UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA FACULTATEA DE ECONOMIE ȘI ADMINISTRAREA AFACERILOR Școala Doctorală De Științe Economice Domeniul: Economie

Doctorand: Ionuț-Mihai RĂDOI

POLITICA DE DEZVOLTARE REGIONALĂ ȘI DE REALIZARE A COEZIUNII ECONOMICE, OBIECTIV

PRIORITAR AL UNIUNII EUROPENE

Conducătorul de doctorat: Prof.univ.dr. Gheorghe PÎRVU

CRAIOVA 2019

INDEXUL TABELELOR ……………………………………………………………… 4

INDEXUL REPREZENTĂRILOR GRAFICE………………………………………. ABREVIERI…………………….………………………………...…………………….. INTRODUCERE……………..………………………………….......................…….…

6 7

10

CAPITOLUL I. ABORDĂRI CONCEPTUALE PRIVIND DEZVOLTAREA ECONOMICĂ REGIONALĂ ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ ........................................ 1.1. Regiunea – element fundamental al economiei regionale...............................................

1.1.1. Regiune, regionalism, regionalizare ..................................................................... 1.1.2. Tipuri de regionalizare în statele Uniunii Europene.............................................. 1.1.3. Regiuni și clasificări standardizate în Uniunea Europeană pentru gestionarea eficientă a fondurilor structurale și de coeziune..............................................................

1.2. Dezvoltarea regională: obiective și abordări contemporane ……...………….……… 1.2.1. Conceptul de dezvoltare regională. Rolul dezvoltării regionale .......................... 1.2.2. Motivaţia şi caracteristicile dezvoltării regionale.................................................. 1.2.3. Prezentarea nivelului cunoașterii internaționale în domeniul dezvoltării regionale......................................................................................................................... 1.2.4. Abordări contemporane ale dezvoltării regionale: dezvoltarea endogenă și neo-endogenă …………………..…………………………………………………………..

20

21 21 25

29 31 31 35

38

40

CAPITOLUL II. OBIECTIVE, INSTRUMENTE ȘI ORIENTĂRI ALE POLITICII DE DEZVOLTARE REGIONALĂ ................................................................................... 2.1. Ce este politica regională? ............................................................................................ 2.2. Istoricul politicilor regionale în Uniunea Europeană ……………..…………………. 2.3. Conținutul și caracteristicile politicii regionale. Divergență și convergență regională în Uniunea Europeană .......................................................................................................... 2.4. Baza legală și cadrul instituțional al politicii de dezvoltare regională promovate de statele membre ale Uniunii Europene ……………………………………………………. 2.5. Reformarea politicilor de dezvoltare regională în Uniunea Europeană sub presiunea exercitată de BREXIT și criza economică ………………………………………………… 2.5.1. Analiză privind noii factori determinanți ai dezvoltării economice ................... 2.5.2. Noi orientări politice pentru dezvoltarea regională ............................................ 2.5.2.1. Direcții generale de politică ............................................................... 2.5.2.2. Obiective dinamice ale politicii regionale ......................................... 2.5.2.3. Importanța integrării politicilor Uniunii Europene .......................... . 2.5.2.4. Cunoaștere locală și implementarea de strategii de jos în sus ........... 2.5.2.5. Specificitatea teritorială și necesitatea de programe specifice ..........

46

47 49

56

58

61 63 65 65 66 68 69 70

CAPITOLUL III. ABORDAREA REGIONALĂ A COEZIUNII ECONOMICE ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ ................................................................................................. 3.1. Realizarea Pieței Interne Unice, condiție a înfăptuirii coeziunii economice ..................

3.1.1. Piața Internă Unică, element fundamental al Uniunii Economice ................... 3.1.2. Exploatarea potențialului Pieței Interne Unice într-o lume în schimbare .......

3.2. Politica regională și politica de coeziune – analiză de la parte la întreg ……………… 3.3 Politica de coeziune – politică de solidaritate comunitară .............................................. 3.3.1. Evoluții determinante în politica de coeziune .................................................. 3.3.2. Valori, obiective și principii ale politicii de coeziune 2014-2020 ................... 3.4. Coeziunea și importanța sa pentru realizarea unei dezvoltări durabile .......................... 3.5. Provocări socio-economice și politice privind politica de coeziune ..............................

72

73 73 78 81 84 84 90 93

102

CAPITOLUL IV. ETEROGENITATEA CREȘTERII ECONOMICE REGIONALE ȘI POLITICA DE COEZIUNE A UNIUNII EUROPENE …………………………………

4.1. Condițiile contextuale regionale și politica de coeziune …………………………….. 4.2. Polarizarea creșterii economice regionale în Uniunea Europeană……………………

4.2.1. Convergența regională ,,selectivă,, în cadrul UE. Asimetrii privind dezvoltarea economică regională .................................................................................. 4.2.2. Procesele de integrare/dezintegrare și convergență/divergență în Uniunea Europeană……………………………………………………………………………...

4.3. Politica de coeziune și legătura acesteia cu politicile macroeconomice......................... 4.4. Reformarea politicii de coeziune în Uniunea Europeană………………………………

4.4.1. Disparitățile regionale și provocările de dezvoltare în Uniunea Europeană….. 4.4.2. Scenarii de dezvoltare a Uniunii Europene până în 2025…………………….. 4.4.3. Coeziunea în Uniunea Europeană în contextul provocărilor economice și sociale ale secolului XXI…………………………………………………………….

4.5. Analiză econometrică a nivelului de performanță a statelor Uniunii Europene în contextul Agendei 2030 .........................................................................................................

104

105 108

109

112 113 116 116 126

127

130

CAPITOLUL V. POLITICA DE DEZVOLTARE REGIONALĂ ÎN ROMÂNIA ȘI EFECTELE ACESTEIA ASUPRA COEZIUNII ECONOMICE …………………… 5.1. Organizarea administrativ-teritorială actuală a României............................................... 5.2. Analiza critică a structurii regionale a României în contextul reformei administraţiei publice.............................................................................................................................................. 5.3. Regiunile de dezvoltare ale României în prezent …………………………………...

5.3.1. Analiza demografică a regiunilor României în corelație cu evoluțiile la nivelul Uniunii Europene……………...…………………………………………… 5.3.2. Populația ocupată, expresie a utilizării efective a forței de muncă.................. 5.3.3. Sistemul educațional românesc, motor sau frână ale creșterii economice regionale?.................................................................................................................. 5.3.4. Infrastructura și activitatea de transport - condiționalități ale dezvoltării regionale…………………………………………………………………………… 5.3.5. Inovarea regională - pilon al competitivității regionale și obiect al politicii de dezvoltare regională...................................................................................................

5.4. Implicațiile competitivității regionale asupra politicii de dezvoltare regională și coeziunii economice...............................................................................................................

5.4.1. Analiza comparativă a competitivității regionale a României……………… 5.4.2. Clasamentul regiunilor de dezvoltare ale României în funcție de indicele

competitivității regionale……………………………………….…………………………. 5.5. Coeziunea economică, dezvoltarea regională și absorbţia fondurilor europene………

138

139

141 144

144 150

156

162

166

176 177

187 190

CONCLUZII ȘI DEZVOLTĂRI ULTERIOARE............................................................. BIBLIOGRAFIE................................................................................................................... CURRICULUM VITAE....................................................................................................... LISTA LUCRĂRILOR......................................................................................................... REZUMAT............................................................................................................................. ABSTRACT.......................................................................................................................... AUTOEVALUARE……………………………………………………………………….. ANEXE………………………………………….………………………………………….

198 207 219 225 228 234 240 251

POLITICA DE DEZVOLTARE REGIONALĂ ȘI DE REALIZARE A COEZIUNII ECONOMICE, OBIECTIV PRIORITAR AL UNIUNII

EUROPENE

REZUMAT

Procesele de integrare și de dezintegrare se desfășoară în prezent în Uniunea Europeană, atât din punct de vedere politic, cât și din punct de vedere economic, și afectează coeziunea în UE. Datoria fiecărui stat este să urmărească o dezvoltare echilibrată, deoarece astfel contribuie la stabilitatea politică și socială și creează condițiile unei dezvoltări economice mai dinamice a tuturor unităților teritoriale.

Teza de doctorat „Politica de dezvoltare regională și de realizare a coeziunii economice, obiectiv prioritar al Uniunii Europene” are ca obiectiv general realizarea unui studiu complex privind politica de dezvoltare regională și a orientărilor viitoare ale acesteia, în contextul în care coeziunea la nivelul Uniunii Europene depinde de o dezvoltare echilibrată a regiunilor ce o compun. În acest sens, teza subliniază eterogenitatea creșterii economice regionale, analizează asimetriile existente privind dezvoltarea economică, surprinde procesele de integrare/dezintegrare și de convergență/divergență în Uniunea Europeană și configurează scenariile probabile de dezvoltare ale Uniunii, ținând cont de reformarea inevitabilă a politicii de coeziune și de rolul de pionier pe care Uniunea și-l asumă în ceea ce privește Agenda 2030 privind dezvoltarea durabilă.

Cercetarea noastră semnalează diferențele regionale ca nivel de dezvoltare, existente atât la nivel European, cât și la nivel național, atrăgând atenția asupra consecințelor economice, sociale și politice ce nu pot fi neglijate. Scopul politicii regionale a fost, astfel, în principal, dezvoltarea mai dinamică a regiunilor subdezvoltate, pentru care au fost alocate fonduri și a fost definit mecanismul de stimulare. Obiectivele de dezvoltare regională au fost definite într-un mod general și replicate ani de zile. Am arătat că politica de stimulare, însă, nu a reușit să împiedice, în continuare, întârzierea regiunilor subdezvoltate. O astfel de abordare a dus, în mod inevitabil, la adâncirea problemelor de dezvoltare regională și structurală în majoritatea fostelor state socialiste și la o creștere a așa-numitelor "regiuni vulnerabile". În ultimele decenii, procesul de integrare a fost stimulat și reflectat într-o îmbunătățire graduală a cooperării dintre statele membre în sfere economice specifice și în creșterea intensității relațiilor dintre ele, prin punerea în aplicare a diferitelor politici la nivelul UE, inclusiv a politicii regionale, care urmărește să asigure coeziunea și să contracareze eventualele procese de divergență. Scopul principal al cercetării este de a reliefa principalele metode de evaluare a impactului politicii de coeziune și de a identifica disparitățile economice și sociale existente în UE prin intermediul unor indicatori selectați. Am abordat, de asemenea, provocările legate de politica de coeziune a UE în contextul schimbării mediului economic, politic și social. Procesele de integrare și de dezintegrare ce se desfășoară în prezent în UE, atât în plan politic, cât și economic, afectează, la rândul lor, coeziunea UE. Diversele provocări cu care s-a confruntat UE pun sub semnul întrebării o integrare eficientă pe viitor si din perspectivă economică. Acest lucru a dat un impuls creării de scenarii de dezvoltare ale UE, printre care scenariul Europei cu mai multe viteze este aproape de a deveni realitate. Este necesar să se intensifice eforturile de amplificare a integrării în continuare, eforturi în care politica de coeziune va juca un rol principal, având rolul de a contracara si reduce repercusiunile negative asociate cu procesele de integrare.

În cercetarea noastră am utilizat un mix de metode de cercetare, pentru a putea analiza cât mai bine procesul dezvoltării regionale și implicațiile acestuia asupra coeziunii economice. Astfel, în studiul întreprins am utilizat metode precum: ipoteza, analiza,

comparația, sinteza, dar și metode și modele econometrice, în scopul cercetării şi elucidării principiilor economice.

În prima parte a efortului de cercetare am realizat o documentare amplă, continuată prin selectarea și sistematizarea surselor bibliografice, acestea aflându-se la baza constituirii capitolelor teoretice ale lucrării. Metoda analizei a fost folosită mai ales pentru construirea părții teoreticae a tezei, însă ea poate fi întâlnită în mai multe părți ale lucrării. Astfel am analizat conceptele fundamentale aferente temei de cercetare aleasă: regiune, procesul de regionalizare, dezvoltarea regională, politica regională și de coeziune, dezvoltarea endogenă și neo-endogenă, s.a., după care, prin intermediul sintezei, am ales ceea ce am apreciat ca fiind relevant pentru cercetarea noastră, formulându-ne propria părere.

În continuare am întreprins o analiză a fluxului principal de idei privind coeziunea economică, socială și teritorială și politica de coeziune a Uniunii Europene, relevând în teză cele mai pertinente abordări din literatura internațională. Cercetarea a continuat prin utilizarea instrumentarului statistic, cu accesarea datelor disponibile și sintetizarea acestora, metode utilizate pentru construirea capitolelor 4 și 5.

În capitolul 4 am realizat o analiză econometrică a nivelului de performanță a statelor Uniunii Europene în contextul Agendei 2030 privind dezvoltarea durabilă, adoptată de Națiunile Unite. Pornind de la aceste considerente și luând în considerare rezultatele obținute de către țările membre ale Uniunii Europene în ceea ce privește Obiectivele de Dezvoltare Durabilă dar analizele privind factorii care influențează performanța, cercetarea noastră surprinde legăturile existente între acestea, respectiv, între nivelul de performanță înregistrat de către țările membre și elementele cadru care influențează această performanță în contextul cadrului conceptual al coeziunii europene.

Astfel, performanța individuală a țărilor analizate a fost cuantificată prin intermediul scorurilor individuale calculate în SDG Index and Dashboards Report, publicat de către UN Sustainable Development Solutions Network în cooperare cu Bertelsmann Stiftung (Sachs, J., Schmidt-Traub, G., Kroll, C., Lafortune, G., Fuller, G. (2018)). Cu o influență semnificativă asupra gradului de dezvoltare durabilă am identificat: Produsul Intern Brut pe cap de locuitor (RGDP), ponderea numărului de persoane expuse riscului sărăciei sau excluziunii sociale în total populație (PRP), datoria totală a statului raportată la Produsul Intern Brut (DGDP), participarea adulților la procesul de învățare (ALP), ponderea cheltuielilor pentru cercetare-dezvoltare în Produsul Intern Brut (GERD), gradul de absobție al fondurilor structurale și de investiții europene (EUPR).

Datele colectate în vederea analizei legăturilor existente între nivelul de performanță înregistrat de către țările membre ale Uniunii Europene în domeniul dezvoltării sustenabile și factorii care influențează această performanță au fost prelucrate și analizate cu ajutorul programului informatic IBM SPSS Statistics.

O altă metodă utilizată a fost comparația/benchmarkingul, deoarece analiza a fost realizată în intervalul de timp 2007-2017, evaluând poziția competitivă a regiunilor de dezvoltare ale României. Analiza comparativă a fost realizată pe mai multe paliere: o abordare unifactorială, considerând în analiza comparativă indicatori precum: evoluția demografică, populația ocupată, nivelul educației, nivelul șomajului, infrastructura de transport și inovarea regională, care pot constitui piloni ai creșterii competitivității regiunilor României; o abordare multicriterială, în cadrul căreia s-a realizat construcția modelului celor trei factori care formează Indicatorul Regional al Competitivității (IRC) României iar prelucrarea datelor statistice s-a realizat cu programul Excel.

Pornind de la modelul de calcul a competitivității regionale în România, propus de GEA în 2007, ne-am propus realizarea unei matrice hard, prin care vom realiza o analiză comparativă a evoluției competitivității regiunilor României, în ceea ce privește valorile înregistrate în anul 2017 față de anul 2007. Cercetarea prezentată în continuare ia în considerare indicatorii regionali disponibili la nivelul României precum: PIB-ul pe locuitor, rata de creștere a valorii adăugate brute, ponderea formării brute din PIB, rata de ocupare,

indexul mediei speranței de viață, populația aflată în risc de săracie sau excluziune socială, cheltuieli cercetare-dezvoltare în PIB, salariați în cercetare-dezvoltare din total populație ocupată, educație terțiară în cercetare–dezvoltare, întreprinderi inovative în total întreprinderi și așa mai departe. De asemenea, am selectat un model linear format din 3 factori pe baza cărora se va analiza competitivitatea regională, și anume factorul economic, factorul social și factorul tehnologic. Datele utilizate au fost colectate din bazele de date existente la nivel național: Institutul National de Statistică și internațional: Eurostat.

Am realizat o analiză a matricei hard, care are la bază cei trei piloni și anume: economic, social și tehnologic. Modelul de evaluare ne-a determinat să selectăm un set de indicatori pentru cei trei piloni, pe care îi agregăm, prin calcularea unei medii ponderate, într-un indice al competitivității regionale, în intenția de a captura o imagine mai clară a realității imediate în mod realist. În cele ce urmează vom calcula fiecare indice în parte, prin normalizarea statisticilor regionale prin raportarea acestora la media națională. Asadar, media naționala va fi 1.00 (100%), iar indicii regionali vor varia în jurul acestei valori (dacă va înregistra o valoare supraunitară va însemna ca este mai mare decat media națională, în timp ce o valoare subunitară va însemna că este sub media națională). În final, fiecare indice se va agrega prin ponderarea sub-indicatorului compozit cu ponderile alocate și se va determina Indicatorul competitivității regionale a României în 2007 și 2017 și realizarea unui clasament final al regiunilor.

În procesul de documentare pentru obținerea datelor necesare cercetării am folosit numeroase surse:

• Statistica oficială a României și statisticile teritoriale, puse la dispoziție de Institutul Național de Statistică al României și EUROSTAT, prin intermediul diferitelor produse ale acestora, comunicatelor de presă, precum și a bazelor de date online ale acestora;

• Rapoarte, studii și analize ale Comisiei Europene, Ministerului Fondurilor Europene, Ministerului Dezvoltării Regionale și Comitetului Economic și Social European;

• publicații și studii ale MDRAP, Consiliului Consultativ pentru Regionalizare, Institutului European din România, Institutului pentru Politici Publice;

• diferite rapoarte de analiză și prognoză ale OECD, ESPON, European Environmental Agency, European Parliament;

• rapoarte ale Contractelor de cercetare CNCSIS și UEFISCDI; • programele operaționale și documentele cadru de implementare ale acestora (POR,

POS CCE, POS DRU, POS Mediu, POST, PO DCA și POAT). Pornind de la dinamica, importanța și necesitatea dezvoltării în plan european și regional, am urmărit definirea conceptelor de regiune și dezvoltare regională, deoarece dezvoltarea economică, în sensul de progres şi prosperitate, este indisolubil legată de organizarea teritorială şi evoluţia ariei geografice numită „regiune”. Am considerat, astfel, necesară o evaluare a termenului de regiune, prin prisma diferitelor curente de gândire economică, care au creat cadrul teoretic de abordare a problemelor dezvoltării regionale. Totodată, am surprins modul în care regăsim în statele Uniunii Europene diversitatea tipurilor de administraţii regionale şi locale, care mi-au permis să obţin o imagine de ansamblu asupra problemelor cu care se confruntă regiunile, a avantajelor şi dezavantajelor pe care pe le are o forma sau alta, de organizare.

Considerând că timpurile în care creșterea economică se realiza de la sine și în care politica regională trebuia doar să orienteze această creștere sunt astăzi depășite, analiza noastră se axează în continuare asupra viitorului dezvoltării regionale, un rol important revenindu-i creșterii economicae durabilae, analizând totodată și posibilitatea rezolvării “conflictului” dintre eficiență și echitate.

Cercetarea teoretică a continuat cu politica de coeziune economică a Uniunii Europene analizând felul în care, în cadrul politicii sale, Uniunea Europeană a abordat, pe de o parte, legislativ şi instituţional politica de coeziune, iar pe de altă s-a folosit de instrumentele acestei politici, pentru asigurarea unei reduceri a disparităţilor interregionale. În abordarea evoluţiei

politicii de coeziune a UE, a principalelor momente cheie ale acesteia, am plecat de la semnarea Tratatului de la Roma, din 1957, când au fost definite principiile unei politici de dezvoltare regională, am continuat cu prezentarea programelor adoptate de UE în sprijinul acestei politici, cum ar fi Programele Integrate Mediteraneene, Programul Pieţei Unice Europene şi nu în ultimul rând promovarea pe care o face Tratatul Constituţional pentru Europa în privinţa coeziunii economice, sociale şi teritoriale şi al solidarităţii dintre state.

Am considerat, de asemenea, important să analizez şi felul în care, actele normative şi documentele de referinţă adoptate la nivel comunitar (Orientările Strategice Comunitare privind Coeziunea 2007 -2013, Liniile Directoare Integrate ale UE pentru Creştere Economică şi Locuri de Muncă 2005-2008, Programele Operaţionale), precum şi instituţiile abilitate (Comitetul Regiunilor - CoR, Direcţia Generală pentru Politică Regională - DG Regio, Comisia pentru Dezvoltare Regională – REGI, Banca Europeană de Investiţii - BEI) permit punerea în practică a măsurilor de politică regională.

Teza urmărește felul în care, în cadrul politicii sale, Uniunea Europeană a abordat, conceptul de coeziune - coeziunea economică și socială și teritorială. Am pus în discuție un domeniu aflat în curs de consolidare: coeziunea teritorială, ca expresie a dezvoltării echilibrate, coerente și armonioase a teritoriului. Din această perspectivă, am adus în discuție conceptul, originile și obiectivele politicii de dezvoltare regională, în cadrul cărora am pus în evidență Fondurile Structurale- principalul mijloc folosit pentru promovarea acestei politici fiind de asemenea și principalul instrument ale Uniunii Europene pentru reducerea disparităţilor şi promovarea coeziunii economice şi sociale.

Am realizat o trecere în revistă a particularităților dezvoltării regionale în România, respectiv a principalelor instrumente financiare folosite de Uniunea Europeană în vederea sprijinirii statelor candidate și ulterior, membre. Am evaluat procesul de dezvoltare regională pornind de la analiza strategiei Europa 2020, o strategie pe 10 ani a Uniunii Europene, adoptată în 2010, ale cărei obiective trec dincolo de depășirea crizei economico-financiare care a afectat cea mai mare parte a economiilor europene.

În vederea aplicării politicii de dezvoltare regională am relevant ce structuri instituționale fost create, stabilite la nivel național sau chiar regional, având roluri legislative sau numai deliberative, experiența țărilor Uniunii Europene demonstrând că, prin descentralizare, partenerii locali și regionali sunt cei mai în măsură să estimeze problemele existente la nivel local, aceștia fiind cei mai interesați și implicați în rezolvarea acestora.

Reformarea politicilor de dezvoltare regională în Uniunea Europeană sub presiunea exercitată de BREXIT și criza economică reprezintă o contribuție proprie, prin care am arătat că răspunsurile politice la aceste provocări din UE nu se limitează la politica de coeziune. Pentru Marea Britanie, Brexit-ul prezintă provocarea de a reprograma cadrele de politică în afara domeniului de aplicare al reglementării UE, într-o țară în care diferențele regionale profunde de productivitate și de standarde de viață pot fi amplificate de impactul regional diferențial al Brexit. Ajungând cu cercetarea subiectului la reformarea politicilor de dezvoltare regională în Uniunea Europeană, considerăm că decizia Regatului Unit de a părăsi Uniunea Europeană reprezintă una dintre provocările strategice cu care se confruntă UE, alături de consecințele crizei datoriilor suverane, nivelurile diferite de creștere economică, crearea de locuri de muncă în statele membre, necesitatea unei abordări globale privind migrația și adaptarea la schimbările climatice. Cu un nivel relativ scăzut de încredere în instituțiile UE, aceste provocări conduc la o dezbatere privind viitoarele priorități politice ale Uniunii. La inițiativa Președintelui Comisiei Europene, Juncker, Comisia a elaborat o serie de "lucrări de reflecție" care explorează diferite opțiuni de schimbare a politicilor care au fost formalizate la jumătatea anului 2018 cu propuneri de reformă bugetară și politică.

Teza relevă polarizarea creșterii regionale în Europa Centrală și de Est, arătând că această neliniaritate spațială a dezvoltării regionale este completată de eterogenitatea impactului fondurilor europene asupra creșterii economice, elemente care pot determina regândirea politicii de coeziune. Astfel, am abordat convergența regională ,,selectivă,, în

cadrul UE, surprinzând asimetriile existente privind dezvoltarea economică regională. Studiind procesele de integrare și dezintegrare, care au loc paralel, primul conducând la îmbunătățirea coeziunii UE, ceea ce înseamnă reducerea disparităților care se manifestă, în timp ce al doile implică reducerea acestei coeziuni, care este reflectată în apariția unor elemente persistente de divizare, am semnalat importanța reformării politicii de coeziune. Unele provocări cu care se confruntă UE necesită dezvoltarea unui nou model economic al UE, și anume un nou cadru și noi instrumente, în care politica de coeziune ar trebui să joace încă un rol important pentru a asigura coeziunea UE și pentru a contracara procesele de divergență. Pentru a examina acest lucru am fost aplicat o metoda statistică descriptivă.

Pornind de la rolul foarte important pe care UE l-a avut în elaborarea Agendei 2030 pentru dezvoltare durabilă a Organizației Națiunilor Unite, aceasta asumându-și un pionierat în punerea în practică a agendei, atât în cadrul UE, cât și în afara sa, prin sprijinirea prin intermediul politicilor sale externe a dorinței de aplicare în alte țări, mai ales în cele care au nevoie de sprijin mai ridicată, am construit o cercetare econometrică dedicată surprinderii nivelului de performanță a statelor europene în contextul acestei Agende. Această cercetare este justificată prin faptul că aspectele importante ale dezvoltării durabile se regăsesc în toate cele 10 priorități ale Comisiei Juncker. În construirea modelului ne-am oprit asupra următorilor 6 factori care am apreciat că ar avea o influență semnificativă asupra gradului de dezvoltare durabilă: Produsul Intern Brut pe cap de locuitor, ponderea numărului de persoanele expuse riscului sărăciei sau excluziunii sociale în total populație, datoria totală a statului raportată la Produsul Intern Brut, participarea adulților la procesul de învățare, ponderea cheltuielilor pentru cercetare-dezvoltare în Produsul Intern Brut și gradul de absobție al fondurilor structurale și de investiții europene. Cercetarea a arătat că că ponderea cheltuielilor pentru cercetare-dezvoltare în PIB are cea mai mare influență dintre factorii analizați asupra SDG Index, respectiv 19,85% din variația SDG Index este datorată investițiilor în cercetare și dezvoltare, în timp ce ceilalți factori au avut o influență considerabil mai mică.

Teza realizează identificarea tendințelor de convergență sau divergență a regiunilor României prin analizarea unor factori precum: structura demografică a regiunilor României în corelație cu evoluțiile la nivelul Uniunii Europene, populația ocupată la nivel regional, sistemul educațional românesc, ca element important al creșterii economice regionale, infrastructura și activitatea de transport, condiționalități importante ale dezvoltării regionale și inovarea regională, care, conform analizei econometrice din capitolul IV, reprezintă un pilon al competitivității regionale și obiectiv al politicii de dezvoltare regională și al dezvoltării durabile.

Am efectuat o analiză multifactorială a competitivității regiunilor din România, prin construirea unui indice al competitivității regionale, care a agregat mai mulți indici parțiali standardizați (economic, social, tehnologic). Modelul de evaluare ne-a determinat să selectăm un set de indicatori pentru cei trei piloni, pe care îi agregăm, prin calcularea unei medii ponderate, într-un indice al competitivității regionale, în intenția de a captura o imagine mai clară a realității imediate în mod realist. Am calculat fiecare indice în parte, prin normalizarea statisticilor regionale prin raportarea acestora la media națională. În final, fiecare indice a fost agregat prin ponderarea sub-indicatorului compozit cu ponderile prezentate în model. Cercetarea relevă că indicele competitivității regionale înregistrează valori mai ridicate Regiunea București Ilfov, precum și în partea de vest a țării, în special în ceea ce privește indicatori precum ocuparea forței de muncă, producția industrială, investițiile și veniturile, în timp ce în partea de est a țării nivelul de competitivitate regională este mai scăzut. Identificăm, de asemenea, un model de tip centru-periferie a competitivității regionale, regiunile din centru fiind mai competitive decat cele situate la periferie. Putem concluziona că este evidențiată o structură regională de tip centru-periferie și accelerarea creșterii și dezvoltării economice de la Vest la Est, fenomen care s-a accentuat după aderarea României la UE. Indicatorii propuși pentru analiză i-am selectat pe baza relevanței ridicate pe care

apreciem că o au pentru dezvoltarea regională și pentru creșterea competitivității economice Studiind coeziunea economică și nivelul absorbției de fonduri europene am

concluzionat că sprijinirea realizării unei bune guvernări poate avea un impact pozitiv de o intensitate ridicată asupra capacităţii efective de atragere a fondurilor structural ți de coeziune. Astfel, dacă nivelul descentralizării este un factor care influenţează în mică măsură performanţa în domeniul atragerii de fonduri europene, mai mult creând condițiile unei bune implementări, atunci este posibil ca actul guvernării, și mai exact calitatea acestuia, să aibă o influenţă ridicată. În finalul tezei de doctorat, apreciind coeziunea economică, dezvoltarea regională și absorbţia fondurilor europene, am arătat că absorbţia fondurilor structurale şi de coeziune reprezintă una dintre priorităţile cele mai stingente ale administraţiei publice, pentru mediul de afaceri şi organizaţiile non-guvernamentale. Totodată am prezentat problemele principale apărute în absorbţia fondurilor europene din perioada 2007-2013. Am observant, de asemenea, că la nivelul Uniunii Europene, la cinci ani de la începerea actualului exerciţiu financiar, rata de absorbţie este de 27%, România fiind acum la nivelul mediei Uniunii Europene. România a făcut eforturi să recupereze întârzierile din anii anteriori.

Totuși, asemenea perioadei anterioare de programare, se perpetuează o absorbţie precară a fondurilor europene, care poate determina un nivel de dezvoltare redus, ducând, la nivel economic, social şi chiar politic la o serie de consecinţe negative. În acest sens am considerat oportună relevarea celor mai importante deficienţe de la nivelul administraţiei publice identificate în perioada de programare 2007-2013 şi care pot avea consecinţe şi în perioada 2014-2020. În concluzie, una dintre trăsăturile politicilor regionale la nivelul UE în ultimii ani este reorientarea lor spre îndeplinirea obiectivelor și priorităților strategice mai largi și pe termen mai lung, care sunt uneori mai mult sectoriale decât regionale. În cadrul politicii de coeziune a UE, așa-numita "alocare" a cheltuielilor programului în conformitate cu Strategia de la Lisabona a fost aplicată în perioada 2007-2013, cu succes mixt. Au fost introduse reguli mai stricte pentru "concentrarea tematică" a cheltuielilor pentru perioada 2014-2020, ceea ce a condus la o concentrare mai mare pe un număr limitat de obiective stabilite în strategia globală a UE 2020. Apreciem că politica regională nu trebuie redusă doar la o politică a stimulentelor financiare. Ea este o politică de organizare politico-administrativă, de reglementări şi chiar o politică a serviciilor transferate factorilor teritoriali, regionali, inclusiv întreprinderilor. Generalizarea ajutoarelor publice, realizată îndeosebi în țările europene dezvoltate, este un indiciu al creşterii teritorializării acestora şi reprezintă un factor favorbil pentru dezvoltarea echilibrată a tuturor zonelor unei țări. Pentru ca mijloacele de intervenție în teritoriu să fie eficiente, însă, este necesar ca acestea să fie orientate către transformarea în profunzime a caracteristicilor sau teritoriilor, respectiv către “calificarea” sau “recalificarea” teritoriului.