povesti impertinente si apocrife

7/21/2019 Povesti Impertinente Si Apocrife

http://slidepdf.com/reader/full/povesti-impertinente-si-apocrife 1/16



ANDREI CORNEA (n. 1952). Licenþã în istoria ºi teoria artei

la Academia de Arte Frumoase (1976). Licenþã în filologieclasicã la Universitatea din Bucureºti (1980). Doctorat în filo-logie clasicã la Universitatea din Bucureºti (1994). Muzeo-graf la Muzeul Naþional de Artã (1976–1987). Cercetãtor laInstitutul de Istorie a Artei (1987–1990), apoi la Institutulde Studii Orientale „Sergiu Al-George“ (1990–2006). Înprezent, profesor la Universitatea din Bucureºti, Facultateade Litere.

SCRIERI: De la portulan la vederea turisticã (Sport-Turism, 1977);Primitivii picturii româneºti moderne (Meridiane, 1980); For-me artistice ºi mentalitãþi culturale în epoca romano-bizantinã (Meridiane, 1984); Scrieri ºi oralitate în cultura anticã (CarteaRomâneascã, 1988); Penumbra (Cartea Româneascã, 1991);Platon. Filozofie ºi cenzurã (Humanitas, 1995); Maºina de fabri-cat fantasme (Clavis, 1995); Turnirul khazar (Nemira, 1997;

reed. Polirom, 2003); Cuvintelnic fãrã frontiere (Polirom, 2002);De la ªcoala din Atena la ªcoala de la Pãltiniº (Humanitas,2004); Când Socrate nu are dreptate (Humanitas, 2005; tra-ducere în limba francezã, Lorsque Socrate a tort, Presses del’Université du Laval, 2009); Noul, o veche poveste (Huma-nitas, 2008); O istorie a nefiinþei în filozofia greacã (Humanitas, în curs de publicare).

TRADUCERI: Platon (Republica, Philebos), Aristotel ( Meta- fizica) ºi Plotin (Opere, 3 vol.). Pregãteºte prima ediþie cri-ticã (traducere, studiu ºi note) a Legilor lui Platon.



Redactor: Lidia BodeaCoperta: Angela RotaruTehnoredactor: Manuela MãxineanuDTP: Emilia Ionaºcu, Carmen Petrescu

Tipãrit la „Pro Editurã ºi Tipografie“

© HUMANITAS, 2009

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României

CORNEA, ANDREI

Poveºti impertinente ºi apocrife/ Andrei Cornea. –Bucureºti: Humanitas, 2009

ISBN 978-973-50-2577-9821.135.1-32

Editura HumanitasPiaþa Presei Libere 1, 013701 Bucureºti, Româniatel. 021/408 83 50, fax 021/408 83 51www.humanitas.ro

Comenzi Carte prin poºtã: tel./fax 021/311 23 30C.P.C.E. – CP 14, Bucureºti

e-mail: [email protected]



Faust: Bun, eºti cine, deci?

Mefisto: O parte din acea putereCe veºnic rãul vrea ºi veºnic binele produce.Faust: Enigma asta ce sã-nsemne oare?

GOETHE, Faust, I



Felurile poveºtilor

Aflãm, citindu-l pe Platon, cã pentru spus poveºtiexistã trei momente privilegiate ale zilei. În chip firescatunci, felul poveºtilor þine ºi de momentele poves-titului, ºi acestea sunt trei la numãr.

Sunt mai întâi poveºtile amiezii – ca în dialogulPhaidros – ºoptite de muzele ieºite din minþi ºi înso-

þite de cântatul greierilor miezului de varã. Ele ne îmbie sã dezmorþim aripile ostenite ale iubirii pentrufrumos ºi bine ºi sã încercãm sã zburãm din nou sprelumea de sus pe care, poate, n-am uitat-o de tot.

Apoi sunt poveºtile miezului de noapte, ca înRepublica: mai curând politice acestea, constând înplanuri mãreþe, articulate în detaliu, uneori nebu-

neºti, inspirate de Lunã ºi de duhurile zãnatice alenopþii. Sã le ascultãm cu atenþie ºi ceva tremur.ªi vin, în fine, poveºtile asfinþitului, ale faptului

serii, aºa cum vedem petrecându-se în Phaidon: laapusul soarelui, Socrate, condamnat pe nedrept deatenieni, trebuie sã bea cucuta ºi sã moarã. Iar pânãatunci, el spune poveºti despre nemurirea sufletului

discipolilor strânºi roatã în jurul lui, discipoli carenu-ºi pot stãpâni lacrimile, ei, ºi nu el, sortitul morþii



iminente. Se spun aceste poveºti, prin urmare, pen-tru a-l împãca ºi a-l mângâia pe „copilul din noi“,care plânge la cãderea serii, pe copilul din noi cãruia

îi e fricã de întuneric…Acestea sunt toate felurile de poveºti, dupã mo-

mentul zilei când se cuvine sã fie rostite. Pe uneledintre acestea am de gând sã þi le spun…

8 P O V E ª T I I M P E R T I N E N T E ª I A P O C R I F E



Singurãtate

Când, trezindu-se dis-de-dimineaþã dupã un somngreu, deschise ochii, nu mai vãzu pe nimeni alãturi.ªtiuse cã aºa va fi, dar sperase o clipã contrariul. Erade fapt un lucru firesc sã nu fie nimeni, de vremece el însuºi hotãrâse cândva cã nimeni nu-i puteasta alãturi. Acum se gândea cã, poate, greºise. Avu-sese prea multã trufie! Oftã. Îi era nespus de urât:tare ar fi vrut acum sã vorbeascã cu cineva, cu ori-cine. Privi cu atenþie în dreapta, în stânga, înainte,

înapoi – nici un suflet. Privi în jos – departe – eraprea departe ca sã vadã ceva distinct, ºi, chiar de arfi vãzut, la ce bun! Mãcar un animal, o pisicã, uniepure – poate ceva cu blanã prin care sã-ºi petreacãdegetele – de le-ar fi avut pe aproape! Dar le alun-gase pe toate, pisicã, iepure, ºobolan, ºarpe (maiales) ºi aºa mai departe, atunci, demult, când se

înfuriase pe nerozii ãia doi despuiaþi care îl sfida-serã – alungase toate sufletele din preajma-i suflândfoc ºi parã de mânie, iar acum… Chiar ºi cu un

pãianjen s-ar fi mulþumit acum! „Îmi pierd minþile, îºi zise, ce sã fac cu un pãianjen?“ „Sã mã uit cum



îºi þese pânza, sã-i dau musculiþe în plasã, sã-i vor- besc… Poate ne împrietenim…“

Se ridicã pe cât era de mare ºi începu sã pãºeascã înainte ºi înapoi, ca într-o celulã. Se gândi o clipãsã-ºi priveascã chipul în oglindã. Râse sec: ce oglin-dã l-ar putea încãpea? ªi ce fel de chip sã vadã?„Trebuie sã gãsesc pe cineva cu care sã stau de vor-

bã, m-am sãturat sã-mi rumeg gândurile fãrã inter-locutori“, îºi spune. „Aici eu decid. Sã vinã cinevaca sã mã uit în ochii lui!“, porunci vocea-i de tunet.„Acum!“, insistã cu glas mai moale. Dar ºtia cãnimeni nu l-ar putea privi faþã cãtre faþã; tot el însuºi,pe vremuri, orânduise lucrurile în acest fel ºi se ºigrozãvise cu asta. „Sã vinã slujitorii!“ Slujitori? Avu-sese cândva, dar îi concediase socotindu-i ne-demni de el. Ce nevoie avea de ei? Soaþã? Cât semâniase când auzise cã unii îl socoteau însurat!Fusese mândru de burlãcia lui. „Smintiþii!“ Smintiþi,da, dar, dacã i-ar fi ascultat, azi ar fi avut o mângâieresau mãcar ar fi fost cine sã-l suduie, cum fac ne-vestele! Copii – feciori, fete? Unul singur, pretins al

lui… Dar oare chiar era al lui? Oricum, cândva îllãsase (sau „pusese“, zic unii) sã fie ucis… Cum sã-lcheme acum alãturi?

Atunci, poate, sã-l cheme pe intrigantul ãla, peduºmanul cu limba ascuþitã? Chiar ºi cu el ar staacum la bârfe, mai ales cã era isteþ ºi bun de gurã,nemernicul! Fie, s-ar certa, ar rãcni unul la altul ca

surzii, poate ar mai pune pariu pe sufletul cuiva,dar mãcar n-ar mai îndura tãcerea asta chinuitoare!




Ei, dar nu-l lovise, nu-l repezise în jos de-a dura, nu-laruncase el însuºi din casa lui cea mare jos, în plinã

beznã? Nu-l oprise sã-i mai calce grãdina? Închiseiarãºi ochii plictisit, scârbit, exasperat, nãdãjduindtotuºi mereu sã audã venind de undeva un þipãt, ovorbã, o ºoaptã, un murmur… Tãcere. N-auzea ni-mic în preajmã. Nu simþea nici o suflare alãturi.N-avea pe nimeni. N-avea pereche. Era singur –

Unul singur.

S I NG U RÃ T A T E 13



Facerea, cu bile albe ºi negre

Acuma, aºa cum foarte bine ºtie tot omul, în ziua întâi a fãcut Domnul-Dumnezeu lumina. (Îi dãm obilã albã.) N-a uitat ºi de noapte. ( Are o bilã neagrã cã tot nu i se vede culoarea!)

În ziua a doua, Dumnezeu a despãrþit pãmântulºi cerul, spre nefericirea celor care, neconsolaþi de

atunci, au rãmas cu capul în nori. (Bilã neagrã.)În ziua a treia, se fãcurã salata, castraveþii, varza

albã ºi cea roºie, ceapa (bilã albã ), canabisul (bilã neagrã ), macul (bilã neagrã ), tutunul (bilã neagrã ),ardeiul iute (bilã albã sau neagrã – depinde de gustulconsumatorului).

În ziua a patra, fãcu Dumnezeu Soarele, Luna ºi

stelele. ( Multe-multe bile negre-albe, dupã momentulzilei în care ne aflãm.)În ziua a cincea, luarã naºtere peºtii (bilã albã ) ºi

„peºtii“ (bilã neagrã ).Ziua a ºasea – o vineri – fu foarte încãrcatã din

pricina relei planificãri precedente: mai întâi fãcuDumnezeu dobitoacele, apoi îi produse pe dobitoci

ºi, în fine, trecu la facerea oamenilor, pe când dejase întuneca. Cum nici timp de reflectat nu prea mai



rãmãsese, nici stofã de confecþionat ºi alte furniturinu se mai gãseau în stocurile din Cer, deoareceDomnul lucrase fãrã economie la fãpturile prece-dente (vezi Elefantul, Behemot, Leviatanul ºi alþimãtãhãloºi), majoritatea indivizilor creaþi atunci sepomenirã fãrã destulã stofã de oameni ºi cu tot felulde defecte majore în þesutul lor sufletesc: ba le lipseao mânecã moralã, ba o minijupã eticã se dovedea

prea scurtã, ba nu se mai gãsea fermoar pentru ºliþulticãloºiilor, ba se împuþinase cãptuºeala curajului, ba gulerul le fusese croit strâmb la caracter. (Bilenegre câte vreþi.) În fine, pe când tocmai se aprindeaprima stea, Dumnezeu fu nevoit sã-ºi isprãveascãpripit opera, mai apucând totuºi sã aducã pe lumeneamul neisprãviþilor. (Bilã neagrã.)

Începu ziua a ºaptea – Sabatul: Domnul-Dumne-zeu intrã în timpul sãu liber legal ºi, cu mulþumire,se duse sã facã campanie electoralã pentru el însuºiºi îngeraºii lui personali, model imitat de atunci

încoace de mai mulþi politicieni pe care-i cunoaºtemºi iubim. (Bilã neagrã.) Luã un afiº mare-mare câtlumea ºi scrise desluºit pe el, ca sã vadã ºi sã creadãtot cetãþeanul Universului: „Toate sunt foarte bune.“(Bilã neagrã.) La urmã, îºi binecuvântã regimul ce cuonoare instituise. (Bilã neagrã.) Apoi, slavã Lui însuºi,nu mai fãcu nimic. (Bilã albã, mare de tot!)




Cuprins

Felurile poveºtilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7

POVEªTI IMPERTINENTE ªI APOCRIFE

Singurãtate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11Facerea, cu bile albe ºi negre . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15

Greierele ºi furnica . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17Cearta . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21Epilog la Cartea lui Iov . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23Conformism . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 27Invidia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29Firele de praf (I) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31Firele de praf (II) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 35

Adevãrul despre Narcis . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39Intrigantul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 41Pacea universalã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 45Fericirea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 49Acvariul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 53Minunea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 57Pantofii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 61

Neascultare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 63Reciclarea ªeherezadei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 65



În þara figurilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 69

Redacþia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 73Vârsta de aur . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 77Melita . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 81Istorie paralelã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 85Schimbul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 89Revoluþie în Cer . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 91Crocodilii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 97Doi fraþi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 99Trei întrebãri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 103Adevãrul istoric . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 105Interviul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 109Tãcerea lui Iona . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 113Educaria . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 117Peºtele ºi Ramura . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 125Afarã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 129Schimbare de plan . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 133Un regim democratic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 141Iertarea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 145O nouã aventurã a lui Don Quichote . . . . . . . . . . . . . 147Fiul mereu rãtãcitor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 151Facerea ºi Contra-facerea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 155 Judecata . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 157Rostul vieþii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 161Lupul ºi Câinele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 165Motanul încãlþat (versiune revizuitã) . . . . . . . . . . . . . . . . 169O alegere înþeleaptã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 175Istorie biblicã contrafactualã (vezi Facerea, 25–27) . . . . . 179

Oedip ºi Sfinxul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 185Propuneri de reforme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 187




Cele trei fântâni . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 189

Rãþuºca cea urâtã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 191Cuvânt de pietricicã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 193Magazia cu iubiri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 195

SUPLIMENT

Rostul vieþii (variantã) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 199Darurile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 203

C U P R I N S 209

povesti impertinente si apocrife

Documents