Introducere

Politica de coeziune a Uniunii Europene, integrată în tratate începând din 1986, şi-a fixat ca obiectiv să reducă diferenţa între nivelurile de dezvoltare ale diferitelor regiuni, pentru a consolida coeziunea economică şi socială.

Odată cu integrarea celor zece ţări noi în 2004, apoi a Bulgariei şi României în 2007, acest efort de armonizare a trebuit întărit. Principalii beneficiari ai Fondului au fost chemaţi să contribuie la dezvoltarea economică a noilor lor parteneri. În acelaşi timp, întreaga Uniune face faţă unor provocări rezultând dintr-o accelerare a restructurării economice ca urmare a globalizării, a deschiderii schimburilor, a efectelor revoluţiei tehnologice, a dezvoltării economiei cunoaşterii, a unei populaţii pe cale de îmbătrânire şi a unei creşteri a imigraţiei.

Pentru a răspunde acestor provocări diferite, s-a dovedit necesar, aşadar, un nou dispozitiv legislativ.

Pentru perioada 2007-2013, acesta este compus din următoarele elemente: • un regulament general. Defineşte regulile comune, aplicabile Fondului European de Dezvoltare Regională (FEDER), Fondului Social European (FSE) şi Fondului de Coeziune. Pe baza principiului gestionării împărţite între Uniune, statele membre şi regiuni, acest regulament prezintă un nou proces de derulare a programelor, precum şi norme noi pentru gestionarea financiară, controlul şi evaluarea proiectelor. Politica de coeziune este reorganizată în jurul a trei noi obiective prioritare: convergenţa, competitivitatea regională şi ocuparea forţei de muncă şi cooperarea teritorială europeană;

• un regulament pentru fiecare din sursele de finanţare [Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European, Fondul de Coeziune şi Instrumentul de asistenţă pentru preaderare;

• un regulament nou creează o autoritate transfrontalieră pentru a pune în practică programele de cooperare.

Pentru perioada 2007-2013, politicii de coeziune i-a fost atribuit un buget de 347 de miliarde de euro (exprimat în preţurile actuale), adică peste o treime din întregul buget european. Dar ea nu se rezumă la un simplu ajutor financiar. Miza este ameliorarea competitivităţii şi potenţialului de creştere la nivel local, regional şi naţional. Competitivitatea economiilor este de folos tuturor teritoriilor Uniunii, inclusiv regiunilor convergenţei.

1

Obiective şi reguli generale

Vechile obiective ale Fondurilor Structurale, precum şi iniţiativele comunitare din perioada 2000-2006 fac loc unei noi arhitecturi care simplifică sistemul.

• În 2007-2013, fondul de Coeziune nu mai funcţionează independent, ci face parte dinobiectivul convergenţă. Aceleaşi reguli de derulare a programelor şi de gestionare se aplicăcelor trei Fonduri.• Cele trei obiective noi integrează misiunile vechilor obiective 1, 2 şi 3, precum şi pe cele alevechilor iniţiative comunitare: Interreg III, equal şi urban II.• Interreg III este reluat sub obiectivul cooperare teritorială europeană.• Programele urban II şi equal sunt integrate obiectivelor convergenţă şi cooperare teritorială europeană.• Programul leader + şi fondul european de orientare şi garantare agricolă (feoga) sunt înlocuite cu fondul european agricol pentru Dezvoltare rurală (feaDr), Instrumentul fi nanciar de orientare a pescuitului (IfoP) devine fondul european pentru Pescuit (feP). feaDr şi feP au, de acum înainte, propriile lor baze legale şi nu mai fac parte din politica de coeziune.

2

Obiectiv convergenţă

Obiectivul convergenţă vizează să stimuleze creşterea şi ocuparea forţei de muncă în regiunile mai puţin dezvoltate. Pune accentul în special pe inovaţie şi societatea cunoaşterii, pe adaptabilitatea la schimbările economice şi sociale şi pe calitatea mediului şi efi cacitatea administrativă. Este fi nanţat de FEDER şi FSE, dar şi de Fondul de Coeziune şi vizează statele membre şi regiunile mai puţin dezvoltate.

Obiectiv competitivitate regională şi ocuparea forţei de muncă

Obiectivul competitivitate regională şi ocuparea forţei de muncă acoperă toate zonele Uniunii Europene care nu sunt eligibile pentru obiectivul convergenţă. Este menit să contribuie la consolidarea competitivităţii şi atractivităţii regiunilor, precum şi a ocupării forţei de muncă, anticipând schimbările economice şi sociale. Este fi nanţat de FEDER şi FSE.

Obiectiv cooperare teritorială europeană

Obiectivul cooperare teritorială europeană vizează consolidarea cooperării la nivelurile transfrontalier, transnaţional şi inter-regional. Acţionează în completarea celorlalte două obiective, întrucât regiunile eligibile sunt aceleaşi ca pentru convergenţă sau competitivitate regională şi ocuparea forţei de muncă. Este fi nanţat de FEDER. Vizează promovarea unor soluţii comune pentru autorităţile din diferite ţări, în domeniile dezvoltării urbane, rurale şi de coastă, dezvoltarea relaţiilor economice şi inter-relaţionarea întreprinderilor mici şi mijlocii (IMM). Cooperarea este axată pe cercetare, dezvoltare, societatea informaţiei, mediu, prevenirea riscurilor şi gestionarea integrată a apei.

Resurse financiare

Repartizare pe obiective

Resursele disponibile se ridică la 308,041 miliarde de euro (exprimate în preţurile din 2004) sau 347,410 miliarde de euro (exprimate în preţurile actuale):• 81,5% pentru obiectivul convergenţă;• 16% pentru obiectivul competitivitate regională şi ocuparea forţei de muncă;• 2,5% pentru obiectivul cooperare transfrontalieră europeană.

3

4

Repartizarea pe state membre

Comisia procedează la repartizări indicative anuale pe stat membru, în funcţie mai ales de următoarele criterii: populaţie eligibilă, prosperitate naţională şi regională, precum şi rata şomajului.

5

http://eufinantare.info/politica-coeziune.html

6

Capitolul I

ROMÂNIA ŞI UNIUNEA EUROPEANĂ

La 1 ianuarie 2007, România a devenit Stat Membru al Uniunii Europene. Calitatea de stat membru implică atât drepturi, cât şi obligaţii. Toate acestea derivă din tratatele şi legislaţia adoptate de Uniunea Europeană de la înfiinţare până în prezent, asemenea oricărui alt stat membru al Uniunii Europene.

Uniunea Europeană este rezultatul unui proces de cooperare şi integrare care a început în 1951 între şase state europene: Belgia, Germania, Franţa, Italia, Luxemburg şi Olanda. După şase valuri de aderări (1973: Danemarca, Irlanda şi Marea Britanie; 1981: Grecia; 1986: Spania şi Portugalia; 1995: Austria, Finlanda şi Suedia; 2004: Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Cehia, Slovacia, Slovenia şi Ungaria; 2007: România şi Bulgaria), UE are acum 27 State Membre.

România a fost una din primele ţări din Europa Centrală şi de Est care a iniţiat demersuri pe lângă CEE şi Comisia CE pentru dezvoltarea de relaţii comerciale încă din anii 70. Din� ianuarie 1974 România a beneficiat de Sistemul Generalizat de Preferinţe (SGP), după care a semnat o serie de acorduri cu Comunitatea pentru facilitarea schimburilor comerciale.

La 1 februarie 1993 a fost semnat Acordul European de Asociere între Uniunea Europeană şi Statele Membre, pe de o parte, şi România, pe de altă parte, acord care a intrat în vigoare în februarie 1995. În data de 22 iunie 1995 a fost înaintată cererea oficiala de aderare a României la Uniunea Europeană1.

Conform Acordului European, părţile îşi asumă o serie de obligaţii şi recunosc că o condiţie importantă a aderării la Comunitate o reprezintă armonizarea legislativă. România, ca şi celelalte state candidate la aderare, a depus eforturi pentru asigurarea compatibilitaţii legislaţiei naţionale cu acquis-ul comunitar, prin încheierea celor 31 de capitole de negociere. Fiecare capitol de negociere (cu exceptia capitolului 31) a acoperit un sector sau mai multe sectoare de activitate, cărora le-a corespuns o parte din acquis-ul ce a trebuit adoptat şi implementat de către România, pentru a deveni membru al Uniunii Europene.

Criterii de aderare Consiliul de la Copenhaga din anul 1993 a stabilit criteriile pe care fiecare ţară candidată trebuie să le îndeplinească pentru a putea deveni membră UE:

Instituţii stabile garantând democraţia, statul de drept, drepturile omului, respectul şi protectia minoritatilor;

Economie de piaţă viabilă, capabilă să facă faţă forţelor concurenţiale şi presiunii din Piaţa Internă;

Capacitatea de a-şi asuma obligaţiile de membru, în special de a subscrie obiectivelor uniunii politice, economice şi monetare.

1 Sursa: Centrul de Informare al Comisiei Europene în România şi Reprezentanţa CE în România

7

I.1.Scurt istoric al relaţilor dintre România şi Uniunea Europeană

1993- 1 februarie - România semnează Acordul European (Acordul european instituie o asociere între România, pe de o parte, şi Comunităţile Europene şi Statele Membre ale acestora, pe de alta parte);- Mai - se începe aplicarea prevederilor comerciale din Acordul European, prin intermediul unui Acord Interimar;

1995- 1 febuarie - intră în vigoare Acordul European;- Iunie - România depune cererea de aderare la Uniunea Europeană;

1997- Iulie - Comisia Europeană adoptă Agenda 2000, care include Opinia asupra cererii de aderare a României la Uniunea Europeană;

1998- Martie - Uniunea Europeană lansează, în mod oficial, procesul de extindere; - Noiembrie - Comisia Europeană publică primele Raporturi de Ţară privind procesul de aderare al României (şi al tuturor celorlalte ţări candidate) la Uniunea Europeană;

1999- Iunie - România adoptă Planul Naţional de Aderare la Uniunea Europeană;- Noiembrie - Comisia Europeană publică cel de-al doilea Raport de Ţară privind progresele României în procesul de aderare la Uniunea Europeană;- Decembrie - la Helsinki, Consiliul European decide începerea negocierilor cu şase ţări candidate, printre care şi România;

2000- Februarie - în cadrul reuniunii Consiliului UE pentru Afaceri Generale, dedicată lansării Conferinţei Interguvernamentale, are loc deschiderea oficială a negocierilor de aderare a României;- Martie - România adoptă Strategia Economică pe Termen Mediu (SETM) şi o prezintă în cadrul reuniunii Consiliului de Asociere România - Uniunea Europeană;- În primul semestru al anului (în timpul Preşedinţiei Portugheze a UE) se deschid spre negociere 5 capitole: Întreprinderi mici şi mijlocii (Cap 16), Ştiinţă şi cercetare (Cap 17), Educaţie şi formare profesională (Cap 18), Relaţii externe (Cap 26) şi Politica externă şi de securitate comună (Cap 27), care sunt şi închise provizoriu;- Mai - Guvernul României adoptă Programul Naţional de Aderare la Uniunea Europeană (actualizat), precum şi Planul de Acţiune şi Cadrul Macroeconomic, complementare SETM;- 24 octombrie - în timpul Preşedinţiei Franceze a UE - au fost deschise 2 capitole de negociere Statistică (Cap 12) şi Cultură şi audiovizual (Cap 20);- 8 noiembrie - se publică al treilea Raport de Ţară asupra progreselor înregistrate de România în pregătirea pentru aderare;

8

- 14 noiembrie - sunt deschise încă 2 noi capitole de negociere: Telecomunicaţii şi tehnologia informaţiei (cap. 19) şi Politica în domeniul concurenţei (cap. 6). Până la sfârşitul anului este închis un singur capitol - Statistica;- Decembrie - Consiliul European de la Nisa adoptă poziţia comună a Uniunii Europene privind reformele instituţionale necesare extinderii. Consiliul evidentiază că, odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Nisa şi cu reforma instituţională aferentă, Uniunea Europeană va putea primi ca noi state membre acelea dintre ţările candidate care vor fi pregătite la sfârşitul anului 2002

2001- Ianuarie - iunie: în timpul Preşedinţiei suedeze a UE sunt deschise spre negociere 5 noi capitole: Dreptul societăţilor comerciale (Cap 5); Pescuitul (Cap 8); Uniunea vamală (Cap 25); Libera circulaţie a capitalului (Cap 4) şi Politica în domeniul transporturilor (Cap 25). Un singur capitol este inchis pe durata acestei presedintii: Pescuitul;- 13 noiembrie - al patrulea Raport de Ţară este publicat;- noiembrie - Comisie prezintă o ediţie revizuită a Parteneriatului pentru Aderare cu România; - 14-15 decembrie - Consiliul European de la Laeken nominalizează, pentru prima dată, ţările candidate susceptibile să încheie negocierile de aderare până la sfârşitul anului 2002. Zece dintre ţările candidate sunt nominalizate, cu excepţia României şi Bulgariei;- iunie - decembrie (în timpul Preşedinţiei Belgiene a UE) - alte trei capitole sunt deschise: Cap 10 - Impozitare, Cap 13 - Politici sociale şi de ocupare a forţei de muncă şi Cap 23 - Protecţia consumatorilor şi a sănătăţii. Două capitole sunt închise: Cap 5 - Dreptul societăţilor comerciale şi Cap 23 - Protecţia consumatorilor şi a sănătăţii;- Decembrie - numărul capitolelor de negociere închise de către România ajunge la 9;

2002- ianuarie - mai (în timpul Preşedintiei Spaniole a UE) - sunt dechise 9 capitole: Cap 1 - Libera circulaţie a mărfurilor, Cap 2 - Libera circulaţie a persoanelor, Cap 11 - Uniunea Economică şi Monetară, Cap 14 - Energie, Cap 21 - Politica regională şi de coordonare a instrumentelor structurale, Cap 22 - Protecţia mediului, Cap 24 - Justiţie şi afaceri interne, Cap 28 - Control financiar şi Cap 30 - Instituţii. Trei capitole sunt închise: Cap 13 - Politica socială şi de ocupare a forţei de muncă, Cap 11 - Uniunea Economică şi Monetară şi Cap 30 - Instituţii;- 9 octombrie - Comisia Europeană publică al cincilea Raport de Ţară;- 13 noiembrie - Comisia adoptă câte o "Foaie de parcurs" pentru România şi Bulgaria;- 20 noiembrie - Parlamentul European ia în considerare data de 1 ianuarie 2007 ca data ţintă pentru aderarea României la Uniunea Europeană;- 12 - 13 decembrie - Consiliul European de la Copenhaga decide asupra aderării a 10 noi state membre şi adoptă foile de parcurs pentru România şi Bulgaria;- iunie - decembrie (în timpul Preşedintiei Daneze a UE) - sunt deschise ultimele 4 capitole de negociere: Cap 15 - Politica industrială, Cap 7 - Agricultură, Cap 3 - Libera circulaţie a serviciilor şi Cap 29 - Prevederi financiar-bugetare. Tot în cursul acestei preşedinţii sunt închise 4 capitole: Cap 15 - Politica industrială, Cap 19 - Telecomunicaţii şi tehnologia informaţiei, Cap 20 - Cultură şi audiovizual şi Cap 25 - Uniunea vamală;

9

2003- 26 martie - Comisia Europeanăa prezintă ediţia revizuită a Parteneriatului de Aderare cu România;- ianuarie - mai (în timpul Preşedinţiei Elene a UE) - sunt închise trei capitole: Cap 1 - Libera circulaţie a mărfurilor, Cap 4 - Libera circulaţie a capitalurilor şi Cap 10 - Impozitarea;- 5 noiembrie - este dat publicităţii Raportul de Ţară privind progresele României în procesul de aderare;- iunie - decembrie (în timpul Preşedintiei Italiene a UE) - sunt închise încă trei capitole: Cap 2 - Libera circulaţie a persoanelor, Cap 9 - Politica în domeniul transporturilor şi Cap 28 - Control financiar;- decembrie - din cele 30 de capitole, 22 sunt închise provizoriu.

2004- ianuarie-iunie - (în timpul Preşedinţiei Irlandeze a UE) alte trei capitole de negociere au fost închise: Cap 7 - Agricultura, Cap 14 - Energie şi Cap 29 - Prevederi financiare şi bugetare.- 30 iunie - la finalul Preşedinţiei Irlandeze a UE, 25 din 30 de capitole de negociere au fost închise.- 17 decembrie - la Consiliul European de la Bruxelles, România a primit confirmarea politică a încheierii negocierilor de aderare la Uniunea Europeană. României i se recomandă să continue reformele şi să implementeze angajamentele referitoare la acquis-ul comunitar, în special în domeniile: Justiţie şi afaceri interne, Concurenţa şi Mediu. Uniunea Europeană va continua monitorizarea pregătirilor de aderare şi consideră că România va fi capabilă să-şi asume obligaţiile de membru de la 1 ianuarie 2007. De asemenea, Consiliul European recomandă semnarea Tratatului de aderare comun pentru România şi Bulgaria în aprilie 2005, după primirea avizului Parlamentului European, şi aderarea efectivă la 1 ianuarie 2007.

2005- 13 aprilie, Parlamentul European dă undă verde aderării României şi Bulgariei la Uniunea Europeană- 25 aprilie, în cadrul unei ceremonii oficiale, desfăşurate la Abatia de Neumunster din Luxemburg, Preşedintele României, Traian Basescu, semneazâ Tratatul de Aderare la Uniunea Europeană2.

2007- România devine Stat Membru al Uniunii Europene Tratatul de aderare prevede ca, dacă exista deficienţe grave în transpunerea şi punerea în aplicare a acquis-ului în domeniile economic, piaţa internă şi, respectiv, justitie şi afaceri interne, pot fi adoptate măsuri de salvgardare într-un termen de până la trei ani de la data aderării.

Aderarea României a fost însoţită şi de o serie de măsuri de acompaniere specifice, instituite pentru a preveni sau pentru a remedia deficientele în domeniile siguranţei alimentelor, fondurilor agricole, reformei sistemului judiciar şi luptei împotriva corupţiei.

2 http://eur-lex.europa.eu/JOHtml.do?uri=OJ:L:2005:157:SOM:RO:HTML

10

Pentru ultimele două componente a fost stabilit un mecanism de cooperare şi verificare cu scopul de a îmbunătăţi funcţionarea sistemului legislativ, administrativ şi judiciar şi de a remedia deficientele grave în lupta împotriva corupţiei.

11

I.2. PLANUL NAŢIONAL DE DEZVOLTARE A ROMÂNIEI

2007-2013

Planul Naţional de Dezvoltare (PND) este un concept specific politicii europene de coeziune economică şi socială (Cohesion Policy), menit să ofere o concepţie coerentă şi stabilă privind dezvoltarea statelor membre ale Uniunii Europene, transpusă în priorităţi de dezvoltare, programe, proiecte, în concordanţă cu principiul programării fondurilor structurale. În contextul aderării României la UE în anul 2007, PND are rolul major de a alinia politica naţională de dezvoltare la priorităţile comunitare de dezvoltare, prin promovarea măsurilor considerate stimuli de dezvoltare socio-economică durabilă la nivel european.

PND 2007-2013 reprezintă documentul de planificare strategică şi programare financiară multianuală, aprobat de Guvern şi elaborat într-un larg parteneriat, care va orienta dezvoltarea socio-economică a României în conformitate cu Politica de Coeziune a Uniunii Europene.

În accepţiunea politicii de coeziune, PND reprezintă un instrument de prioritizare a investiţiilor publice pentru dezvoltare, orientat în principal asupra priorităţilor şi obiectivelor compatibile cu domeniile de intervenţie a Fondurilor Structurale şi de Coeziune. În acest context, se impune sublinierea caracterului specific al PND 2007-2013, care nu substituie o Strategie Naţională de Dezvoltare Economică, ci reprezintă una dintre componentele majore ale acesteia. PND 2007-2013 fundamentează, între altele, priorităţile şi obiectivele strategice de dezvoltare ce vor fi negociate cu Comisia Europeană în vederea finanţării din Fondurile Structurale şi de Coeziune în perioada 2007-2013.

PND reprezintă documentul pe baza căruia vor fi elaborate Cadrul Strategic Naţional de Referinţă 2007-2013 (CSNR)3, reprezentând strategia convenită cu Comisia Europeană pentru utilizarea instrumentelor structurale, precum şi Programele Operaţionale prin care se vor implementa aceste fonduri. În acest sens, redactarea PND s-a desfăşurat în paralel cu cea a Programelor Operaţionale pentru implementarea Fondurilor Structurale şi de Coeziune, asigurându-se astfel coerenţa între aceste documente.

Elaborarea PND 2007-2013 s-a realizat conform prevederilor HG nr. 1115/2004 privind elaborarea în parteneriat a Planului Naţional de Dezvoltare, care stabileşte principiile metodologice, cadrul de lucru inter–instituţional şi mecanismele de consultare partenerială.

3 Conform viitorului acquis privind fondurile structurale şi de coeziune, Cadrul Strategic Naţional de Referinţă (CSNR) este documentul de programare care stabileşte domeniile strategice de intervenţie ale instrumentelor structurale în fiecare stat membru şi care se negociază cu Comisia Europeană. Programele Operaţionale de implementare a acestor fonduri derivă din CSNR.

12

Din punct de vedere al conţinutului, PND 2007-2013 cuprinde următoarele secţiuni principale:

I. Analiza situaţiei curente

II. Analiza SWOT

III. Strategia de dezvoltare

IV. Programarea financiară

V. Implementarea

VI. Parteneriatul

I.2.1. Analiza situaţiei curente

Capitolul „Analiza situaţiei curente” cuprinde o descriere cuantificată a situaţiei socio-economice actuale privind disparităţile interne şi decalajele faţă de Uniunea Europeană, dar şi potenţialul de dezvoltare. Această descriere include o analiză de ansamblu a situaţiei socio-economice (privire geografică de ansamblu, analiza situaţiei demografice şi a situaţiei macroeconomice, inclusiv perspectivele macroeconomice 2007-2013), precum şi analizele socio-economice sectoriale şi regionale.

La nivel sectorial, analiza socio-economică abordează sectorul productiv din punct de vedere al competitivităţii (industria prelucrătoare, domeniul cercetării-dezvoltării şi al inovării, sectorul IMM şi turismul), infrastructura (atât infrastructura de transport, cât şi cea energetică şi de mediu), agricultura, dezvoltarea rurală şi pescuitul, precum şi domeniul resurselor umane dintr-o amplă perspectivă: descrierea sistemului educaţional şi de formare profesională, descrierea pieţei muncii şi a situaţiei ocupării, situaţia privind incluziunea socială (situaţia actuală a grupurilor dezavantajate pe piaţa muncii, situaţia generală în domeniul asistenţei sociale, evaluarea situaţiei privind egalitatea de şanse dintre femei şi bărbaţi din perspectiva oportunităţilor de pe piaţa muncii, inclusiv a constrângerilor existente), prezentarea situaţiei în domeniul sanitar şi a stării de sănătate a populaţiei.

La nivel regional, analiza socio-economică a PND 2007-2013 prezintă disparităţile regionale în dezvoltarea economică, din perspectiva gradului de ocupare a populaţiei, a dezvoltării antreprenoriale şi accesului la infrastructura de transport, a diferenţelor privind infrastructura socială şi infrastructura în domeniul turismului, precum şi a disparităţilor în dezvoltarea urbană a regiunilor.

Analiza socio-economică a PND 2007-2013 cuprinde de asemenea descrierea situaţiei în domeniul cooperării teritoriale europene (relaţia României cu statele vecine, dar şi participarea regiunilor României în cadrul programelor de cooperare între diferitele regiuni europene) şi o analiză asupra capacităţii administrative a ţării, care abordează sistemul administraţiei publice, sistemul judiciar şi domeniul ordinii publice. Ultimul capitol al Analizei socio-economice

13

abordează situaţia dezvoltării spaţiale, din punctul de vedere al amenajării teritoriului şi al cadrului definitor pentru dezvoltarea teritorială a României.

I.2.2. Analiza SWOT

Analiza SWOT a PND 2007-2013 evidenţiază punctele tari, punctele slabe, oportunităţile şi riscurile identificate în capitolul de analiză a situaţiei curente.

I.2.3. Strategia de dezvoltare

Strategia de dezvoltare a PND 2007-2013 este o reflectare a nevoilor de dezvoltare a României, în vederea reducerii cât mai rapide a decalajelor existente faţă de UE. Strategia PND 2007-2013 se axează atât pe orientările strategice comunitare privind coeziunea, cât şi pe priorităţile Agendei Lisabona şi obiectivele de la Göteborg, respectiv creşterea competitivităţii, ocuparea deplină şi protecţia durabilă a mediului.

România se afla în anul 2004, din punct de vedere al PIB / locuitor4, la cca. 31% din media UE. Având în vedere acest decalaj considerabil faţă de nivelul mediu de dezvoltare din Uniune, precum şi rolul PND de instrument dedicat reducerii acestor disparităţi, a fost stabilit Obiectivul Global al PND 2007-2013: „Reducerea cât mai rapidă a disparităţilor de dezvoltare socio-economică între România şi Statele Membre ale Uniunii Europene”. Conform estimărilor realizate, România ar putea recupera până în anul 2013 cca. 10 puncte procentuale din decalajul general faţă de UE, ajungând la cca. 41% din media UE.

Obiectivul global se sprijină pe trei obiective specifice:

• Creşterea competitivităţii pe termen lung a economiei româneşti

• Dezvoltarea la standarde europene a infrastructurii de bază

• Perfecţionarea şi utilizarea mai eficientă a capitalului uman autohton

4 În cadrul politicii de coeziune, se consideră că acest indicator este expresia cea mai generală a nivelului de dezvoltare a unui stat / regiuni. Cu ajutorul său se comensurează disparităţile de dezvoltare în cadrul UE.

14

În vederea atingerii obiectivului global şi a obiectivelor specifice şi pornind de la aspectele identificate în etapa de analiză socio-economică, au fost formulate şase priorităţi naţionale de dezvoltare pentru perioada 2007-2013 :

1. Creşterea competitivităţii economice şi dezvoltarea economiei bazate pe cunoaştere

2. Dezvoltarea şi modernizarea infrastructurii de transport

3. Protejarea şi îmbunătăţirea calităţii mediului

4. Dezvoltarea resurselor umane, promovarea ocupării şi incluziunii sociale şi întărirea capacităţii administrative

5. Dezvoltarea economiei rurale şi creşterea productivităţii în sectorul agricol

6. Diminuarea disparităţilor de dezvoltare între regiunile ţării

Stabilirea unui număr limitat de priorităţi este de natură să asigure concentrarea resurselor disponibile pe realizarea acelor obiective şi măsuri cu impact maxim asupra reducerii decalajelor faţă de Uniunea Europeană şi a disparităţilor interne. Trebuie precizat, însă, că în interiorul acestor priorităţi sunt abordate numeroase domenii / sectoare de intervenţie specifice, cum ar fi educaţia, sănătatea, energia, sectorul comunicaţii şi IT, prevenirea riscurilor naturale etc. Pe baza domeniilor acoperite de priorităţile sus formulate, autorităţile române şi Comisia Europeană au stabilit, în cadrul negocierilor la Capitolul 21, viitoarele Programe Operaţionale prin intermediul cărora se vor gestiona Fondurile Structurale şi de Coeziune.

15

I.2.4.Priorităţile naţionale de dezvoltare

Creşterea competitivităţii economice şi dezvoltarea economiei bazate pe cunoaştere

În condiţiile decalajelor importante de competitivitate pe care România le prezintă în raport cu statele membre UE, obiectivul strategic general stabilit în cadrul acestei priorităţi este creşterea productivităţii întreprinderilor româneşti pentru reducerea decalajelor faţă de productivitatea medie la nivelul Uniunii. Se urmăreşte generarea până în anul 2015 a unei creşteri medii a productivităţii de cca. 5,5% anual, permiţând României să atingă un nivel de aproximativ 55% din media UE. Realizarea acestui obiectiv este avută în vedere prin următoarele sub-priorităţi:

1.1. Creşterea competitivităţii prin îmbunătăţirea accesului pe piaţă al întreprinderilor, în special al IMM-urilor, care se va realiza prin susţinerea investiţiilor productive (utilaje şi tehnologii noi), susţinerea certificării întreprinderilor şi a produselor, crearea unui mediu favorabil finanţării afacerilor, dezvoltarea infrastructurii de afaceri (incubatoare, centre de afaceri, clustere emergente), sprijinirea eforturilor de internaţionalizare a întreprinderilor, precum şi prin promovarea potenţialului turistic românesc.

1.2. Dezvoltarea economiei bazate pe cunoaştere prin promovarea cercetării şi inovării şi accelerarea dezvoltării societăţii informaţionale, ce presupune inclusiv dezvoltarea şi eficientizarea serviciilor publice electronice moderne (e-Guvernare, e-Educaţie şi e-Sănătate)

1.3. Îmbunătăţirea eficienţei energetice şi valorificarea resurselor regenerabile de energie prin investiţii destinate reducerii intensităţii energetice şi îmbunătăţirii eficientei energetice, precum şi prin valorificarea resurselor regenerabile.

Dezvoltarea şi modernizarea infrastructurii de transport

Obiectivul general al strategiei în domeniul transporturilor îl reprezintă asigurarea unei infrastructuri de transport extinse, moderne şi durabile, precum şi a tuturor celorlalte condiţii privind dezvoltarea sustenabilă a economiei şi îmbunătăţirea calităţii vieţii, astfel încât volumul activităţii de transport în PIB să crească de la 3,6 miliarde euro (în prezent) la minimum 7,0 miliarde euro până în 2015.

Pentru atingerea acestui obiectiv, strategia dezvoltării şi modernizării infrastructurii de transport se va realiza prin intermediul următoarelor sub-priorităţi:

2.1. Modernizarea şi dezvoltarea infrastructurii de transport trans-europene şi a reţelelor de legătură, prin modernizarea şi construcţia de infrastructuri rutiere, feroviare, navale şi aeroportuare trans-europene şi modernizarea şi construcţia reţelelor de legătură la TEN-T. În

16

acest sens, este de menţionat că o atenţie deosebită va fi acordată dezvoltării de proiecte pe coridorul paneuropean IV.

2.2. Modernizarea şi dezvoltarea infrastructurii de transport de interes naţional şi îmbunătăţirea serviciilor aferente, prin modernizarea şi construcţia de infrastructuri rutiere, feroviare (inclusiv serviciile aferente) şi navale.

2.3. Dezvoltarea durabilă a sectorului transporturi, prin promovarea intermodalităţii, îmbunătăţirea siguranţei traficului pe toate modurile de transport, reducerea impactului lucrărilor şi activităţilor de transport asupra mediului înconjurător şi punerea în siguranţă a infrastructurii de transport.

Protecţia şi îmbunătăţirea calităţii mediului

Obiectivul strategic general al acestei priorităţi din PND îl reprezintă protejarea şi îmbunătăţirea calităţii mediului, în conformitate cu nevoile economice şi sociale ale României, conducând astfel la îmbunătăţirea semnificativă a calităţii vieţii prin încurajarea dezvoltării durabile. Acest obiectiv va fi realizat prin promovarea sub-priorităţilor de mai jos, urmărindu-se, totodată, şi îndeplinirea angajamentelor asumate de România în cadrul negocierilor de aderare la UE la Capitolul 22 „Protecţia mediului”:

3.1. Îmbunătăţirea standardelor de viaţă prin asigurarea serviciilor de utilităţi publice la standardele de calitate şi cantitate cerute, în sectoarele de apă şi deşeuri, prin dezvoltarea sistemelor de infrastructură de apă şi apă uzată în localităţile vizate şi crearea/consolidarea companiilor regionale de profil, şi prin dezvoltarea sistemelor integrate de management al deşeurilor (colectare, transport, tratare/eliminare a deşeurilor în localităţile vizate; închiderea depozitelor neconforme).

3.2. Îmbunătăţirea sistemelor sectoriale de management de mediu, cu accent pe: dezvoltarea sistemelor specifice de management al apei şi deşeurilor, a celor de management al resurselor naturale (conservarea diversităţii biologice, reconstrucţia ecologică a sistemelor deteriorate, prevenirea şi intervenţia în cazul riscurilor naturale – în special inundaţii), precum şi pe îmbunătăţirea infrastructurii de protecţie a aerului.

Dezvoltarea resurselor umane, promovarea ocupării şi incluziunii sociale şi întărirea capacităţii administrative

Fiind unanim recunoscut faptul că resursele umane reprezintă motorul societăţii bazate pe cunoaştere, obiectivul strategic general al priorităţii îl constituie dezvoltarea capitalului uman şi creşterea competitivităţii acestuia pe piaţa muncii, prin asigurarea oportunităţilor egale de învăţare pe tot parcursul vieţii şi dezvoltarea unei pieţe a muncii moderne, flexibile şi inclusive care să conducă, până în 2015, la integrarea durabilă pe piaţa muncii a 900.000 persoane.

17

Măsurile şi acţiunile avute în vedere la această prioritate pot fi grupate în cadrul a patru sub-priorităţi, după cum urmează:

4.1. Dezvoltarea capitalului uman. Investiţiile realizate în cadrul acestei sub-priorităţi vor viza: sistemul de educaţie iniţială (prin promovarea de reforme în contextul învăţării pe tot parcursul vieţii), diseminatorii de învăţare (resursele umane din educaţie), conţinutul învăţării (diversificarea şi asigurarea calităţii ofertelor de educaţie şi formare iniţială şi continuă) şi sistemul de formare profesională continuă.

4.2. Promovarea ocupării depline. Principalele măsuri avute în vedere în cadrul acestei sub-priorităţi vizează: creşterea adaptabilităţii forţei de muncă şi a întreprinderilor; dezvoltarea iniţiativelor pentru partenerii sociali; îmbunătăţirea tranziţiei de la şcoală la locul de muncă şi promovarea culturii antreprenoriale în educaţie şi formare, identificarea şi valorificarea tuturor oportunităţilor de integrare pe piaţa muncii; modernizarea şi întărirea capacităţii administrative a serviciului public de ocupare.

4.3. Promovarea incluziunii sociale. Principalele domenii de intervenţie avute în vedere în cadrul sub-priorităţii sunt: integrarea pe piaţa muncii şi combaterea discriminării, îmbunătăţirea accesului şi participării la educaţie iniţială şi continuă pentru grupurile vulnerabile, promovarea egalităţii de gen şi combaterea excluziunii sociale a femeilor, dezvoltarea unui sistem eficient de servicii sociale destinate reducerii riscului de marginalizare şi excluziune socială, iniţiative transnaţionale în educaţia inclusivă şi iniţiative transnaţionale pe piaţa muncii.

4.4 Dezvoltarea capacităţii administrative şi a bunei guvernări. Această sub-prioritate are scopul de a promova şi susţine crearea la nivel central şi local a unei administraţii publice care să devină un important factor de competitivitate, dezvoltare, progres şi coeziune. De asemenea, vor fi vizate cu prioritate alte două segmente importante în procesul de întărire a capacităţii administrative: justiţia şi ordinea şi siguranţa publică.

Dezvoltarea economiei rurale şi creşterea productivităţii în sectorul agricol

Obiectivul strategic general al acestei priorităţi vizează dezvoltarea unei agriculturi competitive bazată pe cunoaştere şi iniţiativă privată, precum şi protejarea patrimoniului natural cultural şi istoric al zonelor rurale din România.

Sub-priorităţile identificate în vederea realizării obiectivului definit sunt următoarele:

5.1. Creşterea competitivităţii economiei agro-alimentare şi silvice prin adaptarea ofertei la cerinţele pieţei, în cadrul căreia va fi acordat sprijin financiar cu precădere pentru modernizarea fermelor şi îmbunătăţirea capitalului uman din agricultură (măsuri de consultanţă şi sprijinire a tinerilor fermieri, măsuri de încurajare a asocierii producătorilor), precum şi pentru îmbunătăţirea calităţii produselor.

5.2..Creşterea standardelor de viaţă în zonele rurale prin diversificarea activităţilor rurale: stimularea activităţilor non-agricole, promovarea agro-turismului precum şi dezvoltarea de micro-intreprinderi în amontele si avalul producţiei agricole, toate acestea în contextul unor servicii de bază de bună calitate.

18

5.3. Dezvoltarea economică durabilă a fermelor şi a exploataţiilor forestiere, vizează implementarea unor acţiuni ce privesc utilizarea durabilă a terenului agricol şi forestier, materializate în acordarea de plăţi pentru agro-mediu si bunăstarea animalelor, plăţi compensatorii pentru terenurile cu handicap natural, precum şi prime de împădurire, dar şi în realizarea unor acţiuni de prevenire a calamităţilor naturale.

5.4. Promovarea iniţiativelor de tip „LEADER”, prin care se va urmări stimularea iniţiativelor locale care să permită creşterea capacităţii comunităţilor rurale de a dezvolta iniţiative de afaceri pe baza de parteneriat.

5.5. Asigurarea pescuitului durabil şi dezvoltarea acvaculturii, în cadrul căreia se au în vedere dezvoltarea acvaculturii şi pescuitului în apele interioare, a procesării şi marketingului produselor pescăreşti, modernizarea flotei de pescuit, precum şi dezvoltarea durabilă a zonelor de pescuit costiere.

Diminuarea disparităţilor de dezvoltare între regiunile ţării

Obiectivul general îl reprezintă creşterea economică mai accelerată a regiunilor slab dezvoltate, în vederea diminuării disparităţilor de dezvoltare interregionale şi intraregionale.

Operaţionalizarea priorităţii PND privind dezvoltarea echilibrată a tuturor regiunilor ţării se va realiza printr-o abordare integrată, bazată pe o combinare a investiţiilor publice în infrastructura locală, politici active de stimulare a activităţilor de afaceri şi sprijinirea valorificării resurselor locale, pe următoarele sub-priorităţi:

6.1. Îmbunătăţirea infrastructurii publice regionale şi locale: creşterea competitivităţii regiunilor ca locaţii pentru afaceri prin îmbunătăţirea infrastructurii de transport, a infrastructurii de sănătate, servicii sociale şi educaţie, precum şi a infrastructurii de siguranţă publică pentru situaţii de urgenţă, dezastre naturale şi tehnologice.

6.2. Consolidarea mediului de afaceri regional şi local: dezvoltarea infrastructurii de afaceri şi sprijinirea activităţilor locale de afaceri cu caracter inovativ, favorizând şi crearea unor necesare conexiuni între activităţile productive şi cele de cercetare-dezvoltare-inovare.

6.3. Dezvoltarea turismului regional şi local: creşterea gradului de atractivitate turistică a regiunilor prin crearea unei infrastructuri adecvate şi îmbunătăţirea serviciilor specifice, dezvoltarea de forme alternative de turism, protecţia şi promovarea patrimoniului natural şi cultural la nivel local şi regional.

6.4. Dezvoltare urbană durabilă: regenerarea zonelor urbane afectate de restructurarea industrială sau care se confruntă cu grave probleme socio-economice, precum şi consolidarea reţelei de centre urbane cu potenţial de dezvoltare pentru a le permite să acţioneze ca motoare ale creşterii economice regionale).

6.5. Cooperarea teritorială europeană. Această sub-prioritate se încadrează în noul Obiectiv de intervenţie din cadrul Politicii de Coeziune pentru perioada 2007-2013, „Cooperare teritorială europeană”, dedicat integrării armonioase şi echilibrate a întregului teritoriu al UE,

19

prin sprijinirea cooperării între diferitele sale entităţi teritoriale la nivel transfrontalier, transnaţional şi interregional, în probleme de importanţă comunitară. Sub-prioritatea va fi realizată prin promovarea de acţiuni în domeniul cooperării transfrontaliere, transnaţionale şi interregionale, în vederea integrării socio-economice a zonelor de graniţă şi creşterii atractivităţii şi accesibilităţii regiunilor României în cadrul teritoriului european.

I.2.5. Programarea financiară

Strategia PND, axată pe priorităţile şi obiectivele compatibile cu domeniile de intervenţie a Fondurilor Structurale şi de Coeziune, va fi finanţată din surse multiple. Aşa cum s-a menţionat anterior, PND 2007-2013 reprezintă un instrument de prioritizare a investiţiilor publice pentru dezvoltare, asigurând fundamentarea generală a direcţiilor de alocare a fondurilor publice pentru investiţii cu impact semnificativ asupra dezvoltării economice şi sociale, din surse interne (buget de stat, bugete locale, etc.) sau externe instrumentele structurale ale UE5, fondurile UE de tip structural pentru agricultură, dezvoltare rurală şi pescuit, credite externe, etc.). Programarea financiară a PND a urmărit realizarea un tablou general realist al surselor de finanţare a dezvoltării ce ar trebui utilizate în perioada 2007-2013 pentru creşterea convergenţei cu UE, conducând la o sumă estimativă globală de cca. 58,7 miliarde Euro, repartizată astfel pe cele 6 priorităţi naţionale de dezvoltare ale PND:

5 Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European, Fondul de Coeziune

20

I.2.6. Programarea financiară globală a PND 2007-2013

- mil. Euro -

Priorităţi

PND 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 Total

P1. Competitivitate 651,48 620,72 793,14 882,76 842,95 761,25 682,12

5.234,43

P2. Infrastructura de transport

2.094,99

2.517,48

2.465,25

2.071,29

1.819,84

1.832,20

1.853,75

14.654,79

P3. Mediu 753,18 898,70

1.099,11

1.160,45

1.069,54 810,78 806,23

6.597,98

P4. Resurse umane 711,65 912,51

1.297,08

1.317,59

1.313,22

1.115,85 940,72

7.608,60

P5. Dezvoltare rurală

1.585,56

1.757,72

2.200,96

2.335,49

2.395,08

2.445,15

2.517,37

15.237,32

P6. Dezvoltare regională

1.294,79

1.280,99

1.397,96

1.336,37

1.342,35

1.344,55

1.342,97

9.339,98

Total 7.091,6

5 7.988,1

2 9.253,5

0 9.103,9

5 8.782,9

8 8.309,7

8 8.143,1

6 58.673,

10

21

Structura pe surse de finanţare a PND 2007-2013 se prezintă după cum urmează:

- Fondurile comunitare - 43%. Trebuie precizat că repartizarea definitivă a acestora pe cele şase priorităţi de dezvoltare nu se decide prin PND, ci în urma negocierilor cu Comisia Europeană în cursul anului 2006.

- Surse publice naţionale (centrale şi locale, inclusiv credite IFI) - 48%

- Surse private (cofinanţări private aferente fondurilor comunitare) - 9%

Având în vedere rolul central al fondurilor comunitare în implementarea PND 2007-2013 şi faptul că negocierile cu Comisia Europeană privind alocările detaliate ale acestor fonduri pe diverse domenii, care vor avea loc pe parcursul anului 2006, ar putea aduce modificări în distribuţia pe priorităţi propusă, se impune ca în a doua parte a anului 2006 să fie analizată necesitatea actualizării unor elemente ale PND, în vederea asigurării conformităţii depline cu alocările financiare disponibile în perioada 2007-2013.

I.2.7. Implementarea

Implementarea prevederilor PND 2007-2013 conform strategiei stabilite şi în condiţii de eficienţă, rigurozitate, transparenţă şi corectitudine financiară, presupune eforturi însemnate din partea instituţiilor publice şi a beneficiarilor.

Trebuie subliniat rolul PND de orientare şi coordonare a marilor programe de investiţii pentru dezvoltare. Investiţiile ce vor fi efectuate în baza prevederilor PND nu vor fi, însă, gestionate în mod direct prin intermediul PND, ci conform regulilor specifice diverselor surse de finanţare a acestor investiţii. Mecanismele de implementare ale PND sunt, prin urmare, o sumă a acestor reguli de implementare a documentelor de programare pentru fondurile europene, a programelor naţionale şi locale de investiţii bugetare, a finanţărilor rambursabile acordate de instituţiile financiare internaţionale etc.

În România, sistemul instituţional de programare şi implementare a Fondurilor Structurale şi de Coeziune este în plin proces de construcţie, pornind de la prevederile Documentului Complementar de Poziţie la Capitolul 21 „Politica regională şi coordonarea instrumentelor structurale”.

22

Ministerul Finanţelor Publice îndeplineşte, prin Autoritatea de Management pentru Cadrul de Sprijin Comunitar, rolul de coordonator naţional al sistemului instituţional, legislativ şi procedural de programare şi implementare a instrumentelor structurale. De asemenea, în cadrul MFP se constituie Autoritatea de Certificare şi Autoritatea de Plată (organismul competent pentru efectuarea plăţilor) pentru toate cele trei instrumente structurale.

Programele Operaţionale 2007-2013

Program Operaţional

Autoritate de Management Organisme Intermediare Fond

Creşterea competitivităţii economice

Ministerul Economiei şi Comerţului

- Agenţia Naţională pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii şi Cooperaţie

- Ministerul Educaţiei şi Cercetării – Departamentul de Cercetare

- Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei

- Ministerul Economiei şi Comerţului – Departamentul Energie

- Autoritatea Naţională de Turism

FEDR

Infrastructura de transport

Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului

- FEDR + FC

Protecţia mediului Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor

Agenţiile Regionale de Protecţie a Mediului

FEDR + FC

Dezvoltarea regională

Ministerul Integrării Europene

Agenţiile de Dezvoltare Regională FEDR

Dezvoltarea resurselor umane

Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei

- Agenţia Naţională de Ocupare a Forţei de Muncă

- Ministerul Educaţiei şi Cercetării – Departamentul de Educaţie

FSE

Dezvoltarea capacităţii administrative

Ministerul Administraţiei şi Internelor

Urmează să fie desemnate FSE

Asistenţa tehnică Ministerul Finanţelor Publice - FEDR

Cooperarea

transfrontalieră 5Ministerul Integrării Europene

(cu excepţia graniţei RO-HU)

-

FEDR

23

I.2.8. Parteneriatul

În conformitate cu principiul european al parteneriatului, în procesul de elaborare a PND 2007-2013, pe lângă autorităţile publice au fost consultaţi şi parteneri neguvernamentali reprezentativi: organisme regionale, sindicate, patronate, instituţii de cercetare şi învăţământ superior, organizaţii neguvernamentale etc. Consultările parteneriale au avut loc în cadrul structurilor parteneriale constituite pentru elaborarea PND conform HG nr. 1115/2004 privind elaborarea în parteneriat a Planului Naţional de Dezvoltare.

Documentele Consultative pentru PND 2007-2013 au fost dezbătute şi avizate în cadrul Comitetului Interinstituţional pentru elaborarea PND (CIP), structura partenerială la nivel naţional formată din reprezentanţi la nivel de decizie ai ministerelor, altor instituţii publice centrale, Agenţiilor pentru Dezvoltare Regională (ADR), institutelor de cercetare şi instituţiilor de învăţământ superior, precum şi din reprezentanţi ai partenerilor economici şi sociali.

Informarea şi promovarea privind Planul Naţional de Dezvoltare şi Fondurile Structurale şi de Coeziune (inclusiv diseminarea informaţiei pe Internet) a reprezentat de asemenea o componentă fundamentală în cadrul procesului de elaborare a PND 2007-2013.

24

Capitolul II

POLITICA DE COEZIUNE ECONOMICĂ ŞI SOCIALĂ A UNIUNII EUROPENE

Uniunea Europeana si-a stabilit o politica de coeziune economica si sociala, cu un buget de cca 1/3 din bugetul total, pentru a reduce disparitatile de dezvoltare economica si sociala intre statele membre/regiunile UE, pentru a imbunatati functionarea Pietei unice si pentru promovarea dezvoltarii sale stabile si durabile.

Obiectivele de interventie ale acestei politici sunt: Convergenta (pentru tari cu PIB per capita <75% din media UE, dintre care va face parte si Romania), Competitivitate regionala si ocuparea fortei de munca (pentru regiunile care nu sunt eligibile pentru obiectivul Convergenta), Cooperare teritoriala europeana (regiuni, judete si zone transnationale).

Guvernul Romaniei - Ministerul Finantelor Publice, prin Autoritatea de Management pentru Cadrul de Sprijin Comunitar (AMCSC), a coordonat elaborarea primului Plan National de Dezvoltare (PND) pe perioada 2007-2013, care va fundamenta accesul Romaniei la Fondurile Structurale si de Coeziune ale Uniunii Europene dupa data aderarii, in calitate de Stat Membru. PND va sta la baza negocierii cu Comisia Europeana a alocarii unei asistente nerambursabile pe perioada 2007-2013, a carei dimensiune anuala va fi de circa trei ori mai mare decat cea a asistentei financiare de preaderare (Phare, Sapard si ISPA).

Pe plan intern, PND este documentul de planificare strategica si programare financiara multianuala ce orienteaza dezvoltarea economico-sociala a tarii in concordanta cu principiile Politicii de Coeziune economica si sociala a Uniunii Europene.

Prioritatile si obiectivele PND 2007-2013 se vor concentra pe domeniile eligibile pentru interventiile structurale ale Uniunii Europene: Fondul European de Dezvoltare Regionala - FEDR si Fondul Social European - FSE, precum si Fondul de Coeziune. |n plus sunt actiuni complementare specifice: Fondul European pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala - FEADR si Fondul European pentru Pescuit - FEP.

Domeniile de interventie prevazute in PND:

- in cadrul Fondului European de Dezvoltare Regionala - FEDR, pentru obiectivul Convergenta, sustin dezvoltarea economica integrata si durabila la nivel regional si local prin mobilizarea capacitatilor locale si diversificarea structurilor economice, in cercetare si dezvoltare tehnologica, inovare si antreprenoriat, societatea informationala, protectia mediului, prevenirea riscurilor, turism, transport, energie, investitii in educatie, sanatate, sprijin pentru investitii pentru IMM-uri; pentru obiectivul Cooperare teritoriala europeana, sustin dezvoltarea activitatilor economice si sociale transfrontaliere, stabilirea si dezvoltarea cooperarii transnationale si promovarea lucrului in retea;

- in cadrul Fondului Social European - FSE, pentru obiectivul Convergenta sustin sporirea adaptabilitatii fortei de munca si a intreprinderilor, cresterea accesului pe piata fortei de munca, incluziunea sociala a persoanelor dezavantajate, educatia si formarea profesionala, intarirea

25

capacitatii institutionale si a eficientei administratiilor si serviciilor publice la nivel national si regional;

- in cadrul Fondului de Coeziune sunt: retele transeuropene de transport, proiecte majore de infrastructura de mediu, protectia mediului.

Suma alocata Romaniei pentru perioada 2007-2013 pentru aceste Fonduri structurale si de coeziune, prin intermediul Programelor Operationale care vor detalia domeniile de finantare ce corespund prioritatilor nationale si ale UE, este de cca 17 miliarde euro.

Prioritatile Nationale de Dezvoltare cuprinse in PND, care vor fi detaliate in Programe Operationale, sunt:

1. Cresterea competitivitatii economice si dezvoltarea economiei bazate pe cunoastere;

2. Dezvoltarea si modernizarea infrastructurii de transport;

3. Protejarea si imbunatatirea calitatii mediului;

4. Dezvoltarea resurselor umane, cresterea gradului de ocupare si combaterea excluziunii sociale;

5. Dezvoltarea economiei rurale si cresterea productivitatii in sectorul agricol;

6. Sprijinirea dezvoltarii echilibrate a tuturor regiunilor tarii.

Programele operationale care vor fi detaliate pentru fiecare din aceste prioritati vor fi coordonate de Ministerul Finantelor Publice si gestionate de Autoritati de Management, dupa cum urmeaza: prioritatea 1 - Ministerul Economiei si Comertului, cu delegare de competente organismelor intermediare MEdC, MCTI si Agentia Nationala pentru IMM si Cooperatie; prioritatea 2 - Ministerul Transporturilor, Constructiilor si Turismului; prioritatea 3 - Ministerul Mediului, cu organisme intermediare agentiile regionale de protectia mediului; prioritatea 4 - Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei, organisme intermediare Agentia Nationala de Ocupare a Fortei de Munca si inspectoratele scolare judetene; prioritatea 5 - Ministerul Integrarii Europene, cu organisme intermediare cele opt agentii de dezvoltare regionala.

Pentru fondurile complementare, Fondul European pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala - FEADR si Fondul European pentru Pescuit - FEP, Autoritatile de Management sunt: Ministerul Agriculturii, Padurilor si Dezvoltarii Rurale cu Agentia Sapard si, respectiv, Agentia Nationala pentru Pescuit.

26

II.1. Aplicarea politicii de coeziune pe exemplul

României

Rezultate, aşteptǎri

Aspecte generale în aplicarea politicii de coeziune

Politica de Coeziune este unul dintre exemplele tangibile despre cum ar trebui să fie o politică europeană: modernă, flexibilă, anticipativă, rapid adaptabilă la un mediu economic şi social în continuă schimbare şi având o contribuţie substanţială la atingerea obiectivelor politice cheie ale Uniunii, cum ar fi Agenda Lisabona.

Aceste caracteristici pot fi observate în modul în care este conturată politica de coeziune pentru perioada de programare 2007-2013, pe care toate statele membre au început deja să o implementeze. Obiectivul general este acela de a susţine creşterea economică, socială şi coeziunea teritorială, reducând disparităţile în dezvoltare dintre statele membre şi regiunile UE.

Extinderea UE la 27 de state membre a mărit, însă, disparităţile geografice în cadrul Uniunii, un număr din ce în ce mai mare de cetăţeni europeni locuind în regiuni dezavantajate. Reducerea acestor decalaje va fi, inevitabil, un proces de lungă durată, motiv pentru care regiunile cel mai puţin dezvoltate reprezintă prima prioritate a politicii de coeziune1. Aplicând acest principiu, în perioada 1994-2006, cele mai sărace ţări de până atunci (Spania, Grecia, Portugalia şi Irlanda) au înregistrat creşteri semnificative 1 HÜBNER, Danuta – Declaraţia de la Berlin, martie, 2007, cuvânt înainte la Cel de-al Patrulea Raport Privind Coeziunea Economică şi Socială; fiecare dinte cele patru ţări ajungând la un PIB de peste 75% ( Irlanda – 145%, clasându-se acum pe cel de-al doilea loc în rândul celor mai bogate state din cele 27 ale blocului european, Spania- 102%, Grecia- 88%, Portugalia-75%).

Comparativ cu aceste ţări, potrivit Celui de-al patrulea Raport de coeziune economică şi socială, România şi Bulgaria vor atinge un PIB pe cap de locuitor reprezentând 75% din media UE-27 abia după mai bine de 15 ani de la data aderării. Anul trecut România a avut o cota a PIB pe cap de locuitor de 38 de unităţi, fiind a doua din cele mai sărace ţări din Uniune, topul ţărilor cu cel mai mic PIB raportat la numărul de locuitori fiind condus de Bulgaria, cu 35 de unităţi2. Pe poziţia a treia, în funcţie de acest criteriu, s-a clasat, Polonia, cu 54 de unităţi. Pentru atingerea obiectivelor politicii de coeziune (Convergenţă, Competitivitate regională şi ocupare şi Cooperare Teritorială Europeană), ţara noastră va beneficia

27

în perioada 2007-2013 de o finanţare de la bugetul Uniunii Europene de circa 31 miliarde euro dintre care6:

12 miliarde sunt alocate politicii agricole şi dezvoltării rurale; 19,668 miliarde euro sunt distribuite prin Fondurile Structurale şi de Coeziune astfel : 12,661 miliarde în cadrul obiectivului „Convergenţă”; 6,552 miliarde sunt alocate prin Fondul de Coeziune; 0,455 miliarde în cadrul obiectivului „Cooperare Teritorială Europeană”

La rândul ei contribuţia României este de cel puţin 5,5 miliarde euro, astfel încât investiţia totală în politica structurală şi de coeziune este de circa 25,2 miliarde de euro pentru următorii şapte ani.

Alocarea acestor fonduri urmăreşte atingerea obiectivelor stabilite în Cadrul Naţional Strategic de Referinţă 2007-2013: reducerea disparităţilor sociale şi de dezvoltare economică dintre România şi statele membre ale Uniunii Europene şi reducerea disparităţilor faţă de UE prin generarea unei creşteri suplimentare de 10% a PIB până în anul 20154.

Priorităţile din Cadrul Naţional Strategic de Referinţă sunt implementate în cadrul a :

a) Şapte programe operaţionale (PO) pentru obiectivul de convergenţă:

- Trei PO finanţate de la FEDR: programul operaţional regional, programul operaţional sectorial - creşterea competitivităţii economice, programul operaţional de asistenţă

tehnică;

- Două PO primesc resurse din FSE: programul operaţional sectorial – dezvoltarea resurselor umane, programul operaţional sectorial – dezvoltarea capacităţii administrative;

- Alte două PO sunt finanţate din FC şi FEDR: programul operaţional sectorial de mediu, programul operaţional sectorial – de transport;

b) Cinci programe de cooperare transfrontalieră pentru obiectivul de cooperare teritorială europeană ce sunt finanţate tot din FEDR şi alte trei programe în direcţii de cooperare transnaţională şi interregională. In cadrul acestui obiectiv, România va lua parte la programul de cooperarea transfrontalieră cu Ungaria, Bulgaria, Moldova, Serbia şi Ucraina, la programul de cooperare transnaţională pentru Marea Neagră şi la alte două programe de vecinătate şi extindere: PO Spaţiul Sud-Est European şi PO cooperare inter-regională.

6 http://www.smartfinancial.ro/smartfinancial

28

Din punct de vedere al dezvoltării economice, România va trebui să facă faţă unor provocări enorme. In Cadrul Naţional Strategic de Referinţă (CNSR), sunt prezentate modalităţile în care autorităţile române intenţionează să utilizeze această resurse în Cadrul Strategic Naţional de Referinţă, 2007-2013, -Al doilea proiect-, octombrie 2006: conformitate cu Agenda de la Lisabona. Astfel, se urmăreşte atingerea următoarelor obiective:

• Dezvoltarea infrastructurii la standardele europene: modernizarea sistemului de transport rutier, feroviar, aerian şi naval în conformitate cu principiul dezvoltării durabile prevăzut în cadrul Strategiei de la Gothenburg (2001), crearea unui sistem de transport nepoluant, conform Acordului de la Kyoto, creşterea calitativă a sistemului de furnizare a apei potabile, a sistemului de canalizare şi de management al deşeurilor, un management mai eficient al mediului natural şi utilizarea durabilă a resurselor naturale şi a energiei regenerabile, în vederea dezvoltării economice şi îmbunătăţirii coeziunii sociale;

• Creşterea pe termen lung a competitivităţii economiei româneşti: prin majorarea cheltuielilor de cercetare-dezvoltare, creşterea competitivităţii economiilor locale şi regionale, dezvoltarea serviciilor şi infrastructurii de sprijin pentru afaceri, pentru ca ţara noastră să se îndrepte spre aşa numita economie bazată pe cunoaştere;

• Eficienţa utilizării capitalului uman: presupune creşterea investiţiilor în educaţie, armonizarea ofertelor educaţionale cu cererea de pe piaţa muncii, atragerea şi reţinerea pe piaţa muncii a cât mai multe persoane, creşterea ofertelor de muncă pentru a putea satisface cererea, creşterea adaptabilităţii şi spiritului antreprenorial şi promovarea egalităţii şi incluziunii sociale;

• Imbunătăţirea serviciilor din administraţia publică: în absenţa unei bune conlucrări cu structurile publice responsabile de repartizarea resurselor UE punerea în aplicare a fondurilor structurale pentru realizarea celorlalte obiective din CNSR nu s-ar putea realiza. Această strategie presupune: crearea unui mediu în care inovaţiile sunt promovate, folosirea în mod eficient a “know-how”ul şi a noile tehnologii, elaborarea unor cadre instituţionale şi administrative eficiente, precum şi utilizarea unui personal înalt calificat profesional.

Situaţia actuală a economiei româneşti din perspectiva obiectivelor de convergenţă

In ceea ce priveşte atingerea obiectivelor de la Lisabona, Planul Naţional de Dezvoltare 2007-2013 studiază situaţia actuală a ţării noastre. Dintre punctele slabe identificate sunt de menţionat următoarele:

29

1. Infrastructura:

• dezvoltarea insuficientă şi starea degradată a infrastructurii de transport; In prezent, ţara noastra are doar 263 de kilometri de autostradă, iar din reţeaua de aproape 80 de mii de kilometri de drumuri, doar 20% reprezintă drumuri naţionale. Restul sunt drumuri judeţene şi comunale a căror grad de utilitate a scăzut dramatic în ultimii ani. Aceasta deoarece numai 21 de mii de kilometri din drumuri au fost reparate.

• furnizarea insuficientă şi necorespunzătoare cu standardele europene a utilităţilor publice de bază precum alimentarea cu apă potabilă; Datele de mediu arată faptul că, în 2007, sistemul public de alimentare cu apă deservea circa 10,9 milioane de români, ce reprezintă aproximativ 52% din populaţie, iar peste 71% din apa uzată este neepurată sau insuficient epurată şi este deversată direct în receptorii naturali.

• utilizarea energiei regenerabile în proporţii scăzute; Din consumul total de energie, doar un procent de 29% reprezintă energie regenerabilă.

2. Competitivitatea economică

• productivitatea scăzută a muncii în economia românească ca urmare a existenţei unei baze reduse de IMM-uri productive; Contribuţia IMM-urilor la Produsul Intern Brut este de 70%, în timp ce media Uniunii Europene este de 92%.

• investiţii reduse în infrastructura de cercetare–dezvoltare şi deficienţe în aplicarea rezultatelor cercetării în economia reală; Cheltuielile de cercetare-dezvoltare reprezintă mai puţin de 0,5% din PIB în România, fiind doar în uşor progres faţă de anul 2000 când s-a înregistrat o medie de 0.37% din PIB.

3. Capitalul uman

• insuficienta pregătire profesională a populaţiei. Nivelul de educaţie a progresat uşor în intervalul 2000-2006, ponderea tinerilor cu studii secundare urcând cu circa un punct procentual până la 77%, nivel care plasa ţara noastră pe locul al 20-lea în 2006 în rândul celor 27 de state membre ale UE.

30

• nivel ridicat al şomajului, în special a şomajului de lungă durată. România este printre puţinele ţări din UE care înregistrează un declin la acest capitol, situându-se pe poziţia a-22-a, cu o rata de ocupare de 57,4% faţă de peste 62% în 2000.

4. Capacitate administrativă

• capacitate instituţională redusă a administraţiei publice centrale şi locale faţă de cerinţele unei dezvoltări economico-sociale durabile;

• lipsa încrederii în structurile administrative şi birocraţia sufocantă. Peste 70% din investitorii străini consideră că birocraţia din sistemul adiministrativ românesc reprezintă principala barieră în dezvoltarea unui mediu concurenţial7 .

3. Proiecţii pentru 2013

Un număr de indicatori cheie au fost identificaţi pentru a ilustra impactul aplicări Fondurilor Structurale în România. Se preconizează că până în 2013 la :

1. Infrastructură

• se vor construi şi moderniza circa 1.400 de km de drumuri;

• va creştere numărul persoanelor conectate la reţeaua de apă de la 52% până la 72% din totalul populaţiei;

• se va reduce consumul de energie primară, astfel încât 33% din consumul naţional brut de energie va fi acoperit din surse regenerabile.

2. Competitivitatea economică

• se va mări ponderea cheltuielilor pentru cercetare – dezvoltare de la 0,41% din PIB cât este acum la 3%;

• va creşte contribuţia IMM la PIB cu 20% până în 2015;

7 Luminiţa- Daniela – Strategia şi politica regională în România, Editura Economică,Bucureşti, 2004, p. 35

31

3. Capitalul uman

• rata de ocupare a forţei de muncă pentru populaţia cu vârsta cuprinsă între 15- 64 de ani va creşte de la 57,4% la 64%;

• în ceea ce priveşte educaţia pe tot parcursul vieţii, se vizează o rată de participare în programe de instruire de 12,5% până în 2010;

• va creşte numărului utilizatorilor de internet - întreprinderi/populaţie - de la 52% / 19% în 2003 la 70% / 55% în 20158.

4. Servicii administrative

• se preconizează o creştere a încrederii în serviciile administraţiei publice de până la 33% în administraţia centrală şi la 60% în administraţia locală.

Concluzii

In urma acestei analize, se observă că ţara noastră a înregistrat rezultate scăzute în domenii precum: productivitate, infrastructură de bază sau cheltuieli pentru educaţie şi cercetare, dar se preconizează o îmbunătăţire a acestor indicatori pentru perioada 2007-2013, ca urmare a accesării Fodurilor Structurale şi de Coeziune. La aproape 3 ani de la aderarea Romaniei la UE, conform datelor oficiale, gradul de absorbtie al fondurilor structurale in raport cu alocarea 2007-2009 este de aproape 8%.

8 http://www.nord-vest.ro/Document_Files/PND_2007_2013_78nm8c.pdf

32

Bibliografie

1. Luminiţa- Daniela – Strategia şi politica regională în România, Editura Economică, Bucureşti, 2004;

2. HÜBNER, Danuta – Declaraţia de la Berlin, martie, 2007, cuvânt înainte la Cel de-al Patrulea Raport Privind Coeziunea Economică şi Socială;

3.***Cadrul Strategic Naţional de Referinţă, 2007-2013, Al doilea proiect, 2006;

4.*** Centrul de Informare al Comisiei Europene în România şi Reprezentanţa CE în România

5.***Cohesion Policy 2007-2013, Brussels, 27 septembrie 2007;

33

6.*** Planul Naţional de Dezvoltare, decembrie 2005;

7. http://www.creditefinanciare.ro

8. http://www.ec.europa.eu

9. http://www.nord-vest.ro

10. http://www.fonduri-structurale.ro

11. http://www.smartfinancial.ro

12. http://eufinantare.info/politica-coeziune.html

34