FOLOSIREA ȘI VALORIFICAREA POEZIILOR ÎN ACTIVITĂȚILE SPECIFICE DOMENIULUI EXPERIENȚIAL LIMBĂ ȘI COMUNICARE

Poezia constituie unul din punctele forte ale activităţilor de dezvoltare a limbajului în învăţământul preşcolar căci copiilor le plac ritmul şi rima versurilor, sonoritatea acestora şi se implicâ în trăirea afectiv - estetică a conţinuturilor textelor poetice. Ei învaţă aproape spontan fragmentele ritmate şi rimate din poveşti precum Punguţa cu doi bani, Capra cu trei iezi, Turtiţa sau mici poezioare pe care le aud în diverse împrejurări.

La venirea în grădiniţă, copiii au experienţe diferite în materie de poezie datorită stilului educaţional la care au fost supuşi în familiile din care provin – exemplificări. De aceea, educatoarea trebuie să cunoască prin mijloace adecvate calitatea acestor experienţe pentru a compensa lipsurile sau pentru a atenua urmările negative ale memorizărilor silite.

Conduită copiilor faţă de poezie va fi influenţată în primul rând de atitudinea educatoarei care trebuie să se facă vizibilă îndeosebi prin bucuria recitării. Ea trebuie să abordeze poeziile nu numai la serbări, în momentele festive, ci în orice moment al zilei – trezirea din somn, cum ne spălăm, luarea mesei, reguli de comportament, fără a ocoli poeziile care reflectă sentimente şi trăiri spirituale.

Memorizarea poeziilor, activitate obligatorie în învăţământul preşcolar, este un preţios mijloc de cunoaştere, de dezvoltare a vorbirii, de cultivare a sentimentelor estetice şi a celor morale, de exersare a memoriei şi de stimulare a imaginaţiei creatoare, având şi o deosebită valoare în educaţia intelectuală. Prin acest tip de activitate se urmăreşte transmiterea de cunoştinţe, îmbogăţirea şi sistematizarea cunoştinţelor, exersarea vorbirii corecte precum şi activizarea vocabularului. Se adaugă dezvoltarea gândirii logice a copilului corelată cu dezvoltarea atenţiei şi a motivaţiei pentru învăţarea poeziilor, cu dezvoltarea memoriei voluntare, a auzului fonematic. (v. Mariana Norel, Oana Alina Bota. P.128).

Copiii nu trebuie obligaţi să memoreze poeziile, însă trebuie apreciaţi, lăudaţi atunci când o fac. Mai important este ca preşcolarul să ştie că există poezia şi să aibă deschidere către ea. Aşa cum am spus, mai întâi reţine versificaţiile din poveştile pe care le aude de mai multe ori. Apoi, memorează la fel de uşor numărătorile ritmate şi rimate care, de obicei, sunt integrate în jocurile de copii. De asemenea, învaţă cu plăcere poezioare ce ţin tot de folclorul infantil, care sunt, de regulă, incantaţii: Căţeluş cu părul creţ, Melc, melc, codobelc, Lună, lună nouă ş.a. Mai târziu, se vor putea reţine poezii ceva mai complicate, dar cu un conţinut ideatic simplu, dublat de o puternică încărcătură afectivă, cum ar fi Înger, îngeraşul meu sau poezii despre frumuseţile naturii, despre animale, despre diferite îndeletniciri şi comportamente. Însuşindu-şi în mod sistematic poezii accesibile, copiii capătă deprinderea de a învăţa conştient, se familiarizează cu procedeele de memorare logică fiind exersate funcţiile şi calităţile memoriei – etapă pregătitoare necesară pentru procesul de învăţare din şcoală.

În sens larg, memorizarea unei poezii însumează parcurgerea următoarelor etape:

- activitatea de învăţare a poeziei;

- activitatea de fixare;

- activitatea de verificare a memorizării poeziei.

În cadrul activităţilor de memorare a poeziilor cu rol deosebit de important îl are recitarea model a educatoarei deoarece această are un impact deosebit asupra copiilor, poate genera sau nu emoţia şi dispoziţia copilului pentru învăţarea poeziei. Recitarea model trebuie să fie clară, expresivă, să utilizeze gestica şi mimica potrivite pentru a crea emoţii specifice copiilor. Pentru evitarea memorării mecanice este nevoie să se creeze un climat ambiental şi afectiv care să stimuleze apropierea de textul poetic, să solicite imaginaţia şi sensibilitatea copiilor prin prezentarea unui material intuitiv adecvat.

Memorarea poeziei Somnoroase păsărele de Mihai Eminescu – chiar dacă nu este scrisă pentru copii, poezia îi încânta prin muzicalitatea versurilor, prin farmecul atmosferei create. În partea introductivă, copii sunt familiarizaţi cu conţinutul poemului prin prezentarea unui tablou de natură; aceasta oferă posibilitatea reactualizării cunoştinţelor despre natură, despre cadru într-o conversaţie în care educatoarea foloseşte expresii specifice textului: “Se adună pe la cuiburi”, “Se ascund în rămurele”, “Florile dorm în grădina” s.a. Se creează astfel premizele însuşirii conştiente a conţinutului textului. După acest moment, educatoarea anunţă titlul şi autorul poemului şi realizează recitarea model care poate fi asigurată şi prin utilizarea unor mijloace audio sau audio-video; această urmăreşte menţinerea atenţiei copiilor şi captarea afectivă a acestora.

După recitarea model, la grupele de nivel II se fac discuţii orientative care pot merge până la formularea unor întrebări problematizante. La grupa mică şi mijlocie se acordă atenţie în primul rând, formării reprezentărilor pentru însuşirea conştientă şi corectă a textului şi după aceea se urmăreşte expresivitatea recitării; pentru această se utilizează un bogat material intuitiv care să înlesnească asimilarea poeziei; se aleg texte scurte, de maximum patru versuri, iar acestea se memorează pe rând, repetându-se ideea versului, mai întâi primul vers care este apoi reluat cu al doilea, cu al treilea şi aşa mai departe. După memorarea versurilor se reproduce poezia integral de către fiecare copil în parte, astfel educatoarea având posibilitatea să corecteze recitarea eronată, memorarea greşită a unui vers. De aceea se recomandă evitarea recitării în cor – în timpul recitării unuia dintre copii este bine că ceilalţi să repede în gând.

La grupele de nivel II poezia conţine cel puţin două strofe; memorarea se face pe fragmente, delimitate că unităţi logice constituite în jurul unei singure idei. Se recită, repetând, până memorizează toţi copiii strofă întâi, educatoarea convingându-se dacă textul a fost înţeles; apoi se repetă celelalte strofe (fragmente) evidenţiindu-se cuvintele noi, expresiile poetice, asocierile inedite de cuvinte. Procedeul predominant presupune ca, pe măsura înaintării învăţării textului, să se reia recitarea de la început, pentru a nu se pierde unitatea textului. (Damsa Toma, Damsa Ivănuş, 1996)

În etapă fixării conţinutului poeziei copiii sunt solicitaţi să reproducă poezia pe strofe sau integral. Celor din grupele mai mari li se cere să folosească expresiile poetice în contexte noi. La sfârşitul activităţii educatoarea face aprecieri referitoare la expresivitatea recitării şi le poate cere copiilor să recite poezii asemănătoare tematice, învăţate anterior.