``````````````````````````````````````````````````````````````````````````````````````````````````````````````````````````````````````````````````````````````````````````````````````````````````````````````````````````````````````````````````````````````````````````````````````````

``````````````````````````````````````````````````````

SORIN LEBĂDĂ

"CURAJUL ESTE UNA DIN MANIFESTĂRILE SUPERIOARE ALE BUNULUI SIMŢ"

VOINŢA ÎNVINGE SUFERINŢA

VERSURI DE LUPTA SI DRAGOSTE, PROZĂ

Volumul este destinat celor care accepta ca nu poti obtine nimic fara lupta. Celor care sunt familiarizati cu artele martiale le va fi , desigur, mai usor sa inteleaga. Un distins domn din Botosani m-a intrebat, citind volumul, despre care suferinta este vorba.Am ramas surprins ca o persoana ca dumnealui, mai ales ca director de institutie nu stia ce e lupta si ca suferinta face parte din viata. Altfel cum sa invingi? Nu poti castiga la nesfarsit si nici invers. Iar o repriza ori un meci pierdut nu inseamna automat, sfarsitul. Versurile sunt destinate mai degraba incepatorilor in arte martiale asiatice care pot descoperi frumusetea kung fu, adica a chiar izvorului lor. Cuvant incercat in secole de traditie, kung fu surprinde miezul spiritualitatii asiatice in general si a celei chinezesti in particular. Marea majoritate a acestor randuri s-au nascut printre antrenamentele practicate in mai multi ani. Am practicat mai multe stiluri, iar kung fu cuprinde o multitudine de stiluri. Sursa de inspiratie a volumului este povestirea Artele Martiale Moderne a scriitorului de SF Alexandru Ungureanu. Poeziile de lupta se impletesc cu cele de dragoste, caci ca si lupta, dragostea face parte din viata.

Maestrului meu

1

"1990. Un an de luptă cu mine însumi. Sportul îmi deschide noi drumuri şi lasă la iveală fapte mai puţin cunoscute despre mine. Întrecerea de sine, dorinţa de a fi mai bun, iată puncte forte de sprijin în drumul meu. Pot deci, să fac mult mai mult decit am crezut şi am încercat vredată. Zile şi nopţi de antrenamente, o lupta asiduă, încrîncenată şi încăpăţînată pentru a ieşi de pe un drum care nu ducea nicăieri. Pe lume sînt puţine lucruri frumoase cu adevărat.În sînul lor sălăşuieşte adevărata fericire. Cunoscindu-le, trăind din seva lor, îţi vei umple sufletul cu o bucurie imensă...Faptul de a trăi curat şi numai atit, pînă mori...Părăseşte acest drum şi vei plînge. Greu te vei mai reîntoarce la el. Dacă te vei mai reîntoarce vreodată..." “ 2001. Un început de mileniu dominat de contraste. Dupa un an de continuitate in kung fu, au urmat mulţi ani de peregrinari. Nu am reusit sa continui lupta în Qwan Ki Do, dar am migrat la culturism, unde după circa 4 ani de antrenamente am cîstigat statutul de instructor. Deşi ca specialitate sînt culturist, sportul ajutîndu-mă să-mi fortific sănătatea şi să-mi modelez corpul, mă voi ghida mereu după spirtiul nemuritor al artelor marţiale. În sport mi-am făurit prieteni minunaţi, niste luptatori, care în timp au învins în lupta cu soarta. Noi încercări urmează." (Fragment din jurnalul unui practicant de arte marţiale)

Metafora -cheie a volumului este soimul, care simbolizeaza spiritul de luptator. Aceasta pasare are cea mai mare viteaza pe care o pot atinge fiintele vii de pe pamant, putand zbura in picaj cu peste 100 km la ora. Este o pasare de prada, dar prin tenacitatea sa este folosita si astazi la vanatoare. O pasare care se inalta in zbor...iata o simbolizare a spiritului curat care se poate inalta deasupra nepasarii din jur. De fapt, autorul proiecteaza viitorul propriei vieti folosindu-se de imaginea soimului care ii simbolizeaza, intr-un anume mod activitatea jurnalistica unde s-a implicat pe cont propriu intr-o lupta surda impotriva unor oameni considerati corupti. O utopie, daca vreti. Kung fu mai inseamna si maiestrie, fie ca vorbim despre lupta, munca, ori arta ca atare. Nemaicontinuind antrenamentele de arte martiale decat stereotipic, autorul s-a daruit antrenamnetelor de culturism si luptei pentru un anume fel de dreptate. Asa s-a nascut volumul: antrenamenente presarate cu povesti de dragoste.

CONFESIUNEA UNUI LUPTĂTOR

2

(Stagiu de QWAN-KI-DO, Vama Veche, august 1991)

Ai plîns vreodată cu pumnii strînşi,Strîngind nisip fierbinte, auriu?Ai închis vreodată ochii, Jurîndu-ţi că vei fi mai bun?Cînd ai căzut frînt, în miezul luptei,Ţi-ai lipit fruntea udă, De nisipul rece de pe plajă?Te vezi acum cu ochii tăi,Simţi că eşti mai puternic?Multumeşte lui MARTEŞi vei fi şi mai bun! ( SEPT. 1992)

PLEDOARIE PENTRU ŞOIMUL MEU

Zboară, şoimul meu înalt, Cufundă-te în abisul de ozon,Pluteşte pe aripile visurilor de neant.Scaldă-ţi coifura în sclipiri de lumină,Smulge un bulgăr de lumină,Sparge-te în mii de fărimeŞi dă-ne nouă puritatea Lui Aievea.

Acolo, Sus, ajunge vîntul rece de aici?Cînd, lăcrimînd te ţineam în palmăÎţi aminteşti că subit ai zgribulit?"-Stăpîne, lupta nu va fi nicicînd, în vînt! "Şuierul îţi era mai viu,Ghearele mi le-ai înfipt adînc în carne..."-Să nu-ţi faci grijiCă lupta nu va fi nicicînd în vînt! " - Doamne, iartă Tu, neştiinţa noastră! JURĂMANT(Escaladare-şcoală în Munţii Rarău, 1990), "Adevarata viaţă este lupta.Caută curajul în abisurile sufletului tău,

3

Lasă-l să izvorască Şi priveşte lumea cu ochii unui luptător"

Tu eşti lumina vie,Tu eşti esenta vieţii,Am sa ajung la TineCu armele BunătăţiiPrimeşte armele mele,Mă închin ţie, Bunătate,Sanctitate!

Cu tine aerul e mai pur,Apa este mai limpede,Soarele, mai strălucitor.Norii răi fug cînd apari,,,

Un suflu de oxigen purStăruie în atmosferăLa altitudinea la care Pulsează,nebune inimile noastreDe luptători încercaţi.Şiroaie-mi curg, fierbinti, pe piele,Pumnii sînt de sînge,Buzele mi s-au uscat,Setea-mi chinuie gîtlejul,Răul din mine strigă înnebunit:Opreşteteee!Dar mai presus de orice, de luptă,De răbdare, eşti tu, Bunătate. (octombrie, 1992)

MUNTE...

Munte falnic, îndreaptă-ţi spinareaOpreşte vîntul aspru, spune să nu mai plouăIată sufletele noastre, chezăşie...Mai mult de piscuri nu ne oferi nimic?Corbii te mai curătă de păcate...Ce limpede e apa ta,

4

Doar e din lacrimile tale.Totul piere şi se naşte aici,De aceea sîntem cu tine...

Acolo sus, vîntul este aspruAerul e pur...Gîndul meu zboară la tine, Putere magica a luptei, Curajul de a spune Nu. Primeste-ne natură, în rîndul tău,Munte, acum urcăm la tine, sîntem cu tine!(mini-expediţie în Rarău, 5 zile, cu culturiştii)

DESPRE MUGURII DE PIN

Aici sălăşuiesc mugurii de pin.Nimeni nu cutează să tulbureLiniştea deplină...Norii s-au aşezat lin pe piscuri,Şoimii ştiu că va ninge,Ecourile freamată şi sus,Vîntul cîntă printre stînciPacea mugurilor de pin.("I can see yor smile" A. Badalamenti)

CULMI GEMENE(TWIN PEAKS)Vrei pacea culmilor-surori?Vrei ca vîntul să-îi mîngîie, dulce, părul?Vrei să smulgi din nori un mănunchi luminos?Vrei, de la izvoare un strop de apă vie?Vrei să-ţi umpli sufletul cu căldura sincerităţii?

Daca vrei, cu adevărat, pacea Culmilor Surori,Lasă armele murdare, mergi pe drumul luptei,Uită-te, daruieşte-te, învinge Răul şi apoiUrcă în munţi să ciştigiPacea veşnică a Culmilor Gemene.

5

(în apropiere de Pietrele Doamnei, aceeaşi expediţie, remember for Badalamenti)

PENTRU CINE MURIŢI VOI? ( mercenarilor români din oaste străină)

Oh ! Bravi luptători!Ochii vostri vor mai vedea cîndva lumina? Sufletele voastre chinuite se clatinăSpre marginile abisurilor morţii...Sîngele vostru curge spre desfătarea celor mari?!De departe, pe stăpîni îi desfătaţiÎn acest cumplit măcel...

Pasăre rece şi crudă,Oamenii aceştia trebuie să moară?Unde eşti îngropată Tu, Dreptate?Sălaşul Tau e oare, prea departe?

*Braţele sînt frînte, rănile dor,Unghiile- de sîngeIar ochii-globi de gheaţă-Au uitat demult căldura altor priviri...

Peste tot: moarte, bani, interese; Peste cenuşă:ambiţii şi măsele încleştate.Unde vă duceţi voi, feciori de granit? Sint multumiţi cei mari?

Dar vor mai muri viteji ca voi!Spre gloria cui?Dreptate,TU esti cu noi?Îi lasi pe lacomi să se demaşteŞi ne sacrifici pe noi,Spre bucuria lor, c-au fost "deştepţi "Să stea deoparte?!

6

(octombrie 1992)

MURIM ÎMPĂCAŢI

Şi ce dacă murim?Sufletul, curajul, spiritul sacruVor dăinui oricum şi oricînd...Murim împacaţi, oameni mari!Gloria voastră e imensă, pe Pămînt..Puţini sînt cei ce-ntreabă De ştiţi tabla-nmulţirii;Miliardele voastre ţin loc De orice, chiar şi de cinste...

Şi noi murim împacaţi?!Vom mai trăi o altă viaţăŞi iar vom desfăta pe cei bogaţi,Ca pînă ieri?În noi nu mai e loc decît pentru luptă.Cîştigăm, pierdem, noi murim împacaţiCăci am slujit calea Ta, Bunătate, Credinţă, Cinste! (octombrie, 1993)

EŞTI UN LUPTĂTOR ? Unde eşti, tu, fericire,Aerul tau s-a spulberat?Ai uitat ca pînă mai ieri Imi umpleai sufletul?

Fericire, iubirea mea, Te-ai dus in vis?

Oh! Doamne,Fă-mi din gîndul meu o pasăreSă zboare în neantŞi nu lăsa privirea

7

În faţa dusă, în pustie!

Da, Doamne, linişte în mineŞi apă dulce în fîntîneŞi soare, veselie, primăveri!Aşa că uită tu, odată ce e răuŞi-ncearcă să mai speri,De eşti un luptător! (La "Clio")

MINUNE CĂ EXIŞTI

Din ochii tăi răsăr Troiene de lumină,În ceafă mi se-nfingŞi rîd de-aşa minune!

Eşti valuri de speranţăCe curg din apa ta spre mineMă faci să tremur de uimireŞi să plîng, să lăcrimez în mine.Să încerc să sting această flacără vie?Tu eşti lumina primelor începuturiIar glasul tău e clinchet de izvoareVoinţa ta e gheaţa veşnică din munţiCăci vrerea ta e lege din străbuni, Irina. Fată cu doi ochi căprui,Mai vino, tu, să vii,Irina !Dar arz-această flacără din noi,Las-o să arză Şi ia cenuşa, tu, Irina Şi te du ! ( 10 martie 1994 )

IRINA,

Copil, în van, să cred, să fiu,

8

Să cred în mai departe,Să uit că am un drum al meu,Să-ţi fac un loc aparte,Să spun : -Tu Timpule, dar stai,Opreşte-această clipă ceasul Tău în locSă beau din cupa Ta cu vinUn dram de fericire-n Marte! Valuri, unde de căldurăSe pierd acum din mineŞi cred şi sper, da, luptCu tot ce am din mine. Mi-am luat credinţa-n mîiniŞi bat în Nedreptate.Un scut mi-am făurit, deplinŞi sar în voia Sorţii... ( 9 martie 1994)

AMINTIREA DE MINE

Emoţia-mi subjugă fiinţaŞi simt că vibrez din toateMă rog, mă-nchin, în gîndSă cred ca eşti Realitate...

De-atiţia ani te-aştept şi tacDar cînd te văd, iar pleciŞi nu credeam în veci Că tu vei fi cu mine.

Dar tot ce-am strîns în aceşti aniIţi dăruiesc doar ţieSă ai doar bunătatea ce o dau Şi numai Fericire!

Boabe de rouă se preling, pe streşini.Gîndurile se deschid:Tu ai plecat demult si iată,Mă-nvaluie ecoul dimprejur

9

Şi-mi amintesc, pe datăCă ai avut în mîini aceste file,Cu ochii tu mi-ai dăruitO rază de lumina vieŞi aripi mi-au crescut atunciŞi-aşa mi-am amintit de mine!( 10 martie 1994 )

UNUI LUPTĂTOR

( În ani am strîns amaru-n sufletDar pînă cînd ne e dat, oare? )

Eşti vis din altă lume,Eşti rază de speranţăCă-nvii credinţa noastră Şi dai un semn din bine.

În marea noastra derutatăDe vînturi, valuri şi furtuniEşti ostrov, insulă stabilă.Tu lupţi să închegăm această mare,Să facem din puterea ei un scut...

Tu, vorbă blîndă din bătrîni,Tu vis de neînvins,Tu fiu al lui Zamolxe, Să fii acolo unde eştiŞi chiar mai sus, că-i bineS-avem un om al nostru sus!

Aşa că fă lumina ce o vrem ,De poţi să faci lumină...Şi fii al nostru gînd de bineŞi Fiii la picioarele-ţi vor fi...

Fă visul pentru noi, bătrineŞi zboară, tu departeŞi spune-i Zeului cel Bun

10

Că sîntem dincolo de moarteCu El, cu tine şi cu tot ce-avem.

"Aşa ne-auzi, Tu, Doamne?O lacrimă şi-un plinset e ruga noastrăŞi asta e durerea-nscrisă-n noi...Dă, Doamne bine peste noi, dă Doamne ploiŞi ce vrei, Doamne, Dă!"Aşa să-i spui acelui zeuCe sîntem noi aici, în vechea Dacie a noastră.

Mă plec în faţa ta, bătrineŞi iţi trimit din Nord un semn de bineSă ştii că noi, cei mulţi credem în tineŞi te vrem, te vrem, române!

Pace! Şi dreptate şi-mplinire vrem,Să strîngem rîndurile şi o s-avem!(aprile 1994) STELE PICURĂ PE NOI

Picură din nori cu stele de speranţăŞi oamenii se duc şi vinIar sufletul se umple de dorinţaDe a fi bun, de a lupta, de a trăi.

La început a fost Cuvîntul.Din El s-au plămădit de toatePacea din noi şi umilinţaE pentru Tine, Putere Divină. Dar cînd lumina Ta pătrundeÎn universul meu modest,Lasă, Doamne sa mă-nchinLa gîndul Tău de bineŞi vino, Doamne, vinoPentru totdeauna la mineCa lupta, Doamne, luptaE tot ce dau din mine,

11

Cu stima Ta, în semnul Tău şi pentru Tine. 9 martie 1994

DOAMNE...

Trăiesc acum din clipa Ta,O clipa ce-o iubesc.Te simt aproape, te dorescŞi Doamne, ce trăiesc!

În visul meu, eram copilŞi mă rugam, încet, la Tine,Să-mi dai din Bunătatea Ta Şi-atunci mi-ai dat Pădure...Şi verde-am pus de-atunci in mineDe-a înflorit ce vezi acum, Stăpîne!

Acum mă-nscriu, smerit, în Arcul TăuŞi rogu-te să-mi dai un semn...De vrei Tu, Doamne să îl port,Plec fruntea către TineŞi plec acum la mineSă sper, să lupt, să vreau, să-nvingŞi-apoi s-o iau de la-nceputCă-i bine! (mai 1994, la debutul în presă)

VOINŢA ÎNVINGE SUFERINŢA

În matca Ta de sînge udŞi-n vidul Tău abis,E-o undă de durerePe unde-am fost plîngînd...

Artă veche de război,Acum sînt iar cu Tine...Vîntul îmi spunea să mai învăţ, Dar am plecat după răspuns la alte întrebări

12

Şi te-am lăsat deoparte...Ce greu mi-a fost în viaţă, fără Tine!

O clipă, Răul a învinsŞi iad a fost atunci în mine.Doream să fug, să uit,Că nu puteam trăi cu-aşa ruşine.

Dar am învins, am găsit un alt drum bunŞi-am dus Căinţa mai departe.Voinţa s-a intors 'napoi de unde a plecat.Acum şi pururea, în veci,Voinţa învinge Suferinţa! ( 3 mai 1994)

DIMINEAŢA SUFLETULUI MEU

Pentru Tine soarele rasareÎn dimineaţa mea;Petale se deschidŞi esti din nou în mine-Un gram de fericire, O lacrimă din Bine.

Oh! Fulger prea puternicOpreşte-această clipă Timpul tău in loc,Să stau să mă închin în Răsărit!Te rog, smerit, ia Tu barieraSă iau din Apa Vie...

O vrajă se întinde În mantra mea de viseŞi simt căldura Ei-Un foc ce nu se stinge...

Aşa că dă-mi din Apa TaUn strop de bunătate,O lacrimă, să udO inimă ce bate!

13

*Ce minunat să ştii că este Şi-n golul tău imens un locŞi-acolo e izvor din tine,Din trupul tăuŞi-i Foc!(6 mai 1994)

OH! VINO...Vino-n prag de dimineaţă,Ca să-ţi simt suflarea-n faţă,Orizonturi să deschid cu tineŞi să pot lupta şi mîine...

O ramură se frînge-n vîntÎn unghiul unde soarele străluceTe simt cum te apropii pe tăcute-O şoaptă dulce...

Copil, mă-nchid în neguriŞi glasul mi se frîngeEmoţia-mi taie suflul Şi-ncremenesc în fericire...

De ce mi-ai dat, Tu, Soare,Tristeţe să culeg, departe, departe?..." -Sorin, vei mai găsi aşa ceva! "

"Doamne,Vino DoamneSă vezi ce-a mai ramas din oameni..." (7 mai 1994)

RUGĂ

Du-te, şoimule, departeŞi treci de norii grei,

14

Pină vezi Zenitul,Azurul sufletelor noastre.

Şi du-te, şoim viteaz,Că din acest PămîntE pana ta de sînge.Puterea ce o ai în eaDe vede rău, distruge! * Acolo sus sint îngeri răi,Fantome din Netimp Ce se hrănesc cu viaţa noastră...Loveşte-n centrul lor Şi lanţul ce ne-ncinge s-a rupe-Şarpe neputincios.

Aşa că du-te sus, ereteŞi taie orizontul...Tu luptă că de vei muriSă ştii că va ploua cu stele!Gheară sfintă din adînc, Lumină fă în urma ta ,S-alerg pînă la tine.Dar tu să prinzi durerea-ntrun cerc,Ca să uităm de ea!

Aşa sa faci tu, şoim de fier,Apoi să vii, de mai vii viuŞi să te -aşezi pe braţul meu, copile,Să-ţi simt suflarea bravă,Să fim noi doi, ca la-nceput,Cînd ne rugam în şoaptăŞi oase se rupeau-Durere grea din mine,Cînd noi ne-am luminatŞi-am fost Pamînt cu tine! ( mai 1994)

VIITOR

15

( fragmente de poezie)

În matca ta de sînge udŞi-n vidul tau abisE-o undă de durere pe unde-am fost plîngînd.Pădure, vraja ce-mi dai viaţă.Să ştii că-n faţa mea-i acum oceanul,Neîmblinzit, nemărginit,Sînt ochii tăi ce mă privesc,Eşti cea pe care o aşteptDar eşti din alta lume.În unghiul unde soarele străluceO pasăre goneşte-n zborE visul meu, să stii, stăpîne,E ruga mea din al meu timp,Şi este pentru tine, Pecetea sufletului meu.

În dimineaţa-n care m-am născutŞi-o lacrimă s-a scurs pe aşternut,Ştiai Tu Doamne, cît va fi de bine?Ştiai că trupul mi-e bucaţi acum De lupta grea din mine?Izvor curat şi infinit,Primeşte-mă la apa taSă stau cu al meu suflet obosit,Să-i dau din vlaga ta sa bea.

Oh! Pace prea puternică,Să-nvii şi-n viaţa viitoare,Doresc să-nvii, să lupt din nouSă ma hranesc cu a Ta lumină!( 1994-1995 )

VARĂ STRĂVEZIE-N DUNGI

Ai intrat în inima mea Pe poarta sufletuluiDar taci...

16

E noapte şi la tine,E cald ca peste totŞi-i vară străvezie-n dungiŞi goale buzunare.

Un ochi clipeşte-n adormireSe zbate, dar vegheazăUn vis s-a prabuşit?E oare lupta în zadar?Aşa să fie oare,De semne nu mai sînt pe cerDe zac în părăsireComori din veac apus,De spate văz doar în oglindă?Acesta-i visul ăstui neam,Vară străvezie-n dungi?În timpul tău, de curgi aşa,Nu-ţi scîrţie, pe undeva o roată?Nu seva ce o dăm din noiTe unge unde doare?Şi noi îţi dăm a noastră viaţa?Şi noi îţi dăm al nostru crez? Cruda făptura din tine,Vară fierbinte fără sentimente...Un braî se-ntinde către tineSă-ţi ceară un dram de bineDar vreau ca şoapta ta să-mi spunăCuvinte, nu silabe,totuşi...

Domn...vise...chemare deşartă.Chemare înăbuşita...kamikaze.

(1994, vara, în presă)

PACEA DIN TIMP

Tîrziu, departe-n timpDreptatea va-nvia-ntr-o zi

17

Iar noi vom tarina?Ţărîna sufletelor noastreVa odihni pe-aceste locuriŞi-o tonă de pămînt deasupraVa ţine loc de pături.

<< Vom fi -napoi ce-am fostŞi chiar mai mult de-atît! >>Vom fi uitaţi în timp apus, Vom fi pierduţi chiar în neştireŞi-o haită de lupi flămînziVom sătura-oştire.

Dar într-o zi lumina va pătrundeÎn universul nostru strîmt.Vom lua atunci credinţa-n mîiniŞi-om duce-o la izbîndă,Vom face linişte pe-acest PămîntŞi linişte va fi deasupra noastrăŞi linişte... (1995, dupa ce a tata a plecat dintre noi...)

E PACE IAR ÎN PĂDUREA TA

Pacea pumnului loveşteÎn scoarţa trunchiului În ritmul inimii ce bateFrenetică, neîmblînzită...Ecoul strigătelor de luptăSfîşie liniştea amiezii...Pădurea freamătaFăcîndu-se mică,Lasîndu-se cucerităCedînd din forţa eiCelui ce o încearcă...

Nestapînita, forţa interioarăSe revarsă în torenteMai repede, mai sus, mai puternic!

18

Ţipătul prelung acoperă Ploaia de lovituri ce curge.E durerea din suferinţăE forţa din adîncuri,O fărîmă din chinulAcestui neam încercat,Şoimul meu rănit,-Visul părăsitCe sparge acum cămaşaÎn atîta aşteptare...Şi amintirile curg cascadăŞi lupta prinde iar culoareŞi visul e in zborCaci soimul îmi zîmbeşte-n felul lui...

Doamne, e pace iar în pădurea taŞi linişte-i în sufletul meuŞi liniste.(14 iulie 1994, antrenament în Pădurea Ştefăneasca)

LINIŞTE SI TACI

În pacea cerurilor noastreCade lin amurgulŞi-i secetă şi taci.

-Tu...La tine bate vîntul?Nu simţi chemarea Nordului?Nu simţi tu valul meuÎn apa liniştii tale?Te vreau cum vreau lumina!Te sting să te aprind mai tare...

În suflul tau e viaţa-adevaratăÎn ochii tăi - cristalul...Dorinţa-mi stă aşteptîndu-teDe-atunci, în vîrful degetelor...

19

Şi-i secetă şi taciŞi cade lin amurgulÎn pacea cerurilor noastre...

Vino! Te aştept de ani...Adu un gram de fericireÎn locul care l-ai sfinţitCu trupul tău, cu umbra taŞi spune-mi tu că vreiSă bat un vînt în apa taŞi soare ud să fii...De vii in viaţa mea,Cu viaţa ta sa vii,Irina!Goleşte-această cupăA inimii ce-mi bateGoleşte, tu, odată...

Da-i secetă şi taciŞi lin cade amurgulÎn pacea cerurilor noastre... ( 7 iulie 1994 )

MUSCA DE PE CACIULĂ

Torent care-mi izbeştiFrenetic pieptul,Stincă ce sfidezi,De curgi în valeLa hoţie,Curgi şi prin apa mea!...Loveşte golul greuCe-apasă peste oameni!

O flacară s-a stinge?O lacrimă va curge?Din lacrimi se vor naşte dar Şi alţii vor veni din nou

20

În frontul la lumină,Unde dreptatea va-nvia-ntr-o ziŞi noi vom fi ţărînă.De fi-va astă zi departeSă fie doar şi-o vom simţi!

Aceste lucruri care dorŞi-aceasta suferinţăNu-s pentru cei ce ţin Cu dinţii de-a lor viaţăAsta e tot ce au mai bun în ei...Respiră şi inspiră...De-ar face doar atît Şi tot ar fi mai bineCăci o vor face într-o ziO vor făcea, dar mult şi bine! (21 iunie 1994)

VOINŢA DIN SUFERINŢĂ

Voinţa se întoarce înapoiDe unde a plecat de ani--În suferinţă.Stă locului şi-o simt,Aproape, cum mă cheamăPe drumul ei de luptă.De cînd o am în mine!...Îşi face loc subtil Pe portativul meu....Vinooo!-îmi şopteşte...

Aceste braţe şi aceşti copaci,Aceste locuri minunateM-au rupt cu totul De starea impasibilului.Acum mă cheamă toate înapoi,Mă vor pe drumul lorSe simt că le-am lăsat.Cine n-a gustat din vraja lor?

21

Întuneric, artă, desprindere,Imaginaţie, contopire, etern,Intensitate, trăire, fantastic,Chemare, pasiune, ardoare,Dorinţă şi iaraşi chemare.

Somn...Vise...Dimineaţă...Zbor...

( 18 iunie 1994, dupa o serie de antrenamente intense )

LUMINA MEA...(IRINEI)

Vino, dar şi dă-miPacea din tine-Boabe de rouă Pe buze uscate;Vino sa culegiDin cupa cu nectarCe-am strîns-o pentru ce va fiVino dar şi-alungăTristeţea, solitudineaŞi ia povara ce apasăCă poţi s-o faci cu-n zîmbet, Irina...Cununa viselorMăiastra, te aşteaptă,Sîngerîndă, încordată,Veselă şi tandră,Cu speranţă, caldă...Clipa ce va fi sa fie Va inunda oceanulDe vise cu lumină!Nu simţi dorinţa Ce-mi emană din priviri?Nu simţi, Irina?Nu simţi că vreau

22

Unda apelor taleSă-mi legene corabiaCe stă, în chingiSă plece zbor, departe?Valul vieţii mele Te vrea pe drumul său!Te-aştept de mult, lumina mea! (11 iulie 1994)

N-A FOST SĂ FIE !

N-a fost să fie în acest timp.N-a fost să fie în astă dimensiune.N-a fost să fie!

Sufletul e gol-Metal lichid din altă lume...Nu simt, n-aud, Nu vreau sa văd nimic,Sînt gol pe dinăuntru-O cutie goală,Un cyborg care merge înainte..., înainte...Tic-tac-ul ceasului ce bate O face fără rost:Nu simt, n-aud, nu vreau sa văd,N-am timp să-l bag în seamă.În goana mea cu care-l urcN-am timp nici pentru… dinte.Ce val uriaş mai stă pe creste,Ce vremuri au să vină!

Răcoarea o găsesc divinăE suflul <wind of change>,O zi de vară senină,Sînt ochii tăi ce mă privescE vocea ta ce o audEşti cea pe care-o aşteptam cîndva...Dar eşti din alta lume!Ar trebui să-mi pară rau

23

Ar trebui să mă consumŢi-am spus atunci în mai,Ti-o spun si-acum de ma auzi:De nu-i acum, poate va fi cîndvaChiar in alt timp, sau alta dimensiune...Şi asta, de va fi să fie!...( 1994 )

PĂDURE...

Pe drumul tau e seară,În aer e răcoare...Îţi simt puterea ta vrajită,Pădurea sufletului meu!O viată aş merge către tineŞi-o altă viaţ-aş fi pădure,De n-ai fi tu, verdeaţăAici, alături, lîngă mine.Te am, te vreau, te ducSă iau din al tău bine...Pădure, zimbet fermecat-Copaci şi freamăt eşti,Putere deplină, perenitate.Zîmbetul uită durerea;Cu tine zîmbetul, lupta, suferinţa-Cu tine victoria.Cu tine femeia.Cu tine Mărul lui Adam,Cu tine Mărul Discordiei,Viaţa cu puritate-Cu tine păcatul.

Pădure...Dă-mi un strop de apă vie,Dă-mi un tril din glasul tăuDă-mi un vînt de libertateŞi-un strop de aer curatDă-mi un vis suprem,

24

Dă-mi din stăpînirea ta.Din arta ta să-mi dai,Pădure a sufletului meu.Pădure, pădure, tu!Străbunii se ascundeau la tineDe focul celor răi în cucerire.

Străbunii învingeau cu forţa ta.Străbuni ce nu plîngeau.Străbuni ce te doreau...Străbunii, tu, pădure.Dar străbunii nu-s.Azi eşti doar tu, pădureŞi stai în amorţireAstepti viteazulSă-ţi legene o creangă,Să-ţi rupă o tulpină,Să te aibă, să te înfioareCu forţa lui tenace, nemaintilnită...Tăcută, îl aştepîi în umbra taŞi va veni o zi şi-atunciTorent va curge peste pacea taŞi va veni o zi, să ştii, pădure,Va veni, să ştii! ( 1994, tînjind după antrenamantele în natură, practicantul de arte marţiale care a părăsit DO, calea, drumul luptei)

SENTIMENT NOCTURN(RAZBOINIC, ÎN NOAPTE)

Tarziu, o şoaptă în noapte Mi-a strigat să scol.Am luat ambiţia-n mîini Şi am purces la drum.

Era credinţa ce o port de ani Şi zeul Marte ce-mi spunea să lupt.Mai ai o şansa pe Pămînt,

25

Deci luptă pentru ea. Mai ai o şansa!

Era o noapte linistitaDoar nori razleti o -ntunecaSi nici o silueta ratacitaSi nici o umbra pe sosea…

Oh! Suflet de razboinic get,Uitasesi ce e lupta,De luat ai fost asa de valSi ai uitat ce tu jurai?!?Ca pumnii tai erau de sange,Ca sufletul era curat?!?De ce-ai plecat in alte zari De ce-ai mai jurat?

Uitasesi tu de lupta ta Si visele ce tu sperai…Au ce-ai cladit in acesti aniDe tu credinta scufundai?Oh, suflet de razboinic dac?De ce-ai cedat, De ce n-ai mai luptat?

*Sportivul alerga usorSi inima batea supusaIar aerul era izvor.Spera sa fie tot mai bunSa-nvinga ori sa moara.Spera sa-nvinga.Atunci si ploaia se facu simtitaSi el fugea freneticCaci aerul il sfichiuia.Iar inima batea nebuna… De unde vreme buna? Acuma dormi, razbonic, bland,Caci Pacea e cu tine

26

Trebuia sa lupti si tu putin Si-avea sa-ti fie bine.Dar altadata fii mai durDe vrei sa-ti fie bine. Acuma dormi… (recent)

PRINTRE CRUCI(La mormantul tatalui meu)

Imi picura o lacrima din suflet Si ma-nfior de fiecare data Cind vintul bate peste mineIn locul unde taica e rapus. E liniste in tintirimDe-i vara ori nameti.Doar ploaia ce mai ropota-rafale,Doar vintul frunze mai adie

E-acolo jos, cu tone peste el,Un trup ce zace in nestire.N-am vrut sa cred ca a murit,N-am vrut sa plang la-ngropaciune.

Am plins cind gol era in jurul meu,Dusmanul sa nu rida de-s cazut.Iar trupul imi era uscat.N-am vrut sa afle ce-am pierdut…

Il pling acum in fiecare an,De-i toamna ori april.El imi spunea mai bun sa fiu,Sa nu ma plec in fata orisicui.

L-am dus odata pentru totdeaunaLa locul ude soarele-i apus.In brad l-am imbracat atunciCa tare ii placea verdeata…

27

Si dus a fost batrinul tata,Cu tot cu ale lui secrete.

S-a dus atunci ceva din mine,Chiar daca lacrimi nu au curs,De parca am amortit in trup…Era in mine si-a murit…

O forta am simtit atunci,Ce m-a purtat peste nevoi,Ca am uitat de griji, de munciSi-am razbatut peste zavoi.

Ce liniste-i in cimitir,Dar ce tristete m-nconjoara.Ce pace ma invaluie aiciSi ginduri grele ce mai zboara.

Voi trece tata peste totSi jur, voi izbindi, in timp,Cum tu la ceafa imi spuneai,Sa fiu mai bun, sa lupt, sa-nving.

Plec tata iar la drum, Nu trimbite, nu surle Eu plec sa-nving definitivCaci nu e loc de glume! ( 2000, de Sfintul Gheorghe)

DIN SERIA << FRAGILE >> DOAR VIS?...(FATA DIN GARA)

Ne-am cunoscut atunci in gara...Multime, freamat, zgomot infernal...Imi amintesc ce cald era afara...M-am apropiat si am rostit banal:-Stimata domnisoara,

28

Ma poti servi cu o tigara?S-atunci privirile s-au intilnit-As zice, pentru intaia oara,Desi credeam ca te cunosc Din alta vara, dintr-o alta gara...

Dar asta fost-a o parereAmbigua, stearsa si fugara.Apoi ne-am straduit sa conversamNu stiu de ce, asa-ntr-o doara,Ti-am zis:- Ce-ar fi sa ne plimbam?

In departari, amurgul revarsaseO blinda, lina si frumoasa searaIar parul tau balai, ca de matase,La orice adiere ma-nfioara...

Vorbeam de parca ne-am fi cunoscut De cind e luna si de cand e lumea.Mi-ai zis:-Dar stii ca-mi placi?Si gandul imi zbura aiurea.M-am aplecat si-ai zis: -Ce vrei sa faci?-Nimic, sa te sarut, Cristina!

Si-atunci, cu dor te-ai aruncat In bratele-mi intinse inainte.Mi-ai zis ca mai descurc la sarutat,Dar eu nu mai aveam cuvinte...

Asupra noastra luna-si trimitea Ocrotitoare raze ca argintulPuteai sa juri c-atunci ne ocrotea Si Cerul, si Luna si Pamintul.

Dar Cupidon, ascuns sus, printre astriNe-a sagetat, pe rind, hotesteSi am ghicit in ochii tai albastriFiinta ce cu patima iubeste...

Tirziu, spre dimineata, o raza de afara

29

A poposit la mine si chiar m-a trezit.Am zis: Cristina, unde esti?Dar am raspuns tot eu:A fost un vis, a fost doar o parereAmbigua, stearsa si fugaraSi chiar de nu cred in povesti,Eu zic ca totusi te cunoscDin alta vara, dintr-o alta gara... (noiembrie-decembrie 1988, Bistrita)

AMINTIREA DANIELEI

De vrei sa-ti amintestiDe mine, uneori,Aici tu sa privesti,Uitarea-i s-o dobori.

Ce-as putea sa-ti spunIn aceste rinduri?Stai lin, sa imi adunDin ginduri...

Sa nu-l uiti pe acelaCe ore ti-a-nchinat,Sa nu uiti, DanielaSi nu c-ar fi pacatCi doar asa-ntr-o doaraVreau eu ca sa o faci.Nu-i greu, nu-i o povara,Pe toti ai sa-i impaci! ( noiembrie, l986) CUPIDON

Vai, Cupidon, copil sublimCe cautai la mandra sub fereastraDe sagetai cu-asa veninIubita mea, sub coasta?

30

Tu n-ai stiut ce ai catatCu linia de ochireDin joaca tu ai provocatO dragoste-n orbire.

Dadea pirjolul cind se sarutauFiintele supuseIar citeodata doar se atingeauSi patima-i patrunse.

Puteai s-astepti macar un an,Sa vezi ce va sa vieDar te-ai grabit asa, in vanCe-ti pasa tie?

Acum stai calm cu arcul tau,Sagetile-s de vinaCa tu ai semanatSi ura si minciuna.

Ai aruncat din tolba taCam tot ce ai avutSi plangi intins pe o sofaCa arcul ti s-a rupt.

N-ai reusit in joaca taCei doi sa-i reunestiAsa ca ratacesti in mahala:Nu stii ce sa pornesti.

Dar lasa tu, copil golutVa trece dar si asta!De ce ai tu zuluf dragutAi sa-i gasesti nevasta!

Uite-aici un arc mai vechiSi-o tolba, jumatateDar nu da buzna la sagetiCu una le supui pe toate!

31

GEANA DE AMURG

Ce frumos te stingi tu, soare,Sub balcon, in departare...Este o minunatie Sa vaz cerul inrositPe pamintul tarii mele,Sub albastrul infinit.

Paserile le-ai culcat,Ciini incep a mirii,Stele, sus imi fac cu ochiul,Eu ma pun pe povestit.

Zi, te-ai stins din nou acuSi-ai plecat din emisferaSa trezesti pe malaieziDin cea insula rebela.

*Nu te lasi din ruga ta,Luptator neobosit.Caini iti mirie la praguri, Ce crezi tu, esti parasit?

Liniste sa-ti fie-n suflet,Alte treceri te asteapta...Pace, doar sa ai in cuget,Sa-ntelegi ca e o treapta,De haitasi sa scapi ranit.Numai uita pana miine,De miseii de alaturi.Ce sa poata fara piine,Fara dragoste si paturi?Nu-s facuti sa aiba soarta,Cer sa aiba-n al lor crez,De aceea ei migreaza

32

Totdeauna catre miez.

Hotomani si tarfe, bruteColoreaza un cartier,Meseriasi ce stau deoparte,Rapanosi si derbedei.Asta esti tu, demnitate,Ingropata in cartier.

Iesi din mantia-ti pribeaga, Daca vrei sa mai traiesti.Ori te-au doborit, navalnic,Cetele de naclaieti,Esti cazut si chiar e jalnic,Ce-nvatai acei baieti?!?

Uite ca trezii dusmaniiDin culcusuri razbatindCatre tine, sa te fringa,Sa te-ntinda la pamint.

Asta este soarta ta,Luptator ciudat ce esti.Miine insa, vei vedeaDe ti-e dat sa te caiesti.

Nu-s deloc viteji cateiiCare latra-n al tau pragCi de frica, de rusineSi din spirit de toiag.Intra-n ei cu tot ce aiFugare si haituiesteZece ani de-acu incoloDoar o liniste domneste.

N-a fost greu, vazusi, colegaCa tiganul frate-ti fuEl sa sara ca un pretin L-al tau sprijin, in kung-fu! ( mai, 2001 )

33

LA CIMITIRUL EROILOR

Voi eroi in adormire,Ce aicea odihnitiPentru-a patrie-ntregireV-a fost dat ca sa muriti.

Tara astazi este frintaDe ciumegi si de netotiE nevoie iar de-o luptaSa ii mature pe toti.

Lin mai bintuie si vantulPe pamintul ce v-astupa.Ploaia ce va intra-n oase,Soarele ce va usuca...

Voi murirati pentru taraPentru slova ce-o rostimPentru-o limba literara,De aceea va cinstim! (mai 2001)

PAMANT MOLDAV (Glie strabuna)

De sapi mai jos in tarina, romane,Pamintu-i naclait de singeSi-i singe inchegat din lupteSi e dac si de roman.

Tatari veniti din alte plaiuri,Au poposit pe-acest tarimDar n-au venit pamint sa ceara,

34

Ci ca sa prade pe roman.La osti plecau mereu razesiiCa sa izbeasca pe strain.

Plecara unii si venira altii.Plecau tatari, veneau dar turci.Luptau ai nostri cu topoare si cu furciSi singele tisnea navala, Pamintul patriei stropea...

Venira nemti si ultimii venira rusiSi ca si turcii ei doreau pamint.Iar ultimii din patrie au rupt.Au rupt Moldova noastra dragaSi Bucovina, Herta au mai suptSi inca de la Nistru pin la PrutCaci ce lasat-a Stefan SfantulAvere mai deplina tie, moldovene?Sa lupti ca el, sa tii la tarina strabuna,La glia de sub tine.Caci glie este mult si-n tineMai esti ostean si asta sa nu uiti,Romane! (mai 2001)

SEARA, PE DEAL (De n-am somn)

Ce pat mai bunAi asternut sub mine In noaptea-n care Tu te-ai suparat,Decit o tarina sfarimicioasaSi de la drum, un iz de praf?Caci ceru-i minunat décorIar la picioare unduieste un izvor…Si de ma uit mai mult la steleAlbastrul boltei ma cuprinde

35

Si-mi lasa loc in suflet de colinde.

Ma minunez acum, cum DoamneFacusi de toate pe pamintSa dai si cer, sa dai si apaSa legeni iarba-n vint.Ce lin mai susura izvorulSi greierii ce se spaiminta...Dar ciini mai latra-n departareSi luminte-mpung pe dealUnde tin case gospodarii.Iara mai sus, troneaza blocuri.E-al meu oras care rasare.Din el mai fug sa vin in aste locuri…In iaz broscoii comenteaza,Colo o pasare se tine treazaSi-mi da de stire ca-i de-aici.

Aici e Raiul pe pamintCa liniste in suflet imi strecoaraDe n-am chef de nimic si-i seara.Si plec in pace sa adormIn casa batrineasca.Am sa am somn…

DIN BALCON(Priveliste)In fata valea a-nverzitSi soarele sclipeste in frunzisUn ciine incepe a latra,Copii sa certe, ca-i trezit.

Desi e soare colo-n fata,O briza vine de la asfintitSi-n limbi de nouri griNimbul se lasa inghitit.In rest, tot cerul e albastruDar nouri densi se lasa dusi de vint.Sint nori de ploaie si-i bine la pamint

36

De va ploua ori azi, ori miine,Ca sa avem si noi un dram de piine.Sint oi ce behaie-n saivan,Mai sint si ciobanesti ce se agita,Ici - colo pasarele ciripesc dulceag.

Dar ploaia… Sa ploua, vreau, pe-aceasta glie,Sa ploua, dar cu raze de sperantaCu bunatate si cu stropi de fericire,Iar mana sufletelor sa rodeasca,Din cest pamint o fata sa se nascaMai mandra, mai frumoasa la privireDecit i-acu a noastra Romanie. Lui Marte(Ninjutsu…)

Douăzeci de grame de speranţăAm aruncat în cer,În miez de noapte.Am desfăcut cu grijă teaca,Sabia o în strîns de mîner.O-ndrept acum spre Tine:În cinstea Ta eu lupt şi sper.Stau pe podea si mă închin,Mă cufund în mineŞi iau din spirit ce-i mai bunSă-ţi trimit pînă mîine.

Am uitat de clipa greaÎn care Tu mă încercaiŞi cred ca cineva În faţa mea va pierde.

Oh, suflet de secret nipon,Te odihneşti la ora asta? Dar lasă bilele cu fum,

37

Eu ştiu că nobilă e castaDe samurai în negru…Te rogi şi tu la zeii tăiSă-ţi dea puteri mărite.Departe mai sînt eu De sfintele percepteDar voi purcede, ştii, la drumSă-nvăţ din arta ta.

Ninjutsu îmbrăcat decent,Mergînd agale prin oraş,Zîmbind în stînga şi în dreapta,Atent oricînd la orice semn,Senin în respiraţie ca un prunc,Stăpîn pe multele reflexe,Te-ai încruntat că vîntul te-a batut Şi ai rămas descoperitLa astă simplă lovitură…

Joci dur, războnic crunt,Cînd te implici în luptă.Aşa duşmanii te respectă.Hajime! Începeţi!

PASAJ

În prag de dimineaţăÎmi vine peste faţăVînt rece de afarăŞi-o zi începe iară.

S-au scurs din cele releŞi s-au sedimentatTensiuni de-aici din jurCe s-au acumulat:Un om capătă contur.

În faţă e un munteCe se vrea cucerit

38

De fapt puţin a mai rămasDin piscul de urcatCe pisc ! Dar ce urcuş!Dar ce credeau noviciiCă n-am să urc, că voi cădeaLa fel ca ei, pe duşumea,Să pup cea mîna ce lovea ,Ştergînd genunchi de duşumea ?!?

O mască s-a căscat în ploaie,O faţa hîdă s-a iscatDar cîtă lipsa de-omenieŞi cîtă frică de-adevărMai stau ascunse sub ungher,În dosul unor funcţii efemere:Fragilitatea unui sistem!Ce cloacă a neputinţeiS-a mai iscat în lumeOdată cu căderea celui zidCe despărţea pe berlinezi!Voi plăti!

(Iunie 2001)

DEPARTAREPriveste spre mine…Cind deschizi incet fereastraTu uita-te afara.Eu sunt decor,Un punct in departare,Iarba pe care calci descult,Roua rece de pe talpi.

Sunt vintul rece care striga dupa tineSi m-auzi …Sunt frunze ce le miscLa geamul tauSi soarele care sclipeste-n fata.

39

Sunt eu !Sunt eu barbatul visurilor tale,Sunt asternutul ce te mingiie usorSunt soapta care-ti spune Noapte buna!Esti tu fata ce o visezSa-mi umple noptile cu luna !Esti vara ce ma incalzeste,Tu, zina prea-frumoasa din povesti.Cortina… PRIETENIE, TU TE-AI DUS...

Ce sentiment pustiu Te prinde cateodataDe faci bilantul cand pierzi pe cinevaDe-i ruda, caine, pretin ori amic...Sa-l vezi ca el traieste Si chiar te vinde pe nimic.Ieri iti era prieten, azi inamic. Ce sfredel i-a patruns in teasta,Te-ntrebi atunci de-i cauti scuzaSi ce resort il mana sa te frangaSi sa te stearga de pe catastif?Nu poate fi decat o umbraCe ura ii sopteste la ureche. O ura nefondata de copil bolnav.Azi iti era prietenDar maine iti va fi dusman!Ori ce-i in mintea celui tipDe spanzura si taie-n sufletCeva ce nu castigi in aniSi de te vinde o face pentru bani?Ori pentru faima sa neimplinita,Pentru orgoliu fara fani?Ce-o fi in mintea lui?Se intreba prietenul in searaGandind la cele de mai ieriCand, invitat la cina cu tam tamPrimi in fata vorbe de ocara.Primi si rase, caci nu se astepta

40

La asta josnicie,La asta joasa speta.Miscandu-si ochii fulger In dreapta si in stanga,Gresitul se scuza sfiosPrecum ca ar fi vorba despre arta.Asa prieten n-ai sa mai gasesti in veciCum eu ti-am fost si frate si amic.De-ai sa izbesti cu capul de peretiAtunci sa-ti amintestiCum noi eram alaturiSi vorbe iti rosteam, prietenesti.Te duci, mereu pe drumuri de pustieTe duci si nu te mai intorci...N-ai reusit sa iei cu tine Si clipele adevarate In care eu te pretuiam ca pe un frate.Rau drum ti-ai mai ales, fartate!

BAIAT

Baiat plapind privind in golPrivind spre nimeni si nimic,O lume ce nu o-ntelege.Privea gindind in gol,Uitase a mai merge.Privea sperind la Soare,Un soare prea puternicPentru umbra lui. O umbra doarSi o privire fara strop de bucurie,O umbra stearsa a unui nimeni…Sa fie om, sau sa nu fie?

Se mai intreba inca, inainte…Dar a trece strada era prea greu.Vitezomani, alcool, tirfe…Poate ar fi vrut sa vada altceva,O alta lume conceputa pentru el.Prea dificila era asta !

41

Sa ai ceva, dar fara lupta…Cum se putea ? Gindind asa,El se tot micsora. Era un baietel,In noapte.Voia acasa.L-a cunoscut atunci si i-a intins o mina.-Baiat pierdut privesti in gol,Uite o lume pentru tine,Uite un drum in calea ta !

A mers cu el pina acasa,Colet postal fara e-mail,Depus la destinatie.Iar pentru o clipa s-a intors,Un vint batu din spate.Baiatul disparuse.In locul lui, un catelus stateaNu stiu de ce i s-a parut Chiar ca plingea.-Catel micut, pe dusumea,Hai vin-aici la nenea !Dar ciinele, atunci muscaDin mina celui pretin.Ce ciine prost am dus pe strada,Ce fals prieten am avut ! *Baiat-catel latrind la steleIn noapte, frig si vint…

CATEL

O strada intinsa si tineri pe trotuar.Masini ce trec in seara, in graba,Povesti pe un culoar.Erau doi tipi ce conversauSi-un ciine ce lingea nimic.

42

Privea in gol un cuplu de normali.De ce nu e si el ca ei ?De ce e mic si ne-nsemnat ?Si uite-asa se puse pe latrat.Catel de laudat,Catel de promovat.Seara, liniste, sistem.

RECUNOASTERE

Am fost candva un vis…

O pasare am fost cindva, vinataSi colti haini rupeau din mine,De lupi flaminzi!

Imi amintesc cum ma zbateam,Dadeam din toate cele Si strigam!Strigam la lup,Strigam padurea sa ma ia!

-Tu lup nebun ce fringi la mineEsti uns pe bot cu singele-mi din vine!Si ma zbateam asa, in noapteCaci lupul doar a sfisiatO prada I-a picat, mai mareSi-a plecat!

…Atunci si paserea vazuCe draga ii e viata..Vazu un cer intunecat,-Cazu o stea - si dimineata!

O pasare am fost cindvaCazuta si apoi sfisiata,Dar mai apoi am inviat!

Am fost si fiara

43

Si poate demon am mai fostCaci haituiam si zi si noapteSi colti in prada infingeam.Muscam din singe si fugeam!

Dar spune tu, natura, ce n-am fost!Am fost si munteSi poate chiar mai sunt…Am fost si apa. Si foc am fost… Am fost si vint, natura!

Dar am fost si iarbaPe linga toate astea, mai sint pamintSi cer!

Mormant (Ciclu) Mormint de om necunoscutUitat pe undeva si fara cruce…Mormint de fata prea curataMurita si-nviata!

*

Mormint de om iubit cindva voi fi.Voi fi doi metri sub pamintSi-o lacrima pe trupul meuVoi astepta…O lacrima de fata draga, supla…Sa plinga, dar, la crucea mea,Sa plinga, tu, sa plinga!

Sa plinga valea cea superba.Dupa mine sa plinga lumea,Sa se adune, iubit ce-am fostSi negasit, iubirea ce era pierduta?

As vrea sa mor pe-acest pamintIn bratele iubitei mele…si viata meaSa-i daruiesc. sa plinga mult

44

Si sa suspine si eu sa ii patrundPe veci, in vine, in tremur, in fiinta!

Voi fi intrat in singele iubitei,Voi fi femeie, neconventionalSi voi lupta prin ochii ei,Voi duce lupta mai departePrin ochii tai, iubito!

Voi duce lupta pentru viataSi voi spera si voi visaLa cea frumoasa steaCe stii,…acolo…rasarea.Copilul meu, al tau copil,O fata scumpa ce plingeaCaci se nastea…O nobila faptura sub blindul soare.Amin! MAGURITA

Am pus odata mana pe un san de fataEra o tipa necurtataIar pielea tare parfumata...Am cunoscut-o intr-o iarnaCand fugeamSi-a a lergat atunci cu mineDorind sa-mparta fuga ce aveam.Ne-am antrenat cam doua ceasuriSi pumnii mici in trup mi-i infingeaN-aveam nimic cu lumea cea din jur Ce sta la geamuri si privea.Doi tipi, in iarna s-antrena.

Eram plecat din cele ale mele.O mica umbra a celui ce am fost candva?Era o luptatoare si simteam.I-am daruit un strop din vlaga ce aveam,Ne-am daruit o noapte pana-n zori,Mi-a daruit un fruct de munte

45

Dar ziua ma gasea la bratul alteia.Stiau de una si stiau de altaSi parca se intelegeau:Se completau in mine?Eram un vis pierdut:Nu faceam ziua ce nu reuseam noaptea.Putin mi-a mai lipsit ca sa raman pe Cale.Putin dar suficient sa pierdCaci lupta ma chema, in noapteSa fiu eu insumi si sa-nving!Ce-a fost in capul meu atunciCa doar aveam de toate?...N-am vrut eu giorno ca sa fiuEra prea simplu, poate?

Oh, visuri spulberate,Clipele ce au urmat...Au fost chiar zece ani de-atunci,Atatea mici castele sfaramate,Atatea drumuri de-ocolis...Atati prieteni ce-am pierdut,Caci prea mandrie am avut!Ma vad acum cu ochii meiCum stau si ma privesc de susO vad pe ea cum imi zambea,Mai vad si Soarele-n apus.O vad cum s-antrena pe stadionSi cum fugea pe camp in kimono,In sala durilor o vaz...Ce-a fost in capul meu atunci?

Dar cate nu au mai trecutSi cate amintiri am depanat...O usa-n urma ei s-a incuiat:Era la brat cu alt baiatSi-n lume mai apoi ei au plecatSi nu mai stiu nimic de-atunci. Era odata o fata s-un baiat.N-au fost sa fie, s-a-ncheiat!

46

PROZĂ SCURTA

REFLECŢII DESPRE FERICIRE

( 199O. An în care am cunoscut-o pe Irina, o şatenă cu splendizi ochi

căprui. Peste exact un an, cînd am reîntîlnit-o, am scris aceste reflecţii)

Ţin în mînă un mănunchi de idei de valoare, dar fericirea e departe. După mine, fericirea e un suflu de oxigen pur, un moment de veselie cind ai uitat de tot şi cînd noţiunea timpului începe să-şi piardă sensul. Ce mai contează El,Timpul, atît timp cît eşti fericit? Aş vrea să am un vis frumos despre fericire. Apoi, călăuzindu-ma pe coordonatele lui, să încerc să o găsesc, străbătînd lumea, ca pe o comoară. Dar nu ca pe orice comoară, ascunsă de privirile curioşilor, într-o peşteră, ceva de genul ăsta. Mi-ar place să fie undeva, la loc deschis. Să zicem cu firma modesta, dar care să afişeze: ,Aici puteţi veni cu toţii! Poftiţi dar, la HANUL FERICIRII! Dar ar putea fi şi altfel: La un colt de strada şade un negustor ambulant care vinde bucaţi de fericire. Pentru cîţiva banuţi de argint, negustorul, îmbrăcat într-o livrea de epocă, cu un simpatic papagal pe umar şi un zîmbet condescendent, vinde fericirea: - Poftiţi, vă rog la fericire! Cumparaţi fericirea! Negustorul iţi va spune, desigur, cînd expiră şi deci cînd el te aşteaptă din nou. Ajungi în faţa lui. Schimbi o privire fugară cu el. Mai bine zis, te cîntăreşte dintr-o ocheadă. Îţi zîmbeşte în felul lui ascuns-fin cunoscător de oameni. Ştie cu siguranţă deci cînd vei mai veni la el.Dacă vei mai veni... Atunci l-aş întrebă, nostim: -Negustorule, tu eşti fericit? -Străine,eu nu pot fi fericit, mi-ar răspunde el. Cum aş putea, cînd eu o vînd altora?Doar nu banii aduc fericirea! -Bine, dar, i-am zis stupefiat, fericirea asta este a ta, nu? Văd că ai aici destulă, pentru sute de vieţi! -Greşeşti, străine, aici intervine soarta. Ştii, fiecare cu soarta lui. A mea este sa vînd fericirea, fără a mai putea vreodată sa am parte de ea.Voi puteţi cumpăra, va puteti bucura de ea, dar mie nu-mi permite nimeni sa iau ori sa cumpar. Il priveam uimit. Era incredibil.

47

-Mie, continua batrinul, imi ajung argintii sa cumpar cam ce vreau pentru viata, dar la fericire nu mai pot ajuge vreodata. De-aici nu pot lua! Este pentru voi. Nu voi mai fi fericit niciodata! Ochii i s-au deschis, mari si incepu sa povesteasca -Cindva am fost fericit, asa, la exaltare, daca pot spune, fara sa ma intereseze ca ar putea exista si nefericiti, necajiti. Uite cum s-a intimplat: * Intr-o buna zi s-a apropiat de mine un batrin cu un baston alb, de buna seama, un orb. In sufletul lui mi-a ghicit fericirea. Nu era greu sa-i citesti chinul. -Omule, te simt fericit. Stii, am zeci de ani de cind nu am mai simtit ca sint fericit. O viata intreaga am cautat fericirea. Tu cum ai ajuns la ea?Ferice de tine, preafericitule. Unde oare, as mai putea sa-mi gasesc fericirea? -Ce-ti pasa tie, orbule, de fericirea ta , a altora? Sint fericit si fara sa te cunosc. N-am ce sa-ti spun. Pleaca de aici! Nu stii ca fericirea nu e pentru orbi? Cauta! Iti spun eu sigur ca nu vei gasi! Omul m-a privit lung, a dat sa spuna ceva, a plecat capul in jos. A plecat. Ajungind la coltul strazii, s-a ,intors si mi-a zis: -Tu esti un om rau. Nu meriti sa fii fericit. Asa ca azi sa fie ultima ta zi de fericire. Multumeste-te cu atit ca ai avut mai mult decit ai fi meritat vreodata! -Cum poti vorbi asa? Fii serios, doar fara fericire viata este lipsita de sens. Si apoi, ce putetre ai tu de a imparti fericirea? - Ai dreptate. Am cam imbatrinit. De azi vei vinde tu fericirea oamenilor. E adevarat ce spui, dar tun nu meriti sa te bucuri. Viata de care vorbesti tu a fost daruita tie si semenilor tai printr-o mare dragoste pentru frumos, pentru creatie, si armonie intre oameni. Tie ti-a fost dat sa fii fericit si asa cum te simti, intorci spatele unui batrin orb neputincios? Si omul se topi in multime. Din ziua aceea, necazurile s-au tinut lant. Fericirea mea, nevasata, mi-a murit intr-un accident de masina. Copii nu pot sa am.. Dupa o cearta, c u seful, la servici, am fost concediat. Prietenii, marea majoritate, au plecat din tara. Nemaiavind bani, proprietarul m-a izgonit din casa. Am ajuns sa ma droghez. aveam locurile mele prin parcuri si cotloane. De multe ori trebuia sa ma bat pentru loc, sa nu-l ocupe altul. Carui preafericit ii pasa acum de of-ul meu? Treptat, am inceput sa cint prin crisme. Mereu eram, insa, racit, bolnav. Abia aveam ce minca. Tuturor cintam povestea si nefericirea mea.

48

Veneau oameni, se opreau o secunda si apoi sunetul argintilor in palarie consfintea bunatatea oamenilor. Toti ma cunosteau drept cel nefericit. Intr-o buna zi, un postas mi-a adus un colet mare, fara expeditorla adresa si cu un singur adresant:Omului nefericit. Am desfacut si am gasit inauntru un plic cu o scrisoare si un colet putinmai mic. Scrisoarea graia asa: "Acum ma crezi, nefericitule? Ma mai tii minte? Tu ti-ai nesocotit darul vietii, dar asemanator celor ce ii vezi. Dra stii tu ca orbii nu vad. Ai intrat, vreodata, in sufletul unui suferind?Condamnat vei fi, dar, sa vinzi fericirea in plicuri oameniloe necajiti si lipsiti de ea. Daca vei deschide un singur plic, totul va pieri, asupra ta nu va avea efect si tu vei cinta ca pina acum, prin gari. Cu munca aceasta vei avea destul ce minca, dar nu vei mai fi fericit niciodata." Scrisoarea nu era semnata. Se pare ca nici nu era nevoie. Suparasem pe cine nu trebuia. De atunci vind celor nefericiti ceea ce eu nu pot avea niciodata. Tu graiesti drept, In fata mea este destul de multa fericire, dar nu ma pot atinge practic de ea. Este a altora, a oamenilor simpli, curati si cu inima mare. Cei infumurati patesc ca mine. Asta e... Si negustorul incepu sa-si laude marfa:-Cumparati fericire! Poftiti, va rog, la fericire! * As lua de nicaieri fericire, mi-as opri destula si i-as imbia si pe altii, pe gratis: Fericirea-i pentru toti! (pentru Irina, Fata Morgana)

IN PALMA TIMPULUI (Note de trecator)

Sînt în natură, departe de zgomotul civilizatiei, liber de orice ingradiri. Firele de iarba di-mprejur si papadiile minuscule nu stiu ce e durerea. Sint foarte multe si nepasatoare. si ne-mpresoara ea, verdeata, in orice primavara. Intii mai timid, apoi ne copleseste cu toata forta ei. In natura vintul ne mingiie cu tandrete si spune ca el a adus aici verdeata. Ceva mai incolo, doi porumbei ciugulesc in iarba. A trecut mult pina sa se gaseasca? Si noi ratacim, adesea si nu o data, ne intrebam de am gasit noi ce cautam. Mai cautam?Ne stim noi, oare, drumul?L-am gasit?Citi mai mergem pe el, ca pe alaturi...Pamintul se invirte odata cu noi, n-are timp sa ne bage-n seama de sintem pe drumul cel bun. Si-asa, neiertator, timpul marcheaza fir dupa fir in

49

clepsidra sa...Sintem fire minuscule de nisip in palma sa. Cine sintem, de unde venim si unde ne ducem?Venim din palma Sa si ne ducem zbor departe. Si El aievea e cu noi, ocean nemarginit si infinit. Vine o ploaie si va picura un strop din Mila Sa . Vom zimbi, iar iarba va fremata, binecuvantata. Asa vom curati raul din noi. Si iar vom merge mai departe. Din Palma Sa. (1994)

Dor de Păunescu      Ziua de 5 noiembrie 2010 va intra în istoria României ca una din cele mai triste, marcând dispariția marelui om de cultură care a fost Adrian Păunescu, mentorul spiritual al generației în blugi. Moartea sa fulgerătoare a căzut ca un trăsnet din senin, când nu se preconiza nimic. Publicarea la mai multe posturi Tv a arhivei lui personale a relevat curajul acestui om și misiunea sa într-o epocă în care mulți am fost prea mici ori prea fricoși ca să înțelegem istoria. Personal, abia acum am înţeles demersul sau care putea schimba istoria.  Cenaclul pe care l-a condus între anii 1972-1983 a propulsat numeroşi interpreţi de muzică folk, punând în valoare forţa cântecului nativ românesc ce are la bayă doina, balada, colindul şi chiar hora.   Într-o vreme în care ne încălzeam în case cu reşouri din BCA, ori cu sticle cu apă caldă, învăţând pe întuneric datorită de economiei de curent electric şi a vărfului de sarcină şi când propaganda comunistă lua avânt, Cenaclul Flacăra a fost una din puţinele oaze de spirit autentic, adunând aproape tot ceea ce a avut şi are mai bun folk-ul românesc. Forţa acestui titan al poeziei a mişcat întreaga societate românească de la copil la vârstnic, relevând ceea ce avem mai sfânt în noi: iubirea.

50

Personalitatea sa explozivă a detonat inimile românilor care în acest mod s-au tratat de boala numită comunism.   Numărul uriaş de spectatori la concerte a relevat, dacă era nevoie că muzica românească poate face minuni, afluxul din ce în ce mai mare de fani care rămâneau la concerte până în zori, crticile aduse regimului au pus pe gânduri puterea de atunci. Accidentul tragic de la ultimul său concert  din 1983 de la Ploieşti a dat puterii de atunci motivul închiderii sale, poetul continuându-şi activitatea literară la revista Flacăra cât şi prin editarea altor volume de poezii. Reînfiinţarea cenaclului după 1989 nu a reuşit să reaprindă Flacăra de altădată. Poeziile sale şi înregistrările de la cenaclu au rămas moştenire poporului român, poetul dorind ca `bobul să prindă în brazdă`, el mobilizând de fapt societatea românească spre afirmare. A fost un demn purtător de steag care a fluturat cu curaj prin faţa noastră valorile şi idealurile românilor de pretutindeni.A murit un mare om român, dar a rămas în inimile noastre şi nu poate fi înlocuit sau şters niciodată. Poate doar bluesul născut din muzica sclavilor negri americani, ori folclorul irlandez, izvorâte din suferinţă se pot compara cu muzica folk românească.  

CÂNTEC PENTRU ADRIAN PĂUNESCU 

Culcându-ne, noi n-aveam somnUn gând, un vers stătea în minteCăci muzica-nsoţea un DomnPe drumul spre morminte. S-a stins poetul ce facea minuniStrângând mulţimi române.

51

S-a dus între cei buniDar opera rămâne. O ţară-întreagă- a colindatÎn anii dinaintePe merit l-am aplaudat:Nealesul preşedinte. O Flacără-a aprins in noiUn om din România,Un înger ce tuna din nori:Totuşi Iubirea! Te vom iubi pe veci,Vom plânge pentru tineŞi vom cânta mereu:Deşteapta-te, române! Ce val imens purtai spre noiCe răzbatea în suflet,Uitând de lipsuri şi nevoi,Unindu-ne în cuget! Ne-ai părăsit în legea noastră,Tranziţia-i de vinăCă inima a încetat să-ţi bată,Urmând voinţa divină. La steaua  care a apusNu-i cale-atât de lungăTu ai ramas în suflete, destul

52

Un secol să ne-ajungă. O mare bucurie ne-ai adusÎn nopţi de întuneric.Să ne-aruncam în valuri ne-nvaţai,Dar Lancea să o ţinem sus! O noua Ordine de zi,A vieţii, tu cereaiIar propaganda comunistă...Ce lesne dărâmai! Ne-ai dăruit colinde dragi,Nu-i loc pentru vendetă;``O lume de douăzeci de ani!``,``Lăsaţi-mă sa merg pe bicicletă! ``... Şi câte alte versuri dragiŞi melodii în searăLăsat-ai tu în urma taE-avere, nu povară! E greu să reuşeşti, pe datăCa viaţa să cuprinziŞi dragostea adevaratăÎn suflet să aprinzi. Către cei simpli te-aplecaiDe fiecare dată.Îi ascultai, îi ajutaiŞi asta, fără plată.

53

 La revedere, drag român!Te-om auzi din ceruriAşa cum ne vorbeai cândvaDe Ştefan, Horea şi Avram în geruri. L-ai fugărit pe Moş GerilăLa graniţe, departe.Craciun veni în locul luiDin Basarabia, de-aproape. Te uită cum soare-i noiembrePlângând la tine venim,Am răzbatut cu greu prin umbreLa Adio, maestre şi-o cană cu vin!           6 noiembrie 2010                  PIATRA O piatră mare ce era pe câmpA început de-odatăCa să plangăIar lacrimile adunateȘuvoi făceau, pe lângă. Era o mică stâncăRămasă pe terenDesigur, din alt veacȘi unii mai obișnuiaSă stea la ea la umbră.

54

 Odată, un tânărPărăsit de-o fatăS-a rezemat de piatră,Plângând nefericitIar piatra i-a răspuns îndată: -Nu plânge, tinereCă n-ai de ce: deșteaptă nu eraNici prea frumoasăȘi-apoi, nici nu era...fată! Iar tânărul mirat se întrebaCum poate piatra să vorbeascăSă-i spuna de iubita lui...Și ce-a facut ca să îl părăsească?!? Și Cel de Sus, Care vorbea din piatrăVăzând că ține multa la ea,I-a dat pe alta sa iubeasca,Zicându-i să planga pentru țara sa. Dar uite-așaȘi fără-avertismentePe altții piatra-i încurcaDin drumul lorGreșit, am spune. Așa că-n grabă au propusS-o scoată chiar,

55

Pe bune,Să nu-i încurce de la treaba lor. Și au săpat în jurul eiUn șanț, dar au văzutCă piatra era mareȘi ani întregi s-au străduitS-o scoată la plimbare. Am fost și eu la eaDe multe ori, în searăCând tare mă mai plictiseamȘi mă plimbam pe afarăDar ați mai fost și voi. Era răcoare lângă piatrăCând soarele frigeaIar dacă te urcai mai susEra caldurăCa pe vatră. Și-atâta au lovit în eaȚărani de pretutindeni,S-o sfarme Și să o transforme În simplă tinichea. De multe ori chiarAu sărit scânteiCă piatra se-ncăpătâna Ca să cedeze sub lovituri de zmei.

56

 Unii au vrut s-o muteMai încoloDacă s-o sfarme n-au putut.S-au chinuit însa, degeabaCă piatra-a fost de neclintit. Și într-o zi de toamnăUn trăsnet a căzut din cerȘi a lovit în stâncăȘi lacrimi curg de-atunci din eaFăcând o albie adancă. Plânge piatra-n seara asta,Mâine sigur plânge iar.Vino și culege-ndată,Strop să pui Pe rana ta. Mai merg la piatră, uneori,Mă uit, mă minunez așaȘi chiar mă cuprind fioriCând zic că-i fermecată.E piatra de hotar din țara mea! 

Străin de neam, de eștiTe vei izbi de eaȘi secole ai să trudeștiSă faci ca să disparăCe mi-a lăsat istoria! 

57

Dar piatra asta ce spărgeațiNu-i stânca aruncată la-ntâmplare,E piatra Munților CarpațiCe dainuie de veacuri în... uitare? Sunt munții mei, din tara meaȘi-n ei îmi stau vitejii.Mai vreți acuma piatra să îmi luați?Iar voi, nătângi care trudeați acoloVoi nu loveați așa, degeaba, Munciți pe baniȘi munții mei îi măcinați.Voi îmi ucideți zilnic și pădureaCărând cu miile pierduții mei copaci,Nu v-a mai ajuns securea! 

                         * 

Mai nou, alții îmi ardPăduri de bradCa din pustiu să facă blocuri,Turism, desigur pentru granzi,Pentru straini de aste locuri. Opriți acest măcel pe datăȘi nu distrugeți ce a mai rămas.Haideți să conservăm natura,Să prețuim fitocultura,Să ne iubim ca niste frați! Cum oare au reușit

58

Să învrăjbească-acest poporCă din eroi Am devenitDoar cozi pentru topor?   E o lucrare diaboleascăDin anii dinaintePe când vrăjiți aplaudamRealesul președinteLa Congresul X,Până când el a dat chix!... Ce-a fost în capul lor atunci,De ce-au mânat spre golÎntreaga țarăȘi oamenii i-au transformatÎn maimuțoi? Ce drum facut-au Pentru țara meaCare nici străzi nu are,Șoseaua fiind acum Un drum de țară? Iată Căile Ferate,Armata bună, altădată,Au devenit fier vechi,Furate, aruncate...Iar în spitale mor copiii. Ce-i țara mea acum,

59

Că-i plină de bezmetici,Bolnavi, nebuni,Vitezomani făcuți scrumȘi mii de diabetici?... Iar fete despuiate la TV și machiateSe-mpraștie pe la centuriOri fac gargară în presă și-n păduriSă strângă banii de salam Și sa hrănească un țigan?!? Ce-i țara mea, împrăștiatăColo în depărtareȘi-aici pe lângă casă...Nu e o țara închegatăDar Dumnezeu n-o lasă Căci ține mult la eaAșa săracă, dar bogatăÎn aur galben, negru, cenușiuȘi în tradiții pe care le-a lăsat Istoria, de timpuriu. Să facem hora mare, mai româniȘi să ne prindem în frăție!Să ne iubim ca-n anii buni.Hai să uităm de dușmănie! O PIATRĂ azi sa punemTemelie,Din suflet bun, din ce e viu

60

Să ridicăm a noastra RomânieCăci mâine fi-va prea târziu!  

OMUL ȘI CÂINELE Mergea odat`-un om la treabăGrăbindu-se, la timp s-ajungăCa șeful să nu-l ia la bâzăȘi lucruri rele să îi pună în cârcă... Și cum mergea el repejor pe stradăUn caiine i-a ieșit în fațăCe, bucuros a dat din coadă,Urându-i bună dimineața. A scos atunci din geantăUn codru de pâine uscatSe pare, pus chiar de nevastăCa el sa aiba de mâncat. Era acelasi caine care altadată,Cațel fiind l-a mângaiat românulMulți ani în urmă, la o poartăCând noaptea se-ngâna cu ziua. Și ce pustiu mai era drumulȘi cÂinele, ce zgibulit!Chiar daca omul nu și-l amintea,Ogarul tot l-a îndrăgit. 

61

În altă zi și-n alt anOmul căzuse într-o luptă,Bolnav fiind și fără ban,Lovit în șale și în burtă. Iar câinele l-a cunoscut atunciȘi pază a făcut la capul săuBa chiar lătra să vină alțiiSă vada clar ca omului-i e rău. Ce câine bun era acelaCe pe prieten l-a salvat...Ce suflet avut un câine,Cum a putut a ajutat!                            * Mai sunt prieteni falși pe lumeDispuși să vândă pe ai săi.Sunt ticalosi ce nu lovesc in fataCi pe la spate si-s lingai. Ce lucru mare la un caineSa te ajute la necaz.Ce lucru mic devine-un omDacă te vinde ca pe-un praz! Dar multe lucruri poateUn câiine ca să facăCa să salveze oameni la incendiu,Ba chiar bandiți atacă

62

Când unii vin cu droguri. Și ce dacă el latră pe silabeȘi n-are mâini, n-are picioareCi doar patru labe?Eo ființă și nu-i târâtoare! Dar de-i nevoie,Știe ca să se târascăCum și-n armată Recruții au învățat. Ce bucuros mai e un câineDacă îl mângâii cateodat`El știe c-a facut un bineȘi că e câine-adevarat. Un câine-atunciȘi-a indeplinit misiuneaDacă face o faptă bunăȘi își câștiga pâinea. Atunci iți multumește În felul său de câineIar dacă îl hrănești,Pe Dumnezeu îl mulțumești. Căci nu-i așa de greu,Tu nu dai de la tine,Că n-ai avea un leu,De nu ti-ar da chiar Dumnezeu!

63

 Mai sunt și alții Ce pe la colțuri latrăNu zici că-i om, ci că-i buldog.Mereu e pus pe ceartă,Se-ndoapă doar cu hot dog. Și de atâtea chimicale dozate-n E-uriȘi introduse în mâncareMulte discuții nu-s amicaleCi doar scandal, bătăi, pacate. A doua zi nici nu știi bineCum de-ai facut așa cevaIar vinovat nu e faptașulNu, sigur nu e el de vină. Vina o are-un simplu câineCe l-a mușcat altundeva.Chiar dacă patrupedul nu e autorul,Un șut îl paște la spinare. Mușcându-l câinele pe om,Altul rozandu-l, pan` la osTurbarea i-a patruns în sânge,Vaccinul nefiindu-i de folos. Și-așa din omEl ajuns un câinePrecum sunt câini făraă de casăIar alții sunt dresați, de rasă.

64

 Și oamenii ajung pe la gunoiPrecum gunoi și alții au în suflet,Să-i recunoaștem printre noi,Să se trezească-n cuget! Iată un câine îmbrăcat, în stradăCu blana ce i-a dat-o soarta saȘi-un om se duce să îl vadăSă-i dea mancarea sa stricată... Nu poți să dezlipeștiUn om de-un câine ce-l dorește.Câinele-l apără și viața-i dăruieșteIar câinele, dacă iubeșteNu știe ce e frica. Dar iată, dintr-o dată(Sau poate a mai fost cândva)Un om se poarta ca un câine.Ce sângeros, ce rău era... Iar fetele rebeleDin dragi suroriAu devenit cațele,Dezbrăcate pe șosele. Iar omul, în prostia saMânat de diavol, deseoriSe lasă dus de valȘi-n loc sa aibă casă

65

Ajunge la țambal. Cu toate astea, nu-i așa,Ce mama e aceeaCe-și duce pruncul la gunoiȘi cât mai suferă cățeauaCe alaptează prin nevoi... Și dacă-n neamul meuE-atât-asemanareÎntre un câine și un om,Mi-aduc aminte că romanii Hraniți de lup au fost, odatăȘi când ei au crescut bărbațiNu au ținut cont că-s frațiȘi unul l-a ucis pe altul. Urmașii lor aicea au ajunsÎn Dacia uitată.Romani de-am fost,Daci sigur suntem.Hai să întoarcem soarta sângeroasăȘi fiecare câine să aibă cușca sa!

    Dor de Păunescu Într-o lume distructivăCe-a ucis cultura sa,Păunescu intruneșeCântecul și dragostea! 

66

Dacă unu și cu unuVor acum să facă doi,Eminescu e pe cruce,Păunescu-i lângă noi. Far El, orfani mai suntemFar El e altceva.Mai putem doar ca să plângemC-am pierdut așa ceva. Pe pământul RomânieiCe-a rămas, ce va mai fiEminescu, PăunescuTotdeauna vor domni! Basarabiei îi e fiul,România-i peste PrutDaca n-ar fi PăunescuCred că nu m-aş fi născut. Și Rapidul îl iubește,București e țara sa.Imnul Universității L-a compus la Craiova.             NU STA! Nu sta român, nepăsătorPrivind ce se distrugeIa du-te şi afirmă-te ușor

67

Și nepăsări distruge!Ajunge cât am înduratÎn lipsuri și nevoiE timpul pentru încercat, S-ajungi la vremuri noi. E vremea ta, român din România.Ce dacă rău te simți,E clipa învieriiRidică-te din cei cuminți,Aruncă mantia poverii.Ce-ar fi să-ți făurești acumDin nou, o dreaptă soartă,Să lupți, să mergi pe drumȘi nu din poartă-n poartă?... Au reușit destul cei răiVoința sa-ți suprime.Dar rupe jugul poentru boiȘi lasă boii să muncească.Stau cocoțați pe funcții Ori pe salarii nemuncite,Te-ndeamnă să-prumuți mereuPentru nemunci platite.                 *Dar ce-i acela minimul salariuCu care sa te pricopsească?Au pus ei mâna pe lopatăOri au muncit din greu vreodată?Dă jos orânduirea mincinoasă

68

Care pe mită si peșcheș s-a instalat.Înscaunează o minte luminoasă;Minciuni destule alții au îndrugat. Să cereți fapte, nu doar vorbe,Suntem popor de ințelepțiIar practica să-mbine teoria În patria baieților deștepți.Avem atatea legi și organismeȘi legislație europeanăUnde ajungi cam greu, române,Iar banii-s pe sprânceană. Politica e-n tine, mai țăraneDe când pământul l-ai primit `napoiDar pentru că aratul este scumpTe-ai întors la plugul cel cu boi.Ușor te-au mai cumpărat Pomenile electorale.Au luat mai mult, n-ai observatDin buzunarele tale? E greu ca să distingi la urne(În caz în care nu te-ai îmbătat)Ca cinstea oamnenii s-adune,Să nu trăim din ce-i furat.Vai celor ce am rămas,Vai celor care au plecatCă-i doare inima în pieptÎn locu-n care ei s-au așezat! 

69

Muntenie dragă, minunat Ardeal,Banat de frunte, tu Oltenie dârză,Frumoasă Dobroge și scump Oaș,Iubiți Moldova noastră dragăCăci Ștefan cel din criptă mai  vesteșteCă nu-i al nostru-acest pământ,Să nu înstrainăm bucată cu bucatăDin țara noastră fermecată! Să ridicăm din nou acest neamNe e porunca milenară,Să nu cerșim, să nu primim un banFără de munca ori sudoară!Să fim curați, cinstiți și demni,O ordine s-avem în viațăDe vrem ca ordine să fie În dulcea nostră Românie! Nu sta române cu inima în sânȘi dă telecomana pe creație,Muncește dacă vrei să ai un ban,Nu cheltui pe prestidigitație.Ai vrea să întreprinzi ceva dar, veziTe-au  zăpăcit reclame deocheate.Făpturi ce umblă-aiurea-n drumTe-ndeamnă la păcate... Chiar nu mai ai nimica sfânt în tine?De mult n-ai luat un zeceȘi cum de ți-ai pierdut Și pofta de-a te-ntrece?

70

Dar vezi acolo în sertarȘi răscolește amintiri plăcute.Adu-ți aminte când erai pe valErai tot tu, la mare ori la munte... Ia vezi și-adună mai apoiMănunchi de împliniri, culeseȘi aruncă la gunoi pe veciMizerii din culise.Mai speră brav român Și dragă RomânieCăci clipa învierii a sosit, Nu-i simplă poezie! Bat clopotele în biserici, oameni buni,Credința-i cea care ne cheamă.Să mergem, dar cu miile, româniSă cerem iar o sticlă cu agheazmă,Să n-asteptăm când fi-va prea târziu,Cel rău sa prindă viță,Să mergem sa ne spovedim curând,Să îndrăznim, să căpătăm credință. Căci ne-au lăsat străbunii-n amintireAtâtea plide de urmat, creștine,Biserica să-ți fie reazem ne-ncetat,Hristos e cel care păzește-n Bine.Așa să faci tu neam al meu,Să capeţi nemurire.De-aici de pe Pământ să ceriȘi viață și iubire!

71

     PLÂNSUL DOMNULUI IISUS  Vazut-ați voi desigur, deseoriCă plouă dupa tunetCă Dumnezeu trimite apă vieȘi de aceea El trimite nori?... E cearta Sa pentru cei răiȘi-atunci cand toarnaE mila și chiar plânsul Lui IisusPentru cine greșit pășeștePe drumul către soartă.E-un Dumnezeu Ce plange sus, în ceruriPentru pământul ce-l iubeșteȘi pentru oamenii ce pier. Cum  poate să se manifesteDivinitatea-n slava SaDecât ca un concert cu fulgere,Lumini ce ard vazduhulȘi tunete ce înspaimantăNorodul pretutindeni? Nu-i clar că ceva rau sa întâmplat?Nu-i clar că Dumnezeu e supăratIar noi copiii am comis nelegiuiri? Se rupe cerul sus, acolo

72

Parcă, câteodatăDar nu te frangi și tuCând suferi dupa cinevaCe nu-i aici, ce a plecatOri chiar pe veci te-a părăsit? Și care tată e acelaCare nu plânge pentru-al său copilDe l-a pierdut definitiv?Ce rău se simte Dumnezeu atunci,Ce rău ne paște mai apoi...El știe sigur doar, în supărarea Sa  Că te-a pierdut, că te-a scăpatCăci pe poteci greșiteTu te-ai îndreptat... Îndreaptă-te acum de poțiȘi nu lăsa pe mai târziuSă umbli pe la străine porți,Ca alții sa te macine de viu. E-un Dumnezeu acolo sus în ceruriDar e și-aicea printre noiNu vezi, nu simți, n-auziNu El se ingrijește dacă ai nevoi? Vei spune, sigur, dacă ești ateuCă ploua fiindcă-așa este natura.Poate că-n sinea ta te crezi un zeuOri poate ai figuri de zmeu... 

73

Însă când rade soarele după o ploaieȘi păsărelele se-nviorează,Aerul devine mai curatIar lumea fin vibrează. E Dumnezeu ce râdeCă lumea Lui e treazăCă oameni mai pot credeIar alții mai veghează...       ȘOMERUL LA CENACLU

De-i spui cuiva că nu lucreziȘi ai curajul sa mărturiseștiSe uita-așa la tine ca la un nimicDe parc-ai fi din altă lumeȘi el ar fi din altă clasă,Coleg de generație cu alții.Iar dacă tu ai fi un câine,Desigur, el ar fi de rasă.

-Cum poți, așa să nu muncești,De ce nu faci eforturi să te integrezi?Cum poți, așa navighezi?...Și se ferește-așa de tine unulȘi după el mai dai de altul...

-Nu, tu n-ai ce căutaÎn barca noastră.Noi suntem intelectualii înnăscuțiCrescuți la școli înalte,

74

Ne-am ros pantofii pe mochete rozȘi blugii i-am făcut pe contrabandă.

Mergeam la studii dimineațaCa sa ajungem cineva in viață,Să căpătăm respect și bani,Să nu trudim ca niște proștiȘi să trăim din gologani.

Noi suntem clasa care vrea respect,Tu esti șomerul parazitRespins și-mprumutat de un sistemDoar când nevoia e prea mare.Când tu faci zilnic umbră crucii taleNoi cochetăm prin capitale.Ne străduim s-aducem țarii baniCa să-i băgăm în fonduri mutuale.

Ah! Șomer?!? Atâta ți-ai găsit să fiiN-ai reușit și tu sa ai familie?Și cum la vârsta ta nu ai copii?Păi cum mai duci la film o fată,Păi cum de mai plătești o ratăCe faci tu zilnic și cum trăieștiȘi-apoi cum vii la noi,Cum poți sa îndrăznești?

Nu ai de lucru, dar nici noi nu-ți dăm!Abia ne descurcăm și noi, e greuDar poți ca să încerci în altă parteOri poate ai mai încercat...

75

Nu poți să stai așa deoparteȘi cum de ți-ai permis să fii șomer?

Ce-ai fost? Ziarist? Și cum de nu mai ești?Ești leneș sau nu-ți place să muncești?Du-te-n forțele de muncăSă obții un interviuSă înveți și tu măcarCum se face un C.V.!

Să studiezi poeții cărturari,Ca să poți să scrii frumos.Tu trântești acolo versuri...E-o eroare ca rimează.Și ce-i cu-atâta teorie lungă?

Asta numești tu poezie,Că scrierea ta e-ntortocheatăȘi n-are ritm, n-are măsură?...Se vede, tinere că ai talent,Dar nu crezi cumva, băieteCă pentru asta ești bătrân?

Noi așteptam un pui mai tânăr,Ba chiar o pițipoancăS-o învățăm să-ntindă stihuri,Să-i explicăm despre poețiȘi să o promovăm degrabăCu zeci de-afișe pe pereți!Ia din orgoliu mai cedează!

76

Poezia ta n-are esență,E-un soi așa de-amestecare,Cuvinte aruncate la-ntâmplare...Dar dacă te porți frumos și tuȘi îndrăznești sa umbli la chimir,Poate te vom promova și noiȘ-apoi de tine sa se-audăÎn Viena, chiar și în Izmir!

Ce jivine târâtoare-am abordatȘi ce guzgani îndoctrinațiȘi ce mai mutre-ngrozitoareDe scârbavnici afumați!

Umbră faceți voi degeabaPe pamântul din Carpați.Voi trăiți de azi pe mâine,Mațe fripte, nu bărbați!Voi n-aveți un pic de vlagă,Voi sunteți în suflet morțiȘi ca sa dovediți ca sunteți viiMai scrieți poezii...

Și ce mai versuri sunt acelea,Cum sună ele, cum se-aud?Și ce mesaj trimiteți voi,Ca prostia nu pătrunde.

Cui îi trebuie să intreÎntr-o ceata de perdanți?Sunteți amețiți cu toții,

77

Căci din umbră vă conduceDon Quijote, fără front!                        3 dec.2010

      ȚĂRANUL DE LA ORAȘ

S-a-ntâmplat în RomâniaNainte de anul nouăzeciȚăranii au venit la muncă la orașSă construiască fabriciȘi să rămână-n ele mai apoi.

Iar după ce aplaudatulA fost rănit și împușcat,Țăranii au avut de câștigatCă au avut oraș și sat.

Pe la oraș, la fabriciÎși luau concedii medicaleRecolta ca să strângă de pe câmpIar fabricile se stingeau, la vale.Țăranul transpiraDar profita-ndelung.

De cum s-au mai văzutCu ordonanțăȚăranii au plecat în IsraelȘi au adus valută-n țarăIar alții au rămas pe lângă plug.

78

Țăranule ce stai la bloc,Tu faci figuri la asociațieȘi nu-ți convine că ești pus la platăȘi ca să ai tu parte de civilizație,Nu ai doar drepturi ci și obligație.

Să te implici de vrei să-ți menții Statutul de-orășean!Tu nu ridici un pai, de nu câștigi,Aștepți să vină altul,Ca tu să te-ncălzești la umbra lui.

Pe tine, cel ce ești de la orașDar ești țăran, Te văd cam rar că duci gunoiulDar ce, pubela e în depărtareCă tu arunci mizeria-n canalizare?

Mai știu că multe ai cărat la țarăDe-aici de prin oraș de pe la fraieriCă dacă e de luat, de ce să nu profițiSă îți înjghebi ogradă, casă, beci?

Mai știu că-n sinea ta, nasoalăAtunci când tu în casă te îmbețiMai râzi de prostu de-orășeanIar dacă poți, vrei să-l folosești.

Nu de la oraș ești tu un cetățean.Poți să te îmbraci, să fii curat

79

Poți chiar să te machieziCă pentru mine ești țăran.

De fapt, nu-mi pas-atât de tineDar nu te sprijini atât pe alțiiȘi nu-i băga pe alții la înaintareDacă nu poți să faci un  bine.

Mai hai și tu pe la ședințăLa asociație sa discutămCă tot aicea stai și tu,Că tot același aer respirăm.

Tu ți-ai făcut castel în casăEști mândru și chiar te făleștiDar eu am dus tot greul de aiciIar tu valută-agonisești...

Mai hai vecine la ședințăOri hai la mine ca să discutămCă mâine blocul se scufundăȘi vina, pe cine să o dăm?

Nu sta atât cu nasu-n țâțeDe dimineață până searaCi vino să vorbim de stradăȘi de a noastră canalizare.

Vino să discutăm despre gunoiȘi despre-această canalizareCe umple blocurile de puroi

80

Și de mirosuri pestilențiale.

E și cartierul tău, e-aici și viața taDe ce te-mparți așa și-n stânga și-n dreaptaȘi pe nici una bine nu o faci?Hai să vorbim și să cădem la învoială,Hai să schimbăm ce e de mântuială! Hai să simțim că e oraș aiciȘi nu un sat plin de noroiUnde tu vii să folosești.Acolo unde mergi des Zici că ești orășeanDar pe aici ce ești oare,nu țăran?

Mai ai o obligație fundamentală,Să-ți aperi țara de-i război.Dar ce, aștepți să fie-așa cevaSă te implici și tu, că e și țara ta!

MĂI ȚĂRANE

De fapt eu n-am nimic cu clasa țărănească.Chiar dacă la balcon eu m-am născut,

Îmi place mult și aerul de țară,

La sapă multe zile- am petrecut

Toporul , grebla, târnacopul și cazmaua

Ca și lopata –mi sunt frați și surori

Și zile-ntregi lucram tarlaua

Cât de lopată, e mâna mea cea dreaptă.

81

E drept că m- aprovizionez din piață,

Doar rar mai iau de la samsari

Leguma de la tine are viață

Nu-i seacă ca la bișnițari

Si carnea de la porcul tău din curteAre alt gust decât cea congelatăDin pui crescuți cu chimicaleȘi laptele care îl iau din halăTot e din țâtă originală.

Smântâna e ca la mama eiȘi țuica ta să știi că are clasaEu nu beau decat vin de casă.

Îmi place mult așa de tineCă ești smerit și-ti vezi de treabăȘi tu însă nevoie ai de mineCa să iți vinzi marfa la tarabă.

Țin mult la tine ca să știiBa chiar pe când eram ziaristScriam despre păduri despre câmpii,Luptam să ai pământul tăuCe îl ținea vre-un comunistTrecut pe noapte în cine știe ce partid.

O treabă eu cu tine am tărane:Poate nici nu vii des în târgDar am să îți spun așa in fataSă nu te mai înghesui în tramvai

82

Că vine altul nu e mare bai

Și nu te chinui să dai din coateDe vii în târg să mai plătești din rate.Chiar poți să te mai speli pe mâiniȘi unghiile să-ți tai mai des,Vii la oraș și nu la șes

Și nu-ți mai fă nevoile în văzul lumiiCă nu-i deloc civilizatPoate mai trece un copilSau o fată de măritat…….

Eu multe am să îți mai spun, țăraneCă des te-am mai văzut dezordonatȘi poate tu nici nu esti de la satCi ești țaran de la oraș.

Eu știu că ești șmecher măi țăraneDar dacă cu caruța vii în urbea meaSă speli să țeseli caii,Că e și strada mea.

Să vii țărane ori țaranco-n piațăSă vin că am să vin de dimineațăSă-mi cumpar fructe și dulceațăȘi ca să vezi că nu am nimic cu a ta fațăMai zic ca locul tău e importantN-ar trebui să stai afară, ci la cald,Că știu ce-I munca de la țară.

Eu te primesc cu sufletul deschisCă am nevoie ce-i din truda taDar să mai iei aminte și la vorba mea.Să vii , țărane…

83

PRIMA ZĂPADĂ A nins azi noapte-aici la noiȘi câmpul dimineața era alb,Zăpada mai este pe streșiniIar coșurile fumegă pe vale... E-o stare așa de apatieDe parcă fiecare-ar așteptă mai multE rece-afară, dar nu a-nghețatȘi pentru că se apropie decembrieColo în târg oamenii se mișca mai alertCa să nu piardă din reduceriȘi peștele să-l ia direct de la mașină. E zi cu dezlegareÎn postul nașterii Mântuitorului.Azi noapte Domnul a cernut zăpadăAici pe dealurile unde stauOri am mai stat alte sezoaneAtunci când n-alergam pe stadioane. E-o veste așa ca de sfârșit de toamnă,Că nu e rost de cald dacă ești pe afară. Un câine se uită-n gol nedumeritCă frigul iar l-a prins fără de casă.

Poate credea că iarna nu va mai veniPoate că spera că frig nu va mai fiSă zgibulească singur doar, în cușcă. Vre-o două păsărele își iau zborulReluîndu-și exercițiul preferatEu imortalizez acest fel de mișcareGândindu-mă la tineCe ești în depărtare. Poate că ninge-acum mai mult la tine,

84

Poate că peștele deja l-ai curatatOri cine știe ce mai faciCă nu mai dai și tu un semn de viață. Eu știu doar, sigur că exiștiPoate-ți faci planuri de vacanță...Am să te-aștept de sărbătoriCu brațele deschise.Vom fi , mai știi, ca doi schioriPe dealurile ninse. Am sa te-aștept ca altădată,Când tu erai tot tu, dar eu altcineva.N-ai reușit să ma-nțelegiSau nu ți-a convenit cum a ieșit.Posibil ai dorit mai mult,

Mi-ai oferit prea mult deodată Și n-am știut că-i răuCa să refuzi o fatăAtunci când îti oferă și sufletul pe tavă. Acum îți vezi, normal, de viața taDar ușa mea să știi că ți-e deschisă.Să bați așa cum îmi băteai cândva,Eu știu să diferentiez bătaia taDe alte sunete-auzite. Să vii și ziua, dar să vii și pe-nserat.Voi ști atunci când vei veni din sufletCăci nu mă interesează altceva.Voi ști ca inima să îmi deschid,Voi ști să cred în fericire.Ma-m săturat să mai aștept minuniȘi să trăiesc în separare. De n-ai să vii, am să te caut eu,Am să-ți vorbes ca azi, ca ieri,Am să trimit cuvinte în ecouCă să vibrezi și să te simt din nou.

85

 

Să vii să-ți dau zăpada ce-ai cules-o aziS-o pui în sânul tau, acoloOri să o pui pe buze să sclipească,Să râdem amandoiSă-ți vad și dinții goi!

86

87