politici si strategii privind dezvoltarea spatiul montan
TRANSCRIPT
CAPITOLUL VPOLITICI I STRATEGII PRIVIND DEZVOLTAREA SPAIULUI
MONTAN ROMNESC 5.1.Caracterizare general a spaiului montan Zona
montan a Romniei, reprezint circa o treime din teritoriul naional
avnd o suprafa de 79.919 km din care 53,3% pduri cu 74,4% grad de
mpdurire i 41,1% terenuri agricole, constituind 46% din teritoriul
a 28 judee, n cadrul a 729 comune, cu 3.900 sate i a 92 orae
montane. Astfel din suprafaa agricol a rii, de 14.791.333 ha (62%
din total fond funciar), suprafaa agricol din zona de munte
reprezint circa 22,5%, respectiv arabil 9,2%, puni 41% i fnee
67,4%. n structur, din suprafaa agricol montan, fneele i punile
naturale reprezint 71,7%, arabilul 25,6%, pomii i viile 2,7%. Din
totalul suprafeelor din zona montan, cele agricole reprezint circa
42% iar cele neagricole 58%, din care 52% sunt pduri i alte
terenuri cu vegetaie forestier.1 2Terenurile agricole i pdurile n
mod special, reprezint o mare bogie economic i de mediu natural, ca
valori naionale, dar i continentale. Zonele de munte se disting de
alte regiuni prin existena unor dezavantaje naturale: altitudine,
clim, pante, fertilitate scazut a solului, izolare fa de cile de
comunicaie i fa de pieele de desfacere i prin mbtrnirea populaiei
active, tendinele de exod, infrastructuri insuficiente etc., ceea
ce face din zona montan o zon defavorizat, extrem de vulnerabil
economic, social i ecologic.1Radu Rey i colaboratori, Carpaii
Romniei Summit-ul pentru Mediu i Dezvoltare Durabil n Regiunea
Carpailor i a Dunrii, Ed. Agris-Redacia Revistelor Agricole,
pag.14240 2402Populatia (mediul urban si rural) este de circa 3,6
milioane locuitori 47 locuitori/km din care agricultori peste
2.000.000 cu circa 1.000.000 exploatatii taranesti private, in
majoritate cu caracter de subzistenta si 2,4 mil. ha pajisti
naturale, in care se practica o agricultura traditionala, de tip
extensiv, axata pe cresterea animalelor*. In mediul rural si
preorasenesc, veniturile populatiei provin din agricultura (circa
40%), dar si din alte activitati: forestiere, miniere, industrie
prelucratoare, servicii, artizanat etc.. Veniturile populatiei
montane sunt in general mai reduse datorita caracterului special al
acestor zone determinate de pozitia geografica mai greu accesibila
(pante abrupte), clima, gradul de izolare, etc., avand ca sursa,
agricultura, cresterea animalelor, valorificarea lemnului si alte
activitati. Cu toata bogatia naturala de care dispun aceste zone se
remarca existenta unor fenomene negative privind forta de munca
agricola imbatranita dar si a fenomenului de migratie naturala al
populatiei montane (exodul demografic), si anume: zonele montane se
caracteriza printr-un fenomen de depopulare grava, prin existenta
unei populatii imbatranite si a unui spor demografic negativ;
accentuarea tot mai mult a gradului de saracie si lipsa
perspectivelor pentru populatia tanara datorita lipsei ofertei de
locuri de munca pe plan local; fenomenul de crestere a populatiei
tinere in zona montana ca efect al regresului industrial si al
reducerii posibilitatilor de angajare a fortei de munca.2*Conform
lucrarii de delimitare a Zonei Montane realizata de Ministerul
Agriculturii si Alimentatiei, (MAAP, in prezent) Comisia Zonei
Montane din Romania-1995, Radu Rey si colaboratori, Carpatii
Romaniei Summit-ul pentru Mediu si Dezvoltare Durabila in Regiunea
Carpatilor si a Dunarii, Ed. Agris-Redactia Revistelor Agricole,
pag.14241 2412Agricultura montana reprezinta o activitate
traditionala, pentru peste 1000.000 de exploatatii taranesti, cu
caracter majoritar de subzistenta, cu o dimensiune medie de circa 3
ha/exploatatie, existand si un procent de circa 3% dintre acestea
cu caracter comercial, cu 5-30 ha teren agricol in proprietate
privata. Agricultura montana se bazeaza pe ingrasamintele naturale,
exceptie fac stropirile pentru cartof si pomi fructiferi, dar si la
acestea chimizarea se realizeaza in limite rationale. In aceste
conditii, produsele agroalimentare sunt nepoluate, de tip ecologic,
de inalta calitate biologica. In ceea ce priveste productia
vegetala, culturile agricole in zona montana se limiteaza la:
cartof, porumb, secara, ovaz, grau de primavara, legume si
zarzavaturi, exceptie facand legumele termofile (rosii, ardei,
vinete).Cu exceptia cartofului, celelalte plante de cultura se
folosesc pentru autoconsum uman si in hrana animalelor. Productiile
medii sunt de 10-15 tone/ha la cartof, 2,5 tone la garu si secara
si 3-4 tone la porumb, 2,5 tone la orz si 1,5 tone la ovaz.
Cerealele se cultiva pe zone mici si limitate la microzonele cu
temperaturi medii anuale mai ridicate.Gradinile de legume si
zarzavaturi sunt prezente pe langa fiecare exploatatie, exceptie
facand legumele termofile (rosii, ardei, vinete s.a.). Arbustii
fructiferi si plantele medicinale sunt o prezenta frecventa, mai
ales in flora spontana, dar nu au luat inca forma unor culturi
sistematice desi reprezinta resurse cu mari posibilitati de
extindere. Nivelul tehnologic al dotarii exploatatiilor agricole
este scazut, mecanizarea slaba, viteza de recoltare, uscare si
depozitare a fanului fiind redusa cu efect negativ important asupra
valorii nutritive si cu pierderi prin deprecieri, mai ales in anii
ploiosi. Zona de munte are un important potential de productie
marfa, mai ales la produsele animaliere: lapte, carne, piei, lana
(cresterea animalelor este reprezentata in special prin bovine si
ovine). Intreaga agricultura montana se bazeaza pe ingrasamintele
naturale furnizate de ovine si bovine pe fanetele si pasunile
naturale, iarba fiind foarte bogata in flora spontana si numeroase
specii de plante medicinale.242 2422Bovinele, in jur de 934 mii
capete, din care vaci si juninci 523 mii capete, sunt de mai multe
rase, si anume: Bruna, Baltata Romaneasca (varianta de Simenthal)
si Pinzgau, precum si un procent de metisi. Bovinele din zona
montana reprezinta 27% din totalul bovinelor pe tara. Ovinele, in
jur de 2.700 mii capete, din care 1.980 mii capete oi si mioare.
Ovinele sunt in marea majoritate de rasa Turcana, iar in zonele cu
clima blanda se gaseste si rasa Tigaie. Sunt rase cu lana groasa si
semi-fina, exploatate mai ales pentru productia de lapte, fiind
deosebit de rezistente la conditiile vitrege de clima si deplasari
lungi. Sistemul general de crestere a animalelor in zona montana se
face cu iernarea pe baza de fanuri naturale si cu folosirea pe
timpul verii a pasunilor etajelor montane mai inalte, prin vacarii
si stane de oi sau mixte. Se mai creste un numar destul de
important de cabaline, porcine, pasari de curte, mai putin caprine
si bubaline (bivoli), animale de blana, precum si caini ciobanesti
masivi, din rasele mioritica si ciobanescul carpatin. Productiile
medii de lapte la vaci se situeaza intre 2.850-3250 l/cap/an, iar
la oi, productiile medii de lapte sunt de 40-50l/cap/an. Animalele
sunt crescute in sistem extensiv, cu multa miscare, in mediul
natural prea putin poluat. Acest sistem de crestere a animalelor
determina o calitate foarte buna a laptelui, carnii, branzeturilor,
desi productiile sunt mici fata de cele din alte tari. In ultimul
timp efectivele de ovine exploatate pentru productia de lapte s-au
redus foarte mult, ceea ce ar putea pune in pericol productia de
branzeturi atat de apreciate intrucat Romania este una dintre
putinele tari care si-a conservat tehnologiile de fabricare a
branzeturilor de oaie. Suprafata fondului forestier national este
de circa 27% din totalul fondului funciar, adica circa 6.360.000
ha, din care 67% se in zona de munte. Din totalul fondului funciar
neagricol din zona montana, care reprezinta circa 58%, fondul
forestier este de peste 52%.243 2432Zona de munte romaneasca este
destul de bine impadurita, Romania ocupand locul al 11-lea in
clasamentul european (0,29 ha de padure/locuitor fata de 0,30 ha
media europeana). Padurile zonei de munte sunt accesibile pentru
exploatare. La o crestere medie anuala de 3,6 m /ha/an,
posibilitatea de exploatare este de 22 milioane m /an. Masa
lemnoasa destinata aprovizionarii populatiei din mediul rural, in
cea mai mare parte in zona montana, este de circa 4 milioane m /an.
Padurea romaneasca este remarcabila si sub aspectul produselor
secundare, respectiv fructe mici, ciuperci, plante medicinale,
etc., iar fauna cinegetica poate fi apreciata ca fiind bogata
(cervide, ursi, mistreti, vulpi, rasi, cocosi de munte, lupi, capra
neagra etc.). De asemenea, in zona montana exista o retea deasa de
rauri si paraie, populata natural cu diverse specii de peste(
pastrav, lipan, lostrita, clean, mreana, scobar etc.). Periodic dar
limitat, se intervine cu actiuni de populare cu puiet de peste a
unor rauri, mai frecvent cu pastravi. Veniturile populatiei rurale
din zona montana depind in mare masura de posibilitatile de
exploatare si valorificare a lemnului. Padurea romaneasca este
remarcabila si sub aspectul produselor secundare: fructe de padure
mici, ciuperci, plante medicinale; de asemenea, fauna cinegetica
este apreciata ca fiind deosebita si bogata, iar reteaua densa de
rauri si paraie montane este populata natural cu specii diverse de
peste. In zona montana industriile in proportie insemnata sunt cele
ce exploateaza resursele locale: fabrici de cherestea si de mobila,
industriile prelucratoare pentru: lapte, carne, panificatie,
industria pielariei, fabrici de ciment, industrii miniere, fabrici
de covoare, incaltaminte, textile, industria apelor minerale,
micile industrii artizanale (olarit, tricotaje si covoare,
impletituri si mobilier, obiecte din lemn, fierarie-potcovarie
etc.). In ruralul montan industriile sunt putin dezvoltate,
exceptand industria lemnului, fabrici de produse lactate, abatoare
si carmangerii.3 3 3244 2442Majoritatea acestor industrii si-au
restrans activitatea generand o rata inalta a somajului in zona
montana. O situatie particulara o prezinta industria miniera, unde
s-a inregistrat o ampla restrangere cu disponibilizari de forta de
munca. In ceea ce priveste comertul, in zonele montane acesta a
fost primul sector care s-a dezvoltat prin aparitia a numeroase
societati comerciale acoperind o gama larga de necesitati.
Serviciile publice sunt destul de bine reprezentate in zona
montana; in ceea ce priveste invatamantul, acesta inca mai are
probleme de rezolvat in ceea ce priveste dezvoltarea bazei
materiale si adaptarea programelor de invatamant realitatii
muntelui. Slaba dezvoltare a industriilor in zona montana rurala a
mentinut un grad scazut de poluare a apelor si a mediului montan,
cu toate acestea, in unele zone montane au aparut factori poluanti
si anume: fabrici de ciment, unitati de debitare a lemnului ce
produce rumegusul de lemn, cu efecte negative asupra mediului
natural si agriculturii. Ecologia zonei montane romanesti se
prezinta satisfacator fiind determinata de o serie de factori:
Nivelul de impadurire (67 % din padurile Romaniei) remarcabil cu
mari suprafete de paduri tinere si o proportie echilibrata intre
conifere si foioase; Sistemul extensiv, dominant, de exploatare a
animalelor, cu conservarea florei spontane furajere, a fanetelor si
pasunilor naturale, deosebit de bogata in specii, inclusiv plante
medicinale; Realizarea productiilor furajere exclusiv pe baza
ingrasamintelor naturale, chimizarea agriculturii finnd minora; O
suprafata arabila reprezentand circa 25% din totalul suprafetei
agricole montane, respectiv numai 9% din arabilul national, cu
araturile efectuate cu respectarea curbelor de nivel, prin traditie
si cu un grad de mecanizare foarte scazut, aspecte ce au limitat
procesul erozional.245 2452Zona montana romaneasca dispune de
importante infrastructuri, drumuri principale care traverseaza
orasele si marea majoritate a comunelor montane; traversarea
lantului muntos in toate directiile se realizeaza prin defilee
echipate cu drumuri nationale si judetene, drumuri secundare, retea
de cai ferate, poduri. Reteaua de cai ferate este in cea mai mare
parte electrificata, transportul feroviar de marfuri si calatori
efectuandu-se curent. Electrificarea in zona de munte este
realizata in cea mai mare parte, exusta exceptii privind mici
catune izolate in Muntii Apuseni. In zona de munte se produce o
mare cantitate din energia electrica a Romaniei. Exista un numar
important de hidrocentrale de nivel mare si mijlociu, precum si
microhidrocentrale, a caror energie elecrica obtinuta este
absorbita de sistemul energetic national de unde se distribuie dupa
nevoi. Muntele furnizeaza cea mai mare cantitate de apa potabila,
de buna calitate, cu gradul cel mai redus de poluare. In ceea ce
priveste aductiunile de apa si canalizarile, in comunele montane
acestea sunt slab dezvoltate, marea majoritate a satelor
nedispunand de sisteme de colectare si distributie a apei si de
canalizari; aceasta situatie insa se intalneste din pacate si in
unele orase montane, de exemplu, orasul Busteni nu dispune inca de
un sistem de canalizare. In general telecomunicatiile (centralele
telefonice, posta, televiziunea) sunt realizate in zona montana.
Turismul montan este destul de bine reprezentat, avand caracter
national si international. In zona montana exista numeroase
statiuni balneo-climaterice unde se gasesc ape termale de mare
valoare sau ape minerale carbogazoase: Herculane, Felix, Vatra
Dornei, Borsec, Olanesti, Calimanesti, Caciulata, Covasna, Sovata
(care dispun de o baza materiala buna cu capacitati de cazare in
hoteluri, cu personal calificat, cu drumuri de acces si de
agrement: Predeal, Sinaia, Pioana Brasov, etc. (amenajate pentru
trasee montane, schi si alte sporturi de iarna, ce dispun de
intreaga gama de instalatii moderne: teleferice, telescaune,
baby-schi).246 2462In ultimul timp, in mod special dupa 1990, a
inceput o miscare tenace pentru dezvoltarea turismului rural si a
agroturismului montan, care se bucura de o larga apreciere din
partea turistilor romani si straini. In ultima perioada, ca urmare
a sprijinului financiar acordat prin Programul SAPARD, se prevede o
crestere a numarului pensiunilor agroturistice din mediul rural
montan. Principalele bogatii ale zonei montane trebuie sa ramana:
padurile - care reprezinta o sursa de materie prima si energie,
suprafetele agricole pentru cresterea animalelor si productia de
marfuri alimentare de calitate, apa pentru energie si apa potabila,
populatia care trebuie sa fie sanatoasa si energica si care trebuie
sa asigure continuitatea satului romanesc. In vederea dezvoltarii
rurale a zonei montane, se impune o abordare pluridisciplinara a
problematicii muntelui, pentru a se putea mentine echilibrul
omnatura. Pentru aceasta, zonele de munte trebuie sa beneficieze de
o politica specifica, definita conform dezvoltarii durabile.
Integrarea europeana a zonei montane a Romaniei, presupune
dezvoltarea in ecosisteme echilibrate pe baza gospodariilor
familiale si proprietatii private, in continuitate traditionala,
pluriactivitate, si in limite ecologice. 5.2.Strategii si obiective
ale dezvoltarii zonei montane Agricultura este elementul
determinant al dezvoltarii rurale in majoritatea spatiilor rurale,
dar aceasta nu inseamna ca dezvoltarea rurala se rezuma doar la
dezvoltarea agriculturii. Trebuie imbunatatite conditiile de viata
ale intregii populatii care traieste in spatiul rural, cu conditii
defavorabile, dar nu numai al celor care lucreaza in agricultura.
Dezvoltarea durabila montana rurala presupune ca omul trebuie sa
fie partener al naturii, pentru ca fiecare sa aiba sansa unei vieti
mai bune, armonizarea relatiilor intercomunitare, integrarea
strategiilor de dezvoltare cu cerintele Comunitatii Europene, avand
urmatoarele obiective:247 2472 protejarea, conservarea si
ameliorarea mediului; cresterea calitatii vietii; gestiunea
responsabila si valorificarea adecvata a resurselor naturale;
gospodarirea familiala montana; dezvoltarea infrastructurii, a
serviciilor si dotarilor adecvate; procesul de educatie,
invatamant, informare, instruire; valorificarea patrimoniului
natural, conservarea biodiversitatii, protejarea speciilor rare si
a celor amenintate cu disparitia din zonele protejate; conservarea
si valorificarea culturii locale, a traditiilor etnografice,
protejarea monumentelor istorice. In tara noastra, regiunile
montane reprezinta o zona foarte importanta din punct de vedere
economic, si in acelasi timp este o regiune care trebuie protejata.
Aceste regiuni au o economie rurala mixta, formata din agricultura,
exploatarea padurilor si prelucrarea lemnului, culesul si
prelucrarea fructelor de padure, precum si diferite intreprinderi
mici si mijlocii de tip industrial sau mestesuguri diferite. In
multe zone montane un loc important in economia rurala il ocupa
agroturismul montan. In Romania nu s-a practicat niciodata o
politica montana distincta si se manifesta tendintele de continuare
a marginalizarii muntelui. Eforturile pentru practicarea in Romania
a unei politici montane reprezinta un proces continuu, la care pe
langa efortul national si in perspectiva aderarii la Uniunea
Europeana, este necesar si un sprijin comunitar adecvat
obiectivelor dezvoltarii rurale, protectiei populatiei si mediului
montan. Zonele de munte trebuie sa beneficieze de o politica
specifica, definita conform dezvoltarii durabile, care asigura
necesitatile prezentului, fara a compromite sansele generatiilor
viitoare. Se urmareste stabilirea unor conditii de248 2482viata
paritare intre populatiile regiunilor mai favorizate si cele
montane, vizand ansamblul problemelor economice, sociale, culturale
si de mediu. In Romania, nivelul de dezvoltare economica si sociala
este diferentiat de la o zona la alta, iar in cadrul acestora, de
la o comunitate la alta. In prezent, unele zone sunt declarate, din
punct de vedere social, ca zone defavorizate, intrucat nu au fost
pregatite pentru alternative sau reconversii economice. In aceasta
categorie de zone sunt considerate: regiunile montane, regiuni
ramase in urma din punct de vedere al dezvoltarii rurale (zone
subdezvoltate), zone rurale in dificultate.Politicile locale de
dezvoltare a zonei montane intaresc eficacitatea diferitelor
politici sectoriale, vizand sprijinirea si coordonarea acestora
pentru integrarea in politica globala. In acest context:Pentru
dezvoltarea durabila a zonei montane, dupa modelul european, este
necesara o evaluare adecvata a politicii agricole si a dezvoltarii
durabile cu referire la urmatoarele principii de baza: omul -
partener al naturii; o sansa pentru fiecare (conditiile de viata
paritare cu locuitorii altor regiuni); armonizarea relatiilor
intercomunitare; integrarea strategiei cu cerintele Comunitatii
Europene; pastrarea sanatatii si a sigurantei umane din zona
montana, pastrarea sanatatii animalelor; asigurarea pentru
agricultorii montani de venituri care sa le garanteze stabilitatea
gospodariilor; asigurarea specificitatii si viabilitatii
comunitatilor rural-montane, cu asigurarea de servicii
corespunzatoare si crearea unei societati rurale atractive;
conservarea resurselor naturale, a solului, a apei, a aerului, a
diversitatii biologice si productivitatii acestor resurse
naturale;249 2492 implementare de programe pentru sprijinirea
zonelor ramase in urma ca dezvoltare, eliminarea decalajelor intre
urban si rural; masuri pentru consolidarea economiei rural montane,
cresterea veniturilor populatiei si combaterea saraciei. Declararea
acestor zone defavorizate este o masura politica care vizeaza
crearea de facilitati care sa stimulze investitorii sau sa
antreneze programe de dezvoltare economico-sociala, pentru stoparea
declinului social si stimularea cresterii economice, prin
realizarea unor programe integrate, care sa imprime zonelor un ritm
de dezvoltare durabila. Dezvoltare durabila rurala trebuie
inteleasa ca un mecanism care actioneaza in directia orientarii
evolutiei fenomenelor economico-sociale a spatiului rural, spre o
dezvoltare individuala si comunitara avand ca efect ameliorarea
nivelului de bunastare rurala si a mentinerii echilibrelor de
mediu. Zonele de munte se disting de alte regiuni prin
dezavantajeie naturale, ce nu pot fi schimbate - altitudine, clima,
pante, fertilitate scazuta a solului, izolare fata de caile de
comunicatie si pietele de desfacere si prin dezavantajele
structurale imbatranirea populatiei active si tendintele de exod,
ocupatii restrictive, distantele mari fata de centrele decizionale,
infrastructuri insuficiente, structuri administrative defavorabile.
In acest sens, zonele de munte trebuie sa beneficieze de o politica
specifica, definita conform dezvoltarii durabile, care sa asigure
necesitatile prezentului, fara a copromite sansele generatiilor
viitoare. Se urmareste stabilirea unor conditii de viata pantare
intre populatiile regiunilor mai favorizate si cele montane, vizand
ansamblul problematicii economice, sociale, culturale si de mediu
inconjurator. Politicile reale de dezvoltare a zonei montane a
zonei montane intaresc eficacitatea diferitelor politici
sectoriale, vizand sprijinirea si coordonarea acestora pentru
integrarea in politica globala.250 2502In toata Europa, regiunile
de munte constituie o mostenire naturala si culturala unica.
Experienta tarilor cu munte ne arata pericolul pe care il pot avea
pentru viitorul tarii, pentru echilibru ecologic, economic si
social: actiunea necontrolata a celor care exploateaza si a
locuitorilor asupra padurilor cu mare pericol ca in cel mult doua
secole sa transformam teritoriul tarii intr-un desert; depopularea
zonelor montane, in special al tinerilor, catre alte zone. Uniunea
Europeana considera ca zonele montane merita o atentie speciala in
comparatie cu alte zone mai putin defavorizate din punct de vedere
pedoclimatic, ca aceste zone au nevoie de o strategie specifica,
mai vizibila, mai consistenta si mai eficienta pentru a sprijini
dezvoltarea durabila a acestor zone la un nivel calitativ superior.
Situatia economica diferita a celei mai mari parti din micile
exploatatii din zona montana, obliga pe majoritatea agricultorilor
din aceste regiuni sa-si completeze veniturile obtinute din
activitatea agricola, prin alte activitati ca: agroturism,
mestesuguri, servicii, activitati pentru care sunt necesare
programe, proiecte precum si anumite facilitati in vederea
derularii acestora in mod eficient in zona montana si care sa duca
la eficientizarea gospodariilor taranesti, la cresterea calitatii
vietii locuitorilor. Dezvoltarea acestor activitati in zona montana
nu poate fi conceputa decat intr-un raport complementar cu
agricultura si silvicultura, intrucat obiectivul lor nu este sa
substituie cele doua activitati, ci sa creeze conditii pentru
mentinerea populatiei in zona, tocmai in ratiunea valorificarii
superioare a resurselor naturale prin agricultura si silvicultura.
Prezenta acestor activitati complementare este cu atat mai necesara
cu cat creste altitudinea unde se gasesc stabilite gospodariile
montane. Pentru compensarea efortului suplimentar prestat de
agricultorii montani in scopul valorificarii unor resurse marginale
in folosul societatii, pentru diminuarea handicapurilor naturale,
pentru oprirea si diminuarea exodului de populatie catre alte
regiuni mai fertile este necesar elaborarea unei politici montane
precum si a unor251 2512acte normative specifice zonei montane
Legea Muntelui*, dar si crearea unor structuri profesionale
specifice capabile sa primeasca, sa utilizeze si sa monitorizeze
fonduri interne sau externe destinate protectiei si dezvoltarii
zonei montane. Obiectivele politicii montane sunt: valorificarea
optima a resurselor proprii, agricole, forestiere, pastorale,
industriale si energetice, in mod echilibrat; diversificarea
activitatilor economice si sociale, dezvoltarea turismului si
agroturismului; adaptarea si imbunatatirea echipamentelor si
serviciilor; realizarea sau modernizarea infrastructurii;
infaptuirea de politici locale montane, recunoasterea dreptului la
o dezvoltare specifica si luarea in considerare a diferentierilor;
dezvoltarea activitatilor agricole, pastrarea activitatilor
artizanale etc.. Scopul politicii de dezvoltare montana este de a
permite populatiei montane sa atinga un nivel de viata decent,
corespunzator cu cel din regiunile ne-montane. Pentru aceasta
principalele directii de dezvoltare pentru zona montana din
Romania, trebuie sa fie legate de resursele naturale si de o forta
de munca energica, si privesc: ameliorarea si diversificarea
productiilor vegetale, cu mentinerea selectiva a tehnologiilor
traditionale si modernizarea la limita ecologicului si
durabilitatii, cu evitarea exceselor chimizarii; cresterea de
bovine, ovine si alte animale din rase ameliorate si directionate
spre productiile de lapte-carne, in sisteme extensive de exploatare
cu harnire pe baza de iarba, obtinuta in baza ingrasamintelor
naturale si a florei spontane;*Inspirata de legile muntelui din
Franta si Italia si care urmeaza recomandari ale Consiliului
Europei, cuprinse in Carta Europeana a Regiunilor de Munte, ale ONU
si FAO si utilizeaza experienta unor tari cu zone montane
dezvoltate, ca Austria, Elvetia, Franta, Italia, etc., experienta
EUROMONTANA si a institutiilor romanesti252 2522 ameliorarea
treptata a tehnologiilor agricole si zootehnice, in concordanta cu
experienta europeana; dezvoltarea si adaptarea sistemului de
invatamant agricol destinat ruralului montan, mai ales a
invatamantului profesional si a formarii continue a adultilor, la
specificul economic si ecologic al muntelui; dezvoltarea si
protejarea padurii impotriva defrisarii; dezvoltarea micilor
industrii si a industriilor medii nepoluante in mediul rural si
urban montan; dezvoltarea serviciilor si infrastructurii, crearea
de noi locuri de munca; realizarea de oraganizatii profesionale de
agricultori de munte; promovarea unei polici de granturi pentru
dezvoltarea zonei montane; mentinerea identitatii culturale si
evolutia spre participarea la sistemul european de valori,
contribuind la pregatirea integrarii Romaniei in Uniunea Europeana.
Zonele montane sunt descoperite ca fiind o sansa pentru viiitorul
Europei. Oricum, pentru ca potentialul muntilor Europei sa fie pe
deplin exploatat este nevoie sa imbunatatim cadrul politic actual
al uniunii Europene. Un obiectiv de o importanta majora este
atingerea unei strategii mai vizibile, mai consistente si mai
eficiente pentru a sprijini dezvoltarea durabila a zonelor in
Uniunea Europeana. Avand in vedere mandatele U.E. propunerile sunt
dezvoltate in cadrul oferit de actualele politici si de posibilele
dezvoltari de dinaintea largirii, pentru o mai buna adaptare la
nevoile si sansele zonelor montane in beneficiul Europei ca un
intreg. In afara obiectivului coeziunii ecologice, exista mai multe
motive pentru o apropiere integrata a U.E. de zonele montane.
Motivele care justifica, la nivelul Uniunii Europene, cadrul unei
apropieri integrate sunt urmatoarele:253 2532 exista probleme de
dimensiuni europene care merita actiuni concrete intre statele
membre (mostenirea culturala, fluxul de schimb pentru transporturi
si turism, dar de asemenea poluarea, infrastructurile si proiectele
ce au nevoie de colaborare, migrarea dinspre zonele montane mai
putin favorizate spre regiunile si orasele U.E. mai dezvoltate);
problema migrarii si depopularii ramane nerezolvata ba chiar se
agraveaza in anumite regiuni sau tari din sudul si nordul Europei
si va deveni si mai mare o data cu accesul noilor State Membre din
Europa Centrala si de Est, daca nu se dezolta o strategie adecvata
in aceste tari, in cooperare cu U.E., devenind o mare amenintare la
adresa coeziunii europene; politicile europene au deja un impact
asupra evolutiei zonelor montane (politica agricola, politica
ecologica, fondurile structurale dar de asemenea fondul de
coeziune, transporturile) dar se cere o mai buna integrare si
consistenta si o mai buna adaptare la contextele specifice, nevoile
si sansele zonelor montane; ele asigura pentru toata Europa o
mostenire specifica a resurselor vitale (ape, paduri de protectie,
radacini culturale unice, habitaturi si spacii rare, agremnt si
refacerea sanatatii fizice si psihice). Dar serviciile ecologice
care asigura societatii protejarea si conducerea acestor resurse nu
sunt, oricum, pe deplin rasplatite; mai exista probleme de
rezolvat, chiar in activitati traditionale cum ar fi agricultura si
padurea si tocmai de aceea au fost luate in calcul pentru masurii
compensatorii la nivelul U.E; au nevoie de o infrastructura de baza
pentru a mentine suficienta populatie pentru o dezvoltare sustinuta
si pentru a putea sa intampine concentrarea sezonala de vizitatori
din intreaga Europa; tocmai de aceea adeseori raman in urma cu
dezvoltarea, in comparatie cu zonele rurale inconjuratoare, chiar
in tarile, uniunile si regiunile mai putin254 2542dezvoltate si in
special sunt supuse unei depopulari continue, in ciuda masurilor
luate pana acum; exista mai ales riscul ca depopularea sa fie
ireversibila si sa se piarda resursele umane si a know-how-ului
traditional in management si protectia mediului, adata ce satele de
munte sunt abandonate, sa nu mai fie cu usurinta repopulate. Acest
ultim aspect este o diferenta importanta in comparatie cu situatia
altor zone rurale. Este de asemenea important sa observam
dificultatea tinerei generatii de a trai in regiunile montane
indepartate, datorita diferentei fata de regiunile ce concentreaza
facilitatile de servicii si comunicatii, in ciuda recentei
dezvoltari a noii tehnologii ce nu au raspuns sperantei acestor
regiuni. Este un subiect dominant si ingrijorator pentru zonele
montane si o mare provocare pentru U.E.. Principalele obiective ale
unei strategii a U.E. pentru zonele montane ar fi: asigurarea unei
compensatii echitabile pentru serviciile ecologice oferite
societatii; dezvoltarea, nu a unei continue asistente, ci a
capacitatii populatiilor montane pentru o auto-dezvoltare
sustinuta, cu accent pe sansele de viitor si nu numai pe
handicapuri, intr-un context al unei competitivitati si al unei
coeziuni europene in crestere. Sansele si nevoia de schimb
international si interregional de know-how si comunicare, in
special la nivelul comunitatilor locale, trebuie sa fie sprijinite
pentru ca sunt cheia unei viitoare dezvoltari montane durabile
sustinute in Europa, in special pentru a mari capacitatea
populatiilor montanesa-si creasca competenta pe piata monndiala.
U.E. a dezvoltat o politica pentru zonele mai putin favorizate si
considera zonele rurale in general ca fiind o prioritate pentru
viitoarele initiative. Aceste orientari sunt foarte importante
pentru viitorul regiunilor montane.255 2552Zonele montane merita o
atentie speciala si o strategie politica la nivelul U.E., din
motive sociale, economice si ecologice. Nici nu se pune problema
aici sa opunem zonele montane altor categorii de zone sensibile din
punct de vedere economic, cum ar fi cele mai putin favorizate, sau
cele rurale sau zone sensibile din punct de vedere ecologic cum ar
fi terenurile ude (mlastini) sau zonele de coasta (nisipoase).
Toate aceste zone au nevoie de o evaluare atenta a impactelor si a
adaptarilor necesare a politicilor U.E. si raspunsuri adecvate in
ceea ce priveste dezvoltarea potentialului, protejarea mediului si
pastrarea coeziunii la nivelul U.E. De asemenea nu toate zonele
montane sunt in aceleasi conditii naturale, sociale si economice.
Unele au conditii fizice mai dificile decat altele, precum unele
sunt mai bogate si altele mai sarace. Orice strategie la nivelul
uniunii ar trebui sa fie indeajuns de flexibila pentru a se adapta
la aceasta diversitate, in conformitate cu principiul
subsidiaritatii. Mai ales nu se pune problema dezvoltarii unei noi
politici structurale sau de coeziune cu aceleasi criterii
aplicabile tuturor zonelor montane, dar exista nevoia unei mai bune
adaptari a instrumentelor existente la contextele locale, pentru
coeziunea sociala si economica. In comparatie cu alte zone mai
putin defavorizate din punct de vedere rural sau ecologic, zonele
montane au nevoie de o strategie specifica la nivel european.
Dezvoltarea sustinuta cere eficienta economica, integritate
ecologica si echitate sociala. Principalele dezavantaje, pe de o
parte, si avantaje, pe de alta, cu care se confrunta zonele montane
sunt: din punct de vedere social avem pe de-o parte o mare
amenintare in ceea ce priveste depopularea gradata dar
ireversibila; distributia inechitabila de infrastructuri in
comparatie cu zonele joase, lipsa compensarii serviciilior oferite
de catre populatia montana intregii societati in ceea ce priveste
conducerea si protejarea resurselor umane, peisajelor si
ecosistemelor, dar pe de alta parte avem capacitatea de a asigura
agrementul si confortullocuitorilor de la oras si iesirea in
intampinarea cererii tot mai mari de dezvoltare a altor stiluri de
viata in medii bine pastrate din punct de vedere natural si
ecologic; din punct de vedere economic avem pe de o parte o
incertitudine din ce in ce mai mare in ceea ce priveste
activitatile traditionale, cum ar fi: agricultura, padurile si
turismul dar pe de alta parte, avem noi conditii de viata oferite
de dezvoltarea noilor tehologii, in special in ceea ce priveste
informarea si comunicarea, pentru a trece peste handicapurile
viitoare si sa avem sansa unei dezvoltari economice si a unor noi
tipuri de activitati; din punct de vedere ecologic avem o presiune
in zonele sensibile datorita abandonarii terenurilor, conducerea
proasta a hidro-resurselor, concentrarea sezonala masiva de
vizitatori, traficul blocat, dar, pe de alta parte, avem noi
perspective create de tehnologiile avansate (in ceea ce priveste
energiile, transporturile si sistemele de informare geografica) si
de o mutare generala catre partenerii dinamioci in locul unei
opuneri intre mediu si dezvoltare; Posibilele raspunsuri pentru a
face fata acestor provocari pot fi gasite: din punct de vedere
social: in asigurarea unei compensatii echitabile si
infrastructurii pentru serviciile oferite intregii societati de
catre populatia montana in conducerea resurselor naturale si a
serviciilor pentru vizitatori; din punct de vedere economic: in
sprijinirea initiativelor locale pentru o dezvoltare inzestrata
prin diversificarea si crearea activitatilor, cu productii bazate
pe o calitate si o identitate adevarata, pentru a asigura o valoare
adaugata acceptabila de auto-dezvoltare; din punct de vedere
ecologic: in raspandirea cunostintelor de rigoare, marirea atentiei
si intarirea indemanarii mandatarilor pentru multifolosinta
sanatoasa a resurselor naturale;Prioritatea urgenta este mentinerea
unei populatii suficiente, in special populatia tanara. Pentru
acest scop asigurarea unei infrastructuri echitabile pentru
educatie si comunicatie este esentiala. Pentru a ne gandi la
posibile raspunsuri pentru o dezvoltare in cadrul politicilor
Uniunii Europene este nevoie sa analizam adaptarile necesare pentru
politicile existente dar si noile perspective deschise de
discutiile actuale, mai ales in Agenda 2000 - Pentru o mai mare si
mai puternica uniune . Pentru o mai buna adaptare a politicilor
Uniunii Europene existente este nevoie sa consideram in special:
Politica Agricola Comuna este general acceptat ca indemnizatiile
compensatorii au avut un impact pozitiv in mentinerea fermierilor
si a populatiilor in zonele montane. Oricum impactele economice si
ecologice sunt discutabile. Exista un consens pentru a consolida
masurile compensatorii pentru agricultura montana, prin
imbunatatirea eficientei economice si ecologice. In special, ar
trebui sa fie mai multe stimulente pentru management-ul
pamanturilor, productiilor de calitate si protectia mediului. De
asemenea ar trebui sa fie mai multe oferte de servicii iar masurile
agro-ecologice ar trebui sa fie extinse pe orizontala, inclusiv
catre managementul resurselor forestiere; Politica de coeziune.
Actul Unic din 1987 a reunit fondurile structurale in cadrul
obiectivului denumit Coeziune economica si sociala, care directiona
interventiile structurale catre regiunile defavorizate): fondurile
structurale (fondurile structurale pentru perioada 2000-2006 sunt:
Fondul European de Dezvoltare Regionala (FEDER), Fondul Social
European (FSE) si FEOGA orientare) si fondurile de coeziune ar
trebui sa fie mai bine directionate catre zonele mai putin
favorizate, printre ele aflandu-se si zonel montane.Fondul de
coeziune ar trebui sa ia mai bine in considerare nevoile zonelor
montane in ceea ce priveste infrastructurile de baza pentru
transporturi si telecomunicatii, dar respectand mediul;
Initiativele comisiei si actiunile inovatoare in dezvoltarea
rurala, cooperarea interregionala si internationala peste granita:
exista un numar de initiative relevante pentru zonele montane, in
special prin programele LEADER (Programul LEADER, a reprezentat
rima initiativa pentru dezvoltarea rurala. Pana in 1999 au actionat
LEADER I SI LEADER II, insa la 14 aprilie 2000, Comisia Europeana a
aprobat liniile generale adresate statelor membrepentru o noua
initiativa comunitara de dezvoltare rurala, LEADER + (plus), una
dintre initiativele implementate prin fondurile structurale pentru
perioada 2000-2006. LEADER, este o initiativa ambitioasa menita sa
incurajeze si sa sprijine o calitate superioara si strategii noi de
integrare pentru dezvoltarea rurala si care va pune accent pe
cooperarea si colaborarea intre zonele rurale. Toate zonele rurale
ale U.E. vor putea sa beneficieze, in principiu, de LEADER (+)) ,
INTERREG etc.. Oricum datorita izolarii geografice si
administrative, lipsei resurselor umane si a accesului la
informatie, aceste initiative nu sunt indeajuns de accesibile celor
care ar trebui sa fie beneficiarii directi, adica comunitatile
montane, autoritatile locale, intreprinderile si toata populatia
activa la nivel local, care sunt adevaratele forte si responsabilii
pentru dezvoltarea montana. Printre sansele oferite de actualele
discutii pentru o mai mare si mai puternica uniune, cateva dintre
ele sunt dezvoltari interesante, in special cele ce
privesc:22Structuri Agrare Alexandru Lapusan, Ed. Banea Press,
Bucuresti, 2002, pg. 49 Noile orientari pentru PAC si masurile de
acompaniere in Agenda 2000 avand ca obiective: asigurarea unui
standard de viata corect pentru comunitatile agricole, integrarea
scopurilor ecologice si recunoasterea rolului multifunctional al
agricultorului si al zonelor montane in general si cu obiective mai
specifice in ceea ce priveste reorganizarea instrumentelor
politicii rurale existente, rolul proeminent consacrat masurilor
agroecologice, masurile de agro-mediu, agricultura organica,
mentinerea habitatelor seminaturale si continuarea cresterii
vitelor alpine; Noile orientari pentru fondurile structurale in
Agenda 2000, avand ca obiective confirmarea prioritatii acordate
coeziunii sociale si economice, acordarea unei atentii speciale
educatiei, formarii si accesului la noile tehnologii, potentialului
de dezvoltare locala si protectiei mediului. In sfarsit dezvoltarea
unei strategii pentru resursele umane, cu prioritati acordate
accesului la slujbe, invatamant pe viata si promovarea
initiativelor de dezvoltare locala, inclusiv pacturile de angajare
teritoriala; Noile orientari pentru initiativele comunitare avand
ca obiective concentrarea acestora pe trei domenii de prioritate,
foarte relevante provocarile majore si posibilele raspunsuri in
ceea ce priveste zonele de munte, adica: a. cooperare peste
granita: transnationala si interregionala; b. dezvoltare rurala; c.
resurse umane si sanse reale. Extinderea U.E. catre tarile cu zone
montane intinse, unde politicile montane exista sau sunt pe cale sa
devina o problema la nivel national, cum ar fi Cipru, Polonia,
Republica Ceha si Slovenia, catre tarile ce sunt gata sa inceapa
negocierile cum ar fi: Bulgaria, Romania si Slovacia si catre acele
tari pregatite pentru noi negocieri. In final trebuie din nou
subliniat ca zonele montane sunt la rascrucea a doua mari probleme
pentru viitorul U.E. de dincolo de anul 2000; mediul si slujbele.
Amandoua ar444trebui sa constituie pilonul unei strategii U.E.
reinoite catre o dezvoltare durabila montana. Zonele montane
reprezinta: mostenire ecologica pentru intreaga Europa, atat din
punct de vedere natural cat si cultural; sigura resursele vitale
pentru bunastarea economica si sociala a Uniunii, bunastare ce
trebuie pastrata si crutata. Pentru protejarea mostenirii unice,
mentinerii hidrologice si echilibrului peisagistic, dar si a
rolului protectiv al padurilor, biodiversitatii deschiderii
spatiilor si capacitatii de acomodare a vizitatorilor ce cauta
odihna, relaxare si recreere, iar mentinerea unei populatii
permanent viabila este esentiala. O comunitate se poate spera sa
gaseasca o viabilitate economica in producerea de bunuri si
servicii, capabile sa iasa in intimpinarea cererii cat mai mari de
autenticitate, calitate si frumusete. Majoritatea populatiilor
montane au apelat deja la dezvoltzarea turismului si a produselor
agricole de calitate. Dar nu va fi suficient, deoarece, dincolo de
veniturile economice, este nevoie sa mentinem minimum de
infrastructuri si servicii pentru o permanenta prezenta umana in
acest mediu particular. Mentinerea infrastructurilor si serviciilor
de baza presupune un cost ce depaseste capacitatea financiara a
majoritatii comunitatilor montane de a redistribui bogatie. In
favoarea agriculturii montane ar trebui sa existe masuri
compensatorii, ce au fost la origine create pentru a lua in
considerare handicapurile specifice acestor zone si care sunt din
ce in ce mai justificate de catre recunoasterea rolului esential
jucat de agricultori in managementul peisajelor si ecosistemelor
montane. Mentinerea activitatilor agro-silvice-pastorale este
intr-adevar esentiala si trebuie sa ramana unul din pilonii
activitatilor comunitatii, activitati indreptate catre aceste zone.
Politica compensatiei necesare merge dincolo de scopul unei
politici de dezvoltare rurala si agricola. Aceasta implica, in
principiu, un parteneriat la nivel555regional, national si la
nivelul comunitatii, de vreme ce de resursele montane beneficiaza
intreaga Uniune. Bazele acestei politici de compensatie a
comunitatii sunt de natura ecologica, dincolo de considerentele
coeziunii economice si sociale. Este o problema de coeziune
ecologica, un nou obiectiv ce ar trebui sa figureze pe termen mediu
si lung, in viziunea coeziunii comunitatii. In ceea ce priveste
zonele montane ce sunt eligibile pentru fondurile structurale, ar
fi posibil sa gasim raspunsuri pentru fiecare caz, cu o mai buna
identificare a nevoilor specifice zonelor montane in anumite
regulamente orizontale si in cadrul programelor si initiativelor
comunitatii. Dar in fiecare caz este necesar ca Uniunea Europeana
sa dezvolte un demers global integrat si coerent pentru zonele
montane, pentru a avea o mai buna intelegere a marii diversitati a
lor, fara amenintare, ci mai degraba prin intarirea coeziunii
comunitatii, in special prin cooperare si solidaritate intre zonele
montane Urmatoarele orientari proioritare sunt sugerate pentru un
nou demers al U.E. in ceea ce priveste zonele montane:
durabilitatea teritoriului montan; Accentul trebuie pus pe
necesitatea asigurarii infrastructurilor si serviciilor esentiale,
serviciilor traditionale, cum ar fi educatia, sanatatea,
transporturile, dar si noile servicii ce vor juca un rol strategic
pentru viitorul acestor regiuni. O mentiune speciala trebuie facuta
serviciilor legate de noile tehnologii de comunicare si informare,
a caror dezvoltare va fi necesara pentru mentinerea populatiei
tinere, pentru dezvoltarea noilor sanse de viata si pentru
stabilirea de noi activitati in cautarea unui mediu sanatos si
rezervat, astfel evitandu-se ca muntii sa fie retezati prin
globalizare; protejarea si dezvoltarea mostenirii culturale, sub
toate aspectele, atat natural cat si cultural. Aceasta orientare se
aliniaza cu obiectul coeziunii ecologice ce trebuie sa sprijine
noul demers al U.E. indreptat catre zonele montane. Dar de asemenea
trebuie sa contribuie la pastrarea diversitatii si666a identitatii
locale si sa promoveze o economie bazata pe identitate, ce sunt
simboluri ale unei dezvoltari endogene, mai putin dependenta si mai
mult sustinuta pentru comunitatile montane si mai satisfacatoare
pentru consumatori. Politicile pentru mediu, cultura si calitate
vor juca un rol esential; sprijinirea si promovarea bazelor
structurale ale dezvoltarii durabile a comunitatilor montane;
Aceste baze include evident sprijinirea activitatilor traditionale
ce cruta pamantul si sunt pilonii dezvoltarii durabile,
pluriactivitatii (indispensabila pentru adaptarea la piata), dar de
asemenea planificarii spatiale si mai ales dezvoltarii integrate a
comunitatilor locale. Integrarea, ce presupune compatibilitate si
coerenta, trebuie sa fie promovata la toate nivelele, in cele trei
dimensiuni ale sustinerii: dimensiunea economica (integrare intre
activitati), dimensiunea ecologica (integrare intre activitati,
protectia mediului si resurse ce pot fi innoite) si dimensiunea
sociala (integrare intre parteneri locali, actori economici,
autoritati locale). Promovarea intercomunalitatii este indeosebi
esentiala pentru strucura dezvoltarii locale; dezvoltarea
schimbului si cooperarii intre comunitatile montane, la nivel
european, ca o prioritate intre statele membre si tarile ce
candideaza pentru intrarea in cadrul U.E.. Aceasta orientare este
in special esentiala dezvoltarii comunitatilor locale ce sunt, prin
definitie supuse unor constrangeri dar si foarte izolate una de
alta. De asemenea reprezinta o contributie eficienta la reintatirea
coeziunii comunitatii, in special din perspectiva largirii
acesteia. Deosebit de tarile montane ale Europei de Vest, Romania
nu a avut niciodata o politica montana distincta. In ultimii ani,
in zonele de munte, s-au inregistrat fenomene economice, sociale si
de mediu, de mare gravitate cum ar fi: efectivele de ovine au
scazut cu peste 50 % in sectorul privat traditional;777 lana oilor
de munte nu mai poate fi valorificata, taxele de pasunat au crescut
constant, se aplica restrictii ecologice exagerate; cresterea
bovinelor, a animalelor in general, a devenit nerentabila; se pierd
meserii si traditii seculare (ciobanii, bacii); se reduce
considerabil cantitatea de ingrasaminte naturale; fara ovine se
salbaticesc pasunile inalte; 1.4 milioane de hectare de fanete sunt
periclitate de degradare prin folosiea rumegusului de lemn ca
asternut in structura florei; pierderea locurilor de munte prin
restructurarile din minerit cu influente negative mai ales asupra
tinerilor locuitori din zona montana; nivelul de inzestrare
tehnologica a gospodariilor taranesti continua sa fie inca foarte
scazut; invatamantul nu este adaptat inca specificului si
realitatilor montane, cel agromontan fiind aproape inexistent;
aparitia fenomenelor de suprapopulare I multe localitati din
ruralul montan, fenomen nic in Europa, cu consecinta inevitabila a
pauperizarii populatiei si cu final previzibil de exod in masa;
agricultorii nu sunt organizati; si nu se pot apara fata de
monopoluri preturile pentru materii prime, mai ales pentru lapte,
carne, lana, practicate de societatile comerciale private sunt
foarte joase si au conribit radical la destabilizarea cresterii
animalelor. Infrastructurile sunt subdezvoltate, drumurile
insuficiente sau subintretinute, electrificare neterminata,
telecomunicatii putin evoluate, lipsa canalizarilor si alimentatiei
cu apa, situatii deficitare in sistemul de invatamant, sanitar,
servicii pentr populatie. pentru animale in grajduri, iar prin
aplicarea pe fanete creste aciditatea solului cu schimbari negative
majore888Institutiile nationale nu detin exercitiul necesar si nici
cadre specializate in problematica montana ceea ce explica
retinerile si tendinta de continuare a marginalizarii. Nivelul
dezinformare a populatiei urbane privind realitatile montane este
foarte scazut. Strategia de dezvoltare a zonei montana din Romania
trebuie sa se bazeze pe un concept clar de dezvoltare, crearea mai
intai a competentelor, a cadrului juridic si organizatoric adaptat
specificitatii ruralului montan romanesc si stadiului dezvoltarii,
concomitent cu aplicarea unui program de protectie si dezvoltare
durabila a agriculturii, economiei si mediului montan. Desi zona
montana este o zona extrem de vulnerabila economic, social si
ecologic, ea dispune de cateva atuuri deloc de neglijat, si anume:
un mediu natural montan generos, inca bine impadurit si cu o bogata
biodiversitate; o populatie rurala montana dinamica si sanatoasa cu
un procent inca bun de tineret agricol, adaptat - cheia
dezvoltarii; traditiile economice si culturale sunt partial
conservate; grad minor de chimizare in agricultura montana si
produse agro-alimentare de calitate, de tip ecologic. Zonele de
munte trebuie sa beneficieze de o politica specifica, definita
conform dezvoltarii durabile care asigura necesitatile prezentului,
fara a compromite sansele generatiei viitoare. Se urmareste
stabilirea unor conditii de viata paritare intre populatiile
regiunilor mai favorizate si cele montane, vizand ansamblu
problematicii economice, sociale, culturale si de ediu
inconjurator. Dezvoltarea durabila a zonei montane din Romania, in
perspectiva integrarii europene, presupune dezvoltarea in
ecosisteme echilibrate, specifice, a gospodariilor familiale, pe
baza proprietatii private, in continuitatea traditionala a
pluriactivitatii. Locuitorii zonei montane, ca urmare a
productiilor agricole scazute, nu beneficiaza de resurse financiare
suficiente, de inputuri, de infrastructuri999adecvate in
gospodarie, de asistenta tehnica si de pregatire profesionala
specifica, ceea ce limiteaza calitatea vietii locuitorilor din
acest areal. Obiectivul general al dezvoltarii durabile a zonei
montane priveste dezvoltarea unei agriculturi montane competitive,
bazata pe initiativa privata, capabila de o evolutie uniforma pe
termen lung, care sa sigure protejarea patrimoniului natural,
cultural si istoric al zonelor rural montane, precum si cresterea
numarului locurilor de munca, a coeziunii economice si sociale
conform standardelor Uniunii Europene la nivel national, regional
si local. Strategia de dezvoltare a zonei montane are la baza
urmatoarele principii: omul partener al naturii; o sansa pentru
fiecare (conditii de viata paritare cu ale locuitorii altor
regiuni); armonizarea relatiilor intercomunitare; integrarea
strategiei cu cerintele Comunitatii Europene.Obiectivele
fundamentale ale strategiei de dezvoltare a zonei montane sunt:
dezvoltarea durabila echilibrata; protectia, conservarea si
ameliorarea mediului; cresterea calitatii vietii; gestiunea
responsabila si valorificarea adecvata a resurselor naturale.
Obiectivele generale ale strategiei de dezvoltare a zonei montane
sunt: cresterea responsabilitatilor societatii, la nivel central si
local pentru destinul si gestiunea speciala a zonei montane, prin
infiintarea structurilor adecvate; mentinerea populatiei agricole
montane in mediul rural montan si promovarea, in plan national si
regional a unei politici de sustinere a zonelor montane si
armonizarea cu principiile europene de recunoastere si sprijin
compensatoriu a zonelor de munte, defavorizate natural si
structural;101 010 dezvoltarea, consolidarea si asigurarea
prosperitatii gospodariei familiale montane de tip integrat, celula
economica sociala de baza a asezarilor montane; asigurarea si
modernizarea infrastructurii necesare locuitorilor; asigurarea
educatiei, invatamantului, informarii si instruirii populatiei
montane; valorificarea patrimoniului natural, conservarea
biodiversitatii, protectia speciilor rare si amenintate din zonele
protejate; conservarea si valorificarea de valori; asigurarea
planificarii fizice a dezvoltarii zonelor montane. Obiectivele
specifice sunt: Mentinerea patrimoniului si specificului natural:
Recunoasterea explicita a zonei montane si a specificului ei
natural; crearea responsabilitatii societatii pentru destinul zonei
montane; Promovarea metodelor agricole de productie menite sa
protejeze mediul si sa mentina peisajul rural; Conservarea
terenurilor agricole, in special a pajistilor naturale, mentinerea
si modernizarea activitatilor agricole, specifice de baza;
protectia padurii si asigurarea echilibrului agrosilvic; Protectia,
conservarea si refacerea patrimoniului natural al zonelor de
interes stiintific si a patrimoniului cultural-istoric. Punerea in
valoare a potentialului zonei montane si ridicarea nivelului de
competitivitate in acest areal: culturilor locale, a traditiilor
etnografice, protectia monumentelor istorice si inroducerea
acestora in circuitul public si echipamentelor tehnico edilitare, a
cailor de acces in zonele montane, a serviciior si a dotarilor111
111 Sprijinirea investitiilor in exploatatiile agricole montane in
scopul imbunatatirii venitului agricol si a conditiilor de viata,
de munca si de productie; Sprijinirea investitiilor de crestere a
animalelor la nivelul fermei, in vederea imbunatatirii
constructiilor din ferma si dotarii ei cu utilaje si/sau animale cu
valoare genetica; Conservarea resurselor montane si punerea in
valoare a produsului montan agroalimentar si turistic, de calitate.
Inlaturarea decalajelor si evitarea depopularii zonei montane prin
Asigurarea calitatii vietii populatiei rurale montane prin
dezvoltarea si imbunatatirea infrastructuri; Stabilizarea
populatiei montane si combaterea exodului tineretului. Cresterea
gradului de informare si instruire a populatiei montane, pe baze
stiintifice. Crearea structurilor institutionale specifice pentru
zona montana: Crearea cadrului institutional, organizatoric si
legislativ, guvernamental si neguvernamental, specializat pentru
zona montana. Obiectivele strategice pentru dezvoltarea zonei
montane sunt: Recunoasterea explicita a zonei montane si a
specificului ei; cresterea responsabilitatii societati pentru
destinul zonei montane; Consolidarea, dezvoltarea si prosperitatea
gospodariei familiei montane prin agricultura si pluriactivitate;
Adaptarea invatamantului destinat ruralului montan, a formarii
profesionale, la conditii specifice mediului montan; Dezvoltarea
cercetarii stiintifice aplicative si a inovatiei pentru zona
montana;121 212 Cresterea gradului de informare si instruire a
popuatiei montane, pe baze stiintifice; Asigurarea calitatii vietii
populatiei rurale montane pri implantarea sau modernizarea
infrastructurilor si a echipamentelor; Mentinerea unui contingent
optim de populatie rurala montana activa, limitarea surplusului
si/sau exodului tineretului rural prin dezvoltarea de intreprinderi
mici si mijlocii si a agroturismului, cu ameliorarea gradului de
civilizatie in localitatile de munte; Conservarea terenurilor
agricole, in special a pajistilor naturale, mentinerea si
modernizarea activitatilor agricole, specifice de baza;
Valorificarea resurselor montane in perspectiva dezvoltarii
durabile prin: conservarea si dezvoltarea gospodariei montane prin
selectaea si conservarea traditiilor, modernizarea activitatilor
agricole specifice si dezvoltarea de activitati creatoare de
venituri complementare; valorificarea superioara a resurselor
montane prin cresterea valorii adaugate, punerea in valoare a
produsului agroalimentar si turistic, de calitate; asigurarea
echilibrului agro-silvic si al protectiei mediului montan, cu
practicarea unei agriculturi durabile. Sprijinirea agricultorilor
de munte, a tineretului rural prin: acordarea de credite
avantajoase pentr proiecte proprii de dezvoltare; acordarea de
indemnizatii compensatorii de handicapuri naturale (ICHN) dupa
sistemul practicat in UE prin plati directe vizand vacile cu lapte,
oile mulgatoare, protectia mediului (fanete si pasuni naturale);
acordarea de sprijin din partea statului pentru realizarea
reproductiei si ameliorarii efectivelor de animale si asistentei
sanitar-veterinare, adaptate conditiilor specifice montane;131 313
largirea accesului animalelor la resursele furajere di fondul
forestier, cu respectarea unor restrictii silvice strict necesare;
acordarea unor ajutoare nerambursabile (granturi) pentru
dezvoltarea de obiective creatoare de noi locuri de munca in mediul
rural montan; instituirea unui sistem de pensionare timpurie pentru
agricultorii care transmit proprietatea agricola fortei de munca
tinere; acordarea diferentiata a unor facilitati fiscale pentru
gospodariile taranesti si munte. Sustinerea largirii dimensiunii
medii a gospodariilor montane si gruparea terenurilor in loturi
compacte prin schimburi liber consimtite intre agricultori;
Identificarea zonelor sensibile si a surselor de alterare a
mediului montan si luarea de masuri pentru prevenirea si
inlaturarea acestora; Protectia, conservarea si refacerea
patrimoniului natural al zonelor de ineres stiintific si a
patrimoniului cultural stiintific; Crearea cadrului institutional,
organizatori si legislativ, guvernamental si neguvenamental,
specializat pentru zona montana; Actualizarea periodica a
strategiilor si programelor de dezvoltare durabila locale pe bazine
si regiuni montane; Sprijinirea infiintarii si functionarii
diverselor forme de asociere (sindicate, asociatii ale alesior
muntilor, federatii si confederatii, s.a.) ca instrumente
democratice necesare sustinerii intereselor specifice montane;
Armonizarea strategiei de dezvoltare a zonei montane din Romania cu
metodologiile practicate in U.E.. pentru organizatiile profesionale
ale agricultorilor de141 414Prioritatile si actiunile necesare
pentru dezvoltarea zonei montane sunt: Dezvoltarea economiei
montane prin: Crearea unui sector agricol competitiv; Reducerea
costurilor de productie; Accesul la piete noi; Imbunatatirea
calitatii produselor agricole respectand standardele minime de
calitate practicate in Uniunea Europeana; Promovarea diversificarii
activitatilor agricole; Cresterea numarului tinerilor fermieri
stabiliti in mediul rural montan Dezvoltarea serviciilor in ruralul
montan; Dezvoltarea unei retele agroturistice in ruralul montan;
Valorificarea locala a produselor forestiere; Mentinerea si
dezvoltarea industriilor traditionale si mestesugaresti; Punerea in
valoare a diversitatii peisajului montan, a patrimoniului
traditional si cultural. Protectia mediului si a mentinerii
peisajului natural, cere se poate realiza prin: Asigurarea
protectiei si gestiunii mediului montan, conservarea faunei si
habitatelor; Delimitarea zonelor care necesita limitarea sau
interzicerea constructiilor, instalatiilor, circulatiei etc., care
afecteaza mediul; instalatii pentru protectia mediului
(canalizare-epurare apa, alimentare apa); Inventarierea zonelor
periculoase si luarea de masuri de prevenire a riscurilor naturale
: torenti, alunecari de teren, avalanse, incendii; Difuzarea
sistemelor de protectie contra eroziunii hidrologice si de
prevenire si lupta impotriva incendiilor forestiere; Dezvoltarea
retelei montane de arii protejate si protectia biotopurilor
amenintate; florei,151 515 Stabilirea unei cooperari internationale
stiintifice, tehnice si politice pentru asigurarea gestiunii si
protectiei mediului montan, in Europa. Educatie, instruire,
cercetare si publicitate: Dezvoltarea invatamantului sectorial cu
specific montan; Programe de formare pentru specialisti si de
instruire pentru agricultorii tineri; Diversificarea Cresterea
cercetarii montanologice, mai ales in domeniile muntilor,
biotehnologiilor, economiei si sociologiei; gradului de
constientizare privind importanta fragilitatea resurselor,
folosirea durabila a acestora, impactul schimbarilor climatice,
conservarea biodiversitatii, managementul zonelor protejate,
economia montana durabila. Mentinerea bogatiei si diversitatii
patrimoniului cultural montan prin: Inventarierea patrimoniului
istoric si punerea lui in valoare; Protejarea traditiilor si
formelor de expresie culturala a tuturor regiunilor montane;
Consolidarea identitatii culturale a populatiei montane si
stimularea vietii asociative. In Romania, este imperativ necesara o
politica montana care sa sustina principiile si masurile de
dezvoltare durabila a mediului montan, urmand exemplul tarilor din
Uniunea Europeana. Guvernul trebuie sa acorde o atentie deosebita
promovarii unei politici de sustinere a regiunilor de munte si
armonizarii cu principiile europene prin asigurarea unei evolutii
echilibrate a zonelor montane. Rezultatele scontate aplicarii unei
strategii de dezvoltare a zonei montare conform dezvoltarii
durabile au in vedere in primul rand valorificarea mai completa a
resurselor naturale, dezvoltarea agroturismului si turismului
rural, producerea bunurilor specifice de marca locala pastrand
traditia, cooperarea la nivel bilateral si international pentru
dezvoltarea montana, modernizarea infrastructurilor, atragerea161
616fondurilor PHARE, ISPA, SAPARD, FEOGA, in scopul dezvoltarii
economicosociale si in mod deosebit protejarea mediului natural al
zonei montane. 5.3. Studiu de caz privind dezvoltarea zonei montane
n judeul Prahova 5.3.1. Caracteristicile generale ale zonei montane
Zona montan a judeului Prahova, este situat n partea de nord a
acestuia, de la altitudinea de peste 600 m i pn la culmile
Carpailor de curbur, pe linia imaginar de separaie ntre judeele
Dmbovia, Braov, Buzu i respectiv latura vestic, nordic i estic a
acestora. Rurile Prahova, Doftana, Teleajen, cu direciile lor
nord-sud, fragmenteaz inutul muntos n cteva masive bine
individualizate cu particulariti evidente. Zona montan este zon
defavorizat natural datorit condiiilor naturale (altitudine, clim,
soluri cu fertilitate scazut), ct i ca urmare a exodului populaiei
tinere i ramnerii n zonele montane a unei populaii mbatrnite,
gradului sczut de echipare a gospodriilor, infrastructurii
insuficiente etc. Pn n anul 2002* in delimitarea zonei montane a
judetului Prahova, s-a tinut cont de criteriile stabilite de catre
Comisia Zonei Montane din Romania, cuprinzandu-se in aceasta zona
un numar de 37 de localitati, din care 8 orase (Azuga, Breaza,
Busteni, Campina municipiu, Comarnic, Sinaia, Slanic, Valenii de
Munte) si 29 de comune (Adunati, Alunis, Aricesti Zeletin, Bertea,
Brebu, Carbunesti, Cerasu, Cornu, Cosminele, Drajna, Izvoarele,
Maneciu, Poiana Campina, Posesti, Predeal Sarari, Provita de Jos,
Provita de Sus, Secaria,*Conform Delimitarea Zonei Montane, 1995
M.A.A.171 717Starchiojd, Surani, Soimari, Sotrile, Stefesti, Talea,
Teisani, Telega, Valea Doftanei, Varbilau, Valcanesti). Zona
montana indeplinea ceriteriile de delimitare stabilite si anume:
conditii naturale defavorizate, altitudine cuprinsa intre 370 si
1000 m, soluri cu un potential de productie scazut, cu pante peste
15%, cu importante suprafete de pasuni si fanete naturale, care
determina ca principala ocupatie a locuitorilor din aceste
localitati sa fie cresterea animalelor. De asemenea, s-a avut in
vedere ca aceasta delimitare sa se faca si in functie de cadrul
natural specific judetului, care cuprinde zone distincte cu
functiuni economice diferentiate pe bazine naturale, respectiv,
Prahova, Doftana, Varbilau, Teleajen, Cricov. Delimitarea actual a
zonei montane a judetului Prahova s-a fcut cu respectarea
prevederilor Hotararii de Guvern nr. 949/2002. Conform acestei
hotarari, zonele montane sunt definite ca fiind acele zone care se
caracterireaza prin limitarea considerabila a posibilitatilor de
utilizare a terenului si prin crestrea apreciabila a costurilor
lucrarilor acestuia, datorate: existentei unor conditii climatice
deosebit de dificile, determinate de altitudini de peste 600 m, al
caror efect este scurtarea substantiala a sezonului de vegetatie;
prezentei la o altitudine mai joasa, pe cea mai mare parte a
terenului agricol, a unor pante de peste 20, prea abrupte pentru
utilizarea de masini agricole sau care necesita utilizarea unor
echipamente costisitoare, sau prin combinarea acestor doua
criterii, in conditiile in care rezulta un dezavantaj acut.
Teritoriul actual al zonei montane (Tabelul nr. 5.1.), cuprinde un
numar de 7 orase (Campina municipiu, Azuga, Busteni, Sinaia,
Comarnic, Breaza, Slanic), si un numar de 23 comune (Adunati,
Bertea, Brebu, Carbunesti, Cerasu, Cornu, Izvoarele, Maneciu,
Posesti, Secaria, Starchiojd, Sotrile, Stefesti, Talea, Telega,
Valea Doftanei, Aricesti Zeletin, Drajna, Poiana Campina, Predeal
Sarari, Provita de Jos, Provita de Sus, Teisani), fiecare cu satele
aferente in total 115, dispuse pe cele 3 mari vai si anume: Valea
Prahovei, Valea Teleajenului, Valea Doftanei.181 818Conform noii
delimitari au fost excluse din teritoriul zonei montane 6 comune:
Alunis, Cosminele, Surani, Soimari, Varbilau si Valcanesti, cu
satele aferente, si orasul Valenii de Munte). Delimitarea actuala
s-a facut avandu-se in vedere si cadrul natural al judetului care
cuprinde zone distincte cu functiuni economice diferentiate pe
bazine naturale respectiv Bazinele Prahova, Doftana, Teleajen,
Cricov. Tinand cont de criteriile stabilite de Guvern, cat i de
realitatile concrete din teren, n cazul judetului Prahova exista
dou situatii distincte: Un numr de 21 localitati intrunesc in
totalitate conditiile impuse si au fost incluse integral in zona
montana; Un numr de 9 localitati nu au indeplinit integral noile
criterii de delimitare si in consecinta s-a propus admiterea
partiala a acestora in zona montana. Introducerea partiala a unui
numar de 9 localitati a fost necesara deoarece: Combinarea celor
dou criterii (altitudine si panta) genereaza dezavantaje economice
evidente pentru aceste comunitati incat pentru compensarea acestora
prin eventualele subventii agricole s-a propus a fi incluse partial
in zona montana. In aceasta situatie sunt urmatoarele localitati:
orasele Campina si Slanic si comunele: Aricesti - Zeletin, Drajna,
Poiana Campina, Predeal Sarari, Provita de Jos, Provita de Sus,
Teisani. Acestea au sate (catune, cartiere) ale caror terenuri
agricole in majoritatea lor au o pant de 20 si o altitudine
cuprinsa intre 400 si 600 m. Terenurile agricole din zona montana:
au in general folosinta de: pasune, faneata, livada si foarte putin
arabil; sunt terenuri foarte sarace in humus, cu soluri grele,
scheletice, reci, cu roca mama la suprafata, foarte framantate si
putin fertile; terenurile in cauza nu pot fi lucrate cu masinile si
echipamentele agricole, ci numai manual cu consumuri mari de forta
de munca si cheltuieli exagerate;0191 919 terenurile de panta sunt
soluri cu profil mai scurt, orizonturi mai putin diferentiate, ceea
ce face ca acestea sa aibe o fertilitate redusa; terenurile in
cauza sunt supuse in permanenta proceselor de degradare (alunecari
si eroziune), cu productii agricole la limita existentei pentru
cultivatori. Drumurile de acces in si dinspre aceste terenuri sunt
total necorespunzatoare, in marea majoritate a timpului sunt
impracticabile, ingreunand lucrarile agricole. In cazul celor 9
localitati ce nu au intrunit in totalitate noile criterii de
admitere s-a facut propunerea de a fi incluse in arealul montan
numai acele cartiere, sate, catune care prin imbinarea celor doua
criterii de admitere au intrunit conditiile impuse prin HG nr.
949/2002 (Tabelul nr. 5.2.). De asemenea, conform Ordinului nr.
173/2004, privind definirea si caracterizarea notiunii de spatiu
rural, avand la baza obiectivele prevazute in Strategia agricola si
rurala pentru aderarea Romaniei la Uniunea Europeana, sectiunea
Constructia institutionala pentru implementarea si impunerea
acquis-ului comunitar si, in vederea transpunerii in legislatia
romaneasca a prevederilor reglementarilor Consiliului Europei nr.
1296/1996 privind Carta europeana a spatiului rural, s-a definit
spatiul rural prin componenta teritoriala si caracteristici
dominante. Componenta teritoriala a spatiului rural are in vedere
zona geografica interioara si/sau de coasta, apartinand fondului
funciar al Romaniei, cuprinzand terenuri cu destinatie agricola,
forestiera si/sau aflate permanent sub ape, precum si cele
intravilane, asa cum sunt prevazute in Legea fondului funciar nr.
18/1991, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.
Astfel, zona geografica conform celor spuse anterior, va corespunde
spatiului rural daca sunt dominante, individual sau cumulativ,
urmatoarele caracteristici:202 020 majoritatea terenurilor sunt
utilizate pentru: activitati economice de productie si valorificare
a productiei agricole, silvice, piscicole si de acvacultura, precum
si activitati de protectie si conservare a mediului; activitati
economice neagricole: mestesugaresti si de mica industrie, pentru
prelucrarea si valorificarea materiilor prime preponderent locale,
artizanat, servicii si alte asemenea; activitati economice de
agrement si turism; populatia locala este sub nivelul de 5.000 de
locuitori. In conformitate cu prevederile H.G. 949/2002 pentru
aprobarea criteriilor de delimitare a zonei montane, s-a aprobat
prin Ordinul nr. 328/321/2004 pentru aprobarea delimitarii
municipiilor, oraselor si comunelor din zona montana, avand ca scop
aplicarea Programului SAPARD (Tabelul nr. 5.3.). Conform acestui
ordin fost scoasa din zona montana comuna Poiana Campina a fost
inlocuita cu comuna Cosminele ce indeplineste mai bine criteriile
de delimitare impuse prin lege. Delimintarea actuala a zonei
montane, nu satisface in totalitate comunitatile rurale prahovene
intrucat, au ramas in afara acestui areal acele entitati ale caror
terenuri agricole sunt la limita noilor criterii de admitere.
Localiattile in cauza alcatuiau fosta zona necooperativizata a
judetului unde mecanizarea lucrarilor agricole nu era cu putinta.
In aceasta situatie sunt comunitatile din cele 9 localitati ce au
fost incluse partial si alte localitati (Valenii de Munte, Alunis,
Cosminele, Surani, Soimari, Valcanesti, Varbilau) ce sunt situate
la baza piemontului, localitati ce se aflau in piemontul zonei
montane la delimitarile efectuate in anii 1992, 1995.212 121Pantele
mari ale terenurilor agricole, altitudinea si efectele negative ale
climei conduc si in cazul acestor localitati la dezavantaje
economice majore fata de zonele de campie. Neadmiterea acestor
localitati cu dezavantaje vizibile in zona montana, zona ce va
beneficia de subventii la produsele agricole, poate genera foarte
multe nemultumiri in randul comunitatii. Ca o propunere din partea
noastra, pentru delimitarea zonei montane a Romaniei, si implicit a
zonei montane din judetul Prahova, se impune necesitatea includerii
tuturor comunitatilor dezavantajate de factorii climatici, de panta
de peste 15% si altitudine de peste 370 m a terenurilor in zona
montana astfel incat aceste comunitati sa poata beneficia de
viitoarele subventii intr-un mod echitabil. 5.3.2. Dimensiunile
spaiului montan Zona montana, este definita ca zona defavorizata
natural, atat prin handicapurile naturale ale muntelui (clima,
altitudine, fertilitate scazuta a a solurilor), cat si pentru cele
structurale (exodul populatiei tinere, active, imbatranirea
populatiei ramase, infrastructurii insuficiente, gradului de
echipare precar al gospodariilor, distantele mari fata de centrele
administrative), toate aceste fenomene, ducand la: involutia
satului montan, depopularea acestuia, degradarea treptata a
mediului, pierderea unui imens potential economic. Muntii din
judetul Prahova, ofera avantajul de a fi utilizabili din punt de
vedere economic, asigurand pajisti valoroase pentru cresterea unui
important numar de animale (bovine, ovine, caprine) si prelucrarea
produselor animaliere, practicarea mestesugurilor traditionale, iar
in ultimul timp aparitia unui nou tip de turism agroturismul
montan. Structura terenurilor agricole si neagricole din zona
montana* a judetului, se prezinta astfel:222 222 Pentru
localitatile propuse s-a estimat o suprafata de: 74815 ha teren
agricol (din care: 32681 ha pasuni si 32077 ha fanete) si 95185 ha
teren neagricol (din care 90798 ha il reprezinta padurile); Din
totalul de 471587 ha fond funciar al judetului Prahova, zona
montana reprezint aproximativ 170000 ha, adica un procent de 36%.
Efectivele de animale, din zona montana, * se estimeaza astfel:
22000 capete bovine; 56000 capete ovine; 33000 capete porcine; 4500
capete cabaline; 371000 capete pasari. In vederea dezvoltarii
rurale a zonei montane, se impune o abordare pluridisciplinara a
problematicii muntelui, pentru a se putea mentine echilibrul
omnatura. Pentru aceasta, zonele de munte trebuie sa beneficieze de
o politica specifica, definita conform dezvoltarii durabile, avand
urmatoarele obiective: protejarea, conservarea si ameliorarea
mediului; cresterea calitatii vietii; gestiunea responsabila si
valorificarea adecvata a resurselor naturale; gospodarirea
familiala montana; dezvoltarea infrastructurii, a serviciilor si
dotarilor adecvate; procesul de educatie, invatamant, informare,
instruire; valorificarea patrimoniului natural, conservarea
biodiversitatii, protejarea speciilor rare si a celor amenintate cu
disparitia din zonele protejate; conservarea si valorificarea
culturii locale, a traditiilor etnografice, protejarea monumentelor
istorice.*Conform datelor din lucrarea Delimitarea Zonei Montane a
judetului Prahova 2003, avizata de M.A.A.P.232 323Gospodarirea
rationala a zonei montane presupune abordarea acesteia pe linie
silvo-pastorala, de protectie a mediului natural, exploatarea
rationala a materialului lemnos, pietrei, fructelor de padure,
folosirea tuturor resurselor energetice conventionale si
neconventionale, a tuturor resurselor agro-alimentare, a plantelor
medicinale, ape minerale, a turismului si agro-turismului montan,
toate avand ca scop dezvoltarea economico-sociala a localitatilor
montane. Direciile dezvoltrii durabile a zonei montane, n judeul
Prahova, trebuie s aib n vedere: Dezvoltarea agriculturii montane
(dezvoltarea productiei vegetale, dezvoltarea cresterii animalelor
si a productiei animaliere, mecanizarea lucrarilor agricole in
sectorul de productie vegetala); Unul din obiectivele principale a
dezvoltarii rurale a zonei montane, il reprezinta dezvoltarea
productiei agricole vegetale. In raport cu factorii climatici, de
relief, cat si de aspectul fizico-geografic din zona, structura
fondului funciar corespunde specificului pastoral, pomicol si
forestier. Totodata, exploatarea necorespunzatoare a terenului
agricol, a creat o serie intreaga de procese de degradare prin
efectuarea defectuasa a unor defrisari, nepracticarea unor
agrotehnici antierozionale, precum si prin pasunatul nerational.
Factorii de relief determina existenta suprafetelor agricole pe
terenurile in panta, zona montana avand cea mai mare parte a
suprafetelor agricole situate pe pante peste 20%. Solurile
existente in zona montana a judetului sunt soluri cu un potential
de productie scazut. Suprafata agricola totala, prezinta diferite
forme de degradare si anume: terenuri cu exces de apa, terenuri cu
soluri acide, terenuri nisipoase, terenuri erodate, terenuri ce
prezinta alunecari si prabusiri, terenuri ce sunt ocupate cu pietre
si stancarii, si terenuri ce prezinta degradari complexe. Toate
aceste neajunsuri limiteaza posibilitatea imbunatatirii fondului
funciar in folosul agriculturii si cresterii animalelor si impune
in primul rand executarea urgenta a unor lucrari242 424complexe de
ameliorare a terenurilor agricole care sa permita folosirea deplina
si in mod rational a fondului funciar. Structura terenurilor
degradate existente in zona si diversitatea fenomenelor de
degradare determina un potential amenajabil vast, impunand
executarea unui important volum de lucrari pedoameliorative, intre
care amendarea si fertilizarea terenurilor de la slab acido-neutre
la moderat-puternic acide. In zonele cu exces de umiditate,
provenit din izvoarele de coasta, sunt necesare lucrari de drenaj
superficial, santuri si rigole de scurgere, stingerea formatiunilor
de torent. Se impun totodata lucrari agrotehnice antierozionale si
anume pe versantii cu pante, araturi pe curba de nivel, crearea de
benzi, astuparea rigolelor sau ogaselor prin eroziune. Suprafata
arabila din zona se cultiva cu o structura restransa de plante,
respectiv: porumb, cartofi, plante furajere, legume. De asemenea se
constata ca, gospodariile montane nu practica tehnologii specifice
zonei, nerespectand principalele verigi si tehnologii in mod
deosebit in ceea ce priveste folosirea de seminte din soiuri
productive zonate pentru teritoriul montan, respectarea densitatii,
asigurarea elementelor fertilizante in functie de starea de
aprovizionare a terenurilor cu elementele respective. Este necesara
elaborarea unor tehnologii specifice pentru zona montana, care sa
permita realizarea unor randamente cat mai mari si acordarea unei
atentii sporite folosirii tuturor resurselor, de ingrasaminte
naturale existente in zona si administrarea lor rationala pe baza
rezultatelor cartarilor agrochimice ce se efectueaza periodic in
fiecare localiate. Prin practicarea unor astfel de tehnologii se
poate trece la obtinerea in localitatile montane a unor produse
naturale de tip ecologic si crearea unei piete caracteristice
pentru aceasta categorie de produse. In zona montana exista si un
insemnat patrimoniu pomicol, livezile existente sunt de tip clasic
si cuprind o gama larga de specii pomicole (pruni, meri, peri,
ciresi, visini, caisi, zarzari, nuci). Starea de intretinere a
livezilor este in general necorespunzatoare, mai ales din punct de
vedere fitosanitar, fapt ce determina realizarea unei productii
scazute si slab calitative.252 525Pentru valorificarea mai buna a
patrimoniului pomicol existent, este necesar elaborarea unor
tehnologii adecvate conditiilor zonei montane ce vor avea in vedere
actiuni de reintinerire a plantatiilor actuale, asigurarea unor
densitati optime, imbunatatirea sortimentului de pomi pe specii si
soiuri. De asemenea trebuie sa se aiba in vedere introducerea in
cultura a arbustilor fructiferi care se preteaza conditiilor de
clima si sol din zona, si asigura fructe cu un continut ridicat in
vitamine. Pentru obtinerea unei productii constante si de calitate,
este necesara mentinerea unei stari fitosanitare corespunzatoare,
in mod deosebit la speciile samburoase la care se inregistreaza un
atac puternic de boli si daunatori, precum si executarea lucrarilor
de intretinere curente a pomilor. Pasunile si fanetele naturale,
sunt folosite atat pentru pasunat, cat si pentru producerea
fanurilor necesare furajarii animalelor pe perioada de stabulatie.
Datorita configuratiei terenului pe care se afla aceste suprafete,
se constata prezenta unor forme de degradare (soluri acide,
terenuri cu exces de umiditate, terenuri cu pietris etc.), care
determina un potential de productie scazut al fanetelor. Pe aceste
suprafete se impune exeutarea unor lucrari de ameliorare care sa
conduca la cresterea potentialului de productie. Pe suprafetele cu
o compozitie floristica reprezentata de specii mai putin valoroase
din punct de vedere furajer, se vor efectua lucrari de
suprainsamantare cu seminte din specii valoroase si se vor efectua
fertilizati cu ingrasaminte organice. Pentru realizarea unor fanuri
de calitate, o atentie sporita se va acorda lucrarilor de
recoltare, uscare si depozitare a fanului prin respectarea
perioadei optime de recoltare si depozitare a cantitatilor
recoltate in adaposturi de tip fanar, pentru reducerea pierderilor
pe timpul depozitarii. Se disting doua categorii de pasuni
naturale: pasunile deal-munte si pasunile alpine. Pasunile
deal-munte sunt situate de regula in extravilanul localitatilor
montane si constituie asa-zisele izlazuri comunale. Acestea
prezinta un grad avansat de degradare, ca urmare a conditiilor de
relief si clima ale zonei, cat si datorita exploatarii nerationale.
Pentru ameliorarea acestor suprafete se impune executarea262
626lucrarilor curente de intretinere prin: curatiri, fertilizari,
regenerari, defrisari, desecari, combaterea aciditatii, combaterea
eroziunii, respectarea perioadei de pasunat si a incarcaturii
potime de animale. Suprafata de pasuni alpine prezinta o deosebita
importanta economica pentru aceasta zona. Cresterea animalelor pe
aceste pasuni alpine a reprezentat si reprezinta o solutie
economica de mare importanta in fiecare an, timp de 3-4 luni putand
fi intretinute efective insemnate de animale si in special oi si
tineret bovin, cu cheltuieli minime. Se considera insa, ca marea
majoritate a pasunilor alpine sunt puternic degradate prin eroziuni
de suprafata si adancime. Aceste fenomene au aparut ca urmare a
existentei solurilor superficiale, slab structurate, cu textura
usoara, a pasunatului abuziv, peste capacitatea de pasunat fara a
tine cont de unele restrictii conducand la disparitia ierburilor
valoroase si la aparitia golurilor in covorul ierbos. La acestea
s-a adaugat actiunea distructiva a agentilor externi, a vantului si
precipitatiilor care au dus la aparitia eroziunilor incepand de la
suprafata, a santurilor de siroire si apoi din ce in ce mai adanca
pana la formarea de ogase si ravene uneori pana la roca mama. Un
alt factor care a condus la aparitia eroziunilor este cel de natura
antropica. Interventia omului prin defrisari repetate in coridoare
a vegetatiei specifice, de pe terenurile cu panta mare, a dus la
disparitia totala a covorului erbaceu, la aparitia unor suprafete
mari cu grihotis si piatra la suprafata. Teritoriile in care se
dezvolta pajistile alpine se caracterizeaza printr-un climat umed
si rece. Solurile apartinand catorva tipuri: brune, acide,
podzoluri au ca insusiri comune slabul continut in elemente
nutritive, in ceste conditii vegetatia ierboasa este formata din
specii relativ putine la numar, de talie mica, care se folosesc in
totalitate prin pasunat. Intretinerea unor efective din ce in ce
mai mari de animale pe aceste pasuni prezinta avantajul obtinerii
unor productii mari, si mentinerea sanatatii animalului in stare
perfecta. Exploatarea pasunilor alpine este ingreunata datorita
starii necorespunzatoare a cailor de acces catre acestea.272
727Date fiind avantajele economice ale exploatarii animalelor pe
pasunile alpine, si totodata avand in vedere starea avansata de
degradare a acestora, se impune: executarea unor lucrari care sa
conduca la redarea in circuitul pastoral a suprafetelor improprii
pasunatului datorita degradarii; imbunatatirii potentialului de
productie al cestuia; animale pe aceste suprafete; asigurarea unor
conditii civilizate de munca pentru crescatorii de animale. Pentru
suprafetele care prezinta o avansata stare de degradare, in vederea
protectiei si exploatarii rationale a pasunilor, sunt necesare
lucrari: pentru prevenirea si combaterea eroziunii se impune
mentinerea si crearea unui covor erbaceu incheiat prin fertilizari
rationale; in cazul ogaselor si ravenelor este necesara fixarea si
stingerea lor prin construirea de garduri impletite, praguri,
baraje din piatra uscata, impaduriri de arin verde, insamantari cu
ierburi perene; lucrari de distrugere a musuroaielor, nivelare a
terenurilor, insamantarea golurilor cu specii valoroase de nutret,
cum sunt: Festuca pratensis, Phleum alpinus, Trifolium repens,
Trifolium pratense etc.; combaterea plantelor daunatoare si toxice,
prin schimbarea locului de odihna al animalelor, urmata de taierea
plantelor daunatoare in cursul perioadei de vegetatie, in vederea
distrugerii lor; cosirea repetata a buruienilor; aplicarea
ingrasamintelor chimice pe intreaga suprafata prin executarea
lucrarilor de fertilizare; corectarea aciditatii prin aplicarea de
amendamente calcaroase; construirea drumurilor pentru transportul
materialelor si utilajelor necesare ameliorarii pasunilor;
(construirea drumurilor de acces se poate realiza de regula prin
prelungirea drumurilor forestiere existente); asigurarea in
conditii corespunzatoare de exploatare a efectivelor de282 828
asigurarea conditiilor civilizate de locuit pentru crescatorii de
animale la stane sau saivane. Optimizarea (optimizarea si si
modernizarea modernizarea gospodariilor cresterii familiale
montaneanimalelor,transformareagospodariei agricole montane din cea
de subzistenta in gospodarie stabila montana, consolidarea
gospodariilor familiale montane); Sectorul cresterii animalelor
face parte integranta din agricultura montana, fiind in acelasi
timp subramura prioritara in economia montana. Dezvoltarea
sectorului cresterii animalelor in spatiul ecologic montan, are la
baza 2 obiective: optimizarea ai modernizarea gospodariei familiale
montane; transformarea gospodariei agricultorului montan din
agospodarie de subzistenta, in gospodarie stabila montana. In
vederea cresterii productiilor agricole din zona montana, cat si a
reducerii muncii fizice a agricultorilor, este necesara efectuarea
de lucrari agricole mecanizate pe terenurile ce se preteaza acestui
tip de lucrari si in functie de culturile specifice zonei.
Optimizarea si modernizarea gospodariilor familiale montane depinde
de un numar considerabil de factori socio-economici. Cu prioritate
se inscrie sporirea numarului de animale (taurine, ovine, porcine)
din gospodaria montana, astfel incat fiecare sa detina cel putin o
taurina vaca cu lapte. Ca sursa de sporire a efectivelor de animale
se are in vedere introducerea unor rase care au rezistenta organica
pentru zona montana (rase rezistente: Bruna de Maramures, Baltata
Romaneasca, Pintzgau Transilvania; zonele avute in vedere sunt:
Valea Doftanei, Valea Prahovei) prin doua metode: furnizarea de
reproducatori (prin mentinerea insamantarilor artificiale (80%), cu
material seminal provenit de la reproducatori cu valoare genetica
superioara si prin introducerea si promovarea montei naturale
(20%);292 929 formarea unui nucleu de vaci ameliorate in ferme
specializate care vor difuza material viu crescatorilor de animale.
Transformarea gospodariei agricole montane din cea de subzistenta
in gospodarie stabila montana se poate realiza prin cresterea
productiei animaliere, prin sporirea nivelelor de prductie. Trebuie
sa se aiba in vedere sporirea productiei de lapte de vaca si oaie
prin asigurarea unei furajari echilibrate, extinderea furajelor
concentrate, a furajelor produse in gospodariile proprii bogate in
vitamine si energie. Pentru punerea in valoare a potentialului de
comercializare a laptelui si derivatelor sale, este necesara
imbunatatirea sistemului de colectare a laptelui prin extinderea
numarului centrelor de colectare si asigurarea transportului
adecvat (sistem de racire). De asemenea este necesara organizarea
unor forme asociative private, a unor microferme de vaci (15-25
capete), pentru prelucrarea materiilor prime animaliere chiar in
aceste ferme. Se impune de asemenea crearea spatiilor de agrement
prin extinderea pastravariilor si promovarea pescuitului. Actualul
patrimoniu funciar si zootehnic al gospodariilor montane, dotarea
acestora cu utilaje si baza materiala necesara practicarii
agriculturii definesc situatia existenta a bospodariilor ca fiind
gospodarii de subzistenta, ce produc o treime din capacitatea lor.
Activitatea viitoare consta in efectuarea unui ansamblu de actiuni
de dezvoltare economico-sociala, de amenajare a teritoriului si
punerea in valoare a resurselor umane si naturale, astfel incat
locuitorii zonei montane sa aiba asigurate locuri de munca si sa
realizeze venituri fara sa paraseasca localitatea. Cadrul construit
si amenajarea teritoriului presupune: punerea in valoare a
resurselor locale de materii prime; Punerea in valoare a resurselor
locale de materii prime, reprezinta un alt obiectiv al strategiei
de dezvoltare a zonei montane care presupune valorificarea complexa
a resurselor naturale, prin producerea unor bunuri de inalta
calitate si competitivitate in conditiile economiei de piata.303
030Acest lucru este posibil prin practicarea unei agriculturi
biologice si traditionale: folosirea gunoiului de grajd si a
urinei, folosirea cu grija a ingrasamintelor chimice si
pesticidelor, producerea si atestarea produselor BIO, care sa fie
stimulate prin pret. Cererea de produse BIO, este in continua
crestere pe piata tarilor occidentale dezvoltate, si poate fi si o
sursa de crestere a agroturismului care permite comercializarea pe
loc a produselor naturale, nepoluate chimic. Fructele de padure,
ciupercile, si plantele medicinale reprezinta surse importante de
venituri pentru populatia din zona montana. revigorarea
mestesugurilor traditionale (mestesuguri legate de cresterea
animalelor produsele animale: casul proaspat, cascavalul,
branzeturile, pastrama de oaie, ghiudemul din carne de oaie;
mestesuguri legate de industria textila: lana, covoare, stofe;
activitatea de tabacarie-cojocarie; activitati legate de
exploatarea si prelucrarea lemnului; activitati legate de industria
materialelor de constructii: cioplirea pietrei, fabricarea varului,
prelucrarea lemnului; activitati legate de prelucrarea fructelor:
fabricarea rachiurilor; activitati de fierarie; activitatea de
morarit si panificatie) si artizanatului si dezvoltarea
activitatilor complementare; dezvoltarea agroturismului montan;
Agroturismul montan este o forma particulara de turism, mai
complexa, care cuprinde pe langa activitatea turistica propriu-zisa
(cazare, pensiune, circulatie turistica, prestarea serviciilor de
baza si suplimentare etc.) si activitatea de prelucrare a
produselor agricole in gospodarie si de comercializare de catre
turisti, precum si modul de petrecere a timpului liber.
Agroturismul trebuie sa devina o activitate din ce in ce mai
importanta a gospodariilor montane, practicarea acestuia
constutuind o sursa suplimentara de venituri, contribuind astfel la
rentabilizarea microfermei montane.313 131Peisajul deosebit de
atractiv ce-l ofera zona montana din Prahova, bogatia padurilor si
surselor de apa, obiceiurile locale, targurile, cresterea
animalelor, constituie o sursa deosebita de atractie pentru
turisti, existand cadrul necesar practicarii agroturismului.
valorificarea