policolor
TRANSCRIPT
Cuprins
Introducere…………………………………………………………...........2
CAPITOLUL I
Prezentarea S.C. Policolor S.A. .................…………………………….…4
CAPITOLUL II
Analiza echilibrului şi rentabilităţii întreprinderii
2.1. Analiza pe baza bilanţului financiar………………………………........7
2.2. Contul de profit şi pierdere şi soldurile intermediare de gestiune ........10
2.3. Capacitatea de autofinanţare ……………………………………….....15
CAPITOLUL III
Sistemul de rate
3.3. Ratele de rentabilitate financiară ..........................................................19
3.2. Ratele de rentabilitate economică ........................................................18
3.1. Ratele de rentabilitate comercială ........................................................17
CAPITOLUL IV
Studiu de caz la S.C. Policolor S.A.
4.1. Analiza patrimoniului firmei ................................................................20
4.2. Analiza corelaţiei FR, NFR şi TN ........................................................22
4.3. Analiza corelaţiei creanţe obligaţii .......................................................23
4.4. Analiza lichidităţii şi solvabilităţii ........................................................25
4.5. Analiza echilibrului economico-financiar .............................................27
4.6. Determinarea soldurilor intermediare de gestiune pe baza datelor
furnizate de contul de profit şi pierdere ...................................................................28
5. CONCLUZII …………………………………………...……………...33
1
Introducere
Mi-am ales tema – Analiza echilibrului şi rentabilităţii firmei - întrucât
consider că este foarte util ca un economist să aibă noţiuni generale cu privire la
activitatea de analiză a activităţii unei întreprinderi şi elementele ce trebuie urmărite
în cadrul analizei echilibrului financiar.
Lucrarea este structurată în patru capitole şi concluzii, astfel:
Capitolul I – prezintă societatea comercială în cadrul căreia se studiază tema
aleasă:
- date de identificare: denumirea firmei, forma juridică, structura
acţionariatului, obiectivul de activitate
- gama de produse fabricate şi/sau servicii prestate
- cota de piaţă,
- piaţa societăţii comerciale.
Capitolele II şi III cuprind noţiuni teoretice referitoare la metodologia de
analiză a echilibrului financiar pe baza bilanţului contabil şi a rentabilităţii firmei pe
baza contului de profit şi pierdere.
Analiza lichiditate – exigibilitate, numită în practica ţărilor occidentale şi
analiză patrimonială, se sprijină pe de o parte pe concepţia patrimonială a
întreprinderii iar pe de altă parte pe criteriile de clasificare a posturilor bilanţiere.
În optica acestui post de analiză, întreprinderea apare ca o entitate juridico-
economică ce posedă un patrimoniu, inventariat în activul (bunuri şi creanţe) şi
pasivul (datoriile) bilanţului. Expresia cea mai simplă a valorii patrimoniale a unei
întreprinderi la data închiderii exerciţiului o reprezintă activul net contabil, situaţia
netă, respectiv capitalurile proprii calculate ca diferenţă între activul total (exclusiv
elementele de activ fictiv) şi datoriile totale externe (numai faţă de terţi nu şi
acţionari).
Ratele de rentabilitate evidenţiază caracteristicile economice şi financiare
ale întreprinderilor, permiţând compararea performanţelor comerciale ale acestora.
În general, ratele de rentabilitate se determină ca raport între efectele economice şi
financiare obţinute şi eforturile depuse pentru obţinerea lor.
2
Ratele de rentabilitate măsoară rezultatele obţinute în raport cu activitatea
întreprinderii (rentabilitatea comercială) şi a mijloacelor economice (rentabilitatea
economică) sau financiare (rentabilitatea financiară).
Capitolul IV conţine un studiu de caz prin care s-a urmărit analiza
echilibrului şi rentabilităţii S.C. Policolor S.A. pe baza situaţiilor financiare din
ultimii trei ani.
Concluziile referitoare la evoluţia societăţii analizate se regăsesc în Capitolul
V. Tot aici se regăsesc şi unele propuneri ce ar putea duce la îmbunătăţirea
rezultatelor acesteia.
Pe lângă cele cinci capitole, lucrarea conţine şi o anexă (bilanţul S.C.
Policolor S.A. în perioada analizată) şi bibliografia consultată pentru redactarea
lucrării.
3
CAPITOLUL I
Prezentarea S.C. Policolor S.A.
În anul 1965 s-a înfiinţat Întreprinderea de Lacuri şi Vopsele Bucureşti,
furnizor al industriilor naţionale şi al pieţei bunurilor de larg consum.
În perioada 1973-1974 are loc Extinderea capacităţilor de producţie a
Întreprinderii de Lacuri şi Vopsele prin punerea în funcţiune a secţiilor de fabricare
a răşinilor sintetice, a vopselelor destinate exportului şi prin înfiinţarea unei fabrici
de lacuri şi vopsele nitrocelulozice.
Cu o experienţă de 40 de ani pe piaţa lacurilor şi vopselelor din România,
Policolor este în prezent cel mai mare producător român de profil. Între anii 1965 şi
1990 Întreprinderea de Lacuri şi Vopsele Bucureşti, aşa cum a fost numită iniţial, a
fost unul dintre cei mai importanţi furnizori ai industriilor naţionale de
autovehicule, mobilă şi electronică.
Începând din 1990, anul în care Întreprinderea de Lacuri şi Vopsele se
transformă în societate pe acţiuni sub denumirea de Policolor S.A., compania îşi
diversifică treptat portofoliul de produse şi se orientează atât către segmentul
industrial cât şi către cel al consumatorilor casnici. Mărcile Policolor se impun în
diferite segmente de piaţă, datorită calităţii şi în special datorită unor strategii
complexe de marketing.
1999 - 2001 este perioada în care are loc o schimbare vizibilă în modalitatea
de abordare a clienţilor. Practic, Policolor îşi schimbă treptat modul de relaţionare
cu clienţii şi partenerii, îşi reorganizează sistemul de distribuţie, lansează produse
noi pentru pieţe noi, investeşte în marketing, în modernizarea activităţii de
depozitare şi protecţia mediului. Noile produse lansate începând din 1999, SPOR,
SPOR email în 16 culori, Villa Prima şi Villa Ultra, DECO email pentru lemn metal
şi zidărie, în 10 culori, BADULAC colorat - lac satinat pentru protecţia lemnului la
interior în trei nuanţe, sistemul de nuanţare a vopselelor lavabile şi a emailurilor
IRIS - disponibil în peste 700 de nuanţe, DECO adeziv pentru construcţii, DECO -
vopsea structurată pentru decorarea suprafeţelor la interior, DECO - tencuieli
4
decorative, amorsă de perete, PLUS - mastic anticoroziv, PLAST - grund special şi
nuanţe noi pentru BADULAC, VILLA ULTRA şi VILLA SUPRA lărgesc gama de
produse destinate consumatorilor casnici şi industriei construcţiilor.
Cu peste 40 de ani de experienţă Policolor este în prezent cel mai mare
producător de lacuri, vopsele şi răşini din România. Principalele segmente acoperite
de Policolor sunt vopsele decorative, pentru retuş auto, auto OEM, industriale şi
pentru lemn.
Gama de produse Ready Mix este o gamă de vopsele de retuş destinată
utilizatorilor privaţi cuprinzând atât vopsele nemetalizate cât şi vopsele auto
metalizate de cea mai bună calitate. Sistemele de vopsire auto SILVERPOL,
DURALCHID SI EMAUR sunt leader pe piaţa produselor destinate industriei auto.
Gama de produse KLAR Professional se adresează direct vopsitorilor auto
profesionişti (service-uri) punând la dispoziţia acestora toate instrumentele necesare
pentru executarea unei reparaţii de cea mai bună calitate.
În ceea ce priveşte produsele Policolor destinate acoperirilor industriale
acestea au cele mai diverse aplicabilităţi: produse destinate protecţiei anticorozive
în medii cu umiditate ridicată, produse de protecţie anticorozivă în medii chimice
agresive, produse de protecţie la temperaturi ridicate, produse electroizolante,
produse pentru finisare "cu efect lovitura de ciocan", produse de finisare cu aspect
structurat în relief, produse de acoperire pentru ambalaje metalice, răşini cu utilizări
speciale, produse pentru pardoseli din beton, produse de marcare rutieră şi sisteme
ignifuge (antifoc).
Pentru anul în curs Policolor şi-a propus o creştere a cotei de piaţă în
condiţiile în care strategia de marketing se concentrează pe lansarea de produse noi,
modernizarea sistemului de distribuţie, dezvoltarea sistemului de nuanţare IRIS şi
sprijinirea exporturilor.
În august 1998 Policolor a achiziţionat 51% din acţiunile producătorului de
vopsele, răşini şi anhidridă ftalică - Orgachim JSC, Bulgaria. Orgachim JSC a fost
înfiinţată în 1901 şi deţine o poziţie dominantă pe piaţa vopselelor din Bulgaria.
Anhidrida ftalica este exportată în principal în ţările europene în special în Turcia şi
Grecia.
5
Începând din 1998 s-a înregistrat o schimbare vizibilă şi continuă în
strategia de marketing şi vânzări a Grupului. Un accent deosebit este acordat
dezvoltării şi susţinerii mărcilor locale. Mercantizarea şi canalele de distribuţie
reprezintă domeniile principale de interes pentru Grup.
La nivel operaţional activitatea grupului este direcţionată în principal către
creşterea eficienţei producţiei, creşterea calităţii produselor şi reducerea costurilor
cu investiţii în echipamente noi.
Strategia Grupului este aceea de a deveni leaderul pieţei vopselelor şi
răşinilor din sud-estul Europei prin obţinerea unei poziţii mult mai puternice la
nivel local şi prin exploatarea oportunităţilor de export în Orientul Mijlociu şi
Rusia.
Policolor - Orgachim este leader-ul regional în zona Sud-Est Europeană în
domeniul vopselelor şi lacurilor, orientat spre piaţă şi bazat pe tehnologie.
Obiectivul nostru principal este creşterea continuă a valorii Grupului pentru
acţionari şi pentru comunitate.
Prezentare sintetică a actionarilor semnificativi şi ponderea acestora în
structura acţionariatului:
» Structura acţionariatului (acţionarii cu un procent mai mare de 5% din
totalul acţiunilor emise sunt prezentaţi separat):
Aceştia reprezintă un procent de 83.22% din numărul total de acţiuni emise,
restul acţionarilor (16.78%) sunt persoane fizice şi juridice, din ţară şi străinătate.
6
CAPITOLUL II
Analiza Echilibrului şi rentabilităţii întreprinderii
2.1. Analiza pe baza bilanţului financiar
Bilanţul contabil este inventarul, la o dată stabilită prin Legea Contabilităţii
(în ţara noastră 31 decembrie) a tuturor activelor şi datoriilor unei întreprinderi,
soldul dintre acestea reprezentând avuţia agentului economic.
Pentru orice întreprindere, patrimoniul constituie un ansamblu de drepturi şi
angajamente scadente la o anumită dată. În exprimarea contabilă a patrimoniului,
bilanţul reprezintă drepturile în activ şi angajamentele în pasiv.
Analiza lichiditate – exigibilitate, numită în practica ţărilor occidentale şi
analiză patrimonială, se sprijină pe de o parte pe concepţia patrimonială a
întreprinderii iar pe de altă parte pe criteriile de clasificare a posturilor bilanţiere.
În optica acestui post de analiză, întreprinderea apare ca o entitate juridico-
economică ce posedă un patrimoniu, inventariat în activul (bunuri şi creanţe) şi pasivul
(datoriile) bilanţului. Expresia cea mai simplă a valorii patrimoniale a unei întreprinderi la
data închiderii exerciţiului o reprezintă activul net contabil, situaţia netă, respectiv
capitalurile proprii calculate ca diferenţă între activul total (exclusiv elementele de activ
fictiv) şi datoriile totale externe (numai faţă de terţi nu şi acţionari).
SN = ACTIV - DATORII
Gruparea posturilor din bilanţul contabil, în vederea analizei financiare, are
la bază criterii de lichiditate-exigibilitate.
Elementele de activ structurate în funcţie de creşterea gradului de lichiditate
(posibilitatea de a fi transformate în bani) începând din parte de sus a activului
bilanţier. Astfel, în activ se vor înscrie mai întâi elementele cele mai puţin lichide,
respectiv imobilizările (necorporale, corporale, financiare) numite şi nevoi sau
întrebuinţări permanente datorită rotaţiei lente a capitalurilor investite.
Se înscriu apoi activele circulante, având un grad de lichiditate mult mai
mare decât imobilizările, motiv pentru care sunt numite şi nevoi sau întrebuinţări
temporare.
7
Elementele de pasiv sunt structurate după gradul crescător de exigibilitate
(însuşirea lor de a deveni scadente la un anumit termen). Astfel, se vor înscrie mai
întâi capitalurile proprii, provenite de la asociaţi, apoi cele din reinvestiri ale
acumulărilor anterioare (rezerve, profit nerepartizat) cât şi din surse publice.
Practic, aceste resurse nu au o anumită scadenţă, deci nu sunt exigibile şi de aceea
se mai numesc şi resurse permanente sau capitaluri permanente.
Datoriile pe termen lung înscrise în categoria resurselor permanente sunt
împrumuturile pe termen lung şi mediu cu scadenţa mai îndepărtată (mai mare de 1
an). Datoriile pe termen scurt regruprează ansamblul datoriilor cu scadenţa mai
mică de 1 an numite şi resurse temporare.
Pe orizontală, bilanţul financiar, astfel conceput, are două părţi: partea de sus
(imobilizările şi resursele permanente) care reflectă structura financiară prin stabilitatea
elementelor care-l compun şi partea de jos care evidenţiază conjunctura, ciclul de
activitate.
ACTIV PASIV
Activ imoblizat net – nevoi
permanente
Capitaluri permanente
Capital social,
Rezerve,
Profit net nerepartizat,
Datorii cu scadenţe mai mari de un an.
Activ circulant net – nevoi
temporare
stocuri,
creanţe,
titluri de plasament,
disponibilităţi.
Resurse temporare
datorii cu scadenţe mai mici de un an:
furnizori, salariaţi, stat, bănci etc.
Cele două părţi ale bilanţului financiar, cuprinzând elemente de activ în
strânsă corespondenţă cu cele de pasiv, reflectă echilibrul financiar pe termen lung
– partea de sus, iar partea de jos surprinde echilibrul financiar pe termen scurt.
Pornind de la elementele bilanţiere astfel grupate, se obţine:
FOND DE RULMENT = capitaluri permanente
8
(prescurtat FR) - nevoi permanente
NECESAR FOND DE
RULMENT
(prescurtat NFR)
= activ circulant net
- resurse temporare
Necesarul de fond de rulment se numeşte, de asemenea,
NECESAR DE EXPLOATARE
TREZORERIE NETĂ
= fondul de rulment
- necesar fond de
rulment
Fondul de rulment permanent, determinat pe baza bilanţului financiar,
constituie un fond de rulment lichiditate ce poate fi stabilit prin două modalităţi.
FRF = Capitaluri permanente – Nevoi Permanente
În această ipoteză, FRF este o parte a capitalurilor permanente degajată de
etajul superior al bilanţului pentru a acoperi nevoi de finanţare din partea de jos a
bilanţului.
FRF = Activ circulant net – Datorii mai mici de un an şi pasive de trezorerie
În această ipoteză, fondul de rulment financiar evidenţiază surplusul
activelor circulante nefinanţată de datoriile pe termen scurt.
Un FRF pozitiv semnifică o situaţie favorabilă, respectiv un nivel al
capitalurilor permanente suficient de ridicat pentru a permite finanţarea integrală a
imobilizărilor cât şi asigurarea unei marje de lichiditate excedentară pentru a face
faţă riscurilor diverse pe termen scurt.
Mărimea negativă a FRF reflectă absorbirea unei părţi din resursele
temporare pentru finanţarea unor nevoi permanente, contrar primului principiu de
finanţare.
Necesarul de fond de rulment (necesar de exploatare) reprezintă banii pe
care întreprinderea trebuie să-i “îngheţe” în principal din stocurile şi creditele
acordate clienţilor.
9
Întreprinderea obţine o finanţare indusă în principal prin creditul pe care i-l
acordă furnizorii. Această finanţare vine în contrapartida banilor blocaţi în stocuri şi
la clienţi.
Diferenţa dintre banii imobilizaţi (stocuri, clienţi dar şi TVA de recuperat) şi
finanţarea indusă (furnizorii dar şi TVA colectată) reprezintă masa monetară
necesară pentru a asigura funcţionarea cotidiană a întreprinderii. Acesta este
necesarul de fond de rulment.
NFR-ul poate varia în cursul anului dar, de exemplu, activitatea sezonieră
sau dacă ea depinde de comenzi mari punctuale de valoare importantă. In acest caz,
NFR-ul calculat pornind de la bilanţul anual nu reflectă realitatea aşa cum se
produce aceasta, lună de lună, (sau chiar săptămână de săptămână). Pentru
întreprinderile care au o activitate “susţinută” de-a lungul întregului an, necesarul
de fond de rulment calculat pornind de la bilanţ poate fi cu totul semnificativ.
NFR poate chiar deveni negativ dacă de exemplu clienţii plătesc în numerar
atunci când furnizorii sunt plătiţi la 90 de zile.
Necesarul de fond de rulment (necesarul de exploatare) este un necesar
permanent pentru întreprindere. El trebuie finanţat pe cât posibil din resursele
permanente.
Suma necesarului de fond de rulment poate varia în funcţie de periodicitatea
activităţii.
NFR poate chiar deveni negativ dacă, de exemplu, clienţii plătesc în
numerar atunci când furnizorii sunt plătiţi la 90 de zile.
Trezoreria compensează lipsa de fonduri de rulment: dacă capitalurile
permanente nu sunt destul de importante, trebuie să echilibreze situaţia prin
împrumuturi pe termen scurt:
Trezoreria netă este dovada cea mai concludentă a desfăşurării unei
activităţi eficiente. Înregistrarea unei trezorerii nete, în cadrul mai multor exerciţii
succesive demonstrează succesul întreprinderii în viata economică şi posibilitatea
plasării rentabile a disponibilităţilor băneşti pentru întărirea poziţiei ei pe piaţă.
Trezoreria este determinată de rentabilitatea economică.
10
Între rentabilitate şi lichiditate (reflectată în trezorerie), sunt relaţii de
intercondiţionare. Profiturile suplimentare obţinute prin creşterea rentabilităţii, vor
fi repartizate pentru finanţarea acţiunilor de modernizare şi de cointeresare a
factorilor de producţie (natura, munca şi capitalul). Factorii de producţie astfel
stimulaţi, vor determina o accelerare a rotaţiei capitalurilor întreprinderilor, iar
gradul mai înalt de lichiditate este factor de sporire a rentabilităţii.
Trezoreria este dependentă faţă de variaţia nevoii de fond de rulment,
respectiv a decalajelor între încasările creanţelor şi plăţile datoriilor scadente.
2.2. Contul de profit şi pierdere şi soldurile intermediare de gestiune
Contul de profit şi pierdere sintetizează fluxurile economice, respectiv
veniturile şi cheltuielile perioadei de gestiune.
Veniturile cuprind valoarea tuturor actelor de îmbogăţire a întreprinderii
legate sau nu de activitatea sa normală şi curentă. Partea preponderentă a veniturilor
o reprezintă cifra de afaceri realizată de întreprindere în cursul exerciţiului.
Cheltuielile constituie ansamblul elementelor de costuri suportate de
întreprindere în cursul exerciţiului.
În contextul economiei de piaţă, întreprinderea are ca obiectiv obţinerea
profitului. Astfel, profitul poate fi considerat o îmbogăţire, deci o resursă, pe când
pierderea este o sărăcie, fiind asimilată unor utilizări fără asigurarea unui contra
echivalent valoric.
În prezentarea contului de profit şi pierdere sunt conturate două modele de
expunere a cheltuielilor şi veniturilor: unul ia în considerare natura economică a
acestora, celălalt pleacă de la funcţiile sau activităţile unei întreprinderi (deci de la
destinaţia veniturilor şi cheltuielilor).
Analiza contului de profit şi pierdere se poate realiza:
patrimonial : rezultatul exerciţiului curent reprezintă diferenţa dintre
capitalurile proprii ale exerciţiului curent şi ale exerciţiului precedent;
11
economic: rezultatul exerciţiului cuprinde diferenţa dintre venituri şi
cheltuielile efectuate pentru realizarea lor;
financiar: rezultatul obţinut reprezintă partea rămasă din capacitatea de
autofinanţare după excluderea amortizărilor şi provizioanelor.
Pornind de la structura prezentată a contului de rezultate se pot calcula
anumiţi indicatori privind volumul şi rentabilitatea activităţii întreprinderii.
1) Marja comercială (MC)
MC = Venituri din vânzarea mărfurilor – Cheltuieli privind mărfurile
Marja se calculează doar pentru firmele cu activitate comercială. Această
activitate presupune cumpărarea şi revânzarea mărfurilor în aceeaşi stare.
Marja comercială (numită şi adaos comercial) reprezintă un indicator
fundamental pentru aprecierea performanţelor întreprinderilor comerciale şi pentru
studiile previzionale, permiţând determinarea pragului de rentabilitate.
2) Producţia exerciţiului (QE)
QE = Producţia vândută + Variaţia stocurilor + Producţia imobilizată
Producţia exerciţiului este un indicator specific firmelor cu activitate
industrială. Trebuie subliniat faptul că acest sold nu poate reflecta fidel valoarea
producţiei în cursul unei perioade deoarece componentele sale sunt evaluate la
preţuri şi costuri diferite: producţia vândută la preţ de vânzare, iar cea stocată şi
imobilizată la cost de producţie.
Indicatorul cifră de afaceri (CA) reprezintă suma dintre veniturile din
vânzarea mărfurilor şi producţia vândută. Cifra de afaceri nu trebuie deci
confundată cu producţia vândută, cei doi indicatori fiind egali numai dacă firma are
doar activitate industrială, nu şi comercială.
Valoarea adăugată este primul sold intermediar de gestiune şi exprimă
creşterea de valoare degajată de utilizarea factorilor de producţie (capital şi muncă),
adică gradul de eficacitate al întreprindere în utilizarea capitalului său economic.
Din valoarea adăugată vor fi remuneraţi participanţii direcţi şi indirecţi la activitatea
economică a firmei astfel:
personalul (cheltuieli de personal şi
participaţii);
12
statul (impozite minus subvenţii pentru
exploatare);
creditorii (dobânzi şi comisioane);
acţionarii (distribuirea de dividende);
întreprinderea (autofinanţarea).
Evoluţia valorii adăugate trebuie interpretată în funcţie de factorii care au
generat-o. Nu întotdeauna o creştere a valorii adăugate implică o creştere a
rezultatului net şi a rentabilităţii. Ea se poate datora, unei creşteri a stocurilor de
produse finite fabricate la costuri foarte mari, a căror vânzare va fi foarte dificilă
pentru întreprindere.
Valoarea adăugată este unul dintre indicatorii semnificativi ai activităţii
întreprinderii.
Valoarea adăugată (VA) se determină pe baza formulei:
VA = MC + QE – Consumuri externe
Noţiunea de valoare adăugată exprimă prin conţinutul său un plus de valoare
care se obţine prin desfăşurarea activităţi tehnico-productive de către o societate
comercială.
Ca indicator care semnifică mersul pozitiv sau negativ al activităţii, valoarea
adăugată poate fi considerată unul dintre indicatorii importanţi, pentru că, în fapt, ea
redă aportul adus de societatea comercială respectivă în cadrul general al activităţii
producţiei de bunuri şi servicii necesare societăţii.
Valoarea adăugată redă în analiza diagnostic nivelul de performanţă tehnico-
productivă, economică şi financiară, putând contribui totodată la consolidarea
financiară a statului, a bugetului său de venituri şi cheltuieli.
Cu ajutorul valorii adăugate poate fi construită o serie de indicatori necesari
pentru caracterizarea eficienţei factorilor de producţie (muncă, capital) iar în cadrul
fiscalităţii reprezintă baza impozitului datorat statului (TVA).
Valoarea adăugată (Qa) se poate determina prin două metode mai
importante, şi anume:
13
a) Prima metodă – metoda sintetică, potrivit căreia, din producţia
exerciţiului (Qe) se scad consumurilor intermediare (M). De aici, relaţia de
principiu este:
Qa = Qe – M
Dacă societatea desfăşoară pe lângă activitatea productivă şi activitatea de
comerţ, în această situaţie valoarea adăugată totală a întregii activităţi se determină
printr-o însumare a diferenţei dintre valoarea producţiei exerciţiului e şi
consumurile intermediare (M), cu valoarea marjei comerciale (Mc).
Marja comercială este, de fapt, diferenţa dintre valoarea mărfurilor vândute
(Qv) şi costul acestora (Cv), respectiv:
Mc = Qv – Cv
b) A doua metodă – metoda de repartiţie sau aditivă, care are în vedere
însumarea următoarelor elemente:
- cheltuieli efectuate, în general, cu salariaţii (remunerări şi alte drepturi
potrivit legilor);
- valoarea cheltuielilor financiare, materiale, prin impozite şi taxe;
- valoarea amortizărilor;
- valoarea profitului.
Analiza valorii adăugate vizează dinamica acesteia, gradul de realizare a
nivelului prevăzut şi explicarea modificării absolute, a schimbărilor intervenite în
structura pe elemente, precum şi direcţiile de acţiune în viitor în vederea sporirii
acesteia.
Excedentul brut al exploatării (EBE)
EBE este un indicator corespunzător rezultatului economic brut legat de
activitatea operaţională a întreprinderii ca diferenţă dintre veniturile exploatării
susceptibile a genera un flux de lichidităţi ca urmare a unor încasări imediate sau
viitoare şi cheltuielile de exploatare susceptibile a genera un flux de lichidităţi ca
urmare a unor plăţi efectuate sau de efectuat.
Pentru calculul excedentului brut al exploatării se pot utiliza două formule:
1.EBE = Valoare adăugată + Subvenţiile de exploatare – Impozite, taxe şi
alte vărsăminte asimilate – Cheltuieli de personal
14
2. EBE = (Veniturile exploatării care dau loc la încasări imediate sau
Decalate + Venituri din vânzări + Subvenţii de exploatare) – (Cheltuieli de
exploatare care dau loc la plăţi imediate sau decalate + Costul de achiziţie al
mărfurilor vândute + Consumul de la terţi + Impozite, taxe + Cheltuieli de personal)
Această ultimă formulă permite caracterizarea EBE ca un surplus monetar
potenţial generat de activitatea curentă a întreprinderii şi are o importanţă analitică
deosebită.
Importanţa informaţiilor exprimate de EBE:
- EBE măsoară eficienţa întreprinderii prin activitatea sa curentă, astfel încât
fondurile realizate să permită reînnoirea elementelor de activ supuse deprecierii şi,
eventual, remunerării aporturilor de fonduri;
- EBE constituie un indicator monetar în măsura în care este determinat
pornind de la elementele legate de circuitul monetar efectiv, reprezentând un
surplus monetar potenţial;
- EBE este degajat pe toată durata exerciţiului şi repartizat, în acelaşi timp,
diverselor mijloace în afara exploatării (finanţarea investiţiilor, rambursarea
datoriilor financiare etc.);
- EBE stabileşte legătura între analiza statică a rezultatelor întreprinderii şi
analiza dinamică pe baza fluxurilor financiare datorită elementelor componente care
sunt evaluate omogen.
EBE = VA + Subvenţii de exploatare – Impozite şi taxe – Cheltuieli de
personal
Acest sold este calculat independent de politica financiară a întreprinderii
(nu ţine cont de veniturile şi cheltuielile financiare), independent de politica de
investiţii (nu ţine cont de amortizări), independent de politica fiscală (nu ţine cont
de impozitul pe profit) şi independent de elementele excepţionale. De aceea este
indicativul cel mai folosit pentru compararea performanţelor întreprinderilor,
nefiind perturbat de politica de finanţare, de investiţii, de impozitul pe profit sau de
factori excepţionali.
15
Rezultatul exploatării (RE)
RE = EBE + Alte venituri din exploatare – Ajustarea activelor – Alte
cheltuieli de exploatare
Rezultatul exploatării corespunde excedentului brut al exploatării corectat
cu alte venituri şi cheltuieli de exploatare şi cu amortizările şi provizioanele privind
exploatarea.
„Alte venituri de exploatare” sunt venituri care nu privesc producţia
exerciţiului (venituri din despăgubiri, donaţii, din vânzarea activelor, subvenţii
pentru investiţii, etc.).
„Alte cheltuieli de exploatare” se referă la amenzi, donaţii, cedarea
activelor, etc.
Determinarea rezultatului exploatării presupune luarea în considerare a
deprecierii capitalului de producţie şi a riscurilor legate de activitatea de exploatare,
prin intermediul cheltuielilor şi veniturilor calculate (amortizări şi provizioane).
Rezultatul curent (RC)
RC = RE + Venituri financiare – Cheltuieli financiare
Acest sold este calculat pornind de la elementele normale şi obişnuite ale
activităţii, excluzând elementele extraordinare şi incidenţa fiscală a impozitului pe
profit. El permite compararea performanţelor între întreprindere şi compararea
performanţelor unui exerciţiu cu ale altuia, deoarece este constituit după reguli de
permanenţă (nu reţine decât elementele normale şi obişnuite).
Rezultatul net (RN)
RN = RC + Venituri excepţionale – Cheltuieli excepţionale – Impozit pe
profit
Rezultatul net exprimă mărimea absolută a rentabilităţii financiare a firmei.
El urmează să fie repartizat în funcţie de politica întreprinderii între:
salariaţi şi manageri (sub forma participării acestora la profit);
acţionari (sub formă de dividende);
firmă (reinvestire).
16
2.3. Capacitatea de autofinanţare
Capacitatea de autofinanţare exprimă, din punct de vedere financiar,
ansamblul resurselor proprii degajate de întreprindere ca excedent ale veniturilor
sale care corespund unei încasări imediate sau viitoare faţă de cheltuielile sale
corespunzând unei plăţi imediate sau următoare.
Capacitatea de autofinanţare reprezintă capacitatea întreprinderii de a finanţa
remunerarea acţionarilor, investiţiile de expasiune şi investiţiile de reînnoire.
Pentru determinarea CAF –ului se folosesc două metode: metoda deductivă
şi metoda adiţională.
a) Metoda deductivă
Potrivit acestei metode, capacitatea de autofinanţare se calculează pornind
de la EBE, la care se adaugă alte venituri şi din care se deduc, succesiv, cheltuielile
plătibile ale întreprinderii.
CAF = Venituri încasabile – Cheltuieli plătibile
sau
CAF = EBE + Alte venituri încasabile – Alte cheltuieli plătibile
CAF = EBE + Alte venituri din exploatare
- Alte cheltuieli de exploatare
+ Venituri financiare încasabile
- Cheltuieli financiare plătibile
+ Venituri extraordinare
- Cheltuieli extraordinare
- Impozit pe profit
b) Metoda adiţională
În aplicarea acestei metode se foloseşte ca punct de plecare rezultatul net al
exerciţiului, la care se adaugă cheltuieli privind amortizările şi provizioanele şi se
scad veniturile din provizioane.
CAF = RN + Cheltuieli calculate – Venituri calculate
Detaliat, CAF se determină astfel:
17
CAF = Rezultatul net
+ Ajustarea activelor
- Cote părţi din subvenţii pentru investiţii virate asupra rezultatului
exerciţiului
+ Valoarea netă contabilă a activelor imobilizate cedate
- Venituri din cedarea activelor imobilizate
18
CAPITOLUL III
Sistemul de rate de rentabilitate
Ratele de rentabilitate evidenţiază rezultatele obţinute în raport cu activitatea
întreprinderii (rentabilitatea comercială) şi a mijloacelor economice (rentabilitatea
economică) sau financiare (rentabilitate financiară)
În general, ratele de rentabilitate se determină ca raport între efectele
economice şi financiare obţinute şi eforturile depuse pentru obţinerea lor.
3.1. Ratele de rentabilitate comercială
Există următoarele categorii de rate:
1. Rata marjei brute de exploatare ce măsoară nivelul rezultatului brut de
exploatare independent de politica financiară, politica de investiţii, de incidenţa fiscalităţii
şi a elementelor excepţionale.
Rata EBE = EBE/CA
2. Rata marjei nete, exprimă eficienţa globală a întreprinderii, respectiv
capacitatea sa de a realiza profit şi de a rezista concurenţei.
Rata marjei nete = Rezultatul net al exerciţiului/CA
3. Rata marjei nete de exploatare pune în evidenţă eficienţa activităţii de
exploatare sub toate aspectele: industrial, administrativ şi comercial.
Rata marjei nete de exploatare = Rezultatul exploatării/CA
4. Rata marjei brute de autofinanţare, măsoară surplusul de resurse de care
dispune întreprinderea pentru a-şi asigura dezvoltarea şi/sau remunerarea acţionarilor săi.
Rata marjei brute de autofinanţare = CAF/CA
5. Rata marjei asupra valorii adăugate măsoară rezultatul brut de care
dispune întreprinderea după deducerea cheltuielilor de exploatare pentru 100 ROL creată.
Rata marjei asupra valorii adăugate = EBE/VA
19
Ratele de rentabilitate comercială 2005 2006 2007
Rata EBE EBE/CA -0,0264 0,0861 0,0827
Rata marjei nete
Rezultat
net/CA 0,1313 0,0675 0,0632
Rata merjei nete de
exploatare
Rezultatul
expl./CA 0,1514 0,0745 0,0680
Rata marjei brute de
autofinantare CAF/CA 0,1670 0,0847 0,0830
Rata marjei nete asupra VA EBE/VA - 0,2363 0,4061 0,4186
Se poate observa o uşoară diminuarea a ratelor de rentabilitate economică în
2007 faţă de 20063, ce se pot explica în totalitate prin creşterea într-o mai mică
proporţie a EBE, rezultatului net, rezultatului exploatării şi CAF comparativ cu CA.
3.2. Ratele de rentabilitate economică
Rata rentabilităţii economice reflectă, în esenţă, eficienţa capitalului economic
alocat activităţii productive a întreprinderii. Ea se exprimă în general prin raportul:
Re = Rezultatul economic/Activ total
Pentru determinarea rentabilităţii economice, la numărătorul fracţiei se poate
utiliza, fie rezultatul exploatării, fie EBE, iar la numitor activul economic sau o
parte din activul total.
2005 2006 2007
20
Rezultatul exploatarii/Activ
economic 0,1907 0,1180 0,1180
EBE/Activ economic -0,0333 0,1364 0,1435
21
Eficienţa capitalului economic al societăţii alocat activităţii productive a
societăţii este de 11,80% în ultimul an al analizei, cu 7,27% mai puţin ca în 2005.
Dacă raportăm activul economic la EBE valoarea eficienţei capitalului va fi
mai mare datorită neluării în calcul a amortizărilor şi a altor venituri din exploatare.
3.3. Ratele de rentabilitate financiară
Rentabilitatea financiară reflectă capacitatea întreprinderii de a degaja profit
net prin capitalurile proprii angajate în activitatea sa.
Forma generală de exprimare a rentabilităţii financiare este:
Rf = Profit net/Capitaluri proprii
Rentabilitatea financiară remunerează acţionarii prin acordare de dividende.
Pentru acţionari, aprecierea rentabilităţii pe acţiune sau a profitului pe acţiune poate fi
realizată cu ajutorul expresiilor
Profit pe acţiune = Profitul net al exerciţiului/Număr de acţiuni emise
Dividend pe acţiune = Dividende/Număr de acţiuni emise
2005 2006 2007
Profit net/Capital propriu 0,2393693 0,14065449 0,136908
Profit net/Numar actiuni emise 0,199337 0,13345585 0,138485
Comparativ cu anii precedenţi, la nivelul anului 2007, valoarea rentabilităţii
financiare a fost cu 0,37%, respectiv 10,24% mai mică; diminuarea acestei rate fiind
posibilă datorită diminuării profitului net într-o proporţie mult mai mare decât cea
înregistrată la nivelul capitalurilor proprii.
Valoarea profitului adus de o acţiune deţinătorilor săi este de 199,37 lei în
2005, valoarea ce s-a diminuat atingând la finele perioadei de analiză valoarea de
138,48 lei/acţiune.
22
CAPITOLUL IV
Studiu de caz la S.C. Policolor S.A
4.1. Analiza patrimoniului firmei
Analiza structurii patrimoniale are ca obiectiv dinamica acestuia precum şi a
raporturilor dintre diferitele elemente patrimoniale şi a schimbărilor intervenite în
situaţia mijloacelor şi surselor, determinate de activitatea desfăşurată în cursul
exerciţiului.
RON
Nr.crt Indicatori 2005 2006 20071 Active imobilizate - total 25.356.123 28.637.188 32.258.216
Imobilizari necorporale 5.168 7.185 8.003 Imobilizari corporale 24.002.100 27.503.031 29.533.925 Imobilizari financiare 1.348.855 1.126.972 2.716.288
2 Active circulante - total 61.854.531 61.384.676 60.413.567 Stocuri 27.182.972 35.598.411 28.734.875 Creante 15.254.458 22.265.948 26.515.421 Investitii pe termen scurt 150 150 150 Disponibil 19.416.951 3.520.167 5.163.121
Total activ 87.210.654 90.021.864 92.671.7833 Datorii 27.870.319 22.411.316 20.593.668 Datorii termen scurt 26.706.099 21.369.826 19.625.443 Datorii termen lung 1.164.220 1.041.490 968.2254 Fonduri proprii, din care 59.340.335 67.610.548 72.078.115
Capital social 7.125.748 7.125.748 7.125.748 Prime de capital 5.466.616 5.466.616 5.466.616 Diferente din reevaluare 15.671.581 15.027.019 15.027.019 Rezerve 16.290.861 16.746.799 16.965.223 Rezultat reportat 14.785.529 23.244.366 17.625.443 Rezultatul exerciţiului 14.204.253 8.529.927 9.868.066
Repartizarea rezultatului 14.204.253 8.529.927 0 Total pasiv 87.210.654 90.021.864 92.671.783
Pe baza datelor centralizate furnizate de ultimele bilanţuri ale S.C. Policolor
SA şi a graficelor obţinute, se pot formula următoarele concluzii:
23
valoarea activului imobilizat are o tendinţă de uşoară scădere ca urmare a
amortizării,
în valoarea totală a activelor imobilizate cea mai mare pondere este
deţinută pe tot parcursul analizei de către imobilizările corporale, situaţie ce este
considerată normală prin prisma faptului că societatea a achiziţionat noi utilaje
încercând să se alinieze din punct de vedere tehnic la cerinţele impuse de Uniunea
Europeană;
majorarea activelor circulante nu constituie un semnal de alarmă pentru
societate, căci aceasta are loc – în principal – datorită creşterii valorii creanţelor;
24
valoarea datoriilor s-a diminuat în perioada de analiză, lucru ce se poate
explica prin achitarea unei părţi din creditele contractate;
capitalurile proprii au crescut ca urmare a majorării rezervelor prin
încorporarea unor părţi din profit.
4.2. Analiza corelaţiei FR, NFR şi TN
Fondul de rulment se determină ca diferenţă între capitalurile permanente şi
nevoile pe termen lung ale societăţii.
O valoare pozitivă a acestuia semnifică o situaţie favorabilă, respectiv un nivel
al capitalurilor permanente suficient de ridicat pentru a permite finanţarea integrală
a imobilizărilor cât şi asigurarea unei marje de lichiditate excedentară pentru a face
faţă riscurilor diverse pe termen scurt.
Mărimea negativă a FR reflectă absorbirea unei părţi din resursele temporare
pentru finanţarea unor nevoi permanente, contrar primului principiu de finanţare.
Nevoia de fond de rulment semnifică un surplus de nevoi temporare în raport
cu resursele temporare posibile de mobilizat.
În optica patrimonială această situaţie este considerată normală numai daca
NFR este mai mică sau cel puţin egală cu FR, fără al depăşi.
Nevoia de fond de rulment negativă semnifică un surplus de resurse temporare
în raport cu nevoile corespunzătoare de capitaluri circulante (resurse temporare mai
mari decât nevoile temporare).
În cadrul teoriei echilibrului financiar patrimonial, diferenţa dintre FR şi NFR
reprezintă trezoreria netă.
La S.C. Policolor S.A., valoarea indicatorilor de echilibru în anii: 2005, 2006
şi 2007 au avut următoarele valori:
25
Deoarece fondul de rulment este pozitiv în cei trei ani, capitalurile permanente
finanţează o parte din activele circulante, după finanţarea integrală a activelor
imobilizate. Această situaţie pune în evidenţă fondul de rulment financiar ca
expresie a realizării echilibrului financiar pe termen lung şi a contribuţiei acestuia la
înfăptuirea echilibrului financiar pe termen scurt.
Nevoia de fond de rulment este pozitivă ceea ce semnifică un surplus de nevoi
temporare, în raport cu resursele temporare posibile de mobilizat. Această situaţie
poate fi considerată normală, numai dacă este rezultatul unei politici de investiţii
privind creşterea nevoii de finanţare a ciclului de exploatare. În caz contrar, NFR
pozitiv evidenţiază un decalaj nefavorabil între lichiditatea stocurilor şi creanţelor
pe de o parte, şi exigibilitatea datoriilor de exploatare, pe de altă parte, respectiv
încetinirea încasărilor şi urgentarea plăţilor.
Din valorile obţinute tragem concluzia că întreprinderea beneficiază în cei
trei ani de analiză, de o trezorerie netă pozitivă care-i asigură autonomia financiară
pe termen scurt.
26
4.3. Analiza corelaţiei creanţe – obligaţii
Pentru activitatea financiară a firmei este importantă cunoaşterea evoluţiei
corelaţiei dintre creanţe şi obligaţii, întrucât acestea influenţează capacitatea de
plată.
Creanţele reprezintă1 anumite drepturi băneşti realizabile în termene diferite.
Formarea lor este în directă legătură cu rotaţia capitalului, cu momentele pe care le
parcurge în procesul schimbării formei acestuia.
Obligaţiile sau datoriile firmei către terţi, formate în cadrul relaţiilor acesteia
cu furnizorii, acţionarii, salariaţii proprii, bugetul statului, bănci etc.
1 Işfănescu A. – Analiza economico-financiară, Editura Economică, 1999
27
La începutul perioadei de analiză, durata de imobilizare a surselor atrase este
mai mare cu 39 de zile decât durata de imobilizare a creanţelor lucru favorabil
firmei, însă această situaţie s-a schimbat în următorii ani, la finele anului 2007,
scadenţa surselor atrase fiind cu 16 zile mai mare decât cea de încasare a creanţelor,
societatea riscând ca în acest interval să nu-şi poată onora plăţile scadente.
4.4. Analiza lichidităţii şi solvabilităţii
Lichiditatea reprezintă proprietatea bunurilor patrimoniale de a se transforma
rapid în bani.
Foarte mulţi analişti consideră ratele lichidităţii generale, curente şi imediate
ca fiind cele mai semnificative pentru conducerea unei întreprinderi.
28
Rata lichidităţii generale în toţi anii de analiză s-a situat peste limita
superioară a intervalului considerat normal (1,2-1,8).
Rata lichidităţii curente a entităţii depăşeşte în cei trei ani ai analizei limitele
intervalului (0,65 – 1) considerat normal.
La nivelul anului 2006 rata lichidităţii imediate a crescut faţă de 2007 ca
urmare a creşterii disponibilităţilor societăţii într-un ritm mai alert decât cel
înregistrat la nivelul datoriilor curente, situaţie ce se menţine si la nivelul ultimului
an al analizei.
Potrivit profesorului A. Işfănescu, „solvabilitatea reprezintă capacitatea firmei
de a face faţă obligaţiilor sale băneşti, respectiv de a-şi onora plăţile la termenele
scadente”. Aici intervine comparaţia dintre elementele de activ şi pasiv, respectiv
dintre disponibilităţi şi obligaţii. Este evident faptul că o firmă este solvabilă dacă
are disponibilităţi.
29
Entitatea este solvabilă, în cei trei ani de analiză valoarea creditelor bancare,
deţinând o pondere f redusă în capitalul propriu al societăţii.
Ratele solvabilităţii generale sunt mult mai mari de 1, deci entitatea poate face
faţă necesităţilor sale de plată.
4.5. Analiza echilibrului economico-financiar
Echilibrul economico-financiar al firmei reprezintă un sistem de corelaţii prin
care se stabilesc anumite proporţionalităţi în cadrul şi între diferite fluxuri
financiare. El constituie o premisă şi o consecinţă a desfăşurării normale a activităţii
firmei, în conformitate cu obiectul său de activitate.
Pentru exprimarea sintetică a multiplelor corelaţii implicate de echilibrul
economico-financiar, literatura de specialitate oferă mai mulţi indicatori.
În practică se folosesc cu precădere următorii indicatori:
a)
30
b)
c)
d) .
Nr. crt.
Indicatori Perioada2005 2006 2007
1 Rata autonomiei financiare
0,68 0,75 0,78
2 Rata de finanţare a stocurilor
1,29 1,12 1,42
3 Rata de autofinanţare a activelor
0,68 0,75 0,78
4 Rata datoriilor 0,32 0,25 0,22
Rata autonomiei financiare este peste 60% în toţi anii de analiză, firma
neînregistrând fluctuaţii mari la credite bancare la finele celor trei ani, doar
obligaţiile curente suferind modificări în sens pozitiv.
Rata de finanţare a stocurilor s-a majorat datorită majorării fondului de
rulment.
31
Pe fondul majorării ratei de autofinanţare, rata datoriilor cunoaşte o evoluţie
descedentă ce semnifică o diminuare a ponderii datoriilor în valoarea capitalului
propriu.
4.6.Determinarea soldurilor intermediare de gestiune pe baza datelor
furnizate de contul de profit şi pierdere
La S.C. Policolor S.A. în ultimii ani au fost înregistrate următoarele valori:
L
ei
Indicatori 2005 2006 2007
Cifra de afaceri108.142.98
3140.814.38
8156.124.38
1
Producţia vândută 98.249.632116.632.22
9119.603.15
5
Venituri din vanzarea marfurilor 9.893.351 24.182.159 36.521.226Variatia stocurilor 1.284.345 7.854.960 2.562.261Productia imobilizata 582 8.468 8.531Alte venituri dine xploatare 23.078.195 788.226 798.443
VENITURI DIN EXPLOATARE - TOTAL 132.506.10
5149.466.04
2159.493.61
6
Cheltuieli cu materiile prime 53.206.130 67.319.792 71.672.380
Alte cheltuieli materiale 8.828.699 11.054.204 10.462.182
Alte cheltuieli din afara 1.182.288 1.025.892 10.469.119
Cheltuieli privind marfurile 7.961.692 19.076.816 18.441.562
Cheltuieli cu personalul 12.763.561 16.484.700 17.060.734
Salarii 9.697.265 12.640.054 13.054.622
Cheltuieli cu asigurarile si protectia sociala 3.066.296 3.844.646 4.006.112
Amortizari 3.786.956 2.482.130 3.034.003
Ajustarea valorii activelor circulante 3.224 -120.115 0
Alte cheltuieli de exploatare 28.340.487 21.592.571 17.680.442
Cheltuieli privind prestatiile externe 15.075.657 19.491.148 16.000.522
Cheltuieli cu alte impozite si taxe 2.172.678 1.243.577 869.911
Cheltuieli cu despagubirile 11.092.152 857.846 810.009
Ajustari privind provizioanele 63.201 59.500 62.532
32
CHELTUIELI DE EXPLOATARE - TOTAL 116.136.23
8138.975.49
0148.882.95
4
REZULTATUL DIN EXPLOATARE PROFIT 16.369.867 10.490.552 10.610.662
Venituri din dobanzi 85.407 152.594 127.005
Alte venituri financiare 2.988.550 1.820.699 2.165.411
VENITURI FINANCIARE 3.073.957 1.973.293 2.292.416
Cheltuieli privind dobanzile 1.132.042 215.700 219.887Alte cheltuieli financiare 1.417.444 1.056.372 1.005.006
CHELTUIELI FINANCIARE 2.549.486 1.272.072 1.224.893REZULTATUL FINANCIAR PROFIT 524.471 701.221 1.067.523REZULTATUL BRUT 16.894.338 11.191.773 11.678.185Impozitul pe profit 2.690.085 1.682.046 1.810.119Profitul net 14.204.253 9.509.727 9.868.066
Structura contului de profit şi pierdere2 pe cele trei domenii de activitate oferă
posibilitatea determinării unor marje de acumulări băneşti potenţiale, destinate să
îndeplinească o anumită funcţie de remunerare a factorilor de producţie şi de
finanţare a activităţii viitoare, denumite solduri intermediare de gestiune.
Soldurile intermediare de gestiune reprezintă paliere succesive în formarea
rezultatului final al exerciţiului. Construcţia indicatorilor se realizează în cascadă
pornind de la cel mai cuprinzător (CA) şi încheindu-se cu cel mai sintetic (profitul
net al exerciţiului).
Valoarea adăugată exprimă creşterea de valoare rezultată din utilizarea
factorilor de producţie (forţă de muncă şi capital), peste valoarea bunurilor şi
serviciilor provenind de la terţi, în cadrul activităţii curente a întreprinderii.
În fapt, valoarea adăugată reprezintă sursa de acumulări băneşti din care se
face remunerarea participanţilor direcţi şi indirecţi la activitatea de economică a
întreprinderii:
remunerarea muncii prin salarii, indemnizaţii, premii, cheltuieli sociale;
remunerarea statului prin impozite, taxe şi vărsăminte asimilate (subvenţiile
pentru exploatare fiind excluse);
2 Georgeta Vintilă - Gestiunea financiară a întreprinderii, Editura Didactică şi Pedagogică,
2000
33
remunerarea creditorilor prin dobânzi şi comisioane plătite;
remunerarea investiţiilor prin amortismente calculate;
remunerarea capitalurilor proprii prin dividende plătite acţionarilor.
Excedentul brut de exploatare sau după caz insuficienţa brută de exploatare,
reprezintă diferenţa dintre valoarea adăugată pe de o parte şi impozitele, taxele şi
cheltuielile de personal pe de altă parte.
EBE, exprimă acumularea brută din activitatea de exploatare, resursa
principală a întreprinderii, cu influenţă hotărâtoare asupra rentabilităţii finale şi a
capacităţii de dezvoltare a întreprinderii.
Rezultatul exploatării reprezintă diferenţa dintre veniturile şi cheltuielile
exploatării; reflectând mărimea absolută a rentabilităţii de exploatare, obţinută prin
deducerea tuturor cheltuielilor din veniturile exploatării.
Rezultatul curent este rezultatul tuturor operaţiunilor curente ale societăţii:
Rezultat curent = Rezultatul exploatării + (-) Rezultatul financiar
Rezultatul net al exerciţiului exprimă mărimea absolută a rentabilităţii
financiare cu care vor fi remuneraţi acţionarii pentru capitalurile proprii subscrise.
Acest profit net trebuie să fie susţinut de existenţa unor disponibilităţi reale, altfel
ea va rămâne doar un potenţial de finanţare.
Lei
2005 2006 2007Venituri din vânzarea mărfurilor 9.893.351 24.182.159 36521226Costul mărfurilor vândute "-" 7.961.692 19.076.816 18.441.562MARJA COMERCIALĂ "=" 1.931.659 5.105.343 18.079.664Producţia vândută 98.249.632 116.632.229 119.603.155Variaţia stocurilor "+" 1284927 7863428 2570792PRODUCŢIA EXERCIŢIULUI "=" 99.534.559 124.495.657 122.173.947Marja comercială 1.931.659 5.105.343 18.079.664
Producţia exerciţiului "+" 99.534.559 124.495.657 122.173.947
Cunsumuri provenind de la terţi "-" 89.384.926 99.748.882 109.414.212VALOAREA ADĂUGATĂ "=" 12.081.292 29.852.118 30.839.399
Subvenţii de exploatare "+" 0 0 0Impozite şi taxe "-" 2.172.678 1.243.577 869.911
34
Cheltuieli personal "-" 12.763.561 16.484.700 17.060.734EBE "=" -2.854.947 12.123.841 12.908.754
Alte venituri de exploatare "+" 23.078.195 788.226 798.443Amortizare si provizioane "-" 3.853.381 2.421.515 3.096.535Alte cheltuieli de exploatare "-" 0 0 0REZULTATUL EXERCIŢIULUI
"=" 16.369.867 10.490.552 10.610.662
Venit Financiar "+" 3.073.957 1.973.293 2.292.416Cheltuieli financiare "-" 2.549.486 1.272.072 1.224.893REZULTATUL CURENT "=" 16.894.338 11.191.773 11.678.185Venituri extraordinare "+" 0 0 0Cheltuieli exctraordinare "-" 0 0 0Impozit pe profit "-" 2.690.085 1.682.046 1.810.119REZULTATUL NET "=" 14.204.253 9.509.727 9.868.066
Valoarea adăugată, primul sold de gestiune, exprimă creşterea de valoare
înregistrată an de an de societatea noastră, rezultată din utilizarea factorilor de
producţie, îndeosebi a forţei de muncă şi capitalului, peste valoarea bunurilor şi
serviciilor provenind de la terţi, în cadrul activităţii curente a întreprinderii.
EBE reprezintă o resursă financiară fundamentală pentru S.C. Policolor S.A.,
constituind resursa financiară care va fi utilizată pentru menţinerea şi/sau creşterea
capacităţii de producţie a acesteia, plata cheltuielilor financiare, a impozitului pe
profit şi dividendelor, rambursarea împrumuturilor angajate anterior.
Rezultatul exerciţiului obţinut în perioada de analiză este profit. Ceea ce
indică o activitate profitabilă a societăţii.
Rezultatul curent nefiind perturbat de elementele excepţionale este cel mai
indicat în analiza dinamicii rezultatelor curente ale întreprinderii pe mai multe
exerciţii succesive.
Profitul net al societăţii s-a majorat an de an ceea ce a dus la creşterea
capacităţii de autofinanţare:
35
2005 2006 2007Excedentul brut din exploatare "+" -2.854.947 12.123.841 12.908.754Alte venituri din expl. "+" 23.078.195 788.226 798.443Alte cheltuieli pentru expl. "-" 0 0 0Venituri financiare "+" 3.073.957 1.973.293 2.292.416Cheltuieli financiare "-" 2.549.486 1.272.072 1.224.893Venituri extraordinare "+" 0 0 0Cheltuieli extraordinare "-" 0 0 0Impozit pe profit "-" 2.690.085 1.682.046 1.810.119CAF "=" 18.057.634 11.931.242 12.964.601
Capacitatea de autofinanţare reflectă potenţialul financiar degajat de
activitatea rentabilă a întreprinderii, la sfârşitul exerciţiului financiar, destinat să
remunereze capitalurile proprii şi să finanţeze investiţiile de expansiune şi de
menţinere sau reînnoire din exerciţiile viitoare.
În cazul S.C. Policolor S.A. valoarea CAF s-a diminuat în 2006 şi 2007,
comparativ cu anul de bază (2005) fiind influenţată în principal de diminuarea altor
venituri din exploatare.
.
36
Concluzii
Cu peste 40 de ani de experienţă Policolor este în prezent cel mai mare
producător de lacuri, vopsele şi răşini din România. Principalele segmente acoperite
de Policolor sunt vopsele decorative, pentru retuş auto, auto OEM, industriale şi
pentru lemn.
Anul 2007 a fost, aşa cum se prefigura încă de la începutul lui, crucial
pentru piaţa forţei de muncă din România, datorită implicaţiilor multiple ale aderării
României la Uniunea europeană.
Am asistat la o uniformizare a legislaţiei, cu rezultate directe asupra
barierelor privind libera circulaţie a forţei de muncă, fapt ce a dus la o migrare fără
precedent a acesteia. Fenomenul are un efect nemijlocit şi asupra ratei şomajului, în
sensul că acesta s-a diminuat considerabil.
Aderarea României la Uniunea Europeană are, pentru angajaţi, mai multe
efecte benefice, printre care:
Creşterea puterii de negociere în relaţiile cu angajatorii, prine chilibrarea
raportului cerere-ofertă de muncă,
Accesul la know-how şi la instrumente eficiente de dezvoltarea
profesională,
37
Creşterea pachetului salarial, indiferent de ţara în care îşi desfăşoară
activitatea angajatorul.
Conducerea Policolor nu investeşte doar însedii moderne, ci şi în oameni
sau, mai bine zis, în copiii angajaţilor. De mai bine de un an, compania derulează cu
succes programul Trainee ce presupune că toţi copiii angajaţilor, cu vârste între 16
şi 23 de ani, au şansa să lucreze în fabrica de culori, în departamentul de marketing,
pentru diverse proiecte: realizarea bazei de date, contactarea clienţilor etc.
Deoarece programul se bucură de mare succes, s-a iniţiat un subprogram, de
job rotation ce implică recrutarea din interior, fapt ce face eligibili şi copiii
angajaţilor.
Datorită concurenţei de pe piaţă, Policolor S.A. a intrat pe piaţa
construcţiilor, în 2007 inaugurând linia de producţie a polistirenului, cu o capacitate
de producţie de 12,000 mc. Polistirenul de faţadă a venit să completeze gama Deko
Proffesional. EPS 80 a fost lansat pe piaţă ca urmare a cererii de pe piaţa sistemelor
de termoizolare.
Tot în 2007 au fost introduse în fabricaţie noi produse din categoriile:
Adezivi chituri,
Gleturi,
Produse pe bază de apă, dezvoltate conform normelor europene privind
emisia de compuşi organici volatili.
Diagnosticarea financiară a unei întreprinderi se realizează pe baza datelor
furnizate de bilanţ şi contul de profit şi pierdere.
Pentru a putea analiza bilanţul unei întreprinderi (şi eventual pentru a face
aceeaşi analiză pentru principalii săi concurenţi) activele şi pasivele sunt împărţite
în patru mari blocuri regrupând elementele de aceeaşi natură:
Activ imoblizat net – nevoi permanente,
Activ circulant net – nevoi temporare
Capitaluri permanente
Resurse temporare.
38
Pornind de la elementele bilanţiere astfel grupate, s-a calculat corelaţia fond
de rulment, nevoie de fond de rulment şi trezoreria netă în cei trei ani de analiză.
Reprezentarea grafică a datelor obţinute:
Pe toată perioada de analiză FR şi NFR au avut o evoluţie ascendentă, ceea ce
indică realizarea echilibrului financiar atât în partea superioară a bilanţului – pe
termen lung, cât şi la nivelul ciclului de exploatare. Trezoreria netă, deşi pozitivă
înregistrează an de an o scădere, valoarea sa reprezentând în fapt diferenţa dintre
valoarea fondului de rulment şi cea a nevoii de fond de rulment.
Un alt element important al analizei financiare îl reprezintă determinarea
soldurilor intermediare de gestiune pe baza datelor furnizate de contul de profit şi
pierdere.
Contul de profit si pierderi se întocmeşte cu scopul de a oferi informaţii
asupra rezultatului net obţinut de întreprindere (profitul sau beneficiul net) în urma
desfăşurării activităţii. Acest cont pune în evidenţă variaţia bogăţiei firmei,
determinată de realizarea de venituri şi efectuarea de cheltuieli legate de exploatare
şi de deprecierea activelor pe care le posedă întreprinderea.
39
Valoarea adăugată, s-a majorat an de an ca urmare a creşterii cifrei de afaceri
într-un ritm mai alert decât cel de la nivelul cheltuielilor cu materiile prime şi
serviciile executate de terţi.
Valoarea EBE s-a majorat de 2,18 ori (2007 raportat la 2005), deci va permite
creşterea capacităţii de producţie a societăţii, plata cheltuielilor financiare, a
impozitului pe profit şi dividendelor, rambursarea împrumuturilor angajate anterior.
Valoarea rezultatului curent s-a majorat în 2007 faţă de 2006i fiind influenţat
în mod direct de evoluţia pozitivă a celorlalte solduri intermediare prezentate
anterior.
Profitul net al societăţii s-a majorat an de an ceea ce a dus atât la creşterea
capacităţii de autofinanţare a societăţii cât şi la obţinerea unor rate de rentabilitate
financiare mulţumitoare.
40
În ceea ce priveşte evoluţia ratelor de rentabilitatea comercială, pe baza
graficului de mai jos se poate face următoarea observaţie:
* diminuarea a ratelor de rentabilitate economică în 2007 faţă de 2005, se
poate explica în totalitate prin creşterea într-o mai mică proporţie a EBE,
rezultatului net, rezultatului exploatării şi CAF comparativ cu CA.
41
Cod 10
BILANŢ încheiat la data de 31 decembrie 2006
Indicatori Sold la
inceput an sfarsit anA. ACTIVE IMOBILIZATE I. IMOBILIZĂRI NECORPORALE 5.168 7.185
II. IMOBILIZĂRI CORPORALE 24.002.10
0 27.503.031III. IMOBILIZĂRI FINANCIARE 1.348.855 1.126.972
ACTIVE IMOBILIZATE - TOTAL 25.356.12
3 28.637.188
1. STOCURI 27.182.97
2 35.598.411
II. CREANŢE 15.254.45
8 22.265.948
III. INVESTIŢII FINANCIARE PE TERMEN SCURT 150 150
IV. CASA ŞI CONTURI LA BĂNCI 19.416.95
1 3.520.167
ACTIVE CIRCULANTE - TOTAL 61.854.53
1 61.384.676C. CHELTUIELI ÎN AVANS 0 0
D. DATORII CE TREBUIE PLĂTITE ÎNTR-O PERIOADĂ DE PÂNĂ LA UN AN
26.706.099 21.369.826
E. ACTIVE CIRCULANTE NETE, RESPECTIV DATORII CURENTE NETE
35.148.432 40.014.850
F. TOTAL ACTIVE MINUS DATORII CURENTE 60.504.55
5 68.652.038
G. DATORII CE TREBUIE PLĂTITE ÎNTR-O PERIOADĂ MAI MARE DE UN AN 1.164.220 1.041.490
H. PROVIZIOANE PENTRU RISCURI ŞI CHELTUIELI (ct. 151) 0 0I. VENITURI ÎN AVANS 0 0J. CAPITAL ŞI REZERVE 1. CAPITAL (rd. 20 la 22) 7.125.748 7.125.748din care: - capital subscris nevărsat(1011) 0 0 - capital subscris vărsat (1012) 7.125.748 7.125.748 - patrimoniul regiei (1015) II. PRIME DE CAPITAL 5.466.616 5.466.616
III. REZERVE DIN REEVALUARE Sold C 15.671.58
1 15.027.019 (ct. 105) Sold D 0 0
IV. REZERVE 16.290.86
1 16.746.799
V. REZULTATUL REPORTAT Sold C 14.785.52
9 23.244.366
42
VI. REZULTATUL EXERCIŢIULUI Sold C 14.204.25
3 8.529.927
Repartizarea profitului 14.204.25
3 8.529.927
TOTAL CAPITALURI PROPRII 59.340.33
5 62.143.932Patrimoniul public 0 0
TOTAL CAPITALURI 59.340.33
5 67.610.548
Cod 20
CONTUL DE PROFIT ŞI PIERDEREla data de 31 decembrie 2006
Indicator 01.01.2006 31.12.20061. Cifra de afaceri netă 108.142.983 140.814.388Producţia vândută 98.249.632 116.632.229Venituri din vânzarea mărfurilor (ct. 707) 9893351 24.182.159
Venituri din subvenţii de exploatare aferente CA 0 0
2. Variaţia stocurilor (711) 1284345 7854960 Sold C 1284345 7.854.960 Sold D 0 0
3. Producţia imobilizată (ct. 721 + 722) 582 8.4684. Alte venituri din exploatare (ct. 7417 + 758) 23.078.195 788.226VENITURI DIN EXPLOATARE - TOTAL 132.506.105 149.466.042
5. a) Cheltuieli cu materiile prime şi materialele consumabile 53.206.130 67.319.792Alte cheltuieli materiale (ct. 603 + 604 + 606 + 608) 8.828.699 11.054.204
b) Alte cheltuieli din afară (cu energie şi apa) (ct. 605) 1.182.288 1.025.892
c) Cheltuieli privind mărfurile (ct. 607) 7961692 19.076.816
6. Cheltuieli cu personalul (rd. 15 + 16) 12.763.561 16.484.700a) Salarii (ct. 621 + 641) 9.697.265 12.640.054
b)Cheltuieli cu asigurările şi protecţia socială (ct. 645) 3.066.296 3.844.6467. a) Amortizări şi provizioane pentru deprecierea imobilizărilor corporale şi necorporale (rd. 18 - 19) 3.786.956 2.482.130a. 1) Cheltuieli 3.786.956 2.482.130
a. 2) Venituri (ct. 7813) 0 0
b) Ajustarea valorii activelor circulante 3.224 -120.115
b. 1) Cheltuieli (ct. 654 + 6814) 3.224 -120.115
43
b. 2) Venituri (ct. 754 + 7814) 0 0 8. Alte cheltuieli de exploatare (rd. 24 la 26) 28.340.487 21.592.5718.1. Cheltuieli privind prestaţiile externe (ct. 611 + 612 + 613 + 614 + 621 + 622 + 623+ 624 + 625 + 626 + 627 + 628) 15.075.657 19.491.148
8.2. Cheltuieli cu alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate (ct. 635) 2.172.678 1.243.5778.3. Cheltuieli cu despăgubiri, donaţii şi activele cedate (ct. 658) 11092152 857.846Ajustări privind provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli (rd. 28 - 29) 63201 59500Cheltuieli (ct. 6812) 227084 966.899Venituri (ct. 7812) 163883 907.399
CHELTUIELI DE EXPLOATARE - TOTAL 116.136.238 138.975.490
REZULTATUL DIN EXPLOATARE: Profit (rd. 09 - 30) 16.369.867 10.490.552Pierdere (rd. 30 - 09) 0
9. Venituri din interese de participare 010. Venituri din alte investiţii financiare şi creanţe care fac parte din activele imobilizate 0
11. Venituri din dobânzi (ct. 766) 85.407 152.594
din care, în cadrul grupului
Alte venituri financiare (ct. 762 + 763 + 764 + 765 + 767 + 768) 2988550 1.820.699
VENITURI FINANCIARE - TOTAL 3.073.957 1.973.293
12. Ajustarea valorii imobilizărilor financiare şi a investiţiilor financiare deţinute ca active circulante 0 0Cheltuieli (ct. 686) 0 0Venituri (ct. 786) 0 0
13. Cheltuieli privind dobânzile (ct. 666) 1.132.042 215.700
din care, în cadrul grupului 0 0Alte cheltuieli financiare (ct. 663 + 664 + 665 + 667 + 668) 1417444 1.056.372CHELTUIELI FINANCIARE - TOTAL 2.549.486 1.272.072REZULTATUL FINANCIAR: 0Profit 524.471 701.221Pierdere 0 014. REZULTATUL CURENT: 0
44
Profit 16.894.338 11.191.773Pierdere 015. Venituri extraordinare (ct. 771) 0 0
16. Cheltuieli extraordinare (ct. 671) 0 0
17. REZULTATUL EXTRAORDINAR: 0 0Profit 0Pierdere 0VENITURI TOTALE 135.580.062 151.439.335CHELTUIELI TOTALE 118.685.724 140.247.56218. REZULTATUL BRUT: 16.894.338 11.191.773Profit (rd. 56 - 57) 0Pierdere (rd. 57 - 56) 0
19. IMPOZITUL PE PROFIT (ct. 691) 2.690.085 1.682.046
20. Alte cheltuieli cu impozite care nu apar în elementele de mai sus (ct. 698) 0 0
21. REZULTATUL NET AL EXERCIŢIULUI FINANCIAR: 0 Profit 14.204.253 9.509.727Pierdere
45
BILANŢîncheiat la data de 31 decembrie 2007
IndicatoriSold la
inceput an sfarsit anA. ACTIVE IMOBILIZATE
I. IMOBILIZĂRI NECORPORALE 7.185 8.003II. IMOBILIZĂRI CORPORALE 27.503.031 29.533.925III. IMOBILIZĂRI FINANCIARE 1.126.972 2.716.288
ACTIVE IMOBILIZATE - TOTAL 28.637.188 32.258.2161. STOCURI 35.598.411 28.734.875II. CREANŢE 22.265.948 26.515.421
III. INVESTIŢII FINANCIARE PE TERMEN SCURT 150 150IV. CASA ŞI CONTURI LA BĂNCI 3.520.167 5.163.121ACTIVE CIRCULANTE - TOTAL 61.384.676 60.413.567C. CHELTUIELI ÎN AVANS 0 0
D. DATORII CE TREBUIE PLĂTITE ÎNTR-O PERIOADĂ DE PÂNĂ LA UN AN 21.369.826 19.625.443E. ACTIVE CIRCULANTE NETE, RESPECTIV DATORII CURENTE NETE 40.014.850 40.788.124F. TOTAL ACTIVE MINUS DATORII CURENTE 68.652.038 73.046.340
G. DATORII CE TREBUIE PLĂTITE ÎNTR-O PERIOADĂ MAI MARE DE UN AN 1.041.490 968.225H. PROVIZIOANE PENTRU RISCURI ŞI CHELTUIELI (ct. 151) 0 0I. VENITURI ÎN AVANS 0 0J. CAPITAL ŞI REZERVE 0 1. CAPITAL (rd. 20 la 22) 7.125.748 7.125.748din care: 0 - capital subscris nevărsat(1011) 0 0 - capital subscris vărsat (1012) 7.125.748 7.125.748 - patrimoniul regiei (1015) 0 II. PRIME DE CAPITAL 5.466.616 5.466.616III. REZERVE DIN REEVALUARE Sold C 15.027.019 15.027.019 (ct. 105) Sold D 0 0IV. REZERVE 16.746.799 16.965.223V. REZULTATUL REPORTAT Sold C 23.244.366 17.625.443VI. REZULTATUL EXERCIŢIULUI Sold C 9.509.727 9.868.066Repartizarea profitului 8.529.927 0TOTAL CAPITALURI PROPRII 62.143.932 72.078.115Patrimoniul public 0 0TOTAL CAPITALURI 67.610.548 72.078.115
46
CONTUL DE PROFIT ŞI PIERDEREla data de 31 decembrie 2007
Indicatori 01.01.2007 31.12.20071. Cifra de afaceri netă 140.814.388 156.124.381Producţia vândută 116.632.229 119.603.155
Venituri din vânzarea mărfurilor (ct. 707) 24.182.159 36521226
Venituri din subvenţii de exploatare aferente CA 0 0
2. Variaţia stocurilor (711) 7.854.960 2562261 Sold C 7.854.960 2562261 Sold D 0 0
3. Producţia imobilizată (ct. 721 + 722) 8.468 8531
4. Alte venituri din exploatare (ct. 7417 + 758) 788.226 798.443
VENITURI DIN EXPLOATARE - TOTAL 149.466.042 159.493.616
5. a) Cheltuieli cu materiile prime şi materialele consumabile 67.319.792 71.672.380
Alte cheltuieli materiale (ct. 603 + 604 + 606 + 608) 11.054.204 10.462.182
b) Alte cheltuieli din afară (cu energie şi apa) (ct. 605) 1.025.892 10.469.119
c) Cheltuieli privind mărfurile (ct. 607) 19.076.816 18.441.5626. Cheltuieli cu personalul (rd. 15 + 16) 16.484.700 17.060.734
a) Salarii (ct. 621 + 641) 12.640.054 13.054.622
b)Cheltuieli cu asigurările şi protecţia socială (ct. 645) 3.844.646 4.006.1127. a) Amortizări şi provizioane pentru deprecierea imobilizărilor corporale şi necorporale (rd. 18 - 19) 2.482.130 3.034.003a. 1) Cheltuieli 2.482.130 3.034.003
a. 2) Venituri (ct. 7813) 0 0
b) Ajustarea valorii activelor circulante -120.115 0b. 1) Cheltuieli (ct. 654 + 6814) -120.115 0
b. 2) Venituri (ct. 754 + 7814) 0 0
8. Alte cheltuieli de exploatare (rd. 24 la 26) 21.592.571 17.680.4428.1. Cheltuieli privind prestaţiile externe (ct. 611 + 612 + 613 + 614 + 621 + 622 + 623+ 624 + 625 + 626 + 627 + 628) 19.491.148 16.000.522
8.2. Cheltuieli cu alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate (ct. 635) 1.243.577 869.911
8.3. Cheltuieli cu despăgubiri, donaţii şi activele cedate (ct. 658) 857.846 810009
47
Ajustări privind provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli (rd. 28 - 29) 59.500 62532Cheltuieli (ct. 6812) 966.899 62532Venituri (ct. 7812) 907.399 0
CHELTUIELI DE EXPLOATARE - TOTAL 138.975.490 148.882.954
REZULTATUL DIN EXPLOATARE: 0 Profit (rd. 09 - 30) 10.490.552 10.610.662Pierdere (rd. 30 - 09)
9. Venituri din interese de participare 10. Venituri din alte investiţii financiare şi creanţe care fac parte din activele imobilizate
11. Venituri din dobânzi (ct. 766) 152.594 127.005
din care, în cadrul grupului 0 Alte venituri financiare (ct. 762 + 763 + 764 + 765 + 767 + 768) 1.820.699 2165411
VENITURI FINANCIARE - TOTAL 1.973.293 2.292.416
12. Ajustarea valorii imobilizărilor financiare şi a investiţiilor financiare deţinute ca active circulante 0Cheltuieli (ct. 686) 0Venituri (ct. 786) 0
13. Cheltuieli privind dobânzile (ct. 666) 215.700 219.887
din care, în cadrul grupului Alte cheltuieli financiare (ct. 663 + 664 + 665 + 667 + 668) 1.056.372 1005006
CHELTUIELI FINANCIARE - TOTAL 1.272.072 1.224.893REZULTATUL FINANCIAR: Profit 701.221 1.067.523Pierdere 0 014. REZULTATUL CURENT: Profit 11.191.773 11.678.185Pierdere 15. Venituri extraordinare (ct. 771) 0
16. Cheltuieli extraordinare (ct. 671) 0
17. REZULTATUL EXTRAORDINAR: 0Profit Pierdere VENITURI TOTALE 151.439.335 161.786.032CHELTUIELI TOTALE 140.247.562 150.107.84718. REZULTATUL BRUT: 11.191.773 11.678.185Profit (rd. 56 - 57) Pierdere (rd. 57 - 56)
19. IMPOZITUL PE PROFIT (ct. 691) 1.682.046 1.810.119
48
20. Alte cheltuieli cu impozite care nu apar în elementele de mai sus (ct. 698)
21. REZULTATUL NET AL EXERCIŢIULUI FINANCIAR: Profit 9.509.727 9.868.066Pierdere 0
49
Bibliografie
1. Tole, Marin Gestiunea financiara a firmei, Ed Pro
Universitaria, Bucuresti 2007
2. Tole, Marin Analiza Economic-Financiara a
entitatilor economice: Metode,
tehnici si modele, Ed. Pro
Universitaria, Bucuresti 2006
3. Brezeanu, P. Analiza financiară, Editura Meteor,
Bucureşti, 2007
4. Cîrstea, G. Economia şi gestiunea întreprinderii,
Editura Economică, 2000
5. Grigore, M. Gestiunea financiară a firmei, Editura
Dareco, 2002
6. Işfănescu, A. Analiza economico-financiară,
Editura Economică, 1999
7. Mărgulescu, D. Diagnostic economico-financiar,
Editura Romcart, 1994
8. Paraschivescu, M. Metode de contabilitate şi analiză
financiară, Editura Neurom, 1994
9. Radu, Fl. Analiza economico-financiară a
întreprinderilor, Editura Scrisul
Românesc, 1994
10. Rusu, D. Analiza activităţii economice a
întreprinderilor, Editura Didactică şi
Pedagogică, 1992
11. Ristea, M. Bilanţul contabil, instrument de
gestiune a patrimoniului, Editura
Academiei, 1989
50
12. Vintilă, G. Gestiunea financiară a întreprinderii,
Editura Didactică şi Pedagogică,
2000
13. Vintilă, G. Gestiunea financiară a întreprinderii
– Lucrări aplicative şi studii de caz,
Editura Rolcris, 2000
14. Situaţii financiare 2006 şi 2007 S.C.
Policolor S.A.
15. http:\\www.policolor.ro
51