aceastã direcþie. Adoptarea mortarului pebazã de var s-a fãcut mai târziu, mai întâi la interioare, apoi s-a adoptat formula tencuirii unor chenarede 30-35 de centimetri în jurul ferestrelor ºi uºilor. Abia ultimul deceniu al secolului al XIX-lea aduceo extindere a noului sistem, împreunã cu tendinþa generalizãrii folosirii ochiurilor de sticlã la ferestre.

Astfel, dacã înainte fereastra era parte fixã integratã în ansamblul construcþiei, acum ea devinetot mai mult un accesoriu cu valoare funcþionalã ºi esteticã. Componenta esteticã se observã bine ºi încazul ornamentelor din lemn aplicate la streºini ºi la faþade ºi care, la fel, este o extindere destul detârzie a unor tendinþe apãrute anterior.

Etnografii au susþinut cã, în general, gospodãria româneascã tradiþionalã a avut tendinþaseparãrii funcþiunilor în sistemul construcþiilor independente22, tendinþã þinând de spiritul românesc.Locuinþa, ºura cu grajduri cu arie ºi fânar, depozitele erau de obicei unitãþi distincte reunite în cadruluneia sau al mai multor curþi. Cazurile de comasare exprimã fie imitaþie, fie constrângeriadministrative sau dictate de nevoia de spaþiu. Dintre construcþiile anexe, cele mai multe gospodãriiaveau: grajdul de vite cu ºura pentru nutreþuri, grajdul pentru bucate, ºoproanele pentru unelte ºilemne de foc. În cazul grajdului pentru animale, trecerea la noul sistem bazat pe stabulaþie adeterminat un efort de adaptare. Starea materialã, tendinþele ºi obiceiurile constructive locale ºi-aupus de bunã seamã amprenta. Pereþii grajdului sunt construiþi pe un acelaºi tip de temelie de piatrãdestul de înaltã, sunt tencuiþi cu pãmânt galben ºi se vãruiesc cu var alb pe dinãuntru. Tavanul nulipsea niciodatã ºi se alcãtuia din grinzi transversale, peste care se aºezau scândurile una lângã alta.Pentru a se înlesni transportul fânului din podul ºurii, în tavan se lãsa o gaurã deasupra ieslei. Podul încare se pãstra fânul ºi celelalte nutreþuri e cât se poate de înalt, spaþios ºi fãrã întãrituri inutile.

71

Þara Bârsei

19 V. Pãcalã, op. cit., p. 405.20 Ibidem, p. 52.21 N. Manolescu, Igiena þãranului. Locuinþa, iluminatul ºi încãlzitul ei, îmbrãcãmintea, încãlþãmintea, alimentaþia þãranului

în deosebitele epoci ale anului ºi în deosebitele regiuni ale þãrii, Bucureºti, 1895; de asemenea, Gh. Crãiniceanu, Igienaþãranului român, Bucureºti, 1907.

22 N. Dunãre, loc. cit., pp. 525-539.


Excepþie de la aceastã tendinþã de separare a funcþiunilor la nivel de soluþie constructivã fãcea,desigur, cazul saºilor, ale cãror tendinþe de integrare ºi închidere a tuturor funcþiunilor gospodãrieisub acelaºi acoperiº era o caracteristicã ce venea încã din Evul Mediu ºi care se perpetueazã în plinãepocã modernã, chiar în noile condiþionãri impuse de economia cu atributele sale capitaliste. Nutrebuie omis deci nici faptul cã, pânã la urmã, aceste tipuri de locuinþe ºi de habitat au fost expresiaunei concepþii de viaþã ºi a unei filosofii a existenþei ce i-a caracterizat pe proprietarii lor.

Tipul locuinþelor a fost marcat direct ºi de tipul de aºezare din care fãceau parte. În satele de tipîmprãºtiat anexele erau dispuse în jurul casei cu singura preocupare de adaptare la teren. Satele de tiprãsfirat au favorizat o oarecare ordonare a anexelor, care uneori erau parþial ordonate în clãdiri de tipulºurilor, fiind specifice douã tendinþe: casa la frontul stradal ºi anexele retrase în partea opusã. Sateleadunate urmãreau o tendinþã de ordonare, permiþând ºi închiderea parþialã sau totalã a fronturilor, locuinþafiind situatã la stradã, fie cu axa longitudinalã perpendicularã pe uliþã în cele mai frecvente cazuri, fie cuaxa longitudinalã paralelã la uliþã. Specializarea ºi concentrarea efortului economic asupra unui singurmeºteºug menit sã-i asigure existenþa prin comercializarea produselor, alãturi de continuarea practiciloragricole obiºnuite, au avut efecte notabile asupra spaþiului rural construit, încât astfel de construcþii cudestinaþii economice speciale devin perfect adaptate funcþiunii lor. În al doilea rând, la construcþiile cufuncþiune eminamente economicã, se constatã, începând cu a doua jumãtate a secolului al XIX-lea, orestrângere a celor din lemn ºi orientarea spre noi tipuri de materiale mai rezistente.

În cazul celor de lemn, tehnica constructivã folositã este remarcabilã, multe din ele fiindadevãrate inginerii populare. Apar astfel adevãrate „complexe meºteºugãreºti” populare reuniteîntr-o singurã construcþie: moarã, piuã, joagãr, circular, polizor. Ele reprezintã din acest punct devedere un apogeu al meºteºugurilor populare, înainte de a fi eliminate în cvasitotalitatea lor deproducþia industrialã.

Fãrã îndoialã cã arhitectura de lemn, pe teritoriul transilvan, a cunoscut o evoluþie continuã înultimele trei secole, cea mai mare provocare spre modernizare venind din motivaþii economice. Amvãzut care au fost cele mai importante dintre ele ºi în ce direcþii s-au manifestat. Aspectele locale,definite de o sumã de realitãþi specifice diverselor zone ale Transilvaniei, nuanþeazã dateleproblemei, dar nu le schimbã configuraþia esenþialã.

Datele statistice oficiale ºi recensãmintele efectuate între 1850 ºi 1880 surprind destul de bine, subaspect numeric, evoluþia habitatului rural în Transilvania: astfel, la 1850 existau 2.796 de aºezãri stabile,din care 2.684 erau sate; în 1857 numãrul satelor scade, ca urmare a tendinþei de concentrare ºi dispariþie acelor mici din unele zone montane pânã atunci silite sã trãiascã exclusiv din folosul ce îl dãdeau pãdurile ºipãºunile. În acelaºi timp, în 1850 numãrul caselor era de 419.862, iar al locuinþelor de 498.657, revenindîn medie 4,9 membri de familie la o casã.23 În 1857 numãrul caselor creºte la 452.875, iar al locuinþelor la507.243.24 Recensãmântul din 1869-1870 consemna un numãr de 2.207 sate, cu 438.139 de case.25

Aceastã dinamicã reflectã o tendinþã de restructurare a aºezãrilor rurale, dar ºi a spaþiului de locuit.Scãderea numãrului caselor se explicã prin restructurarea unor mici sate, dar ºi prin construirea de noicase de dimensiuni mai mari, cu mai multe încãperi care adãposteau uneori douã generaþii (familii).

Distribuþia aºezãrilor rurale la nivelul provinciei era extrem de inegalã. Raportat la situaþiaadministrativã din epocã, comitatul Hunedoara deþinea întâietate, având în componenþa saadministrativã un numãr de 345 sate ºi nouã cãtune. Era urmat de comitatul Turda, cu un numãr de174 de sate ºi 22 de cãtune, aici înregistrându-se cea mai mare distribuþie a populaþiei rurale din

72

Iosif-Marin Balog

23 Recensãmântul din 1850 Transilvania, coord. Traian Rotaru, Cluj, 1996; I. Bolovan, Transilvania între Revoluþia de la1848 ºi Unirea din 1918. Contribuþii demografice, Cluj-Napoca, 2000, p. 38.

24 Recensãmântul din 1857 Transilvania, ed. a II-a, coord. Traian Rotaru, Cluj, 1997.25 A Magyar Korona Orszáigban népszamlalás erdeményei a hasznas házi Álátok kimutatásával egyûtt, Pest, 1870, p. 14.


Câmpia Transilvaniei. Trebuie menþionat cã, raportat la populaþie, aceste sate se încadrau în categoriasatelor mici ºi mijlocii (200-1.000 locuitori).

Studierea principalelor tendinþe în evoluþia habitatului rural din Transilvania relevã o dinamicãîn sens modernizator manifestatã pe mai multe planuri ºi printr-o serie întreagã de tendinþe. Astfel, înintervalul 1850-1880, numãrul satelor foarte mici (1-199 loc.) cunoaºte o scãdere de la 180 la 137.26

Aceeaºi tendinþã se observã ºi în cazul satelor mici ºi mijlocii, al cãror numãr scade de la 812, ºiapoi, de la 1.070 la 1.064. În schimb, satele mari ºi foarte mari au avut o evoluþie ascendentã, ceea cereflectã un proces de sistematizare ºi modernizare a spaþiului demografic rural: astfel numãrul satelormari din provincie a sporit de la 455, în 1850, la 474 în 1880, iar al celor foarte mari (peste 2.000 delocuitori) de la 75 la 112 (vezi tabelul alãturat).

Distribuþia teritorialã a aºezãrilor urbane ºi rurale la nivel de comitate la 1872, conformstatisticilor oficiale centralizate:

Sursa: MStÉ, vol. 1, 1872, Budapest, 1873, pp. 5-6.

Evoluþia demograficã a habitatului reflectã desigur tendinþele dezvoltãrii economice dintr-ozonã sau alta. Din acest punct de vedere o importanþã aparte o prezintã ºi repartizarea habitatului înfuncþie de mãrimea acestuia. În privinþa satelor foarte mici (1-199 locuitori) costatãm cã, la 1880,cele mai multe astfel de aºezãri se înregistrau, în ordine, în comitatul Hunedoara (47), Solnoc-Dãbâca(27) ºi Mureº-Turda (17).27 În privinþa satelor mici (200-499), cele mai multe se înregistrau deasemenea în comitatul Hunedoara (203), Cluj (133) ºi Mureº-Turda (84), deci aceleaºi zone. Aceastareflectã, pe lângã condiþionãrile istorico-geografice, ºi faptul cã din punct de vedere economic erau

73

Þara Bârsei

26 I. Bolovan, op. cit., p. 97.27 Ibidem, p.101, tabelul.


cele mai slab dezvoltate zone. În privinþa satelor mari (1000-1999 locuitori), situaþia era, la 1880,urmãtoarea: Alba de Jos cu 42 de sate, Hunedoara ºi Sibiu cu 34 de sate, deci o distribuþie oarecumschimbatã, condiþionatã de aceeaºi categorie de factori istorico-geografici ºi economici.

În privinþa satelor foarte mari situaþia apare schimbatã, iar tendinþele sunt puternic condiþionate,de data aceasta, de factori economici. Ca numãr de sate foarte mari (peste 2.000 locuitori) primul locîl ocupã comitatul Ciuc cu 18 sate, urmat de Sibiu cu 13 sate ºi Braºov cu 10 sate.28 Urmãrireaevoluþiei demografice a acestor sate relevã situaþii interesante ºi complexe totodatã, neputând fiintegratã unui singur criteriu sau nivel de apreciere. Fãrã îndoialã cã factorii economici au jucat un rolde prim ordin în aceastã evoluþie, pe lângã cei strict demografici: natalitate, mortalitate, spor natural.De asemenea, cel puþin pentru perioada avutã de noi în discuþie, 1850-1875, când încãindustrializarea nu fãcuse paºii decisivi în sensul atragerii masive de populaþie ruralã, nu putem vorbide un aflux migratoriu dinspre sat spre oraº. Este vorba mai degrabã de un proces normal în condiþiiledeschiderii oraºului, facilitat de liberalismul economic din deceniile 6-8 ale secolului al XIX-lea.Aceastã deschidere a fost desigur limitatã ºi este reflectatã ºi de creºterea procentualã modestã apopulaþiei urbane în aceastã perioadã, de la 6,5% în 1850 la 9,1% în 1870.

Creºterea demograficã a acestui eºantion de sate luat de noi în discuþie trebuie raportatã laconjuctura economicã favorizatã de liberalizarea schimburilor comerciale cu România, fapt ce a creat posibilitatea unui avânt economic în zonã. În schimb, în acele sate foarte mari din Mãrginime,anterior specializate pe creºterea oilor, se constatã un lent dar sigur proces de decadenþã reflectat, lanivel demografic ºi de habitat, în scãderea populaþiei ºi a numãrului de case (vezi ºi tabelul alãturat).

Evoluþia demograficã ºi a habitatului în câteva sate cu peste 2.000 de locuitori în intervalul1850-1880. Studiu de caz: Scaunul Sibiu.

Surse: Recensãmântul din 1857 Transilvania, ed. a II-a, coord. Traian Rotaru, Cluj, 1997.Recensãmântul din 1880 Transilvania, coord. Traian Rotaru, Cluj, 1997.

74

Iosif-Marin Balog

28 Vezi datele Recensãmintele din 1850, 1857, 1870.


Cazul Rãºinarilor, cea mai mare comunã din Mãrginimea Sibiului, este elocvent în acest sens:astfel, în 1857 avea o populaþie de 5.695 locuitori, respectiv, 5.232 locuitori în 1880. Dezvoltareaeconomicã a comunei atinge apogeul la mijlocul veacului al XIX-lea, dupã care urmeazã cursul uneilente recesiuni în condiþiile concurenþei economice tot mai acerbe, formele vechi de prosperitatematerialã trebuind acum adaptate împrejurãrilor spre a asigura þãrãnimii noi surse de câºtig încondiþiile suprafeþei limitate a terenurilor agricole. Se constatã în aceastã perioadã o reorientare spreprodusele forestiere ºi de construcþie – piatra. Pãtrunderea cãii ferate la Sibiu a pus zona într-osituaþie delicatã, întrucât a modificat ºansele de dezvoltare economicã în favoarea acelor localitãþicare erau primele beneficiare ale acestei facilitãþi. Pierderea concurenþei pe piaþa preþurilor de cost laproduse, fie ele agricole sau meºteºugãreºti (industriale), le-a compromis localitãþilor din Mãrginimeposibilitatea de a accede la statutul de aºezãri urbane, deºi prezentau destule premise în acest sens.Este ºi cazul altor comune din sudul Transilvaniei: Cristian, Feldioara, Biertan, Breþcu, MiercureaNirajului etc. Faptul cã traseele cãilor ferate nu le-a integrat circuitului economic ºi comercial de tipcapitalist le-a plasat pe o poziþie de stagnare, pânã la urmã incompatibilã cu posibilitãþile lor (se va fiadãugat desigur ºi decizia politicã ce nu era nicidecum dispusã sã acorde statut urban unor aºezãri cupopulaþie majoritarã nemaghiarã). Cazul sudului Transilvaniei nu este unic în aceastã privinþã.Exemple existã ºi în alte zone: de pildã, în comitatul Cluj existau o serie de aºezãri rurale, precumCeanu Mare, Floreºti sau Gilãu, care, în ciuda creºterii demografice, nu tind spre atribute urbane dinaceleaºi motive eminamente economice.

Aceastã situþie nu este specificã doar spaþiului transilvãnean. O regãsim ºi în alte provincii aleImperiului ºi în alte zone ale Europei. Explicaþiile care sã depãºeascã generalizãri precum cele maisus menþionate pot fi date în mãsura în care se vor face cercetãri la nivel microeconomic local.

Abstract

The present study analyses the evolution of architecture and rural habitat in Transylvania duringthe second half of the 19th Century from the perspective of changes in society and economics. Thosechanges reflect the new traits in architecture from the point of view of planning and constructiontechniques and the concern for aesthtiques as well. The inside of the houses knew tranformations andadaptations according to the epoch’s spirit and demands. It is also noted the tendency towardsimitation and mutual influence, favoured by the new economic conditions.

The study of the tendencies in the human habitat’s evolution in Transylvania points out thedynamics of modernisation of the rural settlements, conditioned by economic and administrativereasons.

As the study reveals, the situation is not specific to the Transylvanian area. It can also be tracedin other provinces of the Empire, and also in other regions of Europe.

75

Þara Bârsei


Ioan PRAOVEANU

EVOLUÞIA ECONOMIEI UNOR AªEZÃRI DINÞARA BÂRSEI ÎN SECOLELE XVIII-XIX, ÎN CONTEXT EUROPEAN

Pentru cercetarea istoricã ºi etnologicã actualã, evoluþia în timp a economiei þãrilor române încontext european constituie, în opinia noastrã, o temã fundamentalã, întrucât la integrarea Românieiîn structurile europene ºi, mai ales, la asimilarea elementelor globalizãrii trebuie sã se þinã seama deoriginea, evoluþia ºi tendinþele fenomenelor etno-culturale, pentru a face posibilã pãstrarea identitãþiiculturale a poporului român.

Dacã în Evul Mediu, pânã la sfârºitul secolului al XVII-lea, în aºezãrile rurale din þãrile românepredominã o economie autarhicã, secolul al XVIII-lea aduce un reviriment în plan economic, maiales în zonele în care influenþa aºezãrilor urbane, aflate în legãturã cu Occidentul, s-a manifestat maiputernic. Una din aceste zone a fost Þara Bârsei.

În scurta noastrã comunicare ne vom opri asupra evoluþiei unor aºezãri din acest spaþiu geograficºi etno-cultural aflate în zona de influenþã ºi de dominaþie politicã a oraºului Braºov, cunoscut centrumeºteºugãresc ºi comercial al þãrilor române în Evul Mediu, conectat la progresele tehnice realizatepe plan european.

În Europa secolului al XVIII-lea, cu iradiere dinspre partea occidentalã, are loc o revoluþieindustrialã la baza cãreia a stat – dupã cum remarcã Jean Gimpel – „o tehnologie creatã în secolele XI,XII, XIII prin utilizarea forþei hidraulice în scopuri industriale ºi a arborelui cu came, mai întâi înmorãrit ºi postãvãrit”1.

Folosirea arborelui cu came a fãcut posibilã extinderea utilizãrii roþilor hidraulice ºi în altedomenii, la fierãstraiele mecanice, foalele fierarilor ºi maiuri de la piuã.2

Progresele tehnice din domeniul morãritului ºi postãvãritului ºi, mai ales, folosirea forþeimotrice a apei în industria fierului au fãcut posibilã evoluþia industrialã din secolul al XVIII-lea.„Tehnica este regina, ea schimbã lumea”, remarcã Fernard Braudel, dar – continuã acelaºi autor – „omotivaþie nu valoreazã niciodatã decât în funcþie de impulsul social care o susþine ºi o impune.”3 ªiacest impuls a venit din nevoia gãsirii unor soluþii economice care sã rezolve probleme vitale legatede explozia demograficã. Aºa se explicã marile defriºãri ale pãdurilor din secolul al XVIII-lea pentrua crea teren destinat agriculturii, favorizatã de la mijlocul secolului urmãtor de o încãlzire a climeicare a permis cultura pe scarã largã a cerealelor.4

Introducerea tehnicilor noi care au la bazã forþa hidraulicã revoluþioneazã prelucrarea lânii ºi alemnului, douã materii prime de care se leagã progrese economice remarcabile, cu reflexe în toateaspectele modului de viaþã al omului.

Materia primã care a declanºat revoluþia industrialã în economia Occidentului medieval a fostlâna. La început în Anglia, apoi în Flandra ºi Florenþa, „marile întreprinderi de industrie a lânii, dejacapitaliste, absorbeau lâna a mai mult de zece milioane de oi pe an”5, susþine Jean Gimpel.

În acest context european se înscrie ºi spaþiul din sudul ºi sud-estul Transilvaniei (Sibiu, ÞaraBârsei, Bran), care, prin practicarea transhumanþei pastorale pe spaþii largi, într-o permanentãpendulare munte – câmpie, putea asigura materia primã necesarã industriei textile. Populaþia oraºelordin Þara Bârsei ºi, în primul rând, din Braºov se orienteazã spre „marile industrii feudale”. Suntatrase ºi satele brãnene alãturi de cele secelene ca principale furnizoare de lânã. Are loc o difuziune a

76

Ioan Praoveanu

1 Jean Gimpel, Revoluþia industrialã în Evul Mediu, Bucureºti, Ed. Meridiane, 1983, p. 9.2 Fernand Braudel, Structurile cotidianului, Bucureºti, Ed. Meridiane, 1984, vol. II, p. 109.3 Ibidem, p. 205.4 Ibidem, p. 200.5 Ibidem, p. 69.


industriilor hidraulice feudale (mori, piue, dârste) din mediul urban cãtre cel rural, fenomenînregistrat în întreg sudul Transilvaniei.

Nevoia de lânã pentru industria textilã braºoveanã declanºeazã ºi în satele brãnene o puternicãdezvoltare a „economiei de vite”, o specializare a celor mai întreprinzãtori proprietari de oi care vorparticipa la cel mai important fenomen economic care a fost transhumanþa pastoralã, cu reflexe întoate planurile vieþii.

Contactul cu câmpia va dinamiza legãturile economice ale brãnenilor cu economia agricolã dinzona de câmpie, îndeosebi schimburile de produse, mai ales dupã ce se generalizeazã, în secolul alXVIII-lea, cultivarea porumbului, care ajunge în scurt timp alimentul de bazã al populaþiei. Ele seintensificã mai ales dupã Pacea de la Adrianopol (1829) când, prin eliberarea comerþului românesc de servituþile impuse de Imperiul Otoman, sunt preluate în culturã agricolã noi suprafeþe de teren supusedesþelenirii sau defriºãrii. Este edificatoare în acest sens remarca fãcutã de istoricul P. P. Panaitescu:„Descoperirea vitelor româneºti la Viena ºi Lipsca, la sfârºitul secolului al XVIII-lea, descoperireagrâului românesc în veacul al XIX-lea, cucerirea Bãrãganului de cãtre agricultura româneascã în adoua jumãtate a veacului al XIX-lea, descoperirea petrolului sunt faptele principale care au ruptvechea autarhie patriarhalã a þãrilor noastre ºi le-a pus în contact cu Apusul”6.

Dacã industria textilã a rãmas, pe plan european, pânã la mijlocul secolului al XIX-lea (pânã ladrumurile de fier) „industria motrice” care a impulsionat celelalte industrii, începând de la jumãtateaacestui veac un alt factor dinamizator al economiei a fost exploatarea pãdurilor în scopuri industriale.

Pãdurea este unul dintre factorii de bazã ai economiei prin influenþele pe care le are asupraregimului climatic ºi hidrografic, ca mijloc de luptã împotriva degradãrii solului ºi ca furnizoare alemnului. Rolul pãdurii în viaþa comunitãþilor rurale a fost diferit de la o epocã la alta, dupã cum avariat raportul dintre importanþa lemnului ºi nevoia de teren agricol în economia satului. Înainte derevoluþia industrialã, lemnul era folosit doar pentru încãlzirea locuinþelor ºi construirea caselor ºi aanexelor gospodãreºti; era – am putea spune – de interes local. Mai mult, pãdurea constituia uneori un obstacol, întrucât agricultura ºi creºterea vitelor aveau nevoie de terenuri despãdurite, dar, la rândulei, pãdurea dãdea o serie de foloase. Aºa se explicã menþinerea poienilor ca elemente de bazã aleeconomiei satelor, fiind lãrgite treptat prin defriºãri ºi desþeleniri.

Pe baza cercetãrilor întreprinse, coroborând informaþiile din teren cu documentele de arhivã, ºiîndeosebi prin interpretarea toponimiei, am putea stabili fazele de evoluþie ale economiei pãdurii înspaþiul brãnean.

O primã fazã porneºte de la luarea în stãpânire a poienilor naturale în secolul al XVIII-lea, cândîn Europa este epoca marilor defriºãri. Pãdurea este supusã unor defriºãri treptate prin lãrgireapoienilor în scopul extinderii spaþiului pastoral. Principala tehnicã folositã a fost secarea, dupã cumatestã numeroasele toponime: Secãtura, Seci, În Seci, larg rãspândite pe platforma brãneanã. Cândera nevoie de teren arabil, operaþia de curãturã continua prin scoaterea rãdãcinilor de copaci ºidesþelenirea terenului.

A doua fazã coincide cu spargerea economiei autarhice, când pãdurea începe sã fie exploatatãindustrial ºi intrã în sfera de interes a statului, în a doua jumãtate a secolului al XIX-lea.

Situarea satelor brãnene într-un spaþiu de intensã circulaþie a produselor atelierelormeºteºugãreºti urbane, organizate în bresle care se bucurau de privilegii, a influenþat gradul dedezvoltare a meºteºugurilor sãteºti. Îngrãdite de privilegiile breslelor orãºeneºti, meºteºugurilesãteºti se limiteazã la asigurarea unui minim de unelte necesar gospodãriei. Abia din secolul alXIX-lea, prin hotãrârile Dietei Transilvaniei din 1810-1811, li se îngãduie þãranilor sã practiceindustrii ca: arsul varului, olãritul, lumânãritul, iar prin legea urbarialã din anii 1846-1847, prin

77

Þara Bârsei

6 P. P. Panaitescu, Interpretãri Româneºti, Bucureºti, Editura Enciclopedicã, 1994, p. 109.


înþelegerea cu „domnul de pãmânt”, iobagul putea ridica moarã, deschide prãvãlie, face comerþ ºivinde.7 Odatã cu înlãturarea privilegiilor de breaslã ºi impulsionatã de trecerea la exploatarea pãduriipeste nevoile þãrãneºti, asistãm la apariþia ºi dezvoltarea, în satele brãnene, a unor meºteºuguri carotãritul ºi fierãritul, legate de asigurarea uneltelor pentru lucrul la pãdure, dar ºi a mijloacelor detransport cerute de intensificarea legãturilor comerciale cu alte zone ale þãrii ºi cu alte þãri aleEuropei.

Începând din secolul al XVIII-lea, documentele menþioneazã apariþia în satele Branului, pe firulapelor repezi de munte, a unui numãr mare de mori care mãcinau cerealele aduse din ÞaraRomâneascã.

Odatã cu trecerea la exploatarea pãdurii pentru a folosi lemnul în scop industrial, documentelemenþioneazã creºterea numãrului instalaþiilor de prelucrare a lemnului cu acþionare hidraulicã,construite alãturi de cele pentru prelucrarea lânii ºi a celor pentru mãcinatul cerealelor. Uneoriinstalaþiile depãºite funcþionau împreunã, puse în miºcare de acelaºi mecanism cu acþionarehidraulicã, dupã cum rezultã dintr-un act datat la 30 aprilie 1834 prin care Bucur Þeposu din satulMoeciu de Sus lasã moºtenire nepoþilor averea ce posedã: un fierãstrãu, dârsta ºi piua cu toatã moºiace se aflã înscrisã în cadastru.8

În a doua jumãtate a secolului al XIX-lea, în satele Branului funcþiona un numãr de 14 instalaþii(joagãre) de prelucrare a lemnului acþionate de forþa apei, aparþinând locuitorilor brãneni. În satulPoarta erau douã, în satul ªimon trei (un joagãr pe Valea ªimonului, altul în Gura Vãii Sasului, iar altreilea în Gura ªimonului, aflat azi în colecþia Muzeului Satului Brãnean), iar la Moeciu de Sus eraudouã.9

Tot în legãturã cu prelucrarea lemnului am consemnat existenþa, în a doua jumãtate a secolului al XIX-lea, a unei fabrici de chibrituri (cãtrãniþe) pe Valea Pângãritei din satul Moeciu de Sus.10

Sunt numeroase documentele care atestã existenþa încã din secolul al XVIII-lea în satele brãnenea dârstelor pentru prelucrarea þesãturilor de lânã acþionate de roata hidraulicã ºi având ciocaneacþionate de axul cu came care imprimau o miºcare alternativã folositã la îngroºarea postavurilorpentru piesele de îmbrãcãminte.

Documentele menþioneazã existenþa, încã din prima jumãtate a secolului al XIX-lea, a unorinstalaþii hidraulice pentru prelucrarea fructelor. Astfel, la 1 iulie 1817, preotul Ioan Balca din satulPoarta cere Magistratului ca, pe lângã dârstã, acolo „unde curge apa”, sã-i îngãduie sã facã „o pio deoþet de mere care va fi spre folosul de obºte ºi al domnului de pãmânt ºi al satului”11.

Începând de la jumãtatea secolului al XX-lea, odatã cu promovarea altor tehnici de prelucrare amateriilor prime, situate la contactul cu industria modernã, constatãm declinul instalaþiilor de tehnicãpopularã acþionate de forþa apei. Una singurã – complexul de industrii þãrãneºti –, aparþinând luiNicolae Blaj din satul Moeciu de Sus, mai era în stare de funcþionare acum cinci ani. În urmã cucâteva luni a fost demontatã, construcþia demolatã ºi se încearcã instalarea unor componente într-oconstrucþie cu destinaþie turisticã, cu scopul de a le pune în funcþiune. Noul complexturistico-industrial se va chema „cârciuma de la darac” sau „Pub” – spun proprietarii, dupã modelulirlandez. Parcã vorbeam de globalizare ...

78

Ioan Praoveanu

7 David Prodan, Problema iobãgiei în Transilvania (1700-1848), Bucureºti, 1989, p. 345.8 Arhivele Naþionale, Filiala Braºov, Actele Magistratului, doc. nr. 1879/1839, anexa 13.9 Ioan Praoveanu, Dan Dorin Ovidiu, Instalaþiile de tehnicã popularã din zona Bran, în „Studii ºi comunicãri”, Muzeul

Tehnicii Populare, Sibiu, 1980, p. 183.10 Informaþie, Gheorghe Ciurea, nãscut în 1912, satul Moeciu de Sus.11 Arhivele Naþionale, Filiala Braºov, Fond Primãria Braºov, Acte Bran, pachet XI, doc. nr. 4/1817.


Résumé

À partir du XVIIIe siècle de l’Occident rayonne une révolution industrielle basée sur l’emploi de

la force de l’eau et l’arbre à cames, au début dans la meunerie et la draperie.

La laine fut la matière qui déclencha la révolution industrielle dans l’occident de l’Europe

médiévale.

À ce contexte européen vient s’ajouter le sud et le sud-est de la Transylvanie (Sibiu, le Pays de la

Barsa, Bran) qui, à travers de la transhumance et l’alternance de la montagne et la plaine, pouvait

fournir la laine nécessaire à l’industrie du drap.

Les industries féodales se déplacent du milieu urbain vers le milieu rural (moulins, moulins à

foulon).

Les villages de Bran et de Sacele, dans le Pays de la Barsa, deviennent les principaux

fournisseurs de laine. Le contact avec la plaine, par l’intermédiaire de la transhumance, renforcera les

relations économiques entre les habitants de Bran et les communautés agricoles de la plaine.

À partir de la moitié du XIXe siècle, un autre facteur dynamisant dans l’économie de la zone fut

le passage à l’exploitation des produits à des fins industrielles. Les documents mentionnent

l’existence, dans les vallées de la zone de Bran, de nombreuses installations destinées à transformer

le bois, à côté des moulins à fouler les draps et à moudre les céréales, installations mises en marche

par des mécanismes hydrauliques.

À partir de la moitié du XXe siècle, l’apparition d’autres techniques de transformation des

matières premières, grâce à l’industrie moderne, a fait que les installations mues par la force de l’eau

tombent en désuétude. Par voie de conséquence, l’élevage s’en est trouvé diminué.

79

Þara Bârsei


Valer RUS

ROMÂNII ÎN UNELE MANUALE MAGHIAREDIN A DOUA JUMÃTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA

Dupã cum s-a constatat de cãtre cercetãtorii imagologi, manualele ºi cãrþile de istorie ºigeografie conþin referinþe concludente pentru ceea ce înseamnã construirea unei imagini a alteritãþii.Românii au fost tangenþial subiect al acestui tip de sursã documentarã, lucru pe care îl vom ilustra încele ce urmeazã. Totuºi, acest gen de vectori ai imaginilor despre români aveau un impact foartemare, rãspândirea informaþiei fiind una de mase.

În anul 1860 era editat un manual de istorie a Transilvaniei, sub semnãtura lui Matusik János1. În mai multe capitole ale cãrþii, Matusik face referinþe la români. Vorbind însã de diversele popoare care au trecut prin Ardeal, autorul practic îi ignorã complet pe români: „Diversele popoare ale Ardealului.Cu ocazia diverselor migraþii, au luat în stãpânire þara diverse popoare, de aceea diferite au fost ºipopoarele Ardealului. Sciþii, care se pare cã s-au aºezat primii aici, apoi alþii care au stat mai mult saumai puþin aici, dacii, romanii, goþii, hunii, gepizii, longobarzii, avarii, ºi la sfârºit au ajuns aici ºimaghiarii”2.

Cu toate acestea, când se referã la etimologia numelui provinciei ºi la diferitele forme ale acesteidenumiri, apare ºi varianta „valahã: Ardjál”. Urmeazã apoi cunoscutele teze ale lui Hunfalvi Pál:„Urmaºii romanilor, amestecaþi cu autohtonii daci, se vede cã au fost strãmoºii poporului valah(rumun, român), pânã când, dintre toþi, dupã alte pãreri s-au transformat în ulachii (vlahi?), care întimpul împãratului Zeno (Zenovie?) au atacat împreunã cu bulgarii Imperiul (Roman) de Rãsãrit”3.

Probabil din dorinþa de a reaminti care este rasa „superioarã”, iatã cum este relatat celebrulmoment al luptelor pentru ocuparea Transilvaniei de cãtre maghiari: „Tuhutum s-a întâlnit la apaAlmaºului ºi s-a confruntat în anul 892 cu puternicul principe Gelou, ºi marea bãtãlie s-a încheiat cuvictoria maghiarilor, în timpul refugiului, Gelou a fost ucis lângã apa Poarta. La aflarea veºtilordespre înfrângerea ºi moartea principelui lor, poporul valah a depus armele, ºi-a arãtat dorinþa depace celor mai puternici, ºi-a trimis solia principelui Tuhutum, cãruia i-a ºi încredinþat dreptul, pentrua-i cinsti vitejia, sã îi închine pe ei ºi familiile lor marelui Arpad”4.

Pentru echilibrare, în finalul manualului, vorbind practic de istoria provinciei contemporaneautorului, apare o referire la evoluþiile instituþionale ale Bisericii greco-catolice, fãrã a menþiona însãapartenenþa etnicã a credincioºilor ei: „Abia ºi-a încheiat glorioasa cãlãtorie (a lui Franz Jozef din1852 – n.n.), cã din nou a fãcut înãlþatul principe o mare faptã în anul 1853, când – în înþelegere cupapa – a ridicat episcopia greco-catolicã de la Fãgãraº la rang de mitropolie de Fãgãraº-Alba Iulia, ºia întemeiat o nouã episcopie greco-catolicã la Gherla”5.

Lucrarea de demografie a lui Fényes Elek6 din anul 18677 dezvãluie un amplu portret alromânilor, situaþi imediat dupã maghiari în cadrul lucrãrii: „Românii. Românii, sau valahii, sunturmaºii amestecaþi cu maghiarii ºi slavii ai coloniºtilor romani aºezaþi în Dacia de Traian. Acumlocuiesc în pãrþile estice ºi sud-estice ale Imperiului Maghiar, ºi sunt cei mai numeroºi dupã maghiari.

80

Valer Rus

1 S-a nãscut în 24 februarie 1815 la Tata, comitatul Komarom. A absolvit Filosofia ºi Teologia la Vácz. Între 1867 ºi 1871 afost profesor la Cluj, iar între 1871 ºi 1893 a fost profesor ºi director de ºcoalã la Deva. A fost un prolific autor de manuale.

2 Matusik János, Erdély története. Alsóbbrendü iskolák számára, Kolosvár, 1860, Stein János Bizománya, p. 3.3 Ibidem, p. 9.4 Ibidem, p. 15.5 Ibidem, p. 88.6 S-a nãscut la 7 iulie 1807 în Csoka, comitatul Bihor. A studiat Filosofia ºi Dreptul la Oradea ºi Pozsony (Bratislava). A fost

membru corespondent al Academiei Maghiare de ªtiinþe ºi judecãtor regal în mai multe comitate. A murit în 23 iulie 1876,la Budapesta. A scris mai multe lucrãri de drept, geografie ºi statisticã.

7 Fényes Elek, A magyar birodalom nemzetiségei és ezek száma. Vármegyék és járások szerint, Pest, EggenbergerFerdinand Magyar Akadémiai Könyvárusnál, 1867.


Originea lor este cel mai bine sugeratã de limba lor, pentru cã dintre toate fiicele limbii latine a rãmascea mai fidelã strãmoaºei lor. Este adevãrat ºi aceea cã între timp frumoasele litere latineºti le-auschimbat literele chirilice; dar cã înainte de 1439 au folosit literele latineºti o aratã tot felul de scrieridaco-romane descoperite ici ºi colo; oarecum ºi istoria lor, care aratã cu tristeþe, cum au luatprincipatele valahe sub conducerea episcopilor greci literele chirilice, ºi în slãvirea numeluiDomnului limba rusã, temându-se ierarhii lor de subordonarea faþã de Roma. În limba valahã estemultã blândeþe; cântecele lor populare sunã foarte bine ºi sunt foarte triste”.

În general autorul considerã cã: „Românii sunt un popor frumos ºi puternic; e pãcat cã din cauzasãrãciei le cam lipsesc ºcolile, pânã acum neridicându-se proprietari cunoscuþi. Poporul român a fostpânã acum în mare parte în starea iobãgiei, nu este de mirare cã ºi acum sunt destul de lipsiþi deîncredere, în stare liniºtitã, slabã ºi fãrã cuvinte; în preajma pãlincii este gãlãgios ºi sãlbatic. Modul de viaþã este simplu, fac pâine din fãinã de mãlai, la fel ºi prãjituri, ºi lângã acestea o micã varzã, ceapãroºie, usturoi cu oþet, ºi se saturã ºi cu pãsat. Iubesc foarte tare pãstoritul. Printre meºteºuguri amintim cositoritul, morãritul, ºi tâmplãria, pe care le fac cu hãrnicie, alte meºteºuguri nu prea iubesc. Chipulle este bine alcãtuit rotund, pãrul le este castaniu, ochii mici, sprâncenele tari; femeile sunt frumoasecând sunt tinere, ºi locuiesc îndeosebi în zona Covasnei. Religia le este în majoritate ortodoxã, de aºanaturã, în Ungaria o treime sunt greco-catolici ºi în Ardeal o jumãtate, iar în Ungaria 2 treimi suntortodocºi, iar în Ardeal cealaltã jumãtate; nu sunt protestanþi printre ei, iar biserici romano-catoliceau doar douã, la Bulci (în comitatul Crasnei) ºi la Slatina, în Banatul românesc”8.

Un manual de geografie din anul 1870, aparþinând lui Maár Péter Pál9, surprinde prin puþinãtateainformaþiilor despre români, totuºi informaþia fiind corectã ºi obiectivã: „Numãrul valahilor poate fiestimat la 2 milioane. Patria lor este dincolo de Piatra Craivii ºi în comitatele din jurul Pietrei Craiviiprecum ºi în districtele militare”10.

Într-un manual de istoria Ungariei de la 188311, Dierner Endre12 face o trecere în revistã atrecutului Transilvaniei: „Pe daci, care aproape secþionaserã Imperiul Roman cu graniþele teritoriilorlor, Împãratul Traian i-a înfrânt. Acesta a construit un pod de piatrã peste Dunãre, ºi-a trecut trupelepeste acesta ºi l-a înfrânt pe regele dac Decebal, i-a distrus capitala Zarmizegetusa (Orãºtie,Comitatul Hunedoarei), ºi teritoriul l-a alipit imperiului roman în anul 106 dupã Christos. Mai apoi acolonizat locul cu soldaþi, ºi a început sã exploateze bogatele mine de aici”13.

Trecând la evenimentele Evului Mediu, iatã cum descrie, imparþial, conflictul dintre CarolRobert de Anjou ºi Basarab I-ul: „Carol, pentru ca sã distragã atenþia poporului de la faptele salenemiloase, a început chiar în acel an un rãzboi împotriva voievodului Bazarad (sic) al Munteniei.Bazarad a vrut sã facã pace, ºi a fãcut cadou 7000 de mãrci de argint. Dar Carol a respins darul cuaroganþã; valahii revoltaþi i-au surprins într-o trecãtoare, ºi i-au ucis aruncând bolovani de pe crestepe frumoºii cavaleri, ºi chiar ºi regele aºa s-a salvat, schimbându-ºi hainele cu Szécsy Dezsö care s-asacrificat în locul lui. Decembrie 10-13”14.

Trecând direct la evenimentele Revoluþiei de la 1848, deºi nu sunt descrise conflictele dintreromâni ºi maghiari, vorbind de campania lui Bem, din 1849, este strecuratã discret o acuzã la adresa

81

Þara Bârsei

8 Ibidem, pp. 25-26.9 A condus Biblioteca Muzeului Naþional Maghiar. A lucrat la Biblioteca Academiei Maghiare Comerciale din 1867.10 Maár Péter Pál, A Magyar Birodalom földleirása. Különös tekintettel természeti, kereskedelmi, közlekedési és ipári

viszonyaira, Pest, Kiadja Heckenast Gusztáv, 1870, p. 79.11 Dierner Endre, Magyarország történelme [Istoria Ungariei], ediþie revãzutã de Mihálfi József, Budapest, Kilián Frigyes,

Magy. Kir. Egyetemi Könyvtárus tulajdona, 1883.12 S-a nãscut în anul 1803 la Nagy Örön, comitatul Szepes. A fost director de ºcoalã ºi avocat. Autor de manuale ºcolare, a

murit în 21 martie 1852, la Budapesta.13 Ibidem, p. 3.14 Ibidem, p. 40.


românilor: „Puchner (sfãtuit de episcopul ªaguna) a chemat ajutor rusesc în Ardeal, dar nici acela nua fost de folos”15.

Manualul de geografie politicã redactat de Márki Sándor la 1887 nu mai surprinde prin reluareacliºeelor despre români acreditate de istoricii ºi etnografii maghiari din categoria lui Hunfalvi:„Românii. În mai multe valuri s-au aºezat mulþimi de români, sau valahi, pe pãmântul estic al þãrii,unde în câteva districte (Bistriþa-Nãsãud, Fãgãraº ºi Hunedoara) sunt aproape numai locuitoriromâni. Mergând la est de Tisa, se aflã în comitate din vecinãtatea României mase compacte de secuiºi saºi. Strãmoºii lor au capitulat, ºi au depus armele în timpul principelui Gyalu (Gelu?), care ºi-aluat numele de la denumirea valahã de deal; unii specialiºti spun cã au venit din dreapta Dunãrii, dupãaºezarea maghiarilor, ca popor de pãstori. Atât este sigur, cã în trecut în Ardeal doar maghiarii, secuiiºi saºii s-au numit naþiuni, ºi doar despre aceºtia vorbesc legile þãrii; în vreme ce valahii s-au ocupatvreme de secole doar de pãstorit. Pe de altã parte din Ardeal au pornit cei mai numeroºi oameni deculturã români. Limba lor se trage de la romani, precum cea a italienilor, francezilor ºi spaniolilor, ºidintre toþi doar ei s-au numit români”16.

Într-o lucrare dedicatã istoriei ungare, scrisã de Ballagi Károly ºi Nagy László la 1888, aflãm, lacapitolul Locuitorii de acum ai Ardealului, urmãtoarele: „Ardealul cel plin de pãduri, dealuri ºimunþi, este o þarã aºa de binecuvântatã, încât natura a înzestrat-o aproape cu orice. Locuitorii deacum: maghiari, secui, saºi, valahi. În afarã de aceºtia mai sunt: armeni, greci, ruºi, bulgari, evrei ºiþigani”17. Atragem atenþia asupra nuanþei „locuitorii de acum”, care lasã lectorului posibilitateainterpretãrii informaþiei în mod personal.

Fãrã a avea pretenþia de a fi acoperit, cu privire la români, toatã plaja manualelor ºcolaremaghiare din perioada post-paºoptistã, putem totuºi remarca interesul autorilor din epocã faþã depoziþia românilor în economia vieþii publice a Imperiului Austriac, respectiv, Austro-Ungar.

Abstract

It is well known that the textbooks, especially those of History and Geography, were excellentvectors for building images about „the other one”. As far as Hungarian educational books from thesecond half of the 19th century are concerned, there was a characteristic in building Romanians’image by transforming the History into a weapon for ideological wars, and more, History was used tosustain state political policies.

In our study we quote statements made by several Hungarian authors, such as Matusik János,Fényes Elek, Maár Péter Pál, Dierner Endre, Márki Sándor, Ballagi Károly and Nagy László.

In his History textbook from 1860, Matusik János first ignores the presence of Romanians in theearly Middle Age, than he admits that they were the successors of Dacians and Romans. Anyway,Romanians capitulated when Hungarians won the battle against the duke Gelu at the Hungarians’arrival into the Pannonian Basin.

In 1867 Fényes Elek, in his demographic textbook, makes a brief presentation of the Romanians.They are the successors of the Romans, but mixed with Hungarian and Slave people. They have pooreducation (because of the lack of schools), but they have nice popular habits. Women are beautiful,but they have a hard life.

82

Valer Rus

15 Ibidem, p. 92.16 Márki Sándor, Az osztrák-magyar monarchia politikai földrajza. A gymnasiumok III.osztályának Számára, Budapest,

Franklin–Társulat, Magyar Irod. Intézet és Könyvnyomda, 1887, p. 10.17 Ballagi Károly, Nagy László, Magyarország története kapcsolatban az általános történelem legföbb vonásaival,

Népiskolák számára, Budapest, Franklin-Társulat, Magyar Irodalmi intézet és Könyvnyomda, 1888 (ed. a 21-a), p. 81.Atragem atenþia asupra longevitãþii acestui manual care a trecut prin mâinile multor generaþii de elevi ai ºcolilor maghiare.


The Maár Péter Pál’s Geography textbook of 1870 admitted that the Romanians were about2,000,000 people, and they were mainly located around the Occidental Carpathians.

Dierner Endre, in his Hungary history textbook from 1883 presented briefly the circumstancesof Romans and Dacians wars, as the beginnings of the Transylvania’s populations, and thendescribed the war between Carol Robert d’Anjou and Romanian warlord Basarab, when Romanianswon the battle of Posada in 1330. Dierner also repeated a famous accusation regarding ªagunaBishop, which was suspected of inviting Russian army against the 1848 Hungarian Revolution. In1887 Márki Sándor copied/imitated, in his political geography textbook the theories of the historianHunfalvi Pál, famous in 19th century for his alegations against the historical rights claimed byRomanians. These hypothesis/speculations denied the foundation of the Romanian people inside theCarpathian Basin, in Transylvania (instead of southern parts of todays Romania).

In 1888, Ballagi Károly and Nagy László wrote in their History textbook that nowadays theinhabitants of Transylvania are the Germans (Transylvania Saxons), Hungarians and Romanians.The reader of these authors may suspect that in the past, the inhabitants were, for sure, other peoplethan those mentioned further.

83

Þara Bârsei


Bianca PURICE

TIPOGRAFIA „A. MUREªIANU”

Istoria tiparului îºi are începuturile în jurul anilor 1444-1445, când Johannes Gutenberg,meºteºugar originar din Mainz, rezolva problema tipografilor de la acea vreme prin inventareacaracterelor mobile, fiecare reprezentând câte o literã sau un semn grafic. Aºa se putea face corecturaerorilor fãrã a mai fi nevoie de refacerea întregii tipãrituri.

Peste câteva decenii, noua invenþie avea sã fie cunoscutã ºi de þãrile române, întrucât la 1508apare tipografia de la Târgoviºte, acolo unde ieromonahul Macarie tipãrea prima carte în limbaslavonã (Liturghier). Prin anul 1528 a început sã funcþioneze o tipografie la Sibiu, sub conducerea luiFilip Moldoveanul, iar 11 ani mai târziu, în 1539, apãrea ºi prima tipografie la Braºov.

Acest eveniment a fost posibil ºi datoritã importanþei oraºului ca centru economic ºi cultural,fiind legat în primul rând de numele umanistului Johannes Honterus (1498-1549). Prin publicareacãrþii Reforma bisericii braºovene ºi din toatã Þara Bârsei, Honterus este socotit reformatorul ºiîntemeietorul Bisericii protestante în Ardeal, în condiþiile în care mai toatã Europa era cuprinsã deideile reformei religioase iniþiate de Martin Luther în Germania, începând cu anul 1517. Dupãmoartea lui Johannes Honterus, activitatea editorial-tipograficã este continuatã de Valentin Wagner(c. 1510-1557), care îndeplinea ºi funcþia de preot al oraºului.

Geneza tiparului în limba românã la Braºov este datoratã diaconului Coresi, a cãrui activitate s-adesfãºurat în ªcheii Braºovului între anii 1556 ºi 1583. La fel ca Honterus, Coresi a încearcat sã apliceideile reformei religioase, în sensul cã a fost adeptul tipãriturilor în limba poporului. Bine-cunoscutesunt Micul Octoih Braºovean (1556), Psaltirea (1570), Evanghelia cu învãþãturã (1581) etc.

Cãtre sfârºitul secolului al XVI-lea ºi începutul celui de-al XVII-lea, activitatea tipograficã dinspaþiul românesc a cunoscut o perioadã de stagnare, perioadã care a caracterizat ºi istoriaTransilvaniei. Începând cu anul 1636, tipografia honterianã ºi-a reluat activitatea cu unele lucrãri înlimba germanã ºi latinã, sub conducerea noului deþinãtor, Michael Hermann (1602-1660). Ulterior,tipografia s-a aflat în posesia mai multor proprietari pentru ca, la 1834, sã fie cumpãratã de tânãrultipograf Johann Gött (1810-1888).

Nãscut la data de 10 decembrie 1810, la Wehrheim (la vreo 25 km nord-vest de Frankfurt amMain)1, învaþã meseria de tipograf în acest din urmã oraº, pentru ca, înainte de împlinirea vârstei de20 de ani, sã plece în „obiºnuita cãlãtorie de calfã, pentru a-ºi perfecþiona cunoºtinþele profesionale”2.Astfel, poposeºte în oraºe precum: Berlin, Breslau, Viena, Trieste, Pesta, Sibiu, Bucureºti ºi, în celedin urmã, la Braºov. În anul 1832 se angajeazã în tipografia Schobeln, succesoarea tipografiei luiHonterus3, ce-ºi avea sediul pe strada Vãmii nr. 10. Un an mai târziu, în 1833, editeazã lucrãrilepentru prima datã cu menþiunea „cu literele lui Johann Gött”4, iar la 10 ianuarie 1834 cumpãrãtipografia pentru suma de 3333 taleri. La doar câteva zile dupã cumpãrarea tipografiei, Johann Göttcere Magistratului oraºului5 aprobarea publicãrii unui ziar sãptãmânal, cerere ce va fi acceptatã deGuberniul Transilvaniei la 30 decembrie 1834 (cu sosire la Braºov pe 2 februarie 1835). Condiþiaapariþiei acestui sãptãmânal era ca textele sã fie prezentate în prealabil Comisiei filiale de cenzurare acãrþilor din Braºov, iar câte un exemplar sã fie trimis Cancelariei Aulice Transilvane de la Viena.

În tipografia lui Gött au apãrut, între anii 1836 ºi 1838, primele ziare germane ºi maghiarelocale: „Siebenbürger Wochenblatt” (24 mai 1837-22 martie 1849)6 ºi „Erdelyi Hirlap” (1 decembrie 1837-26 decembrie 1839)7. Totodatã, aici se tipãresc periodicele româneºti: „Foaia Duminecii”

84

Bianca Purice

1 Gernot Nussbächer, Tipograful braºovean Johann Gött (1810-1888), în „Þara Bârsei”, Braºov, anul IV (XV), 2005, serienouã, nr. 4, p. 9.

2 Ibidem.3 Ibidem.4 Ibidem.5 D.J.A.N. Braºov, Fond Primãria Braºov, Actele Magistratului Braºov, anul 1834, nr. 213.6 Hermann Tontsch, Die Honteruspresse in 400 Jahren, Braºov, 1933.7 Vasile Oltean, Mãriuca Radu, Elisabeta Marin, Gernot Nussbächer, Braºov – monografie comercialã, Braºov, 2004.


(2 ianuarie-25 decembrie 1837)8, „Foaia literarã” (1-24 ianuarie 1838), precum ºi primul ziar political românilor din Transilvania, „Gazeta de Transilvania” (12 martie 1838), cu suplimentul literar„Foaie pentru minte, inimã ºi literaturã” (12 iulie 1838)9.

Legatã de numele familiei Mureºenilor este apariþia„Gazetei de Transilvania” ziarul cel mai longeviv ºi curolul cel mai important în miºcarea naþionalã a românilordin aceastã provincie.

Primele încercãri de a scoate un ziar românesc dininiþiativa unor învãþaþi ºi cãrturari ardeleni dateazã dinanul 1789, însã taxele ce trebuiau plãtite în acest sens auzãdãrnicit apariþia primului numãr ce era pregãtit sãaparã cu titlul de „Foaie româneascã pentru popor”.

Acþiunea va avea câºtig de cauzã la Braºov, undenegustorimea era susþinãtoare a ideilor de afirmarecultural-politicã ºi socialã a românilor. Se primeºte un impuls puternic ºi datoritã vizitei efectuate deTimotei Cipariu ºi George Bariþiu în 16-18 iulie 1836, când printre subiectele discutate a fost ºiproiectul „de a înfiinþa o foaie literarã la Braºov”.

Dupã mai multe încercãri nereuºite apãrea, la 12 martie 1838, „Gazeta de Transilvania”,avându-l ca editor ºi tipograf pe Johann Gött, iar ca redactor pe George Bariþiu. Printre redactorii„Gazetei” se vor numãra de la început Iacob Mureºianu, profesor la Gimnaziul Romano-Catolic dinCetatea Braºovului, ºi Andrei Mureºanu, colaborator constant la suplimentul literar „Foaie pentruminte, inimã ºi literaturã”.

Conform autorizaþiei emise de Cancelaria Aulicã de la Viena, ziarul trebuia sã cuprindã doartraducerile în limba românã ale celorlalte foi apãrute în tipografia lui Johann Gött. Cu toate acestea,ziarul va apãrea fãrã respectarea condiþiei traducerii ziarului german, motiv pentru care va fi mereu în atenþia cenzurii.10 Astfel, în vara lui 1839, George Bariþiu ºi Iacob Mureºianu vor cãlãtori la Vienapentru a obþine „întãrirea” autorizaþiei cu o nouã aprobare a Cancelariei Aulice, ca sã asigure astfelcontinuitatea publicaþiei ce avea sã ajungã ziarul cu cea mai lungã viaþã din istoria presei româneºti.11

În anul 1850, în urma anulãrii autorizãrii funcþionãrii ziarului din motive politice, redactarea estepreluatã de Iacob Mureºianu, care schimbã ºi denumirea publicaþiei în „Gazeta Transilvaniei”.12 La25 decembrie 1877 „Gazeta” îºi informa cititorii cã, odatã cu începutul anului 1878, ziarul urmeazãsã aibã un nou director ºi redactor în persoana lui Aurel Mureºianu (1847-1909), fiul lui IacobMureºianu. Sub conducerea sa, la 4 aprilie 1884, „Gazeta Transilvaniei” devine primul cotidianromânesc din Transilvania, iar din anul 1888 ea va fi tipãritã în cadrul tipografiei „A. Mureºianu”.

Dupã moartea lui Aurel Mureºianu în 1909, soþia sa, Elena, va conduce „Gazeta” cu ajutorulredactorilor Silvestru Moldovan, Victor Branisce, Alexandru Bogdan, Andrei Bârseanu ºi SextilPuºcariu pânã în decembrie 1911. Pânã la 1948, când ziarul este interzis de comuniºti, „Gazeta” astrãbãtut în continuare viaþa istoricã a þãrii, receptând fiecare eveniment ºi luând atitudine fermã atâtîn privinþa actului de la 1918, cât ºi asupra Dictatului de la Viena din august 1940.

Dupã lungi decenii de „Drum Nou”, „Gazeta de Transilvania” reapare în zilele fierbinþi ale luidecembrie 1989, sub numele consacrat de istorie.

Apariþia ºi rãspândirea ideilor iluministe prin intermediul presei ºi afirmarea naþionalismului audeclanºat o adevãratã „revoluþie tipograficã”13 la Braºov în a doua jumãtate a secolului al XIX-lea. Astfel,între anii 1851 ºi 1882 a funcþionat cea de-a doua tipografie braºoveanã, „Römer ºi Kamner”, cu sediul în

85

Þara Bârsei

8 Daniel Nazare, Publicaþii periodice româneºti braºovene (1837-1990), Braºov, 1998.9 Daniel Nazare, op. cit.10 Mircea Gherman, Geneza „Gazetei de Transilvania”, în „Cumidava”, Braºov, 1997, XXI.11 Mircea Gherman, Date ºi fapte privind activitatea lui Iacob Mureºianu la „Gazeta de Transilvania“ (1838-1877), în vol.

„130 de ani de la apariþia Gazetei de Transilvania”, Braºov, 1969.12 Gh. Bariþ, Din trecutul Gazetei, 1838-1850, în „Gazeta Transilvaniei”, numãr jubiliar 1888; Mircea Gherman, Renaºterea

„Gazetei”; perioda absolutistã; Unirea Principatelor, în „Cumidava”, Braºov, 1997, XXI.13 Mãriuca Radu, Angela Repanovici, O istorie a tiparului ºi a tipãriturilor, Editura Universitãþii Transilvania, Braºov, 2002.


strada Sf. Ioan ºi întreþinutã din punct de vedere financiar de români. În deceniul 9 al secolului al XIX-leavor apãrea la Braºov alte trei tipografii româneºti: cea a lui Theochari Alexi (1881), cu sediul în stradaHirscher, a lui Aurel Mureºianu (1888) ºi cea a fraþilor Ciurcu.

Aºa cum am amintit mai sus, la finele anului 1887 era anunþatã, în paginile „GazeteiTransilvaniei”, apariþia tipografiei „A. Mureºianu”.

Iniþiativa înfiinþãrii unei tipografii româneºti la Braºov a fost mai veche ºi aparþinuse unui altmembru al familiei Mureºianu, Iacob. În anul 1862 el cerea Guvernatorului Transilvaniei acordareadreptului de concesiune pentru înfiinþarea unei tipografii. În acest sens erau oferite 7 argumente:

1. Existenþa unui spaþiu pentru tipografie, aflat în proprietateafamiliei Mureºianu, în cartierul Blumãna.

2. Existenþa cadrului legislativ care permitea înfiinþarea detipografii (Legea Industriilor din anul 1859).

3. Necesitatea angajãrii de personal calificat.4. Nevoia de tipografii numeroase într-un oraº cu mulþi

locuitori ºi afaceri prospere.5. Comparativ cu Braºovul, Sibiul are mai multe tipografii.6. Importanþa contribuþiilor proprietarului tipografiei la

bugetul de stat (impozite, salarii. materii prime etc.)7. Asigurarea cã apariþia acestei noi instituþii nu va afecta

„securitatea, pacea ºi ordinea publicã”.14

Deºi argumentele prezentate de Iacob Mureºianu pot pãreaastãzi convingãtoare, autoritãþile statului austriac vor refuzasolicitarea, activitatea politicã a ziaristului braºovean fiind

consideratã ºi mai periculoasã pentru stat dacã acesta ar fi avut o tipografie proprie. În articolelepublicate în „Gazetã”, Mureºianu a susþinut drepturile politice ale românilor ºi a contribuit lapopularizarea în Transilvania a principalelor evenimente de peste Carpaþi: Unirea din 1859,reformele lui Alexandru Ioan Cuza (1859-1866), Rãzboiul de Independenþã (1877-1878) etc.

Lupta pentru înfiinþarea unei tipografii româneºti la Braºov este câºtigatã în anul 1888 de AurelMureºianu (1847-1909), cel care, prin întreaga sa activitate, va veni în sprijinul învãþãmântuluiromânesc ºi mai ales în susþinerea ideii naþionale a românilor transilvãneni.

Se pãstreazã ºi astãzi documentele prin care Aurel Mureºianu cerea, la 30 decembrie 1887,Magistratului oraºului Braºov dreptul de înfiinþare a unei tipografii.15

Tipografia, alãturi de librãrie, îºi avea sediul pe ªirul Inului nr. 22 (astãzi Muzeul „CasaMureºenilor”), la parter, apoi în încãperile din faþã de la etaj.16

Maºina de tipãrit a fost adusã de la Viena17, iar hârtia provenea din diverse centre, precum Pesta,Viena sau Braºov.

În afarã de maºinist, pe nume Schiller18, lucrãtorii tipografi erau în majoritate din ªcheiiBraºovului: Nicolae Furnicã, Olteanu, Urzicã, Nicolae Spudercã (locuiau pe Strada Curcanilor),Gârneþ, Frigãtor, Grãdinaru (locuiau pe Strada Comuna din Paris), Ion Neamþu (Strada Pe Tocile),Danciu Maria – lucrãtor la maºina mare (Strada Cacova de Mijloc), Constantin Pop – conducãtortehnic19, Dumitru Sfetea – zeþar, Zernoveanu – zeþar. Toate sunt nume care au devenit cunoscute înBraºov, datoritã meseriei lor, creându-se astfel ºi o ºcoalã tipograficã româneascã, care avea sãpregãteascã ucenici ºi lucrãtori pentru atelierele tipografice din toatã Transilvania.

De-a lungul existenþei sale, pe lângã „Gazetã”, tipografia „A. Mureºianu” a editat diversepublicaþii, precum: „opuri ºi broºuri, statute, foi periodice, imprimate artistice, tabele, etichete, liste

86

Bianca Purice

14 Muzeul „Casa Mureºenilor”, Arhiva Mureºenilor, Dosar nr. 6, doc. nr. 7594.15 D.J.A.N. Braºov, Fond Primãria Braºov, Actele Magistratului Braºov, Dosar II 1887/2, file 1104-1107, numãr de

înregistrare 14623.16 Muzeul „Casa Mureºenilor”, Arhiva Mureºenilor, Dosar nr. 561/4, doc. nr. 14960.17 Muzeul „Casa Mureºenilor”, Arhiva Mureºenilor, Dosar nr. 6, doc. nr. 7073.18 Ioan Georgescu, Aurel Mureºianu, Biblioteca Ziaristicã, 1938.19 Muzeul „Casa Mureºenilor”, Arhiva Mureºenilor, Dosar nr. 577/15, doc. nr. 8221.


cu preþuri, programe elegante, bilete de logodnã ºi de nuntã” etc.20, care aveau drept scop nu numairidicarea nivelului cultural, ci ºi satisfacerea unor cereri ale pieþei vremii.

O contribuþie importantã la administrarea„Gazetei” ºi a tipografiei familiei a avut-o ElenaMureºianu, dupã moartea soþului sãu, Aurel, în anul1909. Numeroase sunt scrisorile în care Elena ceresprijinul fiului sãu, Aurel A. Mureºianu, în condiþiile încare îi lipseau resursele financiare pentru bunaadministrare a tipografiei.

În 1934, tipografia a ajuns într-o situaþie financiarãdeficitarã ºi a fost oferitã spre vânzare AsociaþiuniiASTRA Braºov. Astfel, în ºedinþele ConsiluluiJudeþean Braºov din 7 noiembrie, 29 noiembrie ºi 10decembrie 1934, s-a hotãrât acceptarea ofertei:tipografia a fost cumpãratã cu preþul de 416.000 lei, iar conducãtor al ei a devenit Ioan Colan.21

Aºa avea sã se încheie un capitol din istoria unei tipografii româneºti, însã tot aºa avea sã se scrieun alt capitol din viaþa aceleiaºi tipografii, dar sub un alt nume: Tipografia Astra.

Secolul al XX-lea va deschide seria instrumentelor moderne, în primul rând al celor electroniceîn ceea ce priveºte activitatea tipograficã, impunându-se astfel computerul ºi Internetul ca mijloacemult mai practice în transmiterea ºi globalizarea informaþiei.

Abstract

In order for us to complete Muresianus’ family image, we thought of bringing into your attentionthe printing house which that prestigious family owned.

It is well known that in 1838, after many attempts, Iacob Muresianu, together with his friendGeorge Baritiu, published in Brasov the first political newspaper for the Romanians fromTransylvania „The Gazette of Transylvania”. It was to be one of the Romanian nation’s greatestaccomplishment, considering the Austrian domination over Transylvania under which theRomanians’ rights were very limited. The newspaper addressed to all Romanians, trying to become aschool for all of them „... rising the humbled and backwarded cultural citizens .... and at the same timegratifying the most demanding citizens, determining them to love and honour their nation”.

The foundation of this newspaper was a joy for the Romanians from Moldavia and Wallachia aswell, especially after „The Literary Dacia” was suspended. Between 1838 and 1884 „The Gazette ofTransylvania” (from 1850 it changed its name into „The Transylvania’s Gazette”) appeared in Gött’sprinting house, then at Teochari Alexi’s printing house and from 1888 the newspaper was publishedin the Muresianus’ family house (which today shelters the museum).

The founding of a Romanian printing house represented the succesful accomplishment of anolder endeavour attempted in 1862 by Iacob Muresianu and made a reality by Aurel Muresianu,Iacob’s son.

The necessity of its foundation was determined, among others, by the fact that from 1884 thenewspaper „The Transylvania’s Gazette” became a daily one. The printing house functioned in thefamily’s building, in the Flax Fair Street (at no 30 – today, 25 Town Hall Square, where theMuresianus’ Museum is today), having as employees workers from Scheii Brasovului.

There were also published various brochures, books, etc., in a great number of copies to satisfythe cultural demandings.

In 1934 the printing house reached a difficult financial situation and was put for sale to theASTRA Association of Brasov (under Ioan Colan’s direction).

87

Þara Bârsei

20 „Gazeta Transilvaniei”, Braºov, anul LI, nr. 15, 22 ianuarie 1888.21 Ion Colan, Tipografia Murãºenilor. Raport General dupã zece ani, 1926-1936, Tipografia „Astra” Braºov, 1938.


Gernot NUSSBÄCHER

ENTOMOLOGUL FRIEDRICH DEUBEL(1845-1933)

Una din personalitãþile importante ale vieþii ºtiinþifice din Braºov la sfârºitul secolului alXIX-lea ºi începutul celui de-al XX-lea a fost entomologul Friedrich Deubel. Cu toate meritele saleincontestabile, biografia îi lipseºte din ghidul biobibliografic „Cãrturari braºoveni”1.

Faptul cã în arhiva Muzeului „Casa Mureºenilor” s-a pãstrat o micã parte din corespondenþa saºtiinþificã ne-a atras atenþia asupra lui Friedrich Deubel. Pentru a-l reda oarecum memoriei culturale a Braºovului, ne propunem o scurtã prezentare a vieþii ºi activitãþii lui, ca introducere la inventarularhivistic al documentelor rãmase de la el.2

Friedrich Deubel s-a nãscut la 13 ianuarie 1845, la Braºov, ca fiu al þesãtorului Stephan GottliebDeubel (1813-1847) ºi al soþiei sale, Dorothea Elisabetha (1814-1878).

Dupã frecventarea ºcolii pânã la clasa a doua realã (6 clase), Friedrich Deubel a învãþat meseriade mãcelar, apoi a plecat, în anul 1868, în Germania pentru a se perfecþiona în meseria de mezelar.S-a întors în oraºul sãu natal prin Elveþia. Acolo a lucrat, mai întâi fiind calfã de mãcelar ºi demezelar.

În anul 1870 Deubel a devenit meºter mãcelar, iar în 1880 el a deschis o fabricã de mezeluri.3

În cãrþile de adrese pentru oraºul Braºov, Friedrich Deubel apare menþionat prima datã în 1874,ca mãcelar, având adresa în str. Învãþãtorilor nr. 328 (azi str. Vlad Þepeº) din cartierulBlumãna/Fleischhauer a) Deutsche, Deubel Friedrich, Blumenau 328.4

În anul 1876 Deubel apare cu adresa: cartierul ªchei nr. 1528/Vorstadt 1528, pe partea sudicã aCiocracului (azi str. Constantin Lacea), unde a locuit pânã în 1878.5

În anul 1879 îl gãsim locuind în Cetate, în str. Castelului nr. 2056, într-o casã aparþinând vãduveilui Christoph Seewald, unde a stat pânã în anul 1883.

În anul 1880, Friedrich Deubel apare ca având un magazin de vânzare de mezeluri pe TârgulPeºtelui (astãzi str. Apollonia Hirscher), la nr. 99/Deubel Friedrich, Fleischhauer,Selchwarenverkaufsgeschäft, Fischmarkt 997, iar mai târziu la nr. 98, chiar acolo unde se aflã astãziCentrul Cultural Reduta.

Începând cu 1883, Friedrich Deubel nu mai apare ca mãcelar, în schimb figureazã ca având o„fabricã de mezeluri”/Deubel Friedrich, Selchwarenfabrik, 98 (205) – numãrul din parantezã indicãlocuinþa.8

În anul 1884 el figureazã ca „producãtor de mezeluri”, având o nouã adresã a locuinþei, anume,strada Castelului nr. 283/Deubel Friedr., Selchwarenerzeuger, Theatergasse 98 (283)9, proprietateavãduvei Rosine Bömches.

Din 1890 Friedrich Deubel devine proprietarul casei din str. Castelului nr. 283, al cãrui numãreste schimbat în acelaºi an (odatã cu noua numerotare a caselor în cadrul strãzilor) în nr. 83. Deubel

88

Gernot Nussbächer

1 Ilie Moruº (coord.), Cãrturari braºoveni (Sec. XV-XX), Braºov, 1977.2 Cf. dr. Erich Jekelius, Jahrbuch des Burzenländer Sächsischen Museums, Braºov, 1925, I, pp. 13-15; [Erhard Antoni],

Friedrich Deubel †, ein Kronstädter Sammler, în „Kronstädter Zeitung”, anul 97, nr. 85/13 aprilie ºi 86/14 aprilie 1933;Hermann A. Hienz, Schriftsteller-Lexikon der Siebenbürger Deutschen, Köln-Weimar-Wien, 1998, VI, pp. 5-7 (cubibliografie).

3 Hermann A. Hienz, op. cit., p. 5.4 Adressen-Buch der Stadt Kronstadt, Braºov, 1874, XXVI, p. 45.5 Ibidem, Braºov, 1876, XXVIII, alfab. p. 5.6 Ibidem, Braºov, 1879, XXX, alfab. p. 6.7 Ibidem, Braºov, 1880, XXXII (sic), alfab. p. 6.8 Ibidem, Braºov, 1883, XXXV, alfab. p. 7.9 Ibidem, Braºov, 1884, XXXVI, alfab. p. 6.


locuieºte însã în altã casã, str. Castelului nr. 59.10 Tot în 1890 Friedrich Deubel a construit, în loculcasei vechi cu parter, o clãdire modernã cu etaj la colþul strãzii Castelului cu strada Genunchiului,care se pãstreazã ºi în prezent.11 Abia în anul 1898 Deubel figureazã ca locuind din nou în casa din str.Castelului nr. 83.12

Începând din anul 1902 prãvãlia de mezeluri a lui Friedrich Deubel se aflã în strada Hirscher lanr. 15, pânã în anul 1916 inclusiv.

În noua carte de adrese pentru Braºov, publicatã în anul 1927, Friedrich Deubel apare – la vârstade 82 de ani – încã fiind producãtor de mezeluri, locuind în strada Castelului nr. 83, dar având douãmagazine, unul în strada Poarta ªchei nr. 1, altul pe str. Michael Weiss nr. 5/Deubel Friedrich,Selchwaren-Erzeuger, Burggasse 83m Geschäft: Waisenhausgasse 1 und Michael Weiß Gasse 5.13

Încã din timpul ºcolii, profesorul sãu de ºtiinþe naturale Josef Meschendörfer14 (1832-1919) l-aîndemnat pe tânãrul Deubel sã colecþioneze lucruri din naturã.

Din cauza unei boli de stomac i se indicase medical petrecerea de mult timp în aer liber, iar înplimbãrile ºi excursiile în jurul Braºovului a strâns diferite specii de animale, dar în primul rândnevertebraþii gândaci. Îndemnul spre aceastã preocupare i-a fost dat în anul 1876, în timpul unei curebalneare la Pistyan (în Slovacia de azi), de entomologul Max von Hopfgarten din Viena, care l-ainiþiat pe Deubel în colecþionarea de tip ºtiinþific ºi în modalitatea de preparare a mostrelor degândaci.

Mai târziu, Deubel a intrat în legãturã cu Ludwig Ganglbauer15 (1856-1912), directorulMuzeului de ªtiinþe Naturale din Viena, ºi cu Karl Holdhaus (1883-1975), custodele aceluiaºimuzeu. Cu ambii a colaborat timp de decenii în domeniul cercetãrii entomologice. Rezultatele acestei colaborãri au fost publicate, în anul 1910, în volumul Cercetãri despre zoografia Carpaþilor, în carevolum Deubel a prezentat coleopterele din Ciucaº, Postãvarul, Munþii Bucegi, Piatra Craiului, MunþiiFãgãraº (Bâlea-lac, Negoiul), Parâng, Retezat ºi din Munþii Rodnei16.

Deubel a mai avut ºi alte legãturi ºtiinþifice, de exemplu cu naturalistul dr. Karl Petri(1852-1932) din Sighiºoara, autorul unei sinteze asupra faunei gândacilor din Transilvania, apãrutãîn anul 1911.17

Mai târziu, Deubel a publicat mai multe completãri ºi corectãri la aceastã sintezã.18

Colecþia de gândaci a lui Friedrich Deubel a fost accesibilã tot timpul, atât pentru specialiºti, câtºi pentru un cerc mai larg de interesaþi. În ghidul Braºovului din anul 1886 putem deja citi: „Cine seintereseazã pentru gândaci, sã se prezinte în magazinul fabricantului de mezeluri Friedrich Deubeldin clãdirea Teatrului, care este cu plãcere dispus sã arate colecþia sa bogatã ºi frumos aranjatã degândaci”19.

Colecþia de gândaci a fost expusã ºi prezentatã ºi cu prilejul unor manifestãri ºtiinþifice, cum afost adunarea itinerantã a Asociaþiei medicilor ºi naturaliºtilor maghiari din anul 189220, sau cu

89

Þara Bârsei

10 Ibidem, Braºov, 1890, LII (sic), alfab. p. 8.11 Dr. Eduard Gusbeth, Das Sanitätswesen in Kronstadt im Jahre 1890. Siebenter Bericht, Braºov, 1891, p. 49.12 Adressen-Buch…, Braºov, 1898, 60 (sic), alfab. p. 16.13 Neues Kronstädter Adressbuch, Braºov, 1927, p. 62.14 Friedrich Schuller, Schriftsteller-Lexikon der Siebenbürger Deutschen, Sibiu, 1902, IV, pp. 288-289; Hermann A. Hienz,

op. cit., Köln-Weimar-Wien, 2004, IX, p. 96.15 Eva Obermayer-Marnach (ed.), Österreichisches Biographisches Lexikon, Graz-Köln, 1957, 1. Band (A-Glä), p. 401

(pentru aceastã informaþie mulþumesc frumos colegei Agnes Bálint).16 Friedrich Deubel, Die Coleopterenfauna des Csukás, Schuler, Bucsecs, Königstein, Bulea-Sees, Negoi, Paring, Retyezat

und des Rodnaer Gebirges, în Karl Holdhaus, Friedrich Deubel, Untersuchungen über die Zoographie der Karpaten,Viena, 1910, pp. 126-200.

17 Hermann A. Hienz, op. cit., vol. IX, pp. 373-376.18 Friedrich Deubel, Ergänzungen und Berichtigungen zu Dr. Karl Petri Siebenbürgens Käferfauna, în „Jahrbuch des

Burzenländer Sächsischen Museums”, Braºov, 1925, I, pp. 67-95.19 Josef W. Filtsch, Die Stadt Kronstadt und deren Umgebung, Viena, 1886, pp. 37-38.20 Dr. Eduard Gusbeth, Das Gesundheitswesen in Kronstadt im Jahre 1892. Neunter Jahresbericht, Braºov, 1893, p. 85.


prilejul sãrbãtoririi a 400 de ani de la naºterea marelui umanist ºi reformator sas Johannes Honterus,în anul 1898, în cadrul expoziþiei organizate de Societatea Carpatinã Transilvanã21.

În 1898 Friedrich Deubel a donat ºcolilor evanghelice din Braºov – în primul rând LiceuluiHonterus – o colecþie de gândaci în treizeci de vitrine, conþinând 12.528 de exemplare.22

Din bogata sa colecþie Deubel a trimis dublete la muzeele de ºtiinþe naturale din Sibiu,Budapesta, Viena ºi Frankfurt am Main.23

În anul 1908, Friedrich Deubel a fost unul dintre membrii fondatori ai Muzeului Sãsesc al ÞãriiBârsei, cãruia i-a dat colecþia sa de gândaci mai întâi pentru expunere, iar apoi i-a donat-o,obligându-se sã o îngrijeascã pânã la moartea sa.

Dupã 1948, cea mai mare parte a colecþiei lui Friedrich Deubel a fost preluatã de Institutul deSilviculturã (în circa 60 de vitrine), pãstratã ulterior în muzeul zoologic al Facultãþii de Silviculturã,însã fãrã sã fie menþionat numele colecþionarului.24

Bilanþul activitãþii sale ºtiinþifice de peste o jumãtate de secol este descoperirea a 41 de speciinoi, dintre care 31 de gândaci, 4 miriapozi, 3 melci, 2 specii de viespi ºi o specie de fluturi (care îipoartã numele).

În anul 1925 aniversarea de 80 de ani a lui Friedrich Deubel a fost o adevãratã sãrbãtoare pentrucomunitatea sãseascã braºoveanã.

Încã în anul 1932, la vârsta de peste 87 de ani, el a urcat în Muntele Postãvarul, fãrã maºinã ºifãrã teleferic!

Friedrich Deubel a murit la Braºov, la 9 ianuarie 1933.25

Pentru meritele sale în explorarea Carpaþilor ºi drept recunoºtinþã pentru promovarea turismuluiîn împrejurimile Braºovului, drumul montan de la Diham la Bucºoi a primit încã din anul 1897numele lui Deubel.26 Iar dupã moartea lui, ºi cabana Mãlãieºti a Societãþii Carpatine Transilvane i-aprimit numele.27

Dupã 1990, o fundaþie „Friedrich Deubel” s-a preocupat de pozarea marcajelor turistice înmunþii din împrejurimile Braºovului.

În arhiva Muzeului „Casa Mureºenilor” s-au pãstrat 50 de documente din corespondenþaºtiinþificã a lui Friedrich Deubel. Cele mai multe provin de la Karl Holdhaus (12 piese din perioada1902-1913); urmeazã cele de la Ludwig Ganglhofer (7 piese din anii 1892-1901), Karl Petri (6 piesedin anii 1892-1910), Ludwig Bach (5 piese din anii 1909-1915) ºi Méhely Lajos (2 piese 1904-1905). Corespondenþa lui Deubel demonstreazã legãturile sale ºtiinþifice cu Austria, Germania, Ungaria ºiElveþia.

Din cele relatate mai sus, rezultã pe scurt biografia unui braºovean foarte merituos, care,dintr-un amator, a devenit unul din specialiºtii entomologi recunoscuþi pe plan european.

90

Gernot Nussbächer

21 Idem, Das Gesundheitswesen in Kronstadt in den jahren 1897 und 1898. Zwölfter Bericht, Braºov, 1899, p. 120 ºi p. 122;Josef Schuller, Kronstadt. Neuer illustrierter Führer durch die Stadt und deren Umgebung, Braºov, 1898, p. 67.

22 Eduard Gusbeth, Das Gesundheitswesen … 1897 und 1898, p. 91.23 Hermann A. Hienz, op. cit., vol. VI, p. 5.24 Heinz Heltmann, Friedrich Deubel – ein siebenbürgischer Heimatforscher, în „Karpatenrundschau”, 3 (14), nr. 9, 10

ianuarie 1970.25 „Kronstädter Zeitung“, anul 97, nr. 8, 11 ianuarie 1933 (anunþul morþii); J(ulius) T(eutsch), Friedrich Deubel sen. †

(necrolog), în „Kronstädter Zeitung“, anul 97, nr. 10, 13 ianuarie 1933, p. 5; Erich Jekelius, Unsere Toten, în„Mitteilungen des Burzenländer Sächsischen Museums”, Braºov, 1937, II, p. 122; Erhard Antoni, Friedrich Deubel, einKronstädter Sammler, Braºov, 1933, 16 p.

26 Dr. Eduard Gusbeth, Das Gesundheitswesen…1897 und 1898, p. 119 ºi p. 161.27 Heinz Heltmann, loc. cit.


Zusammenfassung

Die Arbeit bringt Angaben über das Leben und Wirken des verdienstvollen KronstädterEntomologen Friedrich Deubel (13. Januar 1845 - 9. Januar 1933). Anlaß für diese Arbeit war dieVerzeichnung von 50 Schriftstücken aus dem Nachlaß dieses Forschers, die aus den Beständen desfrüheren Burzenländer Sächsischen Museums in das Archiv des Gedenkmuseums der FamilieMuresianu in Kronstadt gelangt sind.

Es wird zuerst die Berufslaufbahn von Friedrich Deubel als Fleischhauer undSelchwarenerzeuger vorgestellt, danach seine wissenschaftliche Tätigkeit und seine Verdienste umdie Erforschung der Käferfauna Siebenbürgens, sowie seine Beziehungen zu anderenFachwissenschaftlern vor allem aus Siebenbürgen und aus Österreich.

Das Ergebnis seiner Forschungen ist die Entdeckung von 41 neuen Arten, davon 31 Käfer, vierTausendfüßler, drei Schnecken, zwei Wespenarten und eine Schmetterlingsart, die alle seinenNamen tragen. Seine große Käfersammlung schenkte Friedrich Deubel dem BurzenländerSächsischen Museum, dessen Mitbegründer er im Jahre 1908 war. Ebenso schenkte er reicheKäferkollektionen den Kronstädter Schulen und belieferte auch die Naturwissenschaftlichen Museenin Hermannstadt, Budapest, Wien und Frankfurt am Main aus seinen Sammlungen.

91

Þara Bârsei


Gherghina BODA

COLECÞIONARI TRANSILVÃNENI DIN A DOUAJUMÃTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA

Influenþele Umanismului ºi ale Renaºterii, ale Iluminismului ºi ale Romantismului, cu totcortegiul lor de consecinþe, s-au simþit ºi în Transilvania – aºa cum era ºi firesc, datã fiind deschidereasa spre Apus, determinatã de situaþia politicã în care se afla. Începând cu secolul al XVIII-lea înspecial, înainte de înfiinþarea colecþiilor muzeale ºcolare ºi a asociaþiilor ºi societãþilor culturale ºiºtiinþifice (iniþiatoarele muzeelor moderne din a doua jumãtate a secolului urmãtor), în Transilvaniaau apãrut diverºi colecþionari – oameni de ºtiinþã sau diletanþi – care au format numeroase colecþii deantichitãþi, istorie, etnografie, artã ºi ºtiinþe naturale, din care, ulterior, s-au format nucleele unormuzee ºcolare, naþionale, judeþene sau locale.

Caracteristica comunã a acestor colecþionari a fost pasiunea puternicã pe care o nutreau faþã demãrturiile trecutului ºi ale operelor fãurite de om în decursul timpului, mãrturii ale geniului umanmanifestat în diverse domenii, precum ºi faþã de mãreþia, frumuseþea ºi complexitatea naturii. Înprocesul de constituire a colecþiilor particulare au fost cheltuite mari sume de bani, dar ºi multãmuncã, un efort susþinut ºi continuu de cercetare ºi descoperire a obiectelor-mãrturii ale trecutului ºiale naturii. Aceºti împãtimiþi colecþionari se deosebeau net de traficanþii sau de negustorii care aveauîn vedere doar profitul material, între cele douã categorii existând o acerbã competiþie în legãturã cuachiziþionarea antichitãþilor sau a altor obiecte vechi de valoare.

Majoritatea materialelor arheologice au fost obþinute în urma sãpãturilor, mai mult sau mai puþin sistematice, având în vedere cã arheologia ºtiinþificã era doar la începuturile sale, dar ºi în urmacercetãrilor de teren, la suprafaþã. Se pare cã numeroºi colecþionari ºi colecþiile lor au apãrut mai întâiºi în numãr mare în zonele bogate în relicve antice, adicã în partea de V ºi S-V a þãrii, corespunzând în linii mari cu Dacia romanã.1

În Transilvania, sub influenþa Umanismului ºi a Renaºterii, activitatea de colecþionare a începutde timpuriu, încã din veacul al XV-lea, interesul colecþionarilor îndreptându-se cu predilecþie sprematerialele din epoca romanã, constând în inscripþii, monumente sculpturale, monede. Nenumãratemãrturii ale antichitãþii au fost transportate în Ungaria, iar altele au împodobit curþile ºi parcurilecastelelor feudale sau ale conacelor rurale. Colecþiile erau eterogene ºi constituiau mai mult o mãsurãa bogãþiei celui care le deþinea, poate ºi un reflex al modei printre cei bogaþi de a-ºi împodobilocuinþele particulare cu tot felul de antichitãþi cu valoare artisticã deosebitã. Printre mãrturiiledocumentare ale existenþei de colecþii în secolul al XVII-lea se aflã ºi un inventar fãcut în anul 1680averii fraþilor Sava ºi Gheorghe Brancovici pe care aceºtia o aveau la reºedinþa lor din Sibiu, inventarfãcut la cererea principelui Apafi. Amintitul inventar preciza cã în casa de la Sibiu a mitropolituluiSava Brancovici s-au gãsit numeroase obiecte care demonstrau bunãstarea lui materialã, dar ºipreocupãrile lui cãrturãreºti: o mulþime de litere româneºti aºezate în patru table, o cruce româneascãfãcutã din lemn de chiparos, 7 fire mãrunte de trestii turceºti pentru condeie, o mulþime de scrisoriromâneºti, o cuºmã englezeascã de cazac, o stofã mai finã de Londra, postav viºiniu englezesc, ocãlimarã turceascã, un picior aurit pe dinãuntru ºi pe dinafarã, o farfurie auritã de argint cu o podoabãîn formã de coroanã cu pietre scumpe ºi turcoaze, o cruce româneascã de argint aurit, smãlþuitã ºitãiatã în lemn de chiparos având pe ea figuri de „flaiszon” (email?), o cârjã obiºnuitã de episcopromân, de sidef ºi argint aurit, o mitrã de episcop din catifea neagrã cusutã ºi împodobitã foarte bogatcu scofiu alb ºi galben, cu mãrgãritare, un lanþ de argint aurit cu o cruce tot de argint aurit, o carte

92

Gherghina Boda

1 I.I. Russu, Precursorii muzeografiei ºtiinþifice: colecþionarii de materiale arheologice, în „Acta MN”, XII, 1975, p. 192.


româneascã împodobitã, un instrument bogat de argint aurit în formã de sfeºnic aparþinând rituluiromânesc, o foarte bogatã hainã de episcop legatã într-un mãnunchi constând în 13 bucãþi demateriale de mãtase, unele cusute bogat cu scofiu ºi chiar cu mãrgãritare, actul de confirmare alregelui Ioan, o traistã cu cãrþi româneºti, alta cu tipãrituri româneºti, 14 saci cu cãrþi tipãrite înromâneºte, scrisori, scrieri ºi cãrþi în românã, maghiarã ºi latinã în numãr de 66 ºi un ziar legat înpiele.2 Mitropolitul a avut ºi o bibliotecã considerabilã, cuprinzând atât cãrþi româneºti, cât ºi strãine,o parte din aceasta donând-o Mitropoliei din Alba Iulia alãturi de numeroase obiecte bisericeºti,odãjdii ºi alte tipãrituri.

Dar de adevãraþii colecþionari care din pasiune au adunat colecþii sistematice putem vorbi doarîncepând cu secolul al XVIII-lea, primul colecþionar din Transilvania de tip european iluminist fiindbaronul Samuel von Brukenthal, primul care ºi-a pus colecþiile la dispoziþia publicului larg.Colecþiile private ale baronului, constituite dupã modele central-europeane, îmbogãþite ºidiversificate în timp au fost baza viitorului muzeu public, primul muzeu transilvãnean, MuzeulBrukenthal de la Sibiu.

Acest prim muzeu de pe teritoriul de areal românesc, de fapt singurul muzeu la acea datã din S-EEuropei, s-a deschis oficial în anul 1817, la doar 7 ani de la deschiderea Galeriei Naþionale dinLondra, cuprinzând iniþial 1090 picturi din colecþia particularã a baronului Samuel von Brukenthal.Colecþia sa de artã a fost deschisã publicului încã din 1790, cu 3 ani înaintea deschiderii MuzeuluiLouvre în 1793, galeria sa fiind menþionatã în Almanach von Wien ca a doua galerie de tablouri dupãa principelui von Lichtenstein. La acea datã, galeria de tablouri Brukenthal era singura dinTransilvania.

Bogata colecþie privatã a baronului cuprindea pinacoteca, colecþia de gravuri, de minerale,numismaticã ºi biblioteca extrem de valoroasã. Aceste colecþii erau adãpostite în palatul Brukenthal,reºedinþã a guvernatorului Transilvaniei. Iniþial, el a colecþionat tablouri, stampe, monede ºi medalii,dar ºi cãrþi de valoare, nucleul colecþiei sale formându-se în perioada 1759-1774, timp pe care, înmarea lui majoritate, l-a petrecut la Viena.

Cea mai importantã ºi mai valoroasã colecþie a fost pinacoteca, fapt explicabil prin conjuncturacultural-artisticã europeanã, dar ºi prin existenþa faimoasei colecþii de opere de artã a Habsburgilor,în jurul cãreia gravitau nenumãraþi colecþionari particulari.

Colecþia de gravuri, complementarã celei de tablouri, a avut rolul ei de necontestat în circulaþiaoperelor de artã de valoare deosebitã. A fost constituitã dupã modelul cabinetelor vieneze ºi conþinea712 gravuri, conform unui inventar din 1783.

Colecþia de minerale a baronului von Brukenthal a constituit una dintre cele mai interesantecolecþii de mineralogie din epocã.

Bazele acestei colecþii, care cuprindea în cea mai mare parte minerale aparþinând MunþilorMetaliferi ai Transilvaniei, au fost puse cam prin anul 1780, ea fiind dezvoltatã de-a lungul întregiivieþi a baronului. La moartea lui von Brukenthal colecþia cuprindea un numãr de 2018 eºantioane.3

Îmbogãþitã ulterior cu eºantioanele din Munþii Apuseni ºi din Transilvania achiziþionate de cãtreconsilierul trezorier Johann Michael von Rosenfeld (1775-1837), în sumã de 1604 piese, Colecþia„Samuel von Brukenthal” cuprinde în prezent 3622 mostre mineralogice ºi, subordonat,petrografice.4

Exemplarele deþinute i-au conferit renumele de una dintre cele mai interesante colecþii demineralogie din epocã.

93

Þara Bârsei

2 Marina I. Lupaº, Mitropolitul Sava Brancovici, în „Anuarul Institutului de Istorie Naþionalã”, VII, Bucureºti, 1936-1938,pp. 79-80.

3 V. Ciuntu, Colecþii mineralogice ºi petrografice, în „Studii ºi comunicãri”, nr. 27, 1998, p. 37.4 Ibidem.


Colecþia de minerale Brukenthal a fost constituitã într-un mod sistematic ºi dupã criteriiºtiinþifice, fapt explicabil prin relaþiile avute de baron cu alþi naturaliºti ai epocii (Johann Fichtel, CarlEder, Johann Filtsch º.a.), precum ºi prin numãrul foarte mare de cãrþi de specialitate aflate înbiblioteca sa. Cam prin 1795 colecþia de minerale era deja constituitã.

Dacã colecþia de minerale a fost alcãtuitã mai mult dintr-o motivaþie de ordin extern, colecþia denumismaticã a fost rodul unei vechi pasiuni moºtenite din familie. Aceastã colecþie cuprindeamonede ºi medalii foarte diverse tematic, reflectând evantaiul larg al timpului, din antichitate pânã însecolul al XVIII-lea. La moartea sa, în 1803, colecþia totaliza 17.000 de monede, majoritatea extremde valoroase, fapt care l-a determinat pe Schönwiesner în 1807 sã-l menþioneze pe baronul vonBrukenthal în al sãu Catalogus Numorum Hungariae ac Transilvaniae Instituti NationalisSzechenyiani, colecþia sa numismaticã fiind consideratã ca una dintre cele mai importante colecþiieuropene prin valoroasele monede greceºti, romane, barbare ºi medievale de provenienþã transilvanãºi maghiarã, deþinute.5

Colecþia de antichitãþi, ca ºi celelalte colecþii ale sale, s-a constituit la sfârºitul secolului alXVIII-lea, fiind motivat de moda timpului ºi favorizat de funcþia sa de guvernator, care îi permiteaaflarea oricãror informaþii din domeniul arheologiei, precum ºi accesul la piesele descoperite în urmasãpãturilor. Colecþia cuprindea diverse statui romane, statuete de cult ºi funerare, monumentefunerare, basoreliefuri, reprezentãri ale zeilor Jupiter ºi Mithras, cea mai valoroasã piesã fiind ununicat descoperit în Dacia romanã, ºi anume, o divinitate htonianã, Hecate triformis, originarã dinsudul Asiei, sub forma unei statui de marmurã din secolele II-III d.Hr., statuie descoperitã la OcnaMureº.

Biblioteca a constituit locul de suflet al baronului, în care delectarea se îmbina perfect cuîmbogãþirea spiritualã, dragostea de carte fiindu-i inoculatã de timpuriu ºi amplificatã pe tot parcursulvieþii. Viaþa de la Curtea din Viena, contactul cu mediile intelectuale ºi masone, precum ºi rafinareasa intelectualã sub influenþa Iluminismului l-au impulsionat pe von Brukenthal sã constituie obibliotecã extrem de valoroasã, loc de întâlnire ºi de stimulare a iubitorilor de carte. De aici au pornitmulte iniþiative ale creãrii de societãþi ºtiinþifice pentru culturalizarea celor mulþi ºi tot aici s-a formatprima generaþie de istorici autohtoni.

În biblioteca baronului au lucrat în permanenþã patru legãtori de cãrþi, care, pe unele cãrþi, auimprimat superex-librisul acestuia. În anul 1789, în cadrul bibliotecii s-a deschis un cabinet delecturã, la care doritorii se puteau abona cu 8 florini pe an, în fiecare miercuri având loc aici o lecturãdeschisã.6 Cel care a organizat ºi a contribuit la funcþionarea bibliotecii a fost Samuel Hahnemann,adus de baronul von Brukenthal la Sibiu tocmai în acest scop.

Biblioteca însuma 15.972 de volume din domeniul social-politic, filosofic, ºtiinþific, istoric,istoria artelor, beletristic, precum ºi 200 de volume care formeazã fondul de manuscrise. Pe parcursultimpului biblioteca a fost îmbogãþitã, astfel cã prin anii 1921-1922 biblioteca dispunea de un fond decarte de 127.177 volume.7 Dintre cele mai vechi manuscrise putem cita Summa de trinitate et fidecatholica, din 1398, Codex Altenberger din secolul al XIV-lea, Breviarium Brukenthal ºi unAntifonarium din secolul al XV-lea, articolele Dietei ardelene din secolele XVI-XVIII, diplome aledomnitorilor români etc.8

Biblioteca deþinea aproximativ 300 de incunabule, cel mai vechi fiind cel al lui Toma d’Aquinodin 1469, una dintre cele mai importante tipãrituri ale lumii9, dar ºi o interesantã colecþie de hãrþi.

94

Gherghina Boda

5 Ibidem, p. 26.6 N. Lupu, Cetatea Sibiului, Bucureºti, 1966, p. 35.7 C. Petranu, Muzeele din Transilvania, Banat, Criºana ºi Maramureº. Trecutul, prezentul ºi administrarea lor, Bucureºti,

Ed. Cartea Româneascã, 1922, p. 83.8 Ibidem, pp. 87-88.9 Ibidem, p. 90.


În veacul al XIX-lea putem vorbi de o realã înflorire a activitãþii de colecþionare în domeniularheologic, istoric, etnografic, ºtiinþe naturale ºi artã. Multe dintre aceste colecþii au format – încã dintimpul vieþii sau dupã moartea posesorilor lor – nucleul unor colecþii muzeale ºcolare ºi al muzeelorfondate în Transilvania de cãtre saºi, maghiari ºi români, cu precãdere în a doua jumãtate a secoluluial XIX-lea. Dacã unii colecþionari au rãmas anonimi, marea lor majoritate au rãmas consemnaþi îndocumentele vremii datoritã activitãþii desfãºurate ºi a colecþiilor întocmite cu multã trudã ºicheltuieli materiale însemnate, cunoscuþi ca pionieri ai muzeografiei româneºti. Ca semn de omagiupentru realizãrile lor, multe dintre valoroasele lor colecþii care se aflã în patrimoniul muzeal le poartãºi în prezent numele.

Printre amatorii de antichitãþi îi putem aminti pe David Urs de Margina, M. I. Ackner, A. Váradi,I. Munteanu, F. Nopcea, J. Kemény, Karol ºi Géza Kuun, Carol ºi Zsofia Torma, I. Cserei,I. Téglás º.a.

Printre colecþionarii de material etnografic ºi preistoric din Transilvania pot fi amintiþi ºi HansUngar ºi Karl Haldenwang.

H. Ungar, originar din pãrþile Sibiului, a activat mulþi ani în cadrul Asociaþiei Sebastian Hann, oasociaþie sãseascã care purta numele celui mai renumit giuvaergiu sas. Asociaþia a luat naºtere în anul1904, iar activitatea ºi-a desfãºurat-o la Sibiu, având ca scop declarat sprijinirea nãzuinþelor artisticeale saºilor din zonele locuite de aceºtia.10 Asociaþia avea secþii la Sibiu, Braºov ºi Sighiºoara ºi timpîndelungat a constituit una dintre principalele îndrumãtoare ale vieþii cultural-artistice sãseºti.

H. Ungar a desfãºurat în cadrul Asociaþiei o activitate deosebit de prolificã, el remarcându-se caun neobosit colecþionar ºi un susþinãtor înfocat al activitãþii de colecþionare în rândul saºilor, aldezvoltãrii gustului pentru frumos al publicului sibian, precum ºi al trezirii interesului acestui publicpentru valoarea artisticã a vechiului mobilier, a produselor meºteºugãreºti vechi ºi a artei popularesãseºti. În decursul anilor, H. Ungar a reuºit sã adune o colecþie valoroasã de piese de mobilier în stilBaroc, Rococo, Empire ºi Biedermeier, ceasuri vechi de porþelan preþios ºi sticlã finã, vase de aramãºi de cositor, ceramicã popularã.11

K. Haldenwang, colecþionar din zona Sebeºului, timp de peste 20 de ani ºi-a desfãºuratactivitatea la Sighiºoara ca procurist al firmei „Kamner & Jekelius”, la filiala din oraº. Era unpasionat al etnografiei ºi al preistoriei. Încã din deceniul al ºaptelea al secolului al XIX-lea,Friederich Wilhelm Schuster, împreunã cu elevii sãi, a fãcut primele sãpãturi arheologice la Sebeº ºiPetreºti, trezind astfel interesul pentru arheologie, istorie ºi etnografie, atât elevilor, cât ºi dascãlilorde la Gimnaziul evanghelic din Sebeº. Acest fapt era susþinut de programele ºcolare care se tipãreauanual ºi în care erau notate ºi obiectele donate colecþiilor gimnaziului dar ºi numele donatorilor, înacestea fiind înscriºi ºi mulþi elevi, în grup sau individual, care donaserã obiecte etnografice, istoriceºi preistorice, culese în special de la Petreºti. De asemenea, este consemnatã ºi colecþia donatãgimnaziului de F. W. Schuster, compusã din obiecte de lut, piatrã ºi din oase gãsite la Turdaº.12

Interesul pentru colecþionare i-a fost cultivat ºi lui K. Haldenwang încã din perioada ºcolii, pe care ofrecventase la Sebeº.

K. Haldenwang era membru al Asociaþiei ºtiinþifice ardelene (Verein für SiebenbürgischeLandeskunde), al secþiei braºovene a Asociaþiei carpatine din Ardeal (SiebenbürgischerKarpatenverein) ºi al Asociaþiei Sebastian Hann de la Sighiºoara. Deºi nu era absolvent al unor ºcoliînalte, Haldenwang a desfãºurat o prodigioasã activitate ºtiinþificã, ca autodidact, ºi a cultivat relaþiide colaborare ºi prietenie cu mulþi oameni de ºtiinþã ai vremii sau remarcabili autodidacþi ca ºi el,printre care îi putem aminti pe Julius Teutsch (1867-1936), împãtimit arheolog ºi autor de studii

95

Þara Bârsei

10 Theobald Streitfeld, Colecþionarii Hans Ungar ºi Karl Haldenwang, în „Apulum”, XI, 1973, p. 873.11 Ibidem, p. 874.12 Ibidem, p. 875, nota 2.


ºtiinþifice, unul dintre fondatorii Muzeului Sãsesc al Þãrii Bârsei din Braºov, Friederich Deubel(1845-1933), alt fondator al Muzeului Sãsesc din Braºov (un bun cunoscãtor al coleopterelor dinTransilvania ºi posesor al unei colecþii valoroase, 41 de specii fiind descoperite de el ºi o specie defluturi chiar purtându-i numele), profesorul Julius Römer, renumitul botanist, doctor honoris causaal Universitãþii din Breslau º.a.13

Un alt cunoscut colecþionar transilvãnean este medicul Andreas Breckner din Agnita, primultransilvãnean care a ajuns pe pãmânt japonez. Funcþia de medic pe vasul „Fasana” al Marinei derãzboi austriece i-a permis ca, în primãvara anului 1871, sã plece în Orientul Îndepãrtat (Japonia,China, India, Indonezia, Ceylon etc.), din cãlãtoriile sale întorcându-se cu nenumãrate obiecte pecare, odatã ajuns în þarã, le-a donat Societãþii de ºtiinþe naturale din Sibiu.14 Breckner era cunoscutca un entuziast naturalist ºi etnolog amator. Colecþia medicului cuprindea urmãtoarele materiale15:1) din China: un cuþit, o furculiþã ºi o scobitoare, 9 desene colorate pe hârtie de orez ºi din alte fibrevegetale, un domino, un joc de cãrþi, o cutie cu coleoptere; 2) din Japonia: 4 cutii cu coleoptere ºilepidoptere, 1 suport cu un ac din os de balenã ºi 11 sãgeþi, un pumnal folosit în ritualul harakiri, unmodel de lance, o armurã completã din Jokohama, o umbrelã de soare ºi una de ploaie, un evantai, opipã ºi o pungã de tutun, 5 perii cu dinþi din lemn, 2 pensule pentru scris, o maºinã pentru socotit, unmanuscris, o hartã a globului, 2 lampioane din hârtie, a statuetã a lui Budha din lut ars, diferite feluride hârtie; 3) din Manila: un coral, 2 bucãþi de rãºinã gumoasã, mai multe fibre de la un soi de bananeutilizate la þesutul pânzei pentru navigaþie, 10 scoici „kauri” utilizate de indigeni ca monede; 4) dinSingapore: 2 bucãþi de coral, un borcan cu melci mici, 52 de cochilii, un evantai; 5) din Jawa: unbumerang din bambus ºi unul din stejar, un arc cu 5 sãgeþi lungi, cu vârful din os ºi din fier, un pumnal„Kris”, un scut îmbrãcat în piele, un cordon; 6) din Siam: un manuscris religios împreunã cuinstrumentul de scris, 22 foi de rugãciuni în limba pali scrise pe pergament, 3 statuete reprezentânddiferiþi zei, 3 borcane cu diferite reptile; 7) din Ceylon: modelul unei bãrci singhaleze, 2 nuci decocos, plante ºi flori de scorþiºoarã; 8) din India, 3 cuiburi ale lui „Wbervogel”; 9) din zona MãriiRoºii, o scoicã de mãrgãritar.

Aceste obiecte au fost colecþionate de Breckner în doar trei ani, prin ele acesta fiind situat printrefruntaºii muzeologiei etnologice româneºti. Colecþia sa se aflã în prezent la secþia de Etnologie ºiArtã popularã ºi cea de ªtiinþe naturale – Muzeul Brukenthal din Sibiu.

Un alt cunoscut ºi pasionat colecþionar etnograf a fost Franz Binder, care a plecat spre Africaprin luna septembrie 1849.16 În Transilvania se va întoarce abia în anul 1862, pentru serviciile adusepatriei fiind recompensat chiar de împãratul Franz Iosif cu o mare decoraþie.

Din cãlãtoriile sale de-a lungul Nilului ºi din þinuturile Sudanului, F. Binder a adunat un numãrde 546 de obiecte din Africa Centralã, Sudan, Abisinia, Egipt ºi Palestina, o parte a acestor obiectefiind donate Societãþii de ºtiinþe naturale din Sibiu, o alta Gimnaziului evanghelic din Sebeº, iaraltele dãruite prietenilor ºi rudelor.17 Bogata sa colecþie cuprindea diferite feluri de arme folosite detriburile africane (lãnci, arcuri, sãgeþi, tolbe, scuturi, mãciuci ºi pumnale de aruncat), obiecte deîmbrãcãminte, de uz casnic ºi de cult, ºorþuri de ierburi ºi piele, discuri de scoici, plãci de fier pentrugambe, brãþãri de metal ºi fildeº, scaune în formã de animale, amulete, pungi, sandale, goarne, tobe,clopoþei pentru dansuri, pipe, 179 de plante medicinale din regiunea Nilului etc.18 Importanþacolecþiei lui Binder a constat în aceea cã este cea mai veche de tip african din Europa, colecþiile sale

96

Gherghina Boda

13 Ibidem.14 Ion Drãgoescu, Andrée Erhard, Colecþionarul Andreas Breckner, în „RM”, nr. 1, 1972, p. 29.15 Ibidem.16 Mihail Ackner, Franz Binder, cãlãtor ºi colecþionar, în „Studii ºi comunicãri”, III, 1961, Alba Iulia, p. 302.17 Mihail Ackner, loc. cit., p. 303.18 Ibidem.


de botanicã ºi de etnografie fiind considerate de exploratorul Heinrich Barth ca cele mai bogate de peplan european.

Acestor colecþionari prezentaþi li se adaugã mulþi alþii, care fie au activat în cadrul asociaþiilor ºisocietãþilor cultural-ºtiinþifice transilvãnene, fie au colaborat cu acestea. Numãrul lor era mare, iarînsemnãtatea unor colecþii era de renume european. Importantã însã rãmâne valoare ºtiinþificã acolecþiilor, impulsul dat de aceºtia ºtiinþei, descoperirile pe care le-au fãcut în munca lor de cercetareºi, nu în ultimul rând, dãruirea cu care ºi-au dedicat timpul, efortul fizic ºi intelectual ºi resurselemateriale pentru a pune o pietricicã la edificiul ºtiinþific ºi muzeografic transilvãnean.

Résumé

À partir de XVIIIème siècle, avant la fondation des associations, des sociétés culturelles et des

musées, en Transylvanie il y a eu de différents collectionneurs, hommes de sciences ou dilettants, qui

ont accumulaient de nombreuses collections d’antiquités, d’histoire, d’éthnographie, d’art et de

sciences naturelles. Ces collections ont constitué ultérieurement le noyau des musées scolaires,

nationaux, départementaux ou locaux.

Le premier collectionneur de Transylvanie d’envergure européenne, adepte de l’Illuminisme, a

été le baron Samuel von Brukenthal. Ses collections ont formé la base du Musée Brukenthal – le

premier musée de Transylvanie –, ouvert au public en 1817.

Parmi les collectionneurs d’antiquités nous pouvons mentionner les noms de David Urs de

Margina, M. I. Ackner, A. Váradi, I. Munteanu, F. Nopcea, J. Kemény, Karol et Géza Kuun, Carol et

Zsofia Torma, I. Cserei, I. Téglas etc., et parmi les collectionneurs de matériaux éthnographiques et

préhistoriques: Hans Ungar et Karl Haldenwang.

Andreas Breckner et Franz Binder, les connus naturalistes et ethnologues, ont constitué des

collections d’objets qui provenaient de divers pays exotiques.

97

Þara Bârsei


Ana-Maria POP

MULTICULTURALISM ETNIC –FACTOR PARTICULARIZANT AL REGIUNII ÞARA BÂRSEI

IntroducereDin cele mai vechi timpuri ºi pânã în prezent, omul a simþit mereu nevoia de identificare, de

creare a unui spaþiu propriu, pe care a încercat sã-l apere cu orice preþ. Orizontul local, limitat, iniþial,la casa ºi împrejurimile acesteia, a fost extins treptat la întreaga comunitate, respectiv, la nivelulîntregii localitãþi, conducând, în prezent, la o suprapunere a spaþiului la scarã regionalã. Raportarea la teritoriu se face þinându-se cont de aspectele realitãþii prezente, nu de puþine ori confruntându-ne culimite regionale distincte, diferite de cele actuale.1

Cele mai tipice regiuni geografice mentale din România sunt „þãrile”, adevãrate „enclave deconservare a arhaismelor dar ºi spaþii trãite-ecumenizate”2. Regiune geograficã prin excelenþã,suprapusã unor realitãþi istorice, cu un anumit tip de valorificare economicã, Þara Bârsei areprezentat o vatrã de culturã ºi civilizaþie, un nucleu de apariþie ºi dezvoltare a mai multor etnii.

Cadrul etnic al regiuniiSpaþiu de coabitare a mai multor etnii, Þara Bârsei s-a individualizat în cadrul spaþiului

carpato-danubiano-pontic printr-o perpetuare a elementelor spirituale dobândite, transmise atât pecale oralã, cât ºi cu ajutorul „condeiului”. Apãrutã ºi cristalizatã în spaþiul rural, spiritualitatea îºi valãsa amprenta ºi în mediul urban, vizibilã atât la nivel arhitectural, cât ºi prin implementarea uneimentalitãþi a locuitorilor sau a unui comportament social specific.

Analizând datele Recensãmântului General al Populaþiei ºi al Locuinþelor din 2002, vomidentifica mai multe categorii de etnii, care convieþuiesc ºi conlucreazã în spaþiul geografic dat,aspect transpus într-un benefic schimb de experienþã. În mediul urban, la nivelul celor 9 localitãþicare aparþin regiunii Þara Bârsei, se observã o predominanþã a populaþiei româneºti3, urmatã de opondere însemnatã de locuitori de etnie maghiarã4 (figura 1). Oscilaþii ale ponderii etniilor s-auînregistrat de-a lungul secolelor, dar în prezent, în unele localitãþi, numãrul locuitorilor de etniemaghiarã este mult mai mare decât cel al românilor, în special în zona Þinutului Secuiesc. Dovadã stãºi folosirea inscripþiilor bilingve sau a folosirii limbii maghiare în administraþie, conform noii legi aadministraþiei publice locale din mai 2002, care se referã ºi la cazul localitãþilor în care populaþiaminoritarã depãºeºte un procent de 20% din numãrul total de locuitori.

Politica sporirii natalitãþii promovatã în anii comunismului a avut drept consecinþã creºtereanumãrului de rromi5, aceºtia având un procent destul de ridicat din numãrul total de locuitori. Într-unnumãr mult mai restrâns astãzi, ca rezultat direct al fenomenului de migrare, se regãseºte ºi populaþiade etnie germanã.6 Fiind un spaþiu al interferenþelor culturale, vom menþiona ºi existenþa altor

98

Ana-Maria Pop

1 În cazul regiunii Þara Bârsei s-au vehiculat mai multe limite, acestea corespunzând realitãþilor unei anumite perioadeistorice. De-a lungul perioadei feudale, datoritã unei penurii a documentelor istorice, s-au considerat limitele Þãrii Bârseica fiind suprapuse regiunii propriu-zise a Braºovului, omiþându-se multe alte aspecte (dovezi arheologice, mãrturii aleexistenþei unei populaþii autohtone în momentul colonizãrilor realizate de regalitatea maghiarã etc.). Actualmente,trecându-se în revistã atât mãrturiile arheologice (descoperirea anumitor aºezãri, anumitor obiecte ºi unelte casnice, a unormonezi etc.), cât ºi documentele de sorginte istoricã, limitele regiunii Þara Bârsei coincid cu cele ale DepresiuniiBraºovului, numitã ºi Depresiunea internã a Carpaþilor de Curburã.

2 P. Cocean, Þara/The Land – A Typical Geographical Region of Romania, în „Revue Roumaine de Géographie”, Bucureºti,Editura Academiei, 1997, vol. 41.

3 Românii deþin un procent de 76% din numãrul total de locuitori din mediul urban.4 Populaþia maghiarã înregistreazã o pondere de 21,8% din populaþia totalã urbanã a regiunii.5 O pondere de 0,9% din locuitorii aºezãrilor urbane din Þara Bârsei s-au declarat rromi.6 Germanii deþin un procent de 0,5% din numãrul total de locuitori, la nivel urban, cu o extindere în localitãþile Braºov,

Codlea, Râºnov, Sfântu Gheorghe.


comunitãþi etnice, chiar dacã aportul acestora la specificitatea culturalã a regiunii nu a fost atât deînsemnat ca acela al populaþiilor deja amintite, respectiv, ruºi ºi lipoveni7, ucraineni8, sârbi, ceangãi9,alte etnii (evrei, greci, turci, tãtari, croaþi, slovaci, cehi etc.).

Fig. 1. Structura populaþiei pe etnii, la nivel urban (2002)

Sursa: DJS Braºov ºi DJS Covasna

În ceea ce priveºte mediul rural, structura populaþiei respectã aceeaºi repartiþie spaþialã a etniilor, cu predominanþa populaþiei de origine româneascã10, în partea vesticã a Þãrii Bârsei, urmatã de unprocent ridicat de maghiari11, în special secui, în partea esticã a regiunii (figura 2). Numãrul ridicat de rromi se menþine ºi în mediul rural, unde, nu în puþine cazuri, ocupã o jumãtate din numãrul total delocuitori.12 Germanii13 se întâlnesc într-un numãr scãzut în localitãþile din vecinãtatea Braºovului, iarrestul minoritãþilor sunt destul de slab reprezentate în mediul rural14.

99

Þara Bârsei

7 Conform Recensãmântului general al Populaþiei ºi al Locuinþelor din 2002, din numãrul total de locuitori din mediul urban(478.198 locuitori), doar 124 s-au declarat ca fiind ruºi ºi/sau lipoveni (respectiv, 0,02% locuitori), întâlniþi în Braºov(103), Codlea (5), Zãrneºti (5), Predeal (2), Râºnov (4), Sãcele (1), Sfântu Gheorghe (4).

8 Minoritarii ucraineni ocupã un procent destul de redus, raportat la numãrul total de locuitori, respectiv, 0,01% dinpopulaþia urbanã a regiunii Þara Bârsei, aceºtia fiind identificaþi în cuprinsul localitãþilor Braºov, Sfântu Gheorghe, TârguSecuiesc, Covasna.

9 Populaþie ceangãiascã (0,02% din numãrul total de locuitori din mediul urban) se regãseºte în localitãþile Sfântu Gheorghe,Braºov, Târgu Secuiesc, Covasna.

10 Românii deþin 47,8% din numãrul total de locuitori ai mediului rural.11 Cu un procent asemãnãtor populaþiei româneºti se regãseºte ºi populaþia maghiarã, care deþine 47,1% din totalul populaþiei

rurale.12 La scarã regionalã, la nivelul localitãþilor rurale s-a identificat un procent de 4,5% de rromi, însã existã localitãþi în care

ponderea acestora este mult mai mare: 19% în Belin, 10,2% în Dumbrãviþa, 29,4% în Hãghig, 37,5% în Ormeniº, 10,6% înTãrlungeni, 48% în Vâlcele.

13 Germanii deþin un procent scãzut, respectiv, 0,4% din numãrul total de locuitori din spaþiul rural.14 Ponderea celorlalte minoritãþi la nivel rural (ca pondere din numãrul total de locuitori), conform Recensãmântului General

al Populaþiei ºi al Locuinþelor din 2002, este urmãtoarea: ucraineni (0,007%), ruºi ºi lipoveni (0,004%), ceangãi (0,01%).


Fig. 2. Structura populaþiei pe etnii, la nivel rural (2002)

Sursa: DJS Braºov ºi DJS Covasna

Factorii de apariþie a etniilorPopulaþia autohtonã de origine româneascã, alãturi de coloniºtii germani sau secui (colonizaþi de

regii maghiari în secolele XII-XIII) sau de imigranþii de alte etnii, a contribuit la diversitatea culturalãregionalã prin afirmarea propriilor valori culturale. Un întreg arsenal de factori istorico-geografici,sociali ºi economici a condus la alegerea acestui spaþiu de convieþuire.

Ipoteza conform cãreia, înainte de colonizarea diferitelor popoare de cãtre Regatul Maghiar, seafla pe teritoriul bârsan populaþie de origine româneascã este acceptatã actualmente, mãrturie stând,în lipsa unor documente istorice, diferite vestigii arheologice. Fundul depresionar al regiunii, de-alungul vãilor, era deja locuit, societatea fiind organizatã în aºa-numitele obºti sãteºti, un fundament alviitoarelor instituþii administrativ-teritoriale feudale româneºti (cnezate, voievodate). Obºtile sãteºti,bazã socialã a unitãþilor politico-administrative, sunt identificate pe teritoriul Þãrii Bârsei „pe malulstâng al Oltului Superior, în depresiunea Buzãului ardelean, în depresiunea Bârsei, în depresiunea

100

Ana-Maria Pop


Bran-Râºnov, în depresiunea Codlea-Feldioara”15. S-au identificat astfel aproape 25 de obºti sãteºti,grupate în mai multe concentrãri demografice.

Începând cu secolul al XI-lea, Ungaria a început cucerirea treptatã a Transilvaniei, însãincapacitatea regilor Ungariei de a stãpâni, în totalitate, teritoriile cucerite de români a dus lacolonizarea unor grupuri etnice din afara regatului (secuii ºi saºii). Colonizaþi la est de CarpaþiiOrientali de Regatul feudal Maghiar, secuii au fost colonizaþi cu scop strategic, aceºtia fiind folosiþica paznici ai hotarelor. Tot în scop politico-militar (dorinþa regilor maghiari de a-ºi consolidadominaþia în teritoriu)16 ºi economic au fost colonizaþi ºi saºii. În Transilvania, enclavele de populaþiegermanã din mediul rural se aflau printre români.

În Evul Mediu, datoritã influenþei actorilor politici, structura etnicã a cunoscut modificãri îndefavoarea românilor. Transilvania a rãmas mereu, din punct de vedere etnic, româneascã, iar dinpunct de vedere politic-instituþional ºi-a pãstrat preponderenþa româneascã doar la nivel local. Omarcã a autonomiei a constituit-o perpetuarea instituþiilor româneºti: voievodatele, dreptulromânesc, Biserica Ortodoxã, portul ºi obiceiurile populare. Dupã cucerirea de cãtre regii maghiari,s-au implementat mai multe instituþii strãine, cu caracteristici precum: voievodul a devenit un înaltdemnitar al regelui, s-au înfiinþat comitatele, au fost colonizate populaþii strãine, care au fostîmproprietãrite. Lipsiþi de privilegii (de care beneficiau fie saºii, fie maghiarii), românii pãtrund totmai greu în actele scrise ºi beneficiazã de drepturi din ce în ce mai puþine. Printre privilegiile de carese bucurau secuii sau saºii amintim: dreptul de posesie asupra pãdurilor ºi apelor, scutirea de vãmipentru negustorii braºoveni – ceea ce a dus la o intensificare a comerþului, libertatea de a-ºi alegesinguri reprezentaþii clerului (în cazul saºilor) etc.

Alte oscilaþii ale ponderii etniilor s-au reîntâlnit ºi în perioada interbelicã, apoi în ceacontemporanã, când, dupã 1990, s-a înregistrat o plecare în masã a germanilor, de aceastã datã îndirecþie inversã (înspre Germania). Ca urmare a politicii pronatalitate duse în anii 1970-1990, apoi alegalizãrii avorturilor (din 1990), numãrul rromilor a crescut simþitor, aportul acestora la culturaregiunii având uneori valenþe negative.

Pe lângã existenþa unui fond istoric propriu, Þara Bârsei a beneficiat de o poziþie geograficã

favorabilã, care a condiþionat ºi aºezarea populaþiei în acest spaþiu depresionar, dar a influenþat ºiviaþa culturalã a regiunii, prin libera circulaþie a mãrfurilor (mai ales în perioada feudalã), fiindtotodatã ºi un suport al materializãrii influenþelor strãine. Þara Bârsei are aspectul unui amfiteatru,având o dispunere concentricã a formelor de relief. Analiza principalelor trepte de relief 17

evidenþiazã posibilitãþile de valorificare a acestei regiuni atât din punct de vedere material, cât ºispiritual, prin edificarea unor stabilimente proprii unor etnii (români, saºi sau secui), dispunereafãcându-se concentric pe forma a trei trepte majore de relief: zona montanã, divizatã în zona munþilorînalþi ºi zona munþilor joºi, zona interfluviilor (piemonturi, glacisuri, câmpuri) ºi zona ºesului aluvial(lunci, terase). Prin poziþia sa geograficã, Braºovul a reprezentat, încã din perioada feudalã,principalul centru spre care convergeau toate drumurile ºi locul central de unde se ramificauprincipalele drumuri ºi unde se realizau schimburile comerciale. Un rol important l-a avut ºi prezenþapasurilor18 ºi a culoarelor de vale. Relaþiile dezvoltate prin intermediul acestor pasuri au început încã

101

Þara Bârsei

15 ªt. Pascu, Voievodatul Transilvaniei, Cluj-Napoca, Ed. Dacia, 1971, vol. I, p. 35.16 Primul document care confirmã autonomia saºilor colonizaþi dateazã de la începutul secolului al XIII-lea, ºi anume,

diploma emisã de regele Andrei al II-lea, cunoscutã sub numele de Andreanum sau Bula de aur a saºilor: „Tot poporul,începând de la Orãºtie pânã la Baraolt, împreunã cu pãmântul secuilor de la Sebus (Sebeº) ºi cu teritoriul de la Drasov sã fie un popor ºi sã fie judecat de un singur jude, desfiinþându-se toate districtele, cu excepþia aceluia al Sibiului” – vezi F.Sutschek, Statutele municipale ale saºilor din Transilvania, Stuttgart, 1997, p. 27.

17 Vezi P. Gr. Pop, Carpaþii ºi Subcarpaþii României, Cluj-Napoca, Ed. Presa Universitarã Clujeanã, 2000, pp. 94-96; M.Iancu, Depresiunea Braºov. Studiu geomorfologic, tezã de doctorat, Braºov, 1962, pp. 33-72.

18 Al. Savu, Pasurile ºi trecãtorile în peisajul carpatic ºi în viaþa poporului român, în „Terra”, Bucureºti, an IV (XXIV),1972, iulie-august, pp. 37-46.


din perioada feudalã, când Þara Bârsei avea legãturi cu toate cele trei þãri româneºti (Transilvania19,Þara Româneascã20 ºi Moldova21).

Factori fizico-geografici ºi economici, precum resursele naturale, arterele hidrografice,aspectele climatice (prin crearea unui climat depresionar „de adãpost”), aspectele de vegetaþie ºi

faunã sau atractivitatea oferitã de potenþialul economic au contribuit de asemenea la amplasareapopulaþiilor în spaþiul amintit. Odatã cu emanciparea individului s-au amplificat ºi tendinþele deconservare a identitãþii.

Valori culturaleIdentitatea unui spaþiu este datã de îmbinarea perfectã dintre spaþiul respectiv ºi populaþia

acestuia cu elementele ei caracteristice. Limba, religia, tradiþiile, credinþele, obiceiurile ºi portulpopular sunt câteva din reperele culturale care au dat o notã de individualitate întregului spaþiuregional.

a) Populaþia de etnie româneascãÎn urma analizãrii documentelor istoriografice ºi a mãrturiilor a numeroºi istorici, se poate

afirma cã, în momentul aºezãrii cavalerilor germani în Þara Bârsei, aceasta era deja locuitã de opopulaþie româneascã, regãsindu-se o organizare politicã sub forma voievodatului22. În depresiunilenaturale, pe vãile râurilor, societatea era organizatã în obºti sãteºti. Dupã cristalizarea instituþiilorcneziale ºi voievodale, uniunile de obºti sau obºti teritoriale – structuri – prestatale sunt organizatesub forma unor cnezate ºi voievodate, mai vaste din punct de vedere geografic ºi mai puternice dinpunct de vedere social-economic ºi social-politic. Ele erau alcãtuite din aºezãri rurale, cu un anumitnumãr de locuitori, calculat în urma raportãrii la suprafaþa teritoriului. Majoritatea populaþiei eraalcãtuitã din þãrani. Principala proprietate a obºtii era pãmântul, divizat periodic (din trei în trei ani),pe familii. Se poate vorbi despre existenþa unei agriculturi de tip „soartã”23, tocmai datoritã tragerii lasorþi a dreptului de posesie asupra pãmântului. Obºtea sãteascã bârsanã a reprezentat un element decontinuitate româneascã în perioada feudalã timpurie. Autoritãþile locale au încercat sã eliminepropriile forme de organizare româneºti prin implementarea unor forme strãine, specifice popoarelorcolonizate. În multe cazuri, noþiunile vehiculate au fost suprapuse, creându-se o confuzie a

102

Ana-Maria Pop

19 Braºovul era legat de Þara Româneascã prin patru drumuri principale, aºa cum reiese ºi din lucrarea lui R. Manolescu,Comerþul Þãrii Româneºti ºi Moldovei cu Braºovul (secolele XIV-XVI), Bucureºti, Editura ªtiinþificã, 1965, p. 30: DrumulBranului, al Rucãrului sau al Dâmboviþei, cu urmãtorul traseu: Braºov-Bran-Rucãr-Câmpulung, cu 3 direcþii: Curtea deArgeº - Râmnicul Vâlcea (pentru legãturile cu Oltenia), Piteºti - Slatina - Turcu (spre Dunãre), Târgoviºte - Bucureºti,înspre Giurgiu, Brãila ºi Buzãu, Drumul Prahovei sau al Timiºulu, care începea din Braºov, luând-o pe valea Timiºului,prin pasul Predeal, spre Câmpina, având vama transilvanã la Timiºul de Jos, cu douã direcþii: Târgoviºte ºi Târgºor -Bucureºti, Drumul Teleajenului („drumuri de care”) care pornea din Braºov - Vãlenii de Munte - Ploieºti, cu douãbifurcaþii: spre Gherghiþa sau spre Târgºor, Drumul Buzãului din Braºov, prin pasul Buzãului, spre Buzãu ºi Brãila,continuându-se pe valea Buzoielului pânã în Pasul Tabla Buþii.

20 N. Dunãre ºi P. Binder, în *** Þara Bârsei, Bucureºti, Editura Academiei a R.S.R., au relevat existenþa câtorva drumuricare legau Þara Bârsei de Transilvania: Drumul Fãgãraºului/Drumul Ghimbavului, numit ºi „drumul mare” sau „drumulþãrii”, care traversa Munþii Perºani, realizând legãtura cu Þara Fãgãraºului ºi Drumul Sighiºoarei/Feldioarei a fost utilizatpentru legãturile Þãrii Bârsei cu zona Târnavelor (Sighiºoara) ºi pãrþile secuieºti (Odorhei).

21 N. Dunãre, loc. cit., pp. 89-90, distingea 2 drumuri care legau Þara Bârsei de Moldova: Drumul de Sus/Ghimeºului (careparcurgea Bârsa de Jos, actualul judeþ Covasna, pasul Ghimeº, continuându-se în Moldova pânã în Bacãu ºi Drumul deJos/Oituzului, care trecea peste Timiº, prin localitatea Hãrman, Câmpul Câlnicului, prin Pãdurea Lupului, prin satelesecuieºti, de-a lungul localitãþilor Tg. Secuiesc ºi Breþcu, ajungând în pasul Oituz de unde face legãtura cu Tg. Trotuº ºiAdjud. De la acest pas, drumul se bifurca în trei direcþii: Focºani - Galaþi (continuat spre Þara Româneascã, numit ºidrumul muntenesc), Bacãu - Roman - Suceava - Siret sau Bârlad - Vaslui - Iaºi - Botoºani.

22 I. Lupaº, Realitãþi istorice în voievodatul Transilvaniei din sec. XIII-XVI, în „Anuarul Institutului de Istorie Naþionalã”,Cluj-Napoca, 1936-1938, volumul VII, p. 38.

23 ªt. Pascu, op. cit., p. 36.


termenilor. Astfel, Þara Bârsei apare în documentele secolelor XIII-XV sub diferite sintagme,primind urmãtoarele denumiri: regiune, provincie, district, comitat sau scaun

24.Cu toate acestea, românii s-au individualizat ºi ºi-au menþinut autonomia prin formele de

organizare distincte („þãrile”), economie, resurse vitale, ocupaþii, vechime, limbã, credinþe ºiobiceiuri.

Graiul popoarelor a fost ºi va rãmâne o sursã nepreþuitã pentru demonstrarea continuitãþiicomunitãþilor umane. Nefiind prea multe cuvinte de origine traco-dacicã identificate25, nu existãfoarte multe repere etno-lingvistice de facturã traco-dacã nici pe teritoriul Þãrii Bârsei. Cele mainumeroase toponime sunt cele care denumesc formele montane, cel mai cunoscut ºi des întâlnit fiindmãgura. Astfel de denumiri, care denotã numele unui munte sau deal, regãsim în zona Branului:Mãgura Mare, Mãgura Micã, Mãguriþa, Padina Mãgurii, Mãgura Codlei, apoi în zona Sãcele:Muntele Mãgura, Poiana Mãgura Mare, Tãietura Mãgura, Poalele Mãgurii, Muchia Mãgurii.26 O altãdenumire de munte este Tâmpa, dintr-un termen preroman sau cu înþeles de munte stâncos.

Oronimele au constituit o altã categorie de toponime care au demonstrat perpetuareaelementelor traco-dacice. Vom sublinia existenþa oronimelor Strunga, Strungãriþa ºi ColþiiStrungii, care reflectã una din principalele ocupaþii ale bãºtinaºilor. Tot un cuvânt care reflectãaceastã veche ocupaþie îl reprezintã cel de þap, identificat în Colþii Þapului.

Alte cuvinte care desemneazã anumite forme fizico-geografice ºi care sunt folosite ºi peteritoriul Þãrii Bârsei sunt groapã, curmãturã, Alutus (vechea denumire a Oltului), Timiº (subforma Tibisis, în cuvinte ca Valea Timiºului, pasul Timiº), Buzãu, pârâu (Pârâul Negru, PârâulTesla), Bârsa.27 În ceea ce priveºte termenul Bârsa, au existat destul de multe ipoteze care sã atestefie originea traco-dacã (W. Tomaschek28, I. Melich, I. Moºoiu, N. Iorga, S. Puºcariu, C. Lacea), fieoriginea slavã a acestuia (R. Rösler, E. Fischer, S. Opreanu). N. Drãganu va argumenta faptul cãformele sãseºti (Burza ºi Burzenland) ºi ungureºti (Barcza) au originea în cele româneºti.29

Alþi termeni care vin sã demonstreze existenþa tracilor pe teritoriul Þãrii Bârsei sunt brusture(Cheia Brusturetului, Valea Brusturetului), gãlbeazã, cioarã (muntele Cioara), coliba (PârâulColiba, Valea Coliba), stâna (Stâna Vlãdoaia, Stâna lui Nistor, Valea Stânii, Muchia Stânii etc.),þarc, urdã (satul Urdia), baciu (Piscul Baciului).30 Se observã clar existenþa uneia din cele mai vechiocupaþii, cea a pãstoritului, care a fost principala activitate de creºtere a animalelor de cãtretraco-daci.

S-au imprimat ºi aici aceleaºi elemente ale latinitãþii, la nivel lingvistic. Numeroase toponime

latine demonstreazã influenþa elementelor romane pe teritoriul bârsan. Ca ºi în cazul toponimelortraco-dace, majoritatea cuvintelor latine denumesc forme de relief: munte, piatrã (Muntele PiatraCraiului, Muntele Piatra Galbenã, Piatra Mare), cãpãþânã, vecul (Vecul), cavula (Muntele Gaura),lepedat (Muntele Lepedatu), fund (Fundata, Fundãþica, Stâna Fundurilor), vale (Valea Lungã, Valea Porþii, Valea Strâmbã, Valea Rece etc.), râu (Râul Negru), pârâu, cheie (Cheia, Cheile de la PlaiulMare). Alte toponime desemneazã diferite plante (fãget, carpen, ulm, mesteacãn), nume de animale (gãinã, miel) sau aºezãri omeneºti.

103

Þara Bârsei

24 Vezi Fl. Salvan, Contribuþii cu privire la voievodatul din Þara Bârsei, în „Cumidava”, Braºov, XV-XIX (1990-1994), pp.59-65; ªt. Pascu, op. cit., pp. 115-129.

25 Fl. Salvan, Fl. Costea, Civilizaþie ºi continuitate româneascã în Þara Bârsei (Din cele mai vechi timpuri pânã spreamurgul Evului Mediu timpuriu), Braºov, Ed. Orientul Latin, 1999, p. 42 – afirmau cã, în conformitate cu studiile efectuatede I. I. Russu, existã 160-170 cuvinte de origine traco-dacã.

26 Ibidem, p. 43.27 Ibidem, p. 47.28 Citat de C. Lacea, Þarã, Þara Bârsei ºi Ardeal, în revista „Þara Bârsei”, Anul I, 1929, Iulie-August, no. 2, p. 143 (susþinea

originea traco-dacã a cuvîntului Bârsa, însemnând cuvântul „Birkenbach”, adicã „pârâul mesteacãnului”.29 N. Drãganu, Românii în veacurile IX-XIV pe baza toponimiei ºi a onomasticei, Bucureºti, 1933, pp. 549-550.30 Ibidem, pp. 49-52.


Mãrturie a continuitãþii populaþiei stau ºi o serie de toponime slave, în principal nume de munþisau alte forme de relief (Muntele Vlãduºca, valea Vlãduºca, muntele Vlãdoaia, comuna Vlãdeni,muntele Velicanu, Valea Brãtoaia, masivul Bucegi, valea lui Neagu, muntele Drãgoi etc.).

Un alt element care a „sudat” populaþia româneascã de spaþiul bârsan a fost religia ortodoxã (deexemplu Biserica Sf. Nicolae din Braºov) ºi cea greco-catolicã. Atât prin intermediul bisericii, cât ºial ºcolii, s-au transmis, din generaþie în generaþie, elementele folclorului autentic românesc. Estebinevenitã reamintirea unor instituþii româneºti, care au jucat ºi continuã sã joace rolul unui centrupolarizator al spiritualitãþii româneºti, respectiv, Muzeul de Istorie din Braºov, Liceul „Andreiªaguna”, muzeele etnografice etc. Originalitatea portului popular sau a datinilor româneºti

marcheazã trecerea dinspre profan spre sacru, într-o perfectã comuniune a omului cu natura sau cudivinitatea. Din multitudinea de obiceiuri populare româneºti, amintim doar câteva: Obiceiul Junilordin ªcheii Braºovului, Mãsura laptelui din Bran, „Dardaica” (sãrbãtoarea coacerii holdelor) înFeldioara, „Focul lui Sumedru” din Moieciu sau „Borda” (un obicei al recunoºtinþei ºi al preþuiriihãrniciei oamenilor la terminatul seceriºului). Practicarea unor meºteºuguri proprii (dulgheritul,olãritul – valorificat prin intermediul ceramicii de la Tohan, pãstoritul etc.) denotã câteva trãsãturiumane ale românilor: hãrnicia, spiritul organizatoric etc. Nu trebuie omisã nici prezenþa unor diferiteforme de manifestare literare, artistice. În Braºov au fost puse bazele formãrii limbii române literare,de cãtre Coresi, sau, tot aici, s-a introdus prima datã alfabetul latin în scrisul românesc.

b) Populaþia de etnie maghiarãÎnainte de a fi colonizaþi pe teritoriul românesc, secuii au participat la luptele pentru ocuparea

Pannoniei, în anii 895-896, alãturi de maghiari. Aºezaþi la început în pãrþile Bihorului, participând lalupte, uneori chiar în fruntea cetelor maghiare (Cosmas Pragensis subliniazã existenþa a trei unitãþimilitare de oaspeþi din armata maghiarã: „Illi autem hoc indigene ferentes et aliter fieri suspicantes,tres armatas quas vocant hospitum legiones iubent extra castra ire et pro defensione sua stare exadversa parte amnis”31), aceºtia vor pãtrunde spre interiorul Transilvaniei. Astfel, regii unguri,cucerind diferite teritorii, i-au lãsat pe secui drept pãzitori ai hotarelor cucerite.

Datoritã unei penurii a mãrturiilor sub formã scrisã, putem estima faptul cã aceste colonizãri aufost realizate mult mai repede decât apar menþionate în documentele istorice. Un exemplu relevant înacest sens îl oferã tocmai faptul cã secuii au fost colonizaþi, cu certitudine, înainte de saºi, însã îndocumentele istorice saºii apar în documente mult mai repede (în 1191), în timp ce secuii suntpomeniþi pentru prima datã doar într-un document din 1210.

Primele atestãri documentare dateazã din secolul al XII-lea, prin prezentarea unui conflict armatdintre regele Ungariei, ªtefan al II-lea, ºi prinþul ceh Vladislav32, sau a aceluia dintre regele Geza alII-lea ºi markgraful Henrik al Austriei: „Bisseni vero pessimi et siculi vilissimi omnes pariterfugierunt sicut oves a lupis, qui more solito preibant agmina Hungarorum”33.

În documentele privind colonizarea, în 1211, a cavalerilor teutoni în Þara Bârsei, cu scopulapãrãrii regatului împotriva cumanilor, sunt menþionaþi ºi secuii, ca vecini ai cavalerilor teutoni.Regele Andrei al II-lea spunea: „În afarã de ungurii sau secuii ce vor vrea sã treacã în numita þarã ºicari în privinþa dijmelor rãmân datori de noi ºi biserica noastrã”34. În Diploma andreanã, din 1224, seacordã saºilor „terra Siculorum de Sebus”.

Ca ºi în cazul scaunelor sãseºti, scaunele secuieºti au fost denumite o perioadã, în documenteleistorice, drept districte, pentru a ajunge la forma finalã de instituþie scãunalã. Organizarea scãunalã a

104

Ana-Maria Pop

31 K. Vekov, Structuri juridico-militare ºi sociale la secui în Evul Mediu, Cluj-Napoca, Ed. Studium, 2003, p. 41.32 Ibidem, p. 41.33 Ibidem, p. 41.34 Ibidem, p. 43.


secuilor era complet diferitã de cea a saºilor, bazându-se pe o organizare tipicã populaþiilorbulgaro-turcice.35 În schimb, în fruntea acestei organizãri era ales un jude regal.

Cele trei scaune care se aflau în jumãtatea esticã a regiunii Þara Bârsei erau Scaunul Sepsi,Scaunul Kézdi ºi Scaunul Orbai, toate situate pe cursul Râului Negru, care au stat la bazele creãriiscaunului Trei Scaune (în secolul al XVII-lea). Autoritatea supremã a acestor scaune era cunoscutã ºisub denumirea de Universitas Siculorum, fiind guvernatã de un comite al secuilor. La conducereascaunelor secuieºti, rolul principal era deþinut de cãpitanul scãunal/capitaneuss sedis (faptul nu estedeloc surprinzãtor, fiind pe deplin justificat datoritã importanþei militare pe care o avea organizareascãunalã), urmat de un jude scãunal, mai târziu (secolul XIV) apãrând ºi judele regal.

Înainte de a prezenta alte aspecte particulare ale populaþiei maghiare, se cuvine a menþionafaptul cã, dacã la nivel de recensãmânt nu se face diferenþa între maghiari ºi secui, toþi fiind declaraþimaghiari, existã totuºi o delimitare clarã a arealului locuit de maghiari, grupaþi în jurul Braºovului,spre deosebire de secui, regãsiþi în Depresiunea Târgu Secuiesc ºi Depresiunea Sfântu Gheorghe, înjurul centrelor urbane Târgu Secuiesc, Covasna ºi Sfântu Gheorghe. Pe lângã particularitãþilelingvistice diferite, existã ºi alte elemente (arhitecturale, etnografice) care accentueazã aceastãdiferenþiere. Cazul cel mai concret este oferit de deþinerea unui propriu alfabet secuiesc de cãtresecui, întâlnindu-se ºi în prezent multe familii secuieºti care au transmis pe cale oralã tinerelorgeneraþii moºtenirea lingvisticã a strãmoºilor lor.

Coloniºtii maghiari au impus în spaþiul regional cultural propriile valori, pornind de la edificareaunor aºezãri specifice, cu o arhitecturã originalã, pânã la conservarea limbii sau a religiei. Privite dinpunct de vedere arhitectural, locuinþele maghiare, în special cele secuieºti, au o fizionomie proprie,reprezentative fiind renumitele porþi secuieºti, unice în spaþiul carpato-danubiano-pontic. De oarhitecturã specificã au beneficiat nu numai casele din mediul rural, ci ºi cele din centrele urbane,exemplul cel mai edificator pentru spaþiul urban fiind cel al centrului orãºenesc Târgu Secuiesc,dispus sub formã de „roatã”, din care pornesc 73 de strãzi „înfundate”. Reformaþi sauromano-catolici (într-o mãsurã mai micã), populaþia maghiarã ºi-a edificat propriile lãcaºuri de cult,existente ºi astãzi, unele dintre ele conservate foarte bine. Unele instituþii secuieºti au constituit deasemenea edificii de pãstrare a spiritualitãþii; amintim în acest sens Muzeul Carpaþilor Rãsãriteni dinTârgu Secuiesc (mãrturie a diferitelor ocupaþii meºteºugãreºti ale breslelor), Muzeul CarpaþilorRãsãriteni din Sfântu Gheorghe sau diferite biserici ºi conace, rãsfirate în spaþiul rural, în jurul cãroralocuitorii ºi-au „þesut” propriile valori. Fãrã a intra prea mult în detalii, semnalãm existenþa unordansuri populare specifice, însoþite de existenþa unui port popular, cât ºi a unor datini, precum:„Boriþa” (Baricajaras) la Purcãreni ºi Zizin, „Ludnyakszoritás” sau „Tyuknyakszoritás” (rupereagâtului gâºtei sau gãinii) în satele Crizbav ºi Satul Nou, „Kakasütés”(omorârea cocoºului) la Sãcele,Tãrlungeni etc.

c) Populaþia de etnie germanãRolul populaþiei germane în sfera culturalã regionalã a Þãrii Bârsei este incontestabil. În

contextul unor colonizãri masive în multe zone ale Europei, colonizarea germanilor în Ungaria ºiTransilvania, caracterizatã prin sintagma „Drang nach Osten”, s-a desfãºurat în mod paºnic.Aºezarea germanilor în Regatul Ungariei s-a realizat în secolele XII-XIII, în douã valuri de coloniºti:Ø în timpul consolidãrii puterii centrale (prin implementarea unor enclave în spaþiul rural);Ø aºezarea coloniºtilor germani în oraºe.Regele Andrei lanseazã, în 1211, o invitaþie Ordinului Cavalerilor Teutoni de a veni în Þara

Bârsei, ba mai mult, le-o oferã cu scopul de a o apãra, Þara Bârsei suprapunându-se teritoriului

105

Þara Bârsei

35 Ibidem, p. 93.


cuprins între cetatea Hãlmeag, mergând apoi pe cursul Oltului (pânã la Prejmer), ajungând la obârºiaTimiºului, pânã în dreptul localitãþilor Bârsa ºi Hãlmeag36: „Quandram terram versus Cumaos, licetdisertam et inhabitatem, contulimus pacifice inhabitandam et in perpetuum libere posidendam”37.

Locuitorii germani colonizaþi erau organizaþi în centurii, o centurie cuprinzând 3-4 aºezãri, careformau un scaun de judecatã (Scaunul Braºovului, Scaunul Feldioara, Scaunul Prejmer, ScaunulRâºnov ºi Scaunul Codlea).38 Odatã cu alungarea cavalerilor teutoni, acþiunea de colonizare nu aîncetat, fiind colonizaþi saxoni (franconi, flamanzi ºi valoni). Cele 7 scaune (Scaunul Sibiului,Scaunul Nocrich, Scaunul Cincu, Scaunul Miercurea, Scaunul Sebeº, Scaunul Orãºtie, Scaunul Kozd– Rupea, Scaunul Sighiºoara), plus 2, anexate ulterior (Scaunul Mediaº, Scaunul ªinca) aveauautonomie proprie, spre sfârºitul secolului al XV-lea luând naºtere Obºtea sau Universitatea

sãseascã (Universitas Saxonum).39 Important este faptul cã scaunele locuite de germani nu au fostsubordonate unei conduceri centrale, acestea fiind rezultatul luptei necontenite a saºilor pentru abeneficia de o asemenea organizare.

Pentru a se apãra împotriva diferiþilor invadatori, populaþia germanã va edifica refugii, pentrua-ºi asigura ºi bunurile materiale necesare existenþei cotidiene. Pe durata perioadei feudale,fortificaþiile construite au evoluat de la formele cele mai simple la cele mai complexe ansambluriarhitecturale, unele reuºind sã suporte intemperiile vremii ºi sã se conserve mai bine, pentru altele aurãmas ruinele ca dovadã vie a existenþei lor. Luând în calcul criteriul tipologic, pe parcursul ÞãriiBârsei se pot identifica urmãtoarele tipuri de fortificaþii, edificate de coloniºtii germani40:

- cetãþi þãrãneºti (Râºnov);- biserici fortificate sau biserici-cetãþi (Prejmer, Hãrman, Codlea);- castele-cetãþi (Prejmer);- cetãþi feudale, nobiliare, cneziale, voievodale sau regale (Kreuzburg – Prejmer, Marienburg –

Feldioara, Schwarzburg – Codlea, Törzburg – Bran, Brassoviaburg – Braºov).Toate aceste fortificaþii aveau în centrul lor o clãdire impunãtoare ºi rezistentã – biserica

evanghelicã – exponentã a spiritualitãþii. Pe lângã toate aceste fortificaþii medievale, în cadrullocalitãþilor rurale ºi urbane se regãsesc urme ale saºilor ºi în plan urbanistic, respectiv, în tipul delocuinþe cu o curte interioarã închisã, specifice aºezãrilor de tip adunat. Biserica evanghelicã, alãturide particularitãþile lingvistice sau de cele etnografice (vizibile în portul popular, atât feminim cât ºibãrbãtesc, dansuri sau obiceiuri populare – Keronenfest din Codlea, Fasching-ul din Prejmer) aureprezentat elemente de perpetuare ale populaþiei de etnie germanã.

În plan socio-cultural s-a remarcat ca instituþie proprie sãseascã vecinãtatea (Nachbarschaft)41,

o instituþie bazatã pe principiul spaþialitãþii, ºi nu pe cel al gradelor de rudenie. Principalul scoppentru care s-a instituit a fost ajutorul reciproc oferit tuturor membrilor comunitãþii, în momentele derãscruce la care fiecare era dator sã participe (botez, cãsãtorie, înmormântare) sau în caz de boalã,catastrofã.

ConcluziiArmonia diversitãþii interculturale nu a fost uºor de menþinut, mai ales þinându-se cont de

frãmântãrile politice la care a fost supus acest spaþiu regional. Membrii fiecãrei etnii au încercat sã-ºiimpunã propriile moºteniri culturale, sã-ºi promoveze propriile valori. Interesul comunitãþilor etnice

106

Ana-Maria Pop

36 ***Þara Bârsei, loc. cit., p. 46.37 Teutsch ºi Finhaber, citaþi de N. Pop, Schiþã din istoria populãrii Braºovului, în „Revista Geograficã Româneascã”,

Bucureºti, Tipografia ziarului Universul, an III, 1940, fascicul 2-3.38 ªt. Pascu, op. cit., p. 74.39 Ibidem, p. 88.40 E. Bader, R. Gurãu, Fortificaþiile medievale din Transilvania, Bucureºti, Ed. Sfera, 2001, pp. 27-161.41 V. Mihãilescu ºi colab., Vecini ºi vecinãtãþi în Transilvania, Bucureºti, Ed. Paideia, 2003, p. 19 ºi p. 145.


pentru impunerea valorilor spirituale s-a grefat pe direcþia câtorva obiective42, respectiv: afirmarea

sau conservarea identitãþii (întâlnitã la nivelul tuturor etniilor existente) sau dezvoltarea economicã

ºi culturalã (evidenþiatã în special la saºi).Odatã cu pãtrunderea unor influenþe (americane sau vest-europene) în cultura, mentalitatea ºi

comportamentul social al locuitorilor, am fost „invadaþi” de obiceiuri ºi sãrbãtori strãine, la carepopulaþia a fost mai receptivã, mai ales în cazul românilor. Toate aceste obiceiuri împrumutate auestompat, într-o anumitã mãsurã, cutumele autohtone. În egalã mãsurã, migraþiile înregistrate înultimele decenii au avut drept consecinþã eliminarea unor purtãtori ai obiceiurilor acestora, cupredilecþie în cazul saºilor. Cu toate acestea, din fericire, aceste obiceiuri s-au transmis din generaþieîn generaþie, de la o etnie la alta. Este evident transferul cultural transmis românilor de cãtrereprezentanþii populaþiei germane. Dispariþia unor valori culturale impune o anumitã crizã de

identitate, care poate fi depãºitã nu printr-o încercare de reconstrucþie a trecutului, ci printr-oconservare ºi o perpetuare a elementelor socio-culturale moºtenite.

Astfel, chiar dacã aceastã multiculturalitate etnicã este mai puþin pregnantã în zilelele noastre, ea are diferite forme de manifestare. Existã diferenþe în ceea ce priveºte importanþa acordatã spaþiuluiurban ºi rural, spaþiul rural fiind mai dezavantajat spre deosebire de habitatul urban. Un prim pas,care ar trebui realizat în toate localitãþile rurale, ar fi reorganizarea cãminelor culturale, adevãrateinstituþii de culturã autonome, prin care locuitorii sã îºi exercite datinile strãmoºeºti. Pentru o maibunã perpetuare a valorilor culturale existente, se impune atât o implicare din partea actorilor locali,cât ºi o participare ridicatã din partea locuitorilor.

Fiecare etnie a contribuit la individualizarea culturalã a regiunii Þara Bârsei, prin crearea unorpeisaje culturale tipice. În ciuda diferitelor evenimente politice, care au dus la oscilaþii ale ponderiilocuitorilor spaþiului bârsan, important este cã membrii fiecãrei etnii au reuºit sã ducã mai departemoºtenirea culturalã primitã, astfel încât astãzi, în urma integrãrii în spaþiul european, Þara Bârsei seremarcã printr-o clarã originalitate, diversitatea culturalã fiind unul din elementele distincte aleacesteia.

Résumé

Espace de coexistence de plusieurs nationalités, le Pays de Barsa a été individualisée par unecontinuité des éléments spirituels hérités. À partir de la description du cadre ethnique actuel del’étendue de Barsa et en faisant une incursion temporelle et spatiale, pour la mise en évidence desfacteurs dont l’influence est toujours visible, on a envisagé la présentation des valeurs culturellesspécifiques pour les trois populations (roumaine, allemande et hongroise). On peut souligner aussi lefait que chaque nationalité a ses propres éléments culturels, illustrés soit linguistiquement oureligieusement, à l’aide de quelques ensembles architecturaux, costumes nationaux, coutumes,mythes ou différents métiers. Chaque nationalité a essayé d’imposer ses propres valeurs, conduitepar la tendance d’affirmation et de conservation de son identité ou dirigée par le désir de s’assurer undéveloppement socio-économique et culturel. Ainsi, l’un des éléments qui donne spécificité etoriginalité au Pays de Barsa c’est le multiculturalisme ethnique, plus présent qu’ailleurs, par rapportaux autres régions géographiques roumaines.

107

Þara Bârsei

42 N. Popa, Frontiere, Regiuni transfrontaliere ºi dezvoltare regionalã în Europa medianã, Timiºoara, Editura Universitãþiide Vest, 2006, p. 186.


Carmen-Florentina OLTEANU

VIAÞA SPIRITUALÃ A EVREILOR BRAªOVENI REFLECTATÃ ÎN PRESABRAªOVEANÃ ROMÂNEASCÃ INTERBELICÃ

Studierea istoriei evreilor reprezintã un subiect care încã stârneºte interes din partea istoricilor,analiºtilor, mass-media. În þara noastrã au apãrut o serie de centre de studiere a istoriei evreilor, cumsunt cele de la Cluj, Bucureºti, Iaºi. De asemenea, existã ºi publicaþii periodice destinate acestuisubiect, cum sunt Studia Iudaica de la Cluj sau Studia et Acta Historiae Iudaeorum Romaniae.Tot aici trebuie sã mai amintim ºi volumele de documente apãrute la editura Hasefer. Cu toateacestea, am constatat cã presa româneascã interbelicã, ca izvor documentar, a fost prea puþin folositã.

În lucrarea de faþã am abordat viaþa spiritualã a evreilor braºoveni în perioada interbelicã, avândîn vedere faptul cã acest subiect nu a fost cercetat ºi din perspectiva presei româneºti braºovene.Aceastã scurtã prezentare oferã informaþii cu privire la învãþãmântul evreiesc, sinagogile evreieºti ºioamenii de culturã evrei din Braºov.

Pentru studierea acestui subiect am folosit ca bazã documentarã o serie de publicaþii româneºtibraºovene, mai ales cele care au apãrut fãrã întrerupere pe tot parcursul perioadei interbelice, cum aufost „Gazeta Transilvaniei” – care a fost fãrã îndoialã cel mai important ziar braºovean interbelic,„Ardealul”, „Carpaþii”, cel din urmã apãrând pe o perioadã de 10 ani, din 1922 pânã în 1932. Deasemenea, am folosit ºi informaþii din anuarele celor mai importante licee braºovene, cum au fost„Principesa Elena” (Liceul „Unirea”) sau Liceul Ortodox Român din Braºov (Colegiul „Andreiªaguna”).

În ceea ce priveºte literatura de specialitate, am folosit cu precãdere lucrãri scrise de autori evrei, apãrute în marea majoritate la editura Hasefer. Cei mai des citaþi autori sunt: Ladislau Gyemant ºiHary Kuller.

Un important domeniu în cercetarea noastrã l-a constituit folosirea de informaþii din ArhivaComunitãþii Evreieºti din Braºov, dar ºi din Arhivele Naþionale ale României, Direcþia JudeþeanãBraºov. De aici, cele mai importante documente cercetate au fost: Cronica lui Aron Lobl,Corespondenþã 1922-1935 ºi 1936-1941, Fondul Liceului „Unirea”.

1. Învãþãmântul evreiescÎnvãþãmântul tradiþional, hadarim, cuprindea obligatoriu pe toþi copiii evrei din localitate ºi din

împrejurimi ºi era particular, fiind controlat de rabini sau de persoane de vazã ale comunitãþii. Înprima etapã (4-5 ani), bãieþii ºi fetele învãþau literele, apoi cititul rugãciunilor (fãrã traducere) ºimemorau principalele binecuvântãri. Dupã unu-doi ani, se trecea la studiul Pentateuhului, apoi,pentru avansaþi, se studia ºi comentariul celebrului Raºi. Aºa se continua pânã la majoratul religios,la 13 ani.1

ªcoala publicã evreiascã a vremii se manifesta prin ºcoala israelito-românã, o ºcoalã primarã de3-4 clase, al cãrei principiu de bazã era realizarea unui echilibru între materiile specifice evreieºti(limbã ebraicã, religie mozaicã) ºi cele din ºcoala româneascã (limba românã, istoria ºi geografiaRomâniei).2

ªcoala secundarã evreiascã apare sub forma de ºcoli profesionale de trei feluri: ºcoalã pentruucenici, ºcoalã secundarã ºi ºcoalã de gospodãrie pentru fete.3

108

Carmen-Florentina Olteanu

1 Hary Kuller, Contribuþia evreilor din România la culturã ºi civilizaþie, Bucureºti, Editura Hasefer, 2004, p. 747.2 Liviu Rotman, Tipologia învãþãmântului evreiesc în a doua jumãtate a secolului XIX ºi începutul secolului XX, în „Studia

et Acta Historiae Iudaeorum Romaniae”, Bucureºti, Editura Hasefer, 2000, vol. V, p. 175.3 Ibidem, pp. 179-180.


Înainte de rãzboi, ºcolile evreieºti nu aveau drept sã elibereze diplome de absolvire a studiilor,elevii fiind obligaþi sã susþinã examenul de sfârºit de an în faþa unei comisii numite de MinisterulInstrucþiunii. Elevii trebuiau sã plãteascã niºte taxe ridicate pentru a susþine acest examen. Abia în1925 s-a elaborat o lege a învãþãmântului particular din România. Potrivit proiectului, instituþiileºcolare private erau autorizate numai dacã fondatorii erau supuºi români ºi dacã aveau personalitatejuridicã. Erau vizate doar grãdiniþele, ºcolile primare ºi liceele. Universitãþile ºi ºcolile pedagogicecontinuau sã depindã de stat. Paragraful 35 garanta dreptul minoritãþilor la un învãþãmânt în limbamaternã, cu excepþia evreilor. Pentru evrei, limba maternã era consideratã limba þãrii. Urmareaacestei legi a fost desfiinþarea ºcolilor evreieºti în care se preda ebraica ºi idiº. Paragraful 36 prevedeaca în limba ebraicã sã se predea doar religia ºi limba în sine. Acest paragraf urmãrea românizareaºcolilor evreieºti din Basarabia, Bucovina ºi Transilvania. În ciuda protestelor parlamentarilor evrei,legea a rãmas în vigoare pânã în 1940.4

Începând cu 1929, pânã în 1939, ºcolile evreieºti au primit subvenþii din partea statului român.Ele au continuat sã primeascã ºi dupã aceastã datã subvenþii din partea municipalitãþii.5

Limba de predare în ºcolile evreieºti era limba românã sau evreiascã (ebraicã sau idiº).Profesorii evrei au fost obligaþi sã dea un examen de limbã românã. În Transilvania, în 1931-1932erau 45 de ºcoli evreieºti cu 224 de profesori ºi 5.000 de elevi, la o populaþie evreiascã de 200.000 depersoane.6 Tot în Transilvania, în 1939, erau 6 grãdiniþe israelite, 32 de ºcoli elementare, douã liceede bãieþi, 3 gimnazii ºi 6 ºcoli comerciale.7

Evreii au frecventat în numãr mare ºi universitãþile româneºti, ceea ce a dus la declanºarea, înanii ’20, a unei puternice miºcãri antisemite studenþeºti în toatã þara. Evreii au fost prezenþi în numãrmare în universitãþi ºi în anii ’30. Astfel, în anul ºcolar 1936-1937, erau înscriºi 917 studenþi unguri,553 germani ºi 3.317 evrei.8

De-a lungul perioadei interbelice, evreii au beneficiat de dreptul de a înfiinþa ºcoli ºi grãdiniþe,iar comunitãþile evreieºti au spijinit participarea într-un numãr cât mai mare a copiilor evrei la acesteinstituþii de învãþãmânt. Evreii au avut o ºcoalã evreiascã la Braºov ºi încã una la Fãgãraº.

1.1. ªcolile israelite din judeþul BraºovÎn 1815 se vorbeºte de o ºcoalã micã evreiascã în zona Curmãtura, azi strada Constantin

Dobrogeanu-Gherea. Pielarul Fleischer pune la dispoziþia micii comunitãþi evreieºti, gratuit, oîncãpere în care putea funcþiona o ºcoalã în limba idiº ºi un loc de rugãciune. Ulterior, aceastã ºcoalãs-a mutat în Þarcul Lãcãtuºilor de pe strada Porþii.9

În 1860, comunitatea evreiascã a înfiinþat o ºcoalã confesionalã iudaicã condusã de SigismundSteinhart.10 Din 1920 cele douã comunitãþi au subvenþionat împreunã o ºcoalã primarã evreiascãcondusã de David Cain11 Aceastã ºcoalã s-a înfiinþat pe baza autorizaþiei nr. 682/920 din 9 iulie1920, eliberatã de Revizoratul ªcolar Braºov. Era o ºcoalã mixtã, confesionalã mozaicã. În perioada1927-1948, ºcoala a avut 4 clase ºi 4 învãþãtori. Aceºtia au fost: David Cain, WilhelminaFahndrich, Barbara Palfi, Lina Lowenfeld. Limba de predare era limba ebraicã. Veniturile acesteiºcoli proveneau de la comunitatea de rit occidental (277.500 lei), comunitatea de rit ortodox (48.000de lei), din taxele ºcolare (65.000 de lei) ºi din subvenþia acordatã de autoritãþile braºovene (45.000

109

Þara Bârsei

4 Gabriel Asandului, Istoria evreilor din România 1866-1938, Iaºi, Editura Institutului European, 2003, pp. 52-53.5 Ibidem.6 Ladislau Gyémánt, Evreii din Transilvania, Cluj, Editura Institutului Cultural Cluj-Napoca, 2004, p. 106.7 Virgil Panã, Minoritãþi etnice din Transilvania 1918-1940. Drepturi ºi privilegii, Târgu Mureº, Editura Tipomur, 1996,

anexa VI, p. 231.8 Istoria românilor (coord. Ioan Scurtu), Bucureºti, Editura Enciclopedicã, 2003, vol. VIII, p. 62.9 Dan Pavalache, Cronica de Braºov, Braºov, Editura Haco Internaþional, 2005, p. 285.10 Ibidem, p. 337.11 Czika Antonia, Popelea Simona, Szabo András, Etnovember ’98, Braºov, Editura Aldus, 1998, p. 73.


de lei). În anii ’20 numãrul de elevi a variat de la 9 la 20 de elevi. În anii ’30 numãrul creºte, depãºind100 de elevi. De exemplu, în anul ºcolar 1930-1931 erau 125 de elevi, în urmãtorul an ºcolar numãrula crescut la 131 de elevi, iar în 1933 numãrul elevilor era de 124. Trei ani mai târziu, numãrul de elevia crescut la 138.12 ªcoala va fi desfiinþatã în 1948. Despre aceastã ºcoalã nu avem nicio informaþie înpresa braºoveanã.

În Fãgãraº, funcþiona încã din 1840 o ºcoalã elementarã realã.13 Nici despre aceastã instituþie nuam gãsit nicio referire în presa braºoveanã.

1.2. Prezenþa evreilor în liceele braºovene ºi miºcãrile studenþeºtiChiar dacã au avut o ºcoalã evreiascã primarã, evreii au fost prezenþi în liceele româneºti

braºovene încã din clasele primare. De exemplu, la Liceul „Principesa Elena”, numãrul de elevi evreiîn clasele I-IV a variat, în perioada interbelicã, între 0 ºi 8, în fiecare clasã fiind un total de peste 30 decopii.14 Pentru clasele IV-VIII, numãrul de elevi evrei varia între 0 ºi 3 în fiecare clasã. Aici numãrultotal de elevi era între 14 ºi 40. Mulþi elevi evrei nu reuºeau sã promoveze cursurile.15 ªi la LiceulRomân Ortodox din Braºov numãrul de evrei a variat. De exemplu, la sfârºitul anilor ’20 numãrul deelevi evrei a ajuns la 34 în cursul superior ºi 15 în cel inferior. În anii ’30 numãrul elevilor evrei ascãzut treptat, în 1939 nu mai era înscris niciun elev evreu la cursul inferior sau cel superior.16

Despre prezenþa evreilor în liceele româneºti braºovene gãsim câteva informaþii ºi în presavremii. De exemplu, în articolul Carnet, aflãm cã Mitropolitul Bãlan din Sibiu a cerut liceuluibraºovean „Andrei ªaguna” sã nu mai primeascã elevi de altã confesiune decât cea ortodoxã.Publicaþia „Ardealul” considera cã aceastã iniþiativã era binevenitã, „o iniþiativã care nu poate decâtsã ne bucure”, deoarece se considera cã numãrul de elevi evrei era ridicat, ei reprezentând 50% dintotalul numãrului de elevi. Tonul articolului este antisemit.17 Despre aceastã mãsurã gãsim informaþiiºi în „Gazeta Transilvaniei”, unde se afirmã cã aceastã hotãrâre s-a aplicat ºi la liceul braºovean „IoanMeºotã”. Aceastã decizie, susþine publicaþia amintitã, a nemulþumit pe evrei. Tonul articolului e maiviolent decât cel din articolul menþionat precedent, afirmându-se cã liceul „A. ªaguna e inundat dejidani”. Publicaþia considerã cã, prin primirea unui numãr mare de elevi evrei în acest liceu, mulþi fiide þãrani români au fost „trimiºi la vatrã”, nebeneficiind de educaþie ºi culturã.18 Totuºi, constatãm cã cifrele prezentate în presã sunt exagerate; aºa cum am arãtat mai sus, elevii evrei nu erau într-unnumãr aºa de mare, ei reprezentând cel mult o pãtrime din total.

Un alt aspect surprins în presã este legat de numãrul mare de studenþi evrei din universitãþileromâneºti. Ponderea evreilor în studenþime depãºea cu mult ponderea lor din populaþie (în 1927, 15%din studenþii universitãþilor româneºti erau evrei, în condiþiile în care ponderea lor era de 4,2% dinpopulaþie). În anumite facultãþi, precum Medicina ºi mai ales Farmacia, procentul lor depãºea 50%.19

Miºcãrile studenþeºti antisemite reprezintã un important aspect ce este surprins în presa româneascãbraºoveanã a vremii, mai ales în anul 1923. Observãm cã articolele se axeazã mai mult pe agitaþiileantisemite din Cluj.

110


12 Arhiva Comunitãþii Evreieºti din Braºov, Corespondenþe 1922-1935 ºi 1936-1941.13 Moshe Carmilly-Weinberger, Istoria evreilor din Transilvania 1623-1944, Bucureºti, Editura Enciclopedicã, 1994, p.

102.14 Arhivele Naþionale ale României, Direcþia Judeþeanã Braºov, Fond Liceul Unirea Braºov, Registrele matricole din anii

1919-1936.15 Ibidem16 Anuarele Liceului Ortodox Român din Braºov, anii 1928-1939.17 „Ardealul”, Braºov, anul XIV, nr. 37, 14 septembrie 1935, p. 4.18 Mãsurã stupidã – Stat þãrãnesc sau Canaan Jidovesc, în „Gazeta Transilvaniei”, anul XCVIII, nr. 71, 12 septembrie 1935,

p. 4.19 Maria Someºan, Miºcarea studenþeascã din 1922, în „Anuarul Institutului de Istorie Recentã”, Iaºi, Editura Polirom, 2003,

vol. I, p. 187.


Presa abundã în articole care prezintã pe larg cum studenþii români organizau marºuri împotrivaevreilor, fredonând cântece patriotice ºi strigând lozinci antisemite.20 Un alt motiv de tensiune întrestudenþii români ºi cei evrei l-a constituit lipirea de afiºe cu mesaje antisemite pe strãzi.21 Deasemenea, ne sunt prezentate ºi discuþiile care au loc cu ocazia congreselor studenþeºti, undeproblema evreiescã era consideratã a fi „cea mai importantã chestiune” ºi unde s-a hotãrât primirea însocietãþile studenþeºti doar a studenþilor de naþionalitate românã.22 Studenþii cereau introducerea luinumerus clausus, adicã limitarea numãrului de studenþi evrei, astfel încât ponderea lor în universitãþisã nu depãºeascã pe cea care revenea evreilor din populaþia þãrii.23

Tot din presã aflãm cã au avut loc congrese studenþeºti ºi la Braºov. Aici, studenþii braºovenicare studiau în centrele universitare din Cluj, Iaºi sau Bucureºti au semnat o moþiune prin care auhotãrât „luarea de mãsuri pentru apãrarea ºi propãºirea culturalã prin introducerea lui numerus

clausus în universitãþi, ºcoli speciale ºi organizaþii profesionale, prin urgenta votare a legii numerus

clausus din iniþiativã parlamentarã”24.Unele publicaþii încearcã sã gãseacã o explicaþie pentru existenþa antisemitismului în ºcolile ºi

universitãþile româneºti. Astfel, ziarul „Carpaþii” considerã cã aceastã situaþie se datoreazã reformeiînvãþãmântului particular înfãptuitã de Take Ionescu, reformã care a introdus taxe ºcolare mai maripentru elevii evrei. Ca rezultat, aceºtia s-au retras din ºcolile româneºti ºi s-au îndreptat spre celeconfesionale. Din cauza educaþiei separate, în mentalitãþi diferite, se considerã cã a apãrutantisemitismul în universitãþi.25

2. Oameni de culturã evrei la BraºovDespre oamenii de culturã evrei din Braºov, în perioada interbelicã, existã puþine informaþii. De

exemplu, în anii ’20 este menþionatã prezenþa unui artist evreu braºovean, fãrã a i se preciza numele.26

Tot la Braºov a trãit în perioada interbelicã ºi scriitorul Pap Josef. Acesta a publicat în 1924 volumulPrima carte, iar un an mai târziu, lucrarea Strigãt pentru prieten. În ceea ce priveºte scrierile cucaracter religios, trebuie amintit dr. Deutsch Ernest, care a fost rabin între 1927 ºi 1948 ºi care ascris studii importante despre literatura ebraicã modernã. Cuvântãrile sale au fost publicate învolume.27

În Fãgãraº, este menþionat Aron Dorn Zweig, care se ocupa cu educaþia copiilor ºi care apublicat trei volume de versuri în limba ebraicã. Primul volum, Harpa ºi Vioara, a apãrut la Sibiu în1873 ºi se considerã a fi prima creaþie ebraicã cu autor evreu apãrutã în Transilvania.28

În presa braºoveanã nu gãsim niciun articol referitor la aceºti oameni de culturã evrei.

3. Influenþa evreilor asupra culturii reflectatã în presãÎn presa româneascã braºoveanã interbelicã întâlnim articole în care se afirmã, pe de o parte, cã

evreii nu reprezintã un pericol pentru cultura românã, iar pe de altã parte, ºi articole în care evreii suntconsideraþi principalii prigonitori ai culturii române, de pildã articolul Defãimãtori?, în care seprecizeazã cã un scriitor ºi critic evreu cunoscut, ale cãrui iniþiale erau H. S., atribuia în lucrãrile sale

111

Þara Bârsei

20 Agitaþia studenþimei, în „Gazeta Transilvaniei”, anul LXXXVI, nr. 87, 26 aprilie 1923, p. 3.21 Manifeste antisemite la Cluj, în „Ardealul”, anul IV, nr. 180-72, 3 noiembrie 1923, p. 1.22 Congresul naþional studenþesc de la Cluj, în „Gazeta Transilvaniei”, anul 83, nr. 204, 26 septembrie 1920, p. 1.23 Maria Someºan, op. cit., p. 193.24 Congresul studenþesc de la Braºov, în „Gazeta Transilvaniei”, anul XCV, nr. 98, 1 decembrie 1932, p. 1.25 Reforma Învãþãmântului particular, în „Carpaþii”, anul V, nr. 282, 14 iunie 1925, p. 1.26 Hary Kuller, op. cit., p. 808.27 Czika Antonia, Popelea Simona, Szabo András, op. cit., p. 74.28 Mosche Carmilly-Weinberger, op. cit., p. 122.


þãrãnimii române felurite defecte. Ziarul adoptã o poziþie criticã la adresa lucrãrilor acestui scriitor,care relevã în opera sa „specificul evreu ºi cel strãin în dauna specificului etnic indigen”.29

De asemenea, în presã se lanseazã ºi ideea cã poporul român ºi-a pierdut obiceiurile, portul,tradiþiile din cauza influenþei strãinilor, mai ales a evreilor, iar economia þãrii noastre era controlatãtot de cãtre aceºti minoritari.30

Am constatat în presã o atitudine de indignare cu privire la folosirea de cãtre evrei a teatrelorromâneºti. O astfel de situaþie este relatatã de ziarul braºovean „Ardealul”, de unde aflãm cã timp dedouã zile la Teatrul Naþional din Braºov a rulat un film cu subiect evreiesc, menit sã „ridice moralulevreilor”. Ziarul considerã cã teatrul nu trebuia folosit în favoarea evreilor ºi cã aceºtia trebuiau maidegrabã sã vizioneze filmul într-un loc particular.31 Presa nu este de acord ca teatrul românesc sã fiefolosit de evrei în scopuri propagandistice.

În „Gazeta Transilvaniei” am întâlnit ºi un articol care face referire la existenþa la Braºov a unuiCerc Cultural Evreiesc. Acesta a participat la serbarea centenarului Casinei. Publicaþia afirmã cãreprezentanþii acestui cerc cultural au cerut organizatorilor sã aibã ºi ei posibilitatea sã ia cuvântul,dar aceastã cerere a nemulþumit pe organizatori, care doreau ca reprezentanþii Cercului doar sã asiste,nu sã ia cuvântul la aceastã manifestare ºi, în consecinþã, le-a refuzat cererea. Cercul a adresat otelegramã regelui, protestând împotriva refuzului de a lua cuvântul, refuz considerat o jignire publicãla adresa populaþiei evreieºti. Acest protest a tensionat desfãºurarea festivitãþilor. În finalularticolului, publicaþia apreciazã drept „obrãznicie” modul în care evreii au rãspuns invitaþiei(consideratã un act de curtoazie), prin plângeri adresate Tronului.32

Aºa cum am precizat de la început, existã ºi ziare care adoptã o atitudine conciliatoare cu privirela evrei, considerând cã aceºtia nu reprezintã un pericol pentru cultura românã ºi nu au „pus în starede inferioritate elementele româneºti”33. Publicaþia „Carpaþii” enumerã câteva domenii de ºtiinþã ºiculturã prin care încearcã sã demonstreze cã evreii nu au fost mai cunoscuþi sau mai influenþi decâtromânii. Astfel, în medicinã se afirmã cã evreii au avut reprezentanþi „de o valoare memorabilã”, darniciodatã nu au „dat o superioritate medicalã ca domnii Marinescu, Babeº, Ionescu”. Tot astfel, ºi înliteraturã evreii au avut reprezentanþi importanþi, dar nu „au putut produce genii ca Alexandri (sic!) ºiEminescu”. Publicaþia considerã cã nu sunt justificate mãsurile luate de autoritãþi împotrivaevreilor.34

4. Sinagoga evreiascãSinagoga a fost centrul vieþii comunitãþilor evreieºti în formare, alãturi de care au fost organizate

ºi ºcoli. Evreii din Transilvania au fost nevoiþi multã vreme sã-ºi þinã slujba religioasã în amenajãriprovizorii ºi în case particulare.35 Sinagogile erau locuri de adunare ale credincioºilor mai cu seamãîn zilele de post, devenind centre ale vieþii civile ºi religioase evreieºti. Ele erau în acelaºi timpprimãria, tribunalul, casa obºteascã ºi locul de rugãciune al comunitãþii.36

La evrei lãcaºul de cult este de douã feluri: templu mare sau sinagogã ºi templu mic sau casã derugãciune. Pe lângã fiecare sinagogã sau casã de rugãciune se aflã câte unul sau mai mulþi rabini.Rabinul trebuie sã fie absolvent al unui seminar teologic ieºivot, angajat cu contract de comunitate.Îndatoririle lui sunt de a da toate explicaþiile legate de cultul mozaic, de a judeca ºi hotãrî îndivorþurile religioase, de a supraveghea pe hahami în ceea ce priveºte prepararea cãrnii curate, de a

112


29 „Ardealul”, anul XI, nr. 14, 10 aprilie 1932, p. 3.30 C. D. Diaconu-Vãleni, Cultura moralã a tineretului, în „Ardealul”, anul XIV, nr. 7, 10 februarie, 1935, p. 3.31 Propaganda evreiascã la Teatrul Naþional, în „Ardealul”, anul V, nr. 260-152, 15 februarie, p. 3.32 Obrãznicie evreiascã, în „Gazeta Transilvaniei”, anul XCIX, nr. 4, 16 ianuarie 1936, p. 6.33 Rostul Bacalaureatului, în „Carpaþii”, anul V, nr. 270, 15 martie 1925, p. 1.34 Ibidem.35 Moshe Carmilly-Weinberger, op. cit., pp. 94-100.36 Hary Kuller, op. cit., p. 706.


observa prepararea azimilor de Pesah ºi de a þine cuvântãri de învãþãturã religioasã. Fiecare templumai are un predicator (care nu este indispensabil), unul sau mai mulþi hahami însãrcinaþi cu tãierearitualã a pãsãrilor ºi animalelor ºi un cantor care citeºte rugãciunile cu voce tare.37

Templul are o structurã compoziþionalã simplã. Planul este dreptunghiular ºi are 3compartimente: un vestibul numit ºi ulcam sau puliº, o încãpere mare dreptunghiularã numitã heikalsau salã de adunare ºi o casetã de tip dulap numitã chivot, unde se þin sulurile sfinte. Chivotul estecel mai important element component al sinagogii.38 Accesul în sinagogã pentru femei este separat de cel al bãrbaþilor. Astfel, accesul bãrbaþilor se face frontal pe uºile principale, iar cel al femeilor peuºile laterale, de unde, prin casa scãrilor, se ajunge la nivelul superior.39

Cele douã comunitãþi înfiinþate la Braºov au sprijinit viaþa religioasã. În 1815 se izbuteºteobþinerea primului lãcaº de rugãciune într-o încãpere sub Tâmpa. Dupã întemeierea comunitãþii în1826, se închiriazã pentru a fi folositã ca lãcaº de rugãciune Hala Lãcãtuºilor. În 1852, aceastadevenind neîncãpãtoare, se închiriazã de la Breasla Tâmplarilor clãdirea Tischler Zwinger. În1860-1861, numãrul membrilor comunitãþii crescând, se cumpãrã ºi se amenajeazã o clãdire situatãpe str. Spitalului.40 În 1877 se desprinde din comunitatea existentã o nouã comunitate, de rit ortodox,sub denumirea de Comunitatea Bisericeascã Ortodoxã Autonomã. Cealaltã rãmâne subdenumirea de Comunitatea Evreilor de Rit Occidental.41 În judeþul Braºov evreii au construit maimulte temple: douã în oraº ºi unul în Fãgãraº.

În „Buletinul Municipiului Braºov” gãsim informaþii cu privire la numãrul de biserici ºi case derugãciune, pe culte, din acest municipiu unde, pe lângã cele douã temple mozaice, mai existau optbiserici ortodoxe, una greco-catolicã, cinci biserici catolice, tot cinci evanghelice, patru reformate,câte una unitarianã, adventistã ºi baptistã.42 Acest articol demonstreazã cã minoritãþile etnice ºi-auputut desfãºura cultul religios fãrã a întâmpina opoziþie din partea autoritãþilor.

4.1. Sinagogile din oraºul BraºovPrimul templu din oraºul Braºov a fost construit de comunitatea de rit occidental, askenazit, pe

str. Poarta ªchei nr. 27, dupã planurile arhitectului Leopold Baumhorn, un bine-cunoscut arhitect altimpului format la ºcoala vienezã. Sinagoga a fost inauguratã la 20 august 1901, de cãtre primul rabinal comunitãþii din Braºov, Ludovic Pap-Rosemberg43 Construcþia îmbinã un stil propriu cuelemente maure, utilizând pentru ornamentarea faþadei cãrãmida roºie ºi tencuiala albã.44 Templul afost construit între 1898 ºi 1901, iar lucrarea a costat 1.200.000 coroane de aur. Clãdirile comunitãþiiînvecinate Templului (birouri, cantina, ºcoala israelitã, locuinþe pentru angajaþii comunitãþii) s-auconstruit în aceeaºi perioadã, formând un ansamblu arhitectural unitar. Templul este amplasat îninteriorul unui cvartal, iar perspectiva sa, privind spre stradã, este flancatã de douã clãdiri similare,formând o trenã, o încadrare a intrãrii principale. Faþada este marcatã de influenþe maure (turnuleþefaþetate cu asize tencuite, alternate cu altele de cãrãmidã), care se combinã cu altele de inspiraþiegoticã (ancadramentele ferestrelor) ºi romanicã (arce în plin cintru, exterior ºi interior). La impresiade monumentalitate contribuie ºi înãlþimea mare a navei centrale. Între 1940 ºi 1944, Templul a fostdevastat, orga mare a fost distrusã, vitraliile sparte, iar clãdirea folositã ca depozit. Dupã 1944,

113

Þara Bârsei

37 Enciclopedia României, Bucureºti, Imprimeria Naþionalã, 1938, vol. I, pp. 437-438.38 Aristide Streja, Lucian Schwartz, Sinagogi din România, Bucureºti, Editura Hasefer, 1996, p. 10.39 Ibidem, p. 13.40 Cronica lui Lobel, Arhiva Comunitãþii Evreieºti din Braºov, manuscris nepaginat.41 Czika Antonia, Popelea Simona, Szabo András, op. cit., p. 73.42 Date statistice privind municipiul Braºov în perioada 1931-1938, în „Buletinul Municipiului Braºov”, anul II, nr. 2, 16

mai 1939, p. 2.43 Czika Antonia, Popelea Simona, Szabo András, op. cit., p. 73.44 Ion Dumitraºcu, Mariana Maximescu, O istorie a Braºovului, Editura Phoenix, 2001, p. 194.


Templul este refãcut. Dupã cutremurul din 1977 Templul este reparat cu sprijinul FederaþieiComunitãþilor Evreieºti din România.45

Inaugurarea acestui templu este relatatã obiectiv ºi de ziarul braºovean „Gazeta Transilvaniei”.Din coloanele acestei publicaþii aflãm cã, la inaugurare, s-a adunat lume multã, curioasã sã vadã cumdecurge ceremonia religioasã. Au fost de faþã la acest eveniment toate autoritãþile civile ºi militare.Onorurile militare au fost fãcute de o companie de honvezi comandatã de un cãpitan. De asemenea,ziarul ne mai informeazã cã serbarea inaugurãrii a început la ora patru dupã-amiazã, cu o procesiunecu Tora împrejurul Templului. Punctul culminant l-a reprezentat cuvântarea rabinului, care a explicat un text al profetului Isaia, apoi a binecuvântat oraºul, þara ºi noul Templu. La sfârºitul inaugurãriis-au cântat imnuri ºi s-au citit rugãciuni.46

Între anii 1925 ºi 1929 s-a mai construit la Braºov un templu de mari proporþii, pe stradaCastelului nr. 64, de cãtre comunitatea de rit ortodox. Pe lângã templu, comunitatea mai dispunea ºide o baie ritualã.47

4. 2. Sinagoga din FãgãraºTemplul din Fãgãraº este unul din cele mai vechi din sud-estul Transilvaniei, fiind construit în

1848. Are toate caracteristicile unei clãdiri de tip mediu, cu o singurã navã mãrginitã, pe trei laturi, debalcoanele etajului. În interior, volumul este tratat unitar, marcat de pilaºtri pe toatã înãlþimea clãdirii.Templul ºi-a încetat activitatea funcþionalã în jurul anilor ’90, ca urmare a micºorãrii numãrului deevrei. În 2003 obºtea din Fãgãraº, care numãra 5 membri, nu mai avea nicio casã de rugãciune.48

Alte surse indicã faptul cã la Fãgãraº s-ar mai fi construit un templu încã din 1829, dar în anul1836 acest templu a fost demolat. În mai 1838, Guberniul Transilvaniei a admonestat oficiolatuldistrictului Fãgãraº pentru cã a permis amestecul forurilor orãºeneºti în probleme de administraþiepublicã ce nu erau de competenþa lor, dând prilej unor tulburãri violente care au dus la demolareaacestei sinagogi. Guberniul a dispus despãgubirea evreilor pentru daunele suferite, restituireamaterialelor de construcþie ºi a mobilierului sinagogii dãrâmate ºi dreptul de exercitare a cultului încase particulare.49

Am constatat cã informaþiile cu privire la viaþa spiritualã a evreilor sunt foarte puþine. Oexplicaþie ar putea fi aceea cã, la Braºov, evreii nu au fost în numãr mare. Conform recensãmântuluidin 1930, erau 2.438 de locuitori evrei, ei reprezentând 1,5% din populaþia acestui judeþ, în urmaromânilor (83.948 loc.), maghiarilor (44.761 loc.) ºi germanilor (33.348 loc.).50 Cu toate acestea,evreii au reuºit sã înfiinþeze 2 comunitãþi ºi o ºcoalã cu predare în limba ebraicã. Presa braºoveanã nune oferã niciun fel de informaþii cu privire la aceastã ºcoalã, ci gãsim articole despre prezenþa elevilorevrei în instituþiile româneºti. În acest caz am constatat cã presa are o atitudine antisemitã, exagerândîn ceea ce priveºte numãrul de elevi evrei din liceele româneºti. Participarea evreilor la sistemuleducaþional românesc aratã dorinþa acestora de a asimila cultura româneascã ºi de a se face acceptaþide români.

În general, oamenii de culturã evrei din Braºov au fost rabinii. Ei au publicat scrieri religioase ºiau supravegheat activitatea comunitãþii evreieºti. Presa nu ne oferã niciun fel de informaþii despre

114


45 Aristide Streja ºi Lucian Schwartz, op. cit., p. 128.46 Inaugurarea templului israelit, în „Gazeta Transilvaniei”, anul LXIV, nr. 175, 9-22 august 1901, p. 3.47 Czika Antonia, Popelea Simona, Szabo András, op. cit., p. 73.48 Aristide Streja ºi Lucian Swartz, op. cit., p. 148.49 Ladislau Gyémánt, Lya Benjamin, Izvoare ºi mãrturii referitoare la evreii din România, Bucureºti, Editura Hasefer, 1998,

vol. III/2, pp. 17-19.50 Sabin Manoilã, Recensãmântul general al populaþiei României în anul 1930, Bucureºti, Imprimeria Naþionalã, 1938, vol.

II, p. 84.


vreo personalitate marcantã a evreilor braºoveni. Articolele au un caracter general ºi se exprimãteama de o eventualã contaminare a culturii române cu elemente evreieºti.

Am constatat de asemenea cã evreii au avut, în perioada interbelicã, ºi un Cerc CulturalEvreiesc, care participa la diverse manifestãri culturale ºi sociale din Braºov, cum a fost serbareacentenarului Casinei. Presa privea însã organizaþiile culturale evreieºti cu suspiciune.

Sinagogile au reprezentat centrul vieþii spirituale evreieºti. Despre acestea presa face o singurãreferire, ºi anume, când are loc sfinþirea templului israelit de pe strada Poarta ªchei. În judeþul Braºovevreii ºi-au putut desfãºura viaþa spiritualã, mãrturie stau cele 3 sinagogi construite pe cheltuialãproprie, care ºi-au adus ºi un important aport în ceea ce priveºte înfrumuseþarea peisajuluiarhitectonic braºovean.

Abstract

There is not much information about the spiritual life of the Jews living in Brasov. Oneexplanation would be the fact that they represented only 1.5% of the population of this county.

In the interwar period in Brasov County there were two Jewish communities. They financed oneprimary Jewish school which functioned until 1948 in one of the buildings next to the Synagoguefrom Schei Street. In the 30’s, that school had 4 teachers and more than 100 pupils. We found noinformation about it in the Romanian press of the time.

Jewish pupils attended Brasov Romanian High Schools. We noticed that the press had ananti-Semitic attitude concerning the number of the Jewish pupils in those institutions and suggestedthe authorities that they should reduce their number. We noticed the same attitude concerning thenumber of the Jewish students. In some Faculties (such as Medicine Faculty), they represented 50%of the total number of the students.

In the 20’s there were many anti-Semitic movements of the Romanian students who wanted tocut down the number of the Jewish students. The press presented us those anti-Semitic movementsthat took place in Cluj, where the Romanian students organized anti-Semitic marches and sanganti-Semitic songs.

The rabies had an important cultural contribution in the interwar period. They publishedreligious works and controlled the activity of the Jewish communities. One good example is Deutsch

Ernest.

The spiritual life of the Jews was organized around the Synagogues. The Jews living in Brasovbuilt two synagogues in the city and one in Fagaras. The press offered us information about theinauguration of the Synagogue from Schei Street in August 1901.

115

Þara Bârsei


Gheorghe FARAON

VALER LITERAT, PÃRINTELE MUZEULUI FÃGÃRÃªEAN

Începuturile Muzeului din Fãgãraº se leagã de munca pe care profesorul Valeriu Literat adepus-o în calitate de membru ºi conducãtor al despãrþãmântului local al ASTREI.

Pentru aceastã comunicare, am fãcut o cercetare în arhiva muzeului nostru, unde se pãstreazãdocumentele ASTREI din Fãgãraº. Acest fond cuprinde un numãr de 1970 de documente din1871-1947, dintre acestea un numãr important referindu-se la eforturile depuse de V. Literat pentruînfiinþarea Muzeului Etnografic al Þãrii Fãgãraºului.

Primul pas în acest sens a fost fãcut în anul 1920, când ASTRA Sibiu face un apel „cãtredespãrþãmintele ºi agenturile sale” ºi mai ales cãtre membrii ºi conducãtorii acestora, solicitându-leînfiinþarea unor „biblioteci regionale, unor muzee, care trebuie sã fie icoana fidelã a þinutuluirespectiv, a unor case naþionale, unde sã se concentreze întreaga viaþã culturalã ºi economicã adespãrþãmântului”1.

Urmãtorul pas este realizat în 1923. În acel an profesorul V. Literat, într-un articol din presalocalã, mai precis din ziarul „Glasul Oltului” nr. 159 din 16 mai 1923, subliniazã: „În problemele carevor trebui sã preocupe mai cu deadinsul, despãrþãmântul nostru local, locul întâi îl va avea un începutde muzeu regional al Þãrii Oltului, care sã se completeze succesiv, cãci e pãcat sã se piardã atâtealucruri frumoase ºi interesante din punct de vedere istoric ºi etnografic, câte s-ar putea mântui depierderi, din satele noastre”.

În anul 1925 apare pentru prima datã menþionat, în documentele ASTREI apariþia muzeului. Acest document este Raportul de activitate pentru anul 1924. Se aratã cã, în octombrie 1923, a fost emisãideea (în Fãgãraº) înfiinþãrii unui muzeu în cadrul Adunãrii generale, care o aprobã în unanimitate, iarde atunci, conducerii Liceului „Radu Negru” i-a fost acordatã suma de 10 mii lei pentru acest scop dinpartea Ministerului Cultural ºi Artelor.2

În acelaºi document se menþioneazã cã „la liceu au fost aduse de cãtre elevi câteva obiecte, iar înnumele ASTREI directorul despãrþãmântului prof. V. Literat a colectat spre acest scop câteva obiecte de la locuitorii din Beclean. Este vorba de trei ulcioare de pãmânt, patru fotografii cu oameni în portpopular, iar mai jos este o listã cu 120 de obiecte dintre care un set de 80 fotografii”3.

Din pãcate, în perioada de timp cuprinsã între 5 dec. 1925 ºi 3 ian. 1934 Valeriu Literat nu se maiaflã în fruntea despãrþãmântului, în locul lui fiind ales profesorul ªtefan Danian, directorul Liceului„Radu Negru”.

În aceastã perioadã informaþiile despre muzeu apar mai ales în dãrile de seamã pentru fiecare an.Dar un lucru esenþial este faptul cã profesorul V. Literat continuã sã strângã ºi sã doneze obiectepentru muzeu. Din Raportul de activitate pe anul 1927 rezultã cã profesorul Valer Literat doneazãmuzeului urmãtoarele piese: fotografii 4 buc, þinãtoare de ouã 1 bucatã, þinãtoare de scobitori 1 buc, o cutie cu ouã încondeiate.4 În anul 1932 dânsul face o nouã donaþie, constând în douã icoane ºi unliturghier.5

Tot pentru aceastã perioadã trebuie evidenþiat ºi faptul cã acest proiect trezeºte interes pentrupersoane originare din zona Fãgãraºului dar care locuiesc în alte pãrþi. Amintim aici pe unul dintreprimii donatori ai muzeului, Zevedeiu Criºan, din ªinca Veche (25 km de Fãgãraº), dar domiciliat înBraºov ºi care aflã din presa vremii de iniþiativa aceasta ºi trimite mai multe scrisori preºedintelui

116

Gheorghe Faraon

1 Muzeul Þãrii Fãgãraºului „Valer Literat”, Doc. I. I, doc. nr. 323 (emitent Astra Sibiu), 1920.2 Ibidem, doc. nr. 365, Raport de activitate nr. 15/15 nov. 1925, f. 3.3 Ibidem.4 Ibidem, doc. nr. 444, 10 nov. 1928.5 Ibidem, doc. nr. 522, 30 august 1931.


ASTREI. În una din ele spune: „Sunt interesat de lucrurile bune care se realizeazã în locurile natale(Bv. nov 1927)”.

În Raportul din 1927, acelaºi în care este menþionatã donaþia V. Literat, este consemnatã ºidonaþia lui Z. Criºan, care consta „în trei tablouri ºi un sãculeþ de bani”6.

Aceastã donaþie ne este confirmatã de o copie a actului de donaþie7 aflat în arhiva personalã afamiliei Criºan din ªinca Veche – pus la dispoziþie de dl. prof. I. Poliþã.

Deºi profesorul V. Literat nu se mai afla în fruntea despãrþãmântului, el fãcea parte dintremembrii de bazã ai acestuia. Acest lucru reiese din „Convocarea membrilor” din 26 dec. 1933, în care „membrii fondatori sunt rugaþi sã se prezinte pentru a se discuta printre altele reorganizareadespãrþãmântului”. Pe lista respectivã se aflã ºi V. Literat.8

În luna ianuarie a anului urmãtor a avut loc adunarea generalã a despãrþãmântului unde V.Literat a fost ales printre cei trei verificatori care urmau sã se ocupe de mãrirea câmpului de acþiune alAsociaþiunii. În aceastã acþiune se înscria ºi culegerea de materiale istorice legate de evenimentele deseamã ce aveau loc pe teritoriul diferitelor despãrþãminte.

Un alt document face urmãtoarea menþiune despre Muzeul Etnografic al Þãrii Oltului: „Aºezat înlocalul liceului «Radu Negru», este înzestrat în momentul de faþã cu 242 de piese, arme vechi, icoane,vase ºi diferite produse de artã þãrãneascã”9.

Tot cu aceastã ocazie este reales în unanimitate în fruntea despãrþãmântului, ca preºedinte,profesorul V. Literat.

Odatã cu revenirea lui V. Literat în fruntea ASTREI Fãgãraº putem spune cã ºi efortul depuspentru strângerea pieselor se intensificã. Din Darea de seamã pentru anul 1934 aflãm intenþiileAsociaþiunii pentru anii urmãtori: „Comitetul despãrþãmântului nostru va trebui sã se sileascã dintoate puterile ca sã adune cât mai multe obiecte pentru acest muzeu ºi cât mai repede, pânã ce nu sedistrug toate urmele trecutului atât de interesante al acestui þinut”. Mai multe informaþii gãsim înscurta dare de seamã din 25 martie 1936. „Ca ceva specific þinutului nostru s-a iniþiat un Muzeuregional al Þãrii Oltului, pornit prin decizia adunãrii generale a despãrþãmântului nostru þinutã la 24nov. 1923. (...) Muzeul regional este gândit sã aibã trei secþii: etnograficã, istoricã ºi de ºtiinþe naturale.(...) În 1936 se vor întrebuinþa toate disponibilitãþile bugetului ca sã sporeascã colecþiile muzeului,mai ales cele ce privesc etnografia (...).”

În darea de seamã din anul urmãtor, la capitolul destinat muzeului, se spune cã, de la ultimulraport, „colecþiunile secþiunii etnografice ale muzeului s-au înmulþit îmbucurãtor, fiind cheltuitepentru muzeu 14.700 lei”. Într-un document al Reuniunii Ortodoxe a Femeilor din Fãgãraº îl anunþãpe preºedintele ASTREI cã „încã de la reînfiinþarea Reuniunii ortodoxe a femeilor din Fãgãraº ampus bazele înfiinþãrii unui muzeu de artã naþionalã cu specific românesc”.

În Darea de seamã pe anul 1938 a ASTREI, la punctul G, se face referire la Muzeul Regional alÞãrii Oltului. „Colecþiile muzeului sporesc normal, mai ales prin dãrile de preferinþã cu obiecte deîmbrãcãminte.” Totalul acestor donaþii a fost de 49 de obiecte, în valoare de 3.905 lei; au fostcumpãrate încã 12 obiecte în valoare de 955 lei.10 Se aminteºte ºi faptul cã Reuniunea Ortodoxã aFemeilor Române dãruieºte ASTREI întreaga colecþie de piese de port popular (270 de obiecte),aceastã donaþie fiind consideratã ca un pas înainte spre înfiinþarea muzeului.11 Tot acum se afirmãnecesitatea sporirii eforturilor de a cãuta mijloacele necesare organizãrii ºi deschiderii muzeului.

117

Þara Bârsei

6 Ibidem, doc. nr. 444, 10 mai 1928.7 Arhiva personalã a familiei Criºan – ªinca Veche.8 Muzeul Þãrii Fãgãraºului „Valer Literat”, Doc. I. I, doc. nr. 570, 26 dec. 1933.9 Ibidem, doc. nr. 583, 3 ian. 1934.10 Ibidem, doc. nr. 1203, 8 iunie 1938, p. 4.11 Ibidem.


Pentru acest scop se preconizeazã convingerea autoritãþilor ºi a celorlalte fundaþii culturale sã îºi uneascã forþele pentru a construi un palat cultural în Fãgãraº, unde ar urma sã fie plasate Muzeul, obibliotecã ºi asociaþiile culturale din oraº. La capitolul de cheltuieli se menþioneazã cã pentru muzeu a fost cheltuitã suma de 10.021 lei.12

În acelaºi an, în urma eforturilor depuse de ASTRA ºi de Fundaþia Culturalã „Principele Carol”,este pus la dispoziþia ASTREI, în localul fostei ªcoli Normale, un spaþiu în care sã se poatã organizaMuzeul Regional ASTRA al Þãrii Oltului. Aceastã informaþie este transmisã de V. Literat cãtrepreºedintele Comitetului Central al ASTREI din Sibiu, la 9 octombrie 1938.13

La 17 noiembrie 1938, Direcþia Generalã a Fundaþiei „Principele Carol” îºi dã acordul caanumite sãli din localul secþiei din Fãgãraº sã fie predate pentru muzeu, cu toate secþiunile12, iar o lunãmai târziu V. Literat este înºtiinþat de aceeaºi direcþie cã „este numit director al muzeului cu toatesecþiunile14, ºi al arhivei istorice ce binevoieºte a le înfiinþa în cadrul Cãminului Cultural orãºenesc«Radu Negru», în încãperile ce le pune la dispoziþie, în mod permanent, din localul nostru”15. În 29decembrie 1938, V. Literat face un apel cãtre prefectul judeþului în care, dupã ce îi aduce la cunoºtinþãacþiunea Fundaþiei Regale „Principele Carol”, îl roagã „sã punã la dispoziþie acte vechi din arhivajudeþului Fãgãraº, care ar putea lumina pãrþi din trecutul acestui interesant colþ de ÞarãRomâneascã”16. Rãspunsul afirmativ la aceastã cerere a venit la 10 ianuarie 1938.

Între documentele din arhiva ASTREI se gãseºte ºi o chitanþã provenitã de la Farmacia „VicenþiuP. Grama” din Fãgãraº, de unde a fost achiziþionat, contra sumei de 6 lei, un kilogram de naftalinãpentru Muzeul ASTRA17. Acest fapt reprezintã o primã încercare de conservare a patrimoniuluimuzeului.

Pregãtirile pentru realizarea muzeului continuã în aceastã perioadã – sunt cumpãrate materialepentru organizarea expoziþiei: ºnur, lac incolor, pensule etc.

Un document important este cel adresat de preºedintele ASTRA Fãgãraº lui Romulus Vuia,directorul Muzeului Etnografic Cluj, în 24 iunie 1939. Dupã ce prezintã eforturile fãcute pentrurealizarea unui muzeu etnografic regional al Þãrii Oltului, V. Literat îl roagã pe R. Vuia sã trimitãschiþele pentru dulapuri ºi vitrine pe care el le-a folosit în organizarea muzeului din Cluj.

În rãspunsul pe care R. Vuia îl dã la 7 iulie 1939, acesta îl asigura de tot sprijinul pentrurealizarea de dulapuri, vitrine, recomandându-i pe specialiºtii I. Chelcea, I. Handrea de la muzeul dinCluj.

Într-un scurt raport despre activitatea ASTREI Fãgãraº pe anul 1939 ºi înaintat ºefului PoliþieiFãgãraº se spune cã „s-au stabilit principiile dupã care urmeazã sã se organizeze muzeul. S-au cerutîndrumãri pentru aceastã organizare de la muzeul din Cluj”. Într-un document din 15 decembrie 1939 sunt sintetizate intenþiile ASTRA Fãgãraº din ultimii ani – protejarea portului popular specific ÞãriiOltului ºi înfiinþarea unui muzeu regional. Pentru realizarea acestor obiective sunt invitate sã se înscrieîn Asociaþiune mai multe persoane.18

Într-o adresã cãtre Inspectorul-ªef ªcolar al Þinutului Mureº ºi Alba Iulia, Valer Literat îlinformeazã cã, printre alte activitãþi ale Asociaþiunii se numãrã ºi „selecþionarea de obiecte pentruorganizarea unui Muzeu Regional al Þãrii Oltului” ºi propune „Onorata Rezidenþã a þinutului Mureº,sã ne poatã pune la îndemânã, pe mãsurã ce s-ar ivi trebuinþele, fonduri între 150.000-200.000 lei,

118

Gheorghe Faraon

12 Ibidem.13 Ibidem, doc. nr. 1216, 9 oct. 1938.14 Ibidem, doc. nr. 1230, Bucureºti, 17 nov. 1938.15 Ibidem, doc. nr. 1253, 17 dec. 1938.16 Ibidem, doc. nr. 1257.17 Ibidem, doc. nr. 1345, 18 martie 1938.18 Ibidem, doc. nr. 1438, 15 dec. 1939.


pentru ca sã putem vedea înfiinþat cu un ceas mai devreme Muzeul care ar fi un aºezãmânt importantnu numai pentru localnici”19.

În Raportul Anual este menþionat faptul cã pânã „la 15 iunie 1939 colecþiile muzeului s-au maisporit cu 62 de bucãþi, în valoare de 12.000 lei, deci la aceastã datã valoarea bunurilor din muzeu este de 46.360 de lei”20. Din Darea de seamã pe anul 1939, din 3 iulie 1940, despre situaþia muzeului aflãmurmãtoarele (de la punctul II/subpunctul C): „La sfârºitul anului 1939 muzeul avea 773 de obiecte, învaloare de 55.777 lei. În decursul anului 1939 ºi-a sporit colecþiile cu 134 de obiecte în valoare de21.416 lei. S-a început întocmirea unui interior þãrãnesc de casã din Þara Oltului, în una din sãli”.

Începutul celui de-al Doilea Rãzboi Mondial a modificat planurile ASTREI, fiind nevoitã sãelibereze localul în care se depusese atâta efort pentru organizarea muzeului pânã atunci. Bunurile aufost evacuate la Liceul „Radu Negru” (perioadã în care o parte din piese se pierd).

Pentru anul 1941, în legãturã cu soarta muzeului aflãm urmãtoarele: „... n-avem încãperi în care sãexpunem bogatul material adunat, pentru ca sã înfãþiºãm, într-un muzeu regional, icoana acestuiinteresant þinut de veche mândrã Românie, cunoscut sub numele de Þara Fãgãraºului”21.

În Darea de seamã din 15 iulie 1942 se scrie: „Muzeul Regional al Þãrii Oltului încã a fost adânczdruncinat de nenorocirile abãtute peste neam ºi þarã. Încãperea de la fosta ªcoalã Normalã, acumcazarma «Þiganca», unde începusem sã întocmim un interior de casã þãrãneascã a trebuit sã oevacuãm ...”22.

Din anul 1943 ne parvine un document deosebit de interesant, intitulat „Memoriu pentruîntemeierea Muzeului Regional al Þãrii Oltului”, memoriu adresat mai multor oameni cu funcþii dinjudeþul Fãgãraº. În prima parte a acestuia este prezentat proiectul muzeului ce va cuprinde casaþãrãneascã, port popular, obiecte gospodãreºti pentru prima secþiune; secþiunea a doua, cea istoricã:documente, eventual obiecte preistorice; a treia secþie urma sã se ocupe de ºtiinþele naturale, flora ºifauna þinutului.23 Acelaºi memoriu este înaintat, peste o lunã, ºi Ministrului Afacerilor Interne, în caresunt, însã enumerate ºi piesele strânse (500 de obiecte): 10 piese de port, 101 podoabe, 31 icoane (27 pesticlã), 90 de ceramicã, 21 – mobilier þãrãnesc, 11 cãrþi ºi documente ... . La final, preºedinteleASTRA roagã pe Ministrul Afacerilor Interne sã „introducã în bugetul pe exerciþiu 1943/1944 alPrefecturii Fãgãraº subvenþia cerutã pentru muzeu – 30.000 lei”24 (bani care vor fi primiþi).

Este de apreciat efortul pe care V. Literat l-a depus pentru obþinerea finanþãrii din diferite surse,dupã cum rezultã ºi din al patrulea memoriu adresat ASTREI Sibiu. La 12 aprilie vine rãspunsul laacest memoriu, ASTRA Sibiu acordând suma de 100.000 lei.

În Raportul de activitate dintre 30 iulie 1942-15 iulie 1943, la punctul II, cel dedicat Muzeului,se aratã urmãtoarele: „Au fost închiriate în Piaþa Unirii 2 încãperi care urmau sã se treacã drept începutde muzeu”.

Se poate aprecia cã în aceastã perioadã s-a pus accentul pe partea organizaþionalã, dar nu trebuieuitat faptul cã România se afla în plin rãzboi ºi este de apreciat efortul depus de membrii ASTREI, înfrunte cu V. Literat. La 31 martie 1944, ASTRA pãrãseºte localul închiriat, iar obiectele destinateorganizãrii muzeului au fost depozitate în locuinþa lui V. Literat.

În perioada urmãtoare activitatea ASTREI s-a diminuat simþitor datoritã evoluþiei politice asocietãþii româneºti. În februarie 1947, Prefectura judeþului Fãgãraº cere lui V. Literat sã trimitã laInspectoratul General al Artelor din Ministerul Artelor date despre evaluarea muzeelor din judeþ. Înrãspunsul lui V. Literat, din 1 martie 1947, se apreciazã cã în judeþ nu mai existã alt muzeu decât cel

119

Þara Bârsei

19 Ibidem, doc. nr. 1444, 30 dec. 1939.20 Ibidem, doc. nr. 1467, Raport anual.21 Ibidem, doc. nr. 1616, 18 dec. 1941.22 Ibidem, doc. nr. 1657, 15 iulie 1942, f. 2.23 Ibidem, doc. nr. 1682, 29 ian. 1943.24 Ibidem, doc. nr. 1688, 19 feb. 1943.


pe care ASTRA a încercat sã-l organizeze. La acea datã (1 martie 1947), muzeul, ale cãrui obiecte aufost depozitate la început într-o salã micã a Liceului de bãieþi „Radu Negru”, avea 784 de obiecteachiziþionate sau donate.

Acesta este ultimul document din arhiva ASTRA care menþioneazã muzeul. Între 1947 ºi 1950nu avem nicio informaþie.

Din lucrarea Istoria muzeelor din România25 aflãm cã, în 1950, muzeul funcþiona în casa

ªenchea, deschiderea oficialã fiind în 21 februarie 1951.În concluzie, putem spune fãrã sã greºim cã profesorul Valer Literat este pãrintele Muzeului din

Fãgãraº.

Abstract

The beginnings of the Fagaras Museum are related to the work made by the teacher Valer Literatin his capacity as a member and leader of the local section of Astra Fagaras.

The Museum of Fagaras County “Valer Literat” preserves in its archives the Astra documentaryfund of the local section. This fund includes a number of 1970 documents for the period between1871 and 1947, a large number of those referring to the efforts made by the teacher Valer Literat forthe creation of the Ethnographic Museum of Olt County.

There are three major distinguishable stages in his endeavor:The first, between 1923 and 1925, when he had the idea of the realization of a museum and he

took the first steps in collecting objects.The second, between 1925 and 1934, when he was replaced as a leader of the local section, but

he continued to collect and to donate objects to the museum.The third and the last stage, between 1934 and 1937, when he made efforts to prepare, conserve

and open the museum.One can legitimately say, taking into consideration all his activity, that Valer Literat is the

founder of the Fagaras Museum.

120

Gheorghe Faraon

25 Ioan Opriº, Istoria muzeelor din România, Bucureºti, Ed. Museion, 1994, p. 82.


Marin POP

ASPECTE PRIVIND ACTIVITATEA ASOCIAÞIILOR CULTURALE SÃLÃJENEÎN PRIMII ANI DUPÃ MAREA UNIRE (1919-1924)

Judeþul Sãlaj, ca de altfel toate judeþele, s-a confruntat cu numeroase probleme la sfârºitulPrimului Rãzboi Mondial. Cea mai acutã a fost cea agrarã. Ea era mult mai veche, iar amânarea ei agenerat numeroase conflicte sociale. Acestea au culminat cu revoltele care au izbucnit, în întreagaTransilvanie, la începutul lunii noiembrie 1918, pe fondul anarhiei care se instaurase, în întreagamonarhie austro-ungarã, în aceastã perioadã.1

Ca ºi problemele de ordin economic ºi social2, acestea existau ºi în domeniul învãþãmântului ºiculturii. Din pãcate, dupã rãzboi, pentru un timp, cultura a trecut pe plan secundar. Membrii marcanþiai asociaþiilor culturale au primit alte însãrcinãri. Era urgent sã se reconstruiascã þara, iar ConsiliulDirigent avea nevoie de oameni, de funcþionari români.

Învãþãmântul se gãsea într-o situaþie deosebitã datoritã faptului cã multe ºcoli, din satelesãlãjene, au fost distruse în timpul evenimentelor, din noiembrie 1918 sau cu ocazia trecerii frontului,ºi trebuiau reparate. De asemenea, numãrul învãþãtorilor era mic ºi nu existau locuinþe pentru aceºtiaîn multe sate. Lipseau manualele ºi rechizitele ºcolare, care erau din ce în ce mai scumpe, iar þãraniinu-ºi trimiteau copiii regulat la ºcoalã, folosindu-i la muncile agricole. De aceea, se prevedea „a seridica din partea statului edificii ºcolare ºi locuinþe învãþãtoreºti în toate comunele unde azi lipsesc ºisã se creascã învãþãtori în mod corespunzãtor”. De asemenea, „învãþãtorii sã fie bine pregãtiþi laºcoala normalã, care este a se completa la 8 ani ºi sã fie corespunzãtor salariaþi, ca scutiþi de grijileexistenþei sã se poatã dedica cu totul carierei”. În privinþa frecvenþei copiilor la ºcoalã, „sunt a seaplica mijloace mai eficiente” ºi se prevedea achiziþionarea de manuale ºi rechizite ºcolare.3

Destul de greu s-a realizat ºi reorganizarea instituþiilor de culturã ºi a vechilor despãrþãminte aleAstrei. În judeþul Sãlaj existau 6 despãrþãminte ale Astrei, ºi anume: ªimleu, Bãseºti, Jibou, Tãºnad,Buciumi ºi Crasna. Este de remarcat faptul cã din cele 8 despãrþãminte, care au þinut sã voteze, prindelegaþi speciali, actul Unirii de la 1 Decembrie 1918, trei au fost din Sãlaj: ªimleu (Nicolae Munthiuºi dr. Iuliu P. Mureºian), Buciumi (Ioan Nossa ºi Petru Tulbure) ºi Crasna (Ioan Perenyi).

Tot din Sãlaj au participat delegaþi ai celorlalte societãþi culturale existente. Din partea ReuniuniiFemeilor Române Sãlãjene au participat Cornelia Maniu, sora lui Iuliu Maniu, Lazãr Maior dinPericei ºi, ca supleant, Emanoil Stoica din ªimleu, iar din partea Societãþii pentru Fond de TeatruRomân a participat, ca delegat, dr. Pompeiu Fãrcaº din ªimleu.4

Adunarea de reconstituire a Despãrþãmântului ªimleu a avut loc, pe data de 26 decembrie 1920,la ªimleu. La ea a participat preoþimea de la sate, corpul didactic, precum ºi „poporul de pe uliþaromâneascã”.

Adunarea s-a þinut în sala Primãriei, la ea participând peste 70 de persoane. Acum se iau deciziiimportante, privind reorganizarea despãrþãmântului ºi programul asociaþiei pentru viitor. Seprevedea înfiinþarea de noi agenturi, biblioteci ºi cooperative sãteºti, fiind aleºi în acest scop 31 dedelegaþi, printre ei numãrându-se ºi preotul Valentin Coposu din Bobota. Fiecare delegat, capreºedinte al agenturii, dispunea sã fie aleºi, în comuna sa, 4 membri în comitetul agenturii,

121

Þara Bârsei

1 Vezi C. Grad, D. E. Goron, 1918-1919. Contribuþii sãlãjene la Marea Unire, Zalãu, Ed. Limes, 2000, pp. 17-34.2 Vezi Marin Pop, Evoluþia lucrãrilor de reformã agrarã ºi arendãrile forþate în judeþul Sãlaj în perioada 1918-1921, în

„Acta Mvsei Porolissensis”, Zalãu, XXIV, 2002, pp. 395-452.3 Direcþia Judeþeanã a Arhivelor Naþionale Sãlaj (în continuare, D.J.A.N.Sj.), Fond Prefectura jud. Sãlaj – Subprefect, dos

127/1921.4 *** Marea Unire dela 1 Decembrie 1918, Bucureºti, 1943, p. 55 ºi p. 59.


învãþãtorii locali fiind secretari sau bibliotecari.5 De acest despãrþãmânt aparþineau 30 de comune, cu15 agenturi ºi 22 de biblioteci. Director al despãrþãmântului a fost ales Alexandru Aciu.6

Despãrþãmântul Bãseºti avea în subordine 48 de comune ºi doar douã biblioteci, la Bãseºti ºiOarþa de Jos. El a fost reorganizat pe data de 20 august 1919. Director al despãrþãmântului a fost alespreotul Vasile Gavriº.7

Despãrþãmântul Jibou avea 69 de comune, douã agenturi ºi douã biblioteci. Cu reorganizareaacestui despãrþãmânt a fost rugat sã se ocupe directorul sãu, Teofil Dragomir, proprietar în Lupoaia.8

Adunarea cercualã de reorganizare are loc pe data de 18 septembrie 1921, la Jibou. La ea au luat partegeneralul de brigadã Daschievici, împreunã cu familia sa, colonelul Regimentului 14 Cãlãraºi,Sâmbãteanu, precum ºi un numãr mare de ofiþeri, subofiþeri ºi soldaþi. Director al despãrþãmântului afost ales preotul Laurenþiu Bran ºi un nou comitet de conducere. Fostului director, Teofil Dragomir,care s-a retras din funcþie, i se aduc mulþumiri pentru faptul cã a fost un organizator bun.

În anul 1922, pe data de 18 aprilie, are loc o nouã adunare extraordinarã în care s-a discutatproblema împãrþirii acestui despãrþãmânt în douã, Despãrþãmântul Jibou ºi Despãrþãmântul Zalãu.Oraºul Zalãu, care era capitala judeþului Sãlaj, nu avea un despãrþãmânt al Astrei, aºa cã s-a luatdecizia înfiinþãrii unuia ºi în acest oraº. Tot acum s-a discutat problema organizãrii prelegerilorpoporale ºi a înfiinþãrii de cooperative ºi bãnci populare.9

Adunarea de reconstituire a Despãrþãmântului Tãºnad a avut loc pe data de 5 iunie 1921. Acestdespãrþãmânt avea 30 de comune ºi 5 biblioteci. La aceastã adunare cercualã, care a avut loc laTãºnad, au asistat generalul Marcel Olteanu, comandant al Diviziei 17, corpul ofiþeresc de laRegimentele 85 Infanterie ºi 34 Obuziere. Din ªimleu au participat la acest eveniment de culturãcorul Liceului „Simion Bãrnuþiu” din ªimleu, în frunte cu directorul acestuia, ºi corpul profesoral dela ªcoala civilã de fete din ªimleu, în frunte cu Elena Aciu. De asemenea, a participat ºi un numerospublic. Cu aceastã ocazie s-au înscris 76 de membri ºi s-a încasat suma de 1896 lei. Printre alþii, auluat cuvântul generalul Olteanu ºi directorul despãrþãmântului Tãºnad, protopopul DemetriuCoroianu. Pe timpul desfãºurãrii acestor manifestãri culturale atmosfera a fost întreþinutã de cãtrecorul amintit mai sus.10

Despãrþãmântul Buciumi avea în componenþã doar 13 comune ºi avea ca director pe protopopuldin Sângeorgiu de Meseº, Vasile L. Pop. Însã, pânã în anul 1922 el nu înaintase Comitetului deconducere din Sibiu raportul privind reorganizarea acestui despãrþãmânt. La fel ºi DespãrþãmântulCrasna, care cuprindea 33 de comune. Deºi directorul acestui despãrþãmânt, protopopul GraþianFlonta, s-a înscris ca membru pe viaþã al Asociaþiunii, el nu trimisese, încã, raportul privindreorganizarea ºi activitatea depusã de acest despãrþãmânt.11

Despãrþãmântul Buciumi a hotãrât, pe data de 25 noiembrie 1923, sã fuzioneze cuDespãrþãmântul Zalãu, precum ºi cu o parte a celui din Crasna, la 20 noiembrie 1923.12

Despãrþãmântul Zalãu luase fiinþã pe data de 29 iunie 1923. Director al acestui despãrþãmânt afost ales dr. Nicodim Cristea (primarul oraºului Zalãu), secretar – Nicolae Nistor (revizor ºcolar),casier – dr. Dumitru Mureºan, iar ca bibliotecar a fost ales profesorul Vasile Timbuº.

Încã din primul an acest despãrþãmânt a desfãºurat o activitate deosebitã. Astfel, doar într-un ande zile au fost înfiinþate 13 biblioteci poporale ºi 13 agenturi cu 406 membri activi ºi 4 membri peviaþã. Biblioteca de la Zalãu avea 300 de volume.

122

Marin Pop

5 „Gazeta de Duminecã”, nr. 1-2, 10 ian. 1921.6 „Transilvania”, an LII, nr. 7-8, iulie-august, 1921, pp. 574-575.7 Ibidem, p. 550.8 Ibidem, p. 561.9 Ibidem, an LIII, nr. 7-8, iulie-august 1922, p. 501.10 Ibidem, an LII, nr. 7-8, iulie-august, 1921, p. 575.11 Ibidem, an LIII, nr. 7-8, iulie-august 1922, p. 488 ºi p. 491.12 Ibidem, nr. 10-11 din 1925, p. 470.


Au fost þinute urmãtoarele prelegeri: dr. Nicolae Cristea, 11 prelegeri despre Astra; NicolaeNistor, 11 prelegeri despre ºcoalã; Gheorghe Pop, prim-pretor, douã prelegeri despre meserii;Gheorghe Matieºanu, profesor, douã prelegeri despre nãcazurile noastre; Gheorghe Dunca,profesor, ºi Valer Iuga, câte douã prelegeri despre meserii. Toate aceste prelegeri, þinute în cele 58 decomune ale noului despãrþãmânt, au avut loc în cadrul unor adunãri poporale, în acþiunea deculturalizare a satelor iniþiatã de cãtre despãrþãmintele sãlãjene.13

Dupã anul 1918 îºi reia activitatea ºi Reuniunea Femeilor Române Sãlãjene (R.F.R.S.). Înperioada interbelicã, pe lângã scopul ei principal – de educare a femeii române, activitãþile sociale ºicaritative au reprezentat direcþii importante ale acestei societãþi culturale, deoarece se simþea o marenevoie de astfel de activitãþi în întreaga societate româneascã. S-a pus accent pe domeniile caritãþiipublice, ca ocrotirea orfanilor ºi a vãduvelor, înfiinþarea de orfelinate, asistenþa socialã ºi sanitarã sauajutoare date sinistraþilor, copiilor sãraci ºi bãtrânilor.14

În anul 1919 preºedintã a R.F.R.S. a fost aleasã Elena Gheþie, soþia vicarului Silvaniei,Alexandru Gheþie. Ea a condus destinele acestei societãþi culturale pânã în anul 1923. La adunareageneralã din 18 februarie 1923 ea anunþã faptul cã lasã pe altcineva sã conducã societatea, probabil ºidatoritã faptului cã, înainte cu un an, soþul sãu (vicarul Silvaniei ºi senator P.N.R. de Sãlaj) decedase,la vârsta de numai 53 de ani. Ca preºedintã judeþeanã a R.F.R.S. a fost aleasã Laura Pop din Zalãu,soþia fostului prefect de Sãlaj Gheorghe Pop, iar ca preºedintã a centralei din ªimleu, AdelaMeseºian, directoarea ªcolii medii de fete din ªimleu, soþia altui fruntaº sãlãjean, Coriolan Meseºian.În funcþia de vicepreºedinte au fost alese Elena Aciu ºi Aurora Vicaº.15

În anul 1924 este aleasã o nouã preºedintã a R.F.R.S. în persoana Elenei Aciu, care va conducedestinele acestei societãþi culturale pânã în anul 1934, când se pensioneazã ºi se mutã la Cluj.16

Pe data de 3 martie 1923 are loc ºi Adunarea generalã a Casinei Române din ªimleu. Cu aceastãocazie au fost modificate statutele vechi, care datau din anul 1901, a fost aleasã o nouã conducere ºi afost votat bugetul de venituri ºi cheltuieli pe anul financiar 1923. Preºedintele în funcþie, CoriolanMeseºian, a demisionat datoritã multiplelor activitãþi ºi funcþii pe care le avea de îndeplinit ºi adeclarat cã doreºte sã rãmânã doar simplu membru.

Directorul Liceului „Simion Bãrnuþiu” din ªimleu, Ioan Ossian, a fost ales, cu unanimitate devoturi, în funcþia de preºedinte, el dovedindu-se „ºi în trecut a fi un neobosit luptãtor pe terenulculturalo-naþional”. Ca vicepreºedinþi au fost aleºi Constantin Teodorescu, directorul BãnciiNaþionale din ªimleu, ºi dr. Valer Vicaº, notar public. Secretar a fost ales profesorul Tãnase Puºcã,iar substitut de secretar, profesorul Eugen Torok. În funcþia de bibliotecar a fost ales profesorul IoanOprea, iar majordom Virgil Barboloviciu, consilierul economic al oraºului ªimleu.17

Altã societate culturalã româneascã, înfiinþatã în anul 1881, cea a învãþãtorilor, îºi continuãactivitatea ºi ea dupã 1918. Pe data de 10 iunie 1919, în cadrul unei adunãri care a avut loc la Zalãu, se schimbã denumirea societãþii din Reuniunea Învãþãtorilor Români Sãlãjeni în Asociaþia ÎnvãþãtorilorRomâni Sãlãjeni, ca secþie a asociaþiei transilvãnene. Cu aceastã ocazie a fost aleasã noua conducere.Preºedinte a fost ales Emil Pocola, care era ºi membru în Comitetul de conducere al AsociaþieiÎnvãþãtorilor din Transilvania. Vicepreºedinte a fost ales George Nichita, secretar – P. Marchiº,casier – I. Guþiu ºi patru membri: P. Pop, L. Heletca, A. Precup ºi I. Filip.

123

Þara Bârsei

13 „Sãlajul”, nr. 6, 12 aprilie 1924.14 Anuarul Reuniunii Femeilor Române Sãlãjene. 1925-1929, ªimleu Silvaniei, Tipografia „Lazãr”, 1929, p. 68.15 „Gazeta de Duminecã”, nr. 8, 24 februarie 1923.16 Vezi Marin Pop, Culturã ºi politici culturale în viaþa ºi opera Elenei Aciu (1875-1955), în “Þara Bârsei”, Braºov, nr. 5,

2006, pp. 26-41.17 „Gazeta de Duminecã”, nr. 11, 18 martie 1923.


Ca ºi celelalte societãþi culturale româneºti, asociaþia învãþãtorilor avea ca principal scoprãspândirea culturii, ridicarea moralã ºi culturalã a satelor sãlãjene.18 Totodatã, societatea s-apreocupat de reorganizarea ºcolilor din judeþ, de asigurarea bazei materiale a lor ºi de bunul mers alprocesului de învãþãmânt.

Dupã anul 1918 continuã ºi activitatea asociaþiilor culturale ale minoritãþilor etnice din judeþulSãlaj.

La data de 13 februarie 1920, vãduva Unger Augustin din Zalãu se adreseazã prefectului deSãlaj, Gheorghe Pop, întrebându-l dacã Reuniunea Femeilor Maghiare din Zalãu poate sã-ºi continueactivitatea „între cadrele de pânã acum”, spune aceasta. Prefectul rãspunde cã societatea poatefuncþiona „între limitele legilor ºi ordonanþelor”19.

Într-un raport al Poliþiei de Stat din ªimleu, datat 28 noiembrie 1922, se precizeazã situaþiasocietãþilor minoritãþilor din acest oraº. Astfel, urmãtoarele societãþi nu aveau încã statute noi:Societatea Ciobotarilor, Casina Industriaºilor Maghiari, Corpul Industrial, Corpul Tãbãcarilor ºiSocietatea Diletanþilor. Înaintaserã statute Ministerului de Interne urmãtoarele societãþi: HalaComercianþilor, Societatea Vânãtorilor, Casina Maghiarã, Reuniunea Femeilor Izraelite ºiReuniunea Fetelor Izraelite. Singura societate care avea deja statutele aprobate era Societatea decântãri maghiarã. Tot în acest raport se mai menþioneazã faptul cã Societatea Zidarilor Constructiviera filialã a Societãþii Centrale din Cluj ºi avea statutele în Cluj, iar Societatea „Lorantffy Zsuzsanna”ºi-a sistat activitatea, în urma ordinului confidenþial al prefectului adresat poliþiei din ªimleu20.

O altã caracteristicã a acestei perioade este faptul cã se înfiinþeazã noi societãþi culturale, ºianume, Societatea culturalã „General David Praporgescu” ºi Societatea Culturalã a StudenþilorSãlãjeni de la Universitatea din Cluj. De asemenea, se înfiinþeazã ºi societãþi sau reuniuniprofesionale, cum a fost cea a pantofarilor ºi ciubotarilor români din ªimleu.

Aceasta din urmã a luat fiinþã în anul 1920, la iniþiativa învãþãtorului Valentin Câmpean, directoral ªcolii de ucenici din ªimleu ºi sub patronajul primarului oraºului, Ioan Deleu. Preºedinte alReuniunii Pantofarilor ºi Ciubotarilor Români a fost ales George Ardelean, iar notar, Teodor Matei.Statutele societãþii au fost aprobate de cãtre Consiliul orãºenesc din ªimleu ºi înaintate spre aprobareºi Consiliului Dirigent. Membrii reuniunii erau toþi pantofarii ºi ciubotarii români din ªimleu.21

Societatea culturalã „General David Praporgescu” s-a înfiinþat pe data de 1 decembrie 1920, lainiþiativa comandantului Diviziei I Cavalerie, generalul R. Scãriºoreanu, ºi a maiorului Pleniceanu,cu ocazia sãrbãtorilor dedicate Unirii, care au avut loc în acel an la ªimleu. Preºedinte al noii societãþi a fost numit Alexandru Aciu. Acesta convoacã adunarea generalã de constituire a noii societãþi pedata de 12 decembrie 1920, la ªimleu, pentru a adopta ºi aproba statutele de funcþionare. La aceastãadunare au participat 40 de persoane, în frunte cu generalul Scãriºoreanu.

Alexandru Aciu propune sã fie ales un alt preºedinte, deoarece el avea mai multe funcþii, printrecare ºi pe aceea de director al Bãncii Silvania. Preºedinte de onoare al noii societãþi a fost alesgeneralul Scãriºoreanu, iar preºedinte executiv, Ioan Deleu. Din conducerea noii societãþi mai fãceau parte Coriolan Meseºian, ca director al coriºtilor, Ioan Ossian ºi Valer Vicaº, vicepreºedinþi, maiorulPleniceanu ºi vicarul Alexandru Gheþie, membri de onoare. Ca membri în Comitetul de conducere aufost aleºi Alexandru Aciu, I. Mureºan ºi V. Boþan. Secretar a fost ales profesorul Tãnase Puºcã,bibliotecar – V. Pop ºi casier – Virgil Barboloviciu.

Alexandru Aciu propune, apoi, ca sã se facã demersuri pentru ca aceastã nouã societate culturalã sã fuzioneze cu Casina românã din ªimleu, propunere primitã de cãtre cei prezenþi. Tot la propunerea

124

Marin Pop

18 „ªcoala Noastrã”, nr. 18-20, decembrie, 1930, p. 642.19 Arhivele Statului din România, Minoritãþile naþionale din România (1918-1925), Bucureºti, doc. 25.20 D.J.A.N.Sj, Fond Prefectura judeþului Sãlaj, Prefect – Confidenþiale, dos. 142/1922, f. 8.21 „Gazeta de Duminecã”, nr. 4, 9 mai 1920.


lui Al. Aciu societatea se înscrie ca membru al Reuniunii Femeilor Române Sãlãjene ºi alDespãrþãmântului ªimleu al Astrei. Divizia I Cavalerie, prin comandantul sãu, a promis sprijin noiisocietãþi, dar urma, spre regretul ºimleuanilor, sã pãrãseascã oraºul. De asemenea, societatea civilãdin ªimleu „s-a ataºat cu drag la noua societate”. Ioan Ossian a alcãtuit statutele, Coriolan Meseºiancorul societãþii, iar Al. Aciu a ajutat la organizarea practicã a noii societãþi culturale.22

Prima ºedinþã a noii societãþi culturale are loc abia pe data de 28 decembrie 1921, în salaCazinoului român din ªimleu. Preºedintele societãþii, Ioan Deleu, aratã în cuvântul sãu menireaacesteia. Activitatea societãþii se desfãºura în cadrul a douã secþii: cea a bibliotecilor poporale ºi ceacoralã. Cu aceastã ocazie s-a hotãrât ca în fiecare sâmbãtã seara sã fie organizatã câte o conferinþã. Afost desemnat un comitet, care urma sã se ocupe cu organizarea fiecãrei serate culturale.

La câteva zile dupã aceastã ºedinþã, pe data de 31 decembrie, are loc prima seratã organizatã decãtre aceastã societate, în prezenþa unui public numeros. Conferenþiar a fost Alexandru Aciu, care avorbit despre Spiritul stãpânitor dupã rãzboiul mondial. Aceasta a avut „un succes grandios” lapublic. Ziarul ºimleuan „Gazeta de Duminecã”, care publicã acest articol, fãcea un apel cãtre toþiiubitorii de culturã din oraº ºi din împrejurimi sã participe în numãr cât mai mare la acesteconferinþe.23 Dupã anul 1918, în viaþa culturalã ºi socialã a judeþului Sãlaj un rol deosebit l-au jucatstudenþii. Mulþi dintre ei trecuserã proba de foc a Primului Rãzboi Mondial, unde s-au cãlit atât fizic,cât ºi spiritual, deoarece li s-a adâncit sentimentul apartenenþei la neamul românesc.

Dupã terminarea rãzboiului, studenþii au înþeles cã menirea lor în cadrul României întregite va fiuna dificilã, dar în acelaºi timp ºi nobilã, ºi anume aceea „a propagãrii culturii ºi înfrãþirii sociale”24.

Studenþimea sãlãjeanã vedea marea necesitate care se impunea în acel moment, ºi anume, acela„de a se coborî în mijlocul acelora de unde s-a smuls ºi sã împrãºtie acolo din modestul patrimoniustudenþesc, ce a achiziþionat în anii lungi de ºcoalã”. De asemenea, ei îºi dãdeau seama de faptul cã„poporul dela þarã formeazã isvorul de regenerare a neamului” ºi de aceea ei au crezut cã au „o datoriesfântã sã-l ridice din toropeala în care au fost aruncaþi de cãtre asupritori în anii lungi de oprimare, ºisã-l înalþe moraliceºte, culturaliceºte ºi economiceºte”25.

În acest context, în care întreaga societate româneascã se gãsea într-o perioadã de tranziþie,studenþii sãlãjeni au hotãrât sã-ºi aducã ºi ei aportul la consolidarea societãþii româneºti, prinpropagarea actului cultural în lumea satului românesc, vitregit de acest lucru înainte de 1918.

În acest sens, studenþii ºi-au propus sã înfiinþeze o societate, care sã dezvolte activitãþisocio-culturale pe teritoriul judeþului de origine, atât de necesare „în acest colþiºor românesc”26.Fiecare student sãlãjean s-a angajat voluntar la aceastã grea misiune.

Ideea a fost lansatã în anul 1919, însã multiple cauze au împiedicat constituirea societãþiistudenþeºti. În acel an activitatea lor s-a rezumat la „simple discuþii prieteneºti ºi fãurind planuri deviitor”27.

În anul 1920, un comitet studenþesc sãlãjean, format ad-hoc, avându-l în frunte pe Ioan Petruca,a organizat o petrecere la Zalãu, la care s-a hotãrât înfiinþarea Societãþii Studenþilor UniversitariSãlãjeni, care sã contribuie la ridicarea nivelului cultural al Sãlajului. Crearea acestei societãþicontribuia, în opinia studenþilor, atât la realizarea nobilului scop propus, dar ºi la strângerea relaþiilorde prietenie dintre membrii viitoarei societãþi.

125

Þara Bârsei

22 Ibidem, nr. 34, 19 decembrie 1920.23 Ibidem, nr. 1, 8 ianuarie 1922.24 Ibidem, nr. 16-17, 27 aprilie 1924.25 Ibidem, nr. 1-2, 15 ianuarie 1934.26 Ibidem, nr. 16-17, 27 aprilie 1924.27 Ibidem, nr. 1-2, 15 ianuarie 1934.


Odatã cu începerea noului an ºcolar a avut loc, la Cluj, adunarea de constituire a societãþii,alegându-se primul sãu comitet de conducere, care era compus din urmãtorii studenþi: Ioan Petruca,preºedinte, ºi Al. Vaida, Ioan Filep, F. Cocian, I. Cionca, Al. Iuga, Ioan Gheþie, membri.

Principalele obiective care au fost cuprinse în statutele societãþii erau urmãtoarele:1. Ridicarea culturalã a poporului român, cu deosebire a celui sãlãjean, prin înfiinþarea de case

naþionale, biblioteci populare, þinerea de conferinþe ºi ºezãtori culturale la sate. 2. Aducerea cultului cuvenit oamenilor mari ai Sãlajului, ridicându-le monumente ºi publicând

studii asupra vieþii ºi activitãþii lor.3. Crearea ºi pãstrarea de strânse legãturi de prietenie între intelectualii judeþului nostru ºi

studenþii-membri ai societãþii prin aranjarea de serate de cunoºtinþe etc.4. Ajutorarea reciprocã a membrilor societãþii, facilitându-le astfel posibilitatea de studiu la

Universitate.Alte prevederi cuprinse în statute au fost cele referitoare la comitetul de conducere, care urma sã

fie ales anual. Din el urma sã facã parte un preºedinte, un secretar general, un casier, un bibliotecar ºicâþiva membri. De asemenea, se crea o comisie de verificatori.28 Mai târziu, din cauza miºcãrilorstudenþeºti antisemite, fiecare societate culturalã studenþeascã trebuia sã fie sub tutela unui profesoruniversitar. Sãlãjenii l-au avut ca îndrumãtor pe renumitul profesor universitar clujean IoanCãtuneanu.

Din punct de vedere organizatoric, remarcãm în activitatea societãþii câteva momente-cheie.La data de 20 august 1922 a avut loc, la ªimleu, Congresul general al studenþilor universitari

sãlãjeni. Cu aceastã ocazie, Iuliu Maniu, „marele fiu al Sãlajului ºi al neamului românesc”, a fost alespreºedinte de onoare al acestei societãþi.

La acest congres distinºii fruntaºi ai Sãlajului ºi ai altor judeþe au acceptat sã devinã membrifondatori ai societãþii. Îi amintim aici pe Victor Deleu, deputat, Alexandru Aciu, senator, Sever Dan,deputat de Cluj, Ioan Coltor, deputat de Blaj, Ioan Deleu, primar al oraºului ªimleu, Valer Vicaº,notar public în ªimleu, Augustin Pintea, avocat în Zalãu, ºi Gavril Filep, fost notar cercual dinCraidorolþ.

Comitetul nou-format ºi-a propus sã revizuiascã statutele, care au fost aprobate cu ocaziacongresului de la ªimleu.

La congres s-au discutat problemele sociale ºi culturale care existau în judeþul Sãlaj la datarespectivã, de care societatea avea în intenþie sã se ocupe pe viitor. Se poate afirma faptul cã la acestcongres s-au pus bazele solide ale acestei societãþi culturale.

În anul 1922 societatea a mai organizat ºi o serie de petreceri dansante, pentru a-ºi mãri fondulfinanciar. Era o altã modalitate prin care se urmãrea strângerea de fonduri, dar o ºi mai strânsãcoeziune socialã a fost organizarea, din iniþiativa studenþilor sãlãjeni, a unor mari serbãri. Acesteserbãri, urmate de serate dansante, nu erau doar simple baluri, ci ocazii de a populariza cunoºtinþelepe care ei le dobândiserã în diverse domenii. Ele se organizau în vacanþele studenþeºti ºi erau gãzduitede cãtre localitãþile sãlãjene, în special cele mari. La ele participau intelectualii, notabilitãþile, foºtimembri ai societãþii studenþeºti, precum ºi poporul de rând din localitatea respectivã sau dinapropiere. Programul cultural-artistic, conferinþele bine pregãtite, atmosfera sãrbãtoreascã ºi serateledansante atrãgeau un numãr mare de participanþi.

Prima petrecere din anul 1922 s-a þinut a treia zi de Paºte, la Tãºnad, obþinându-se un venitconsiderabil.

Pe 12 iulie 1922, în oraºul Cehul Silvaniei, s-a organizat o seratã artisticã ºi dansantã, care a avutun bogat program ºi s-a bucurat de un succes deplin.

126

Marin Pop

28 Ibidem.


La data de 28 august 1922 studenþii sãlãjeni au participat la sfinþirea bisericii greco-catolice dinSantãu. Ei au organizat serata dansantã ºi un program artistic, iar „rezultatul în toate privinþele a fostfoarte mulþumitor”.

La ªimleul Silvaniei, pe data de 3 septembrie 1922, studenþii au organizat o nouã petrecere, cuun bogat program artistic, oferit de cãtre membrii societãþii, obþinându-se un succes remarcabil petoate planurile.

La aceastã petrecere a participat majoritatea intelectualitãþii din ªimleu ºi din satele apropiate,manifestându-ºi „din nou cu prisos simpatia pe care o nutreºte faþã de societatea zeloºilor ºientuziaºtilor fii ai Sãlajului”29.

Alt moment-cheie l-a constituit anul 1923 când, în urma miºcãrilor studenþeºti antisemite care au cuprins întreaga þarã, se adoptã un nou regulament universitar. Astfel, ºi societatea studenþeascãsãlãjeanã a trebuit sã redacteze alte statute ºi ºi-a schimbat denumirea în Societatea culturalã„Sãlãjana”, cu sediul în Cluj. Pânã în anul 1930 o mai întâlnim ºi sub titulatura de Societatea culturalã„Sãlãgeana”.

În anul universitar 1922/1923, atât la Cluj, cât ºi în celelalte centre universitare din þarã, au avutloc puternice miºcãri antisemite. Astfel de miºcãri s-au înregistrat ºi la Universitãþile din Praga,Budapesta, Viena ºi Berlin, de unde probabil acest focar a trecut în România. În centrele studenþeºtioccidentale aceste miºcãri au fost mult mai violente decât cele înregistrate la noi în þarã.

ªi la Cluj s-au înregistrat perturbãri care au dus la întreruperea cursurilor, dar s-au luat mãsuridisciplinare severe, ceea ce a dus la restabilirea ordinii ºi a disciplinei.

Senatul universitar, întrunit pe data de 8 iunie 1923, dupã terminarea miºcãrilor studenþeºti, aluat hotãrâri importante cu privire la examene ºi la validarea anului ºcolar.

Astfel, s-a luat urmãtoarea hotãrâre: „Se recunoaºte frecvenþa tuturor acelor studenþi care auurmat cursurile. Studenþii care nu au urmat vor fi obligaþi sã asculte cursurile de completare careurmeazã a fi instituite. Se admite o sesiune extraordinarã de examene în luna iulie 1923”30.

Relevant pentru starea de spirit care exista în rândul studenþilor ºi pentru modul cum ar trebuiînþeles patriotismul este Raportul Comisiei disciplinare universitare, care sublinia, printre altele,faptul cã ea „înþelege sã aprecieze orice miºcare patrioticã, pornitã din cel mai curat idealism, dar nuînþelege ca aceste miºcãri sã degenereze pânã la compromiterea demnitãþii de om, ºi la tulburãri,insubordonãri sau lipsã de respect cãtre autoritãþi etc. Patriotismul luminat totdeauna trebuie sã fie înserviciul aspiraþiunilor umanitare, evitând apelul la violenþã ºi ilegalitãþi”31.

În ceea ce priveºte motivul acestor miºcãri studenþeºti, este vorba, în principal, de numerus

clausus, adicã de o reprezentare a studenþilor în universitãþi în funcþie de proporþia pe care o aveau caetnie.

Studenþii considerau cã centrele universitare erau invadate de cãtre etnia evreiascã, iar acestnumerus clausus era considerat ca o mãsurã dreaptã, „cãci nu se cade ca o naþionalitate sã ocupelocuri prea numeroase împiedecând astfel pe celelalte naþionalitãþi de a se cultiva”.

Graþian Mãrcuº, unul dintre membrii fondatori ai societãþii culturale a studenþilor sãlãjeni,sublinia într-un articol din ziarul „Gazeta de Duminecã”, referitor la aceastã problemã, faptul cã „nuputem admite cã în România Mare, care a fost fãcutã de cãtre Români prin munca ºi sângele lor,luptând în contra diferitelor naþionalitãþi care azi conlocuiesc cu noi ºi în special contra jidanilor, carefie cã erau cetãþeni unguri, ori austrieci, ori supuºi ruºi sau români au lucrat pe capete, fie în moddirect, sau în mod indirect sã împiedice îndeplinirea idealului naþional românesc”. Din aceastã cauzã,el afirma cã „nu putem admite ca elementul românesc sã fie dominat de jidani”, subliniind faptul cã

127

Þara Bârsei

29 Ibidem, nr. 16-17, 27 aprilie 1924.30 Stelian Neagoe, Viaþa universitarã clujeanã interbelicã, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1980, vol. I, p. 207.31 Ibidem, p. 214.


evreii „invadeazã în mod sistematic universitãþile noastre, care sã le permitã în urma obþinerii unuititlu academic sã punã mâna pe barou, pe medicinã ºi într-un cuvânt pe toate carierele liberale, dupãcum au pus mâna pe comerþ, pe industrie ºi pe presã”. De aceea, el afirma cã „numerus clausus este omãsurã de apãrare luatã din partea românilor ºi a creºtinilor în contra rasei parazitare jidoveºti”.

Graþian Mãrcuº considera numerus clausus ca fiind „o lozincã naþionalã” ºi cerea ca el sã fieaplicat la întreaga societate româneascã, deci nu numai în universitãþi, „dacã vrem ca sã menþinemacestei þãri caracterul ei românesc”32.

În capitalã, în februarie 1923, la sosirea profesorului A. C. Cuza, au avut loc manifestaþiistudenþeºti, însã ele au fost oprite de poliþie ºi cordoanele armatei. La conferinþa pe care Nicolae Iorgaa þinut-o la Ateneul Român, acesta a fost huiduit, motiv pentru care a demisionat din învãþãmânt.

Mãsura luatã atunci de cãtre guvern, de a-i trimite pe studenþi acasã, în judeþele lor, eraconsideratã ineficientã, deoarece ei puteau sã formeze ºi aici un curent de opinie favorabil miºcãriilor.

Aceste miºcãri studenþeºti au afectat într-o oarecare mãsurã ºi activitatea societãþii culturale astudenþilor sãlãjeni, dar ea, conform statutelor sale, îºi desfãºura activitatea doar pe plan cultural,neimplicându-se în aceste miºcãri studenþeºti. Acest fapt i-a atras o ºi mai mare simpatie din parteaintelectualitãþii româneºti din judeþul Sãlaj, ºi nu numai, fapt dovedit la serata dansantã organizatã înprimãvara anului 1923, pe data de 9 aprilie, a treia zi de Paºte, la Jibou, unde s-a bucurat de un realsucces. Aici „rezultatul moral ºi material a întrecut orice prevederi”.

Banii care s-au strâns la aceastã seratã urma sã fie folosiþi pentru înfiinþarea de bibliotecipoporale.33

În ºedinþa din data de 14 decembrie 1923, Senatul universitar din Cluj a luat o serie de hotãrâri,printre care ºi unele referitoare la societãþile studenþeºti.

Astfel, în urma acestor decizii, societãþile studenþeºti aveau obligaþia sã-ºi revizuiascã statutele.De asemenea, se mai hotãrãºte ca societãþile studenþeºti, care erau organizate pe regiuni, cum era ºicazul societãþii studenþilor sãlãjeni, sã fie extrauniversitare. Ele nu mai aveau voie sã se intitulezeuniversitare sau studenþeºti, ci numai culturale sau academice. Societãþile studenþeºti intrau, din acelmoment, în sfera de acþiune a organelor administrative de stat, nemaiavând nevoie de recunoaºtereaSenatului universitar.34

În urma acestor dispoziþii ale Senatului universitar, Societatea Studenþilor Universitari Sãlãjenia convocat, tot în luna decembrie 1923, adunarea generalã a societãþii, unde s-a hotãrât desfiinþareaacestei societãþi ºi crearea uneia noi, care sã corespundã noului regulament universitar. Membriicomitetului de conducere al societãþii au fost însãrcinaþi sã punã bazele unei noi societãþi culturale,care sã fie în conformitate cu legile nou apãrute. Totodatã, comitetul de conducere a redactat statutenoi ºi a propus un nou nume pe care societatea urma sã-l aibã, ºi anume: „Sãlãgeana, societateculturalã, Cluj”.

Acest lucru este fãcut public prin intermediul ziarului „Gazeta de Duminecã”, pe data de 25februarie 1924, societatea obþinând, pânã la acea datã, personalitate juridicã.35 Membrii societãþiistudenþeºti erau convinºi de faptul cã, astfel constituitã, ea îºi va mãri cercul de activitate ºi totodatã ºi numãrul de membri.

În noile condiþii care le fuseserã impuse, ei erau convinºi de faptul cã societatea studenþeascã ar„putea progresa în direcþia unei coheziuni din ce în ce mai strânsã a poporului ºi a desvoltãriisentimentului naþional român”, ea devenind „din ce în ce mai aptã sã realizeze, sã rezolve problemele

128

Marin Pop

32 „Gazeta de Duminecã” nr. 7, 17 februarie 1923.33 Ibidem, nr. 13, 10 aprilie 1923.34 Stelian Neagoe, op. cit., p. 212.35 „Gazeta de Duminecã”, nr. 20-21, 25 mai 1924.


cele mai ardente ca: ridicarea nivelului cultural, stabilirea unei legãturi mai strânse între diferiteleclase sociale ale judeþului nostru Sãlaj”.

Noul comitet de conducere al societãþii îl avea ca preºedinte pe studentul Mihail Gurzãu, viitorprefect liberal al judeþului Sãlaj, iar ca secretar general, pe Augustin Cerban.36

Continuând programul Societãþii Studenþilor Sãlãjeni, a cãrei moºtenitoare era, Societateaculturalã Sãlãgeana a dezvoltat ºi în anul 1924 o prodigioasã activitate. Sub noua titulaturã,societatea studenþilor sãlãjeni începe ºi organizarea unor programe artistice, care erau urmate deserate dansante, în scopul de a-ºi mãri fondurile financiare. Prin aceste genuri de manifestãri se sperasã se strângã mai puternic rândurile societãþii româneºti din judeþ, iar membrii ei sã fie sensibilizaþi înprivinþa scopurilor nobile pe care le urmãreau studenþii sãlãjeni.

Activitãþile ºi manifestãrile culturale ale societãþii studenþeºti erau organizate, în general, învacanþe. În mare parte, ei îºi petreceau vacanþele în mijlocul poporului, unde organizau ºezãtoriculturale ºi susþineau conferinþe pe diferite teme: istorice, culturale, medicinã, igienã etc. Deasemenea, cu aceste ocazii distribuiau cãrþi ºi materiale didactice satelor sãlãjene. Astfel, au înfiinþatnumeroase biblioteci poporale.

În ceea ce priveºte cultul pentru strãmoºi, ei au reuºit, în anul 1930, pe data de 7 septembrie, sãridice, la ªimleu, un bust marelui nostru înaintaº sãlãjean, Simion Bãrnuþiu, în faþa liceului care-ipoartã numele. Aceasta a fost cea mai mare realizare a societãþii studenþeºti în primul ei deceniu deactivitate.

În deceniul 4, considerãm cã societatea a avut cele mai mari realizãri, poate din întreaga saactivitate, în anul de excepþie 1933. În acel an, societatea a reuºit, dupã intervenþiile preºedintelui eide onoare, Iuliu Maniu, la ministrul Instrucþiunii publice, Dimitrie Gusti, sã primeascã 135 debibioteci, fiecare constând din 80 de volume, 40 de tablouri intuitive ºi 10 hãrþi. Acestea au fostdistribuite în 135 de sate sãlãjene, în cadrul a 10 turnee de propagandã, într-un timp foarte scurt,respectiv, în vara anului 1933. Tot în acel an s-a reuºit ridicarea unei Case naþionale la Bãdãcin, alcãrei act fundaþional a fost sfinþit pe data de 10 septembrie 1933 ºi, tot aici, au organizat un Congresstudenþesc naþional, pe data de 1 decembrie 1933.

Nu în ultimul rând, petrecerile pe care le organizau în fiecare varã în satele sãlãjene aucontribuit, pe lângã strângerea de fonduri, la realizarea unei coeziuni sociale între studenþii sãlãjeni,intelectualitatea ºi þãrãnimea satelor.

În concluzie, putem afirma cã problemele deosebite cu care s-a confruntat judeþul Sãlaj, înaceastã perioadã de grele încercãri, datoritã consecinþelor dezastruoase pe care le-a avut rãzboiulasupra satelor sãlãjene, au fost depãºite cu bine. Prioritare, în aceastã perioadã tulbure, au fostproblemele legate de lipsa personalului calificat în administraþia localã, aprovizionarea populaþiei cucereale ºi articole de primã necesitate ºi, în special, problema agrarã. Pânã în anul 1923 s-a reuºit ºireorganizarea vieþii culturale sãlãjene ºi o mai bunã împãrþire a despãrþãmintelor Astrei. Se creeazãun nou despãrþãmânt central, la Zalãu, care era capitala judeþului, ºi iau fiinþã noi societãþi culturale.Cu toate acestea, cel mai important despãrþãmânt al Astrei sãlãjene, credem noi, rãmâne, ºi înperioada interbelicã, cel al ªimleului, oraº care în acea perioadã mai era numit ºi „Braºovul Vestului”sau „Micul Braºov”.

Abstract

Salaj County, as well as the other counties, confronted with several problems at the end of theWorld War I. As well as economical and social problems, there were also problems in the field of

129

Þara Bârsei

36 Ibidem, nr. 10, 9 martie 1924.


education and culture. Unfortunately after the war, for a short time, the culture was transferred to asecond level. The outstanding members of cultural associations got other assignments. It was urgentto rebuild the country and Consiliul Dirigent (Leading Council) needed people, Romanian officeworkers.

In the first years after the Great Union, there were reorganized the cultural associations thatcame into being before 1918, and not only the Romanian ones (ASTRA, Reunion of RomanianWomen from Salaj, Reunion of Romanian Teachers from Salaj, Romanian Casina), but also those ofHungarian and Jewish minorities.

Another feature of that period is the fact that new cultural societies came into being, such as:General David Praporgescu Cultural Society and Cultural Society of Students from Salaj countyactivating at the University of Cluj. There also came into being professional societies and reunionssuch as the one of Romanian shoemakers and boot makers from Simleu.

In conclusion, we can state that the special problems Salaj County confronted with, during thatperiod of great difficulties, due to devastating effects the war made upon the villages from Salaj, havebeen successfully overcome. In that troubled period, the first priority were the problems concerningwith the lack of qualified personnel in local administration, the supplying of population with cerealsand products of first necessity and most of all, the agricultural problem. Until 1923, the cultural life in Salaj County had already been reorganized and a better distribution of Astra divisions had beenmade. It was created a new central division in Zalau, the Municipality of Salaj County and newcultural societies came into being. Nevertheless, we believe that the most important Astra divisionfrom Salaj County, between the two wars, was the one from Simleu, a town which on that period wasalso named “the Western Brasov”, or “the Little Brasov”.

130

Marin Pop


Lucia BUNACIU

UN OM DE SEAMÃ: DR. JOE GHERMAN

În aceastã varã (2007 – n.r.) se împlinesc 40 de ani de când dr. Joe Gherman, omul providenþialpentru Muzeul „Casa Mureºenilor” din Braºov, a pãrãsit aceastã lume. Spun „providenþial” pentrucã, fãrã munca, interesul ºi dãruirea sa, Braºovul nu s-ar fi putut mândri cu aceastã instituþie deculturã de mare valoare ºi importanþã pentru þara noastrã.

Încerc sã evoc pe acela care a fost unul din bãrbaþii de valoare incontestabilã ai Transilvaniei, pedrept fãcând parte din familia Mureºenilor.

Desigur, prezentarea mea va fi subiectivã, pentru cã dr. Joe Gherman a fost prietenul ºicamaradul de arme al tatãlui meu; amândoi au fost prizonieri de rãzboi (la Darniþa, în Rusia, în 1917)ºi amândoi s-au întors în þarã ca voluntari în armata românã. Mai apoi, s-au cãsãtorit cu cele douã fiice ale compozitorului Iacob Mureºianu, tatãl meu cu Lucia ºi Joe Gherman cu Sevastia, devenind astfel,pe lângã prieteni, ºi cumnaþi.

Tatãl meu, medicul Iulian Bene, a murit tânãr, iar cel care s-a ocupat în mod deosebit de educaþia meaºi a fratelui meu a fost Nenea Joe, naºul meu de botez ºi de cununie ºi unchiul meu mult iubit ºi admirat,cãruia îi datorez nespus de mult ºi îi sunt recunoscãtoare pânã astãzi pentru tot ceea ce a fãcut pentru mine.

Cu toate acestea, voi încerca sã-mi înving – pe cât pot! – subiectivitatea pentru cã, fãrã doar ºipoate, ceea ce am de spus nu se datoreazã doar dragostei ºi admiraþiei pe care i-o port, ci în primulrând cercetãrii pe care am întreprins-o asupra acestei mari personalitãþi în nenumãratele acte ºidocumente pe care le-am avut la dispoziþie.

Fiu al Munþilor Apuseni, deci „moþ”, crescut în dragostea de tradiþie, neam ºi þarã, aparþinea uneifamilii de intelectuali români cu stare. Mama lui, Sofia, a fost fiica unui negustor foarte bogat din Brad(oraº al minelor de aur), iar tatãl sãu, Ioan Gherman, a fost protopop ortodox ºi profesor de latinã ºiistorie la Liceul „Avram Iancu” din Brad, liceu înfiinþat sub oblãduirea lui Andrei ªaguna, dupã cel dinBraºov. Ioan Gherman, ca profesor, a avut un rol de cãpetenie în educarea moþilor, ºi nu numai.

Sofia ºi Ioan Gherman au avut trei fii: Dante, Joe ºi Horaþiu. Poate este puþin neobiºnuit cafeciorii unui preot sã poarte nume de botez în afara calendarului ortodox, însã alegerea acestor nume– sã nu uitãm cã Ioan Gherman a fost ºi profesor de latinã – a reprezentat felul cum a înþeles el sã evitemaghiarizarea prenumelor românilor, atât de frecventã în acea vreme.

Toþi trei feciorii Gherman, deºi cu studii în alte specialitãþi, au fost buni cunoscãtori ai limbii ºi ai istoriei neamului din care fãceau parte. De asemenea, toþi erau cunoscãtori de limbi strãine; afarã decele clasice (latina ºi greaca), le ºtiau pe cele ce se vorbeau în Transilvania, maghiara ºi germana, ºitotodatã limbile francezã ºi italianã. Ca profesii, Dante Gherman a urmat Literele ºi Filosofia, JoeGherman, Dreptul, iar Horaþiu, Politehnica (a fost inginer naval), toþi urmând cursurile universitãþilordin Budapesta ºi Viena.

Pe lângã activitãþile lor profesionale, au militat, prin acþiuni directe, prin scris sau susþinerematerialã, în lupta naþionalã, în vederea Marii Uniri din 1918.

Aºa, de pildã, fratele mai mare, dr. Dante Gherman (profesor la Liceul „Andrei ªaguna” dinBraºov), a fost trimis, ca reprezentant al Partidului Naþional Român, la Budapesta, ca sã predea ºi sãsusþinã un Memoriu al românilor din Braºov ºi Þara Bârsei, în care se cerea delegaþilor români dinParlamentul maghiar sã solicite ºi sã pledeze pentru despãrþirea Ardealului ºi a Banatului de Ungaria,iar în cazul în care nu li se îndeplinea cererea, ei, delegaþii, sã pãrãseascã forumul budapestan – ceeace au ºi fãcut.1

131

Þara Bârsei

1 Alexandru Surdu, ªcheii Braºovului, Bucureºti, Editura ªtiinþificã, 1992.


Dr. Dante Gherman a renunþat la profesia de dascãl la Braºov – aici a fost ºi un important gazetar– ºi s-a dedicat meseriei de avocat, practicatã la Arad ºi la Brad, dar mai ales ca pledant strãlucit laÎnalta Curte de Casaþie a þãrii, unde pledoariile sale au rãmas în istorie.

În acelaºi spirit naþional, dr. Joe Gherman (un emerit matematician), ca prizonier la Darniþa –fapt pomenit ºi mai sus – în Primul Rãzboi Mondial, fiind ofiþer de artilerie ºi rezervist în armataaustro-ungarã, s-a înrolat în corpul de voluntari români pentru a lupta în continuare, de data aceastape frontul românesc, convins fiind cã lupta armatei române va duce la unirea tuturor românilor într-osingurã þarã, pe care ºi-o doreau de veacuri: România.

Dintre cei trei fraþi Gherman, Horaþiu a murit tânãr, de o boalã neiertãtoare în acele vremi –tuberculoza –, departe de dragii sãi Munþi Apuseni, pe o navã a flotei austriece, unde lucra ca inginermecanic.

Ca sã revin la dr. Joe Gherman, cum am mai spus, a studiat Dreptul la Budapesta, a dat doctoratulla Viena ºi apoi încã un doctorat administrativ, de data aceasta la Universitatea din Cluj, numit înepocã „piccolo doctorat”. Aceastã ultimã, sã zic aºa, „calificare” i-a fost necesarã pentru cã, dupãUnire, a lucrat în Administraþie, unde a ajuns sã deþinã funcþia importantã de Inspector generaladministrativ în Ministerul de Interne, pentru tot cuprinsul þãrii.

Ca un specialist de marcã în Administraþie, dr. Joe Gherman nu s-a mulþumit sã fie doar unfuncþionar – chiar ºi de grad înalt – care sã foloseascã legi ºi sã urmãreascã justa lor aplicare.Preocupãrile lui au mers mai departe, aducând îmbunãtãþiri, idei noi ºi lucrãri în domeniu. Voimenþiona aici doar o parte dintre cele care au fost publicate ºi adoptate ºi, de asemenea, o serie detitluri din cele pe care le-a elaborat:

– Reforma Administrativã 1919-1931;– Regulament-tip pentru organizarea pompierilor rurali, prevenirea ºi stingerea incendiilor;– Regulament-tip pentru organizarea corpului ºi serviciilor hornarilor;– Organe administrative în Ardeal ºi Banat pânã la 1918;– Observaþiuni asupra proiectului Legii administrative 1936;– Organizarea judecãtoriilor comunale ºi a judecãtorilor de pace în Ardeal, Banat pânã la 1

ianuarie 1925 ºi în Vechiul Regat pânã la 1907.A organizat ºi a condus diverse lucrãri ºi conferinþe administrative cu prefecþii ºi primarii

Regiunilor pe care le avea în subordine. Un exemplu: Conferinþa de la Regiunea a III-a

administrativã Braºov, expunerea d-lui Dr. Joe Gherman, inspector general administrativ (articolapãrut în ziarul „Universul” din Bucureºti, 6 februarie 1943).

Sigur, toate aceste preocupãri erau în cadrul funcþiei sale dar, prin ideile noi pe care le aduceau,depãºeau cu mult atribuþiile stricte de serviciu.

Un alt capitol care l-a interesat ºi cãruia i s-a devotat de-a lungul întregii sale vieþi a fost cultura,ºi a activat încã de tânãr în domeniu, ca ziarist, cercetãtor, sprijinitor a tot ceea ce era activitateartisticã, muzicalã, istoricã, literarã.

Aºa, a susþinut, moral ºi mai ales material, sãpãturile arheologice de la Porolissum (scrisoare demulþumire a Prof. univ. Constantin Daicoviciu din 17 iulie 1939, Cluj).

A publicat, pe spese proprii, lucrarea Viaþa ºi opera compozitorului Iacob Mureºianu, cu ocaziacomemorãrii, la Cluj, a 75 de ani de la moartea acestuia.

De-a lungul anilor a scris nenumãrate lucrãri cu subiecte diferite ºi interesante, apãrute înperiodicele vremii la Cluj, la Braºov sau în alte oraºe ale þãrii. Voi menþiona doar câteva dintreacestea:

– Statuia de la Iaºi a lui ªtefan cel Mare, în care prezintã valoarea ºi importanþa sculptoruluifrancez Emmanuel Fremiet, cel care este autorul acestui valoros monument;

132

Lucia Bunaciu


– Eminescu la Braºov, conferinþã prezentatã, în 12 noiembrie 1964, la Filiala Secþiei de IstoriaMedicinii la Braºov;

– Muzica instrumentalã în Biserica Româneascã, lucrare publicatã în ziarele „România Nouã”ºi „Patria” din Cluj, în anul 1940; dupã mulþi ani, Joe Gherman noteazã, cu privire la aceastã lucrare asa: „9 iunie 1952, a doua zi de Rusalii. Din tot ce am publicat, aceste douã articole mi-au plãcut celmai mult. Le-am recitit de multe ori”;

– Începuturile presei româneºti în Transilvania, lucrare amplã, fãcând obiectul conferinþeiþinute la 30 noiembrie 1965, la Braºov.

Încã din 1943, mult înainte de a se implica în aplicarea „Lãsãmântului” lui Iacob Mureºianu, aîntreprins o acþiune de înfiinþare a unei instituþii la Braºov, care sã cuprindã: muzeu, loc de cercetareîn diverse domenii, revistã etc., întocmind pentru aceasta memorii (nr. 2167/1943) ºi documentaþiijustificative. A rãmas însã doar un proiect, în acele timpuri neprielnice, din cauza celui de-al DoileaRãzboi Mondial, în care era angrenatã ºi patria noastrã.

Fiind cãsãtorit cu Sevastia, fiica lui Iacob Mureºianu, dupã cum am spus ºi mai înainte, desigurcã spiritul sãu iubitor de culturã ºi interesul pe care-l purta istoriei noastre s-a îndreptat spre familiaMureºenilor, încã din tinereþe.

Venit la Braºov, în urma nefericitului Dictat de la Viena din 1940, legãturile cu moºtenireaspiritualã a familiei s-au întãrit, în special datoritã prieteniei dintre el ºi vãrul primar al soþiei sale,Aurel A. Mureºianu, apropiat ca vârstã ºi preocupãri. Împreunã, au decis punerea în aplicare a atât deoriginal intitulatului „Lãsãmânt” spiritual ºi material al Mureºenilor.

Iacob Mureºianu, proprietarul „Gazetei Transilvaniei”, a dorit ca întreg patrimoniul familiei sale – casã, documente, bibliotecã, obiecte de artã, mobilier etc. – sã rãmânã „intact ºi indiviz”, sãfoloseascã întregului neam, nu doar succesorilor sãi. De aceea, la moartea sa, cel care a rãmas sã seocupe de întreaga moºtenire a fost dr. Aurel Mureºianu, directorul de atunci al „Gazetei”, ceilalþiurmaºi renunþând la drepturile lor de moºtenire pentru a nu se împrãºtia acest tot unitar. Astfel, dr.Aurel Mureºianu a gospodãrit moºtenirea în spiritul „Lãsãmântului”, pânã la moartea sa.

Fiul sãu, istoricul ºi publicistul Aurel A. Mureºianu, a avut în continuare grijã de prezervareapatrimoniului. Neavând urmaºi direcþi, sfãtuindu-se cu vãrul sãu prin alianþã, dr. Joe Gherman,întocmeºte un act notarial în 1950, prin care-l împuterniceºte pe acesta, ca reprezentant al familiei, cu„preluarea, pãstrarea ºi organizarea patrimoniului, în scopul înfiinþãrii unui aºezãmânt ce urma sãpoarte numele «Fundaþiunea Casei Mureºenilor»: bibliotecã, muzeu, institut de cercetãri istorice,ºtiinþifice, lingvistice, conform dorinþei înaintaºilor”.

Abia a închis ochii Aurel A. Mureºianu, cã organele Securitãþii Statului – proaspãt înfiinþatã deregimul comunist – s-au ºi prezentat, pentru a ridica tot ceea ce reprezenta tipãriturã sau înscris, spre a le duce la Fabrica de hârtie din Zãrneºti, la topit. Pentru puterea comunistã, acest patrimoniureprezenta un pericol de necontestat.

E ironicã soarta câteodatã, cãci aceastã fabricã a fost cumpãratã, în trecut, de Mureºeni, pentru aasigura hârtia necesarã la tipãrirea „Gazetei Transilvaniei”, iar Gheorghe Bariþiu a fost timp de 20 deani director comercial al acestei fabrici. Acum urma ca, printre altele, ºi colecþia „Gazetei” sã fietopitã aici.

Dar sã trec din nou la întâmplãrile vremii. În faþa unui asemenea pericol – preluarea doritã deSecuritate – dr. Joe Gherman, în calitatea sa oficialã de succesor al lui Aurel A. Mureºianu, a reuºit sãobþinã o amânare de 24 de ore, dupã care urma sã se facã predarea. Cum i-a putut convinge pe ceitrimiºi sã execute ordinul de ridicare a „materialului”, numai el a ºtiut.

Asumându-ºi tot riscul ºi primejdia personalã (nu demult fusese eliberat din închisoareacomunistã a Ministerului de Interne), a reuºit, într-o singurã noapte, ajutat de toþi membrii familiei, sã

133

Þara Bârsei


transporte totul la Biblioteca Municipalã unde, prin omul de culturã ºi înþelegere care a fostprofesorul Ion Colan, prieten apropiat, s-a preluat acest patrimoniu de valoare, prezentând un actoficial celor de la Securitate, care nu au mai insistat, considerând Biblioteca o instituþie oficialã aStatului.

În acest fel, destul de neobiºnuit pentru epoca respectivã, chiar incredibil, patrimoniulMureºenilor a fost salvat ºi asta datoritã exclusiv lui Joe Gherman.

De acum înainte îºi va urmãri neabãtut scopul propus: realizarea aºezãmântului cultural dorit deMureºeni. În baza actului notarial din care rezulta calitatea sa de reprezentant ºi gestionar alîntregului patrimoniu ce urma a fi donat Statului, va începe un lung ºi obositor „rãzboi al hârtiilor”.Memorii, nenumãrate memorii, referate, cereri, scrisori la cei pe care-i socotea cã ar putea ajutaacþiunea întreprinsã. La orice refuz fãcea revenire cu alte ºi alte argumente, mergea în audienþã, cãci,ca un bun jurist ce era, pleda cu atâta convingere încât nu putea fi refuzat, ºi toate astea de-a lungulfoarte multor ani, fãrã sã oboseascã sau sã renunþe.

La vremea respectivã mai existau urmaºi ai familiei, în þarã ºi strãinãtate, ºi în urmaîmputernicirilor date de aceºtia, reuºeºte sã fie numit de cãtre Sfatul Popular Braºov ca delegat alfamiliei ºi custode, pentru a inventaria în mod ºtiinþific acest patrimoniu. Cu pregãtirea pe care o aveaca specialist în administraþie, era cel mai potrivit pentru o asemenea sarcinã, pe care a îndeplinit-o înmod exemplar, ca de altfel tot ce întreprindea.

Nu s-a mãrginit însã doar la aceastã muncã, necesarã dar nu hotãrâtoare pentru þelul sãu: „CasaMureºenilor”. A continuat a se adresa la toate forurile competente, explicând importanþa cererilorpentru a înfiinþa o asemenea instituþie, ce urma sã fie o mândrie pentru þarã. A întreprins nenumãratecãlãtorii, pe spese proprii, la Bucureºti, la Academia Românã ºi la Muzeul Literaturii Române, la Clujºi la Iaºi, la filialele Academiei, pentru a se consulta cu specialiºti, lucrând fãrã preget, fãcând omuncã sisificã de multe ori, care a durat timp de 17 ani.

Greutãþi au fost fãrã numãr ºi de variate feluri. De multe ori, când obþinea o micã reuºitã, în scurttimp era anulatã ºi totul trebuia luat de la început. Dar dr. Joe Gherman nu s-a lãsat niciodatã învins. A dorit din tot sufletul sã-ºi realizeze visul ºi, oricâte greutãþi a întâmpinat, nu s-a descurajat. Mã întreboare câþi oameni ar fi avut aceastã tãrie de caracter. Pe acest drum pe care ºi l-a ales a fost un adevãraturmaº al vajnicului Iacob Mureºianu.

Impedimentele nu au fost numai în legãturã cu obþinerea aprobãrilor, datã fiind convingereacelor de care depindea apariþia unui asemenea aºezãmânt, ci ºi în eliberarea spaþiului pentru muzeu ºichiar în recuperarea patrimoniului, care fusese împrãºtiat la diverse alte instituþii din Braºov sau dincapitalã. Cu câtã greutate ºi alergãturã a recuperat arhiva, tablourile – câte a putut –, mobilieruldepozitat incorect ºi deteriorat, îndreptând multiplele greºeli ce s-au fãcut în timp. Din pãcate, chiarpânã în ziua de azi sunt valori din patrimoniul Mureºenilor care nu s-au mai întors la locul lor debaºtinã, „Casa Mureºenilor”, de unde au fost silnic înstrãinate.

Pentru a reliefa mai pregnant caracterul omului Joe Gherman, aº menþiona un fapt ce-l defineºte.Dupã ce a fost eliberat din detenþie (deoarece nu s-a gãsit niciun motiv plauzibil de condamnare,

cãci nu fãcuse parte din niciun partid politic – fiind funcþionar public, acest lucru era de altfel interzis–, nu avusese nicio activitate ca „exploatator”; fiind tolerant ºi iubitor al semenilor sãi, a apãrat peevreii oprimaþi în regimul nazismului, de altfel i-au ºi fost recunoscãtori, depunând mãrturie pentrueliberarea sa), a fost epurat din administraþie ca indezirabil, înainte de vârsta pensionãrii ºi, astfel, is-a refuzat, dupã o muncã de ani buni, dreptul la pensie. Atunci, în 1959, nu avea niciun fel de venit,trãia din vânzarea lucrurilor din casã ºi din puþinul ajutor pe care-l avea din salariul fiului sãu.Arhivele Statului din Braºov i-au oferit un post bine plãtit, cu condiþia ca patrimoniul arhivistic alMureºenilor, de care dispunea ca reprezentant al familiei, sã treacã la aceastã instituþie, dispusã

134

Lucia Bunaciu


totodatã a-l achiziþiona de la urmaºi. Având ca imbold conducãtor îndemnul lui Avram Iancu, moþ deal lui: „Iubiþi-vã þara ºi neamul, ca sã nu vã batã Dumnezeu!”, dr. Joe Gherman a declinat ofertaArhivelor Statului, continuând sã activeze, fãrã preget, pentru înfiinþarea „Casei Mureºenilor”, cu totpatrimoniul lãsat „intact ºi indiviz”, cum au dorit înaintaºii ºi urmaºii care mai erau în viaþã.

Abia în 1957, în urma unui nou memoriu (cine ºtie al câtelea!) întocmit într-un mod ºtiinþific ºide un înalt nivel cultural – o adevãratã lucrare de referinþã –, a determinat conducerea Academiei sãtrimitã un delegat la faþa locului. Acesta a fost eruditul profesor Alexandru Husar, care sedocumenteazã ºi raporteazã cele constatate. Pe baza acestora, preºedintele filialei din Cluj, profesorRaluca Repan, cu care Joe Gherman luase legãtura, fiind o veche ºi dragã cunoºtinþã, înainteazã unraport (nr. 858/1959) Academiei Române, prin care conclude cã: „Având în vedere importanþaacestui patrimoniu, aprobã ºi susþine iniþiativa tov. Dr. Joe Gherman”, propunând studiereaproblemei ºi luarea mãsurilor de cuviinþã.

Sã revin asupra faptului cã dr. Joe Gherman a fost o personalitate cunoscutã în perioadainterbelicã, având multe legãturi cu intelectualitatea timpului. Aºa se explicã înþelegerea pe care agãsit-o ºi dupã instaurarea comunismului la oameni de valoare, ce nu au putut fi înlãturaþi sauînlocuiþi imediat cu proletcultiºti, regimul având încã nevoie de priceperea lor.

Aceasta este ºi explicaþia cã a fost sprijinit necondiþionat de Academia Românã, unde, în urmadiscuþiilor pe care le-a avut cu preºedintele din acel timp, profesorul Iorgu Iordan, acesta susþinevalorificarea patrimoniului Mureºenilor. De asemenea, profesorul Panaitescu-Perpessicius,academician ºi el, cere conservarea ºi popularizarea glorioasei familii a Mureºenilor, prin înfiinþareaunui aºezãmânt cultural consacrat acestui scop.

În decursul celor 17 ani în care Joe Gherman a lucrat pentru punerea în practicã a amintitului„Lãsãmânt” a lui Iacob Mureºianu, el nu s-a mãrginit doar în a convinge autoritãþile ºi forurileintelectuale ale vremii de necesitatea pentru neam a unui asemenea aºezãmânt, ci s-a ocupat ºi delucrãrile de ordin strict tehnic, ºi anume: eliberarea spaþiului donat, reparaþiile ºi amenajãrilenecesare, problemele de restaurare a obiectelor ce urmau sã fie expuse, alcãtuirea de fiºe de arhivã,supravegherea celor ce lucrau ca zugravi, constructori, parchetari etc. ºi achiziþionarea bunurilornecesare unui asemenea muzeu, ca: perdele, covoare, diverse alte materiale, ceea ce a solicitat opermanentã alergãturã.

Zile, luni ºi ani pleca de dimineaþã, la prima orã, ºi se întorcea seara târziu, extenuat dar fericit, ca sã ne spunã cã încã un punct din rigurosul sãu program, pe care ºi-l impusese singur, a fost realizat. ªitoate acestea, în timpuri nespus de vitrege, când nu întotdeauna munca lui era apreciatã la valoarea ei.A fost însã un optimist, care nu s-a lãsat niciodatã înfrânt de vicisitudinile pe care le-a avut deîntâmpinat.

Pe ultima sutã de metri, atunci când idealul sãu, „Casa Mureºenilor”, era realizat, adicã spaþiulera amenajat conform planului, cu tablourile pe pereþi, mobilele stil la locul lor, cu vitrine ºi panourireprezentative pentru Mureºeni ºi munca lor, actele din arhivã erau în mare parte înregistrate – totulgata pentru inaugurare –, dr. Joe Gherman a pãrãsit aceastã vale a plângerii, rãpus de o boalãnecruþãtoare, pe care nu a putut-o învinge ca pe toate celelalte greutãþi pe care le întâmpinase cu atâtcuraj în viaþã, poate tocmai datoritã eforturilor prea mari în felul cum a înþeles sã munceascã pentruMureºeni.

La înmormântarea sa, din luna iulie a anului 1967, în cripta nr. 1 pe care ºi-o cumpãrase ºiconstruise în cimitirul Bisericii Sf. Nicolae din Braºov, pãrintele Iºa, în panegiricul sãu, spunea:„Purtarea sa de grijã s-a revãrsat îndeosebi asupra bisericilor strãbune, cunoscând rosturile lor îndevenirea neamului românesc. Printre aceºti beneficiari ai dragostei faþã de valorile trecutului istoricse numãrã ºi biserica aceasta, în preajma cãreia i-a fost dat sã fie aºezat spre veºnica odihnã”.

135

Þara Bârsei


Din pãcate, nu a fost sã fie aºa. Cripta în care a fost îngropat în 1967, iar mai apoi toþi membriifamiliei sale decedaþi de-a lungul anilor ºi nimeni altcineva, îi fusese atribuitã spre achiziþie deconducerea bisericeascã încã din anii ’40, drept recunoºtinþã pentru sprijinul constant primit de la dr.Joe Gherman. Dupã ce, timp de 50 de ani, în afarã de familia sa nu a mai fost nimeni îngropat acolo, în anul 1985 cripta a fost spartã din dispoziþia forurilor bisericeºti ale timpului, pentru a fi înhumaþidiverºi strãini, care nici mãcar nu ºtiau cine au fost dr. Joe Gherman ºi Mureºenii. Binenþeles, toateacestea s-au întâmplat din dorinþa unora de a încasa cât mai mulþi bani. Un adevãrat sacrilegiu fãcutde un for bisericesc, dupã pãrerea tuturor celor care l-au cunoscut pe dr. Joe Gherman ºi i-au apreciatactivitatea. Mai sperãm cu toþii ca, mãcar pe viitor, sã se opreascã aceastã necreºtineascã faptã, pentrurespectul ce i se cuvine unui credincios ºi demn fiu al Bisericii.

Am þinut sã scriu acest articol pentru cã, fãrã entuziasmul, munca ºi dãruirea lui Joe Gherman, nu ºtiu când ºi cum ar fi putut lua fiinþã „Casa Mureºenilor”, muzeul memorial de astãzi.

El a fost acela care s-a dedicat, cu trup ºi suflet, realizãrii acestui þel, pentru a duce la bun sfârºitceea ce ºi-a propus, ºi consider cã trebuie sã fie cunoscutã aceastã activitate a sa de cãtre toþi cei carese bucurã astãzi de existenþa acestei instituþii de frunte în viaþa noastrã culturalã.

Résumé

Joe Gheman, le fils de Sophie et de Jean Gherman, est né à Brad et il a suivi les cours de la

Faculté de Droit. Il a milité par des actions directes, par écrit ou par une contribution matérielle à la

Grande Union de 1918 (il a été un représentant important de la lutte nationale).

Après une période dans laquelle il a été prisonnier à Darnita pendant la Première Guerre

Mondiale, il épouse Sevastia Muresianu (descendante de la renommée famille des intellectuels de

Transylvanie). Après L’Union, il publie plusieurs essais dont la plupart sur l’administration de la

Transylvanie.

Un intellectuel raffiné – il a été journaliste, chercheur scientifique – il a soutenu la musique, la

littérature et l’histoire et, financièrement, les fouilles archéologiques de Porolissum. Il a écrit

plusieurs essais ayant des thèmes divers sur la culture, mais la plus importante est La vie et l’oeuvre

du compositeur Jacob Muresianu.

La plus grande préoccupation de sa vie a été – continuant la mission d’Aurel A. Muresianu – la

réalisation du testament de cette famille, c’est-à-dire la fondation à Brasov d’une institution qui

puisse comprendre un musée, un espace de recherche dans de divers domaines et la publication de

revues. Ainsi le musée „La Maison des Muresianu” est-il né. Joe Muresianu a réussi à sauvegarder

tout le patrimoine de la famille, mais malheureusement il n’a plus vécu pour voir l’inauguration du

musée car il est mort au mois de Juillet du 1967 (il est enterré dans le cimetière de l’Eglise de Saint

Nicolas de Brasov).

136

Lucia Bunaciu


ADDENDAGENERALUL POMUÞ ªI CÃPITANUL DUNCA

Doi români, eroi ai armatei americane, comemoraþi în Statele Unite

Românii din America au comemorat zilele trecute pe doi români care au jucat un rol însemnat înluptele pentru unitatea politicã a Statelor Unite.

Dintr-un articol al domnului G. Stãnculescu apãrut cu acest prilej în ziarul „America” dinCleveland, Ohio, spicuim urmãtoarele date în legãturã cu acest important eveniment.

Se împlinesc la 12 octombrie 50 de ani de la moartea generalului George Pomuþ, iar la 8 iunies-au împlinit 70 de ani de la moartea cãpitanului Nicolae Dunca. Ambii au luptat în Rãzboiul Civilamerican (1861-1865). Primul a murit mai târziu la Petrograd unde fusese ambasador al Americii iarcel de-al doilea a murit chiar pe front, în bãtãlia de la Cross Keys, Virginia.

Sunt primii români despre care se ºtie cã au fost pe aceste plaiuri, primii care sã reprezintecontribuþia poporului român la unitatea naþionalã ºi politicã a Statelor Unite. Se iscase în 1861 mareneînþelegere între statele din Sud ºi cele din Nord pe chestia robiei negrilor, neînþelegere care a dus lalupta armatã între cele douã grupuri de fii ai aceluiaºi neam. Deoparte era Uniunea, care vrea ca Statul american sã rãmânã unul ºi nedespãrþit. De altã parte era Confederaþia statelor din Sud care voia sã fie þarã aparte de statele din Nord ºi care dorea ca negrii sã rãmânã ºi pe mai departe robii oamenilorbogaþi, mai ales ai plantatorilor de bumbac din Sud.

În acest rãzboi s-au înrolat ca voluntari ambii români mai sus numiþi ºi ambii de partea Uniunii.Cãpitanul Dunca a murit ciuruit de gloanþe pe front, iar generalul Pomuþ a murit mai târziu în capitalaRusiei, unde, pentru valoroasele servicii aduse în rãzboi ºi pentru vastele sale cunoºtinþe, fusesetrimis sã reprezinte Statele Unite ca consul general, post ce pe atunci era egal cu acela de ambasador,fiindcã America nu avea încã ambasadã. ªeful Serviciului Consular era ºi ºeful serviciuluidiplomatic. Ziarul „America” a publicat în limba englezã informaþii ample asupra vieþii ºi vitejieiacestor doi oameni cu scopul ca cititorii sã arate ºi prietenilor lor americani vrednicia acestor români.

În ziua de „Memorial Day” (Ziua Amintirii Eroilor, în America) s-au pomenit Generalul Pomuþºi Cãpitanul Dunca, prin slujbe speciale în toate bisericile româneºti din America. Tot atunci secþiadin Detroit a Asociaþiunii Studenþilor Români Americani, împreunã cu poporul român de acolo, ausãrbãtorit amintirea lor printr-un festival, pe lângã serviciul religios. Iar în ziua de 5 iunie, poporulromân din Cleveland, ºi jur, a slãvit amintirea celor doi fii ai neamului nostru printr-un dineu-festivalîntr-una din sãlile hotelului Cleveland la care au participat ºi mulþi oameni marcanþi din viaþaamericanã. Alte colonii româneºti urmeazã sã le cinsteascã memoria în alte zile, când au posibilitatea,de acum ºi pânã la 12 octombrie, ziua în care a murit Generalul Pomuþ.

D. Stãnculescu îºi încheie articolul din care am extras datele de mai sus, cu urmãtoarele cuvinte:„Se cade sã trimitem, fiecare din noi, un gând pios cãtre sufletul acestor viteji români, careoferindu-ºi viaþa, pentru marea cauzã a unitãþii Statelor Unite, au fãcut ºi neamul nostru pãrtaº laizbânda ideii de solidaritate asupra ideii de egoism ºi destrãmare naþionalã. Fie ca jertfa ºi vitejia lorsã înalþe sufletele noastre.”

(Muzeul „Casa Mureºenilor”, Arhiva Mureºenilor, Fond Joe Gherman, Dosar nr. 19, dactilogramã, 2 file)

137

Þara Bârsei


Mihaela VOINEA

VALENÞE POSTMODERNE ALE ªCOLII ROMÂNEªTI ACTUALE

Postmodernismul, curentul cultural-ºtiinþific dominant al epocii noastre, se vrea o soluþie a tuturorneîmplinirilor modernitãþii. De aceea, mulþi teoreticieni ai postmodernismului vãd aceastã miºcare fieca o „revoltã” împotriva modernitãþii, fie ca o continuare a modernitãþii, dar pe alte coordonate.

David Lyon subliniazã cã acest concept „ne atrage atenþia asupra unor probleme importanteprivind schimbãrile sociale contemporane”, un concept care „invitã la participarea la o dezbatereasupra naturii ºi direcþiilor societãþii actuale, într-un context golabalizat”1 ºi care atrage atenþia asuprafaptului cã „socialul ºi culturalul trebuie luate împreunã”2.

Ca efect al societãþii postmoderne, apar anumite paradoxuri cum sunt: individualismul într-osocietate care aspirã spre globalizare; comunicare universalã ºi lipsa/dificultatea comunicãriiinterpersonale; posibilitatea de a intra uºor în legãturã cu semenii fãrã limite de spaþiu ºi timp;înstrãinarea resimþitã în relaþiile interpersonale etc.

Postmodernismul, afirmã acelaºi autor, „este asociat pe bunã dreptate cu o societate în care stilulde viaþã al consumatorului ºi consumul în masã dominã viaþa conºtientã a membrilor ei. .... Totul estetransformat în marfã”3.

ªcoala, ca o oglindã a societãþii, reflectã „în mic” ceea ce, la nivelul colectivitãþii, întâlnim la alte dimensiuni: crize, succcese, mentalitãþi, stereotipuri, speranþe, neîmpliniri. Ca urmare, însãºi ºcoala a început sã funcþioneze dupã logica economiei de piaþã. Educaþia este un „bun” care trebuie sãsatisfacã nevoile „clienþilor” sãi. Deºi unii specialiºti în educaþie nu sunt de acord cu viziuneainstrucþiei ca „bun de consum”, se pare cã aceastã perspectivã este cea mai profitabilã, deocamdatã,deoarece aºa se stimuleazã creºterea calitãþii în învãþãmânt.

Funcþionând dupã logica economiei de piaþã ºi în spiritul postmodern al vremii, ºcoalaromâneascã actualã, pentru a satisface cu adevãrat exigenþele societãþii, cu caracteristicile prezentatemai sus, trebuie sã facã faþã unei adevãrate provocãri, ºi anume: postmodernizarea ºcolii.

Aceasta este soluþia propusã de majoritatea specialiºtilor în ºtiinþele educaþiei, impusã de faptulcã – aºa cum remarcã membrii Comisiei Internaþionale pentru Educaþie în secolul XXI, coordonatorJ. Delors – ºcolile ºi profesorii „ºi-au pierdut în mare mãsurã poziþia de lideri în formareaeducativã a copiilor, se vãd nevoiþi sã facã faþã unei noi provocãri: aceea de a face ºcoala maiatractivã pentru copii”4.

Într-adevãr, astãzi ºcoala nu mai este aceea care deþine monopolul în formarea tinereigeneraþii, dar rolul ei ºi al profesorilor nu poate fi pus la îndoialã. Acest rol însã capãtã noidimensiuni, care decurg din problemele complexe ale lumii în care trãim: tehnologizarea,globalizarea, comunicarea universalã, multiculturalitatea.

Postmodernismul impune în educaþie o nouã paradigmã, cea existenþial-umanistã, care pune încentrul preocupãrilor sale persoana.

Unele dintre consecinþele acestei paradigme sunt descrise pe larg de cãtre E. Pãun, într-uncapitol intitulat sugestiv O lecturã a educaþiei prin grila postmodernitãþii 5.

Acestea sunt:„– revalorizarea dimensiunii subiective a actului educaþional;

138

Mihaela Voinea

1 David Lyon, Postmodernitatea, Bucureºti, Ed. Du Style, 1999, p. 131.2 Ibidem, p. 132.3 Ibidem, p. 98.4 Jacques Delors (coord.), Comoara lãuntricã, Iaºi, Ed. Polirom, 2000, p. 120.5 Emil Pãun, Dan Potolea, Pedagogie. Fundamentãri teoretice ºi demersuri aplicative, Iaºi, Ed. Polirom, 2002, pp.

l9-20.


– educaþia centratã pe elev în calitate de persoanã cu caracteristicile sale specific-diferenþiatoare;– relaþia educaþionalã este vãzutã ca o interacþiune cu o dimensiune simbolicã ºi interpretativã

dominantã, o relaþie în care profesorul ºi elevul sunt «constructori» de sensuri ºi semnificaþii ºi caregenereazã ºi se bazeazã pe o puternicã investiþie cognitivã dar ºi afectivã. ... Profesorul nu lucreazãasupra elevilor, ci cu elevii ºi pentru aceºtia, pare a fi mesajul esenþial al orientãrilor postmodernisteîn educaþie;

– o nouã modalitate de abordare a curriculumului, abordarea în termeni de culturã, care pleacãde la analiza contextelor culturale în care se structureazã ºi se instituþionalizeazã curriculumul;

– contribuþii interesante în ceea ce priveºte transpoziþia didacticã (avem de-a face cu uncurriculum «construit» ºi reinventat de profesor ºi elevi într-un proces de negociere cotidianã)”.

Postmodernizarea ºcolii este o soluþie dacã luãm în considerare faptul cã acest curent pune încentrul tuturor preocupãrilor individul, însã nu un individ abstract, ideal, rupt de realitatea în caretrãieºte, ci un individ concret, cu dificultãþile ºi realizãrile sale. În acord cu acestea, ºi ºcoala trebuiesã rãspundã cerinþelor individului. Ideea este surprinsã foarte bine de Emil Pãun: „Putem vorbi de oreîntoarcere a individului ca actor în spaþiul social ºi o resurecþie a elevului în calitate de persoanãcu caracteristicile sale specific-diferenþiatoare ce trebuie valorizate maximal, constituiedimensiunea dominantã a pedagogiei postmoderne”6. Aceste aspecte sunt surprinse ºi de reformaeducaþionalã din þara noastrã, mai concret, reforma curricularã are ca obiectiv fundamentalsubstituirea ºcolii profesorului cu ºcoala elevului7. Aceasta prezintã unul dintre avantajelepostmodernizãrii ºcolii.

ªcoala elevului are drept implicaþie schimbarea funcþiilor pe care profesorul este aºteptat sã leexercite. Astfel, cadrul didactic devine „iniþiatorul ºi organizatorul procesului, dar cele care dauseamã de (in)succesul întregii activitãþi sunt rezultatele elevului”8.

Observãm faptul cã accentul în ºcoala postmodernã cade pe învãþare ºi pe rezultate,interesele individului ºi eficienþa acþiunilor sale devin criteriul major de organizare a procesului deînvãþãmânt. Cadrele didactice trebuie sã dovedeascã calitãþi legate de adaptarea la schimbare, deformarea de competenþe, creativitate în modul de a pune în valoare capacitãþile fiecãrui elev. Iatã,deci, încã una din valenþele pozitive ale postmodernizãrii ºcolii.

O altã consecinþã a acestui fenomen este accentul pus pe formarea de competenþe. Pedagogulgerman H. Siebert subliniazã faptul cã este necesarã înlocuirea conceptului calificãrii cu tezadezvoltãrii competenþelor, care se „realizeazã «pe viu», în contextele sociale ºi profesionale, ºidoar prin experienþã. Competenþele se formeazã în urma intersectãrii proceselor de învãþare organizateºi a celor informative, prin combinarea influenþelor socializãrii cu activitãþile intenþionale deinstruire”9. De asemenea, se accentueazã rolul metacompetenþelor, atât în învãþare, cât ºi în predare,ºi rolul unor formatori înalt calificaþi, capabili de a stimula învãþarea.

Aceasta este una dintre concluziile autorului mai sus menþionat: „Pedagogia postmodernãaccentueazã organizarea situaþiilor ºi contextelor de aºa naturã încât sã incite la învãþare”10.

Remarcãm accentul, pus de toþi specialiºtii, pe individ (elev) ºi formarea unor competenþenecesare lumii noastre, care solicitã anumite atitudini, responsabilitãþi, deprinderi etc., dar numaiprofesorii cu o anumitã formare pot reuºi în aceastã lucrare.

139

Þara Bârsei

6 Ibidem, p. 20.7 Lazãr Vlãsceanu (coord.), ªcoala la rãscruce. Schimbare ºi continuitate în curriculumul învãþãmântului obligatoriu.

Studiu de impact, Iaºi, Ed. Polirom, 2002, p. 50.8 Ibidem.9 Horst Siebert, Învãþare autodirijatã ºi consilierea pentru învãþare. Noile paradigme postmoderne ale instruirii, Iaºi, Ed.

Institutul European, 2001, p. 37.10 Ibidem, p. 260.


Mai mult, se solicitã chiar ºi profesorilor competenþe noi, atât de ordin relaþional, cât ºimetodologic. Comportamentul tolerant nu se dezvoltã într-un mediu autoritar, unde dominãprofesorul care foloseºte metode „clasice” centrate pe aspectul informativ.

Acest punct de vedere este susþinut de Micheline Rey, care argumenteazã faptul cã, pentru aforma competenþe sociale, de pildã, atât de mult utilizate azi, nu sunt suficiente cunoºtinþele teoretice, ci comportamente care promoveazã toleranþa sau empatia, atât în relaþiile cu elevii, dar ºi cu celelaltecadre didactice: „Profesorii ºi educatorii se vor strãdui sã facã astfel încât noþiunile referitoare laaceste aspecte (interdependenþã, demnitate, libertate, justiþie, drept, nonviolenþã, respectul de sine ºirespectul faþã de semeni, empatie, negociere, cooperare, descoperirea ºi depãºirea prejudecãþilor) sãprindã contur în comportamentul lor practic. Un astfel de climat nu se poate realiza de la sine. Trebuieca profesorii sã trãiascã ei înºiºi (mai întâi) comunicarea ºi aceasta sã fie realã ºi pozitivã îninstituþie, fiindcã elevii sunt receptivi la ceea ce sunt ºi trãiesc profesorii lor, ca ºi la ceea ce spun sauîi învaþã. Ea presupune organizarea ºcolii ºi a clasei într-o manierã favorabilã acestei experienþe”11.

Tot în acest sens, un studiu realizat de un colectiv de cercetãtori americani, privinddimensiunea eticã a predãrii, a condus la concluzia cã profesorii nu pot promova ceva – nu potproduce schimbãri – în elevi dacã ei nu posedã acel ceva (nu se poate învãþa comportamentuldemocratic cu un profesor care nu promoveazã el însuºi democraþia ºi nu practicã uncomportament pe mãsurã).12

Ideea dimensiunii morale a profesiei de educator este subliniatã în repetate rânduri de M. Fullan,care demonstreazã cã aceasta se impune mai ales azi, în societatea postmodernã. Deºi schimbarea esteun atribut intrinsec al postmodernismului, dupã cum aratã autorul, „schimbarea fãrã scop moral esteschimbare de dragul schimbãrii”, deoarece, se aratã mai departe, „dacã profesorii vor deveniagenþi ai schimbãrii cu deprinderi morale, ei vor diferenþia viaþa elevilor, indiferent de ceea ce auacumulat ei, ºi îi vor ajuta sã-ºi dezvolte capacitatea de a înfrunta schimbarea”13.

Ca o consecinþã a celor spuse, apare necesitatea formãrii unui anumit etos al cadrelor didactice, caresã promoveze responsabilitatea, dorinþa de perfecþionare, atitudini ºi valori necesare contemporaneitãþii.

În ciuda shimbãrilor ce au intervenit în ultimii ani în toate domeniile, în ciuda tehnologiilorperformante care par sã cucereascã tot mai mult teren, ºcoala este cea care rãmâne principalainstituþie cu impactul cel mai puternic în formarea omului ca personalitate armonios dezvoltatã.

Astãzi, cei patru piloni ai educaþiei sunt: a învãþa sã ºtii, a învãþa sã faci, a învãþa sã trãieºtiîmpreunã cu alþii ºi a învãþa sã fii – aºa cum aratã raportul Comisiei Internaþionale pentruEducaþie în secolul XXI –, accentul cãzând pe a învãþa sã fii, adicã pe dezvoltarea omului „întoatã bogãþia personalitãþii sale, a complexitãþii formelor sale de expresie ºi a diverselor saleopþiuni, ca individ, membru al familiei ºi al comunitãþii, cetãþean ºi producãtor, creator al unornoi tehnici sau spirit novator”14. În acest sens, educaþia – se afirmã în continuare – „nu trebuie sã neglijeze nici o laturã a potenþialului uman: memoria, raþiunea, simþul estetic, calitãþile fizice ºicapacitatea de a comunica”15.

O altã idee subliniatã frecvent, din perspectiva noilor teorii despre inteligenþa umanã(teoria inteligenþelor multiple – H. Gardner, ºi inteligenþa emoþionalã – D. Goleman), este aceea cãºcoala este mediul în care elevii învaþã ºi exerseazã comportamente de adaptare eficiente.

140

Mihaela Voinea

11 Pierre Dasen, Christiane Perregaux, Micheline Rey, Educaþia interculturalã. Experienþe, politici, strategii, Iaºi, Ed.Polirom, 1999, p. 185.

12 Arthea J. S. Reed, Verna E. Bergemann, Mary W. Olson, In the Classroom: An Introduction to Education, McGraw-HillCompanies (S. U. A.), 1998, p. 523.

13 Michael Fullan, Change Forces: Probing the Depths of Educational Reform, London & Philadelphia, The Flamer Press,1993, pp. 4-5.

14 J. Delors (coord.), op. cit., pp. 77-78.15 Ibidem.


Autorul lucrãrii Inteligenþa emoþionalã, Daniel Goleman, într-un capitol dedicat roluluiºcolii în dezvoltarea inteligenþei emoþionale, aratã cã „ºcoala devine un loc în care copiii sunt crescuþiînvãþând lecþiile de bazã pentru viaþã, pe care altfel nu ar avea unde sã le primeascã”16. Se afirmã astfelo altã consecinþã a postmodernizãrii ºcolii, faptul cã activitatea didacticã trebuie sã dezvolte ºidimensiunea afectivã a personalitãþii umane, aspect neglijat multã vreme.

Toate cele arãtate pânã acum demonstreazã complexitatea rolurilor ºi responsabilitãþilor ce revinprofesorilor în ºcola postmodernã.

Ei trebuie sã-ºi asume aceste noi roluri ºi responsabilitãþi, pentru a rãspunde provocãrilor lansatede spiritul postmodern al epocii noastre.

Abstract

This paper is focused on the changes of school in postmodern society.The school culture is a mirror which reflects the social changes: globalization, multicultural

society, new dimensions of communication.M. Fullan says that it is no exaggeration to say that dealing with change is endemic to

post-modern society. On the other hand we have an educational system which is fundamentallyconservative.

In this society school and the teachers are forced to make the learning more attractive, to developnew relational and methodological competences for students.

Some of the few post-modern solutions promoted by the educational reform are: the schoolbecame a „students’ school” not a „teachers’ school”; the democratic relation between teachers andstudents; competency-based curriculum.

For example, a students’ school is a school where students learn to adapt to constantly changingenvironments. They must, therefore, learn, in particular, to observe, search for and select theinformation they need. They must learn to assess themselves, to know themselves and learn how tolearn.

Another example, a democratic relation between teachers and students is necessary for ourworld because the students must learn democratic life skills. The teachers have an important rolebecause they help students to learn tolerance, dialogue and solidarity, which are fundamental valuesof democracy and which cannot be learned without putting them into practice.

The needs of learners have changed, so teachers’ skills must evolve, too. The teachers are „change forces” (M. Fullan) because they are promoting values of dynamic,

complex societies and forming competencies to cope with change.The teachers must see themselves and be seen as experts in dynamics of change.Teachers’ jobs are more complex than ever before. They must respond to the needs of a different

and changing student population, a rapidly changing technology in the workplace, and demands forexcellence from all segments of society.

141

Þara Bârsei

16 Daniel Goleman, Inteligenþa emoþionalã, Bucureºti, Ed. Curtea Veche, 2001, p. 335.


Elena BÃJENARU

ICOANA PE STICLÃ DIN ÞARA FÃGÃRAªULUIªI SURSELE ICONOGRAFICE

Meºteºugul picturii pe sticlã din Þara Fãgãraºului, apãrut în secolul al XIX-lea ºi care ºi-adobândit expresia cea mai româneascã ca spirit ºi formã1, s-a afirmat prin arta unor zugravi-þãranicare au creat icoane de o inefabilã frumuseþe, în care indicaþiile iconografiei bizantine – privindtrãsãturile, vârsta, vestimentaþia personajelor – s-au împletit cu elemente etnografice, de folclor sauluate din realitatea imediatã, apropiindu-le în felul acesta de sufletul mistic al oamenilor.

De cele mai multe ori, atunci când privim o icoanã, ne oprim la detaliile legate de desen,cromaticã, autor sau încadrare cronologicã, fãrã a ne întreba care a fost sursa dupã care pictorul arealizat icoana.

Pentru cei mai mulþi cercetãtori, importanþa subiectului este departe de a se constitui într-un faptesenþial. Tema icoanei este tratatã din punct de vedere artistic, tehnic, din perspectiva desenului, acompoziþiei, uitându-se de cele mai multe ori care au fost sursele iconografice folosite de autor orisemnificaþia pe care icoana a avut-o pentru privitorii originari.

Pentru a înþelege mai bine semnificaþia subiectului iconografic, a sensului adânc ºi uneori ascunsal acestuia, pe de o parte, iar pe de altã parte, sensibilitatea sufletului satului românesc transilvãnean,este necesarã o încercare de identificare a surselor iconografice folosite de zugravii icoanelor pesticlã.

Printr-o serie de operaþiuni inverse, pornind de la subiectul icoanei, se poate descoperi sursa dela care a plecat pictorul. Observaþiile atente au ca scop determinarea elementelor esenþiale alesubiectului iconografic ºi precizarea izvoarelor de inspiraþie. Tot analiza iconograficã ne va releva,uneori, particularitãþi sau alunecãri de la dogma creºtinã ºi ne va descoperi cã, în fiecare icoanã,zugravul-þãran a pus ceva din sufletul sãu ºi al vremii.

Analiza temelor iconografice abordate de iconarii din Þara Fãgãraºului ne poate dezvãluibogãþia surselor de inspiraþie, modul cum acestea au fost interpretate de Biserica Ortodoxã ºitranspuse de iconari.

Cea mai la îndemânã sursã de inspiraþie a fost biserica, ea având ºi rolul cel important înformarea artisticã, dar ºi educaþionalã a zugravilor. Sã nu uitãm cã biserica a fost prima ºcoalã undelocuitorii satelor au învãþat sã scrie ºi sã citeascã, în primul rând Biblia. Despre un început de ºcoalãîn Þara Fãgãraºului nu putem vorbi. Apar ca certe ºcoala de lângã mãnãstirea cistercianã de la Cârþa(secolul al XIII-lea) ºi aceea a mãnãstirii ortodoxe de la Scorei (secolul al XIV-lea)2. Din secolul alXVI-lea sunt atestate câteva ºcoli confesionale sãseºti, iar în secolele XVI-XVII, ºcoli evanghelice,pentru saºi, ºi reformate, pentru maghiari.

ªcolile confesionale româneºti încep sã fie atestate în secolele XVII-XVIII. Prima ºcoalãromâneascã organizatã a fost cea înfiinþatã de Zsuzsanna Lorantffy, soþia principelui GheorgheRákóczi I, în 1657, urmând ca în secolul al XVIII-lea sã se înfiinþeze ºcoala greco-catolicã (1785) ºicea ortodoxã (1785), ambele în Fãgãraº3.

Pânã cãtre jumãtatea secolului al XIX-lea, ºcolile primare nu erau ºcoli publice în sensul modern al cuvântului. Se adunau, în tinda bisericii sau în vreo casã, câþiva copii cãrora ,,dascãlulu” le fãceacunoscute literele, fie din Bucvare, fie din cãrþile religioase – Evanghelia, Apostol, Psaltire – folosite

142

Elena Bãjenaru

1 J. Dancu, D. Dancu, Pictura þãrãneascã pe sticlã, Bucureºti, Ed. Meridiane, 1975, p. 17.2 Gavrilã Popa, Scoreiul – strãveche vatrã româneascã din Þara Fãgãraºului, Sibiu, 1998, p. 176.3 C. Stan, ªcoala poporanã din Fãgãraº ºi depe Târnave, Sibiu, 1928, p. 25.


ca manuale, luate în considerare chiar ºi de cãtre autoritãþile ºcolare din Viena4. Din ele, ºcolarulînvãþa literele sau slovele chirilice, silabisirea ºi citirea de texte (rugãciuni ºi povestiri morale).

E de la sine înþeles cã iconarul-þãran, care ºi-a închinat o parte a timpului sãu acestei ,,evlavioaseosteneli”5, a fost un om pentru care Biserica a jucat un rol important. În contactul sãu cu biserica, cupictura din interiorul ei, iconarul a cercetat direct sau cu ajutorul preoþilor Evanghelia, care, printextul ei, constituie o sursã de inspiraþie.

Legãtura dintre pictura pe sticlã ºi pictura muralã este vizibilã: acelaºi izvod ºi acelaºi model deinspiraþie, acelaºi mod de interpretare a faptelor, acelaºi program iconografic. Acest fapt este maievident la iconarii care au fost mai întâi zugravi de biserici. Pentru Þara Fãgãraºului este cazul luiIoan Pop, al familiei Grecu (originarã din Arpaºu de Sus, dar stabilitã din varii motive ,,pe Ardeal”, laSãsãuº, ai cãrei membri au format stilul local al picturii mural-religioase), al lui Nicolae Caþavei dinFãgãraº.

Concomitent cu studierea picturii murale ºi citirea atentã a Bibliei, pictorii de icoane pe sticlãdescoperã noi subiecte în Evangheliile apocrife ºi legendele apocrife ºi hagiografice. Ne vom opri laaceste ultime surse iconografice.

Legendele apocrife, ce au început sã circule încã din primele veacuri ale creºtinismului, pot figrupate în legende apocrife referitoare la Vechiul Testament ºi legende referitoare la NoulTestament. În spaþiul românesc, ele au apãrut imediat dupã traducerea cãrþilor fundamentale, maiîntâi sub formã de manuscrise, în secolele XVII-XVIII, ºi apoi în formã tipãritã, la sfârºitul secoluluial XVIII-lea ºi în secolul al XIX-lea, în special în Transilvania, unde acþiunea de redeºteptarenaþionalã, iniþiatã de ªcoala Ardeleanã, impunea tipãrirea ,,cãrþilor iubite de popor”6.

Legendele referitoare la Vechiul Testament sunt cele despre Adam ºi Eva, despre lemnul Crucii.Legendele despre Adam ºi Eva au fost numeroase ºi au suferit influenþe bogomilice.

În icoanele pe sticlã ce au ca temã Ridicarea la cer a Prorocului Ilie apar, pe lângã Sfântul Ilie,Elisei, care primeºte cojocul, ºi Adam, care arã. Aparent, aceste douã elemente care compunsubiectul – Sfântul Ilie ºi Adam – nu au ca element comun decât faptul cã aparþin Vechiul Testament.Însã, la o citire atentã a legendei despre Adam ºi Eva, am descoperit legãtura dintre Înãlþarea la cer aSfântului Ilie ºi Adam.

Legenda povesteºte cã, izgonit din Rai, Adam este nevoit sã câºtige hrana pentru el ºi Eva, arândpãmântul cu boii. Însã Satana, care stãpânea pãmântul, nu i-a permis lui Adam sã are pânã nu auîncheiat un zapis prin care Adam se angaja sã dãruiascã Satanei sufletul celor care se vor naºte din el,iar Satana, sã le cedeze pãmântul. Trebuie precizat cã zapisul este un element bogomilic, care estelegat de concepþia dualistã a respectivei secte, conform cãreia Satana a creat pãmântul (materia), iarDumnezeu, spiritul. Acest element – zapisul – a creat numeroase legende în literatura noastrãpopularã. Într-una dintre acestea, distrugerea zapisului s-a datorat Sfântului Ilie, care a fost trimis deDumnezeu sã slujeascã la Satana. La un an de zile de la sosirea Sfântului Ilie la Satana, aceºtia aumers împreunã sã se scalde. În momentul în care Satana intrã în apã, aceasta îngheaþã repede. În timpce Satana încerca sã iasã din apã, Sfântul furã zapisul ºi se înalþã la cer. Întâlnim, în pictura þãrãneascãpe sticlã, o comprimare a legendei, prin zugrãvirea lui Adam care arã.

În legãturã cu Adam ºi cu legendele bogomilice sunt ºi cele douã oase ºi craniul ce apar la bazaCrucii pe care a fost rãstignit Iisus. Printr-un proces de interpretare simbolicã, aceste elemente îºipropun sã sugereze cã sângele din rãnile lui Iisus, scurgându-se pe cele douã oase ºi pe craniu, aurãscumpãrat lumea de pãcate.

143

Þara Bârsei

4 ªt. Pascu (coord.), Istoria învãþãmântului din România, Bucureºti, E. D. P., 1983, vol. I, p. 337.5 G. G. Rãdulescu, I. Ioanidu, Icoana pe sticlã, în „Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice”, XXXV, 1942, p. 158.6 Nicolae Cartojan, Cãrþile populare în literatura româneascã, Bucureºti, Editura Enciclopedicã Românã, 1974, vol. I, p. 1.


Un ciclu de legende referitoare la Noul Testament au dat naºtere, în arta picturii pe sticlã, la temeiconografice interesante: Muncile Iadului, Vãmile Vãzduhului. Aceste legende sunt apocaliptice:Apocalipsa Apostolului Pavel, Apocalipsa Sfântului Apostol Ioan, Apocalipsa Maicii Domnului.Acestea au avut o mare influenþã asupra literaturii noastre populare, circulând în manuscrise (CodexSturdzanus) sau tipãrituri.7 Datoritã caracterului moralizator au fost tipãrite, dupã 1860, în tirajedestul de mari. De exemplu, în perioada interbelicã, librãria Steinberd a tipãrit 10.000 de broºuriCãlãtoria Maicii Domnului în Iad8.

Conform acestei legende, se povesteºte cã Maica Domnului, dorind sã cunoascã muncile la caresunt supuºi oamenii pe lumea cealaltã, Îl roagã pe Iisus sã îi permitã sã meargã în Iad, însoþitã deArhanghelul Mihail. În Iad, Maica Domnului vede pãcãtoºi care ardeau în râuri de smoalã; în funcþiede pãcatele pe care le fãcuserã, unii erau cufundaþi pânã la brâu, alþii pânã la piept, iar alþii erauacoperiþi pânã în creºtet.

Îngrozitã de cele vãzute, Maica Domnului, întorcându-se la Iisus, Îl roagã ca toþi aceºti pãcãtoºisã aibã o razã de îndurare: din Vinerea Paºtelui pânã în Duminica tuturor Sfinþilor, aceºti pãcãtoºi sãlocuiascã în Rai, dupã care se vor întoarce în Iad.

Alcãtuitã în mediul clerical9, cu intenþie vãdit moralizatoare, Cãlãtoria Maicii Domnului în Iada constituit o sursã pentru iconari. Astfel, Savu Moga picteazã, la 1864, o icoanã intitulatã MuncileIadului, piesã realizatã în douã registre. În registrul inferior apare Sfântul Mihail cu balanþa în mânã;în partea lui stângã stau ,,drepþii”, iar în dreapta este pictatã ,,Munca de veci”, cu râul de foc ºipãcãtoºii scufundaþi în el. În registrul superior, Iisus Hristos binecuvântând, cu un înger lângã El, iarde o parte ºi alta, Maica Domnului ºi, respectiv, Sfântul Ioan Bogoslovul, care, în genunchi, se roagãla Hristos pentru iertarea pãcãtoºilor.

Întâlnim aici ºi elemente din Apocalipsa Sfântului Apostol Ioan Bogoslovul – îngerul ce þinecrucea în mânã ºi o ceatã de îngeri pictatã la picioarele lui Iisus. Apocalipsa Apostolului Ioan nedezvãluie vremurile de agonie ale vieþii pãmânteºti ºi tainele care acoperã sfârºitul lumii ºi judecatadin urmã. Iisus, se povesteºte în Apocalipsã, va coborî din ceruri împreunã cu ,,sfânta crucea, cuarhanghelii ºi îngerii”10.

În aceastã reprezentare a ,,muncilor de veci” considerãm cã îºi are rãdãcina o altã temãiconograficã întâlnitã frecvent în pictura pe sticlã: Deisis. Subiectul iconografic este redat astfel:Iisus Hristos stã pe tron, având de o parte ºi de alta a Sa pe Maica Domnului ºi pe Sfântul Ioan,zugrãviþi în picioare, care ,,mijlocesc”, adicã intervin la Hristos ºi se roagã Lui pentru iertareapãcatelor oamenilor. Cuvântul Deisis înseamnã rugãciune, în acest caz starea de rugãciune a MaiciiDomnului ºi a Sfântului Ioan Botezãtorul. Maica Domnului stã întotdeauna în partea dreaptã a luiIisus, dupã cuvintele Psalmului: ,,Stãtut-a Împãrãteasa de-a dreapta Ta”11.

Un alt zugrav ºi-a pus în valoare talentul pictând ºi el o icoanã cu tema Muncile Iadului, piesãce se aflã în Muzeul icoanelor pe sticlã din Sibiel (judeþul Sibiu). Tema coborârii unui erou în Infernnu este nouã. Sã amintim cãlãtoria lui Ulise în Infern, în Odiseea, sau a lui Eneea, în Eneida.

Legendele referitoare la Adam ºi Eva sau cele apocaliptice au început sã circule în spaþiulromânesc încã de timpuriu, în special în þinuturile transilvãnene. Aici, sub influenþa ideilor dereformã luteranã12, diaconul Coresi începe sã le tipãreascã în a doua jumãtate a secolului al XVI-lea,dupã ce ele circulaserã în manuscris multã vreme. Asemenea legende apocrife s-au gãsit inserate înPsaltirea ªcheianã, Codicele Voroneþean sau Psaltirea Voroneþeanã. Activitatea de traducere ºi

144

Elena Bãjenaru

7 Ibidem, p. 101.8 Ibidem.9 Ibidem, p. 98.10 Ibidem, p. 118.11 Leonid Uspensky, Vladimir Lossky, Cãlãuziri în lumea icoanei, Bucureºti, Ed. Sophia, 2005, p. 94.12 N. Cartojan, op. cit., vol. I, p. 20.


tipãrire a acestor legende a fost determinatã de preocuparea preoþilor de a ridica nivelul ,,sufletesc” alpoporului, acestea dezvãluind tainele vieþii de dincolo de moarte.

Pe lângã aceste fermecãtoare legende apocrife referitoare la Vechiul ºi Noul Testament, iconaruldin Þara Fãgãraºului a avut la îndemânã, ca sursã iconograficã, legendele hagiografice. Lecturaacestora, a cãror fantezie exuberantã se potriveºte de minune cu transpunerea graficã13, a deschiszugravului un domeniu pe care nu a pregetat sã-l foloseascã.

Aceste legende hagiografice au constituit cea mai interesantã sursã pentru iconari, deoarece ele,,s-au adãpat cel mai mult din izvoarele de veºnicã tinereþe ale povestirilor populare”14. În formareasufletului þãranului român, legendele acestea pioase, pline de graþie naivã, au avut partea lor decontribuþie. Ele s-au gãsit rãspândite destul de devreme în literatura noastrã popularã. Nicolae Iorga,în cãlãtoria pe care o face în Ardeal, în 1906, cercetând ºi câteva sate ºi biserici din Þara Fãgãraºului,a descoperit pe ultimele file ale unei Psaltiri slavone tipãrite de Coresi în 1576 ºi aflate în biserica dinBerivoii Mici, un fragment din legenda Sfintei Vineri.15 Pe un Codice anonim, descoperit la Rupea,alãturi de câteva legende apocaliptice, se gãseºte ºi un întreg ciclu de legende hagiografice.16

În redactarea lor, în secolul al VI-lea, când cultul sfinþilor a luat o amploare deosebitã, se potidentifica douã influenþe deosebite. Una este reprezentatã de tradiþia popularã care accentueazã latura miraculoasã a sfântului, iar cealaltã, care a pãtruns din mistica neoplatonicianã17, susþine cã omul, înextazul sãu religios, se poate dematerializa ºi, pãtruns de Divinitate, poate sta mai presus de legilefizicii. Pentru hagiograf, sfântul martir, care se confundã în sufletul sãu cu Iisus18, nu poate fi pãrãsitde Divinitate în clipele cele mai grele. Torturile cele mai groaznice nu au avut niciun efect asupra luideoarece este ocrotit de harul divin, trupul lui fiind imun la chinuri. În afara acestui element –imunitatea la torturi –, în legendele hagiografice întâlnim ºi elemente din zona folcloricã. Astfel,lupta unui erou pe marginea unei ape pentru salvarea fetei se întâlneºte la noi ºi pretutindeni – Perseuºi Andromeda, Tristan ºi Isolda sau, la noi, balaurul cu ºapte capete.

Cel mai bun exemplu este viaþa Sfântului Gheorghe. Pentru cã ºi-a susþinut credinþa înDumnezeu, Sfântul Gheorghe a fost supus la cele mai groaznice chinuri de cãtre împãratulDiocleþian: i s-a pus o piatrã mare pe piept, a fost aruncat într-o groapã cu var etc., fãrã a pãþi nimic,deoarece Dumnezeu i-a fost alãturi.

Pictura þãrãneascã pe sticlã ni-l prezintã pe sfânt omorând balaurul ºi salvând fata de împãrat,minune care s-a întâmplat dupã moartea sa.19 Spre deosebire de alte centre de picturã pe sticlã dinTransilvania, în Þara Fãgãraºului compoziþia este amplã – Sfântul Gheorghe, cãlare pe un cal alb,omoarã balaurul. În fundal apar fata de împãrat, castelul, iar uneori pãrinþii fetei sau copilul dinAmira, fiu al lui Leon, ,,credincios închinãtor al sfântului”.

În lumea bizantinã, lupta sfântului cu balaurul, element introdus în secolul al XII-lea20, eravãzutã ca o victorie a binelui asupra rãului, punându-se accentul nu pe o reconstituire a faptelor, ci peo simbolisticã moralã: binele învinge întotdeauna. Am constatat, la o observare mai atentã, cã înicoane nu sunt înfãþiºate scene din timpul martiriului sfinþilor, ci sunt prezentate faptele bune, bucuriape care aceºtia o aduceau în viaþa oamenilor – Sfântul Gheorghe, Sfântul Nicolae, Sfânta Paraschiva.Singurul exemplu de icoane în care este reprezentat martiriul unui sfânt îl constituie Tãierea capuluiSfântului Ioan Botezãtorul.

145

Þara Bârsei

13 G. G. Rãdulescu, I. Ioanidu, op. cit., p. 158.14 N. Cartojan, op. cit., p. 182.15 N. Iorga, Neamul românesc din Ardeal ºi Þara Ungureascã la anul 1906, Bucureºti, Ed. Minerva, 1906, vol. I, p. 41.16 N. Cartojan, op. cit., vol. II, p. 22.17 C. Cavarnos, Ghid de iconografie bizantinã, Bucureºti, Ed. Sophia, 2005, p. 45.18 L. Uspensky, Vl. Lossky, op. cit., p. 141.19 Ibidem, p. 142.20 Ibidem, p. 141.


În credinþa popularã româneascã, Sfântul Gheorghe, cel care a ucis balaurul, luptã împotrivaduhurilor necurate. În cinstea lui se pun crengi verzi la poartã, ,,peste tot unde este vreo intrare, pentrua feri casa ºi locurile de duhurile rele”21.

În spaþiul românesc, o mare circulaþie au avut-o legendele despre viaþa Sfintei Paraschiva,asimilatã în popor cu Sfânta Vineri – Paraskeué în limba greacã înseamnã ziua de vineri. Acestelegende nu au nimic comun cu bogomilismul, aºa cum s-a crezut22, ºi nici mãcar cu legendeleapocrife. Ele þin de literatura noastrã popularã ºi au avut o influenþã destul de mare în popor, fapt carese vede ºi din aceea cã ele au împrumutat materiale ºi pentru colindele populare – Colindul SfinteiVineri.

Mai interesant ºi mai incitant este demersul de identificare a surselor iconografice ale unor tememai puþin pictate, teme ,,mai puþin populare”.

În iconografia picturii pe sticlã se întâlneºte un subiect puþin agreat de Biserica Ortodoxã –Sfânta Troiþã într-un Trup, sub forma unui arhiereu cu trei feþe, patru ochi, trei nasuri (cu mustãþilecorespunzãtoare) ºi barba în trei mãnunchiuri, totul încadrat de aureola triunghiularã a Tatãlui cerescºi de nimbul Fiului. Datoritã notei de fantastic degajate, aceastã imagine a Sfintei Treimi iese dintiparele obiºnuite.

Sfânta Treime, dogmã cardinalã deoarece are implicaþii asupra întregii învãþãturi creºtine,,,obârºia ºi izvorul vieþii”, a cunoscut, în iconografia bizantinã, douã forme de exprimare. Primaformã este cea numitã Cina de la Mamvri sau Filoxenia lui Avraam – formã veterotestamentarã; ceade-a doua formã, consideratã nou-testamentarã ºi care este ,,proprie Apusului, având drept izvorversetele din Cântarea Cântãrilor”23, prezintã pe Dumnezeu – Tatãl, Iisus Fiul ºi Duhul Sfânt subforma porumbelului – încoronând-o pe Maica Domnului, temã ce poartã numele de ÎncoronareaPrecestii.

Prima reprezentare cunoscutã a unei figuri cu trei feþe apare în 1154, când arhiepiscopul deYork, Roger, avea ca pecete un monstru tricefal cu inscripþia ,,Caput nostrum trinitas est”24, iar pesteo sutã de ani imaginea se întâlneºte pe o Psaltire aflatã la Cambridge25. Mai târziu, în cãrþile în careºi-au susþinut doctrina asupra unitãþii lui Dumnezeu, unitarienii (antitrinitari) au realizat gravuri,,dedicate cunoaºterii denaturate a Divinitãþii prin doctrina trinitãþii instituitã de Antihrist”26, una dingravuri fiind un chip cu trei feþe, încoronat cu tiara papalã, care este însuºi Antihrist27. Aceastãreprezentare, datoritã scandalului imagistic declanºat de Reformã, va fi interzisã în 1628 de papaUrban al VIII-lea.28

În spaþiul românesc, Sfânta Treime sub forma Sfintei Troiþe într-un Trup, este întâlnitã pentruprima datã în 1752, la Galda de Jos29, apoi în biserica din Cuºtelnic30 ºi în cea de la Tãlmãcel la178031.

Aceastã ultimã bisericã a fost pictatã de Panteleimon zugravul, format la ºcoala de la Hurezi în adoua jumãtate a secolului al XVIII-lea, care a mai realizat Sfânta Treime de-o Fiinþã ºi la Beclean(1808). Tot în zona Þãrii Fãgãraºului, fraþii Grecu – Nicolae ºi Gheorghe – au zugrãvit-o laVoivodenii Mici. Fãrã îndoialã cã fraþii Grecu au cunoscut o asemenea reprezentare de la tatãl lor,

146

Elena Bãjenaru

21 Marcel Olinescu, Mitologie româneascã, Bucureºti, Ed. Saeculum, 2001, p. 289.22 Moses Gaster, Literatura popularã româneascã, Bucureºti, Ed. Minerva, 1983, p. 159.23 I. D. ªtefãnescu, Iconografia artei bizantine ºi a picturii feudale româneºti, Bucureºti, Ed. Meridiane, 1969, p. 65.24 Jurgis Baltrusaïtis, Evul mediu fantastic, Bucureºti, Ed. Meridiane, 1975, p. 30.25 George Henderson, Goticul, Bucureºti, Ed. Meridiane, p. 96.26 Apud Nicolae Sabãu, Postfaþã la V. Literat, Biserici vechi româneºti din Þara Oltului, Cluj-Napoca, Ed. Dacia, 1996, p.

261.27 Ibidem.28 Jurgis Baltrusaïtis, op. cit., p. 31.29 Marius Porumb, Vechea bisericã din Galda de Jos (jud. Alba), un monument al arhitecturii medievale româneºti din

Transilvania, în „Acta Musei Napocensis”, XVII, 1980, p. 417.30 Idem, Dicþionar de picturã veche româneascã din Transilvania, sec. XIII-XVIII, Bucureºti, Ed. Meridiane, 1998, p. 97.31 Ibidem, p. 408.


Nicolae, care a lucrat alãturi de Panteleimon la zugrãvirea bisericii de la Zãrneºti (1780). Deºi aupictat-o în bisericã, niciunul din fraþii Grecu nu s-a încumetat sã o realizeze pe sticlã. Mai interesanteste faptul cã, deºi era cunoscutã în mediile artistice de la sud de Carpaþi, nu se întâlneºte în niciobisericã din aceastã zonã.

În caietul de modele de tradiþie bizantinã al lui Radu Zugravul (ce a activat la sfârºitul secoluluial XVIII-lea ca reprezentant de seamã al artei postbrâncoveneºti) figureazã ºi Dumnezeu Savaoth cutrei chipuri.32 Cercetând ilustraþiile cãrþilor religioase tipãrite în secolele XVII-XIX, nu am întâlnitnicio ilustraþie a Sfintei Treimi sub acest chip.

Încercând sã gãseascã un posibil izvor iconografic al acestei teme, I. D. ªtefãnescu considera cãaceastã ilustrare a Sfintei Troiþe este o ,,curioasã transpunere târzie, dintr-o icoanã sau ilustraþie decarte”.33 Unii specialiºti considerã cã aceastã reprezentare iconograficã insolitã îºi are originea înºcoala cretanã de la sudul Dunãrii, de unde a ajuns în mediile artistice din Þara Româneascã.34

În Þara Fãgãraºului doar Ioan Pop a pictat acest subiect iconografic, la mijlocul secolului alXIX-lea. Abordând o asemenea temã, consideratã ,,îndrãzneaþã ºi suprarealistã”35, zugravii nu au datdovadã de „simplitate în gândire”36, ci au cãutat sã dezvãluie ce au în comun Dumnezeu – Tatãl, Iisus– Fiul ºi Duhul Sfânt – Dumnezeirea.

Se pare cã aceastã formã de reprezentare a Sfintei Treimi s-a rãspândit în mediile greco-catolice.Muzeul Þãrii Fãgãraºului deþine, în patrimoniul sãu, o piesã care, prin raritatea temei, constituie

un unicat în pictura pe sticlã. Este vorba de icoana Oglinda omului celui din lãuntru, realizatã de IoanPop, la anul 1863.

Icoana se desfãºoarã pe douã registre: registrul superior – Împãrãþia lui Dumnezeu ºi treielemente ce amintesc de atributele dumnezeirii – mâna (Mâna scrie fãrãdelegile lor), urechea(Urechea aude) ºi ochiul (Ochiul vede). Registrul inferior are trei secvenþe a cãror succesiune trebuieurmãritã de la dreapta la stânga. Întâi este reprezentat omul pãcãtos sub forma unei inimi, în interiorulcãreia sunt reprezentate cele ºapte pãcate capitale ºi Diavolul –„Î(n)chipuirea omului cea dinãuntrucare slujeºte pãcatului ºi lasã vieþii diavolul întru dânsul”, apoi, în a doua secvenþã, omul ce începe sãse pocãiascã, fapt sugerat de miºcarea pãcatelor care încep sã pãrãseascã inima, „Î(n)chipuirea ceadinãuntru a pãcãtosului care se cãieºte ºi începe a se depãrta de pãcate” ºi ultima – „Î(n)chipuirea ceadin lãuntru a ascezii ... prin ascultare de Dumnezeu sau împãcat în inimi fãrã altã numire fãrã numaipre Iisus cel rãstignit”.

Originile acestui subiect trebuie cãutate în Apusul medieval, istoria Bisericii creºtineînregistrând o continuã meditaþie asupra pãcatului, a pornirilor care îl conduc pe om spre pãcat.

La începutul secolului al XVII-lea, Michel le Noblentz, unul dintre primii misionari francezicare au fost inspiraþi de miºcarea de Contrareformã, acordând un rol important educãrii omului, aîndepãrtãrii omului de pãcate prin imagisticã, editeazã Harta Inimilor, ce conþine 30 de imaginidispuse în cinci registre orizontale. Primele zece reprezentãri sunt învãþãturi esenþiale pe care trebuiesã le cunoascã un creºtin. A doua serie de imagini prezintã douãsprezece reprezentãri privind evoluþiainimii omului de la starea sufletului întinat de pãcatul originar, de ispitele lumeºti, la sufletul plin deiubire dumnezeiascã. Cea de-a treia serie de imagini este compartimentatã în ºapte secvenþe graficece corespund fiecare celor ºapte pãcate capitale, reprezentate în inima omului sub forma unor

147

Þara Bârsei

32 Teodora Voinescu, Radu Zugravul, Bucureºti, Ed. Meridiane, 1978, p. 143.33 I. D. ªtefãnescu, op. cit., p. 43.34 Ana Dumitran, Din iconografia creºtinismului românesc: „Sfânta Troiþã într-un trup”, în „Apulum”, Alba-Iulia,

XXXVI/1999.35 Ioan Muºlea, Icoanele pe sticlã ºi xilogravurile þãranilor români din Transilvania, Bucureºti, Ed. Grai ºi suflet – Cultura

Naþionalã, 1995, p. 14.36 Gheorghe Pavelescu, Contribuþii la cunoaºterea picturii pe sticlã la Românii din Transilvania, în „Apulum”, I,

1939-1940, p. 291.


simboluri. Cartea Harta Inimilor a creat o puternicã impresie asupra oamenilor, determinândexamene de conºtiinþã, modificãri de comportament, ceea ce i-a asigurat un succes durabil –considera Anne Sauvy, care a studiat cel mai mult acest subiect al reprezentãrilor pãcatelor inimii înlucrarea Le miroir du coeur. Quatre si cles d`images savante et populaires37. În a doua jumãtate asecolului al XVII-lea, cãlugãrul iezuit Vicent Huby publica Imagini morale, care în douãsprezecefiguri mari reprezentate în formã de inimã fac cunoscutã starea interioarã a omului38. Elereprezentau diferite stãri în care se gãsea omul în raport cu pãcatul ºi Divinitatea, lucrare ce a produso puternicã impresie asupra oamenilor.

La începutul secolului al XIX-lea, preotul catolic german Thomas Poschl, împreunã cu JohannesGossner, a republicat cartea lui Huby. Gossner, aflat la Sankt-Petersburg, publicã, în 1820-1824, oediþie germanã a cãrþii, care apoi a fost tradusã ºi în ruseºte.

Dupã cartea apãrutã în ruseºte s-a realizat ºi traducerea româneascã, la anul 1833, la MãnãstireaNeamþ, cu sprijinul ºi cheltuiala mitropolitului Veniamin Costache, care a semnat ºi o Înaintecuvântare cãtre credincioºi. Traducerea a fost efectuatã de cãtre ieromonahul Chiriac. Gravurile ceînsoþesc textul au fost realizate de ieromonahul Nazarie. Cartea a cunoscut mai multe ediþii în spaþiulromânesc – în 1835 este tipãritã la tipografia Mãnãstirii Cãldãruºani, în 1839 la Sibiu. În 1892 aapãrut Oglinda inimii omului, o prelucrare a ediþiei din 1833, la Sibiu.

În realizarea icoanei sale, Ioan Pop a folosit, fãrã îndoialã, ediþia din 1833, deoarece el respectãîntocmai ilustraþiile ºi textul din carte. Dimensiunile suportului de glajã l-au determinat, probabil, sãrealizeze doar trei din cele zece ilustraþii ale cãrþii, alegându-le pe cele mai sugestive.

Îndepãrtându-se de tematica tradiþionalã a icoanelor pe sticlã, icoana Oglinda omului dinlãuntru aduce în atenþia credincioºilor valorile morale creºtine. Complexitatea subiectului ºiabordarea unei teme ieºite din tiparele obiºnuite ale iconografiei picturii pe sticlã au determinatraritatea acesteia.

Résumé

Même si le champ d’investigation minutieuse de l’iconographie est encore ouvert grâce à lamultitude d’aspects relevants qui attendent être valorisés, selon l’avis de plusieurs chercheurs, onrestitue actuellement les valeurs d’art spirituelle des générations des précurseurs.

Le sujet de l’icône sur verre vise la section artistique et celle technique, à travers le dessin, lachromatique. On fait rappel de même aux omissions en ce qui concerne la source iconographiqueutilisée par le peintre. L’analyse iconographique dévoile la richesse des sources d’inspiration, lamanière dont l’Eglise Orthodoxe a donné cours aux interprétations, la transposition en lignes etcouleurs due aux peintres. De cette foule de sources utilisée par les peintres d’icônes du Pays deFãgãraæ, on s’est arrêté sur les légendes apocryphes et hagiographiques.

Les légendes apocryphes, qui ont paru tout d’abord dans le milieu palestinien, remontent àl’Ancien Testament (à voir Adam et Eve, le gibet sur lequel Jésus Christ fut crucifié) ou au NouveauTestament (à voir L’Apocalypse du Saint Pierre, L’Apocalypse du Saint Jean, Le voyage de la Viergeaux Enfers), légendes qui ont créé des thèmes iconographiques intéressants: Muncile Iadului, Vãmile

Vãzduhului.Les légendes hagiographiques qui ont paru dans la littérature religieuse se sont mêlées

aux éléments visant le folklore, les traditions. Celles-ci s’avèrent être les plus enrichissantes sourcesiconographiques.

148

Elena Bãjenaru

37 Apud Aurel Dragne, Icoana pe sticlã, oglindã a multiculturalitãþii transilvãnene, în „Cibinium”, 2001-2005, Sibiu, Ed.Astra – Cibinium, 2006, p. 245.

38 Ibidem, p. 247.


149

Þara Bârsei

Muncile IaduluiPetru Tãmaº – Tatãl

1870-1880Muzeul Icoanelor pe sticlã – Sibiel

DeisisFraþii Grecu1860-1870

Colecþia Muzeului Þãrii Fãgãraºului

Sfânta Troiþã într-un Trup Ioan Pop – 1843

Sfânta TreimeBiserica Sf. Nicolae – Voivodenii MiciPicturã muralã realizatã de fraþii Grecu

1820-1821


150

Elena Bãjenaru

Sfânta TreimeIoan Pop – 1860-1865

Colecþie particularã

Sfânta TreimeIoan Pop – 1860-1865

Colecþie particularã

Oglinda inimiiMãnãstirea Neamþ – 1833

Oglinda inimiiMãnãstirea Neamþ – 1833


Radu POPICA

TRADIÞIE ªI INOVAÞIE ÎN ARTA TRANSILVÃNEANÃ.CAZUL PICTORULUI BRAªOVEAN HANS BULHARDT

Arta transilvãneanã modernã îºi defineºte caracterul particular prin coexistenþa tradiþiei cumodernismul, prin convieþuirea unui spirit conservator cu interesul pentru inovaþie. Rezultã oimagine contrastantã ºi paradoxalã. Modernismul se insereazã într-un cadru tradiþional care-ºipãstreazã vitalitatea pânã în perioada interbelicã. Pãtrunderea elementelor noi de limbaj plastic,experienþele moderniste, nu determinã declinul manifestãrilor artistice tradiþionale de facturãacademistã, realistã ºi romanticã, prezente în continuare la un nivel cel puþin egal.1 Cercetãtoriicare s-au aplecat asupra fenomenului artistic din spaþiul intracarpatic au constatat cãmodernismul ºi-a exercitat influenþa într-un mod particular, fãrã a îmbrãca un caractericonoclast, revoluþionar, „elementele de modernitate grefându-se, de cele mai multe ori, pe ostructurã tradiþionalã”2. Artiºtii transilvãneni au receptat inovaþiile în mod selectiv, adaptându-leatât valorilor tradiþionale, cât ºi propriului temperament artistic. Doina Udrescu observa, cuprivire la arta transilvãneanã din secolul al XIX-lea, cã „asistãm la un amalgam de orientãri ºistiluri artistice, la un soi de eclectism”3. Observaþia poate fi extinsã la arta modernã dinTransilvania consideratã în ansamblul sãu. Creaþia artiºtilor transilvãneni se prezintã ca o sintezãoriginalã între diferite tendinþe ºi orientãri, consonantã cu spaþiul multicultural al provincieinatale. Artiºtii a cãror operã, chiar ºi parþial, poate fi clasatã fãrã echivoc într-un anumit stilconstituie mai degrabã excepþia. Reþinerea este o altã trãsãturã specificã demersului artistic dinspaþiul transilvãnean. Reveniþi de la studii, artiºtii se vãd nevoiþi sã adopte mijloace de exprimaremoderate pentru a câºtiga aprecierea unui public tributar unei mentalitãþi provinciale ºiconservatoare.

Perioada de la cumpãna secolelor al XIX-lea ºi al XX-lea – epocã de rapide transformãri ºireconfigurãri, în care s-au pus bazele modernismului – reflectã cel mai fidel acest tablou complex. Nepropunem în continuare sã stabilim în ce mãsurã aceste trãsãturi caracteristice pentru modernitateaspaþiului plastic transilvãnean se regãsesc în creaþia pictorului braºovean Hans Bulhardt.

Artistul s-a nãscut în 1858 la Câmpulung Moldovenesc, în familia unui locotenent de intendenþãoriginar din Brno (astãzi în Cehia). Mama provenea dintr-o familie transilvãneanã, ce avea ºi rãdãcini româneºti. Îndatoririle de serviciu ale tatãlui sãu au fãcut ca familia sã se stabileascã pe rând înCernãuþi, Cluj, Deva ºi Mediaº. Pictorul a urmat cursurile Gimnaziului din Sibiu – secþia realã, undeprofesor de desen era Carl Dörschlag4, îndrumãtorul unei întregi generaþii de artiºti transilvãneni.Aici a primit primele lecþii de picturã ºi desen. În 1878, dupã absolvirea Gimnaziului, pleacã la Viena,unde se va înscrie la Academia de Arte Frumoase.5 A avut ca profesori pe Eduard von Lichtenfels6,Hans Makart7 ºi Leopold Carl Müller8. Petrece opt ani în cadrul Academiei, urmând atât cursulgeneral (Allgemeine Schule), cât ºi cursul aprofundat (Meister-Schule). Se dovedeºte un student

151

Þara Bârsei

1 Amelia Pavel, L’espace transylvain et l’art modern, în vol. Simboluri, surse, idolatrii în arta modernã, Bucureºti, Ed.DU Style ºi Atlas, 1999, pp. 127-129 ºi p. 132.

2 Iulia Mesea, Elena Popescu, Emerich Tamás 1876 – 1901, (catalog de expoziþie), Muzeul de Artã Braºov, 2001, pp. 23-24.3 Doina Udrescu, Arta germanã din Transilvania în colecþiile Muzeului Brukenthal din Sibiu (1800-1950), Sibiu, Editura

Forumului Democrat al Germanilor din România, 2003, vol. I: Picturã, sculpturã, p. 51.4 Carl Dörschlag (1832-1917). Pictor german. În 1862 se stabileºte în Transilvania, fiind profesor de desen la Reghin,

Mediaº ºi la Sibiu, din 1870.5 Axente Banciu, Pictorul Hans Bulhardt, în „Þara Bârsei”, IX, 1937, nr. 6, pp. 548-549.6 Eduard Peithner von Lichtenfels (1833-1913). Profesor de peisagisticã la Academia de Arte Frumoase din Viena.7 Hans Makart (1840-1884). Pictor academist ºi decorator. Profesor de picturã istoricã la Academia de Arte Frumoase din

Viena. Cunoscut mai ales pentru compoziþiile sale cu subiect istoric.8 Leopold Carl Müller (1834-1892), supranumit Müller Egipteanul. Peisagist. Celebru în epocã pentru picturile sale cu

subiect oriental. Din 1878 profesor la Academia de Arte Frumoase din Viena.


conºtiincios, la absolvire obþinând titlul de profesor ºi pictor academic.9 În paralel, urmeazã doi anicursurile Institutului Politehnic ºi studiazã arhitectura timp de trei ani cu Theophil Hansen10.Bulhardt frecventeazã cercurile studenþimii române din capitala Imperiului Habsburgic, devenind, separe, chiar membru al societãþii academice „România Junã”.11

Viaþa artisticã vienezã trecea, în deceniile opt ºi nouã ale secolului al XIX-lea printr-o perioadãde febrilã creativitate. Atunci se prefigureazã elementele unui limbaj artistic care a înrâurit artaEuropei Centrale pânã spre 1914. Se afirmã motive simboliste ºi chiar unele elemente de limbajpreexpresionist. Academismul ºi cultura vienezã se transformã profund sub influenþa lui HansMakart. Pictura sa, excelând prin decorativism ºi remarcabile calitãþi coloristice, anunþã Sezession-ulvienez. Peisagistica austriacã, în descendenþa peisajului Biedermeier, a resimþit puternic influenþaªcolii de la Barbizon ºi chiar ecouri ale impresionismului. Rezultã o manierã peisagisticã originalã,aºa-numitul impresionism atmosferic/Stimmungsimpressionismus. În cadrul sãu s-a impus studiuldirect al naturii, tratarea realistã a subiectului, acompaniatã de note lirice, interesul pentrusurprinderea efectelor atmosferice ºi o paletã cromaticã luminoasã. Cel mai important reprezentant al sãu este Jakob Emil Schindler12.

Bulhardt figureazã printre artiºtii care expun în cadrul primei expoziþii de artã plasticã dinTransilvania, organizatã la Sibiu în 1887. În cadrul expoziþiei sunt prezentate publicului câteva sutede lucrãri aparþinând unor artiºti de prestigiu din spaþiul artistic german: profesorii pictorului – HansMakart ºi Eduard von Lichtenfels –, Friedrich von Amerling, Hans Ludwig Fischer, Franz vonDreffeger, Johann Sperl etc. Participã ºi artiºti transilvãneni renumiþi, cum ar fi Miklós Barabás ºiCarl Dörschlag.13 Prezenþa lui Hans Bulhardt în cadrul expunerii, alãturi de atâþia artiºti consacraþi,este semnificativã pentru aprecierea de care se bucura tânãrul artist. Aceastã concluzie este întãritã ºide faptul cã Muzeul Brukenthal achiziþioneazã cu acest prilej una din lucrãrile sale.14

În 1889, dupã terminarea studiilor, Hans Bulhardt se stabileºte la Braºov. Activitatea artisticãdin oraº traversa o perioadã mai puþin fastã, aflatã în contrast cu intensa activitate din primul deceniual secolului al XX-lea. Centrul artistic braºovean trãia încã în umbra Sibiului. Nu era activ niciunartist de valoare, cu excepþia lui Miºu Popp, aflat la sfârºitul prestigioasei sale cariere artistice.Wilhelm Kamner renunþase din 1877 la activitatea didacticã ºi artisticã, devenind preot-paroh laBod15, iar Friedrich Miess se afla încã la studii. Exista însã un public avut ºi cultivat din rândurilecãruia se puteau recruta comanditarii unor lucrãri artistice. Braºovul, mai puþin conservator decâtSibiul, oferea un mediu promiþãtor pentru un tânãr artist dornic de afirmare.

La sfârºitul secolului al XIX-lea arta transilvãneanã traversa o perioadã de înnoire. Supremaþiaacademismului începea sã fie pusã la îndoialã. Un rol important în acest sens l-a jucat Carl Dörschlag,atât ca artist, dar ºi în calitate de pedagog. Elevii sãi, Fritz Schullerus, Arthur Coulin, OctavianSmigelschi, Robert Wellman ºi Anna Dörschlag, s-au orientat „spre un demers plastic mai realist,bazat pe studiul naturii”16. Schematismul, rigiditatea ºi convenþionalul sunt abandonate în favoareaunui limbaj pictural mai bogat, în care se regãsesc sugestii ale romantismului târziu, simbolismului ºiale unui realism modulat de inflexiuni lirice. La cumpãna veacurilor se adaugã influenþe Jugendstil ºipreexpresioniste. Nu lipsesc nici experienþele plastice derivate din pictura de plein air.

152

Radu Popica

9 Axente Banciu, loc. cit., p. 549.10 Theophil Edvard Freiherr von Hansen (1813-1891). Arhitect danez. Reprezentant al clasicismului. Din 1846 s-a stabilit la

Viena, realizând numeroase edificii publice.11 Axente Banciu, loc. cit., p. 547 ºi p. 549.12 Jakob Emil Schindler (1842-1892). Peisagist. Influenþat de pictura olandezã ºi ªcoala de la Barbizon. Membru de onoare al

Academiilor de Arte Frumoase din Viena ºi München.13 Doina Udrescu, op. cit., pp. 52-53.14 Ibidem., p. 172 (Moarã de vânt seara, ulei pe lemn de arin, 20 x 30 cm, datat [18]87).15 Radu Popica, Wilhelm Kamner – un artist braºovean puþin cunoscut din secolul al XIX-lea, în „Þara Bârsei”, Braºov, V

(XVI), 2006, serie nouã, nr. 5, p. 96.16 Rodica Irimie-Fota, Forme ºi culori: Artele plastice sibiene de la izvoare în contemporaneitate, Sibiu, 1983, p. 35.


La Braºov, Hans Bulhardt ºi-a desfãºurat activitatea ca liber-profesionist. Era însã dificil pentruun artist sã se întreþinã doar din arta sa. Necesitãþile materiale îl vor determina sã accepte comenzidiverse. Picteazã icoane, realizeazã pictura unor biserici din Braºov ºi împrejurimi (biserica Sf. Ioan,biserica Sf. Adormire din Piaþa Sfatului, tâmpla bisericii din Purcãreni), primind chiar propunerea dea picta catedrala ortodoxã din Sibiu17. A fost deosebit de apreciat ca pictor bisericesc. AxenteBanciu18, care l-a cunoscut personal, lãsându-ne o preþioasã mãrturie asupra sa, aprecia cã este „orealã valoare în pictura bizantinã”19. A activat ºi în calitate de restaurator. A restaurat câteva portretede Miºu Popp ºi un portret din proprietatea lui Aurel A. Mureºianu.20 În calitate de pictor-scenograf arealizat decoraþii pentru teatrele din Braºov, Sibiu, Sighiºoara, Mediaº, Bistriþa, Fãgãraº ºi Sebeº.21

Activitatea artisticã a lui Hans Bulhardt se întinde pe parcursul a peste cinci decenii, din deceniulnouã al secolului al XIX-lea pânã în 1937, an în care înceteazã din viaþã. Din vasta sa creaþie22,picturã ºi graficã, s-au pãstrat relativ puþine lucrãri despre care avem cunoºtinþã. Majoritatea segãsesc în patrimoniul Muzeului de Artã Braºov. Prin urmare, cunoaºterea în profunzime a creaþieisale artistice este în mod inerent limitatã de aceste circumstanþe. Cu toate acestea, chiar ºi aºafragmentarã cum a ajuns pânã la noi, opera lui Hans Bulhardt este de naturã sã contribuie lacunoaºterea unor aspecte ale artei transilvãnene de la sfârºitul secolului al XIX-lea ºi începutulsecolului al XX-lea.

Dintre lucrãrile sale portretistice s-a pãstrat un interesant Autoportret23 (Fig. 1), realizat înperioada studiilor vieneze. Marcatã de o notã romanticã, lucrarea stã mãrturie cu privire la calitãþilesale de portretist. Pictorul se înfãþiºeazã ca o personalitate nonconformistã, afiºând un aer boem.Vãzutã din profil, cu capul uºor întors spre privitor, figura artistului se profileazã pe un fond neutru.Expresivitatea chipului este subliniatã prin intermediul eclerajului dirijat. Gama cromaticã sobrã esteredusã la esenþial. Lucrarea dovedeºte abilitatea artistului de a surprinde esenþa unei individualitãþi ºifamiliaritatea cu operele similare ale maeºtrilor genului.

Alte douã lucrãri, datate în anul 1896, ne demonstreazã calitãþile sale de portretist. Un adevãratstudiu psihologic este Portretul de femeie24, rãmas neterminat, ce înfãþiºeazã o tânãrã surprinsã într-oatitudine contemplativã specificã portretelor academiste. Este vãdit interesul pentru caracterizareapsihologicã a modelului, pentru surprinderea trãirilor sale interioare. Un alt Portret de femeie25 estetratat într-o manierã mai convenþionalã. Chipul, vãzut din profil, surprinde cu exactitate fizionomia ºiexpresia modelului, fãrã a cãuta transcenderea aparenþelor exterioare.

Peisagistica lui Hans Bulhardt ne este mai bine cunoscutã. Putem sã urmãrim evoluþia sa, în liniigenerale, din perioada studiilor pânã în perioada interbelicã. Peisajul prezentat de Bulhardt în cadrulexpoziþiei de la Sibiu din 1887 (Fig. 2) dovedeºte similitudini evidente cu peisagistica Biedermeier ºipeisajele pictorilor austrieci din ºcoala impresionismului atmosferic pe care neîndoielnic lecunoscuse la Viena. Motivul asupra cãruia se opreºte artistul este unul pitoresc. Compoziþia sestructureazã pe o diagonalã pronunþat ascendentã, contrabalansatã de silueta morii ºi liziera pãdurii.

153

Þara Bârsei

17 Decorarea pereþilor cu fresce ºi pictura iconostasului au fost realizate, în cele din urmã, de pictorul Octavian Smigelschi, încolaborare cu Arthur Coulin.

18 Axente Banciu (1875-1959). Pedagog ºi publicist. Colaborator la numeroase publicaþii transilvãnene. A editat revista„Þara Bârsei” (1929-1939). Membru de onoare al Academiei Române. Cfr. Cãrturari braºoveni (sec. XV- XX), Braºov,Biblioteca Municipalã, 1972, pp. 25-26.

19 Axente Banciu, loc. cit., pp. 546-547.20 Ibidem, p. 547 (Portretele protosinghelului Nicolae Popea, portretul preotului Neagoe Popea din Sãcele ºi al soþiei sale,

Voica, se aflau în colecþia muzeului ASTRA din Braºov. Portretul lui Hagi ªandru, datat 1783, aflat în posesia lui Aurel A.Mureºianu).

21 Ibidem.22 În perioada interbelicã numeroase lucrãri ale pictorului se aflau în colecþii particulare. Numai fratele pictorului, Franz

Bulhardt, a moºtenit 60 de pânze. Cfr. Axente Banciu, loc. cit., p. 546 ºi p. 549.23 Ulei pe pânzã, 45 x 36 cm, semnat, datat 1886, inv. nr. 1331 Muzeul de Artã Braºov (în continuare MAB).24 Ulei pe pânzã, 32,5 x 26,5 cm, inv. nr. 856 MAB.25 Ulei pe pânzã, 36,5 x 26,5 cm, inv. nr. 1338 MAB.


Pictorul cautã sã surprindã jocul de umbre ºi lumini al înserãrii. Notaþia spontanã vãdeºte asimilareamodalitãþilor tehnice specifice picturii în plein air.

La scurt timp dupã stabilirea sa la Braºov, Bulhardt a realizat o serie de peisaje dedicatemeleagurilor adoptive. Pictat în 1895, ciclul peisagistic Þara Bârsei26 (Fig. 3 ºi 4) cuprinde patrulucrãri similare ca structurã, compoziþie ºi colorit. Cadrul realist este impregnat de o atmosferãemotivã cu inflexiuni lirice, reþetã artisticã caracteristicã peisagisticii transilvãnene.27 Artistul îºiaºeazã ºevaletul pe dealurile ce mãrginesc Þara Bârsei, de unde perspectiva se deschide larg asupradepresiunii. Compoziþiile se structureazã în planuri orizontale clar delimitate cromatic ºi structural.Perspectiva este obþinutã print-o treptatã atenuare coloristicã spre orizont. Natura însufleþitã dinprim-plan este redatã cu vervã coloristicã, uneori prin intermediul unor tuºe spontane. Nu lipseºtenici elementul uman, clar individualizat sau doar schiþat prin câteva pete de culoare. În planul secundºi îndepãrtat culoarea se aºterne pe suprafeþe ample, fin modulate, în tente temperate, aproapetransparente. Se obþine astfel un efect de contrast. Paleta cromaticã, caldã ºi luminoasã, este alcãtuitãdintr-o gamã de verde, ocru ºi cãrãmiziu, imprimând o nuanþã decorativã. Lumina puternicã aratã cãlucrãrile sunt rodul observaþiei nemijlocite a naturii. Tuºele dezinvolte, încercãrile de surprindere avibraþiei luminii prin intermediul culorilor, preocuparea pentru indicarea anotimpului ºi amomentului din zi sunt elemente ce sugereazã asimilarea unor influenþe impresioniste.

Nu cunoaºtem nicio lucrare de picturã a lui Hans Bulhardt care sã poatã fi datatã în perioadacuprinsã între sfârºitul secolului al XIX-lea ºi primii ani ai perioadei interbelice. Ca urmare, înactualul stadiu al cercetãrii, lipsa informaþiilor nu ne permite sã reconstituim evoluþiile din pictura sa,din peisagisticã în particular, în acest interval.

În patrimoniul Muzeului de Artã Braºov se pãstreazã patru peisaje28 din creaþia interbelicã apictorului. Constatãm cã în peisagistica sa au survenit importante modificãri. Peisajele sale dinaceastã perioadã dovedesc oscilaþia între tratarea în cheie naturalistã ºi dispoziþia pentru asimilareaunor elemente postimpresioniste. Este însã vorba de o asimilare mai degrabã formalã, de unpostimpresionism convenþional limitat la utilizarea limbajului artistic specific, care nu este însãdublat de un autentic crez artistic orientat în aceastã direcþie. Bulhardt s-a orientat spre o artã facilã,mai pe placul publicului. Cazul sãu nu este unul singular în pictura româneascã din acea perioadã.Nicolae Vermont, artist cu o solidã formaþie profesionalã, promotor la începutul secolului al XX-lea a unei arte viguroase ºi înnoitoare, are, în perioada interbelicã, o evoluþie asemãnãtoare.29

Pictura sa este completatã de o intensã activitate desfãºuratã în calitate de grafician. Din graficalui Hans Bulhardt se pãstreazã în patrimoniul Muzeului de Artã Braºov trei lucrãri de maridimensiuni, printre care ºi un interesant proiect de frescã30 destinat unei biserici ortodoxe, ºi unalbum conþinând 131 de mici schiþe ºi desene.

Albumul de desene31 este o adevãratã radiografie a evoluþiei sale artistice. Lucrãrile de formatmic, realizate într-o multitudine de tehnici (creion, tuº, cãrbune, laviu, acuarelã etc.), dezvãluie o altãdimensiune a personalitãþii sale artistice, mai bogatã ºi mai complexã. Varietatea mijloacelor deexpresie utilizate indicã un artist care stãpâneºte deplin tainele meºteºugului sãu. Nefiind destinatepublicului, exerciþiile sale grafice au un grad sporit de libertate, care dezvãluie valenþe ºi

154

Radu Popica

26 Þara Bârsei I, ulei pe pânzã, 78 x 98 cm, inv. nr. 229 MAB; Þara Bârsei II, ulei pe pânzã, 78 x 98 cm, inv. nr. 230 MAB;Þara Bârsei III, ulei pe pânzã, 78 x 106 cm, inv. nr. 231 MAB; Þara Bârsei IV, ulei pe pânzã, 78 x 106 cm, inv. nr. 232MAB.

27 Amelia Pavel, op. cit., p. 132.28 Peisaj, ulei pe carton lipit pe pânzã, 29,5 x 29,5 cm, semnat, nedatat, inv. nr. 692 MAB; Peisaj, ulei pe carton, 29,5 x 30 cm,

semnat, datat 1(925), inv. nr. 693 MAB; Peisaj de iarnã, ulei pe carton, 33 x 45 cm, semnat, datat 1(923), inv. nr. 1332MAB; Peisaj, ulei pe pânzã, 53,5 x 74 cm, semnat, datat 1(935) inv. nr. 1337 MAB.

29 Vezi, Amelia Pavel, Radu Ionescu, Nicolae Vermont, Bucureºti, Editura Academiei, 1958.30 Proiect de frescã, acuarelã ºi tuº pe carton, 94 x 58,5 cm, inv. nr. 815 MAB.31 Album cu desene, 23,5 x 30 cm, 131 de schiþe ºi desene, inv. nr. 691 MAB.


disponibilitãþi multiple. Preocupãrile sale apar mult mai largi decât sugera creaþia sa picturalã.Predominante sunt schiþele peisagistice, dar sunt bine reprezentate ºi scenele cu figuridecorativ-alegorice ºi mitologice – proiecte de frescã sau ilustraþii de carte –, crochiurile portretisticeºi scenele de gen.

Cele câteva desene ce pot fi datate în perioada studiilor demonstreazã, prin tematica ºi modul lorde execuþie, însuºirea temeinicã a desenului academic, pe care se punea preponderent accentul înformaþia artisticã dobânditã în cadrul academiilor de arte. Desenul sãu este, chiar de la primeleîncercãri, ferm ºi expresiv, lipsit de ezitãri ºi stângãcii. Hans Bulhardt se dovedeºte un desenatortalentat, capabil sã noteze rapid ºi precis detaliile care individualizeazã motivul aflat în faþa sa.

Repertoriul tematic ºi stilistic este unul ambivalent, îmbinând orientãri diferite, chiar contrare.Observaþia veridicã, exactã, desenul dupã naturã, coexistã cu niºte compoziþii cu temã mitologicã,alegoricã sau literarã, peisaje imaginare ºi fantastice. Prima orientare îl plaseazã în cadrul tradiþieirealiste predominante în grafica transilvãneanã din secolul al XIX-lea ºi, într-o anumitã mãsurã, înprima jumãtate a secolului al XX-lea. Satele ºi oraºele transilvãnene, cu atmosfera lor specificã, oscenã surprinsã la un colþ de stradã sau o banalã scenã domesticã, o figurã pitoreascã, un crâmpei denaturã constituie motivele asupra cãrora se opreºte deseori Bulhardt în schiþele sale. Ilustrative suntîndeosebi douã peisaje32 (Fig. 5 ºi 6) înfãþiºând priveliºti specifice Transilvaniei.

A doua tendinþã, ilustratã prin schiþe realizate mai ales în primele douã decenii ale secoluluitrecut, se sustrage îngustului cerc provincial prin abordarea unui repertoriu artistic cosmopolit, careîmbinã curente ºi stiluri artistice active în Europa Centralã la sfârºitul secolului al XIX-lea ºi în primiiani ai secolului al XX-lea. Remarcabilã este complexitatea ºi diversitatea interferenþelor stilistice ºiculturale ce pot fi decelabile în grafica lui Hans Bulhardt. Regãsim compoziþii cu tentã simbolistã,peisaje marcate de note de facturã expresionistã sau trãdând asimilarea unor procedee propriisimbolismului, ecouri ale romantismului, lucrãri influenþate de stilul Sezession-ului vienez,reflectând tendinþa spre decorativism caracteristicã epocii, dar ºi sugestii impresioniste.

Privite în ansamblu, aceste preocupãri sintetice reflectã conectarea sa la Zeitgeist-ul din preajmaanului 1900. Sentimentul decadenþei presentimentul dezastrului inevitabil încurajau „dorinþa de aelibera arta de academismul care pãtrunsese atât de puternic pretutindeni. Speranþa într-o nouã artãera încurajatã de ideea venirii unui alt secol ºi apariþia unei arte noi” 33. Frãmântãrile sfârºitului desecol al XIX-lea, efervescenþa artisticã, aspiraþiile spre nou în artã, nu aveau cum sã-l lase indiferentpe artistul braºovean. Tributar unei formaþii de facturã academicã, activând într-un mediu socialconservator, ostil inovaþiilor, Bulhardt, deºi tentat de noutãþile de ordin artistic, ezitã, nu se poatedecide sã le îmbrãþiºeze total, ferindu-se ca în experimentele sale plastice sã rupã definitiv legãturilecu academismul ºi tradiþia. Cazul sãu nu este unul excepþional în pictura transilvãneanã de laînceputul secolului al XX-lea. Tendinþa de înnoire a limbajului artistic prin apelul la tematica ºimijloacele de expresie proprii modernismului, însoþitã de anumite reþineri, de concesii fãcuteacademismului, este caracteristicã ºi altor pictori activi la Braºov în aceeaºi perioadã: EmerichTamás, Arthur Coulin ºi Friedrich Miess. Creaþia lor trãdeazã un interes similar acordat noului, carese altoieºte pe o creaþie tributarã încã academismului.34 Arta Europei Centrale, cu amalgamul sãustilistic, cu experimentele sale artistice, se oglindeºte fidel în pictura transilvãneanã de la cumpãnaveacurilor.

În ultimul sfert al secolului al XIX-lea simbolismul reprezenta una dintre tendinþele în vogã înarta europeanã. Nu atât un stil artistic, cât mai degrabã un curent ideologic, simbolismul a jucat un rol

155

Þara Bârsei

32 Peisaj, cãrbune pe hârtie, 49 x 37,5 cm, inv. nr. 816 MAB; Peisaj, cãrbune pe hârtie, 58,5 x 37,5 cm, inv. nr. 917 MAB.33 Stephan Tschudi-Madsen, Art Nouveau, Bucureºti, 1977, p. 39.34 Iulia Mesea, Elena Popescu, op. cit., pp. 25-46; Harald Krasser, Arthur Coulin, Bucureºti, Ed. Meridiane, 1970, pp. 24-28;

Doina Udrescu, op. cit., pp. 84-86.


important în subminarea academismului. Se pregãtea astfel terenul pentru afirmareaexpresionismului în spaþiul cultural german. În simbolism arta devine expresie purã a subiectivitãþiiartistului, a emoþiilor sale. Artiºtii se îndepãrteazã de comandamentele realului, preferând o manierãalegoricã. Strâns legatã de literaturã, pictura simbolistã a conservat teme descinse din iconografiaromanticã. Artiºtii care graviteazã în sfera simbolismului „propuneau reducerea elementelor preluatedin realitate la câteva repere sau simboluri principale, un accentuat decorativism, un pronunþatsenzualism în folosirea liniei ºi mai ales a culorii, creând în acest fel o ambianþã plinã de mister”35.Apelul la simbol este însã unul puternic individualizat. Simbolurile nu aparþin iconografieitradiþionale, fiind într-o mare mãsurã obscure ºi ambigue. În spaþiul românesc inovaþiile iconograficeºi stilistice caracteristice simbolismului ºi Jugendstil-ului au pãtruns mai ales prin intermediulilustraþiei de carte.36

În desenele lui Hans Bulhardt apar motive specifice simbolismului, unele comune ºiromantismului sau preluate ulterior în Jugendstil ºi expresionism: copacul, crepusculul, noaptea,ruinele, dansul, puntea, învecinarea apei cu stânca (Fig. 7 ºi 8). Integrate mai ales în schiþelepeisagistice, motivele cu tentã simbolistã pãstreazã o notã discretã care indicã adeziunea incompletãla programul simbolismului. Atmosfera emanã un aer ireal, aflat la graniþa dintre vis ºi realitate.Compoziþiile cu figuri decorativ-alegorice ºi mitologice sau chiar unele studii sunt tratate într-omanierã decorativã, prin recursul la linii sinuoase, siluete alungite, de o rafinatã sensibilitate, în careîntrezãrim sugestii ale simbolismului ºi Jugendstil-ului (Fig. 9).

Unele schiþe trãdeazã o laturã mai apropiatã de iconografia romantismului. Sunt peisajetulburate, neliniºtite, ce redau dezlãnþuirea cumplitã a stihiilor naturii (Fig. 10), peisaje nocturne ceemanã o atmosferã enigmaticã sau care sugereazã tema romanticã a solitudinii, a izolãrii în mijloculnaturii. Nu lipsesc nici lucrãrile inspirate de literatura romanticã. Un ciclu de acuarele ilustreazãpoezii de Friedrich Schiller, printre care: Scufundãtorul, Tânãrul în sãlbãticie ºi Frumoasa dinstrãini. Alte peisaje, prin cadrul mohorât ºi cenuºiu, prin sentimentul de angoasã ºi neliniºte pe care-ltrasmit, trimit la repertoriul tematic al expresionismului.

În actualul stadiu al cercetãrii, nu putem stabili dacã mijloacele de expresie ºi tematica, atât denuanþate ºi diverse în graficã, au influenþat ºi pictura de ºevalet a lui Hans Bulhardt sau dacã unele dinproiectele de frescã, cu subiect mitologic sau alegoric, au fost transpuse în realitate. Chiar dacã nu aufost concretizate ulterior, desenele ºi schiþele sale rãmân o mãrturie preþioasã asupra unui moment derãscruce al artei transilvãnene.

Prin creaþia sa picturalã, dar mai ales prin grafica sa, Hans Bulhardt este un artist care ilustreazãîntr-un mod exemplar întâlnirea ºi convieþuirea dintre tradiþie ºi formele de expresie propriimodernismului în arta transilvãneanã. ªi-a desfãºurat activitatea într-o perioadã de radicaletransformãri în plan artistic, ce nu au condus însã la disoluþia cadrului tradiþional. Formaþia saacademicã a rãmas definitorie pentru evoluþia sa, dar pe aceasta s-au altoit elemente alesimbolismului, romantismului, Jugendstilului, chiar ºi unele note de facturã expresionistã. Înpeisagisticã a resimþit influenþe dinspre impresionism ºi pictura în plein air, receptate însã indirect,prin intermediul ºcolii austriece de picturã. Activ într-un mediu provincial în care nu ºi-a pututvalorifica la maxim potenþialul sãu creator, a fost nevoit sã accepte compromisuri, sã practice opicturã aflatã mult sub posibilitãþile sale. Ataºat de momentul artistic de la confluenþa secolelorXIX-XX, de la un anumit punct al vieþii sale nu a mai reuºit sã se adapteze rapidelor mutaþii din artamodernã, pierzând contactul cu orientãrile artistice cele mai avansate.

156

Radu Popica

35 Doina Udrescu, op. cit., p. 71.36 Amelia Pavel, Desenul românesc în prima jumãtate a secolului XX, Bucureºti, Ed. Meridiane, 1984, p. 21.


Creaþia sa artisticã, rãmasã în mare mãsurã ineditã, este definitorie pentru perioada de tranziþiespre modernitate a artei din spaþiul intracarpatic, aruncând o nouã luminã asupra acestui capitolsemnificativ din istoria artei transilvãnene, din nefericire încã puþin cunoscut. Nutrim speranþa cãcercetãrile ulterioare întreprinse asupra vieþii ºi activitãþii lui Hans Bulhardt vor îmbogãþi ºi nuanþaportretul acestui artist braºovean.

Abstract

Modern Transylvanian art is characterized by a paradoxical coexistence among tradition andinnovation. In a traditional and conservative society elements of modern art arise, but the academicart remains all the same well appreciated by the audience.

Hans Bulhardt was born in Campulung-Moldovenesc, in 1858. Beginning with 1878 he wasstudying painting and drawing at the Fine Arts Academy from Vienna. His professors were thefollowing painters: Eduard von Lichtenfels, Hans Makart and Carl Leopold Müller. Whengraduating the Academy he acquired the titles of drawing professor and academic painter. Duringthat time, he was also studying arhitecture with Theophil Hansen. Bulhardt participated at the GreatArt Exhibition which took place at Sibiu in 1887. From 1889 he established in Brasov, where he livedand worked for the rest of his life. Hans Bulhardt died in 1937.

Hans Bulhardt was active as a freelance artist. Without a solid material situation, he was forcedto practise various kinds of activities: scenic design for theatres in many Transylvanian towns,painting icons and churches; he also did some restauration works. Although many of his works werelost, some of them still exist and are sheltered especially in the collection of Brasov Art Museum.

His portraits are showing an artist who possesed good skills in portraiture and a solid academictraining. On the other hand his landscapes indicate influences of Austrian landscape artists(Biedermeier landscape and atmospheric Impressionism School). In graphic art he gived upAcademism, experiencing new forms of art expression. Bulhardt`s drawings prove contacts with avariety of modern art styles: Symbolism, Romanticism, Expressionism and Wiener Sezession.

Bulhardt was interested in the modern innovations which appeared in the Central European artduring that period. The academic formation still marked his artistic evolution. Through his entirecreation, Bulhardt illustrated in an exemplary manner the clash between modernism and tradition inTransylvanian art at the end of 19th century and in the first decades of 20th century. He is arepresentative artist for that period of Transylvanian art history.

157

Þara Bârsei


Fig. 1 Fig. 2 Fig. 3

Fig. 4

Fig. 5

Fig. 6 Fig. 7

158

Radu Popica


Fig. 8

Fig. 9

Fig. 10 Fig. 11

159

Þara Bârsei


Veronica BODEA-TATULEA

HANS MATTIS-TEUTSCH – ARTIST UNIVERSAL

Este un fapt în sfârºit recunoscut cã arta româneascã este o componentã importantã asensibilitãþii artistice europene ºi numai izolarea impusã de factorii politici ºi sociali ai secolului alXX-lea a contribuit la ignorarea personalitãþilor deosebite, creatori de talie europeanã, cu nimic maiprejos decât contemporanii lor din alte þãri, care au avut ºansa sã fie recunoscuþi ca atare. Este firescsã prezentãm creaþia româneascã prin prisma celei care se sãvârºeºte într-o zonã bine delimitatãgeografic, aceea a Braºovului. Existã, se pare, o unitate de viziune la artiºtii braºoveni, creaþia lordefineºte un spaþiu cultural foarte limpede, marcat de spiritul locului ºi, în acelaºi timp, de odimensiune autobiograficã. Aceasta nu exclude evidenta diversitate stilisticã, artiºtii gãsind resurselecare le permit sã pãºeascã dincolo de convenienþe, cu un adaos de originalitate care îi fereºte deimitarea contemporanilor, precum ºi de epuizarea propriilor capacitãþi de autoînnoire. Ca ºi în altezone geografice, sensibilitatea artisticã a secolului al XX-lea a presupus ºi la noi existenþa unei vastereþele de curente, programe ºi principii, arta plasticã românescã exprimând, ca ºi în alte pãrþi, ideile ºirealitãþile epocii, orientându-se spre o nouã renaºtere, o artã modernã, sinteticã, în cadrul cãreiaartiºtii, în dorinþa de a se exprima în spiritul noilor realitãþi, au transformat limbajul obiºnuit în noimodalitãþi de expresie intelectualã ºi artisticã. De aceea, avangarda secolului XX a fost bine primitãde artiºtii de la noi ºi personalitãþi puternice, ca Hans Mattis-Teutsch, Victor Brauner sau MarcelIancu, precum ºi Hans Eder sau Henri Nouveau, au fost implicate în marile curente artistice care aucaracterizat epoca.

Mattis-Teutsch (1884-1960), „figurã proeminentã a expresionismului european” (DanGrigorescu), preocupat de nevoia restituirii artei cãtre marele public, conferindu-i o funcþie socialãnemijlocitã, a experimentat în domeniul postimpresionismului sintetic, expresionismului muzical ºirealismului constructiv. Creaþia sa urmeazã un destin social, filosofia pe care o exprimã – aceea aactivismului reprezentat prin dominaþia verticalei (temã a lucrãrii Kunstideologie, tipãritã la Potsdamîn 1931) – fiind consonantã cu convingerile sale politice. Susþinãtor al ideii de dinamism, ca reflex aldinamismului existenþei ºi nu al teoriilor (energetiste mai ales) la modã, a aplicat principiulplastico-cromatic (preluat de la renascentistul Piero della Francesca), saturaþii ºi diluãri succesive aleaceluiaºi ton pentru sugerarea de perspective picturale. Dilatarea ºi comprimarea armonicã, aplicateconstant, atât în perioada Florilor sufleteºti, cât ºi în cea a figurativului de tip constructivist, i-aupermis obþinerea de efecte optice într-o manierã cu totul personalã. Artist cu o solidã culturã picturalãºi muzicalã, interesat de ideile epocii sale, pasionat în a deschide perspective noi ºi a gãsi tipul omului într-o proporþie nouã, Mattis-Teutsch a experimentat teorii ºi modalitãþi de exprimare, a fãcut picturã,graficã, sculpturã, dar întreaga sa creaþie stã sub semnul unei unitãþi organice, rodul unei puteri deobservare de o mare sensibilitate ºi capacitate de a gãsi esenþa lucrurilor. Artistul nu a consumat pur ºi simplu experienþe unice în cercurile avangardei europene ci, revenit la Braºov, a continuat o operãcare a determinat mulþi artiºti sã i se alãture, exemplul sãu stimulând evoluþii artistice remarcabile înmediul artistic al oraºului.

Formarea sa ca artist: trei ani de studii la München ºi Paris, unde ºi-a însuºit în profunzimesimbolurile ºi formele artistice ale Art-Nouveau-lui, apoi popasul sãu la Academia de ArteDecorative din Budapesta ºi în cele din urmã regãsirea, în 1925, la ªcoala de la Bauhaus, evidenþiazãprofunzimea ºi seriozitatea cãutãrilor sale. Cel care, împreunã cu Paul Klee, Hans Arp, Marc Chagall, Archipenko, M. H. Maxy, Marcel Iancu, susþinea în iulie-august 1921 cea de-a 29-a expoziþie subegida gupãrii Der Sturm, apãrând apoi într-o altã expoziþie împreunã cu Chagall ºi deschizând peurmã la Paris (în aprilie 1925, la Galeria Visconti) o expoziþie de mare succes, ca ºi altele ulterioare la

160

Veronica Bodea-Tatulea


Bucureºti, Budapesta ºi Braºov, este o personalitate covârºitoare, a cãrei creaþie de mare originalitatenu ºi-a pierdut importanþa ºi influenþa în timp. A fost deosebit de activ în cadrul Grupului de Artã

Nouã ºi s-a aflat în legãturã cu tânãra avangardã româneascã desfãºuratã în jurul revistei„Contimporanul” ºi mai târziu al revistei „Integral”. Remarcat de critica contemporanã drept un cazparticular în avangarda româneascã, el nu a reprezentat totuºi nicio miºcare sau curent bine definit.Pictor multiplu, sculptor ºi teoretician, Mattis-Teutsch a fost un artist universal.

Colecþia Muzeului de Artã din Braºov, cuprinzând 20 de picturi, 14 acuarele, guaºe, pasteluri,10 linogravuri ºi 13 sculpturi, poate fi consideratã ca fiind cea mai importantã din România, ºi poatedin lume, ºi oglindeºte întreaga creaþie a artistului, care a debutat în cariera sa artisticã ca simbolist,apoi, creând Florile sufleteºti, a optat pentru un abstracþionism liric ºi muzical, ca sã treacã ulterior lasiluete art deco ºi la o picturã care ilustreazã perfect curentul integralist. Gravura a fost o modalitatede exprimare pe care a abordat-o în cadrul preocupãrii de a reduce la simplificarea alb-negru adinamicii compoziþiilor, cuprinzând studii pentru un proiect de decoraþii murale inspirate din viaþaminerilor, pe care a cunoscut-o vara, în taberele de creaþie de la Baia Mare. Element indispensabil înconceperea lucrãrilor sale, desenul a fost o manifestare majorã în creaþia lui Mattis-Teutsch, fie stândla baza arhitecturii compoziþionale care stabilea ritmul formelor, fie ca expresie de sine stãtãtoare înconceperea gravurilor, ajutându-l în cãutãrile structurele, care au devenit caracteristice artei sale.Pornitã de la tezele estetice ale lui Kandinsky ºi ale abstacþionismului promovat de artiºtii grupãriiCãlãreþul albastru în München, creaþia lui Mattis-Teutsch a reluat ºi aprofundat tendinþele majore ale artei începutului secolului al XX-lea, sintetizându-le într-o artã cu un profund caracter personal, careîl aºeazã la loc de onoare în Pantheonul personalitãþilor epocii.

Creaþia artiºtilor contemporani braºoveni cunoaºte puncte de referinþã în creaþia clasicilor,generaþiile mai vechi sau mai noi fundamentându-ºi sensul valorii prin raportare la exempleconsacrate, la modele. Tradiþia este o realitate vie, care îºi dezvãluie necontenit semnificaþiile pe care, generaþie dupã generaþie, le regãsim într-un contact fertil cu noi înºine. Deºi atitudinea artistului faþãde lume diferã de la o epocã la alta, reflectând schimbãrile unor concepþii filosofice, artiºtiireacþioneazã mereu în acelaºi fel, sub incidenþa binomului subiectiv – obiectiv. Dobândirea uneiidentitãþi naþionale a lumii româneºti în cadrul formulei universale se petrece în permanenþã,printr-un proces firesc de adaptare ºi de trãire în propriile realitãþi a marilor curente de gândire cetraverseazã Europa ºi întreaga lume ºi prin adecvarea lor la tipologia specificã propriei noastresensibilitãþi ºi structuri intelectuale.

HANS MATTIS-TEUTSCH – A UNIVERSAL ARTIST

It was finally admitted that Romanian Art is an important part of the European artisticsensitiveness, and only the isolation imposed by the political and social context of the 20th centuryhas caused the ignoring of its special personalities, European size creators, equals of theircontemporaries from other countries who were fortunate to be acknowledged as such.

Mattis-Teutsch (1884-1960), “an important figure of the European Expressionism” (DanGrigorescu), concerned with the urge of returning the art to the public, granting it an immediate socialfunction, made experiments in the synthetic post-modernism, musical expressionism and constructiverealism. His creation followed a social fate, its philosophy – that of activism represented by thedomination of the vertical lines (theme of Kunstideologie, printed in Potsdam, in 1931) – harmonizingwith his political beliefs. He was a supporter of the idea of dynamism, as a reflection of the dynamism ofthe existence, and not of the modern theories, and thus he applied the fine-chromatic principle (taken fromthe Renaissance artist Piero de la Francesca), based on successive saturations and dilutions of the same

161

Þara Bârsei


shade in order to suggest pictorial perspectives. The harmonic dilatation and compression, constantlyapplied, not only during the Soul Flowers period, but also during the constructive figurativeness, enabledhim to acquire optic effects in a totally personal manner. Artist with a firm pictorial and musical ground,interested in the ideas of his time, passionate to open new perspectives and find the man in newproportions, Mattis-Teutsch experienced theories and means of expression, created paintings, engravings,sculptures, but all his work was done under the sign of an organic unity, the fruit of a very sensible powerof observation and of a great capacity of finding the essence of things. The artist did not limit himself tothe consumption of unique experiences in the groups of the European Vanguard; back in Brasov, hecontinued a work that determined many artists to join him, his example stimulating remarkable artisticevolutions in the art milieu of the city. His becoming as an artist – three years of studies in Munich andParis, where he assimilated the symbols and artistic forms of the New Art, followed by his halt at theDecorative Arts Academy in Budapest, and finally, by his presence in 1925 at the Bauhaus School –emphasizes the depth and seriousness of his researches. In June-August 1921, together with Paul Klee,Hans Arp, Marc Chagall, Archipenko, M. H. Maxy, and Marcel Iancu, he was present in the 29th

exhibition organised by Der Sturm. Later on, he participated in another exhibition together with Chagalland, in April 1925, he opened a very successful exhibition at the Visconti Gallery in Paris. Ulteriorexhibitions in Bucharest, Budapest and Brasov followed. Mattis-Teutsch proved to be an overwhelmingpersonality, whose very original creation did not lose its importance with the time. He was very activewithin the New Art Group and kept a close connection to the young Romanian vanguard gathered around„Contimporanul” magazine and, later on, around „Integral” magazine. Noticed by the contemporarycritics as a special case in the Romanian vanguard, Mattis-Teutsch did not represent however a welldefined movement or trend. Multiple painter, sculptor and theorist, Mattis-Teutsch was a universal artist.

The collection of the Art Museum from Brasov, consisting in 20 paintings, 14 watercolours,gouaches, crayon paintings, 10 lino cuts and 13 sculptures, can be considered the most important inRomania, and maybe in the world. It reflects the whole creation of the artist who started as asymbolist and then, by creating the Soul Flowers, chose the lyrical and musical abstractionism, andlater shaped art deco figures and created paintings that perfectly illustrate the integral trend. Theengravings represented a mean of expression he approached when he tried to reduce the dynamics ofthe composition to a white and black simplification. This comprised studies for a wall decorationproject based on the life of the coal workers he had known during the summers he had spent inworking camps in Baia Mare. Indispensable element in the process of conceiving his works, thedrawing was a major manifestation in Mattis-Teutsch’s creation, either as a basis for thecompositional architecture that settled the rhythm of the shapes or as an independent expression inconceiving the engravings, helping him in the structural researches that characterized his art. Basedon Kandinsky’s artistic thesis and on those of the abstractionism promoted by the artists of the Blue

Horsemen Group in Munich, Mattis-Teutsch’s creation resumed and enhanced the major trends ofthe beginning of the 20th century, synthesizing them into an art of profound personal nature, thatplaces him on a honour place in the Pantheon of the personalities of his time.

The creation of the contemporary artists from Brasov has reference points in the work of theclassics, the older or newer generations grounding their values on acknowledged examples, onmodels. Tradition is a living reality that discloses ceaselessly its meanings, recovered in a prolificcontact with itself by each generation. Even if the attitude of the artist in the presence of the worldchanges with time, reflecting the transformations in the philosophical points of view, artists behavealways the same, subjectively and objectively. Gathering a national identity within the universalformula is a continuous process, based on adapting the European and world trends to the localrealities, and on adjusting them to our sensitiveness and intellectual structure.

162

Veronica Bodea-Tatulea


Gabriel STAN

KRON-ART GALLERY, O INIÞIATIVÃ PARTICULARÃÎN DIVERSITATEA CULTURALÃ A BRAªOVULUI

De aproape cinci ani, în centrul Braºovului, am reuºit sã deschidem o galerie particularã de artã.Încercarea noastrã nu a fost prima de acest gen, au mai fost astfel de iniþiative ºi sperãm cã vor fiurmate de altele noi. De la bun început nu ne-am propus decât sã încercãm sã supravieþuim, fiindconºtienþi cã nu vom realiza beneficii materiale însemnate, datã fiind situaþia dificilã financiarã amarii majoritãþi a populaþiei. Am încercat, de asemenea, sã nu depindem material de nimeni ºi sã fimechidistanþi politic, chiar dacã avem lângã noi numeroase exemple când, pe bani publici, suntcriticate anumite partide în favoarea altora ... Diversitatea multietnicã a Braºovului obligã în modnatural, aproape pe oricine, la toleranþã ºi înþelegere. Am vizat încã de la început intrarea României înComunitatea Europeanã, cunoscând cã aceasta este salvarea realã a culturii noastre. Într-un spaþiu,care acum se dovedeºte neîncãpãtor, am organizat ritmic expoziþii de artã plasticã, de picturã, graficã,sculpturã, tapiserie, fotografie etc. De fiecare datã am invitat artiºti cotaþi la nivel de maeºtri, din þarãºi strãinãtate, fãrã sã percepem vreo taxã de închiriere, sau sã le cerem vreo lucrare în schimb, aºacum practicã alte galerii. Am fost doar interesaþi de nivelul calitativ al lucrãrilor, decenþa ºi eleganþamodului de expunere, de receptarea mesajelor artistice. În acest sens, am invitat oameni de culturã:poeþi, scriitori, artiºti plastici, teologi, jurnaliºti, actori, cineaºti, elevi, studenþi, pensionari ºi pe toþicei curioºi sau interesaþi de culturã. Galeria este conceputã ca un spaþiu primitor, ideea a fost cã artaeste pentru oameni, pentru creatori ºi pentru copiii noºtri, motiv pentru care avem mese ºi scaunepentru confortul celor invitaþi la vernisaje, serate muzical-literare, teatru „de galerie” etc. Deasemenea, aici s-au lansat numeroase cãrþi, au avut loc aniversãri culturale, de la comemorãri laexpoziþii cu carte premiatã la târgul din Frankfurt ... Acþiuni realizate în colaborare cu CentrulGerman, I.F.A. Stuttgart ºi Alianþa Francezã, sãrbãtorind Ziua Franþei – 14 iulie – ºi Ziua Germaniei– 3 octombrie. Am reuºit o bunã colaborare cu toþi cei interesaþi în promovarea culturii ºi a valorilorreale. Am avut, de asemenea, lansãri de CD-uri muzicale, încercând sã promovãm în egalã mãsurãtalentele muzicale din Braºov, din þarã, dar ºi din alte pãrþi ale lumii. Am produs primul CD altenorului braºovean Codruþ Bârsan, în prezent aflat în SUA, ºi al lui Dan Loredan, Noapteîmpãrãteascã în Bizanþ – colinde prelucrate simfonic. La pianul galeriei au cântat Dan Loredan,compozitor braºovean stabilit în Olanda ºi care, în august 2004, ºi-a prezentat recviemul LacrimaMundi, Hilda Toci, Hari Tavitian, Alexandra Fiþ, Codruþ Bârsan. Acompaniatã de pian, a cântatpentru prima oarã în public Dalma Kovacs, iar Balint ªtefan – flaut – a încântat serile multorbraºoveni. Am avut concerte de jazz cu Ramiro ºi formaþia sa. La vernisaje, de multe ori au fostprezente poezia ºi muzica. De neuitat a fost ºi piesa de teatru Un bãrbat ºi mai multe femei, cu MagdaCatone ºi Claudiu Bleonþ. Fabrica de VORBE – Ovidiu Popa ºi Gabriel Stan – a organizat spectacolela care au fost prezenþi dramaturgii Denis Dinulescu ºi Cornel Udrea. Artiºtii din diasporã au fostmereu bine primiþi la Kron-Art, urmând sã organizãm în acest an trei expoziþii.

Galeria a gãzduit frecvent lansãri de carte, de autori români ºi strãini, de braºoveni din alte oraºeale þãrii, sau din Germania, Franþa, Elveþia, S.U.A., Canada etc. Au citit poezie Adrian Erbiceanu dinCanada, care a lansat aici Confesiuni pentru douã generaþii, sau Carmen Firan ºi Andrei Gisman de la New York; prilej cu care s-au lansat douã volume: cartea de versuri bilingvã Voci pe muche de cuþitde Carmen Firan ºi Între douã lumi de Adrian Sângeorzan. O searã de neuitat a fost ºi prezenþascriitorului elveþian Christian Haller, care a citit în limba germanã din cartea sa Muzica înghiþitã,urmat de lectura în limba românã a traducãtoarei Nora Iuga. La noi ºi-a lansat Valentin Ciucãalbumul de artã Un secol de Arte Frumoase la Iaºi, la vernisajul expoziþiei de acuarelã Eugen Mirceadin Iaºi. Istoria literaturii române a lui Alex ªtefãnescu a fost prezentatã tot aici, dupã un popasliterar la Colegiul Naþional „Andrei ªaguna”. Poeþi, scriitori, arhitecþi, artiºti plastici, compozitori detalie internaþionalã au poposit la Kron-Art Braºov, au recitat, au citit din creaþiile lor sau au cântat lapianul galeriei. Rãzvan Ionescu – actor, scriitor, publicist ºi profesor teolog – a lansat aici Timpul

163

Þara Bârsei


omului din eternitatea Domnului. Cunoscutul roman Lucrarea, de Cornel Constantin Ciomâzgã, totde Kron-Art a fost prima oarã prezentat în Braºov. Noi am lansat ultima carte a eruditului gânditor,fost director al revistei Astra, Costel Ionescu, Primejdiile timpului paroxistic. Ne-au onorat scriitoribraºoveni precum Maria Bâgiu Marino, Ioan Sorin Apan, Bucur Crãciun, Mircea Brenciu, I. Al.Barbu, ªtefan Banaru, Adrian Lesenciuc, Daniel Drãgan, A. I. Brumaru, Radu Frunteº, Irena VeneraCioban, Dan Moruzi, Ecaterina Pavel, Oxana Delazero, Laura Bogdan, Dan Mironescu, GeorgePuºcariu, Claudiu Coman, Ariadna Petriu, Gabriel Stan, Mihai Arsene, Gheorghe Stanomir, FlorinÞupu ºi Octavian Soviani. Dacã în primul an a trebuit sã scriem pe uºã „intrarea liberã” pentru cãpublicul credea cã spaþiul aparþine unui club exclusivist, astãzi au înþeles cã acest mic spaþiu leaparþine lor, braºovenilor, ºi oricãrui trecãtor. Am colaborat bine de fiecare datã cu Primãria,Consiliul Judeþean ºi cu toatã presa localã, care au înþeles corect cã actul de culturã aparþine cetãþii.Am avut ºi eºecuri. Pentru o perioadã de trei ani am administrat o altã galerie, pe strada Republicii nr.38, Galeria PLUS – care se adresa tinerilor talentaþi, elevi, studenþi, precum ºi experimentelorartistice – galerie pe care a trebuit sã o închidem din raþiuni economice. Intrarea în U.E. a avut ºiasupra noastrã un efect financiar negativ, chiar dacã a fost colateral. Dar am înþeles cã un pas înapoipoate însemna ºi o restartare. De un an am reuºit sã alãturãm numelui galeriei pe cel al EdituriiKron-Art. Pânã în prezent, am editat peste zece titluri, acordând o atenþie specialã debutanþilor, dar ºinumelor consacrate. Kron-Art a devenit astfel o formã de identitate culturalã care aparþine tradiþieilocale. Sã ne amintim de Casina Românã, Casina Sãseascã sau cea Maghiarã, forme locale demanifestare culturalã de tradiþie. Bazaþi pe aceastã tradiþie am încercat sã construim cadrul simbolical unei Casine a culturii multietnice, atât de specifice Coronei. Trebuie sã menþionãm cã lunar s-auprodus douã evenimente sau mai multe. Trebuie sã amintim evenimentele de excepþie care au fostgrupul Art-OK cu Influenza ºi Festivalul francofon de poezie Primavara poeþilor/Le Printemps despo tes. Fãrã a fi o totalã trecere în revistã, pânã în prezent au fost peste cincizeci de expoziþii de artãplasticã. De la expoziþii de artã bizantinã, precum Familia sau Tradiþie de icoane bizantine în Braºov,ale familiei de pictori bisericeºti Camelia, Vlad ºi Condrea Toma, la expoziþii de familie de artiºti,precum Victoria Vladimir ºi Ioan Þãroi – Together. De semnalat prezenþa renumitului graficiannew-yorkez Sasha Meret, cu douã expoziþii de graficã; Zina Blãnuþã-Etschberger – In memoriam,lucrãri inedite ale regretatei eleve a lui Tonitza. Am organizat ultima expoziþie a artistei AlexandrinaGheþie, într-un moment greu, când a rãmas fãrã atelier, expoziþie pe care am denumit-o simbolic (cum altfel?!) Atelier; douã expoziþii comemorative Eftimie Modâlcã: 1954-1960, anii de studenþie ºiStructuri; o expoziþie Friedrich Bomches, urmatã de Vechi maeºtri din Corona. De o primiredeosebitã s-a bucurat ºi expoziþia Jugendstil ºi expresionism german în Corona, cu lucrãri deFriedrich Miess, Ernst Honigberger, Hans Eder, Grete Csaki-Copony, Hans Mattis-Teutsch, EduardMorres, Fritz Kimm, Heinrich Schunn ºi Karl Hubner, ecourile acestei expoziþii ajungând pânã înpaginile revistelor de specialitate din Germania. Am avut un schimb de experienþã, 3 Pictori înFranþa, ºi lansarea albumului de artã pe aceeaºi temã. Am organizat expoziþii educative precum 150Ex-libris – Franz Illi, sau în scop de binefacere, precum cea a elevilor ªcolii generale 28. Numeroaseîntâlniri cu elevi ºi studenþi. Memorabilã a fost ºi prezenþa profesorilor specialiºti în restaurare de laAcademia de Artã din Bucureºti, cu o expoziþie itinerantã – Arta restaurãrii –, eveniment urmat de oprezentare ºi degustare de vinuri româneºti selecte. Alãturi de nume consacrate, precum: AlexandruIacubovici, Cornelia Gherlan, Ioan Naghiu, Eugen Petri, Radu Cibanu, O. P. Pilat, Katharina Böhm,am realizat ºi încurajarea unor foarte tinere talente, ca Olasz Petra, Monica Chiriac, un grup de eleviºaguniºti sau a tinerilor Geanina Capita, Mihaela Mirela, Radu Belcin, Stelian Grãjdan, TiberiuAlbert Sofian, care au debutat la Braºov la Kron-Art, la fel ca cei patru artiºti ce au în prezent (aprilie2007) expoziþia Dame – Cosmin Frunteº, Bianca Codreanu, Dragoº Dãrãuþ ºi Tamas Attila.

Anul acesta, cea mai veche sinagogã din Braºov împlineºte douã sute de ani de existenþã, faptpentru care vom organiza o expoziþie ineditã, cu un mare grafician, puþin cunoscut de braºoveni,Oswald Adler (1912-2005), nãscut în Ungaria, stabilit la Braºov, unde i-a avut profesori pe Schunn,Ernst Kuhlbrandt, H. Morres ºi Gustav Kollar. Grafician de excepþie, a desenat timbrele luptãtoruluipentru libertate C. D. Rosenthal, dar ºi pe cele dedicate memoriei lui I. L. Caragiale. În anul 1960 a

164

Gabriel Stan


emigrat în Israel, unde, printre multe alte lucrãri, a realizat un excepþional portret comemorativ al luiDavid Ben-Gurion. Aceastã personalitate remarcabilã este poate emblematicã pentru spiritul unitãþiiîn diversitate culturalã pe care îl reprezintã Transilvania.

”KRON-ART GALLERY”, UNE INITIATIVE PARTICULIÈRE DANS LA DIVERSITÉ CULTURELLE DE BRASOV

Depuis presque cinq années, nous avons réussi à ouvrir une galerie d’art privée au centre deBrasov. Notre tentative n’a pas été la seule en son genre, il y en a eu des initiatives pareilles et nousespérons qu’il y en aura encore. Dès le début, nous ne nous sommes proposés que de survivre, tout enétant conscients qu’on n’aura pas de bénéfices matériels importants, étant donnée la situation financièredifficile de la grande majorité de la population. Mais nous avons toujours eu comme cible l’admissionde la Roumanie dans l’Union Européenne, sachant que c’est l’unique salut réel de notre culture.

Dans un espace qui à présent est trop réduit, nous avons organisé rythmiquement des expositionsde peinture, sculpture, tapisserie, photos etc. Et chaque fois nous avons invité des artistes qui sont devéritables maîtres dans le pays et à l’étranger, sans leur percevoir un loyer ou leur demander quelquechose en échange, comme il arrive à d’autres galeries. Rien ne nous a intéressés, sauf le niveauqualitatif des ouvrages, la décence et l’élégance de la manière d’exposer et de recevoir les messagesartistiques. En ce sens, nous avons invité des gens de culture, des poètes, des écrivains, des artistes,des théologiens, des journalistes, des acteurs, des cinéastes, des élèves, des étudiants, des retraités,bref tous ceux qui sont curieux ou intéressés par la culture. La galerie est conçue comme un espaceaccueillant, humain, basé sur l’idée que l’art est pour les gens, pour les créateurs, pour nos enfants;voilà pourquoi nous avons des tables et des chaises pour le confort de ceux que l’on invite auxvernissages, soirées musicales littéraires, théâtre „de galerie” et ainsi de suite. En outre, on y aorganisé de nombreux anniversaires culturels, des commémorations, des expositions de livres qui ont obtenu des prix à la Foire du livre de Frankfort. Les actions ont été organisées en collaboration avec leCentre Allemand, l’I.F.A. de Stuttgart et l’Alliance Française. On a aussi lancé des CD de musique,en essayant de promouvoir en égale mesure des talents musicaux de Brasov, du pays ou d’autrescoins du monde (de l’Allemagne, France, Suisse, Etats-Unis, Canada et ainsi de suite).

Si, pendant la première année, on a dû écrire sur la porte „entrée libre”, parce que le public pensait

que l’espace était voué à quelque club exclusiviste, aujourd’hui ils ont compris que ce petit espace

leur appartenait. Chaque fois nous avons bien collaboré avec la Mairie, le Conseil Départemental et

avec toute la presse locale, qui ont correctement compris que l’acte de culture appartenait à la cité. Des déboires, on en a eu aussi. Pendant trois ans, nous avons administré une nouvelle galerie, 38

rue Republicii, a savoir la Galerie PLUS qui s’adressait aux jeunes de talent, élèves, étudiants, ainsiqu’aux expérimentations artistiques. Pour des raisons économiques, nous dûmes fermer cette galerie.Même s’il a été collatéral, l’effet financier qu’a eu sur nous l’entrée en U. E. fut négatif. Mais nousavons à la fin compris qu’un pas en arrière peut parfois signifier un nouveau commencement. Depuisun an, on a réussi à ajouter au nom de la galerie celui de la Maison d’Edition Kron-Art.Jusqu’aujourd’hui nous avons édité plus de dix titres, en portant une attention spéciale autant auxdébutants qu’aux noms consacrés. De la sorte, Kron-Art est devenue une forme d’identité culturellequi appartient à la tradition locale. En nous étayant sur cette tradition, nous avons essayé de bâtir lecadre symbolique d’une Casina de la culture multiethnique, si particulière pour Corona. Cette année, la plus vieille synagogue de Brasov fait l’anniversaire de deux siècles d’existence, occasion àlaquelle nous allons organiser une exposition inédite, d’un très important représentant des artsgraphiques, peu connu à Brasov, Oswald Adler (1912-2005), né en Hongrie et établi à Brasov, où il aeu comme professeurs Schunn, Ernst Kuhlbrandt, H. Morres et Gustav Kollár. Exceptionnellementdoué, il a dessiné les timbres représentant le combattant pour la liberté C. D. Rosenthal, mais aussiceux dédiés à la mémoire de I. L. Caragiale. En 1960 il a émigré en Israël, où parmi beaucoupd’autres oeuvres il a réalisé un exceptionnel portrait commémoratif de David Ben-Gurion. Cette

165

Þara Bârsei


personnalité remarquable est peut-être un emblème pour l’esprit d’unité dans la diversité culturellequi est propre à la Transylvanie.

166

Gabriel Stan

Afiº

Old MastersAfiº

Zina Blãnuþã

Coperta

Omul Dintâi

Afiº

„Muzica înghiþitã”


167

Þara Bârsei

Coperta

Foi de umbrã

Coperta

Jungenstil

Coperta

Iridologie clinicã

Coperta

Actriþa ºi taurul


George VOICESCU

VALENTIN GREFF BAKFARK, COMPOZITORªI LAUTIST BRAªOVEAN

Personalitatea compozitorului ºi lautistului Valentin Greff Bakfark (n. cca 1507, Braºov –d. 15.08.1576, Padova, Italia) meritã fãrã nicio îndoialã sã fie evocatã cu mare cinste în contextulîn care mari personalitãþi ale vieþii culturale ale Braºovului au confirmat faptul cã zonageograficã a Transilvaniei a avut un rol determinant în dezvoltarea ºi promovareainterculturalitãþii în Europa. Valentin Greff Bakfark s-a nãscut la Braºov, însã datele istorice decare dispunem astãzi, datoritã trecerii timpului, sunt în mare mãsurã incerte. Cu toate acesteinconveniente de naturã temporalã, avem detalii (manuscrise vechi) ce atestã relaþiile mediuluicultural braºovean cu centrele culturale europene încã din secolul al XVI-lea.

Deºi la Braºov nu a existat o curte princiarã ºi o viaþã culturalã asociatã acesteia, burgheziaa susþinut nevoia de cunoaºtere a membrilor oraºului. În afara cântului gregorian, monodic,cântat în cadrul slujbelor religioase, erau abordate ºi lucrãri corale polifonice, interpretatepreponderent tot în timpul oficiului divin. În afara cântecelor religioase, tipãrite în limbagermanã de Andreas Moldner în anul 1543, ºi a altor culegeri ecleziastice apãrute în aceavreme, singurul instrument agreat de Bisericã a fost orga, care a fost folositã în mediul sãtesc ºiîn mediul orãºenesc. În anul 1429, organistul Johannes Teutonicus (constructor de orgi ºiorganist din Feldioara, lângã Braºov) este menþionat în documente vechi ce atestã preocupãrilemuzicale strãvechi ale braºovenilor în spaþiul cultural muzical transilvãnean. Pe lângã muzicaeducativã promovatã de Johannes Honterus, de culegerea Odae cum harmoniis ºi de catalogulcãrþilor din 1575 din biblioteca gimnaziului din Braºov, existã ºi motete ale lui Orlando diLasso (Roland de Lassus) ºi Adrian Willaert, mãrturii evidente ale preocupãrilor muzicalecorale, promovate de cãtre elevii braºoveni. În afara muzicii corale ºi a muzicii pentru orgãinterpretate la orga Bisericii Negre sau în alte biserici din Transilvania, este de remarcatmuzica instrumentalã cu destinaþie laicã, ce era cântatã de muzicienii (turneri) remuneraþi deautoritãþile oraºului pentru anunþurile ºi semnalele pe care aceºtia le fãceau cu anumite ocaziiºi serbãri ale oraºului. Lãuta1, instrument cordofon complex prin acordaj, scriiturã ºi tehnicãinstrumentalã, a fost îndrãgitã ºi la Braºov încã din secolul al XVI-lea. La Biblioteca ArhivelorStatului din Braºov s-a pãstrat una dintre primele cãrþi de tabulaturã editatã în Germania deHans Judenkünig în anul 1523, Ain schone kunstliche underweisung ... auff der Lautten unde

Geygen (Îndrumar artistic pentru lãutã ºi vioarã). Trimis în anul 1536, împreunã cu fiul sãu, lacurtea regelui Ioan Zápolya, Valentin Greff Bakfark rãmâne în conºtiinþa valoroasã a istorieiculturii braºovene ca reprezentantul cel mai de seamã al culturii muzicale braºovene dinsecolul al XVI-lea. Valentin Greff Bakfark a fost „unul dintre cei mai reprezentativi lautiºti

virtuozi ai lãutei din toate timpurile ºi un compozitor de nivel înalt”2. Împreunã cu altepersonalitãþi remarcabile ale Braºovului, Valentin Greff Bakfark a participat activ la

168

George Voicescu

1 Perioada cuprinsã între anii 1400 ºi 1600 a constituit începutul unor schimbãri esenþiale în muzicã datorate compozitorilorcare au adaptat formele muzicale cu preponderenþã vocale, pânã atunci, pentru instrument solo. Instrumentele cu coardeciupite deveniserã din ce în ce mai populare. Dintre acestea, lãuta a fost cea mai apreciatã în secolul al XVI-lea, atingând oînaltã perfecþiune muzicalã ºi structuralã. Europa a obþinut gloria muzicii pentru lãutã prin compozitori ºi interpreþiconsacraþi ai instrumentului: John Dowland, Adrian Le Roy, Francesco da Milano, Hans Newseidler, Antonio Rotta,Valentin Greff Bakfark (ultimii doi nãscuþi în actuala zonã Transilvania).

2 Hans Peter Türk, Ein Gipfelpunkt europäischer Musikpflege, Vierhundert Jahre seit dem Tode von Valentin GreffBakfark, în „Karpatenrundschau”, IX (XX), nr. 35 (1271), 27 august 1976; Gernot Nussbächer, Certitudini ºi ipoteze cuprivire la biografia lui Valentin Greff Bakfark, în „Astra”, Braºov, XVII, nr. 6 (131), august 1982, p. 12; Idem, ZurBiographie von Valentin Greff Bakfark, în „Forschungen zur Volks-und Landeskunde”, Bucureºti, 1982, vol. 25, nr. 1-2,1982, pp. 103-105.


George VOICESCU

VALENTIN GREFF BAKFARK, COMPOZITORªI LAUTIST BRAªOVEAN

Personalitatea compozitorului ºi lautistului Valentin Greff Bakfark (n. cca 1507, Braºov –d. 15.08.1576, Padova, Italia) meritã fãrã nicio îndoialã sã fie evocatã cu mare cinste în contextulîn care mari personalitãþi ale vieþii culturale ale Braºovului au confirmat faptul cã zonageograficã a Transilvaniei a avut un rol determinant în dezvoltarea ºi promovareainterculturalitãþii în Europa. Valentin Greff Bakfark s-a nãscut la Braºov, însã datele istorice decare dispunem astãzi, datoritã trecerii timpului, sunt în mare mãsurã incerte. Cu toate acesteinconveniente de naturã temporalã, avem detalii (manuscrise vechi) ce atestã relaþiile mediuluicultural braºovean cu centrele culturale europene încã din secolul al XVI-lea.

Deºi la Braºov nu a existat o curte princiarã ºi o viaþã culturalã asociatã acesteia, burgheziaa susþinut nevoia de cunoaºtere a membrilor oraºului. În afara cântului gregorian, monodic,cântat în cadrul slujbelor religioase, erau abordate ºi lucrãri corale polifonice, interpretatepreponderent tot în timpul oficiului divin. În afara cântecelor religioase, tipãrite în limbagermanã de Andreas Moldner în anul 1543, ºi a altor culegeri ecleziastice apãrute în aceavreme, singurul instrument agreat de Bisericã a fost orga, care a fost folositã în mediul sãtesc ºiîn mediul orãºenesc. În anul 1429, organistul Johannes Teutonicus (constructor de orgi ºiorganist din Feldioara, lângã Braºov) este menþionat în documente vechi ce atestã preocupãrilemuzicale strãvechi ale braºovenilor în spaþiul cultural muzical transilvãnean. Pe lângã muzicaeducativã promovatã de Johannes Honterus, de culegerea Odae cum harmoniis ºi de catalogulcãrþilor din 1575 din biblioteca gimnaziului din Braºov, existã ºi motete ale lui Orlando diLasso (Roland de Lassus) ºi Adrian Willaert, mãrturii evidente ale preocupãrilor muzicalecorale, promovate de cãtre elevii braºoveni. În afara muzicii corale ºi a muzicii pentru orgãinterpretate la orga Bisericii Negre sau în alte biserici din Transilvania, este de remarcatmuzica instrumentalã cu destinaþie laicã, ce era cântatã de muzicienii (turneri) remuneraþi deautoritãþile oraºului pentru anunþurile ºi semnalele pe care aceºtia le fãceau cu anumite ocaziiºi serbãri ale oraºului. Lãuta1, instrument cordofon complex prin acordaj, scriiturã ºi tehnicãinstrumentalã, a fost îndrãgitã ºi la Braºov încã din secolul al XVI-lea. La Biblioteca ArhivelorStatului din Braºov s-a pãstrat una dintre primele cãrþi de tabulaturã editatã în Germania deHans Judenkünig în anul 1523, Ain schone kunstliche underweisung ... auff der Lautten unde

Geygen (Îndrumar artistic pentru lãutã ºi vioarã). Trimis în anul 1536, împreunã cu fiul sãu, lacurtea regelui Ioan Zápolya, Valentin Greff Bakfark rãmâne în conºtiinþa valoroasã a istorieiculturii braºovene ca reprezentantul cel mai de seamã al culturii muzicale braºovene dinsecolul al XVI-lea. Valentin Greff Bakfark a fost „unul dintre cei mai reprezentativi lautiºti

virtuozi ai lãutei din toate timpurile ºi un compozitor de nivel înalt”2. Împreunã cu alte

personalitãþi remarcabile ale Braºovului, Valentin Greff Bakfark a participat activ la

168

George Voicescu

1 Perioada cuprinsã între anii 1400 ºi 1600 a constituit începutul unor schimbãri esenþiale în muzicã datorate compozitorilorcare au adaptat formele muzicale cu preponderenþã vocale, pânã atunci, pentru instrument solo. Instrumentele cu coardeciupite deveniserã din ce în ce mai populare. Dintre acestea, lãuta a fost cea mai apreciatã în secolul al XVI-lea, atingând oînaltã perfecþiune muzicalã ºi structuralã. Europa a obþinut gloria muzicii pentru lãutã prin compozitori ºi interpreþiconsacraþi ai instrumentului: John Dowland, Adrian Le Roy, Francesco da Milano, Hans Newseidler, Antonio Rotta,Valentin Greff Bakfark (ultimii doi nãscuþi în actuala zonã Transilvania).

2 Hans Peter Türk, Ein Gipfelpunkt europäischer Musikpflege, Vierhundert Jahre seit dem Tode von Valentin GreffBakfark, în „Karpatenrundschau”, IX (XX), nr. 35 (1271), 27 august 1976; Gernot Nussbächer, Certitudini ºi ipoteze cuprivire la biografia lui Valentin Greff Bakfark, în „Astra”, Braºov, XVII, nr. 6 (131), august 1982, p. 12; Idem, ZurBiographie von Valentin Greff Bakfark, în „Forschungen zur Volks-und Landeskunde”, Bucureºti, 1982, vol. 25, nr. 1-2,1982, pp. 103-105.


consolidarea culturii muzicale situate la confluenþa unor culturi bogate ºi valoroase prinidentitate culturalã ºi diversitate. În urma cercetãrilor pe care le-am efectuat în þarã ºistrãinãtate, am descoperit o serie de detalii interesante ce se referã la viaþa, creaþia ºi rolulimportant pe care l-a avut Valentin Greff Bakfark în calitate de compozitor ºi lautist virtuoz alRenaºterii.

Valentin Bakfark (n. 1507 sau, mai probabil, în 1527, Braºov – d. 15 august 1576, Padova) afost un muzician renascentist de mare însemnãtate pentru evoluþia lãutei. În diverse scrieri,numele sãu mai apare ortografiat ºi Bachfarrt, Backvart sau Bekwark. Fiind orfan, ValentinBakfark a fost adoptat de familia Greff, din acest motiv este uneori menþionat cu numele deBarkfark-Greff. Peter Kíraly a demonstrat în urma cercetãrilor cã familia Bakfark era de origineetnicã germanã. Atât tatãl, cât ºi fratele sãu cântau bine la lãutã, iar Valentin a arãtat încã de tânãrcã era atras de muzicã. Din acest motiv tatãl sãu l-a dat ca ucenic (probabil la un lautist italian) laCurtea regelui Ungariei de la Buda, unde a ºi cântat o perioadã de timp. În anul 1540, la moartearegelui, fiind pe placul vãduvei acestuia, a mai rãmas la Curte încã nouã ani. Apoi, în anul 1549,s-a mutat la Cracovia, în Polonia, unde a devenit unul din principalii muzicieni ai regelui. În anul1551, s-a întâlnit cu ducele Albrecht de Brandenburg, care avea sã fie de folos carierei sale dinanii ce au urmat. Albrecht de Brandenburg a obþinut pentru el permisiunea de a cãlãtori înGermania ºi Italia, dar situaþia politicã l-a împiedicat sã meargã. În schimb a plecat în Franþa,unde ºi-a publicat prima carte, la Lyon. Cu aceastã ocazie s-a prezentat pentru scurt timp ºi laCurtea regelui Franþei ºi la cea a Papei de la Roma. Pentru o vreme a rãmas în serviciulcardinalului François de Tournon. Albrecht, care era unchiul regelui Poloniei, l-a convins perege sã-i mãreascã de mai multe ori salariul ºi sã-i dãruiascã o moºie la întoarcere. Prin anii 1550,Bakfark a fost ºi înnobilat. Se pare cã în 1565 a fost amestecat într-un complot politic ºi a fostobligat sã-ºi pãrãseascã casa din Vilnius (capitala Lituaniei), dupã ce aceasta a fost jefuitã desoldaþi. În acelaºi an, a fãcut douã cãlãtorii în Austria, la Viena. În cursul primei cãlãtorii, a tipãrita doua carte cu muzicã pentru lãutã. În cursul celei de-a doua, a pãrãsit serviciul pe care îl aveape lângã regele Poloniei ºi a intrat în serviciul împãratului Sfântului Imperiu Roman de NaþiuneGermanã. La Viena s-a cãsãtorit pentru a doua oarã, încercând sã se stabileascã acolo, dar dupão scurtã perioadã, în care a fost încarcerat ca prizonier politic, a plecat cu familia ºi s-a stabilitla Padova, în 1569. Dupã doi ani s-a întors în Transilvania, locul sãu de naºtere, unde a primitmai multe onoruri. A cântat mai mult de un an la Curtea principelui Transilvaniei, dar în1571, la moartea principelui Ioan-Sigismund Zápolya, s-a întors definitiv la Padova, Italia,unde a ºi murit în 1576, doborât de ciumã, împreunã cu întreaga familie (soþia ºi patru copii).Simþind cã va muri, a distrus lucrãrile care îi rãmãseserã în manuscris, declarând cã numai elera capabil sã le interpreteze într-un mod care sã îl mulþumeascã. În Polonia a avut câþivaelevi, între care ºi Adalbert Dlugoraim, lautistul regelui Poloniei ªtefan Báthory. Cãlãtoriilesale prin Europa i-au adus faima de mare virtuoz al lãutei, instrument înrudit cu vihuela

3 ce avea

169

Þara Bârsei

3 Vihuela (în spaniola veche bihuela) este un strãmoº direct al chitarei spaniole (Muzeul Jacquemart-André din Paris). Pegriful instrumentului descoperit în anul 1500 se observã inscripþia Guadalupe – simbol al Mãnãstirii Extremadura, Spania.Vihuela are ºase coarde duble acordate la unison sau în octave. Tipurile de acordaj sunt diferite, fiind specifice zonei deprovenienþã a interpretului. Posibilitãþile vihuelei sunt destul de mari, motiv pentru care au fost compuse numeroase lucrãripolifonice dedicate virtuozilor vremii. Una dintre cele mai reprezentative personalitãþi ale acestei perioade a fost JohnDowland (1562-1626), nãscut la Dalkey, Irlanda. Compozitor, lautist ºi interpret la Capela Regalã a Angliei ºi a RegeluiCarol I, John Dowland a urmat studii muzicale în Italia, Germania ºi Franþa. În Anglia a obþinut titlul de licenþiat în muzicãla Oxford ºi pe cel de doctor la Cambridge. A compus ºi a interpretat pavane, gagliarde, allemande, fantezii ºi dansuri deepocã pentru diverse instrumente (lãutã, viola da gamba, clavecin, blockflöte). Una dintre aceste lucrãri, Fantasia,transcrisã cu succes de la lãutã la chitarã de Regino Sainz de la Maza, chitarist ºi pedagog spaniol de renume mondial,prezintã o scriiturã originalã (tabulatura) întrebuinþatã de compozitorii secolului al XVI-lea.


douã derivate4: vihuela de arco ºi vihuela de mano. De pe urma sa au rãmas trei cãrþi de muzicãpentru lãutã (prima, Liber primus, editatã la Lyon de Jacques Moderne, apãrutã în 1553, îi estededicatã cardinalului de Tournon; a doua, editatã de Adrian Le Roy ºi Robert Ballard, apare în1564 la Paris, iar a treia apare în 1565, la Cracovia). Lucrãrile pentru lãutã pãstrate de la el impuno mare mãiestrie a interpreþilor. Între ele se numãrã ºi 10 fantezii, 7 madrigale, 8 cântece ºi 14motete. A mai transcris pentru lãutã motete ale compozitorilor contemporani lui: NicolasGombert, Jacques Arcadelt, Josquin des Prés, Clément Janequin, Roger Pathie, Clemens nonPapa ºi Orlando di Lasso.

Valentin Greff Bakfark s-a remarcat prin gradul ridicat de cunoaºtere a tehnicilor decompoziþie ºi prin aplicarea acestora asupra creaþiilor proprii, adevãrate capodopere ale arhitecturiisonore renascentiste. Fantezia, ricercarul, motetul au fost mãiestrit prelucrate pentru lãutã într-odimensiune instrumentalã elaboratã, capabilã de sintezã ºi concentrare a vocilor, contribuinddecisiv la apariþia lãutei clavecin, instrument bine apreciat de cãtre Johann Sebastian Bach. Lãuta5

era consideratã a fi un instrument al claselor sociale superioare, chitara beneficiind de o reputaþienegativã datoritã unor interpreþi care o foloseau inadecvat. Cu toate aceste inconveniente, chitaraprezenta ºi avantaje. Lãuta devenise mai complicatã prin dificultãþile tehnice ºi constructive. Dinaceste motive mulþi interpreþi au abandonat lãuta ºi s-au apropiat de chitarã, un exemplu sugestivfiind oferit de Italia, prin metodele de chitarã apãrute între 1606 ºi 1629 la Florenþa, Milano, Romaºi Napole. Colecþii de motete ºi madrigale ce conþineau melodii simple ºi acorduri au devenit înscurt timp deosebit de populare. La începutul secolului al XVI-lea chitara era mai apreciatã în Italia decât în Franþa. Regele Louis al XVI-lea era unul din chitariºtii entuziaºti care a insistat pe lângãcardinalul Mazarin sã meargã în Italia pentru a-i gãsi un profesor de chitarã. Francesco Corbettas-a nãscut la Pavia (1615) ºi a început sã predea la Bologna. O perioadã a compus ºi interpretat lacurþile regale ale Europei. Începând cu anul 1643 s-a mutat la Curtea de la Mantua, iar patru ani maitârziu publica lucrãri muzicale la Bruxelles.

Documentele pãstrate în Arhivele Statului atestã faptul cã, în Transilvania, lãuta s-a remarcatîn acelaºi timp cu celelalte þãri europene. În timpul dominaþiei austro-ungare lãuta era cunoscutã îndouã variante: lãuta clasicã ºi cobza. La Curtea lui Matei Corvin, lãuta era unul dintreinstrumentele des întâlnite. Un alt lautist transilvãnean a fost Antonio Rotta (cca 1495-cca 1549).Documente istorice descriu cãlãtoria unui italian, Anton Maria del Chiaro, la Curtea lui Constantin

170

George Voicescu

4 Bandura: instrument cu coarde ciupite tipic ucrainean, înrudit cu lãuta. Cutia de rezonanþã prezintã spatele bombat ºi faþaovalã. Gâtul scurt ºi lat (L=15 cm, l=7,1 cm) se continuã cu un jgheab uºor înclinat spre spate. Pe centrul feþei de rezonanþãse aflã un orificiu sculptat în formã de rozetã. Spre baza instrumentului sunt lipite douã cãluºuri pe care se sprijinã coardele;cele mai lungi, numite „baºi”, sunt prinse de cuie plasate în jgheab, iar restul de coarde, din ce în ce mai scurte, numite„pristrunki”, sunt fixate aproape de eclise în cuie matalice, reglabile. Coardele se ciupesc cu degetele sau degetare speciale. Modelul arhaic de bandura avea 12-25 coarde duble, acordate diatonic. Astãzi, fabricile specializate construiesc modeleprevãzute cu 50 de coarde acordate cromatic. Bandura se construieºte în mai multe mãrimi: sopran, alto, tenor, bas,contrabas. La bandura se cântã cu instrumentul aºezat în poziþie verticalã; Cetra, it. [gr. Kithara; lat. cithara], instrument cu coarde ciupite, variantã de chitarã rãspânditã (sec. al XV-lea) sub diverse forme ºi denumiri: barbiton, cistre, cistrum,citarino, forminx, kithara, orpheoreon, pandura, penocorn, þiterã tirolezã; Chitarrone > Theorba Romano, instrument cucoarde ciupite, variantã de teorba de mari dimeniuni (L = 1,60 cm, l = 34-41 cm), prevãzutã cu coarde groase din oþel.Instrument caracteristic de acompaniament, cunoscut ºi apreciat în Italia secolelor XVII-XVIII. Piese solo au fost scrise de:J.H. Kopsberger – douã culegeri pentru chitarrone în perioada anilor 1604, 1616, 1626; Claudio Monteverdi , A. Piccinini.Echivalenþe: archiguitare, arcichitarra, guitare théorbe.

5 Una din þãrile care nu a împãrtãºit entuziasmul pentru lãutã a fost Spania. Deoarece lãuta le amintea de rãzboi ºi ocupaþiamaurã, aristocraþia spaniolã ºi muzicienii preferau vihuela (Torres Barroso, Luis de Guzman). O parte din muzicainterpretatã la vihuela este cuprinsã în ºapte cãrþi publicate între anii 1535 ºi 1576 (aproximativ 700 de lucrãri). Datoritãproblemelor sociale pe care Spania le-a cunoscut în acea perioadã, numãrul compoziþiilor publicate nu este mare încomparaþie cu cele din Franþa. Spania cunoscuse o puternicã inflaþie, iar din acest motiv multe proiecte au fost abandonate.Excepþiile au venit din partea compozitorului Diego Pisador ºi a altor interpreþi care lucrau la Curtea regelui sau înserviciile marchizilor (Luis Milán, Luis de Narváez, Enriquez de Valderrábano, Alonso Mudarra ).


171

Þara Bârsei


Abstract

Valentin Greff Bakfark’s personality as a lute player and a composer undoubtedly deservesbeing highly acknowledged within the context of the cultural life of Brasov. As one of the best

172

George Voicescu


musicians, alongside other important personalities of that time, he confirmed the fact that theTransylvanian geographical area played a decisive part in the development and promotion ofintercultural relationships in Europe.

Valentin Greff Bakfark was born in Brasov, but the historical details that are available nowadayscan be at great extent uncertain, because of the long time elapsed.

All those time-linked inconveniences being left aside, there are still details (older manuscripts)which certify the relationship between the cultural society of Brasov and the cultural Europeancenters during the 16th century. Although Brasov didn’t have the chance of being a royal court, orhaving any cultural life, the bourgeoisie supported the need for knowledge of the members of the city.

Besides the Gregorian chant, performed on occasion of religious services, polyphonic choralpieces were printed by Andreas Moldner, in 1543, as well as other religious compendiums issued atthat time; the only instrument which was accepted inside the church was the organ, which was playedat in the countryside and in the cities as well.

In 1429 the organ player’s name Johannes Teutonicus (a native of Feldioara, near Brasov, whowas also an organ builder) was mentioned in older documents certifying ancient musical concern ofthe city of Brasov within the Transylvanian cultural and musical area. Besides the educational musicpromoted by Johannes Honterus, in the Odae cum harmonii anthology and the Books catalogue of1575 of Brasov Secondary School there were mentioned Orlando di Lasso and Adrian Willaert’smotets.

Apart from the organ & choral music performed in the Black Church or other places throughoutTransylvania, the instrumental & vocal secular music is to be taken into account very seriously – thiswas performed by the musicians („turners”) who were paid by authorities of the city on differentoccasions or city festivals.

The lute is a complex instrument with strings and a very varied tuning. The means of writing andthe technique of this instrument were taken into account during the 16th century in Brasov. One of theforemost tabular books issued in Germany in 1529 (Hans Judenkünig – Artistic guide for the lute and

violin) was sent in 1536 to the Court of king Ioan Zapolya.Valentin Greff Bakfark was one of the most representative lute players, a „virtuoso” of the lute

of all times, and „a highly regarded composer”. Together with other remarkable personalities ofBrasov, Valentin Greff Bakfark took actively part into the consolidation of the musical culture in aparticular time of rich and valuable confluences. According to the research that we have done in ourcountry and abroad we have discovered a series of interesting details referring to the life, creationand the important role that Valentin Greff Bakfark had as a composer and a lute player – a real„virtuoso” of the Renaissance.

173

Þara Bârsei


Steffen SCHLANDT

DANIEL CRONER – PREOT ªI COMPOZITOR BRAªOVEANAL SECOLULUI AL XVII-LEA

Cercetãrile efectuate în secolele al XX-lea ºi al XXI-lea asupra lui Daniel Croner au fostdeosebit de amãnunþite ºi riguroase. Mai mulþi muzicologi, printre care Erich H. Müller, DánielBenkö, András Pernye, Helmut Plattner, Astrid Niedermaier, Andreas Porfetye, Octavian LazãrCosma, ºi mai mulþi istorici ºi jurnaliºti, precum Gernot Nussbächer, Inge Wittstock ºi Karl Teutsch,au sintetizat informaþiile pãstrate despre Daniel Croner ºi au încercat sã descifreze cât mai nuanþatopera ºi viaþa sa. De aceea nu dorim sã repetãm aceste informaþii în actuala comunicare. Totuºi,trebuie sã amintim unele aspecte din viaþa acestui om.

Daniel Croner se naºte la data de 22 martie 1656, la Braºov, ca fiu al lui Daniel Croner(croitor) ºi al Catharinei (fiicã de croitor), într-o casã situatã pe strada Porþii (actualã Republicii). Încopilãrie este trimis de cãtre tatãl sãu la Buneºti, la rectorul Michael Eckard, pentru a învãþamuzica. Apoi petrece un an în Rupea. Întors la Braºov, frecventeazã cursurile Gimnaziului(actualul Liceu „Johannes Honterus”), unde apare în matricole ca adolescent, apoi ca studiosus.Avem pãstrate caiete ºcolare care îl redau ca pe un elev foarte meticulos ºi ordonat. Ne intereseazã,desigur, însemnãrile muzicale pãstrate. Avem din fericire un caiet, din anul 1674, care conþine 4tratate muzicologice ale secolului al XVII-lea. Putem aprecia cã, în acel timp, la Braºov se predamateria muzicalã dupã ultimele descoperiri. În aceste scrieri muzicale se trateazã domenii precum:basul cifrat, muzica ºi regulile ei, arta cântatului (vocal), tabulatura germanã.

În anul 1681 îºi continuã studiile la renumitul Gimnaziu „Magdalenaeum” dinBreslau/Wratislavia – astãzi Wroclaw (Polonia). În anul petrecut acolo, el noteazã, în sistemultabulaturii germane, aproximativ 61 de piese de orgã, cuprinse într-un caiet care se aflã astãzi laArhiva Bisericii Negre din Braºov. Piesele incluse în acest volum poartã semnãturi diferite, iarunele nu sunt iscãlite. De aici s-a tras concluzia cã i-ar aparþine lui Daniel Croner. Dupã terminareastudiilor la Wratislavia, Croner se înscrie la Universitatea din Leipzig, fiind însã nevoit sã renunþela scurt timp din motive financiare. Astfel el ajunge la Wittenberg, la „Album AcademicumUniversitas”, unde studiazã Teologia. În anii petrecuþi acolo (1681-1683), Croner leagã o prieteniecu organistul ºi cantorul Johann Ulich, care i-a fost ºi îndrumãtor muzical. Acest amãnunt reiesedintr-o odã muzicalã de ºapte strofe, pe care, la plecarea din Wittenberg, Ulich i-o face lui Cronercadou. Într-o Arie frumoasã pentru o voce, douã viori ºi basso continuo, Ulich menþioneazã faptulcã Daniel Croner i-a fost elev în ale muzicii, mai presus chiar, un prieten scump, pe care cu greu îllasã sã plece înapoi la Braºov.

Din perioada Wittenberg avem pãstrate cele 12 Praeambulum-uri ºi un Capriccio pentruclavichord sau spinetã de Johann Heinrich Kittel, organistul de la Dresda. Astãzi ºtim cã acestmanuscris este cu atât mai valoros cu cât originalul de la Dresda s-a pierdut în incendiul din 1945.Ceilalþi autori sunt Johann Ulich, Johann Jakob Froberger, Bernhard Meyer. Cert este ºi faptul cã, celpuþin de la numãrul 62, aceste piese s-au scris la Wittenberg, deoarece aici este indicat ca autorJohann Ulich.

Întors în 30 ianuarie 1684 la Braºov, Croner completeazã caietul sãu de tabulaturã cu o Fugã ºi oidentificã cu monograma sa: D. C. Astfel, avem un prim volum ce totalizeazã 84 de opere muzicalepentru instrumente cu taste, care conþine lucrãri adunate la Wratislavia, Wittenberg ºi o compoziþieproprie. Datoritã eterogenitãþii structurii muzicale putem astãzi încerca sã afirmãm cã volumul dinanii 1681-1684 cuprinde, cu excepþia ultimei Fugi, doar piese ale altor compozitori, pe care Cronerle-a adunat de-a lungul studiilor sale.

174

Steffen Schlandt


De editarea acestor lucrãri ºi transcrierea lor în sistemul grafic cu portative s-au ocupat maimulþi cercetãtori. Primul a fost Andreas Porfetye, care a editat trei volume sub denumireaAltsiebenbürgische Musik – komponiert um 1680 – Daniel Croner, Breitkopf 1971, 1972Wiesbaden. Porfetye a inclus în volumele sale doar piesele nesemnate ºi i le-a atribuit pe toate luiCroner. Aceastã afirmaþie a fost contestatã odatã cu cercetãrile lui Dániel Benkö ºi András Pernye.În anul 1977 ei identificã 27 de piese nesemnate (25 sunt ale lui J. E. Kindermann, una a luiGiovanni Gabrieli, una a lui Christian Michel) ºi rectificã astfel adevãrul istoric desprecompoziþiile lui Croner. Volumul lor, Daniel Croner – Tabulatura 1681, 1682, Editio Musica,Budapest, apare însã doar în anul 1987. Cele 25 de piese ale lui Kindermann sunt extrase dinHarmonia organica (1645): din cele 14 Praeambulum sunt incluse 10, din cele 25 de Fugi apar 9,mai avem pãstrat un Magnificat cu 6 versuri. Lucrarea Harmonia organica este structuratã astfel: I. Praeambula per omnes Tonos Figurales, II. Phantasia, III. Fuga, IV. Intonationes, V. Magnificat.

În anul 1984 John H. Baron editeazã, în Statele Unite, la A-R Editions Inc., Madison, un volumsub denumirea The Brasov Tablature, în care sunt incluse toate piesele din caietul Tabulatura

Fugarum, Praeludiorum, Canzonarum, Toccatarum et Phantasiarum, inclusiv cele 12 Preludii ºi unCapriccio ale lui Johann Heinrich Kittel (13.X.1652-17.VII.1682). Meritul acestei ediþii constã înfaptul cã preia ad litteram textul muzical din Tabulaturã, inclusiv greºeli evidente de transcripþie, ºiastfel oferã executantului libertatea de a decide asupra unor probleme muzicale. Cele douã ediþiiprecedente, Porfetye ºi Benkö-Pernye, au „prelucrat” materialul original ºi au „retuºat” discret unelelocuri îndoielnice. Totuºi, ordinea aranjãrii pieselor în lucrarea americanã este mai mult decâtconfuzã ºi nu corespunde cu originalul.

Prin aceste trei ediþii avem redactat în notaþie modernã volumul pãstrat în Arhiva BisericiiNegre, sub indicele I F 37.

Croner noteazã în caietul sãu cu tratate muzicale din perioada ºcolarã (1674) ºi un numãr de 101de piese dintre anii 1685 ºi 1704 (1709?), sub denumirea Tabulatura Fugarum et Praeludiorum.Astfel avem certitudinea cã, dupã întoarcerea la Braºov, Croner s-a ocupat mai departe cu scrisultabulaturilor de orgã.

În viaþa personalã survine, în anul 1687, cãsãtoria cu Catharina Lasselin, în vârstã de 15 ani, cucare va avea 6 copii. În anul 1691 devine predicator la Biserica Sf. Ioan, unde va rãmâne pânã în anul1693. Este apoi predicator la Biserica Parohialã, în anii 1693-1701, fiind în ultimii 5 ani arhidiacon –deci cel mai bãtrân predicator. În anul 1701 preia funcþia de preot la Hãlchiu, unde va rãmâne pânã lasfârºitul vieþii sale. În anul 1735 este ales Diacon al Districtului Barcensis (Þãrii Bârsei), funcþie pecare o va deþine timp de trei ani.

Cele mai multe detalii despre viaþa sa personalã le aflãm din Genealogia sa, în care Croner anotat minuþios toate evenimentele importante. De remarcat este faptul cã despre muzicã numenþioneazã decât informaþia cã a fost trimis la Buneºti pentru a învãþa muzica. Nu apare nicio altãreferire despre preocupãrile sale legate de muzicã. Toate presupunerile care îl indicau pe Cronerdrept organist par astfel lipsite de substanþã. Nu avem deocamdatã niciun indiciu care sã ne confirmefaptul cã Daniel Croner a fost organist între anii 1685 ºi 1691 (anul în care a devenit predicator la Sf.Ioan). Se ºtie cã unui cleric îi era interzisã practicarea muzicii.

Viaþa familialã i-a fost umbritã de moartea celor 4 soþii ale sale, precum ºi a celor 8 copii(dintr-un numãr de 9).

Introducerea aceasta a fost necesarã pentru a putea analiza cea de-a doua carte de tabulaturi,scrisã dupã întoarcerea la Braºov. Cele 101 de piese sunt incluse într-un volum ce poartã indiceleI F 37a ºi se aflã de asemenea în Arhiva Bisericii Negre. Ele nu au fost editate pânã acum, doarAndreas Porfetye a inclus, în volumul III, 5 dintre aceste piese. Cert este cã un numãr de 4 piese

175

Þara Bârsei


poartã numele Croner, una este notatã Joh. Frölich, precum ºi faptul cã ultimile 20 de piese suntintroduse prin descrierea: „Sequnt nunc 20. Fuga per omnes Modos posita, Auth. Dan: Croneri: SS.Th. Stu”, deci îl au ca autor pe Croner.

Piesele sunt grupate dupã principiul tonalitãþilor, în ordine ascendentã, începând cu tonalitatea Fa.Acest caiet este mult mai omogen din punct de vedere stilistic. Lipsesc din pãcate piesele 17-44, care aufost smulse din original, ºi astfel, din cele 101, au rãmas 73 de piese. Toate piesele aparþinând tonalitãþiiSol au fost îndepãrtate.

Sub titlul Tabulatura Fugarum et Praeludiorum întâlnim 17 Praeludium, 7 Praeambulum, 6Phantasia, 1 Versetto ºi 42 de Fuga. Interesant pare faptul cã din cele 31 de piese libere, 9 pot fiinterpretate ca o Fugã, iar din cele 42 de Fugi, 9 sigur nu sunt.

Majoritatea absolutã a pieselor sunt compuse la 3 voci, dupã modelul: o voce începe, este secondatã deo voce nouã, apoi intrã eventual a treia voce ºi vocile inferioare acompaniazã o linie melodicã scrisã cuvalori de optimi sau ºaisprezecimi. Durata pieselor depãºeºte rar 1-2 minute. Numãrul mãsurilor este demaxim 34. Tradiþia acestor piese vine din sudul Germaniei ºi din Italia. Existã perechi evidente de piese,precum nr. 15 ºi 16 care încep printr-o gamã ascendentã, respectiv, descendentã, sau nr. 64 ºi 65, care auacelaºi incipit, doar cã o datã în major, apoi în minor. De asemenea, predilecþia pentru terþe paralele,încetinirea ritmului pe ultimele mãsuri, folosirea repetatã a formulei ritmice specifice Canzonei, fac ca aceste piese sã aibã multe similitudini. Analiza acestora permite ipoteza cã piesele au fost compuse de acelaºi autor.Dacã, de exemplu, comparãm datele care sunt trecute pe tabulaturã, avem o primã datare la numãrul 44: 10aprilie 1685. Asta înseamnã cã, între Fuga din 20 noiembrie 1684, pe care a scris-o în caietul începutla Wratislavia, ºi numãrul 44, din caietul II, au trecut numai 5 luni. La numãrul 59 avem data de 16 aprilie, lanumãrul 79 data de 4 mai. Între 10 ºi 19 mai 1685 Croner scrie în caietul de tabulaturi încã 8 piese,apoi intervine o pauzã de 19 ani, deoarece numãrul urmãtor este scris la data de 12 noiembrie 1704.

Ultima piesã a Tabulaturii este probabil scrisã cu ocazia inaugurãrii Positivului de la Hãlchiudin anul 1709 ºi poartã titlul Praeambulum ex D so ein kleines Positivchen von sich selbsten gar

schön spielen könnte/Praeambulum ex D, pe care un Positiv mic l-ar putea cânta foarte frumos.Împreunã, caietele I ºi II cuprind totalitatea lucrãrilor copiate ºi compuse de Daniel Croner în

decurs de 23-28 ani, precum ºi scrieri teoretice muzicale din anii ºcolari. Autorii incluºi în descrierile teoretice sunt Ludovico Viadana, Johann Crüger, Jakob Löwe,

Christoph Bernhard. Împreunã cu deja amintiþii J. E. Kindermann, J. H. Kittel, J. J. Froberger,Christian Michel, Giovanni Gabrieli, Johann Ulich, Johann Frölich ºi Daniel Croner, aceastãTabulaturã reprezintã o antologie a lucrãrilor muzicale pentru instrumente cu taste de la începutulsecolului al XVII-lea pânã la sfârºitul sãu ºi totodatã o bogatã sursã de analizã a dezvoltãrii muziciila clavichord, spinetã, clavecin, orgã. Din punctul de vedere al importanþei Tabulaturii, putemconstata cã este cel mai vechi manuscris pentru instrumente cu taste din Transilvania ºi unimportant document muzical al acelei vremi. Avem astfel pãstrate o serie de piese unde originaluls-a pierdut. Spre deosebire de Codexul Kajoni din ªumuleu Ciuc, Tabulatura lui Croner conþinedoar piese instrumentale ºi nu vocale. Interesant pare ºi faptul cã tratatele muzicale sunt copiatefoarte corect, însã în aplicarea teoriilor în practica compoziþiei apar diferite greºeli.

În ceea ce priveºte calitatea materialului muzical, trebuie avut în vedere ºi faptul cã, la aceavreme, orgile nu aveau decât un singur manual ºi rar un pedalier sau un alt manual. Dimensiunilelor erau foarte reduse ºi tehnica folositã o putem întâlni de asemenea ºi în Italia ºi sudul Germaniei,unde cântatul la pedalier ºi la mai multe manuale apare mai târziu decât în Olanda sau în bogateleoraºe din Nord ºi de la Marea Balticã.

Timpul despre care vorbim – al secolului al XVII-lea – este unul al schimbãrilor ºi alexperimentelor. Putem trece deci mai uºor cu vederea inconsecvenþele notãrii unei piese ca

176

Steffen Schlandt


praeludium, fuga, praeambulum. Lucrurile nu erau încã clarificate nici în alte pãrþi ale Europei.Gândirea noastrã este încã prea obiºnuitã sã analizeze aceste genuri muzicale având ca punct dereferinþã opera lui J. S. Bach, operã care a apãrut cu 35-50 de ani mai târziu.

La preotul Croner interesul pentru muzicã l-a acompaniat de-a lungul vieþii sale ºi, din fericire,ne-a lãsat o moºtenire muzicalã care ne permite o incursiune în preocupãrile unui om interesat demuzicã atât în calitate de executant, cât ºi în aceea de creator. Sub aceastã luminã trebuie sã îl apãrãmpe Croner faþã de cei care vor sã îl denigreze, numindu-l amator, dar sã evitãm ºi exagerãrilenefondate prin care este denumit „un organist de renume european, un virtuoz exponent al arteiorganistice transilvãnene”.

Preocuparea îndelungatã, începutã în jurul anului 1970, a muzicologilor ºi organiºtilor cusubiectul Daniel Croner rãmâne o dovadã a interesului pentru un capitol istorico-muzical care maicuprinde destule semne de întrebare ºi poate oferi surprize. Sã aºteptãm cu interes!

Zusammenfassung

Wenn wir die Literaturquellen Rumäniens nach Musik für Tasteninstrumenten durchsuchen,stossen wir unvermeidlich auf den Namen DANIEL CRONER. Durch ihn sind die ältestenZeugnisse dieser Gattung erhalten geblieben und in 2 gebundenen Heften überliefert, welche imArchiv der Honterusgemeinde gelagert sind.

Daniel Croner (1656-1740) hat schon während seiner Schulzeit den Musikunterricht genossenund durch seine Schulhefte sind uns wichtige Hinweise darüber überliefert welche theoretischenMusiktraktate damals unterrichtet wurden. Er besuchte am Ende seiner Schulzeit das MariaMagdaleanum Gymnasium in Breslau (Wratislavia – Wroclaw) und notierte 61 Werke fürTasteninstrumente. Diese Stücke schrieb er aus den Notenbüchern, die er dort vorfand, ab.

Anschliessend studierte er Theologie an der Universität Wittenberg. Hier schloss er eine schöneFreundschaft mit dem damaligen Organisten Johann Ulich aus Leipzig, welcher in Wittenberg tätigwar. Hier schrieb er 23 Stücke in sein Musikheft ab, darunter eine komplette Sammlung von 12Praeambulum und einem Capriccio von Johann Heinrich Kittel, welches für Clavichord oder Spinettgedacht ist. Nach seiner Rückkehr aus Wittenberg nach Kronstadt schrieb er seine vermutlich ersteeigene Komposition in das Musikheft und schloss somit den ersten Band ab. Dieses Heft trägt dieSignatur I F 37 im Archiv der Honterusgemeinde.

Das zweite Heft enthält die besagten Musiktheoretischen Werke aus der Schulzeit und eineleider unvollkommen erhaltene Sammlung von 101 Praeludien, Praeambulum, und Fugen. Vondieser Sammlung fehlen die Nummern 17-48, die herausgetrennt wurden.

Bei diesen Stücken handelt es sich vermutlich um eigene Kompositionen, da sie im Stile vielhomogener sind, als die Werke des ersten Bandes. Auch tragen viele der Stücke das MonogrammCroners und ein Datum. Dieser Band ist unter I 37a zu finden.

Der berufliche Werdegang Croners war ausschliesslich auf die Laufbahn eines Geistlichenausgerichtet. Diesen Weg beschrieb Croner auch bei seiner Rückkehr aus Wittenberg: er wurde erstPrediger an der Johanniskirche in Kronstadt, anschliessend Prediger an der Stadtpfarrkirche unddanach Pfarrer in Heldsdorf. Am Ende seines Lebens war Croner auch 3 Jahre lang Dekan desBurzenländer Kapitels. Alle diese Tatsachen, sowie der Umstand, daß Croner in seiner Genealogie(einer sehr umfassenden Autobiograpie) kein Wort über seine musikalischen Tätigkeiten erwähnt,lassen uns vermuten, daß er die Musik nur aus Leidenschaft betrieb und nicht als Organist gewirkthat. Seine beiden Bände hingegen sind für uns heute ein wichtiger Beitrag zum Erforschen der Musikaus dem XVII. und XVIII. Jahrhundert und ein wichtiges Dokument der lokalen Tradition der Musikfür Tasteninstrumente.

177

Þara Bârsei


Lucia BUNACIU

COMPOZITORUL IACOB MUREªIANU (1857-1917)ªI POLITICA SA CULTURALÃ

„Muzica este un grai...”George Enescu

Cultura reprezintã o armã, armã cu care au luptat intelectualii români pentru a-ºi instrui poporullor majoritar în Transilvania, subjugat ºi asuprit, þinut intenþionat în întuneric de stãpânitorii strãini.

Iacob Mureºianu, crescut de tatãl sãu în spiritul de a-ºi ajuta neamul, va face aceasta în special pe tãrâmul muzicii, domeniu pe care îl stãpânea la cel mai înalt nivel de studii, ca profesor, interpret ºicompozitor.

Unul dintre instrumentele cele mai importante de care s-a servit în acest scop este revista „MusaRomânã”, al cãrei prim numãr, apãrut în anul 1888, publicã un manifest-program („primul de acestfel al unei ºcoli muzicale româneºti”, citat de Enea Borza în prefaþa Caietelor de pian).

Cred cã e potrivit ºi util sã dau mai jos, în întregime, acest manifest în care Iacob Mureºianu îºiexpune întreaga sa politicã culturalã, în special în muzicã, ºi pe care l-a ºi aplicat întreaga sa viaþã.

Iatã acest program:Muzica a devenit unul din cei mai puternici factori de civilizaþiune. Aceasta ne-o dovedeºte

faptul, cã muzica este mai tare rãspânditã în þãrile mai civilizate.

Aºa Italia, Francia, Germania sunt mult mai înaintate în muzicã, decât acele þãri unde

civilizaþiunea n-a ajuns acelaº grad de dezvoltare.

Noi, românii, cu toate cã suntem o naþiune aptã în gradul suprem de civilizaþiune ºi foarte

bogatã în talente, n-am putut încã trece nici mãcar pragul muzicii populare ºi aºa n-am putut face

nici progresul ce se cere pentru adevãrata artã. Cauza a fost negreºit împrejurãrile vitrege în care

am trãit ºi încã trãim.

Mulþi, ºi mai cu seamã strãinii, susþin cã noi românii n-avem muzicã naþionalã. ªi ce-i face sã

exprime un asemenea neadevãr? Împrejurarea, cã noi românii, deºi avem muzica noastrã popularã

ca oricare alt popor, ba încã mai bogatã ºi mai frumoasã, nu ne putem încã bucura de avantajul, ca

alte popoare, de a avea cântecele noastre populare culese în regulã ºi în ordine, ºi bine aranjate

dupã toate regulile armoniei.

Cum cã românul e înzestrat cu mari ºi frumoase talente, cã are o deosebitã iubire cãtre muzicã,

ne dovedeºte acel adevãr, cã poporul român este în general foarte iubitor de cântece, ba putem zice

fãrã a risca sã fim desminþiþi, cã românul nu mai poate trãi fãrã cântece. Aceasta o are românul

comun cu întreaga gintã latinã. Omul din popor însoþeºte rusticele sale lucrãri cu vesele cântãri.

Deplin pãtruns de subiectul cântãrii sale, cântã adeseori, improvizând, ºi imaginaþiunea i se aprinde

cu cât îi creºte veselia ori întristarea. În popor deci trebuie sã cãutãm originea acelor nenumãrate

cântece, doine, salturi sau hore, din popor trebuie ele culese, bine studiate dupã caracter ºi datini, ºi

apoi prelucrate dupã regulile armoniei ºi date publicitãþii. Fãcând aceasta, deoparte nepreþuitul

tezaur al muzicii noastre naþionale se va conserva pentru totdeauna ºi astfel nu se va mai întâmpla

ceea ce s-a întâmplat în timpurile trecute, ca o parte însemnatã din acel tezaur sã se piardã si sã

disparã cu totul; de altã parte strãinii vor putea sã admire frumuseþea ºi bogãþia acestui tezaur.

Iatã unul dintre scopurile frumoase ºi necesare ce „Musa Românã” îºi propune a-l urmãri ºi

realiza pe cât în putinþã îi va sta.

Afarã de aceea este cunoscut cã în petrecerile societãþii noastre mai culte, în saloanele

inteligenþei noastre româneºti, foarte arareori se aud rãsunând minunatele accente ale melodiilor

178

Lucia Bunaciu


române, deoarece pânã acum foarte puþine din acelea melodii au fost culese ºi aranjate astfel ca sã

rãspundã pe deplin cerinþelor mai înalte.

De aceea „Musa Românã” se va sili dupã putinþã ºi dupã grelele împrejurãri în care trãim, a

umplea ºi aceastã mare lacunã, ce atât de dureros se simte mai ales în mijlocul societãþii româneºti

inteligente. Vom publica tot felul de bucãþi de salon, alcãtuite din cântece populare pentru pian în

formã de Fantazii, Capriciuri, Rapsodii, Concerte etc. ca ºi bucãþi româneºti pentru violinã ºi flautã.

Numai aºa se va putea rãspândi muzica noastrã naþionalã, nu numai între noi, ci chiar ºi între

streini, ºi numai astfel se va manifesta înaintea tuturora o nouã caracteristicã a individualitãþii

noastre naþionale.

Acesta este al doilea scop ce-l urmãreºte „Musa Românã”.

Muzica noastrã popularã e dulce, gingaºe, melancolicã ºi totodatã ºi rãsboinicã, pasionatã ºi

plinã de iubire ºi ariile ei sunt viu animate ºi au originalitate picantã. Ele plac mai mult decât orice

urechilor delicate ºi fine, ºi pot servi, prin puþinã ostenealã, oricãrui spirit întreprinzãtor ºi minte

îndrãzneaþã, ca un adevãrat nutriment pentru idei sublime pline de fantezie, la lucrãri dramatice

pline de efect ºi la lucrãri care ne lipsesc cu desãvârºire, la bucãþi orchestrale de valoare artisticã,

iar acestea s-ar putea ridica la progresul dorit, la adevãrata artã.

Pãtruns fiind de adevãrul acesta, „Musa Românã” dacã va fi sprijinitã cu cãldurã din partea

onoratului public românesc va primi cu timpul un format mai mare, pentru ca sã poatã conlucra prin

modestele ei publicãri câtuºi de puþin la viitorul edificiu mãreþ al muzicii noastre, – la muzica clasicã

românã – singurul scop la care trebuie sã þinteascã muzica noastrã naþionalã.

Al treilea scop ce-l va urmãri „Musa Românã” este cultivarea muzicei noastre bisericeºti,

publicând în partiturã mai cu seamã cântãrile Sf. Liturghii pentru cor vocal.

Este adecã cunoscut, cã la noi s-a fãcut unele începuturi demne de laudã pentru aranjarea pe

note a cântãrilor bisericeºti, însã mult încã trebuie sã se mai lucreze, pânã când aceste cântãri vor

putea satisface pe deplin cerinþele moderne.

Afarã de aceasta, „Musa Românã” va mai publica ºi cântece populare ºi originale pentru voce

cu acompaniament de pian precum ºi bucãþi de dans. Totodatã ea se va nãzui, ca pe cât o va ierta

împrejurãrile a prezenta în fiecare numãr o mare parte din materialul notificat în punctele

programei ei.

Alãturea cu partea muzicalã „Musa Românã” va cuprinde ºi câteva coloane text de literaturã

muzicalã, cu scop de-a excita interesul ºi a da ºi publicului laic indispensabile cunoºtinþe elementare

de muzicã, de la care nu se sustrage nici un om cult, precum ºi a-l pregãti pentru justa apreciere a

muzicei în genere ºi în special a muzicei române. Mai departe va divulga secretele artei muzicale,

povestind istoricul ei ºi dând bibliografiile celor mai însemnaþi compozitori streini ºi români. „Musa

Românã” va mai cuprinde ºi o rubricã pentru poezii populare, noutãþi, varietãþi ºi diverse etc..

Acesta este programul „Musei Române”.

Suntem conºtienþi despre greutatea cu care e împreunatã realizarea lui, cu toate acestea ne

inspirã încredere ºi curaj marea speranþã, cã Onoratul public român va lua în consideraþiune

sacrificiile ce trebuie sã le aducem pentru ca sã putem ajunge la scop, ºi cã din toate pãrþile se va

sprijini cu toatã cãldura modesta noastrã intreprindere.

Blaj, 1 ianuarie 1988

(text preluat din: dr. Joe Gherman, Viaþa ºi operele compozitorului IACOB MUREªIANU 1857-1917, Cluj, 1933)

179

Þara Bârsei


Partea muzicalã a revistei a fost tipãritã la Leipzig (Lipsca), iar partea literarã la tipografiaSeminarului greco-catolic din Blaj. Pentru aceasta, Iacob Mureºianu ºi-a folosit economiile, contândºi pe încasãrile ce urma sã le realizeze din abonamente. Cu toate cã revista s-a bucurat de unbinemeritat succes ºi s-a rãspândit nu numai în Transilvania, ci ºi în România, se pare cã în ceea cepriveºte încasãrile scontate, acestea nu s-au realizat ºi posibilitãþile materiale ale compozitorului, dinsalariu ºi lecþii de pian, nu au mai putut acoperi cheltuielile de publicare. Astfel, dupã anul 1888,revista mai apare doar în anii 1894-1899 ºi 1906-1907 (câteva numere). Tot pe acest drum alculturalizãrii poporului sãu, în calitatea sa de dascãl, Iacob Mureºianu a jucat un rol nespus deimportant în formarea de muzicieni dintre elevii sãi cei mai talentaþi, pe care nu se mãrginea sã-iorganizeze în coruri de înaltã mãiestrie, ci, celor mai dotaþi, le preda studii instrumentale – pian,vioarã, flaut – ºi chiar de compoziþie, el fiind un pianist virtuoz cu premii în strãinãtate.

Cu aceºti discipoli, dintre care s-au ridicat: Tiberiu Brediceanu, Augustin Bena, Nicodim Ganea,Leonida Domide, Guilelm ªoban, Celestin Cherebeþiu ºi chiar fiul sãu, Iuliu Mureºianu, a formatorchestre sau formaþii camerale. Ajutat de acestea ºi de corurile de mari proporþii pe care le dirija,fidel ideii de rãspândire a culturii muzicale în spaþiile locuite de români ºi pentru români, a întreprins,în puþinul timp ce-l avea la dispoziþie, nenumãrate turnee. Voi menþiona doar câteva : BãileHerculane, Abrud, Reghin, ªimleu, Sibiu. Aici, la Sibiu, Preºedintele Astrei, Gheorghe Bariþiu, aspus: „Vei rãmâne în inimile ºi minþile tuturora de aici ºi depãrtare, totdeauna”.

În concertele sale, Iacob Mureºianu dirija ºi executa atât propriile compoziþii, cât ºi ale altora,români sau strãini.

Voi exemplifica mai jos, reproducând un program al Seratei muzicale din 1899:– „Hora”, de Eduard Wachmann – corul mixt al Casinei Române;– „Imn de urare”, de Ciprian Porumbescu – cor mixt cu soliºti ºi acompaniament de pian;– „Allegro” din sonata Appassionata de Bethoveen – solo pian, Iacob Mureºianu;– „Dorul meu”, „Neicã, neiculiþã” (prelucrare de Iacob Mureºianu) – conducerea corului ºi

acompaniamentul, Iacob Mureºianu („Unirea”, IX, nr. 8/25 februarie 1899).E de remarcat faptul cã, în acest program cu muzicã cultã, Iacob Mureºianu a þinut neapãrat sã

includã o bucatã inspiratã din muzica popularã, muzica pe care o iubea ºi aprecia atât de mult.Pentru a încheia prezentarea revistei „Musa Românã”, cred cã este important sã se cunoascã

faptul cã aici a apãrut, orchestrat de Iacob Mureºianu, în tempo de marº, „Deºteaptã-te, Române”,Imnul de la 1848, scris de unchiul sãu, Andrei Mureºanu. Tot ca o informaþie bine de ºtiut este cãIacob Mureºianu, la vârsta de 6 ani (1863), i-a cântat la pian, la cererea acestuia, grav bolnav la pat,inspiratul sãu „Rãsunet”, Imnul nostru naþional de azi. Orchestrarea piesei a fãcut-o peste ani.

Pe un alt plan, urmând acelaºi scop de ridicare a nivelului cultural în popor prin muzicã, IacobMureºianu se ocupã de „Societatea Meseriaºilor” din Blaj, al cãrei preºedinte era. Cu dãruirea ce-lcaracteriza, se ocupã de aceºti artiºti amatori, organizându-i într-o trupã teatral-muzicalã. Îi învaþãnotele ºi le stârneºte dragostea ºi interesul pentru arta cântului ºi a jocului de scenã, reuºind sã facã,din cei mai talentaþi, adevãraþi profesioniºti. Dar, acest aºa de inspirat animator cultural, care a fostIacob Mureºianu, nu se mãrgineºte la atât, ci compune pentru aceastã trupã un repertoriu pe mãsurã.Astfel, pe textele lui Vasile Alecsandri, poetul cunoscut ºi iubit de muzician, cel ale cãrui librete austat la baza compoziþiilor lui valoroase, va compune operetele „Scara Mâþii”, „Cinel-Cinel”, „Florinºi Florica”, sau „Millo Director” º.a.

Pentru scenografie, decoruri ºi costume, va apela la bunul sãu prieten ºi coleg Zeiller, iar deºlefuirea vocilor ºi de regia de scenã, precum ºi de acompaniamentul orchestral, se ocupã el.

Aceste spectacole extrem de reuºite ºi apreciate de public au fost prezentate în multe oraºe ºicomune transilvane cu mare succes, nu numai la publicul românesc.

180

Lucia Bunaciu


Muzica religioasã, o preocupare de cãpetenie, dupã cum se vede ºi din „Programul” sãu, aconstituit un mod important de culturalizare cu deosebite rezultate, cãci teologii ce-i erau elevi devinpreoþi ºi învãþãtori în satele noastre din Transilvania. Ei vor fi aceia care vor organiza corurileslujbelor religioase (pentru a da rãspunsurile), ridicându-le puterea spiritualã.

Se mai poate vorbi ºi scrie mult despre felul cum a înþeles „politica” Iacob Mureºianu, dar mã voi opri aici, cãci cred cã cele relatate sunt edificatoare pentru felul cum a gândit sã-ºi îndeplineascã rolulprin „Graiul” sãu muzical.

Cãci, aºa cum scrie prietenul ºi ruda sa, Andrei Bârseanu (soþul veriºoarei sale primare, CatincaNicolau), citându-l pe Gheorghe Bariþ: „...Nu niºte ºcoli, ci mi se pare cã Tâmpa ar putea muta dinlocul sãu, ca la unii mai curând sã le rãsarã soarele! – Numai sã vrea!”

(Andreiu Bârseanu, Istoria ºcoalelor centrale române, Braºov, Tipografia Ciurcu & Comp., 1902)Iacob Mureºianu a vrut !

Résumé

Jacob Muresianu a été l’un des Roumains qui ont lutté pour culturaliser le peuple roumain de

Transylvanie surtout à travers la musique.

Il a édité la revue „La muse roumaine” par laquelle il a trouvé la modalité parfaite de promouvoir

la musique folklorique et ecclésiastique afin qu’elles soient connues et reconnues au niveau national

et international, tout comme la manière d’organiser et développer la vie musicale de la province.

Dans la revue il a publié des chansons populaires (parties vocales et instrumentales), pièces de danse,

doïnas etc. Il y a eu aussi des textes de littérature musicale et des références bibliographiques dans le

but de former une culture musicale parmi le public lecteur. Toujours dans ces pages Jacob Muresianu

a publié „Réveille-toi, Roumain”, l’hymne de la Révolution de 1848 qui est aujourd’hui l’hymne

national de la Roumanie.

D’autre part le compositeur roumain a été préoccupé de former de jeunes musiciens et des

troupes de théâtre musical avec lesquelles il a fait des tournées à travers le pays, réveillant ainsi

l’intérêt et l’amour pour la musique dans l’âme de tous les Roumains. Une nouvelle génération de

musiciens et de compositeurs est née grâce à sa passion. Les théologiens qui ont été ses élèves, en

organisant des chœurs, ont contribué à l’instruction des paysans par le chant liturgique.

181

Þara Bârsei


Petruþa-Maria MÃNIUÞ

IACOB MUREªIANU– 150 DE ANI DE LA NAªTERE –

Iacob Mureºianu este compozitorul braºovean, nãscutfiind în 1857, de la a cãrui naºtere aniversãm 150 de ani.Unul dintre cei mai importanþi muzicieni transilvãneni din a doua jumãtate a secolului al XIX-lea – alãturi de GheorgheDima –, Mureºianu a activat în viaþa culturalã româneascãîn calitate de compozitor, pianist virtuoz, pedagog,culegãtor de folclor, publicist; în ultima ipostazã a editatrevista „Musa românã” timp de aproape douã decenii. Înparalel cu studiile de politehnicã în capitala Austriei,Mureºianu a preluat, încã din tinereþe, experienþaexcepþionalã a învãþãmântului muzical din Leipzig – undes-a perfecþionat chiar sub directa îndrumare a luiMendelssohn-Bartholdy. În perioada 1884-1885 a fostprofesor la Braºov, dar ultimii treizeci de ani i-a petrecut laBlaj, unde a trecut spre viaþa veºnicã în anul 1917; la Blajavea sã creeze un puternic centru muzical, fondând un cor, o orchestrã ºi o trupã liricã.

Anul 1883 (anterior chiar revenirii sale în oraºulnatal) este cel care i-a prilejuit obþinerea premiului de

compoziþie „Mendelssohn-Bartholdy” în oraºul în care acumulase atâta experienþãmuzicalã, în care mentorul sãu organizase unul dintre cele mai valoroase conservatoare aleGermaniei. Studiile sale deosebite i-au prilejuit realizarea unei sinteze între melodica despecific românesc ºi tehnicile europene de compoziþie.Melodica sa este realizatã în spirit popular, fãrã a apelaînsã la citatul propriu-zis, deºi l-ar fi recomandat pentruacest demers importanta sa activitate de culegere ºiprelucrare a folclorului românesc.

Domeniul de creaþie simfonicã a fost unul în contextele încare s-a manifestat ca precursor, dar se detaºeazã în moddeosebit Uvertura-poem „ªtefan cel Mare” – prin care muzicaromâneascã a dobândit una din capodoperele sale de debut aºcolii de creaþie autohtonã.1

Inspiratã din versurile poetului Dimitrie Bolintineanu,uvertura se detaºeazã de festivismul inerent acestui context ºi se dovedeºte a fi mai degrabã ataºatã unui fior naþional discret,evocator, liric, suferind de o istorie care pare a se naºte dintresunetele partiturii. Tonul reþinut (de debut de romantism, cucare devenise strict contemporan prin profesorii sãi decompoziþie), orchestraþia amplã dar limpede, detaºarea clarã a

182

Petruþa-Maria Mãniuþ

1 Dicþionar Larousse de mari muzicieni, (coord. A. Golea ºi M. Vignal), Bucureºti, Ed. Univers Enciclopedic, 2006, pp.335-336.


demersului melodic din fundalul unui acompaniament acordicdovedesc asimilarea profundã a principiilor de scriiturãmuzicalã a continentului vest-european.

Din formaþia orchestralã iniþialã nu lipsesc tubele ºitrombonii, alãturi de corni ºi trompete; de asemenea,compartimentul instrumentelor de suflat din lemn estecomplet, inclusiv cu flaut piccolo, la care se adaugã orchestrade coarde ce susþine fundalul melodic în ultimul sfert demileniu muzical.

Tempoul de desfãºurare, Adagio, conferã lucrãrii un tonfastuos, interiorizat, care permite desfãºurarea unui ambitusexpresiv, adecvat personalitãþii istorice care a marcat istoriaMoldovei ºi a României, voievodul de la a cãrui urcare pe tronse împlinesc anul acesta 550de ani.

Etosul patriotic autenticeste vizibil încã din primelemãsuri ale uverturii cu

caracter istoric, care glorificã personalitatea unuia dintre cei maiimportanþi domnitori ai þãrii, declarat Sfânt de cãtre SinodulBisericii Ortodoxe Române. Melodismul romantic, de ambitusamplu, este susþinut printr-un context metro-ritmic puternic, darsubtil ancorat într-un orizont de marº echilibrat, demn. Dupã oprimã expunere tematicã în debutul lucrãrii, într-un registrusemantic care favorizeazã articularea tonului introductiv printr-opasiune mistuitoare, dar finã ºi stilizatã, tema dobândeºte un traseuascendent, care o va conduce spre o culminaþie îndelungã. Tema a

doua a uverturii este expusã lainstrumente de suflat din lemnºi are un caracter mai elastic,mai doinit – coloraturafemininã a lucrãrii.

Discursul este menþinut, în general, în limitele expuneriimelodice acompaniate, caracteristicã romantismului timpuriu – manifestat cu oarecare decalaj pe teritoriul României; toateacestea nu împiedicã însã susþinerea unei expresivitãþi specifice postromantismului prin orchestraþia structuratã amplu, încadrul cãreia elementele partidelor instrumentale se conjugãcomplex.

Un marº al cãrui ton eroic este temperat de o aparenþãmelodicã intimistã, interiorizatã, caracteristicã etosuluinostru naþional ºi profilului istoric pe care l-a dezvoltatistoria þãrii noastre: este transpunerea muzicalã a aceleiblândeþi proverbiale care aureoleazã fiecare din acþiunilenoastre desfãºurate la scara mare a istoriei, a acelei capacitãþi mereu reînnoite de a rãbda vicisitudinile vremurilor. Faptul

183

Þara Bârsei


este evident, la nivel sonor, prin alegerea unei tonalitãþi minore pentru tema ce deschide uverturafestivã – element ce se menþine ºi în ceea ce priveºte marºul final, anticipat de un coral dealãmuri:

Tonul general al acestui eveniment simfonic al muzicii româneºti din veacul al XIX-leaeste un ecou muzical al personalitãþii istorice aniversate cu aceastã ocazie ºi reprezintã ºi unmoment de coordonare istoricã între provinciile româneºti – care, pe atunci, nu-ºi dobândiserãîncã unitatea. Iatã cum Iacob Mureºianu, cu un gest artistic suveran, explicit ºi încãrcat deafectivitate istoricã, traseazã un arc de legãturã între douã realitãþi pe care istoria avea sã leuneascã sub aceeaºi identitate mai târziu. În an aniversar, rememorãm amintirea unuia dintrecei mai importanþi muzicieni ai Transilvaniei celei de a doua jumãtãþi a veacului al XIX-lea,moment marcat ºi de Muzeul „Casa Mureºenilor” – care organizeazã o importantã expoziþie peaceastã temã.

184

Petruþa-Maria Mãniuþ


Abstract

Iacob Muresianu, whose anniversary is marked this year (150 years from his birth), was animportant Romanian composer born in 1857. He activated in the cultural Romanian life as acomposer, pianist, pedagogue, folklorist and journalist. He was also a forerunner of the Romanianmodern symphonism through the overture-poem Uvertura-poem „Stefan cel Mare”.

This anniversary year, we remind one of the best Transylvanian musicians of the second half ofthe XIXth century by analizing his symphonic masterpiece.

185

Þara Bârsei


Constantin CATRINA

PAUL RICHTER ªI ORCHESTRA ORÃªENEASCÃ(STADTKAPELLE) DIN BRAªOV

Personalitate complexã, „de o excepþionalã pregãtireprofesionalã”1, Paul Wilhelm Richter (n. 28. VIII. 1875, Braºov –d. 16. IV. 1950, Cristian), compozitor, dirijor ºi profesor, se aflã,iatã, la conducerea Orchestrei orãºeneºti din Braºov, ca directorgeneral ºi dirijor, între anii 1918 ºi 1935, urmându-i în aceastãfuncþie de stat pe predecesorii sãi, dirijorii (capelmaiºtrii): SamuelAbraham, Michael Caspar, Fr. Roseri, Karl Weywar, JohannMysliwecek, Michael Zimmermann ºi Anton Brandner(1840-1900) – creatorul Societãþii Filarmonice/KronstädterPhilarmonische Gesellschaft de la 1878.2

Fiind continuatoarea de drept a reuniunii instrumentaleCollegium Musicum, fondatã în anul 17673, Orchestraorãºeneascã – aceasta fiindu-i denumirea în actele oficiale ale

Primãriei Braºov – ajunge, dupã mai bine de o sutã de ani (1814-1917), sã devinã un aparat orchestralprofesionist (bugetar), ale cãrei rezonanþe vor fi cunoscute nu numai în România interbelicã, ci ºi învestul Europei, prin dirijorul ei, în Austria, Cehoslovacia, Germania etc.

Prin Planul ºi instrucþiunile pentru organizarea societãþii muzicale vocal-instrumentale (1820),fiecare instrumentist, la angajare, era dator a depune în faþa oficialitãþilor locale urmãtorul jurãmânt:„Eu ... jur cã voi îndeplini serviciul meu ºi obligaþiile mele punctual ºi conºtiincios, dovedind, în celmai mare grad, întreaga mea capacitate muzicalã. Aºa sã mã ajute Dumnezeu!”4.

Cine erau, de fapt, instrumentiºtii acestei formaþii, pe a cãrei schemã s-a întemeiat istoricaFilarmonicã5 din ultimile decenii ale secolului al XIX-lea? Pentru o astfel de problemã apelãm,desigur, la câteva acte administrative din care vom afla, de pildã, cã în anul 1930, din 25 demuzicanþi (Anexa I), cât prevedea schema de funcþionare, 9 erau români de diferite naþionalitãþi,apoi 12 cehi, 3 austrieci ºi un sârb; aceºtia, în marea lor majoritate, dupã 1918, vor avea un statut decetãþeni strãini6. ªi atunci când exista un post vacant, ocuparea acestuia se fãcea chiar prin deplasareamaestrului Paul Richter în unele centre muzicale recunoscute. În mai 1921, de pildã, directorulgeneral al Orchestrei se afla la Viena pentru documentare, dar ºi în vederea unei audiþii cuinstrumentiºtii (doi trompetiºti ºi un oboist) ce urmau sã ajungã la Braºov.7

186

Constantin Catrina

1 L. T. Teclu, Un compozitor german din Ardeal: Paul Richter, în „Muzica”, Bucureºti, nr. 10, 1957, pp. 25-28; ViorelCosma, Muzicieni din România. Lexicon, Bucureºti, Editura Muzicalã, 2005, vol. VIII (P-S) pp. 175-178; VictorBickerich, Paul Richter, în Piese vocale ºi instrumentale de Paul Richter (Prefaþã), Supliment la revista „Muzica”,Bucureºti, 1958, nr. 6.

2 Constantin Catrina, Muzica ºi muzicienii Braºovului în secolul al XIX-lea, în „Þara Bârsei”, Braºov, Muzeul „CasaMureºenilor”, 2006, nr. 5, pp. 100-111.

3 Vasile Tomescu, Valori ale Renaºterii ºi Clasicismului în viaþa muzicalã din Braºov, în „Muzica”, Bucureºti, 1991, nr. 2,pp. 96-122; Gemma Zinveliu, Cinci secole de muzicã instrumentalã, în „Astra”, Braºov, 1969, nr. 12, p. 14; ElenaZottoriceanu, Popasuri în trecutul muzicii româneºti. Studii, Bucureºti, Editura Muzicalã, 2006, p. 120.

4 Direcþia Judeþeanã Braºov a Arhivelor Naþionale (în continuare DJANBv), Regulamentul orchestrei orãºeneºti dinBraºov, II-11068.

5 Privind retrospectiv ordinea în care s-au întemeiat orchestrele simfonice, înaintea Braºovului apar doar cele din Petersburg(1802), Londra (1813), New York ºi Viena (1842), Bucureºti (1868) ºi Timiºoara (1871).

6 DJANBv, Fondul Primãria oraºului Braºov, Dosar nr. 18116, 1930, fila 21. Pentru alte centre muzicale din Transilvania,vezi ºi Gh. Meriºescu, Pe urmele muzicienilor cehi în Transilvania în prima jumãtate a secolului al XIX-lea, în „Lucrãri deMuzicologie”, Cluj-Napoca, Conservatorul de Muzicã „G. Dima”, 1979, vol. 12-13, pp. 51-63.

7 DJANBv, Fondul Primãria oraºului Braºov, Dosar nr. 18116, 1930, fila 21.


Menþionãm, iatã, cã instrumentiºtii de la Stadtkapelle erau specializaþi nu numai îninstrumentele de suflat, ci ºi în cele cu arcuº: vioarã, violoncel, contrabas. Dubla specializare aacestora îi asigurã orchestrei, cu unele colaborãri, mai ales din partea fanfarelor militare locale ºi amelomanilor, capacitatea de abordare a unui variat ºi complex repertoriu. Astfel, împreunã cumelomanii instrumentiºti de la Societatea Filarmonicã, Paul Richter întreprinde câteva turneeartistice la Sinaia, Ploieºti, Bucureºti ºi Constanþa (1922), apoi în oraºele din Transilvania: Sibiu,Sighiºoara, Mediaº; organizeazã apoi festivitãþi muzicale comemorative cu largã audienþã la public:L. v. Beethoven (1920 ºi 1927), Anton Brukner (1924), J. Strauss (1925), Waldemar von Bauseneren(1926), Schubert (1928), Richard Wagner (1933) etc. ªi tot datoritã relaþiilor sale, Paul Richter„obþine colaborarea unor artiºti de renume mondial ca Richard Strauss (1921), Felix von Weingartner(1923), George Enescu (1923), Edwin Fischer (1926)”.8

Între anii 1918 ºi 1935, când Paul Richter este dirijorul Societãþii Filarmonice, formaþieinstrumentalã de prestigiu alcãtuitã din membrii Orchestrei orãºeneºti ºi mai mulþi amatori avansaþi, ise prezintã publicului meloman prime audiþii, între care Simfonia IX-a (1921) de L. v. Beethoven;Simfonia III-a (1922) de J. Brahms; Concertul pentru pian ºi orchestrã în si minor op. 56 (1922) de P. Richter; Suita Carpatica (1923) de P. Richter, dirijorGeorge Enescu; Simfonia VII-a (1924) ºi Simfonia VIII-a(1928) de A. Bruckner; Variaþiuni pe o temã de Haydn de J.Brahms (1927) etc., iar ca dirijor al Orchestrei orãºeneºti,mai ales pentru concertele de promenadã, apeleazã ºi la unrepertoriu de genul: Marº românesc de Kunau, Suspinul,vals de J. Jovanovici sau la compoziþiile sale: Trei fanteziipe melodii populare româneºti (1931-1932); Trei fantezii peteme populare sãseºti, op. 77, 78 ºi 79, ºi alte muzici depromenadã etc.

De asemenea, marile formaþii corale de dincolo deCarpaþi, Cântarea României (dirijor Marcel Botez) mai ales,sau Reuniunea de Gimnasticã ºi Cântãri (dirijori: CiprianPorumbescu sau George Dima), coralele comunitãþiigermane din Braºov colaboreazã cu succes în companiavestitei orchestre pentru interpretarea unor lucrãrivocal-simfonice, de operã ºi operetã, a unor concerte deautor etc. În alte situaþii, unii instrumentiºti sunt solicitaþipentru o anumitã colaborare la Târgu Mureº, Sighiºoara etc.Evident, cu formula de Orchestrã orãºeneascã, Paul Richter este prezent ºi la concertele depromenadã, la festivitãþile organizate de instituþiile ºi liceele din Braºov, la numeroase baluri ºi nunþi,procesiuni cu caracter funebru etc.

La capãtul unui program de mare þinutã artisticã, dirijorul Paul Richter este însã nemulþumit faþãde remuneraþia ce i se acordã de cãtre Primãrie (Anexa II).

187

Þara Bârsei

8 Hans Peter Türk, La 100 de ani de la naºterea compozitorului transilvãnean Paul Richter (1875-1950), în „Studii deMuzicologie”, vol. X, Bucureºti, Edit. Muzicalã, 1974, vol. X, pp. 83-100; pentru acelaºi eveniment, vezi ºi urmãtoarelestudii ºi articole semnate de Constantin Catrina: Paul Richter und die rumänische Interpretationskunst, în „Volk undKultur”, Bucureºti, 1975, nr. 1, p. 35; Eigentliche Ausmasse kennenlernen. Fünf Musiker über Paul Richter, în„Karpatenrundschau”, Braºov, nr. 12, 21 martie 1975, p. 4; Treuer Freud der rumänischen Musik. Der Komponist PaulRichter im Spiegel von unbekannten Archivdocumenten, în „Karpatenrundschau”, Braºov, nr. 15, 11 aprilie 1975, p. 45;Profesor Paul Richter der Muskunterricht, în „Volk und Kultur”, Bucureºti, 1975, nr. 6, p. 53; Paul Richter – un strãlucitanimator al vieþii muzicale braºovene, în „Drum nou”, Braºov, nr. 9521, 28 septembrie 1975, p. 3; Der Komponist PaulRichter: Eine persönlichkeit von ausgeprägten eigenständigkeit, în „Volk und Kultur”, Bucureºti, 1976, nr. 6, p. 46.


Deºi autoritatea administrativã recunoaºte cã „orchestra oraºului formeazã însãºi temeliasimfonicelor locale ºi numai graþie contribuþiei ºi concursului ei pot executa subsemnatele societãþilucrãri muzicale mai ample”9, bugetul ce i se va aloca pe anul 1935 va fi doar pe jumãtate. La aceastãsituaþie participând pe deplin ºi tergiversarea aprobãrilor favorabile privindu-i pe instrumentiºtiistrãini componenþi ai formaþiei respective (Anexa III). ªi iatã cum, în deceniul patru al secolului alXX-lea, dupã mai bine de 120 de ani de reuºite în domeniul creaþiei ºi interpretãrii muzicale,Orchestra orãºeneascã nu mai reprezintã o formulã de lucru viabilã, chiar ºi acum când are în frunteaei pe Paul Richter, „cel mai dotat ºi înzestrat compozitor”10 – dupã cum ne spune muzicianul TudorCiortea (1903-1982).

Desigur, la hotãrârea Primãriei Braºov privind desfiinþarea orchestrei, cele câteva proteste alesusþinãtorilor acestei reuniuni instrumentale nu vor întârzia. Unele întâmpinãri, de genul cã „nu vomîntârzia a face cunoscutã aceastã situaþie forurilor superioare competente prin membrii de onoare ºiprotectorii noºtri ca dl. George Enescu ºi alþii”11, sau cea semnatã de conducerea SindicatuluiArtiºtilor Instrumentiºti din România, Centrala Bucureºti (31. I. 1935)12 etc. nu vor îndupleca,desigur, factorii de decizie faþã de încetarea definitivã a Orchestrei orãºeneºti (Stadtkapelle).

Cum judecã, de pildã, Ministerul de Interne aceastã problemã dificilã pentru muzicieniibraºoveni?: „Având în vedere cã, numãrul maeºtrilor din orchestra orãºeneascã s-a redus prinposturile vacante ºi în compunerea actualã nu mai poate funcþiona mulþumitor, pe de o parte; iar pe dealtã parte, situaþia financiarã a municipiului nu mai îngãduie completarea vacanþelor, astfel cãurmeazã a se desfiinþa aceastã orchestrã, care poate fi înlocuitã cu succes cu orchestre muzicale,cãrora li se poate plãti o sumã redusã, drept subvenþie anualã. Maeºtrii actuali vor fi puºi îndisponibilitate cu un preaviz de 3 luni, plãtindu-li-se salariile integrale pe acest an”13.

ªi prin aplicarea dispoziþiunilor formulate se acordã, deja, subvenþie pentru muzicile militareaparþinând de Regimentul 89 Infanterie ºi Batalionul Vânãtorilor de Munte14.

Viaþa internã ºi concertisticã a Orchestrei orãºeneºti a presupus, desigur, o respectabilã muncãorganizatoricã ºi de concert, un program ferm de repetiþie ºi de ºcoalã pentru mai tineriiinstrumentiºti, precum ºi o participare „cu ordin” la majoritatea manifestãrilor cultural-artisticeorganizate în Braºov.

Pentru a surprinde, în întregul ei, viaþa acestei orchestre cu mare tradiþie în oraºul de la poaleleTâmpei, adãugãm, în continuare, succint, cele 90 de documente existente în Fondul Primãriamunicipiului de la Arhivele Statului Braºov. Parcurgerea acestor acte administrative ºi corelarea lorcu viaþa muzicalã a urbei de la mijlocul secolului al XX-lea vor aduce pentru cercetãtori bucuria unuitraseu bogat în evenimente artistice ºi de creaþie ce pot fi încã aplicate în pregãtirea profesionalã ºi decolaborare a interpreþilor instrumentiºti, în general.

Dosar nr. 666/1919. Paul Richter deconteazã veniturile ºi cheltuielile Orchestrei orãºeneºti pe anul 1918.Dosar nr. 2393/1919. Orchestra orãºeneascã cere modificarea tarifului de încasare la concerte, teatru,

baluri, nunþi, cinema, serbãri, înmormântãri etc.Dosar nr. 8886/1919. Orchestra orãºeneascã cere Magistratului reglementarea salariilor instrumentiºtilor.Dosar nr. 10.875/1919. Orchestra orãºeneascã cere despãgubiri pentru pierderea dreptului la câºtig

suplimentar.

188

Constantin Catrina

9 DJANBv, Fondul Primãria oraºului Braºov, Dosar nr. 9906, 1934.10 Extras din Telegrama adresatã Filarmonicii „Gh. Dima” de compozitorul Tudor Ciortea, cu prilejul aniversãrii celor o sutã

de ani de la naºterea compozitorului Paul Richter (1975).11 DJANBv, Fondul Primãria oraºului Braºov, Dosar nr. 9906, 1934.12 Ibidem, Dosar nr. 2999, 1935.13 Ibidem, Dosar nr. 273, 1935.14 Ibidem.


Dosar nr. 11.624/1919. Orchestra orãºeneascã înainteazã Magistratului un raport de organizare a acesteiformaþii instrumentale.

Dosar nr. 14.026/1919. Orchestra orãºeneascã cere revizuirea statutelor în vederea majorãrii veniturilorsale.

Dosar nr. 13.475/1919. Propunerea pentru angajarea în Orchestra orãºeneascã a celistului Moldrich ºicererea de admitere a dirijorului Paul Richter ca director muzical la Biserica Evanghelicã.

Dosar nr. 14.656/1919. Orchestra orãºenescã cere angajarea ca instrumentist a celistului Moldrich.Dosar nr. 1670/1920. Verificarea ºi aprobarea veniturilor ºi cheltuielilor pentru Orchestra orãºeneascã pe

anul 1919. Dosar nr. 1894/1920. Orchestra orãºeneascã cere modificarea statutelor în vederea ajutorãrii membrilor ei. Dosar nr. 5211/1920. Raportul ºi recomandarea dirijorului Paul Richter pentru angajarea celistului

Moldrich.Dosar nr. 2708/1920. Ocuparea postului de arhivar pentru Orchestra orãºeneascã.Dosar nr. 5210/1920. Angajarea lui Neumann în postul de arhivar pentru Orchestra orãºeneascã.

Dosar nr. 12.770/1920. Se solicitã ca membrilor Orchestrei orãºeneºti sã li se acorde o zi liberã pe sãptãmânã.Dosar nr. 12.927/1920. Primãria oraºului recomandã ca, o datã pe sãptãmânã, sã li se dea zi liberã

instrumentiºtilor.Dosar nr. 12.396/1920. Orchestra orãºeneascã a fost folositã în ultimii 2 ani fãrã a se respecta statutul de

funcþionare a acesteia.Dosar nr. 770/1920. Se fac plãþi în valoare de 150 lei pentru copierea notelor ºi 50 lei pentru reparaþia

trompetei.Dosar nr. 09.162/1920. Membrii Orchestrei orãºeneºti cer reducerea orelor de serviciu.Dosar nr. 20.633/1920. Societatea filarmonicã cere aprobarea pentru repartizarea combustibilului necesar.Dosar nr. 17/1921. Se aprobã un concediu de 3 sãptãmâni dirijorului Paul Richter pentru a pleca la Viena în

vederea angajãrii unor noi instrumentiºti pentru Orchestra orãºeneascã.Dosar nr. 7735/1921. Orchestra orãºeneascã cere Primãriei ca turneul de trei luni al trupei maghiare Szabó

sã se aprobe numai dacã se va angaja, pentru reprezentaþii, Orchestra orãºeneascã.Dosar nr. 8271/1921. Primãria municipiului mulþumeºte Orchestrei orãºeneºti pentru concursul dat

Filarmonicii din Târgu Mureº în concertul din 31 martie 1921. Dosar nr. 10.010/1921. Regimentul 23 Infanterie cere concursul Orchestrei orãºeneºti pentru serbarea din

12 iunie, în folosul orfanilor de rãzboi. Dosar nr. 10.206/1921. Se aprobã Orchestrei orãºeneºti suma de lei 2639, pentru concertul dat la serbarea

Regimentului 23 Infanterie, la „Cetate”. Dosar nr. 13.038/1921. La cererea Primãriei din Oradea se trimit statutele Orchestrei orãºeneºti din

Braºov.Dosar nr. 13.449/1921. S-a aprobat despãgubirea Orchestrei orãºeneºti cu lei 2.639, pentru participarea

acesteia la serbarea Regimentului 23 Infanterie, în favoarea orfanilor.Dosar nr. 13.877/1921. Membrii Orchestrei orãºeneºti cer scutirea concertelor lor de taxa de 10%. Dosar nr. 14.051/1921. Membrii Orchestrei orãºeneºti din Braºov cer, pentru 35 de persoane ºi soþiile lor,

permise pentru cãlãtorie cu 50%. Dosar nr. 14.419/1921. ªcoala Superioarã de Fete din Braºov cere în mod gratuit, concursul Orchestrei

orãºeneºti pentru balul din 27 august 1921, în vederea ajutorãrii internatului.Dosar nr. 13.398/1921. Librãria modernã din Sibiu cere concursul unor membri din Orchestra orãºeneascã

pentru concerte simfonice. Dosar nr. 20.201/1921. Membrii Orchestrei orãºeneºti cer un avans de 1/6 din salariul de bazã, ca la ceilalþi

angajaþi.Dosar nr. 21.566/1921. ªcoala de muzicã din Tg. Mureº solicitã concursul unor membri din Orchestra

orãºeneascã din Braºov, în vederea concertului Filarmonicii de aici (29 decembrie 1921).Dosar nr. 3713/1922. Dirijorul Orchestrei orãºeneºti, Paul Richter, cere Primãriei Braºov sã intervinã

pentru aprobarea domicilierii în oraº a doi muzicanþi strãini.Dosar nr. 6.315/1922. Primãria municipiului cere Prefecturii aprobarea de a modifica paragraful 7b din

statutele Orchestrei orãºeneºti din Braºov.

189

Þara Bârsei


Dosar nr. 10.072/1922. Prefectura Braºov comunicã Primãriei aprobarea modificãrii statutelor Orchestreiorãºeneºti. (În anexã, în acest dosar, statutele respective din 1934, în limba maghiarã)

Dosar nr. 1296/1922. Decontul fondului muzical pe anul 1921. Disponibil la 31 decembrie 1921, lei10.832,44.

Dosar nr. 3688/1922. Ministerul de Interne cere soluþionarea urcãrii diurnelor pentru Orchestraorãºeneascã.

Dosar nr. 5612/1922. ªcoala de muzicã din Tg. Mureº cere pentru concertul Filarmonicii din 29 aprilie1922, patru muzicanþi.

Dosar nr. 8085/1922. Se aprobã 10 zile concediu medical, pentru S. Kortmann de la Orchestra orãºeneascã.Dosar nr. 9808/1922. Primãria hotãrãºte de a da 50 lei fiecãrui membru al Orchestrei orãºeneºti pentru

participare gratuitã la maialul „Lumina”. Dosar nr. 10.440/1922. Hotãrârea Prefecturii de a majora diurnele membrilor Orchestrei orãºeneºti din

Braºov, de la 60 cr. la 300 lei.Dosar nr. 11.064/1922. Se aprobã scutirea de taxã de 15% pentru Orchestra orãºeneascã ca participantã la

Congresul profesorilor de geografie ce va avea loc în sala „Apollo”, la 26-27 iulie a.c.Dosar nr. 11.359/1922. Primãria municipiului Braºov trimite Subprefectului modificarea paragrafului 7b

din Statutul de funcþionare al Orchestrei orãºeneºti. Dosar nr. 20.288/1922. Se înainteazã Primãriei tabelul nominal cu membrii Orchestrei orãºeneºti, ca

supuºi strãini (în total 19). Dosar nr. 21.310/1922. Asociaþia membrilor Orchestrei orãºeneºti cere majorarea sporului de scumpete la

300 lei lunar (Nu se aprobã). Dosar nr. 21.058/1922. Se înainteazã tabelul copiilor membrilor Orchestrei orãºeneºti.Dosar nr. 6573/1922. Dirijorul Paul Richter de la Orchestra orãºeneascã raporteazã cã a cumpãrat un

contrabas în valoare de 3175 lei, în consecinþã cere achitarea sumei respective.Dosar nr. 5612/1922. Se iniþiazã o ºcoalã muzicalã a membrilor Orchestrei orãºeneºti pentru concertele de

Filarmonicã.Dosar nr. 220/1923. Dirijorul Orchestrei orãºeneºti, Paul Richter, cere majorarea unor salarii ale

instrumentiºtilor.Nr. 6666/1923. Se prezintã decontul fondului muzical pe perioada: 1. I. 1922-31. III. 1923, în valoare de

14930,21 lei.Dosar nr. 18882/1923. Hotãrârea Primãriei de a plãti Orchestrei orãºeneºti lei 2000 pentru participarea

acesteia la „Revista aviatorilor”.Dosar nr. 9068/1923. Dirijorul Orchestrei orãºeneºti cere aprobarea de a reangaja, pentru concertele de

promenadã, începând cu 1 mai, pe pensionarul Czerny.Dosar nr. 16251/1923. Dirijorul Orchestrei orãºeneºti, Paul Richter, solicitã repararea sãlii de repetiþie.Dosar nr. 23580/1923. Orchestra orãºeneascã cere plata de lei 628, pentru participarea acesteia la

reprezentaþia teatrului român din 21 noiembrie 1923. Dosar nr. 15455/1933. Primãria municipiului Braºov sisteazã participarea Orchestrei orãºeneºti, în mod

gratuit, la serbãrile asociaþiilor braºovene.Dosar nr. II/48, 1924. Societatea Filarmonicã din Braºov cere în mod gratuit 4 stânjeni de lemne de foc

pentru zilele de 13 ºi 15 februarie în vederea prezentãrii a douã concerte simfonice.Dosar nr. 1586/1925. Dirijorul Paul Richter depune decontul fondului muzical pe anul 1924.Dosar nr. 3369/1925. Primãria din Ocna Sibiului întreabã Primãria din Braºov dacã orchestra doreºte sã se

angajeze pe sezonul de varã, în staþiunea din localitate. Dosar nr. 7849/1925. Locþiitorul dirijorului, Fr. Kroupa, cere Primãriei 12-15000 lei pentru procurarea

notelor muzicale.Dosar nr. 5527/1927. Societatea Filarmonicã din Braºov cere Primãriei 100.000 lei pentru manifestãrile

muzicale ce vor fi date la Braºov ºi Sibiu în memoria compozitorului L. v. Beethoven.Dosar nr. 199/1929. Confirmarea lui Paul Richter ca director general de muzicã ºi a lui Fr. Kroupa ca

director de muzicã.Dosar nr. 2557/1929. Membrii Orchestrei orãºeneºti R. Malchold ºi I. Hahn cer ordonanþarea diurnei ce li

se cuvine.

190

Constantin Catrina


Dosar nr. 16112/1929. Dirigentul general Paul Richter cere aprobarea angajãrii violonistului HelmutWeigel ca supliment pentru muzica de promenadã.

Dosar nr. 14614/1929. Dirijorul P. Richter cere aprobarea pentru a cumpãra douã trompete cu câte 3000 leibucata.

Dosar nr. 18373/1929. Dirigentul general P. Richter cere aprobarea cumpãrãrii instrumentelor muzicale dejazz.

Dosar nr. 19702/1929. Dirigentul Kroupa cere aprobarea angajãrii pe timpul verii a muzicantului ErikHermann.

Dosar nr. 33644/1929. Violoncelistul Augustin Moldrik cere sã fie plãtit dupã calificarea lui.Dosar nr. 1583/1930, fila 8. Paul Richter certificã lui Martin Theiss, muzicant, cã a studiat armonia ºi este

perfect în arta instrumentaþiei pentru orchestre de fanfarã ºi de salon ºi cã este talentat pentru compoziþie.Dosar nr. 1583/1930, fila 21. Tabel nominal cu componenþa Orchestrei orãºeneºti.Dosar nr. 26204/1930. Ministerul de Interne anunþã prelungirea tuturor autorizaþiilor acordate strãinilor –

deci ºi membrilor Orchestrei orãºeneºti – de a sta în þarã pânã la 1 octombrie 1930.Dosar nr. 1583/1930, fila 36. Paul Richter solicitã un împrumut prin Banca „Albina”, dacã Primãria se

obligã a elibera o declaraþie prin care sã dovedeascã cã plata se va face direct cãtre bancã.Dosar nr. 1583/1930, fila 39. Paul Richter cere angajarea provizorie a lui ªtefan Koznaº din Lupeni ca

celist la Orchestra orãºeneascã, cu data de 1 noiembrie 1930.Dosar nr. 1583/1930. Paul Richter cere a se aproba, din fondul disponibil pentru muzica orãºenescã, suma

de 10.000 lei pentru cumpãrarea notelor moderne ºi 5.000 lei pentru cumpãrarea unei baterii „Jazzband” etc.Dosar nr. 1583/1930, fila 24. Herman Neumann, conform Statutului de organizare al Orchestrei orãºeneºti,

îndeplineºte onorific ºi funcþia de arhivar.Dosar nr. 9762/1930. Uniunea societãþilor culturale din ªchei roagã Primãria ca, pentru zilele de 17 sau 23

mai, sã se aprobe muzica.Dosar nr. 18116/1930. Primãria municipiului Braºov intervine la Direcþia Teatrelor ºi Operei Române sã

prelungeascã ºederea în þarã, pentru încã un an, a supuºilor angajaþi în orchestra orãºeneascã (urmeazã tabelulnominal).

Dosar nr. 6974/1931. Constantin Sassu, Aurel Precup ºi Paul Richter sunt invitaþi din partea Primãriei la oconsfãtuire având ca scop reorganizarea Orchestrei orãºeneºti.

Dosar nr. 12926/1932. Primãria municipiului solicitã Chesturii din Braºov prelungirea termenului deºedere în þarã a supuºilor strãini, angajaþi la Orchestra orãºeneascã.

Dosar nr. 1536/1932. Comisia Interimarã a Primãriei municipiului Braºov intervine, pe lângã MinisterulInstrucþiunii Publice ºi al Cultelor – Direcþia Generalã a Teatrelor, sã aprobe menþinerea persoanelor strãine cecompun Orchestra orãºeneascã pe considerentul cã aceºtia pot obþine cetãþenia românã.

Dosar nr. 21156/1932. Primãria municipiului Braºov se adreseazã Ministerului Justiþiei pentru a dispunerezolvarea obþinerii cetãþeniei române a 6 cehoslovaci, angajaþi de peste 20 ani în Orchestra orãºeneascã.

Dosar nr. 1536/1932. Direcþiunea Generalã a Teatrelor ºi Operelor acordã în mod cu totul excepþionalOrchestrei municipiului Braºov autorizaþie de a funcþiona în formaþiunea actualã.

Dosar nr. 1650/1933. Tabel nominal cu membrii componenþi ai Orchestrei oraºului, dirijatã de PaulRichter.

Dosar nr. 5229/1934. Paul Richter, director general al Orchetrei orãºeneºti, cere ca pentru concertele depromenadã care vor începe la 1 mai sã se majoreze numãrul membrilor orchestrei de la 18 la 27.

Dosar nr. 9906/1934. Se face intervenþie din partea societãþilor muzicale pe lângã Comisia Interimarã de anu suprima Orchestra oraºului.

Dosar nr. 2530/1934. Paul Richter, directorul general al Orchestrei orãºeneºti, cere ca în vedereaînceputului de concerte publice de promenadã sã se ordonanþeze suma de 10.000 lei pentru cumpãrarea notelormoderne.

Dosar nr. 16524/1934. Paul Richter, directorul Orchestrei orãºeneºti, cere ca pentru seria concertelor depromenadã sã se angajeze, în plus, noi instrumentiºti (flaut, trompetã, corn, trombon).

Dosar nr. 6310/1934. Paul Richter cere extinderea spaþiului pentru activitatea Orchestrei orãºeneºti dupãplecarea familiei Dimény.

191

Þara Bârsei


Dosar nr. 273/1935. Paul Richter solicitã Primãriei din Braºov completarea orchestrei cu încã 5 persoane,pe lângã cele 19. Ca salariu ar primi fiecare suma de 50 lei pentru fiecare concert de promenadã în perioada 15iulie-15 septembrie.

Dosar nr. 2999/1935. Conducerea sindicatelor artiºtilor instrumentiºti din România, Centrala Bucureºti,intervine la Primãria din Braºov pentru a nu desfiinþa orchestra municipalã ºi a o include în bugetul anuluifinanciar 1935.

Dosar nr. 273/1935. Decizia Ministerului de Interne: Avându-se în vedere situaþia financiarã amunicipiului, urmeazã ca Orchestra oraºului sã fie desfiinþatã, putând a fi înlocuitã cu succes de alte orchestremuzicale.

Anexa 1Tablou de membrii Orchestrei orãºeneºti Braºov

1. Richter Paul – director general de muzicã România2. Kroupa Francisc – director de muzicã România3. Gerstner Erhard – corn de vânãtoare Cehoslovacia4. Weigel Francisc – vioarã Cehoslovacia5. Schramet Carol – fagot, clarinet România6. Tehul Iosif – flaut, pian Cehoslovacia7. Moldrick August – violoncel România8. Kubat Venþel – contrabas, trâmbiþã Cehoslovacia9. Haild Iosif – vioarã, pian, sonerie (percuþie) Austria10. Hess Iosif – clarinetã Cehoslovacia11. Zinke Anton – corn, vioarã, sonerie (percuþie) România12. Neumann Hermann – corn de vânãtoare Cehoslovacia13. Kroschovitz Francisc – contrabas, trâmbiþã Jugoslavia14. Roshorn Anton – vioarã, trâmbiþã Cehoslovacia15. Fink Martin – trombon România16. Krauss Francisc – vioarã, clarinet Cehoslovacia17. Rehm Ferdinand – bascornet, trombon, saxofon Austria18. Schromek Arnold – hoboe (oboi), clarinet România19. Rohrbach Ioan – violoncel, trombon Austria20. Solle Vladimir – violã, corn Cehoslovacia21. Vavra Ioroslav – vioarã, trâmbiþã Cehoslovacia22. Fischer Carol – corn de vânãtoare, vioarã Cehoslovacia23. Ritschel Iosif – hoboe (oboi), clarinet, saxofon Cehoslovacia24. Macholf Robert – vioarã România25. Rauner Iosif – flaut România26. Theiss Martin – corn de vânãtoare România27. Lutsch Victor – vioarã, trâmbiþã România28. Vacant

Braºov la 21 iulie 193015

192

Constantin Catrina

15 Ibidem, Dosar nr. 18116, 1930, fila 21.


Anexa IIDomnule Primar,

Nevoile neînduplecabile mã constrâng de a mã adresa Domniei Voastre cu urmãtoarea meacerere respectuoasã.

Ca introducere, cu onoare menþionez, cã salariul unui ºef de muzicã dotat, conform obiceiurilorvechi de dinaintea rãzboiului, n-a fost mare, totuºi i-a dat posibilitatea ºefului de muzicã sã facã anual o cãlãtorie de studii la Viena spre a cunoaºte muzica cea nouã, de a o procura pentru muzicaorãºeneascã.

Astãzi acest salar nu ajunge nici mãcar pentru satisfacerea nevoilor de primã necesitate, pentru cã:Sunt nevoit a menþine o camerã separatã din locuinþa mea pentru circulaþia oficialã ca birou, ºi

s-o încãlzesc în timp de iarnã;Sunt constrâns în exerciþiul funcþiunei mele sã am un exterior bine îngrijit – haine ºi albituri de

corp alese, într-o mãsurã mai largã decât celelalte ocupaþiuni;La baluri, la petreceri ºi aranjamente de binefacere trebuie sã mã conform cerinþelor sociale,

trebuie sã consum ceva în timpul nopþii, trebuie sã contribui la chetele ce se fac, aºa încâtretribuþiunea mea dupã aceste ocaziuni se ºi cheltuieºte, ba chiar se întrece de multe ori, fãrã ca sã mãpot eschiva de sub aceastã obligaþie socialã fãrã a-mi micºora prestigiul de reprezentare;

Motivat cere oraºul ca ºeful ei de muzicã sã aibe pregãtire academicã ºi implicit o culturã vastãgeneralã. Multilateralitatea obligaþiunilor ce mi se impun actualmente faþã de vremurile mai dedinainte au crescut în mod considerabil, fiind proeminente în ce priveºte muzica serioasã ºi veselã, ºicu atât mai grav cu cât legile mã silesc sã lucrez cu un personal puþin pregãtit, contrar trecutului cândefectul în muncã a fost consideraþiunea principalã ºi nu aparenþã de Stat, – toate aceste împrejurãrisunt temeinice pentru motivul de a putea declara pe ºeful muzicei ca „specialist” cel puþin atât detemeinice ca la multe alte posturi.

Faptul cã eu ca ºi componist ºi dirigent am fost pus în faþa obligaþiunilor grele muzicale înCehoslovacia, Austria ºi Germania – poate fi valoare idealã numai pentru oraºul nostru însã cuînsemnãtate ºi pentru muzica româneascã întrucât am executat, dirijând în repetate rânduri muzicaromâneascã, de ex. la Dresden etc., fãcându-i propaganda cea mai aprigã.

Din anexele 3 foi de salar se poate vedea, cã la 10 iulie am primit lei 9253, la 1 august 9035 ºi la 1 septembrie 1930 lei 5561 – plus o reþinere de 2000 pentru Casa de Economie din care am fãcutîmprumutul spre a avea din ce acoperi o parte din spesele pentru operaþiunea gravã a soþiei mele,neavând alte mijloace materiale.

Din sumele de mai sus reiese cã este o imposibilitate de a conduce în mod corespunzãtor oinstituþie de artã cu 27 angajaþi (specialiºti), de a avea încãperi de locuit potrivite ºi în plus de aîntreþine încã o familie din 5 capete. De fapt la nici o orchestrã din lume nu este diferenþa atât de micãîntre ºeful muzicii ºi între membrii orchestrei ca la muzica noastrã.

În baza motivelor arãtate mai sus, cu onoare vã rog sã binevoiþi a dispune încadrarea mea întrespecialiºti pentru anul 1931.

Primiþi, vã rog, Domnule Primar, asigurarea deosebitului meu respect ce vi-l pãstrez.

Braºov, 15 septembrie 1930 Paul Richter,Director general al Orchestrei orãºeneºti Braºov16

193

Þara Bârsei

16 Ibidem, Dosar nr. 1583, 1930, fila 27.


Primãria Braºov rãspunde urmãtoarele:Dlui Paul RichterDirector general al orchestrei orãºeneºti

Ca rãspuns cererei Dumneavoastrã pentru înaintarea în salar, avem onoare a vã face cunoscutconform cu avizul dat ºi de Comisiunea pentru Propuneri de Numiri ºi Înaintãri, cã în bazadispoziþiunilor legale actualmente în vigoare, cererea Dvoastrã nu se poate satisface.

Ordonanþa Ministerului de Interne Nr. 5200-930/înreg. la Primãrie sub Nr. 28767 în 23/X a. c.dispune categoric cã „pânã la noi dispoziþiuni, sub nici un motiv, sã nu se mai facã nici un fel deînaintare a funcþionarilor”.

În afarã de acest motiv, nici în baza normelor de salarizare stabilite pentru personalul orchestreiorãºeneºti prin hotãrârea Primãriei Nr. 34800/929, nu vi se poate încã acorda o mãrire a salariuluibugetar, pentru cã în acea hotãrâre se dispune cã avansarea dintr-o clasã, resp. grad la altul superior,se poate face numai dupã un stagiu de cel puþin 5 ani într-o clasã. Or Dvoastrã sunteþi actualmente îngradul V cl I cu salariul de bazã de lei 1350 lunar de la data de 1 ianuarie 1927 (de 4 ani), deci încã nuaveþi împliniþi 5 ani receruþi spre a putea fi înaintat în gradul urmãtor de salarizare.

Din ºedinþa Delegaþiei Consiliului municipal.Braºov, 3/XI 193017

Anexa IIIBraºov, 22 August 1931Domnule Ministru,

Avem onoarea a Vã ruga sã binevoiþi a interveni la Ministerul Instrucþiunii Publice ºi al Cultelor,Direcþia Generalã a Teatrelor, pentru a aproba menþinerea persoanelor din care se compune orchestraorãºeneascã a Municipiului Braºov, deoarece dupã cum se vede din tabelul general nominal alãturat,toþi membrii acestei orchestre sunt stabiliþi de un numãr îndelungat de ani în þarã ºi au fãcut cererepentru naturalizare, întrunind condiþiile pentru a obþine cetãþenia românã. De altfel, membrii acesteiorchestre fac parte din personalul bugetar al Primãriei, având drepturi câºtigate, iar o eventualãlicenþiere a lor, în afarã de faptul cã ar expune Primãria acestui municipiu la plãtirea de însemnatedaune, pe care membrii orchestrei le-ar putea obþine pe cale judiciarã, ar descompune aceastãorchestrã, care este o falã municipiului nostru, în aºa mãsurã, încât ar curma dintr-odatã rezultateleunei activitãþi rodnice de aproape o jumãtate de veac.18

Résumé

L’étude met en évidence une partie de l’activité de longue durée de l’Orchestre de la

ville/Stadtkapelle de Brasov, qui a débuté au XVIII-ème siècle. A son pupitre, se sont affirmés, le long

du temps, plusieurs chefs d’orchestre: Samuel Abraham, Michael Kaspar, Fr. Roseri, Karl Weywar,

Johann Mysliwecek, Michael Ziemmermann, Anton Brandner et Paul Richter.

L’orchestre dirigé par le musicien Paul Richter (1875-1950) – compositeur, chef d’orchestre et

professeur – a constitué le noyau initial de la formation Kronstädter Philarmonische Gesllschaft

194

Constantin Catrina

17 Ibidem.18 Ibidem, Dosar nr. 1536, 1932 (Concept pentru o adresã oficialã) ce urma a fi expediatã Ministerului de Interne, Direcþiei

Generale a Teatrelor Bucureºti.


(1878). Dans les années 1918-1935, cet orchestre s’est fait remarqué non seulement par une riche

activité de concerts, mais aussi par des participations directes aux divers programmes de la

communauté de la ville: fondations de charité, écoles, bals et noces, processions funèbres, concerts

de promenade etc.

Pour faire connaître en détail la vie interne et de concert de cet orchestre, l’étude est complétée

par le résumé de 90 documents, qui se trouvent aux Archives de l’Etat, dans le Fonds de la Mairie de

la ville de Brasov.

Grâce à ses qualités de compositeur, de chef d’orchestre et de manager ingénieux, Paul Richter a

réussi d’obtenir la collaboration de certains chefs d’orchestre prestigieux et de musiciens reconnus

mondialement, tels George Enescu, Edwin Fischer, Richard Strauss, Karl Straube, Dohány Ernö,

Fritz Heitmann, Béla Bartók etc. Ces rencontres ont imprimé à la vie musicale de Brasov une

ascension à part, et l’Orchestre de la ville/Stadtkapelle sera toujours présente dans l’histoire de la

musique de Brasov.

195

Þara Bârsei


Claudia POP

MELOSUL POPULAR – SURSÃ INEPUIZABILÃ DE INSPIRAÞIEÎN CREAÞIA LUI TIBERIU BREDICEANU

Poate n-ar fi total lipsit de utilitate sã se reaminteascã cã muzica clasicã româneascã îºi are sursade inspiraþie în vechea muzicã popularã româneascã. ªcolile componistice importante au apãrut însecolul al XIX-lea în Moldova, acolo unde îºi desfãºurau activitatea Gavriil Musicescu, CiprianPorumbescu, Eusebie Mandicevschi, ºi în Transilvania ºi Banat, acolo unde creau Gheorghe Dima,Iacob Mureºianu ºi Tiberiu Brediceanu.

Adevãrata muzicã de inspiraþie folcloricã precum ºi tonalitãþile modale ale muzicii bizantine,eliberate de influenþele sonore ºi ritmice proprii ºcolilor componistice romantice din Germania ºiFranþa, pãtrund, la sfârºitul secolului al XIX-lea ºi începutul secolului al XX-lea, odatã cu înfiinþareaCoralei „Carmen”, o societate muzicalã preocupatã de creaþiile cu adevãrat valoroase. În acest cadruîºi încep activitatea D. G. Kiriac ºi George Cucu.

Odatã cu începerea celui de-al Doilea Rãzboi Mondial ia fiinþã aºa-numita „generaþie afrontului”, care a purtat pecetea criteriilor ºi principiilor fixate de George Enescu, incluzând înrândurile ei talente componistice cum au fost Mihail Jora, Mihail Andricu, Sabin Drãgoi, DimitrieCuclin, Marþian Negrea, Constantin Dimitrescu.

Urmaºii „generaþiei frontului” au contribuit deopotrivã la perfecþionarea ºcolii româneºti. Eisunt Paul Constantinescu, Sigismund Toduþã, Zeno Vancea, Ion Dumitrescu ºi GheorgheDumitrescu, Alfred Mendelsohn, Constantin Silvestri, Tudor Ciortea, Theodor Rogalski, fiindurmaþi de Tiberiu Olah, ªtefan Niculescu, Aurel Stroe, Anatol Vieru, Dumitru Capoianu, PascalBentoiu, Theodor Grigoriu, Felicia Donceanu, Carmen Petra Basacopol, Cornel Þãranu ºi, ulterior,Nicolae Brânduº, Liviu Glodeanu, Mihai Moldovan, Octavian Nemescu, Corneliu Cezar, AdrianIorgulescu, Dan Dediu º.a.

Am amintit aproape întreaga ºcoalã componisticã româneascã cu adevãrat valoroasã. Stilul decreaþie al acesteia este divers, plecând de la mijloace de expresie prezente în muzica occidentalã,luate ca tezã, pânã la cele întâlnite în muzica popularã, luate ca antitezã, ajungând astfel la o sintezãoriginalã. Creaþiile compozitorilor români s-au desãvârºit sub extraordinarul îndemn al istoriculuiNicolae Iorga: „Viaþa este un dar, restituiþi-l cu respectul cuvenit ºi deplina recunoºtinþã”.

Prima companie româneascã de operã se datoreazã însã lui George Stephãnescu. Începând din1885, ea a funcþionat ca o secþie a Teatrului Naþional. Din pãcate, fiind lipsitã de un sprijin materialoficial, aceastã companie ºi-a încetat activitatea în 1902. Companii particulare, înfiinþate de elevi ailui George Stephãnescu, dar ºi datoritã unor cântãreþi de renume, români ºi strãini, au întreþinut însãpasiunea publicului pentru arta liricã. Înfiinþarea, în 1919, a „Societãþii lirice” care, doi ani mai târziu, trecând sub ocrotire financiar-statalã, a devenit Opera Românã, marca sfârºitul unei etape ºi,totodatã, începutul unei activitãþi stabile. Spectacolul inaugural al noii instituþii a fost el însuºi uneveniment deosebit, la 20 decembrie 1921, cu opera Lohengrin de Wagner, sub bagheta lui GeorgeEnescu. Jean Athanasiu, George Folescu, George Niculescu-Basu, Emilia Gutzianu, FloricaCristoforeanu, Traian Grozãvescu, Viorica Ursuleac, Margareta Metaxa, Marta Cebotari, ConstantinStroescu, Dimitrie Onofrei sunt doar câþiva dintre soliºtii români care erau interpreþii spectacolelorromâneºti. Eforturile artiºtilor lirici de a da formã concretã unui teatru de operã au fost susþinute decompozitori importanþi, creatori ai muzicii unor spectacole de operã. Printre ei: Eduard Caudella,Constantin Dimitrescu, Tiberiu Brediceanu, Mihail Jora, Paul Constantinescu. Succesul s-a datorat ºi unor mari dirijori ca George Georgescu, Ionel Perlea, Alfred Alessandrescu, Egizio Massini, JeanBobescu º.a.

196

Claudia Pop


O atenþie deosebitã a fost acordatã ºi creaþiei româneºti, care a cunoscut o remarcabilãdezvoltare datoritã creaþiei unor compozitori precum George Enescu, Gheorghe Dumitrescu, AlfredMendelsohn, Zeno Vancea, Mircea Kiriac, Cornel Trãilescu, Laurenþiu Profeta º.a. Noul local alOperei Române, ridicat în 1953, a oferit un cadru mai somptuos unei activitãþi deja existente ºideosebit de bogate.

Astfel, în perioada la care facem trimitere, existã un raport foarte bine definit între idealurilecomponistice ºi interesele manifestãrii unei ºcoli cu adevãrat româneºti de compoziþie. ªi aceastean-ar fi complete dacã nu am face referire la crezul exprimat al lui Tiberiu Brediceanu: „Cunoaºterea,pãtrunderea ºi asimilarea desãvârºitã a folclorului naþional, a muzicii noastre poporale. ªi ceîmprejurãri dã muzicii timbrul, coloritul, caracterul specific naþional? Motivul naþional – princolectarea, fixarea pe note ºi armonizarea muzicii noastre populare”1. Altfel spus, ºcoalacomponisticã româneascã bazatã pe existenþa unui corp de doctrine, a unui curent de sorgintefolcloricã, diferenþiatã clar de ceea ce precede ºi de ceea ce urmeazã, ar fi punctul de plecare alprezentului referat.

Astfel, Tiberiu Brediceanu (2 aprilie 1877-19 decembrie 1968, n. Lugoj, d. Bucureºti) a fost uncompozitor ºi folclorist român, fratele lui Caius Brediceanu, fiul lui Coriolan Brediceanu ºi tatãl luiMihai Brediceanu. A studiat muzica la liceul din Blaj, s-a licenþiat în Drept la Cluj. A participat laînfiinþarea Teatrului Naþional, Conservatorului ºi Operei Române din Cluj (al cãrei director a fost). Înpoliticã a fost membru al Partidului Naþional-Þãrãnesc ºi deputat în 1919-1920. A fost ºi membrucorespondent al Academiei Române, preºedinte al Conservatorului „Astra” din Braºov, director alBãncii „Albina”, sucursala Braºov. Folclorist pasionat, a cules peste 2.000 de melodii populare, înspecial bãnãþene ºi maramureºene.

Aºa cum sursa ne indicã2, printre compoziþiile sale se numãrã:w Aurora, vals pentru pian, 1900w Hora pentru pian, 1902w Transilvania, Banatul, Criºana ºi Maramureºul în port, joc ºi cântec, devenitã apoi România

în port, joc ºi cântare, 1905w La ºezãtoare, scene lirice, 1908w Seara Mare, scene lirice, 1924w La seceriº (icoanã de la þarã într-un act), 1936.

Lucrãri de muzicologie ºi folclor:

wMelodii populare româneºti din Maramureº

wMelodii populare româneºti din Banat

w Poemul coregrafic

w Doine ºi cântece româneºti pe teme poporale

wMuzica ºi compozitorii români ai Transilvaniei

La Tiberiu Brediceanu, melosul popular este un fenomen de ansamblu, este cãutarea unor noidrumuri pentru aspiraþiile creatoare, iar metodele prin care le culege sunt expedientele stilistice,formule care nu afecteazã fondul. ªi iatã-ne aºa în faþa formei de doinã, pe care compozitorul TiberiuBrediceanu o utilizeazã foarte frecvent în scrierile sale melodice, fiind parte integrantã, autenticã ºispontanã a acestuia. O tradiþie în alcãtuirea oricãrui studiu cere sã se caute modalitatea de a descoperifilonul de pornire din creaþia popularã literarã. Astfel, se ºtie cã înclinaþia spre creaþie ºi spre frumos a

197

Þara Bârsei

1 Tiberiu Brediceanu, Scrieri, Bucureºti, Ed. Muzicalã, 1976.2 Wikipedia Free Encyclopedia.


poporului nostru s-a manifestat din cele mai vechi timpuri, în toate domeniile ºi în cele mai variateforme: în muzicã, dans, prelucrarea materialelor, arhitecturã, literaturã. Cusãturile, broderiile,sculptura în lemn sau piatrã, construcþiile, dansul popular ºi altele sunt tot atâtea cãi de exprimare agustului pentru frumos, armonie, eleganþã.

Acea formã a culturii populare al cãrei mesaj se transmite cu ajutorul cuvântului alcãtuieºte ceeace se numeºte folclor literar. Acesta este o adevãratã sursã de cunoaºtere atât a obiceiurilor ºitradiþiilor, miturilor ºi credinþelor strãvechi, cât ºi a înþelepciunii poporului nostru. Bogãþia tematicã a folclorului literar reiese din multitudinea ºi complexitatea speciilor literare.

De-a lungul timpului, creaþia folcloricã, fie ea în versuri sau prozã, a cunoscut ºi dezvoltatnumeroase specii: bocetul3, cântecul4, strigãtura5, balada popularã6, basmul7, snoava8 sau legenda9.

Din genul liric fac parte: doina (cu diferitele sale forme: de dor ºi de dragoste, de jale ºi revoltã,de haiducie, iobãgie, cãtãnie, înstrãinare etc.); bocetul, cântecul de leagãn, cântecul satiric,strigãturile.

Genul epic – în versuri – cuprinde: balada sau cântecul bãtrânesc, poezia obiceiurilor (urãri deAnul Nou sau versuri inspirate de momentele importante din viaþa omului, cum sunt botezul, nunta,înmormântarea).

În prozã, speciile cele mai rãspândite sunt: basmul, snoava, legenda. Teatrul popular cuprindejocurile minunate cu mãºti (þurca, brezaia, capra).

Motive poetice care au dobândit o structurã specific româneascã în folclorul nostru literar sunt:motivul doinei10 ºi al dorului, motivul erotic al zburãtorului, motivul comuniunii dintre om ºi naturãºi motivul jertfei zidirii. Despre valoarea ºi preþuirea doinei de cãtre poporul nostru stã mãrturiefaptul cã a fost creat un cântec despre cântec, o doinã despre doinã.

Un cântec de leagãn din Transilvania vorbeºte despre geneza doinei, care pare a fi tot aºa vecheca ºi cântecul de leagãn: „Doina din ce s-o fãcut?/Dintr-o gurã de mic prunc;/L-o lãsat maicadormind,/L-o aflat dinã zicând ...”

Dorul, sentiment complex ºi greu de definit, cu o bogãþie de sensuri care fac intraductibilcuvântul în alte limbi, constituie, de asemenea, un motiv specific creaþiei lirice a poporului nostru.Cuvântul „dor” vine din latina popularã, unde „dolus” (dolere „a durea”) însemna „durere”; dar nusemnificã numai dorinþã amestecatã cu durere, ci o complexitate de sentimente în care se împletescjalea cu iubirea, nostalgia ºi durerea despãrþirii cu amintirea unui trecut fericit, tristeþea ºi aºteptareachinuitoare, speranþa ºi certitudinea fericirii. Motivul dorului e prezent în aproape întreaga liricãpopularã. Se confundã cu persoana iubitã ºi se extinde asupra tuturor. Modul principal de expunere, a

198

Claudia Pop

3 bocetul – poezie liricã popularã de jale, ocazionatã de ritualul înmormântãrii – când se cântã, se boceºte, adeseori prinimprovizaþii de moment, rememorându-se momente din viaþa defunctului ºi exprimând durerea celor apropiaþi.

4 cântecul – specie a genului liric ce comunicã spontan ºi familiar o mare varietate de sentimente. Poate fi de leagãn, dedragoste, satiric, etc. Dacã este însoþit de melodie, cântecul poartã denumirea de romanþã ºi, în aceastã formã, se bucurã deo mare circulaþie. Au scris „cântece” mai ales G. Coºbuc ºi O. Goga.

5 strigãtura – poezie popularã scurtã, de obicei un catren, rostitã în timpul dansului, cu funcþii diferite: marcheazã ritmuldansului sau succesiunea miºcãrilor, satirizeazã defecte morale sau fizice.

6 balada popularã – este o poezie epicã în care se povestesc, de obicei cu elemente fantastice, întâmplãri deosebite dintradiþia istoricã ºi legendarã a poporului.

7 basmul – este o creaþie epicã în prozã, cu acþiune liniarã ºi conflict simplu, care exprimã lupta dintre bine ºi rãu ºi reflectã înmod fabulos, cu participarea unor personaje supranaturale, realitatea vieþii. Basmele sunt un puternic izvor de inspiraþiepentru literatura cultã, iar unii scriitori au creat basme culte dupã model popular: Al. Odobescu, I. Creangã, M. Eminescu, I. Slavici.

8 snoava – este o povestire popularã de micã întindere, cu caracter anecdotic sau satiric. Personajele tipice în snoaveleromâneºti sunt Pãcalã ºi Tândalã. Alteori, personaj al snoavei este leneºul, omul rãu, femeia gâlcevitoare. În unele snoaveeste vorba despre moarte sau diavol, pãcãliþi de om.

9 legenda – este o creaþie popularã în versuri sau în prozã, în care se dau explicaþii fantastice unor fenomene naturale, sepovestesc fapte istorice cu intervenþia miraculosului sau a inovaþiei poetice.

10 doina – este un cântec mereu supus improvizaþiei. Cântecul doinei are rolul de a „mângâia” în momentele de restriºte, apareîn refrenul diferitelor forme ale acestei bogate creaþii folclorice. Poate fi popularã sau cultã, de dragoste, de leagãn etc.


dorului în doinã este, cel mai adesea, descrierea. Prozodia textului unei doine în general este datã demãsurã 7-8 silabe, rimã împerecheatã ºi monorimã, iar ritmul este trohaic.

S-a vãzut cum, în activitatea sa muzicalã, compozitorul Tiberiu Brediceanu a avut un contact viu cu folclorul, efectuând culegeri pe teren, îmbibându-se de intonaþiile ºi întreaga atmosferã acântecului nostru popular. Una din remarcile de ordin stilistic ce se cer, însã, imediat aduse este aceeacã lumea melodicã în care Tiberiu Brediceanu se scaldã, ca urmare a studierii folclorului, este ceadiatonic-modalã sau – mai precis – cu precãdere diatonicã. Inspiraþia din cântecul vechi, de doinã, îlsitueazã într-o ambianþã a sistemelor modale care coboarã pânã la pentatonie sau substratulpentatonic ºi chiar pânã la formaþiunile prepentatonice. Doina Stãncuþei din opera La seceriº esteclãditã pe o idiomã tetracordalã de facturã cromaticã, având succesiunea intervalicã ton-semiton-ton(în mers ascendent). Lumea melodicã diatonicã a acestei doine cunoaºte „alunecãri” (în acelaºi sens),intervenþia notelor mobile, ca ºi a altor formaþiuni cromatice de esenþã modalã.

Concomitent apare necesitatea de a arãta ºi locul armoniei în aceastã ambianþã modal-diatonicãcu momente cromatice. Va fi suficientã cercetarea modului de armonizare a unei cadenþe modale dincele mai simple: la minor – mi major.

Astfel, în modul eolic pe la, relaþia treptelor IV-I, constituind înlãnþuirea re#-la sau, prinintermediul notelor de pasaj, tetracordul la-si-do-re#, constituie una din frecventele cadenþeîntrebuinþate în armonia modalã. ªi astfel, în prima parte, încheierea secþiunii introductive lente seproduce prin intermediul cadenþei mai sus amintite (m. 16-17), dar rezolvatã cu ajutorul treptelor IVcare, apoi, devin treapta II, având alterate cvarta (suitor) ºi sexta (suitor). Totul se varsã în acordultreptei a V-a. De remarcat ambiguitatea alterãrii treptei a IV-a, unde re diez se rezolvã pe nota mi dincadrul acordului final.

Fenomenul este preluat din anumite reminiscenþe romantice de sorginte autohtonã prezente încreaþiile înaintaºilor ardeleni ca Gheorghe Dima sau Iacob Mureºianu. Exemplul oferit aratãconvingãtor cã întreaga armonizare a lucrãrilor compozitorului este una modalã, iar cromatizãrilepropuse adesea nu fac decât sã întãreascã ºi sã coloreze aceastã tentã. Cât priveºte relaþia analizatã,aceasta pare a forma o adevãratã idiomã armonicã ce se poate detecta în mai multe lucrãri, fie în starea

199

Þara Bârsei


deja arãtatã, fie prin nerezolvare. Oricum, ea poate dobândi valoarea unui „personaj armonic” cu rolde stilemã a autorului. Este o dovadã peremptorie a ataºamentului pentru cântecul popular, iarmetodele de lucru prevalente sunt preluate din melosul popular. Aceleaºi transformãri care sã nualtereze sensul primar al melodiei date, aceleaºi divizãri în sensul unor „subiecte” imitativevoce-pian.

Partea finalã, allegro moderato, este ca o componentã care face joncþiunea cu folclorul autohtonardelenesc, unde caracterul doinit al temei prin manipularea ei în sens ciclic conduce evident spre untravaliu de tip figural-celular, în care elementele de torculus ºi porrectus aparþinãtoarecântecului-temã de la care se porneºte, sunt manipulate în spiritul variaþiei continue.

Lucrarea „Doina Stãncuþei” dovedeºte cu prisosinþã cã valenþele unui cântec folcloric

autohton sunt suficient de multe ºi expresive pentru ca în mâna unui maestru al condeiului muzical sã

genereze piese de valoare, pãstrând, în paralel, specificul naþional românesc.

200

Claudia Pop


Abstract

Tiberiu Brediceanu, a Master of the folk musical compositions, was preoccupied all his life to be close to the national Romanian spirit through the Doina, Bocet, Jocuri, Colinde, Strigãturi andCântece de leagãn. He promoted the whole atmosphere of our folk music, being well known as acollector into the different parts of the country, especially in Transylvania and Banat. The melodicworld of Brediceanu’s compositions is the diatonic-modal or – precisely – diatonic. He made modalharmonized pieces of the folk songs collected by him, keeping the primary sense of the originalmelody; the same musical divisions obtained „an imitative subject” for voice and piano.

201

Þara Bârsei


Petre-Marcel VÂRLANCONTRIBU!II LA CUNOAªTEREA COMPOZITORULUI BRAªOVEANTUDOR CIORTEABraºovul reprezintã matca de sim!ire ºi culturã – binecuvântat în istoria României ºi aneamurilor care convie!uiesc pe aceste meleaguri – din care au izvorât o seamã de mari muzicieni.Al!ii, precum Anton Pann ori Ciprian Porumbescu, au sorbit din preaplinul sãu ºi au nemurit prinlucrarea lor obºtea braºoveanã.Unul dintre cei care au vãzut lumina zilei ºi a colii scrise cu note muzicale la Braºov,aºternându-ºi apoi tot aici loc de veºnicã odihnã la umbra brazilor vãii ªcheilor, a fost Tudor Ciortea(28 nov. 1903-13 oct. 1982).În cele ce urmeazã ne-am propus sã portretizãm prin linii de esen!ã personalitatea creatoare aacestui fiu de seamã al Braºovului ºi al României.Încã din anii copilãriei, Tudor Ciortea a fost atras de muzicã, printr-o atentã ºi pasionatãîndrumare din partea mamei, ini!iatã în casa pãrinteascã ºi continuatã cu competen!ã apoi demuzicieni de seamã ai culturii muzicale na!ionale ºi universale în mediul gimnazial, liceal ºiuniversitar.Dupã cum afirmã în notele memorialistice1, în compozi!ie a pornit pe o potecu!ã, în deceniul altreilea, când caietul de exerci!ii dupã „excelentul Tratat” – cum îl apreciazã chiar compozitorul – allui Ludwig Thuille a constituit „un prim îndemn spre compozi!ie”. Tudor Ciortea mãrturiseºte cum,prin 1920, a „îndrãznit” sã creeze mici lucrãri, ca lieduri ºi piese pentru pian.2Între 1924 ºi 1927, fiind student la Universitatea din Bruxelles, a „pus pe note un stoc mãriºor demuzicã”3, în care rãzbãtea dorul de !arã, într-o manierã care, fãrã sã-ºi dea seama atunci, constituia„un început firav” al stilului sãu de a scrie o muzicã româneascã. Era un început „ca orice pionier,[…], singuratec ºi prea încrezãtor în for!ele proprii”. Fa!ã de primele încercãri, din timpul liceului,care erau „copii aproximative ale romanticilor germani (îndeosebi Schumann)”, compozi!iilerealizate în Belgia erau „mai mult improviza!ii la pian, ivite dintr-o nestãvilitã fantezie a tinere!ii”4.Acestea erau: Impresii de la !arã – ecouri ale momentelor din copilãrie petrecute în Cojocna (Cluj),satul bunicului Todor Ciortea, Preludii ºi o sonatã numitã de autor Nostalgica, din cauza dorului depatrie care îl mãcina ºi care trecuse în sunetele ei, toate aceste lucrãri nepãstrându-se. Abia la Paris seprezintã ca un poten!ial creator, una dintre aceste lucrãri – Joc !igãnesc (prezentatã în 1926) –rãmânând pânã astãzi în repertoriul pianistic, mai ales cel ºcolar, alte douã fiind lieduri pe versuri deOctavian Goga ºi Vioara Ciordaº.Întors în !arã, a urmat o pauzã destul de mare, în care ºi-a adunat for!ele: „Mi-am reciclat, cum sespune astãzi – cunoºtin!ele tehnice ºi am pornit din nou la drum, un drum mai neted, pe care ammarcat, într-un ritm destul de strâns – itinerarul propriei mele aventuri în lumea crea!iei muzicale”–relateazã compozitorul5.Martor al realitã!ilor na!ionale ardeleneºti ale începutului de secol XX, Tudor Ciortea a adoptatfiresc folclorul românesc drept osatura esteticii crea!iei sale muzicale. T. Ciortea a parcurs nivelelerela!ionãrii cu folclorul, transgresându-le atât în plan cronologic, vertical, în etapele devenirii opereisale, cât ºi orizontal, în aceeaºi lucrare, în momentele devenirii piesei considerate individual.

202

Petre-Marcel Vârlan

1 Interviu pentru televiziune (21 februarie 1971), transcriere în: T. Ciortea, Permanen!ele muzicii (edi!ie, prefa!ã ºi note deIleana Ra!iu), Bucureºti, Ed. Muzicalã, 1998, p. 148.2 Despina Petecel, Compozitorul Tudor Ciortea, în „Muzicienii noºtri se destãinuie”, Bucureºti, Ed. Muzicalã, 1990, p. 96.3 Vezi nota 1.4 Ibidem.5 Ibidem.


Diferite genuri ale crea!iei sale au constituit laboratorul prefacerilor pe etape ale esteticului ºilimbajului muzical. În perioada citatului folcloric ºi a crea!iei în spirit folcloric, plasatã între 1947 ºi1953, lucrãrile pentru pian ºi cele dedicate viorii ºi violoncelului, ca ºi cele pentru forma!ii camerale,precum Cvartetul de coarde nr. 1 ºi Trio pentru vioarã, violoncel ºi pian, la care se adaugã lucrareapentru orchestrã simfonicã Suita maramureºeanã, au constituit mediul formãrii componistice. Înaceastã perioadã s-au manifestat ºi tendin!e colaterale, care îmbinã reminiscen!e neo-romantice, încare aflãm ºi trãsãturi ale liedului lui G. Dima, cu linia modal-folcloricã – în liedurile pe versurieminesciene.Abia dupã aceastã perioadã a avut loc un salt stilistic deosebit, inaugurat de liedul Umbra(1955), dar neanun!at de Cvartetul de coarde nr. 2 (1954) sau de Balada pentru violoncel ºi pian(1955). Ba chiar sunt piese – precum Cvintetul de coarde ºi pian (1957) sau chiar în mult mai târziuloctet Din isprãvile lui Pãcalã (1961) – în care se fac resim!ite reverbera!ii stilistice, de intensitã!idiferite, ale etapei precedente. Genul cameral instrumental ºi cel simfonic apar ca mai ponderate înpreluarea nivelului pe care estetica ºi limbajul muzical îl atinseserã în genul liedului. O men!iuneaparte se cuvine sã facem aici Concertului pentru orchestrã de coarde (1958), care reprezintã oturnurã neo-clasicã a compozitorului, într-un moment în care – în crea!ia româneascã – se manifestaacest curent. Trebuie sã arãtãm, totuºi, cã nici genul liedului nu relevã o produc!ie cu un stil unitar.Compozitorul avea capacitatea de a-ºi modela limbajul dupã tematica abordatã, producând fluctua!iiîn planul esteticii ºi limbajului muzical. În acest context, cele Trei cântece pe versuri de Li-Tai-Pe(1957) fac rapel – în anumite aspecte – la elemente stilistice anterioare celor Trei ghicitori (1956). Dar, dincolo de aceste diferen!ieri inerente, în aceastã perioadã a deceniului 1955-1965,laboratorul principal de crea!ie devine genul liedului. De acum încolo, acesta devanseazã în planulestetic ºi al tehnicii componistice toate celelalte direc!ii ale crea!iei sale. Astfel, în 1955, când scrialiedul Umbra, într-un limbaj evoluat, cele Trei piese pentru pian (Elegie, Capriciu, Poveste),compuse în acelaºi an, manifestau un stadiu intermediar.Un nou schimb de ºtafetã în prefacerea stilisticã are loc în 1967, când ciclul pentru pian De-alecopiilor (1967) foloseºte serializarea, deschizând drumul unei lãrgiri considerabile a cadrului modal,pe drumul fãuririi sintezei serialismului modal. Genul liedului, care atinsese nivelul gândiriimuzicale geometrice încã din 1955, rãmâne în cadrul acestuia pânã la confirmarea serialã în liedulRoata (1976).În celelalte genuri, cvintete pentru suflãtori de alamã (1970) ºi cel pentru clarinet, coarde ºi pian(1972) ca ºi Varia!iunile pentru pian ºi orchestrã (1970) sau Concertul pentru clarinet ºi orchestrã(1972) se aflã într-un stadiu intermediar. În acelaºi timp, compozitorul îºi îndreaptã din nou aten!iacãtre etape stilistice vechi pentru a face o reluare contemporanã. În aceastã direc!ie apar Partitele nr.1 ºi nr. 2 pentru orgã (1973), lucrãri de orientare neo-preclasicã, în care îºi propune sã îmbine tehnicascriiturii organale preclasice cu modalismul folcloric românesc.Dupã aceasta urmeazã etapa pe deplin serialã, manifestatã de Cvartetul de coarde nr. 3 (1975),urmat de Cvartetul de coarde nr. 4 (1977) împreunã cu urmãtoarele, care afirmã serialismul modal,pânã la ultima lucrare, Sextet pentru suflãtori, violoncel ºi contrabas (aug. 1982). Dar se produc ºiacum divaga!ii de la acest nivel stilistic, prin cele 8 Madrigale pe melodii ale luthiºtilor spanioli dinsec. XV-XVI (1978), unde neo-modalismul atinge aria muzicalã ibericã, ca ºi prin suita pentruorchestrã de camerã Creangaiana (1980) ºi Simfonietta sylvanã (1980), lucrãri care reiau temacitatului. Apelãm din nou la statisticã pentru a detalia crea!ia sa muzicalã: în cele peste 111 deopusuri, aflãm 79 lieduri în formule variate, pentru solist ºi pian sau în diverse ansambluri camerale,alãturi de 14 lucrãri corale; între cele aproape 30 de piese pentru pian se aflã o sonatinã, 3 sonate ºi 4203

"ara Bârsei


suite pe teme folclorice. Dintre cele 44 de lucrãri camerale instrumentale, 17 piese sunt dedicateviorii, violei, violoncelului, contrabasului, flautului, clarinetului, trompetei, cornului ºi orgii. Întreacestea îºi aflã locul ºi cele cinci cvartete de coarde, octetul Din isprãvile lui Pãcalã ºi trei cvintete.Cantata de camerã Imnele Transilvaniei pentru soliºti, cor mixt ºi orchestrã de alãmuri, Suitamaramureºeanã pentru orchestrã simfonicã, Concertul pentru orchestrã de coarde, Passacaglia ºiToccata pentru orchestrã, Varia!iuni pentru pian ºi orchestrã pe o temã popularã, Concert pentruclarinet ºi orchestrã, Simfonietta sylvanã, suita pentru orchestrã de camerã Creangaiana (Amintiridin copilãrie) se regãsesc în lista lucrãrilor simfonice (10) sau vocal-simfonice (2).În plan stilistic, am putea concluziona cã, deºi s-a plasat într-un curent neo-folcloric impregnatcu tenta unui impresionism românesc, bazat pe non-conflictual, crea!ia muzicalã a lui T. Ciorteacuprinde sugestii armonice ample ºi diverse, în care, pe fondul moºtenirii enesciene ºi al unei ºcolimuzicale franceze, s-au implantat viziuni noi, preluate de la B. Bartók, O. Messiaen ºi de la ºcoalarusã: Igor Stravinski, Serghei Prokofiev, Nikolai Rimski-Korsakov º.a.Totuºi, a fost un fin cunoscãtor al ºtiin!ei muzicii, un savant – s-ar putea spune – care i-a fascinatpe studen!ii sãi de la Conservatorul bucureºtean prin cunoºtin!ele profunde ori prin pertinentele saleopinii muzicologice expuse în studiile ºi articolele tipãrite de-a lungul anilor.Direc!iile în care Tudor Ciortea s-a manifestat muzicologic sunt diverse: criticã muzicalã,istoriografie muzicalã, analizã muzicalã. Într-o enumerare statisticã, între cele 159 de contribu!iimuzicologice, am eviden!ia: 42 cronici muzicale, 26 eseuri cu teme estetice, 16 cu teme din istoriamuzicii, 7 studii diverse, 19 conferin!e muzicologice, 23 de prezentãri, 10 interviuri, 4 recenzii,colaborarea la realizarea Dic!ionarului de termeni muzicali ºi monumentala monografie analiticãCvartetele beethoveniene.Activitatea sa muzicologicã beneficiazã de calitã!ile sale de fin observator al crea!iei muzicale.Spre exemplu, materialul de sintezã intitulat 20 de ani de via!ã nouã în crea!ia muzicii simfonice ºi decamerã la noi6, dincolo de unele „manierisme” ideologico-politice, specifice timpului, îl aratã ca peun critic muzical cu o deosebitã acuitate a viziunii artistice în referin!ele pe care le face asupra unoradintre crea!iile compozitorilor contemporani cu el: Sigismund Todu!ã7, Mihail Jora8, PaulConstantinescu9, Mar!ian Negrea10, Zeno Vancea, Ion ºi Gheorghe Dumitrescu. Dintre mai tineri,sunt cita!i Th. Grigoriu11, Tiberiu Olah, ªtefan Niculescu, Doru Popovici, Aurel Stroe, Anatol Vieruº.a. În unele referiri, Tudor Ciortea contureazã succint, în câteva fraze, contribu!ia componisticã alucrãrilor acestora la dezvoltarea ºcolii na!ionale de compozi!ie, demonstrând profunzime ºicunoaºterea orientãrilor tradi!ionale ºi a celor mai novatoare în tehnica de crea!ie a timpului.Formarea perspectivei largi asupra crea!iei muzicale româneºti – dar ºi universale – a fost posibilã ºidatoritã concertelor-lec!ie sus!inute de muzician. Însemnãrile rãmase eviden!iazã o paletã largã acreatorilor din care a oferit exemplificãri pentru aser!iunile teoretice fãcute, cum au fost selec!iuniledin diferi!i autori pentru unul dintre concertele-lec!ie: Francesco da Milano, Thomas Crecquillon,Gérard de Turnhout, Sixt Korgel, J. S. Bach, iar dintre români – George Enescu, PaulConstantinescu, Liviu Glodeanu, Mihail Jora, Tiberiu Olah, Anatol Vieru ºi Theodor Grigoriu.12Pentru o mai corectã apreciere a crea!iei muzicale na!ionale, T. Ciortea preconiza depãºirea uneisimple inventarieri a acesteia, pe decade, dupã vârsta autorilor, inventariere pe care o considera „cutotul nesemnificativã”, cerând în schimb sã se facã „un fel de fenomenologie a crea!iei româneºti în

204


6 Document nedatat, dactilografiat, aflat în arhiva Muzeului Bisericii Sf. Nicolae din Braºov [în continuare Arh. M. B. Sf. N. Bv].7 Citat cu Simfonia a 3-a (Ovidiu).8 Citat cu baletul Întoarcerea din adâncuri.9 Citat cu Simfonia ploieºteanã.10 Citat cu Simfonia primãverii ºi cele patru tablouri simfonice Din Mun!ii Apuseni.11 Citat cu lucrarea simfonicã Omagiu lui George Enescu.12 Men!iona!i în ordinea în care apar în documentul Exemplificãri pentru concert-lec!ie, aflat în Arh. M. B. Sf. N. Bv.


muzicã”13, fapt pentru care ar fi necesarã cunoaºterea crea!iei muzicale „la zi”, fapt aproape imposibil de realizat, de vreme ce ultimele lucrãri sunt tipãrite sau cântate abia dupã câ!iva ani de la crearea lor.În acelaºi timp, se declara în dezacord cu uzan!a de a se discuta despre un creator notoriu prinînºiruirea ultimelor crea!ii, fãrã ca acestea sã fi fost ºi ascultate.În investiga!ia muzicologicã, Tudor Ciortea avea în vedere douã etape: precizarea elementelorde bazã ale limbajului muzical, a microstructurilor care stau la baza tematicii ºi parcurgerea unuidrum invers – cum formuleazã compozitorul –, „o sintezã reductoare prin care sã se stabileascãvectorii principali ce asigurã vehicularea simbolurilor muzicale de-a lungul operei”14.În cazul muzicii româneºti, T. Ciortea avea viziunea unei analize fenomenologice asentimentului „de vaer, dor, alean, de «of» valah, [care] ne-ar pune la îndemânã câteva criteriiimportante pentru a caracteriza stadiul ºi specificul culturii româneºti”15.Multele note, însemnãri, spicuiri, închegate pe o tematicã sau disparate, înfã!iºeazã orizontulteoretic vast al muzicianului, familiarizat cu conceptele antichitã!ii (harmonia, diapason, tropos,modus, ethos, armonia sferelor), cu subliniere pe valoarea pedagogicã a muzicii la vechii elini, ºi pelegãtura, din perioada medievalã, dintre muzicã ºi filosofie, muzicã ºi ºtiin!ele exacte (matematicã,fizicã ºi astronomie). La acestea se adaugã cunoaºterea evolu!iei gândirii teoretice ºi estetice, încursul diferitelor epoci creatoare. Unele dintre concepte (musica instrumentalis, musica mundana ºimusica humana) apar însã uºor transfigurate, prin compara!ie cu al!i autori16, fãrã a denatura însãsensul primar al acestora17. În acelaºi timp, fiind la curent cu tehnicile de elaborare muzicalãpracticate în lume, trece în revistã procedeul matematic stochastic aplicat de Yannis Xenakis.Demonstreazã erudi!ie ºi în referatele întocmite cu privire la aprecierea unor teze de doctorat. Înmulte cazuri, T. Ciortea a fãcut adãugiri pertinente, care ilustreazã o informare largã, chiar îndomeniul abordat de autorul în cauzã.Cercetãtorul Tudor Ciortea resim!ea lipsa unui „for centralizator”, a unei biblioteci centrale cucaracter de specializare, de tipul marilor biblioteci muzicale din lume, care sã asigure inventariereasurselor de documente (manuscrise ºi tipãrituri), a lucrãrilor de muzicã, ca ºi a problemelor generaleºi speciale de muzicologie ale cercetãtorilor noºtri. În însemnãrile sale, amintind cã UniuneaCompozitorilor dispune de un centru de documentare asupra crea!iei curente (biblioteca deîmprumut), Tudor Ciortea observã cã nu se realizeazã prelucrarea datelor din revistele de profil careparvin din strãinãtate, prelucrare care ar trebui sã apar!inã acestei biblioteci centrale de specialitate18.Ca viziune asupra demersului muzicologic, aºa cum în!elegea Tudor Ciortea sã fie fãcut,considerãm cã sunt de interes ºi propunerile pe care le-a adresat profesorului Sigismund Todu!ã,printre care ºi aceea de întocmire a unui regulament interior în cadrul comisiei de doctorat, în func!iede care sã se aprecieze valoarea tezelor.Evocând personalitatea lui T. Ciortea, trebuie sã avem în vedere nu numai crea!ia muzicalã saumuzicologicã, ci ºi strãdania sa pentru efortul de propãºire spiritualã prin muzicã, efort îndreptat ºispre oraºul sãu natal. În aceastã calitate, T. Ciortea rãmâne în memoria viitorimii ca promotor ºifondator al Festivalului Interna!ional al Muzicii de Camerã de la Braºov, sarcinã pe care ºi-aasumat-o alãturi de al!i muzicieni braºoveni, precum Liviu Teodor Teclu, Norbert Petri, WilhelmGeorg Berger, pentru a cita doar pe câ!iva. Pornitã din marea dragoste pe care o avea pentru urbeanatalã, Tudor Ciortea a desfãºurat o intensã activitate de sus!inere a dezvoltãrii spirituale a

205

"ara Bârsei

13 Schi!ã pentru un articol în „Contemporanul”, document dactilografiat, aflat în Arh. M. B. Sf. N. Bv.14 Referat cu privire la o tezã de doctorat, document dactilografiat, aflat în Arh. M. B. Sf. N. Bv.15 Însemãri rãzle!e. Vaerul muzicii româneºti, document dactilografiat, aflat în Arh. M. B. Sf. N. Bv.16 Dintre care am cita, în acest caz, pe Wladyslaw Tatarkiewicz, Istoria esteticii, Bucureºti, Ed. Meridiane, 1978, vol. II,p. 190.17 Pentru simpozionul din 8 iulie [s.a.], document dactilografiat, aflat în Arh. M. B. Sf. N. Bv.18 B. Bartók (Riemann), dupã cum este intitulatã fiºa respectivã, document dactilografiat, aflat în Arh. M. B. Sf. N. Bv.


Braºovului. Despre munca de pionierat în sus!inerea unui lobby favorabil creãrii Festivalului, înacele vremuri de conducere centralizatã a !ãrii, inclusiv în domeniul cultural, Tudor Ciortea scria,în 1979: „Prin 1966 mi-am permis sã anticipez un vechi deziderat care era ºi al valorosului nostrudirijor George Georgescu, acela de a crea la poalele Tâmpei un «Salzburg al României». Trecutulbogat al culturii muzicale, precum ºi pitorescul montan al urbei noastre permiteau aceastã asocierecu citadela de la malurile râului Salzach, unde a rãsãrit geniul mozartian. Vechea dorin!ã s-aîmplinit. […] Aºteptãm Festivalul de muzicã de camerã de la Braºov ca o sãrbãtoare a culturiiromâneºti. […] Este un început modest dar bine trasat pe un drum pe care, dacã îl urcãm, vomatinge culmi cu nebãnuite perspective pentru viitorul muzicii noastre. Este o urare ºi un îndemn dinpartea unui vechi rapsod braºovean care a avut o bunã intui!ie a frumoaselor realizãri ce auurmat”19.Interesant de remarcat este capacitatea cu care compozitorul a previzionat unele dintreformele de manifestare ale Festivalului, influen!ând astfel, suntem siguri, concretizarea lor maitârziu. În 1968, cu doi ani mai devreme ca prima edi!ie a acestuia sã se desfãºoare, T. Ciorteaanticipa „folosirea unor col!uri pitoreºti din oraº sau împrejurimi, fie naturale («Pietrele luiSolomon», etc.) fie mãrturii istorice ale iscusin!ei localnicilor (Bastionul "esãtorilor, CetateaBraºovului, apoi cetã!ile Branului, Râºnovului, Feldioarei, etc.) pentru montarea unor piesescurte realizate la un înalt nivel artistic…”20 De altfel, viziunea sa era completatã cu elementemoderne de management artistic, prin asocierea la Festival a unor manifestãri complementareprecum expozi!iile de partituri ºi discuri, cele de artã plasticã ºi de documente istorice, „spresatisfacerea vizitatorilor atât de numeroºi în sezonul turistic”.Scurta creionare a personalitã!ii creatoare a muzicianului braºovean T. Ciortea nu se poateîncheia fãrã a desfãºura dovezile prin care meritele sale profesionale au fost recunoscute de-a lungultimpului: Men!iu nea I la Concursul „George Enescu” (1946), Premiul de Stat (1955), Premiul II al Ministerului Învã!ãmântului (1957), Premiul de Stat cl. a II-a (1957), Premiul GeorgeEnescu al Academiei, în 1964, un premiu pentru madrigalul Cântec în doi, pe versurile luiL. Blaga (1968), un alt premiu pentru cantata Din Imnele Transilvaniei, pe versuri de IoanAlexandru (1979), la care s-au adãugat titlul de Maestru Emerit al Artei (1964), OrdinulMeritul Cultural cl. a II-a (1966), Premiul Ministerului Învã!ãmântulu i (1970), MarelePremiu al Uniunii Compozitorilor (1981).Tudor Ciortea a activat ca membru în Comitetul Interna!ion al al Muzicii (1968) ºipreºedinte al Comitetului Na!ion al al Consiliului Interna!ion al al Muzicii (1968); directoral Cursului de Muzicã la Universitatea Popularã Bucureºti; membru în Consiliul artistic alDirec!iei muzicale din Comitetul de Radiodifuziune ºi Televiziune; membru în Comitetulde organizare ºi în juriile primelor cinci edi!ii ale Festivalului ºi Concursului Interna!ion al„George Enescu” (desfãºurate din 3 în 3 ani, începând din 1958 ºi pânã în 1970). Deasemenea, a participat la numeroase festivaluri ºi congrese de specialitate, din careamintim: Festivalul de muzicã „Primãvara caucazianã” (Tbilisi, 9-25 mai 1958), Festivalulinterna!ional de muzicã de la Zagreb (12-23 mai 1964), Concursul de muzicã instrumentalã„Marguerite Long – Jacques Thibaud” (Paris, 20-27 iunie 1965), Festivalul interna!ionalde muzicã nordicã (Stockholm, 19-29 sept. 1968), Congresul Consiliului german de muzicã (Stuttgart, 16-19 oct. 1968), Festivalul de muzicã contemporanã de la Donaueschingen(20-22 oct. 1968), Congresul Consiliului interna!ional al muzicii – C. I. M. (Rotterdam,18-26 iunie 1966).206


19 T. Ciortea, O aniversare semnificativã, în vol. „Permanen!ele muzicii”, pp. 136-137.20 T. Ciortea, Voca!ia viitorului, în vol. „Permanen!ele muzicii”, p. 126.


Împletindu-ºi via!a personalã într-o simbiozã sufleteascã ºi profesionalã de invidiat cu sufletulsãu pereche Vera Proca-Ciortea, dar ºi cu misiunea sa de dascãl ori cea de breaslã în cadrul UniuniiCompozitorilor al cãrui vicepreºedinte a fost între anii 1963 ºi 1968, T. Ciortea a ºtiut sã fie parte dininima neamului sãu.De aceea, avem convingerea fermã, siguran!ã fundamentatã pe analiza coordonatelor crea!ieilui, cã amintirea personalitã!ii sale va cunoaºte o pre!uire crescândã, cã figura luminoasã a acestuimare fiu al Braºovului ºi al culturii na!ionale ºi universale îºi va ocupa treptat locul pe care îl meritã în conºtiin!a neamului. AbstractBrasov is a cultural and ethnical spring, blessed by the history of Romania and its inhabitants; itis the place out of which a lot of great musicians emerged. The origins of some other musicians likeAnton Pann and Ciprian Porumbescu are also in Brasov and their contributions to the community arehighly appreciated by the people living in Brasov. Tudor Ciortea (28th November 1903-13th October 1982) was one of the important figures born in Brasov; he was buried under the shade of the fur trees in Schei valley.Since a child, Tudor Ciortea was attracted by music; he was first initiated in the parental homeunder his mother attentive and passionate guidance, later on his instruction being completed byfamous musicians of the national and world musical culture in middle school, high school andfaculty.Tudor Ciortea witnessed the national historical facts in Ardeal at the beginning of the XXthcentury; he naturally adopted the Romanian folklore as the core of the aesthetics in his musical work.The composer went over the levels of the interaction with the folklore which he transgressedchronologically, both vertically during the stages of the development of his work and horizontally, inthe same work, while the very special score was under the process of creation. Besides thiscomponent part, his musical work – which comprises over 111 works – shows T. Ciortea’sappreciation for his great forerunner, George Enescu. He took over some of his stylistic procedures,as well as the modern composition means, the atonality and the atonal serial music, the geometricalthinking, (which is a reflection of T. Ciortea’s concern for the renewal of his own musical language). The research deals with a division into periods of the composer’s work with emphasis on thestylistic components under which it is situated. The musical work is also briefly analyzed, as T. Ciortea is the author of 159 musicologicalcontributions of various genres: musical chronicles, aesthetical essays, essays focused on the historyof music, conferences and musicological presentations, interviews, reviews and various researches,opuses like the great analytical monograph Cvartetele beethoveniene. There is another special and not less important aspect in the composer’s life, namely hisuniversity didactic activity within the guild of Romanian musicians as vice president (1963-1968) ofthe Composers Union, as a member of some international musical organizations, of some prestigiousmusical competitions, as well as the prizes and the decorations he was awarded during his activity.

207

"ara Bârsei


Liliana IACOBESCUCOMPOZITOAREA BRAªOVEANÃ ANA SZILÁGYIAnul 2002 a adus în via!a tinerei compozitoare Ana Szilágyi un eveniment deosebit, cuimplica!ii în activitatea ei ulterioarã: acordarea bursei „Herder” de cãtre Maestrul ei în alecompozi!iei, Aurel Stroe. Acest eveniment i-a condus paºii în capitala Austriei, unde se aflã ºi acum,fiind dublu licen!iatã, în Compozi!ie electroacusticã ºi Muzicologie, a Universitã!ii de Muzicã dinViena, ºi înscrisã la doctorat la aceeaºi institu!ie. Dar sã vedem care au fost for!ele care au modelat-o pe muziciana complexã care este AnaSzilágyi, direc!iile ei de manifestare cuprinzând mai multe domenii – compozitor ºi muzicolog,interpret ºi pedagog. S-a nãscut la Bucureºti, la 29 martie 1971, din pãrin!i muzicieni. La vârsta de cinci ani începestudiul pianului cu mama sa, având, din primii ani ºi pânã în prezent (ca ºi mama sa), ºansa de aevolua sub privirea atentã a unei mari artiste ºi a unei fiin!e cu staturã impecabilã: pianista ºiprofesoara Ana Pitiº. Demnã urmaºã a Constan!ei Erbiceanu, Ana Pitiº ºi-a dedicat întreaga existen!ã pianului, contribuind, împreunã cu regretata Ioana Minei, nepoata lui George Enescu, la ridicareanivelului artistic al pianisticii româneºti. Profesorii de pian pe care Ana Szilágyi i-a avut în timpul studiilor au fost fie elevii Doamnei Ana Pitiº, fie au avut tangen!ã ocazional cu Domnia Sa. Primele cinci clase le urmeazã la Liceul de Muzicã din Braºov, beneficiind de îndrumareaexcelentã a profesoarelor Mira Popescu – pian ºi Rodica Borbil – teorie ºi solfegii. Între anii 1983 ºi1990, o aflãm elevã la Liceul de Muzicã „George Enescu” din Bucureºti, la clasa de pian a CãtãlineiPopovici ºi a lui Andrei Podlacha. Dupã un an de Pedagogie muzicalã la Universitatea de Muzicã Bucureºti, la sugestia Prof. univ.Dan Buciu, se transferã la sec!ia Compozi!ie (1991-1996), unde va studia cu Prof. univ. Dan Dediu ºiAurel Stroe. Un an de Masterat în Compozi!ie (Prof. Aurel Stroe), ca ºi absolvirea sec!iei de Orgã în1999 (Prof. Lidia Sumnevici), încheie studiile din Bucureºti. Ar mai fi de adãugat cã, între 1noiembrie 1994 ºi 31 iulie 1995, a primit o bursã de studii în Germania, la Trossingen, la„Hochschule für Musik“, unde a avut profesor de compozi!ie pe Jürgen Weimer. În ceea ce priveºte domeniul pedagogic, a activat ca profesor-acompaniator la Liceul de Muzicã„George Enescu” Bucureºti (1996-1997) ºi ca asistent universitar la Facultatea de Muzicã aUniversitã!ii „Transilvania” Braºov, la disciplina „Forme ºi analize muzicale” (1997-2002). Muncade pedagog i-a adus mari satisfac!ii. Studen!ii ei s-au arãtat receptivi ºi foarte interesa!i. A existat ocomunicare aproape perfectã, atât pe plan muzical, cât ºi pe plan afectiv. Sã urmãrim acum, pe rând, ariile de manifestare artisticã ale Anei Szilágyi, pentru a ajunge, înfinal, la cea care o reprezintã în cea mai mare mãsurã, ºi anume, compozi!ia.Evolu!ia ei ca pianistã s-a materializat în diferite apari!ii scenice, în !arã, ca ºi peste hotare:solistã a unor concerte simfonice, recitaluri solo, acompaniatoare sau membrã a Trioului „Armonia”.Astfel, putem men!iona data de 8 februarie 1985, când a cântat Concertul nr. 1 în Do major de L. v.Beethoven cu Filarmonica „Gheorghe Dima”, sub bagheta lui Ilarion Ionescu-Gala!i; de asemenea,recitaluri solo la Liceul de Muzicã Braºov, Muzeul de Artã Sfântu Gheorghe, Magazinul „Muzica”Bucureºti, Muzeele „Obedenaru” ºi „Nottara” Bucureºti, Sala Dalles ºi Sala „George Enescu” aUniversitã!ii de Muzicã Bucureºti; ca acompaniatoare, a cântat cu instrumentiºti ºi cântãre!i (deexemplu, Prof. univ. Octavian Ra!iu sau mezzosoprana Mariana Tomescu); ca membrã a Trioului„Armonia”, a sus!inut recitaluri la Vila „Luminiº” Sinaia, „Casa Mureºenilor”, Casa Armatei, Liceul„Honterus” Braºov. 208

Liliana Iacobescu


În strãinãtate, a apãrut în diverse ocazii, solo sau ca acompaniatoare (Pilsen – Cehia, Graz –Austria, Luxemburg, Viena – Austria). La Institutul Cultural Român din Viena, între 6 mai 2004 ºi 5noiembrie 2005, a participat la cinci manifestãri muzicale, în recitaluri solo sau ca acompaniatoare, în pagini din repertoriul universal sau interpretând propriile lucrãri. La 9 mai 2004, la Primãria dinViena, a reprezentat România la Concertul studen!ilor din !ãrile sud-est-europene, cântândSarabanda din Suita op. 10 în Re major de George Enescu (concert în urma cãruia s-a realizat unDVD). Ca organistã, Ana Szilágyi a participat la cursuri de mãiestrie sus!inute de reputa!i organiºti(Eckart Schlandt, Franz Metz, Dieter Hubov, Christoph Bossert, Helmut Plattner) ºi a sus!inutconcerte la Braºov (Biserica Neagrã), Timiºoara (Biserica Evanghelicã ºi Biserica „Millenium”),Bucureºti (Universitatea de Muzicã ºi Biserica Italianã), bisericile evanghelice din Fãgãraº,Cisnãdie, Codlea, Königsfeld – Germania (Kirchensaal der Herrnhutergemeine), Trossingen –Germania (Biserica Evanghelicã), Viena – Austria (Wotrubakirche), Maria Enzersdorf – Austria(Heilig-Geist-Kirche St. Gabriel). Compozi!ia ocupã locul central în activitatea ei muzicalã. Crea!ia sa cuprinde:– muzicã destinatã unui singur instrument (Sonata pentru clarinet solo, Timpul ºi veºniciapentru marimbafon, Capriccio pentru orgã, Sonoritã!i pentru pian, Register pentru pedal de orgã);– muzicã de camerã (2 cvartete de coarde, Personaje pentru 2 viori, Reflessi – Cvintet pentruflaut, clarinet, vioarã, violoncel ºi percu!ie, Sideris – Trio pentru vioarã, violoncel ºi pian, Profile –Cvintet pentru clarinet, vioarã, violoncel, percu!ie, pian ºi live-electronic, Transparen!ã – Sextetpentru flaut, 2 viori, violoncel, chitarã ºi harpã);– muzicã vocalã (Lied pentru sopranã, 2 flaute ºi 3 corni pe versuri de Ion Barbu, Cinci lieduripentru mezzo-sopranã ºi pian pe versuri de Nadia-Cella Pop, Geistliche Dämmerung – Lied pentruvoce solo pe versuri de Georg Trakl, Bocet pentru alto, tenor ºi contrabas pe versuri în limba griko din regiunea Salent (sudul Italiei);– muzicã coralã (Suitã coralã în stil popular pentru cor mixt, Cinci fabule pentru cor de copii peversuri de George Topârceanu, Ceaiul de dupã amiazã pentru cor mixt, pe versuri de Nadia-CellaPop);– muzicã simfonicã (Viziuni – Fantezie simfonicã pentru orchestrã mare, Sugestii – Piesãsimfonicã pentru orchestrã micã, Opús Ópus – Piesã simfonicã pentru orchestrã mare);– muzicã vocal-simfonicã (Acuarelã – Cantatã pentru cor de copii ºi orchestrã mare, pe versuride George Topârceanu);– muzicã de balet (Pescãruºul Jonathan – Balet în 3 tablouri dupã nuvela Pescãruºul JonathanLivingstone de Richard Bach);– muzicã concertantã (Rezonan!e – Concertino pentru pian ºi orchestrã micã);– muzicã electronicã (Peisaje pentru bandã magneticã ºi video, Transcenden!ã pentru bandãmagneticã – 8 canale, Caniculã în Viena pentru bandã magneticã);– teatru muzical (aus-, durch-, quer-schnitt – Teatru muzical pentru copii, Die Schulzeit –Hörspiel). Dintre cele 32 de lucrãri men!ionate, ne vom ocupa de câteva, din fiecare domeniu, pentru ailustra evolu!ia tehnicii componistice ºi a mesajului, dar ºi impactul asupra publicului. Capriccio este prima lucrare dedicatã orgii solo. Într-un tempo moderat, fãrã metru, sedesfãºoarã patru motive, care vor constitui baza întregii piese. Ele sunt prelucrate în mod original, cudialoguri pline de fantezie între manuale ºi pedal, reunind douã ipostaze umane diferite: gluma cuseriozitatea. Piesa a primit în anul 1999 Premiul II la Concursul de Compozi!ie „Norbert Petri”Braºov ºi a fost imprimatã pe CD de UniART Viena („Kaleidoskop Highlights”) în anul 2003,209

"ara Bârsei


interpretã fiind autoarea. De altfel, ea a inclus-o de mai multe ori în recitaluri de orgã, în România ºiAustria.Compozi!ia Sonoritã!i pentru pian aduce o noutate în privin!a scriiturii muzicale, fiindconceputã dupã Cursurile de Mãiestrie, sus!inute de compozitorul Hora!iu Rãdulescu la Braºov, în2004, ocazie cu care Ana Szilágyi a luat cunoºtin!ã de tehnica spectralã. Compozi!ia a fost cântatãatât la Braºov, cât ºi la Viena (la Institutul Cultural Român ºi la Conservatorul „Schubert”). Cvartetul de coarde Poem indian, inspirat de poemul Sacontala de Kalidasa, ne introduce înlumea fascinantã a Indiei. Prezintã o structurã tripartitã. Prima parte are un caracter pastoral (Codrul.Întâlnirea dintre Sacontala ºi rege), partea a II-a – un caracter tragic (Palatul. Alungarea ºi moarteaSacontalei), iar partea a III-a – un caracter celest (În cer. Reîntâlnirea dintre Sacontala ºi rege).Atmosfera orientalã este redatã cu ajutorul unui mod supraoctaviant, format din conjunc!ia a 2moduri hinduse („Bhairava”), ca ºi prin diferite efecte (bãtãi în cutia de rezonan!ã a viorii I ºi avioloncelului, imitând „tablâ”-ua indianã, dezacordarea coardei mi a viorii I, pânã la limita sunetelordeterminate, tremolo în surdinã, glissando în pizzicato – specifice instrumentelor de coarde indiene).Acest cvartet a ob!inut Premiul IV, în anul 1998, la Concursul de muzicã de camerã de laUniversitatea de Muzicã din Bucureºti ºi a fost cântat cu mult succes, în anul 2000, la AulaUniversitã!ii de Muzicã din Graz – Austria, în cadrul celui de-al III-lea „EnsembleakademieIMPULS” (a fost ºi bisat). Piesa Personaje pentru 2 viori, care existã ºi în varianta vioarã solo, a fost încununatã cu Premiul II, în 1999, la Concursul „Sigismund Todu!ã” – Cluj-Napoca. Cuprinde trei pãr!i: Introducere,Passacaglia ºi Fugã. În Introducere, cele douã instrumente se completeazã, în Passacagliaevolueazã în paralel, iar în Fugã subiectul ºi contrasubiectul intrã în conflict. Aceastã compozi!ie, cedenotã o bunã stãpânire a meºteºugului contrapunctic, a fost cântatã la Muzeul de Artã – Braºov deProf. univ. Octavian Ra!iu (2002), precum ºi la „Casa Mureºenilor” – Braºov, de Elena Popovici ºiIldikó Lörincz (2005). În domeniul muzicii vocale, un loc aparte îl ocupã cele Cinci lieduri pentru mezzo-sopranã ºipian, pe versuri de Nadia-Cella Pop. Volumele de versuri ale Nadiei-Cella Pop, poetã de maresensibilitate ºi talent, a cãrei crea!ie a fost rãsplãtitã cu peste 100 de premii interna!ionale, auinspirat-o pe Ana Szilágyi prin profunzimea medita!iei asupra vie!ii, ca ºi prin imaginile lor adeseamuzicale. Liedurile sunt dramatice ca expresie, fiind caracterizate printr-un desen melodicpreponderent descendent, prin cromatisme, contraste dinamice ºi agogice, poliritmii, recitativevocale, prin pedale ºi prin mobilitatea registrelor pianului. Tensiunea dramaticã creºte spre fineleciclului. Aceste lieduri au fost cântate de mai multe ori, bucurându-se de interpretãri deosebite.Astfel, în 2001, în cadrul Sãptãmânii Interna!ionale a Muzicii Noi, Mariana Tomescu ºi autoarea (lapian) le-au cântat la Muzeul „George Enescu” din Bucureºti, fiind ulterior transmise de cãtre postulde „Radio România Muzical”. În 2005, în aceeaºi interpretare, au fost executate la Braºov, în cadrulrecitalului ce a avut loc la „Casa Mureºenilor”, sub genericul „Compozitori contemporani braºoveni– Ana Szilágyi”. În acelaºi an, ele au fost cântate ºi la Institutul Cultural Român din Viena, de cãtrebasul Liviu Burz, acompaniat de autoare. O men!iune specialã se cuvine pentru liedul Geistliche Dämmerung/Amurg cu duhuri, pentruvoce solo, pe versuri de Georg Trakl, cântat cu mare succes la Viena (tot la I.C.R.) de ElizaZurmann-Marian, iar la Braºov de cãtre Claudia Pop, în cadrul Festivalului „Musica Coronensis”.Aflat la limita dintre declama!ie ºi cânt, acest lied se impune prin ineditul !esãturii sonore, alcãtuitedin cromatisme „spuse” în ºoaptã, într-o atmosferã de mare mister. În ceea ce priveºte muzica coralã, piesele Anei Szilágyi au fost distinse cu trei premii, laConcursurile na!ionale de crea!ie coralã Bucureºti: Premiul III în 1994 pentru Suita coralã în stil210

Liliana Iacobescu


popular, Premiul II în 1997 pentru Douã fabule pe versuri de George Topârceanu ºi din nou PremiulII în 1998, pentru Trei fabule, pe versurile aceluiaºi autor. La capitolul muzicã simfonicã, ne vom opri asupra lucrãrii cu titlul Opús Ópus, elaboratã laViena. Scrisã pentru orchestrã mare, ea încearcã sã redea instrumental elemente specifice muziciielectronice, cum sunt: sunete lungi, accelerãri ºi lãrgiri ritmice, armonicele unui sunet fundamental.Nu lipsesc nici melodiile de inspira!ie folcloricã, tratate polifonic. Aceastã compozi!ie s-a înregistratpe un CD produs de Universitatea de Muzicã din Viena în 2004, alãturi de alte lucrãri ale studen!ilor,selectate din concertele claselor de compozi!ie din acel an („Kaleidoskop Highlights”, producãtorUniART, Viena, Orchestra Pro Arte, dirijori Thomas von Arb, Enrico Calesso). Muzica vocal-simfonicã este reprezentatã de lucrarea Acuarelã – Cantatã pentru cor de copii ºiorchestrã mare, pe versuri de George Topârceanu. La 16 noiembrie 2000, Paul Popescu a inclus-o înprogramul sãu, dirijat la Braºov, cu Orchestra Filarmonicã „Gheorghe Dima”, alãturi de Corul„Transilvania” al Liceului de Muzicã (dirijor Gheorghe Popa). Concertul s-a bucurat de mare succes. Ajungem acum la una din compozi!iile cele mai importante ale Anei Szilágyi, ºi anume, laPescãruºul Jonathan – Balet în 3 tablouri, având la bazã nuvela scriitorului american Richard Bach,Pescãruºul Jonathan Livingstone – o fabulã a zborului. Argumentul ºi scenariul apar!in coregrafeiElena Vasile-Zamfirescu. Aceastã întâmplare se petrece în lumea pescãruºilor, dar tot atât de bines-ar putea petrece ºi în lumea noastrã. În loc sã trãiascã pentru a-ºi procura hrana, pescãruºul Jonathan îºi exerseazã neobosit zborul, singur, departe de !ãrm. Este alungat de ceilal!i pescãruºi din stolpentru încãlcarea tradi!iei ºi exilat pe Stâncile Îndepãrtate, unde-ºi petrece restul zilelor, pânã cândapar doi pescãruºi luminoºi, care-l iau cu ei în Paradis. Aici îºi desãvârºeºte zborul cu Chiang,maestru al zborului. Chiang dispare ºi Jonathan se întoarce pe Pãmânt, pentru a împãrtãºicunoºtin!ele sale celor dornici de a se perfec!iona. Fletcher ºi al!i pescãruºi devin elevii sãi. Jonathandispare în luminã, rolul sãu fiind preluat de Fletcher. Baletul este structurat în trei tablouri: „Pe Pãmânt”, „În Paradis” ºi „Revenirea pe Pãmânt”.Primul tablou este conflictual, aici are loc înfruntarea stolului de cãtre Jonathan, soldatã cu exilarealui. Motivul stolului este expus de clarinete, atmosfera sumbrã din „exil” (Stâncile Îndepãrtate) fiindsugeratã de un ostinato ritmic al cornilor, peste care se suprapun în poliritmii interven!ii ale fago!ilorºi trompetelor. Cei doi pescãruºi care-l iau pe Jonathan în Paradis sunt personifica!i de clarinetulsolist, cãruia îi rãspunde fagotul în inversare. Tema lui Jonathan, metamorfozatã în calmulParadisului, este atribuitã oboilor ºi fago!ilor, reapãrând cu mai multã strãlucire, fa!ã de primultablou, în tabloul final, un fel de recapitulare a tuturor elementelor apãrute în tabloul ini!ial. Limbajulutilizat este modal, în „Paradis” apãrând ºi fenomenul bimodalismului. Aceastã compozi!ie a fost cântatã de douã ori în public: la 7 mai 1998, la Ploieºti, de cãtreFilarmonica „Paul Constantinescu”, dirijor Paul Popescu ºi la 31 octombrie 2001, la Braºov, de cãtreFilarmonica „Gheorghe Dima”, dirijor Cristian Neagu. Dupã cum am men!ionat la început, acordarea bursei „Herder” a adus-o pe Ana Szilágyi laViena, unde a început studiul compozi!iei electroacustice. Dupã un an, în 2003, a devenit studentã aUniversitã!ii de Muzicã din Viena, la cele douã sec!ii amintite, având ca profesori pe DieterKaufmann (la Compozi!ie) ºi Dieter Torkewitz (la Muzicologie). Studiul compozi!iei electroacustice a reprezentat pentru ea o noutate. Fabricarea sunetelor, manipularea lor ºi modul de a le percepe erautotal diferite fa!ã de tehnica tradi!ionalã. Dupã cum se exprimã însãºi autoarea, într-un interviurealizat de muzicologul Constantin Catrina, în „Gazeta de Transilvania” din 11-12 februarie 2006,„în prima compozi!ie de acest gen, Peisaje, inspiratã de dorul de casã, am transformat în aºa felsunetele ambientale înregistrate, încât sã imite instrumentele tradi!ionale, clopotul, toaca, susurulizvorului. La aceasta, am adãugat video, rezultat din modele de !esãturi româneºti, pe care le-am211

"ara Bârsei


scanat ºi prelucrat în computer”. Aceastã crea!ie a fost imprimatã pe CD („freischaffend”, producãtor UniART-Viena), împreunã cu alte piese ale studen!ilor clasei de compozi!ie Prof. Dieter Kaufmann,ºi a fost prezentatã în 2004, la „Alte Schmiede” – Viena. O altã lucrare electronicã, pentru 8 canale, Transcenden!ã, cu o duratã de 14 minute, a fostcompusã în 2005 ºi cântatã pe 8 aprilie a aceluiaºi an, între Paºtele catolic ºi cel ortodox, laUniversitatea de Muzicã din Viena, ºi pe 17 iunie la Muzeul Tehnic din Viena. Ideea este biruireamor!ii, Sãrbãtoarea Paºtelui. Coda, de pildã, aduce o cântare de cult, înregistratã în Biserica Ortodoxã Românã din Viena, în cadrul slujbei de duminicã. Cântarea aceasta este suprapusã cu ea însãºi ºitransfiguratã.Între anii 2004-2005 ºi 2005-2006, Funda!ia elve!ianã „Thyll-Dürr“ i-a oferit Anei Szilágyi obursã, urmând ca ea sã compunã o lucrare pentru colegii instrumentiºti, beneficiarii aceleiaºi burse.Astfel s-a nãscut Transparen!ã, pentru flaut, 2 viori, violoncel, chitarã ºi harpã, cântatã la 10 ºi 11mai 2006, la Muzeul de Artã „Albertina” din Viena ºi, la 18 mai 2006, în localitatea Reutte (Tirol). Ultima crea!ie prezentatã la Viena a fost Bocet pentru alto, tenor ºi contrabas, pe versuri dinvechea limbã griko din Salent, care atestã colonizarea sudului Italiei de cãtre greci. În privin!a datei,istoricii nu s-au pus de acord, dar se presupune cã aceastã colonizare a avut loc în timpul ImperiuluiBizantin. Compozitoarea a gãsit versurile bocetului în volumul Canti di pianto e d’amore dall’anticoSalento, tipãrit de Brizio Montinaro (Milano, 2004). Aceasta este prima lucrare în carecompozitoarea utilizeazã o melodie bizantinã, pe care o ornamenteazã, transformând-o într-un bocet,dupã modelul unei melodii populare – Cântecul Zorilor. Cele douã melodii au în comun modul ºidesenul melodic descendent. Contrabasul este utilizat preponderent în registrul acut, dar executã ºisunete lungi, care amintesc de isonul specific cântecului bizantin. Este tratat ºi ca instrument depercu!ie. Concertul a fost organizat de Societatea Austriacã de Muzicã Contemporanã (ÖGZM), acãrei membrã este ºi Ana Szilágyi, ºi a avut loc pe data de 8 martie 2007, în Sala „Haydn” aUniversitã!ii de Muzicã din Viena. În concluzie, muzica Anei Szilágyi denotã o deosebitã sensibilitate pentru culoare, cu ajutorulcãreia reuºeºte sã descrie diferite stãri sufleteºti (durere, bucurie, umor, ironie º.a.). Compozitoareapune pre! nu numai pe sunet, ci ºi pe încãrcãtura sa afectivã. ªi ultimul pas fãcut de Ana Szilágyi în „Oraºul Muzicii” a fost înscrierea la doctorat, laUniversitatea de Muzicã din Viena, cu tema Incomensurabilitatea în muzicã dupã modelulOperei-Trilogie „Orestiile” de Aurel Stroe. RésuméL’année 2002 a représenté pour la jeune musicienne Ana Szilágyi un changement importantdans sa vie, parce qu’elle a reçu la Bourse „Herder“, qui a conduit ses pas à Vienne, où elle se trouvedès lors et où elle a déjà obtenu deux diplômes – en Composition électro-acoustique et enMusicologie, à l’Université de Musique viennoise. Née à Bucarest, le 29 mars 1971, elle a commencé l’étude du piano à l’âge de cinq ans, avec samère. Elle a fréquenté le Lycée de Musique de Brasov (cinq années) et de Bucarest (sept années). À l’Université de Musique de Bucarest, elle a suivi les cours de composition de Dan Dediu etAurel Stroe, et ceux pour l’orgue de Lidia Sumnevici, interrompus pour une année, qu’elle a passée àTrossingen (Allemagne), avec une bourse en composition. À la fin de ses études en Roumanie, elle est devenue assistante à la Chaire de „Formes etAnalyses musicales“, au Conservatoire de Musique de Brasov. 212

Liliana Iacobescu


Son activité musicale a évolué sur plusieurs plans, elle étant une musicienne complexe:compositrice, pianiste, organiste, musicologue et pédagogue.Comme pianiste et organiste, elle a donné des concerts et des récitals en Roumanie et àl’étranger (Autriche, Luxembourg, Allemagne, Tchéquie). Elle a suivi des cours de perfection (piano et orgue) en Roumanie et à l’étranger aussi.Son domaine de prédilection est la composition, où elle a excellé, se manifestant de manière trèsdiverse: musique instrumentale, musique de chambre, musique vocale et chorale, musiquesymphonique et vocale symphonique, musique de ballet et concertante, musique électronique etthéâtre musical.Quelques-unes de ses œuvres ont reçu des prix: Suite chorale en style populaire – 3ème prix auConcours de création chorale, Bucarest, 1994; Deux fables sur des vers de George Topârceanu – 2èmeprix, même Concours, 1997; Trois fables – 2ème prix, même Concours, 1998; Poème indien pourquatuor à cordes – 4ème prix au Concours de musique de chambre, Université de Musique, Bucarest,1998; Capriccio pour orgue – 2ème prix au Concours „Norbert Petri“, Brasov, 1999; Personnagespour deux violons – 2ème prix au Concours „Sigismund Toduåã”, Cluj-Napoca, 1999. Ana Szilágyi a eu la chance d’assister à l’exécution de ses œuvres dans des salles de concerts,par exemple: le ballet La Mouette Jonathan, joué par l’Orchestre Symphonique de Ploieæti (1998) etBrasov (2001); Cinq chansons pour mezzo-soprano et piano, sur des vers de Nadia-Cella Pop,interprétées à Bucarest (2001), Brasov (2005), Vienne (2005); le quatuor à cordes Poème indien, joué à Graz (2000); Capriccio pour orgue, joué par l’auteur à Cisn?die (1999), „Wotrubakirche“ – Vienne(2003) et Maria Enzersdorf – Autriche (2005); Paysages pour bande et vidéo, „Alte Schmiede“ –Vienne (2004); Profiles pour clarinette, violon, violoncelle, piano et live électronique, Universitéde Musique – Vienne (2004); Geistliche Dämmerung lied pour voix solo sur des vers de Georg Trakl, Institut Culturel Roumain - Vienne (2005) et „Musica Coronensis“ – Brasov (2006); Transcendance, pièce électronique pour 8 canaux, Université de Musique et Musée de la Technique – Vienne (2005);Sonorités pour piano, joué par Luigi Manta au Institut Culturel Roumain (2005) et au Conservatoire„Schubert“ (2007) – Vienne.La Maison UniART – Vienne – a enregistré sur CD trois de ses œuvres: Capriccio pour orgue(2003); Paysages pour bande (2003), Opús Ópus pour orchestre (2004). Sa dernière pièce présentée à Vienne a été Lamentation pour alto, ténor et contrebasse, sur untexte de la langue griko de Livre Canti di pianto e d’amore dall’antico Salento, imprimé par BrizioMontinaro (Milano, 2004). Le concert a eu lieu le 8 mars 2007, dans la Salle „Haydn“ de l’Universitéde Musique et a été organisé par la Société Autrichienne de Musique Contemporaine. La musique d’Ana Szilágyi dénote une particulière sensibilité pour la couleur, qu’elle utilisepour décrire différentes dispositions (douleur, joie, humour, ironie, etc.). Ce qui est important pour lacompositrice ce n’est pas seulement le son, mais sa valeur affective aussi.En ce qui concerne l’avenir, Ana Szilágyi a commencé son doctorat, dès le mois de mars 2007,avec le sujet „Incommensurabilité en musique selon le modèle de l’Opéra Trilogie Orestiile,composée par Aurel Stroe“.

213

!ara Bârsei


Mihai-Gavril GORBONOV„CASA MUZICII” LA BRAªOV – EVALUÃRI PRELIMINAREMuzeul „Casa Mureºenilor” Braºov, luând în considerare deosebitele tradi!ii muzicalebraºovene ºi !inând cont de patrimoniul valoros pe care îl de!ine, a decis dezvoltarea unui proiectintitulat „Casa Muzicii”. Ini!iativa noastrã îºi propune sã aducã elemente noi, într-o formã sistematizatã ºi documentatãºtiin!ific, care sã contribuie la cunoaºterea mai bunã a trecutului muzical braºovean, ca parte a istorieimuzicii româneºti. Este important ca aceste date, în prezent disparate sau necunoscute publicului, sã fie puse laîndemâna celor interesa!i, într-un singur document, uºor de abordat. În preocupãrile noastre vor intra: muzica simfonicã, muzica de camerã, muzica vocal-simfonicã, muzica de operã, operetã, musical ºi balet, muzica vocalã, muzica coralã, muzica religioasã, muzicade fanfarã, folclorul ºi muzica popularã, muzica de divertisment, muzica uºoarã ºi jazzul,muzicologia ºi învã!ãmântul muzical. Ne referim la persoane-personalitã!i care fie s-au nãscut la Braºov, fie au activat o perioadã detimp sau au concertat în oraºul de la poalele Tâmpei. În varianta finalã, vom consemna, alfabetic:numele ºi prenumele (pseudonimul), locul ºi data naºterii ºi a decesului (dacã este cazul), preocupãrimuzicale, realizãri mai importante, perioada ºederii la Braºov. Persoanele care, în prezent,func!ioneazã în sistemul de învã!ãmânt muzical braºovean, vor fi eviden!iate, în varianta finalã,într-un tabel-anexã. Un alt capitol se va referi la institu!ii, asocia!ii, societã!i, ansambluri, forma!ii, firme cuspecific muzical sau cultural, prezentate cronologic. Institu!iile muzicale care activeazã în prezentvor fi prezentate cu întreaga schemã de organizare (personalul de specialitate) afiºatã pe Internet. Capitolul al treilea va eviden!ia, cronologic, manifestãri muzicale de amploare (concerte,festivaluri, reuniuni º.a.), care s-au impus în conºtiin!a publicului braºovean, ob!inând girul criticii de specialitate ºi decantarea pe care o opereazã timpul, devenind tradi!ii muzicale braºovene. Aria de cuprindere se referã, în principal, la Municipiul Braºov, dar ºi la unele localitã!i dincadrul actualului Jude! Braºov. Lista propusã pentru proiectul „Casa Muzicii” rãmâne deschisã dezbaterii publice. Aºteptãmpropunerile ºi sugestiile Dumneavoastrã, la sediul institu!iei noastre (Pia!a Sfatului nr. 25, RO –500025, Braºov, tel. 0040-268-477.864) sau pe e-mailul mihaigorbonov@yahoo. com. Abrevierile folosite: n – nãscut, d – decedat, UCR – Uniunea Compozitorilor din România,UCMR – Uniunea Compozitorilor ºi Muzicologilor din România. Denumirea jude!elor seprescurteazã conform indicativelor auto. Termenul pentru finalizarea integralã a studiului, cu aportul unui colectiv de specialiºti, esteluna decembrie 2008. La sfârºitul materialului va fi specificatã bibliografia utilizatã. În acest stadiu, ca bazã de dezbatere, prezentãm lista preliminarã. Capitolul IPERSONALITÃ"I MUZICALE

214

Mihai-Gavril Gorbonov

ACKER, IngeborgALBEªTEANU, IonALBITER, Alexandru ALESSANDRESCU, AlfredALEXANDRESCU, NinaALEXANDRESCU, RomeoANDREESCU, HoriaANDRIESEI, Mihai


215

!ara BârseiANDRIESEI, PetruANDRIEª, AlexandruARDELEAN, RomulusARDELEANU, ViorelARION, CornelAVRIGEANU, NicolaeBACS, LudovicBAKFARK (GREFF-BAKFARK), Valentin GreffBAIULESCU, GheorgheBALEA, IlieBANCIU, MariaBARANCESCU, VarlaamBARI!IU, GeorgeBARTÓK, BélaBÃDÃRÃU, ConstantinBÃLAN, NicolaeBÃLAN, TheodorBÃNU!, Aurel PavelBÂRSAN, MirceaBELEAVCENKO-POPESCU, MihaiBENA, AugustinBENE, Lucia (n. MUREªIANU)BERGEL, ErichBERGER, Wilhelm GeorgBERCU, AlinaBERNFELD, Imanuel (Emanoil)BICA, NicolaeBIEMEL, SamuelBICKERICH, Ana (Aenne)BICKERICH, VictorBLUM, Leo BOBESCU, JeanBOBESCU, ConstantinBÖHME, FriederichBÖMCHES, ElsaBORBIL, RodicaBORGER, Gustav (pseud. Martin, Gustav)BOSKOFF (BOSKOF), George BOSTAN, Cristina MariaBOTEZ, MarcelBRAHMS, JohannesBRANDNER, AntonBREDICEANU, MihaiBREDICEANU, TiberiuBUCªA, MirceaBUIA, Ni"ãBUIA, TeodorBUNACIU, Lucia (n. BENE)BURADA, TheodorBURCÃ, Ioan

BURCEA, MarinBUSUIOCEANU, LiaCATRINA, ConstantinCERNAT, RãzvanCIORTEA, TudorCIRCA-PIPOª, ElisaCIURCU, FloricaCIURCU, IoanCHIFOR, ElenaCHIRESCU, IoanCHIRILÃ, IoanCHIRILÃ, Dan OvidiuCONSTANTINESCU, GheorgheCOSMA, LuciaCRISTESCU, Mircea CornelCRISTIAN, HoriaCRIVEANU, IonCRIVEANU, MarilenaCRONER, DanielCRUCEANU, MariusCUN!AN, IonCUªMIR, EvaDAVIDESCU, Sevastia (Ti"a), (n. MUREªIANU)DÃMÃCEANU, AncaDEDA, EdmondDEMIAN, WilhelmDIMA, DimitricaDIMA, GheorgheDIMA, ElenaDIMA, MariaDIMA, Pantelimon (Pandele)DOBRIN, IoanDONEA-ZINVELIU, GemmaDOBRESCU, CarmenDRÃGOI, SabinDRÃGULIN, StelaDUCARIU, SenaDUMITRAªCU, IlieDUMITRIU, Gheorghe DUMITRIU, Gheorghe (Gicu)EINSCHENK, Arnulf ELENESCU, EmanoilEMANDI TIRON, MarinaEMILIAN, ªtefanENESCU, GeorgeEREMIA, DumitruFERICEANU, Stela


216

Mihai-Gavril GorbonovFILIP, Felicia FILIP, Ignac CsabaFIRCEA, Surorile (NICA Lucia ºi FIRCEA Aurora)FISCHER, EdwinFLEPS, ErnstFOLESCU, GeorgeGABOR, ConstantinGANEA, ViorelGARTNER, LulaGÃMAN, LizicaGEHANN, HorstGEIFRIG (GEIFFRIG), HermannGHEORGHIU, GheorgheGEORGESCU, GeorgeGEORGEVICI, TeodorGHERMAN, JoeGHERMAN, MirceaGHERMAN, Sevastia (n. MUREªIANU)GIURGEA, VasileGLIGA, NataliaGMEINER (MYSZ-GMEINER), Lula GOLCEA, IoanGORBONOV, Mihail GavrilGÖTT, JohannGROPªIANU, LucianHAJEK, EgonHAªEGANU-PEPELEA, Roxana MariaHEDWIG, Johann (fiul)HEDWIG, Johann Lukas (tatãl)HERA, IoanHERMANN, Emerich HORIA (HERªCOVICI), AlexandruHONIGBERGER, AnselmHONIGBERGER, EmilHONIGBERGER, MichaelHONTERUS, JohannesIACOBESCU, Liliana IBÃNESCU, CorinaICHIM, TraianIONESCU-GALA!I, IlarionIONESCU-GALA!I, FlorinIONESCU, IonJOACHIM, JosephJUAN, Jean-MarieKORONKA, BeataKRAUSE, Max

KROUPA, FranzLASSEL, RudolfLIMBÃªANU, Doina LIPOCZI, NicolaeLOGHIN, IrinaLUCESCU, MirceaLUCIAN, Gheorghe LUPU, FranciscaLUPU, RaduLUPU, ªerbanLURTZ, Friederich MANDEAL, CristianMARTIN (MARTINI) (1545)MAYER, EdmundMATEI, Ileana MÃNIU!, Petru"a-MariaMIHAIL, HoriaMIHÃILESCU, Cristian MIHÃILESCU, DoinaMIHÃILESCU, VirgilMIRICIOIU, NellyMIRI!ESCU (VÃLUªESCU), ClaudiaMISLIWECSEK, JohannMITU, Stelu"aMODIGA, AndradaMODIGA, MariusMODIGA, MihaiMOIANU, RodicaMOISESCU, DanMOLDRICH, AugustMUNTEANU, DorelMUNTEANU, PetriºorMUNTEANU, ValentinMUREªANU, AndreiMUREªIANU, Elena AidaMUREªIANU, Iacob (tatãl)MUREªIANU, Iacob (fiul)MUREªIANU, Iuliu MUREªIANU, Otilia (n. BRÂNDUªIANU)MUREªIANU, Sevastia (n. NICOLAU)MUREªIANU, TraianMUREªIANU, VeturiaMUSICESCU, GavriilNAGHIU, RaduNEUGEBOREN, Heinrich (pseud. HENRI NOUVEAU)NEUMAN, EleonoraNICOLESCO, MarianaNICULESCU, Anton


217

!ara BârseiNICULESCU, AurelNICULESCU, Dinu NIREªTEANU, Lucian MihaiNI!U, ConstantinNOVOTNY (NOWOTNY), FriederichNUSSBÄCHER, GernotOANCEA, Nicolae (“Braºoveanul”)OARCEA, IoanODEªTEANU, AngelicaODEªTEANU, RaduOROS, MirceaOROªANU, CristianOSTERMAYER, GeorgOSTERMAYER, HieronymusPANN, Anton ( PANTOLEON-PETROVEANU, Antonie)PAN!ÎRU, SilviuPAVELESCU, DanPÃSCULESCU-FLORIAN, CarmenPÃUN, Virgil PETRESCU, GeorgePETRI, NorbertPETROªANU, Eugen CorneliuPHILIPPI, AstridPHILIPPI, FriederichPHILIPPI, GustavPHILIPPI, Kurt (tatãl)PHILIPPI, Ursula POP, Claudia POP, LiviuPOPA, ElenaPOPA, GheorghePOPESCU, PaulPOPOVICI, Nicolae (Niky)POPOVICI, TimoteiPORUMBESCU (GOLEMBIOVSCHI), Ciprian PREJMEREANU, ConstantinRA!IU, DanRÃSVAN, ConstantinRICHTER, PaulROGALSCHI, TheodorROªCA, GheorgheRUCSANDA, MãdãlinaRUSU, IulianSÃRÃROIU, IleanaSCHALK, FranzSCHLANDT, Hans EckartSCHLANDT, SteffenSCHLANDT, Walter

SEBEªAN, NicolaeSIBICEANU, IonSILVESTRI, ConstantinSINULESCU, BenoneSOCACIU, Victor SOREANU, CristinaSPIESS, LudovicSTEGARU, PaulSTRAUSS, Johann (tatãl)STRAUSS, RichardSURLAªIU, Lucian SZALAY, ZoltanSZILAGYI, AnaªERBU, PaulTECLU, Liviu TeodorTEODORINI, ElenaTRITEANU, VeturiaTÜRK, Hans Peter!URCANU, NicolaeUCENESCU (UCENIC, UCENICESCU),Gheorghe (pseudonim Bonifatie Setosul )URSULEASA, MihaelaVÃLUªESCU, AdrianVÂNT, Sorin VÂRLAN, Petre MarcelVESCAN, MauriciuVIDU, IonVLAD, SavaVLÃDESCU, Daniela VOICESCU, Corneliu GeorgeVOILEANU-NICOARÃ, AnaVOLENTIRU, Andrei WEINBERGER, EmilWEINGARNER, FelixWEISZ, IlonaWEYWAR, JohannZAMFIR, ConstantinZIMMERMANN, Michael


Capitolul IIINSTITU!II, REUNIUNI, ASOCIA!II, ANSAMBLURI, FORMA!II MUZICALE, FIRMEDE PROFILBISERICA EVANGHELICÃ C. A. „SF. BARTOLOMEU” (1223)- Orgã, muzicã vocal-simfonicã, de camerã, coralã, laicã ºi religioasãBISERICA ORTODOXÃ „SF. NICOLAE” (1292) ºi PRIMA ªCOALA ROMÂNEASCÃDIN ªCHEI (1495) - Muzicã psalticã, coralã- Gãzduieºte sala memorialã „Tudor Ciortea”BISERICA EVANGHELICÃ C. A. „BISERICA NEAGRÃ” (1385)- Orgã, muzicã simfonicã, vocal-simfonicã, cameralã, coralã, laicã ºi religioasãGIMNAZIUL HONTERUS (1544), astãzi LICEUL HONTERUS- Aulã de concerte, forma"ii artistice ºcolare PALATUL CULTURAL „REDUTA” (Sec. XVIII) - Teatru, salã de concerte ºi baluri, cinematografCOLLEGIUM MUSICUM BRAªOV (1756) - Forma"ie de muzicã de camerã CATEDRALA ROMANO-CATOLICÃ (1782) (str. Mureºenilor)- Orgã, muzicã simfonicã, vocal-simfonicã, cameralã, coralã, laicã ºi religioasãBISERICA ROMANO-CATOLICÃ „SF. IOAN”(1500) (str. Sf. Ioan) - Orgã, muzicã coralã, laicã ºi religioasãORCHESTRA ORÃªENESCÃ BRAªOV, STADTKAPELLE (1814-1935)ªCOALA DE MUZICÃ DIN CADRUL CAPELEI ORÃªENEªTI (1830)ªCOLILE CENTRALE ROMÂNE (1851), astãzi Colegiul Na"ional „Andrei ªaguna” - Salã de concerte ºi spectacole, forma"ii artistice ºcolareSOCIETATEA MUZICALÃ BÃRBÃTEASCÃ BRAªOV–KRONSTÄDTERMÄNNERGESANGVEREIN (1859) KMGVASTRA – Asocia"ia Transilvanã pentru Literatura Românã ºi Cultura Poporului Român(Fondatã la Sibiu – 1861) – Despãr"ãmântul Braºov – 1862REUNIUNEA MAGHIARÃ DE CÂNTÃRI „BRASSOI MAGYAR DALÁRDA” (1863-1919)STR – Societatea pentru crearea unui Fond de Teatru Român din Transilvania, 1870. Estepreluatã de cãtre ASTRA, în anul 1934. REUNIUNEA ROMÂNÃ DE GIMNASTICÃ (ini"ial, 1863) ªI CÂNTÃRI („Sec"iuneamuzicalã”, ulterior, 1873). Dupã moartea lui Gh. Dima (1925), reuniunea se transformã în„Societatea de Muzicã GH. DIMA Braºov“. Din anul 1932 activeazã sub denumirea de „Reuniuneacoralã Gh. Dima”. CORUL SOCIETÃ!II DE LECTURÃ A MESERIAªILOR ROMÂNI DIN ªCHEII BRAªOVULUI, 1876SOCIETATEA FILARMONICÃ BRAªOV – (6 mai 1878), KRONSTÄDTER PHILARMONISCHE GESELLSCHAFTKRONSTÄDTER DEUTSCHE LIEDERKRANZ (1885-1925) REUNIUNEA GERMANÃ DE CÂNTECE BRAªOVORCHESTRA „LIRA” a elevilor Liceului Honterus (1900-1945)CORUL BÃRBÃTESC „ASTRA”, 1925 218



Au mai activat: Fanfara elevilor Liceului „A. ªaguna”, Corul ACORD, Corul Învã!ãtorilor,Corul Gutenberg (Tipografia), Corul I. A. R. ºi altele. CONSERVATORUL „ASTRA” BRAªOV (1928-1947)În perioada 1945-1947, a func!ionat, în paralel, ºi Conservatorul Sindicatelor Unite Braºov. Din anul 1947/1948 se transformã în ªCOALA POPULARÃ DE ARTÃ BRAªOV. Astãzi, ªCOALADE ARTE ªI MESERII BRAªOV.SOCIETATEA ROMÂNÃ DE TEATRU ªI MUZICÃ (1939) TEATRUL DE STAT BRAªOV (1946). Sediul actual a fost inaugurat în anul 1959. Titulaturade „Teatrul Dramatic” o primeºte în 1968; în prezent, Teatrul Dramatic „Sicã Alexandrescu” Braºov. FILARMONICA BRAªOV (1949). Continuã activitatea Societã!ii Filarmonice. - Orchestra popularã „Miori!a” (1951-1993) - Cvartetul „Gaudeamus”, 1987 (din 1991, cu statut profesionist) Stagiune de concerte simfonice ºi recitaluri camerale. OPERA BRAªOV 25 iunie 1948, Comitetul de ini!iativã pentru crearea unui teatru de operã, pe baza „AnsambluluiMuzical de Amatori”. Se constituie Teatrul de Operetã ºi Estradã (1953) ºi apoi Teatrul Muzical Braºov. Pânã în 1964,orchestra a fost asiguratã de cãtre Filarmonica Braºov. Actuala salã a fost inauguratã în 1957. - Sec!ia de estradã (1953-1993) Dupã 1990, Teatrul Liric ºi apoi, din 1 iulie 2001, Opera Braºov. Spectacole de operã ºi operetã la Braºov, turnee în !arã ºi în strãinãtate. - Orchestra „Astra”, (1962), Reduta, condusã de Anselm Honigberger ºi Norbert Petri- Forma!ia cameralã, de muzicã veche, Cantus Serenus (1973) (Ini!ial, Forma!ia de instrumentevechi a Facultã!ii de Muzicã Braºov) - Forma!ia cameralã „Preclasic grup 73”, Casa Armatei Braºov (Ioan Hera, Ana Nigrim) - Forma!ia coralã Camerata infantis (1977) (Nicolae Bica) Forma!ii corale, mixte sau de voci egale, care activeazã în prezent: Astra, Concentus, Melos,Transilvania, Iacob Mureºianu, Orfeu, CFR, precum ºi diferite coruri ºcolare. De mare succes sebucurã Trioul vocal Anatoly. Forma!ii corale activeazã astãzi la Braºov, în biserici ortodoxe, romano-catolice, greco-catolice, evanghelice, calvine, unitariene, baptiste, adventiste, penticostale ºi altele, precum ºi la ComunitateaEvreiascã. LICEUL DE MUZICÃ BRAªOV (1948) Ini!ial, „ªcoala Medie de Muzicã Braºov”.UNIVERSITATEA „TRANSILVANIA” BRAªOV Institutul Pedagogic de 3 ani – Facultatea de Muzicã (Pedagogie muzicalã) (1 oct. 1969-iulie1979)Facultatea de Muzicã (din 1990), cu catedre de: - Pedagogie muzicalã - Interpretare muzicalã – instrumente - Interpretare muzicalã – canto - Masterat solisticã instrumentalã, belcanto, dirijat coral219

"ara Bârsei


CASA MEMORIALÃ „GH. DIMA” BRAªOVA fost înfiin!atã în anul 1960, ca sec!ie a Muzeului Jude!ean Braºov. În anul 1990 sec!ia sedesfiin!eazã, patrimoniul acesteia fiind preluat de cãtre Muzeul „Casa Mureºenilor” (1991, Sala „Gh. Dima”, parter). Începând cu anul 2003, spa!iul fiind retrocedat, sala „Gh. Dima” func!ioneazã la etaj. MUZEUL „CASA MUREªENILOR” BRAªOV (1968)Sec!ie a Muzeului Jude!ean Braºov, iar apoi, din 1996, institu!ie cu personalitate juridicã. Fonduri arhivistice legate de compozitorii: Iacob Mureºianu, Gheorghe Dima, TiberiuBrediceanu, Iuliu Mureºianu, Paul Richter ºi Norbert Petri. UNIUNEA COMPOZITORILOR ªI MUZICOLOGILOR DIN ROMÂNIA – SUCURSALABRAªOVContinuã activitatea Cenaclului braºovean al UCR, înfiin!at în anul 1954. Astãzi, sucursalabraºoveanã a UCMR, cuprinde ºapte compozitori ºi muzicologi din jude!ele Braºov ºi Sibiu.Coordonatorul sucursalei: dr. Constantin Catrina MUZICA DE FANFARÃ FANFARE MILITARE 1830 – Fanfarã militarã la Braºov (Regimentskapelle)1840 – Fanfara Regimentului de Ulani (Cavalerie) Braºov 1870 – Fanfara Regimentului 2 Infanterie, cezaro-crãiesc – Braºov1890 – Fanfara Regimentului 82 Infanterie, cezaro-crãiesc – Braºov 1922 – Fanfare ale Vânãtorilor de Munte la Predeal (desfiin!atã în 1989) ºi Braºov (desfiin!atã în 1995)- Fanfara Infanteriei de la Fãgãraº (1950-1989) - Fanfara Jandarmeriei Braºov (1963-2005). Astãzi: Fanfara Academiei For!elor AerieneBraºov FANFARE CIVILE 1849 – Fanfara Codlea 1901 – Fanfara Râºnov Au func!ionat fanfare, îndeosebi în comunitã!ile sãseºti, la Braºov, Codlea, Râºnov, Rupea,Feldioara, Bod, Prejmer, Hãrman, Hãlchiu, Vulcan º.a. La Braºov au activat ºi fanfare muncitoreºti: CFR, Hidromecanica, IAR – Tractorul, Astra-Steagul Roºu, RATBv. Astãzi: Fanfara Forumului Democrat German Braºov, Fanfara elevilor Colegiului Na!ional„Andrei ªaguna” Braºov. În perioada 1946-1989, la casele de culturã, cluburile culturale muncitoreºti, cãminele culturale,cluburile copiilor, casele armatei, casa studen!ilor, au activat ansambluri de cântece ºi dansuripopulare, orchestre populare ºi tarafuri, forma!ii corale, ansambluri ºi forma!ii de estradã ºi demuzicã uºoarã, forma!ii de dansuri moderne, fanfare, forma!ii camerale, soliºti instrumentiºti ºivocali º.a. O parte dintre acestea se exprimau în limbile maghiarã ºi germanã. Reprezentative au fost, în acest sens, municipiile Braºov ºi Fãgãraº, precum ºi oraºele Râºnov,Codlea, Zãrneºti, Sãcele, Oraºul Victoria, Rupea ºi Predeal. Dupã 1990, mare parte dintre aceste forma!ii artistice ºi-au încetat activitatea. Astãzi maifiin!eazã, la Centrul cultural „Reduta”, la Clubul copiilor ºi la Casa de culturã a studen!ilor. Unansamblu semiprofesionist, de cântece ºi dansuri populare, existã la Crama „Cerbul Carpatin”Braºov. Asocia!ia culturalã „Viva la musica”(2000) – organizare de evenimente culturale.220



LIBRÃRII – EDITURI BRAªOVENE (cu preocupãri muzicale) - Johann Gött- Ioan Ciurcu - Editura ºi Tipografia Mureºenilor - Editura „Astra”- ªt. O. Iosif (Libris) – Editurã ºi librãrie. - Librãriile „Ralu”- Editura „Dealul Melcilor” PRESA LOCALÃ- Gazeta de Transilvania (12 martie 1838 - decembrie 1848)- Gazeta Transilvanã (3 ianuarie 1949) (Suspendatã din 5 martie 1849); - Gazeta Transilvaniei (1 decembrie 1849 - 6 ianuarie 1945) Suspendatã între 13 febr. ºi 9 sept. 1850. Între luniile oct. ºi dec. 1918, a fost înlocuitã de „Glasul Ardealului”. - Gazeta de Transilvania – serie nouã (decembrie 1989)- Foaie pentru minte, inimã ºi literaturã (2 iulie 1838) - Calendarele lui Bari!iu (1852-1865) - Ardealul - Kronstädter Zeitung (Ziarul de Braºov) - Brassói Lapok (File braºovene) - Astra - "ara Bârsei - Karpatenrundschau (Orizont carpatin)- Drum Nou (1945-1989) - Cumidava- Transilvania Expres - Monitorul Expres - Bunã ziua, Braºov BIBLIOTECI MUZICALE - Arhiva (ºi biblioteca muzicalã) a Reuniunii Române de Gimnasticã ºi Cântãri Braºov, apoi,Societatea de muzicã „Gh. Dima” Braºov (În prezent la Arhivele Statului Braºov) - Biblioteca (arhiva de note) Corului Bisericii Ortodoxe „Sf. Nicolae” Braºov. (În prezent laMuzeul Primei ªcoli Româneºti din ªchei) - Biblioteca Comunitã!ii Honterus - Biblioteca Conservatorului Astra (În prezent, împãr!itã între ªcoala Popularã de Artã, Liceulde Muzicã, Facultatea de Muzicã Braºov º.a.)- Biblioteca Gimnaziului românesc din Braºov (Astãzi la Arhivele Statului din Braºov) - Biblioteca Jude!eanã „G. Bari!iu” Braºov (Mediateca) (Muzicologie, partituri ºi înregistrãriaudio.) - Biblioteca Facultã!ii de Muzicã Braºov - Biblioteca Liceului de Muzicã Braºov - Fondul Muzical de la Muzeul „Casa Mureºenilor” Braºov- Arhivele forma!iilor corale active (la dirijori) 221

"ara Bârsei


SÃLI DE CONCERTE ªI RECITALURI - Aula Liceului Honterus (nu mai existã) - Biserica Neagrã - Catedrala Romano-Catolicã (str. Mureºenilor)- Biserica Romano-Catolicã „Sf. Ioan” (str. Sf. Ioan)- Centrul cultural „Reduta” - Sala festivã a Colegiului Na!ional „Andrei ªaguna” - Sala Hotelului „Numãrul Unu” (nu mai existã) - Sala Hanului „La Vulturul de Aur”, denumitã apoi, pe rând, Apollo, Astra, Maxim Gorki,Bârsa, Astra (nu mai existã). - Sala Liceului de Muzicã - Sala Muzeului de Artã - Sãlile Casei Armatei Braºov - Sala Operei Braºov - Sala Teatrului Dramatic Braºov - Cinematograful Patria (în curs de reamenajare)- Muzeul „Casa Mureºenilor”- Bastionul "esãtorilor (1522) – amfiteatru în aer liber CONSTRUCTORI (REPARATORI) DE INSTRUMENTE MUZICALE - Firma CARL AUGUST BUCHHOLZ (orgi; marea orgã de la Biseria Neagrã, 1839)- Firma EINSCHENK – Braºov (orgi, piane, instrumente cu coarde) - Firma FRIEDERICH KLEVERCAUS – Braºov (instrumente cu coarde) - Firma CONSTRUC"II DE ORGI ªI TÂMPLÃRIE – Hãrman (orgi)- Firma IOAN MOLDOVEANU – Codlea (instrumente cu coarde) Capitolul IIIEVENIMENTE MUZICALE BRAªOVENE- Concertele de orgã ºi concertele vocal-simfonice de la Biserica Neagrã- Festivalul Interna!ional „Cerbul de Aur” (1968)- Festivalul Interna!ional al Muzicii de Camerã (1970) - Festivalul corurilor de camerã (1970) - Reuniunea coralã „Pe Tine Te lãudãm” (1993-2003)- Festivalul Interna!ional de Operã ºi Balet (2003) - Festivalul Cetatea Muzicalã a Braºovului - Festivalul Musica Coronensis - Festivalul de jazz - Târgul de Carte ºi Muzicã Putem concluziona cã Braºovul a dat spiritului românesc ºi universal multe valori muzicale. Deasemenea, a oferit condi!ii prielnice de manifestare celor care, temporar, au activat aici. Vã mul!umim pentru interesul acordat demersului nostru!

222



ZusammenfassungAngesichts der reichen Kronstädter Musiktradition sowie wegen seiner wertvollenmusikalischen Bestände, hat das Kronstädter Gedenkmuseum der Familie Muresianu („CasaMuresenilor”) die Initiative für die Verwirklichung des Projektes „Haus der Musik in Kronstadt”ergriffen.Im Rahmen dieses Projektes soll systematisch und wissenschaftlich dokumentiert Materialgesammelt werden, das zur besseren Kenntnis der Kronstädter musikalischen Vergangenheit als Teilder Musikgeschichte Rumäniens beitragen soll.Es ist wichtig, daß die Angaben für die Dokumentation dieses Projektes, die gegenwärtigverstreut oder dem Publikum unbekannt sind, an einem einzigen Platz zusammengefaßt und denInteressenten leicht zugänglich gemacht werden.Zu diesem Zweck ist eine Liste erstellt worden mit Musikerpersönlichkeiten, die in Kronstadtgeboren wurden oder hier tätig waren, weiter von musikalischen Einrichtungen, die hier bestandenhaben und noch bestehen sowie von besonderen musikalischen Ereignissen.Der Themenfächer, den das „Haus der Musik in Kronstadt” abdecken will, umfaßtsymphonische Musik, Kammermusik, vokalsymphonische Musik, Opern – und Operettenmusik,Musicals und Ballett, Vokalmusik, Chormusik, religiöse Musik, Blasmusik, Folklore undVolksmusik, Unterhaltungsmusik, Leichtmusik und Jazz, Musikwissenschaft, Musikgeschichte undMusikpädagogik.Die nachfolgende Liste bleibt offen für eine öffentliche Diskussion. Wir erwarten IhreBemerkungen und Vorschläge dazu an unserem Amtssitz, Muzeul Casa Mureºenilor (pentru CasaMuzicii din Braºov), Pia!a Sfatului Nr. 25, RO-500025 Braºov, Rufnummer 0040-268-477864, oderauf der E-mail-Adresse: [email protected] und bedanken uns für Ihr Interesse und IhreMitarbeit.

223

"ara Bârsei


Andrei BODIU ORAªUL DIN MEMORIELiteratura românã din diaspora este, dacã o privim în perspectivã, dupã chipul ºi asemãnareacelei din !arã. Avem adicã, în acest spa!iu, scriitori de primã mânã dar ºi o liotã de veleitari, unii dintre ei convinºi de faptul cã, dacã stau într-o !arã occidentalã, au un loc asigurat în Parnasul patriei. Poatede aici ºi o anume rãcealã în adoptarea unor nume de autori dinafara grani!elor. S-a vorbit, deexemplu, de provincialismul unei culturi care priveºte cu mefien!ã scriitorii din diaspora. În sensinvers, literatura românã nu poate acorda, prin receptare criticã, confirmãri unor veleitari de multe ori agresivi.Nu este cazul lui ªtefan Baciu, un poet ale cãrui poezie ºi viziune despre poezie ar adãuga unplus modernitã!ii româneºti. Pentru o rememorare a vie!ii ºi poeziei lui ªtefan Baciu trebuie spus cãacesta a fost poet, publicist ºi memorialist, cã a trãit între 1918 ºi 1946 în !arã, pentru a începe apoi unexil pe care-l va încheia, fãrã a-ºi mai revedea !ara ºi Braºovul natal, în 1993, în Honolulu – Hawaii.Pânã în 1945, ªtefan Baciu a publicat nouã cãr!i de versuri de forme ºi formate diferite, dintre carecele mai cunoscute sunt Poemele poetului tânãr, din 1935, ºi Cetatea lui Bucur, din 1940, ultimulreeditat cu sprijinul Ioanei Pârvulescu, la Humanitas, în 2006. Toate celelalte douãsprezece cãr!i deversuri ale lui ªtefan Baciu au fost publicate în strãinãtate, majoritatea la modesta editurã Mele, care a apar!inut poetului însuºi.Ce vrem sã observãm, încã dintru început, este cã opera lui Baciu a fost practic necunoscutãpublicului român începând cu 1947 ºi terminând cu Revolu!ia. E limpede cã un efort de reintegrare aautorului în istoria literaturii noastre nu poate fi fãcut decât dacã se subliniazã contribu!ia originalã aacestui autor în contextul select al poeziei interbelice. Care ar fi aceastã contribu!ie ºi de ce vorbimdespre el la o sesiune care are ca temã diversitatea culturalã din Transilvania? Pentru cã ªtefan Bacius-a recomandat neîncetat, în poezie ºi în memorialisticã, ca fiind „braºovean, ortodox, cosmopolit ...”,aºadar purtãtor de genius loci, ducând cu sine pe meridianele lumii spa!iul-matcã al „Copilului deoraº” (titlul unei poezii din volumul de debut).Ne-am putea întreba, abrupt, câ!i poe!i citadini are poezia românã în spa!iul interbelic, cãruiaistoric îi apar!ine ªtefan Baciu. Unul, al cãrui succes peste timp fiind, spune Alexandru Muºina,datorat tocmai caracterului citadin al poeziei sale, este George Bacovia. Ar fi apoi, cel pu!in par!ial,Ion Minulescu. Sigur, ºi avangardiºtii sunt, tot par!ial, poe!i ai oraºului. Dacã realizãm însã o balan!ãîntre poezia românã citadinã ºi cea ruralã, putem spune cã pânã târziu, poate pânã la optzeciºti, poezia româneascã e dominatã de un imaginar care !ine de spa!iul rural. Or, expresia modernitã!ii, accentuaturbanã, poate fi regãsitã în poezia lui ªtefan Baciu. Oraºul lui Baciu este ºi „cetatea lui Bucur” dar ºioraºul din memorie care este Braºovul. Nu cred sã existe un poet român care sã fi ilustrat mai intensimaginea oraºului din memorie cum e Braºovul din versurile lui Baciu. Braºovul este evocat înpoeme disparate, dar este ºi temeiul unui volum întreg, Palmierii de pe Dealul Melcilor1, publicat depoet în 1980 la editura din Honolulu, oraºul din arhipelagul Hawaii la a cãrei univeristate Baciupreda. Reamintesc doar cã, atunci când publicã volumul, poetul era în exil de 34 de ani. Or, cesurprinde de la primul poem „braºovean” este precizia extraordinarã cu care este evocat oraºul. E oprecizie generatã, paradoxal, de o puternicã intensitate emo!ionalã. Dacã la Bacovia oraºul se cereexplorat, dar odatã „atacat” creeazã angoasã, pentru ªtefan Baciu Braºovul din memorie este unspa!iu familiar, deschis, cald.

224

Andrei Bodiu

1 Dupã Revolu!ie, sora scriitorului a republicat, în România, întreaga operã poeticã scrisã în limba românã de ªtefan Baciu,în douã volume antologice apãrute la editura Eminescu, sub titlurile: I, Poemele poetului tânãr ºi II, Poemele poetuluisingur.


Pe ªirul Rozelor m-am nãscutpe strada Vãmii m-am dus cãtre ºcoalãpe Târgu Grâului m-am plimbat– între „Zeidner” ºi „Tulliu” –cu muzele cele dintâi.Schi!ã pentru o autobiografie2În Text trocar sau cu bicicleta în amintire3 poetul enumerã, în spiritul „aventurilor”avangardiste care îi erau familiare, traseul pe care-l fãcea cu bicicleta în ªchei. Tensiunea e generatãde raportul dintre titlu ºi text, de acest drum al memoriei, dar ºi de sonoritatea pe care o au strãzile ºilocurile prin care trece bicicleta, ºi de ºtiin!a cu care e tãiat versul.Valea Oului. Podul lui Grid.Strada Prundului. Strada Nisipului de Susºi de Jos.Dupã Iniºti. Groaveri.Ciocrac. Lunca Plãeºului.Strada Rochus. Dupã Graft."âpul lui Meºotã.ªirul "intaºilor.Strada Ecaterinei.Cacova de Susºi de Jos.Între Chetrii.Tensiunea poeticã, în toate poemele care refac imaginea Braºovului e generatã, în primul rând,de nostalgie. E nostalgia celui exilat ºi care are convingerea cã nu va mai revedea niciodatã Oraºul.Sentimentul e exprimat în scurtul poem Braºov4:Zidurile numai. ªi zãvoarele –poate.Turnurile, câ!iva brazi,un castan sau doi: cine ºtie?Clopotul Bisericii Negreºi câteva lespezi în cimitire. Restul e apa care trece.Poezia oraºului din memorie are, la ªtefan Baciu, un specific unic: ea este rodul unei priviri de la o enormã distan!ã. Mare parte dintre poemele „braºovene” ale autorului sunt scrise în lunga perioadãîn care poetul s-a stabilit în capitala arhipelagului Hawaii, la Honolulu. Mai mult, avem în poemelelui Baciu o suprapunere de efect între imaginea oraºului în care trãieºte ºi a celui din memorie.Strãbate de sub Tâmpa un cânt de saxofontrei negri mici se plimbã-ncet pe Warteun sfânt de lavã caldã suie pe amvonºi-un milionar plãteºte oale sparte.Braºov la Tropic5

225

"ara Bârsei

2 Poemele poetului singur, Bucureºti, Ed. Eminescu, 1993, p.126.3 Ibidem, p.122.4 Ibidem, p. 115.5 Ibidem, p.117.


E foarte posibil ca distan!a sã fi generat ºi avalanºa de locuri, nume de strãzi ºi nume de persoanecare se regãseºte în poezia lui Baciu. Am putea spune cã existã aici o filia!ie cu poezia lui Minulescusau a lui Tonegaru, dar diferen!a constã tocmai în faptul cã, la Baciu, toatã onomastica e pusã înlegãturã cu Braºovul. Într-o simplã enumerare, poemele amalgameazã, frenetic: Biserica Neagrã,Tâmpa, Warte, ªchei, Cetate, Groaveri, pe poetul Victor Rath, Pe Tocile, Dârste, strada Morii, apoinume specifice locului: Chicomban, Bide!, Verdea!ã, Mazãre, Gãmulea, Curcã, Stinghe, Pitiº, "ân!,Chiroiu, Gãitãnar, Gal, "igoiu, Ghi!oc. În alte poeme apar Prundul, Junii Tineri, Dupã Iniºti, pe de-aîntregul o lume care capãtã culoare ºi corp, amintind de vremuri ºi oameni care nu mai sunt ºi caredãdeau via!ã oraºului. Existã ºi un sens polemic aici, în aceastã memorie îndãrãtnicã. Ea re!ine tot ceun întreg timp – comunismul – a încercat sã ºteargã. Iar sensul poemic e cu atât mai accentuat cu câtBraºovului i s-a schimbat, în anii ’50 ai secolului trecut, numele în Oraºul Stalin ºi Tâmpa a fostmutilatã, numele generalissimului fiind scris din brazii muntelui. Braºovul din memoria lui Baciueste un oraº românesc, sãsesc, maghiar ºi evreiesc, un oraº european, un oraº deschis pe care îl evocã,aºa cum spune în Declara!ie de principii6 (ºi în alte poezii), un „poet al libertã!ii”.Reevaluarea operei lui ªtefan Baciu se poate face dinspre aceastã esen!ialã prezen!ã a oraºului în poezia sa. Mai întâi, pentru epoca interbelicã, reevaluarea Cetã!ii lui Bucur, de exemplu, mi s-arpãrea binevenitã la fel cum, pentru istoria poeziei româneºti, imaginea oraºului vãzutã de un spiriturban ºi cosmopolit pânã în vârful unghiilor ar fi realmente tonicã. ªi asta în condi!iile în care nuavem decât în ªtefan Baciu un „monografist” al marelui oraº, în timp ce avem o puternicã tradi!ie aruralitã!ii ºi a imaginii ruralitã!ii, fie ºi cu semn schimbat, de la Coºbuc la Liviu Ioan Stoiciu.AbstractBy birth, destiny and vocation, Stefan Baciu was a poet of the urban life. Born in a town with acombination of cultural diversity and a long history, Stefan Baciu lived all his life only in towns andcities having some degree of cultural and racial variety – so cosmopolitan, as Baciu presented to behimself too. When reading some titles of his poetry, it is possible to draw a map of the world. Butnone of those places has the distinctive characters and the attractive image of beauty like Brasov orBucharest, where he had spent his youth. Even in Romanian literature Baciu’s voice is of remarkableand positive atitude, showing not only his missing very much the native country but also his love forpeople and life everywhere (the towns/cities having always in his memory two separate butoverlapping aspects).

226

Andrei Bodiu

6 Ibidem, p.134 (din vol. Poemele poetului singur, apãrut ini!ial tot la Ed. Mele ºi tot în 1980).


Mariana-Virginia LÃZÃRESCUªTEFAN BACIU – POET, MEMORIALIST, TRADUCÃTORScriitorul braºovean ªtefan Baciu ar fi împlinit, pe 29 octombrie 2007, vârsta de 89 de ani. Obunã bucatã de timp, el a fost mai cunoscut ºi apreciat în America Latinã decât în oraºul sãu natal sauîn patria sa: Eliminat de „heirupiºti”din literatura (din RSR)mã aflu (cu încântare)dar fãrã surprizãîn „Istoria Literaturii Braziliene”de Manuel Bandeirala Rio de Janeiroºi în trei antologiide poezie contemporanã din Hawaii:Poezie în libertate.1Sã-i aducem un omagiu celui care a fost autor a peste 100 de volume, a mii de articole ºi studii,care este citat în dic!ionare ºi istorii literare precum Istoria literaturii române de la origini pânã înprezent de George Cãlinescu (1941), Enciclopedia exilului literar românesc de Florin Manolescu(2003), Dic!ionarul enciclopedic (1993), Dic!ionarul general al literaturii române (2004), Româniîn ºtiin!a ºi cultura occidentalã (1992), Istoria literaturii braziliene de Manuel Bandeira ºi istorii aleliteraturii din Hawaii, sã-l comemorãm pe poetul care îºi schi!a autobiografia în versuri dupã cumurmeazã: Pe ªirul Rozelor m-am nãscutpe strada Vãmii m-am dus cãtre ºcoalãpe Târgu Grâului m-am plimbat– între „Zeidner” ºi „Tulliu” – cu muzele cele dintâi.2Sã ne amintim cã a fost elev la Liceul „Andrei ªaguna”, unde l-a avut ca profesor pe EmilCioran, ºi cã a absolvit Facultatea de ªtiin!e Juridice la Bucureºti:De pe Lunca Plãeºului am plecatînspre urºii din Bernapalmierii din Rio de Janeiroºi Dealul Pacificului din Insula Oahu.3

227

"ara Bârsei

1 ªtefan Baciu, Radiografia cuvântului dor, antologie poeticã, Braºov, Ed. Aldus, 1998, p. 229 (Curriculum vitae).2 Ibidem, p. 168 (Schi!ã pentru o autobiografie).3 Ibidem.


În 1949 a ajuns la Rio de Janeiro, ducând astfel cu sine în America de Sud ideile miºcãriisuprarealiste ºi devenind figura marcantã a neoavangardei. A murit în noaptea de 6 spre 7 ianuarie1993, în timp ce vorbea la telefon cu sora sa din România, Ioana Baciu Mãrgineanu. Via!a celui nãscut la poalele Tâmpei, care a copilãrit pe strada Prundul Florilor, a fost un ºir deaventuri, nu pentru cã aceasta a fost dorin!a sa, ci pentru cã soarta i-a rezervat tot felul de surprize. Aavut o via!ã plinã de poezie ºi contradic!ii. În capitolul Braºovul Literar ºi Artistic cu Ochianul Întors din autobiografia sa Praful de pe tobã(1980), Baciu descrie cu umor ºi sensibilitate via!a sa în oraºul de la poalele Tâmpei în perioada1918-1937 ºi cautã sã-ºi defineascã locul ca intelectual, care provenea din acel mediu iubitor deculturã în care a crescut. Aproape cã nu existã scriere sau ocazie în care Baciu sã nu aminteascã deBraºovul sãu natal, care, în opinia sa, este un centru cultural inedit nu numai în România, ci înîntreaga Europã. Un aspect relevant în acest sens este coabitarea românilor, saºilor ºi maghiarilor înregiunea cunoscutã sub denumirea de "ara Bârsei. Oraºul poartã pecetea vechilor tradi!ii culturale,de la Coresi la Andrei Mureºanu, a tradi!iilor care îºi au originea în monarhia austro-ungarã ºi ocupãun statut aparte în Europa de Rãsãrit. Contribu!ia românilor la aceastã culturã este subliniatã de Baciu în sensul cã Braºovul a dat cele mai importante cântece ºi melodii care au întãrit conºtiin!a na!ionalã:Rãsunet de Andrei Mureºanu, Pe-al nostru steag de Andrei Bârseanu ºi La arme de St. O. Iosif. Totdin Braºov provin ºi cântecele patriotice ale lui Ciprian Porumbescu. Pe la sfârºitul anilor ’20 ai secolului al XX-lea, când Baciu avea vreo 12 ani, a fãcut cunoºtin!ãcu poezia lui Rainer Maria Rilke, pe care la acea vârstã nu a în!eles-o întru totul, dar care îl fascina defiecare datã când „ºagunistul” Eugen Jebeleanu venea în vizitã la tatãl sãu, dr. Ioan Baciu, profesorremarcabil de limba germanã, românã ºi latinã, pentru a discuta cu el traducerile sale, pe care maitârziu avea sã le publice în „Vremea”. Poetul, eseistul, memorialistul, jurnalistul, criticul de artã, traducãtorul, diplomatul ºi profesorul universitar ªtefan Baciu a debutat în 1933, la 15 ani, cu poezia Ich/Eu în revista „Rãboj” (Anul II, Nr.13, Martie 1933), care a apãrut în acelaºi an ºi în revista germanã „Klingsor”:Am adunat în mine, ca într-o cutie,tot grâul auriu dintr-o varã târzie. Pe drumul uscat de soarele ca un chibrit,am alergat ºi nãzuiam spre infinit. Sunt nou ca un mugur nedeschis,trec pe promenada vie!ii ca prin vis,arunc cu pietre dupã ho!i de vorbe greleºi-apoi mã bat cu bice ºi nuiele;În ape galbene ca mãmãliga aurie,mã scald mereu în seara târzie,ºi noaptea când se lasã cântecul ºi veselia,adun în mine gânduri: toatã podgoria.4În anii 1933-1935 a editat revistele „Start” ºi „Stilet”, ca elev de liceu a publicat în ziarul„Ardealul” cuvinte încruciºate ºi cronici sportive, semnate Cremene Costel, uneori câte o cronicãplasticã despre expozi!iile profesorului de desen ºi caligrafie Valeriu Maximilian. De asemenea, a228

Mariana-Virginia Lãzãrescu

4 Ibidem, p. 19 (Eu).


colaborat la reviste precum „Braºovul literar ºi artistic”, „Frize”, „Abecedar”, „Festival”, „GlasulBucovinei” º.a. Pentru volumul sãu de debut editorial, Poemele poetului tânãr, a primit în 1935 PremiulFunda!iilor Regale ºi Premiul Societã!ii Scriitorilor Români. În România i-au apãrut volumele depoezie Poeme de dragoste (1936), Micul dor (1937), Drume! în anotimpuri (1939), Cãutãtorul decomori (1939), Cetatea lui Bucur (1940), Lanterna magicã (cu Traian Lalescu) (1941), Muzicasferelor (1943), Cântecul mul!imilor (1944), Caiet de vacan!ã (1945). În timpul anilor de facultate din Bucureºti a desfãºurat o activitate jurnalisticã în calitate decolaborator la „Universul”, „Duminica”, „Libertatea”, precum ºi ca redactor la „Universul literar”,unde i-a publicat pe ªtefan Augustin Doinaº ºi pe Ion Caraion în coloana Cântece Noi. A fost secretar de redac!ie la „Gândirea”, de unde Nichifor Crainic l-a concediat când a aflat cã era membru alPartidului Social Democrat din România. În 1945, ªtefan Baciu s-a cãsãtorit cu Mira Simian. În 1946 a fost numit ataºat ºi pe urmãconsilier de presã la Lega!ia românã din Berna. În vara lui 1948 a demisionat din diploma!ie,refuzând sã se mai întoarcã în !arã. So!ii Baciu au rãmas în Elve!ia pânã în primãvara lui 1949, avândstatut de refugia!i ºi solicitând azil politic mai multor !ãri din America Latinã. Cu ajutorul Organiza!iei Interna!ionale a Refugia!ilor, care le-a plãtit cãlãtoria ºi le-a oferit câte20 dolari pentru a începe o via!ã nouã, so!ii Baciu au plecat în martie 1949 spre Rio de Janeiro,Brazilia fiind primul stat care le-a acordat azil. Departe de Europa, aveau sã petreacã acolo 13 ani,care la început au fost grei, mai ales fiindcã nu cunoºteau limba portughezã. Dorin!a de nou, delibertate, recomandãrile pe care le primiserã ºi cultura solidã pe care o aveau au permis sã li sedeschidã uºile în !ara strãinã, ca ei sã pãtrundã în cercurile intelectuale ºi sã se impunã. Mira a lucratca farmacistã, ªtefan a dat medita!ii de limbã germanã, a scris în francezã articole pe care apoi le-atradus pentru ziarul „Diario Carioca”. Treptat au învã!at portugheza mai mult singuri ºi au tradusmultã poezie cu ajutorul unei gramatici, spaniola au învã!at-o direct de la sursã, respectiv, de la poe!i,politicieni ºi artiºti hispano-americani cu care au avut legãturi. În 1952 primeºte postul de redactor la ziarul de dupã-amiazã „Tribuna da Imprensa”, condus deCarlos Lacerda, pe care Baciu l-a considerat cel mai mare gazetar al Braziliei secolului al XX-lea ºiunul din cei mai buni din America Latinã. Baciu ajunge editor responsabil de politica interna!ionalã,un jurnalist cu convingeri de democrat, îndreptat ferm împotriva totalitarismului. Prin pozi!ia pe careo de!inea, Baciu a avut legãturi cu lumea politicienilor ºi diploma!ilor, dar a strâns legãturi deprietenie ºi cu multe personalitã!i din lumea literelor ºi a artelor. Rio de Janeiro era la vremea aceeaun însemnat loc de intersectare a vie!ii diplomatice cu cea culturalã. În tot acest timp, în care Rio deJaneiro, fiind oraºul unei renaºteri intelectuale, i-a oferit lui Baciu ocazia sã cunoascã oameni celebriai culturii hispano-americane, cu care a ajuns sã fie bun prieten, poetul braºovean a rãmas fideloriginii sale, spiritului european în care a crescut ºi s-a format, oraºului sãu natal:ªi totuºisingur ºi liber în noaptepe un !ãrm de Pacificîmi scriu poeziaºi totuºipeste oceane ºi geografiiaud la ore târziiclopotul Bisericii Negre229

"ara Bârsei


ºi totuºiîn cartea îngãlbenitãa poeziilor lui Eminescurecit „Doina” ºi tacºi totuºicuvântul meu se audeºi se vede (cu â din a)pâine, mâine, cântec, mândrieîn ciuda lor.5Antologia de poezie Radiografia cuvântului dor, apãrutã la editura Aldus din Braºov în anul1998, este un omagiu adus poetului ªtefan Baciu la comemorarea a 80 de ani de la naºtere de cãtresora sa Ioana Baciu Mãrgineanu. Întrebat de Alexandru Lungu într-un interviu pentru revista ARGO(Bonn, 1990) care este prima poezie de care-ºi aduce aminte s-o fi auzit în copilãrie, Baciu rãspunde:„Nu trebuie sã se uite ca m-am nãscut în ultimele zile ale celui dintâi rãzboi mondial, mai precis înziua în care s-a nãscut statul cehoslovac, aºa cã multe din poeziile copilãriei mele aveau, ca sã zicemaºa, un aer patriotic, erau textele unor cântece ...”6La întrebarea care vers din propria poezie i se pare cel mai frumos, Baciu citeazã una, desprecare pretinde cã îi este foarte aproape de suflet ºi care, dupã pãrerea noastrã, sunã ca un bilan! lucidasupra vie!ii, încheiat de cãtre un om care a iubit poezia mai presus de orice:Gândul vine sã te-ntrebe, stea târzieCe-ai fãcut cât ai trãit?Ai fumat, te-ai revãrsat în poezieAi fost rãu, ai plâns ºi ai iubit.7Din acelaºi dialog cu interlocutorul sãu rezultã cã ªtefan Baciu se considera un poetindependent, cãruia nu i-a plãcut sã se înregimenteze în niciun curent, în nicio ºcoalã, în niciomiºcare. În exil a gãsit defini!ia poeziei în libertate, la orice latitudine, departe de orice grup, ºcoalã,miºcare, curent. În ce mãsurã ªtefan Baciu este un poet înnãscut ne lãmureºte rãspunsul la ultimaîntrebare pusã de Alexandru Lungu, anume, ce sim!ãminte îl animã fa!ã de poezie. Rãspunsul luiBaciu sunã astfel: „Poezia mã înso!eºte de la vârsta de zece ani pânã astãzi, în fiecare zi: este un toiag,un colac de salvare – nu vãd altã defini!ie mai bunã”8.Oraºul Braºov este o temã constantã în poezia lui Baciu:Zidurile numai. ªi zãvoarele –poate.Turnurile, câ!iva brazi,un castan sau doi: cine ºtie?Clopotul Bisericii Negre,

230


5 Ibidem, p. 228 (Â din A. Pietrele rãmân).6 Ibidem, p. 11.7 Ibidem, p. 13.8 Ibidem, p. 16.


ºi câteva lespezi în cimitire. Restul e apa care trece.9Finalul poeziei Braºov la Tropic este de asemenea dedicat oraºului natal omniprezent:[…] oriunde pe planetã este un vechi Braºovpe-un col! la tropic, pe-un picior de plai.10Cãlãtoriile dese ºi variate din Mexic în Peru, din Argentina în Cuba l-au apropiat de numeroºioameni de culturã, dar ºi de personalitã!i controversate, ca Fidel Castro ºi Ernesto Che Guevara. Arãmas însã clarvãzãtor ºi obiectiv, scriind cãr!i precum Cortina de Fier peste Cuba (1961), JuanBosch: din exil la preºedin!ie (1963), Juan Bosch, un bãrbat singur (1967), cãr!i care relatau desprepreºedintele Republicii Dominicane. ªtefan Baciu nu ºi-a uitat nicio clipã !ara, chiar departe de ea fiind, fapt care se desprindedeopotrivã din activitatea sa de poet, memorialist ºi traducãtor. Volumul sãu Analiza cuvântului dor(1951) este impresionant prin mesajul direct ºi prin tonul când ironic, când ºãgalnic, când melancolic, când de-a dreptul amar: Te privesc prin ocheanul întorsAl inimii mele ca de pe-un dâmb,Oricât ai fi de departe, oricât ai fi,Prin lumea de-o clipã, !ara mea,Te salut. N-am uitat mirosul livezilor lineDar nici mirosul rãvãºit al marelui oraºNici acela nu l-am uitat, ºi uneori în visStrãnutã în mine o stradã sau altaCând se-ntretaie. […]Te pãstrez în suflet, !ara mea tristã,Pãmânt roditor încol!it de foameªi nu pot uita nici în somnCã în zile amare tu ai hrãnitDorul meu de libertate.11Oraºul Braºov din patria sa apare în poezia lui Baciu ca o adevãratã insulã a fericirii, ca osimbiozã a culturilor: […] Ne întâlnim în zbor, oraº ardelenesc,(Mi-e inima o fortãrea!ã de ruineDar pulsul eu mi-l simt pornind din tine)ªi tot ce azi trãiesc, din tine retrãiesc.

231

"ara Bârsei

9 Ibidem, p. 163 (Braºov).10 Ibidem, p. 164 (Braºov la Tropic).11 Ibidem, pp. 102-103 (Patria).


Caleidoscop de-acoperiºuri teutoneAlbum închis cu diademe bizantineAltar de pravoslavnicii slavone,Deºi pornit-am dupã Magellan,Pe sub palmieri vãd cum spre mine vine!ârcovniceasca umbrã a lui Anton Pann.12Dragostea de "arã ºi însingurarea poetului în exilul interior sunt profunde, fãrã margini:Câteodatã toate oraºele lumii sunt târgul nostru românescLe privim cu aceiaºi ochi prin cea"a doruluiªi se întâmplã cã nici o stradã din Paris sau din ZürichNu e atât de frumoasã ca Braºovul nostru natal. […]Suntem pretutindeni – ºi nicãiri acasã. Am trecut prin Italia, prin Fran"a,Chiar ºi pe coasta Africei am pus piciorul,Dar pe mine mã roade regretul cã niciodatãnu am fost la Turnu Mãgurele. Am vãzut zâmbetul Mona Lisei la LuvruAm privit balul genial al colorilor la Palazzo PittiAm vãzut sute de pânze de Van GoghRomanticele apusuri ale lui Caspar David Friedrich– ªi mi-e dor de ciobãnaºul lui GrigorescuMãcar pe-o reclamã de ciocolatã,La un col" de stradã în Bucureºti.13ªi volumul Poemele poetului pribeag (1963) este strãbãtut de acelaºi sentiment de rãtãcire prinlume, de triste"e, de însingurare. Aici, Baciu defineºte cu rafinament ºi subtilitate cuvântul dor:[…] Când vântul fierbinte aduce nisip în aripinisip tropical, tu visezi un bulgãre de humãºi-n somn strângi în pumni !ara Bârsei:acesta e dorul. Când priveºti orhidee-n cutii de sticlãdincolo de petale zãrind crâºmãri"eºi-auzi "igãnci strigând ghiocei:acesta e dorul. […]Când treci neºtiut pe o stradã din Limaºi-aºtep"i tramvaiul spre Strada Romanã

232


12 Ibidem, p. 108 (Braºov).13 Ibidem, pp. 109-110 (Analiza cuvântului dor).


te-ntorci cu fa!a la zid, anonim,ºi pierzi tramvaiul.14În ciuda dorului de !arã, ªtefan Baciu s-a strãduit sã înfiin!eze „Cercul Cultural AndreiMureºianu” ºi, împreunã cu Faust Brãdescu ºi I. G. Dimitriu, a editat revista „Înºir’te Mãrgãrite”,apoi revista „Exil”, la care au colaborat, pe lângã Faust Brãdescu, ªtefan Eleutheriades ºi so!ia saMira. Exil e când aºtep!i. ªi sunã la poartã. Deschizi. ªi-i un orb cerând de pomanã. Exil e când cân!i ºi-!i aduci amintecã-n cântecul tãu plâng sute de mor!i. […]Exil e când te ui!i pe fereastrã ºi vezifamilii unite în jurul supei de searã. Exil e când spui exil ºi este exilcând dincolo de tot, nimic nu-!i apar!ine.15Una din cele mai importante laturi ale personalitã!ii lui ªtefan Baciu este cea de mijlocitor întrecultura sud-americanã ºi cea sud-est europeanã. Activitatea de profesor universitar, pe care Baciu începe s-o desfãºoare cu precãdere dupã ce, în1962, primeºte oferta unui post de „visiting lecturer” pentru literatura ºi cultura brazilianã laUniversitatea din Seattle, se întregeºte cu cea de traducãtor. Din 1965 începe sã editeze revista„Mele”, care se vrea „o scrisoare interna!ionalã de poezie, tipãritã la Xerox, în condi!ii tehnicemodeste”, dar care, într-un tiraj de circa 2000-3000 exemplare/numãr, a adunat, pânã în 1993, zeci de mii de poezii de pretutindeni, apãrute în limbile autorilor publica!i:O maºinã de scrisºi o pasãrese-aud în parcscriindfiecare în altã limbãacelaºi poem.16A colaborat la revistele „Cuvântul în exil”, „Revista Scriitorilor Români” de la München,„Fiin!a româneascã” de la Paris ºi „Gândire ºi artã” din Detroit. A tradus poezie din !arã în antologiilePoetas Rumanos (1969), Der du bist im Exil (1971), poeme de Lucian Blaga etc. A redactat douãantologii cuprinzãtoare de poezie latinoamericanã în 1974, respectiv, 1976.Dupã moartea so!iei sale Mira în anul 1978, Baciu a scris volumul omagial Mira, apoi acontinuat sã redacteze cãr!ile sale de memorialisticã începute cu Franctiror cu termen redus (1968),Sub Tâmpa în Honolulu (1973), Cãlãtorii (1974). Astfel a scris Praful de pe tobã (1980) ºi

233

"ara Bârsei

14 Ibidem, p. 118 (Radiografia cuvântului dor).15 Ibidem, p. 117 (Exil).16 Ibidem, p. 135 (Voci).


Microportrete (1984), precum ºi volumele publicate postum: Un braºovean în ArhipelagulSandwich-Hawaii (1994), Însemnãrile unui om fãrã cancelarie (1996).Din memorii aflãm care era via!a familiei Baciu, ni se vorbeºte despre prietenii acesteia. Pictoriicare frecventau casa erau expresioniºti transilvãneni precum Hans Eder, Hans Mattis-Teutsch ºiGrete Csaki-Copony, dintre scriitorii prieteni ai familiei îi aminteºte pe Adolf Meschendörfer,Emil Cioran º.a. ªtefan Baciu a crescut printre rafturile cu cãr!i legate în piele, reprezentând operede Goethe ºi Schiller, E. T. A. Hoffmann ºi Arthur Schopenhauer, precum ºi Georg Heym, ElseLasker-Schüler, Georg Trakl, Johannes R. Becher, Thomas ºi Heinrich Mann. Una din marile saledescoperiri a fost antologia Amurgul omenirii (Menschheitsdämmerung) de Kurt Pinthus, din carebãiatul de 11-12 ani obiºnuia sã citeascã, având sentimentul cã pãtrunde într-o camerã întunecatã, încare rula un film plin de suspans.Din primele impresii ºi experien!e ale copilãriei ºi adolescen!ei mai fac parte ChristianMorgenstern, Erich Kästner, Ernst Toller, romanticii ºi expresioniºtii, culorile lui Franz Marc ºi MaxErnst, tablourile lui Caspar David Friedrich. În loc sã citeascã Jules Verne, Baciu citea DerQuerschnitt, Das Tagebuch, Neue Deutsche Rundschau sau revista „Uhu”. Citea în limbile românã ºi germanã. În maghiarã nu citea, deºi vorbea, dar nu se ridica deasupra limbajului colocvial alservitoarelor unguroaice din secuime.Dupã pãrerea sa, presa româneascã din Braºov în anii ’20 ºi ’30 era slabã, neavând o orientareclarã. O excep!ie o reprezenta revista „Braºovul Literar ºi Artistic”, editatã de Cincinat Pavelescu. Oaltã revistã era „"ara Bârsei”, al cãrei editor era Axente Banciu, profesorul sãu de românã.ªtefan Baciu se considera în primul rând poet. A scris poezii ºi în limba germanã, ceea cedovedeºte ataºamentul sãu fa!ã de aceastã limbã, pe care a învã!at-o în primul rând în casapãrinteascã, apoi la ºcoalã. A tradus din poemele lui Georg Trakl la vârsta de 18 ani. A colaborat la„Kronstädter Zeitung”, „Neue Kronstädter Zeitung”, „Karpatenrundschau”, la reviste literare dinGermania, Austria, Elve!ia. A tradus ºi din marii poe!i latinoamericani, ca Ernesto Cardenal, ManuelBandeira, Salomon de la Selva, Paolo Antonio Cuadra, Ledo Ivo º.a.Critici precum Nicolae Manolescu au scris despre Baciu ca despre biografia spiritualã a unuipoet planetar, a unui ucenic pribeag. Poeziile lui Baciu par a fi o colec!ie de autoportrete sau o galeriede portrete de poe!i cum au fost Gottfried Benn, Yvan Goll, Else Lasker-Schüler, Jakob van Hoddis,Franz Th. Csokor, Th. Däubler º.a.Menschheitsdämmerer este un emo!ionant capitol de poezie, nãscut sub influen!a antologiei depoezie expresionistã a lui Kurt Pinthus, în care întâlnim deseori cuvântul einsam = singur. Poe!ii sunt individualiza!i, invoca!i pe rând, devenind umbre dragi, metafore în via!a poetului singur, darînconjurat de mul!i prieteni, cunoscu!i din cãr!ile citite în adolescen!ã, mai ales în casa pãrinteascã. În câteva versuri dedicate de ªtefan Baciu poetei Else Lasker-Schüler apare ºi numele lui GeorgTrakl, poet expresionist austriac, care a trãit între anii 1887 ºi 1914. De ce tocmai Georg Trakl? La olecturã mai atentã, descoperim cã pe cei doi poe!i îi apropie sentimentul singurãtã!ii, elementelecosmice, dragostea fa!ã de naturã pe care o abordeazã diferit, dar constant. Poezia lui Trakl devinepoezia lui Baciu, care a rãmas prin traducere fidel atmosferei ºi muzicalitã!ii, originalitã!ii ºiprofunzimii poeziei expresionistului austriac.Cartea 25 de poeme din George Trakl reprezintã prima carte tradusã în România din marele poetaustriac, cu o prefa!ã de Octav ªulu!iu, apãrutã la editura Frize în 1936. ªulu!iu salutã necesitateaapropierii de cultura germanã, prin care scriitorul român se îmbogã!eºte sufleteºte ºi-ºi lãrgeºteorizontul în sensul cã îºi va completa viziunea culturalã a umanismului european, ale cãrui treicomponente sociale esen!iale sunt latinitatea, germanismul ºi slavismul. Baciu, subliniazã ªulu!iu, a234



dovedit prin gestul sãu de a traduce poezia lui Trakl cã a în!eles necesitatea traducerii poezieigermane în româneºte, aºa cum au în!eles Eugen Jebeleanu ºi ªt. O. Iosif înaintea lui.Volumele de versuri din anii ’80, anume Poemele poetului singur ºi Palmierii de pe DealulMelcilor (ambele 1980) surprind din nou dorul de !arã ºi de oraºul Braºov, regãsim aceeaºi dorin!ã dea reflecta asupra identitã!ii sale, de a se defini ca poet poate pentru genera!iile viitoare.Eu sunt poetul libertã!iiDon Quijote al poeziei în libertatedar sunt ºi unul din ultimii ascultãtoriai caterincelor din uli!ele prãfuiteale cartierului Mexicanos din El Salvadorsunt clientul micilor cafenele vienezeîn care un patefon rãguºit mai cântã într-un col!„In einer kleinen Konditorei” […]sunt locuitor al Dealului Pacificcetã!ean „Carioca” din Rio de Janeironãscut la doi paºi de Casa Sfatului, Braºovpe ªirul Rozelorsunt editorul „scrisorii interna!ionale de poezie”MELE (în limba hawaianã = poezie)uºier, corector, contabil, hamal,redactor-ºef, om de servici, hamal, contabil,corespondent, Maecena, dactilograf, ze!ar […]braºovean, ex-apatrid, cosmopolitsunt poetul satului de pe Târnaveal Amazonului ºi al lui Orinocoal firului de apã de Dupã Ziduriºi al strãzii Sforiide lângã Poarta Ecaterineial Mãrii Caraibeloral Oceanului Liniºtit […]dar sunt mai întâiºi mai presus de toatepoetul libertã!ii.17Universitatea din Hawaii i-a conferit titlul de „Professor Emeritus”, a fost consul onorific deBolivia în Honolulu, cetã!ean de onoare al oraºelor Rio de Janeiro ºi, post-mortem, Braºov, precum ºi al comunei Nadeº. În 1990 a fost declarat membru de onoare al Uniunii Scriitorilor din România, în1991 i s-a decernat Decora!ia de Onoare a Meritului Cultural în grad de Comandor de cãtre MinistrulEduca!iei ºi Culturii din Bolivia, iar în 1992 a devenit membru de onoare al AcademieiRomâno-Americane de ªtiin!e ºi Arte. Dupã 1990 i-au fost editate versuri, interviuri, memorii ºi articole în numeroase gazete ºi revistedin România, i-au fost dedicate emisiuni de radio ºi televiziune, i s-a republicat opera. Aceastãmisiune i-a revenit în special surorii sale, Ioana-Veronica Baciu, cãsãtoritã Mãrgineanu, conferen!iaruniversitar la IATC, membrã a Uniunii Teatrale din România, membrã a Uniunii Scriitorilor din

235

"ara Bârsei

17 Ibidem, pp. 174-175 (Declara!ie de principii).


România ºi a Societã!ii Wedekind din Germania, autoare a numeroase cursuri universitare, articole,expuneri, conferin!e. comunicãri ºtiin!ifice, cãr!i ºi publica!ii, care ºi-a închinat ultimii ani din via!ãvisului de a face din Casa Galbenã o casã memorialã, un muzeu închinat în primul rând fratelui sãuªtefan, dar ºi familiei Baciu, precum ºi prietenilor acesteia. Dorin!a i-a fost îndeplinitã de so!ul sãu,medicul stomatolog dr. Ovidiu Mãrgineanu, cu care a fost cãsãtoritã din 1957 ºi care, la scurt timpdupã împlinirea acelui vis comun, s-a stins din via!ã în decembrie 2006.„Cãlãtoria «ucenicului pribeag» a încheiat o traiectorie începutã în Braºovul natal, acolo unde afost începutul”, scria Ioana Baciu Mãrgineanu în 1997 în introducerea la edi!ia bilingvã Sunt ataºatulde presã al stelelor. 25 de poeme din Georg Trakl, traduse de ªtefan Baciu, „cercul s-a închis, dardrumul Poeziei este infinit…”Sunt vietnamezul din pagodãturistul sunt din Surinamsunt ritmul safic dintr-o odãsunt noaptea care suflã-n geamsunt marinarul din Roscoffplutind pe mãri pe o ºalupãadolescentul din Braºovsunt ultimul copil de trupãsunt muzica dintr-o flaºnetãsunt elegia dintr-un cornsunt piatra din câmpia getãmuºtiucul de la Flügelhorn […]sunt sasul de la Feldioarasunt dacul mut de la Drobetaeu sunt arcuºul ºi vioaraalergãtorul cu ºtafeta […]cãlugãrul din Indochinaeu sunt ºi pustnicul ºi vraciultulpina sunt – ºi-s rãdãcina:eu sunt poetul ªtefan Baciu.18

236


18 Ibidem, pp. 213-214 (Act de identitate).


ZusammenfassungBereits nach der Geburt im siebenbürgischen Kronstadt war dem Schriftsteller ªtefan Baciu einaußergewöhnliches Schicksal beschert. Als Dichter der Zwischenkriegszeit erlebte er diePostmoderne, den Expressionismus und den lateinamerikanischen Surrealismus. Er studierteRechtswissenschaften in Bukarest, war Presseattaché in Bern, Hochschullehrer in Seattle undHonolulu, Ehrenbürger der Stadt Rio der Janeiro, wirkte als Journalist und Memoirenschreiber aufmehreren Kontinenten. In Hawaii brachte er die wichtigsten Zeitschriften der Diaspora heraus,veröffentlichte zahlreiche Kulturchroniken, schrieb auf Rumänisch, Spanisch, Portugiesisch undDeutsch, verfasste tausende von Aufsätzen, Essays, Studien, übersetzte spanische Gedichte insDeutsche oder brasilianische Gedichte ins Spanische. Obwohl er weit weg von seiner Heimatstadtlebte, blieb er bis an sein Lebensende der Kronstädter am Fuße der Zinne mit einer sowohlabenteuerlichen und widersprüchlichen, als auch faszinierenden und denkwürdigen Laufbahn.

237

!ara Bârsei


Adrian LÃCÃTUªTRADI!IE, AUTONOMIE ªI REALIZARE DE SINE ÎNDIE STADT IM OSTEN, DE ADOLF MESCHENDÖRFERÎn acest articol ne propunem sã realizãm, dintr-o perspectivã mai larg culturalã, analiza unuiroman care, deºi a fost primit cu entuziasm ºi premii în momentul apari!iei sale (1933), este astãzi înmare mãsurã o carte uitatã: Die Stadt im Osten, de Adolf Meschendörfer, tradus în românã ºimaghiarã cu titlul Corona. Miza acestui studiu nu este însã una nostalgicã ºi reparatorie, ci chiar unateoreticã, încercând o reconceptualizare sau o re-descriere a no!iunii de tradi!ie ºi a rela!iei acesteia cu al!i termeni, precum cei de modernitate, libertate, educa!ie sau democra!ie.Meschendörfer a fost unul dintre cei mai importan!i intelectuali saºi din prima jumãtate asecolului 20 ºi publicistica braºoveanã de culturã îi datoreazã mult. Die Stadt im Osten este Braºovul,oraºul este protagonistul romanului, dar nu ca decor, fundal, hinterland impresionist (deºi acestedimensiuni nu lipsesc ºi creeazã o atmosferã constantã în jurul ac!iunii), ci în primul rând ca entitatesocialã ºi politicã, ca polis cu institu!ii, structuri ºi ierarhii tradi!ionale puternice ºi incontestabile.Toate acestea creeazã câmpuri de for!e de a cãror culoare trebuie !inut cont, care nu pot fitransgresate, care sunt la fel de solide precum zidurile de piatrã ale oraºului.1Nara!iunea ºi numeroasele pasaje evocatoare ale romanului urmeazã o cronologieconven!ionalã, aceea a evolu!iei personajului-narator ºi a colegilor sãi de ºcoalã, din copilãrie pânã lamaturitatea uºor nostalgicã. Este astfel ºi un roman al formãrii, educa!iei ºi evolu!iei (un Bildungs-,Erziehungs- und Entwicklungsroman) inscriptibil într-o bine reprezentatã tradi!ie a romanului deexpresie germanã, tradi!ie fondatã de Anii de ucenicie ai lui Wilhelm Meister. În „încercareaistorico-filosoficã” din Teoria romanului, tânãrul Lukacs observa cã formula „roman de educa!ie” nu traduce doar parcursul protagonistului, ci reveleazã ºi scopul sau func!ia operei în sine, „o realitate înstare de a-i forma ºi pe al!ii ºi a le favoriza dezvoltarea”2. Deºi în stilistica frazei sale romanul luiMeschendörfer este adesea modern, expresionist, el rãmâne totuºi produsul unei culturi marcateprofund de tradi!ie (dar de o tradi!ie specialã), încapsulate istoric, ºi este orientat de mecanismele deconservare ale acestei culturi. Naratorul însuºi se percepe pe sine nu doar ca reprezentant al uneicomunitã!i, ci ºi ca un gardian simbolic al acesteia.3Romanul nu este însã unul idilic (uneori este chiar negru ºi neo-gotic). Tensiunea dintrecaracterul imuabil al tradi!iei, al ordinii vie!ii comunitare ºi aventura romanescã este constitutivãgenului ºi credem cã în mare parte explica!ia lui Lukacs pentru acest aspect rãmâne relevantã:Ac!iunea determinatã de acest !el (formarea personajului, n.n.) are un anume calm cert,caracteristic existen!ei desfãºurate într-un climat de securitate. Dar nu este vorba de calmulaprioric al unei lumi perfect ordonate: voin!a de formare conºtientã ºi sigurã în ce priveºtescopul urmãrit, ea este cea care creeazã acest climat de securitate ultimã. În sine, aceastã lumenu este liberã de primejdii. Trebuie sã vezi ºirurile lungi de oameni care pier din pricinaincapacitã!ii lor de adaptare, sau pe al!ii, care se vlãguiesc ºi se usucã din pricina capitulãriipremature ºi necondi!ionate în fa!a realitã!ii, pentru a mãsura primejdia care pândeºte pe

238

Adrian Lãcãtuº

1 Trebuie men!ionat cã aceastã tradi!ie ºi aceastã comunitate, care împreunã constituie oraºul, sunt în roman ambele ºi înexclusivitate sãseºti, elementele maghiare sau româneºti lipsind complet din compozi!ia socialã, fiind externalizate saureduse la o episodicã prezen!ã decorativã, pitoresc-exoticã. Asta deºi romanul îºi plaseazã ac!iunea în Braºovul sfîrºituluide secol 19 ºi începutului de secol 20.2 Georg Lukacs, Teoria romanului. O încercare istorico-filosoficã privitoare la formele marii literaturi epice, Bucureºti,Ed. Univers, 1977, p. 138.3 De aceea revine la genealogia sa centratã pe un strãmoº ce fusese paznic al Por!ii Ecaterinei ºi de aceea insistã asupradetaliului amplasãrii camerei în care trãieºte, lipitã de zidul turnului acestei por!i.


oricine ºi de care a scãpa este fãrã îndoialã posibil doar printr-un act de salvare individualã,iar nu printr-o aprioricã mântuire.4Dacã privim cu aten!ie, observãm cã pânã ºi limbajul, secularizat filosofic, cu care Lukacsdescrie aspectele definitorii ale acestui tip de roman, trãdeazã etosul protestant care îi stã la bazã. Încazul romanului lui Meschendörfer dimensiunea protestantã a comunitã!ii sãseºti braºovene(exprimatã nu doar în plan ecleziastic, ci ºi moral, social ºi politic) va defini pregnant specificultradi!iei ºi mecanismele rela!iei individului cu aceasta. Deºi romanul con!ine pasaje de reverieneo-romanticã orientatã spre originile poporului care a colonizat aceste pãmânturi ºi spre momentulîntemeierii oraºului, istoria comunitã!ii, a „patriei” nu începe cu adevãrat decât odatã cu reformatorulJohannes Honterus ºi cu reforma paºnicã a acestuia. Tot ceea ce a fost înainte constituie un fel depreistorie nebuloasã ºi amorfã din punct de vedere moral, un stadiu dacã nu lipsit de valoare,posedând cel mult una secundarã. Din punctul acestei origini clare, care fondeazã credin!acomunitã!ii, legea, institu!iile ºi consacrã castele ºi ierarhiile ei, începe adevãrata tradi!ie.Discursul conven!ional al modernitã!ii (cel pu!in în dimensiunea ei liberalã) este unul careamendeazã tradi!ia sau i se opune. Studiile revelatoare pe care Edward Shils le-a dedicat conceptuluide tradi!ie5 pornesc de la observa!ia preliminarã cã, de la începuturile epocii moderne (care îºi poateidentifica una din borne în chiar miºcarea Reformei), tradi!ia a fost vãzutã ca adversarã a libertã!iiindividului. Liberalismul ra!ionalist vede tradi!ia ca pe o repeti!ie prosteascã a aceloraºi gesturi ºicomportamente. Liberalismul romantic o vede ca blocând spontaneitatea individului, sensibilitatea ºi creativitatea sa. În cazul nostru însã avem de a face cu o tradi!ie a autonomiei ºi libertã!ii (atribute atâtale comunitã!ii politice republicane, cât ºi ale individului), o tradi!ie ale cãrei principii fondatoaresunt moderne, dar care au fost de mult încorporate ºi pãstrate în structuri sociale ºi culturale solide.Romanul ºi naratorul sãu acceptã integral aceastã tradi!ie, ataºamentul fa!ã de trecutul oraºuluivibrând în paginile cãr!ii. Acestui trecut i se atribuie o valoare intrinsecã. Chiar ºi la nivel retoricromanul creeazã o stare de comuniune (a naratorului, cel pu!in) cu for!ele trecutului, cu înaintaºii maiîndepãrta!i sau mai apropia!i (eroi ai oraºului adesea asediat, protopopi, profesori). Genealogiile lacare se face referire destul de frecvent indicã continuitatea acestei tradi!ii ºi caracterul ei real, chiardacã poten!at imaginar.Caracteristicile acestei tradi!ii fac ca atunci când, în mod implicit ºi subtil, în numele ei, diverseforme ale existen!ei moderne (atât politice cât ºi intelectuale) sã fie respinse sau dezavuate,naratorul-raisonneur sã nu cadã pe pozi!iile unui tradi!ionalisn ira!ional. De pildã, atunci cândsesizãm prin diverse mãrci ironice sau sarcastice o respingere a na!ionalismului „verde” emergentprintr-un nou partid politic, aceasta se petrece în primul rând pentru cã noua miºcare este populistã ºivulgarã, pentru cã aduce cu sine o violen!ã ce dezechilibreazã raportul dintre caste ºi via!acomunitã!ii în general. În aceastã situa!ie conservatorismul politic ia forma unui liberalism almodera!iei.Structura universului acestui roman exacerbeazã chiar paradigma „romanului educa!iei”. ªcoala este nucleul acestei tradi!ii ºi al identitã!ii sale (în evocarea naratorului, elevii ei au fost întotdeaunagarda cea mai eroicã în apãrarea zidurilor sub asediu; ea este ºi dovada supremã a valorii ºi a misiuniiacestei comunitã!i a saºilor transilvãneni: „ªi am avut 300 de ºcoli de nivel european, noi, 230.000 de saºi”6). ªcoala nu este doar centrul acestei lumi, al acestei comunitã!i ºi al acestui oraº, ci este însuºipatternul de organizare al societã!ii romaneºti. Romanul creeazã prin configura!ia materialului sãusenza!ia cã lumea întreagã este o emana!ie ºi o prelungire a structurii ºcolii ºi a rela!iilor dintre elevi.

239

"ara Bârsei

4 G. Lukacs, op. cit., p. 138.5 v. Edward Shils, Tradition and Liberty: Antinomy and Interdependence, în „Ethics”, vol. LXVIII, No. 3, (Apr. 1958),pp. 153-165; Tradition, în „Comparative Studies in Society and History”, vol. 13, No. 2, (Apr. 1972), pp. 122-159.6 Adolf Meschendörfer, Corona, Bucureºti, Ed. Kriterion, 1982, p. 230.


Ca ºi tradi!ia pe care o centreazã, ºi modelul ºcolii este pentru narator unul absolut. Este o institu!iecarismaticã în sensul cel mai propriu al cuvântului. Ea îºi are ritualurile ei ferme, sacerdo!ii ei, ºi îºiini!iazã membrii în totalitatea situa!iilor de via!ã semnificative (de la cele politice pânã la celeerotice). Fiind absolutã, este ºi suficientã. Atunci când, absolvind acest liceu, tinerii se înscriu launiversitã!i germane prestigioase în Europa, aceastã experien!ã apare în roman drept o „farsãacademicã”7. Naratorul o spune direct: „Câtã ºtiin!ã aveam nevoie dobândisem în anii de ºcoalã”8.Nimic altceva decât pedanterie sau specializare sterilã ºi inutilã se poate adãuga la formareadobânditã „acasã”. Oricum aceastã formare externã „superioarã” nu este validatã decât în interiorulmatricei sociale ºi culturale. Reuºita ia forma adaptãrii la exigen!ele acestei matrice, ob!ineriicapacitã!ii de a îi ocupa pozi!iile simbolice ºi profesionale ºi de a o perpetua. Toate personajele seîntorc acasã dupã experien!a lor externã.Pânã ºi nivelul tensiunilor intersubiective din roman, al rivalitã!ilor erotice (locul centralocupându-l aici conflictul complex ºi permanent dintre narator ºi Harald) este unul care se formeazãîn cadrul ºcolii, printre bãncile claselor primare. Competi!ia ºcolarã democraticã este modelulrela!iilor interumane: atâta timp cât ea este arbitratã de reguli (nescrise, cele mai multe dintre ele),echilibrul grupului este pãstrat; când însã aceste reguli sunt încãlcate, lucrurile degenereazã într-odezordine demonicã care îi pierde pe cei slabi, cei care au provocat-o pierzându-ºi sufletul (v.scrisorile lui Harald). Valorile triumfãtoare sunt modera!ia ºi resemnarea, aceasta din urmã înnobilatã de aura unei îndreptã!iri morale.Este posibil ca aceastã configurare a universului social romanesc în analogie cu lumea ºcolii ºirecentrarea repetatã pe acest pattern sã !inã de obsesia autorului/naratorului ºi sã trãdeze un complexal intelectualului care prelungeºte imaginativ sau extrapoleazã lumea pe care era stãpân, a cãreicompeti!ie o putea controla ºi în care îºi gãsea o identitate ºi o pozi!ie confirmate. (Un complex detipul celui analizat de Robert Nozick în eseul sãu Why Do Intellectuals Oppose Capitalism?9) Pe dealtã parte însã este evident cã însãºi aceastã comunitate a plasat ºcoala în centrul ei simbolic, cã figura întemeietoare a reformatorului Honterus se suprapune peste cea a rectorului ºcolii ºi cã sãrbãtoareaprincipalã a oraºului, cea care dã istoriei sale un ritm egal, rãmâne sãrbãtoarea sfîrºitului de an ºcolar,Honterusfest.Aºa cum este reprezentatã în romanul lui Meschendörfer, cultura braºoveanã a saºilor (în sensullarg pe care îl dau ºtiin!ele sociale termenului de culturã) repozi!ioneazã rela!ia tradi!ie – modernitate, aceasta apãrându-ne aici ca fiind departe de un proces univoc ºi unidirec!ionat istoric. Tradi!iaBraºovului este una a libertã!ii individuale fundamentate pe o moralã protestantã. Amintindu-ºiatitudinea tatãlui, naratorul spune: „Aproape întotdeauna mã lãsa în voia mea, cãci pre!uia autonomia ºi independen!a mai mult de orice”10. Este astfel vorba de o tradi!ie care nu doar oferã posibilitatearealizãrii individuale, ci chiar aºteaptã cu o anumitã exigen!ã aceastã realizare. De aceea ºcoala ºicompeti!ia în educa!ie, ca probã existen!ialã decisivã, joacã un rol social ºi simbolic atât de important. În plus, este o tradi!ie în care exerci!iul politic democratic este o normã multiplicatã în diversedimensiuni ale vie!ii sociale, în pluralitatea de foruri ºi organiza!ii a cãror activitate începe, din nou,din ºcoalã. Pe scurt, e vorba despre o tradi!ie în acelaºi timp severã ºi liberalã, în care valoarea ºiconfirmarea individualã sunt produsul realizãrii personale ºi nu efectul atribuirii externe.Astfel, respingând diversele forme politice ºi estetice „extreme” ale modernitã!ii ºireafirmându-ºi ataºamentul fa!ã de aceastã tradi!ie a vechiului oraº, naratorul rãmâne fidel unorprincipii fondatoare ale lumii moderne (autonomia individului, realizarea personalã democraticã).

240

Adrian Lãcãtuº

7 Ibidem, p. 150.8 7Ibidem, p. 150.9 v. Robert Nozick, Socratic Puzzles, Harvard, Harvard University Press, 1997.10 A. Meschendörfer, op. cit., p. 99.


Aºa cum i le oferã aceastã tradi!ie de care se simte legat, ele nu sunt valori arbitrare ci, posedândcarisma pe care întregul complex social, religios, cultural ºi estetic le-o conferã, îi satisfac naratorului (ºi cititorului sãu ideal) în mod moderat, dar eficient ºi terapeutic, nevoia elementarã de sacru.AbstractAlthough written in the 30’s and displaying interesting marks of modern, expressionistesthetics, Adolf Meschendörfer’s novel is contained by a genre (that of the Bildungsroman) and by aculture (that of the independant, protestant city of Brasov, as configured from the second half of the16th century) that are both traditional. However, this tradition is not set in antinomy with modernity.Its analysis deconstructs this classical equation because we are dealing here with a protestanttradition of autonomy of the individual and of the republican democratic rule of the community.Also, as the structure of the novel’s universe reveals, the school as charismatic institution andeducation and self-accomplishment as a key value are central in this world view, generating thewhole system of relations between the characters. The attachment of the narrator to this tradition does not make him an adversary of modernity as a paradigm, but rather reticent to modernity as historicaland political reality. The feeling of this special tradition moderately satisfies both moralindividualism and the individual’s need for the sacred.

241

"ara Bârsei


Rodica ILIEDIVERSITATE ARTISTICÃ ªI IDEOLOGICÃ ÎN AVANGARDA ROMÂNEASCÃFENOMENUL „ALOGEN” EVREIESCCritici, istorici literari ºi teoreticieni precum Adrian Marino, Matei Cãlinescu, Mircea Scarlat,Ion Pop, Mihai Zamfir definesc avangarda mai ales ca op!iune esteticã, prin programele teoretice ºiprin artele poetice care sus!in revolu!ia de limbaj, modificarea formelor de expresie,refomarea/schimbarea gustului ºi a sensibilitã!ii, modula!iile în imaginar ºi în sintaxa poeticã.Eugen Lovinescu, George Cãlinescu, Ovid S. Crohmãlniceanu, Leon Volovici considerãfenomenul avangardismului românesc dintr-o perspectivã mai amplã, situând discutarea lui ca faptcomplex, determinat de o anume psihologie, de resorturi socio-morale, de un ethos care nu trebuieredus la modul simplist al unei configura!ii na!ionale, saturate în dimensiunea etnicã a românismului,cãci avangarda este prin defini!ie cosmopolitã, europeanã ºi poten!atã de efervescen!aplurilingvismului, a coparticipãrii na!ionale ºi etnice.Coeziune interna!ionalã vs. identitate scindatã. Avangarda poate fi astfel definitã dinperspectiva unei sociologii a microgrupurilor, a etniilor creatorilor care alcãtuiesc elita, castavizionarilor, a spiritelor novatoare, la fel cum poate fi definitã prin rela!ionare dialogicã, în func!ie desociologia gustului, a receptãrii, în func!ie de politica editorialã, de politicile ºi ideologiileconcurente, în func!ie de sistemul de gândire pe care îl adoptã sau pe care îl neagã. Rezultã astfel cãavangarda nu poate fi restrânsã la o formulã unicã, la o defini!ie în sensul logic, ea fiind dincolo derigiditatea formulelor, dincolo de formalismul ra!ionalist terminologic sau de dezbaterile pentrusuprema!ia scleroticã a stãrii de dic!ionar. Toate acestea sunt în contradic!ie cu spiritul sãu dinamic,nonconformist ºi acut polemic. Orice avangardã ajunge sã fie la un moment dat în disputã voluntarãsau inconºtientã cu propria-i fiin!ã, cu propriile-i principii, care nu mai rãspund elanului ini!ial. Înconsecin!ã, pentru cã nicio miºcare de avangardã nu este egalã cu sine de la întemeiere pânã la final,încercarea de a gãsi o defini!ie cuprinzãtoare va fi sortitã eºecului, posibilitatea de a o descrie rãmâneînsã de exploatat, de fructificat, tocmai datoritã fa!etelor prin care ea se reveleazã, avangardacon!inându-ºi organic, intrinsec o dublã stare a teatralitã!ii. Un histrionism care se joacã extraliterar,pe scena mare a istoriei ºi a culturii, în dinamica imaginarului socio-politic, dar ºi un histrionismintrinsec, precum o aurã spectacularã pe care o suportã limbajul, investind literatura la nivelcon!inutistic, în fundamentul sãu mitologic, cu valori ale filosofiei ipseitã!ii ºi dublului, încrustândsimptomatic drama afirmãrii agonale, cât ºi a deposedãrii de identitate ºi a asumãrii unei mãºti, drama identitã!ii bufoneºti a simulacrului sau a unei identitã!i „rãnite”, abolite, anihilate prin anatemizare,stigmatizare ºi chiar exterminare.Râsul, carnavalescul, mascarada (în sens etimologic, mascara, „mascã”) sunt for!elecompensatorii care motiveazã ºi mobilizeazã fronda, ironiile ºi exerci!iul ludicului, atenuândagresivitatea anarhismului. În avangarda noastrã toate aceste ingrediente nu vin doar din spiritulmucalit românesc al unei tradi!ii populare sau livreºti care nu poate face abstrac!ie de un Creangã,Caragiale, Urmuz, ci sunt datorate umorului evreiesc, filon pe care Eugen Lovinescu îl considerãesen!ial pentru profilul noii literaturi produse de „curentele extremiste” ce aveau ca promotori unnumãr mare de scriitori apar!inând acestei etnii: „În toate miºcãrile de avangardã, sociale, ca de pildãsocialismul de odinioarã ºi comunismul de azi, sau literare, ca simbolismul francez sauexpresionismul german, rolul evreului de propagandist al noutã!ii este pretutindeni identic”1.

242

Rodica Ilie

1 Eugen Lovinescu, Istoria literaturii române contemporane, Bucureºti, Ed. Minerva, 1981, vol. II, p. 315.


Ferment cultural ºi spirit coagulant în dimensiuni extrana!ionale, grupul intelectualilor evrei asus!inut renovarea spiritualã, salvarea gustului estetic de la stadiul de poncif, dar a fost uneorideterminat sã între!inã ºi revolu!ia social-politicã a vizionarismului stângist.Actual vs. tradi!ional, universal vs. na!ional. În!elegând avangarda ca pe un fenomen culturaldictat firesc de „semne ale vremii”, Lovinescu o valorizeazã istoric, din perspectiva sincronismuluiartistic, dar ºi pentru cã rezolvã o stare generalã de impas, care ne obligã la „a ne dezeduca sim!urile”,la pãrãsirea prejudecã!ilor de gust. Am putea spune cã avangarda determinã o nouã pedagogie amodului de lecturã, de în!elegere ºi interpretare a operelor care traduc ºi disemineazã unda de ºoc ceîntre!ine spiritul nou. Caracterul „seismic” al miºcãrilor de la începutul secolului al XX-lea nu esteînsã specific doar acestora, criticul recunoaºte în aceastã manifestare o invariabilã a oricãrei modeliterare. În plus adaugã „ultimelor încercãri moderniste” din literatura publicatã în revistele„Contimporanul”, „75 H.P.”, „Punct”, „Integral” spiritul „violent imitativ ºi, în genere, exotic”,racordarea la o ideologie artisticã ce este comunã artelor plastice, cubismului, futurismului,constructivismului, dadaismului, artei abstracte, suprarealismului. Aspectele comune sunt evidente:în ciuda înclina!iilor dadaiste ºi suprarealiste „spre ilogic, spre ira!ional, gãsit pur în stare oniricã” sau în ciuda tendin!elor cubiste ºi constructiviste spre abstractizare ºi intelectualizare, Lovinescu re!inealte douã invariabile. Mai întâi, „caracterul revolu!ionar de rupere a oricãrei tradi!ii artistice, delibertate absolutã, de panlibertate am putea spune, de violare a conceptului estetic de pânã acum, alimbii, a sintaxei, a punctua!iei, o libertate saturnalicã de sclav beat, în care vedem punctul extrem alprincipiului individualist adus de simbolism ºi de modernism în genere”. Celãlalt aspect defineºte o„voin!ã fermã de a realiza o artã interna!ionalã”, fapt ce explicã reac!iunea ºi angajarea evreiascã,ac!iuni motivate, mult mai dramatic în deceniile holocaustului, datoritã conºtiin!ei ulcerate,traumatizate de comportamente, mentalitã!i ºi ideologii care fie traduceau isteria puristã aantisemitismului, fie pe cea ultrana!ionalistã, fie rezerva iner!ialã, „modera!ia” „intelectualilorneutri”2. Autorul studiului de imagologie etnicã preocupat de stereotipiile de reprezentare a evreuluiîn cultura românã va diferen!ia între douã forme/imagini pivotante ce-i traduc profilul: una este cea a„evreului imaginar”, proiec!ie dominant negativã cu rãdãcini în culturile europene medievale, înfantasmele populare, iar cealaltã a „evreului real”, care este alimentatã de „stigmatul etnic”particularizat în momente ale istoriei care au creat mai mult decât un mit, au condus metodic laelaborarea unui mecanism al marginalizãrii ºi al diferen!ei, mergând pânã la mãsurile de excluderedin societate, institu!ii, culturã. De la antisemitismul „ra!ional” împãrtãºit de Nicolae Iorga, sau„na!ionalist” al lui O. Goga, sau „ortodoxist ºi etnicist” practicat de N. Crainic, sau „elogios” al luiCioran la antisemitismul „extremist, mistico-misionar” al lui Constantin Zelea-Codreanu, traseulacestui sentiment latent cunoaºte varia!ii metafizice ºi religioase (Nae Ionescu), rasiale ºi politice,naziste sau doar „anticomuniste”. Acest caracter proteiform este analizat de Leon Volovici3 cuobiectivitatea ireproºabilã a istoricului literar, cu detaºarea istoricului mentalitã!ilor, fãrã a se neglijaînsã men!ionarea contrapartidei, fie ea restrânsã la câteva nume care ºi-au atras ostilitã!i ºi acuze pringândirea liberalã sau doar prin simpla lipsã de a trata literatura de avangardã fãrã prejudecata etnicã,dincolo de orice determinism al rasei, mediului etc. Este cazul lui Eugen Lovinescu, cel care asus!inut creatorii evrei, lansându-i ca scriitori români, ºi al lui George Cãlinescu, istoricul ce a vãzutîn aceastã sensibilitate un factor de împrospãtare a culturii na!ionale, un filon al revigorãrii„sufletului autohton”, dupã cum definea, contrar orientãrii gândiriste, amestecul „fibrelor intime” alespiritualitã!ii na!ionale cu „un alogen (care) poate sã ne îmbogã!eascã sufletul”4.

243

"ara Bârsei

2 Andrei Oiºteanu, Mythos ºi Logos. Studii ºi eseuri de antropologie culturalã, Bucureºti, Ed. Nemira, 1998.3 Leon Volovici, Ideologia na!ionalistã ºi „problema evreiascã” în România anilor ‘30, Bucureºti, Ed. Humanitas, 1995.4 George Cãlinescu, Istoria literaturii române de la origini pânã în prezent, Bucureºti, 1941, p. 888.


Ce vede Lovinescu în factorul alogen? Alãturi de tensiunea cosmopolitismului, criticul ºiistoricul de la Sburãtorul defineºte „adevãratul spirit iudaic” prin „revolu!ionarism, prinavangardism, indisciplinã ºi egalitarism”. Îºi continuã în memoriile sale portretizarea din perspectivapsihologiei abisale, nefãcând din aceste trãsãturi semne ale diferen!ierilor etnice, ci le extrage dinnota!ia literarã sau publicisticã, din modul de manifestare organic al fiin!ei. „Lipsa principiului deautoritate ºi, ca o urmare, a spiritului de nega!ie sunt trãsãturile cele mai evidente ale psihologieievreieºti, devenite apoi trãsãturi esen!iale ale publicisticei noastre de structurã, în bunã parte,iudaicã”.5 Prezen!a evreilor în presã, în manifestãrile artistice ale noii picturi ºi literaturi, în diversedomenii, juridic, medical, politic au avut dublu efect: modelator, dar ºi instigator-anarhic. Ca urmarea acestei emula!ii, Nicolae Iorga ºi Octavian Goga atrag aten!ia asupra pericolului „iudaizãrii”literaturii române, N. Roºu, N. Davidescu demonstreazã tenden!ios „alterarea culturii modernedatoritã influen!ei semite, pentru a ajunge, în cele din urmã, la «specificul evreiesc» în literaturaromânã”6.În Istoria literaturii române de la origini pânã în prezent, Cãlinescu adoptã pozi!ia criticului,mai degrabã decât pe cea a istoricului, fiind preocupat de „lumea idealã a crea!iei” ce nu trebuie sã seordoneze dupã legitã!i exterioare, dupã comandamentul politic sau dupã considerente etnice. Astfelre!ine contribu!ia scriitorilor evrei mai ales din ra!iuni care se apropie de cele lovinesciene – „voin!ãfermã de a realiza o artã interna!ionalã” –, notând cã ei reprezintã „puntea de legãturã dintre na!ionalºi universal”. Dincolo de acest mod pluralist, integralist-universalist de a în!elege rolul creatorului, se configureazã apetitul pentru dinamism: „În literaturã ei sunt totdeauna informa!i, colportori delucrurile cele mai noi, anticlasiciºti, moderniºti, agita!i de probleme. Ei compenseazã iner!ia tradi!ieiºi o fac sã se revizuiascã. Umanitarismul lor sincer modificã în sensul unei viziuni creºtine de sus unspirit de conservare ce poate sã degenereze în obtuzitate”7. Cãlinescu alãturã acestor virtu!i, cecontribuie la reprezentarea benignã a stereotipului „evreului real”, activ în perioada avangardeiistorice, câteva „tipice iritante cusururi: dezinteres total pentru crea!ia ca scop, «trãirismul» exagerat,negarea criticii (de care noi, rasã constructivã, avem trebuin!ã), umanitarismul împins pânã lanegarea drepturilor ºi notelor noastre na!ionale”. Aceastã enumerare în tehnica alb-negru atrage,aparent, ºi restul portretului pe marginea alunecoasã a unei logici refractare, a discursului xenofob cevehicula cliºeele negative ale „rasei”. Istoricul se foloseºte însã conºtient de acest dispozitiv care nu-i pericliteazã op!iunea de gândire ºi nu îi afecteazã judecã!ile de valoare. Afirma!ia sa este continuatãde o frugalã analizã psiho-sociologicã prin care sunt exhibate, fãrã rezerve, habitudinile ºi reac!iilecolective – „Prin aceastã lipsã de tact, la noi ca ºi oriunde, evreii atrag asuprã-le, periodic, toatefulgerele”8. Sporit de luciditatea observa!iilor, de curajul afirma!iilor ºi de puterea de sintezã, meritullui George Cãlinescu este de a fi convertit tezismul antisemit în arma deliberat întoarsã asupra sieºiîntr-un discurs critic de întâmpinare ºi de recunoaºtere a contribu!iei autorilor evrei la modernizareadiscursului literar românesc. Acest fapt a provocat la momentul publicãrii Istoriei sale o serie dereac!ii violente în presã.Citadinism vs. rural. De fapt, aceastã dihotomie ascunde o gravã confruntare, între douãstãri, vechi – modern, stabilitate – instabilitate, ordine – haos, sãnãtate – boalã.Conservatorismul tradi!ionalist proiecta modelele standardizate ale unei mitologiipopulist-agrariene, pe care miºcãrile de avangardã o contestau, punând în schimb în centrul noilortexte legitimatoare dinamismul oraºului, ritmul alert al marilor metropole europene. În imaginarulcolectiv specific unei civiliza!ii dominant rurale, evreul reprezintã „strãinul”, „celãlalt”, mesagerul

244

Rodica Ilie

5 Eugen Lovinescu, Scrieri, Bucureºti, Ed. Minerva, 1970, vol. II, p. 294.6 L. Volovici, op. cit., p. 180.7 G. Cãlinescu, op. cit.8 Ibidem.


unei schimbãri ce amenin!ã ordinea arhaicã, perturbã liniºtea prin elementele de modernitate.Evreul este simbolul oraºului. În schimb, for!a, rezisten!a mitului na!ional se hrãneºte dinpresiunile sãmãnãtorist-poporaniste care au perpetuat o bucolicã ideologie ruralã, tezismul idilic al acesteia fiind poten!at ºi de construirea în primele decenii ale secolului al XX-lea a mituluiintelectualului chemat sã conserve tradi!ia, sã o protejeze de tenta!iile coruperii structurilor salepatriarhale de cãtre factorii modernitã!ii burgheze. Cele douã mituri (radiografiate atent deVolovici în incursiunea sa printre obsesiile na!ionaliste) alcãtuiesc un dispozitiv propagandistic decare s-au servit cei care au vãzut în „jidovul rãtãcitor” un pericol, transformându-l în „!apulispãºitor” al stãrii de crizã, acuzat cã altereazã fundamentele culturii na!ionale. Corupãtor al ordinii tradi!ionale, evreul poartã apoi stigmatul politic, aruncat asupra sa de antisemitismul cu accentenaziste. Evreii sunt acuza!i de bolºevism. În câteva articole din 1919 Benjamin Fundoianu (B.Wechsler) încearcã sã facã luminã în ceea ce priveºte tentativele de învinuire a spiritului iudaic cãar rãspunde la mesajul bolºevismului. Tânãrul publicist realizeazã douã interviuri cu ArnoldMargoline, vice-ministrul ucrainean al Afacerilor Strãine, membru al delega!iei constituite pentruConferin!a de pace de la Paris, de la care ob!ine rãspicat – în cheia sublimatã aforistic aîn!elepciunii iudaice – dovada ridicolului prejudecã!ii apartenen!ei politice a evreilor: „În Ucrainase spune: «Sunt mul!i evrei printre bolºevici ºi pu!ini bolºevici printre evrei!!»”. Aceastã declara!ie ºi cererea lui Fundoianu de a mai primi „o probã dialecticã” a faptului cã „evreii nu sunt bolºevici”nu pare sã-l mul!umeascã pe reporter, care, uimit de rãspuns, continuã: „– Atât?”, ministrul gnomicreplicând simplu: „– Atât.”9. Se poate folosi parabolic aceastã conversa!ie cu ministrul caredefineºte bolºevismul atât prin ceea ce con!ine el în sens ideologic, cât ºi prin contradic!iile sale.Sistemul ideilor partidului socialist rus era în fapt scindat în douã viziuni ce afirmau schizoid, chiarprin nume, modul de a în!elege revolu!ia: menºevismul (menºe - minimul), care „lãsa schimbareaorganiza!iei sociale pe seama evolu!iei”, neaºteptând însã pasiv ca istoria sã-ºi urmeze impersonalcursul, ci, în linia teoriei determinismului marxist, înte!ind lupta proletarã împotrivacapitalismului, ºi bolºevismul (bolºe - maximul), care „în!elegea socialismul ca ceva riguros ºiimediat: revolu!ia”. Imperativi ºi dinamici, bolºeviºtii cereau „surparea tuturor normelor ºi tuturortiparelor vechii societã!i”, demolarea ordinii reprezentate simbolic (în convorbirea lui Margolinecu Fundoianu) prin „întreaga Cartaginã, ca pe urma pãmântului gol sã porneascã din nou plugulcetã!ii noi”. Imaginarul diurn este regãsit în aceste mãrturii care confirmã radicalismulrevolu!ionarilor ruºi ºi care demistificã inconsecven!ele gândirii politice a lui Lenin cu privire laproblema !ãranilor. Apostolul bolºevismului sus!inea înainte de rãzboi cã !ãranul, de!inândtemperamental sim!ul de proprietate, „e tot ce poate fi mai reac!ionar”; acest fapt îl împiedicã peLenin sã se bizuie pe for!a acestei clase în realizarea crezului revolu!iei socialiste. „Dupã rãzboiLenin a nãpârlit: ºi-a asvârlit ideile. A devenit cel mai ridicol dintre revolu!ionari”, afirmãministrul, re!inând contradic!iile sistemului politic bolºevic. Reziduuri ale bolºevismului cu nouasa fa!ã, popularã, !ãrãneascã, dobânditã în urma seduc!iei sloganurilor pacifiste (dupã opera!iuniledezastruoase de la Riga ºi Tarnopol) se regãsesc ºi în peisajul românesc, preluate în fobiatradi!ionalismului fa!ã de spiritul citadin, asociat schematic sensibilitã!ii iudaice,cosmopolitismului ºi toleran!ei. Este de ajuns sã revenim asupra numelor deja amintite cecontribuiau la constituirea mitului na!ional ºi al intelectualului antisemit prin folosirea mecanicã,tenden!ioasã a unor paragrafe din autorii clasici, pentru a în!elege acuzele ºi etichetele aplicatescriitorilor evrei ca factori producãtori ai haosului ºi ai bolii sociale (Barbu Theodorescu vaconsfin!i aceste locuri comune ale antisemitismului intelectual, motivat livresc ºi cu preten!ii deexhaustivitate).245

"ara Bârsei

9 Benjamin Fundoianu, Iudaism ºi elenism, Bucureºti, Ed. Hasefer, 1999, p. 56.


În atacurile antisemite spiritualitatea iudaicã era vehement acuzatã de „opera sa predilectã dedisolu!ie. Între avangardã ºi subversiunea politicã se trãgea semnul egalitã!ii”10. Acest mod demanifestare a antisemitismului a beneficiat ºi de pe urma repulsiei tradi!ionalismului fa!ã deefervescen!a spiritului citadin ºi de pe urma ideologiei populiste alimentate de persisten!a la nivelcultural a discursurilor teziste din jurul revistelor „Gândirea”, „Sãmãnãtorul”, „Via!a româneascã”.Proiectele utopice care vor fi generate în imaginarul socio-cultural din peisajul românesc vor avea catrãsãturã dominantã acest caracter terapeutic ce se traduce, în termeni mai mult sau mai pu!inexplici!i, într-un vocabular mai accentuat metaforic ºi parabolic sau mai apropiat de discursul tehnical ideologiilor. Curã!irea societã!ii româneºti de factorii corupãtori este un loc comun ce apare atât îndiscursul gândirist, în crezul comunist al epurãrii de seduc!iile burgheze (aºa cum se poate vedea înarticolele semnate de Gh. Dinu), cât ºi în proiectul antisemi!ilor rasiºti ºi naziºti (N. Roºu, N.Davidescu, Tr. Brãileanu, I. Gãvãnescu).Dacã un Nichifor Crainic era convins cã „spiritul nou e sãnãtos fiindcã e antisemit, antisemit îndoctrinã ºi antisemit în practicã”11, un Nicolae Roºu priveºte starea corup!iei sociale din alt unghi,prin metaforele alterãrii spiritului, ale descompunerii ºi ale degradãrii corpului. Învinuind miºcãrilede avangardã care aveau în centru figurile unor activi scriitori evrei, Roºu denun!ã rãul sporit deiudaism în culturã prin activitatea dadaismului ºi a suprarealismului francez, afirmând cã acestea„exploateazã oboseala moralã ºi sufleteascã a unei societã!i zbuciumate de rãzboi; curentele agresivrevolu!ionare în artã apar ca o explozie a instinctelor primare degajate de sub controlul ra!iunii;socialismul german postbelic, în mare parte militat de evrei, foloseºte oportunitatea unei înfrângeripentru a dicta constitu!ia de la Weimar, (scrisã de un evreu), ºi apoi, prin spartachism, înscãunareacomunismului. În sfârºit, în ideologie ºi în tacticã, bolºevismul rusesc este opera agitatorilor evrei”12. Fa!ã de ceea ce reprezenta spiritul nou în viziunea lui Apollinaire, pentru Crainic aceeaºisintagmã traduce cu totul altceva: tendin!ele rasiale care corespund unei forme de „patologie socialã”ºi rãspund unei stãri maladive care trebuie eradicatã, iar solu!ia la aceastã simptomatologie de crizãeste antisemitismul, „exhibat ca o garan!ie a «sãnãtã!ii spirituale»”13. Afirma!ii asemenea celorapar!inând lui Nicolae Roºu vor fi frecvent prezente în paginile revistelor extremei drepte. Acestea au opus o realã rezisten!ã la adevãrata înnoire a gândirii pe principiile liberalismului, ale democra!iei,ale toleran!ei fa!ã de diversitate, mentalitate care „a fãcut ca reprezentan!ii avangardei româneºti sãnu aibã o via!ã uºoarã”14, determinând o seamã de frustrãri, îngrãdiri culturale, reac!ii ºi acuze cuprivire la „anarhismul poetic” între!inut de spiritul iudaic ai cãrui delega!i erau Eduard Marcus (IlarieVoronca), Samuel Rosenstock (Tristan Tzara), Al. Binder (Saºa Panã), Beniamin Wechsler(Benjamin Fundoianu/Fondane), F. Brunea Fox, H. Bonciu, Paul Pãun, D. Trost, Gherasim Luca º.a.Dintr-o altã perspectivã, non-ideologizantã, însã asumatã existen!ial-tragic de o conºtiin!ãnefericitã apare ilustratã starea maladivã a societã!ii în discursul literar. În poemul Paradã,apar!inând Priveliºtilor, Fundoianu denun!ã falsitatea unei aparente ordini morale, jinduind înconsecin!ã dupã o lume primitivã, ce colcãie de vitalitate, de o for!ã virginalã generatoare de revela!ii în elementar: „Unde-i pãmântu-n care s-a deºteptat Columb,/prin papagali, liane ºi lubricemaimu!e?/mi-i silã câteodatã din mei ºi din porumb/sã bat monedã falsã pentru copii de stru!i”.Critica pluralã asupra societã!ii, asupra mediocritã!ii ºi conformismului se resoarbe într-un atacvirulent ce justificã recrearea haosului ca moment propice regenerãrii: „Mi-ar trebui potopul sãschimbe obrazul lumii/ºi focul sã înjunghie statornicia-n rãu/Cãde!i imperii! Iatã cã s-au ivitnebunii/sã strângã în poeme crâmpeiele de hãu”. Contrar acuzelor antisemite, gestul anarhic al

246

Rodica Ilie

10 Ovid S. Crohmãlniceanu, Evreii în miºcarea de avangardã româneascã, Bucureºti, Ed. Hasefer, 2001, p. 35.11 Apud Andrei Oiºteanu, op. cit., p. 253.12 Apud Ovid S. Crohmãlniceanu, op. cit., p. 35.13 A. Oiºteanu, op. cit., p. 253.14 O. S. Crohmãlniceanu, op. cit., p. 35.


poetului se reduce de fapt la o experien!ã mentalã, iar apelul la for!ele devastatoare rãmâne la nivelparabolic o formã a epurãrii spirituale. Deºi simbolismul focului se perpetueazã neschimbat ºi înarticolul de altã coloraturã a congerenului avangardist Roll-Dinu, finalitatea ac!iunii sale este înpoem îmbogã!itã de valorile contradictoriu antipragmatice ale incendiatorului. Fundoianutransformã indisciplina în sursã de revela!ie poeticã ºi mobilizeazã energiile negative în direc!iacrea!iei autosuficiente, a autotelismului estetic. Spiritul subversiv, pasiunea nega!iei nu sunt doar coordonatele unei psihologii specific iudaice,vom regãsi aceste trãsãturi în profilul oricãrui scriitor avangardist, indiferent de originea etnicã, deforma!ia sa spiritualã sau de orientarea sa politicã.Utopiile pe care le cunoaºte începutul secolului nu sunt strãine de afirmarea unor tensiuni îngândire, precum criticismul acut, nihilismul revoltat, deriziunea cu care sunt tratate valoriletradi!ionale, contemporane ºi autoritatea modelelor clasice-oficializate. Privirea corozivã ºirelativizant-ironicã asupra proiectelor idealiste este însã o caracteristicã a gândiriifilosofico-teoretice a unui Fundoianu, Tzara, Voronca, Mihail Cosma.RésuméL’avant-garde roumaine, vue par des perspectives diverses (esthétique, ethnique, idéologique) a été dominée par l’esprit dynamique, novateur des écrivains juifs. L’opinion critique a été sensible àce phénomène qui affirmait non seulement le désir de synchroniser les arts avec la sensibilitéeuropéenne, mais aussi la recherche d’une identité, d’une personnalité individuelle, et génériqueaussi, spécifique au nouvel esprit de l’avant-gardisme. Malgré les différences d’opinion esthétique, au dépit des programmes et des rhétoriquesimposés dans le champ culturel roumain au début de XXème siècle, notre avant-garde attesteimplicitement la nostalgie de la cohésion, de l’ordre, d’une nouvelle ordre, imposée par la sensibilitéurbaine, associée à l’imaginaire collectif du juif qui corrompt la stabilité traditionnelle et qui estaccusé d’altérer les fondements de la culture nationale.La manière de légitimer la conscience de l’avant-gardisme autochtone s’exprime tant à traversles formes d’art proprement dites, par les tendances expérimentales de bouleverser l’institutioncanonique de l’art, tant à travers des réactions critiques qui ont conduit, en réalité, à l’affirmationd’une paradoxale paradigme artistique: bien que soutenue par une volonté ludique et polémique etpar la force du verbe fondateur, elle sera érodée par des tensions, des traumatismes individuels, desobsessions et des fantasmes idéologiques.

247

"ara Bârsei


Ruxandra IVÃNCESCUTRANSILVANIA ªI LITERATURA FANTASTICÃ(DE LA BRAM STOKER LA ªTEFAN AGOPIAN)Motivând plasarea ac!iunii romanului sãu (controversat, dar de mare succes) în Transilvania,Bram Stoker spunea cã în aceste locuri existã legende strãvechi, pãstrate ca niciunde în altã parte aEuropei. Venind din partea irlandezului Bram Stoker, acesta este, cu adevãrat, un compliment,deoarece autorul romanului Dracula provenea, el însuºi, dintr-un spa!iu plin de „eresuri”.„Potcoava Carpa!ilor /…/ a devenit un centru al tuturor vârtejurilor imagina!iei”, scrie înjurnalul sãu Jonathan Harker, protagonistul romanului Dracula. De unde aceastã descãtuºare atuturor proiec!iilor imaginarului ce-i dã vertijuri tânãrului avocat englez? De ce toate lecturile îndomeniul fantasticului, toate ciudatele explorãri în aspectul nocturn al imaginarului întreprinse deBram Stoker se vor fi sim!it magnetic polarizate de !inuturile transilvane pe care le cunoºtea doar dinvagi descrieri ºi hãr!i aproximative?Fascina!ia pentru zona Transilvaniei provine, în primul rând, de la aºezarea geograficã aacesteia, o aºezare cât se poate de potrivitã unei geografii mitologice. Privitã dinspre Rãsãrit saudinspre Apus, Transilvania este un „teritoriu de trecere” prin excelen!ã. Un spa!iu al „trecerii”asemeni celor descrise de antropologul Arnold van Gennep în lucrarea sa Riturile de trecere1. Adicãun !inut aflat între douã lumi. ªi pentru a trece dintr-o lume într-alta trebuie sã parcurgi teritoriul detrecere. Trebuie sã te separi de o lume pentru a te putea integra într-o alta. Iar adesea aceste „intrãri”dintr-o lume într-alta sunt marcate de portaluri vegheate de „monºtri pãzitori ai pragului”2. În basme „teritoriile de trecere” sunt reprezentate de pãdurea vrãjitã, de câmpiile devastate,pãzite de Scorpie ºi Gheonoaie sau de balaurul ce !ine ferecate apele. ªi pentru cã orice trecere este,implicit, o ini!iere, o moarte ºi o renaºtere, pãdurea vrãjitã va fi un asemenea spa!iu, al ini!ierii ºirevela!iei.Dimensiunea ocultã a romanului scriitorului irlandez Bram Stoker a scãpat lecturii multoradintre contemporanii sãi. Mai mult ca sigur, aspectele ezoterice ale romanului erau destinate doarunui restrâns cerc al prietenilor autorului, care îi cunoºteau (poate îi ºi împãrtãºeau) preocupãrile îndomeniul ocultismului, al misterelor legate de nemurire ºi tinere!e veºnicã.Aºezarea Transilvaniei o va transfera din realitatea geograficã în geografia mitologicã: ea va fi„pãdurea vrãjitã”, spa!iu al proiec!iilor imaginarului, al ini!ierii, mor!ii ºi renaºterii. Aici îºi aflãsãlaºul misteriosul conte Dracula, cel ce de!ine taina nemuririi ºi tinere!ii veºnice. Asemenipersonajelor din basm ºi mitologie, el este un „pãzitor al pragului” dintre douã lumi. El veghezã nudoar trecerea dintre Occident ºi Orient (cum bãnuieºte Jonathan Harker la sosirea sa în Transilvania),ci ºi trecerea dintre via!a comunã, a muritorilor de rând, ºi via!a veºnicã. Chiar statutul de „ne-mort”,de „mort-viu” îl aratã pe conte drept o fãpturã aflatã în zona „trecerii”, a „portalului” dintre lumi: elnu apar!ine în totalitate nici lumii celor vii ºi nici lumii celor mor!i. ªi va reprezenta pentru ceilal!ieroi ai romanului Dracula fascina!ia pe care o exercitã un teritoriu interzis, teroarea necunoscutului,atrac!ia misterului ºi ispita.Pentru majoritatea cititorilor, Dracula este un roman de aventuri, unde un grup de englezionorabili trag o spaimã straºnicã, iar apoi, ajuta!i de prietenul lor olandez, profesorul Van Helsing,pornesc la atac împotriva contelui-vampir Dracula, pe care în final îl vor învinge, într-o apoteozã aBinelui ºi a Ra!iunii ce vor triumfa, desigur, împotriva for!elor întunericului. Pentru cei ce privesc248

Ruxandra Ivãncescu

1 Vezi Arnold van Gennep, Riturile de trecere, Iaºi, Ed. Polirom, 1998.2 Ibidem.


însã cãtre dimensiunea ocultã a romanului ºi cunosc preocupãrile ezoterice ale lui Bram Stoker,Dracula este Marele Ini!iat, Mare Preot ºi Magician, oficiant al unor strãvechi rituri de ini!ieretransmise de Bram Stoker sub forma unui scenariu de basm ºi plasate în Transilvania, cea devenitãpentru scriitorul irlandez un fel de creuzet alchimic, inimã a misterului.Acest statut de Mare Ini!iat ºi oficiant al misterelor explicã ºi fascina!ia pe careprotagoniºtii-neofi!i ai romanului o resimt fa!ã de contele Dracula, ecou al fascina!iei pe care BramStoker însuºi pare a o trãi fa!ã de crea!ia sa. ªi aceastã stranie stare de fascina!ie va depãºi paginilecãr!ii, va trece de grani!ele spa!iului ºi timpului ºi va face din eroul lui Bram Stoker o întruchipare aaspectului nocturn al imaginarului, un „Barbã Albastrã” care de!ine cheia castelului sãu dinTransilvania ºi, odatã cu aceasta, cheia misterului ce înseamnã trecerea dintre douã lumi.Castelul contelui Dracula, aºa cum îl vede Jonathan Harker, se înal!ã pe o creastã muntoasã ºivegheazã, impunãtor ºi inaccesibil, asupra întregului !inut împãdurit. Locul misterului nu poate fidecât muntele, avatar literar al mitologicului munte sacru, cel ce leagã cerul de pãmânt ºi îi ajutã peoameni sã se apropie de zei. ªi vorbind despre „istoria” lui Dracula ºi a familiei sale, profesorul VanHelsing va spune: „Cei din neamul Dracula au fost de vi!ã aleasã, deºi au existat unele vlãstarebãnuite cã au legãturi cu Necuratul. Ei învã!au tainele diavolului la Scholomance, între mun!i,deasupra aºezãrii Hermannstadt, acolo unde diavolul pretinde cã al zecelea învã!ãcel i se cuvine lui.În însemnãri sunt unele cuvinte ca: strigoaicã, vrãjitoare, ordog ºi pokol – Satana ain ºi Iadul –, iarîntr-un manuscris se vorbeºte despre acest Dracula însuºi ca fiind vampir, ceea ce în!elegem foartebine”3. Poveºtile cu vampiri apar!in unei mitologii livreºti, foarte „la modã” printre scriitoriiromantici. Însã ini!ierea la o „ºcoalã a diavolului”, aflatã sub pãmânt sau în inima mun!ilor, o ºcoalãunde se deprind puterile vrãjitoreºti ale solomonarilor este legatã de mitologia popularã româneascã.ªi acest nume, de „Scholomance”, ne face sã ne gândim la faptul cã Bram Stoker, pasionat deocultism, de tainele nemuririi ºi tinere!ii veºnice, avea cunoºtin!ã de legendele populare româneºti,care vorbesc despre ºcoala ucenicilor magicieni ºi despre puterea solomonarilor. Iar mitologiapopularã autohtonã preia, la rândul sãu, o mitologie strãveche, legatã de Zalmoxis, cel ce se retrãgeaîn inima muntelui împreunã cu discipolii sãi pentru a le împãrtãºi acestora tainele mor!ii ºi renaºterii,ale vie!ii veºnice. Iar aceastã „istorie” mitologizatã a lui Zalmoxis i-a fascinat odinioarã pe istoriciigreci, ºi ei afla!i în cãutarea secretului nemuririi, precum scriitorul irlandez din secolul al XIX-lea.Cercetând vechile mituri ºi ritualuri, Bram Stoker va fi costatat faptul cã acestea au fost „demonizate”de Bisericã. ªi iarãºi va fi în!eles cã nu putea vorbi despre ele în severa Epocã Victorianã altfel decât„demonizându-le” ºi codificându-le. Învãluindu-le într-un scenariu de basm, unde Binele învingeRãul. Pentru cei ce cunosc însã scenariul basmului, este limpede cã Jonathan Harker intrã într-unadevãrat labirint al groazei pentru cã încalcã interdic!iile pe care i le impune Maestrul Ini!iator,stãpânul castelului. Eroii englezi, mândri de ra!ionalitatea lor triumfãtoare, de cuceririle civiliza!iei,au parte de câteva ºarje sarcastice din partea lui Bram Stoker, un compatriot al lui Swift ºi Joyce. Eisunt, de fapt, protagoniºtii unei ini!ieri ratate, „falºii eroi” din basm. Adevãratul erou al romanuluieste Dracula, drept dovadã faptul cã el a continuat sã fascineze genera!ii de cititori, pânã în zilelenoastre. ªi a dat naºtere la zeci, poate sute de interpretãri – romaneºti, eseistice sau cinematografice –ale complexei sale apari!ii.În finalul romanului, dupã ce Dracula pare sã fi fost rãpus, castelul, enigmatic ºi inaccesibil,continuã sã vegheze asupra trecãtorilor transilvane. Poarta ce a fost deschisã, lãsând sã seîntrezãreascã misterul, s-a ferecat la loc. Misterul s-a închis în sine ºi priveºte în continuare, parcãdispre!uitor, spre o lume de neofi!i.249

"ara Bârsei

3 Bram Stoker, op. cit., p. 369.


Revenind la toposul muntelui sacru, observãm cã drumul spre acest spa!iu al ini!ierii este marcatde pãdurea vrãjitã, un loc al „trecerii” prin excelen!ã, dupã cum am arãtat în prima parte a lucrãrii. ªiacest „teritoriu de trecere” este vegheat de „monºtri pãzitori” ai pragului ºi de „animale cãlãuzã”,jucând, la rândul lor, rolul de maeºtri ini!iatori. Un astfel de animal cãlãuzã este lupul. Un lup îisalveazã via!a lui Jonathan Harker atunci când englezul, prea curios ºi încrezãtor în for!ele sale, sepierde într-o „Noapte a Walpurgiei” germanã. Lupii îl vor amenin!a pe tânãrul avocat ºi în drum sprecastelul Contelui pentru ca, mai apoi, sã se retragã la interven!ia unui straniu vizitiu, ce se va dovedi afi chiar Dracula. Acesta are, de altfel, capacitatea de a se preschimba în lup ºi priveºte aproape cutandre!e spre aceste fiare pe care le numeºte „copiii nop!ii”. Preschimbarea în lup nu este doar unaspect al legendelor legate de strigoi ºi pricolici. Ea este, alãturi de cunoaºterea limbii animalelor, unatribut ºamanic prin excelen!ã, o virtute dobânditã de marele magician, de marele sacerdot – desolomonarul din mitologia româneascã. O mitologie unde întâlnim ºi imaginea lupului, vãzut ca„animal cãlãuzã” în poezia ritualicã funerarã, o poezie a riturilor de trecere „dintr-o lume-nalta/Dintr-o !arã-n alta/Din lumea cu dor/În cea fãrã dor”. Lupul, care „ºtie seama codrilor” ºi pe care„dalbul de pribeag” trebuie sã ºi-l „prindã de frate” spre a strãbate „trecerea” spre „lumea dedincolo”, face parte din galeria mitologicã a „monºtrilor pãzitori ai pragului”, precum Anubis ºiCerber.Un alt autor de literaturã fantasticã, Jules Verne, va gãsi în zona împãduritã a Transilvaniei unloc ideal pentru proiec!ii ale imaginarului. Posibil inspirat de lectura romanului lui Bram Stoker,Castelul din Carpa!i vorbeºte despre iubirea de dincolo de moarte, despre fascina!ia ºi spaima în fa!amisterului, despre atrac!ia necunoscutului.Alãturi de muntele sacru ºi pãdurea vrãjitã, un topos mitologic este ºi câmpia. Întâlnitã în basm,unde are, ºi ea, func!ia de „teritoriu de trecere” spre lumea de dincolo, spre tãrâmul tinere!ii veºnice,ºi este vegheatã de „monºtri pãzitori ai pragului”, precum Scorpia ºi Gheonoaia, câmpia va apãrea ºiîn literatura fantasticã. Locul întins, a cãrui linie se pierde în zare, este un spa!iu al mirajului ºi alîntâlnirii dintre douã lumi, a sacrului ºi a profanului. Câmpia transilvanã va deveni un adevãratpersonaj în proza lui Pavel Dan, unde întinderea nesfârºitã va stârni un „joc al ielelor”, cele ce vorlãsa în urma lor un „copil schimbat”. Duhul misterios adus de iele îºi va urma tatãl adoptiv înperegrinãrile acestuia pe întinderea necuprinsei câmpii ºi se va arãta drume!ilor asemeni unui Sfinxviu, amintind, mereu ºi mereu, de partea obscurã, indescifrabilã a lumii. Odatã cu proza de inspira!ie neoromanticã, expresionistã a lui Pavel Dan, unul dintre pu!iniiautori români pe care Eugen Ionescu îi propunea pentru o traducere într-o limbã de circula!ieinterna!ionalã, pãºim în secolul al XX-lea. ªi vom regãsi Transilvania ca spa!iu al misterelor în prozaunui autor de la sfârºitul acestui secol, ºi anume ªtefan Agopian. De data aceasta burgul transilvan vafi scena unui roman, Sara, în parte metafic!iune istoriograficã, în parte literaturã fantasticã. „Sibiulanului 1703” va fi cadrul poveºtii biblice a lui Tobit ºi a Sarei, „fecioara posedatã de demoni”4. Înburgul transilvan vor fi proiectate intrigi politice dar ºi imagini oniric-fantastice, de o rarã frumuse!eplasticã, unde aspecte ale imaginarului renascentist vor fi dezvoltate în cheie suprarealistã.Acestea au fost doar câteva repere dintr-o posibilã istorie a imaginarului, care ne sunt înfã!iºatede literatura fantasticã dedicatã lumii Transilvaniei. Poarta castelului, deschisã de Bram Stoker,invitã mai departe la descoperirea unor vechi „eresuri” de interes antropologic, ºi, dincolo de acestea,la noi proiec!ii ale fanteziei creatoare.

250

Ruxandra Ivãncescu

4 ªtefan Agopian, Sara, Bucureºti, Ed. Eminescu, 1987.


AbstractThe paper presents Transilvania as a „territory of passage”, following the description of thiskind of territories offered by Arnold van Gennep in his book The Rites of Passage. The territory ofpassage is a „no man’s land”, situated between two worlds. The one who wants to carry out a rite ofpassage, to pass from a world to the other has to modify his status, to die in a world in order toaccomplish resurection into the other. He becomes another one by going through the rites of passageand crossing the territory of passage. Transilvania, situated at the border between East and West,between Sunrise and Sunset, land of magic forest and sacred mountain, has all the features of theteritory of passage. And this may be the reason for the fact that gothic novels have placed their actionin Transilvania. The most famous of this novels is Bram Stoker’s Dracula. And this book seemed tohave oppened a gate of the imaginary, a gate passed through by many writters as Jules Verne or, in the20th century, Pavel Dan and Stefan Agopian. Our paper describes some of the themes in the abovementioned works, as far as they are connected to Transilvania as a territory of passage.From this point of view Bram Stoker’s main character, Dracula, represents, by his status, theidea of „passage” and initiation. He is „undead”, neither dead, nor alive. He is the guardian of the gatebetween two worlds, between life and death, between common life and the mystery of initiation. Andone of the characters in the novel mentions that some members of Dracula family were Devil’sdisciples in order to become magicians. And this idea can be connected to the old legends of themagician kings and Gods teaching their disciples about immortality in the heart of the sacredmountain.For the 20th century authors Transilvania is also a land of mystery. In the stories written by PavelDan the endless field of Transilvania becomes a territory where supernatural creatures arisehallucination and interfere in the life of common people. As for Stefan Agopian’s novel, Sara, apostmodern creation, half history and half fairy tale, its action takes place in Sibiu, centre ofimagination and pictoresque descriptions.

251

!ara Bârsei


Romulus BUCUR SCRIS, CORP, MOARTE.DESPRE LIMBAJ LA ULTIMUL GHEORGHE CRÃCIUNLa Gheorghe Crãciun, cel pu!in în aceastã (aproape) ultimã carte, Trupul ºtie mai mult1, totulpare a se juca în jurul triadei limbaj/scris/corp. Nu ne dãm seama dacã existã ºi o ierarhizare întreele, dar reflec!ia asupra uneia sau alteia dintre idei, independent sau în asociere, revine obsesiv;pentru cititorii sãi, ca ºi pentru cei care i-au audiat cursurile din ultimii zece ani, aceasta nu reprezintão noutate.Este vorba, între altele, de o op!iune filosoficã, deºi scriitorul e conºtient de limitele sale în acestdomeniu, unele autoimpuse:„Cît timp am fost poet, i-am dispre!uit pe filosofi. Cu douã excep!ii: presocraticii ºiWittgenstein. Ar mai fi fost probabil ºi al!ii, dacã aº fi citit mai mult. […] Nu cã nu ºtiam sã citescfilosofie, dar nici nu voiam sã învã!. Iar pe Wittgenstein cred cã în mare mãsurã îl inventam, vãzînd în el lirica fundamentalã a abstrac!iunii. Mã enervau pînã la isterie transcenden!a ºi metafizica.”(Trupul…, p. 49)Încercând o anumitã sistematizare, avem rela!ia dintre scris ºi lume, mediatã de o func!ie acorpului („Înghit lumea pentru a mã lãsa înghi!it de scris [s.n.]” (Trupul…, p. 33), aceea dintre scris ºipersoana proprie („Este destul de simplu: am dispãrut ºi mi-a luat locul propriul meu scris, fic!iuneamea poate începe”, Trupul…, p. 216), dintre scris, moarte ºi sinucidere, aici intrând din nou temacorpului. Parcã premonitoriu, asupra acestei ultime rela!ii autorul revine cu insisten!ã: „Scrisul eadevãrata sinucidere, mai precis o continuã agonie sinucigaºã” (Trupul…, p. 15), „El [scrisul, n.n.] teomoarã pur ºi simplu ºi tu vrei sã-!i faci o glorie din asta” (Trupul…, p. 108), „Scrisul e în esen!a luiucigaº” (Trupul…, p. 33), el este thanatic, „ceva de dupã via!ã, este încercarea altei vie!i,decorporalizate” (Trupul…, p. 33); pe aceeaºi paginã, „foamea de scris” este consideratã totuna cu„foamea mortuarã, autoantropofagia” (Trupul…, p. 33). Fluiditatea, caracteristicã scrisului ºi, în acelaºi timp, mediilor interne ale corpului, e vãzutã ca oamenin!are, latentã doar pentru cã nu toatã lumea, nu tot timpul, o conºtientizeazã; scrisul este cevacare “te desfiin!eazã, te lichideazã, ca o substan!ã corozivã în stare sã topeascã ºi scheletul. Ce altceva e scrisul, dacã nu un lichid, chimic ºi organic în acelaºi timp, un fel de suspensie coloidalã în care afost maceratã toatã carnea trupului tãu, cu creier cu tot!” (Trupul…, p. 40). Consolarea e derizorie,exegi monumentum fiind ceva mai degrabã adaptat dimensiunii umane, nu celei trans-umane, camonumentele arhitectonice: „Scrisul nu face altceva decît sã mã omoare. El construieºte un alt om, oumbrã care are ºansa de a învinge timpul. Scriu pentru a fi eu ºi tocmai scrisul mã face sã nu mai fiu”(Trupul…, p. 34).Cartea pare a oscila între doi poli, trup ºi scris, având, cum am vãzut, moartea ca termen median. Scrisul, am vãzut, provoacã moartea, cea a trupului. Dar acesta „e singurul instrument de mãsurãcreditabil. Prin el, po!i totuºi sã nu cazi în proiec!ia imaginarã” (Trupul…, p. 23). Avem, cu altecuvinte, un Alberto Caeiro trecut prin ºcoalã, dacã un astfel de oximoron e posibil, o viziune fizicã,excluzând fãrã drept de apel orice metafizicã, a lumii, ceea ce face rela!ia de mai sus ºi mai dramaticã: „Cel care nu poate fi salvat de scris e corpul” (Trupul…, p. 33). Ceea ce nu-l împiedicã totuºi a vorbidespre „corporalitatea restituitã prin limbaj” (Trupul…, p. 21), delimitându-se în acelaºi timp deValéry – „Eu nu vreau sã explic limbajul prin intelect, ci prin corp” (Trupul…, p. 17); întrebarea carese pune e: reuºeºte? Nu cumva corpul e o fic!iune a intelectului, ºi aceasta din cauza modului252

Romulus Bucur

1 Gheorghe Crãciun, Trupul ºtie mai mult. Fals jurnal la Pupa russa (1993-2000), Piteºti, Ed. Paralela 45, 2006; încontinuare, între paranteze, abrev. prin Trupul…, urmând numãrul paginii.


european de raportare a eului la lume (Trupul…, p. 15); cf. „Corpul mi se adunã în cap” (Trupul…,p. 17).Scrisul este vãzut ca produs, limbajul ca proces; corpul e un dat, cumva la mijloc între cele douã, ºi !inând de fizic, nu de metafizic; în acest sens, el vorbeºte de „corporalitatea restituitã prin limbaj”(Trupul…, p. 21). Cu toate acestea, între limbaj ºi scris existã o anumitã incompatibilitate, o anumitãincongruen!ã, ceea ce duce la ideea de zãdãrnicie a scrisului ºi, cu paºi mici, la caracterul sãu thanatic, evocat mai sus: „Cel care nu poate fi salvat de scris e corpul” (Trupul…, p. 33). Pânã la urmã, singura justificare a scrisului (posibil ºi a limbajului) nu este comunicarea, ci oanumitã empatie întru durere: „Pe cel care, eventual, m-ar citi nu-l intereseazã nici sîngele meutransformat în cernealã, nici carnea mea transformatã în nisip. El mã citeºte pentru a în!elege cevamai mult despre sîngele ºi carnea lui” (Trupul…, p. 240). Încearcã sã se delimiteze de Paul Valéry, ºi explicit („Eu nu vreau sã explic limbajul prinintelect, ci prin corp”, Trupul…, p. 17) ºi implicit, prin argumentarea teoretizãrii pe care o face înbunã parte din scrisul sãu ca o necesitate, nu ca o plãcere a jocului intelectual: „Am fost un inhibatcare a ieºit tîrziu din propria lui tãcere iar aceastã ieºire s-a coagulat teoretic” (Trupul…, p. 13);„Teoretizarea, ca activitate în sine, nu-mi place, e o îndeletnicire a mea de nevoie, apãrutã dinîncercarea de a în!elege ceea ce scriu eu însumi” (Trupul…, pp. 134-135). Deºi formulãri cum ar fi„Corpul mi se adunã în cap” (Trupul…, p. 17) pun sub semnul îndoielii reuºita demersului, GheorgheCrãciun e prea conºtient de sine însuºi, tot timpul, la fel ca autorul lui Monsieur Teste, pentru a maiavea acces la inocen!a originarã adamicã; Pessoa ºi-a inventat un heteronim pentru a reuºi acest lucru. În plus, recunoaºterea faptului cã nu a reuºit sã ajungã pânã la ironie, e de fapt recunoaºterea uneiînfrângeri chiar pe acest front…Trecând la cele câteva nume discutate în carte, epigraful din Barthes marcheazã o op!iune, aceeaîntre instrumentalitate a limbajului (func!ia sa utilitarã) ºi frumuse!e a sa (func!ia esteticã, poeticã),pe de o parte, ºi profunzime (intelectualizare), pe de alta; s-ar putea trage concluzia cã e vorba de oluptã pierdutã cu intelectualismul – reproºul care i s-ar fi putut aduce ºi lui Valéry, ºi anume cã evorba de o fic!iune (i.e., iluzie, autoamãgire) cea a întregii personalitã!i implicate în crea!ie când defapt ea se concentreazã în intelect i se poate aduce ºi lui. Cu replica posibilã a autoiluzionãrii prinfic!iune, care se poate dovedi salvatoare: „Cuvinte, expresii, fraze care în minte sînt mai reale decîtaltele” (Trupul…, p. 9). O autoiluzionare care aproape paralizeazã, prin inutilitate, gestul de a scrie – o rescriere prinretrãire, prin asumare totalã, a propozi!iei finale din Tractatus-ul lui Wittgenstein: „Limbajul esteimaginarul. Atunci de ce mai existã literatura? Avem nevoie de o redundan!ã în plus?” (Trupul…, p.21). La aceasta se adaugã o contemplativitate de tip daoist (în contradic!ie cu omul activ care a fostGheorghe Crãciun): „Asta aº vrea, desigur: sã mã cufund în limbaj, sã mã scufund în el, fãrã sã scriu.ªi aº mai vrea ceva: sã pot opri lumea în loc mãcar pentru o zecime de secundã” (Trupul…, p. 21) ºi oautenticitate de asemenea daoistã, nu ºtim dacã descoperitã pe cont propriu, prin trãire, sau prinlecturã (a lui François Cheng, de pildã), dar nu mai pu!in asemãnãtoare cu no!iunea de qi (suflu) carestã la baza procesului de crea!ie artisticã în lumea chinezã: „Cine nu ºi-a interiorizat limbajul ºi n-afãcut din el un fel de respira!ie a gîndirii nu are nimic de spus. Literatura, filosofia, dar mai ales critica literarã, sînt pline de simulan!i” (Trupul…, p. 111). Un citat din Lao Zi, în dublã traducere, cred cã valãmuri lucrurile:„Vorbele demne de încredere nu sunt plãcute auzului, iar vorbele plãcute auzului nu suntdemne de încredere. Ceea ce este bun [nu are trebuin!ã de] vorbe iscusite, iar vorbele nu sunt bune”2,253

"ara Bârsei

2 Lao Zi, Dao de jing, LXXXI, [traducere de ªerban Toader], în „Cartea despre Tao ºi virtu!ile sale”, Bucureºti, Ed.ªtiin!ificã, 1999, p. 199.


sau:„Vorbele sincere nu sunt frumoase,/vorbele frumoase sincere nu sunt; cel bun nu dovedeºtenimic prin vorbe,/cine dovedeºte prin vorbe nu este bun”3.Limbajul e falsificare, în spiritul celor citate mai sus:„Cu cît spun mai mult cuvinte, cu cît sînt mai mult în stare sã fac fraze complicate, cu atît fug maimult de mine. Vorbim frumos, profund ºi inteligent tocmai pentru a scãpa de ceea ce n-avemniciodatã curajul sã spunem. Sîntem slabi, proºti, mãrgini!i, ticãloºi, laºi. Noroc cu limbajul care nesalveazã de ruºinea acestor recunoaºteri” (Trupul…, p. 7).ªi nici literatura, în mãsura în care (se) !ine de limbaj, nu e altceva:„Limbajul articulat ne-a scos din mu!enie, pentru a arãta cît sîntem de gãunoºi ºi stupizi. Sã nu ne facem iluzii: literatura ca limbaj e neglijabilã. Oamenii vorbesc tot timpul altceva ºi despre altcevadecît cred scriitorii. Scrisul i-a fost dat omului nu pentru a face literaturã, ci inventare, liste, socoteli,note informative, jurãminte false, escrocherii. Cine ºtie sã scrie e mai puternic, în sensul în care îºipoate ascunde mai bine inten!iile” (Trupul…, p. 47).Cu toate acestea, cu toate pãcatele sale, fiind „împrãºtiere, distrugere, vanitate, boalã, somn,transã”, scrisul e ºi „o încercare a trupului de a se uni, în sfîrºit, cu mintea” (Trupul…, p. 101), adicã oºansã. O ºansã reprezentatã de materialitatea trupului, de, oricât de redundant ar suna, decorporalitatea sa:„În realitatea lor idealã, cuvintele n-au nici o consisten!ã. Consisten!a e întotdeauna a trupului.Tocmai mintea (care gãseºte pînã la urmã propozi!ia potrivitã) spune asta” (Trupul…, p. 43).Un pasaj confesiv-memorialistic, semnificativ pentru cã explicã op!iunile unei bune pãr!i agenera!iei ’80, se referã la descoperirea lingvisticii ºi a filosofiei limbajului:„Marea mea revela!ie asupra a ceea ce trebuie sã fac pentru a fi un scriitor adevãrat s-a produs înanii studen!iei, gra!ie cursurilor de lingvisticã generalã ale Sandei Golopen!ia. Atunci am sim!itesen!ialul. Habar n-aveam ce vreau, dar am sim!it plãcerea, fascina!ia mecanismelor limbajului, cutoatã organicitatea lor func!ionalã. De atunci ºi pînã acum n-am fãcut nici mãcar un pas mai departe.Am crescut într-o metafizicã inexistentã. Totul trebuie construit, pus în termeni sintactici. Întrefilosofia de pînã la Wittgenstein ºi literaturã nu e nici o diferen!ã esen!ialã. Diferã gradul deabstractizare al limbajului, atîta tot” (Trupul…, p. 22).De unde, împrumutând finele distinc!ii ale Sandei Golopen!ia între modestie ºi orgoliu, tipologia acestora, putem conchide cu Gheorghe Crãciun ºi cu modest-orgolioasa lui afirma!ie: „Eu nu sîntcritic. Sînt un analist al limbajului” (Trupul…, p. 24).AbstractThis essay, starting from the last book published in Gheorghe Crãciun’s lifetime, Trupul ºtie mai mult. Fals jurnal la Pupa russa/The body knows better. Fake diary to Pupa russa, analyzes thewriter’s idea concerning the body-language-writing relationship, as well as his affinities with authors such as Paul Valéry and Ludwig Wittgenstein.

254

Romulus Bucur

3 Lao Zi, Dao de jing, LXXXI, [traducere de Dinu Luca], în „Cartea despre Dao ºi putere, cu ilustrãri din Zhuang Zi”,Bucureºti, Ed. Humanitas, 1993, p. 307.


255

Motto:Atunci, cuvântul veniîntocmai cum revine porumbelul istovit de atâta zbordar copleºit de plenitudine.Germain DroogenbroodtCiclop de-amorul scenei …Pe scenã, n-ai decât un singur ochi.Tot ceea ce e natural, devine fabulos –Nu printr-o caricaturizare a imaginilor standard,Ci prin nevoia teatrului de singularitate!Pe scenã, omul se întoarce cu spatele la public, Lovit de priviri e numai actorul!În bãtaia reflectorului, Eºti doar vibra!ia melodioasã a unui personaj Construit pe frânturi de replici.Clipa nu defineºte o condi!ie, Dar timpul te aruncã într-o inconºtien!ãprovizorie.Omul din tine î!i !ine pumnii strâns, Iar personajul capãtã tacit o inconfundabilãindividualitate.Pe scenã, cuvintele se fabricã în profunzimeasufletului, Nu e timp sã-!i desfunzi filtrul gândirii!Pe scenã, n-ai decât un singur ochi …Prin el, publicul !i se dezvãluie, Astfel converg spre tine aplauzele –Trofeul unei aprecieri negrãite!

... tandre!ea unui nudOglindirea s-ar cuveni sã fie dezgolitã;sã te despar!i de veºmânt ori de câte ori priveºti spre tine,sã-!i sim!i pielea cum începe a însori desenzualitate,sã te laºi atins ºi frânt de mirosul tãu.În zadar te-ai strãduit sã percepichipul,o imagine,sinele– fãrã de tine.Haina te furã, dã corpului o formã vizibilã,rãnind ochiul cu vulgaritatea modelor.fii tu!poartã-te în nud,mãcar în fa!a propriei oglinzi!Dor de povesteMai sorb o gurã din ceaºca de cafea– un nãzdrãvan adaos de singurãtate.Mã strigã sufletul la geam, Eu îi aud ecoul:„Stinge timpul … povestea se scrie acum”!

"ara BârseiLAUREA"II CONCURSULUI DE POEZIE „ANDREI MUREªANU”EDI"IA A V-A, 2007

premiul I: Iulia-Dorina Stanciu, clasa a XI-aColegiul Na!ional „Andrei ªaguna” – Braºov


256

Laurea!ii Concursului „Andrei Mureºanu”

Aer (alergie)Dilatarea era hidoasã. Forma lui devenise strânsã în jurul respira!iei mele.Îi creºteau mâini în gâtul meu,în pieptul meu,în jurul inimii, ca o cochilie.Încercam sã-l expir ºi însãºi durerea mea mã îneca!Dansa cu plãmânii mei, întorcându-i,învârtindu-i ca pe florile fãrã putere.Cu ochii întorºi de mâini ale lui, nu mai vedeam lumina. Mã holbamla aerul murdar dinãuntrul meu, agã!ându-mãspasmodic de amintirea altui aer, care, altãdatã,era atât de limpede încât vedeam oameni întregiprin el.Un vânt metalic tacta un puls îndepãrtat, fãrã aripi.Convalescen!iiVenise greoi, ca vânãtorii seca!i de puteri.Se uita la mine cu ochi obosi!i;oboseala lor îmi mângâia obrajii.Când ºi-a odihnit privirea obositã pe pian,a început un cântec molatic, pe ritmul bãtãilor lui de inimã obosite.– N-ai sã adormi, i-am spus, somnul obosit e fãrã vise!Nu, nu, nu trebuie sã adormi, nici alb, nici negru!Cu gâtul în!epenit, zâmbea obosit,ca de dupã cea!ã. Privirea luidevenise vagã, ca înmuiatã într-o apã obositã de lumini.

ªi aerul ostenise între mine ºi el.Apoi s-a lãsat o liniºte fãrã zgomot,fãrã bãtãi de inimã. ªi atunci am ºtiutcã nici lui nu-i mai bãtea inima.Spre luminãcrepusculul este o stare dinãuntrul ochiului ºi nu a împrejurului.de-a lungul privirilor, praful de searã îºi netezea promenade.cuvintele îmi apuneau, cu liniºte bãtrâneascã.îl aºteptam fãrã sã-l vãd, îl sim!eam doar – mereu învãluindu-mã, ca o amintire.venea dinspre stele ºi n-avea urmã.se scurgea prin ºan!ul mãtãsos alsemiconºtien!ei mele.îl doream viu ºi în culori, în cinci firimituri:una pentru fiecare sim!.noaptea e ieºirea din luminã.lumina e zvâcnirea timpului în fiin!a dindãrãtulînveliºului.în liniºtea vâscoasã a negrului strãveziu, toatedorm.ochii dorm.trupul doarme.mâinile dorm.laringele doarme buºtean.pãrul doarme.timpul mo!ãie.hainele, vechi ºi noi, dorm.mãrimile s-au stins.numai amintirea de el nu doarme.mã înveleºte delicat, irespirabil, ca Panthalassape Pangaea.

premiul II: Iulia Comºa, clasa a XI-aColegiul Na!ional „Andrei ªaguna” – Braºov


257

!ara Bârsei

Într-o cafeneaPe mobila matã, stã un caietdeschiso canã de cafea începutãcu urme vagi de ruj cerceii sunt într-un col"fularul e pe joszdrobit de picioarese zbate scrumulde "igarã proaspãt trupul stã gol pe masãcuvintele se miºcã mâzgãlesc masaprivesc la stradacare mã speriecu un cuvînt de ochitimpul trece pe fereastrãgeamurile se trîntescse spargse întunecãe calddar simt frigul de afarãrãcealaînghe"ulcând voi ieºigoalãpe uºa cafenelei melecând voi merge singurãprin noaptea care existãdoar pentru a plângetimpulcare zdrobeºte

ªºt!ªºt!nu mã trezivârful glon"ului pãtruns adânc în minea pierdut din cãldura sae un glon" rece sinistru de înghe"atpoate cã se joacã acolo în lumea luicu globulele mele roºii albe albastre movsingurse joacãºotronaruncã tije de metal pe biata mea inimãca o mamã ce-ºi lasã copilul sã o o tragã de pãrfãrã a striga de durereººt! nu îl treziacum dormimamândoi

premiul III: Sânziana Mardale, clasa a XI-aColegiul Na"ional „Andrei ªaguna” – Braºov


258

Laurea!ii Concursului „Andrei Mureºanu”unu’ plus unu’ fac doi … !i-ai legat cordonul tãu ombilicalde gâtul meuºi ai început încet încetsã te hrãneºti din mineerai flãmândeu eram liberãam început sã simt pentru doi*****era diminea!ãmâinile mele nu mai erau ale meleerau ale noastre*****era searãeu aveam o singurã aripãcealaltã era la tine douã jumãtã!i perfecte*****era noaptedormeai lipit de mine î!i sim!eam aripa grea peste coapsa stângã*****era vântte gândeai poate la mine****era o datã****dar ai triºatºi ai zburat fãrã mineiar eu am luat un cu!itºi l-am înfipt în cordonul tãuºi ai strigat si te-a durutºi m-a durutºi am crezut****eram o datã

plictisstau întinsã pe-un pãmântºi încep sã mã taiecu cu!ite maricu furcicu coasemã simt ca într-o morgãde cadavre literareîncep sã mã tranºezevãd liniile desenatecu cariocape trupul meuaºa vãd ei trupul împãr!itfragmentatîn biliarde de bucã!elevãd carne oase muºchitendoane vene cartilajecelule molecule nucleimã aruncã pe talereºi mã scot la vânzareîn firimituri mai zvâcneºte o aortãsub globii ocularila morgã nu mai vin pacien!isã fie controla!ianaliza!itranºa!icusu!i la loce liberpustiu de libermã aºteptau pe mineacuma, beau o berese bucurã de luminaneonului de-afarãeu stauîi privesc de departedin timpul mortºi mã gândesc cu sfertul de creier rãmascu jumãtate de inimã pierdutã:de ce naibanu viisã cumperi mãcarun ficat?


prestigiul acesteia, în perioada interbelicã, a contribuit, prin publicarea unor materiale...

Documents