politica monetara si politica valutara
TRANSCRIPT
UNIVERSITATEA POLITEHNICA DIN BUCURESTIFacultatea de Inginerie Electrica
Politica monetara si politica valutara
Profesor indrumator: Radu Simandan
Studenti: MARIN ALIN CRISTIAN PRELIPCEAN EDUARD SOGLU GEORGE
Anul IV, Grupa 142 SE
Bucuresti, 5 mai 2009
Cuprins
Notiuni generale...................................................................................................................21.Politica monetara...............................................................................................................3
1.1 Strategia de politica moneta.......................................................................................31.2 Instrumente ale politicii monetare..............................................................................4
2. Politica valutara................................................................................................................62.1 Cursul de schimb........................................................................................................62.2 Piata valutara: concept, tipuri, factori de influenta.....................................................7
Bibliografie.........................................................................................................................10
1
Politica monetara si politica valutara
Notiuni generale
Politica monetara este un instrument important de interventie a statului in
economie pentru mentinerea echilibrelor macroeconomice si stimularea cresterii
economice. Aceasta poate fi inteleasa numai in contextul parghiilor de interventie a
statului in economie. De aceea, in cele ce urmeaza, va fi abordat subiectul coordonarii
politicilor economice cu particularizarea politicii monetare si politicii valutare
deoarece acestea tin de competentele autoritatilor monetare
Politica macroeconomica se concretizeaza in ansamblul instrumentelor si
masurilor adoptate de autoritatile unei tari, in scopul influentarii principalelor
variabile economice si al atingerii nivelului dorit pentru economia respectiva.
Realizarea acestei politici economice este legata de atingerea obiectivelor propuse.
Obiectivul ideal, care ar genera si o deplina macrostabilizare, ar fi acela al
asigurarii unei cresteri economice durabile, in conditiile unei ocupari complete a fortei
de munca, ale unui buget de stat si unei balante comerciale echilibrate, toate acestea
pe fondul stabilitatii preturilor1.
Tipuri de politica economica Obiectivul urmarit de aceastaPolitica Monetara Stabilitatea preturilorPolitica Fiscala Cresterea economicaPolitica Veniturilor Gradul de ocupare al fortei de muncaPolitica Valutara Echilibrarea balantei de plati externePolitica Comerciala Reducerea deficitului bugetar
Figura 1. Politica economica si obiectivele urmarite
In ceea ce privaste modul de interventie a statului in economie este important
mixul de politici economice asupra caruia se convine.
Un exemplu clasic il constituie mixul de politici format din politica monetara,
fiscala si a veniturilor care au ca obiective: stabilitatea monetara (particularizata prin
inflatie scazuta), cresterea economica si gradul de ocupare al fortei de munca
(particularizat prin somaj scazut). Astfel autoritatile abilitate se vad nevoite sa faca un
compromis intre rata somajului si rata inflatiei avand de ales in conditiile mentinerii
unei cresteri economice pozitive intre : o rata scazuta a somajului dar cu o rata ridicata
a inflatiei sau o rata scazuta a inflatiei dar cu o rata ridicata a somajului.
_____________________________________________________________________
1. Ionela Costica:”Poltica monetara”, Editura Economica, 2006
2
Politica monetara si politica valutara sunt doua dintre politicile de natura
economica prin care statul intervine in economie pentru stabilizarea macroeconomica
si incurajarea cresterii economice. Responsabile pentru implementarea acestora sunt
autoritatile monetare centrale: Banca Nationala Romana in cazul tarii noastre.
In continuare vor fi abordate separat cele doua tipuri de politici dupa cum
urmeaza:
1.Politica monetara
Politica monetara stabileste ca obiectiv fundamental al autoritatilor monetare
stabilitatea preturilor, la care se adauga limitarea inflatiei si mentinerea valorii interne
si externe a monedei.2 Totodata, in vederea atingerii obiectivului sau fundamental,
banca centrala stabileste strategia de politica monetara si decide asupra instrumentelor
si a procedurilor pe care le utilizeaza pentru implementarea politicii monetare.3
1.1 Strategia de politica monetara
Sarcina asigurarii stabilitatii preturilor, in masura sa conduca la crearea unui
cadru economic stabil, care sa permita dezvoltarea economica durabila, evidentiaza, in
fapt, nivelul crescut al responsabilitatii asumate de Banca Centrala in ceea ce priveste
asigurarea unui nivel sustinut al cresterii economice.
Realizarea acestui obiectiv depinde, in final, de regimurile individuale de
politica monetara adoptate de fiecare Banca Centrala, care sa conduca la realizarea
obiectivului final.
Diferentierile apar in ceea ce priveste modalitatea de interventie:
- direct, prin adoptarea unei tinte inflationiste;
- indirect, prin stabilirea unor obiective intermediare, de cele mai multe ori
reprezentate de cursul valutar, oferta de moneda din economie sau o alta ancora
nominala considerata implicita.
_____________________________________________________________________
2. Nicolae Dardac, Teodora Barbu: “Moneda, Banci, Politici monetare”, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti 20063. Legea nr.312/2004 privind Statutul BNR
3
Ca urmare, in plan teoretic, ca de altfel si la nivelul experientei economice de
pana acum, s-au conturat patru regimuri de politica monetara:
• regimul bazat pe cursul valutar;
• regimul bazat pe controlul nivelului de crestere a ofertei de moneda;
• regimul bazat pe o ancora nominala implicita;
• regimul bazat pe tintirea directa a inflatiei (cel mai recent mecanism de
realizare a politicii monetare).
1.2 Instrumente ale politicii monetare
Banca Centrala are nevoie de cel putin un instrument eficace in a controla
procesul inflationist si in a ancora anticipatiile inflationiste ale publicului. Mai mult
decat atat, este nevoie si de capacitatea de a insufla publicului increderea ca utilizarea
acestor instrumente aduce rezultatele urmarite, incredere transmisa publicului de care
depinde succesul politicii monetare.
In cea mai simpla clasificare, instrumentele de politica monetara se impart in:
-instrumente indirecte care pot fi asociate actiunilor pietei monetare;
-instrumente directe care se concretizeaza in masuri ale bancii centrale(ale
autoritatii monetare).
Instrumentele indirecte ale politicii monetare sunt urmatoarele:
- rezervele minime obligatorii: reprezinta un procent aplicat la depozítele in
lei(in Romania de 18%) sau in valuta (in Romania de 40%) ale populatiei constituite
la bancile centrale de bancile comerciale. Presupune pastrarea de 18%, respectiv 40%
dintr-un depozit constituit de un client al unei banci intr-un cont de corespondenta
deschis la banca centrala. Cu cat rata rezervei minime obligatorii este mai mare cu atat
banii ramasi la dispozitia bancii comerciale vor fi mai putini. Astfel baza de creditare
va scadea ceea ce va duce la scaderea ofertei monetare creata de bancile comerciale.
Consecinta monetara al utilizarii acestui istrument o reprezinta modificarea inflatiei
astfel: daca RMO (rata minima obligatorie) scade inflatia creste, iar daca RMO creste
inflatia scade;
- instrumente de refinantare: reprezinta modalitatile prin care bancile
comerciale se pot imprumuta de la bancile centrale prin operatiuni repo (banca
centrala cumpara active si se angajeaza sa le revanda la o data ulterioara la un pret
stabilit) si reverse-repo (banca centrala vinde active si se angajeaza sa le rascumpare
la o data ulterioara la un pret specificat). Operatiunile repo reprezinta injectari de
4
lichiditati in piata monetara, in schimb ce operatiunile de reverse-repo reprezinta
reducerea acestor lichiditati.
-credite de licitatie: sunt caracteristice economiile care fac trecerea spre
economia de piata in primele stadii ale tranzitiei si reprezinta operatiunea de creditare
a agentilor economici de catre banca cetrala la o rata a dobanzii liberalizata;
-operatiuni valutare: reprezinta operatiunile de cumparare-vanzare a valutelor
de catre autoritatea monetara care are drept consecinte: controlarea cursului de schimb
si a cantitatii de lichiditati din economie. De exemplu operatiunea de cumparare de
euro duce la o crestere a cererii la euro si a cursului de schimb. Aceasta se poate
traduce intr-o depreciere a leului fata de euro si intr-o crestere a masei monetare din
economie ;
-operatiuni de open-market: acestea sunt in principal operatiuni prin care o
banca comericala tranzactioneaza in relatia cu banca centrala efecte comerciale sau
titluri de stat. Daca operatiunea este de vanzare a acestor instrumente comerciale si
financiare atunci are loc o crestere a masei monetare. Daca are loc operatiunea inversa
(cumpararea de catre banca comerciala de la banca centrala a titlurilor) atunci
lichiditatile in exces din economie sunt absorbite.
Instrumente directe ale politicii monetare sunt urmatoarele:
- plafoane de creditare: presupune stabilirea unei limite maxime care un poate
fi depasita in acordarea unui credit; este o masura putin intalnita si pe langa faptul ca
vizeaza reducerea creatiei de moneda concurentiala de catre bancile comerciale poate
avea si un efect negativ: daca are loc o reducere a creditelor acordate firmelor se vor
transforma in reducerea investitiilor in economiei si apoi in pericilitarea cresterii
eocnomice in ultima instanta;
- rata dobanzii de referinta :este un instrument sub controlul autoritatii
monetare cu efecte asupra pietei monetare: o rata ridicata a dobanzii reduce cererea
pentru credite din economie, in timp ce o rata scazuta a ratei dobanzii incurajeaza
creditarea. In perioadele de recesiune sunt recomandate ratele scazute de dobanda
pentru acordarea de credite catre agentii economici care investesc si sustinerea
activitatilor economice prin procesul investitional.
5
2. Politica valutara
2.1 Cursul de schimb
Ultimele doua decenii au fost caracterizate de cresterea legaturilor financiare
si comerciale intre state, de sporirea fluxurilor de capital intre tari, mai ales intre
statele dezvoltate si cele in curs de dezvoltare.
In societatea contemporana se vorbeste despre o economie mondiala, vazuta ca
un tot unitar, iar caracterul mondial al economiei este dat de binecunoscutul si
mediatizatul fenomen al globalizarii.
Globalizarea financiara (liberalizarea circulatiei capitalurilor intre state) si
comerciala (liberalizarea comertului de bunuri si servicii intre tari) au devenit unele
dintre cele mai importante fenomene din economia mondiala actuala. In acest context,
economia unei tari nu mai poate fi analizata si inteleasa independent de ceea ce se
intampla in restul lumii. Influentele macroeconomice se propaga rapid.
Finantele Internationale se refera la toate transferurile monetare care se
realizeaza intre tari. Acestea au cunoscut o dezvoltare vertiginoasa in ultima perioada,
in special pe baza schimburilor comerciale internationale, care presupun si o
contrapartida monetara. Trebuie mentionat ca functionarea pietelor financiare
internationale nu ar fi posibila fara aportul fundamental al institutiilor de intermediere
financiara (banci, burse de valori, fonduri mutuale, fonduri de pensii etc.), care
actioneaza ca o interfata intre cei care au nevoi de fonduri si cei care dispun de
excedent de capital.
Romania nu face exceptie in aceasta perioada a globalizarii, experimentand un
proces continuu de integrare comerciala si financiara in economia mondiala in general
si in special in economia Uniunii Europene.
Exporturile si importurile au inregistrat o tendinta de crestere (trebuie
mentionat ca rata de crestere a importurilor este mai mare decat rata de crestere a
exporturilor), de asemenea, fluxurile de capital (inspre si dinspre tara noastra) au
inregistrat aceeasi tendinta ascendenta.
Cursul de schimb este una din cele mai importante variabile economice,
evolutia acestuia influenteaza starea economiilor, nivelul preturilor, comertul
international, bilantul firmelor, dar si avutia indivizilor (lucru evident in special in
timpul vacantelor in strainatate).
Intr-o oarecare masura, se poate spune ca atentia sporita cu care se
monitorizeaza in ultima perioada evolutia cursului de schimb este rezultatul
6
internationalizarii afacerilor, sporirii comertului international, integrarii in structuri
supra-statale (cum ar fi Uniunea Europeana), globalizarii, dar si evolutiei mijloacelor
de plata internationale.
Pe de alta parte, cursul de schimb este o variabila extrem de sensibila la
evolutia celorlalti indicatori macroeconomici. Este afectat nu numai de starea actuala
a economiilor, dar si de anticiparile agentilor economici referitoare la evolutiile
macroeconomice viitoare. Rezultatul asteptat al viitoarelor alegeri, deciziile luate de
guvernatorii bancilor centrale, pretul petrolului, sunt doar cativa factori de influenta a
cursului de schimb. Dupa cum este de asteptat, cursul de schimb este o variabila
economica extrem de volatila.
Fluctuatiile cursului de schimb sporesc atractivitatea acestuia pentru cei care
tranzactioneaza pe piata valutara. Elementele imprevizibile ale evolutiei cursului pot
fi o sursa de castig pentru unii si, bineinteles, de pierdere pentru altii.
Cursul de schimb reprezinta pretul unei monede exprimat in raport cu moneda
altei tari.
Atunci cand valoarea unei monede creste (scade) se poate afirma ca aceasta s-
a apreciat (depreciat). Termenii de apreciere/depreciere se folosesc atunci cand
modificarea cursului de schimb este rezultatul confruntarii cererii si ofertei pe piata,
in situatia unui regim al cursului de schimb flotant.
Termenii de valorizare/devalorizare se folosesc atunci cand modificarea
cursului de schimb este rezultatul unei decizii oficiale intr-un regim al cursului de
schimb fix (se modifica paritatea cursului de schimb).
2.2 Piata valutara: concept, tipuri, factori de influenta
Piata valutara reprezinta piata unde se pot schimba (cumpara sau vinde)
diferite valute. Piata cursului de schimb este cea mai mare si mai dinamica piata din
lume. Volumele tranzactionate intr-o zi pe aceasta piata depasesc 2,5 trilioane de
dolari. Cele mai importante centre financiare din lume in ceea ce priveste piata
valutara sunt Londra (cea mai mare piata), New York, Tokio, Frankfurt si Singapore.
Mijloace de comunicare cum ar telefonul, internet-ul sau fax-ul realizeaza
transmisia informatiilor intre toate centrele financiare aproape in timp real, ceea ce
asigura o uniformitate a preturilor afisate pentru o anumita valuta in toate centrele.
Piata valutara nu este centralizata, functioneaza ca o “piata la ghiseu” (overthe-
conter), in care cateva mii de actori, majoritatea banci, cumpara si vand valuta, mai
7
exact depozite denominate in valuta. In afara de banci, alti actori importanti pe piata
cursului de schimb sunt corporatiile ce realizeaza comert international sau au filiale
deschise in mai multe tari, institutiile financiare altele decat banci, cum ar fi fondurile
private de pensii si bancile centrale, care intervin pe piata valutara.
Exista doua tipuri de tranzactii valutare: la vedere (spot), care presupun
livrarea valutei in maxim doua zile lucratoare si la termen (forward), care presupun
livrarea valutei la o data ulterioara si la un pret stabilit in momentul incheierii
contractului.
De asemenea, operațiunile pe aceasta piața se impart in:
(i) operațiuni de arbitraj (prin care se urmareste obținerea unui profit fara
asumarea unui risc);
(ii) operațiuni de speculație (se urmareste obținerea unui profit, dar exista riscuri
asumate)
(iii) operațiuni de acoperire impotriva riscului (hedging). In practica, delimitarea
acestor tipuri de operațiuni este extrem de dificila.
Fluxurile monetare circula pe aceasta piața nu in forma fizica, ci sub forma de
bani scripturali, prin inscrisuri in cont. Atunci cand spunem ca o banca a cumparat
dolari pe piata valutara este echivalent cu a spune ca acea banca a deschis un depozit
denominat in dolari. Acest lucru este important pentru a intelege ca ratele de dobanda
reprezinta un factor cheie pentru evolutia cursului de schimb.
Cererea pentru un depozit denominat (exprimat) in valuta este influentata de
aceiasi factori care afecteaza cererea pentru oricare alt activ financiar. Primul
considerent economic care este avut in vedere atunci cand se ia decizia de investire
este cat va valora respectivul depozit in viitor. Ratele nominale de dobanda furnizeaza
informatii importante din acest punct de vedere.
Tabel 1 Rate de dobanda la depozite in lei si in euro
Termen
Rata*
La
vedere 1 luna 3 luni 6 luni 9 luni 12 luni
Dep. in lei 0,25 6,70 8,50 9,00 10,50 10,00
Dep. In euro 0,25 2,5 2,5 2,5 2,9 3,00
*rata de dobanda este anuala si exprimata in procente
8
Tabelul 1 prezinta ratele nominale pentru depozitele denominate in lei si
respectiv in euro pentru diferite maturitati afisate la data de 20.09.2007 de catre o
banca comerciala din Romania. Dupa cum se poate observa pe baza Tabelului 1,
ratele de dobanda la depozitele in euro sunt mai scazute fata de ratele la lei, ceea ce nu
implica faptul ca depozitele in euro sunt mai putin atractive. Ratele de dobanda
nominale un furnizeaza toate informatiile necesare pentru a lua o decizie de investire.
Ratele de rentabilitate pentru doua active financiare nu pot fi comparate decat in cazul
in care sunt exprimate in aceeasi unitate de masura. Unitatea de masura pentru
depozite o reprezinta valuta in care acestea sunt denominate. Se cunoaste, de
asemenea, ca atunci cand un investitor roman opteza pentru un depozit denominat in
euro, inregistreaza un castig in cazul in care euro se apreciaza fata de leu si o pierdere
cand euro se depreciaza.
In concluzie, valoarea viitoare a unui depozit exprimat in valuta depinde de
doi factori: (1) rata nominala de dobanda oferita de acel depozit si (2) modificarea
anticipata a valorii valutei respective comparativ cu o alta moneda.
Exceptand rata de dobanda ajustata cu gradul de apreciere/depreciere, ca factor
principal ce determina cererea pentru depozitele intr-o anumita moneda, alti factori
importanti sunt riscul si lichiditatea. Cu cat riscul asociat unei monede este mai mare,
cu atat cererea pentru valuta respectiva este mai scazuta.
In ceea ce priveste lichiditatea (proprietatea unui activ financiar de a fi
preschimbat rapad si cu cheltuieli scazute in mijloace acceptate de plata), cu cat
deposítele denominate intr-o anumita valuta sunt mai lichide, cu atat cererea pentru
valuta respectiva este mai ridicata.
9
Bibliografie
1. Ionela Costica:”Poltica monetara”, Editura Economica, 2006
2. Nicolae Dardac, Teodora Barbu: “Moneda, Banci, Politici monetare”, Editura
Didactica si Pedagogica, Bucuresti 2006
3. Legea nr.312/2004 privind Statutul BNR
4. Ligia Georgescu-Golosoiu, “Mecanisme valutare”, Editura ASE, 2006
5. Bran, P. & Costica, I.: „Relatii Financiare si Monetare Internationale”, Editura
Economica, 1999.
10