CUPRINS

1.Delimitarea unor notiuni...42.Puterea de stat...43.Puterea politica si puterea de stat (publica)..54.Trasaturile generale ale puterii statale65.Notiunea de separatie a puterilor si evolutia ei76. Continutul si factorii notiunii de separatie a puterilor87.Statul si dreptul.98.Principiul separaiei puterilor n documentele i programele constituionale.119.Consacrarea separatiei puterilor in stat in Constitutia Romaniei1110.Concluzii finale.1211.Bibliografie...14

INTRODUCERE

Teoria separatiei puterilor a avut un rol aparte, poate decisiv, in promovarea sistemului reprezentativ, adica in valorificarea democratica a relatiei dintre detinatorul suveran al puterii (poporul, natiunea) si organizarea statala a puterii politice, in cautarea, in chiar organizarea statala si functionarea puterii, a garantiilor exercitarii drepturilor omului si cetateanului. Este o teorie care a stat la baza elaborarii constitutiilor moderne conforme principiului constitutionalismului.Principiul separatiei puterilor in stat, nu se regaseste din punct de vedere formal in Constitutia Romaniei, care nu uziteaza decat cu termenii de puteri si autoritati, nu si cel de separatie de aceea mi-am propus ca prin acest proiect sa aduc la cunostinta tuturor ce semnifica acest principiu.Teoria separatiei puterilor este in realitate o justificare ideologica a unui scop politic foarte concret slabirea puterii guvernantilor in ansamblu, limitandu-i pe unii prin altii, pentru a se asigura o mai buna garantare a drepturilor cetatenilor. Se considera ca separatia puterilor comporta doua aspecte bine conturate :a) separatia Parlamentului vizavi de Guvern; b) separatia jurisdictiilor in raport cu guvernantii, fapt ce permite controlul acestora prin judecatori independenti .Scopul si obiectivele proiectuluiScopul proiectului este acela de a exemplifica principiul separatiei puterilor in stat, cu trasaturile specifice. Am prezentat evolutia, notiunea de separate a puterilor.Obiectivele acestui proiect sunt: cunoasterea si definirea celor 3 mari puteri in stat; rolul si functiile acestora; trasaturi generale;

SEPARATIA PUTERILOR IN STAT

1.Delimitarea unor notiuniPrincipiul separaiei puterilor n stat este larg recunoscut ca fiind imanent regimurilor politice democratice, indiferent de natura lor parlamentar, prezidenial sau diferite combinaii ale acestora. Evoluia pe care a cunoscut-o acesta de-a lungul timpului, n doctrin i practic, s-a concretizat n apariia unor elemente noi care, astfel cum s-a artat[footnoteRef:2], pun ntr-o ecuaie dac nu total nou, n orice caz reevaluat, clasica teorie enunat de Montesquieu. [2: I. Muraru, M. Constantinescu, Rolul Curii Constituionale n asigurarea echilibrului puterilor n stat, Zilele constituionale franco-romne, a IV-a ediie, Bucureti, 28 mai-2 iunie 1996.]

Separaia puterilor n stat reprezint unul din principiile fundamentale ale dreptului constituional i una din premisele statului de drept. Principiul este strns legat de ideea unui regim reprezentativ n care este eliminat pericolul tiraniei i al ngrdirii i nclcrii abuzive a drepturilor i libertilor individuale.

2.Puterea de stat

Notiunea de putere desemneaza o relatie speciala, caracteristica tuturor formelor de organizare sociala. A vorbi despre stat inseamna nemijlocit sa te referi la putere pentru ca orice stat exercita o putere denumita putere publica sau putere statala. La nivel macrosocial puterea se exercita de catre un grup de persoane sau de o persoana care isi impune vointa fata de alte persoane, de o colectivitate. A avea putere inseamna a decide pentru altii, a-l comanda, a impune obligatii si a le recunoaste drepturi. Si in perioada prestatala de organizare a societatii existau diferite forme de putere, numai actiunile ca acestora nu se finalizau cu exercitiul constrangerii specific puterii de stat. Atunci existau reguli cutumiare, solidaritate sociala care mergea pana la indepartarea din colectivitate a persoanei care nu se supune regulilor impuse de ,,putere. Puterea implica reguli de ordonare a vietii membrilor grupului asupra carora se exercita. Evident, puterea in sensul ei politic, se exercita numai asupra oamenilor. Din totdeauna, puterea a fost inteleasa si acceptata de oameni ca un rau necesar.Se spune ca unde sunt doua persoane una trebuie sa conduca, sa decida iar cealalta sa accepte a fi condusa. 3.Puterea politica si puterea de stat (publica)

Cele doua notiuni, puterea politica si puterea de stat au un inteles complex desi intr-o prima etapa de analiza a fenomenului de stat si de putere nu s-a facut distinctie. Puterea politica si de stat nu se pot manifesta numai in cadrul relatiilor sociale ce se stabilesc in cadrul statului, intrucat numai statul ofera acel cadru institutional prin care se exercita forta puterii publice. Atat ca exercitiu cat ca si concept este legata de aparitia statului. Statul este un fenomen social complex, dar foarte important pentru colectivitatea ale carei interese le reprezinta. Numai statul este in masura sa creeze premisele dezvoltarii puterii politice, pentru ca are posibilitatea de a institui reguli juridice obigatorii, iar poporul dispune de dreptul sau de autoguvernare si de a incredinta propria putere unor structuri ce se contituie in stat. Ca titular al puterii poporul o exercita in doua moduri: direct,prin referendum si prin alegeri atunci cand isi desemneaza autoritatile de reprezentare la nivel national (Parlamentul si Presedintele tarii), iar la nivel local consiliile locale, consiliile judetene si primarii cat si prin organele statului, rezultat al alegerii direst prin vot. Puterea de stat denumita si putere publica reprezinta forma si relatiile sociale prin care se organizeaza, functioneaza si se realizeaza puterea politica . Puterea de stat reprezinta atat forma de organizare statala a puterii politice, cat si relatiile sociale in cadrul carora autoritatile publice dispun de prerogative de comanda, de conducere si de puterea impunerii propriei vointe. Forma de organizare statala a puterii politice se materializeaza in trei categorii de autoritati publice consecrate: autoritatile legislative, autoritatile administrative si autoritatile judecatoresti.Puterea de stat este obiectiva, se naste de la sine pe cand puterea publica apare si se manifesta dupa trecerea unei anumite perioade de timp, dupa aparitia statului. Puterea de stat se naste din puterea politica, este forma institutionalizata de manifestare a acestuia.Puterea de stat (publica) este ,,puterea de previziune, de impulsionare, de decizie si de coordonare care apartine aparatului conducator al tarii, in principal celui statal. Este vorba de guvernanti in sensul larg al termenului, care le permite sa determine si sa conduca ansamblul politicii nationale cu tot ce implica ea in ordinea interna, precum si ordinea internationala.Se poate spune ca aceasta putere este forma de organizare a puterii politice si a relatiilor sociale in interiorul carora structurile institutionalizate (autoritati, institutii publice, organe de stat ) dispun de dreptul de comanda, de conducere si de constrangere pentru a impune propria vointa celorlalti membrii ai societatii.Organizarea puterii politice la nivel statal, ca putere publica se materializeaza printr-un numar de functioni puteri autoritati de reprezentare si anume: functia legislativa realizata de autoritatile legislative; functia executive realizata de autoritatile administrative si functia jurisdictionala realizata de catre autoritatile judecatoresti.Puterea politica este o relatie sociala in cadrul careia poporul dispune de dreptul sau la autoconducere si de a incredinta propria conducere unei anumite ordini sociale. Puterea politica apartine poporului si se infaptuieste prin cele doua modalitati amintite: direct (prin vot) sau indirect (prin autoritatile publice rezultate in urma votului). La aceste doua categorii de exercitiu al puterii pot fi adaugate organismele politice prin natura si scopul lor - partidele si formatiunile politice sau organizatiile apartinand minoritatilor nationale care dau consistent puterii poporului in privinta manifestarii acesteia. De fapt, orice partid politic se infiinteaza cu scopul manifest al membrilor acestuia de a accede la putere.Puterea politica a existat mereu, in orice societate, pentru ca orice grup social are nevoie de o forta diriguitoare atunci cand isi formeaza constiinta de grup. Organizarea uman creeaza elementul social, potrivit caruia fiecare membru apartine grupului elementul etic, de respect, de ajutorare, de conduita fireasca, elementul esthetic constatand in interesul comun si al fiecarei persoane in parte (in spatiul geographic in care se afla grupul, ca o permanenta a existentei acestuia ce trebuie sa se dezvolte dupa anumite reguli ) si elementul politic de putere politica pentru grupul social care trebuie calauzit spre ceva si de cineva. Puterea politica se manifesta in societate; uneori se naste pe neasteptate, aproape nevoit, dar ea se obiectiveaza prin nevoia de organizare. Puterea politica exista si se manifesta in oricare grup uman organizat.Cele doua notiuni puterea politica si puterea publica se afla intr-o relatie de interconditionare bazata pe cele doua elemente care le genereaza, respectiv elementul institutional si elementul formal, ca manifestare, ca fenomen. ,, Elementul institutional in cadrul puterii politice este poporul, iar in cadrul puterii de stat , autoritatile publice .Cat priveste al doilea element de interconditionare dintre puterea politica si puterea de stat anume ca fenomen, formal, puterea politica este constituita din relatiile sociale in cadrul carora poporul dispune de dreptul sau la autoconducere nemijlocita, direct prin referendum sau plebiscit si de a decide sa fie condus prin intermediul autoritatilor publice, rezultat al ,,jocului politic.In privinta de manifestare a puterii de stat se poate spune ca aceasta este formata din relatiile sociale in cadrul carora autoritatile publice dispun de instrumente adecvate de manifestare.

4.Trasaturile generale ale puterii statale

Puterea politica se naste din interiorul societatii, al colectivitatii umane, ea fiind mai tarziu instituionalizata si regasind-o ca manifestare a puterii de stat. Pe aceste considerente se bazeaza concluzia ca ,,statul nu este altceva decat organizarea statala a puterii poporului, institutionalizarea acestei puteri . Puterea de stat are anumite trasaturi (caractere):a)Caracterul social al puterii ce consta in faptul ca a aparut si se mentine ca urmare a manifestarii unor fapte sociale in cadrul grupului social maxim, popor, natiune. Cum puterea politica este organic integrata colectivitatilor umane, puterea de stat este rezumatul manifestarii si al evolutiei puterii politice.b)Caracterul organizat al puterii de stat. Puterea de stat ca existent in sine si ca manifestare in societate se prezinta numai ca o putere concreta exercitata prin autoritati si institutii publice, sau cum se mai numesc ,,structuri de putere care pot fi controlate sau se controleaza unele pe altele in functie de regimul politic existent in stat.c)Caracterul oficial de constrangere al puterii de stat. Puterea se naste din suveranitate, iar suveranitatea pentru a fi exercitata in interesul grupului social trebuie organizata. In aceste conditii puterea de stat este una oficiala, iar ceea ce este oficial este si obligatoriu. Statul nu il roaga pe individ, pentru ca statul este tocmai ,,organizatia politica a societatii, iar individual face parte din aceasta ,,societate umana. Ceea ce este specific puterii de stat este faptul constrangerii, posibilitatea de a impune o conduita si de a aplica o constrangere prin sanctionarea celui care incalca conduita.d)Puterea de stat putere unica in stat. Intr-o societate umana organizata statal nu poate exista decat o ,, voce de putere ca rezultat al vointei poporului. A accepta contrariu inseamna a admite ca exista ,,stat in stat. Prin puterea unica in stat se subliniaza faptul ca in sat vointa poporului ca puterea politica ce a generat puterea publica in stat este unica si, ca atare, si putere generala unica.

5.Notiunea de separatie a puterilor si evolutia ei

Principiul separatiei puterilor a revolutionat practic stiinta moderna a organizarii statului. Cei care l-au conceput si l-au promovat, Locke si Montesquieu au urmarit cu precadere ,,apararea libertatilor individuale impotriva oricarui abuz generat de concentrarea puterii. In celebra sa opera ,,L esprit des lois, Montesquieu face o analiza stiintifica a problemelor separatiei puterilor, sustinand ca in stat exista trei puteri distincte: legislative, executive si judecatoreasca. Oamenii nu pot fi liberi intr-un stat in care ierarhiile puterii se concentreaza in mainile unei singure persoane pentru ca tine de fiinta umana ca ,,orice om care detine puterea este inclinat sa abuzeze de ea, el merge pana unde gaseste limite. Remediul acestei ,,stari naturale a fiintei umane si a puterii sta in aceea ca ,,pentru a nu se abuza de putere trebuie ca prin asezarea lucrurilor, puterea sa opreasca puterea. Separatia puterilor este legata de democratie, iar democratia presupune si integrarea fortelor individuale si a corpurilor sociale. Asadar, teoria separatiei puterilor este un principiu politic si juridic si trebuie sa-si gaseasca temei in Constitutie. Separarea puterilor reprezinta o conditie a stimularii spiritului de responsabilitate in activitatea tuturor organelor statului responsabilitate prin legalitate si prin putere, prin echilibru, prin autolimitare a manifestarilor agentilor de putere. Separatia puterilor elimina subordonarea ierarhica dintre puterile statului, fiecare din acestea fiind obligate de Legea fundamentala sa-si exercite doar propriile competente. Evident insa ca principiul separatiei puterilor nu inseamna rupture intre ele ci, impune o colaborare a puterilor.

6.Continutul si factorii notiunii de separatie a puterilor

In mod concret puterea de stat are de rezolvat trei mari probleme :Sa stabileasca un cadru normativ general in limitele caruia se dezvolta viata sociala, anume sa legifereze. Legiferarea este o operatiune tehnico-juridica prin care se stabilesc reguli, norme de conduita in viata publica si in anumite cazuri in viata privata a membrilor societatii;Sa puna in executare aceste norme juridice de conduita pentru ca altfel nu s-ar mai justifica legiferarea;Sa solutioneze conflictele dintre membrii societatii aparute in procesul de conformare sau neconformare a comportamentului lor la normele de conduita.Coninutul noiunii de separaie a puterilor s-a conturat dup un lung proces istoric i doctrinar: principiul separaiei puterilor n stat s-a prefigurat nc n antichitate, n special n eforturile gnditorilor politici ai acelor vremuri, de aflare a secretului unui bun guvernmnt. n perioada evului mediu, ideea separaiei puterilor n stat a fost privit ca un mijloc de limitare a puterii arbitrare a efului statului, putere specific regimului absolutist. teoretizarea separaiei puterilor n stat ca principiu fundamental n organizarea statal modern a fost fcut de John Locke, Montesquieu i Rousseau.Fiecarei puteri ii corespund una sau mai multe autoritati care sa realizeze atributiile care ii revin. Cum separatia puterilor se integreaza in unitatea sistemului statal si fiecare ,, putere este parte integranta a puterii statului, este de inteles ca separatia nu inseamna o separare totala. In realitate, separatia se realizeaza prin specificitatea functiei ce o realizeaza fiecare putere, dar si prin echilibru si interdependente. O putere nu poate exista separat de celelalte doua puteri, dar nici alte autoritati si institutii ale statului nu pot exista in afara celor trei sisteme de organizare institutionala. Constitutia din 1991 nu a prevazut expres organizarea puterii de stat pe principiul separatiei puterilor apreciindu-se la acel moment ca nu este necesara o asemenea prevedere, ca lucrurile se subanteleg. Urmare a revizuirii Constitutiei, in anul 2003, s-a formulat urmatorul text clar si transant: ,,statul se organizeaza potrivit principiului separatiei si echilibrului puterilor legislativa, executiva si judecatoreasca in cadrul democratiei constitutionale. (Art.1 alin.4) Prin teoria contemporana, potrivit careia pana la urma, separatia puterilor ar fi un concept deposit, trebuie sa se inteleaga conlucrarea puterilor, ca fiind o necessitate politica, juridical si de eficienta, de actualitate reala. In majoritatea Constitutiilor actuale este prevazuta expres separatia puterilor in stat; in teorie si practica se observa o anumita indepartare de la forma initiala a principiului. Cu toate acestea nu inseamna ca factorii politici, doctrina si guvernantii in general nu mai vad in separatia puterilor antidotul tiraniei. Dimpotriva, statul de drept este indisolubil legat de principiul separatiei puterilor in stat. Aceasta operatiune este iferit inteleasa in momentul de fata, trecandu-se de la forma initiala de separare la o forma moderna bazata pe colaborarea puterilor, asa cum Constitutia noastra, pe langa principiul separatiei este instituit si echilibrul puterilor. Din evolutia moderna a pricipiului separatiei puterilor nu trebuie sa excludem si alti factori noi cum ar fi:Participarea maselor la conducerea societatii prin referendum si initiative legislative populare, restrangandu-se astfel principiul reprezentarii;Institutionalizarea in Constitutie a unor autoritati noi avand rolul si functiile Ombudsman-ului instituindu-se prin aceasta noi forme de control asupra autoritatilor administratiei publice centrale si locale;Recurgerea la justitia constitutionala infaptuite de o autoritate politico-jurisdictionala independenta (Curtile Constitutionale sau alte institutii similare);Infiintarea unor organism auxiliare ale diferitelor puteri, cum ar fi Consiliul legislativ ce functioneaza pe langa Parlament, Consiliul Suprem de Aparare a Tarii, afiliata executivului.

7.Statul si dreptul

Separatia puterilor impune existenta statului de drept, de legalitate. Trasatura fundamentala a statului de drept este una complexa si anume statul de drept se bazeaza pe separatia puterilor, pe egalitatea tuturor cetatenilor in fata legii si pe suprematia legii ca singurul reper de masurare a ordinii sociale. Pentru aceasta statul de drept cere ca toti cei care incalca legea sa fie trasi la raspundere, nimeni nu este mai presus de lege, accesul liber la justitie, existent unei justitii bazate pe profesionalitate si inamovibilitatea judecatorilor; pe raspunderea politica a Guvernului, responsabilitatea ministeriala si lipsa unei ierarhii administrative intre puterile statului dar si posibilitatea de control parlamentar a activitatii celorlalte autoritati publice. La baza functionarii statului de drept trebuie sa stea: legitimitatea puterii, constitutionalitatea acesteia, separatia puterilor, garantarea drepturilor si a libertatilor fundamentale, pluripartitismul si autolimitarea exercitiului puterii de catre fiecare autoritate publica si agent al puterii publice.Separaia puterilor n stat reprezint unul din principiile fundamentale ale dreptului constituional i una din premisele statului de drept. Principiul este strns legat de ideea unui regim reprezentativ n care este eliminat pericolul tiraniei i al ngrdirii i nclcrii abuzive a drepturilor i libertilor individuale.Teoria separatiei puterilor este o teorie celebra, de larga audienta si frecvent invocata. Cunoasterea acestei teorii inlesneste explicarea sistemelor constitutionale contemporane. Aparuta in secolul Luminilor, alaturi de alte teorii la fel de tulburatoare si de penetrante, ea a fost indreptata impotriva obscurantismului feudal si a inchistarii medievale, impotriva abuzurilor de putere. Teoria separatiei puterilor a fost o reactie impotriva monarhiei absolute de drept divin, forma de guvernamant in care regele concentra in mainile sale putere suprema, considerandu-se ca o personificare a statului de unde si celebra formula a regelui Ludovic al XIV-lea statul sunt eu . Teoria separatiei puterilor a avut un rol aparte, decisiv in promovarea sistemului reprezentativ, adica in valorificarea democratica a relatiei dintre detinatorul suveran al puterii (poporul, natiunea) si organizarea statala a puterii politice, in cautarea, in chiar organizarea statala si functionarea puterii, a garantiilor exercitarii drepturilor omului si ale cetatenilor. Este o teorie care a stat la baza elaborarii constitutiilor, afirmatiile din Declaratia drepturilor omului si cetateanului (1789, Franta), stand marturie in acest sens. Astfel potrivit declaratiei mentionate, osocietate in care garantia drepturilor nu este asigurata si nici separatia puterilor nu este determinata, nu are o constitutie. Enuntata de catre John Loke (Trate de governement civil, 1690), teoria separatiei puterilor in stat este defintivata si explicata pe larg de catre Montesqueu in celebra lucrare Despre spiritul legilor.Teoria puterilor de stat este o teorie celebra, de larga audienta si frecvent invocata. Sub numele de teorie a separatiei puterilor in stat se ascund in realitate mai multe teorii referitoare la puterea de stat, care analizeaza diverse modalitati de exercitare a acesteia.

8.Principiul separaiei puterilor n documentele i programele constituionale

Acesta trateaz programele revoluionare din Moldova i ara Romneasc dintre anii 1831 i 1848, n special proiectele constituionale ale lui Ioan Cmpineanu (1838), Leonte Radu i Mitic Filipescu, dar i proclamaiile din martie 1848 (Iai) i din iunie de la Islaz, proiectele de constituie ale lui Mihail Koglniceanu i Ioan Ghica. n anii care au precedat evenimentele din 1848 i n programele revoluionare s-au impus concepiile critice favorabile schimbrii de regim i reorganizrii structurilor politice din Principatele Romne. Proclamnd principiile politice moderne de guvernare democratic, paoptitii au preconizat n ara Romneasc, ideea de Adunare Naional Constituant, necesar n a elabora o constituie ca act fundamental al unui regim democratic. Momentul revoluionar 1848, pe lng revendicrile economice i sociale crora le d expresie, este unul de rscruce pentru afirmarea ideilor de libertate i reform politic, avnd ca obiectiv major tocmai introducerea unui regim constituional i democratic modern, bazat pe principiul suveranitii poporului, al separrii puterilor n stat i al alegerii libere a corpului legislativ. Revoluionarii au respins Regulamentele Organice i au redefinit locul fundamental al parlamentului n structura politic a statului. Potrivit documentelor programatice ale revoluiei de la 1848, forul legislativ, care trebuia s fie ales prin vot universal, egal i direct, urma s fie o instituie cu adevrat reprezentativ, n care s fie prezeni reprezentani ai tuturor strilor societii. Dei nfrnt, revoluia de la 1848 a promovat programe de organizare politic, a ncercat s lrgeasc baza social i compoziia Adunrilor legislative i s dezvolte atribuiile lor. Dup nfrngerea revoluiei, idealurile democratice privind organizarea instituiilor politice pe suportul principiului suveranitii populare, al votului universal i al separrii puterilor, au fost reactivate n noile condiii ale luptei pentru formarea statului naional unitar.

9.Consacrarea separatiei puterilor in stat in Constitutia Romaniei

Principiul separatiei puterilor in stat a fost ilustrat in textul constitutional roman chiar si inainte de revizuirea acestuia in cursul anului 2003. Astfel, doctrina arata in mod pertinent ca, examinand dispozitiile Constitutiei Romaniei in versiunea adoptata la 8 decembrie 1991, se putea constata ca echilibrul puterilor in stat se regasea in continutul si semnificatia sa stiintifica moderna, in acest sens erau invocate mai multe argumente pertinente:a) Cele trei "puteri" clasice se regaseau exprimate in Constitutie: legislativul in normele privitoare la Parlament [art. 58 (devenit art. 61) si urm., executivul in normele privitoare la Presedintele Romaniei si Guvern (art. 80 si urm.), justitia in normele privitoare la autoritatea judecatoreasca [art. 123 (devenit art. 124) si urm.b) Ordinea reglementarii in Constitutie a puterilor era ordinea clasica, fireasca, anume puterea legiuitoare, apoi puterea executiva si, in final, puterea judecatoreasca.c) Avand in vedere legitimitatea imputernicirilor Parlamentului, compozitia sa numeroasa si larg reprezentativa, Constitutia asigura acestuia o anumita preeminenta in raport cu celelalte autoritati statale. Astfel Parlamentul era declarat unica autoritate legiuitoare a tarii art. 58 (devenit art. 61), insarcinat cu functii de formare, alegere, numire, investire a altor autoritati statale si cu functii de control.Desigur, la aceasta se putea adauga si caracterizarea data de art. 58, potrivit careia Parlamentul era organul reprezentativ suprem al poporului roman, desi utilizarea termenului suprem putea fi privita cu multe rezerve de ordin stiintific in contextul teoriei separatiei/echilibrului puterilor in stat.Nu in ultimul rand, chiar structura bicamerala a Parlamentului putea fi considerata o expresie a echilibrului in exercitarea puterii legislative. De altfel, acesta era si singurul argument solid al bicameralismului quasi-perfect ce exista la acea data, fata de faptul ca Romania este un stat unitar.d) Raporturile constitutionale dintre autoritatile publice cunosteau implicari reciproce ale unora in sfera de activitate a celorlalte, implicari ce semnifica echilibru prin colaborare si control.In procesul revizuirii Constitutiei in cursul anului 2003 s-a simtit nevoia proclamarii explicite a principiului, astfel incat articolul l a fost intregit cu doua noi alineate, din care unul consacrat in exclusivitate consfintirii principiului separatiei puterilor in stat si democratiei constitutionale drept coordonate politice fundamentale pentru intreaga organizare si activitate a statului roman. Constituantul derivat roman nu a putut insa trece cu vederea cele doua secole de evolutie doctrinara in aceasta materie si a facut referire nu doar la separatia puterilor, ci si la necesarul echilibru care trebuie sa se stabileasca intre acestea in functionarea lor fireasca. Alineatul (4) al art. l din Constitutia Romaniei revizuita dispune: "Statul se organizeaza potrivit principiului separatiei si echilibrului puterilor - legislativa, executiva si judecatoreasca - in cadrul democratiei constitutionale.

10.Concluzii finale

Situaiile prezentate ne ndreptesc concluzia c, n unele cazuri, conformarea cu principiul separaiei puterilor n stat, doar n litera lui, nu conduce la rezolvarea unor conflicte juridice de natur constituional sau la identificarea unor soluii care s se ncadreze n rigorile statului de drept. Pentru c, nu orice lucru care se poate face conform literei Constituiei este, de asemenea, admisibil. Acesta este motivul pentru care principiul separaiei puterilor n stat trebuie reevaluat i interpretat n sensul cuprinderii obligaiei de loialitate constituional, astfel cum Curtea Constituional a Romniei a realizat-o.Principiului separaiei puterilor n stat i-au fost necesare mai multe decenii pn cnd, de la proiecte imperfecte i introducere n Regulamentele Organice, a devenit principiu statornic al organizrii de stat moderne. Odat impus n istorie, el a devenit pn n zilele noastre, garania meninerii democraiei, dup dobndirea i exercitarea puterii populare prin alegeri.

BIBLIOGRAFIE

1. I. Muraru, M. Constantinescu, Rolul Curii Constituionale n asigurarea echilibrului puterilor n stat, Zilele constituionale franco-romne, a IV-a ediie, Bucureti, 28 mai-2 iunie 1996.2. Nemtoi Gabriela, Drept constitutional si institutii politice, Curs pentru invatamant la distanta.3. Muraru I., E.S. Tnsescu (coord.), Constituia Romniei comentariu pe articole, Editura C.H. Beck, Bucureti, 2008.4.Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.51 din 20 ianuarie 2011.5. Ioan Muraru, Elena Simina Tanasescu, "Drept constitutional si institutii politice, Editia 12, Volumul II, 2006.6. Constitutia Romaniei.

13