• Scurt istoric la nivel mondial şi naţional

• Cuvântul iaurt vine din limba turcă, cuvântul turc “youghurmak” având semnificaţia “a îngroşa”. Cuvântul iaurt sau yogurt este utilizat în mod curent, atât în America de Nord, cât şi in Europa, fiind versiunea modernă a laptelui prins de altădată. Iaurtul a apărut ca răspuns la nevoia de a conserva laptele peste cele câteva ore care urmau mulsului. Astfel a început aventura descoperirii numeroaselor avantaje nutriţionale şi medicale pe care le deţine.

• Coagularea laptelui a fost, desigur, descoperită absolut din întâmplare. În foarte multe ţări: Grecia, Turcia, Mongolia sau India, consumarea iaurtului face parte din tradiţie, dar începând cu anii '20 ai secolului al XX-lea, iaurtul se raspândeşte si în Europa Occidentală.

• Chiar dacã legenda spune cã secretul preparării iaurtului a fost găsit întâmplător încă din Antichitate de către turci, cultura de iaurt a fost descoperită în anul 1908 de savantul rus Ilya Ilyich Mechnikov. În anul 1918 spaniolul Isaac Carasso, studiind lucrările lui Mechnikov, a început producerea industrialã a iaurtului în laboratorul sãu. Primele iaurturi se vindeau în oale de lut doar în farmacii si numai conform reţetelor. Spaniolul întreprinzãtor a numit iaurturile în cinstea feciorului sãu – Danone (diminutivul de la Daniel). Deoarece iaurturile s-au bucurat de o cerere înaltã, în caţiva ani capacitatea de producţie a iaurturilor în Spania a atins cota de o mie de oale pe an.

• In America de Nord, deşi a cunoscut succesul mai tirziu, iaurtul este astăzi consumat în cantităţi importante. Europenii continuă totuşi sa rămână cei mai mari consumatori de iaurt, cantitatea consumată de ei fiind de aproximativ 12-20 de litri pe cap de locuitor pe an. Statisticile arată că, în România, consumul anual de iaurt este de numai 5 kg pe cap de locuitor, în timp ce, spre exemplu, în Bulgaria sunt consumate 14 kg, Ungaria 17 kg, Cehia 16 kg, iar în Franta 33 kg pe cap de locuitor pe an.