preferinte muzicale boieri

4
Preferinţele muzicale ale boierimii din prima juătate a secolului al XIX-lea În reconstituirea atmosferei din cercurile înalte ale societăţii începutului de secol XIX, investigarea preferinţelor artistice manifestate de boieri capătă o importanţă deosebită, cu atât mai mult cu cât preferinţele personale şi cerinţele etichetei nu coincid întotdeauna. Din considerente legate de disponibilitatea izvoarelor istorice, exclusiv narative, cercetarea de faţă va încerca reconstituirea relaţiei dintre boierii primei jumătăţi a secolului al XIX-lea şi muzică, atât din perspectiva gusturilor personale, cât şi din punctul de vedere al încercării de a etala un nivel cultural diferit de cel real. În vederea realizării acestui demers, vor fi consultate mărturii ale călătorilor străini, dar şi, acolo unde este posibil, scrieri ale autohtonilor. Trebuie precizat de la început că natura izvoarelor nu permite creditarea lor cu o foarte mare acurateţe, mai ales în condiţiile în care problema supusă cercetării gravitează în jurul unor percepţii subiective asupra artei. Totuşi, se necesită prudenţă în discreditarea surselor narative, întrucât martorii lucrează cu ceea ce observă, iar impactul social exercitat de calitatea gusturilor muzicale nu pare să fi fost extrem de ridicat. Afară de acest aspect, demnă de menţionat este varietatea extrem de redusă a genurilor muzicale şi dificultatea accesului la creaţii culte occidentale, drept pentru care, în epocă, tocmirea tarafurilor sau grupurilor muzicale este văzută ca o manifestare a opulenţei. Numeroase impresii vizează aspectul interpreţilor mai degrabă decât ceea ce se cântă, în timp ce alte mărturii se centrează pe dasurile practicate la balurile boiereşti. Evoluţia gusturilor muzicale reflectă destul de fidel contextul istoric al unei epoci de tranziţie de la un specific oriental la unul european. Ocupaţiile militare ruseşti, observă Dan Dumitru Iacob, au un impact decisiv asupra transferului atenţiei boierilor dinspre divertismentul de factură fanariotă către moda balurilor cu iz apusean, fără, însă, ca fenomennul să reflecte o dorinţă manifestă de europenizare. Istoricul vede în acest fapt materializarea unei curiozităţi faţă de practicile noi, importate din vest pe filieră rusească. Această curiozitate face ca unii boieri să finanţeze aducerea din străinătate a unor trupe de operă. Este cazul hatmanului Alecu Roset care, la 1837, plăteşte 800 de galbeni avans pentru a-l aduce pe italianul Dominico Castiglia la Bucureşti. Nu în ultimul rând, pasiunile muzicale ale boierimii din veacul al XIX-lea au constituit pretexte de conflict motivat ideologic între potentaţii mai deschişi către Occident şi cei mai tradiţioalişti. Înainte, însă, de a trage concluziile de rigoare cu privire la percepţia boierilor vremii asupra muzicii, la gusturile şi atitudinile lor şi la rolul muzicii în viaţa

Upload: andrei-gheorghe

Post on 20-Nov-2015

2 views

Category:

Documents


0 download

DESCRIPTION

Preferinţele muzicale ale boierimiidin prima jumătate a secolului al XIX-lea

TRANSCRIPT

  • Preferinele muzicale ale boierimii

    din prima jutate a secolului al XIX-lea

    n reconstituirea atmosferei din cercurile nalte ale societii nceputului de secol

    XIX, investigarea preferinelor artistice manifestate de boieri capt o importan deosebit,

    cu att mai mult cu ct preferinele personale i cerinele etichetei nu coincid ntotdeauna. Din

    considerente legate de disponibilitatea izvoarelor istorice, exclusiv narative, cercetarea de fa

    va ncerca reconstituirea relaiei dintre boierii primei jumti a secolului al XIX-lea i

    muzic, att din perspectiva gusturilor personale, ct i din punctul de vedere al ncercrii de a

    etala un nivel cultural diferit de cel real.

    n vederea realizrii acestui demers, vor fi consultate mrturii ale cltorilor

    strini, dar i, acolo unde este posibil, scrieri ale autohtonilor. Trebuie precizat de la nceput

    c natura izvoarelor nu permite creditarea lor cu o foarte mare acuratee, mai ales n condiiile

    n care problema supus cercetrii graviteaz n jurul unor percepii subiective asupra artei.

    Totui, se necesit pruden n discreditarea surselor narative, ntruct martorii lucreaz cu

    ceea ce observ, iar impactul social exercitat de calitatea gusturilor muzicale nu pare s fi fost

    extrem de ridicat. Afar de acest aspect, demn de menionat este varietatea extrem de redus

    a genurilor muzicale i dificultatea accesului la creaii culte occidentale, drept pentru care, n

    epoc, tocmirea tarafurilor sau grupurilor muzicale este vzut ca o manifestare a opulenei.

    Numeroase impresii vizeaz aspectul interpreilor mai degrab dect ceea ce se cnt, n timp

    ce alte mrturii se centreaz pe dasurile practicate la balurile boiereti.

    Evoluia gusturilor muzicale reflect destul de fidel contextul istoric al unei epoci

    de tranziie de la un specific oriental la unul european. Ocupaiile militare ruseti, observ

    Dan Dumitru Iacob, au un impact decisiv asupra transferului ateniei boierilor dinspre

    divertismentul de factur fanariot ctre moda balurilor cu iz apusean, fr, ns, ca

    fenomennul s reflecte o dorin manifest de europenizare. Istoricul vede n acest fapt

    materializarea unei curioziti fa de practicile noi, importate din vest pe filier ruseasc.

    Aceast curiozitate face ca unii boieri s finaneze aducerea din strintate a unor trupe de

    oper. Este cazul hatmanului Alecu Roset care, la 1837, pltete 800 de galbeni avans pentru

    a-l aduce pe italianul Dominico Castiglia la Bucureti.

    Nu n ultimul rnd, pasiunile muzicale ale boierimii din veacul al XIX-lea au

    constituit pretexte de conflict motivat ideologic ntre potentaii mai deschii ctre Occident i

    cei mai tradiioaliti. nainte, ns, de a trage concluziile de rigoare cu privire la percepia

    boierilor vremii asupra muzicii, la gusturile i atitudinile lor i la rolul muzicii n viaa

  • acestora, se cuvine s facem o trecere n revist a mrturiilor de epoc privitoare la acest

    aspect. Pentru c o abordare cronologic nu ar ajuta cu nimic demersul tiinific i ar genera

    un amalgam incoerent de puncte de vedere divergente, voi strutura paginile ce urmeaz n

    funcie de obiectul cercetrii, adic preferinele muzicale.

    1. Atitudini fa de muzica de factur oriental sau naional

    Prin aceast prim categorie muzical vom nelege, n cele ce urmeaz, acele

    compoziii de provenien greceasc, turceasc sau popular romneasc, de regul

    interpretate de tarafurile de igani lutari. La mare preuire n toate strtaturile societii

    ncepnd cu secolul al XVII-lea, lutarii ambulani au ajuns s populeze fie crciumile

    oraelor munteneti i moldoveneti, fie conacele marilor boieri care nu s-au dat n lturi de la

    a se bucura de acordurile acestora. l aflm pe Dinicu Golescu, hatman al rii Romneti,

    nfiinnd, la 1826, o coal romneasc gratuit n care aveau acces chiar i ignaii, care

    nvau s cnte valsuri i alte muzici occidentale, folosindu-se de instrumentele lor

    tradiionale totui. n epoca sa, lutarii ncepuser a-i pierde din popularitate n spaiul public

    al naltei societi. Acetia, noteaz C. Bobulescu, mai apar la spartul balurilor boiereti,

    dup ce participanii se mbat i le vine cheful de hor, pentru a cnta din piesele tradiionale.

    La aceeai concluzie ajunge i Dan Dumitru Iacob, care observ c lutarii ajung s nvee a

    cnta piese clasice spre jumtatea secolului al XIX-lea, pentru a nu pierde ocaziile de a cnta

    pe la balurile date de boierii mai nou influenai de modele occidentale.

    Diplomatul danez Clausewitz observ i el acest obicei la un bal dat de Grigore al

    IV-lea Ghica, n cadrul cruia, spre primele ore ale dimineii, lutarii au nceput a cnta o

    muzic nu foarte bun pe care se dansau hore la care participau boierii, indiferent de sex sau

    rang.

    Un alt diplomat danez, Helmuth von Moltke, este invitat la un bal organizat de

    boierul Alexandru Filipescu Vulpe. Acolo, descoper c muzica, proast n viziunea sa, este

    cntat de igani zdrenroi, dar n uniform.

    Pe de alt parte, balul nu este singurul mediu de socializare al boierilor romni.

    Cltorul francez Francois Recordon observ c, la nunile boiereti, lutarii sunt nelipsii.

    Cntecele lor sunt vzute ca un ritual de celebrare a fecioriei miresei, iar acordurile iganilor

    ridic audiena la dans. n afara acestor contexte mai mult formale, lutarii i fac viaa prin

    crciumi dar i, conform publicistului german Franz Joseph Adolph Schneidawind, pe la

  • uile boierilor. Fr ndoial, bavarezul vorbete despre robii igneti ai boierilor, care-i

    distreaz stpnii cu o muzic de care cltorul nu este nicidecum ncntat.

    Observm, n urma acestui succint survol al relaiei dintre boieri i lutari, c cei

    din urm sunt primii n rndul primilor n situaii dintre cele mai puin formale, aprape ca i

    cnd muzica lutreasc ar fi ascultat pe ascuns n mediile cele mai rafinate ale rilor

    Romne, fiind o reminiscen a tradiiilor generaiei anterioare demn de a se manifesta numai

    n intimitate. Pe de alt parte, etalarea talentelor lutarilor tocmii sau deinui de boieri n faa

    oaspeilor strini se nscrie n circuitul unor declaraii privitoare la obiceiurile locului. Fie c

    este vorba despre exercitarea ospitalitii romneti, fie c este vorba despre o form de

    naionalism tradiionalist incipient, boierimea romneasc vede n muzica lutreasc un

    limbaj al apartenenei la neam i la pmnt.

    2. Boierimea romneasc i muzica occidental

    Dac muzica veche a lutarilor i gsete locul numai n rndul preferinelor

    interioare ale boierilor, cea apusean devine chiar i obiect de studiu petru vlstarele boiereti

    trimise n Vest la studii. Mai mult dect att, n cele mai formale situaii, boierii romni ajung

    s se foloseasc de cultura lor muzical superficial pentru a impresiona att oaspeii strini,

    ct i pe cei autohtoni. Tot cltorii strini sunt cei care observ cel mai bine ipocrizia cu care

    boierii se impresioneaz unii pe alii etalnd o fals i strvezie cultur muzical de sorginte

    vestic, adus, de regul, n spaiul romnesc, de copiii rsfai cu studii nalte efectuate n

    Occident.

    Opera se mplnt, la nceput de secol XIX, i n Bucuretii nc incontieni de

    existena i de semnificaiile romantismului care se maturiza i care ctigase, deja, teren n

    Europa trezit de mult vreme din reveria barocului trziu. Lumea bun a Bucuretiului din

    prejma lui 1848 penduleaz ntre vaudeville-ul trivial i opera din care nu nelege mai

    nimic, dup cum descrie, nu lipsit de umor, Theodor Konig. El constat c, dei educaia i

    infrastructura din Valahia sunt de cea mai joas condiiune, protipendada i petrece iernile

    populnd sli n care se joac opere italiene. Cltorul nsui gsete muzica italian greoaie i

    lipit de prea mult frumusee, astfel c se arat stupefiat de audiena de care aceasta se

    bucur n rndurile aristocraiei romneti. Totui, noteaz el, romnii din nalta societate nu

    se duc la oper pentru spectacol, ci pentru a vedea i a fi vzui, numai de dragul de a-i

    petrece seara. Spectacolul descris de cltorul occidental este de-a dreptul grotesc.

    Exponenii pturii superioare a societii aduc la oper ngheat i alte rcoritoare, se

  • ndeletnicesc cu flirtul i, n pauza dintre acte, emit consideraiuni complet neavizate despre

    actori, sub pretextul socializrii.

    Muzica vestic nu era doar ascultat pasiv, ci i cntat de exponenii boierimii

    romneti. La curtea Bltetilor, Paganini era preuit n asemenea msur, c Wilhelm

    Kotzebue nsui nu-i mai putea scoate din minte Carnavalul veneian, cntat la vioar de

    servitorii conacului. Totui, cntatul inea de atribuiile femeilor. Acestea, dei educate n ale

    muzicii, nu atingeau nalte performane, probabil din cauza lipsei de cultur a asculttorilor

    acestora. Izvoarele privitoare la relaia dintre boierime i muzica vestic zurvesc imaginea

    unei categorii sociale privilegiate economic, dar lipsite de cultura necesar aprecierii muzicii

    de calitate.

    3. Concluzii

    Survolnd scrierile primei jumti a secolului al XIX-lea, costatm c muzica nu

    reprezint o preocupare foarte importat pentru straturile superioare ale societii romneti.

    Cei mai pregtii n domeniu sunt iganii care, bazndu-se exclusiv pe talent i pe ureche,

    reuesc s reproduc ceea ce aud, fr a-i aduce n vreun fel aportul la crearea unei culturi

    muzicale distincte pentru spaiul romnesc. Dac personaliti precum Vasile Alecsandri

    fceau apologia lutarilor i a muzicii lor din dorina de a-i afirma n spaiul public propriile

    viziuni naionaliste, boierimea tradiionalist adopta o atitudie duplicitar fa de muzic.

    Astfel, cntecele de inspiraie oriental i gseau locul doar n spaiul privat al boierimii

    nceputului de secol XIX, spaiu delimitat de zidurile conacelor i de lipsa de inhibiii indus

    de butur. Practic, boierii i artau adevratele gusturi muzicale numai n prezena

    apropiailor sau cnd erau suficient de bei nct s nu le mai pese de etichet. Ideea de

    etichet nsi era pervertit de aceti aristocrai care oreduceau numai a aspectele vizibile din

    exterior, incapabili fiind s neleag cu adevrat rafinamentul pe care ncercau s-l imite.

    Pentru boierime, muzica era un mijloc de importan secundar prin care aceasta

    i afirma statutul numai n faa unui public neavizat. Cltorii strini observ acest fapt, dar

    tot ei constat lipsa de cultur a romnilor din epoc. Astfel, putem afirma c boierimea

    proaspt desprins de ideologia fanariot caut, inclusiv prin muzic, dar nu exclusiv prin

    gustul fa de art, pori de acces ctre aristocraia europea. n acelai timp, superficialitatea

    cu care clasa superioar privete muzica i lipsa de experien n ceea ce privete consumul de

    art occidental ridiculizeaz boierimea n faa observatorului strin i creeaz imaginea unei

    gloate de filistini i nu a unei elite n adevratul sens al cuvntului.