Pneumonia enzootica a porcului

Descriere imagine:Sector de Ingrasare a porcilor, la o ferma din Ungaria

Este o boala infectocontagioasa a porcilor crescuti in sistem intensiv, manifestata clinico-anatomic prin simptome de pneumonie. Boala prezinta importanta economica prin faptul ca porcii afectati au rata redusa de conversie a furajelor ramanand in urma cu dezvoltarea.

Pneumonia enzootica este produsa de Mycoplasma hyopneumoniae, bacterie care traieste ca germen epifit pe caile respiratorii la porcine.

Caractere epidemiologice

Sunt receptivi porcii, mai ales tineretul in primele 3-10 saptamani de viata. Sursele de infectie sunt porcii bolnavi si cei trecuti prin boala, care contamineaza atmosfera adapostului prin tuse, stranut si jetaj, calea de infectie fiind de regula calea respiratorie, prin inhalarea aerosolilor contaminati. Boala se poate transmite si de la scroafele infectate la purcei, tot prin aerosoli, transmiterea transplacentara nu este posibila.

Factorii favorizanti in declansarea bolii sunt reprezentati de microclimatul necorespunzator din adaposturi (umiditate excesiva, temperatura scazuta, exces de amoniac, alimentatie carentata, etc.). Odata declansata evolutia este de tip enzootic, stationar.

Tabloul clinic

Boala evolueaza acut-subacut sau cronic, dupa o perioada de incubatie variabila, de 10-16 zile.

Forma acut-subacuta este relativ rar intalnita, aparand mai ales in efectivele recent infectate,

in care boala nu a fost prezenta anterior. In astfel de efective se imbolnavesc porcii de toate varstele, morbiditatea atingand uneori 100%. Clinic, se constata hipertermie (40-40,5oC), anorexie, apatie, iar dupa cateva zile, apare tusea, de regula uscata, accentuata la efort sau la administrarea furajelor. Boala se finalizeaza prin moarte in 5-10% din cazuri, sau se cronicizeaza.

Forma cronica, este mai frecvent intalnita, simptomele instalandu-se progresiv. Principalele manifestari clinice sunt tuse si dispnee, sesizabile mai ales in timpul deplasarilor sau in cazul schimbarilor bruste de temperatura si umiditate. In aceasta forma evolutiva, la unele exemplare este posibila aparitia pneumoniilor acute, ca urmare a suprainfectiilor cu alti germeni de asociatie. Porcii care dezvolta aceasta forma clinica, raman subdezvoltati si tarati pentru restul vietii.

Tabloul morfopatologic

In functie de varsta animalului afectat si stadiul evolutiv al bolii, se intalnesc forme diferite de bronhopneumonie localizate in lobii apicali sau cardiaci. In formele acut-subacute, se pot intalni leziuni de congestie si edem pulmonar, alaturi de prezenta unui lichid spumos in bronhii. Cand intervin suprainfectii, pot sa apara leziuni de pericardita si pleurita, si leziuni de bronhopneumonie purulenta.

O caracteristica importanta a leziunilor pulmonare, in aceasta boala, este delimitarea neta a zonelor afectate fata de tesutul pulmonar normal. Pe langa pulmonii sunt afectate si limfonodurile mediastinale si bronhice care sunt marite.

Diagnosticul

Boala se suspicioneaza cand apar simptome respiratorii (tuse, dispnee) la tineret, in preajma perioadei de intarcare, cu evolutie lenta si vindecari spontane la majoritatea animalelor. Examenul necropsic are o valoare deosebita in stabilirea diagnosticului, dat fiind aspectul caracteristic al leziunilor. Confirmarea diagnosticului etiologic poate fi facuta prin examen de laborator.

Profilaxie si combatere

Profilaxia se realizeaza prin masuri care vizeaza asigurarea unor conditii optime de intretinere (microclimat si alimentatie corespunzatoare, evitarea factorilor de stres) in adaposturile de porcine, precum si evitarea contactului cu animalele bolnave sau purtatoare de micoplasme.

Exista de asemenea diferite tipuri de vaccinuri inactivate, care si-au demonstrat eficacitatea, prin faptul ca au redus mult incidenta leziunilor pulmonare in efectivele imunizate.

Combaterea se bazeaza pe remedierea conditiilor de zooigiena, tratarea porcilor cu semne clinice precum si a celor suspecti de contaminare.

Tratamentul, desi nu conduce la vindecarea leziunilor pulmonare, opreste evolutia procesului inflamator. In scop terapeutic pot fi folosite tetraciclina, tylanul, lincomycin, tiamutin si spiramicina, administrate “per os―, odata cu furajele sau individual injectabil.

Viorel Herman