Poezia

PAGE

45

Poezia

De

Sambata

poezii alese de bloggeriizum, Alexandru, bughi

Cuprins

5alese de zum

6Portocale si uitari (poemul de sambata1)

6Amnezie

7p.d.s. 2 jazz

7The Day Lady Died

8p.d.s. 3 valsbilingv

10p.d.s. 4 pescurt

10dichtung und wahrheit

11p.d.s. 5 (dublu) poeme detramvai

11Tramvaiul 2

12Stelute in genele ei

14p.d.s. 6 cuheteronimi

14Heteronimi

16p.d.s. 7 Italo

16Visitando necropoli con donne

17p.d.s. 8 cugrebla

17Albinuta

18p.d.s. 9 poezia

18Poezia

18La Poesia

19p.d.s. 10 euglenele &co.

19Creierul lui Broca

20p.d.s. 11 cu un obraz albastru si unulgalben

21p.d.s. 12 duminica

22p.d.s. 13 ghosts

22The Offers

25p.d.s. 14 daletiinelor

25Pfisica [sic!] lui Erwin Schrdinger

26p.d.s. 15 pentruLuiza

26Voodoo Girl

29p.d.s. 16 sau complicatele mancaruri dinflori

29decembrie ianuarie

32p.d.s. 17 decriza

33p.d.s. 18 the dancer / thedance

33Among School Children

34p.d.s. 19 cu o bucata decas

34Pompe funebre

35p.d.s. 20 Aprikosen

36p.d.s. 21 toamna

36Toamn timpurie

37p.d.s. 22 fotbal

37meciul

38p.d.s. 23 glasses

38News Item

39p.d.s. 24 cu poeti sipoete

39dicionar de vise I

41p.d.s. 26 de AnulNou

41Peste vrfuri

41Pink Freud

42Poemul de buget

43p.d.s. 27 poezii laBerlin

43Oh, Natalie

46p.d.s. 28 cuSeymour

46seymour face o cltorie la ar

47p.d.s. 29 Bruna rowena era o domnioar care se chema Roxana, foarte preioas i care se uita de sus lamine

48explicaii complexe

49p.d.s. 30 patru excelenturi, douaamandine

49Garofita

51p.d.s. 31 alcool

51Drinking Alone by Moonlight

52p.d.s. 32 vraji

52Vrajn Vraj

54Poezie seducatoare? (p.d.s.33)

56Prag III

57p.d.s. 34 toamna (Mushroom caps approach anewsstand)

57Fall

59p.d.s. 35 octombrie

59October

61p.d.s. 36 Fl-fl, hipocampii noii morale sunt lngSibiu

63p.d.s. 36 noiembrie

63November

64alese de Alexandru

65P.D.S. 1 (poemul de smbt 1) Liniile din palm

66P.D.S. 2 Poem ecumenic

66La Cne

67P.D.S. 3 Turnuri i poduri

68P.D.S. 4 Cimitire hilare i triste

71P.D.S. 5 Apocalips

72P.D.S. 6 Epitaf

73P.D.S. 7 Tramvaiul de smbt

76P.D.S. 8 Sinestezii

78P.D.S. 9 Grebla n lirica universal

81P.D.S. 11 Les amibes de nos amis sont nos amibes

83P.D.S. 12 Situaia prin Bistritz

85P.D.S. 13 (tiinifico-politic) Orbii i elefantul

87P.D.S 14 Gregueras para Luiza

90P.D.S. 15 Poezie pe strad

91P.D.S. 16 Aroma

93P.D.S. 17 Despre soiile fotbalitilor

95P.D.S. 18 Jeanne n vis (poem bunic)

98P.D.S. 19 Cntec de leagn total

100P.D.S. 20 Poem triplu distilat

102P.D.S. 21 a) de fric b) ca s am ce arta la o fiic

104P.D.S. 22 Sntem nori

105P.D.S. 23 mrior :)

106P.D.S. 24 Xilofonistul snilor

107P.D.S. 25 Despre dureri de dini i dentiti

110P.D.S. 26 Despre lene

111Anti-pds: Manifest

113alese de bughi

114pdsintarziat

115si iarasipds

116pds desprepatrie

117pds in metruantic

119Dublu pds cu o domnita dealtadata

121pds desezon

122pds duneprison

123pds de la plus hautetour

alese de zum

zumcititor.wordpress.com

Portocale si uitari (poemul de sambata1)

V-am spus deja: Salul e sarpele a inceput. Caligraf, Hunopolis si White Noise s-au alaturat. Sambata gasiti la ei poeme si incepand de azi si la mine. Poate daca nu anuntam cu surle si trambite saptamana trecuta mi-ar fi fost mai usor acum. Asa, am intors pe dos rafturile cu poezie din biblioteca tot cautand ceva potrivit pentru primul meu p.d.s. (poem de sambata, sa fie clar o data pentru totdeauna).

Am dat la o parte teancul de poeti romani tineri, fiindca pe multi nu i-am citit inca, pe altii i-am citit dar m-am gandit ca poate o fi nevoie sa le cer acordul pentru a posta poezii de-ale lor pe blog asa ca mai aman, altii parca nu erau potriviti pentru un prim p.d.s. Am ajuns la poemele pe care m-am gandit toata saptamana ca le-as pune aici si cumva nu mi s-au mai parut potrivite nici ele. Ba prea lungi, ba prea cinice, ba in germana. Si am inceput sa simt un vant aducator de panica. Pana mi-a cazut pe picior unul dintre volumele lui Emil Brumaru (Opera poetica, vol. 1-3, editura Cartier 2005). Si asa de tare m-a lovit, ca am uitat si ce cautam. Asa ca iata, in imparatia lui Zum(m) poemul de sambata incepe cu o mica

Amnezie

Daca iei o portocalaSi-o dezbraci in pielea goalaCa sa-i vezi miezul adancPeste care ingeri plangCu capsune-n loc de ochiSi aripi din foi de plopiSe intampla sa uiti totul

Acum o sa plec la plimbare. Miroase a ploaie de doua zile, dar nu ploua. Maine e ziua aceea a anului in care eu ma incumet sa mananc oua (nu-mi plac, nu din alte motive). Paste fericit celor ce sarbatoresc! Si promit sa revin curand cu insemnari despre o carte care mi-a placut mult.

p.d.s. 2 jazzThe Day Lady Died

Frank OHara

It is 12:20 in New York a Fridaythree days after Bastille day, yesit is 1959 and I go get a shoeshinebecause I will get off the 4:19 in Easthamptonat 7:15 and then go straight to dinnerand I dont know the people who will feed me

I walk up the muggy street beginning to sunand have a hamburger and a malted and buyan ugly NEW WORLD WRITING to see what the poetsin Ghana are doing these daysI go on to the bankand Miss Stillwagon (first name Linda I once heard)doesnt even look up my balance for once in her lifeand in the GOLDEN GRIFFIN I get a little Verlainefor Patsy with drawings by Bonnard although I dothink of Hesiod, trans. Richmond Lattimore orBrendan Behans new play or Le Balcon or Les Ngresof Genet, but I dont, I stick with Verlaineafter practically going to sleep with quandariness

and for Mike I just stroll into the PARK LANELiquor Store and ask for a bottle of Strega andthen I go back where I came from to 6th Avenueand the tobacconist in the Ziegfeld Theatre andcasually ask for a carton of Gauloises and a cartonof Picayunes, and a NEW YORK POST with her face on it

and I am sweating a lot by now and thinking ofleaning on the john door in the 5 SPOTwhile she whispered a song along the keyboardto Mal Waldron and everyone and I stopped breathing

p.d.s. 3 valsbilingv

Little Viennese Waltz

Federico Garcia Lorca

In Vienna there are ten little girls,a shoulder for death to cry on,and a forest of dried pigeons.There is a fragment of tomorrowin the museum of winter frost.There is a thousand-windowed dance hall.

Ay, ay, ay, ay!Take this close-mouthed waltz.

Little waltz, little waltz, little waltz,of itself, of death, and of brandythat dips its tail in the sea.

I love you, I love you, I love you,with the armchair and the book of death,down the melancholy hallway,in the iriss darkened garret,in our bed that was once the moons bed,and in that dance the turtle dreamed of.

Ay, ay, ay, ay!Take this broken-waisted waltz.

In Vienna there are four mirrorsin which your mouth and the echoes play.There is a death for pianothat paints the little boys blue.There are beggars on the roof.There are fresh garlands of tears.

Ay, ay, ay, ay!Take this waltz that dies in my arms.

Because I love you, I love you, my love,in the attic where the children play,dreaming ancient lights of Hungarythrough the noise, the balmy afternoon,seeing sheep and irises of snowthrough the dark silence of your forehead.

Ay, ay, ay, ay!Take this I will always love you waltz

In Vienna I will dance with youin a costume witha rivers head.See how the hyacinths line my banks!I will leave my mouth between your legs,my soul in photographs and lilies,and in the dark wake of your footsteps,my love, my love, I will have to leaveviolin and grave, the waltzing ribbons.

Pequeo vals viens

Federico Garcia Lorca

En Viena hay diez muchachas,un hombro donde solloza la muertey un bosque de palomas disecadas.Hay un fragmento de la maanaen el museo de la escarcha.Hay un saln con mil ventanas.

Ay, ay, ay, ay!Toma este vals con la boca cerrada.

Este vals, este vals, este vals,de s, de muerte y de coacque moja su cola en el mar.

Te quiero, te quiero, te quiero,con la butaca y el libro muerto,por el melanclico pasillo,en el oscuro desvn del lirio,en nuestra cama de la lunay en la danza que suea la tortuga.

Ay, ay, ay, ay!Toma este vals de quebrada cintura.

En Viena hay cuatro espejosdonde juegan tu boca y los ecos.Hay una muerte para pianoque pinta de azul a los muchachos.Hay mendigos por los tejados,hay frescas guirnaldas de llanto.

Ay, ay, ay, ay!Toma este vals que se muere en mis brazos.

Porque te quiero, te quiero, amor mo,en el desvn donde juegan los nios,soando viejas luces de Hungrapor los rumores de la tarde tibia,viendo ovejas y lirios de nievepor el silencio oscuro de tu frente.

Ay, ay, ay, ay!Toma este vals, este vals del Te quiero siempre.

En Viena bailar contigocon un disfraz que tengacabeza de ro.Mira qu orillas tengo de jacintos!Dejar mi boca entre tus piernas,mi alma en fotografas y azucenas,y en las ondas oscuras de tu andarquiero, amor mo, amor mo, dejar,violn y sepulcro, las cintas del vals.

Probabil stiti cu totii poemul asta. L-am pus aici dintr-un motiv care nu tine de poezie (si probabil il stiti si pe asta). Totul numai pentru ca Luiza a scris insemnarea asta si m-a facut sa ma uit la concertul de la Londra si mi-a redeschis depresia uriasa pe care o am de cand am ratat cele doua concerte de anul trecut de la Berlin. Nici nu mai conteaza de ce, motive stupide, n-o sa mi-o iert cat oi trai!

Deci de ce micul vals vienez? Pentru ca asa am facut cunostinta cu domnul L. Cohen. Fara sa fi stiut (cand l-am ascultat prima oara) cine era, fara sa fi stiut numele cantecului, m-am indragostit de melodie, de versuri, de voce si indragostita am ramas. Sunt multi ani de-atunci.

Varianta engleza de mai sus este din volumul A Poet in New York partea IX, Flight from New York (Two Waltzes toward Civilization). Eu il am bilingv, de la Penguin, asa ca pentru cei care stiu spaniola sau pentru cei curajosi, voila...

p.d.s. 4 pescurt

Incepusem sa ma plang ca blogul meu se transforma intr-o colectie de p.d.s.-uri, ca nu mai am timp sa scriu si altceva. Acum era sa nu apuc nici p.d.s.-ul. Asa ca rapid, o poezioara citita acu o saptamana. Deschide volumul lui O. Nimigean Week-end printre mutanti:

dichtung und wahrheit

ca o intamplare hieroglificas-ar putea desfasura spusa:deci sub o panza de nours-ar fi vazut soarele, straveziu ca meduza

ori ca un glob ori ca un ouin care in ape abia inchegateun pui de aur topitcu aripile si ciocul ar bate

apoi subtiindu-se nourulai inchide brusc ochii orbitsi ai astepta sa se risipeascahalourile de antracit

desigur te-ai intreba intre timpvedenia de aur ce semnificasi inainte de a-ti raspunde nimicai povesti-o ca pe o intamplare hieroglifica

p.d.s. 5 (dublu) poeme detramvai

Buna dimineata!

Astazi ma imbrac frumos, imi lustruiesc pantofii si ma urc intr-un tramvai alb-rosu cu scaune de lemn, care circula de la statia Zum pana la Salul e sarpele. Merg in vizita la Luiza sa ii duc un cataif drept multumire pentru poezii (stie ea care poezii), poate iesim si la o limonada, depinde daca are ea timp fiindca stiti ca e ocupata cu diverse chestiuni academice. Pe drum pana acolo o sa citesc un poem de tramvai, poate chiar doua, ca sunt statii multe. Am cateva la indemana, le-am copiat intr-un carnetel dupa ce am citit Enticlopedia asta. Iata ce zice Luiza acolo:

Enticlopedia a decis scoaterea la concurs a unui post de compozitor de ode pentru meseria uitata a vatmanului (asa cum Gainsbourg l-a salvat de la disparitie pe le poinconneur des Lilas) si cere innoirea literaturii cu specia poemului de tramvai.

Da, da, vrem poeme de tramvai si vrem tramvaie! Pana una-alta, eu o sa citesc un pic de Leonid Dimov si apoi ma uit putin pe geam:

Tramvaiul 2

Nu-i pierde cumptul. CetateaDecolorat ne-a-nelat:Strzile, turlele, etateaSunt parc dintr-un alt veleat.

Suind alee alburitCldirile parc-au oftat.n jur, pdurea-i nnegritDe plante dintr-un neam ciudat.

Dar, iat, ocolind pdureaE chiar tramvaiul nostru 2i chiar Iisus zmbind aiureaSus, pe platforma dinapoi.

Aici, in orasul in care locuiesc eu, tramvaiele mai exista numai in partea de est. In Berlinul de Vest le-au eliminat, gandindu-se ei ca asa fluidizeaza traficul (asa-i ca va place expresia asta?). In Hamburg am vazut in fata primariei fosta statie de tramvai, statia centrala. Tot ce-a mai ramas o statie pe care acum o folosesc autobuzele. La Frankfurt inca mai sunt, dar isi impart timpul intre meseria de tramvai si cea de metrou. Adica metroul se aventureaza uneori la suprafata si in loc sa mearga el pe sine cocotate, cum am vazut prin alte parti, se transforma in tramvai. Exista si tramvaiul full time, da nu e cu nimic diferit de tramvaiul-metrou.

Mie mi s-a facut dor de tramvaiele alea galbene din Bucuresti, tramvaiele alea care se leganau pe sine mai ceva ca vapoarele cand sufla armatanul. Parca mai erau si unele albe (nu mai tin minte exact) si cele rosii. Cu scaune de lemn. Mi-e dor si de tramvaiele din Lisabona, veeeechi tare, cu bancute de lemn, fara geamuri, mici si galbene si stricandu-se des, cu oamenii scotandu-si capetele ciorchine pe ferestre sa vada ce se intampla, de ce nu mai merge tramvaiul, cu vatmani care se dau jos, vorbesc cu vatmanii din tramvaiele din spate, isi aprind o tigara si pana la urma iti spun sa cobori fiindca o sa mai dureze, tramvaiul momentan a obosit.

Si ce daca s-a oprit tramvaiul? Eu nu ma dau inca jos. Parca as mai citi o poezie De data asta, Cartarescu:

Stelute in genele ei

Ningea pe Colentina si erau stelute in genele ei.Tramvaiul patru cotea inzapezit la Sf. Dumitrusi erau stelute, stelute, stelute in genele ei.

Ningea, ningea, ningea peste Colentinademult, demultda, dragii mosului, erauerau stelute n genele ei.

Ningea pe firele de troleibuz, pe toneta de tichete ITBningea pe mustata mea si pe gagica in rosu de alaturitramvaiele aveau stergatoare de parbriz si erau hai, toti in cor:erau stelute in genele ei.

Eram student, era studentaeram eminent, era iminentasi erau stelute in genele ei.Aerul era rece, tramvaiele recimaxi-taxiurile abia infiintatemergeau toate pe patru roatesi erau stelute n genele ei.

Ningea usurel, cu fulgi catifelati peste fabrica Stelapeste blocul lui Ghiu, peste pomii inzapezitiEa spunea ceva, dar camera video n-are sonorasa ca nu mai stiu ce spunea.Ea ma tinea de mana si tramvaiul patru treceasi ningea si erau da da, dragii mosului

Eu eram copil, ea era o copilaeu stateam la bloc, ea statea la vilasi erau stelute in genele ei.Eu aveam viziuni, ea avea pandaliirestul e n Poeme de-amor, precum stii

dar lasati-o balta, copii:erau stelute in genele ei.CORUL: Erau stelute, erau stelute, erau stelu-u-uteIn geeeneeeleeeee nele eeeeeeeeei!

Aici poemul ar trebui sa se incheiedar nu inainte de-a va da o cheiea-ntregii intamplari:Ea e o fata de peste blocuri si mariacum e maritata, gravida, n-are nici o importana.Amorul nostru nemuritor s-a dus draculuiAcum nu mai sunt stelute in genele ei.Acum nu mai e nici o steluta in genele ei.Asa, ca sa stiti, dragii mosului.

***

La final de p.d.s., un link: nu stiu daca a citit toata lumea editorialul din 15 mai al Adelei Greceanu. Daca nu, mergeti acum repede si cititi! Eu ma bucur multdetot ca Adelei ii plac nazbatiile de sambata, multumim! Si ii multumesc si lui Alexandru, si el stie de ce Gata, acum trebuie sa cobor sa iau cataifurile si sa nu ajung prea tarziu la destinatie. La revedere! (vedeti ca va fac cu mana din tramvai, ar trebui sa raspundeti)

p.d.s. 6 cuheteronimi

Alesesem altceva pentru saptamana asta dar mi-au luat-o inainte baietii de la O carte intr-o fraza (asta e, daca ma trezesc tarziu). Oricum, Radu Vancu are acum mai multe motive ca mine sa puna o poezie de-a lui Dan Coman, asa ca eu il las pe mai incolo.

Cautand ceva sa inlocuiesc am ajuns in Lucrarile in verde ale Simonei Popescu si m-am oprit la asta:

Heteronimi

Era Alberto Caeiro cel far de educatie,ce scrise despre simpla existenta si mai eraRicardo Reis, clasicistulO, daca un Reis si-un Caeiro ar fi facutUn Caereis Sau un Campaeiro!Alvaros dos Campos si elprivindu-l pe maestrul Alberto cel ce zise ca scrisul estesansa luide a fi singur.Bernardo si-a sa Livro (do Desassossego)Dar dintre totiSi-n fiecare dintre el acelasifingimento

Din toti daca s-ar fi retras Fernandocum ar fi fost Pessoa?Fernando cel ce scrise un minunat poem pe careil vad cum da lastari in VIE:AUTOPSIHOGRAFIE.(Poetul e un prefacut.si se preface-atat de bine:Scorneste chiar ca l-a durutDurerea care-n el se-atine.)

Mai rabzi tu oare draga cititoare si cititor -sa-ti mai transcriu o poezie de care-mi place mierau de tot?E scrisa de Pessoa in engleza si socotca e o punere-n abis a totce-a scris sub zeci de nume.Caci el fugind de sine se transforma in fel de felfiind tot mai el si tot mai el:

I am the escaped one,After I was bornThey locked me up inside meBut I left.My soul seeks me,Through hills and valley,I hope my soulNever finds me

Asa, sa va mai spun ca tocmai mi-am comandat Cartea nelinistirii si astept sa soseasca. Si ca saptamana viitoare as vrea sa pun un poem al cuiva foarte drag mie, dar il am din pacate doar in italiana limba originiala. Nu ma incumet la traducere si nu stiu daca sa-l postez asa. E scurt si nu foarte complicat si poate facem aici un atelier de traduceri daca e nevoie. Voi ce ziceti?

p.d.s. 7 ItaloVisitando necropoli con donne

Italo Calvino

Visitando necropoli con donneviene lora del t: gi il pomeriggio andato. E savvicina loradi cominciare un nuovo amoree insieme lora di finirlo.Cos passa let. Chiss se un segnolasceremo, magari senza accorgercene:una pietra squadrata tra le pietredellenorme piramide, o una spogliadossa in un loculo.

Din drag de Calvino, chiar daca nu o am decat in italiana. Cred ca e totusi destul de usor de inteles si oricum exista dictionare online. Nu ma incumet sa traduc.

Pentru toti cei care au poza lui pe desktop si pentru toti cei care cred ca Orasele invizibile e o carte aproape insuportabil de minunata.

(Poza e de aici.)

p.d.s. 8 cugrebla

Luiza ne-a dat tema pentru azi: grebla. Foarte, foarte greu. Intre timp si-a dat seama ca de fapt era furca, da acum ce sa mai facem, am cautat cu grebla, am gasit cu grebla, grebla sa fie!

Albinuta

Albinuta Zum-Zum-ZumPleaca la plimbare-acumTreaba ea si-a terminatSi-o vacanta si-a luat.

Vrea sa zboare, drept spre mareSa stea intinsa la soareBagajul l-a aranjatDe nimic nu a uitat.

Grebla, sita, lopaticaGaletusa mititica, palaria, ochelariiCei rotunzi facuti din floarePapucii si un colac, puse bine in rucsac

Albinuta Zum-Zum-Zum,Iti doresc drum bun, drum bun!

***

Cu multumirile de rigoare lui Alexandru, far de care ati fi citit o poezie plictisitoare in care grebla e luata-n serios.

p.d.s. 9 poezia

Pentru ca tot am primit din greseala o editie bilingva a poeziilor lui Eugenio Montale, astazi un poem dedicat jocului nostru din fiecare sambata:

Poezia

(n Italia)

Din zorii secolului se discutdac poezia este nuntru sau afar.La nceput a nvins nuntrul, apoi acontraatacat violentafara i dup ani s-a ajuns la un forfaitce nu va putea dura, pentru c afarae narmat pn-n dini.

La Poesia

(In Italia)

Dagli albori del secolo si discutese la poesia sia dentro o fuori.Dapprima vinse il dentro, poi contrattacc duramenteil fuori e dopo anni si addivene a un forfaitche non potr durare perch il fuori armato fino ai denti.

***

Si sa nu credeti ca trisez, o sa revin la p.d.s. 9 de la care am absentat motivat saptamana trecuta. Vad eu cand.

p.d.s. 10 euglenele &co.

Vai mie, ce tema! Mi-a fost cam frica de ea fiindca in momentul in care ne-a propus-o Pobby nu-mi aminteam nici o poezie cu protozoare. Apoi am inceput sa caut si m-am mai linistit. Drept sa spun am cautat doar in limba romana (vad la ceilalti ca si in franceza sau engleza se gaseste cate ceva). Eu am gasit poezia asta a lui Alexandru Musina, nu e despre protozoare dar are protozoarele incluse:

Creierul lui Broca

Cnd eu spun nu, tu spui da.i reciproca.n spirt, creierul lui BrocaAteapt, de secole, ca cinevaS-i mzgleasc mcar cu cariocaLobii frontali. S-i mai deai lui o senzaie, colo, ca-n vremea sa.Degeaba! Nimic nu e moca.Nici mcar joaca de copil tmpit.Iar el, printre foetui, reptile, protozoare,Uitat n muzeu ca mine-n sufragerie,E-un simplu nume, pe-o foaie de hrtie,Citit ntr-o doar, sictirit,nainte s merg la culcare.

p.d.s. 11 cu un obraz albastru si unulgalben

Deci uitati cum facem: eu postez azi un fragment dintr-un autor care mi-e tare drag, da nu va spun cine-i. Sa vedem cine ghiceste (stiu deja si cine a ghicit din start ). Nu e (doar) poet, dar cartea din care face parte fragmentul de azi e poezie. Il stiti, cred, cu totii pentru ca una dintre celelalte carti ale lui e tare cunoscuta (sau asa cred eu ca ar trebui sa fie). Si sper sa reusesc sa va spun (saptamana viitoare sau pe-acolo) cate ceva despre cartile lui si despre cat de mult imi plac mie

Asadar, pds-ul de azi:

E multa vreme de cand, in acelasi fotoliu, altele erau intamplarile, dragostea mea alta era, tu nu existai, doar gesturile pe care aveam sa le schitez in jurul parului tau isi traiau tineretea dintai in asteptarea Lydiei Delectorskaya.

***

Pun de-o cafea e o arta sa-ti astepti femeia in fata aragazului ghicindu-i drumurile in zatul care inca n-a fiert cum uite i se lipeste dresul de pulpa recent epilata cum intinde fardul si strange fotografiile vechi de pe covor cum sta in mijlocul camerei cu pantofii intr-o mana cu o tigara in cealalta trage adanc si isi spune ca totusi n-o sa vina pleaca abia aude taximetristul intreband-o incotro plateste urca in lift cand cafeaua se umfla nu are nici un motiv sa-i tremure mana pe butonul soneriei si nici nu-i tremura scoate din pudriera zambetul pentru mine mi-l strecoara discret in buzunarul de la camasa Lydia exclam si o sarut mai intai pe obrazul albastru apoi pe cel galben torn cafeaua in cesti murmurand a venit.

Sper sa nu mai trag chiulul de la pds-uri, m-am cam obraznicit in ultima vreme. Ma gandesc la tema pentru poezia de peste doua saptamani, nu-i deloc usor sa vii cu ceva dupa grebla si euglena. Da cred ca n-o sa fie ceva prea greu, vad eu. Ah, sa nu uit: pds-ul de azi al Luizei mi-a trezit amintiri si m-a facut sa recitesc poeziile cu Arpagic. Daca n-ati facut-o pana acum, neaparat mergeti aici si cititi! Neaparat!

p.d.s. 12 duminica

Iar trisez un pic, da si daca-i duminica tot pds e. Astazi Ana Maria Sandu, pentru ca tocmai am vazut-o citind din Fata din casa vagon intr-o cafenea din cartierul meu (povestesc un pic mai incolo cum a fost, tare m-am bucurat si sper ca o sa mai vad scriitori romani mai ales scriitori care-mi plac mie citind prin cafenelele berlineze). Si acum un pic Din amintirile unui Chelbasan (aparuta in 2003 la Paralela 45):

***

Ana, ce mai crezi azi despre eternul feminin?Uf, femei, specimene ciudate, mame cu miini caraghios de lungisi miros de tocana, sotii infoiate cu o tona de fixativ,grase si slabe, impopotonate si toape,vorbiti intruna, gesticulati, sinteti vii,carati sacose interminabile, va tocmiti la tarabe in piata,ii povestiti vinzatoarei despre soacra si despre barbat,despre cit de ai dracu si de zgirciti sint, draga,astia din neamul lui,aveti noduli la sini, bolovani la rinichi,o tona de fiere si de venin la ficatidar ati gasit intr-un loc un doctor bun, carne mai ieftina,vecina de vizavi sta de ceva timp cu unul de-o spala si pe picioare,si ce, ca nici frumoasa, nici asa tinara nu mai e,norocul fiecareia, fata, asta conteaza.Poate-i toarna repede prostului si-un copil si gata, n-o mai lasa.Mergeti la nunti si la botezuri,va faceti costume cu sclipici si paiete, de ocazie,incingeti cite-o hora de va trec toate apelesi va curg vopselele de pe fete, mirositi cumplit a transpiratiein bluzele voastre cochete de plastic.Birfiti cu pofta, tocati marunt tot ce va iese in cale,sinteti feroce,va plimbati de pe burta mea pe git,de pe picioare pe spate.In mine e un du-te vino de femei mici care fojgaie peste tot,ajung sa cred ca din asa ceva sint facuta,din particule fine de feminitate.

p.d.s. 13 ghosts

Stiu ca e lung si poate nu-i cea mai buna idee sa pun poeme asa lungi la pds, dar de data asta treaca de la mine. Nu vreau sa-l rup si sa postez doar fragmente asa ca poate incercati sa ajungeti la ultimul vers. Ted Hughes:

The Offers

Only two months deadAnd there you were, suddenly back within reach.I got on the Northern Line at Leicester SquareAnd sat down and there you were. And thereThe dream started that was no dream.I stared and you ignored me.Your part in the dream was to ignore me.Mine was to be invisible helplesslyUnable to manifest myself.Simply a blank, bodiless gaze I restedThe whole weight of my unbelieving stareOn your face, impossibly real and there.Not much changed, unchanging under my pressure.You only shuddered slightly as the carriageBored through the earth Northward.You seemed older death had aged you a little.Paler, almost yellowish, as you had beenIn the morgue, but impassive.As if the unspooling track and shudder of the journeyWere the film of your life that occupied you.Your gaze, inward, resisted my gaze.Your basket on your knee, heavy with packages.Your handbag on a long strap. Your handsFolded over the heap UnshiftingMy gaze leaned against you as a gazeMight lean its cheek on a hand. The impossibleWent on shring your slight shuddering, your eyelids,Your lips lightly pursed, your melancholy.Just as in the dream that insistsOn the plainly impossible, and lastsSecond after second after second,Growing more and more incredible -As if you slowly turned your face and slowlySmiled full in my face, daring meThere, among the living, to speak to the dead.But you seemed not to know the part you were playing.And, just as in the dream, I did not speak.

Only tried to seperate the memoryOf your face from this new face you wore.If you got out at Chalk Farm, I told myself,I would follow you home. I would speak.I would make some effort to seizeThis offer, this saddened substituteReturned to me by death, revealed to meThere in the Underground surely as ifFor my examination and approval.

Chalk Farm came. I got up. You stayed.It was the testing moment.I lifted your face from you and took itOutside, onto the platform, in this dreamWhich was the whole of Londons waking life.I watched you move away. carried awayNorthwards, back into the abyss,Your real new face unaltered, lit, unwitting,Still visible for seconds, then gone,Leaving me my original emptinessOf where you had been and abruptly were not.But everything is offered three times.And suddenly you were sitting in your own home.

Young as before, untouched by death. LikeA hallucination not to be blinked away.A migraine image warping my retina.You seemed to have no idea you were yourself.Even borrowing the name of your oldest rival As if it had lain handiest. Yet you wereSo much youself my brains hemispheresSeemed to have twisted slightly out of phaseTo know you you yet realise that youWere not you. To see you you and yetSo brazenly continuing to be other.You had even kept your birthdate exactAs a barb on the impossibility.And lived only two miles from where we had lived.Other spirits colluded in a support teamOf new parents for you, a new brother.You courted me all over again covertly.I breathed a bewildering air the gasOf the underworld in which you moved so easyAnd had your new being. You told meThe dream of your romantic life, that had lastedThroughout our marriage, there in Paris as ifYou had never returned until now.

Death had repossessed your talent. Or maybeHad converted it to a quieter thing A dumbly savage longing, a submergedFerocity of longing in eyesSo weirdly unaltered. I struggled awhileIn my doubled alive and dead existence.I thought: This is coincidence the mereInertia of my lifes momentum, tryingTo keep things as they were, as if the showMust at all costs go on, same masks, same parts,No matter who the actors. Gasping for air,At the bottom of the Rhine, barely conscious,Indolently like somebody drowningI kicked free.Your gentle ultimatum relaxed its hold.True to your ghostly humour, next thingYou sent me a pretty card from Honolulu.After that, an afterworld momento,Every year a card from Honolulu.It seemed you had finessed your return to the livingBy leaving me as you bail, a hostage stoppedIn the land of the dead.Less and LessDid I think of escape.Even in my dreams, our house was in ruins.But suddenly the third time you were there.Younger than I had ever known you. YouAs if new made, half a wild roe, halfA flawless thing, priceless, facetedLike a cobalt jewel. You came behind me(At my helpless moment, as I loweredA testing foot into the running bath)And spoke peremptory, as a familar voiceWill startle out of a rivers uproar, urgent,Close: This is the last. This one. This timeDont fail me.

p.d.s. 14 daletiinelor

Astzi erban Foar i un pisoi celebru

Pfisica [sic!] lui Erwin Schrdinger

tiam mime de tot soiul,dar deveneam stinghercnd eram singur cu pisoiullui Erwin Schrdinger,

cu care intri-ntr-un container,simindu-te hingherde mi, cci n acel containerdescris de Schrdinger,

urma evenimentul cuantic,tranant ca un echer,ce-l segmenta micro-gigantic,conform lui Schrdinger,

n dou pri, ca semilunape-acel motan becher:n una moart i n unaca dl Schrdinger

de vie, cnd fcea ecuaiin tainicu-i ungherde atomist, ca toi confraiilui Erwin Schrdinger,

ce n-au, ca mine, vreun motivpe urme s nu-i calce;n timp ce eu, de-atunci, cultivdoar miori de salcie.

(Poezia e din volumul Rimelri de la Cartea Romaneasca.)

p.d.s. 15 pentruLuiza

INCLUDEPICTURE "http:///Users/irinuca/Library/Caches/TemporaryItems/moz-screenshot.jpg" \* MERGEFORMATINET

Pedeseul de azi vine dansand si cu muzica data tare fiindca in Republica Pedesista e petrecere. O sarbatorim pe Luiza, initiatoarea jocurilor de sambata. Petrecerea e cu poezii (cum altfel?), desene si muzica. La multi ani!

O sa inceapa Tim Burton, a sa Voodoo Girl si desenele ce o insotesc (le-am luat de-aici):

Voodoo Girl

Her skin is white cloth,and shes all sewn apartand she has many colored pinssticking out of her heart.

She has a beautiful setof hypno-disk eyes,the ones that she usesto hypnotize guys.

She has many different zombieswho are deeply in her trance.She even has a zombiewho was originally from France.

But she knows she has a curse on her,a curse she cannot win.For if someone getstoo close to her,

the pins stick farther in.

Acum, cat inca va suna in cap She even has a zombie / who was originally from France, sa punem niste muzica: Gainsbourg et Jane Birkin - Comic Strip.

Si in final o poezie care nu e numai pentru Luiza, ci si pentru Alexandru. Stiu eu ca nu se supara nici unul ca nu au exclusivitate. Dintr-o carte foarte draga mie, biographia litteraria a lui Radu Vancu.

psalm. sufletului nostru

sear deja, nc o sear a sufletului nostru.compaqul vrsnd un pria statornic de lucire alb peste keyboard,lumnarea insinund vine roietice.suferina lovind hipnotic in clape.sufletul glgind luminos n carne.

noaptea desfcndu-i treptat florile mari de ntuneric,fereastra aburindu-se de la frigul crescnd.martin page fonindu-i sub palme.ceaiul fierbinte. oraul murmurnd sub geam.dai nc o pagin.

valuri nalte de suflet zbucnind prin carne.camera plin ochi de sufletul nostru privindu-ne,iubindu-ne cum crma i iubeste beivul.carnea i se face sticl i i vd ngerul privindu-m gata de lupt.nimic nu mai nseamn nimic, totul este, i e bine.

p.d.s. 16 sau complicatele mancaruri dinflori

E pur si simplu o intamplare faptul ca poezia pe care am ales-o pentru azi se potriveste cu propunerea Mihaelei Ursa (Posibil tem pentru pedesei: v-ncumetai s gsii pentru 22 august (ori cnd vei vrea voi) poeme scrise de brbai despre maternitate? Nu din alea cu mama sau cu dulcea copilrie, ci exact din astea despre gestaie, boroenie, bebelui i alte cele?)Oricum, avem deja o tema pentru luna asta criza. E data de Radu Vancu si se intampla pe 29 august. Dar nu strica putina anarhie in Republica Pedesista, mai ales ca am vazut ca multa lume ne crede niste birocrati scortosi, organizati si cu platforma program.

decembrie ianuarie

Dan Sociu

m simt ru&m caut pe google

e 11:30 miha la maternitatede trei ore

mi-e grea&n-a aparut nimic nou despre mine!

m-nduioeaz halatul ei comun de spitalvreau s fiu strns n brae

e o diminea bun inu tiu ce-a putea s-i duc de mncare

&

am ieit dup ceap iam vzut doi brbaifericiilng o afumtoare imi-am amintit de instalaiilelui bejenaru & arta contemporan care

(spre deosebire de ioanafetia mea foartecontemporan carea trecut n 6 zilede la perioada verde glbuila galben vangogh/lucreaz n pampers)

sucks!

&

abia atept s creasc ionuas putem vorbi pe-ndelete

dimineaa o gsesc lng mine pe pern&e foarte ciudat

miha mi povestete cum ninge afarcred ca peste cteva orevoi da o fug pn-la fereastr

plnuim complicate mncruri din florii mncm ou

mi-ar fi plcut s fi aruncat asear la gunoii un bradceea ce nu nseamnc am avut nite srbtori mizerabiledimpotriv

&

am stabilit c ioana nu e fiica noastr

ea e prietena noastrpuin cam infantildar tocmai de-astaatt de simpatizatn gac

&

cnd zmbetee o bbucare flirteazcu potauln ziua de pensie!

se spune c mirosul eimi scade agresivitatea

dimineaa mi lipesc nasulde obrazul ioaneitrag adnc n pieptct s-mi ajung pentruntreaga zi

&

patru mini aaz hinuele udepe-un calorifer mini de brbatcu venele umflate degete galbeneunghiile netiate si mini micimai indemnaticecciulie ciorpei pe elemenii albielemenii negri n luminade iarn

&

dac ieim din camerlsm radioul deschisi ea crede c sntem cu ea

nu e nici o problemi nou ni s-a fcut la felduminica trecutde exempluddeau slujbai nenea teoctistavea o zdrngnicexact ca a noastr!

&

i toate minunile asteavor fi i mine aici!

(din cntece eXcesive, prima parte Love quarantine)

p.d.s. 17 decriza

Cand ne-a dat Radu Vancu tema asta simpatica foc mi-au venit automat in cap doi poeti: Marius Ianus si Frank OHara. Ianus in general, OHara cu o poezie anume. Bine ca am mai cautat, ca OHara a mai fost la pedese la mine (si cat sa-l rasfat? eee, nu prea tare, mi-am zis eu) iar pe Marius Ianus l-a ales chiar nasul pedeseului de azi.

Deci cum spuneam am mai cautat nu prea mult, recunosc si am ales pana la urma o poezie de Emily Dickinson:

***

Crisis is a HairToward which the forces creepPast which forces retrogradeIf it come in sleep

To suspend the BreathIs the most we canIgnorant is it Life or DeathNicely balancing.

Let an instant pushOr an Atom pressOr a Circle hesitateIn Circumference

It may jolt the HandThat adjusts the HairThat secures EternityFrom presenting Here -

***

Si totusi nu ma pot abtine, imi place prea mult. Ascultati aici: To the Film Industry in Crisis Frank OHara.

p.d.s. 18 the dancer / thedance

Din cartea mea nou-nouta si foarte aratoasa cu poeme de W.B. Yeats, a VIII-a parte a unui poem prea lung ca sa-l pun aici pe tot.

Among School Children

VIII

Labour is blossoming or dancing whereThe body is not bruised to pleasure soul.Nor beauty born out of its own despair,Nor blear-eyed wisdom out of midnight oil.O chestnut-tree, great-rooted blossomer,Are you the leaf, the blossom or the bole?O body swayed to music, O brightening glance,How can we know the dancer from the dance?

p.d.s. 19 cu o bucata decas

Azi la pds un poet pe care-mi doream de o groaza de vreme sa-l citesc dar e cam de negasit. Noroc cu Alexandru, altfel n-aveam eu de unde sa iau poeziile lui Sorin Ghergut.

Fragmentul lui din Tablou de familie se numeste Cronici digestive & ecologicale. Iata si o poezie (am incercat sa aleg una mai scurta si nu-s prea multe ):

Pompe funebre

simti cum se dezumfla un picroata mea de la dricrotile toate de la dricul meupina strigi aoleusi simti cum ultima roatase face aiurea, patrata

pe bulevardul fost gheorghiu-dejbucata de cas mi-a sarit din gitlejam sarit din sicriunumele meu a sarit din ferparghergut exista iarghergut e viu

cad capace sar plombesarpele-si muta clopoteii-n clopotnitaingrijitoarea impinge mizeria sub covorul de bombeimi pun botnitasi cu o singura minascot ultima camila din fintina

***

Tare mi-ar placea sa mai citesc dar de unde sa iau? Din cate stiu mai are o carte aparuta la editura Timpul, deci clar nu am unde s-o gasesc. Vreun anticariat, vreo librarie ascunsa printr-un colt de oras mic, cine stie? Niste fragmente mai gasiti aici. Am citit ca vine la Berlin impreuna cu alti poeti la sfarsitul lunii, sper sa fie adevarat si poate o sa mai aud acolo ceva poezii noi.

p.d.s. 20 Aprikosen

Da, sunt una dintre persoanele nesuferite, lingusitoare si profitoare care au rasfoit zilele trecute o carte de Herta Mueller. Ce vreti acuma, asa-s oamenii. Si numai bine ca rasfoind eu cartea asta Regele se-nclina si ucide - am gasit si pds-ul pentru azi. E destul de lung si cumva neconventional pentru un pds, dar sper sa va placa si voua.

***

Berlinul nu-i un tinut al caisilor, prea e rece aici. Nu am simtit lipsa caisilor la Berlin, dar apoi am dat dintr-o data peste unul fara sa-l fi cautat macar. Se gaseste chiar langa sinele unui pod de tren urban nu duce nici un drum pana la el, nu apartine nimanui, sau cel mult orasului. A crescut intr-o adancitura din terasament, coroana ii ajunge la inaltimea balustradei podului, dar nu-i foarte la-ndemana, si ai risca oarecum incercand sa te-apleci peste balustrada ca sa culegi caise. La cateva zile o data trec pe langa el. Pentru mine, copacul asta e o frantura de sat refugiata aici, si are mult mai multi ani decat am petrecut eu aici, in Germania. Ca si cum catorva copaci li s-ar fi urat si lor cu satul si-ar fi sters-o pe neobservate din gradini. Ca si cum copacii ce fug ar pati la fel ca oamenii ce fug: parasesti un loc primejdios in ultimul moment, dai undeva peste tara cat de cat potrivita, dar te stabilesti aici in locul gresit si nu mai gasesti in tine vointa sa pleci. Cand merg pentru o cumparatura la pravalie, drumul ma duce pe langa cais. Fireste, strada are doua margini si-as putea sa-l evit tinand-o de cealalta parte a strazii. Din cauza acestui cais, mi-e cu neputinta sa ma duc la cumparaturi pur si simplu. Sa aleg o parte sau alta a strazii inseamna sa ma decid de fiecare data daca vreau sa-i fac copacului o vizita ori prefer sa-l evit. Nu-i mare drama intr-asta. Imi zic: ia sa vedem cum arata azi. Sau: sa ma mai lase azi in pace! Nu tatal meu ma-mpinge la aceste vizite, nici satul, nici tara nici un strop de nostalgie. Vederea copacului nu ma apasa si nu ma face sa ma simt usurata. El doar sta infipt acolo, avand izul timpului. In preajma lui, in cap imi scrasneste ceva pe jumatate zahar, pe jumatate nisip. Cuvantul caise e mangaios in germana, Aprikosen suna a liebkosen (a dezmierda). Asa ca pana la urma tot am pus pe hartie un colaj de cuvinte cu textul:

pisicile din parcare se preling pe catecinci-sase labutefosnind fiecarepe trepte ca tecile de acaciiacasa-n sat mancam caise turtite cuzecilepisicile-n jur miorlaite si-arcuiau coadafacand nasul lung bascarotindu-si ochii cat ceasca iar candmergeau sa se culceblana li se-nfoia in somn la fiecerasuflarecaisa face rau infrigurat-febrilaramuroasa dulceinca si azi mai salut pisicile din parcare

p.d.s. 21 toamna

Ca tot se gandea Alexandru la teme mai omenesti (adica Natura si Dragostea) pentru pedeseul cu tema de luna asta, m-am gandit ca merge un poem cu anotimpuri. Afara e foarte toamna (cel putin aici la mine), asa ca azi avem poezie cu toamna:

Toamn timpurie

Matei Clinescu

A intrat toamna n camer, m-a btut pe umr, mi-a spus:Pleac de-acas, mergi pe strzi, prin parcuri s vezifrunzele lin cltinate de vnt, plutind n lumin, rare,ruginite la margini, ptate de galben sau de rou,s vezi soarele stins, nfurat ntr-o ln subire de aburi cenuii,s vezi copii inui de mn de tatl lor,ntorcndu-se de la coal, n dup-amiaza de vis transparent,cu stoluri de psri cltoare n cer, strbtnd un surs absent,un surs imens, arcuit curcubeu peste acoperiuri,dar fr culori, peste coroanele arborilor, un surs parc tristi totui fericit, aa cum tristeea se amestecuneori cu fericirea inaccesibil, cu aerul,cu vremea, strbtut de psri migratoare -s vezi trecutul cu melodii neauzite, dulcica acelea de pe vasul grecesc al lui Keats, ca acelea ale lui WolfgangAmadeus Mozart cznd lent, tcut, n abisul memoriei,s vezi chipul linitii de deasupra mormintelor uitate,privindu-te senin cu ochi albi de statuie statuia unei femeidespre a crei via nu tii i nu vei afla nimic, dar care te cheam tcut,de peste mri i ri. Toamna mi-a spus cuvinte frumoase iadevrate, dar eu am rmas n camera mea, scriind, ascultnd muzicde flaut i de harf. I-am vzut trecerea pe fereastr, i-acelsurs imens prin care se vedeau coroanele arborilor icerul pustiu, adncindu-se n sear. Am pstrat doar acel surs

(Din TU elegii i invenii, Polirom 2004. Poza e de la mine din cartier.)

***

Aveam doua poeme candidate la pds din cartea asta, a fost foarte greu sa aleg numai unul. Pana la urma m-am hotarat sa il pun azi pe asta urmand ca mai incolo, candva dupa meciul de sambata viitoare, sa il postez si pe celalalt. Mi-e ca pana atunci o sa vina iarna.

p.d.s. 22 fotbal

Tot ezitam: sa pun poemul cu Rapid, sa pun poemul cu Zidane Ala cu Rapid nu ma deranja ca era prea pro Rapid, mai nasol e ca era si cam anti Dinamo. Nici chiar asa. Celalalt, cu Zidane iar Zidane?! Numai ca iata, nici de data asta nu trec de meciul de baraj poemele lui Marius Ianus (data trecuta a fost cand cu criza). De fapt trecusera, eram sigura ca o sa fie poemul cu Zidane (celalalt era prea de tot) dar am fost in seara asta la o lectura de poezie romaneasca de fapt in noaptea asta, a tinut pana la 3 a.m. si mi-am luat si cateva carti (chiar si carti de la Vinea, cartile alea de negasit). Printre ele, antologia nasturi in lanul de porumb. Rasfoind-o acasa dau peste poemul perfect, care ma salveaza de Rapid si de Zidane. Iata-l:

meciul

v. leac

.vreau s v povestesc despre padure i despre ozondespre terenul de fotbal de la margineapdurii pe care noi l-am numit aan fug n timp ce fceam echipeleterenul a demonstrat c suntemntr-o form de zile mariei bine, vreau s v spun i cte ceva desprecimitirul de lng marginea pduriivecin cu terenul de fotbali despre cei care stau cu capul spre rsrit galerianoastr care-i flutur ca de ziua naionalcoroanele lor din plasticnoi jubilm de fericire i marcm gol dupa golpn i cinele din ctun pe care John l-a botezat Johnd din coad i se bucur de meciul staca i cum i-am fi dat plcint cu brnza venit seara i noi jucam i rdeam i tabela de marcaj seschimba mereui rsul nostru era parc dintr-un film n care doar ecoul rsuluise audenumai coroanele de plastic se vedeau cum se ridici coboar la marginea pduriiCristul din tabl aa ruginit cum era n mijloculcimitirului cu coroan de plastic pe cap prea un lider degalerienici nu ne sinchiseamjucam n continuare pasam i marcamspre deliciul galerieiumbra copacilor s-a ntins peste terenJohn ltranici nu am observat cnd mingea se pierduse n pdure.

p.d.s. 23 glasses

Credeam ca n-o sa postez nimic azi, nu prea stiam exact ce poezie sa pun (acel Matei Calinescu de la ultimul baraj parca ar merge un pic mai incolo) asa ca am zis sa fac o pauza. Si cum faceam eu pauza, m-am apucat sa rasfoiesc The Portable Dorothy Parker si m-am trezit razand in hohote si zicand ca e musai sa pun ceva pe blog pe post de pds. Ma hotarasem deja ca azi e zi fara pds, asa ca n-o sa postez ceva lung si nici mai multe poeme scurte, ci doar cea mai scurta poezie din carte:

News Item

Men seldom make passesAt girls who wear glasses.

(Mai multe poeme gasiti aici, iar asta e site-ul Dorothy Parker Society.)

p.d.s. 24 cu poeti sipoete

Tema de azi mi-a placut foarte mult: poei despre poei. S vedem cum se vd ei pe ei. Dar nu la modul abstract, ca entiti textuale, ci concret-biografic. Cu nume i detalii dezvluitoare. Sau nvluitoare?! E propusa de Teodora si ma gandeam ca-mi va fi usor sa aleg ceva, doar toti poetii scriu despre poeti, nu? Dupa care mi-am dat seama ca-i cam greu, trebuie sa ma limitez la poetii romani tineri fiindca ale lor sunt cele mai multe dintre cartile de poezie pe care le am in biblioteca. Mai bine-asa, ca-i frumos cand e vorba despre oameni pe care ii vedem in carne si oase, ba chiar mai vin si comenteaza pe bloguri. Insa am asteptat sa posteze Teodora prima fiindca la ultimele teme am fost la un pas de a posta amandoua aceleasi poezii. Acum ca a postat, hai si eu.

Deci pentru azi un pic de v. leac din Dictionarul de vise (care musteste de poezii cu poeti, asa ca a trebuit sa fac o selectie):

dicionar de vise I

(fragmente)

pe urm am visat-o pe miruna vlada,venea de la pia. a lsat courile josi m-a srutat zgomotos.mi-a artat ce os a cumprat.chilipir, a zis, nu alta,i a plecat.

eram eu, dan coman i omul din atlantis,ne plimbam pe fundul oceanului.omul din atlantis locuia ntr-o epav de lux.- luai-v cerneal i haidei nuntru, a zis omul dinatlantis.i eu i coman am rmas blocai cnd l-am vzut pesebastian sifftn faa unor supercalculatoare.- ce faci aici, sebastiane? a zis coman.- aici lucrez, dar s nu mai spunei la nimeni cm-ai vzut.

acum cteva nopi l-am visat pe sociu.stteam amndoi pe o banc n parc,beam vodc i jucam fazan.el ctiga mereu.pe urm am aterizat pe o plaj plin cu femei goale.i zic lui sociu: le vezi pe bunoacele alea trei de acolo?le cheam: Diana Geacr, Andra Rotaru i Livia Roca.- hai s mergem la ele, a zis sociu.- hai, da n-am slipul pe mine, am zis eu.- nici io. stm n curul gol, a zis sociu.

l-am visat pe constantin vic,sttea cocoat pe o scar la biblioteca naional,selecta cri: asta e proast, asta e proast, asta eproast- de dou luni stau aici pe scar, vasile, i nimeni num bag n seam.- m, vrei s-i aduc ceva de la chioc?

- dar pe komartin nu l-ai visat?- l-am visat.avea un ciocnel n mn i tot lovea n istoria literaturiiromne.o lovea i asculta cu urechea.- are fisuri mari, vasiliscule, a zis. trebuie s-o repar.hai c am treab, ne mai vedem noi.

(Am o singura problema: cine e Sebastian Sifft? Ca eu nu stiu. )

p.d.s. 26 de AnulNou

Gata vacanta, (cam) gata si lenea de dupa vacanta. Pana imi adun eu povestile si cartile si toate cele despre care vreau sa scriu, sa incepem anul cu un p.d.s. (unul mai special, de duminica ).

Dintr-o lada cu de toate (poze, jucarii, scrisori, casete audio, martisoare si un miliard de alte prostioare) am scos o revista Salut (!!!). Nr. 49, nu reusesc sa detectez anul. Nu stiu nici ce-o fi cautat acolo, stiu doar ca era deschisa la pagina de poezie Sub teiul lui Eminescu. Se povesteste despre un anume Cenaclu de marti, care se tinea in ultima marti a fiecarei luni la Clubul Martin. Editia despre care se vorbeste in revista asta a mea il avusese invitat pe Sorin Ghergut. Imi pare rau ca nu pot sa pun aici poza lui Sorin Ghergut din revista, n-o sa pun nici prezentarea din articol (in care se spune, printre altele, ca Sorin Ghergut va debuta in curand intr-un volum colectiv editat de Clubul Unesco Adolescentu ?!?), pun insa cele trei poezii:

Peste vrfuri

peste vrfuri trece-n glumglia strbunrepede du-msub clar de lun

f lampa mai micd ceaa mai groastu de ce adics nu-mi fii mireas

mai nu vrea mai se lasbroasca estoas

tu nici nu tii ce multmi placela ea, adnc, n carapacetu nici nu tii ce dor mi-e miede scumpa ei mainrie

Pink Freud

dac m-a fi nscut tmpitce-ar fi fcut acas tatael punea mna pe cuiti mi tia doar beregata

i parc simt cum m narci parc mai aud din trennu va mai ti s se ntoarccopilul tu oligofren

Poemul de buget

ou cu sos i cafeaua pe drumpentru oaspetele nostru de-acumfiare-nroite i msele de cinepentru oaspetele nostru de mine

mixez bugetul de protocolcu un buget pentru armatpicelele cravatei pe pieptul golcravata puternic vascularizat

p.d.s. 27 poezii laBerlin

Ziceam ca amestec pedeseurile cu carti, pe asta de azi il amestec insa cu o poveste (pe scurt) de la lectura de miercuri seara: Nora Iuga si Mircea Cartarescu. Foarte multe de zis nu am, s-a citit poezie, a fost multa lume, Nora Iuga a recitat o prima poezie in romana apoi a citit cateva in germana. Vesela, dinamica, simpatica, mi-a placut mult de ea. La sfarsit un domn din public a intrebat-o de ce vorbeste asa de bine germana. Raspuns: nu stiu, poate oi fi vreun talent in ale limbilor straine. Apoi a cerut sa-l vada pe omul care a pus intrebarea, s-a plans ca nu vede decat o mana, unde-i omul?

Cartarescu a citit fragmente in romana, poeziile intregi fiind citite apoi in germana. Nora Iuga s-a amuzat copios in timp ce se citea Oh, Natalie (m-a distrat ca inainte de a incepe sa citeasca in germana moderatorul a precizat depre cine este vorba, cine e Natalie Wood oare o fi nevoie?). Cartarescu despre poezie si roman: pe vremea cand scria poezie ii vedea pe romancieri ca pe niste zei. Romanul i se pare mai aproape de un job, e mai serios, in poezie se triseaza mai usor, in roman ca in orice meserie serioasa e mai greu sa trisezi (exemplu cu tamplarul care nu poate sa triseze fiindca daca o face iese masa cu un picior mai scurt). A mai comparat poezia si proza cu dragostea adolescentina / casatoria. Zicand pana la urma ca il intereseaza doar poezia, chiar si in romane, ca zeii sunt acum poetii. Eu ma intreb daca asa o fi, s-o fi trisand mai usor in poezie. Ca nu prea cred. E drept, uneori poate parea asa.

Acum p.d.s.-ul: trebuie sa va spun ca nu prea am citit Nora Iuga, rusine sa-mi fie, o sa remediez urgent situatia. Asa ca nu pot sa pun aici o poezie de-a ei si una de-a lui Cartarescu, n-as sti ce sa aleg de la Nora Iuga. Deci deocamdata numai Cartarescu a fost foarte simplu: Oh, Natalie, ultima citita miercuri seara, printre chicotelile publicului.

Oh, Natalie

Pe cnd eram mult mai tnr m ndrgostisem de Natalie Wood(chiar i acum cred ca dintre toate actrieleea merit cel mai mult dragostea mea).mi dau o not bunc nu m-am amorezat de B.B. sau, Doamne ferete, de Marilyn.ruinea asta n-am pit-o.

Dar Natalie Wood e foarte onorabil.O iubeam pe Natalie Wood,ne plimbam serile mpreun n zona Tunari-Dorobani-Dionisie Lupu,o ineam dup umr iar ea m inea dup mijlocmai ales toamna era foarte frumos.Nu-i psa c eram n uniform de liceu.Mircea, mi spunea, Mircea,eti minunat,eti tot ce o intelectual i-ar putea dori.i tu, pisicuo, eti minunat.Umblam printre frunzele vetede, nimeni nu ne-nelegea,eram prea sensibili, prea diferiiNatalie, i spuneam,o, Natalie, Natalie, Nataliece frumos este numele tu tii Natalie,acum nu sunt nimic,pe cnd tu eti celebr, ai o filmografie n spate,dar am s muncesc, Natalie, ai s vezi,am s ctig bani

i serile de toamn erau aa tristei ochii mari ai frumoasei mele aa adnciApoi a-nceput s fulguiasci tramvaiele fceau flacr verde la contactul cu firele udetrecuser ani,aveam deja glorie, bani i femeipublicasem la Paris i la Chicagom mai duceam la Cantemir doar din obinuin, din sentimentalism.Serile m atepta Nataliela poarta liceului, n minusculul ei Porschecu care ne-nvrteam extrem de ncet pe strada Profetului, pe caporal Tronceai iar pe Viilor.in minte c ntr-o seara oprit maina lng trotuari-a aprins o igare n ntuneric i cu vocea ei senzual(dar rguit i ndurerat atunci)mi-a mrturisit c m nelase cu un brbat. Mircea, trebuia,trebuia s i spun,n-am fi putut continua altfel. tii,n-am vrut nicio clip s m culc cu Robertdar e att de insistent blonzii stia-s cumpliidar, crede-m, Mircea, crede-m c tot tu rmi cel mai bunAm iertat-o.Ce nu se iart unei depravatese iart unei femei superioare.neal-m cu fapta, dar nu cu gndul, att i-am spus.Apoi am plecat n armat.La Cristi Teodorescu venea aproape sptmnal Daniela.La Mera venea actuala lui soie.Pn i lui Romulus i-a venit o dat cineva.Natalie nu m-a vizitat niciodat.Duminicile stteam ca un pclici la corpul de gardi priveam cum alii i srut iubitele,cum le apuc mnuele peste masLa curitul armamentului citeam pe furi Cinema,decupam tot ce era despre ea, despre Ea.

Zece ani n-am mai tiut nimic despre ea. Viaa ne-a desprit.Cnd, acum vreo sptmn, cutnd benzi de magnetofon,pe cine vd la Discul de cristal, pe lng Lipscani?Natalie, Natalie era din nou n Romnia!Dar ct de mbtrnit N-am vrut s-i vorbesci am plecat nainte s m vad (afar o ateptasplcitul de Redford, cu Cadillacul)Nu, supele renclzite sunt fade.Nu, Natalie,ai cules, de-acum mergi pe drumul tu.

i totui de ce, cnd m-am ntors la vil,cele 17 camere mi s-au prut goale?Prin geamul ngheat mi-am privit mult vreme piscinan care plutea o frunz moart

(sper ca nu are greseli, am gasit-o pe undeva pe net, eu nu o am in nici o carte.)

p.d.s. 28 cuSeymour

Asa, deci as fi vrut sa scriu o gramada de chestii, intre timp insa mi-a trecut. Sa pun linkuri, sa povestesc ceva, sa pun citate. Nu mai zic insa nimic, uitati aici, la cei de la The Onion. Pana la urma au ei dreptate, a bunch of phonies care spun tot felul de lucruri, aceleasi pe care le-ar zice si daca s-ar duce, stiu si eu, Bret Easton Ellis (Doamne fereste, era doar un exemplu, un XY asa). Si apoi, cred ca domnului despre care am vrut eu sa scriu nu i-ar placea atata atentie.

Asa ca azi punem la p.d.s. doar o poezie care-mi place mie mult. E cu Seymour si cu Tarzan si e, desigur, de V. Leac:

seymour face o cltorie la ar

.vremea e destul de ntunecat dar nu ntru totul recepentru plimbriam citit cteva cronici de-a dreptul greoase blahtotui nu m-am putut abine s nu citesc memorii

marian a nvat cteva cuvinte noi n engleze de-a dreptul fascinant s-l auzi pronunndu-lem gndeam c te-ar interesa s tii i tu cte cevadespre cltoria astas-a fcut frig cu toate c port trei puloveremihai m-a ajutat s tai cteva lemneau un miros tare plcutiar eu i explicam c bulgrii de zpad uneori sunt arme albeam but cte un pahar de spirt fiecarepn la urm un pulovr a fost suficient de cldurosmama vorbea cu tarzan (nu mi se pare un nume tocmaipotrivit pentru un cine ciobnesc)a fcut un joc de cuvinte dar i-l voi spune altdatam ascultat jazz i am but cte un pahar de spirtne-am aprins cte o igartu ai ascultat jazz la ar?seara s-a fcut frigmam ce frig era.

(De fapt chiar vreau sa va zic ca mi-e tare drag Salinger, ca mi-am cumparat pana si Dream Catcher si At Home in the World dar n-am putut si cred ca n-o sa pot vreodata sa le citesc, doar le deschid si mi se strange inima, imi sunt cele mai nesuferite carti din biblioteca, nici nu stiu ce sa va zic ca mi-a placut mai mult si mai mult, cele noua povestiri sau Franny sau Zooey, sau chiar Holden si ratele lui din Central Park si da, avea 91 de ani si nu auzeai nimic de el, dar asta nu inseamna ca nu e normal sa te intristezi, sa ti se stranga si mai tare inima, cred ca de fapt as fi vrut sa nu scrie nimeni nimic nici acum, sa ramana intre el si copiii lui si cine i-o mai fi fost prin preajma. Da, cam atat am vrut sa va zic.)

p.d.s. 29 Bruna rowena era o domnioar care se chema Roxana, foarte preioas i care se uita de sus lamine

Desi l-a semnalat si Alexandru, pun si eu link la interviul cu Mircea Ivanescu aparut in ultimul numar din Observator cultural (nr. 517/2010, Nu stiam niciodata ce se va produce in poezie, interviu realizat de Doina Ioanid, Un Cristian, Cezar Gheorghe). Ar fi pacat sa nu-l cititi. Pentru mine e deocamdata aproape evenimentul literar al anului (zic aproape fiindca mi se pare pompos sa-l numesc asa, de fapt cam orice mi se pare pompos si strident pe langa discretia poetului). L-am citit de trei ori pana acum.

***

Nu tiam niciodat ce se va produce n poezie. Plecam de la un text, de la replic, de la o amintire, de la o comand i scriam exact ce-mi venea n cap. Vorba lui Hamlet: Dac cap oi fi avnd. i scriam. Cnd terminam, deschideam iar cartea sau m uitam n jur i vedeam sau ascultam doi indivizi care se certau sau discutau la o mas. n perioada aceea, scriam foarte mult la bufetul Mioria, pe bulevardul Carol, Republicii pe-atunci, la col cu Calea Moilor i cu strada Mntuleasa. M duceam acolo dimineaa, la prnz i seara. Chelnerii m cunoteau. i-mi aduceau votca. in minte c am asistat la conversaia unui tnr cu un grup de admiratori, care spunea: Ce dracu fac, c mi-am scrntit glezna. Am s-i spun c mi-am scrntit, c-am clcat pe pisic. i-am transcris chestia aia i tiu c a avut un oarecare succes. M-au i ntrebat: Ce i-a venit?. Or mie nu-mi venea nimic. Ca personajul lui Shakespeare, doamna neagr din Sonete. Acolo se dovedete c Shakespeare n-avea nici un fel de idee n cap. i c era i-un tip complet lipsit de memorie. Umbla cu un carneel i transcria tot ce se discuta n jurul lui. Toate citatele celebre din Hamlet snt schimburile de injurii dintre strjeri. Aa mi s-a ntmplat i mie. i n-am avut niciodat impresia c scriu literatur. Era chiar oarecum injuros.

***

Totui, dumneavoastr, care ai tradus atia mari autori, cum se face c sntei att de puin tradus n alte limbi?

Pi, dup valoare. Dac-ar fi s judecm pe fiecare dup preul lui, cine-ar scpa nebtut cu biciul? De unde e aceast replic? Din discuia dintre Hamlet i actori.

***

explicaii complexe

v nnopteanu a avut astzi fericirea s steade vorb cu bruna rowena. (mopete,retras n coluri luntrice, l invidiagalben, n vremea asta) -. pe ndelete

v nnopteanu i explica brunei rowena cumvede el lucrurile. bruna rowena l ascultauimit. afar ploua linitit, i doar rar cte undisonant mieunat din curtea interioar urca

pn la camera unde v nnopteanudiscuta cu bruna rowena. (mopetea i deschis o dat ua, dar nu

a ndrznit s intre.) ncet sedestrma vremea. vorbele msurateale lui v nnopteanu cptau lumini minunate.

***

(Cititi si insemnarea asta a unuia dintre realizatorii interviului, Un Cristian. Cred si eu ca a fost emotionat, eu am tremurat doar citind.)

p.d.s. 30 patru excelenturi, douaamandine

Era sa lenevesc iar si sa trec peste pds si peste toate chestiile pe care vreau sa le scriu aici, dar am vazut ce-a scris Radu si mi-am zis ca trebuie sa ma bag si eu. Deci ma enerveaza de moooor toti cititorii (Radu vorbea de scriitori, eu despre categoria astalalta, pe care-o stiu mai bine) deci ma enerveaza toti cititorii care dau capul intr-o parte, ridica usor nasu-n sus si zic Cartarescu ar putea fi bun, dar se cam repeta. Cand ii intrebi ce carti de-ale lui Cartarescu au citit zic ei, ce conteaza, is toate la fel. De fapt nu, nu ma enerveaza ma enervau mai demult, acum rad cu hohote cand aud asa ceva. Asa ca pentru toti oamenii astia, dar si pentru aia care stiu de ce ma enervez sau rad eu si pentru Alexandru care a pus odata un fragment din poezia asta aici, intr-un comentariu un poem cu dulciuri de toate felurile:

Garofita

Teiul Doamnei pare zugravit in crida.In cofetarie intra o gravida.Astfel sta la coada intre musteriiCa o garofita intre papadii.Astfel intre brazii cu tulpini de cearaLing-un sipot dulce sade-o caprioara.Checuri cu stafide doarme in vitrine.E frigoriferul greu de savarine.Eu la o masuta imi consum frucolaSi citesc cum Nica pleaca la Socola,Ca-l predau pe Creanga astazi la amiaza.

Musterii merge, coada-nainteaza

Rumeioara juna, cu burtica mare,A ajuns in fata chiar la vinzatoare:Muma-mea, duduie, astazi m-a trimissa imi dai pachetul ce i l-ai promis:patru excelenturi, doua amandinesi ilone sase, glazurate bine,cinci cutii de frisca alba ca zapadasi fursecuri unse gros cu socolada.

Vinzatoarea scoate un oftat adinc.Pe la mese pruncii cremele-si maninc.Mergi si spune celei care te-a trimesCa i-am pus si nuga, un delicates,Si ca totul face, socotit in lei,Doar un fleac, o suta patruzeci si trei.

Lampile galbuie, de la fondul plastic,Dau cofetariei un lucit fantastic,Iar copila noastra, gales durdulie,Vine la masuta-mi cu o sarailie.Coamele ii trece dincolo de sale.Are sub bluzita doua portocaleIar sub gene lunge, ca de hurioara,O privire dulce, ca de surioaraSi-un obraz ca luna, pal ii schinteiaza.

Musterii merge, coada-nainteaza

Eu imi pun sepcuta si cu forte nouaMerg sa-l iau din strada pe 109.

p.d.s. 31 alcool

Pentru ca iar m-am lenevit si n-am mai scris nimic, ma folosesc de pedeseuri sa mai dau cate-un semn de viata. Am citit cam putin in ultima vreme, da asta n-ar fi o problema fiindca am un miliard de carti despre care vreau sa va zic si uite ca nu mai apuc. Si ziceam ca scriu despre poezie, acum mi-a facut si capricorn pofta, constat insa ca-mi vine sa scriu numai despre cartile care nu mi-au placut (poezie recenta, sa ne-ntelegem). Mi-e foarte greu sa leg ceva despre cele care-mi plac, e mai usor sa tuni si sa fulgeri. Si nu vreau sa dau senzatia ca nu-mi place nimic, ar fi cat se poate de fals. Ma mai gandesc pana saptamana viitoare.

Intre timp sa stiti ca m-am pus pe citit si recitit Calvino, ca mi-a placut Medgidia, orasul de apoi foarte mult (am mai zis asta?), ca-mi place cum suna Curcubeul gravitatiei in romana, ceea ce e o treaba grozava, de-abia astept s-apara si cam atat. Deocamdata. Ah, da: au fost o gramada de scriitori romani prin Berlin in ultima vreme, n-am putut sa ajung la nici una dintre lecturile lor. Mi-a parut rau dar vad ca lecturile astea se inmultesc, asa ca sper ca urmatoarea va fi curand si c-o sa merg si eu.

Bun, acum pedeseul astazi un poet chinez. Ati citit poeti chinezi? Chiar, exista vreo traducere in romana, o antologie de poezie chinezeasca, ceva? Ca mi-as lua. Asa am citit doar pe net si nu-mi place, vreau carte. Poetul asta de care va zic se numeste Li Po (sau Li Bai sau Li Bo) si cica ar fi celebru. Eu, evident, n-auzisem de el. Insa mi-a placut, asa ca l-am invitat la pds cu o poezie cu aburi de alcool (dar nu numai):

Drinking Alone by Moonlight

A cup of wine, under the flowering trees;I drink alone, for no friend is near.Raising my cup I beckon the bright moon,For her, with my shadow, will make three men.The moon, alas, is no drinker of wine;Listless, my shadow creeps about at my side.Yet with the moon as friend and the shadow as slaveI must make merry before the Spring is spent.To the songs I sing the moon flickers her beams;In the dance I weave my shadow tangles and breaks.While we were sober, three shared the fun;Now we are drunk, each goes their way.May we long share our odd, inanimate feast,And meet at last on the Cloudy River of the sky.

(asta vine cu multumirile de rigoare, desigur)

p.d.s. 32 vraji

N-am apucat inca sa va spun ca mi-am cumparat in ultima vreme vreo trei carti de Nina Cassian (toate-n engleza). Nina Cassian era printre scriitorii mei preferati cand eram mica (o stiti pe Roscata-ca-arama si pe cei sapte soricari?), intre timp a intrat si in randul preferatilor de cand eram mare. O sa va zic mai multe despre cartile astea la un moment dat, deocamdata pun un poem, de gust.

Take My Word For It e o culegere de poezii scrise intre 1993 si 1996 direct in engleza sau traduse chiar de autoare (sunt cateva exceptii, dar despre asta vorbim mai mult cand va mai spun despre carte). Undeva pe la mijlocul volumului exista o sectiune numita Four Bilingual Untranslatble Poems si fix asta gasiti acolo patru poeme in romana si in engleza, din alea de netradus. Cel mai frumos e cand citesti cartea ordonat, de la prima la ultima pagina, si dupa vreo 50 de pagini de poezie in engleza dai peste asta

Vrajn Vraj

Scrie, scrie, scrieScrie ciocrlie.Cntvulpe blnd,crap,crap de ap.Scrie, scrie, scrie

Lngpartea stng,un rarcrturarpestepalimpsestetrece pana-i rece.Scrie, scrie, scrie

A-nghiitun chit,cu-al lui bot,socot,mitulnenumiti totemultot.Cutie,pustie,scrie, scrie, scrie

Jocn soliloc.Calfascrie Alfa.Tetascrie beta.Mamascrie Gama.Papascrie Kapa.Doi copiiscriu Pi.

Hrtie,sicrie,scrie, scrie, scrie

V-as pune si varianta in engleza sa vedeti cat de bine ii reuseste traducerea intraductibilului. Si pe celelalte trei, dar nu azi, n-o sa copiez aici toata cartea. Unul dintre ele e Jabberwocky al lui Lewis Carroll, poate stiti deja varianta in romana a Ninei Cassian. Eu n-o stiam, e excelenta!

(Cu siguranta, va urma.)

Poezie seducatoare? (p.d.s.33)

Claudiu Komartin Circul domestic, Cartea Romaneasca 2005

(fragmente si aici)

Poezia care-mi place imi ramane in cap mult timp dupa ce-am citit-o. Vreau sa gasesc intr-o carte o lume adevarata, o voce credibila, care-mi spune lucruri esentiale chiar daca vorbeste despre o bucata de sapun. Nici macar nu e musai sa-mi placa din prima, uneori se intampla sa-mi placa de-abia la a doua sau a treia recitire, se poate si-asa. Apoi vin, desigur, cazurile cand nici macar nu-mi place insa sunt in stare sa inteleg ca e vorba despre ceva, cum sa zic, valoros.

Nimic din ce-am zis pana acum nu se poate aplica in cazul cartii de fata. Am citit-o prima data acum vreo doi ani, cand mi-am cumparat-o (de fapt nici nu-s sigura ca am dus-o pana la capat atunci). Venea cu tot felul de recomandari solide, pe unde-am citit despre poezia lui Komartin era numai de bine. Ba a luat chiar si premiul pentru poezie al Academiei in 2005. Am recitit-o saptamana trecuta, ca parte a programului meu incerc-sa-inteleg-ce-i-cu-poezia-lui-Komartin.

Cateva exemple din fragmentele de cronici gasite pe pagina editurii Cartea Romaneasca:

Claudiu Komartin imi pare ca are exact acel dozaj de nebunie si calcul, agresivitate si retractilitate, expunere mediatica si reala interiorizare ce asigura, in timp, succesul unui autor. () A doua lui carte il reapropie de formula dominanta in poezia de azi, cu cele doua trepte realism si expresionism parcurse de un subiect si o lume in criza. (Daniel Cristea-Enache in Romania literara, nr. 43 / 2005)

Precis ca un bisturiu si lipsit de orice veleitati ornamentale, discursul lui Claudiu Komartin e singurul antidot pe care poetul il poate opune acestui desfriu colectiv in care traim cu totii. () Nu a venit inca momentul pentru un bilant al douamiismului, dar e sigur ca Claudiu Komartin ramine in prima urna valorica a generatiei sale. (Andrei Terian in Cultura, nr. 19 / 2006)

A doua carte a lui Claudiu Komartin, Circul domestic, este una dintre cele mai dense si mai intense carti de poezie din ultimii ani. Nu mai poate incapea vorba ca sintem in fata unui mare poet. Nimeni, decit el singur, nu s-ar putea pune, de buna-credinta, impotriva. (Al. Cistelecan in Cuvantul, nr. 1 / 2007).

Eu cred despre mine ca-s de buna-credinta, cu toate astea ma vad nevoita sa ma pun impotriva. Desi n-o sa incep sa zic despre Komartin ca nu-i un mare poet, nu-i treaba mea sa fac judecati de-astea. Dar trebuie sa zic ca nu gasesc nimic-nimicut in poezia lui, ca ma plictiseste teribil, ca m-am chinuit sa recitesc cartea asta si numai ce o incepeam ca dupa vreo 5 pagini deja uitasem cum suna poezia initiala si trebuia s-o iau de la capat. N-am gasit in ea o voce proprie, inca nu stiu ce il caracterizeaza pe poetul Komartin si ce il face sa fie diferit de o mie de alti oameni care scriu poezie. Dar sa presupunem ca nu mi-a placut mie, ca n-am rezonat, dar ca de fapt acolo e poezie de valoare pe care nu stiu s-o vad. Aici sper ca ma pot ajuta cei care stiu. Deocamdata, sa vedem ce-am gasit eu in Circul domestic.

Cea mai mare nemultumire pe care-o am e ca volumul nu se incheaga, ci seamana mai mult cu o antologie sau cu o pagina de internet pe care autorul pune cand si cand poeme asa, alandala. Eu ma gandeam ca o carte de-aia-i carte, de-aia are un titlu, o structura (si cartea lui Komartin are o structura 4 parti, fiecare cu titlul ei) te astepti sa insemne ceva toate astea, sa gasesti un fir care leaga totul, un sens, o directie. Sau, in fine, ceva. N-am gasit nimic. Sunt pur si simplu niste poeme lungute, cu (prea) multe cuvinte, cu (prea) multe metafore si comparatii, cu cheaguri si plante si sensibilitate de genul Am n minte glezna aceea subire (doar puin nroit / de bareta sandalei) / i pulpa alb, aproape cntnd, / nfiorat de vntul strnit din senin (din poemul Irina, care deschide culegerea).

Acolo unde multi critici vad stil eu vad, cum am zis mai sus, o ingramadeala de metafore si comparatii puse cu toptanul in poezii. O sa pun in incheiere un poem intreg (ca tot e pe post de pds postarea asta) unde sper ca o sa vedeti cam tot ce vreau sa zic. Nu-mi place, de exemplu, ca explica prea mult. Comparatiile sunt frecvente osemintele rbufnesc prin perei / ca lumina prin pleoapa subiat de butur i de / nesomn. Sau carnea minii atrn deja flasc i rece ca un irag / de perle. Imagini de tot felul navalesc din toate directiile, inecand orice schelet ok pe care l-ar avea poemele. Totul merge foarte incet spre mintea cititorului, pe cai intortocheate, trebuie sa iei fiecare vers in parte si sa te gandesti ce vrea sa zica (asta poate n-o fi rau in sine, dar cand prima impresie e doar o confuzie totala si trebuie sa diseci si sa scuturi balastul ca s-ajungi undeva, iti cam vine sa te lipsesti). Treaba aia cu less is more e uneori foarte, foarte adevarata.

Si mai rau e ca uneori imaginile astea, care se vor profunde, socante sau mai stiu eu cum nu reusesc sa fie decat amuzante:

Nenchipuit de aproape eti, pe chipul meu cureflexe armii, n prul nclit de sudoare, n sexulmeuvistor, nenchipuit de aproape.

Probabil ca sensibilitatea mea a fost distrusa de toate imaginile sufocante la care-am fost supusa pret de aproape 70 de pagini (poemul din care e fragmentul de mai sus e spre sfarsitul cartii), cand am ajuns aici n-am putut decat sa rad. Pacat. Acum ceva vreme, scriind despre o carte a Liviei Rosca, il citam pe Claudiu Komartin si ma-ntrebam ce-ar zice el daca s-ar spune despre poezia lui ca e seducatoare. Atunci nu-l citisem inca, altfel n-as fi zis asta. Fiindca mi-as dori sa pot spune macar atat ca poezia lui Claudiu Komartin e seducatoare. Nu pot.

Deci un mare stilist? Eu zic ca nu. Komartin scrie poezie ca la carte, din aia cum stie tot omul (mai ales cel necititor) ca trebuie sa fie poezia: grea (nu intelegi mare lucru, trebuie sa analizezi ce-a vrut sa zica poetul, nici atunci poate nu intelegi dar asta le da unora satisfactii), cu metafore multe, cu simtaminte, framantari, tot tacamul. Poezie poetica, nu cum fac unii azi, scriu proza si zic ca-i poezie sau mai stiu eu ce alte nazbatii. Mda.

Si acum, spre exemplificare, un poem. Nici prea lung, nici prea scurt, dar care sper ca-mi justifica toate afirmatiile si impresiile povestite mai sus. Este din partea intai (Reziduuri, reverii) a Circului domestic. Voila:

Prag III

Tous ces dsirs impossibles sont en nous comme unemarque de notre destination, et ils sont bons pournous ds que nous nesprons plus les accomplir.(Simone Weil)

Fructe aspre, alungite ca nite ipetes-au scuturat pe treptele de metal ast noapte

ntre noi distana s-a insinuat viermnoasadncind ca printr-o coaps in rut flama senzuala uneinfricoate atingeri

n curand la rdcina copacului ars va cdeasemnul secertor al nvinsului

n curnd nici un semn nu va mai fi permis

doar luzele vor ncepe sa mngie pe mutetecheagul crnii noastre perfecteprin care se aude trecndmireasma celui ce fr grab i construiete lumina.

***

Chiar, bine ca mi-am adus aminte: o gramada de motto-uri, o gramada de dedicatii (lui Dan Coman, lui Eugen Suman, lui Mircea Ivanescu, lui Dan Sociu, plus ca intr-un poem apare fetita lui Sociu iar in altul Marius Ianus). Nu stiu ce sa va mai zic. A, ba da ca am aflat si eu ce-i ala cimisir (revine si in urmatoarea carte a lui CK, se pare ca e o planta importanta ).

Am si Un anotimp in Berceni, am citit-o anul trecut, o sa scriu si despre ea, dar un pic mai incolo, dupa ce o recitesc. Si, poate, dupa ce vorbim un pic aici si ma ajutati sa ma lamuresc. Ca deocamdata doar ridic din umeri si zic mda. In fine.

p.d.s. 34 toamna (Mushroom caps approach anewsstand)

Vorbeam acum cateva zile cu Alexandru despre poezie si poeti si am ajuns la Frederick Seidel. Discutia m-a trimis la biblioteca, din biblioteca am luat antologia Poems 1959 2009, am rasfoit, am citit si m-am gandit sa pun in fiecare luna cate-un poem de-al lui. Are o serie cu fiecare luna a anului (in Area Code 212), o sa incep in octombrie si sper sa fiu suficient de disciplinata si sa nu uit sa fac asta pana ajung la septembrie. Nu incep acum fiindca luna asta aproape a trecut, insa asa, de gust, o poezie de Frederick Seidel si azi. Urmatoarea, peste o saptamana:

Fall

It isA hole surroundedBy a voluptuousMigraine.

It was a universe that couldBurst outAnd startWithout a trace

Of where it came from.The background radiationIs whatsLeft of

The outburst at the start.The background radiationIs the deliciousMigraine. The hole of life

Is about toStart.Dont make sense.It is about to start again.

Umbrellas pop open.Mushroom caps approach a newsstand.The trees wear truth and rouge.The trees start to sing

In the soft.The old penis smells foodAnd salivates.One hundred ninety horsepower at

The crankGoing two hundred miles an hour down the straightIs another motorcycle deathFrom Viagra in October.

(Asta si pentru ca n-am mai pus un pds de o mie de ani si intre timp a venit toamna si ploua si am racit si au inceput toate serialele de toamna si aproape se termina cele de vara si ar trebui sa mai las lenea si sa va povestesc tofelu da e cam greu. Asa ca mergeti si cititi si asta.)

p.d.s. 35 octombrie

Luna mea preferata. Asa a fost intotdeauna, mi-a placut mereu sa-mi inghete un pic nasul in pre-frigul de octombrie si sa-mi crontane frunze uscate sub talpi. Luna asta cand totul e copt si viu si fosnitor, de culoarea mierii si cu gust dulce-acrisor. Cand a trecut arsita nesuferita a verii si n-au venit inca nici gerul, nici ploile de noiembrie. Luna perfecta.

Si pentru ca v-am promis, si pentru ca am descoperit ieri ca am un nou vecin pe care-l cheama Seidel (s-a mutat in locul lui Wagner, cred, ca pe el nu-l mai vad trecut pe cutia postala), astazi October al lui Frederick Seidel:

October

It is time to lose your life,Even if it isnt over.It is time to say goodbye and try to die.It is October.

The mellow celloAlle of trees is almost lost in sweetness and mistWhen you take off your watch at sunriseTo lose your life.

You catch the plane.You land again.You arrive in the place.You speak the language.

You will live in a new house,Even if it is old.You will live with a new wife,Even if she is too young.

Your slender new husband will love you.He will walk the dog in the cold.He will cook a meal on the stove.He will bring you your medications in bed.

Dawn at the city flower market downtown.The vendors have just opened.The flowers are so fresh.The restaurants are there to decorate their tables.

Your husband rollerblades past, whizzing,Making a whirring sound, winged like an angel -But stops and spins around and skates backTo buy some cut flowers in the early morning frost.

I am buying them for you.I am buying them for your blond hair at dawn.I am buying them for your beautiful breasts.I am buying them for your beautiful heart.

(Aici gasiti un October in varianta Robert Frost, in caz ca Frederick nu e pe gustul vostru. Desi nu vad de ce n-ar fi )

p.d.s. 36 Fl-fl, hipocampii noii morale sunt lngSibiu

Radu Vancu Sebastian in vis, Tracus Arte 2010

Luati loc un pic. Il stiti pe Sebastian? Pe Sebastian cel din vis? Cum sa nu-l stiti, ca a fost vecin cu noi aici, in blogosfera?! Cam de prin vara lui 2009 (Sebastian n vis e Sebastian din trezie fcut poezie)pana in iarna lui 2010 (Fa de ochiorii lui visnd, Arta e pitic)Sebastian a locuit aici, cateva bloguri mai la deal. De fapt inca mai sta acolo, dar acum are si o alta cascioara, ca se facuse cam mare si era spatiul prea mic.

Sebastian cel din vis a crescut sub ochii nostri, pe strada blogurilor. L-am vazut incepand sa zboare cu aripi transparente de mmru, facand vraji cu lapte praf, plimbandu-se in caruciorul Peg-Prego prin parcul Sub Arini si facand fel de fel de nazdravanii. Am vazut cum lumea in care a aparut Sebastian a inceput sa se schimbe (Pe bulevardul Mihai Viteazu, la primele hopuri, transforma in piese de puzzle cele doua non-stopuri), pana si cartile si lumea lor au prins viata, au capatat sens in jurul lui Sebastian, care se plimba flancat de Pisicainele Benone si Broscoporc (pe ei ii stiti, da?). L-am vazut plimbandu-se nici mai mult, nici mai putin decat prin Univers, protejat de forte speciale Aplecat peste piticot, piticuul Nietzsche l ferete din cnd n cnd de pulsari i stele pitice. Cu pampersul jenndu-l un pic la mers, Sebastian se plimb de-a buile prin univers.

Am citit blogul lui Radu Vancu de cand a aparut si pana la final. Am vazut nascandu-se personaje, am ras si m-am induiosat (o sa radeti tare de Omuletul din Subterana, dar daca ati citit blogul ati ras si radeti si mai mult, si mai cu drag ). La ceva vreme dupa ce Radu a postat ultimul poem mi-am facut din blog o cartulie si am inceput s-o citesc stand in fotoliu, de la cap la coada. Desi le vazusem pe toate crescand, unul cate unul, tot m-a luat prin surprindere atunci poezia, frumusetea, dragalasenia (asta cred ca e un cuvant care-i alunga pe multi, dar ce sa le fac eu daca au ascultat sfatul straunchiului Feodor?!), umorul nici nu stiu ce sa mai zic. Mi-am dorit neaparat sa vad o carte, o carte adevarata, de hartie, cu poemele cu Sebastian tiparite negru pe alb si trimise in lume. Senzatia e diferita, una e sa citesti cate-un poem pe saptamana, sa vezi comentarii, idei, apalauze sau nasuri strambandu-se in direct, alta e sa citesti totul, legat si pus intre doua coperte/coperti. Iar cartea asta cu poeme bebeluse e o carte cat se poate de serioasa, chiar daca n-o sa va demonstrez eu aici de ce.

Dup cum ne-a nvat strunchiul nostru Feodor, sufletul omului trebuie strmtat, fiindc-i prea lrgit!. Ascultnd discursul de pe canapeaua de plu fonitor, Broscoporcul se face din ce n ce mai livid, Pisicinele mai miorlitor.

Acum Sebastian are cartea lui si numai a lui, proaspat aparuta la editura Tracus Arte. Vedeti pe coloana din dreapta, am pus un widget (widget e un cuvant care si-ar putea gasi locul prin poemele cu Sebastian). E ceva sa vezi o carte nascandu-se sub ochii tai si apoi sa o vezi publicata. Stiti care-a fost primul lucru pe care l-am facut? M-am apucat sa caut modificarile. Pe unele le-am gasit din prima, fiindca sunt evidente, pe altele doar comparand cu poezia online. Habar n-am de ce-am facut asta, probabil de curiozitate sa vad cum s-a mai schimbat Sebastian de cand nu l-am mai vazut, pe unde i-a mai aparut o alunita sau vreo vanataie de la inevitabilele lovituri pe care sunt nevoite sa le indure fiintele care merg in permanenta printr-un lan de picioare si colturi de mese. Uneori m-a apucat nostalgia, imi ziceam eu il stiam asa, acum e altfel. Sunt frumoase ambele variante, asa ca vi le recomand, neaparat. Si pentru ca insemnarea asta e de fapt un pds iar tot ce am pus mai sus sunt doar scurte fragmente (din carte, trebuie precizat), pe post de thereal pds o sa copiez aici de pe blog ultimul Sebastian in vis, care ma emotioneza si acum nespus. Finalul din carte e altfel, dar eu sunt lenesa si mi-e mai usor sa dau un copy/paste de pe blogul vecin:

Sebastian n vis e aadar Artistul. Dar i Dogmatistul. E Goldmund i Narziss, Adrian i Serenus, barbarul i Kavafis. E kenoz n crucificarea roz, e syzygia n Pistis Sophia. E Jorge de Burgos punnd pe foc in-octavo-ul gros din Poetica, volumul doi, i rznd n hohote nu tie c-i vzut de noi pe retinele complet maculate sunt proiectate imagini dintr-un remake queer de von Trier, cu Michael i Prince i Goethe i Schiller incubi i sucubi n Thriller. E Trakl la vrsta buneilor citind nepoeilor despre btrnul Frank OHara citind Dicionarul Mara. Sebastian n vis e ucenicul Sebastian i mpieliatul Nic. Fa de ochiorii lui visnd, Arta e pitic.

(l.e. cititi si varianta asta, prima pe care am vazut-o eu si singura pe care, deocamdata, o stiu pe de rost)

p.d.s. 36 noiembrie

M-am luat cu treburile si era sa nu ma prind ca suntem deja in noiembrie. Ba chiar pe la jumate, cand s-o fi facut asa tarziu? Va promisesem cate-o poezie din calendarul lui Frederick Seidel in fiecare luna, bine ca m-am trezit inainte de 1 ianuarie

Asadar, poezia lunii in curs:

November

Ive never been older. It doesnt.I cant explain.Every November is one more.

Ive used up my amount.Ive nearly run out.Im out of penis.Ive run out.

I look out the spaceships vastExpense of greenhouse glassAt the stars.It will take a million years.

You open your head.You look in the dictionary.You look it up.You look at the opposite.

You open the violin case.You take it out.Actually, it is a viola.Actually, it is November.

You grab the handrails with theTreadmill speeding up.Oh my God. Dont stop.It is possible that

The president traveling in an open limousineHas been shot.My fellow Americans, ask notWhat your country can do for you in

November. The doormanHolds the door.The taxiWithout a driver pulls up.

alese de Alexandru

www.caligraf.net

P.D.S. 1 (poemul de smbt 1) Liniile din palm

Dup cum tii, Luiza a adoptat de curnd o lege nou n statul ei privat: smbta e zi de poetry attacks. State vecine i prietene au nceput demersurile pentru implantarea acestei msuri reglementare att pe plan intern, ct i ca norm internaional. Cum statul nostru ntreine relaii cordiale cu alul e arpele, mai ales n plan comercial (exportm manioc, tapioca, guave echitabile, artizanat i importm tehnologii poetice de vrf), noua lege a fost transcris, caligrafic, i n Constituia noastr.

Am ales, pentru azi, Liniile din palm, un poem de Julio Cortzar. E din cartea lui cu cronopi i glorii (mi pare ru c nu am traducerea n romn, eu nu m ncumet s traduc).

Dune lettre jete sur la table schappe une ligne qui court sur la veine dune planche et descend le long dun pied. Si lon regarde attentivement, on saperoit qu terre la ligne suit les lames du parquet, remonte le long du mur, entre dans une gravure de Boucher, dessine lpaule dune femme allonge sur un divan et enfin schappe de la pice par le toit pour redescendre dans la rue par le cble du paratonnerre. L, il est difficile de la suivre cause du trafic mais si lon sen donne la peine, on la verra remonter sur la roue dun autobus arrt qui va au port. L, elle descend sur le bas de nylon de la plus blonde passagre, entre dans le territoire hostile des douanes, rampe, repte et zigzague, jusquau quai dembarquement, puis (mais il nest pas facile de la voir, seuls les rats peuvent la suivre) elle monte sur le bateau aux sonores turbines, glisse sur les planches du pont de premire classe, franchit avec difficult la grande coutille et, dans une cabine o un homme triste boit du cognac et coute la sirne du dpart, elle remonte la couture de son pantalon, gagne son pull-over, se glisse jusquau coude et, dans un dernier effort, se blottit dans la paume de sa main droite qui juste cet instant saisit un revolver.

(Poza e de aici)

P.D.S. 2 Poem ecumenicLa Cne

Jacques Prvert

Ils sont tableIls ne mangent pasIls ne sont pas dans leur assietteEt leur assiette se tient toute droiteVerticalement derrire leur tte.

Pentru surorile i fraii catolici, protestani i de alte confesiuni.

Dar i pentru mamaia din Teleorman, care mrturisete c i e urt, noaptea trziu pe-afar, pentru c mai iese cte-un sfnt (tiut fiind c prin acele pri hotarul dintre trmul sta i trmul cellalt e mai permeabil dect prin altele).

Pentru Emil Brumaru, care m-a convertit de la monoteismul meu primitiv la animismul lui luminat m-nchin acum dulapurilor, buctariilor de var i slvesc stropitoarea, leuteanul, cuiele ruginite melancolic n garduri. Pentru ngerii din D***, cu nimburile trase-adnc pe fruni.

Pentru magii Tournier, Gaspard, Melchior, Balthazar, dar mai ales pentru magul Taor, prin de Mangalore, plecat din India dup reeta de loukoum cu fistic, ajuns la Ierusalim ca s descopere dulceaa euharistiei.

Pentru Kurt Bokonon-Vonnegut, care ne nva c orice lucru poate fi un wampeter: un copac, o piatr, un animal, o idee, o carte, Sfntul Graal. Iar wampeter-urile vin i se duc (Cartea lui Bokonon, 24: 1).

Pentru Zaza, care srbtorete Sfintele Pati departe, la ia, dincolo de Levant.

Pentru voi toi (c am spus c e ecumenic).

P.D.S. 3 Turnuri i poduri

Children of her type contrive the purest philosophies. Ada had worked out her own little system. Hardly a week had elapsed since Vans arrival when he was found worthy of being initiated in her web of wisdom.

An individuals life consisted of certain classified things: real things which were unfrequent and priceless, simply things which formed the routine stuff of life; and ghost things, also called fogs, such as fever, toothache, dreadful disappointments, and death.

Three or more things occurring at the same time formed a tower, or, if they came in immediate succession, they made a bridge.

Real towers and real bridges were the joys of life, and when the towers came in a series, one experienced supreme rapture; it almost never happened, though.

In some circumstances, in a certain light, a neutral thing might look or even actually become real or else, conversely, it might coagulate into a fetid fog.

When the joy and the joyless happened to be intermixed, simultaneously or along the ramp of duration, one was confronted with ruined towers and broken bridges.

Vladimir Nabokov Ada or Ardor

Dorindu-v turnuri i poduri,

Caligrafic, al dumneavoastr.

(Poza e de aici)

P.D.S. 4 Cimitire hilare i triste

Poemul de pe ziua de azi, dublu, i-l dedic Luizei, iniiatoarea desanturilor de smbt. Ai remarcat, probabil, c alul e arpele ia uneori o tent vesel-funerar Luiza scrie cu nsufleire despre moarte, mbtrnire, cimitire i cnd e ntr-o dispoziie mai solar despre servituile i limitele trupurilor noastre. Citii, dac nu m credei, La ce te gndeti cnd e trziu o s aflai rspunsul la ntrebarea O s mai cni cnd vei fi numai fum?. i Cnd o s fiu btrn, un poem cu care mi-am descntat de crizele cotidiene de la treizecideani, de la patruzecideani i aa mai departe (i mi-au trecut). i minus douzeci i unu de cai o tire de o cruzime suprarealist, une nouvelle en trois lignes pe care Radu Cosau a trecut-o, cu siguran, printre coliziunile frontale cu blocul de ghea pe care-l numim, de obicei, realitate. i Anatomia lui Guido, despre Tcerea trupului foarte tonicul tratat de disecie a umanitii ntocmit de Guido Ceronetti.

Un lucru e sigur: cnd o s m apropii de Marea Trecere, orict de mpuinat la minte i la trup o s fiu, tot o s mai gsesc puterea s scriu n diat, cu caligrafie tremurtoare, cetii-o pe Luiza.

DREPT LA REPLIC:

Subsemnata Vasiliu Luiza,

Nscut la data de 15 august 1984, domiciliat pe strada alulearpele, declar pe proprie rspundere c nu-s o fire morbid i c nu m-au dat niciodat afar din cas gndurile despre moarte. Dimpotriv, dac-mi dai un mr stricat, n-o s perorez despre putreziciunea lumii, ci despre ct de bine e totui c s-au inventat merele i altele ca ele. Aadar, doar de cnd locuiesc i pe alulearpele am devenit vesel-funerar. nainte eram doar vesel. De fapt, n continuare sunt. Numai pe blog am intrat ntr-un cerc vicios funebru i nu mai pot s ies din el.

i uite ce frumos, s mi se dedice mie Iaru i Nora Iuga (mai ales c-am fost anul trecut n cimitirul din Sighioara i mi se pare unul din cele mai frumoase din lume).

Cette attestation est destine a lintress et ceci pour faire valoir ce que de droit.

L.V.

(Fait Iai, ce 26 avril 2009)

I ACUM, P.D.S.-UL:

Fiul risipitor

de Florin Iaru

Intr tu primul

Eu am s fac oficiile de gazd

Peisajul se compune din : pietre tombale

psri cnttoare

i biografii romanate.

Nimeni nu tie s citeasc

n cimitirul acesta hilar

toat lumea nva s vad :

Pietre tombale psri cnttoare

i biografii romanate.

Dac ai s te uii cu atenie la mine

ai s vezi sufletul meu negru

din ochii mei albatri

Mai ieri a ieit unul la lumin

obosit

ntrebndu-m ce mai e nou

_ Ce s fie, tat, i