Posibile bariere de comunicare in relatia sef - subaltern

Desfasurarea tuturor activitatilor din cadrul unei organizatii este conditionata in mod

essential de calitatea proceselor comunicationale care au loc la nivelul interdepartamental,

intergrupal si interpersonal. Comunicarea reprezinta procesul central care asigura atat buna

functionare a organizatiei, cat si racordarea problematicii organizatiei cu cea a membrilor care o

compun. Cele mai multe dificultati aparute intr-un cadru organizational se datoreaza, in mare

masura, unor retele si procese comunicationale nesatisfacatoare in ceea ce priveste continutul,

modul de desfasurare si modalitatile de utilizare a informatiei vehiculate, corelativ cu producerea

unor filter, lentil sau blocaje informationale.

In diferite forme si la diferite niveluri calitative de desfasurare, comunicarea reprezinta

conditia esentiala a functionarii oricarui sistem social si a desfasurarii activitatilor prin care se

realizeaza sarcina constitutive. Este dimensioned functional indispensable oricarui sistem, care

conditioneaza toate celelalte structure si procese psihosociale ale acestuia.

In cadrul organizational, prin comunicare se intelege procesul interactiv prin intermediul

caruia se transmit informatii si semnificatii intre membri, in contextual activitatilor commune.

Dictionarul Larousse defineste comunicarea ca fiind “actiunea de a transmite, a adduce la

cunostinta, a impartasi, a fi in raport cu, a fi legat de, a fi in relatie cu.”

Din aceasta definitie putem desprinde doua semnificatii: in primul rand, comunicarea

inteleasa ca actiune ( a transmite, a impartasi, a da), iar apoi, comunicarea ca stare ( a fi in relatie,

a fi legat de).

Literatura de specialitate sustine ca orice act de comunicare, deci si cel din context

organizational, contine urmatoarele elemente:

- emitatorul, adica persoana care initiaza actul de comunicare, aflat in cadrul organizatiei in

ipostaza de manager sau executant;

- mesajul, respective forma fizica a informatiei transmise de emitator sau receptor; mesajul

poate fi verbal sau nonverbal;

- canalul, reprezinta calea de transmitere a informatiei, aflata in stransa legatura cu

mesajul;

- receptorul, adica persoana sau grupul de persoane beneficiare ale mesajului

informational, care, in cadrul organizatiei, poate fi executant sau manager.

Prin intermediul codificarii si decodificarii, emitatorul si receptorul apeleaza la anumite

simboluri pentru a facilita intelegerea mesajului, transmiterea si interpretarea informatiei ce face

obiectul comunicatiei; prin codificare emitatorul apeleaza la simboluri variate (sunete, cifre,

gesture etc.) pentru a transmite si a se face inteles de catre receptor, iar acesta, prin decodificare,

asigura interpretarea mesajului si convertirea simbolurilor intr-o informative pertinenta.

Adecvarea codurilor la caracteristicile tehnologice si psihosociale ale situatiei

organizationale in care sunt folosite, devine o conditie necesara pentru evitarea blocajelor.

Codurile inadecvate, sau incongruenta lor la nivelul emitatorilor si receptorilor sunt sursele

multor erori

In orice process de comunicare, elemental essential pe care il urmareste emitatorul este

efectul produs asupra receptorului. De aceea, pentru a obtine efectul dorit, este necesar ca, in

procesul de comunicare, cel care transmite mesajul, sa respecte cateva principii care se refera la:

- cunoasterea sistemul de valori adoptate de catre cei care receptioneaza mesajul;

- utilizarea unui cod comun de simboluri, semen, comportamente, agreat de catre toti

interlocutorii;

- stabilirea exacta a scopului comunicarii;

- cunosterea personalitatii receptorilor;

- formularea simpla si concise a mesajului.

Respectarea acestor principii duce la evitarea aparitiei blocajelor si in mare masura asigura o

buna comunicare la nivelul oricarui sistem social.

Alte posibile bariere de comunicare in relatia sef – subaltern, apar datorita atitudinilor

manifestate in timpul procesului de comunicare.

Numim atitudine “stare mentala si neurofiziologica determinata de experienta si care exercita

o influenta dinamica asupra individului, pregatindu-l sa actioneze intr-un mod specific asupra

unui numar de obiecte si evenimente”. (Allport)

Tipuri de atitudini ce pot duce la blocaje:

1. atitudinea de interpretare , consta in a formula si verbaliza pentru celalat ratiunile ascunse

care se afla la origniea spuselor sau faptelor noastre.

Indiferent daca interpretarea este corecta sau gresita, o posibila consecinta a acestei atitudini

este blocarea exprimarii celuilalt.

2. atitudinea de evaluare , consta in formularea unei judecati pozitive sau negative in raport

cu ceea ce spune sau face celalat.

In cazul relatiei sef – subaltern, consecinta poate fi blocarea comunicarii ca urmare a unei

evaluari negative. Prin exprimarea unei evaluari negative se creaza un climat nefavorabil,

celui vizat i se reduce motivatia de a se axprima si este determinat sa nu mai verbalizeze

informatiile sau sentimentele pentru care risca sa fie judecat negativ.

Trimiteri bibliografice

1. Craiovan, M.P. – Introducere in psihologia resurselor umane, curs ID, ZI

2. Cristea, D. – Tratat de psihologie sociala, vol. 2, paginile 35, 143, 144.